UNIVERSITATEA CRESTINA DIMITRIE CANTEMIR FACULTATEA DE RELATII ECONOMICE INTERNATIONALE
Derularea operatiunilor de export-import
Student: Preda Janina, An II, Grupa 2
CUPRINS
Capitolul 1: Pregatirea livrarii marfii la export 1.1 Ambalarea si marcarea 1.2 Documentele de livrare a marfii la export 1.3 Facturarea la extern Capitolul 2: Expeditia internatinala 2.1 Functiile expeditorului international 2.2 Utilizarea serviciilor carausului sau ale expeditorului international 2.3 Documentele eliberate de expeditorul international si de catre caraus Capitolul 3: Asigurarea marfurilor in transportul international Capitolul 4: Vamuirea 4.1 Regimul vamal 4.2 Procedura de vamuire Capitolul 5: Plata in tranzactia internationala 5.1 Plata directa 5.2 Schimbul de documente de plata 5.3 Plata prin incasso documentar 5.4 Creditul documentar 5.5 Plata in cont deschis 5.6 Plata contra ramburs la livrare
Derularea operatiunilor de comert exterior Derularea operatiunilor de export defineste ansamblul activitatilor prin intermediul carora are loc livrarea marfii de la exportator la importator, pe de o parte, si efectuarea platii de catre cumparator, in beneficiul vanzatorului, pe de alta parte.
Capitolul 1: Pregatirea livrarii marfii la export Activitatile care cad in sarcina exportatorului, dupa semnarea unui contract de vanzare internationala de marfuri, vizeaza o serie de operatiuni de baza, dintre care: producerea sau rpocurarea marfii care face obiectul contractului, ambalarea si marcarea, livrarea efectiva si facturarea la extern. 1.1 Ambalarea si marcarea In indeplinirea obligatiei exportatorului de a livra marfa in bune conditii, in conformitate cu prevederile contractului incheiat cu partenerul extern, un rol important revine procesului de ambalare a marfii, apreciat ca fiind o componenta esentiala a livrarii, in conditiile in care prezervarea calitatii marfii pe timpul transportului depinde intr-o mare masura de ambalaj. In conformitate cu normele INCOTERMS, ambalajul este intotdeauna in sarcina exportatorului, el trebuie insa sa tina seama de instructiunile pe care le primeste, in acest sens, de la importator, inclusiv prin introducerea unor clauze in contractul de vanzare internationala. Prin operatiunea de ambalare a marfii pentru export se intelege: - introducerea marfii intr-un ambalaj interior, in cadrul operatiunii de conditionare pentru cazuri specifice; - introducerea marfii conditionate sau nu, dupa caz, intr-un ambalaj exterior; - introducerea marfurilor care se preteaza, ambalate sau nu, intr-un container.
O importanta deosebita pentru eficienta manipularii si securitatea marfurilor in timpul transportului au capatat-o livrarile cu ajutorul paletelor si in containere. Oricare este forma de ambalaj a unei marfi destinata exportului, ambalajul exterior trebuie sa fie marcat, atat pentru a individualiza marfa si a permite carausului sa o livreze la destinatarul indicat, cat si pentru a se respecta reglemantarile specifice tarii importatoare. In comertul international se cere ca marcarea marfurilor de export sa fie simpla, usor de identificat, sa nu fie incarcata de informatii inutile si sa nu fie suprapusa peste o marcare mai veche. 1.2 Documentele de livrare a marfii la export In procesul livrarii unei marfi la export, in sarcina exportatorului cade procurarea sau eliberarea urmatoarelor documente de baza: 1. Licenta de export. Obtinerea licentei de export, document putin uzitat in prezent, cu exceptia conditiei de livrare EXW, in sarcina exportatorului. Licenta de export reprezinta documentul prin care statul caruia ii apartine exportatorul autorizeaza efectuarea operatiunii respective. 2. Documentul de transport (conosament, scrisoare de trasura etc). Constituie documentul eliberat exportatorului de catre caraus sau expeditor international, prin care se face dovada predarii marfii pentru a fi transportata la importator, precum si a cantitatii de marfa livrata la export. 3. Certificatul de calitate. Este un document eliberat de producatorul marfilor exportate, acesta putand sa fie atestat de o institutie nationala sau internationala specializata in controlul calitatii. 4. Lista de colisaj. Este documentul care prezinta, intr-o forma sintetica, aspectele principale prinvind continutul partizii de marfa livrata la export, precum si modul de ambalare si marcare a acesteia. 5. Certificatul de origine. Este un document emis, la cererea exportatorului, de catre un organism de specialitate din tara acestuia, prin care se atesta natura, cantitatea, valoare marfurilor livrate, precum si locul de fabricare a bunurilor respective. 6. Certificatul sanitar-veterinar sau fito-sanitar. Este un document utilizat in cazul exportului de produse agro-alimentare prin care se certifica faptul ca acestea corespund cerintelor legale, nationale si internationale, privind consumul de produse de uz uman, si ca nu sunt purtatoare de boli transmisibile, specifice.
1.3. Facturarea la extern Factura externa (export invoice) este un inscris intocmit de exportator prin care se arata conditiile in care are loc vanzarea. Functiile facturii: - arata faptul ca marfa a fost vanduta - mijloceste transferul de proprietate de la vanzator la cumparator - serveste la incasarea contravalorii marfii - serveste la efectuarea formalitatilor vamale Facturi cu functii specifice: Factura proforma – este un document solicitat de importator pentru a-i servi la realizarea unor formalitati prealabile importului. Factura consulara – este autentificata de consulatul tarii importatorului din tara exportatorului si confirma originea marfii, precum si faptul ca valoarea din factura reprezinta valoarea reala a marfii (se foloseste pentru simplificarea formalitatilor vamale in tara de import). Factura vamala este un document cerut la import in anumite tari pentru a determina sructura pretului contractual pe piata tarii de origine si serveste ca element de referinta pentru calculul taxelor vamale de import.
Capitolul 2: Expeditia internationala Prin expeditie internationala se intelege organizarea si coordonarea efectuarii transportului marfii pe parcurs international, de catre personae fizice sau juridice specializate. 2.1 Functiile expeditorului international Expeditorul international este o persoana fizica sau juridica, care, in schimbul unei sume de bani (comision, sau o suma forfetara) primita de la mandantul sau (intreprinderea de comert exterior) se obliga fata de aceasta sa preia marfurile incredintate si sa realizeze (sau sa faca sa se realizeze) intreaga gama a operatiunilor necesare pentru ca destinatarul (importatorul sau beneficiarul importului) sa poata intra in posesia bunurilor dobandite intr-un termen cat mai scazut si cu cheltuieli minime. Spre deosebire de expeditor, transportatorul realizeaza deplasarea efectiva a marfurilor in spatiu, cel mai adesea din ordinul expeditorului international si pe cheltuiala exportatorului sau importatorului. Principalele atributii ale expeditorilor sunt: 1. Consultantă de specialitate privind: a) interpretarea corectă a conditiilor de livrare , b) cea mai avantajoasă modalitate de transport, c) modul de ambalare, de marcare si încărcare a mărfurilor, d) încadrarea tarifară, e) orice alte informatii. 2. Pregătirea calculatiilor tarifare si a cheltuielilor suplimentare (accesorii) de transport, facturarea si decontarea acestora. 3. Stabilirea mijloacelor de transport si a rutelor cele mai eficiente 4. Efectuarea operatiunilor de asigurare a mărfurilor pe durata transportului. 5. Receptia si predarea mărfurilor eliberând un certificat „Tacking în charge” sau „Prise en charge” sau certificate FIATA 6. Emiterea documentelor. FIATA – Fédération Internationale des Associations de Transitaires et Asimilés. 7. Organizarea unor expeditii speciale pentru: -manifestări expozitionale, târguri, simpozioane etc. - expedieri agabaritice , -expedieri de grupaj. 8. Oferirea unor servicii suplimentare:
- avizări privind modul de derulare a transportului; - supravegherea transportului; - măsurarea si cântărirea (dacă a fost luată în sarcină); - reparatii diferite, distributie, consolidări etc. 9. Studii de specialitate. Expeditorul furnizează transportatorilor importante servicii, si anume: - actionează ca mandatar al companiilor de transport2; - actionează ca mandatar al detinătorilor (de stat sau particulari) de containere; - asigură închirierea mijloacelor de transport; - utilizează propriile mijloace de transport; - încheie conventii cu autoritătile de resort pentru obtinerea unor reduceri tarifare, autorizatii de transport etc.; - participă constructiv la elaborarea conventiilor internationale de transport si expeditie. Dorim, totusi, să facem o precizare, si anume, principala activitate a expeditorului este aceea de a organiza: depozitarea, manipularea, transportarea, vămuirea mărfurilor, pe numele si în contul mandantilor, ale căror interese le reprezintă, fată de transportatori/cărăusi,organele vamale, autorităti, societăti de asigurare etc. 2.2. Utilizarea serviciilor carausului sau ale expeditorului international Pentru transportul marfurilor care fac obiectul unei tranzactii comerciale internationale, de la depozitele sale si pana la punctual de destinatie convenit cu importatorul, exportatorul se adreseaza direct unui caraus, sau apeleaza la serviciile unui expeditor international, specializat in operatiuni de intermediere intre exportator si caraus. Orice caraus sau expeditor international, inainte de preluarea marfii, trebuie sa verifice: numarul coletelor, numarul containerelor, starea aparenta a marfii si a ambalajului, marcajul, continutul coletelor, greutatea marfii si documentele comerciale insotitoare. 2.3. Documentele eliberate de expeditorul international si de catre caraus La preluarea marfii, expeditorul international elibereaza o serie de documente proprii, respective documente elaborate de FIATA, dupa cum urmeaza:
• FIATA-FCR: Forwarder’s Certificate of Receipt,
• FIATA-FCT: Forwarder’s Certificate of Transport • FIATA-FBL: Negotiable FIATA Combined Transport Bill of Lading FIATA Bill of Lading (de culoare albastră) • FIATA-FWR: FIATA Warehouse Receipt • FIATA-FFI: FIATA Forwarding Instructions • FIATA-SDT: Shipping Declaration for the Transport of Dangerous Goods Toate aceste documente, înseriate, emise în milioane de exemplare sunt recunoscute de Camera Internationala de comert dela Paris. La preluarea marfii pentru transport, carausul elebereaza urmatoarele documente: conosamentul maritime, scrisoarea de trasura tip CMR, scrisoarea de trasura feroviara, scrisoarea de transport fluvial, scrisoarea de transport aerian cu expeditie exclusive, nedivizata.
Capitolul 3: Asigurarea marfurilor in transportul international Marfurile care sunt transportate pe traseu international sunt supuse unor riscuri legate de operatiunile de manevrare, depozitare, transbordare, ca si de cele care tin de transportul propriu – zis. In plus, pe durata transportului, pot sa apara o serie de cazuri fortuite sau de forta majora, care pot afecta grav securitatea marfii supuse transportului. Pe durata transportului international, marfa circula pe riscul unuia sau altuia dintre partenerii contractuali, care, conform prevederilor clauzei din contract privind livrarea, este obligat sa ia, de regula, masuri de asigurare. Asigurarea se bazeaza pe o relatie contractuala intre posesorul bunului, in calitate de asigurat, si o companie de asigurari, in calitate de asigurator. Prin aceasta, asiguratul transfera anumite riscuri asiguratorului, platindu-I acestuia o suma de bani denumita prima de asigurare, urmand ca, in cazul producerii daunelor, asiguratorul s ail despagubeasca pe asigurat, conform conditiilor stabilite prin contract. Scopul economic al asigurarii il reprezinta repunerea asiguratului in situatia patrimoniala in care se afla inainte de producerea daunelor. In cazul in care se efectueaza plata despagubirii, asiguratorul se subroga in toate drepturile proprietarului incarcaturii si poate intenta actiune juridical impotriva carausului sau unor terti, pentru recuperarea unor sume in masura in care raspunderea pentru producerea pagubei este in sarcina transportatorului sau a tertilor. Contractul de asigurare (polita de sigurare) este documentul care atesta acordul de vointa dintre asigurat, care se obliga sa plateasca o anumita suma de bani, reprezentand prima de asigurare, si asigurator, care in schimbul primei, se oblige sa-l despagubeasca pe asigurat pentru daunele pe care le-ar suferi datorita producerii riscurilor asigurate. Polita de asigurare (polita cargo) este de mai multe feluri: polita pe calatorie, polita cu alimente, polita de evaluare, polita de abonament. In vederea incheierii contractului de asigurare a marfii supusa transportului international, exportatorul remite expeditorului international cererea de asigurare. Pe baza acestui document, expeditorul incheie cu casa de asigurari polita de asigurare si il avizeaza pe exportator printr-un aviz de asigurare.
Capitolul 4: Vamuirea 4.1 Regimul vamal Marfa care face obiectul uei tranzactii comerciale internationale intra sub incidenta regimului vamal atat in tara de provenienta, cat si in tara de destinatie si, eventual, in tarile de transit. Regimul vamal national indica, pe de o parte, daca si unde vor fi platite taxele vamale, iar pe de alta parte, daca si in ce conditii marfa va fi supusa controlului vamal. Regimurile vamale sunt de doua tipuri: commune si suspensive. Regimul comun se aplica automat, in conformitate cu lugea vamala, si priveste toate marfurile de export si de import, iesite sau intrate din sip e teritoriul vamal respectiv. Regimurile suspensive au ca effect suspendarea platii anumitor taxe vamale sau a aplicarii unor masuri de control vamal. 4.2 Procedura de vamuire Principalele elemente care definesc statutul vamal al unei marfi sunt: valoarea in vama, pozitia tarifara, originea marfurilor. Valoarea in vama. Serveste pentru trei scopuri: aplicarea taxelor vamale ad valorem, precum si a altor taxe legate de vamuire, stabilirea marimii garantiei financiare solicitata de organelle vamale, aplicarea, daca este cazul, a altor masuri de polotica comerciala. La export, valoare in vama se intelege libera de taxe la punctual de iesire a marfii de pe teritoriul vamal national, incluzand, daca este cazul, cheltuielile de transport pana la frontiera. In consecinta TVA pentru marfurile livrate pe piata internationala se restituie exportatorului. La import, in conformitate cu prevederile OMC, valoarea in vama se determina la locul de intrare a marfii in tara de destinatie, in principal sub forma valorii de tranzactie a marfii respective. In comertul international, in vederea initierii formalitatilor vamale pentru o marfa exportata sau importata, se intocmeste dosarul de vamuire, care contine declaratia vamala, precum si alte documente soliciate de autoritatea vamala din tara unde are loc vamuirea. Declaratia vamala este documentul scris, intocmit de detinatorul marfii sau de un reprezentant al acestuia, prin care se prezinta elementele necesare vamuirii.
Capitolul 5: Plata in tranzactia internationala Plata reprezinta indeplinirea obligatiei importatorului de a achita exportatorului contravaloarea marfurilor livrate, in conformitate cu prevederile clauzei privind pretul din contractul de vanzare internationala. 5.1. Plata directa Plata directa in numerar. Prin aceasta metoda, importatorul plateste exportatorului, la locul expeditiei sau al receptiei, achitand pe loc, in moneda nationala a exportatorului sau in valuta, contravaloarea marfii primate sau a prestatiei de servicii de care a beneficiat. Plata prin ordin de plata. Importatorul, care dispune de numerar sau de credit la o banca, ii da acesteia un ordin de plata, indicand numele beneficiarului si suma care urmeaza sa fie platita intr-un anumit termen si in anumite conditii. 5.2. Schimbul de documente de plata O asemenea modalitate se utilizeaza frecvent in cazul operatiunilor de compensatie, fara miscare de bani. Exportatorul trimite unei banci, din tara sa, documentele care atesta expedierea marfii. Banca expediaza aceste documente corespondentului sau din tara importatorului. Banca correspondent il invita pe importator ca, la randul sau, sa-I prezinte documentele, din care sa rezulte ca a expediat exportatorului initial marfurile convenite prin contractul de compensatie, de valoare egala cu cele importate. 5.3. Plata prin incasso documentar Este o tehnica de plata care consta in acordarea unui mandate de catre exportator bancii sale, de a incasa, contra documente, suma reprezentand contravaloarea unei tranzactii internationale si de a vira aceasta suma in contul sau. Incasso-ul documentar este modalitatea prin care o banca incaseaza suma datorata de un cumparator, contra remiterii documentelor. Incasso-urile documentare se realizeaza conform Regulilor uniforme privind incasso-urile publicate de Camera Internationala de Comert din Paris si ratificate de cea mai mare parte a bancilor.Aceste reguli stabilesc principalele obligatii si drepturi ale partenerilor care recurg la incasso.
Responsabilitatea bancii se limiteaza in principal la tranzmiterea si remiterea documentelor contra platii sau acceptarii unui efect de schimb.Incasso-ul documentar ii asigura vanzatorului o protectie net superioara celei date de o simpla factura, dar mai slaba decat cea asigurata de un acreditiv documentar. 5.4. Creditul documentar Constituie modalitatea de plata cel mai des utilizata in decontarea platilor internationale, intrucat ofera suficiente garantii atat exportatorului, cat si importatorului. Astfel, exportatorul este sigur ca va incasa pretul, imediat ce poate dovedi ca a expediat marfa si a indeplinit conditiile contractuale, iar importatorul are certitudinea ca marfa platita ii este expediata. Principala forma sub care creditul documentar apare in practica platilor internationale o constituie acreditivul documentar. Acreditivul documentar reprezinta angajamentul asumat de o banca, la ordinal sip e contul importatorului, de a plati o anumita suma de bani, contra documentelor atestand livrarea marfii, pe care exportatorul se oblige sa le emita si sa le prezinte, in conditiile si la termenele stabilite de catre ordonatorul acreditivului. 5.5. Plata in cont deschis Conform acestei modalitati de plata, exportatorul, dupa expedierea marfurilor, trimite factura externa si documentele de proprietate asupra marfii direct importatorului. In acest caz, exportatorul lucreaza pe baza de incredere, pierzand controlul asupra incasarii contravalorii marfii, imediat dupa expedierea acesteia. 5.6. Plata contra rambus la livrare Aceasta modalitate de plata confera carausului final un mandate de intermediar financiar. Carausul este cel care asigura incasarea contravalorii marfii si transmiterea acesteia catre exportator.
Bibliografie 1. 2. 3. 4.
Octavian Liviu Olaru – Tehnica operatiunilor de comert exterior Doinita Liliana Popescu – Transporturi internationale Doinita Liliana Popescu – Asigurari Bugnar Nicoleta, Mester Liana – Tranzactii economice internationale
