Cin' te-a deochiat pe tine sa ma pupe-n cu* pe mine,tu pe andoi pe mine.Cum iti arde tie capu' ca cacatu' si-n gura fi fost femeie sa-i curga laptele,sa-i crape tatele,sa i i-apoi sa i se astupe gura, de-o fi fost barbat sa-i cada u-a, sa-i ia deochiu crescatura.Alunga-i Doamne deochiu'.
el si el pe tine si am mai ai vreo patru.De-o se vindece crapatura s coaele,sa i se culce p *** De trei ori.
Descântatoarea îsi face cruce, lehuza facând întocmai ca ea de trei ori, apoi sufla pest e ea si zice: Nu suflai sufletu, Numai suflai deochietu, Din creierii capului, Din zgârcele nasului, Din merele obrazului, Din ficatei, Din rarunchei, Din tot sângele ei. De o fi deocheat(a) de nevasta Peptul sa-i plesneasca, Laptele sa-i porneasca. De-o fi deocheat(a) de fata mare Parul sa-i pice, Ochii sa-i împainjeneasca, Buzele sa-i piscaneasca, Sa nu se mire de N. Sa se mire de ei, Cum o sa faca, Cum o sa petreaca. Sa se mire de Staticot, Cu barba-i cu tot, Cu un cal schiop. De o fi deocheat(a) De ochi mâtosi, De ochi negri, De ochi verzui, De ochi de 99 de feluri, Napoi sa se-ntoarca, Toate miraturi, Si toate pocituri. C-o sarcina de drog, C-o stracatoare de cas ros, Si el striga asa: - Hai la cas ros! Hai la cas ros! Hai la cas ros! Cine-l auzea, Surzea; Cine-l vedea, Orbea; Cine gusta, Crapa. Sa crape toate deocheturile, Toate miraturi,
Toate napratituri, Toate pocituri. Apoi, udând-o cu limba pe frunte si scuipând pe jos, zice: Cum îsi linge oaia mielul Si vaca vitelul, Asa spal eu pe N. De toate deocheturi, De toate miraturi, Cu limba îl spalai, Si la pamânt îl lepadai. Calca apoi scuipatul cu piciorul si continua: Sa se aseze toate deochituri, Cum aseaza pamântul Sub lume, sub tara, Sub orice cara, Asa sa se aseze Toate durerile, Tot deocheatul de la N. Sa ramâna curata, [Ca] Maica Maria Cum a lasat-o. Ca ea pe mine m-o îndemnat De cu suflet i-am suflat, Cu limba o am spalat, De deocheturi, De miraturi. Lânga pat, în apropierea scuipatului, ba chiar peste el, face pe pamânt cruce si zice: Cine s-o afla Sa masoare cerul de nalt, Pamântul de lat, Acela sa mai poata deochea pe N. Apoi îi leaga un fir rosu la grumaz pe care lehuza îl poarta pâna merge la biserica.
Descântatoarea ia mai întâi noua carbuni aprinsi si-i arunca într-un vas cu apa ne-ncepu ta; dupa aceea, ia noua bucatele de fier de gasit sau trei frigari, le leaga pe toate la un loc cu o bratara de coasa, le pune la încalzit si apoi, scotându-le din foc si începând a descânta cu dânsele apa din vasul în care s-au aruncat mai înainte cei no a carbuni aprinsi, zice: Sub o salcie rasadita, Sade-o fata despletita, Cu un ochi de apa Si unul de foc. Si cum l-o cuprins, Pe loc l-o si stâns. Asa sa se stânga
Si sa mi se duca Deochiul de la N., Deochiul de om negru, Ponegru, Deochiul de femeie neagra, Poneagra, Deochiul de fata neagra, Poneagra, Deochi de câmp vestejit, Deochi de vant rau cumplit, Deochi de multe si marunte: De strigare, Restrigare Si cascare, De rahna Si neodihna. Pasare alba, Cu dalba! Pici de ici, pici de colea, Pici de la nepoata mea. Pici deochi Dintre ochi! Sa nu ramâie rau În trupul sau. Cât un fir de mac, În patru despicat, În drum aruncat, Sa pice, Sa raspice, Ca roua de soare, Ca stupitu-n carare, Ca spuma de mare, N. sa saie, Sa rasaie, Curata, Luminata, Ca Dumnezeu, când o facut-o, Ca maica-sa când o nascut-o, Ca argintul strecurat, Ca aurul cel curat, Ca soarele pe senin, În veci, amin! De la mine descântecul, De la Maica Domnului leacul!
Se spune descântecul suflându-se asupra bolnavului de trei ori: Fugi, deochi, dintre ochi, Fugi, deochetura, Ca te-ajunge vânt din gura. Fugi, deochiat, Ca te-ajunge vânt turbat.
Fugi, deochi, dintre ochi, Ca te-ajunge soarele, Si-ti taie picioarele, Fugi, deochi, din fata obrazului, Din zgârciul nasului, Din grumazii gâtului, Din crierii capului, Din splina, din inima, Si sa iesi si sa te duci, Ca eu cu gura te-am descântat, Cu mâna te-am luat, Si-n vânt te-am aruncat, Sa ramâie N. Curat, luminat, Ca floarea câmpului, Ca roua diminetii.
Vine ciuta de la munte Lingându-si puii pe frunte. Îi linge pe pistricei Si pe cei frumusei. Si eu pe N. îl ling De deochi, Dintre ochi. Cât o sta vântu-n gard Atât sa stea deochiu-n cap, Si sa fuga prin sat Ca un câne turbat Cu coada îndoita, Cu gura cascata Si unde-o cadea Acolo s-o frângea, Acolo o muri. Pe N sa-l lase Curat luminat, Cum Dumnezeu l-a lasat!
