Dicţionar Ardelean (Popular) - Român

Dicţionar Ardelean (Popular) - Român De la lume adunate ... si-napoi la lume date ... actualizat la 2015-05-05 pentru ajustari / adaugari trimiteţi email la [email protected] Surse: http://dexonline.ro/ http://silviutzzz.wordpress.com/dictionar-ardelean-roman/ http://dorinstef.blog.com/dictionar-de-regionalisme-si-arhaisme-din-maramures/ http://www.scribd.com/doc/12399252/Regionalisme-Si-Expresii-Din-Maramures http://luciansin.wordpress.com/2009/02/09/dictionar-de-regionalisme-din-ardeal/ http://ro.wikisource.org/wiki/Dicționar_de_regionalisme_și_arhaisme_din_Maramureș/ http://mateicelmic.blogspot.ro/2009/12/dulce-grai-ardelenesc.html http://www.regionalisme.ro/ http://turutrei.wordpress.com/2010/10/22/dictionar/ http://www.123urban.ro/ http://blog.rbh.ro/?p=123 Miron Blaga, Octavian Blaga - Câteva aspecte ale graiului din Remeţi (Bihor) ... si multe altele de prin viu grai Fotografii: http://anca10.sunphoto.ro/ De ce? Pentru că trăim într-un timp al urbanizării rapide şi al globalizării grăbite. Pentru că începem să ne uităm încet-încet rădăcinile, să uităm cine suntem şi de unde venim. Copiii noştri vor folosi din ce în ce mai multe englezisme şi americanisme, dar vor uita ce înseamnă cuvintele cu care noi ne-am născut şi am crescut. ---Există ált límbdj cúmu’i mnemţásca şi există límba nuoástî, dar límba nuoástî se vorbeşte pă duomnjéşti cum auz la tilivizór şi pă bătrânjéşti, bătrânjáscî pe care unii o consideră strâcátî, dar alţii cred că aşé so vorovít djintătdja.úna numa dji˚amú să vorovéştji pă duomnjéştji. (Miron Blaga, Octavian Blaga - Câteva aspecte ale graiului din Remeţi (Bihor)) ... No, amu vă poftesc să descuiaţi uşile minţii şi să aflaţi câte ceva din Ardeal... http://www.artefapte.ro/r-d-cini/scurt-c-l-torie-prin-graiul-ardelenesc Nu spun „timp”, ci „vreme” (interesant, de data asta termenul preferat- în detrimentul „timpului” roman, este de origine rusească, intrat in limba noastră prin secolul al XVI-lea; nu spun „ore” ci „ceasuri” - din slavul „Časŭ”, de asemenea în defavoarea termenului cu origini latine „oră”, dar mult mai des utilizat în vechime, nu spun „trei” ci „tri”- de data asta apropiindu-se vădit de forma latină a numeralului cardinal feminin „tria”, spun „o ţâră”, nu „puţin” (termen luat mai degrabă ca un soi de interjecţie ce aminteşte de arhaismul ţărână, praf luat între degete), nu spun „am terminat” ci „am gătat” (derivat din interjecţia cu valoare de adverb „gata”, cu origini în albanezul „gat”), nu spun „mergem” , ci „merem” (amintind degrabă de „mes”- din meglenoromână sau de forma aproape identic din istroromână), nu spun „repede” ci „iute” din slavul ljutŭ, preferat, şi acesta, înaintea termenului „repede” provenit din latinescul „rapidus”, dar mult mai popular. Spun „drum” (derivat din sicilianul „drom” sau calabrezul „dromu”), „pită” (arhaism) în loc de „pâine”, „mâne”- foarte aproape de originalul latinesc „mane”, în loc de „mâine”. „Bătrâne” (din latinescul betranus (= veteranus) spun la vecin sau cunoscut, în semn de respect,

Dicţionar Ardelean - Român

1

spun „se coperă” (din latinescul acco(o)perire) nu „se înveleşte” (cu pătură), „fain”- frumos, ales, admirabil, (cu origini în limba germană şi dialectul săsesc) în loc de „frumos” (din latinescul „formosus”)... În fine spun respectuos „servus”, ilustrând admirabil termenul latin care însemna „sunt servul tău, la dispoziţia ta”. Desfiinţând, cel puţin în arealul ardelenesc modernul „la revedere” (de origine italiană) sau banalul şi secul „bună” din Regat. Ardelenii vorbesc rar, cumpătat, molcom şi numai dacă au cu adevărat ceva de spus. Nu bârfesc şi nu le e ruşine cu arhaismele şi meandrele graiului lor - medici, ofiţeri de carieră, preoţi, profesori, bătrâni, sau mai tineri. Şi nu folosesc nici în treacăt apelativele de argou „bă” sau „mă” atât de stridente, acceptate şi savurate în alte părţi. Ţi-i drag să-i asculţi şi să desluşeşti rostul tradiţiilor lor vorbite. Şi „musai” (cu funcţie predicativă; din maghiarul „muszáj”- neapărat, trebuie) să luaţi aminte! ... Reputații noștri lingviști și dialectologi: Iorgu Iordan, Al. Rosetti, Graur, Boris Cazacu, R. Zafiu, Densușianu, Sextil Pușcariu, Liliana Ruxăndoiu, G. Vasiliu, Eugen Coșeriu etc, etc, au stabilit, în mare, cinci dialecte (li se mai zic și idiolecte) mari pentru teritoriul țării noastre, iar cel la care face referire Nosia este dialectul crișan - ce acooperă zona Bihorului, Aradului și Clujului (cam toată aria munților Apuseni), bașca Satu Mare și Baia Mare. Dialectul crișan are niște caracteristici fonetice, morfologice și lexicale, care au stat la baza delimitării teritoriului idiolectal. Cu alte cuvinte, acolo unde s-au găsit o majoritate din aceste caracteristici (prin studii de teren, anchete, inregistrări și chestionare) s-a considerat că intră în…dialectul respectiv. Trebuie specificat ca regionalismele (si aici vorbim despre graiuri nu dialecte) nu provin “musai” din maghiara/germana sau greaca/slava/turca (adica din ad-strat, si nu neologisme cum ati spus), deseori ele sunt mostenite direct din latina, dar si-au restrans aria de folosire tocmai in fata cuvintelor din adstrat… Cateva exemple la repezeala… nat=lume, om, individ, macra=curata, pura etc, etc… jucati-va cu dexul on line sa vedeti ce surprize puteti avea… Multe sunt si din salva veche de pe vremea vlaho-slavilor. Cuvinte care nu exista in aceeași forma sau cu același sens in limbile slave. Ex: obgheala, in alta forma înseamnă legături in slava. Cucuruz l-am auzit in Grecia pe strada, îl vând la grătar. ... Foloseam de multe ori expresia „Apai noo...”. La care un baiat: „- Scuza-ma, dar ce inseamna la voi expresia asta?”. Am stat noi si ne-am gandit, apoi se trezeste unul mai destept sa raspunda: „Expresia aia e un fel de semn de punctuatie la noi; gandestete-te la ea ca la punctele de suspensie”. A A


1. (Înv.) Exprimă o relație spațială (cu sau fără ideea de mișcare): șezu a dreapta lui Dumnezeu (Coresi). – 2. (Înv.) Exprimă o relație temporală sau instrumental-modală: sîmbătă a prînzul cel mare (N. Costin). – 3. (Înv.) De la sensul spațial s-a dezvoltat un sens cauzal: mearsă în pădure a lemne (Dosoftei). – 4. Exprimă o relație de identitate, fie reală, fie presupusă: cîinii latră a om străin (N. Gane). – 5. Însoțește inf. scurt și (înv.) inf. lung. În primul caz, se suprimă la timpurile compuse cu inf. (voi fugi), după a ști și a putea (nu pot face nimic) și după un pron.rel.-inter. (n-are ce face). – 6. (Înv.) Însoțește gen. dat. nedeterminat: nice frate a frate va folosi, nice părinte a fecior (Varlaam). Lat. ad, al cărui rezultat romanic este în general a (Pușcariu 2

Abrac Abrictul Abros Abţiguit Acár, acăr

Acareturi Acastău

Acătắrii

Acăţ, Agaţ (a (se)) Aciuá, aciui

Ac’le (a) Adăstá (a) Adătuí, adătuiésc (a) Adipá, adíp Adeág

Adinte (a) Afla Afurisenie


1; Candrea-Dens., 1; REW 136; DAR). Toate întrebuințările din rom. sînt romanice, chiar și gen.-dat.: cf. Pușcariu, Lr., 190 (citat din CIL, XIII, 2483: membra ad duos fratres, rom. membrele a doi frați). A fost înlocuit treptat și astăzi aproape complet, de la. Tendința actuală este de a i se limita folosirea la 4 și 5. grăunțe de ovăz sau amestec de tărâțe cu făină de mălai, servind ca nutreț animalelor; aliment cu mare valoare energetică și nutritivă. –Din magh. abrak masina de rindeluit față de masă, prosop amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat; a da (cuiva) o bătaie (ușoară) (Ban., Criș., Trans. SV) deși, cu toate că, măcar că; fie, ori. Pînă iaste vie și tînără, ea-și dă dracului trupul său, acar fată, acar nevastă. C 1692, 510v. Akar. Sive. Vel. AC, 327. Akar jest tu kraj fericat. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; cf. VCC, 114. Etimologie: magh. akár constructii auxiliare ce tin de o gospodarie Spânzurătoare: „În acel loc au fost ridicate acastauăle, unde erau spânzurați cei care se revoltau...” (Memoria 2004-bis: 1290; Cicârlău); „Că io de mi-s vinovată / Da' să mor eu spânzurată / Pă-acastăi de petrinjei, / Cu funea de tăieței” (Bilțiu 2002: 260; Gârdani). (Top.) Dealul Acastăilor (în OdeștiCodru). Acastauă, deal în Cupșeni. La Acastăi (în Ferești).; Punct de observație construit din lemn și amplasat pe înălțimi: „În vârful dealului a fost o cruce și un mare punct de observație (acastauă din lemn)” (Gârdani 2007: 130). ; Loc special amenajat pentru potcovirea vitelor cornute, unde se bagă capul vitelor și sunt legate cu lanț sau funie (Memoria 2001). ; Copil tânăr care se cațără peste tot, fără frică, punându-și viața în pericol (Hotea 2006). – Din magh. akasztó „care atârnă” (DER). (Pop. și fam.; de obicei la comparativ) (despre lucruri) care posedă calități corespunzătoare scopului sau destinației; bun, frumos, de seamă; (despre oameni) de treabă, cumsecade, vrednic, cu calități deosebite. - Et. nec. salcâm; [din magh. akác] (Pop.) (despre ființe pribege) A-și găsi refugiu, a se stabili (vremelnic), a se pune la adăpost undeva sau pe lângă cineva; a se pripăși, a se oploși, a se aciola, a se agesti; A da adăpost Fata se văicărea și ea, că nu știa... unde să se aciueze. ISPIRESCU, L. 335. Nici o lighioaie nu se poate aciua pe lîngă casă de răul vostru. CREANGĂ, A. 37. ◊ T r a n z. (Rar) A adăposti. Căpătă învoire de la femeia lui să-i aciueze [pe copii] în casă. ȘEZ. I 66. (Rar) A se odihni, a se culca. Mănîncă și după aceea se aciuează. SBIERA, P. 58. – Pronunțat: -ciu-a. – Variante: aciuiá (STANCU, D. 120, NEGRUZZI, S. I 118) acolo, rostire prescurtata de la acolea, acole (Înv. și reg.) a aștepta - Lat. ad-astare a ademeni Ex.: muiérè ásta o tăt adătuít pă mâ´ţi a da apă la animale Ex.: adipátai váčilì Lut, pământ negru, argilă: „De-aș mânca negru pământ / Vouă musai să vă cânt. / De-aș mânca negru ageag, / Vouă musai să vă trag” (Țiplea 1906: 507). Termen atestat doar în jumătatea de nord a Transilvaniei (ALR 1956: 11). - Din magh. agyag „lut” (Țiplea 1906) mai-nainte, adineaori, cu puţin înainte, de curînd; "Aieste-s piroştele;ad'inte le-am tras de pe şpori" a găsi Ex. Aflatai ce cotai ? excomunicare, pedeapsă canonică prin care o persoană este îndepărtată din obștea credincioșilor și oprită pentru un timp de a frecventa biserica; 3

anatemă, blestem Agheázmă (est) și Aĭazmă apă sfințită de preot; Fig. ironic: rachiu saŭ vin: bețivu cu agheazma de (vest), (În Banat) Iazmă dimineață; Expr. Vrei, nu vrei, bea Grigore agheazmă, se spune despre cel care trebuie să îndeplinească ceva împotriva dorinței sale Aghezmuit stropit cu agheasmă; Fig. (Fam.) amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat, afumat Expr: tămâiat și aghesmuit de dimineață Aghistán, aghistin Castanul comestibil (Castanea Sativa). Arbore de origine mediteraneană, cu fructe comestibile, longeviv (numeroase exemplare depășesc 200-300 de ani) - Din magh. gesztenye(fa) „castan” Aghiúță (pop. Fam. și glumeț) nume comic dat necuratului; Ființă imaginară, considerată drept spirit al răului; dușman principal al lui Dumnezeu; drac; diavol; satană; fig. omul dracului. [De aceeaș origină cu aghios, la diminutiv (cf. Michiduță, Tichiuță) și cu sensul de „sfântuleț”, luat ironic sau eufemistic – Cf. ngr. ághios „sfânt” Aglică ciuboţica cucului,ţâţa vacii (Primula elatior Hill). ceai sau vin din flori, decoct sau sirop din rădăcină de aglică, toate sint foarte utile in multe afectiuni (a) Agodi a astepta; ”Horeşti tu, o tânguieşti/ O pă mândra-ţi agodeşti?”.''Măi, feciori, bine-ati zănit, Că demult v-am agodit, Fete noi avem bugăte, Si le mărităm pă tăte'' Ai usturoi "În sara de Anu Nou, când s-o insărat, am uns cu ai, am făcut cruce pă prag şi pă blănile de la uşi, la casă şi la grajd, să nu să apropie necurăţeniile" Aieve, aievea a se arăta în realitate, adevărat, real, înfăptuit; (Înv.) În văzul tuturor, pe față; deschis, real; palpabil, concret Expr. Acestea le-am văzut nu în vis, ci aievea - din ivire, a se ivi Aist, aista, aiasta, aiesta Acest, aceasta, aceasta Ait, aite usturoiat, bine condimentat cu condimente înţepătoare la limbă Aituri bucate preparate cu ai (usturoi); în general mâncare bine condimentată Ajag noroi galben cleios, lutos, vezi adeág (a) Ajuná a nu mânca nimic într-o zi, dar mai ales în zi de post Alac grâu sălbatic rezistent, cultivat în regiunile muntoase,cu gust asemanator nucilor. “Cu cunună de alac /Şti lumea că ţ-o fost drag” Alaltămîni peste două zile, poimîine; "Numa alaltămîni, vin la tine, tu Măriucă şi de nu mi-i da colăcuţ io nu te-oi colinda!" Alambíc Aparat metalic pentru distilarea lichidelor. (A fost introdus în chimie d. Arabu Abu-Kazis în sec. XIII) Fr. alambic. Figurează deja la Cantemir, limbic, din it. lambicco, de unde ngr. λαμπίϰος, mr. lămbic, bg. lambik (a) Alambicá A distila cu ajutorul alambicului; Fig. a face prea subtil, greu de înțeles, excesiv de rafinat, complicat, a complica inutil, a analiza prea amănunțit (a) Alchezi a fi de acord, a conveni, a bate palma, a conveni asupra prețului (prin concesii reciproce); a se târgui Alcóv Loc mai ridicat decât podeaua sau firidă într-o cameră de dormit, unde se așază patul (de obicei în dosul unei perdele); Dormitor al unei femei; (fig.) loc intim pentru raporturile amoroase; Budoar - Din fr. alcôve Aldămáş băutură de cinste în urma unei vânzări sau cumpărări. De obicei aldămaşul îl dă cumpărătorul, “ca să aibă noroc la ce a dobândit”. - Din magh. áldomás “cinstire” (de la áldani “a binecuvânta”) (a) Aldí, aldésc a slăvi (pe Dumnezeu): Zo tj˚aldjascî!; a reusi sa faca ceva, sa finalizeze Ex.: nu aldeste - nu pridideste (a) Alduí, alduiesc a binecuvânta, a blagoslovi; a lovi pe cineva, a plezni. "Numa` o ţâră şi vine popa să ne alduiască bucatele" - Din magh. áldani “a binecuvânta” Aleán durere sufletească, necaz, întristare; dor, melancolie; duşmănie, ură, Dicţionar Ardelean - Român

4

Aleléi / aléi

Aleán, -uri Aleú Alipuí Altmíntrea, (amintrilea, altmintirea) (a) Altoi, Oltoi Amárnic, amarnici, -ce Amărăștean Amin

Amnar

Amú (a) Amușiná, mușina Anáfură Ananghie Anatémă Apăi Apród

Apú, apó Arác (aráci) Aracan (a) Arăci (a (se)) Arădica (a se) Arădui Arămnita


vrăjmăşie, pică: “Două fete fac alean / Pentr-un fir de măghiran” (Bârlea 1924, I: 261). 4. (adv.) Încet, agale. – Din magh. ellén “contra” (Pop.) Exclamație (precedând o invocație) care exprimă mânia, amenințarea, părerea de rău sau entuziasmul. Alelei, boieri hapsîni, Face-v-ar vîntu țărîni! Că ați fost pînă mai ieri Mari și tari peste averi. DEȘLIU, M. 63 Alelei, hoț de copil, tu cu oile mi-ai păscut iarba, iar eu îți voi mînca capul. BOTA, P. 46. Alelei, tu, Costco, frate, Spune-ne ce gînd te bate? COȘBUC, P. I 130. Alelei, murguleț mic... De-ai putea la bătrînețe, Cum puteai la tinerețe! ALECSANDRI, P. P. 73. ♦ Exclamație de entuziasm. Alelei! pentru tîrnăcoape și seceri. Pentru marea poftă de viață, Pentru aceste proaspete petreceri, Pentru avînturi și pentru întreceri, Pentru sculatul de dimineață! DEȘLIU, G. 19. [Var.: aléi interj.] – Et. nec. durere sufletească, necaz, întristare; dor, melancolie; duşmănie, ură, vrăjmăşie, pică; Încet, agale. - Din magh. ellén “contra” acont, arvună Ex.: dát’am aleú jumatatj a se aşeza, a se cuibări, a se pregăti de culcare. - Din magh. alapitni altfel, altcumva - Lat. alia menta; Lat. altera mente a bate (pe cineva) cu putere, a da palme „când ţi-oi oltoi una, uiţi şi cum te cheamă!”; a da unei plante caracteristicile alteia cu ajutorul unei ramuri mici De neîndurat, grozav, cumplit, crunt; (Adverbial) Foarte tare, foarte mult, intens; Fig. Inimos, curajos necăjit, amărât, sărac – Din amărât adevarat! asa sa fie! (ca forma de incheiere la texte religioase). credinciosul, la sfarsitul rugaciunii sale, mai atrage inca odata atentia cui s-a rugat sa tina minte ce i-a cerut (ad-mens > admen > ammen > amin) Bucată de oțel cu care se lovește cremenea spre a scoate scântei în vederea aprinderii fitilului sau iascăi; (Reg.) Fiecare dintre stâlpii de lemn care se pun la colțurile unei construcții țărănești, pentru a sprijini acoperișul; (Reg.) Mâner de lemn cu ajutorul căruia se învârtește și se fixează sulul la războiul de țesut; (Reg.) Dispozitiv cu ajutorul căruia se ridică sau se coboară fierul lat al plugului. acum; Ex. Amu ni! – Chiar acum; Amu ni iaca! a adulmeca, a mirosi – Et. nec. bucățele mici de prescură (pâine sfințită) care se împart credincioșilor ortodocși la sfârșitul liturghiei stuație dificilă, grea, în care se află cineva, strîmtoare, necaz, nevoie (bănească). – Din ngr. anánki „nevoie” Excludere din sânul Bisericii sub acuzația de erezie; afurisenie. — Din ngr. anáthema atunci odinioară, curtean care slujia la Divanul domnesc, ducea poruncile Domnului pe la boieri și împlinia datoriile; azi, ușier, slugă pe lângă o autoritate (minister, tribunal): aprozii vorniciei adv.: 1. apoi 2. aşadar pr pentru susținerea viței de vie; Țăruș. – Var. harac, (h)arag; cf. tc. herek, bg. harak sărăcan a pune araci a (se) ridica a (se) porni, a pleca, a merge, vezi şi Îndălui ţuica din prima distilare a borhotului, are 85-95 de grade; numita si horincă de leac, mai e incă folosită pentru prepararea tincturilor sau in loc de spirt 5

(a) Ardicá Arnăút

Aroc Arpagíc

Arşeu, Harşeu Aspreală (a) Asprí (a) Asuda

Aşe Așíjderea, așíjderi Avocatul diavolului

B Ba Bace Baci

Báde, bădíe, bădiță Badog Bai Balmoş

(a) Bamolí Baraboi, barabule Dicţionar Ardelean - Român

medicinal arădicá: a ridica Albanez: Vasile Lupul era de neam Arnăut; Soldat mercenar (de origine albaneză) angajat în garda domnească din Țările Române; servitor înarmat, angajat de boieri mai ales pentru paza personală; Specie de grâu de primăvară cu bobul mare și lunguieț, de culoare galbenă-deschis – Din tc. arnavud sanţ Bulb mic de ceapă obținut din sămînță și care, răsădită, dă ceapa obișnuită (prin Transilv.) chișărău, (Olt. și Munt.) orceag, (Transilv.) parpangică, (prin Ban.) puiac, (prin nord-vestul Olt.) puiț hârleţ apret, scrobeală a întări Ex.: nu tj’aspréştj cu njiştj pălíncî? a transpira; despre frământarea aluatului pentru pâine sau cozonaci, se spune că în mod tradiţional trebuie frământat până ‚asudă grinda’... adică până transpiră fruntea... aşa Ex. aşe ş-aşe : şi aşa, şi aşa tot așa, la fel; asemenea; absolut, aidoma, aievea, asemenea, chiar, deopotrivă, exact, identic, întocmai Vine de la Advocatus diaboli, persoana însărcinată să conteste cererea unui candidat la canonizare în faţa conclavului papal. În opoziţie cu Advocatus dei (Avocatul Domnului), persoana care sprijinea o asemenea propunere. Funcția a fost creată în 1587, dar din 1983 rolul avocatului diavolului a scăzut ca urmare a reformei lui Papa Ioan Paul al II-lea. nu apelativ folosit pentru fraţii mai mari Cioban care conduce o stână; Ciobanul care face brînza, untul și urda și care conduce stîna. M-am dus la ciobănie și am slujit la. niște baci de ceea parte a muntelui. SADOVEANU, N. F. 17. Bună ziua și bun găsit, oameni buni, zisei eu, descălecînd lîngă stînă și adresîndu-mă celor cîțiva ciobani tineri care trebăluiau care încotro, dar mai cu seamă unui baci bătrîn. HOGAȘ, M. N. 189. Baciul de la stînă... a adunat laptele de la oaia finului, l-a făcut brînză. ISPIRESCU, L. 209. Fig. Conducător, Formulă de reverență cu care se adresează persoanelor în vîrstă sau de un nivel superior. V. păstor. Țineți minte cuvintele lui Ștefan, care v-a fost baci pînă la adînci bătrînețe. DELAVRANCEA, A, băciță, s. f. (nevasta baciului; femeie care conduce o stînă). – Et. nec. sau Opinia predominantă este că avem a face cu un cuvînt de proveniență orientală, dar anterior contactului cu turcii (ceea ce pare a se adeveri prin prezența sa în dialecte, și de asemenea prin apariția sa constantă, ca nume de persoană, din sec. XIII; cf. Hasdeu 2296). Ar fi, prin urmare, cuvînt cuman sau turanic (DAR), sau derivat de la iranianul bac (Densusianu, GS, IV, 149) termen politicos de adresare către un bărbat mai în vârstă (de la țară); termen mângâietor folosit de femeile de la țară pentru bărbatul iubit. – Et. nec. doză (de suc, bere etc), butoi belea, necaz; deranj Ex.: poftíţ lúntru, niciun bai nu’i mămăligă cu smântână; mâncare ciobănească făcută din caș dulce de oaie, fiert în lapte (sau în unt etc.) cu puțin mălai; amestec de jintiță, caș, făină și unt prăjit în tigaie [din magh. bálmos] a se distra la chef cartofi 6

Barem Bat Bátăr (a) Bate

Báștină

(a) Bâiguí Básama Bazacónie (-íi)

Băbălău, băbălăi Băgău (a (se)) Bălăbăní

(a (se)) Bălăcărí

Bălgrad (a) Bălmăjí Bănát

Băncădit, băncădită (a) Băndălí (pe cineva) (a) Băní (de cineva), bănjésc (a) Bănuí, bănuiesc

Bărbânţă Băsamă a (se) Băsădí Bășínă, bășíni (a) Bășcăli, bășcălesc Bătătúră


măcar, cel putin beat măcar, chiar, cu toate că, cel puţin; barem (despre ploaie, grindină, brumă) A cădea (lovind) peste semănături, livezi etc. Ex. Bate piatra – Cade grindina; (Reg.; despre câini) A lătra; (Înv.) A bombarda; (Despre organe sau părți ale corpului omenesc) A avea pulsații ritmice; a palpita, a zvâcni. Îi bate inima de frică. Îmi bat tâmplele; (La războiul de țesut) A presa cu spata firele din băteală; A freca, a apăsa producând bășici, răni sau bătături. Mă bate un pantof; A freca învârtind și lovind de pereții unui vas. Batem albușurile până se fac spumă. Bate untul în putinei; A fi bătut în cap = a fi îndobitocit de loviturile primite în cap. Bătut în cap = prost, nebun, țicnit moșie părintească, locul nașterii; de baștină, din acel loc, neaoș; (Vechĭ). Moșie strămoșească, ocină; Loc unde s-a născut și trăiește (tot timpul) cineva; pământ natal; patrie a aiuri, a vorbi fără înţeles pesemne, se pare, probabil (Înv.) nedreptate, strîmbătate; Extravaganță, lucru bizar, aiureală, de mirare, de necrezut; minunăție; năzbâtie; poznă; boroboață; șotie. Sl. bezakonije „nedreptate” bătrân ramolit, hodorog; bărbat înalt și molâu; bărbat afemeiat tutun mestecat [din magh. bágó] a (se) mișca într-o parte și într-alta; a (se) legăna, a (se) clătina, adesea cu mișcări legănate, șovăitoare; a (se) bălăngăni; a se certa ușor pentru lucruri mărunte; a se ciorovăi; a se ciondăni – Et. nec. Fig. (Fam.) a (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase, pop. (despre persoane) a face schimb de vorbe de ocară (unul cu altul), a se gâlcevi; a se sfădi.; (Rar) a (se) bălăci Alba Iulia."Bunu mieu fost-o-n opşpe la Bălgrad"; opşpe=1918 a vorbi incoerent, încet și nedeslușit; a bodogăni; a mormăi; a bombăni; a boscorodi mâhnire, ciudă, bănuială, reproș, stare de durere sufletească, de jale, de tristețe, de părere de rău; supărare, necaz. Expr. A nu-i fi cuiva cu bănat = (ca formulă de politețe) a nu lua în nume de rău rugămintea sau întrebarea cuiva; învinuire, reproș, imputare. — Din magh. bánat amărât, abătut Ex. De ce eşti băncădit, fecior ? a prăda (a jefui in lipsa victimei), spre deosebire de a tâlhări (a jefui in prezența victimei) – Derivat din (a) vandali(za) a-i fi milă (de cineva) a se supăra, a se întrista, a se necăji; a regreta, a se căi. Îmi bănuiesc = îmi pare rău (Țiplea 1906): „Crede și ți-i bănui / Ce copilă eu mi-oi si” (Viman 1989: 269); A duce dorul. – Din magh. banni vas de lemn în care se ţine lapte sau brânzeturi [din magh. berbence] (înv.) pesemne, se pare a (se) vorbi, a sta de vorbă; a sta la taifas Din sl. beseda, magh. beszéd (Pop.) gaz intestinal eliminat prin anus; pârț, flatulație a lua in derâdere, a glumi, expr. a lua în băşcălie, a face băşcălie (a glumi) teren bătătorit (în fața casei); p. ext. (pop.) ogradă, curte (la casele țărănești); Îngroșare a pielii palmelor sau tălpilor. Expr. (Fam.) A călca (pe cineva) pe bătătură = a supăra, a enerva, a atinge (pe cineva) unde îl doare mai tare; Firele care se introduc cu suveica prin rostul urzelii pentru a obține țesătura; băteală – Lat. battitura 7

(a) Băuná (a) Bâiguí Bâlci

(a) Bâzdărì

Beci, beciuri

Becísnic

Bejénie (est), băjénie (vest)

Belciúg pl. belciúge

Belehâză Beléngher (-re)

(a) Belí, belésc Bendéu, bendiéu Beteág Beteşig Berc pl. berci; f. beárcă, pl. bérce Bertiţă Bestie Beşíca


a urla a vorbi incoerent și confuz, , încurcat; a spune prostii Ex. „Ie-o iagă, două de vin / Vine-acasă bâiguind” – cf. magh. bolyongni „a rătăci” târg mare ținut la anumite epoci ale anului, la sărbătorile importante și însoțit de spectacole și de petreceri populare; iarmaroc; Fig. (Fam.) Gălăgie, hărmălaie, zăpăceală, tărăboi, tevatură – Din magh. bolcsu A fugi, a alerga; a bozălui. În expr. bâzdăresc vitele = fuga vitelor pricinuită de insecte (Birdas 1994): „Cân’ fug marhăle de înfocăciune, de căldură, apoi aceea îi că bozălea” (Papahagi 1925). – Din bâză „insectă; albină„, cf. bâzoi „viespe”, bânzar „bondar, tăun„. ; (reg.; despre vite) a alerga (cu coada ridicată) de durerile strechei, (Despre animalele înțepate de tăun) A fugi împrăștiindu-se; (fig.) a umbla de colo-n-coace, a nu-şi găsi locul, astâmpărul. Probabil introdus pe filieră slov., deoarece este folosit numai în Transilvania Pivniță, Construcție subterană (aparte sau la subsolul unei clădiri) în care se păstrează alimentele; Închisoare (în subsolul unei clădiri), arest, ocnă, penitenciar, pușcărie, temniță. – Et. nec. (vsl. bečistĭnikŭ, d. bezŭ, fără și čĭstĭ, cinste). Slab, fără energie saŭ fără putere trupească orĭ și sufletească; Necinstit, nelegiuit, infam; Lamentabil, detestabil; Slăbănog, neputincios; vb. înv. (a decădea, a se pierde); becisnicie, s. f. (ticăloșie, josnicie). fuga dinaintea dușmanului; în special fuga poporului în munți după învingerea eteriștilor de către Turci (1821): din vremea bejeniei; fugă, emigrare de frica invaziuniĭ saŭ de jafurile administrațiuniĭ. A face a bejenie, a meni a răŭ, a nenorocire, a emigrare, a da semne de bejenie prin purtări de calic; fugă (vremelnică) a populației din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; p. ext. timpul petrecut în această situație; băjenărie, băjenărit – Din sl. bĕžanije (Înv.) Inel; Verigă sau inel de metal, fixat solid de ceva, servind pentru a petrece prin el un lacăt, un lanț, o funie etc.. A pune sau a atîrna (cuiva) belciugul în nas = a pune stăpînire (pe cineva), a dispune după voie (de cineva), a avea (pe cineva) în mînă. A duce (pe cineva) cu belciugul (de nas) = a conduce (pe cineva) cum îți place, cum ți-e voia sau interesul, amăgindu-l, înșelîndu-l; (Fam.) A (nu) fi câștigat la belciuge = a (nu) fi considerat o persoană căreia i se poate cere orice fel de serviciu. piele atârnată (argou) membru viril. Țig. pelo „testicul”, prin intermediul țig. pelenghero „cartof”; Expr.: a beli belengheru’: a o încurca, a avea probleme Exemple: „ai belit belengheru, Nelule dacă te aude nevastă-ta că vii la ora asta, matol şi fără biştari”; a nu face nimic; a freca menta Exemple: „iar beleşti belengheru’mă? te-aşteaptă raboteza, şomează, plânge după tine” a jupui pielea; a suprataxa (finanţe) Ex.: m˚o belít dji banj stomac, burtă. – Din magh. böndö bolnav – Din magh. beteg “bolnav” (pronunţat si “bechieşig”): face referire la o problema, o boala Păşune; (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă; (Despre căciuli) Fără vârf, fără țugui, teșit. – Et. nec. un fel de panglică cusută cu mărgele colorate ce se pune pe cap la mireasă fiară, animal sălbatic cu instincte sângeroase; Fig. Om cu apucături sau cu instincte de fiară rezultată de la porcii, boii şi vacile sacrificate; se umfla, se punea la uscat agăţată în cui; în ea se păstra brânza, la răcoare

8

(a se) Beşíca (a) Beștelí

(a) Bibili Bibol, bdjíbol Bicáș Bică Bidivíu (bidivíi)

Bineţe Birău Birăie Birșoaită Bírt Birtáş Bistoş Bitang, bitangău Bitangăú, bitangăí (a) blăstămà (est), bléstem, a –á (vest) Blăstămát (est) și blestemát (vest) (a) Bleojdi (a) Bleotocărí, blogodori

Blid Blóder/blóidăr, blóidăre Boácănă

Boactăr Boárfă

Boaște Bobârnác (bobârnáce)

Boc Bócnă Bocotan, bogătan Bódi Dicţionar Ardelean - Român

a se irita (si ca stare de spirit) (Fam.) a face pe cineva de ocară, a mustra pe cineva cu ocări, cu insulte; admonesta, certa, dăscăli, dojeni, moraliza, mustra; a trata cu vorbe ofensatoare; a batjocori; a dezonora a acorda o foarte mare atenţie unui lucru; a rezolva o treabă, a îngriji de ceva/cineva cu mare atenţie la detalii bivol cremene; piatră albă de râu; cŭarț; nisip alb pentru fabricarea sticleĭ; bulgăre (petricică) de cŭarț - Din magh. békasó „sarea-broaștei” taur armăsar, cal arab, cal arâpesc, mic și sprinten la fugă: un bidiviu cu sânge de argint; (argou) băiat, flăcău; (Fig.) om impetuos: ia oprește-te, bidiviule!, opus la mârțoagă, gloabă (Pop.; în expr.) a(-si) da bineţe = a (se) saluta primar, conducator al satului primarie tobă (preparat din carne de porc) crâşmă (de ţară); cârciumă, bar crâşmar, barman cu siguranţă, sigur, cert sau ac de sigurantă.”Aista bistoş îi Văsălie,îl cunosc după clop” copil din flori; copil nelegitim; bastard; vagabond, ștrengar, bandit, șmecher, lotru vagabond a invoca urgia dumnezeĭască contra cuĭva: nu blăstăma pe nimenĭ! nelegĭuit, criminal; (fam. cu iz de simpatie) agitat, care face năzbâtii (pop. și fam.) a lăsa să atârne în jos; a pleoști; a se blegi Expr. abia mai poate bleojdi – abia mai poate clipi – Et. nec. a se bălăci; a umbla prin apă turbure agitându-se; a începe a vorbi (despre copiii cei mici) vorbirea îngăimată se aseamănă mersului greoiu prin apele mocirloase; a flecări Expr. nu știŭ ce tot blogodorea acolo! veselă (vasul, nu persoana), strachină sau farfurie de lut ars cuptor cu lemne, care se află lângă sobă şi în care se gătesc de obicei prăjiturile (fam.; despre acte și acțiuni ale omului) care are caracter de mare gafă, de mare nerozie, care este din cale-afară de prostesc; (in expr.) A făcut una boacănă sau a făcut-o boacănă = a făcut ceva din cale-afară de nepotrivit, de prostesc – Et. nec. servitor la primărie, paznic; controlorul de bilete de pe tren (fam.) imbrăcăminte veche, uzată, zdrențuită; (mai ales la pl.) obiecte de uz personal, cu deosebire lenjeria, îmbrăcămintea și încălțămintea; epitet dat unei femei de moravuri ușoare; târfă – Et. nec. sarmale; testicole, labii lovitură dată peste nas, peste ureche, prin destinderea degetului arătător sau mijlocitor după ce a fost încordat pe degetul mare; Aluzie răutăcioasă, înțepătură la adresa cuiva; Mustrare – a primi bobârnace un fel de inchizatoare la pivnita; o bucata de lemn pe care se bate coasa (pop. și fam.; în expr.) a fi (sau a se face, a îngheța) bocnă = a îngheța tare, a se face tare ca piatra prin îngheț; țeapăn: căpraru meu era bocnă – Et. nec. om cu situație materială bună."Optincuțăle-s pă bani/Cizmele-s la bocotani" uliu, erete Ex. ni, că l-o fo’ luat bodiu! 9

Bodoangă (a) Bodogăní

a (se) Boí Boít, boítă Bojoci

Bol Bold/Bolt Bolúnd, Bolấnd Bombalăú Bont (a) Bonţălí

Borcut Bordéi Borhaz Borhot (a) Borî Boroboáță Borș

Borșéu, borșău Bortă Borț Borțos, borțoásă Boscârțe (a) Boscorodí

(a (se)) Bosumflá


găleată din tablă A spune ceva încet și nedeslușit (exprimându-și supărarea); a mormăi; A vorbi cu ciudă și supărare; a cârti, a bombăni; A cicăli, a bate la cap (pe cineva). O bodogănea mereu pe fată – Et. nec. - Comparativ cu magh. dobogni a (se) machia strident, a se farda, a se sulimeni (Reg.) Vopsit; (fam.) fardat, (Peior.; despre femei) fardată strident (Pop.) Plămân (mai ales de animale). expr. (fam.) e numai bojoci = e foarte slab, dar foarte activ și plin de pasiune și entuziasm; a-și scuipa bojocii expr. (pop.) a fi bolnav de tuberculoză; a striga cât ne/ii țin bojocii, a striga din toate puterile – Et. nec. vas de metal sau ceramică în formă de calotă sferică magazin (Reg.) nebun, smintit, nerod, prost. – Din magh. bolond prost Fără vârf, cu vârful retezat, tocit, rupt; (Despre degete, mâini, picioare etc.) Scurt și gros – Et. nec. a ciopârţi, a măcelăr, a eviscera. În continuare porcul era “bonţãlit”, luânduse intestinele care sunt date în seama femeilor spre a fi curãţate şi separându-se slãnina de muşchi şi “cioante”. (izvor de) apa minerala. "M-o facut Mama facut/la fintina la borcut"...peste 40 de izvoare de borcut sunt numai in zona Borsei Încăpere săpată (pe jumătate) în pământ și acoperită cu pământ, paie sau stuf; Locuință mică, rudimentară, sărăcăcioasă. – Et. nec. casa vinului, magazie de vinificatie (unde se tin ustensilele pentru prepararea vinului) – din magh. bor – vin ; haz – casa ceea ce rămâne din amestecul fermentat de fructe sau de cereale, după ce a fost folosit la fabricarea țuicii, a berii etc a deborda, a vărsa, a voma, a vomita, a da afară pe gură alimentele din stomac (fam.) poznă, neghiobie, faptă necugetată, faptă nesocotită cu urmări neplăcute, dar lipsită de gravitate; năzbâtie; bazaconie; șotie – Et. nec. zeamă acrită prin dospirea tărâțelor într’însa; ciorbă făcută din zeamă de varză; (fig.) orice lucru acru; vin, borș curat; apă înăcrită pin dospirea tărîței. Fertură (de frupt orĭ de post) făcută din această apă, foarte obișnuită la masa Românuluĭ. O porțiune de borș: adă doŭă borșurĭ! (fig. iron.) Vin prea acru. A mînca borș (triv.), a spune minciunĭ. A nu lăsa pe cineva să-țĭ sufle’n borș, a nu-ĭ permite obrăzniciĭ față de tine. A te face borș, a te’nfuria, a te face foc. Supă tradițională în țările Europei de est, gătită cu legume diverse, cu sau fără carne sau pește, acrită cu borș. (bot.) mazăre (în Vad, Sighet) – Din magh. borsó „mazăre” gaură (reg.) pântecele femeii gravide – et. nec. (om) cu burta mare, gras; (femeie) însărcinată, gravidă – et. nec. (Reg., în expr.) A-și lua (sau a-și aduna) boscârțele = a-și lua (sau a-și strânge) boarfele – Comp. magh. bocskorszij a vorbi încet și nedeslușit (ca pentru sine); a bodogăni; a bolborosi; a bombăni; a bălmăji; tranz. (persoane) a deranja mereu, reproșând diferite lucruri; a cicăli; a morocăni; a face farmece; a vorbi încet și nedeslușit (ca pentru sine); - din Mag. boszorkányos „a face farmece”, ucr. božkorodity (fam.) a-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna, (reg.) a se drâmboi, (prin Bucov.) a se bârzoia, (Transilv. și Maram.) a se dăbălăza, (Olt. și Ban.) a se îmbonța, (prin Munt.) a se răzbuza 10

Bóşc, bóșcă, bóște Boşcă, boşte Botă, bote Boț

Boţi (a) Boţi Box (a) Boxăli Bozgoane Brámbura Brașoávă, brașoave

Brăcinar Brấncă (a) Brấncăli (a) Brấzgấia Brebință Bríşcă

(a) Brişcălí Broboánă, borboánă Broză Brumundăi (a sta) Buburez Buburúză Búche, (búchi)

Buchiseală Bucinắ, bucine (a) Bucina Búcium

Búdă Bugắt Bughi sau Budigăi Buh Búhă Dicţionar Ardelean - Român

– Et. nec. pivniță mică; butoiaș, butoi pălăria de la floarea soarelui bâtă, băţ; Ex. a fi botă – a nu şti nimic bucată sferică de dimensiuni reduse dintr-o materie; orice lucru turtit, ghem Expr. A face boţ a) a da formă rotundă unui lucru b) a face să-și piardă integritatea; a mototoli; Bulgăre de făină sau de mălai, rămas nefiert într-o mâncare; cocoloș; bulz; bol – Et. nec. sarmale a mototoli, a impatura crema de ghete a da pantofii, cizmele cu cremă vraji, descantece; reg. de pe Valea Somesului fără rost, fără căpătâi, fără noimă; de-a valma, în dezordine, aiurea, alandala, anapoda – Et. nec. invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură, vorbă lipsită de temei; palavră, minciună. N-avem timp de brașoave! Lasă-ne cu prostiile tale! Cuvântul vine de la Braşov, iar expresia, de la negustorii braşoveni de odinioară care, aducându-şi marfa la ţară, o recomandau cu tot felul de laude exagerate, de baliverne şi reclame viclene. curea sau altceva sa tina pantalonii mână – Lat. branca “labă” a-si da mana, a se saluta a picura, a stropi ușor (despre ploaie), a ploua mărunt roabă briceag, cuţit ce se închide în plăsele de lemn, de fier, de os, purtat mai ales de bărbaţi şi folosit îndeosebi pentru a mânca Ex. Djin brişcî: clísî cu pítî / malaí cu čápî a tăia cu brişca boabă, bobiță, grăuncĭor: acest geam nu e neted ci are broboane; bubuliță, picătură, bobiță: broboane de sudoare pe frunte. Trans. Agrișă bicarbonat de sodiu sfeclă (a se) lăsa pe vine gândăcel de formă semisferică, cu elitrele roșii pătate cu șapte puncte negre; mămăruță, măriuță – Et. nec. (înv.) caiet, carte; a doua literă a alfabetului chirilic; literă în general; pic, strop, nimic.; Derivat: bucher: (elev începător; novice; elev care învață mult pe dinafară); bucheri, vb. (a silabisi; a citi); (a) Buchisi (var. buchisa): a silabisi; a învăța lucrare școlară, învățătură Instrument de suflat la romani, asemănător cornului de vânătoare de astăzi. – lat. bucina a ţipa, a plange tare, a face zgomot mare – de la bucium Instrument muzical de suflat în forma unui tub tronconic foarte lung, făcut din coajă de tei, din lemn sau din metal și folosit în special de ciobani pentru chemări și semnale – Lat. bucinum closet, căcătoare – germ. bude „baracă“ destul, suficient, de ajuns, prea mult chiloţi (cu manecute) "Vara umblu fără budigăi pă gheghesupt" a-i merge buhul: a fi foarte cunoscut bufniţă, in expresia: Nu fute buha (ca iese pruncu cu pene) = a lenevi, a 11

Buhái (buhai)

(a se) Buhăí Buiác

Buiéstru Buimac

Bulbuc

Buleándră (a (se)) Buli Búli Bulibășeală Bulúc

(a se) Bulucí Bulumác Bulz Bumb, Bumbgi, Bumbdi Bumbuşcă (a) Bunghí

Burac Buracă Burdúf

Burduhan, burdihan, burduzan Burzuluít (a (se)) Buşi Dicţionar Ardelean - Român

trândăvi instrument muzical popular folosit de colindători în ajunul anului nou, format dintr-o putinică cu fund de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage producând un sunet asemănător cu mugetul unui taur. (despre persoane) a se umfla la față (de boală, de somn, de băutură etc.); a deveni puhav la față zburdalnic, nebunatic, sglobiu; nechibzuit, exaltat, nebun, aiurit; (despre plante) care crește foarte repede și mare; (despre ființe) care este foarte vesel și energic; neastâmpărat mers al calului sau al altor animale în timpul căruia pașii se fac cu picioarele din aceeași parte; nărăvaș; neastâmpărat, zburdalnic – Et. nec. amețit (de somn, de beție, de frică etc.); zăpăcit, năuc; buimăcit, buimatic; (pop.) bâiguit, capiu, uluit, (reg.) buimatic, hăbăuc, (Mold., Bucov. și Transilv.) tehui. (S-a sculat ~.) – Et. nec. plantă erbacee, toxică, cu flori mari, globulare, galbene; creşte în fânaţele şi tufişurile umede din zonele înalte (Trollius europaenus L.). În medicina se foloseşte contra gălbinării haină veche, ponosită, zdreanţă, boarfă; termen injurios pentru o femeie imorală – Et. nec. a (se) strica, a (se) deteriora petrecere, chef dezordine, harababură număr mare de oameni strânși la un loc; droaie, gloată; (adverbial) În masă, în rânduri strânse, cu grămada; unul peste altul, înghesuindu-se; repede, iute; (În vechea organizare a armatei din țările românești) unitate militară tactică formată din mercenari, care corespundea aproximativ efectivului unei companii; bulucbășie (pop.) a se îmbulzi, a se îngrămădi, a (se) aduna grămadă, a (se) strânge la un loc – Din buluc stâlp de susținere sau grindă de lemn care se întrebuințează la case, la porți, la spaliere de vii etc. – Et. nec. (pop.) cocoloș; cocoloș de mămăligă caldă în care s-a pus brânză de oaie sau urdă [Termen ciobănesc de origină obscură] nasture, pastilă (ia-ţi bumbii = ia-ţi medicamentele, pastilele), buton Cămeşa me n-are bumbdi si nici bumbuşca ac cu gamalie sau nasture imbracat, ornat A cerceta, a observa, a desluși; A-și da seama, a înțelege; (Refl.) A se uita cu atenție, a face ochii mari. Cuvînt de argou, probabil din țig. bangi (f. de la bangos) „trecătoare, strungă” (Graur, BL, II, 185 și V, 222; Juilland 160). Din același cuvînt ar putea proveni rom. sbanghiu (var. sbanchiu, spanchiu), adj. (sașiu), cf. Graur, BL, II, 195. DAR și Vasiliu, GS, VII, 105, identifică acest cuvînt cu pronunțarea moldovenească a bunghi, der. de la bumb. – Der. bunghială, s. f. (atenție, păzea!). sfeclă roşie sau albă ceață sac făcut din piele netăbăcită, uneori din stomacul unui animal (capră, oaie, bivol), în care se păstrează sau se transportă brânză, făină, apă; bășică uscată, care, pe vremuri, se întrebuința în loc de geam – Et. nec. burtă mare mânios, supărat, enervat; (Înv.) revoltat, răsculat; (despre păr) zbârlit – Din magh. borzolni a distruge, a sparge, a strica; a bate, a lovi (cu pumnul), a izbi 12

Búte C Cacadấr , pl. cacadấri Cáciur /căciúr Cadă Cafă Caier Calamandrós pl. calamandroáse Caltabóș Campadúră Cancéu Candalău Cantă Capciu Carcaléte Carte Carfiol Casfău (a) Catadicsí Catafálc

Catrafúse

Caúc, pl. cáuce/ caúce Cazánie (cazánii),

Cáznă (cázne) Căcălău (a (se)) Câiná

Căldárè, caldárè Dicţionar Ardelean - Român

butoi din doage de lemn în care se ţine vinul

măceș, trandafir sălbatic – Et. nec. (din ngr. κουκουδέρος (= plin cu semințe) (Miel) cu blăniță de culoare neagră pe trunchi și brumărie pe bot, urechi, labe și coadă. – Et. nec. vas mare de lemn pentru strans strugurii cafea gramadă de lană, in sau cânepă ce este pusă pe o furcă pentru a fi toarsă manual debandadă, deranj, dezordine, dezorganizare, haos, neorânduială, zăpăceală, harababură, tărăboĭ, tămbălăŭ, amuzament zgomotos, scandal – Et. nec. cârnat făcut din măruntaie de porc amestecate cu orez și cu ingrediente – Et. nec. Deschizătură în acoperișul unei case țărănești, pentru a lăsa să iasă fumul, ochiul podului pe unde iese fumul (la o casă țărănească), Fumar – Et. nec. cană mare din ceramică sau sticlă pentru lichide – Din magh. kanczó “carafă, cană” un fel de sobă mai mică cană mare de apă nebun băutură preparată din vin, sirop și sifon – Et. nec. scrisoare conopidă salcâm a găsi de cuviință, a socoti de demnitatea sa (să facă ceva); a binevoi, a se indura – Din ngr. katadéhome Postament înalt pe care se așază sicriul unui mort sau, la comemorări, efigia unei persoane defuncte; estradă cu decorațiune funebră (într’o biserică). – Din fr. catafalque, germ. Katafalk (fam.) obiecte casnice mărunte (și în dezordine); calabalâc, boarfe. Expr. A-și lua (sau a-și strânge) catrafusele = a-și strânge lucrurile pregătindu-se de plecare; a pleca repede (și pe furiș) dintr-un loc; a o șterge, a-și lua tălpășița – Et. nec. (Înv. și reg.) Linguroi, căuș; vas de scos apă – Lat. caucus predică prin care se explică un pasaj oarecare din evanghelie, îndemn; (Fam.) Discurs lung și plicticos, poliloghie, vorbărie; Dojană, mustrare. – Sl. kazanije tortură, chin, supliciu; suferință, durere, neliniște; trudă, muncă, strădanie. Sl. kaznĭ cantitate mare, abundență, belșug, enorm, în cantități uriașe A se tîngui, a se văieta, a se jeli. Comisul Manole se încruntă fluturînd din cap; pe cînd comisoaia se căina tăcut, clătinîndu-șS fruntea la dreapta și la stingă. SADOVEANU, F. J. 505. Safta se căina oftat, cu palma la gură și pleca în sală, să mai arunce o despicătură de lemn în soba de tablă. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 200. Ileana Simziana se căina și se întrista în sufletul ei. ISPIRESCU, L. 26; T r a n z. A compătimi, a deplînge, a jeli. Înțeleg să-l căinați pe ăl care și-a pierdut un picior. CAMIL PETRESCU, T. II 44. Sărace Vilcule! îl căină Măgdălina. SADOVEANU, Z. C. 292. După ce ne-a căinat și ne-a plîns, bunica... a scos un ulcior cu dohot de mesteacăn, ne-a uns peste tot trupul. CREANGĂ, A. 32. – Pronunțat: că-i-. – Variantă: căiní vas pentru apă, dar şi pentru fiert (pălincă, mnjérè dj prunji, la animale 13

Călî́ŭ, -î́ĭe Căndălău (a) Căpăci Căpăluit Căpắstru

(a) Căpăta

Căpătâi a (se) Căpătui

Căpătuială Căpățấnă

Căpeneág, (căpenegaş, chepeneag) Căput Cărălabă Cărigă Cărpănos Căscanea Căşi Cășiță (a) Cătá Cătáre

Cătană Cătă Cătănie Cătran Cătrănit Cătrenţ Cătánă Cătilin Cătinél Căuáci Căúş


etc.) Nu destul de copt: grîne călîĭ. Molcuț: oŭă călîĭ. Căldicel: apă călîĭe sobă a bate, a invinge săpat, prășit, operaţie realizată de obicei de două ori pe an pentru a săpa buruienile din culturile de cartofi sau porumb; reg. de pe Valea Somesului Porțiune de harnașament, confecționată din frânghie sau din curea, care se pune pe capul calului, al măgarului etc. pentru a lega animalul respectiv la iesle sau pentru a-l duce undeva. – Lat. capistrum a primi, a obține un lucru solicitat, a primi (în dar sau de pomană); De căpătat = primit de pomană, obținut prin cerșeală; A câștiga; a agonisi; a dobândi prin... ; a culege ; Expr. A o căpăta, a o păți, a da de dracu, a primi bătaie: astîmpără-te, c’ aĭ s’ o capețĭ! – Lat. pop. capitale perină (bănăţean) a(-și) face un rost, o situație; (Fam.) a (se) căsători, a (se) așeza, a da la casa sa Ex. a căpătuit doi feciori și două fete; (pop.) a oploși. (a ~ pe cineva într-o slujbă.) acțiunea de a se căpătui, procopseală, îmbogățire, parvenire, rost, stare, avere Cap de animal mort sau tăiat pentru consum; Cap de om mort desprins de trup; craniu; (Ironic) Cap (mare) de om; Parte bulbucată a unei plante, formată din tulpină sau din suprapunerea frunzelor Ex. Căpățână de varză; Nume dat unor obiecte de formă conică Ex. Căpățână de zahăr. – Lat. pop. capitina manta, pelerină Expr.: Căpeneág după ploaie – ceva nefolositor, tardiv poartă gulie piesă a sobei cu lemne zgârcit, rău, egoist basma pluralul de la casă... o casă - două căşi gaică a căuta pe cineva; a investiga, a cerceta; a-si vedea de.. căutare; piesă metalică de formă prismatică, montată pe partea de sus a țevii unei guri de foc și care, împreună cu înălțătorul, formează dispozitivul de ochire al armei soldat, militar [din magh. katona, tc. katana, pol. katan] către serviciu militar hârtie bituminoasă [din scr. katran, magh. katrány, tc. katran] supărat, abătut (adica negru de suparare ca si catranul) dulap vechi de bucătărie, vezi credenţ (Înv.) Soldat, ostaș în Austro-Ungaria; p. gener. (reg.) soldat, ostaș; Loc. adv. În (sau la) cătănie = în armată. – Din magh. katona. încet, fără grabă. "Ni ase, cătilin, trii ceasuri părintele ne-o vorovit" vezi şi cutingam agale, alene, binișor, domol, încet, încetinel, încetișor, lin, liniștit, tiptil, ușurel fierar, potcovar, faur Vas de lemn în formă de cupă sau de lingură mare, folosit pentru a lua apă, făină, grăunțe etc.; cauc; p. ext. nume dat unor unelte care au această formă. Expr. A face mâna căuș = a da mâinii forma unui recipient, apropiind degetele și adâncind palma. Cantitatea de apă, făină, grăunțe etc. care intră 14

Căúşu

(a se) Căzni Cârdășie Cârlán Cârliónț Cârpă Cârpăcésc, cârpocesc, cârpojesc Cea Ceacănău, ceacănăi Cealhău

Ceampaș Ceapsă Ceauónu

Ceauónu cel márì Cept, chiept Cergă

Certez Ceteră Ceteráş Cheaún Chefe Chéhe (a) Chehelí (a) Chelfăní, chelfăneála Chemător Chemeşă Cheneș (a (se)) Cherchelí Cherestul Chetre, Chietre Chetreţ Cheţ Chezășie


într-un căuș un fel de lingură mare, de formă elipsoidală, cu coadă, utilizat pentru măsurarea făinii sau grăunţelor, ori pentru scoaterea făinii din saci sau ladă. (a se) trudi, chinui a se asocia cu cineva în scopul comiterii unor fapte ilegale, Întovărășire în scopuri condamnabile, bandă miel sau ied după înțărcare până la vârsta de circa un an; mânz sau cal tânăr, până la vârsta de trei ani – Et. nec. șuviță de păr răsucită în spirală; buclă, zuluf – Et. nec. batic cârpesc prost (cârpesc + pocesc) indemn pt cai si vite de a merge la dreapta (reg.) prostălău, terchea-berchea Pasăre mare de curte (de obicei, cocoş) sau specie de vultur (Gypaetus barbatus) “Pă duminică oi tăie on cealhău” “Cialhăii să puie clăi/Şi croncii să strângă snopi” infirm la picioare, care când merge nu are labele picorului paralele (ca Charlie Chaplin) boneta pt femei, cu ornamente; Tîrgul cepsălor din septembrie, de la Asuajul de Sus, azi a devenit Tîrgul cepelor pentru făcut mămăliga sau pentru fiert cartofi, lapte etc.; cu funinginea de pe fundul ceaunului se lustruiau cizmele şi încălţările (vezi ţîpélìlì) sau se înnegreau mustăţile şi sprâncenele, fiind folosită şi la obţinerea cernelii pentru şcolari În el se fierb hainele şi tortul, dar şi zărul de la caş pentru obţinerea urdei piept pătură groasă ţesută din lână care servește la învelit sau care se așterne pe pat; țol, velință, scoarță; velință țărănească de pat; Cergă pentru învelit, cergă pentru rudă (cu ornament), cergă pentru pat: “Se gând’e la măritat / Şi n-are cergă pe pat” Expr: cât ți-e cerga, atât te întinde; Se gândé la măritat / Și nare cergă pe pat ; Adăpost din ramuri și cetină în care lucrează șindrilarul; . – Din bg., scr. cerga. Cf. magh. cserge fineaţă sau arătură vioară cântăreţ din vioară (ceteră) adormit, somnoros, beat, ameţit, obosit, zăpăcit maturica sau perie sau bidineaua tusă; astmă, năduf. – Din magh. keh(e) a tuşi (pop. și fam.) a bate tare pe cineva – Et. nec. fecior care invită la nuntă cămaşă cineva dificil (fam.) a se îmbăta (ușor); a se ameți – Et. nec. direct, de-a dreptul (se referă la direcţia de mers), vezi crestul pietre adăpost pentru găini șmecher (Învechit, astăzi numai fig.) Faptul de a garanta (material sau moral) pentrualtul (v. garanție); (concretizat) obiect pe care îl păstrează creditorul pînă cînd i se achită datoria (v. amanet, zălog). Nu vei putea să te mai întorci 15

Chiatră Chibzuí Chichineáță

Chichirez Chiept (a se) Chiereti Chimeșe Chimír

Chimniţă Chină Chindă Chindeu Chinderi Chindie

a (se) Chinzuí, chinzuiésc Chiomp/chiomb Chip Chiparcă Chipărúș chipăruși (a (se)) Chiorî́ Chircăí (a (se)) Chircì

Chirpíci

(a) Chisa Chisăliță


acasă decît pe bună chezășie. SLAVICI, O. I 153. Popa îi făcu totodată și hîrtia de chezășie, pe care trebuia să o dea comisarului înainte de a. pleca. SLAVICI, O. I 157. ◊ (Mai ales în expr.) A pune chezășie. A da pe chezășie. A lua pe chezășie. piatră a judeca cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a reflecta, a medita, a presupune, a face supoziții; a dispune, a organiza, a plănui. Mag. képezni (fam.) cameră mică, sărăcăcioasă; casă mică, întunecoasă, tupilată; bordei, bujdă, bojdeucă, bujdelă, cocioabă; lucru mic, neînsemnat, de nimic – Et. nec. şmecherie, şiretlic Expr. care-i chichirezu’ ? – care-i şmecheria ?; a nu avea nici un chichirez – 1. a fi monoton / plicticos / searbăd. 2. a nu avea rost piept a se intoarce (de undeva); Ex. te-ai chieretit? – te-ai intors ?, a chierti – a reveni, a veni inapoi cămașă Brâu lat de piele, adesea ornamentat și prevăzut cu buzunare, pe care îl poartă țăranii; șerpar; Expr. A pune la chimir = a strânge bani; a fi zgârcit. A avea la chimir = a fi bogat – Din tc. kemer pivniţă noroi coridor la intrarea intr-o casă ţărănească, tindă prosop, șervet, ștergar moşini, chibrite (pop.) timp al zilei către apusul soarelui; loc de pe bolta cerească unde se află soarele pe înserat; vecernie, (reg.) subamiază, sunimiez, (prin Transilv.) avecernie, (înv.) pomerează, pomeridă. (Pe la ~, adică pe la apusul soarelui.); numele unui dans popular asemănător cu sârba; melodie după care se execută acest dans; serenadă sau concert nocturn dat de muzicanții palatului în timpul cinei domnitorului; la curțile domneștĭ și boĭereștĭ, turn de strajă de unde se vestea cu tobe și surle timpu chindiiĭ, cînd toțĭ oameniĭ se adunaŭ la cină, și porțile curțiĭ se închideaŭ – Din tc. ikindi. ngr. κεντί, alb. itšindi, sb. ikindija a (se) chinui Prost, nesocotit; Care nu vede bine – Et. nec. poză piparca, boia, ardei iute (Regional) Ardei, ardei mic iute, . O casă zgribulește în alba ei cămașă... La gîtul gol o salbă de chipăruși i-atîrnă - de la piper a deveni chĭor Ex. Să chĭorăsc (dacă mint), un jurămînt pop.; (Fam.) a se uita foarte atent, cu curiozitate; a se holba (reg.) a scoate sunete caracteristice (găina, cocorul, curca). a se contracta, a se ghemui, a se închirci, a se strânge, a se zgârci, (pop.) a se ciuciuli, a se stârci, (reg.) a se tâmbuși, (Olt., Ban. și Transilv.) a se zguli. (Sa ~ de durere.); a se strânge grămadă, a se face mic; a nu se dezvolta suficient, a (se) pipernici: oile fără hrănă se chircesc; a strica, a poci: baba pe vite le chircește – Et. nec. material de construcție în formă de cărămidă, făcut dintr-un amestec de lut, paie și băligar uscat la soare. Din el se fac părețiĭ caselor țărăneștĭ. – Din tc. kerpiç a pisa, a mărunţi zeamă de poame (cireșe, prune) fierte; Compot, hoșav, fertură de fructe cu zahăr orĭ fără zahăr; (fig.) să mă facă chisăliță de bătaie. Ex: „Bună-i vara jântița / Și iarna chisălița” 16

Chișamfău Chíșcă

Chişchineu Chişchiţă Chită Chitít, -ă (a) Chițcăì Chiţibuş Chiuche (a (se)) Chivernisí

Cică (a) Cicălí Ciledghi Cimilitúră

(a) Cimilí Ciná

Cingateu Cingătoáre

Cingeu Cinoş (În) Cinste Cípcă

Cioárici Cĭoársă Cioci Cioci Ciolovec Ciomag, ciomege (a) Ciondăní (-nésc, ít)


accesoriu atelaj (Reg.) un fel de caltaboș făcut din stomacul sau din intestinele porcului, umplute cu carne tocată și cu păsat; Colon, intestinul gros al animalelor; (Adverbial) Plin, îndesat până la refuz. – Din ucr. kyška basma, năframă instrument folosit la incondeierea ouălor cu ceară pită, pâine chibzuit, socotit, serios: om chitit la minte; ochesc, țintesc, îndrept lovitura: aĭ chitit bine!; a scoate sunete prelungi și ascuțite, se zice de țipătul ascuțit și prelung al greierilor, cățeilor, guzganĭlor, șoaricĭlor și șobolanilor fapt, detaliu lipsit de importanţă; şmecherie, şiretlic Prostanac, mototol, bleg, natang a administra, a conduce în calitate de administrator; a dobândi prin muncă și sârguință; a aduna, strânge, agonisi, acumula, administra, aduna, aproviziona, aranja, cârmui, conduce, dirigui, domni, economisi, face, guverna, orândui, rezolva, stăpâni, (avere, bunuri materiale); A face să se chivernisească. Din ngr. kyvérnisa coadă a certa mereu, a face cuiva reproșuri repetate pentru fapte mărunte – Et. nec. copil ghicitoare, proverb, vorbă bătrânească, zicală, zicătoare; creație populară, uneori în versuri, cu caracter alegoric și metaforic, care cere identificarea unui obiect sau a unei ființe; a spune o cimilitură; a da de ghicit (o ghicitoare); a transpune într-o cimilitură (Mai ales în Transilv.) A lua masa de seară. Să vii și tu acolo, să cinăm împreună pe la 7.Șezură nițel, de se odihniră de drum, cinară împreună și se culcară. Tranz. Nemîncat toată ziua, el cină ce-i dăduse baba.Badea meu cel supărat, Da aseară ce-ai cinat? – Lat. cena clopoţel [din magh. csengettyû] Fâșie de pânză, de mătase, de piele etc. care servește cuiva la încins mijlocul; pop. Parte a corpului situată între șolduri și coaste; mijloc; talie; brâu – [În]cinge + suf. –ătoare. prosop; reg. de pe Valea Somesului frumos, arătos, aranjat, dichisit, drăguţ gratis, gratuit; Ex. calul căpătat în cinste, la dinţi nu se c’otă împletitură făcută cu acul; dantelă, horbotă, spițurăş panglică, fundă, cordea, cordică, petele "Cămeşa me are cipcă nealcoşă, da` mi-i tare lungă la mînuri,că io mi-s cocoană mnicuţă" Poza1 pantaloni groşi, pentru iarnă (Înv. și reg.) Unealtă cu tăișul uzat,.instrument de tăiat (maĭ ales cuțit) prost ascuțit papuci împletiţi din lână [din magh. csucsa] radacini ramase dupa seceratul tuleielor copil băţ mare şi gros, adesea cu măciulie sau întărit cu fier la unul din capete; bâtă; lovitură, bătaie dată cuiva cu un astfel de băţ. – Din tc. çomak. a bombăni, a bodogăni; a certa, a dojeni, a se certa cu cineva pentru nimicuri fără a-și spune vorbe grele, a se împunge cu vorba; a se ciorovăi – Var. ciondrăni. creație expresivă ca dondăni, bombăni. După Cihac, II, 490, din mag. civódni; însă fonetismul este dificil. DAR propune săs. schäden „a certa”, care nu pare mai convingător (cf. Drăganu, Dacor., III, 1089). Der. 17

(a) Ciorsăí (ciorsăiésc, ciorsăít)

Ciotornă, Cetârnă Ciosvîrtă (ciosvấrte)

Cioveş Ciovéi (-íe)

Cipcă Cirighele Ciripă, Ciripuri Ciubăr Ciucalău Ciuciuléte Ciucuri Ciufut Ciumăfáie

(a) Ciumpăvì

Ciumurluí, ciumurluiésc

Ciupalac, ciupalaci Ciupă (a (se)) Ciupăi (a) Ciupili (puiul)


cioandră (var. cioandă), s. f. (dispută, ceartă), pentru a cărui terminație cf. buleandră, fleandură; hoandră; ciondăneală, s. f. (ceartă); ciondănit, s. n. (ceartă). a răzui, a curăța cu rașpelu, a tăia, a ciopîrți cu instrumente proaste. – Var. giorsăi. Sl. čirta, čersti „a tăia”, cf. rut. čersati „a rade” (Cihac, II, 56; DAR). – Der. ciors, interj. (zgomot făcut de secure tăind lemne); cioarsă, s. f. (instrument tăios uzat și nefolositor), var. gioarsă; ciorsăit, s. n. (tăiere făcută cu greu, cu instrumente nefolositoare), var. ciorsăială, ciorsăitură, s. f.; ciort, s. n. (la cai, rădăcina cozii; bot; cioc); certi, vb. (a curăța de coajă; a cizela); certat, adj. (despre boi, cu un corn rupt). Aceste ultime forme au provocat probabil o confuzie între certi și certa „a dojeni”; în felul aceste ne explicăm existența lui ciorti „a certa”, pe care DAR o pune în legătură cu rut. čort „diavol” (› ciort, s. m., diavol; țigan). Ciortan, s. n. (os cu carne) este o confuzie între ciort „obiect tăiat” și hartan. Cf. cirtă semijgheabul de sub streșina (streșina) prin care apa de pe acoperiș merge la burlan și se scurge la pamant (Înv.) sfert, a patra parte; sfert dintr-un animal; băț care provine dintr-un lemn tăiat în patru părți; parte, bucată de carne, halcă. – Var. cesvîrtă, (înv.) cetvîrtă, cetvert. cf. bg. četvrŭtŭ, sb. četvrt. Cf. sfert. – Der. ciosvîrti, vb. (a face bucăți) derbedeu, șmecher de pe strada care se da mare hîrb; se spune în general despre obiecte casnice vechi și fără valoare, și mai cu seamă despre vasele de lemn. Origine incertă. Ar putea fi sl. čvanĭ „găleată de lemn,” de unde și ciuvai (var. Trans., cioban, Banat, ciuvan), s. n. (albie; găleată) și ciuvaie, s. f. (bute; oală); cf. ciobacă. După Mîndrescu și DAR, din germ. Schaff „vas de lemn”; Scriban se referă la sb. čivija „lemn” dantelă [din magh. csipke, scr. cipka] minciunele pe limba din ardeal, csoroge, pe o alta limba din Ardeal, scovergi cred ca prin moldova.. gogosi si probabil mai sunt si alte denumiri... țiglă, țigle de pe casă vas din lemn de formă tronconică cu una sau două urechi si cu un fund, spre deosebire de butoi care nu are urechi, are două funduri si formă de butoi știulete de porumb (în expr.) A (se) face (sau a fi ud) ciuciulete = a (se) uda (sau a fi ud) până la piele pantaloni (om) zgârcit, avar; (om) cu toane, prost dispus (bot.; Datura stramonium) laur, (înv. și reg.) măslag, (reg.) bolândariță, bolânzeală, borciu, cornută, faie, măselar, nebuneală, tătulă, turbare, boiipruncilor, ciuma-fetei, măr-ghimpos, mărul-porcului. Plantă erbacee medicinală foarte toxică, cu flori albe și cu semințe negre închise într-o capsulă cu țepi moi; laur a scurta, taĭa, amputa, mutila: un brad cĭumpăvit; a șchĭopăta (a merge șchĭopătînd) de mult umblet saŭ de înțepeneala picĭoarelor, vorbind de vite; a se îmbolnăvi de picioare, a nu mai putea umbla a-și strica stomacul; a i se apleca; a-i fi greață (de ceva); a fi secat (de muncă), a slăbi, a se anemia; din ung. csömörleni, a-țĭ fi greață, d. csömör, greață (glum.) ins, individ, tip; tovarăș covată, cada de baie a face baie dupa ce se taie puiul, cu maruntaiele in el, se opareste si se ciupileste, adica se smulg penele 18

Ciurdă, ciurde Ciurdar, ciurdari Ciurigăi / Cirighele Ciúru

Ciuşcă Ciútură Citov Clácă

Clăditură, clădituri Claie, clăi Clámpă Clăpaci, colopaci (a) Clătări Clisă, clísî Clop Cloţan Cloţă Coajbă Coarbă

(a (se)) Cocârja Cócie Cocioane, Cociune

Cociorva

Cocirlău Cociuoanji, Cuociuoanji Coclauri Cocolóș

(a) Cocolóșí Coconi Cocorada Dicţionar Ardelean - Român

turmă, cireadă; Ex. No ho mă, că nu eşti la ciurdă! văcar, păstorul turmei de vaci; Ex. Vorbeşti urât ca un ciurdar. gogoașă / gogoși, rombul de aluat, se cresteaza in lung iar un colt se scoate pe cealalta parte, prin crestatura; de obicei se impart colindatorilor un fel de sită mai mare şi cu găuri mai rare, pentru curăţat grâul sau seminţele; cel pentru cocóş din grăunţe de mălai era făcut din tablă, putând avea şi o formă mai lunguiaţă, cu coadă ardei iute vas din doage sau dintr-un trunchi scobit care serveşte la scos apa din fântână întreg, sănătos (la minte), nevătămat, zdravăn teafăr șezătoare, (reg.) furcărie, (Transilv.) habă, habără, (prin Munt.) sideancă. (~ făcută la țară în serile de iarnă.); muncă colectivă benevolă prestată de țărani pentru a se ajuta unii pe alții și care adesea este însoțită ori urmată de o mică petrecere, de glume, povestiri etc. Expr. Vorbă de clacă = vorbă inutilă sau neserioasă; flecăreală. – Din bg. tlaka căpiţe de fân de dimensiuni mari căpiţe de fân de dimensiuni mai mici clanţă, zăvor la uşă ciocan (a) clăti slănină pălărie sau tigla din coama casei.Bine-mi place de mindru/cum isi poartă clopuţu/si-l poartă un ptic plecat/la tătă lume li-i drag şobolan cloşcă crusta de sange inchegat care se face la suprafata pielii in urma unei bube, cos ‚extirpat’ sau in urma unor zgarieturi, taieturi... este o unealta (suport) in care se fixeaza burghiul ori sfredelul cu care se gaureste.(masina de gaurit presupune daca nu motor, cel putin doua roti dintate de amplificare a rotatiei) a-și încovoia spatele (de bătrânețe, greutăți etc.); a se gârbovi; a se cocoșa; Un nas cocîrjat – nas coroiat. Din cârjă trăsură; termen atestat doar în Maramureş, Sătmar; în Transilvania se foloseşte hinten; în Muntenia şi Moldova, trăsură răcituri, piftie, mâncare rece pregătită din carne, oase și cartilaje de pasăre, de porc etc., fierte timp îndelungat în zeamă condimentată, care se încheagă după răcire heredia aia cu care scoti jaru’ din cuptoru de paine; unealtă casnică compusă dintr-o placă de metal sau de lemn în formă de triunghi sau de semicerc, fixată la capătul unei cozi lungi, cu care se scoate jarul sau cenușa din cuptorul țărănesc de copt pâine. – Din rus. kocerga, ucr. kocerha odaie cu scule de tot felul răcitură, piftie locuri neumblate sau puțin umblate, pustii, îndepărtate; locuri prăpăstioase; Ex. a umbla pe coclauri – a umbla fără rost; a vagabonda bucată dintr-o substanță căreia i s-a dat o formă aproape sferică; bulgăre, boț1, ghemotoc; bulgăre mic și compact de faină, de mălai etc. rămas întărit (și nefiert) într-o mâncare care nu a fost bine amestecată a (se) face cocoloș, a (se) mototoli; a trece cu vederea sau a ascunde lipsurile, greșelile, faptele reprobabile ale cuiva; a răsfăța, a răzgâia; a (se) înfofoli cocoana-fata si coconul-baiatul placinta cu branza si marar coapta in cuptor; 19

Cocótă (a (se)) Cocoțá (a se) Codí

Codóș, codoáșă (a) Cofărí Cofăríță, cofăríțe Cogeac Cohe, Cuhne (a (se)) Coimăní, coimănésc Colac Colb (a (se)) Colbotí (a) Colcăí

Colejnă Coleşă Colniță, cuólniţî Colompire, colompiri Colonie, colonii Colopaci Colțún / călțún

Comândare Combinezon Comlắu, comblắu (de) Comédie Concí Conci Conie Conopei Contrăuş Cooperativă Copáie (copắi)

Copan pl. copáne Dicţionar Ardelean - Român

femeie de moravuri ușoare; prostituată. – Din fr. cocotte a se urca pe un loc (mai) înalt; a avansa într-un post sau la o situație fără a merita. Orig. nec. a șovăi, a căuta pretexte. [Imagine luată dela câine, care dă din coadă făcând ocoluri și răspunzând sinonimului latin tergiversari, a șovăi (lit. a întoarce spatele)]; pop. A nu se putea hotărî; a sta în cumpănă; a șovăi; a ezita; a se foi; a pendula; a oscila persoană care mijlocește și facilitează întâlnirile a doi amanți; (pop.) persoană care înlesnește practicarea prostituției; proxenet, proxenetă (reg.) a vinde lucruri de mâncare cu mărunțișul; a precupeți (reg.) precupeață; sfârnăriță acadea bucătărie de vară (reg.) 1. a se căzni din greu. 2. a se veseli în sec cozonac praf a se prăfui; activitatea păsarilor (de curte) de a se prăfui (despre oameni și animale) a umbla de colo până colo în număr mare, a foi; a mișuna; a forfoti; a foșgăi; a furnica; a roi; a viermui; a foșni; (despre locuri, obiecte) a fi plin de oameni sau de animale care umblă de colo până colo; a clocoti; a vui. – formație onomatopeică adăpost pt oi sau lemnărie, nelipsită din oricare gospodarie mamaliga; reg. de pe Valea Somesului încăpere lângă grajd şi şură; anexa de lemn de pe langă casă cartofi grup compact de persoane (de aceeași origine) așezat într-o țară sau într-o regiune a unei țări și care provine din imigrare sau din strămutare ciocan [din magh. kalapács] (înv., pop., reg.) Piesă de îmbrăcăminte tricotată care se îmbracă pe picior; ciorap; Cantitatea de bani care încap într-un ciorap. Un colțun de galbeni ngr. kaltsúni masă (pomană) la o inmormantare, praznic furou [din fr. combinaison] (Trans. și Banat) drojdie de bere. Mag. komló „hamei” (reg.) drojdii (de hamei) pentru aluat de râsul lumii cu strabism coc [din magh. konty, scr. konča] bucătărie [din magh. konyha] canapea [din magh. kanapé]; lada de zestre cîntaret la vioara care doar tine ritmul, are si mai putine corzi magazin alimentar/universal sătesc Albie, troacă dintr-o singură bucată, făcută dintr-o jumătate de trunchi de copac scobit, ca o luntre. Are folosiri multiple, ca albie de spălat, covată de frămîntat, lighean sau leagăn, astfel încît ajunge echivalent al acestor cuvinte. – Mr. cupane, megl. cupană. Sl. (bg. kopanja, sl. kòpanja), din sl. kopati, kopajo „a goli” (Cihac, II, 72; Conev 64; DAR), cf. a scobi. Aceleiași rădăcini sl. îi aparțin copăi, vb. (a săpa; a prăși), cf. sb. kópati „a săpa”; copancă, s. f. (Maram., groapă făcută de căderea unui copac), din rut. kopanka „groapă”; copeneață, s. f. (cutie; piuliță de pisat), dintr-un cuvînt sl. neindentificat. (Pop.) Șold, coapsă (de animal, mai ales de pasăre). – Din bg. kopan 20

Copârşeu Copíl

(a) Copilí Coptături

Coptil Corastă Corbaci Corfă Corhaz, corhazuri Cornenci Corobeţe Cosoí Cosór, cosóru Costréie

Coș

Coş ~uri Coşarcă Coşcă, coşte Coșcogeá / coșcogeámite Coşconar Coştei (a) Coştoli (a) Cóta Cotătoáre, cocotoáre

Cotarcă Cotlon, cotloane


sicriu lăstar crescut de la baza tulpinii unei plante, din primul nod; cui de lemn sau de metal care se înfige în ochiul țâțânii, la stâlpul ușii sau al porții, cîrligu (țîțîna) în care se prinde ușa, cîrligu pe care cade ivăru [!] și ține ușa închisă a tăia lăstarii secundari, nepurtători de rod; a curăța de copili; (reg.) a pui (~ de lăstari o plantă de cultură) – Din copil prăjituri sau patiserie, făcute in casă; mai inseamna şi infecşie; coptăturile se tratau cu apă fiartă cu sare, flori de crin sau pâine amestecată cu unsoare... celelalte din bucătărie, cu un vin bun. Mai nou se foloseşte şi pentru maşinării din fier, foarte vechi şi ruginite (coapte de rugină) copil primul lapte dat de vacă după fătare bici coş mare spital; Ex. o fo’ beteag şi l-o luat la corhaz. corn de bou pentru carnat fructe uscate cuţit mic făcut din fier de coasă cuțit scurt, cu vârful încovoiat, întrebuințat în viticultură și în pomicultură, dar şi pentru carne, verdeţuri etc (bot.) sorg; plantă erbacee din familia gramineelor (Sorghum halepense); iarba ce crește prin lanurile de porumb: „Merge și îi dă costreie / Nici așa nu vrea să steie” (Bârlea 1924 II: 212) Cf. bg. koštrjava unealtă portativă de răchită sau de papură, în care se pun poame, proviziuni, rufe; coșul pieptului, numele popular al toracelui: fiind rupți în coș de foame și de sete; partea ce rămâne dintr’o vită tăiată căreia s’a luat ciosvârtele; împletitură de nuielușe în formă de coș de prins pește; conținutul unui coș: un coș de pere; Mold. împletitură de nuiele ce înlocuiește loitrele și codârlele; Munt. acoperământul mobil al unei trăsuri; copaie pătrată, largă și îngustă, de turnat grăunțele ce cad apoi între pietrele morii; canal prin care fumul sobei e condus în pod sau peste acoperișul casei bubă purulentă care se formează uneori pe față sau pe corp, ca urmare a inflamației glandei sebacee, acnee. – lat. cossus coş împletit din nuiele , coş de cărat [din bg. košara, scr. kòšara] pătrat, pătrăţel; Ex. caiet de matematică în coşte; "ţi-oi mai lua o samă de caiete-n coşte,că tare lăbărţat mai scri" care este foarte mare, enorm, grozav, colosal, fantastic Din tc. koskoca. Cf. bg. koskodža coteţ de găini locul unde se ţine porumbul a gusta – Din gustuli, gusta vezi si Cuştuli (a) căuta Oglindă: (de la a (se) cóta) „La mort în casă, cotătoarele trebuie întoarse cu fața la perete” (Calendar 1980: 91); „Să nu te uiți în cotătoare după asfințitu soarelui, că visezi urât” (Calendar 1980: 37). – Din cota „a se privi (în oglindă)” + -toare locul unde se ţine porumbu, siloz loc ferit, neumblat; ascunzătoare, ascunziș; Scobitură în malul unui râu, sub nivelul apei; Construcție de zid, suport solid de fier sau înjghebare simplă de pietre, în care se face foc și pe care se așază cazanul la fiert; Firidă făcută în zid, sub cuptorul vetrei țărănești. Expr. A sta (sau a zăcea) pe cotlon = a pierde vremea; a lenevi, a trândăvi; Adâncitură făcută în zid; firidă, ocniță. – Din magh. katlan 21

Cotonóg (cotonoágă) Cotonogeală, cotonogeli (a) Cotonogi, cotonogésc Cotrénci (a) Cotrobăi Coțcăríe Covátă

Covăsală Covârșitor Cozliu Crac

Cracoş (a) Crâcní Credenț (a se) Credinţa Creiţár, crăițar, crițar Crémene

Cremeş (a) Crepá, crep Crestúl Cristélniță

Croampe, Crompe Crompiște Csoat (a) Cucăi Cucheri, kukeri Cuculbău Cucurbătă, curcubetă Cucuruz Cufăr (a (se)) Cufuri Cujmă, Cuşmă Dicţionar Ardelean - Român

șchiop; invalid din Pol. kuternoga „șchiop”, rut. kutornogyi „paralitic” bătaie zdravănă. – Cotonogi + suf. –eală a bate zdravăn pe cineva, a-i rupe picioarele; A se îmbolnăvi de picioare; a șchiopăta; (Despre animale) A ologi. – Din cotonog (reg.) iarbă îmbătrânită. a căuta cu de-amănuntul răvășind lucrurile, a cerceta prin tot locul; a scotoci; a hojbăi. – Et. nec. (Fam.) Șarlatanie, pungășie; escrocherie, furat, furătură, furt, hoție, impostură, înșelăciune, înșelătorie Albie, copaĭe (de ținut făina, de frămîntat aluatu, de spălat ș. a.). A bateń sită șiń covată, Vas lunguieț de lemn folosit la plămăditul pâinii, spălatul rufelor etc.; - Din (turc. kuvata și kavata, lighean, d. ngr. gavátha, și kavátha, strachină, care vine d. lat. gábata și gávata, strachină, de unde și fr. jatte; alb. gavátă). iaurt folosit pentru fabricarea laptelui acru de casă care covârșește; copleșitor, foarte mare, dominant, extraordinar, pătrunzător, sfâșietor (O impresie ~oare.) dulap cu sertare piciorul omului de la coapsă până la călcâi; fiecare dintre cele două părți ale pantalonilor, ale ițarilor, ale salopetei, ale treningului etc.; creangă, ramură, cracă; ramificație a unui deal; picior de deal sau de munte; ramificație a unei ape curgătoare crăcănat (mai ales în construcții negative) a protesta prin vorbe, fără prea multă vehemență, a murmura cuvinte de protest, a se împotrivi cu vorba dulap de bucatarie [din germ. Kredenz] (a se) Logodi emisiune monetară a împăraţilor Casei de Habsburg (1624-1716); subdiviziune a talerului Varietate de rocă sedimentară silicioasă, alcătuită din calcedonie, opal și cuarț, care are proprietatea să producă scântei atunci când este lovită cu obiecte de oțel; Bucățică de cremene folosită la scăpărat cu amnarul. Expr. Cât ai da în cremene = într-o clipă; Bucățică de cremene care înlocuia la armele vechi capsa de aprindere și care, lovită de cocoș, producea scântei și aprindea praful de pușcă. – Din bg. kremeni cremşmit a crăpa; a despica lemne; 3. (fig.) a fi invidios de-a curmezişul – probabil din cresta (der. regr. din creastă) (În ritualul bisericesc ortodox) vas mare, de obicei de forma unei cupe, umplut până la jumătate cu apă, în care preotul afundă copilul la botez, (înv. și reg.) scăldătură, (reg.) putină, scăldătoare, (înv.) colimvitră, colinvitră – Din sl. krŭstilĩnica cartofi teren cultivat cu cartofi agrafă de prins părul (a) moțăi ochelari melc dovleac porumb, ştiuletele de porumb sau lanul de porumb valiză, geamantan a avea diaree pălărie din blană de miel 22

(a) Culdúşi, Culdúi Culdúş, Colduş (a) Cumineca (a) Cumpăni

Cumpătat

Cuokérţi Cupéț (cupéți) (a) Cupeți Cupeție Cuplărăi, cuplăraie Cuptor

Cupurseu Cur

(a) Curá, Cur Curătúră, curătúri Curechi, curichi (a) Curmá Curpapir Dicţionar Ardelean - Român

a cerşi, a se milogi sărac, fără avere, cerşetor Dusu-s-o cucu la Cluj/puii i-o ramas colduşi a împărtăşi înv. (obiecte) a pune pe cumpănă, pentru a stabili greutatea; a cântări cu cumpăna; (obiecte) a aprecia cantitativ și calitativ. ◊ ~ din ochi a evalua (ceva) la prima vedere; fig. a judeca, luând în considerație eventualele posibilități; a chibzui; a cântări; a-și ~ vorbele a chibzui înainte de a spune ceva; a face să se cumpănească; intranz. (despre persoane) a sta în cumpănă; a nu se putea hotărî; a ezita; a oscila; a pendula; a șovăi; a balansa. /Din cumpănă calculat; astâmpărat, așezat, chibzuit, cuminte, cumințit, domolit, echilibrat, liniștit, potolit, reținut, rezervat, serios, sobru, stăpânit, temperat, potrivit, moderat, înfrânat de la plăceri (Om ~.); așezat, chibzuit, echilibrat, liniștit, pașnic, potolit, tihnit. (O viață ~.) bibilici comerciant, negustor; cegustor ambulant. Sl. kupĭcĭ, de la kupiti „a cumpăra”, cf. bg. kupec și precupeț.; a face comerț comerț; sînt cuvinte înv., în general înlocuite de precupeț (pop.) bordel, orgie in grup Construcție de cărămidă, de piatră, de metal sau de lut, pentru copt pâinea și alte produse de panificație; Cantitate de pâine, de plăcinte etc. care se poate coace o dată. ; Platformă zidită în prelungirea vetrei și pe care se doarme la țară. ◊ Expr. A.sta (sau a zăcea) pe cuptor sau a se muta de pe vatră pe cuptor = a trândăvi. A aduce (părinților) noră pe cuptor = a se însura.; Despărțitură la mașina de gătit, la aragaz, în care se coc prăjituri, pâine sau se rumenesc mâncărurile; Cuptor de cărămizi = cantitate de cărămizi brute (din argilă) așezate în așa fel încât să poată fi încălzite până la incandescență de un foc central înăbușit. Cuptor de var = varniță; Fig. Căldură mare; arșiță; (Pop.; în sintagma) Luna lui cuptor = (luna) iulie. – Lat. *coctorium. sicriu, vezi copârşeu anus, dos, fund, popou, șezut – Lat. culus; se refera la corp, gradina nu are cur, are fund(ul) gradinii; Ex. a avea un băț în cur expr. (vulg.) a avea mersul țeapăn; a avea viermi / mâncărici în cur expr. (vulg.) a nu avea astâmpăr, a nu-și găsi locul; a-l durea în cot / în cur expr. (vulg.) a nu-i păsa, a-i fi indiferent; a linge în cur (pe cineva) expr. (vulg.) a linguși (pe cineva); a lua ceva tare în cur expr. (vulg., glum.) a lua loc, a se așeza; a pupa în cur (pe cineva) expr. (vulg.) a linguși (pe cineva); a manifesta o atitudine slugarnică (față de cineva); a se băga ca musca-n curul calului / în curul vacii / în lapte expr. a fi inoportun; a se da cu curul de pământ expr. (adol., vulg.) a se supăra; a se enerva, a se înfuria; a-și pune curul la bătaie expr. (pop., vulg.) 1. (d. femei) a-și folosi farmecele pentru a obține un avantaj. 2. a-și asuma un risc; cu palma-n cur expr. (vulg.) cu mâna goală, fără cele necesare; femeie șnur, fără țâțe, fără cur expr. (vulg., glum.) femeie exagerat de slabă; gura bate curul prov. (vulg.) vorbele spuse în pripă atrag după sine regrete, repercusiuni; mută-ți curul! / fundul! / hoitul! expr. (vulg.) dă-te mai încolo!, pleacă de aici! a curge teren defrişat varză a înceta; a întrerupe; a opri; (fig.) a reteza, a stăvili. (nu poate ~ scandalul; i-a ~ vorba.) (fig.) a rupe. (a ~ tăcerea.) (sul de) hârtie igienică. Din cur (rom) + papir (magh=hartie) 23

Curpător

Custúra

Cusúr Cúşer (cuşăr, coşer)

(a) Cuştulí Cúte Cutingam Cútră Cutruli Cuţât Cuţitoaie Cuvertură D Dalb Damblá Damblagít Dánie

Dară Dat Dátină

Dăngălắu

Dángăt Dáră (a) Dănţui Dăráb Dărălắu (a) Dărăli Dăsagi, Desăji


platou pentru taiat alimente; unealta de introdus pita in cuptor (mai rar in tast), care are o parte rotunda cu diametrul de 25-50 cm cu o coada lunga de 1-1,4m un cuţit fără plăsele, făcut adesea din “gură de coasă”; avea, ca mâner, o cârpă înfăşurată şi legată cu aţă sau dropt (sârmă); era utilizată şi pentru bărbierit, în loc de brici. imperfecțiune, defect, meteahnă, hibă; p. ext. viciu; (Înv.) rest, lipsă dintr-o sumă de bani (datorată); (Înv.) aluzie – Din tc. kusur (ref. la alimente) curat, nespurcat; pregătit după ritual; (fig. şi fam.) aşa cum trebuie. Cuvântul a rămas în limbajul local cu sensul de “curat, drept, cinstit”, în expr. nu-i lucru cuşer. – Cf. ebr. kâscher “curat, ritual” a gusta – Din gustuli, gusta (< lat. gustare) piatră de gresie cu care se ascut uneltele tăioase (în special coasa sau briciul) – Lat. cutem încet, fără grabă persoană prefăcută, fățarnică, intrigantă; lichea, secătură; femeie bârfitoare și de nimica: cum de să fie el ocărit de o cutră de muiere – Din bg. kutra răvăşi, a întoarce pe dos cuţit unealtă cu care se dă formă draniţei pătură; reg. de pe Valea Somesului

alb,, imaculat “Florile dalbe” (ref. în colinde). – Din alb (< lat. albus) apoplexie, paralizie; Acces de furie, năbădăi; Fig. (Fam.) Chef, poftă, pasiune. – Din tc. dambla paralizat; bolnav, cu o sănătate șubredă (Înv.) Faptul de a dărui (avere, bani etc.); (concr.) dar2, donație. Hrisov (sau act) de danie = act prin care se întărește în scris o donație. Expr. A face danie (cuiva) = a dărui averea (cuiva); rar Obiect oferit cuiva sau primit de la cineva fără plată în semn de prietenie, de dragoste, de respect etc.; cadou; dar; atenție, pomană, ofrandă – Din sl. danije (adv.) exprimă o consecință sau concluziune (în interiorul unei propozițiuni): pleacă dară! soartă; boală atribuită vrăjilor. Expr. așa e datul (cuiva) = așa e soarta (cuiva) obicei sau deprindere consfințită în timp și devenită tradițională pentru o colectivitate de oameni; tradiție, uzanță; (Rar) regulă, tipic. – Din sl. dĕdina „moștenire” tăntălău, tont – Probabil din dang, danga “care imită sunetul unui clopot” "Dăngălău de coptil o scăpat jos o fune de cîrnaţ si cînele o dat-o gata. Amu ce-oi pune-n loc?" sunet rar și prelung de clopot mare adv. exprimă o consecință sau concluziune (în interiorul unei propozițiuni): pleacă dară! a dansa bucată, porţie, felie – Din magh. darab “bucată” râşniţă, teasc, un fel de zdrobitor prevăzut cu lame folosit pentru mărunţirea fructelor, se foloseşte mai ales când se face pălinca a mărunţi folosind dărălăul, a da la dărălău un fel de traistă dubla facuta astfel incat sa poata fi dusa pe umeri intr-o pozitie de echilibru; se fac din pânză de cânepă sau din lână; sunt dubli, cu gât lung, ca să poată fi purtaţi pe umăr sau pe şa; la gură se leagă cu baiere; sunt folosiţi la transport pe distanţe mai mari 24

Dâmb Dârloágă, dârloage

Dârlóg, dârlógi

Decebăluirea

Demnicát, -ă, (dimnicat) (a) Dejdioca, desghiocà

Dejghina, dezghina, deșghina Desfăca Desluși

(a (se)) Despuiá

Despuĭát Deșertá (a (se))

Deşt Détilin Deţ Deúnăzi Devălmășíe

(a (se)) Dezmățá

Dezmățát


deal, colină – Din magh. domb “deal” Cal slab, prăpădit și bătran; mârțoagă, gloabă, dârdală. Expr. A fi (sau se băga, a ajunge) slugă la dârloagă = a fi (sau a ajunge) sub conducerea unui om neînsemnat, nevrednic, nepriceput, a ajunge slugă la dârdală. [Var.: (rar) dârlóg s. m.] – Et. nec. Cureaua frâului pentru călărie, cu ajutorul căreia se conduce animalul; Ștreang legat de căpăstru, pe care îl ține în mână cel ce merge alături de cal. Orig. nec. Vechi cuvânt românesc rareori utilizat astăzi la momârlani, a se decebălui are sensul de a se întrema. Este folosit în cazul oamenilor sau animalelor care suferă de afecţiuni cu cauze necunoscute şi care nu răspund tratamentelor consacrate Tăiat (sau rupt) în bucăți mici, ciopârțit; Distrus, nimicit: „Dară din pușcămpușcat / Și din sabie dímnicat” – Lat. *demicare, de la mica „bucățică” a scoate samburii din fruct, a curăți de ghioacă, a desface de coaja verde, de teci sau păstăi: clacă de desghiocat păpușoiu ; (fig.) a seca de puteri, a bate cumplit. a separa, a despărți, a se desface in bucati, a dezuni, a învrăjbi – Origine necunoscută. Pare cuvînt tradițional (sec. XVIII), modificat modern prin analogie cu îmbina, combina a desface boabele de porumb de pe cocean; uneori la fel se numeste si procesul de indepartare a panusilor (ființe, lucruri, sunete) A identifica după anumite semne caracteristice (de altele de același fel); a distinge; a discerne; a deosebi; a desprinde; a diferenția; (probleme, chestiuni, situații confuze) A face clar; a lămuri; a limpezi; a clarifica; a elucida; (texte scrise într-o limbă străină) A face înțeles; a descifra. Din bulg. doslušam, sl. slovă a (se) dezbrăca în pielea goală; a (se) desfrunzi; a lăsa sau a rămâne fără verdeață; (tranz.) a-i lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda; (tranz.) a jupui de piele; (rar) a curăța de coajă; a coji dezbrăcat, în pielea goală; îmbrăcat foarte sumar sau decoltat; (despre copaci sau plante) Lipsit de frunze, de verdeață; jefuit, prădat a scoate întregul conținut dintr-un recipient. Expr. a deșerta sacul (până la fund) = a spune tot ce știi (noutăți, glume, necazuri etc.); a bea până la fund băutura dintr-un vas; a da pe gât o băutură; Refl. (despre locuri populate de oameni) a deveni gol, pustiu; (despre ființe) a evacua fecalele sau urina din organism; a se goli deget separat, alaturi unitate de măsură pentru lichide, echivalent cu 25 sau 50 g; uzual: un pahar de horincă, deţul mic (fel-deţ) are 25 de grame iar deţul mare are 50 grame (pop.) zilele trecute, nu demult, acum câteva zile, de curând (înv., în Transilv.) composesiune; (în obștea sătească) formă de stăpânire în comun a unei părți din hotarul satului; activitate desfășurată în comun. (Stăpânirea pământului în ~.); drept de proprietate pe care două sau mai multe persoane numite devălmași îl au asupra aceluiași bun nedivizat între ele în cote părți. (Dicționar de termeni juridici, Ed. Național, București, 2000) A se destrăbăla, a duce o viață de plăceri ușoare; a trăi în dezmăț; a se desfrâna; a se strica; a se deprava; A deveni neglijent, dezordonat; a se deșănța. /Din dezmățat (de la mațe, adică „cu haĭnele’n dezordine orĭ descheĭate, ca un hoĭt spintecat”). Cu haĭnele’n dezordine, descheĭat. O droaie de copii dezmățați 25

Dialuachie răzălite Dichisit Dieje (a) Digălí Dihánie (a se ~) Dilí

Dilíu (de) Dindărắt (de) Dinjos Diri (urmat de nume) (a) Diriguí Dítamai Diug Diznotor Doáscă, doaşte Dobă, dóbe

(a) Dodí

Dódii

Dodolóț, -oáță Doftor Dog Doga (a) Dohănii, Duhănii Dóină

Doldora Domni Domnucă Dormeză Dosoi Draniţă Dricar

(a) Dripălí


se cățărau pe balustrade – Fig. Destrăbălat, lipsit de rușine, de bunăcuviință, desfrînat Numai acel dezmățat fecior... a putut săvîrși atare faptă sortiment de paste fainoase pentru supe, realizate prin răzuirea aluatului (pop. și fam.) gătit frumos, aranjat cu gust; împodobit; orînduit, ordonat, cu socoteală, chibzuit, echilibrat: om dichisit butoi de lemn pentru pus varza la murat a gâdâla animal sălbatic; fiară, jivină; ființă ciudată, monstruoasă; namilă; ființă, vietate. [pl. și: dihanii] – Din sl. dyhanije „răsuflare” a lovi, a bate, a bătuci, a tasa (pămantul); Ex. „Soarele-l ardea, / Ploaia îl dilea, / Grâu’ gazdii bine se cocea”; A năuci în bătaie; A înnebuni, a se țicni; A fura, a șterpeli nebun, năuc, zăpăcit în partea din spate; din urmă; dinapoi; în spate; posterior în partea de jos, pe dedesubt vis-à-vis; in fata lui… a conduce, a domni, a dirija (instituții, organizații, colectivități, activități), a îndruma în calitate de diriguitor – Din lat. dirigere (după a cârmui) (fam.) care este (foarte) mare; coșcogea, ditai miros urât evenimentul, procesul de tăiere a porcului (pop.) copertă la carte; scoarţă uscată; (reg.) coajă de dovleac abdomen, burtă, pântece; tobă, un fel de cîrnaț foarte gros (8-10c.m.); dubă, nume ce se dă instrumentelor populare românești cu două membrane întinse pe un cerc de lemn și al căror sunet se produce prin lovire cu bețe (tobe*) (Reg.) A găsi ceva din întâmplare; a pune mâna pe ceva, a înhăța; A o nimeri, a ghici fără să vrea; brodesc, nemeresc Ex: Vezĭ de maĭ dodește vre-o mătase a vorbi sau a grăi (cam) în dodii = a vorbi fără șir; a aiura. A lăsa (pe cineva) în dodiile lui = a lăsa (pe cineva) să-și facă nestingherit toanele, capriciile. A umbla sau a merge (ca) în dodii = a umbla sau a merge în neștire, năuc; A vorvi în dodiĭ, a vorbi într’aiurea, a aĭura. – Et. nec. rotunjit(ă), grăsut(ă) doctor suprafaţă din lemn folosită în bucătărie pentru tăiat inel de metal care tine butoiul a fuma Poezie lirică specifică folclorului românesc, care exprimă un sentiment de dor, de jale, de revoltă, de dragoste etc., fiind însoțită, de obicei, de o melodie adecvată; specie muzicală a creației folclorice românești, având caracteristicile de mai sus. – Et. nec. umplut, plin, îndesat peste măsură, până la refuz. – Din tc. doldur oameni care poartă haine orăşeneşti; mai demult erau domni: grofii, militarii, voievozii sau administratorii politici femeie de la oras;"O zînit domnuca Laura,să ne vază" un fel de pat prosop de bucătărie şindrilă cu şanţuri, cu care se inveleşte acoperisul căşilor plapumă umplută cu fulgi de pene; îi mai spune si dună (termen din Banat); peste"sacul" dricarului, se coase o învelitoare de matase; persoană care transportă mortul la groapă; cioclu a bătuci, a încâlci (cu picioarele), a bătători pământul, "tare o mai dripalit pàci,marhale ";marha-vita 26

Drişcă Droáie Drod, Drot, Drout Drojder, drojderi A drojdi Drug Druţ Dubaş (a) Dubí Dudán (a) Duhní Duleu Dumană Dumevoastă, Dumeta Dumineca (a se) Dumiri (a) Dumnica Dumnicat (de pâine) Dúnă (a) Durăli (a) Durdui Durgălău (a) Duriga Durzău Dúşcă (a) Dustuli, Dunstuli E E!

F Fain Fainoşag, fainoșaguri Fáur (fáuri):

Făcăléț Făcătúră

Făgădắu (a (se)) Făli

Fălós Fărcitură Dicţionar Ardelean - Român

Unealtă a zidarului cu care se netezește tencuiala, mortarul, betonul. – Din bg. drăžka în număr mare sârmă, sârmă tare de balot beţivan, alcoolic, băutor; Ex. nu mai sta acolo ca un drojder, hai la joc! a bea, a consuma băuturi alcoolice; Ex. hai ş-om mer’e la drojdit! zăvor colţ de pâine suspect, dubios, îndoielnic a argăsi, a tăbăci, a strica prin lovire prost, prostalău, tolomac a răspândi un miros urât și greu; a mirosi urât, a puți, a duhori Ex.: duhnește a mahorcă, duhnește a muced drum intre parcele de teren nume ce se pune unei vaci, născută in zi de duminică dumneavoastră, dumneata duminica a se lămuri (a) rupe felia de pâine în bucăţi care se înmoaie în mâncare fărâmitură (de pâine) plapumă umplută cu fulgi de pene; dricar a rostogoli a tuna instrumet pentru văruit pereţii in interior care dă anumite forme a rostogoli jnepan, pin sau ienupar cantitate de băutură care se poate bea dintr-o singură înghiţitură – Din srb. za dušak “fără să respire” (a se) răci încet acoperit cu o cârpă (despre borcane cu gem, zacuscă calde);

aproape la fel de popular ca No-ul... intraductibil... multi-semantic, intr-un fel echivalat cu semnul de exclamare !

frumos, mişto Frumuseţe, minunăție, mândreţe, splendoare; Ingredient care dă savoare, amestec de ierburi şi mirodenii ardeleneşti. Din fain + suf. (o)șag fierar; varietate de gîndac, lunguieț și subțire, păros, de culoare castanie (Elater segetum); (pop.) luna Februarie; a forja; a crea, a inventa; făurăreasă, făuriță – nevastă de fierar băț gros și neted, întrebuințat la mestecatul mămăligii, la întinderea foii de aluat etc.; melesteu, vergea. - [din magh. fakalán] fermecătură, vrajă: “Se presupune că în trecut cuvântul «descântec» avea un sens mai restrâns, existând şi antonimul său «încântec» (făcătură, fermecătură, vrajă ş.a.)” (Reg.) han; ospătărie, cârciumă, birt – Din magh. fogadó A se arăta mândru de cineva sau de ceva; a se mândri, a se lăuda; (Peior.) A se arăta plin de sine, îngâmfat; a se îngâmfa; Tranz. (Înv.) A preamări, a slăvi. – Din sl. hvaliti Mândru (de cineva sau de ceva); (Peior.) Semeț, îngâmfat; Impunător, măreț, impozant; (Înv.) glorios; slăvit. – Fală + suf. –os capiţă de fân (asta-i de prin zona Dejului) (o fârcitură îi de fapt făcută din 27

Fărină Fătul meu Fățău Fârtát

Fârtățíe

Fâșneáță, fâșnéțe

Fâtâcă a (se) Fâţăí Fârţâcuş Fedeu, fedjéu Felcer Féle

Feleharț (a) Felelí Fercheş Ferchezuit Feredeu Fergătău Ferie Fest Feştánie Feşteálă (a) Feşti Feştilă Fiáră (fiáre)

Fideu Fiioc Dicţionar Ardelean - Român

mai multe căpițe puse una peste alta pe un par) făină formulă cu care un bătrân se adresează cu afecțiune, bunăvoință etc. unui tânăr (fam., glumeț) față (pop.) prieten nedespărțit al cuiva, frate de cruce; prieteni legaţi prin jurământ până la moarte; termen cu care se adresează cineva unui prieten sau cuiva căruia ține să-i arate prietenie; prieten, tovarăş, ortac amiciție, prietenie, tovărășie; calitatea de fîrtat; formă de înfrățire a două persoane sau două familii, între care nu există legătură de rudenie; frăție de cruce; înfrățire. ceremonialul presupunea un anumit ritual practical în biserică, unde cei doi care se înfrățiau jurau pe cruce. În Maramureș s-a practicat, până la mijlocul sec. XX, frăția între familii, în zona Chioar. (Fam.) (fată, femeie) iute, sprintenă, neastâmpărată, vioaie; copil orĭ persoană prea mică Expr: ce caută fîșnețele istea pe aicĭ? cine e fîșneața asta de om? şiretlic, șmecherie, schepsis, chichirez a (se) agita, a nu avea stare, astâmpăr corcodus; reg. de pe Valea Somesului capac, din lut sau din tablă, pentru oale. vezi Fideu [din magh. fedõ] asistent sau doctor ( unul care stie tot) (Reg.) Măsură de capacitate pentru lichide, egală cu circa trei sferturi de litru; p. ext. conținutul acestei măsuri; in Vest jumătate de litru; in expr. féleféle jumătate-jumătate, impărţit la doi – Din magh. felé accesoriu atelaj (a) garanta ingrijit, elegant (despre oameni) Care are un aspect îngrijit; care se îmbracă cu grijă, elegant; gătit, dichisit înseamnă baltă, lac sau baie (staţiune), cadă; Expr. „merem la Herculane, la feredeie, pò săptămână”. clanță tigaie mereu, tot timpul slujbă de sfinţire, de binecuvântare a unui imobil, a unei construcţii noi vopsea (a) vopsi [din magh. festeni] fitil de lumînare, lumînare, lampa, opaiţ; "Io duc amu acasă feştila de la slujba de Paşte" Animal sălbatic, bestie, dihanie, jivină, lighioană, sălbăticiune, (pop.) gadină, jiganie, (reg.) ciută, sălbăticie, sălbăticime, (Transilv. și Mold.) gad, (Transilv.) sălbăticitură. (~ele pădurii.); Fig. Om extrem de rău, de crud, de violent; cătușă ; (În „Apocalipsă”) Personificarea lui Antihrist care va apărea înainte de a doua venire a lui Hristos: prima fiară se ridică din mare, îndemnând popoarele lumii la război cu Biserica; a doua fiară (balaurul) se ridică din pământ și este prorocul mincinos.; iarba-fiarelor – Plantă miraculoasă prezentă în folclorul românesc, capabilă să deschidă orice lacăt, să ajute la descoperirea comorilor, sau să traducă limba păsărilor și a tuturor dobitoacelor (Evseev 2001). Plantă otrăvitoare folosită ca leac în medicina populară (Cynanchum vincetoxicum): „Ie-mă, mândruț, ie-mă, dragă, / Că io-s fata fetelor / Și știu iarba serălor” (Țiplea 1906: 422). capac de oală, din lemn, lut sau tablă sertar 28

Finjă, finje, fingie (a) Fircălí, -esc Firez Firhong, firoanga, fironguri Firispor Firoscós Fișjlog Fiteu Fíță

Fițingău Fizălău, fizele, fizătău (a) Flenduri Fleț Flit Flitincău Fleándură Fleáșcă

(a (se)) Flendurá, flenduri Flișcoáie Floaşter Floc, floci, floace Floraică a (se) Floşti Foale Focár, focáre Focăriţă Fodră (a (se)) fofilá

Fofoloancă (a (se)) Foí

Foită, foite, foaită Dicţionar Ardelean - Român

cană de diferite dimensiuni, din lut, zmălţuită, ulterior şi din sticlă sau din tablă, cu coadă, pentru băut apă, lapte, dar şi vin etc. Ex. o finjă de apă a mâzgăli (cu creionul, pe hârtie); a scrie urât. – Probabil de la fir fierestrau perdea; Ex. cu fironguri casa arată altfel este rumegusul de lemn (Fam. și pop.; adesea ir.) (Om) priceput la toate, învățat și deștept, filosof. Mintos, priceput. Șiret Ex. tocmai dumniata o să te găsești mai firoscos ? cutie de lemn in care se duc purceii la piaţă sobă cu plită pentru gătit (reg., înv.) termen de adresare; mătușă, tușă, tușică; (Regional) Leliță. Nu știu cum se pripășise la fița Smaranda, unde ședeam în gazdă, un țigănaș slăbuț și perpelit; pl. (În expr.) A face fițe = a se arăta mofturos; a se lăsa rugat, a se sclifosi – Et. nec. om cu fițe şireturi a găuri, rupe, sfâșia, uza, zdrențui (Fam.) (Om) naiv, bleg, nedescurcăreț, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău – Et. nec. rât de porc fecior bătrân...in general, peste 25 de ani; "Amu şi flitincău aista umblă după cocoana me; facă bine şi coate-şi una de sama lui" obiect de îmbrăcăminte rupt, stricat, ponosit; boarfă; zdreanță, buleandră Materie moale și apătoasă, fără consistență; fleșcăială. Au pătruns apele pe sub corturi, au smuls țărușii din pămînt, au făcut fleașcă totul. (Fig.) Om moale, molîu; (Pop.) Palmă, lovitură dată cu palma. Ț-oi da o fleașcă, de ț-or scîntie ochii ! a se plimba fără un scop; a-şi pierde timpul; a fâlfâi (reg.) fluier făcut de copii din nuiele de salcie trotuar smoc mic de păr, de lână sau de mătase; fir(e) de păr încrețit; fir(e) de păr din regiunea pubisului – lat. floccus semințe de floarea soarelui a (se) strâmba ceva obiect, a (se) topi/uda/inmuia, a (se) transforma din tare in moale abdomen, burtă, pântece, stomac; suflătorul fierarului care dă la foale foc mare (în care se ardeau osândiții); rug ; (fig.) nenorocire, amar Expr: ei` focare! – „la naiba”; bat-o focarea! – „s-o ia naiba” chibrit dantela (incretita) A se strecura pe neobservate, cu dibăcie; a pătrunde, a se introduce undeva pe furiș ; A ajunge la o situație bună prin șiretlicuri ;fig. A ocoli îndeplinirea unei obligații; a se eschiva; a se sustrage vulvă (Despre o colectivitate, o mulțime) A se mișca, a umbla încoace și încolo; a mișuna, a forfoti, a fojgăi. ♦ (Despre un loc, o încăpere etc.) A fi plin de lume care mișună; Refl. A nu sta locului, a umbla de colo până colo, a se mișca întruna, a nu sta locului; a se fâțâi. ♦ A se răsuci de pe o parte pe alta, a se mișca, a se agita în loc (căutându-și o poziție comodă). ♦ Fig. A se codi.; Tranz. A face să se înfoaie un obiect de îmbrăcăminte în jurul corpului. – Lat. *follire (= follere) sau din foaie fel, soi, tip Ex. un coptil de foită re’! Cum ţi-i foita ? Ştiu ce foită porţi ! 29

Folt (a) Foltouzli (a (se)) Foşí Foştioroagă Fotag Foitaş Font Foraibăr Fotoghin Fotroş, fotroşă Frăgar Freguț Fudúl (a (se)) Fudulí Fudulíe (a) Fulădí Fúnar Fúndu păńtru mămălígî Fundurélìlì Furdulaş (a se) Furduli Fus a Fuşări/Fuşeri

G Gaci, pantagaci Gáliţă, galiţe Gázdă Găzdoáie Găbănaș (a) Găiná Găináț Găoază, găoaze (a se) Găta, găti

Gătej, găteje

Găunós


petec a petici a se cufurí claiţă de fân folosită mai ales in perioadele ploioase; după ce fanul s-a uscat sunt sparte şi se fac clai mai mari furtuna cu trasnete viscol jumătate de kilogram zăvor petrol lampant; era un leac foarte bun si este inca, pt amigdalita, rani, dureri de articulatii, caderea parului destrăbălat, dezordonat; Ex. un coptil fotroş dud dud Îngâmfat, mândru, încrezut, arogant; mîndru de lucrurĭ zădarnice ; Expr. (Glumeț) Fudul de-o ureche = surd A se făli, a se mândri; a se furlandisi, a se împăuna; a deveni fudul, îngâmfat faptul de a fi fudul, mândrie deșartă și bătătoare la ochi; (Pop.) testicul a năduşi, a transpira frânghier; cel care confecţionează frânghii, funii făcut din lemn, de formă rotundă sau lunguiaţă, pe el se răstoarnă mămăliga din ceaon. din lemn, rotunde, utilizate pentru acoperit oalele parcelă de pământ (a) aluneca pe gheaţă obiect din lemn folosit in procesul de tors, pe care se strange firul de lana; a face un lucru în grabă, de mântuială, superficial. – Din germ. Pfusch “lucru făcut de mântuială”

pantaloni, fusta pantalon din costumul popular al barbatilor salajeni pasăre de curte, orătanie; (mai ales găină) (Gallus domestica) stăpânul casei. – Din magh. gazda “stăpân, bogat” stăpâna casei; femeie harnică şi avută anexa in gospodarie; uneori cu sens de hambar/granar, alteori chiar bucatarie de vara (pop.) a boli, a lâncezi excrement de găină, și de pasăre în general anus; vagin; (peior.) fată; femeie; (pare să provină din lat. cavum = gaură (cf. găoace) care a făcut toate pregătirile pentru ceva; pregătit; A (se) pregăti, a (se) aranja, a (se) împodobi: “Să mă gat, să siu frumoasă / Ca să pot striga la masă” “Că-i vreme de să gătat, / Curțile de măturat, / Mesele de încărcat”; A termina, a isprăvi, a sfârși: “Corinduța de-o gătăm / Sus la gazde o-nchinăm” ; A omorî, a ucide, a nimici: “Legea lui că i-o gătat”. – Din gata bucată de creangă subţire, vreasc, lemn Ex. du-te adă un braţ de găteje să punem pe foc, „Tătă ziua am strîns găteje pt focu de blagoveştenii;a si tare mîndru.” (despre copaci sau trunchiuri de copaci) care este găurit, gol, mâncat pe dinăuntru; scorburos; (despre nuci) care este fără miez; sec.; (pop.; despre dinți, măsele) cariat (într-un stadiu avansat). ; fig. (despre acțiuni, manifestări ale oamenilor) care este lipsit de conținut, de temei. – Din Găună (înv. „gaură mică” < lat.) 30

Găureu Găvan

Gerunzi Gâde Gâlceávă (gîlcévi) Gârteni, Gârtene Gâtlegău Gét-begét Gheip Gherbevoş, gherbe, gherbegoş Ghéizeş, ghéizăş

Ghícă (a (se)) Ghiftuí Ghină Ghioágă

Ghioambe Ghionoáĭe Ghionóĭ Ghiorț Ghiufă, Diufă (a) Gini Gioale Gioársă, pl. gioárse Glajă Glămujdi Gloată

Glod Goangă Godinaş Gogolói, gogoloáie Gogomán, gugumán

Gogomănie. gugumănie Gogomarla Gogonele Dicţionar Ardelean - Român

hambar pentru porumb, grâu... polonic, lingură mare de lemn, cu care se măsoară cheagul când se pune în lapte ca să se facă brânză; are coada de 60 cm şi capacitatea de 500-700 cmc.In poză:o lopată pt plăcinte, o lingură mare si un găvan. genunchi (pop.) călău, gealat, persoană care executa condamnații la moarte – Et. nec. ceartă (zgomotoasă, aprinsă); situație creată în raporturile dintre două sau mai multe persoane în urma unor certuri; sfadă sortiment de paste fainoase pentru supe, de formă tubulară, cu striaţii cravată, fular (Despre oameni) Autentic, adevărat, neaoș, care are o apartenență etnică de netăgăduit; din moși-strămoși; veritabil masina. ex: de cusut instrument de metal indoit de miscat lemnele in foc garnitură de tren „Cotă-ţi ţidula că zine boacteru de pe gheizăş” – caută-ţi biletul,că vine controlorul de pe tren – Din magh. gõzõs “cu aburi” (din gõz “abur”) vezi Vícă, măsură de capacitate pentru cereale, egală cu 20 de ocale, în Trans. Mag. véka (Fam. și peior.) a da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – Et. nec. găină armă veche de luptă, alcătuită dintr-un fel de ciomag (de lemn sau de fier) cu capătul bombat și ghintuit. P. gener. ciomag, bâtă, măciucă; capătul bombat, de obicei ghintuit, al unei ghioage – Et. nec membre (mâini, picioare) sau degete cĭocănitoarea, codobatura și cap-întórturu tîrnăcop (cún singur cĭoc); varcolac Cuvânt care imită zgomotul produs de cel care bea un lichid cu înghițituri mari sau de intestinele goale – Onomatopee chibrit [din magh. gyufa] a observa, a vedea, a zări picioare; glezne; arșice Expr. a da la gioale = (în fotbal) a faulta, a lovi picioarele adversarului Obiect de îmbrăcăminte uzat, haină veche și uzată sticlă Ex. Dati feciori cu glajile / Sa se spele relele / Si voi fete cu paharu’ / Sa se spele tot amaru! a protesta, a face galagie mulțime (pestriță) de oameni strânși la un loc; buluc, adunătură; norod, plebe, popor, prostime, vulg, (înv. și reg.) poporime; (depr.) adunătură, scursură, strânsură, șleahtă ; (În orânduirea feudală) unitate de infanterie alcătuită din țărani noroi; loc, teren, drum noroios insectă purcelus (Pop. și fam.) Mic obiect (maleabil) de formă sferică. – Et. nec. Persoană care vădește lipsă de caracter și de inteligență; prostănac; bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, stupid, tont, tontălău. /Din reg. gog + oman (Fam. și depr.) Prostie, neghiobie (comisă de cineva) Vezi gogomanie, o chestie prosteasca... care iese din normal... rosii verzi murate 31

Gógoriță, gógorițe

Goió a Goji (gojesc): Golond Gomboți Gorun Goz, -uri Gozeriţă Grăítor Gredină Grijánie

Griţari

Grof, -i Groștior (sau groșcior) Grumaz Gubă Gudă Gugúţ Gujdit Gulaş Gulea Guleș Guriţă H Háchiță

Halău (a) Halbării Haloí Hanorac Haios Haioș

Hardughíe

Haz Dicţionar Ardelean - Român

Ființă imaginară cu care unii încearcă să sperie copiii; sperietoare. Fig. Amenințare mincinoasă, neîntemeiată (care încearcă să sperie, să intimideze pe cineva) bila, sfera a lenevi, a sta fara a face nimic... siret pentru pantofi papanași stejar [din bg. gorun, scr. gorun] rest, gunoi, mizerie făraş (la nunta) prezentator, maestru de ceremonii, urator, strigator, vornic, staroste grădină cuminecare, cuminecătură, euharistie, împărtășanie, împărtășire, împărtășit. Ritual creștin constând în gustarea unor bucățele de pâine (anafură) cu vin roșu, sfințite de preot, care simbolizează trupul și sângele lui Hristos bani mărunţi, vezi creițar, crăițar, crițar - pol. krajcar, sîrb. krajcara, ung. krajcár, d. germ. kreuzer, care vine d. kreuz [lat. crux], fiind-că acest ban avea pe el imprimată o cruce. O fostă monedă austro-ungară în valoare de vre-o 4 centime. nobil maghiar, proprietar de terenuri, cu titlul de conte smântână care se adună la suprafaţa laptelui nesert (nefiert) pus la prins, în cănţi (oale) de lut gât, beregată, gâtlej haină ţesută din lână,cu miţe,care se poartă iarna, atât de bărbaţi cât şi de femei: “Da’ aceie nu-i negură/Că-i badea cu gubă sură” căţea a sta pe vine; ghemuit cocoşat, adus de spate. „Apoi pă noi nu ne-o gujdit munca,că de mici ne-o plăcut sa fim gospodari” mâncare de cartofi [din magh. gulyás] cireadă văcar sărut

capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, maimuțăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, dorință sau atitudine neașteptată, trecătoare (și neobișnuită); taină; capriciu – Origine necunoscută adăpătoare pentru animale; plasă cu ochiuri mari, năvod (a) tulbura mâncare jachetă de vânt, în general cu glugă (Fam.) plin de haz, amuzant, simpatic, nostim haioșul este o prajitură ungurească, raspandită in Ardeal si in Banat. Un haioș reusit este, probabil, cel mai fin foietaj pe care l-a gustat cineva vreodată. Prajiturii ii este specifică osanza de porc cu care se fac impachetările aluatului – denumită la bănăteni “untura mare” sau, in satele unguresti, “hai” – de unde si numele de haioș. clădire, încăpere etc. mare, de obicei veche și dărăpănată; șandrama; clădire mare, goală, neproporționată; șandrama; (înv.) ruină, dărâmătură; (înv. fig.; despre oameni) căzătură, prăpădit stare de bună dispoziție, de voioșie; veselie; nostim – Din tc. haz 32

Hazná

Háznă Hăbăuc (a) Hăcuí

Hăis, hois Hăizaș, Heizaj Hălădí, hălăduí (a) Hăhăí Hahaléră

Harănge Hămesit Hămnisit Hămoacă Hăndrălău Hăpt (a) Hărăzí

Hărăzít Hârbáreț, hârbáreță Hău Hăuli

Hâd (a) Hâhâí Hâlbe Hârdăú (a) Hârjoní Hârleț Hârşeu, arşeu Hârșít

(a) Hâșâí

Hâtru Dicţionar Ardelean - Român

bazin subteran de dimensiuni relativ mici, folosit pentru colectarea și decantarea apelor impurificate provenite dintr-un număr mic de gospodării; p. ext. latrină; (Înv.) clădire sau încăpere a vistieriei în care se păstrau un tezaur, o sumă mai mare de bani sau alte lucruri de preț; p. gener. vistierie. – Din tc. hazine, hazne folos, a avea haznă (plăcere) de… .”No aşe măi domnule! Trage-l in chip, că tare mare haznă am de cînele aista! îi mîna me dreaptă” buimac, zăpăcit, aiurit A tăia în bucăți (mici); a toca mărunt; a mărunți, a sfârteca, a sfâșia, a ciopârți. – Origine incertă. Pare a fi germ. hacken; trebuie să fi intrat însă în rom. pe o filieră sl., care nu este cunoscută îndemn pt cai sau vite, de a merge la stânga acoperis a trăi undeva în voie, în linişte; a avansa; a scăpa cu bine, a reuşi a râde tare, zgomotos (Fam.) Persoană lipsită de scrupule, fără caracter, neserioasă; pramatie, canalie,. – Et. nec. pare a fi în legătură cu ngr. χάχος „prost”, de unde hăhău, s. m. (prost, tont) clopote foarte flămând, mort de foame; lihnit; lacom, nesățios, nesăturat infometat pămant fin nisipos galben-auriu, folosit la decorare, antiderapant, in var, etc. om destrăbălat Chiar, tocmai: „Unde-a vede munți cu brazi / Gândi-u-a că is hăpt frați” (Calendar 1980). – Cf. hăt , ucr. het a da, a destina, a hotărî, a meni, a orândui, a predestina, a rândui, a sorti, a ursi, (rar) a predetermina, a preursi, (pop.) a noroci, a scrie, a soroci, (înv.) a tocmi, (fig.) a rezerva. (Ce ne-a ~ soarta?); predestina; destina; consacra stabilit, hotărât dinainte, destinat; (Înv.) Devotat, credincios, fidel (reg., înv.) lacom, Care gustă din toate mâncărurile; pofticios; desfrânat, fără căpătâi, haimana; hârbar prăpastie adâncă; abis, genune, adânc. Expr. (Pop.) Cât (e) hăul = niciodată; cu nici un preț. – Et. nec. (despre persoane) a emite un sunet puternic, ascuțit și prelung (în semn de bucurie sau de chemare); a produce chiote; a chiui; (despre câini) a urla, a auli urât [din ucr. hyd] (despre porumbei) a gugui, a grunguni, a (în)gurlui; (despre oameni) a râde pe-nfundate lături un ciubăr mijlociu, folosit pentru aducerea apei de la distanţă pentru spălatul hainelor, depozitarea mâncării pentru porci etc. a nu-i da pace cuiva, a necăji, a tachina, a bâzâi (pe cineva); (refl.) a se juca, a se zbengui, a se drăgosti; a se lua la harță. cazma cazma Fam. Cumplit, zgîrcit: o hîrșită de babă; trecut prin necazuri și nevoi, deprins cu răul și neajunsurile; călit, chinuit, deprins cu nevoile: om hîrșit, vĭață hîrșită a alunga o pasăre cu strigătul „hâș”; a alunga, a îndepărta; a țâpa: „Io deacolo n-oi fuji, / Batăr cât m-a hâșăi” (Bilțiu 1990: 369). – Din hâș!, interj. cu care se alungă păsările de curte (onomatopee) glumeț, vesel 33

Heába (hiaba) Hecelă Heghi, hegy, hédi Heizaj Henciuri Hepa! (a) Herbe Herbeică Heredie Heti (a) Hi, hie Hibă Hidede Hidedele cu tolcer

Hin Hintă Hintéu Hipocauţ Hir, -e Hir, -i Hiretic, hiretică Hrib, hribi Hirispor (a (se)) Hlizí Hoancă, hoance Hoáșcă, hoáște Hocăr Hodină Hóher (hohéri)

(a) Hoinărí

(a se) Holba

Holtei Hong Honioş Horáiță, horaițe, horăiți


in zadar, zadarnic, degeaba darac; unealta de pieptanat lana vie, viţă-de-vie Ex. unde-i hediu de lângă casă? acoperişul case rămurele subţiri, crenguţe rezultate după curăţenia din grădină interjecţie de genul „pârtie!”, se foloseşte oricând şi oriunde vrei să se tragă cineva din calea ta a fierbe cratiţă, vas de fiert scandal sau masinarie necunoscuta ex. „Tare mare heredie mai am cu pruncii aieştia” „vazut-ai heredia ceie la televizor?” deal (a) fi, fie cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, problemă vioară vioara cu goarnă; (hidede – vioara, tolcer – pâlnie; magh. tölcsér) este o dezvoltare a ”viorii Stroh”, inventie patentata la Londra în 1899 de un inginer electrician englez. Daca violinofonul lui Augustus Stroh îsi dovedea utilitatea prin amplificarea sunetului slab al viorii în studiourile în care se înregistrau placile de gramofon (înainde de inventarea microfonului electric), vioara cu goarna a bihorenilor a avut succes la nunti si petreceri, reusind sa razbeasca peste rapaitul dobelor, sunetul taragotului si chiuiturile nuntasilor. fin (grad de rudenie) leagăn trăsură, caleașcă (închisă). – Din magh. hintó ; (la pl.) uneltele țăranului (plug, tânjală, cârceie etc.) beci, pivniţă fir, tulpină: „P-on hiruț de iarbă mare”; - din lat. filum veste, știre, noutate: „Ce hir i la mamă-mea?” – din magh. hir „veste„ nervos, agitat; Ex. ce ai azi de eşti aşa hiretic! ciupercă comestibilă cu pălăria de culoare brună rumeguş a râde de nimicuri, a chicoti gură. Ex. a da din hoancă; ţine-ţi hoanca cee! denumire injurioasă dată unei femei bătrâne și rele; - Din ucr. haška „viperă” scaun mic (germ. Hocker) odihnă Om blestemat; Călău; Hingher care omoară cîinii vagabonzi – Din magh. hóhér „călău”; Cf. germ. Haher „cel ce cosește vieți”.”Amu trii ceasuri o fo hoheru la el; ia mă pruncule urechea si mînc-o sănătos” (Țurcanu 2005) a vagabonda, (înv. și reg.) a nemernici, (reg.) a tălălăi, (prin Transilv.) a budușlui, (Mold.) a lăinici, (Transilv.) a techerghi, (înv.) a hăimăni, a ștrengări. (Toată ziua ~.); a pribegi, a rătăci, a vagabonda, (prin Mold.) a bădădăi, a horhăi. (~ din loc în loc.); a colinda, a cutreiera, a peregrina, a rătăci, a umbla, a vagabonda Tranz. a face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.); Refl. a se uita la cineva sau la ceva cu ochii măriți de curiozitate, de spaimă etc.; a se zgâi. – Din lat. volvere bărbat necăsătorit; burlac, becher, celibatar; Tânăr bun de însurat; flăcău voce (tare) [din magh. hang] murdar drum format în mod natural, prin circulație, între casele unei localități rurale; coclaurĭ – Et. nec. 34

Horincă Horliţ, horliţă Horompfogău (la) Hotar Hover Hozontrongane Hrăpăréț (a) Hrăpí Hrenzală, hrenzele din picioci Hudă Huhuréz, huhurezi

(a) Huhurezá Huidúmă Huioş Húlpav Hulugi Hurdău (a (se)) Hurducá

Hútă Huțá (a) Huzurí

I Iá Iá’mu’ni Iáca, iácătă Iagă Iagăr Iarba fiarelor, feruluĭ


ţuică sau palincă murdar sau acoperit cu noroi. Ex. tătă te-ai făcut horliţă clește în câmp [din magh. határ] prieten bretele care încearcă prin orice mijloace să se îmbogățească; lacom de avere, avid de câștig; rapace (Înv. și pop.) a răpi plăcintă din10 cartofi cruzi (picioci) daţi pe răzătoarea mică, amestecaţi cu 3 ouă, 3 linguri făină, 2 linguriţe sare, una piper, pătrunjel; prăjite în unsoare; se mănâncă cu smântână sau lapte de oaie gaură, spărtură (în zid, în gard etc.). – Cf. sl. hadŭ „cale, potecuță” Numele a două păsări răpitoare de noapte, asemănătoare cu bufnița, fără smocuri de pene pe cap, care scot un strigăt caracteristic și trăiesc în scorburi de copaci; ciuhurez (Strix aluco și urelensis). Expr. A sta ca un huhurez (sau ca huhurezul) = a sta singur, părăsit. A se scula ca huhurezii = a se scula foarte devreme dimineața. a se scula foarte devreme şi a trebălui persoană înaltă şi solidă, matahală; „Cojocu l-am făcut păntr-o huidumă daci din sat” haină de lână foarte lacom la mâncare; mâncăcios, nesătul, nesățios, pofticios, cel care mănâncă și bea peste măsură tulpini de porumb un vas din lemn în formă de con în care se pun fructele date prin dărălău, butoi a se mișca încoace și încolo cu putere, a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgâlțâi, a (se) zdruncina ; (despre vehicule sau persoane în mișcare) a se scutura tare (făcând zgomot mare) Sirenă (zona minieră Baia Mare). – Probabil din germ. Hupe „corn, sirenă„. interj. (se folosește pentru a însoți datul în scrânciob sau în leagăn) A se da ~ a) a se da în leagăn; b) a se legăna A trăi comod, în belșug și în trândăvie; a fi lipsit de griji; a se simți foarte mulțumit, a o duce bine, a se lăfăi, nu mai putea de bine, a trăi în tihnă, a duce o vieață liniștită

uite acum, imediat – de la: Iaca, amu’ nită uite recipient din sticlă pentru lichide; glaje, sticlă pădurar sau vânător sau paznic de câmp plantă erbacee veninoasă, cu frunze opuse, acoperite cu peri, cu flori albegălbui (Cynanchum vincetoxicum); (în basme) iarbă cu putere miraculoasă, cu ajutorul căreia se poate deschide orice ușă încuiată, despre care poporu crede că sfărîmă feru [!], și de aceĭa o caută mult hoțiĭ (ca só găsească, tîrîĭe pin ĭarbă în noaptea Sînzienelor un lacăt închis, care, zic eĭ, cînd se atinge de ĭarba feruluĭ [!], se deschide. Alțiĭ cred că numaĭ aricĭu o știe unde e, și de aceĭa, dacă-ĭ astupĭ có bucată de fer intrarea vizuiniĭ, el o aduce și sfărîmă feru, și așa poțĭ pune mîna pe ĭa [!]);; p. ext. putere supranaturală, care poate ajuta să obții ceva greu de obținut. Cei ce au avut interesul să le tăinuiască aveau și iarba-fiarelor care descuia lacătele; Manlache are iarba-fiarelor și 35

Iască

(a) Ibdi Ibóvnic(ă) Icsoş Idá Ie! Iertaş Ilắŭ, ileŭ, ileĭe Ilest, ilesteu Ilish Imaş Inghie ? Io Io(a)i! Ióc Ioság Iótă Imos Ipen, Ipene Irhă (a (se)) Irosí

Iștalău (a) Itătlí Ițári

Iugăr Iucastău Iute (a se) Izmení

Izvód

Î Îmblăcí (-iuri)


nu-l atinge glonțul; Dacă ai avea iarba-fierului, ai putea să sfărmi broaștele (zavoarele) Nume dat mai multor ciuperci parazite în formă de copită de cal, uscate și tari, care cresc pe trunchiul arborilor și care, tratate special, erau folosite, în trecut, la aprins focul sau, în medicina populară, ca hemostatic “Se bagă în mustul grajdului, se ţine 2-3 săpt. la dospit, apoi se uscă la soare sau pe pietre încinse. Bătucită bine, ia foc cînd bate cremenea pe piatră şi sar scîntei” a iubi “Şapte vieţi să vieţuiesc, / Nu mă satur să ibdesc” pop. Persoană care întreține relații de dragoste nelegitime cu altă persoană de sex opus; amant, concubin, iubit, drăguț, prieten – Din sl. ljubovĩnikŭ cu picioarele în x, rahitic aşa-i ? – în sens de confirmare de către interlocutor a celor spuse... Da! poiana nicovală drojdie scaunul de la caruta pasune unde ? Eu Aoleu! Vai! (Pop. și fam.) Nu; nimic; defel; câtuși de puțin. – Din tc. yok proprietate, moşie; avere, avuţie; animalele din bătătură (Nici)o iotă = deloc, câtuși de puțin, nimic. – Din ngr. ióta murdar sănătos, normal, întreg (la cap); Ex. coptile, tu nu eşti ipene! şubă, cojoc ciobănesc a (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi; (despre oameni) a depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție grajd pentru cai; adăpătoare a da de mâncare la animale; a (se) îngriji de ... Pantaloni țărănești lungi, strâmți și încrețiți pe picior, confecționați dintr-o țesătură de bumbac sau de lână, specifici portului popular românesc. – Iță + suf. –ar unitate de măsură pentru suprafeţe agrare egală cu 0,5775 de hectare dorn, priboi, unealtă ascuţită cu care se fac găuri în cercurile de fier repede Din sl. ljutŭ (fam.) a avea o comportare de om mofturos , a se purta fără naturalețe, cu mofturi; a se fandosi, a se sclifosi; a se uita urât, a se strâmba (la cineva), a se schimonosi, a face mutre. – Din sl. izmĕniti „a schimba” (înv.) Însemnare; listă; foaie (de zestre); catalog; Manuscris vechi; text; Document; Carte groasă în care erau înscrise diferite date sau însemnări cu caracter administrativ; catastif; registru; condică- Din sl. izvodŭ

Unealtă agricolă, bătătoare, 2 bucăţi de lemn de formă cilindrice;una lungă,din fag(mânerul) şi cealaltă scurtă, din mesteacăn,cu care se loveste snopul;sint legate intre ele printr-un tuz(curea de piele sau un belciug) – Var. îmblătiu, mlăci, blăcie. Sl. mlatŭ, omlatŭ „ciocan, mai” (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Miklosich, Lexicon, 372; Cihac, II, 146; Conev 72; DAR), cf. bg. mlat. Fonetismul pare să indice o încrucișare cu sl. blŭčĭ(čĭ) „spin”, bg. vlačă 36

„a scărmăna”. Der. de la bucŭlum (Gliuglea, LL, II, 21) pare imposibilă. – Der. îmblăti (var. îmblăci), vb. (a bate cerealele, cu îmblăciul pentru a le scoate semințele; a bate, a ciomăgi), din sl. mlatiti, cf. bg. mlatĭă; îmblătitor, s. m. (persoană care îmblătește); îmblăteală, s. f. (bătaie) (a) Îmblătí 1) (cereale sau păstăioase) A prelucra cu îmblăciul (pentru a separa boabele). 2) fig. (persoane) A bate tare (cu ceva); a zdrobi în bătăi; a ciomăgi; a cetlui. /
37

Înlontru (a) Înmiresmá a (se) Înstruţá Întinguş Într-aşeş (a (se)) Întremá

Întreținútă (a (se)) Înturná (a (i (se))) Învârtoșá

(a (se)) Înveşti Înzătonit (a (se)) Înzdrăvení Îs J Jaşcău

Jandar, jendar (a) Jăbălui

(a) Jăli Jălărie

Jântiţă, jîntiţa (jintiţa):

Jântuială, jîntuiala (jintuiala)


rost de...; a încropi; (averi) a aduna cu greu, puțin câte puțin; a forma treptat. ~ o gospodărie. ~ un colectiv; a unei la capete, a încheia: înjgheba bine bucățile uneĭ mese înăuntru a parfuma, a îmbălsăma, a miresma, a aroma, (rar) a tămâia, (spații) a umple cu miros plăcut a (se) împodobi (cu struţ de flori); a se înfrumuseţa sosul de la tocană chiar de aceea.”Că mulţi aşteaptă să-nchid ochii,da´ numa intr-aşeş nici prin cap nu-mi trece” a-și recăpăta sănătatea sau puterile; a se înzdrăveni, a (se) tămădui, a (se) zvidui, (înv.) a (se) remedia, (pop. și fam.) a (se) drege, (înv. și reg.) a (se) sănătoșa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) răzbuna, (Transilv.) a (se) citovi – Et. nec. Persoană căreia o altă persoană (de sex opus, cu care trăiește în concubinaj) îi asigură mijloacele de existență a (se) întoarce – Lat. tornare A (se) face vârtos, tare; a (se) întări, a (se) solidifica. (Pop.) A (se) face puternic, rezistent, voinic; a (se) fortifica. Refl. Fig. A deveni neîndurător; a se împietri; A se închega, a se îngroșa, a se lega. (Dulceața s-a ~.) ; (despre lichide sau corpuri ce conțin lichide) A trece în stare solidă; a deveni vârtos; a se solidifica – În + vârtos a se îmbrăca, înveşmînta; „Înveştitu-te-ai cu lumină, cîntătorii cînd o-nceput a lăuda pe Domnu” intepenit a se însănătoși (după o boală), a deveni (iarăși) puternic, zdravăn; a se întrema, a se întări, a se învoinici – În + zdravăn sunt

panza de tifon patrata, impaturita in doua in forma de tringhi, apoi cu o latura cusuta, in care se pune la scurs branza; un fel de borsetă purtată fie la gît, fie legată în talie; Pungă, săculeț din piele (de oaie) pentru tutun sau bani: „Trece p-îngă fogodău / Și zâce că-i vinu rău / Dacă nu-s bani în jașcău” (Memoria 2004: 1101). – Din magh. zacskó – pungă jandarm, soldat însărcinat cu siguranța publică; Fig. Iron. Femeĭe prea înaltă și robustă a frecţiona pielea; vitele, oile sau cîinii, în primul an de viaţă au o boală de învineţire a pielii şi sunt jăbăluite. „Amu nu-mi cură nasu că m-o jăbăluit cu horincă” (a) jeli [din sl. žaliti] jale, supărare, doliu. „Apoi să ştiţi că la mine-n ogradă, jălăria-i mare; cocoana me ţîpure că nu mai are pă ce călării da amu porcu tre cîrnaţi să sie” zerul de la brânză; se obtine prin fierberea laptelui de vacă uşor acrit şi rezultă o brânzică mai dulce şi mult zer. Cred că ni s-a întamplat la toţi, mai ales vara cand se acreşte mai repede (nu vreau sa spun altereaza, pentru că este impropriu, laptele acrit nu este lapte alterat, este doar faza intermediară spre iaurt) sa fierbem lapte şi să se “adune”. Aceea este jintiţa zer gras ce ramane dupa ce se framanta si se stoarce urda; este folosit de obicei la balmos; Eee, cu asta este o întreaga poveste. La stâna, după ce se mulge laptele, se strecoară, se pune tot într-un ceaun si se pune cheag. După ce se încheagă, se adună caşul în tifon sau pînză si se pune la presat. Ceea ce 38

Jdeucă Jeb Jebcăndắu, (japcandău, jebchendeu) Jeg, -uri Jenunţ, Jerunzi Jid, jidov

Jilav Jilắu, -auă Jin Jinars Jină (a) Jindui Jintalắu, -auă, (jântalău)

Jiritor Jiţă: viţea, jiţăl Jiţălarii

Jivină Jândar Joágăr, -e Joardă, Jordă (a) Joí, joiésc (Sfânta) Joi Joiană Joia Mare (joimare, joimar) Joile grele Joĭa întîĭa după Paște; Dicţionar Ardelean - Român

a rămas in urma strecurării, se numeste zer ) Prin fierbere, zerul se adună si rezulta urda. În zona Ilvei i se spune “zare”. Dacă îl ţii mai mult, se acreste atît de tare încât poate înlocui cu succes oţetul. Am rămas la săculeţii de tifon umpluţi cu caş proaspăt. Aceştia se presează, fie cu o piatră aşezată peste o scândură, fie în prese, la stânile care se respectă. In urma presării, iese tot un fel de zer, dar de altă consistenţă, mult mai gras. Aceea este jintuiala adevarata. Are un gust specific, nu se acreşte atat de tare ca şi zerul, poate fi păstrată mult timp în frigider. Se foloseşte la dres ciorbele, în loc de smântână, dar si la balmoş. Eu zic ca balmoşul făcut cu jintuială este mult mai gustos decât cel cu smântână şi unt din zona Apusenilor. Pentru că am vrut ca documentarea sa fie completă, am gasit si fotografii, pe un site, de care tare m-am bucurat ca l-am gasit: http://lastana.ecosapiens.ro [...] sursa: http://digodana.info/2011/04/11/jintita-jintuiala-jitalari/ coajă de nucă. „Jdeucile ţin jaru-n şpori, pînă hăt cătă cîntatu cocoşilor.” buzunar batistă; năfrămucă, pânzăturică, şărincuţă. „Am brodat 20 de jebcăndauă pắuntru-a me nepoatắ” – Din magh. zsebkendő “batistă” murdărie, mizerie genunchi evreu; între1800-1900 în MM a trăit o comunitate semnificativă de evrei. “aproape întregul produs al muncii ţăranului pt’ică în mâna jidului”, zicea Papahagi, în1925 umed unealtă manuala folosită în tâmplărie pentru fasonarea pieselor din lemn prin aşchiere; rindea vin rachiu, tuica vină a dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti; refl. (înv.) a regreta instrument confecţionat din lemn, sub forma unui băţ prevăzut la partea inferioară cu palete, utilizat pentru amestecarea laptelui şi obţinerea jintiţei sau a untului. băţ cu care se împrăştie jarul în cuptorul de pâine; viţel; viţă (de neam ...) sunt mormolocii de broască, aceia mici catre seamănă cu peştişorii si care se pot vedea în toate ochiurile cu apă, primăvara tîrziu. Nu ştiu de ce in zona Mureşului li se spune aşa, nu ştiu care este etimologia cuvântului, pur şi simplu aşa li se spune (vezi foto ) Animal sălbatic; fiară, dihanie, lighioană, jiganie; p. gener. vietate, ființă. – Din bg. živina jandarm, polițist fierăstrău cu pânză lungă, prevăzut cu două mânere, numit şi “ferăstrău de doi”; folosit la tăierea transversală a butucilor sau a lemnelor mai groase băţ, nuia a ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi zână binevoitoare din mitologia românească numele pus unei vaci născută in zi de Joi ultima joi din postul Paștelui (păresimi) când se celebrează amintirea Cinei de taină; Expr. De joi până mai (de-)apoi = la nesfârșit, mereu; Din Joĭ în Paște, foarte rar (sau păzite, cele joi) = cele din urmă două joi din cele noua ale Cincizecimii cele noŭă saŭ treĭ Joĭ după Paște, cînd femeile din popor nu coase de frică să 39

Joĭele după Paște Joia mânioasă Joia verde Joludă Jordie (a) Jugăni Jumări Junincă, Jurincă Juniri Jupấn

L Laboș Lacreu Laibăr Láiţă, laviță

Langalău/ligalău, langalăie Laoláltă Laşcă, laşte, lăşcuţă

Láțe Lăvor Lăbărțá Lăcrămáţie (a) Lăcrui Lădoi Lăicer, lăicere, lăvicér Lăieţi

Lămpaş Lășcar, lăscar Lăturean Leac, -uri Leát, leaturi Lebăr Dicţionar Ardelean - Român

nu cadă grindină saŭ să nu le meargă răŭ vitelor a noua joi după Paști, sărbătoare care se ține pentru ca grindina să nu strice holdele joia din săptămâna Rusaliilor, când are loc o sărbătoare populară umflătură la gît: La zgaiba care se face la oameni mari, dacă omu-i beteag şi are orice joluză, ungi cu unsoare ori oloi… băț, nuia (a) castra Resturi comestibile rezultate din topirea slăninii de porc; se consumă reci sau în mâncare (cu ouă sau paste făinoase) viţea de 2 ani, care nu a dat incă lapte, nu a avut viţel, se numește așa până la prima fătare ginere titlu dat în evul mediu, în țările române, celor mai de seamă boieri și dregători; persoană care avea acest titlu; titlu de politețe dat unei persoane, echivalând cu „domn”, „cucon”; Patron, stăpân (considerat în raport cu angajații săi). – Et. nec.

cratiţă, oala mare sacou vestă scurtă, fără mâneci, fără guler, din ţesătură de lână, tivită cu postav colorat, purtată şi de bărbaţi şi de femei bancă din scânduri (fără spătar) aşezată în lungul pereţilor în casele tradiţionale şi care servesc şi drept paturi, sau asezate pe uliţă, lângă poartă; Scândura pe care se aşază mortul. plăcinte din făină de mălai (mai târziu, din făină de malai si grâu) care se cocea pe lespede; se folosea în loc de pâine împreună: „Să tăiem deluţu roată/să sim mindruţ laolaltă” un tip de tăieţei mai groşi, se gătesc cu varză călită sau cu pesmet, brinză, nucă măcinată.”Ai făcut nişte lăşcuţă/le poţi duce-n tileguţă” [din maghiară lasca] șuvițe de lână netoarse și nepieptănate (de pe un animal); (la om) șuvițe de păr care atârnă în mod dezordonat; mițe; plete, chică; smoc, moț – Et. nec. lighean (fr. lavoir) a se lărgi excesiv, a se deforma; a se întinde în lături; a crește excesiv în dimensiuni (mai ales în lățime), pierzând forma – Et. nec. plângere, cerere a aseza una peste alta, a stivui laviţă cu lada sub şezut (capacul), folosit pt depozitarea ţesăturilor sau a făinii, dacă e in bucătarie.“Eu o iau de pă urdzoi / Să o ţâp într-un lădoi” covor țărănesc de lână care se așterne pe jos sau cu care se împodobesc la țară lavițele și pereții, specie rară de ţigani – blonzi cu ochi albaştri; Persoană cu o înfăţisare neîngrijită, cu părul lung si nepieptănat Expr. Vai copile, aranjeaza-te si tu nitel, arati ca un lăiet felinar strecurător fecior din alt sat, venit în vizită din satul vecin sau cei care locuiesc la marginea satului medicament, remediu an, dată; contingent; camarad vezi Maoiş 40

Legheleu Legvar Lehámite

Léle

(a (se)) Lepădá

Lepedeu, lipideu Lér Lésne Lespide Leţ, -uri Leuca, leoca Léveşe Lichie Lighioánă (lighioáne) Lihnít Lihod Lindic Linghişpir

Língura

Lingurar Linguróiu Liptar Listău Lítăr Loaşte Lobdă Lociolău Lociolit


deal; maidan, toloacă Ex. joacă fotbal ca pe legheleu. dulceaţă Ex. ptită cu legvar oboseală, plictiseală, dezgust, silă (față de cineva sau de ceva); (În expr.) a-i fi (sau a i se face) cuiva lehamite (de ceva) = a-i fi (cuiva) silă, a se dezgusta, a se scârbi (de ceva). [Var.: lehámete s. f. – Din bg. liha mi ti „mi-e silă, mam săturat”. termen de respect cu care se adresează la țară un copil sau o persoană mai tânără unei femei în vârstă sau cu care vorbește despre ea; leică; (În poezia populară) Femeie (tânără) iubită; mândră; Femeie rea sau imorală. ◊ Expr. Fecior (sau pui, fiu) de lele = om șmecher, șiret, ticălos. A umbla frunza (sau în dorul) lelii = a umbla fără rost, degeaba. Fost-ai lele cât ai fost, dar te-ai dus pe pulă’n jos expr. (obs.) timpul trece în mod implacabil. – Din bg. lelj a lăsa ceva din mână; a arunca; a arunca un obiect nefolositor sau fără valoare, renunțând la el. Expr. a nu fi de lepădat = a fi vrednic de luat în seamă; a avea preț, valoare; (despre femei și despre femelele animalelor) a naște înainte de termen un făt mort; a avorta; a lăsa ceva sau pe cineva undeva; a îndepărta, a alunga; a părăsi ceva (pentru totdeauna și de bună voie), a renunța la...; a nu recunoaște ceva; a tăgădui Probabil din lat. lapidare „a arunca cu pietre” cearşaf, cearceaf cuptorul în care se găteşte ușor, fără multă greutate; (Banat, Trans.) ieftin tabla pentru copt placinte pe feteu șipcă, stinghie de lemn. – Din magh. léc piesa la car si/sau caruta in (numar de 4 care sustine) loitra supă cu carne de pui, se strecoară prin tifon; are tăieţei de casă subţiri, legume şi pui; “zamă limpede cu răstăuţe”. – Din magh. leves clătită bestie, animal, dihanie, jigodie, jiganie, jivină foarte flămând, chinuit de foame; hămesit – Orig. nec. lihnit, flămând clitoris roata (ansamblu ce se invarte) in parcurile de distractii, rezultat din transformarea germanului ringspiel (joc in cerc) şi care semnifică micile carusele împinse manual de copii sau parinţi in locurile de joacă se făcea din lemn de răchită, plop, tei, paltin, tisă etc.; existau şi linguri din metal; ele, împreună cu furchíţilì, se ţin în lingurár, care este aninat într-un cui pe perete; suport pentru linguri „polonic” din lemn sau din tablă, până la o jumătate de litru, era folosit la punerea ză´mii în blide, dar şi a jintiţei magiun, marmelada drojdie litru – Germ. Liter tăieţei de casă minge stropitoare În a doua zi de Paşte, în Transilvania s-a păstrat obiceiul stropitului. Băieţii merg pe la casele fetelor nemăritate şi le stropesc cu parfum, urîndu-le să fie frumoase ca florile şi primesc, în schimb, ouă roşii, vin şi-o floare la butonieră. Ei intra în casele fetelor, spunînd: „Am auzit că aveţi un trandafir, am venit să-l udăm, ca să nu se ofilească“. Cînd ajung la porţi, junii se adresează cu urarea „Hristos a înviat!“ şi sunt serviţi cu ouă roşii, vin şi 41

Lom, -uri Lompaş Longhioş Lopáta

Lopoş Lótru Loptă Lopitău Lovor Lubeniţă/Lebeniţă Lucicoș, luşcoş Lud, ludă, luzi, lude

Ludaie, ludău Luşcuţe Luțărnă M Macră Maglaváis, -uri Mahăr Mai, Maiuri Mai, Maiuri Maoiş

Májă, Măji (a) Măjălí, Măjălesc Dicţionar Ardelean - Român

prăjituri. Legenda stropitului ne duce cu aproape două milenii în urmă, în vremuri biblice cînd, se spune că fiica unui evreu ar fi leşinat la aflarea veştii Învierii lui Iisus. Atunci tinerii din preajmă au stropit-o cu apă pentru a-şi reveni în simţiri. Dar obiceiul udatului are rădăcini precreştine, ca simbol al vieţii şi fertilităţii. Obiceiul stropitului se mai numeşte locsolaş (udat în limba maghiară), dar românii l-au transformat în „lociolit“. crengi uscate şi rupte; bagaje, lucruri nefolositoare de care te poti dispensa, şi care de obicei doar ocupă loc inutil; (reg.) boarfe felinar despre temperatura, nici cald, nici rece, dezmortit din tablă şi din lemn de fag sau paltin, având coadă lungă sau foarte lungă, după utilizare; cu ea se bagă şi se scoate din cuptor mălaiul, pâinea, colacii etc.; este folosită şi la curăţat zăpadă, în grajd, la învârtit grânele în pod etc lăţit hoţ, bandit, tâlhar minge fund de lemn, planşetă mare pe care se frământă aluatul [din magh. lapító] lighean pepene verde supă de varză (Înv. și reg.) simplu, naiv, fără experiență; p. ext. prost, nătâng, nătărău, bleg, nătăfleț, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău, cap de bostan (ludaie) – Din sl. ludŭ dovleac, bostan; placinta cu ludau e o delicatesa....dar si prajiturile si ludau copt flori care seamănă cu ghioceii; cunoscuţi ca „ghiocei bogaţi” lucernă

curată, pură amestec om care se tine maret unealtă din lemn (uneori în formă de ciocan) utilizată pentru bătut, îndesat sau nivelat); lemnul cu care se bat rufele când se spală ficat. „ţucu-ţi maiu tău! Minteni îi sta in afumătoare; numa o ţîră mai tre să aştepti!” – Din magh. maj “ficat”. Pe la noi, prin zona asta i se spune mai mult maioş, decat lebăr, dar în general este cunoscut ca şi lebăr. Adica musai să conţină FICAT. Aceasta este variantă făcută în casă, o reţetă de la mama ei, aşa cum se face în zona Aradului. Maioşul sau Lebărul este un preparat mult mai cunoscut şi mai comercializat decât caltaboşul. De asemenea, nici de aceasta dată nu am să vă ofer o reţetă exactă. Si asta pentru că nu o facem niciodată după cantităţi matematice, ci dupa gust. Ingrediente: ficat de porc fiert, sare, piper, usturoi, sorici fierţi, puţin din zeama în care au fiert, maghiran (optional), ienibahar (optional). Ficatul se fierbe, dar nu până la capat. Este bine să rămână puţin în sange. Altfel se va intări şi va fi sec. Se macină impreună cu celelalte ingrediente, se amestecă, se condimentează dupa gust. Se introduce în memebrană şi se dă la rece. Se poate afuma. Se păstrează la frigider şi se consumă în următoarele zile. Nu se poate păstra timp îndelungat. unitate de măsură pentru greutăţi echivalentă cu 100 kg; “chintal” - Din magh. mázsa (a) cântări 42

Mandúlă, -e Manoş Marhă

Mas, masu (a (se)) Mădărí

Mădular

Măgan Măgăreáță

Mălai Mălín Mămălígă

Măngălắŭ, máglă, mî́glă

Mărgele

Măruntaie

(a) Mătrășí

Mătura Măturoiul (a) Mâna Mâniat (a) Mé Méghiș Megiáș (vest) și Megiéș (est) Mejdă, mejde Melegár, -uri


amigdale. – Din magh. mandula limba ceasului vită, vacă [din maghiară marha „vită”]; acest cuvânt a evoluat în marfă pentru că vitele constituiau principalul obiect de tranzacţie la popoarele pastorale faptul de a mânca; popas (peste noapte); Ex.: masu ne va fi la han a (se) răsfăța, alinta, a face mofturĭ; a se băga in seamă. S-ar putea ca mădări să fi însemnat inițial a îngriji, proteja sau chiar a ocroti, trata, vindeca, un fel de echivalent al lui lecui – Cuvânt autohton Ex.: nu te mădări și ascultă; a te mădări de rușine, a te clocoti de rușine, a simți mare rușine (pop.; mai ales la pl.) Fiecare dintre membrele unei ființe; p. gener. fiecare dintre părțile sau organele din care este alcătuită o ființă. 2. S. m. (înv.) Membru al unei societăți, al unei asociații etc.; element al unui grup; (Înv.) Organ genital, penis – Lat. medullaris mântuială; ex. ai făcut o treabă de măgan (Înv. și reg.) Măgăriță; (Pop. și fam., în expr.) A cădea măgăreața pe cineva = a avea de suportat o neplăcere, o acuzație, o pedeapsă etc. fără a fi vinovat; a fi desemnat să îndeplinească o sarcină neplăcută. – Măgar + suf. –eață. Cf. bg. magarec porumb (bot.) Arbust decorativ cu flori albe sau liliachii, mirositoare; liliac Aliment preparat din făină de porumb (mai rar de mei, hrișcă etc.) fiartă în apă. Expr. (Fam.) A o pune de mămăligă = a se afla sau a ajunge într-o situație dificilă, neplăcută; a o păți; a da greș. Epitet depreciativ dat unui om lipsit de energie și de inițiativă. [Var.: (reg.) mălígă s. f.] – Et. nec. o bucată de lemn crestat orĭ de tablă de zinc undulată de care se freacă rufele la spălat; Un aparat compus din doŭă sulurĭ de lemn care, sub apăsarea unei greutățĭ, netezește rufele puse pe o masă (înlocuit azĭ cu fieru de călcat) unitate de măsură a tăriei pălincii de ardeal, care face mici bule de aer (mărgele) atunci cand e scuturat paharul. Tăria pălincii este apreciată în funcție de cât țin mărgelele... viscere, vintre, totalitatea organelor care se află în marile cavități ale corpurilor (mai ales în cavitatea abdominală), la oameni și animale; Fig. Partea cea mai adâncă a unui lucru; fund, adâncime, mijloc. Interiorul ființei omenești, considerat ca sediu al gândirii, al sentimentelor și al conștiinței – Din lat. minutalia (Pop. și fam.) a îndepărta pe cineva a cărui prezență este supărătoare; a alunga, a goni. Expr. A mătrăși din lumea asta = a ucide; (refl.) a pleca (în grabă și cam fără voie); a se cărăbăni, a se căra; a concedia sau a muta, a transfera pe cineva; a cheltui, a risipi, a irosi bunuri materiale. – Cf. scr. potrošiti utilizată pentru curăţenie în casă; se făcea şi din pelin bătrân; mătură făcută din târşi sau din nuiele şi se utiliza la făcut curat în curte a conduce enervat a merge totuși învecinat, limitrof, mărginaș; care stă, se află alături sau în apropiere de cineva sau de ceva; vecin; (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Țăran liber, stăpân de pământ hotar, delimitare între două terenuri vecine, limita unui teren loc special amenajat (pământ amestecat cu gunoi de grajd) în care se pun răsadurile primăvara; răsadniţă. Termen atestat în Trans., Banat, Crişana şi 43

Melendoaică Melesteú, meleşteú (a) Melițá

Méliță

Méndre

Méré Mergătoare Merínde

Meselău Meteáhnă Metrésă Mezát pl. mezáturi Miazănoápte

Miazăzí

Michiduță Miere Miez (dial. mniez) pl. miezuri (mieji)


Maram. – Din magh. melegágy. cârpă, prosop in unele cazuri „mămăligătorul”, un băţ mai lung (50-70 cm), bine rotunjit, cu care se amestecă mămăliga a zdrobi (cu melița) și a curăța cânepa și inul de părțile lemnoase, pentru a alege fuiorul sau pentru a se obține câlții de meliță; Fig. a bate strașnic pe cineva; Fig. a trăncăni, a flecări. – Din meliță unealtă primitivă de lemn, folosită în industria casnică pentru melițare; zdrobitor; mașină de melițat, prevăzută cu cuțite sau cu aripi de lemn dispuse circular pe un cilindru; Fig. (Fam. și depr.) gură (considerată ca organ al vorbirii). Expr. A da cu melița (sau din meliță) = a trăncăni, a flecări. – Din bg. melica capricii toane, pofte (Fam.; în expr.) A-și face mendrele (cu cineva) = a-și face toate gusturile, a-și satisface capriciile; a-și face de cap; a-și bate joc de cineva; a necinsti, a batjocori o femeie. – Et. nec. merge încălțăminte hrană (rece) pe care o ia cineva când pleacă la drum sau la lucru; ojină, prînz intermediar între amează și seară; p. gener. alimente, hrană, mâncare. – Lat. merenda bidinea cu coada lunga (Pop.) defect, cusur, lipsă, imperfecțiune; pasiune, patimă, slăbiciune; boală, infirmitate, beteșug femeie în raport cu bărbatul cu care întreține legături intime în afara căsătoriei; ibovnică; amantă – Din fr. maîtresse Vânzare publică (a bunurilor unui datornic); licitație. ◊ Expr. A scoate la mezat = a pune la licitație. – Din tc. mezat unul dintre cele patru puncte cardinale, aflat în direcția stelei polare, nord; p. ext. parte a globului pământesc, a unui continent, a unui oraș etc. situată spre acest punct cardinal; lumea, popoarele din țările, ținuturile etc. situate în (sau spre) nord; (Înv. și pop.) miezul nopții; (pop.) duh necurat, nălucă care dela apusul soarelui până la miezul nopții umblă prin răspântii și apoi dispare: au gândit că’s Miază¬noapte șám venit ca să-i omor [PANN]; numele bănățean al plantei sor-cu-frate (despre care se crede că protege pe tâlhari) – Lat. mediam noctem punct cardinal opus nordului; sud; amiază; p. ext. parte a globului pământesc, a unui continent, a unui oraș etc. situată spre acest punct cardinal; lumea, popoarele din țările, ținuturile etc. situate în (sau spre) sud. – Lat. mediam diem vezi Aghiuță... (Fam. și glumeț) Drac; drăcușor, aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor zahăr Mijloc, centru, punct central „Când o fo la mniez de cale / O-ntâlnit potca cea mare” (Papahagi 1925: 283); Esență Fig. Partea cea maĭ bună, fond, substanță. A vorbi, a scrie cu mez, a vorbi, a scrie bine, cu fond; (reg.) sâmbure. (~ de nucă.); centru, mijloc, (fig.) buric, inimă. (În ~ul pământului.) l v. toi.; (BIS.) miezul păresimilor = (reg.) tândala (art.); Derivat miază, adj. (medie), din lat. mĕdia, păstrat numai în comp.; miază Păresi (înv., apoi Miezi-Păresimi), s. f. (jumătatea postului mare), din lat. media quadragesima; miazănoapte, s. f. (înv., miezul nopții; înv., larvă nocturnă; nord); substituită la primul sens de miezul nopții; miazăzi, s. f. (înv., amiază; sud), substituită la primul sens de amiază, v. aici; miezos, adj. (cu mult miez, cărnos) 44

(a) Mieza Miezuină Mihei (a) Mijí

Mileu Miraz Mintenaş, Minten Mir (a (se)) Mirá Mireán Misarăş (a) Mistuí

Míţă, -e Mițós

Mitra Mizilíc Mnica Mnieriu, mnierău Mnierău-albiu ‘Mniezăii Moáre, moré Mocronţoş (a) Mociorlí Mociorlắu Mocirlă

Módru Móimă, -e Molcom Molcúț (a) Molfaí


a lua masa de amiază (prânzul) (in Trans.).hotar, hat, răzor banc de lucru [din magh. mûhely] a începe să se zărească; a apărea, a se ivi. Expr. a miji (sau refl. impers.) a se miji de ziuă = a se face ziuă. a(-i) miji (cuiva) mustața = a începe să-i crească unui tânăr mustața, a fi pe punctul de a deveni bărbat; (despre plante) a răsări, a încolți; a strânge parțial pleoapele spre a vedea mai bine sau spre a se acomoda cu lumina ori cu întunericul. (tranz.) mijea ochii. (despre ochi) a se închide (de somn sau de oboseală) – din bg. miža dantelă, şnur împletit cu acul de cipcă, care apoi este modelat în diverse forme pentru a rezulta un fel de suport-şervet de pus pe mobilă Ne faci de miraz!: Ne faci de ruşine! imediat, indată, repede, acuş [din maghiară menten] (înv.) lume; ulei sfințit; faĭmă, veste: nu te face de miru lumiĭ (Trans.) a vedea de, a avea grijă; (Înv.) a considera, a se îndoi, a crede, a socoti ; a fi uimit, a se minuna (persoană) care nu aparține clerului, laic, lumesc; creștin care nu face parte din tagma bisericească – Din sl. mirjaninŭ. măcelar [din magh. mészáros] a transforma alimentele introduse în organism în substanțe direct asimilabile de organism; a digera; a distruge, a nimici; a înceta să mai existe; a dispărea, a pieri; (Fig.) a (se) chinui sufletește, a (se) distruge moral și fizic (încetul cu încetul) lâna tunsă prima oară de pe miei; leapşa (despre blană, lână sau obiecte de blană, de lână) Cu fire lungi, crețe și bogate; flocos; (despre animale) care are blana, lâna cu fire lungi și dese. – Miță + suf. –os uter (Fam.) gustare, aperitiv, mâncare frugală; (Fig.) Fleac, bagatelă.- Din tc. mezelik nimica albastru, albăstriu, albăstrui .”Incă-n de-amu-s un an, zîs-am că mi-oi feşti păreţi-n mieriu, aşe cum-u-i ceriu” albastru deschis Dumnezăii.... apă sărată în care se acreşte varza; saramură; zeamă de varză acră abătut, fără nici un chef, trist, sictirit a amesteca pământ cu apă, rezultând o mocirlă (de exemplu la săditul pomilor sau a viţei de vie, în groapa săpată se pune pământ mociorlit) pămătuf pentru bărbierit – Din mociorli, mocirli (< mocirlă) apă stătătoare (de mică întindere) provenită din ploi, revărsări etc. și plină de mâl, de noroi; loc mlăștinos, noroios; noroi, mâl. (fig.) decădere morală; mediu decăzut din punct de vedere moral – Cf. bg. močilo mod, chip, fel; mijloc, putinţă, posibilitate, rânduială maimuţă; poreclă frecventă dată oamenilor caraghioşi, care se strâmbă ca o maimuţă sau care sunt mici de statură. – Din magh. majom “maimuţă”. liniştit, lin, domol, potolit [din bg. mŭlkom] (Pop.) Diminutiv al lui moale. molicel, cam moale: ferbe [!] oŭăle și fă-le molcuțe, nu vîrtoase – Moale + suf. –cuț A mesteca un aliment în gură cu greutate (din cauza lipsei dinților); a clefăi, a morfoli; p. ext. a mânca încet, fără poftă; A roade în dinți sau a învârti prin gură un lucru necomestibil; Fig. A rosti (ceva) nedeslușit; a îngăima. [Prez. ind. și: molfăiesc] – Formație onomatopeică 45

Morar Morho Moroci Morói, (muroi) (a) Morsoca (a) Moşcolí, moşcolesc Moșcoș Moş, moşi

Moşini a Mozolí, -esc Muiére (Muiéri) Múlă (a se) Murui, Murlui Musai N Nánă Napci Nat Năbădáie, pl. năbădăi

Năbrăst Năcădău (a se) Năclăí (-ăésc, năclăít)

(a se) Nădăi Nădéjde (nădéjdi)

Nădragi (a) Nădușí Năduşeală Năframă Dicţionar Ardelean - Român

mărar vită morcovi (mit.) strigoi, vârcolac, pricolici a mușca de maĭ multe orĭ, a mușca puțin, ușor, a mesteca incet a murdări, a întina, a ocărî murdar (folosit și ca termen de adresare) bărbat ajuns la o vârstă înaintată; moșneag ; ~ Martin urs; (rar) bărbat privit în raport cu nepoții săi; bunic; (pop.) frate (sau văr) al unuia dintre părinți, privit în raport cu copiii acestora; unchi; persoană care aparține generațiilor precedente; din (sau de la) moși-strămoși a) din vremuri foarte îndepărtate; b) (transmis) din generație în generație; la pl. (în credințele religioase) Ziua din ajunul sărbătorii pogorârii duhului sfânt; Sâmbăta ~ilor sâmbăta dinaintea Duminicii Mari. chibrite a mesteca îndelung; a molfăi; a framanta femeie măritată; femeie, soție, nevastă catâr; cal urât, greoi ; om lipsit de energie, bleg, prost (a se) murdări, (a se) mâzgăli, (a se) uda putin neapărat, morţiş, trebuie – Din Magh. muszáj

termen de respect cu care se adresează la țară cineva unei surori mai mari sau unei femei mai în vârstă ori cu care vorbește despre acestea; lele cartofi; reg. de pe Valea Somesului lume, om, individ (Pop. și fam.) Acces de furie, de mânie. ◊ Loc. adj. Cu năbădăi = năbădăios Expr. A băga (pe cineva) în năbădăi = a) a înspăimânta; b) a face să-și piardă calmul, stăpânirea de sine; Mare furie și zbucium, năvîrliĭ: răcnea parćă-l apucase năbădăile de furie, de frică; (Pop.) Criză epileptică; (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita – Et. nec. roz (culoare) bărbat prostănac, bleg, nătărău, prostovan; aluat care nu s-a copt bine, clisos a se unge, a se păta cu grăsime, a se mînji; a se umple de ceva cleĭos (cleĭ, sirop, noroĭ); a se acoperi cu o substanță cleioasă sau cu murdărie, îmbibându-se; (despre sânge) a trece din stare lichidă în stare solidă; a se face vârtos; a se închega; a se coagula. – Din bg. nakleja a spera, a bănui ceva speranță; (Înv.) așteptare; Încredere sau convingere că ceea ce faci ori dorești se va realiza; speranță, nădăjduire; încredere în sprijinul, în ajutorul cuiva sau a ceva, certitudine că cineva sau ceva va fi favorabil, de ajutor; De nădejde = în care poți avea toată încrederea; De (sau cu) nădejde = așa cum trebuie, foarte bine; solid, temeinic; A trage nădejde = a spera, a nădăjdui; În nădejdea... = în speranța..., bazându-se pe... A se lăsa în nădejdea (cuiva) = a conta (pe...), a se bizui (pe...). A-și pune (sau a avea) nădejdea (în cineva) = a se baza pe sprijinul (cuiva), a se încrede (în...). Slabă nădejde = puțin probabil, nesigur; Ceea ce dă încredere, certitudinea că se va realiza dorința cuiva. – Din sl. nadežda pantaloni a transpira, a asuda, asfixia, gâtui, înăbuși, îneca, strangula, sufoca, sugruma – Din sl. neduh, ucr. naduha, bulg. naduša transpiraţie batic 46

Năfrămuţă Năglag Nămí, Nămesc, Năimi Nănaș Năpastă

(a) Năpădí

Năpîrcă

Năpust Năráv (nărávuri)

Năród (a) Născocí

Năuc Năzbâtie

(a) Năzuí, năzuiesc, nizuĭesc

Nealcoş / Nialcoş Neaóș

Nechezol Neica nimeni Netrebnicíe

Ni Niálcoș, niálcoși


batista argila, pamant galben a se tocmi, a se angaja cu plata pentru o anumită perioadă naș nenorocire grea, care se abate asupra cuiva, urgie, pacoste, calamitate; Ia ~! ia nevoie; acuzație lipsită de orice temei; învinuire nedreaptă; (ist.) bir suplimentar pe care îl plăteau țăranii în locul consătenilor fugiți sau amendă plătită de un țăran pe pământul căruia s-a săvârșit un omor în împrejurări rămase necunoscute (În Evul Mediu, în Țara Românească) (vsl. na-padati, a năpădi, napasti-napadon, a cădea, a năvăli, napadŭ, invaziune, napastĭ, caz, năvală, calamitate, napastovati, a tenta, a năpăstui. d. padati, pasti-padon, a cădea. V. năpastie, pră-pădesc, prăpastie, pri-pas, ză-padă, padină). Năvălesc violent, mă năpustesc, cad asupra, mă răped cu furie: am năpădit pe eĭ ca lupiĭ în stînă. V. tr. Podidesc, inund: l-aŭ năpădit lacrămile, sîngele pe gură și pe nas. ; A invada, a irupe ; (înv.) impozit suplimentar, contribuție adițională, introdusă pentru prima oară în Muntenia de Mihnea Vodă, în 1586; (înv.) nedreptate, injustiție, opresiune; nenorocire, calamitate, necaz şopârlă fara membre, acoperită cu solzi strălucitori (Anguis fragilis); şarpe orb, şarpe de sticlă; traieste în fînaţele montane si multe sunt tăiate în perioada cositului dracul, aghiuţă, satana etc. obicei, deprindere rea; cusur, viciu, nărăveală, nărăvie; Expr. A (se) învăța cu nărav = a (se) obișnui să ceară, să pretindă ceva ca pe un drept al său; (Înv. și pop.) Deprindere, obicei; fel de a fi, comportare. tont, prost a face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa; a scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); p. ext. a minți; (Rar) a se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla, – Et. nec. prostuţ Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, lipsită de seriozitate; poznă, șotie, ștrengărie, glumă, ghidușie; farsă; drăcie, drăcovenie, (pop.) drăcărie, (fam.) parascovenie. (Ce ~ mai e și asta?); bazaconie, trăsnaie, faptă nesocotită, cu urmări neplăcute, dar lipsită de gravitate; boroboață a tinde cu străduință către ceva; a aspira, a râvni; a se strădui, a se trudi; a încerca; a se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva; a se îndrepta, a se duce spre..., a ținti să ajungă la... mandru, ingamfat, dichisit, orgolios;”Badişor faţa roşie/lasa-te de nelcoşie”. (despre locuitori, limbă, obiceiuri, floră, faună etc.) Care s-a născut, s-a format și s-a dezvoltat pe teritoriul pe care trăiește și în prezent; autohton, indigen, băștinaș; Care nu trezește îndoieli; care este în corespundere cu adevărul; veritabi; autentic, curat, neamestecat, de pur sînge Ex: Român neaoș. Fig. Cuvînt neaoș (curat românesc ș.a.). Adv. A vorbi neaoș românește. /Orig. nec. (în anii dictaturii ceaușiste) cafea în amestec cu înlocuitori, surogat de cafea. expr. (peior.) individ insignifiant. (înv.) lipsă de valoare, de folos, de utilitate, de însemnătate; inutilitate; (înv.) umilință, smerenie; incapacitate, neputință; (pop.) ticăloșenie, nemernicie; faptă ticăloasă, mârșavă; (înv.) nebunie; (reg.) cusur, viciu. uite, iată aranjat, arătos, chipeș, cochet, dichisit, elegant, fercheș, ferchezuit, frumos, gătit, îngrijit, spilcuit 47

Nicăria Nieniuţă Nílă Nimaş Nimărui Níme, nímea Nimotănie, nimotănii Nimuríc, -i, (nemuric) Ninerát, -ă Nintă Niscai, niscaivá Nită! No

Noadă Noian, noiane, noianuri

Nóimă Nopsám Nopsámoş, -i Noród (noroáde)

(făină) Nulaş Nutlii

O Oarece, Oarice

Obârșie

Óbcină, ópcină

Obidă, obide Obgheală, Obială / Obiele Dicţionar Ardelean - Român

niciunde bunic (reg.) falce sau bucată de pământ, gradină păşune nimănui nimenea fiinţă nemaivăzută, mică, diformă, ciudată; face pereche cu heredia care se referă la lucruri, aparate, aici e vorba de fiinţe (oameni) mic, scund, pipernicit, schilod Plinu-i iadu de voinici/si raiu de nemurici – Din magh. nyomorék alintat, răsfățat, râzgâiat; afectat, fandosit, sclifosit mentă ceva, cateva, cativa Uite!, Iată! Intraductibil, deoarece e folosit la aproape orice, ca sarea-n bucate... Indiciu de la dictionar: Ei! Ha!, interj. Banc: Pe o vijelie, revine de la câmp Ion și méré cătă casa soacrei... trăznește la 100m de el. Zice Ion: - No! mai méré el ce méré, și iar trăznește la 50m de el: Zice Ion: - No, no! când intra în ocol, fulgeru cade pă casa soacrei. Zice Ion: - No, așe! (anat.; pop.) coccis; p. ext. regiune situată în jurul coccisului; (la animale) (regiunea de la) rădăcina cozii; (la păsări) târtiță. – Lat. *noda cantitate, volum mare din ceva; belșug; mulțime, număr mare de ființe, de lucruri, de fenomene; Întindere mare de apă; nemărginire, imensitate; genune, abis, hău. – Et. nec (pop.) menire, țel, scop, rost; motiv, cauză, temei; Înțeles adânc, ascuns; tâlc plata unei zile de lucru; simbrie – Din magh. napszám muncitor cu ziua; zilier. – Din magh. napszámos (pop.) popor, națiune, neam; persoană sau grup de oameni care face parte dintr-un anumit popor, dintr-o anumită națiune. ♦ (Înv. și pop.) totalitatea credincioșilor care aparțin unui cult creștin, unei eparhii etc.; număr mare, mulțime, masă de oameni; grosul populației; spec. țărănimea. – Din sl. narodŭ făină de calitate superioară, pentru prăjituri aluat din cartofi, făină albă, ulei şi sare. Acest aluat se întinde în fâşii cilindrice, se taie în bucăţi mici (3-4cm) care se pun la fiert până se ridică la suprafaţă şi la final se tăvălesc în pesmet cu zahăr

cam, ceva, întrucâtva, nițel, oarecum, oareșicum, puțin; Un lucru oarecare, neidentificat sau neprecizat mai îndeaproape; ceva, oareceva; oareșice; (Adverbial) puțin, câtva punct de plecare, început, origine; Locul unde s-a născut cineva; familia, neamul din care se trage cineva; origine (socială); Locul de unde începe să se formeze albia unui râu; izvor; Culme, muchie, vârf. – Din sl. obrŭšije (termen de hotărnicie) culme ce continuă lanțul munților de la un pisc la altul, culme, coamă prelungită de deal sau de munte care unește două piscuri, versant comun care formează hotarul dintre două proprietăți; Înălțime împădurită; Culme, creastă de deal orĭ de munte (de unde se varsă apele în doŭă părțĭ) Întristare adâncă, durere sufletească; mâhnire, amărăciune, jale; necaz; ciudă, mânie; (Înv.) nedreptate, asuprire; jignire, insultă, umilire pânze de purtat in cizme iarna, din material textil (canepa, in, bumbac) de 48

Obídă

(a) Obidí

(a (se)) Oblăduí Oblac, obloc Obloji Oblu Obrejă Ocáră

(a) Ocărî, Ocărăsc Ocheri Ocna Ocol Ocoş

Ocoşală Odór, odoare, odoară Of pl. ófuri Oftică

Ogăşii Ogârcău (a (se)) Ogoí, Ogoiesc Ográdă, Ogrăzi Ogrinji Oiagă (sau uiagă) Oleácă, olecuţă Olicauă Ológ (oloágă)

(a) Ologí Dicţionar Ardelean - Român

forma dreptunghiulara, care se foloseau la protejarea picioarelor de frig mai ales cand se purtau opinci (strămoșii ciorapilor) (pop.) Întristare adâncă, durere sufletească; mâhnire, amărăciune, jale; necaz; ciudă, mânie; (Înv.) Nedreptate, asuprire; jignire, insultă, umilire; Amărăciune provocată de o nedreptate; Faptă nedreaptă, reprobabilă; nedreptate – Din sl. obida Refl. (Înv. și pop.) a se lăsa pradă deznădejdii sau durerii; a se necăji, a se amărî, a deznădăjdui; Tranz. (Înv.) a deplânge, a jeli; Tranz. (Înv.) a asupri, a împila, a oprima. – Din obidă (Înv. și pop.) A (se) conduce, a (se) administra, a (se) guverna; A domni; A proteja, a ocroti, a apăra. – Din sl. obladovati fereastră, geam a trata (o rană, un organ bolnav sau un om bolnav), a purta cuiva de grijă; a îngriji, a (se) înveli, a (se) acoperi; a (se) înfofoli, a (se) încotoșmăna drept, direct panta,deal; „toată noaptea am umblat olicău pe obreje” (pop.) vorbă sau faptă care mustră, ceartă, rușinează pe cineva; ocărâre; umilire, înfruntare; defăimare, jignire, insultă; situație rușinoasă, dezonorantă în care se află cineva; rușine, dezonoare. ◊ Loc. adj. De ocară = compromițător, jignitor, rușinos. ◊ Expr. A ajunge sau a (se) face, a fi, a (se) lăsa, a rămâne de râs și de ocară = a ajunge (sau a se face, a fi etc.) demn de dispreț, de batjocură; a (se) compromite. (Rar) A da de ocară cu... = a (se) face de râs cu... – Din ocărî (derivat regresiv) a insulta, a înjura, a ponegri, a blestema ochelari dop la butoi, bagi ocna la boşc curte ager, deștept, dibaci, inteligent, iscusit, isteț, îndemânatic, priceput „În fruntea cetei de colindători era preferat un colindător ocoș” (se foloseşte şi în sens peiorativ) acţiunea de a fi ocoş, mîndru, ingâmfat, a arăta că este mai cu moț decât ceilalți lucru de preţ, zestrea fetelor, compusă, de obicei, din haine şi pânzături, copil se folosește pentru a exprima durere, amărăciune, neplăcere, deznădejde, necaz, scârbă, dispreț, admirație, surprindere, mirare etc. (Pop.) ftizie, tebece, tuberculoză ; Expr. (Fam.) A avea oftică (pe cineva) = a-i fi necaz (pe cineva), a nu-l putea suferi. A-i face (cuiva) oftică = a-i face (cuiva) în necaz, a supăra (pe cineva) – din ngr. óhtikas urme de maşină pe drumul de ţară castravete [din magh. uborka] a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) calma, a (se) stâmpăra, (a(se)) domoli gradina şi livada din spatele casei tulpina porumbului ramasa dupa ce animalele au mancat frunzele, resturile de mancare ce raman dupa animale, folosite de obicei pentru asternut este sticla din sticlă puţin, un strop, un pic plimbareaţă, umblă brambura paralitic, damblagiu de picioare, care nu are picioare sau are numai unul (șchĭop); care se află în imposibilitatea de a se folosi de picioare; cu picioarele paralizate; (despre picioare) care nu funcționează; incapabil să funcționeze; defectuos, incomplet judecată oloagă; (Despre plante) Care nu are cârcei cu care să se agațe pe arac. Fasole oloagă a face pe cineva să devină olog (lovindu-l, rănindu-l etc.) sau a rămâne, a 49

Oloi (a) Oltoi Om Omac Omắt, omături (a) Omini Orătánie, orătănii (a) Oropsí Osána, osanale

Osấndă

(a) Osấndi

Osấnză Osấrdie, -i Osebire, usebire Osteneálă, osteneli Ostoí, (ostui): Otavă Oticău (a) Otânjí Ótova

Otreápă, pl. otrépe (a (se)) Oțărî

Ouă tărcate

deveni olog (în urma unui accident sau a unei boli); a (se) schilodi, (înv. și reg.) a (se) calici. (Un om care a ~.); a (se) cotonogi ulei vezi Altoi vom plantă erbacee, otrăvitoare, cu flori albastre-violacee sau galbene, întrebuinţate în medicina populară (Aconitum variegatum) (Pop.) Zăpadă, nea. (Reg.) Nămete, troian (a) omeni, (a) servi Pasăre de curte a asupri, a urgisi, a prigoni, a persecuta; (pop.) a izgoni, a alunga; a lăsa la voia întâmplării; a părăsi; (Înv. și reg.) A certa, a ocărî, a blestema. – Et. nec. (La pl.) Cuvinte de laudă, de preamărire (exagerată); aclamații, ovații; interj. (mai ales în imnurile religioase) Laudă! mărire! slavă!; Strigăt de aclamațiune la vechiĭ Jidanĭ: Osana! Bine este cuvîntat cel ce vine întru numele Domnuluĭ! ; Laudă exagerată – A cânta ~le cuiva a ridica în slăvi pe cineva; a lăuda prea mult; a elogia – Din ngr. și vgr. osanná, d. ebr. hôšiána, „salvează[-ne] acum”, refrenu unuĭ imn religios la Jidanĭ (pop.) condamnare, pedeapsă la care este supus cineva (de către organele judiciare); Expr. A-și face osânda = a executa pedeapsa la care este condamnat. (Reg.) A-și face osânda cu cineva = a se purta rău, fără milă; a chinui, a tortura pe cineva; Fig. Blestem; pacoste, năpastă, nenorocire, urgie. – Din osândi (derivat regresiv) (pop.) a condamna, a pedepsi (printr-o sentință judecătorească); a pronunța o sentință de condamnare (împotriva cuiva); a dezaproba, a înfiera, a critica, a judeca; a sili, a obliga; a forța, a constrânge. – Din sl. osonditi. grăsime crudă de porc din regiunea abdominală; grăsime depusă pe diverse părți ale corpului omenesc; Fig. bunăstare, avere, bogăție. – Din lat. absungia zel, râvnă, stăruinţă, silință, sârguință, strădanie (Înv. pop.) deosebire oboseală, istovire a alina, (a se, a-şi) astâmpăra; a petrece, a se desfăta fîn de la primul cosit măsură de 2L cu care se ia uiumul la moară [din scr. otik] A lovi tare (cu un băț, cu o despicătură etc.), a desfigura în bătaie - Orig. nec. uniform; neted, egal, drept; (despre oameni) care nu are talia marcată; fără formă; (Fig.) monoton, uniform. Ex. Neted: drumu e otova; Ex. Tot una: acest porc e așa de gras, în cît capu e otova cu trupu; Ex. Monoton, plictisitor: muncă otova; Ex. Drept înainte, fără accidente: a merge otova Et. nec. (Pop.) Cârpă (de șters), zdreanță, tearfă, ; (fig.) Om de nimic, fără caracter, lipsit de voință; secătură, lepădătură. – Din sl. otrepĭ (pop.) a se mânia, a se înfuria, a-și ieși din fire; a se burzului; a se răsti la cineva; a (se) mâhni, a (se) supăra; a se înspăimânta, a se îngrozi; a face grimase, a se strâmba (din cauza unei băuturi sau a unei mâncări neplăcute la gust); a îngrozi (de indignare) Ex.: o faptă făr’ de lege ce mintea-mi oțărește; a se înfiora: Ex. bătrânul așteaptă moartea făr’a se oțări [Origină necunoscută] ouă incondeiate (de Paști)

P Dicţionar Ardelean - Român

50

Pácoste

Padimént Palincă Pancovă Papáră Paporniţă Papricaş (a (se)) Paradí Parapleu Parpalác Patalamá Păcurar Pălant, pălang Pălant, pălanc Pară (a) Păli Pălălaie (~ăi) Păpăradă Părădică, părădaie Părăzor Păretar Părseici Păs Păsat Păst’olaltă Păsulă Pășúș, pașúș Pătrár Pătúl, -e, -uluri

Pâclă Pântecárie, -ii Pârgăláș, pârgăláșuri (a (se)) Pârguí Pârguít, pârgav Pârleală


ceea ce provoacă cuiva mari neplăceri, necazuri, suferințe; situație în care se află cel asupra căruia s-a abătut o asemenea năpastă; Ființă care provoacă cuiva neplăceri, necazuri, suferințe. – sl. pakostĩ pardoseală; fundul scocului la moară țuică (de prune) gogoaşă (reg.) omletă (din ouă); (fam.) a mânca (o) papară sau papara (cuiva) sau a se alege cu o papară = a) a mânca bătaie sau a fi aspru certat coș împletit din papură; obiect din sticlă învelit cu împletitură din papură tocană cu carne, condimentată cu boia de ardei a (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. – Din țig. pharado umbrelă pardesiu; balonzaid (Fam.) Certificat de studii; diplomă; Document prin care se certifică pregătirea profesională a unei persoane; - turc. batalama cioban rasad; padure sau vie tanara; gard, imprejmuire gard de lemn [din magh. palánk] flacãrã, vãpaie a lovi foc mare (cu văpăi); vâlvătaie omletă, papară roşie umbrelă panza tesuta cu motive traditionale pusa in scop decorativ pe pereti; reg. de pe Valea Somesului credenț necaz, off.... Ex. a-si spune pasul: a-si spune necazul, off-ul seminte de mei pisate; boabe be porumb sau chiar alte cereale pisate, macinate mai mare una peste alta, suprapuse fasole (Înv. și reg.) pașaport; ordin (scris); bilet de identitate și de liberă circulațiune în țară – Din magh. passzus bucata mare de slanina de pe spatele porcului suport din lemn pe care se clădeşte claia sau stogul, pentru a le feri de umezeală; coșar, porumbar, (reg.) magazin, (Mold. și Transilv.) coș, (Transilv.) coșarcă. (~ de porumb.); hambar; porumbar, porumbărie, (reg.) hulubărie, pătuiac, porumbariță, porumbăriște, porumbelniță, porumbiște, porumbiță, (Ban.) golâmbar. (~ pentru porumbei.);(pop.) cotineață, (reg.) pătuiac, poiată. (~ pentru păsările de curte.); (reg.) alaș, pătuiac. (~ pentru pază, la o vie.); pătuiac. (~ pentru clădit claia de nutreț.); răsadniță. (Înv.) mlaștină, băltoacă; zăpușeală, zăduf; ceață, negură. Sl. pĭklŭ „ceață, întunecime; iad” diaree (reg.) ceapă prăjită în untură sau în ulei, care se adaugă la unele mâncăruri pentru a le face mai gustoase; rântaș (despre fructe, legume și cereale) a începe să se coacă, a da în copt faptul de a se pârgui; timpul când se pârguiesc fructele sau cerealele acțiunea de a (se) pârli și rezultatul ei; arsură ușoară, superficială: pârlitură; (fig., fam.) păcăleală, înșelătorie; pagubă, pierdere; expr. (fam.) a-și scoate pârleala = a-și găsi o compensație, a se despăgubi (de o pagubă materială, de o osteneală etc.) 51

(a (se)) Pârli

Pârloágă

Pâțe Pecéte

Pecetluit Pécie

Pendeléu, pendelée Pédig Pepe Pepini Pere Pericópă (a (se)) Perindà, (Trans.) părînda.

Perje

Pernieu, pernéu (a) Perpelí (perpelésc, perpelít) Perşă Pérț Petea Petrecánie

Petrenjel, petrinjei Piáză, piéze


a (se) arde ușor la suprafață; expr. (tranz.) a o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede; (tranz.) a trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele; (tranz. și refl.) a (se) înnegri (din cauza acțiunii soarelui); a (se) bronza; (tranz. și refl.) a (se) ofili, a (se) veșteji, a (se) usca; (tranz. și refl. fig.) a (se) păcăli, a (se) înșela. – Din bg. părlja, scr. prljiti teren arabil lăsat nelucrat unul sau mai mulți ani, pentru refacerea fertilității lui; prilóg, ogor, (pop.) moină, (reg.) mejdină, morhoancă, morogan, moruncă, nadaz, năvăloacă, noroi, obleagă, orpie, rât, toloacă, bălărie, paragină, curătură scame obiect constând dintr-o placă cu mâner, pe care sunt gravate în relief embleme și inscripții și care se aplică pe documente (spre a le autentifica); ștampilă; semn imprimat cu un astfel de obiect; Închis (sau ferecat) cu șapte ~ți imposibil de aflat; de nepătruns; (fig.) Trăsătură specifică, particulară; semn distinctiv; amprentă; marcă. astupat, fixat, imobilizat, închis, înfierat, înfundat, înțepenit, prins, stigmatizat, ferecat, sigilat, ștampilat (Înv. și reg.) muschiul de pe spatele porcului; carne macră de vită, de oaie sau de porc (mai ales de pe lângă șira spinării), bună pentru friptură – Din magh. pecsenye (reg.) fustă din pânză albă, purtată de țărănci pe dedesubt; poală; cămașă de noapte dar, deși, însă, numai goangă, insectă castraveți cartofi; reg. din zona Clujului Pasaj, fragment din scriptură care cuprinde o povestire sau o parabolă; (Rar) Definiție exactă, precisă a cerca unul după altul: a perinda vitele; a muta dintr’un loc într’altul; fig. a se succede: tot mai des se perindează și din tineri in mai tineri [Lit. a lua sau schimba pe rând]; (Trans.) A parcurge, a străbate, a veni unul după altul. Origine îndoielnică. Se consideră ca derivare al lui pe rînd „în serie unul după altul” prune; Specie de prună a cărei came se dezlipește ușor de pe sâmbure; p. gener. (reg.) prună.; rahat cu mac / cu perje expr. lucru de calitate inferioară (adesea etalat cu o ostentație nejustificată) - Et. nec. negreală de la sobe, funingine, cenușă rezultată din arderea paielor.... A pîrli, a prăji; (Refl.) A se frige, a se încălzi (la soare) ; (Refl.) A se neliniști, a se consuma Cutie sau vas în care se strâng banii la biserică în timpul slujbei de duminică. secundă; Expr. In pérțu aista – chiar acuma panglica de care sunt prinse margele, folosita ca podoaba in par (Înv.) Moarte. (astăzi fam.; în loc. vb.) a(-i) face de petrecanie = a) a lua (cuiva) viața; a omorî, a ucide, a răpune (pe cineva); b) a risipi, a strica, a distruge (un bun, un obiect); a cheltui (tot); a da gata (ceva). a i se face (cuiva) de petrecanie = a-i veni (cuiva) pofta să se bage singur în primejdie (de moarte); a (-și) căuta moartea (cu lumânarea). a-și face de petrecanie = a se sinucide. 2. (Înv. și reg.) Întâmplare, eveniment; pățanie. 3. (Înv. și reg.) petrecere (3), chef pătrunjel (În mitologia românească) Dualitate fastă și nefastă. Piază rea = duh rău al nenorocului întrupat într-o ființă sau într-un obiect. Piază bună = geniu bun 52

(a) Pica Picioci/picioici Pidósnic Pieptar

Piglais (piclăzău) Pihă, pihe (a) Pingeli Piparcă Pirón, piroáne

Piroște Pisat, Păsat Piscoş Pişcar Pișichér Pișniță Pită, ptită (a) Pití

Pitulat Piţiene (a) Piţiga Piţulă Pizmă Plăivais Plămádă (a) Plămădí

Pleavă

Plébe


al omului, încorporat în șarpele casei, în câinele pripășit etc. (Reg.; la pl.) Dispoziție, chef; toane; (înv. și reg.) Pantă, povârniș. ◊ Loc. adv. În piez(i) = oblic, pieziș. [Var.: (înv. și reg.) piez s. m.] – Et. nec. (a) cădea cartofi Ex. Anu’ acesta nu s-or tare făcut picocii (Pop.) Care este ieșit din comun, contrar așteptărilor (în sens negativ); care se comportă ciudat, sucit, care face totul pe dos piesă de port tradiţională a femeilor, scurtă până la brâu, fără mâneci, din piele, cu blană înăuntru.Se brodează pe toată suprafaţa cu ornamente florale. Broderia se face cu lână, în culori vii. călcător, vezi Ticlăzău, tiglazắu scame; fulgi (de pasăre) [din magh. pihe] a repara, a petici, a reface [de la pingea „a pune, a reface sau a dubla talpa uzată la o încălţăminte”, din turcă pençe ardei iute cui (de oțel) lung și gros, curbat (în unghi drept) la unul din capete și folosit la îmbinarea pieselor unei construcții de lemn, la fixarea unui obiect greu pe perete etc.; p. gener. cui mare sarmale făină de porumb măcinată mare; porumb macinat murdar, pătat [din magh. piszkos] un soi de ţipar (peşte) de dimensiuni mici om șiret, priceput la șmecherii; sforar, șarlatan, viclean, escroc, hoț, impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan, potlogărie, escrocherie pivniță pâine (de casă) (Pop.) A (se) ascunde (ghemuindu-se), a (se) pitula; fig. a (se) adăposti; A-și micșora statura prin aplecare sau ghemuire (pentru a nu fi observat sau pentru a se feri de ceva);A se pune la adăpost într-un loc ferit; a se ascunde; a se dosi. - Orig. nec. (Pop.) Pitit; Fig. Tăinuit, secret pănuşi de porumb a ciupi monedă austro-ungară de zece creiţari care a circulat până în 1918 în Transilvania şi Bucovina (Pop.) ciudă, necaz, nemulțumire; p. ext. ură, dușmănie; (sens curent) invidie; Din sl. pizma Instrument de scris; pe vremuri cele mai folosite erau creionul chimic si stiloul plămădeală; substanță care fermentează; aluat acrit ce servă la facerea pâinii ; (fig.) sămânță, germen; progenitură, odraslă a pregăti o plămădeală; a frământa, manual sau mecanic, aluatul împreună cu plămădeala sau cu drojdia în vederea obținerii unui aluat omogen; a face un amestec în vederea obținerii unui preparat; a pregăti, a prepara alimente; (tranz. și refl.) a (se) zămisli, a (se) făuri; a urzi, a unelti; (fig.) a (se) alcătui, a (se) forma. – Din sl. pomladiti „a întineri” Rămășițe de spice sau de păstăi rezultate din treieratul cerealelor sau al leguminoaselor; (Fig.) Ceea ce este lipsit de valoare, de importanță; lucru de nimic; (Fig.) Om de nimic; lepădătură, drojdia societății.- Din sl. plĕva (în Roma antică) Categorie socială de oameni liberi lipsiți de drepturi civile și politice; (în Evul Mediu) Pătura cea mai săracă a populației orășenești din apusul Europei, aflată în afara ierarhiei feudale și care, alături de țărănime, a avut un rol important în revoluțiile din sec. XVI-XVII; (Livr.) Pătură socială 53

fără drepturi, asuprită și exploatată; p. ext. mulțime, gloată. Fig. Categorie socială declasată; drojdia societății. – Din lat. plebs, -bis. Pled pătură Pleu tablă Pleuar tinichigiu (a) Plezi a curăţa de buruiene o cultură: “Le-am plezit şi le-am udat, /A ta parte s-o uscat” Ploatăn sobă Plot plita de la şpor Poame prune, uneori cu sens mai larg, de fructe (nu) Poci (nu) pot, a putea, a fi în stare (a) Póci (reg.; despre teren) a împrejmui, a închide cu pocii (crengi înfipte în pământ); (despre vița de vie) a arăci (a pune araci); A(-și) schimba în rău înfățișarea sau forma; a (se) urâți, a (se) strâmba, a (se) schimonosi; Tranz. (În credințele populare) A desfigura, a sluți; spec. a deochea; Tranz. (Rar) A meni cuiva ceva rău, a cobi Pocíc risipă, a strica lucruri bune (a) Pocicălí (reg.; despre bunuri materiale) a prăpădi, a risipi Pocinog Întâmplare rea, neplăcută; bucluc, belea; boroboață Pocrúț, pocrúțuri, pocrúțe, covor țărănesc; scoarță; pătură groasă; pocroviță, pocrov; așternutul de sub pocrouţ șaua calului; legătură, boccea. Poderei movila, deal, fanate; reg. de pe Valea Somesului Podişor Pogace Pogán, -ă Pogon, pogoane

(a) Pogórî́ Pogorî́re Poiátă Póliţa Polog Pomádă, pomézi

(a (se)) Pomădá Pomăt, pomături Pomélnic, (vechĭ) poménic

Pomină


dulap pentru vase şi diferite ingrediente; el este încastrat în perete. turta obtinuta prin presarea cojilor de floarea soarelui dupa ce s-a extras uleiul mare, voinic, vânjos unitate de măsură pentru suprafețe de teren agricol, a cărei mărime variază, după epoci și regiuni, în jurul unei jumătăți de hectar; Bucată de pământ (agricol) de un pogon (1); teren cultivat, plantație de această mărime; cantitate de produse obținute de pe un pogon (2). – Din bg. pogon a coborî Rar azĭ. Scoborî, vechĭ și pugor (vsl. po-gorĭ, în jos, la vale, d. gora, munte. V. podgorie) scoborîre (Rar); Pogorîrea sfîntuluĭ duh, o sărbătoare creștinească la 50 de zile după Paște (Rusaliĭ) grajd pentru vite mari, de obicei o cladire care este impartita in doua: o parte pentru depozitarea furajelor + pod si una pentru adapostul animalelor este un fel de raft simplu, dintr-o scândură jiluítî, sprijinită pe două cuie de lemn, pe care se aşază diferite vase iarba cosita ce urmeaza sa fie uscata si stransa; reg. de pe Valea Somesului preparat farmaceutic sau cosmetic moale, obținut din substanțe grase și din componente medicamentoase, întrebuințat pentru îngrijirea (sau tratarea) pielii și a părului. a (se) unge, a (se) da cu pomadă; a flata, a linguși, a măguli Grădină de pomĭ, livadă Listă cu numele persoanelor, în viață sau decedate, pe care le pomenește preotul în timpul efectuării unor slujbe religioase sau în unele rugăciuni; (Fam. sau ironic) Listă sau enumerare lungă de nume; p. ext. înșiruire plictisitoare de vorbe, de fapte etc. – Din sl. pomĕnĩnikŭ veste, faimă, amintire, pomenire, renume De pomină = a) vestit, renumit, neuitat; b) strașnic, grozav, extraordinar; Expr. A (i) se duce (sau a(-i) merge) pomina = a se răspândi vestea în lume, a se afla sau a se vorbi despre cineva sau ceva ca despre ceva extraordinar. A se face (sau a ajunge) de pomină = a 54

Pomnişori Pomniteriu Ponihos Ponós

Ponosít Ponóslu, ponosluri (a) Ponosluì Pontoş Poprică Popiroş, poptiroş Porodică (a se) Porodicì (a) Porunci Posor Postáva

Poteră

Potică Poticar, poticarăș Potlogar Potlogărie Poţoc Pováță, povéțe

Pozdar Pránic Prapor Prascila (a(se)) Prăvălí


se face de râs, a se compromite. – Din pomeni (derivat regresiv) specie de fasole cultivata mai ales pentru pastai dud leneş (Pop.) Consecință neplăcută; necaz, neajuns; nemulțumire, supărare. A trage ponoasele. Expr. (Reg.) A-și face ponos cu cineva = a ajunge la neplăceri cu cineva, a-și pricinui supărare, necaz. A-i purta (cuiva) ponos = a avea necaz pe cineva, a-i purta ranchiună, a-l dușmăni; (Pop.) Clevetire, defăimare; injurie, calomnie, insultă; Nume rău, poreclă (defăimătoare); (Înv. și reg.) Acuzare, învinuire; pâră, protest; (concr.) plângere, reclamație, jalbă; (Pop.) Cusur, vină; (Reg.) Glumă, șotie; poznă. – Din sl. ponosŭ Uzat, învechit: haĭne ponosite (Înv. și reg.) Pâră, reclamație, A merge pe ponoslu – a merge sa faci reclamatie – Postverbal al lui ponoslui (Înv. și reg.) A vorbi de rău; a ponegri, a defăima. – Magh. panaszlani punctual, exact, prompt, fix... ardei sau boia de ardei, de obicei ardei iute. „Ileana me, tătă-i o poprică-n ogradă!” – se miscă repede (iute) prin curte, e harnica hârtie, act, înscris, dovadă scrisă roşie a se înroşi (în obraji), a se ruşina a da de veste.”No zi,ce poruncesti acasa?.Le poruncesc voie bună şi sănătate” claie de fân se făcea din lemn de tei, plop ori răchită; în ea se cernea făina şi se făcea aluatul pentru pâine, mălai, colaci, prescură etc.; tot în ea, iarna, de Crăciun, se punea clisa şi carnea de porc, cioantele etc. la saramură, înainte de a fi puse la afumat; de dimensiuni mai mari, era utilizată pentru îmbăiat blidele, făcut plămădeala etc. Ceată, grup de oameni (în special arnăuți) înarmați, având ca sarcină paza stăpânirii și a orânduielilor ei, care aveau misiunea de a urmări și de a prinde pe răufăcători și pe haiduci. – Din bg., scr. potera farmacie farmacist pungaș, escroc, șarlatan; șmecher; (Reg.) persoană care pune potloage la încălțăminte pungășie, hoție, înșelătorie, escrocherie șobolan (mouse  ) (Înv.) călăuzitor, persoană care conduce; (Înv.) acțiunea de a îndruma; sfat, îndemn, orientare; Învățătură menită să călăuzească pe cineva în diverse situații; îndrumare. ~ părintească; De ~ ca îndrumare; - Cf. pol. powodca „conducător” tulpinile uscate de la canepa . O, ce activitate interesanta era cultivarea si pregatirea ei pentru a fi utilizata (pe cand nu era declarata periculoasa !); (reg.) obiect de lemn (în formă de ciocan sau lopățică) cu care se bate ceva (mai ales rufele, când se spală); Mai de bătut rufele steag bisericesc cu imagini religioase, care se scoate la inmormantari scândură subțire de brad folosită la acoperișul clădirilor de tot felul A (se) înclina, a (se) apleca într-o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbuși, a (se) trânti. ; Refl. A fugi în goana mare, a se năpusti la vale; a se repezi spre ceva, a tăbărî, a da buzna. ; Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime; a se revărsa, a se întinde. ; Refl. Fig. A se întinde, a se răspândi, a 55

Právilă

Práznic (vechĭ rar și prazdnic)

Prăznuit Precista Preş (a (se)) Preumblà

Priceásnă, pricesne Prícină

(a) Prididí

(a) Prií (-iésc, priít):

Prinós, prinósuri

Prinsoare Pripón, pripoáne


se împrăștia. ; Tranz. A arunca; a azvârli. ; Refl. (Despre vânt, furtună, ploaie etc.) A se dezlănțui cu putere, a se porni cu violență. ; Tranz. și refl. A (se) surpa, a (se) nărui, a (se) dărâma, a (se) prăbuși. – Din bg. provalja, scr. provaliti (Înv.) Lege (sau corp de legi), dispoziție, regulament, hotărâre (cu caracter civil sau bisericesc). După pravilă = conform legii, legal; just, drept. Peste pravilă = (pe) nedrept, ilegal. Expr. A pune (sau a rândui) pravilă = a stabili o regulă; Lege naturală, lege a firii; p. ext. destin. Carte care conține astfel de legi. Pravilă împărătească = corp de legi și de dispoziții juridice întocmit inițial pe vremea împăratului Iustinian. Normă după care se produce sau se alcătuiește ceva; regulă. Regulă de comportare. Obicei, tradiție, datină. [Pl. și: pravili] – Din sl. pravilo masă (mare) dată după o înmormântare sau după un parastas ori pentru pomenirea unui mort; pomană, comândare; petrecere mare; chef, ospăț, zaiafet; sărbătoare bisericească; p. ext. zi în care nu se lucrează; (Înv.) aniversare a zilei de naștere a cuiva, sărbătoare cu acest prilej; Expr. La dracuń praznic, (Mold.) foarte departe: a locui la dracuń praznic (în Munt. la dracu cu cărțĭ). Prov. Obraznicu mănîncă praznicu, cu obrăznicia reușeștĭ maĭ bine de cît [!] cu sfiala – Din sl. prazdĩnikŭ comemorat, sărbătorit. „Colo-n pridvor m-am cunoscut cu omu meu,cind lam prăznuit pe bunu” Preacurata Fecioară (PreaCinstita) covor țărănesc (înv. și pop.) a (se) plimba noaptea zeii se preumblă ’n veșmintele lor dalbe ; fig. a îndrepta, a arunca ici și colea: a preumbla privirile sale asupra diferitelor obiecte. Vechĭ priumblu și premblu. În Maram. preîmblu, în Ban. preumblu (lat. per-ámbulo, -lare) cântare executată la slujba liturghiei ortodoxe în timpul împărtășirii preotului – Din sl. prĕčĩstĩna cauză: ná putut pleca din pricina ploiĭ, din pricina ta. motiv, pretext: a căuta pricină de ceartă; ceartă, pretext de ceartă: a căuta pricină cu lumînarea. (vechĭ) Proces cauză: a apăra pricina cuĭva. A da pricina pe cineva (vechĭ), a da vina pe el, a-l acuza. A fi de pricină, a fi cauza unuĭ răŭ. Cel cu pricina, cel în chestiune, cel de care e vorba: ĭacătă casa cu pricina ! A te pune de pricină. (de obicei în construcții negative) a fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru; a dovedi, a răzbi, (reg.) a joi, (Transilv. și Bucov.) a puclui, (grecism înv.) a proftaxi. (Abia mai ~ cu lucrul.) Ex. de abea am prididit atîta muncă a-i fi cuiva prielnic, favorabil, a-i fi de folos, a-i cădea bine; a-i tihni; a face să prospere; . (pop.) a-i prinde, (prin Ban.) a-i ponosi, (Mold. și Transilv.) a-i suferi (Nu-i ~ mâncarea)) ; a-i ajuta, a-i folosi, (înv.) a-i spori. (Nici aerul nu i-a ~.) ; (reg.) a-i primi. (Copacului nu-i ~ acest pământ.) 4. v. tihni. – Din sl. prijati ofrandă, pomană, praznic, dar oferit divinității, (înv.) primeală; Fig. omagiu adus cuiva în semn de devotament, de admirație, de recunoștință; (Înv., reg.) ceea ce se dăruiește în amintirea morților; pomană; spec. colac (mare) oferit preotului (sau credincioșilor) la înmormântare, la parastase sau la anumite sărbători religioase; contribuție adusă în slujba unei cauze. – Din sl. prinosŭ pariu ţăruş; funie sau odgon cu care se leagă vitele la păscut; țăruș înfipt în pământ de care se prinde această funie sau acest odgon; Funie care servește la legarea de mal sau la tragerea la mal a unei ambarcații; țăruș de care se leagă o

56

(a) Pristuí

(a) Pritocí

(a) Probălí, probăluí

Procouț Pogadie Proháb Próhod

Prónie Protipendíst Protipendadă Proțáp

(a (se)) Proțăpí

(un) Ptic Puhav Pui Puic Puiag Pumnuşei Púpti (a) Purcéde

Pusta (a (se)) Puțuli Dicţionar Ardelean - Român

ambarcație la țărm, cu care se fixează un cort etc.; bucată de lemn de la baza stâlpilor (la porțile de lemn maramureșene); streajă, cățel; șir de cârlige cu nadă pentru pescuit [din scr. pripon] a îndura, a pătimi, a păți, a răbda, a suferi, a suporta, a trage; (despre necazuri, supărări, dureri) a îndura, a răbda, a suporta ; (despre oameni) a tolera, a îngădui, a suporta (pe lângă sine) A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a așezat la fund); a turna un lichid dintr-un vas în altul; a scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeamă dintrun vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund; (fig.) a muta dintr-un loc în altul. – Din bg. pretoča, scr. pretočiti (Înv. și reg.) s încerca, a căuta să facă, să realizeze ceva; a face tentative; a supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare pentru a vedea dacă este corespunzător anumitor cerințe, unui anumit scop etc.; a încerca, a verifica, a experimenta, a proba ; a dovedi, a adeveri, a confirma, a proba; a chibzui, a socoti; a presupune – Din magh. próbálni pătură cimitir (Pop.) Șlițul, deschizătura din față a pantalonilor (bărbătești). – Et. nec. Slujbă religioasă la înmormântările creștine; p. gener. înmormântare; prohodire, prohodit; Slujbă religioasă făcută în vinerea Paștilor, în amintirea morții lui Cristos. – Din sl. provodŭ (Înv. și pop.) Dumnezeire; Dumnezeu; Providență. – Din ngr. prónia (Înv.) Boier care făcea parte din protipendadă, boier de clasa întâia (Înv.) Boĭerimea din întîĭa din cele cincĭ clase ale eĭ, din care se alegeaŭ mariĭ funcționarĭ: în special, boĭerimea de divan. prăjină groasă de lemn, bifurcată la un capăt, care se fixează la dricul carului și de care se prinde jugul; rudă; prăjină cu vârful despicat, în care se înfigea în trecut o reclamație prezentată domnitorului, pe deasupra capetelor mulțimii; Expr. a umbla cu jalba în proțap = a protesta, a reclama; a cere cu insistență ceva; prăjină despicată la un capăt, cu care se culeg fructele, cu care se prind racii etc.; fiecare dintre cele două bețe, despicate în formă de furcă și înfipte în pământ, lângă jar, între care se fixează peștele întreg pentru a se frige; Pârghie la moara de vânt sau la fântână; Țăpușă, frigare – Din sl. procĕpŭ, bg. procep a (se) sprijini, a (se) propti, a (se) ține cu putere; a (se) înțepeni, a (se) fixa; a ocupa o poziție verticală fixă, stând ca un proțap; (fam.) a se opri (provocator, cu îndrăzneală, ostentativ etc.) în fața cuiva un pic (despre oameni și despre părți ale corpului lor) cu carnea moale, flască (și umflată); umflat, buhăit; afânat, moale; poros, spongios. – Din scr. buhav sertar [latină pulleus], nume dat unor obiecte foarte mici sau unor cantităţi minuscule – pui de fasole – bob de fasole sertar camara/debara mai mare partea terminală a mânecii cămăşii buline, pete; Ex. Are o rochie albă cu pupti. a pleca, a porni la drum; (Despre lucruri și despre fenomene văzute în mișcare, în evoluție) A începe, a (se) porni, a (se) dezlănțui; A întreprinde, a începe o acțiune; A proceda, a acționa (într-un anumit fel); (Despre acțiuni, stări) A izvorî, a proveni, a lua naștere. – Lat. procedere campie a se aranja, dichisi, da cu parfum; a curăța (germ. putzen) 57

Puțuluit Puturos R Raclă, racle

Ráclìlì, răclíţilì Rais Ramazán Rancote Ratotă Ratotă cu carne (a) Răcăși Răzălăi Răcituri Răfongauă Răgice Rărunţi / Rărunchi Rămăşag Răstăuță Răstoacă Răntaș, Rântaş

Râcă (a) Rîcîí (rấcâi, râcâít):

(a) Râni Rấnză, -e Rânzos (a) Răscălí Răscălit Răspăr: în răspăr

(a (se)) Rășchirá Rătez Război a (se) Răzbuna (a) Răzlețí Dicţionar Ardelean - Român

dat cu parfum si alte cosmetice leneş

Sicriu, coșciug, secriŭ de sfînt; Ladă de lemn (de dimensiuni mari și ornamentată); Cutie de lemn cu capac, în care se păstrează anumite alimente; Despărțitură într-un hambar, unde se păstrează fânul, cerealele etc.; Pânză urzită cu două feluri de bumbac. [Var.: lácră s. f.] – Din bg. rakla. cutii pentru păstrat diferite alimente şi ustensile orez; reg. de pe Valea Somesului stomac; Expr.: A-l tăia (pe cineva) la ramazan = a-i fi (cuiva) foame vechituri, lucruri nefolositoare papară de ouă, omletă papară de ou; ratotă cu carne tocată e specifică MM-ului, e foarte gustoasă (piine, ouă, lapte, ceapă, carne, unt, sare, piper) a face curățenie nişte tăiţei facuti din ou şi făină dar nu tăiaţi din pătură ci daţi pe răzătoare piftie cleşti (se referă la unelte); Ex. du-te de cere răfongaua să scoatem cuiul ista. ridiche rinichi pariu fidea, tăiţei sau alte paste făinoase lac, baltă sau tău combinaţie (aproape letală) de ceapă prăjită, făina şi ulei sau unsoare de porc pentru asezonatul supelor sau tocăniţelor, sosuri sau ca adaos la alte mancaruri (ciorbe, ...); îngroşală ceartă, sfadă: a se lua la rîcă, a avea rîcă pe cineva (a-i purta pică) (despre păsări sau animale) a scormoni, a scurma cu ghearele sau cu labele; p. ext. (despre oameni) a zgâria ceva cu unghiile sau cu ajutorul unui instrument.; (pământ, paie, gunoi etc.) A răscoli, dând la o parte straturile de deasupra; Expr. A(-l) râcâi (pe cineva) la inimă = a-l chinui pe cineva gândul că trebuie să facă un lucru și nu l-a făcut sau că știe un lucru care interesează pe altul și nu-l spune. ♦ A îndepărta prin zgâriere un înveliș, un strat; (înv.) 1. a răcni, a urla. 2. a se opinti. (a) curăţa grajdul [din bg. rina] pipotă, stomac; ciudă ciudos a scurma, a râcâi răzuit împotriva direcției firești în care crește părul pe capul și pe corpul ființelor; împotriva direcției unui curs de apă sau a unui agent fizic în mișcare; potrivnic, ostil; echivoc. În răspărul... = în ciuda..., în pofida... A lua (pe cineva sau ceva) în răspăr = a) a-și bate joc (de cineva sau ceva), a lua în râs; b) a dojeni aspru, a brusca. (Rar) A-i merge în răspăr = a-i merge cuiva rău, a întâmpina greutăți; (Rar) Răfuială a (se) întinde în lături, îndepărta; a (se) răsfira, a (se) împrăștia; (mai ales picioarele) a desface larg; a răscrăcăna incuietoare, zavor, uneori cu sens de ochi, veriga sau lant unealtă casnică de ţesut sau ramă pe care se întind pieile pentru a fi curăţate pe dos Expr. După ploaie, norii s-au răzbunat = s-au imprastiat, risipit a se despărți, a se izola, a se separa, (pop.) a se răzni, (reg.) a se răzlogi. (O 58

Răzor, răzoare

Rînduĭálă

Rîlă: vezi Rî́nă Râşniţă Rî́vnă Râză Rişcaş Roling Rondioş Rost

Rostire Roştei, roşteie Rotoféĭ Rozosin Rug Rugucí, rugucésc Rujă Dicţionar Ardelean - Român

oaie care s-a ~ de turmă.); a se pierde, a se rătăci, a se răzni. (Puiul s-a ~ de mamă.); a (se) împrăștia, a (se) răspândi, a (se) risipi, (pop.) a (se) năsădi, (înv. și reg.) a (se) sparge, a (se) spărgălui, (prin Olt. și Ban.) a (se) sprinji, (înv.) a (se) scociorî, a (se) scodoli. (I s-a ~ întreaga turmă.) fâșie îngustă de pământ nelucrat, servind drept hotar și potecă între două ogoare; hat; Loc arat; ogor; Strat de flori sau de legume în grădini; brazdă; Cărăruie (într-o grădină). – Din bg. razor. Rî́nă: rinichĭ, șale, coastă, (lat. *rena); fiecare dintre cele două laturi ale corpului omenes Ex. Numaĭ în întró rînă, pe o coastă: ședea culcat întró rînă. (în legătură cu obiecte) înclinat într-o parte, strâmb Acțiunea de a rîndui, de a pune în ordine: a rîndui lucrurile. Orînduĭală, ordine, șart: în casă era mare rînduĭală.; întocmire; ordine, organizare, rost. (~ lumii nu se schimbă ușor.); disciplină; ordine, regulă, rost, socoteală, (pop.) seamă, (înv. și reg.) soroc. (Știe ~ lucrurilor.); datină; uzanță; rost, (pop.) seamă, (prin Transilv.) agod. (Știe ~ nunții.); ceremonial; normă, precept, principiu, regulă, (înv.) pravilă, tocmeală. (~ de viață.) dispozitiv de marunţit boabe, sare, zahăr, etc. Ardoare, zel, hărnicie, osîrdie: a munci cu mare rîvnă. – Vechĭ și pop. rîhnă și rîmnă cârpă de sters; uneori cu sens de haina veche orez [din magh. rizs] bluză pe gât stricat, uzat, prost făcut, neingrijit Sens, înțeles, tâlc; scop, menire, justificare, motivare.; Atribuție, rol, misiune, sarcină; Mod de a-și întocmi viața; stare, situație socială, materială, familială; p. ext. gospodărie. Expr. A (nu) ști rostul cuiva = a (nu) ști unde se află și cum își organizează cineva viața. A fi rost de ceva = a întrevedea posibilitatea de a găsi ceva. A face rost de ceva = a procura ceva (greu de obținut, de realizat);. Mod, fel de organizare a unei activități; ordine după care se desfășoară o acțiune; plan de desfășurare, de executare a ceva. Expr. A nu-și afla rostul = a nu-și găsi locul, a nu-și găsi astâmpăr. A-și pierde rostul = a-și pierde cumpătul. A fi în rostul lui = a fi acolo unde îi este locul, unde se cuvine să fie. Ordine stabilă, stare de lucruri; rânduială; Spațiu în formă de unghi, format la războiul de țesut între firele de urzeală ridicate de ițe și cele rămase jos, prin care se trece suveica cu firul de bătătură; Spațiu îngust lăsat între două construcții alăturate sau între două părți ale unei construcții, pentru a permite mișcarea lor relativă sub acțiunea forțelor interioare sau a variațiilor de temperatură. Rost de etanșare. Rost de lucru; Jgheab săpat în lemn, pe care alunecă o ferestruică, o ușă, un capac; (Înv.) Gură; (azi livr.) grai, vorbire. ◊ Loc. adv. Pe de rost = fără un text în față, din aducere-aminte, din memorie. Expr. A învăța pe de rost = a învăța un text pentru a-l putea reda din memorie. A lua (pe cineva) la rost = a mustra (pe cineva), a-i cere socoteală. (Înv. și arh.) Facultatea de a vorbi. – Lat. rostrum faptul de a rosti, pronunțare, dicțiune, fonetism, formulare portiţă mică de trecere între casă şi grădină; gratie, zăbrea; grătar de la sobă prin care cade cenuşa [din maghiară rostély]; Ex. închide roşteiu ! (despre ființe) Care are forme rotunjite; cu forme rotunde; durduliu; dolofan; fam. (despre lucruri) Care are forme circulare; de formă circulară. roz, trandafiriu [din magh. rózsaszín] Salcam a se văita; a lovi cu piciorul; a necinsti, a viola o femeie maces,trandafir sau orice floare cu tulpina lunga;inseamna si rosu in obraji 59

Rumenele S Salecale, salițil Salveită (o) Sámă Sámă

Sarcă, ţarcă

Saț

Săcriu Sălășlui Sắliște (vest), síliște (est), séliște (vechĭ) Sămădaș, Samodaș Sămătişă, sămăchişe Sấmbră

Sâneáță Sângerete Sânt, sấntă, sânți, sấnte

Sîntămării Sârguínță

Scaldă Scăfârlíe, Scofârlíe (a) Scănțăli Dicţionar Ardelean - Român

farduri [din sl. rumĕnŭ]

bicarbonat de sodiu un fel de mileu, dantela (un) grup, număr, sumă: o samă de anĭ, de banĭ, de cuvinte, de oamenĭ (în Țările Române) 1. Recensământ efectuat de domnie, pentru fixarea birului. 2. Dare în bani care îngloba toate obligațiile financiare ale birnicilor. A da samă, a da socoteală, a te justifica. A-țĭ da samă, a-țĭ da socoteală, a avea cunoștință, a pricepe. A ține (în) samă, a lua (în) samă, a considera, a lua în considerațiune. A lua sama, a băga (de) samă, a da în primire, a preda. A lua cuĭva samă (Vechĭ), a-l lua în samă, a-ĭ da atențiune. A-țĭ lua sama, a te răzgîndi, a-țĭ schimba gîndu. A lua pe sama ta, a lua pe socoteala ta, pe numele tăŭ, pentru tine. A-țĭ face samă. 1. a te sinucide. 2. a-țĭ face afacerile. A face cuĭva samă, a-l ucide. A ști sama, a ști rostu, a ști cum merge treaba, a ști cum să procedezĭ (V. ogod). Un om de samă, un om însemnat (ilustru). Fără samă (Rar), fără număr, foarte mult. Peste samă, peste măsură, excesiv. Maĭ cu samă, maĭ ales, în special. Cu (saŭ de) bună samă, 1. de sigur, bine înțeles: de bună samă că-ĭ așa. 2. sigur, cu siguranță: nu știŭ de bună samă dacă-ĭ așa (nord) coţofană; epitet depreciativ dat unei persoane guralive „Tăt baţi din gură ca o sarcă!”; de-a sarca – numele unui joc de copii [din maghiară szarka] Ex. tăt baţi din gură ca o sarcă (pop.) senzația celui sătul; saturare, îndestulare; Fără saț = lacom, nesățios; fig. nepotolit, neistovit; A ține (sau a-i ține, a-i fi cuiva) (de) saț = a potoli cuiva foamea pentru mai mult timp; A-și ține sațul = a se sătura pentru mult timp; A nu avea saț = a fi lacom, nesățios. (fig.) Dezgust, silă, lehamite; Belșug, abundență; îmbuibare. – Lat. satium. sertarul de sub tăblia mesei; şi azi sunt astfel de mese, in bucătarii, vopsite-n ulei alb, verde sau albastru; jos se ţin oalele si cratiţele a-și avea sălașul, locuința într-un anumit loc; A da cuiva adăpost; a găzdui; A se așeza, a se stabili într-un loc. – Din magh. szállásolni loc unde a fost un sat, sat părasit a calcula, a obtine totalul unor cheltuieli lapte prins care rămâne după ce se culege smântâna (înv. și reg.) Asociație, tovărășie; Spec. întovărășire în vederea aratului sau a alcătuirii unei stâne pentru văratul oilor; Întovărășire în vederea realizării unor lucrări comune (mai ales agricole); timpul cât durează o întovărășire (o sâmbră); (reg.) sărbătoarea oilor (începutul mulsului oilor la munte) – Cf. magh. cimbora pușcă primitivă cu cremene, (înv. si reg.) durdă. – Din sl. svinĭcĭ „plumb”. preparat alimentar sub formă de cârnat umplut şi cu sânge de porc (înv. și pop.) sfânt, mucenic, martir; Dumnezeu; bisericesc, religios; care impune un respect deosebit, venerație; intangibil, inviolabil, sacru, sacrosant; nevinovat, curat, pur sărbătoarea de Sfânta Maria Strădanie, străduință, silință; hărnicie, râvnă, zel; perseverență, ardoare, râvnă, (înv.) nepreget, nepregetare, osârdie, osârdnicie, osârduință, osârduire, osârduitură, protimie baie Ţeastă, craniu a ciufuli la păr, a trage de păr și a-l răvăși 60

(a) Scăpărá

(a) Scăpătá

Scăpătát

(a) Schelălăí Schépsis

(a) Scheuná

Schilod

(a) Schilodí

(a) Schimonosí

Sclépţ, -i (a se) Sclifosí

Scoacă (a (se)) Scoborî

(a) Scociorî Scocorată Scofâlcí

Scorbaci (a) Scotoci Scovardă, scoverzi Scrấnciob, scrâncioburi


A produce scântei prin lovirea cremenei cu amnarul; p. gener. (despre pietre sau corpuri dure) a scoate scântei prin ciocnire; (despre fulgere) A se ivi, a izbucni; (despre idei) A-i scăpăra (cuiva) prin minte (sau prin cap etc.) = a i se ivi (cuiva) brusc în minte, a-i trece (cuiva) repede prin minte – Et. nec. A aluneca lin în jos, a cădea, a se cufunda; (Despre ochi, priviri) A luneca, a se abate de pe obiectul fixat (din cauza oboselii); înv. fig. A se afla în declin; a decădea; a regresa (Pop.) apusul soarelui, asfințit, amurg, apus, asfințire, asfințit, înserare, miazănoapte, nord, seară, vest; Care a sărăcit, sărac; Care a decăzut din punct de vedere moral sau fizic; (mai ales despre câini) A scoate sunete ascuțite, dese și repetate. 2) fig. fam. (despre copii) A plânge cu sughițuri dese și repetate (Înv.) Analiză, investigare; Sens, semnificație; (Fam.) Minte, pricepere, judecată; perspicacitate, noimă; cu șic, cu haz Expr. Cu schepsis = cu socoteală, cu chibzuință; cu un anumit scop, cu o anumită intenție (nemărturisită). – Din ngr. sképsis (Despre câini, rar despre alte animale; la pers. 3) A scoate sunete ascuțite și repetate de durere, de bucurie; a chelălăi. Fig. (Fam.; despre oameni) A se văita, a plânge (Despre ființe) Cu unul sau mai multe membre mutilate sau anchilozate ori deformate de o infirmitate; (despre membre) mutilat, ciuntit, deformat, anchilozat; schilav, schilăvos. – Et. nec. a face pe cineva să devină sau a deveni schilod, infirm; a (se) mutila, a (se) schilăvi, a (se) ologi, (înv. și reg.) a (se) calici. (S-a ~ la picior.) ; a (se) ciungi a (se) face diform, a desfigura, a stâlci; a-si schimba expresia normală a feței (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se strâmba; a se sluți; a face nazuri – ngr. ashímosa Ţânţar, slăbănog, scheletic „Ioi da sclepţ am fo cînd mi-am luat femeie!” a se alinta, a se preface că plînge, a face nazurĭ ca să obțina ceva: copiiĭ se sclifosesc ; a plânge prefăcut, trăgând zgomotos și repetat aerul pe nas; a se smiorcăi; depr. a avea o comportare de copil cu nazuri; a face fasoane; a se fasoni; a se marghioli; a se fandosi. /
Scribalău, -ai, (scribălău) Scunchie Searbăd

Sechereş Seimeni

Seminţie Sérvus, (serbus, serus)

Servus toc! Sfadă Sfârleáză

Sfánț, șfánț

(a) Sfârteca

Sfeter Siac (coşăr)

Şicator Sictír

Silvoiț, silvoiz, silvoizuri


scârcium, (reg.) huiț, (Transilv.) vârtej, (Ban.) vârtiloi, (prin Transilv.) zdrâncă [Pl. și: scrâncioabe] – Et. nec funcţionar, conţopist liliac (floare) (despre alimente) fără gust, nesărat, fad; (despre gustul alimentelor) nedefinit, insipid; leșios; (fig.) plictisitor, monoton, fără colorit (artistic); (despre oameni) palid la față; fără vlagă, veștejit. — Et. nec. căruţaş (la Turci), a treia diviziune a corpului ienicerilor compusă din 34 regimente; (la Români), corp de armată întocmit de Mateiu Basarab și compus din 2000 de lefegii străini (sârbi, bulgari, greci și albanezi), sub comanda unui polcovnic; ei purtau, ca și ienicerii, cepchene și căciuli de coloare roșie (din care cauză cronicarii îi mai numesc și Roșii): după dânșii veniau lefegii cu haine galbene, seimenii și scutelnicii pedeștri OD.; corp analog, instituit în Moldova, servind de gardă Curții (împărțiți în seimeni hătmănești și seimeni agești): seimenii cei iuți cu arce și cu măciuce în felii NEGR. [Turc. SEYMEN, (rostire populară din SEGBAN), lit. păzitori de ogari, șefii lor fiind în acelaș timp căpitani de vânătoare] neam, naționalitate, popor; gen (uman); Totalitatea urmașilor care au același străbun; familie, trib; descendență – Sămânță + suf. –ie formulă de salut (specifică în Trans. şi Maram.) utilizată şi în Austria (servus), Ungaria (szervusz), Slovacia (serbus), Cehia (servus), părţile sudice ale Germaniei, Croaţia (serbus), Polonia (serwus), estul Sloveniei şi vestul Ucrainei. Sensul iniţial: “Sunt sclavul tău”, “Sunt la dispoziţia ta”. – Din lat. servus “servitor, sclav” saluţi un grup la sosire sau la plecare ceartă, conflict, controversă, dezacord, dezbinare, diferend, discordie Titirez (pentru copii), depănătoare, morișcă, vârtelniță, zbârnâitoare; fig. Persoană vioaie și harnică ; Capătul de jos al fusului, a cărui formă (conică) face ca acesta să se învârtească mai ușor; prâsnel; Placă metalică fixată pe o axă de lemn, care se așază la țară pe acoperișul caselor, pentru a arăta direcția vântului, instrument meteorologic primitiv care indică direcția vântului; morișcă de vânt; giruetă Veche monedă austriacă de argint având valoarea de aproximativ doi lei, care a circulat și în Țările Române la începutul sec. XIX; monedă măruntă, ban, para. Expr. A nu avea niciun sfanț = a nu avea bani a sfâsia, a rupe în bucăți; a ciopârți, a sfâșia, (pop. și fam.) a căsăpi, (pop.) a dumica, (reg.) a crâmpoți, a măcelări, (Mold., Bucov. și Ban.) a ciocârti, (prin Mold.) a cârnosi, (prin Ban.) a cârti, (Mold. și Bucov.) a hăcui. (A ~ un animal, la tăiere.); a sfâșia, (înv. și reg.) a murseca. (L-au ~ animalele sălbatice.) ;a sfâșia, (înv. și reg.) a spârcui. (L-au ~ cu săbiile.) jerseu construcție cu pereții din nuiele împletite sau din scânduri bătute rar, pentru păstrarea porumbului în știuleți) din ăla din nuiele încă se mai foloseşte prin nordul Moldovei stradă îngustă, uliţă [din magh. sikátor] (pop., vulg.) folosită ca ofensă, pentru a exprima în mod brutal un dezacord, o nemulțumire, un refuz; Ex. a trata cu sictir (pe cineva) a trata în mod disprețuitor (pe cineva); a ignora în mod deliberat (pe cineva); Hai sictir! = pleacă! marș de aici! șterge-o!; : Gem de prune; magiun (de obicei cu o consistenţă groasă făcut din prune), marmeladă [din maghiară szilvaiz] 62

Simbríe

Sin Sirisău Slană (nu-i) Slobod (să) Slóbod (-dă)

(a) Slobozi, slobod

(a (se)) Sluțí (a) Smicura Smírna (a (se)) Smiorcăí, smấrcâi

Smotocí, smotocésc

Snoávă, snoáve

Soboiţă Socac Socăciţă Socoteálă


(Pop.) Răsplată în bani (sau în natură) care se dădea unei persoane angajate pentru un timp în serviciul cuiva; salariu, leafă; (Înv. și reg.) Arendă; chirie; plată dată pentru arendă sau chirie loc de depozitare a fânului ferăstrău de mână;”Mai adu două sirisauă,că is tare de-ndemină” slănină (nu-i) voie (să) [din bg. sloboden, magh. szabad] a elibera, a pune în libertate; a dezlega, a lăsa; a autoriza, a permite; a ierta, a absolvi; a descărca o armă de foc; refl., a se elibera; refl., a da drumul, a lăsa să cadă; refl., a se pripi, a se năpusti; refl., a ejacula), cf. sl. svoboditi, sb. sloboditi; slobozenie, s. f. (libertate; autorizație, licență, permis; iertare); slobozie, s. f. (libertate; permis; scutire de taxe, sistem fiscal stabilit în Munt. și Mold. pentru a încuraja formarea unor sate de coloniști, cu ajutorul scutirii de taxe pe un anumit număr de ani; sat, cătun, comună înființată pe baza scutirii de taxe); slobozean (var. slobozian), s. m. (locuitor al unu sat scutit de bir); slobozitor, adj. (eliberator; frînă sau piedică la războiul de țesut). (pop.) a defeca, a urina, a ejacula; A pune în libertate: a elibera; A elibera dintr-o strânsoare, dintr-o legătură care imobilizează; Refl. (Despre obiectul care leagă) A se slăbi, a se desface; A lăsa un animal în libertate; A permite cuiva să plece, a da voie să se depărteze; A nu-l slobozi (pe cineva) inima să... = a nu se îndura să facă un lucru; (Rar) A concedia; (Reg.) A elibera după terminarea serviciului militar; a lăsa la vatră; A da drumul, a lăsa să cadă; A descărca o armă de foc; a arunca săgeți dintr-un arc; A răspândi, a emana, a degaja; A emite un sunet, un strigăt, un cuvânt. Expr. – a fi slobod la gură expr. a vorbi prea mult și fără jenă, depășind limitele bunei cuviințe a face să devină schilod, inform, desfigurat; a mutila; a ciopârți; a (se) poci, a (se) urâți; a se strâmba, a se schimonosi. a curata coceanul de porumb de boabe Drepți în poziție de drepți, drept ca lumânarea, (stând) nemișcat, țeapăn (de frică, de respect): a sta smirna înaintea cuiva – din Rus. smirno (pop., fam.) A trage (în mod repetat) aerul pe nas (din cauza plânsului, a unui tic nervos etc.), producând un zgomot caracteristic. A plânge (alintat și prefăcut) sau a se preface că plânge; a scânci a da, a trage cuiva o bătaie bună; a chelfăni, a părui, a scărmăna; (în forma: smotroci) a amesteca; (despre puii de animal) a suge lovind tare cu capul în uger, trăgând cu putere; (despre oameni) care are părul ciufulit anecdotă populară; istorioară comică, hazlie; povestire de mici proporții, de origine populară, în care se satirizează diferite metehne – Din sl. iznova, IZŬ NOVA, iarăș, din nou (istorioară ce se repetă) croitoreasă uliță, stradă bucătăreasă la nunti şi evenimente, in special cea care e aleasă să dirijeze prepararea bucatelor la nunţi, botezuri sau înmormântări; socaciu=bucătar calcul, (înv. și reg.) socoată, socotință, (Transilv. și Maram.) sămădaș, (înv.) schepsis, seamă, (înv., în Transilv.) comput. (Face o ~ elementară.); calcul, calculare, socotire. (~ anilor calendaristici.); (MAT.) calcul, operație. (Cele patru ~eli.); cont, seamă. (Câte nu i se puneau în ~!) ; seamă. (Vei da ~ de cele făcute.); chibzuială, cumințenie, cumpăt, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, tact. (Demonstrează multă ~.); rațiune, rost. (Are și aceasta o ~.) ; rost. (Toate au ~ lor.) ; ordine, regulă, rânduială. (Știe ~ lucrurilor.) ; rost, seamă. (Nu mai știa ~ averii lui.) ; chestiune, lucru, poveste, pricină, problemă, treabă. (S-a lămurit ~ aceea?) ; calcul, gând, idee, 63

Sopon Sorg

Sorgínte Sorgoş Sotiorcă Spénţer (a) Spetelí Spiță

Sporovăiálă Sprăhoiet, sprăhoietă Spúrcat Spúză

Stámbă

Stániște

Stăpâníre

Stative Stălăjie, stelajie (a) Stăruí (stăruiésc, stăruít) Stăruință Stânjen Stârcitúră, stârcitúri Sterp, steárpă


intenție, plan, proiect. (Nu și-a putut realiza ~.) săpun de casă (făcut în casă) pentru spălat rufele Plantă furajeră anuală din familia gramineelor, rezistentă la secetă, cu frunze lungi, mari și cu inflorescențe în formă de panicul (Sorghum vulgare). La noi este cultivată îndeosebi în scopuri furajere; la una dintre varietăți paniculul este folosit ca materie primă pentru mături. (înv.) Izvor de apă, loc de unde izvorăște o apă; (Livr.) Izvor, sursă (de informații); origine, început, obârșie, proveniență – Din it. sorgente uşor; Ex. Nu ţ-a hi sorgoş – Nu ţi-a fi uşor; grabnic, neîntârziat, presant, urgent. sacoşă femeiască Veston scurt până la talie a duce in spinare Ex. măgarul care l-o spetelit pe Chistos in Ierusalim Fiecare dintre bucățile de lemn sau dintre barele subțiri de metal care leagă cercul sau obezile unei roți de butucul sau de centrul ei ; Stinghie, spetează; Fiecare dintre treptele unei scări; fuscel; Fig. Grad de rudenie; neam; totalitatea persoanelor care descind din aceeași persoană; p. ext. origine. – Spița neamului = arbore genealogic; Unitate biologică formată din lanțuri de specii care au derivat una din alta în decursul istoriei lor. – Din bg., scr. spica flecăreală, trăncăneală; taifas, a vorbi mult și fără rost agitat, se foloseste cel mai des pentru a caracteriza un copil; Ex. un coptil sprăhoiet murdar, urat Cenușă fierbinte (amestecată cu jeratic). Expr. A trage spuza pe turta sa = a încerca să-și creeze un avantaj, să profite de ceva (pe seama altuia). Fig. Număr foarte mare, mulțime, droaie, grămadă; spuzeală. – Lat. *spudia (= spodium). (Înv.) Teasc de tipografie. (ngr. stámba) tipărire, tipar, de unde „stampilă”, apoĭ de „pînză zugrăvită prin tipărire”ca și basma Expr. A da în stambă = a da la tipar, a publica; (Fam.) A se da în stambă = a-și arăta fără să vrea proasta creștere (sau cusururile); a se face de râs Loc umbrit și răcoros unde se odihnesc vara animalele la amiază, zăcătoare, zăcătură, bătătură, bouriște, meriză, merizătoare, meriziș, meriziște, meriziștină, merizuș, toriște ; fig. Așezare omenească; localitate Înfrânare, dominare a propriilor porniri, sentimente, etc. Expr. Stăpânire de sine = calm, sânge rece, cumpăt; cârmuire, guvern, dominațiune: stăpînirea luĭ Mircea asupra Dobrogiĭ; Guvern: porunca stăpîniriĭ. Proprietate, posesiune: în (saŭ supt) stăpînirea mea, a lua în stăpînire razboi de tesut, ansamblu din lemn folosit pentru a tese diferite lucruri; reg. de pe Valea Somesului corp din scanduri pentru tinut vesela (Înv.) A se baza, a consista; A persevera, a continua; A permanentiza, a dura, a dăinui în aceleași condiții; (Înv.) A-și îndrepta privirea, a avea în vedere; A insista, a persista, a se încăpățîna; A sprijini, a recomanda, a aprecia, a ocroti. permanență, persistență; insistență; perseverență; favoare, protecție; stăruitor, adj. (insistent). iris; unitate de măsură pentru lungimi la măsurat pămîntul.“Doamne, mult tu ai muncit /Pântr-un stânjen de pământ” (înv.) piperniceală. Steril, neroditor, care nu produce: pămînt sterp. Care nu poate avea copiĭ saŭ puĭ: femeĭe, oaĭe stearpă. Fig. Fără ideĭ: creĭer sterp. Fără evenimente: an sterp; Un canal care face să nu maĭ curgă apă pe roata moriĭ, scocul prin care apa curge când stă moara. [Lit. scocul sterp, care nu folosește morii]; [Lat. 64

Stínghie

Stírpe Stog, -uri, (stoh) Stráșnic (-că)

Stroh, ștroh

Stropşí, stropşesc (m-o) Strocşit Strujác, -uri, -ace (a) Stupí

Stupuş Sucală

(a (se)) Suci

Sucitor, sucituoárè

Sudálmă, sudălmi Suduí, suduiesc Sufláre Sulimán (a (se)) Sulimení Sumán

(a (se)) Sumețí , semețí


*EXTIRPUS (din STIRPS, trunchiu), fără vlăstari: metaforă primitiv agricolă (cf. stârpì), trecută apoi asupra ființelor vii de partea femeiască] Bucată de lemn maĭ suptire care unește altele maĭ groase (de ex., bucata de lemn care unește picioarele meseĭ și care servește ca rezemătoare picioarelor oamenilor); Bară, traversă, bucată de lemn lungă și îngustă, fixată de-a curmezișul unei construcții pentru a face legătura dintre diferite elemente ale acesteia și pentru a le întări; (Pop.) Regiune anatomică aflată la nivelul articulației femurului cu oasele bazinului – Orig. nec. familie, naștere, neam, obârșie, origine, proveniență,viță. Claie de paie, snopi de grâu, care se termină cu un vârf conic Adj. (Exprimă ideea de superlativ) Foarte bun, minunat; foarte mare; foarte puternic; extraordinar, nemaipomenit; Îngrozitor, înfiorător, înspăimântător; grozav, cumplit, teribil; Foarte sever, foarte aspru; (Foarte) tare, (tare) mult, teribil; florile si iarba foarte marunte din fanul uscat, ramasite de iarba uscata (fan) ce raman de obicei pe jos in locuri de depozitare; strat de paie care servește de culcuș pentru animale; (ironic) Așternut nestrîns, trohot: strîngețĭ strohu, leneșule ! a strivi, a prăpădi, a nimici (m-o) nenorocit, (m-o) terminat Saltea umplută cu paie, fân sau pănuși și acoperită cu pânză. – Din germ. Strohsack = saltea de paie (Reg.) a scuipa; a se face că scuipă în semn de batjocorire, de înjosire a cuiva; a elimina un obiect aflat sau introdus în gură. ◊ Expr. A-și stupi sufletul (cu cineva) = a se chinui mult cu un om nepriceput sau îndărătnic.; (despre pisici) a-și încorda corpul într-un gest de apărare sau de atac, însoțit de un pufăit specific. – Probabil lat. *stupire (< *scuppire + sputare) dop sau capac pentru recipiente din sticlă unealta cu care se fac tevi, folosite la suveica; reg. de pe Valea Somesului; Unealtă cu ajutorul căreia se deapănă pe țevi firul pentru războiul de țesut manual; adv. (Reg.) În sucală = în cercuri, în spirală; Expr. (Reg.) A merge cum e sucala = a merge ușor, repede rula; răsuci; frământa; contorsiona; încolăci; foi; a (se) întoarce, a (se) învârti, a (se) răsuci, a (se) roti; a suci vorba sau a o suci = a da alt curs sau alt înțeles convorbirii, pentru a-și ascunde gândurile, a ocoli adevărul – Din sl. sucon, sukati un lemn cilindric (maxim 2,5 cm diametru), cu care se întinde aluatul pentru plăcinte sau foile pentru tăiţei; făcăleţ, ruda de lemn pentru intins aluatul [din sl. sucon] Înjurătură, ofensă, ocară. – Din magh. szidalom a înjura, a mustra, a dojeni tot ce suflă, respiră (fiind viu); ceea ce are viață; viețuitoare; vietate; ființă (înv. și pop.) Fard; sulimeneală, produs cosmetic pentru colorat fața și buzele – Din tc. sülümen (înv. și pop.) A(-și) da cu suliman pe față; a (se) farda, machia, vopsi, rumeni; Munt. Spoĭesc cu suliman, dreg Haină lungă, confecționată din postav gros: „În general, sumanul era piesa de port a săracului, în satele în care se purta și guba.” (Bănățeanu 1965). La fel ca și guba, sumanul se purta preponderent iarna, însă era o piesă obligatorie la cununie și la jocul din sat, indiferent de anotimp: „De curg sudorile din pereți și tot pun gubă sau suman„. – Din rus. sukman (< sl. sukno „postav”). a-și da importanță deosebită; a se umfla în pene; a se îngâmfa; a se înfumura; a se împăuna; a se făli, a se mândri, a deveni trufaș, arogant; a prinde curaj, a 65

Surducă Surechi (a) Sureti Sureu Surucluít, surucluítă (a) Surucluí Ş Șaică Șaf Șale Șagă

Şandramá

Șapot(ă) Șarampău Șaretă Șăgalnic (a) Șăinălí, șăinălui Șcătúlă (a pune în) Școală (a) Ședea

Șelatră, Șelată Şele Şezătoare Şezút Şin Şiştar, şitar Şlag Şliț Şláier, șláiere Şlog Dicţionar Ardelean - Român

îndrăzni; a căpăta încredere minge culesul strugurilor [din magh. szüret] a pisa, a zdrobi mai ales pentru struguri, dar şi a sureti pe cineva – a bate pe cineva; Ex. bate cineva la uşa, api dacă îi el tăt tăt tăt îl suretesc. strecurător (reg.) constrâns, obligat (la ceva); a apela, cere, recurge, solicita

cratiţă butoi de lemn mijloc, spate (Pop.) Glumă. ◊ Loc. adv. În șagă = fără seriozitate, într-o doară. Fără șagă = în mod serios. ◊ Loc. vb. A face șagă = a șugui; a glumi. ◊ Expr. Nu-i vreme de șagă = nu-i momentul potrivit pentru glumit. A se întrece cu șaga = a întrece măsura, a exagera. A se trece de șagă = a începe să devină lucru serios. A lăsa șaga (la o parte) sau a-i ajunge (cuiva) șaga (sau de șagă) = a termina cu gluma, a deveni serios. (În construcții negative sau interogative); A fi (sau a-i părea cuiva) (de) șagă (sau lucru de șagă) = a fi (sau a i se părea cuiva că este) lucru neînsemnat, fără importanță. – Din bg. šega construcție primitivă de scânduri; p. ext. clădire veche, dărăpănată, gata să se dărâme; (Reg.) Încăpere de scânduri, făcută de obicei în spatele casei și care servește pentru păstrarea uneltelor, pentru adăpostirea vitelor etc., șopron. (adj.) care nu iese prin nimic in evidență, o figură ștearsă, comună cale ferată caruţă cu două roţi trasă de un cal (Despre oameni și manifestările lor) Care face glume; care provoacă râsul; glumeț, hazliu; poznaș, șugubăț. – Șagă + suf. –alnic (reg.) a compătimi; a regreta, a-i părea rău; a menaja; a privi pe furiș - Din magh. sajnalni „a compătimi„ (reg.) cutie, casetă ; (în formă: șcătuie) solniță ; (în forma: ișcutuie) lădiță pentru cenușă sub grătarul mașinii. a pune in pepiniera, a planta puieti pana cresc mai mari urmand apoi a fi mutati in locul final a se afla așezat pe ceva; a sta jos; a avea locuința, domiciliul undeva; a locui, a domicilia; (în expr.) a(-i) ședea (cuiva) bine (sau rău, frumos, mândru) = a (nu) i se potrivi; a (nu) fi așa cum se cuvine, cum trebuie, cum este indicat; șade toată ziua; a ședea cu mâinile în sân = a nu face nimic, a nu avea nicio ocupație; a ședea pe capul cuiva = a deranja cu insistențele, cu durata vizitei etc.; șezi blând! = (reg.) stai cuminte!, liniștește-te! salată zona lombară, șale adunarea fetelor şi flăcăilor, ori a femeilor măritate într-o casă, în nopţile de iarnă, cînd se petrece torcînd şi spunînd poveşti, glume, doine şi balade. partea inferioară, dorsală a trunchiului omenesc, pe care se sprijină corpul în tipul șederii; dos, fund, anus; (înv.) Locuință, domiciliu fin (grad de rudenie) vasul in care se mulge vaca [din sl. šestarŭ] cântar; Ex. era aşe de grasă că ar fi îndoit şlagu prohab (reg.) văl de mireasă; pânza care se pune pe fața mortului furtun sau cablu (de la germanul schlauch); (fam.) penis Ex. „ieşea din perete 66

Şmangli Şmeac Şoancă Şod, șoádă (șozi, șoáde): Şogor, şogori

Şohan Şomoiog, șomoioage

Şopron Şopru Şorgoș Şoríc Şoroflu (a) Şovăí

Şpaiţ Şpaţír, -uri Şpais, -uri Şpil, (şpir) Şpor Ştab Ştampăl, Ştompă Ştălog Şteáză (-éze)

Ştergar Ştergură, şterguri/ştergure Ştiră Ştiuflecată Ştoácă, ștoci, (ștocă, știocă, știoacă)


un şlog din care picura nişte ulei sau motorină”; „ai văzut ce şlog o scos Şoni din budigăi, spaima fetelor” a fura, a ciordi, a da cu jula, a şuti ; Ex: I-am smanglit un pix lui fratemio! miros rău şi gust rău la vinul ţinut în vase neîngrijite – Germ. (Ge)schmack Șold de porc sărat, afumat și fiert (Șuncă) amuzant, distractiv, haios, caraghios cumnat, termen glumeţ prin care un bărbat se adresează altuia dacă au relaţii intime cu aceeaşi femeie; şogoriţă, şogoriţe – femei care au relaţii cu acelaşi bărbat “Eu cu câţi mă întâlnesc /Ei tăţi şogor mă numesc” [din maghiară sógor] veci, niciodată; niciodată [din maghiară soha n(em)] mănunchi de fân, de paie, de câlți cu care se spală, se freacă sau se șterge un obiect, cu care se aprinde focul etc., șomoltoc, fumuiag.; Smoc (de păr sau de lână). – Cf. magh. csomó construcţie in care se adăpostesc unelte. incăpere deasupra grajduului unde se ţine fânu harnic/ grabnic piele de porc pârlită sau opărită după tăierea animalului șurub A se clătina, a se împletici; A ezita, a se codi, a fi nehotărît. – Var. înv. șuvăi, Bucov. șovoi și der. Creație expresivă, ca majoritatea vb. în ăi, cf. șopăi, țopăi, moțăi, cucăi etc. Ideea expresivă trebuie să fie cea de clătinare, comună tuturor der. – Der. șovăială, s. f. (nesiguranță, ezitare); șovăielnic (var. șovăitor), adj. (nesigur, ezitant); șovăitură, s. f. (nesiguranță; sinuozitate, ocoliș, cotitură); șuvoi (var. șivoi, Trans. șioi), s. n. (flux, debit mare de apă), var. cf. șiroi; șuviță, s. f. (smoc de păr; pîrîiaș; fîșie, bandă), cu schimb de suf. și prin contaminare cu bg. ševe, ševica „șuviță” (după Cihac, II, 447, în loc de *juviță, din sl. šuvęža „legătură”). – Cf. șovîlc. Vechĭ. Merg cotind ca să scap de urmăritorĭ. Merg clătinîndu-mă (de boală orĭ de beție). Fig. Lungesc vorba ca să scap de răspuns. Azĭ. Preget, ezit, mă codesc, staŭ pe gîndurĭ, nu mă pot hotărî să fac ceva. – În nord și șovoĭesc. Vechĭ șu-. V. hodorogesc cămară plimbare – Din germ. Spazier(gang) “plimbare” Cămară de alimente. [Pron. șpais, pl. –suri. / < germ. Speise(kammer)] Şmecherie, pont. – Din germ. Spiel “joc, partidă” sobă prevăzută cu plită, plită zidită [din maghiară spór ] şef o gurică de băutură, deț (de tărie, țuică, pălincă) inseamnă una mică, adică un dejet, sau 50 gr. Expr. Un ştampăl de îndumnezeire grajd piuă de bătut postav; clădire în care se află instalată această piuă; instalație rudimentară formată dintr-o împletitură circulară de nuiele, amenajată sub o cădere de apă, în care se dau la piuă scoarțele, pănura și alte țesături groase; cădere de apă; stavilă la moară. – Et. nec. Prosop de bucatarie ştergar de masă sau prosop [şterg + gură], prosop ţesut în 4 ite, din cânepă şi cusut cu motive geometrice, florale sterpă; daca e o oaie ştiră=o oaie năzdrăvană scufundată Unealtă cu coadă scurtă, cu tăiș metalic, lat, de formă trapezoidală, de dimensiuni mai mici decât sapa și mai robustă; se folosește pentru săparea terenurilor pietroase sau rădăcinoase. 67

Ştoárfă, știoálfă Ştonț, ștonțuri Ştompă Ştraif, Ştraf Ştrăifogăr Ştrec Ştrímf, ştrímfi Ştruţ (a) Şuguí Şugubăț Şui, şuie

Şumení Şúncă Șurlău Șurluít

(a (se)) Şușcá Şuştar Şuşter Şuştuluc Şuștulúca, șuștulúcat Şutíc

T Tăbácă Tabernacol

Tabuláţie, -i, (tăbulaţie, tablău) Taifás Taín

Taljer, tálger

Tálmeș-bálmeș Dicţionar Ardelean - Român

curvă, femeie de moravuri ușoare grămadă mare de lemne o gurică de băutură căruţă cu roţi de cauciuc; a înlocuit practic căruţele cu roţi de lemn datorită avantajelor oferite de pneurile umflate. caleașcă cale ferată ciorapi [din germană strumpf] cozonac a glumi, ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa Glumeț, hazliu; poznaș Strâmb; diform; Zănatic, țicnit; nătâng, Care este lipsit de judecată sănătoasă; tulburat la cap; zălud; zurliu; tuieș – Din sl. šuj (adj.) zvelt, subțire; îngust, mic; înalt, mlădios Originw incertă, probabil sl., cf. slov. šujati „a subția”. Legătura cu ceh., slov. šuhaj „zvelt” (reg.) lingură mare cu care se scoate jintuiala a se îmbăta, a se pili Munt. Șold de porc sărat, afumat și fiert [!] (maĭ rar copt) În Trans. șoancă (ung. sonka), în Mold. jambon. opritoare, piedică Spăl, frec, șterg – din magh. surolno; curățare prin frecare cu nisip (a vaselor, dușumelelor) sau cu o perie; (în forma șurui) a zgâria (cu unghiile sau cu un obiect ascuțit; prășire a doua oară a unui teren cultivat cu viță de vie; (despre un teren cultivat cu porumb; în forma șirăli) a prăși cu prășitoarea A se supara, imbufna vasul in care se mulge vaca, vezi Şiştar, şitar pantofar, cizmar Mototol, ghemotoc a mototoli, mototolit întuneric, beznă, întunecare, întunecime, negură, obscuritate; celulă subterană la închisoare;

tabac, tutun Cort; (spec.) cortul în care erau ținute tablele legii la vechii evrei; Nișă în peretele sanctuarului unei biserici catolice sau cutie de argint de o formă specială, în care se păstrează cuminecătura și unele obiecte de cult – lat. tabernaculum carte funciară, cadastru Conversație familiară, plăcută, intimă, pe teme minore; flecăreală, pălăvrăgeală plăcută; taifet, taclale. – Din ngr. taïfás porție de alimente sau de băutură care se dădea zilnic ienicerilor, ostașilor pământeni, subalternilor, de către domn sau boieri; p. gener. rație de alimente; Sumă de bani care se dădea zilnic servitorilor, echivalentă cu rația lor alimentară; Provizie; Porție de nutreț care se dă animalelor într-o anumită perioadă de timp; Parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărțeli etc. — Din tc. tayin farfurie din tablă sau din porțelan, din care se servește mâncarea; blid: „Farfuria e mai d’est’isă, talgerul e mai scufundos”, „Dulce caș / P-un talgeraș” – Et. nec. (Fam.) amestec confuz, îngrămădire dezordonată din care nu se mai poate 68

Taloş Tálpă, tălpi Tamán Táre Tárniță Tarhet Táșcă Tăgăduí Tălmăcire

(a (se)) Tămăduí Tămấie

(a) Tăndălí Tăner Tăpşie, tăpţie Tăptălagă Tărăbói (-oíuri) (a) Tărăgăná

Tărăşenie Tărhană Tăríe, tăríi Tărtăcúță Tăt, tătă, tăţi Tătăişă Tătárcă

Tău Tăut Dicţionar Ardelean - Român

înțelege sau alege nimic; amestecătură, dezordine, încâlceală, încâlcire, încâlcitură, încurcătură, neorânduială, răvășeală, zăpăceală; Claĭe peste grămadă, în dezordine - Et. nec. etajeră şatră, tindă (în expresia talpa casei): „L-o lăsat pă talpă-afară” – Din magh. talp precis, tocmai, întocmai, chiar, exact sau, ori: „Tare-i brad, tare-i bohaș” (Papahagi 1925); „Tare mai mulți, tare unu, tot desag” (ALR 1971: 516); câte: tare una-alta. – Lat. talis. (înv.) Șa de călărie, confecționată din lemn – Din ucr. tarnica „care de poveri” vezi Térhet geantă de piele sau din pânză, în care se țin diferite obiecte, tutunul, banii a nega, a dezminţi a traduce un text dintr-o limbă în alta; A interpreta, a tâlcui; A explica, a lămuri; a dezlega, a desluși, a ghici o problemă, o întrebare; A-și da explicații, a se lămuri; a se sfătui, a se înțelege cu cineva; A exprima, a exterioriza a vindeca, a lecui: „Rău mă tem că nu mi-a tré, / Dumăta mă tămădé” – Din magh. támadni „a sprijini, a ajuta” substanță rășinoasă obținută prin crestare din scoarța livanului (boswéllia) de prin Somalia, Abisinia, Arabia și alte țărĭ din sudul Asiei, solidificată sub forma unor boabe neregulate, de culoare roșiatică sau gălbuie, care, prin ardere, produce un fum cu miros aromat pătrunzător, folosită în ceremoniile religioase. E stimulantă, tonică și se întrebuința înainte șiń medicină Expr.: A fugi ca dracu de tămîĭe, a evita grozav o persoană sau un lucru – Probabil din lat. *thymanea a păcăli, a înșela – de la tânt, tont farfurie tava pentru cozonaci Prepeliţă, pasăre de grâu zarvă, gălăgie, larmă A amâna de pe o zi pe alta rezolvarea unei probleme, începerea sau terminarea unei acțiuni etc.; a face să se prelungească, să se întârzie o acțiune, o soluționare; A merge încet, anevoie, târându-și picioarele; A vorbi rar, lungind silabele; Refl. impers. (Despre vreme, timp) A dura, a se prelungi; Intranz. (Reg.) A cânta alene, cu jale, a doini; (Despre vânt) A adia. [Var.: tărăgăiá, trăgăná vb. I, tărăgăní vb. IV] – Din trăgăna („a trage” < lat. pop.). (Fam.) Șir de întâmplări (neplăcute, complicate); pățanie, încurcătură. – Et. nec. sortiment de paste pentru supe (uneori şi pentru prăjituri), realizate prin răzuirea aluatului băutură spirtoasă cap de om (prost); Fig. (Glumeț) Cap tot, toată, toţi mătuşă, plantă cu flori galbene (Pulicaria disenterica), florile, contra diarei si diuretica. “O, struţuc de etătăişi/Mântuitu-te-ai de griji” (bot.) Mei tătăresc, din care se confecţionează măturile; mălai de mături, sorg (mei tătăresc, mălai mărunt) cultivată pt cariopse, pt. mături, pt. extragerea din tulpină a unui suc dulce, foarte bogat in zahăr si ca plantă furajeră apă stătătoare, lac, baltă [din magh. tó] slovac.Tăuţii Măgherăuş, Tăuţii de Sus,Tăuţii de Jos sint localitati “Au fost 69

Târboánţă, -e, (triboanţă, tarboanţă): Tâlc, tâlcuri

Tâlcuíre Tânjálă

(a) Tânjí

(a) Târhăní Târnáţ, -uri, -ă, (tărnaţ) Târș, târși

Târșală Târtiță Teárfă, pl. terfe Teasc, teascuri

Techergheu Téglă, tegle Teglăríe Teleléu Teleaga Teléchi, teléchiuri Temeteu (timiteu)

Tenchi Tenchiște Telér, telére Telșág, -uri Teltéu, -auă Tépşă, tépşe Térchea-berchea


odată aici nişte slovaci aduşi pt lucrul minelor şi de aceea i se zice tăuţi” vehicul pentru transportul materialelor, alcătuit dintr-o ladă, o roată şi două mânere; roabă – Din magh. targonca “roabă”. (Pop.) Înțeles, sens, rost, semnificație. ; Cu tâlc = cu subînțeles; cu rost, cu socoteală ; Interpretare, explicație; Glumă alegorică, fabulă, pildă. Expr. A vorbi în tâlcuri = a vorbi figurat, alegoric. – Din sl. tlŭkŭ tălmăcire, traducere, transpunere, interpretare Un fel de proțap care se foloșește pentru a prinde a doua pereche de vite în jug, pentru a lega de jug uneltele agricole cu tracțiune animală sau pentru a transporta greutăți mari. ◊ Expr. A se lăsa pe tânjală = a) (despre animale de tracțiune) a trage foarte încet (sprijinindu-se pe tânjală) b) (despre oameni) a lucra încet, cu lene; a neglija sau a amâna lucrul. – Et. nec. A se afla într-o stare de slăbiciune fizică, a fi bolnăvicios; a lâncezi. a zăcea; (despre plante; p. ext. despre locul unde cresc plante) a se veșteji, a se ofili; Fig. a stagna; a suferi mult din punct de vedere moral, a se consuma, a se topi; a dori mult ceva, a jindui. (reg.) a uza pridvorul casei. Prispa din faţa casei închisă cu o balustradă de scânduri copac pipernicit, nedezvoltat, uscat; p. ext. pădure cu astfel de copaci, crescuți printre rădăcini și cioturi; Cracă pe care se clădesc căpițele de fân, din care se fac îngrădituri primitive; mătură. stare de lehamite; jenă; frică, teamă, temere; loc în pădure unde s-au tăiat copacii; curătură, târșitură noádă, noáde (pop.) regiune situată în jurul coccisului (la om) și la rădăcina cozii (la animale și păsări); coccis (Reg.) Zdreanță, otreapă; Zestrea miresei, compusă din obiecte casnice și de îmbrăcăminte; cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă – Et. nec. presă manuală cu ajutorul căreia se storc strugurii, semințele plantelor oleaginoase etc. pentru a se obține mustul, uleiul; Mașină de imprimat; p. ext. tipar, tipărire; (Reg.) Capcană pentru anumite animale. – Din sl. tĕskŭ. şmecher, derbedeu; Ex. coptilu acela a mneu umblă numa cu fel de fel de techerghei cărămidă roșie din pământ ars – Din magh. tégla „cărămidă” fabrică de cărămizi În expresia a umbla teleleu = a umbla fără nici un rost un car ori caruta cu 2 roate solidare cu ruda carului ori oiste cu care se transporta in general sarcini cu volum mic bucată de pământ cultivat; moșie; loc de casă; grădină cimitirul din afara satului (spre diferenţă de ţintirim = cimitirul de la biserică). În temeteu se îngroapă săracii, taxele fiind mai mici. – Din magh. temetõ “cimitir”. porumb teren cultivat cu porumb (reg.) capac; tocător rotund cheltuială – Din magh. költség „cheltuială” coș de nuiele, cu două mânere, pentru uz casnic: „Și pune-o într-un telteu / Și o traje la părău” – Din magh. töldõ tavă sau cratiţă pentru prăjit [cel mai probabil din turcă tepsi] Ex. Dă-o-în tepşe de treabă! persoană fără valoare socială; om care nu este bun de nimic; se zice despre o persoană saŭ o lume comună, fără distincțiune: nu e boĭer, ci un tercheaberchea (la care se mai adaugă: treĭ leĭ părechea), eraŭ pe acolo fel de fel de terchea-berchea. (ung. tarkabarka, pestriț, tarcat). 70

(a) Terfelí Térhet, -i Térti, -uri Tescovínă

Tevatúră (-ri) (a (se)) Ticăí (a) Ticăzi (a se) Ticăzui Ticăzuit Tichíe

Ticlăzău, tiglazắu (-áie) (a) Ticluí

Tihnă, tícnă Tileguţă Tină Tindă (pronunţat pe aici “chindă”) Tindeu, chindeu, cingeu

Tinzuí, Tinzuiesc Tip Tipăruş Tioc

Tirelem, turelem Tî́rtiță, tî́rtițe Tístaş, -ă

Titeu Tiubel mare, mic Tiurcoi Tocaier Dicţionar Ardelean - Român

A murdări, a mânji, a păta; (Fig.) A înjosi, a insulta, a dezonora, a batjocori; a compromite. – Din tearfă bagaj, sarcină, greutate ogradă rămășiță din struguri după scurgerea mustului, rachiu de fructe; produs secundar format din resturi de struguri după stoarcerea cu teascul; băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea acestui produs tulburare mare, însoțită de gălăgie și de scandal; hărmălaie, tărăboi, zarvă, bucluc, neplăcere; tulburare, încăierare, răscoală, răzmeriță. – Din tc. tevatür a lucra prea încet și cu multă migală, fără spor; a se mocăi; a se moșmoni; a se mocoși – Et. nec. a curăța, a face ordine prin gospodarie a se aranja, imbraca frumos aranjat Obiect de îmbrăcăminte din stofă sau din pânză, de forma unei calote sferice, care acoperă numai creștetul capului. in Expr. Ce-i lipsește chelului? Tichie de mărgăritar, se spune, ironic, despre cel care, lipsit de lucruri de primă necesitate, dorește să aibă altele, mai puțin utile sau inutile; Bonetă, scufiță; (Pop.) Membrană care învelește capul unor copii nou-născuți; căiță. ◊ Expr. (în superstiții) A se naște cu tichia în (sau pe) cap = a fi norocos. [Var.: (reg.) chitíe s. f.] – Din tc. takke calcator / fierul de calcat, voşorlău, vorşolău S-o dus lelea la Vişeu,să-şi cumpere ticlăzău.Ticlăzău tău de prunc!-formula de a-i cearta pe copii a scorni, a aranja, a așeza; a înjgheba, a întocmi; a pune la cale (potrivind, inventând, născocind); Expr. A o ticlui (bine) = a da unei afirmații mincinoase aparența de adevăr; a compune, a redacta (repede, ușor) liniște deplină, pace, tihnire; viață liniștită, lipsită de griji; odihnă, răgaz, repaus; (înv.) Mulțumire, satisfacție. cărucior cu două roate noroi coridor la intrarea intr-o casă ţărănească. Încăpere mică (un fel de hol) situat la intrarea caselor ţărăneşti. Din tindă se intră în casă (cameră) şi în cămară. În timp, tinda s-a mărit şi a devenit un fel de bucătărie este un prosop mai special cusut cu flori si danteluta (cipcă, ciptă) care se pune pe perete, grindă, deasupra ferestilor in tindă, cindă, chindă de la care ii vine numele a (se) chinui; a tortura, a necăji fotografie Ex. a trage-n tip – a fotografia ardeiul iute, verde sau uscat dar nemacinat un fel de toc din lemn sau tabla in care este pusa cutea (piatra de ascutit coasa); de obicei este facut astfel incat sa poate fi purtat la curea, pentru a fi la indemana.; răbdare – din Magh. türelem coccix, noadă, partea terminală a coloanei vertebrale, de unde cresc penele cozii. (la păsărî́) – (bg. trŭtica, sîrb. trtica) curat, clar, cristalin, îngrijit, limpede, neamestecat, pur, senin, străveziu, transparent; „Tistaș și curat, / În doniță strecurat” (Memoria 2001: 56). – Din magh. tiszta „curat„ topor mai greu, pentru despicat lemnele mai ciotoase unitate de masura a suprafetelor terenurilor: 1 tiubel mare = 58 ari ; 1 tiubel mic = 42 ari curcan Ex. Te-ai umflat ca un tiurcoi chestia cu care amesteci in tocana (mamaliga), făcăléț 71

Tocană (a) Tocmí, tomní

(a (se)) Tocmí:

Tog, tóguri Tolcér, -e Tolceu (a) Tolouslí Tómna, (tumna) Ton Toncalăú (a) Topşi Toptán

Trai pe vătrai Tráĭnic, -ă Tráistă

Trampălău Trăbă, Trabă (a) Trebăluí, trebăluiesc Trebuínță

Tréncheş, -ă Tricozănie Trínci (a) Tripița Triticală Troácă, troci Tróiță, troițe

Tronf Dicţionar Ardelean - Român

se face şi mămăliga în pături (straturi), între ele se pune brânză, cârnaţi sau slănină şi se lasă un pic în cuptor... numită şi topşită a repara, a drege, a reface [din slavă tŭkŭmiti]; Ex. du-te la moş Văsîi că numai el ştie tocmni di aiesteaş; a aranja.”Zină batăr Pină-n prag/si-mi tomn-e cununa-n cap” a discuta pentru a conveni asupra prețului (prin concesii reciproce); a se târgui; (despre persoane) A intra în slujbă (în schimbul unei plăți); a se năimi; a se angaja (înv.) proprietate obținută prin comasarea unor terenuri; loc neted; luminiș în pădure; fânaț; adăpost în câmp pâlnie. – Din magh. tölcsér “pâlnie” coş actiunea de adunare manuala de pe urma culegerii/recoltarii mecanizate tocmai, chiar vas de lemn în care se pune varza la acrit sau butoi din doage de lemn în care se ţine vinul. “De curet’i din ton, murat” prost a turti, a îndesa, a strivi cu toptanul = (care este) în cantitate mare, cu ridicata, cu grămada, angro; p. ext. (care este) foarte mult, din belșug, cu ghĭotura, mult de odată. – Din tc. toptan (pop.) viață ușoară / lipsită de griji solid; durabil; indestructibil, rezistent, viabil. (O operă ~.); stabil, statornic, (înv.) stătător. (Sentimente ~.); persistent. obiect în formă de sac, confecționat din pânză groasă sau din lână și prevăzut cu o baieră pentru a fi agățat, care servește la transportul sau la păstrarea unor obiecte, mai ales a mâncării, desagă, (reg.) tăgârță, torbă, (Transilv., Ban. și Olt.) straiță. (Duce mâncarea în ~.) ; săculeț, (reg.) jacă. (În loc de poșetă purta o ~.) ; (BOT.) traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris) = (pop.) punguliță, (reg.) tășculiță, buruiană-de-friguri, iarbă-de-friguri, paștele-cailor, punga-popii, straița-ciobanului, straița-popii, tășcuța-ciobanului sanie mai mare pe care incap 4-5 prunci trebuie a lucra, a face tot felul de treburi mărunte utilitate; necesitate, nevoie, (înv. și pop.) treabă, (înv. și reg.) lipsă; cerință, exigență, imperativ, necesitate, nevoie, obligație, pretenție; Ceea ce este (absolut) necesar (pentru satisfacerea unor cerințe); necesitate; De (mare) ~ (foarte) util. Cele de ~ cele necesare. În caz de ~ dacă va fi nevoie. A avea ~ a-i trebui.; Folos real (adus la ceva); A nu mai fi de nici o ~ a nu mai folosi la nimic; (pop.) Chestiune personală care trebuie să fie pusă la punct; interes; A avea o ~ cu cineva a pune la cale ceva uşor ameţit din cauza băuturii; pilit, cherchelit; şumăn a face tricozănii = a face ceva nepermis, amendabil, pocinog. „Griji mă pruncule,să nu-mi faci oarice tricozănii pă la beserică!” Țuica de la urmă, după a doua distilare, „coada”; țuslă a fremăta de nerăbdare, a bate din picioare de nerăbdare; a se agita grâu furajer cutie; școtuie. Troacă de moșini = cutie de chibrituri; Recipient din lemn sau tablă în care se dă mâncare la porci; albie; valău, halău cruce mare de lemn sau de piatră (împodobită cu picturi, sculpturi, inscripții și uneori încadrată de o mică construcție), așezată la răspântii, pe lângă fântâni sau în locuri legate de un eveniment atu (la cărțile de joc) 72

Trúdă (-de) Tucă Túlaĭ

Tuleie

Tulipan Túmna (a (se)) Tupí Túpu Tureac Tut, Tută

Ţ Ţărnă Ţấfnă

Ţâfnós Ţâpá, ţâp, (ţipa) (o) Ţâr, Ţâră Ţârfă Ţâţâni Ţâţer Ţeástă Ţecheră Ţeler, Zeler Ţeruză Ţî́că Ţidulă Ţiflingher Ţifraş Ţifrăşag Ţiglă

Ţiitor, țiitoáre Ţiitoáre (a se) Ţine cu... Ținere de minte Ţingălấu Ţintirím, -uri, (ţântirim, sintirim, sântirim) (a) Ţipá


muncă grea, strădanie, efort.; Rod al muncii; agoniseală; câștig. curcan interj. (Reg.) exclamație care exprimă spaimă, mânie etc.; valeu! vai! ajutor! – Cf. magh. tolvaj „tâlhar”; În Trans. (după ung.) túlaĭ, túlvaĭ ! = „sărițĭ, hoțiĭ”! cotor al penelor nedezvoltate de pasăre; puf care acoperă corpul puilor de pasăre; coceane de porumb; fir de mustață sau de barbă care abia a crescut (la tineri), Ironic, primul fir de mustață orĭ de barbă – Cf. scr. tulaj, ucr. tulij (Reg.) Nume dat mai multor specii de lalele (Tulip); iris, lalea, stânjen, stânjenel. Tocmai, chiar. – Cf. tocmai (< sl. tokma) A se ascunde, a se piti În expr. de-a tupu = de-a ascunselea. Cel care se astupă la ochi. – Din tupi unul din cracii pantalonului, crac prost, proastă, persoană care vorbește vrute și nevrute; prostănac, tont, om prost ori ignorant

praf, pamant marunt (pop. și fam.) ifos, aroganță; trufie; arțag. Expr. A-i sări (cuiva) țâfna = a se mânia. A umbla cu țâfna în nas = a fi mereu gata de ceartă; cobe – Din ngr. tsífna (pop.) îngâmfat, arogant; supărăcios, capricios, arțăgos - Țâfnă + suf. –os. a arunca, a azvârli, a trânti, a da jos; Ex. te ţip pe jam! ţip-o jos să nu te vadă! un pic nisip (mă scoţi din ţâţâni): nişte articulaţii care ne ţin legaţi de convenţii şi bune maniere; balamale sutien „ţi-oi lua un ţîţîier ăc de amu ţi-a si hia” (pop.) cutie craniană, craniu, scăfârlie, hârcă; carapace, inveliș tare format din tegumente osoase, care protejează corpul; țest. — Lat. testa coş mic de paie țelină creion (Fam.) Termen de adresare pentru un copil. – Din [băie]țică comunicare scrisă pe o bucată de hârtie, Act oficial care atestă ceva, Înscris tânăr, neexperimentat pus la punct, frumos podoabă, ornament, împestriţătură sau frumuseţe închipuită, moft: “Cal fără ţifrăşag/Capu’ fără comănac” ;“Nu mai îmble cu atîtea ţifrăşaguri” material de construcție în formă de plăci, fabricat din argilă arsă sau din ciment, folosit pentru acoperit; oală; (Reg.) Vergea de lemn sau de metal ascuțită la un capăt, în care se înfige carnea pentru a o frige; frigare; (Reg.) sfecla roşie de consum (înv.) care ține mult timp; durabil pop. Femeie întreținută de un amant, concubină, amantă are iubit pe memorie clopoţel, zurgălău cimitirul din apropierea bisericii, cimitirul din curtea bisericii; locul in care se ingroapă bocotanii satului a arunca; Ţîpă zadea ceie, ţîp-o jos şi-ti ie una roşîie că de nu, te ţîp pe jam cu ie cu tăt! 73

Ţipénie (a) Ţipuri Ţipele, Ţîpélì Ţipuritúră, țipuritúri Ţîțînă Ţiţoni: Ţiţo nodrag Ţitroame Ţoaglă Ţocroş Ţoi Ţol Ţolai Ţomb (a) Ţuca Ţucur, ţucăr Ţugu Ţurlói, țurloaie

Ţuruc

U Udeş Ujínă, -i (a) Ujína (a se) Ujuli: Ulcior

Úliță Ulúc

Ulúcă Umblătoáre Ungher, unghere


(în construcții negative) Ființă omenească, om; ființă, vietate Ex. (Nici) ~ de om absolut nimeni, țipenie de om nu cutează să mai treacă a striga, a ţipa ascuţit [de la a ţipa ] Ex. eu dau s-o ţuc şi ie prinde a ţipuri incălţări strigătură, chiuitură la joc balama și maĭ ales cîrligu în care se prinde balamaŭa Ex: se întoarse greoĭ ca o balama veche pe o țîțînă ruginită izmene groase greu de tradus... ceva gen iegăr din tricot, aveau toate fetele iarna pe sub uniformă lămâi [din magh. citrommal] bicicletă fundă [din magh. csokor] păhărel în formă de sticluță cu gâtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu; Conținutul unui asemenea păhărel. – Et. nec. pătură de lână [din ngr. tsolí] polițist picior (a) săruta zahăr [din germ. Zucker] trenul (Pop.) fluierul piciorului; p. ext. partea piciorului de la genunchi în jos; Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului; Jgheab, țeavă prin care curge apa (din izvor, din cișmea etc.); Țurțur de gheață. — Et. nec. Inapoi!... aşa se îndeamnă caii şi vitele, să meargă cu spatele – din germ. zuruc

deştept, inteligent mancare servita intre mese... in jur de ora 10, inainte de masa, poate fi si intre masa de pranz si cina, între orele 16.00 – 17.00 a servi ujína a se implini la trup, a se rotunij, ingrasa vas pt apă,din lut, cu toartă, de 0,5-1,5 litri; in poză un ulcior de la Săcel, singurul loc din tară in care vasele roşii, nesmăltuite, se şlefuiesc cu mina, folosind o piatră drum îngust care străbate un sat (rar un oraș), mărginit de o parte și de alta de case; jgheab făcut din scânduri ori scobit într-un trunchi de copac sau în piatră, din care se adapă vitele sau în care li se pune nutrețul; Canal de lemn sau tablă pus de-a lungul streșinii caselor, pentru a aduna și a conduce spre burlane apa de pe acoperișuri; Canal, țeavă pentru captarea și scurgerea apei dintr-un izvor; Jgheab de scânduri prin care curge apa pentru a pune în mișcare o moară; lăptoc, scoc (1) ; Jgheab prin care curge (la moară) făina măcinată; Scobitură, șanț făcut de-a lungul unei piese de lemn, pentru a se putea îmbina cu altă piesă. – Din tc. oluk scândură groasă din care se fac garduri; Îngrăditură, gard făcut(ă) din astfel de scânduri (Pop.) Closet (rudimentar), loc pentru satisfacerea trebuințelor naturale; (Vechĭ). Stafetă: umblătoriĭ de Hotin și Soroca porțiune dintr-o încăpere cuprinsă între extremitățile reunite a doi pereți alăturați, colț.; Loc retras, ascuns; cotlon; Dulap triunghiular care se așază pe colț. – Lat. *anglarius, angularius 74

Unsoare Urdă, urde

Urgíe

Urní, Urnesc Uţuţ (a (se)) Uţuţa V Vadră Vailing Vaiógă, vaioage, (vaiugă, voiogă, văiogă, văiugă) Val-vârtej Valắu

(de-a) Valma

Văcălaş (a) Văcălui Văioagă Văitături Văpáie (-ắi): (o, or) Văst Vătrai a (se) Vîji, văjí, văjesc

Vâltoáre, vâltori


untură derivat al laptelui (de oaie) care se obţine prin fierberea şi închegarea zerului rămas de la prepararea caşului sau de la alegerea untului: “Restul ce a rămas după ce a scos caşul se numeşte izvarniţă, pe care punând-o în căldare o fierbe şi, când fierbe, toarnă o cantitate oarecare de lapte dulce nefiert de oaie, amestecă cu un lemn crepat în mai multe bucăţi care se numeşte şterţ. Şi din amestecul acesta se iveşte la suprafaţă un fel de smântână, pe care o culege cu o lingură mare (găvan) şi o pune în strecurătoare; aceasta este urda, care e dulce şi foarte gustoasă, însă se primeşte în cantitate mai mică ca şi caşul” (Pop.) nenorocire mare care se abate asupra cuiva sau a ceva, dezastru, flagel, prăpăd, calamitate; exil, exilare, pribegie, surghiun, surghiunire ◊ Loc. adj. De urgie = aducător de nenorocire; Dezlănțuire violentă de forțe ale naturii; prăpăd ; Comportare, faptă, manifestare de om dușmănos, furios etc.; ură, furie. – Lat. orgia a (se) răsturna, a (se) prăbuşi, a (se) îmburda; a (se) urni din loc; a porni, a merge: “Când covata o tomnit / Cuptoriu i s-o urnit” scînciob, leagăn; Ex. la bunici la ţară era un uţuţ vechi în care s-a dat şi tata când era coptil. a (se) legăna

găleată vas de formă tronconică, un fel de castron mai mare, din metal, cu două torți/ toarte Cărămidă nearsă (din pământ și paie, turnată în forme), chirpici; t’eglă nearsă. – Din sl. valjak, magh. vályog repede ca un vârtej, a răsturna și a amesteca de tot: răsturnata-i val-vârtej ostile leite ’n zale jgheab din lemn sau metal, de sub streşina casei, pentru colectarea apelor pluviale; ciotărnă, ciurău, jd’ab; Covată (din lemn scobit, scândură sau piatră) din care se dă de mâncare la porci; troacă. în comun; într’un mod confuz; cu grămada, în valurĭ; amestecat, la un loc, claĭe peste grămadă: a pune, a arunca de-a valma; (pop.) mulțime, învălmășeală, hărmălaie, tumult tencuiala; a tencui; reg. de pe Valea Somesului caramidă care nu a fost arsă Bocete ale femeilor cu ocazia inmormintarilor flacără mare; pară; Arșiță, dogoare; (Fig.) Lumină strălucitoare – lat. pop. *vapalĭa (a, au) văzut unealta de rascolit jarul in soba a (se) potrivi, a fi compatibil, a fi asemănător; a se înțelege: „Nu să văjăsc laolaltă, fără d’eti’ilin” (Papahagi 1925: 326)ş a se întâmpla: „De s-a văji șioi muri” (Lenghel 1985). – Din sl. važiti „a echivala cu” Vârtej; Piuă; Instalație tradițională care funcționează pe principiul hidraulic utilizat pentru spălarea și limpezirea textilelor de mari dimensiuni (Șainelic 1986). Construcție de formă conică, realizată din bușteni, în care se rotește un curent puternic de apă (Viman 1989). Apa se captează dintr-un râu de munte și este drenată către vâltoare cu ajutorul unei ecluze, asfel încât debitul apei poate fi reglat periodic, în funcție de cantitatea precipitațiilor din fiecare sezon. Prin căderea apei în cuva de bușteni, postavurile, cergile, țolurile sunt 75

Vâlvătáie Vântoase

(a) Vîrî Vârtelniţă Vârtós

Veac

Vedire, Videre, Vidără

Velniţă Venétic, -ă Ver Verevangau Vícă, víci Vífor, vifore Vig, viguri Vig Vigan Viganău Vinitură Virgonț Vizitic Vlăjgan Vógani (a) Vorbi cu... (a) Vorovi Vórnic


spălate și îndesate. În Maramureșul istoric, în 1957, în satul Budești erau 14 vâltori, în Sârbi 10 vâltori, iar în Călinești 11 (Dăncuș 1986: 93). În Chioar: în Chiuzbaia, Ciocotiș, Copalnic, Fânațe, Preluca Nouă, Boiu Mare, Șișești, Șindrești. „Mândruță de la vâltori, / Dă-mi gurița de trei ori” (Viman 1989: 507). – Lat. *voltoria (< volotus; Pușcariu, DEX). flacără mare; pălălaie, vâltoare, vâlvă, bobotaie, pârjol, văpaie, vâlvoare, vâlvăraie, (prin vestul Transilv.) vârtej de vânt; nume dat Ielelor – Divinități feminine în credințele populare, care stârnesc furtunile și vârtejurile de vânt și care locuiesc în peșteri, iezere, noroi, butoaie, urcioare și chiar fluierele ciobanilor (cari se învârtesc repede ca vântul): ți-e frică de strigoi, de vântoase; (fam.) bășíni (a) băga, introduce: a vîrî sulițań coastă. A te vîrî, a intra, a te insinua: nu te vîrî în societatea lor ! A te vîrî slugă, a te vîrî la stăpîn, a te face servitor ansamblu cu brate care se invarte, folosit pentru a depana (face ghemuri) firele ce urmeaza a fi folosite la tesut; reg. de pe Valea Somesului puternic, voinic, viguros, robust; Tare, des, îndesat, solid, dur, dens, compact; (În expr.) Vârtos la cap = dârz, încăpățânat, îndărătnic; (Despre vinuri) Care are o concentrație mare de alcool; tare, cu putere, cu forță, cu tărie, zdravăn; (La comparativ) Mai ales, mai cu seamă, mai mult, cu atât mai mult. – Lat. virtuosus în forma: în veci, în veac – veșnicie, eternitate, pururea, întotdeauna, mereu; (în construcții negative) niciodată, nicicând; (Pop. și fam.) Viață, existență, trai. Expr. A-și face (sau a-și duce, a-și trece, a-și petrece) veacul = a trăi (într-un anumit fel). găleată, vas de lemn sau metal cu toartă folosit pentru transportul şi păstrarea unor lichide [probabil din slavă vidro- găleată] Ex. du-te la fântână şi adă două videre de apă proaspătă. instalatie pentru fabricarea distilatului din fructe, de obicei asezata la marginea unei ape curgatoare;; reg. de pe Valea Somesului persoană considerată străină în locul unde s-a stabilit vier – masculul scroafei un fel de sapa pentru scos radacini si sapat in pamant tare Măsură de capacitate pentru cereale, egală cu 20 de ocale, în Trans. Mag. véka (Pop.) vânt puternic, furtună (însoțită de ninsoare); viforniță, viforeală, viscol – Din sl. vihrŭ, bg. scr. vihor (Pop.) val, sul, trâmbă (de pânză, de stofă etc.); Val de țesătură rulată – Din magh. vég in expr. La vigul vremii – La sfarsitul vremii, la final – Din magh. vége vesel, voios, bine dispus; puternic; haină de casă purtată de femei haină lungă, parpalac om ce aparţine unui neam prin alianţă; străin, venit din altă zonă, venetic (care se dă) puternic cişmea, fântână, o sursa de apa amenajata tânăr înalt, spătos, voinic, zdravăn, zdrahon – Cf. scr., sb. vlažan smecher, puternic are iubit pe... (a) vorbi „Hăi,dragu bunichii, ţucu-ţi capu tău de pruncuţ! Ni-i vină-ncoa, că ţi-oi vorovi de tătîne-tău, cind o fo tăt-tăt-tăt ca tine” şef de protocol la nunțile populare, flăcău însărcinat cu poftirea și cinstirea oaspeților la nunțile țărănești , cu conducerea alaiului nunții , cu anunțarea darurilor și cu rostirea orației de nuntă; (Înv.) Primar al unui sat sau al unui târg 76

Vorniciță, vorniceasă Voşpor Vosorlău Vrașniță, Vraniţă, vraniţe dar şi vrajniţă, vramniţă Vreasc și (vechĭ) hreasc Vremélnic Z (a) Zăceà

Zădár Zade Zadie Zamă Zamă aită Zápis Zárzăr, Zárzăre Zăbădit

Zăbavă, zăbave

(a) Zăbovi

Zăbunit Zăgaz, zăgazuri

(a) Zăhăí

Zălóg


soția vornicului; Prietena cea mai apropiată a miresei , având diverse atribuții cu ocazia ceremonialului nunții praf cu care se dă plita ca să fie neagră fier de călcat pe carbuni poartă făcută din scânduri sau nuiele împletite [din sârbă vratnica] Ex. nu ştiu ce animal o fo’, dar mi-o strîcat vrajniţa: Portiță ramurĭ uscate, găteje de aprins focu; de scurtă durată; temporar, trecător; instabil; efemer, momentan, provizoriu;

A sta întins, culcat sau tolănit din lipsă de ocupație, din cauza oboselii etc. ♦ A fi doborât. Copacii zac la pământ. 2. A sta culcat în pat din cauza unei boli grele; a boli. 3. A fi mort, culcat, întins (în mormânt). 4. (Despre sentimente, calități, defecte etc.) A sta ascuns, a fi în stare latentă. 5. A sta, a fi, a se afla (într-o stare oarecare). Plicurile nedesfăcute zăceau teanc (C. PETRESCU). ◊ Expr. A zăcea la închisoare (sau în temniță etc.) = a sta închis, a fi întemnițat. ♦ A fi așezat, situat undeva. Satele zăceau în văgăuni (SADOVEANU). – Lat. jacere (înv.) Inutilitate, zădărnicie, deșertăciune, În zadar = degeaba, fără folos, zadarnic, în deșert, în van. – Din sl. za darŭ batic sorț supă fiertură de legume cu carne; in MM,există un singur fel de supă: cea de pui, musai limpede... restul sint zămuri; in general, lichidelor li se spune zamă document, înscris, dovadă scrisă, act scris, contract, hârtie, izvor Pom fructifer asemănător cu caisul, cu flori albe și cu fructe sferice mici, cu gust acrișor și cu sâmburi amari (Armeniaca vulgaris);(Reg.) Corcoduș stătut, vechi; zăbovit Expr. apa zăbădită = horinca… de pruna, de aia tinuta in butoi de pomnitzar, galbena, clara, cu mirosu ala specific natural… cand o vezi iti lasa gura apa… întârziere, încetineală, tărăgăneală, zăbovire. ◊ Expr. (Fam.) un bob (de) zăbavă = un pic de răbdare; imediat, numaidecât, îndată; a-și face zăbavă = a-și pierde vremea, a întârzia; fără (de) zăbavă = fără întârziere, imediat, îndată; răgaz, odihnă; trecere de vreme; amuzament, petrecere, distracție – Din sl. zabava a întârzia, a sta, (Să nu ~ mult acolo!), a poposi, a rămâne, a sta; a lucra prea încet, a nu se grăbi; a sta prea mult timp într-un loc; a face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte; a se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva) zăpăcit, ameţit de cap stăvilar, baraj. Expr. A se rupe (sau a se deschide, a se descuia) zăgazurile cerului, se spune când sunt ploi mari, torențiale; Opreliște, îngrădire, piedică, obstacol; Lac sau iaz format de apa pe care barajul o împiedică să curgă; braț derivat dintr-o apă curgătoare; scoc; Întăritură de protecție făcută în țărmul unui râu pentru ca apa să nu facă str icăciuni; dig. – Cf. scr. zagata, zagatiti (persoane) A necăji întruna cu diferite pretenții sau reproșuri; a bate la cap; a moronci; a zădărî; a hărțui; (obiecte) A încurca printre altele, neștiind unde se află; a rătăci – din ucr. zahaity (Pop.) Amanet, garanție, gaj, chezășie. Expr. A-și lăsa pieile (sau pielea) zălog = a cădea în mâinile dușmanului, a-și pierde viața, a se lăsa omorât ; Sechestru, ipotecă ;Obiect (rar persoană) lăsat ca garanție [Pl. și: zăloguri]. – 77

Zălud

Zăltát (a) Zămislí

Zăpode Zăránie Zâmbre

(a) Zâmbri (a (se)) Zbârcí

(a) Zburătăcí

Zdrávăn, sdravăn

Zdrențar Zeler Zeucig, Zeuciguri Zevzéc, zevzeci

Zgáibă, -e Zgardă (a se) Zgâi Zgârci Zgâtie

Zgâtii a(-l) Zghihui Zglobíu Zgoambe Zgrăbuță, zgrăbunțe Zgubilitic (a) Zîni


Din sl. zalogŭ (Pop.) smintit, țicnit, nebun, scrântit, zăpăcit, bezmetic, buimac, zăpăcit; Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit; Naiv, nepriceput; ușuratic; tembel; Prost, nerod, năuc; stupid; netot; tont; nătărău; nătâng — Din bg. zaluden Scrântit, smintit, lunatic – It. esaltato sau în loc de exaltat a concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște; A lua ființă, a se naște, a se întrupa; A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa; A cugeta, a concepe cu mintea – Slav (v. sl. zamysliti) bucata de teren drept pe un deal; reg. de pe Valea Somesului țipenie, aparență. (din zare, zăresc) rană pe care o fac caii tineri la gingii; a purta zîmbre, a face zîmbre=a se uita cu jind la cineva, a rîvni la cineva.”Ce m-oi face cu Ion, că amu-i anu de cind îmi poartă zîmbrele” a rîvni , a pofti (la o mâncare) (despre piele) a face zbârcituri; a căpăta riduri; a se rida; a se încreți; a se cuta; (fig.) A manifesta nemulțumire printr-o grimasă; a se încreți; strâmba A zbârci din nas = a strâmba din nas; (Rar) A se închirci, a se crispa; A zbîrci la joc: a greși, a da o lovitură greșită, a o da in bară. (păsări) a alunga aruncând cu un obiect; (pomi fructiferi) A bate aruncând cu un obiect pentru a face să cadă fructele; (zăpadă, frunze etc.) a roti în vârtej împrăștiind; (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. (Fig.) A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață; a spulbera; împrăștia, risipi, spulbera voinic, puternic, vânjos, viguros; Sănătos, teafăr, întreg, neatins, nevătămat (la trup sau la minte), fam. cu mintea întreagă: nu ești sdravăn ? ; Cu putere, tare, foarte: horăia sdravăn ; Mare, impunător covor țesut din zdrențe ţelină zarzavat adj. (Adesea substantivat) bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău, găgăuță, smintit. – Din tc. zevzek rană, zgârietură care a prins coajă. salbă de mărgele de la grumazu fetelor sau a femeilor; la dansuri, feciorii o fură şi-şi împodobesc clopul cu ea (a se) strâmba; a deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari [din alb. zguië] crampă (de obicei musculară) când se strânge, contractă corpul sau părți ale lui (de durere, de frig etc.) (Reg.) Fată sau femeie tânără, vioaie, zglobie, sprințară; diavoliță, drăcoaică, ștrengărița, tartoriță; denumire dată unui copil capricios, mofturos, năzuros; babă mică și rea: o zgîtie de babă – Et. nec. găteje, vreascurî́ a(-l) agita Vioi, sprinten, zburdalnic; drăcos, neastâmpărat, nebun. (Copil ~.); (Despre dansuri) Cu un ritm vioi, săltăreț, vesel bile prinse cu elastic, folosite de fete pentru prinderea părului bubuliță, coș; Grăuncioară de unt, de brânză, de gheață etc. (care plutește într-un lichid) slab, foarte firav, slabănog şi mic, insignifiant (sau mai frumos – insignifiabil); tâmpiţel, dus cu sorcova veni, a merge, a se deplasa [din latină venire] Ex. am zînit cu voie bună să petrecem împreună. 78

(a) Zmicura (a) Zmotocí Zoft

Zoáie

Zoálă

Zogne, zokne, zochne Zoiós, -oasă Zongoră (a (se)) Zorí

Zorzón, zorzoană, zorzoane

Zurgălắu, zurgalău (-ắi) (a) Zvârlí

Zvârlugă

Conjgarea verbului a merge: eu măr tu méi el, ea mére noi méem voi méeţ ei, ele măr

a curăța boabele de porumb de pe știulete vezi Smotocí un sos mai subţire facut la o mâncare din carne, de obicei din zeama lasată de carne în procesul de încălzire. Ex. În untură se pun cârnaţii la prăjit, şi când sunt gata se scot şi în zoftul rămas se pun roşiile, ceapa, usturoiul şi foile de dafin şi se lasă să dea 3-4 clocote. Se adaugă sare dupa gust, piper, cimbru şi pătrunjel. apă murdară care se face după ce sá spălat ceva, apă murdară rămasă după spălatul vaselor sau al rufelor: ce zoaĭe curge de pe masa asta ! Maĭ des la pl. Lăturĭ, apă murdară de la bucătărie (Reg.) Trudă, osteneală; strădanie, frământare; Ceartă, gâlceavă; Trans. Mold. Zbucĭum, trudă: în casa luĭ, vechea zoală cu slugile. (Slavicĭ). A da o zoală uneĭ trebĭ, a o face răpede ciorapi, şosete (vezi şi ştrímfi) din magh. zokni mânjit, murdar, slinos chitară [din magh. zongora] a (se) grăbi, a (se) iuți, (livr.) a (se) alerta, (înv. și pop.) a (se) pripi, a (se) sili. (Se ~ să ajungă la timp.) ; a (se) grăbi, a (se) precipita. (Nu e nevoie să vă ~.) ; a grăbi, (fig.) a presa. (Timpul ne ~.) ; a se grăbi, (grecism înv.) a proftaxi. (Se ~ a trimite mandatul.) ; a accelera, a grăbi, a iuți, a urgenta, (astăzi rar) a pripi. (A ~ încheierea unei acțiuni.) Obiecte mărunte lipsite de valoare (și de gust), folosite drept podoabe. (reg.) țorțoale (pl.), (Mold.) fesfesele (pl.), (prin Transilv.) sovoane (pl.), (fam.) farafastâcuri (pl.), (fam. depr.) țarțamuri (pl.). găteli femeiești: s’o facă ca pe paparudă cu moțuri și cu zorzoane – Et. nec. clopoțel - din zurui, zornăi (În concurență cu azvârli) a arunca ceva (printr-o mișcare bruscă); a da la o parte, a lepăda un lucru (ne folositor sau vătămător); a proiecta în afară (ca urmare a unei impulsii lăuntrice). Vulcanul zvârle lavă; a risipi, a împrăștia, a cheltui bani fără socoteală; a arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.); (despre animale) a izbi cu picioarele, a fi nărăvaș; a lovi; (refl.) a se repezi, a se precipita, a porni cu mare avânt; a se arunca, a sări. Se zvârle pe cal. – Cf. scr. vrljiti, bg. hvărljam. peşte (Cobitis taenia Linnaeus) ce trăieşte în apele lin curgătoare şi în apele stătătoare;specie răspândită în râul Tisa şi în bălţile zăvoaielor; Fig. Persoană vioaie, iute în mișcări, sprintenă. [Var.: vârlúgă s. f.] – Et. nec.

eu mărsăi tu mărsăşi el, ea marsă, masă noi mărsărăm, marsărăm voi mărsărăţi ei, ele mărsără, marsără

Expresii: a avea oase în burtă: a se apleca anevoie a avea pitici pe creier: a fi nervos, nesatisfăcut, ofticat, a avea draci, a fi sărit de pe fix a baga cornul in perna: a dormi, a trage pe dreapta, Ex: Ma duc sa bag cornu'in perna juma'de ora. a băga la ramazan: a mânca, a hali


79

a bate câmpii : a spune cu totul altceva decât ceea ce se discută, a divaga, a vorbi aiurea A bate palma cu cineva : a da mâna cu cineva; p. ext. a încheia cu cineva o tranzacție, dând mâna cu el în semn de învoială a belii fasolea: a rânji, a se hlizii, a râde ca prostu. Ex: nu mai belii fasolea la mine (fasolea fiind cei doi incisivi din față) a cădea pe spate: a fi uimit a da apă la şoareci: a plânge, a vărsa lacrimi a da colţu' : a muri a da la raţe: a vomita a dispărea ca măgarul în ceaţă: a disparea brusc dintr-un grup fără sa anunţi a face pe cineva cu ou si cu otet: a tine morala; a certa, a-l face in toate felurile a face (pânze de) păianjeni: se spune despre femeile care nu au făcut sex de mult timp a fi dus: nebun, ciudat, anormal a fi din os sfânt (sau din oase sfinte, din os domnesc sau de domn): (a fi) de viță nobilă a mere pe ospat: a fi invitat la cineva unde să stai si să mananci fără cheltuială, fiind plătit de gazdă a(-i) muia) cuiva oasele: a-l bate foarte tare pe cineva a-și lăsa (sau a-i rămâne, a-i putrezi) oasele pe undeva: a muri pe meleaguri străine a o face de oaie: a inta intr-o incuracatura , a da-o in bara, a da de blea a spăla putina: a dispărea, a fugi, a pleca de’ hoi nem! : (aprox.) da’ de unde! a fi hia: a fi nevoie,a avea trebuinţă o fost zisa o fost dusa am vrut zice aşe cum zâci fă dară ce ți-am zâs!: fă odată! dărab dă vreme: de o vreme no, şezi blând: stai liniştit no, ogoaie-te: stai liniştit, astâmpără-te nită tu!: ia uite! no, amu: acuma no, amu nită: uite-acuma no, iouvon?! : (aprox.) ne-am înțeles, e bine aşa?! mé şa şe!: merge şi aşa! - se spune că-s primele cuvinte învătate de nemţi dupa ce au sosit în ardeal :) (asta ca paralelă intre rigurozitatea germană şi spiritul de improvizaţie romanesc) pula calului: în Ardeal un sinonim pentru nimic, zero barat în patru, nix, nada, ciu-ciu te pui cu te-ncurci ----Legea lui Arhimede varianta academică: Un corp scufundat intr-un lichid in repaus este impins de jos in sus cu o forta verticala numeric egala cu greutatea lichidului dezlocuit de acel corp. varianta ardelenească: O chiatră știuflecată în apă chierde din terhetiul ei pont-terhetiul apei de subt chiatra știuflecată. traducere: O piatră scufundată în apă pierde din greutatea ei exact-greutatea apei de sub piatra scufundată. Sau: Un lucru cioflincat intr-un tau pociomostaste hapt atata apa pont cat ii tarhetu’ lui.


80

----Cum reacţionează sudiştii la auzul dulcelui grai ardelenesc - 15 Iulie 2011 sursa: http://www.tvdece.ro/cum-reactioneaza-sudistii-la-auzul-dulcelui-grai-ardelenesc/ Am un prieten, ardelean, desigur, care s-a mutat la capitală, că acolo-s câinii cu multinaţionalele şi salariile mari în coadă. Timp de două săptămâni, a stat mai low profile, ca orice coleg nou. Apoi, s-a întâmplat inevitabilul: “Ai auzit? Se căsătoreşte şeful!” “No (ardelenesc), fain!” “Ce-ai spus?” “No, fain!” “Hahaha, mai zi o dată!” “No, fain!” “Pfahahahahahaha!!! Bă, ia veniţi încoa’ să-l auziţi! Hahaha!!! Mai zi o dată!” “No, ce plm?” No, io nu înţeleg ce-i aşa special la “no”. ----Graiul ţărănesc - limbajul preferat de mulţi ardeleni din diaspora - 27 Martie 2013 10:54 Sursa: http://www.agerpres.ro/media/index.php/cultura/item/184944-EXCLUSIV-Bihor-Graiultaranesc-limbajul-preferat-de-multi-ardeleni-din-diaspora.html Graiul ţărănesc, considerat multă vreme ca fiind un 'defect', revine în forţă şi se impune ca o 'bijuterie de suflet' mai cu seamă în rândul bihorenilor aflaţi în străinătate, care mărturisesc că atunci când se întâlnesc, a vorbi în grai popular devine o evidenţă. Dacă unii se simt fericiţi doar vorbindu-l, alţii îşi notează cu sfinţenie cuvintele vechi în vocabulare, iar cei mai devotaţi editează chiar cărţi de specialitate. Profesoara de engleză-japoneză Rodica Hora, care a locuit foarte multă vreme în Japonia şi Austria, a relatat, pentru AGERPRES, că, împreună cu ardelenii aflaţi departe de casă, face un titlu de onoare din a vorbi în grai ţărănesc. 'Ne face mare plăcere să vorbim în grai crişan pentru că aceste cuvinte au o savoare deosebită. Eu am fost plecată zece ani în Bucureşti şi cu toţi ardelenii de pe acolo când ne întâlneam ne plăcea pur şi simplu să ne regăsim în limbajul nostru, în graiul de acasă,' a spus Rodica Hora. Această tendinţă a utilizării graiului ţărănesc de către ardelenii aflaţi departe de casă a fost observată şi de antropologul franco-român Simona Iacob-Le Roy, stabilită de peste zece ani în Franţa. În opinia ei, tendinţa nu este rezultatul purei întâmplări sau al vreunui simplu efect de modă, ci are mai multe explicaţii. 'Vorbirea în grai nu este un simplu dialog, un simplu schimb de informaţii. Ea creează un cadru special, un spaţiu tranziţional care este deopotrivă în prezent şi în trecut, în străinătate şi acasă, în sat. El îţi permite de a 'planta' decorul, de 'a duce' masa discuţiilor în vatra satului şi de a aduna în jurul ei oameni de aici şi zâmbete din lumea de dincolo.' Simona Iacob-Le Roy consideră că vorbitul în grai este şi rezultatul anumitor caracteristici ale cuvintelor populare: 'Fiecare cuvânt din grai are o poveste a lui, o anumită încărcătură simbolică, este un ciorchine de sensuri. Pe de o parte, ele ating anumite emoţii, sunt ferestre către imagini şi amintiri. Cuvintele din grai sunt cuvinte de la începutul lumii noastre ca indivizi, cuvintele cu care părinţii şi bunicii noştri au domesticit pentru noi lumea, au separat binele de rău. Pe de altă parte, la nivel inconştient, ne introduc într-o anumită viziune asupra lumii, un anumit mod de viaţă.' Revitalizarea graiului crişan nu se rezumă doar la utilizarea lui tot mai frecventă de către ardelenii plecaţi de acasă. Unii dintre aceştia au început să scrie adevărate dicţionare ardeleneştiromâneşti. Rodica Hora ne-a destăinuit că are deja un caiet întreg 'zmotocit de atâta purtat prin gările Europei', în care a notat în fiecare zi cuvintele pe care şi le-a amintit. Crearea acestui tip de dicţionar a fost ridicată la cote ştiinţifice de către filologii Miron Blaga şi Octavian Blaga. 'Câteva aspecte ale graiului din Remeţi (Bihor)', dicţionarul creat de ei, a văzut


81

lumina tiparului în 2010. Cei doi autori nu s-au rezumat doar în a alcătui o culegere de cuvinte, ci au explicat şi contextele în care acestea erau folosite. Editat în 400 de exemplare, dicţionarul realizat cu toată aparatura ştiinţifică necesară, cu trimiteri bibliografice, transcriere fonetică internaţională şi glosar de provincialisme, a fost difuzat în bibliotecile judeţului Bihor şi în Centrele pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale din ţară. El a avut mare căutare printre bihorenii din diaspora, câteva exemplare regăsindu-se şi în comunitatea românilor din Gyula, din Ungaria. Profesorul Miron Blaga, unul dintre autori, susţine că este important un asemenea volum atât pentru dialectologie, pentru lexicul limbii române, cât şi pentru comunitatea locală, pentru ceea ce va fi ea în viitor, în momentul când graiurile încep să dispară sub influenţa limbii literare, a şcolii, massmedia etc. 'În contextul globalismului, în care pătrund tot mai mult neologismele, păstrarea sau readucerea aminte a unui limbaj dintr-o anume perioadă vorbeşte despre ceea ce am fost, despre identitatea noastră, despre influenţele manifestate într-o anume perioadă,' a subliniat profesorul. El a explicat că această nouă tendinţă nu vine în contra limbii literare, ci, dimpotrivă, ca o completare şi o îmbogăţire a acesteia. 'Graiul popular este o comoară de care ar trebui să avem foarte mare grijă să nu o pierdem pentru că este legătura noastră cu strămoşii noştri, cu sufletul neamului nostru românesc,' a completat şi profesoara Rodica Hora. ------


82

Dicţionar Ardelean (Popular) - Român

Recommend Documents