Deeanne Gist - Sacrificiul inimii

deeanne

G ist

Orgolii, pasiune, simful dreptdfii - //, mai presus de oricey o dragoste care infruntd intreaga lume. .. Ambipoasa domnisoara doctor Billy Jack Tate lupta din rasputeri sa-$i construiasca o cariera si un renume intr-o profesie a barbaplor, in ciuda unei societati extrem de conservatoare. Ca medic la Expozitia Internationale din Chicago, este cu un pas mai aproape de a avea propriul cabi­ net - pana cand are drept pacient un barbat care ameninta sa-i puna in pericol visul de-o viata. Chipe$ul Hunter Scott face parte dintr-o elita. Ca politist texan detasat in Garda Columbiana care se ocupa de paza expozitiei, a fost ales pentru fizicul, caracterul si abilitatile sale. Lui Hunter nu-i plac nici orasele mari, nici femeile care au pretentia de a avea o indeletnicire de barbat. Dar este atras fara sa vrea de Billy din prima clipa in care o vede si nu poate sa nu fie impresionat de priceperea ei. Gasirea unui bebelus abandonat li face sa se apropie si mai mult si sa isi gaseasca un obiectiv comun - sa ofere un viitor mai bun copiilor din mahalalele sordide din Chicago. Pe masura ce expozitia se apropie de final, Billy si barbatul care i-a cucerit inima se afla in fata unor decizii imposibile - si a unor alegeri pe care nici unul nu s-a crezut vreodata in stare sa le faca. Romanele lui Deeanne Gist, deopotriva cele cu tenta istorica cele contemporane, au urcat rapid in topul celor mai bune card, ajungand sa fie apreciate atat de cititori, cat $i de critici. Cu patru nominalizari pentru premiile RITA, doua premii Christy castigate consecutiv si o mul|ime tot mai numeroasa de fani loiali, Deeanne G ist pare sa fi gasit reteta succesului.

D eea n n e G ist

S itcri^iciiilu tim co Traducere din limba engleza Oana Barbelian

CapitoCuC 1 - Deschide usile alea! Femeia care purta o fusta practica m oderna isi indrepta umbrela spre paznicul Expozitiei Internationale din Chicago. M iscarea facu sa i se ridice poalele uim itor de scurte cu inca cincisprezece centim etri scotand la iveala putin din ciorapul de deasupra jam bierelor bleum arin. Blocand intrarea in Congresul International a Progresului Femeilor, un gardian cu barba isi incrucisa bratele si-si departa picioarele. Un val de indignare puse stapanire pe grupul de femei care serpuia pana afara in strada. „Eva nu a fost singura femeie care sa creasca un Cain“, se gandi Billy, impingandu-se sa-si faca loc prin marea de bonete. Totusi, avea nevoie sa i se permita accesul imediat. Probabil ca gardianul acela nu avea sa deschida usile pentru un apostol al miscarii feministe, dar avea sa le deschida pentru ea, dr. Billy Jack Tate. Femeia era program ata sa ia cuvantul si isi petrecuse multe ore scriind, rescriind si exersand discursul pe care avea sa-1 tina la Congresul pentru Femei. -V a rog sa ma iertati, domnule. Tanara isi flutura batista dea­ supra capului. Eu sunt dr. Billy Jack Tate. Sunt program ata sa iau cuvantul in Sala Columb si trebuie sa intru imediat. Inalt si de neclintit in uniforma lui albastra cu dungi, barbatul privi spre ea, apoi isi indrepta din nou atentia spre multimea cea mare. Femeia miji ochii. Nu avea cum sa n-o fi vazut. Nu in rochia asta. Pentru ca ziua insorita de primavara oferea caldura si promitea venirea verii, culoarea predominant^ a rochiilor purtate la Congres era maro-galbui. Mai putin a ei. Ea ii daduse voie croitoresei sa o convinga sa poarte o nuanta surprinzatoare de verde cu accente vii de roz, o decizie pe care o pusese la indoiala de mii de ori. >

(.Deeanne § i s t —

----------- ------------------

-------------------- ---

Strecurandu-se printre trupurile strans lipite unele de altele, isi facu loc cu forta spre partea din fata, asemenea unei perechi de ciorapi printr-un storcator de rufe. - Domnule, am zis ca am nevoie... Deasupra paznicului se deschise un oberliht pe unde isi facu aparitia un cap de barbat cu parul grizonant ravasit, cu o expresie tracasata si cu trupul ascuns. - Sala este plina pana la refuz, striga el prinzandu-se cu mainile de pervaz si miscand din coate. Arunca rapid o privire inauntru, isi recapata echilibrul pe ceea ce trebuie sa fi fost o scara si-si intoarse din nou privirea spre ele. Nu se va mai permite accesul. Va sfatuiesc sa faced stanga-mprejur si sa merged acasa. Strigatele de protest acoperira vocea lui Billy care se straduia din rasputeri sa capteze atentia barbatului. -Domnule, striga ea din nou. Sunt dr. Billy Ja... Retragandu-se asemenea unei testoase speriate, barbatul tranti oberlihtul si-1 inchise. Paznicul adopta o postura si mai impozanta. Inca un vuiet de dezaprobare rasuna din mijlocul grupului de femei. Unele ridicara tonul, altele isi inaltara pumnii. Prinsa in revolta, reformatoarea rochiilor sari impleticindu-se peste funie, lasand crapatura fustei sa se departeze si mai tare, si incepu sa urce treptele. - Dati-va la o parte! Barbatul scoase un palos scurt din teaca si-1 ridica in fata. Femeia se opri cu piciorul drept pe o treapta si cu stangul pe o alta. Billy incremeni. Murmurul multimii se stinse. Mai inainte de toate, sabia trebuia sa aiba scop decorativ, dar era bine lustruita si, mai mult ca sigur, abia ascutita. - Chiar in spatele zavoiului am o duba in care sa le salt pe cele care deranjeaza ordinea publica, rosti el pe un ton grav, calm si plin de convingere. Am la dispozitie o armata de politisti care sa fie trimisi de indata ce dau semnalul si, atunci, cea mai eficienta trupa adunata vreodata va ajunge aici in masa. Iti sugerez cu fermitate sa cobori. O vrabie, nesimtind tensiunea acumulata, isi flutura aripile, ateriza si ciripi in semn de bun venit. Billy reusi sa-si faca loc in fata. Sigur ca nu avea sa se ajunga la varsare de sange, dar in caz ca... -Haide, Martha, se auzi glasul convingator al unei femei din apropiere. Haide sa incercam o alta intrare. 8

Sacrxjkm( inimn Desi politistul nu isi lua nici o secunda ochii de la amenintare, Billy simti ca era constient de orice miscare din jurul lui. Incepu sa sim ta fiori reci in sus pe sira spinarii. Se strecura pe sub funie. Ghemuindu-se aproape pe vine, barbatul apuca sabia cu cealalta mana, forma un semicerc cu bratele si incepu sa-si plimbe privirea printre femei. - Numele meu este dr. Billy Jack Tate. Vocea ei intrerupse tacerea care se asternuse brusc, ca atunci cand strabatea iazul inghetat de pe domeniul surorii ei. Continua sa vorbeasca pe un ton calm si chibzuit: Sunt chirurg si orator aici la Congres. Nu vrem necazuri. Isi intoarse atentia spre femeia pe nume Martha. Cred ca mai bine am face cum spune el. Omul a depus un juramant sa urmeze ordinele, iar ordinele spun ca nimeni nu mai intra in dadire. Nu suntem o gloata de barbati salbatici, ci femei. Niste femei mult prea rationale si crea­ tive care nu pot sa apeleze la forta bruta. Intre ele, se auzi tensiunea paraind. In cele din urma, femeia isi ridica barbia si facu stanga-mprejur. Din nou, sari peste franghie in loc sa se lase in jos pe sub ea. Barbatul ramase la fel de incordat, nu-si puse sabia la loc in teaca si nici nu le slabi din ochi. - Coboara. Billy li surase cu calm. - Nu vreau sa te simti amenintat. Chiar sunt orator si chiar am nevoie sa ma strecor inauntru. Discursul meu incepe in... Se uita la ceas. ...treizeci si opt de minute. - Esti doctor cum sunt eu casnica. Acum coboara. Billy se zbarli toata. - Cu siguranta, eu sunt doctor. Mi-am obtinut diploma medicala la Universitatea din Michigan si, in ultimii sapte ani, am profesat in spitale din toata tara. Sunt experta in anatomie, iar discursul meu este despre ce inseamna sa fii femeie intr-o profesie de barbat. Acum, coboara dumneata sau o sa-i informez pe organizatorii acestui Con­ gres despre cine anume este cel care m-a impiedicat sa le vorbesc miilor de persoane care asteapta sa ma asculte. Cu fiecare argument, expresia lui devenea din ce in ce mai amuzata pana ce, la ultima ei amenintare, pufni us or in ras. Macar se indreptase si-si coborase sabia, chiar daca nu renuntase de tot la ea. -Trebuie sa recunosc, domnisoara, esti agila. Dar chiar dumnea­ ta ai spus ca femeile sunt sirete, nu eu. Oricum, eu nu sunt genul care sa se lase prostit de o fata frumusica. >

f

9

-—

— ---------------- -

T)eeanne Cjist - ------------------------- —

- Creative. Am spus ca suntem creative, nu sirete. Isi puse sabia la loc. - E acelasi lucru. Acum, mergi de-aici. Nu te las nici pe dumneata, nici pe altcineva sa intre. Femeia se uita spre usa. - Dar eu chiar sunt cine spun ca sunt. Cu un oftat prelung, barbatul li facu semn din maini sa piece. - Vorbesc serios. Fie te duci singura de partea cealalta a franghiei aleia, fie il rog pe Willie de colo sa te escorteze pana la duba politiei. De acolo, o sa mergi direct la inchisoarea locala, in care nu se face o treaba prea buna cand vine vorba de separarea puscariasilor femei de barbati. Usor nelinistita, femeia privi spre zona indicata de el cu capul. Printre palarii de dam a de toate marimile si formele, la doar cativa pasi, zari stand un barbat destul de voinic, care isi inclina palaria. Cu buzele stranse, femeia cobori treptele in graba. Trebuia sa incerce o alta intrare. Dar cladirea era imensa. Pana ce avea ea sa-si faca loc prin multime si sa se roage de fiecare paznic, intervalul adresat cuvantarii ei avea sa se duca pe apa sambetei. Ar fi trebuit sa soseasca mai devreme, dar nu se asteptase sa vina atatea femei si, in mod cert, nu se asteptase ca o cladire ca asta sa se umple pana la refuz. Inainte sa treaca din nou pe sub franghie, se uita inapoi peste umar. -A m nevoie de numele dumitale... sa le pot spune oficialilor cine mi-a blocat accesul. Barbatul facu o plecaciune. - Peter Stracke. Dar toata lumea imi spune Pete. Ii facu semn cu ochiul. Femeia se pleca pe sub franghie. Imediat, femeile ii facura loc sa treaca. Se prea poate ca domnul Stracke sa nu o fi crezut, dar ele o facusera si aveau cel mai mare respect pentru ea. Abia apucase sa faca vreo noua metri cand o femeie batrana de la tara o apuca de mana. - Doctore? Billy incuviinta din cap. - Pot sa te bag eu inauntru. Se uita intr-o parte si-ntr-alta, apoi veni si mai aproape. Dar nu are sa fie pe usi. 9

7

10

SacrijiciuC mtmn Billy nu era sigura ce miros era mai puternic, duhoarea respiratiei femeii sau a trupului ei nespalat. Cu toate astea, femeia n-avea nici o vina. Importanta unei igiene sanatoase era un subiect incontinuu disputat de catre cei din profesia lui Billy. Si, desi simtea ca avea dreptate, Billy era in minoritate. Se uita la ceas. Mai avea doar douazeci si patru de minute. - E o cale rapida? Sunt implicati si paznicii? Femeia surase scotand la iveala mai mult lipsa dintilor decat prezenta lor. - Numa’ vino dupa mine. Dupa ce ocolira un leu imens din bronz care flanca intrarea, feme­ ia o conduse pe Billy pe iarba inspre partea de nord a dadirii. Cu cat se indepartau mai tare, cu atat era mai putin aglomerat, pana ce, in cele din urma, ajunsera la marginea multimii de femei. -Repede, pe aici. Aplecandu-se pe sub un tufts firav, femeia se lasa in genunchi si incepu sa zgaltaie una dintre ferestrele beciului. Billy privi in spate. Nu era nici urma de paznici, dar cateva fe­ mei le priveau cu mandrie. Cu un zambet din ce in ce mai larg, una dintre ele le mana pe celelalte din jurul ei, apoi le indruma sa se intoarca cu spatele si sa formeze un zid uman in jurul lui Billy si al complicei ei. Gestul ii incalzi inima. Femeile erau o specie minunata. Pacat ca nu conduceau tara. - E un cui slabit. Femeia gemea in timp ce tot trupul i se cutremura in incercarea ei continua de a zdruncina fereastra. Lasandu-se in jos langa ea, Billy incerca sa nu se gandeasca la pamantul umed de sub genunchii ei. Mai bine sa ajunga cu fusta plina de praf decat sa nu ajunga deloc. Isi sprijini degetele de-a lungul celeilalte parti a cadrului si apasa cat de tare putu. -A sa, se auzi femeia rasufland cu tafna. Eu fac curatenie noaptea in locul asta. Le tot zic barbatilor de luni bune de fereastra asta, dar nu s-au deranjat sa se ocupe de ea. Fara vreun avertisment, rama se balansa inspre interior izbindu-se de zid. Avantul o proiecta pe Billy in peretele de piatra de deasupra deschizaturii. Borul palariei ii rasuci agrafele intr-un unghi ciudat si-i smulse parul incalcit printre ele. Femeia trase aer in piept si se impinse in spate. Palaria ii protejase macar fata. Daca n-ar fi fost borul s-o opreasca, mai mult ca sigur si-ar fi spart nasul. j

>

11

-—

------------------—

1Deeanne (gist ----------------------------- -

- Haide. Femeia isi flutura bratul inspre fereastra. Fara sa ia in seam a durerea de cap, Billy isi cantari optiunile. Nu avea decat sa se lase de tot pe pam ant si sa se strecoare inauntru. Cu un oftat, se arunca zgom otos pe jos si-si intinse bratele inspre des­ chizatura. Era pe jum atate intrata cand isi dadu seam a ca fereastra se afla la nivelul tavanului subsolului. Isi trecu mainile inapoi prin deschizatura si se trase inapoi. - O sa tree cu picioarele inainte. Pana la podea, sunt mai bine de doi metri. Dar intrarea cu picioarele in fata nu era nici pe departe la fel de usoara ca intrarea cu capul inainte. Batrana o prinse de glezne si-o ajuta sa-si treaca picioarele prin deschizatura. Billy isi ridica bratele si se impinse prin fereastra cat de bine putu, apoi se lasa pe burta si-si ridica soldurile. Se dadu in spate ca ram a inaintand cu fustele si pantalonasii ridicati la brau. Fara prea mult efort, picioarele acoperite de pantalonasi reusira sa patrunda in incapere si sa atarne langa peretele de piatra rece ca gheata al subsolului. Dar fustele ii ramasesera intoarse pe dos si-i infasurau trupul in faldurile lor, impiedicand complet progresul. -M -am blocat, striga ea bodoganind si indicand spre fuste. In cateva secunde, toate mainile trecura la treaba si-o coborara tot restul distantei. -S ta ti, tipa ea. Mai usor! Rochia mea... o sa se sfasie. Si... si o sa cad! Femeile o prinsera de brate, degetele lor infigandu-se in carnea ei delicata. Billy isi inalta capul moment in care borul palariei se lovi de marginea ferestrei. - Usor. Cat de incet puteti. Cadrul dur din lemn ii zgarie talia sfasiind bumbacul delicat care 11acoperea corsetul. Pantalonasii i se ridicara in sus pe picioare strangandu-se in jurul coapselor. In incercarea de a vedea cat mai are pana la podea, isi balansa picioarele. Nimic in afara de aer. Femeile o coborara inca putin. Din cauza pozitiei ciudate in care statea, incepu sa sim ta junghiuri in brate. - Stati, rasufla ea. Dati-mi drumul la bratul drept. Femeile ii eliberara bratul. Durerea din bratul stang crescu inzecit. Billy isi trase bratul liber inauntru si se sprijini de perete. >

12

-—

------------------ ---

SacrijiciuC inim n

- ------------------------- —

- Cand numar pana la trei. Gata? Unu... doi... trei. Ii dadura drumul si aproape imediat atinse podeaua. Genunchii ii cedara. Printre fustele incalcite si din cauza podelei tari, ii lua o clipa sa se orienteze - Doctore? se auzi glasul batranei. Esti bine? in gand, Billy isi trecu toate extremitatile in revista. In afara de faptul ca avea genunchii slabiti si ca ii zvacneau bratele de durere, totul parea sa functioneze bine. - Da. Da! Sunt bine. Va multumesc foarte mult. In loc sa auda un cor de incurajari, Billy nu auzi nimic. Tacere completa. O tacere sinistra. O picatura de umezeala din tavan cazu cu zgomot pe podea. Fe­ meia isi dadu parul de pe fata, isi indrepta palaria si se uita in sus spre tovarasele ei. De dincolo de fereastra priveau patru fete. Toate isi concentrau atentia asupra peretelui opus. Billy simti cum i se face pielea de gaina. „Da, Doamne, sa nu fie un sobolan.“ Ura sobolanii. - Ce este? suiera ea. Femeile nu scoasera nici un sunet, ci doar ramasera cu ochii mari. Avand grija sa nu faca miscari bruste, tanara isi trase picioarele sub ea si se indrepta putin cate putin. In cele din urma, se intoarse, apoi trase aer in piept. Silueta unui barbat... nu, nu a unui barbat, a unui paznic. Un paznic cu umeri ingrozitor de lati, o talie bine facuta, o teaca de sabie si o pereche de picioare foarte musculoase statea sprijinit cu un umar de cadrul usii si cu gleznele incrucisate una in fata celeilalte, scotand in evidenta o pereche de cizme de cowboy. Barbatul isi inclina capul. - Mergi undeva? >

a

7

y

>

CapitofuC2 Zumzetul unor becuri indepartate explica de unde venea stralucirea delicata a luminii. Pentru ca razbatea din spatele lui, Billy nu reusea sa distinga decat conturul siluetei lui. Si, datorita palariei ei cu boruri largi, femeia simtea ca nici el nu-i putea vedea fata. 13

----------- --------------- --- (

Deeanne Q ist- —

---------------------

Dar tot ce nu se putea zari de sub umbra palariei ei se putea deslusi din atitudinea lui. Imaginile ii revenira fulgerator in minte. Ghetele ei trecand dincolo de cadrul ferestrei, trupul incovoiat in timp ce-si facuse loc ina­ untru, centimetru cu centimetru, asemenea unei rame, fustele care n-o urmasera asa cum ar fi trebuit, pantalonasii care i se ridicasera de-a lungul gambelor si i se stransesera pe coapse, fundul evident ex­ pus din cauza pozitiei si picioarele atarnand peste fereastra in vreme ce degetele ii cautau o suprafata stabila. Simti un val de caldura strabatandu-i tot corpul. Ar fi vrut sa poata intra in pamant, sa injure de furie si sa-1 imbranceasca. Ceva. Pornirea imediat urmatoare de a fugi mancand pamantul o coplesi. Cu toate astea, reusi sa le stapaneasca pe toate. Invatase de mult cum sa-si pastreze cumpatul in fata barbatilor, indiferent de cat de delicata era situatia. Dinspre fereastra se auzira soapte, apoi o bubuitura in timp ce cineva tranti fereastra. Din ce isi dadea ea seama, barbatul nu se miscase din loc, nici macar nu respirase. Billy cauta ceva de zis. - De cand esti acolo? - Cam de la inceput. Ea ramase cu bratele pe langa corp, rezistand impulsului de a se agita. „Nici un semn de slabiciune“, isi reaminti. „Nu trebuie sa arati nici un semn de slabiciune. Fa-1 sa uite ca esti * femeie.“ Inghiti cu greutate. Nu prea erau sanse ca asta sa se si intample. -A m auzit fereastra deschizandu-se. Vorba-i taraganata specifica sudistilor avea insa o tonalitate grava. Am coborat imediat sa investighez. Sa investigheze. Simti cum se imbujoreaza toata. Ce ar zice un barbat intr-o astfel de situatie? - De ce nu m-ai ajutat? In mod sigur ai vazut ca aveam nevoie de ajutor. Barbatul isi inalta barbia si incepu sa se scarpine. - Nu prea stiam de ce sa te apuc. Trebuia sa schimbe subiectul, sa incerce sa-i stearga imaginile acelea din minte. Dar lucrase indeajuns cu barbatii incat sa stie ca acele imagini nu aveau sa poata fi sterse atat de usor. -Trebuie sa plec. Barbatul incuviinta din cap. 9

>

'

9

9

14

9

7

-—

------------------- ---

Sacrijiciuf xnxmxx - —

------------------- ---

-D a, asa e. -N u , vreau sa spun ca trebuie sa urc. Sunt programata sa iau cuvantul in Sala Columb. - Cand? - Foarte curand. Trebuie sa ma grabesc. - Cine esti? -A sta n-are nici o importanta. Nu avea de gand sa-i spuna cine e. - In mod cert, e important, altfel nu ai face parte dintre oratori. - Nu sunt o persoana faimoasa. Barbatul isi incrucisa bratele. - Pai, e dezamagitor. Pentru mine, ar fi fost un moment impor­ tant daca as fi putut sa spun ca i-am vazut, aa, pantalonii lui Eliza­ beth Stanton, nu? - Sunt pantalonasi, nu pantaloni. Fu cat pe-aci sa-si muste limba. Oare se obisnuise atat de tare sa discute chestiuni delicate cu colegii si pacientii de sex masculin incat uitase cum sa vorbeasca in afara locului de munca? -Pantalonasi, pantaloni, zise el ridicand din umeri, cum vrei sa le zici, toata lumea stie ca voi, reformatoarele, ii purtati nu numai pentru ca vreti sa va imbracati la fel ca noi, dar pentru ca vreti sa aveti si aceeasi putere. Arunca o privire rapida inspre fusta ei. Si chiar daca vesmintele voastre sunt mai delicate decat ce purtam noi, barbatii, sunt convins ca efectul obtinut este mult mai puternic. Din tonul lui era limpede ca o tachina. Dar ea nu era deloc amuzata. Rochia ei nu se asemana catusi de putin cu una pe care ar fi purtat-o o reformatoare. Fusta nu-i era despicata, nici scurtata si nici nu avea o culoare stearsa. Toate vesmintele ei erau feminine. Simplul fapt ca purta pantalonasi si jupon si avea o profesie de barbat nu insemna ca isi dorea sa fie barbat. Pe de alta parte, uzurparea puterii lor era o cu totul alta treaba. Cu toate astea, nu avea de gand sa intre intr-o polemica cu el. Privi acele ceasului de mana. Desigur ca nu le putea vedea, dar poate ca el nu stia asta. - Imi pare rau, dar te rog sa ma scuzi. Porni spre el. Barbatul se dezlipi de cadrul usii asezandu-se perfect drept. Doamne, Dumnezeule! Auzise ca unui dintre criteriile de selectie a celor care faceau parte din Garda Columbiana era sa aiba peste 7

>

y

>

y

y

y

15

------------------------------

deeanne

g i s t -—

-------------------- —

o anumita inaltime, dar tipul acesta... tipul acesta era un adevarat urias. Aproape ca atingea cu capul de pragul de sus al usii. - Ma tem ca nu te pot lasa sa urci, rosti el. - Ma tem ca trebuie sa insist. II putea vedea cum incearca sa-i ob­ serve trasaturile asa ca isi trase si mai tare pe ochi borul palariei. In mod normal, i-ar fi spus cine este pentru ca era extrem de mandra de gradul ei medical. Probabil ca avea sa-1 complexeze teribil cu studiile ei academice. Pana la urma, de cat creier aveai nevoie ca sa fii paznic? Probabil ca nu prea mult. Doar muschi. Iar dintr-astia avea din plin. - Sunt foarte hotarata sa-mi tin discursul, rosti ea pe un ton grav, pe care si-1 perfectionase in timpul nenumaratelor ocazii in care avusese de-a face cu pacienti necooperanti. Daca ma dai afara, o sa fac stanga-mprejur si-o sa intru inapoi. O sa-ti petreci intreaga zi hoinarind in sus si jos pe scarile acelea. Barbatul isi cobori privirea in timp ce lovi o pietricica ratacita cu varful cizmei de cowboy. -Tentant. Foarte tentant. Tanara inchise ochii. Nu asta vrusese sa spuna. -T e rog, domnule... ? Barbatul isi duse mana la chipiu. - Scott. Hunter Scott din Houston, Texas. Iar dumneata esti? -In intarziere pentru programarea mea. Te rog sa te dai la o parte. - Nu vrei sa stiu cine esti, nu-i asa? Ceea ce ma face sa cred ca fie minti, fie chiar esti celebra. - Nu mint si nici celebra nu sunt. Sunt in intarziere si chiar din ce in ce mai mult. Barbatul batu cu degetul in cracul pantalonului. - Sala Columb, zici? -D a. - Ei bine, nu cred ca strica sa te conduc acolo. Daca esti asteptata, atunci e in regula. Dar daca nu, atunci va trebui sa-ti iei talpasita de aici. Si, continua el dupa un moment de ezitare, nu uita ca ai promis sa intri din nou. Si poti sa pariezi toti banii pe faptul ca o sa stau cu ochii geana pe subsol sa observ... orice activitate neobisnuita. In loc sa-i raspunda, Billy ii facu semn cu mainile sa se dea la o parte. Barbatul ii oferi bratul, dar ea trecu pe langa el si urea singura pe scari. i

a

y

16

7

y

-—

--- --------------- --

Sacrijiciuf inim ii - —

--- --------------—

Nu se simti atat de bine pe cat isi inchipuise. El o urma indeaproape si, oricat de mult ar fi incercat, nu avea cum sa nu-si mai legene soldurile in timp ce urea treptele. Stia la ce se gandeste si ce isi imagineaza. Iar el era constient ca ea stia asta. Cand, in cele din urma, ajunsera la parter si pasira pe coridor, zumzetul vocilor femeilor o izbi la fel de brusc ca zidul de piatra atunci cand se deschisese fereastra. Murmure si rasete rasunau pe toata lungimea holului cavernos, sarind pana la acoperisul inalt si impletindu-se laolalta intr-un amestec infiorator. Pentru a se face auzite dincolo de galagie, femeile, pur si simplu, vorbeau mai tare. Inghesuiala era la fel de mare ca in multimea de afara. Caldura degajata de trupurile lor producea o umezeala incarcata cu arome amestecate de lavanda, trandafir si iasomie. Oficialii aveau dreptate. Chiar nu mai aveau unde sa permita accesul. - Sala Columb e chiar in fata. Domnul Scott ii facu semn cu degetul inspre vest. Femeia se uita fix la tivul hainei lui. Slava cerului ca era asa de inalt. Borul palariei ei ii tinea cu usurinta fata ascunsa de privirea lui. - Haide, o indemna el. Fara sa-i dea de ales, barbatul o apuca de brat. Nu de cot cum ar fi putut face un cavaler, ci de partea de sus a bratului asa cum face un politist cand trage un detinut. Cu toate astea, ii permise tratamentul dur. La cat de tarziu era, isi sacrifica de bunavoie mandria pentru a-si atinge scopul. El stia unde se afla Sala Columb, in vreme ce ea nu. Tanarul pasi la jumatate de pas in fata ei, facandu-i loc sa treaca datorita siluetei lui impunatoare. Totusi, cand ajunsera in cadrul usii, femeia incepu sa se impotriveasca. O persoana are o singura sansa de a face o prima impresie buna. Faptul ca era trasa in fata asemenea unui infractor nu avea sa creeze impresia pe care voia sa o lase. - Iti multumesc pentru ajutor, domnule. Acum imi poti da drumul. Pot sa ma descurc sa... -Scott! Strigatul veni de pe hoi, de la cativa metri departare. Domnul Scott isi intoarse capul in timp ce continua sa o tina strans de brat. Inaltimea ii permitea sa vada pe deasupra capetelor si a palariilor tuturor femeilor. - Aici! Repede! Vocea apartinea in mod cert unui barbat. 7

>

7

17

‘D eeanne Cj ist Domnul Scott il zari pe cel care-1 striga. - Ce este? Desi nu se auzi nici un raspuns, probabil ca se transmise vreun fel de semnal. -N u poate astepta? Am o... Billy isi cobori barbia si-si ascunse fata. -A m o chestie aici, continua el. Femeia dadu ochi peste cap. Dupa ceea ce trebuie sa fi fost inca un sem nal, tan aru l morm ai ceva printre dinti si-o rasuci cu fata la el, prinzand-o de ambele brate. -A m sa ma in tore si, cand am s-o fac, ai face bine sa te afli pe scena. Billy ramase cu privirea atintita la cizmele lui care erau acoperite cu un soi de piele. Nu de crocodil, ci ceva complet necunoscut ei. - Acolo o sa fiu. - Da-i drumul, atunci. -Scott! se auzi din nou strigatul, de data asta si mai insistent decat data trecuta. Fara sa mai astepte sa vada daca se supune sau nu, o elibera si-si facu loc prin inghesuiala. Billy se asteptase sa-1 vada facandu-si loc fara sa-i pese de cei din calea lui, dar, in schimb, barbatul se scuza in timp ce apuca delicat fiecare femeie de umeri si o impinse putin cat sa se poata strecura printre ele. Femeia isi freca umarul. Cu ea nu fusese nici pe departe la fel de amabil. Se scutura si-si privi ceasul. Doamne, Dumnezeule! Exact doua fix. Trase de usa si se poticni. Sala era imensa si plina pana la refuz. Avea sa-i ia cateva minute sa ajunga pe scena. Poate ca se grabise lasandu-1 pe domnul Scott sa piece. Privi peste umar, dar barbatul fusese deja fnghitit de multime. /

)

>

}

9

>

De indata ce se strecura in Sala Columb, privirea lui Hunter fu imediat atrasa spre scena. Cum era de asteptat, femeia era acolo. Chiar la pupitru. 18

SacnjlciuC inimii Desi nu era indeajuns de aproape incat sa-i observe trasaturile, tinuta aceea ar fi recunoscut-o oriunde. Fusta de culoarea lamaii verzi si Centura roz aprins erau asemenea unei gradini tropicale afiate in mijlocul unor cuiburi de pamant. Desigur, si ce se afla dedesubt era la fel de incantator. -E ste posibil ca barbatii sa se adune la Expozitia Mondiala Columbiana pentru a-si admira inventiile unii altora, rosti ea cu glasul limpede si patrunzator pentru multimea captivata. Dar, inca de la inceputurile istoriei, femeile au fost sursa tuturor inventiilor timpurii. Barbatul ridica din sprancene. - Pentru a se tine pe sine si pe copii in afara pericolelor, ea a fost cea care a stabilit casele in pesterile de pamant. Ea a fost prima care a cultivat pamantul, a obtinut recolte, a macinat graul, a crescut animale si s-a imbracat cu pieile lor. Ea a fost prima care s-a straduit sa ofere leacuri si sa practice medicina. Barbatul nu a facut decat sa completeze si sa imbunatateasca ideile initiale ale femeii. Ce de prostii! Oare femeile astea nu auzisera niciodata de un tip pe nume Adam? Dar publicul ei ii sorbea fiecare vorba si scoase un strigat asurzitor de mandrie. Gardianul studie incaperea. Nu mai ramasese nici un scaun neocupat. Nu mai era nici un loc liber. In stanga lui, formele si machetele de ghips erau folosite pe post de scaune de fetele mai intreprinzatoare. Ba chiar, doua dintre ele se catarasera sa stea pe cate unui dintre genunchii statuii lui John Milton. Reformatorul vremurilor de demult probabil ca se uita din cer cu bucurie. El mersese intotdeauna impotriva curentului si, fara doar si poate, ii placusera femeile. Cu cat mai tinere, cu atat mai bine. - Barbatii cred ca e lipsit de feminitate, continua Billy, ba chiar ingrozitor ca femeile sa detina o pozitie alaturi de ei in sferele lor de activitate. Ei pretind sa fim aparate cu dragoste si pretuite in limitele sacre ale caminelor noastre. Fara indoiala, se gandi Hunter. Cavalerismul a existat de secole, timp in care a urcat femeia pe cel mai inalt piedestal. De ce Dumnezeu nu ar vrea ele sa stea acolo? -D ar, va intreb, ce se intampla cu femeile nefericite care nu traiesc in conditii ideale? relua ea pe un ton ridicat cu si mai mare convingere. Care nu au un brat de barbat iubitor care sa le ocroteasca? Care s-au nascut in saracie? Ai caror soti au cele mai umilitoare ocupatii industriale, lucrand ca hamali prost platiti? Ai caror barbati 19

-—

----------------------

'Deeanne § is t - -------------------------- —

castiga mult mai putin decat e nevoie ca sa-si hraneasca familiile? Aceste femei chiar trebuie sa stea si sa se uite in timp ce copiii le mor de foame? Zarva se raspandi printre cele aflate in multime. Palariile incepura sa trepideze in timp ce femeile care le purtau incepura sa datin e din cap in semn de dezaprobare. Schimband greutatea de pe un picior pe altul, Hunter examina incaperea aglomerata. Nimic n-ar fi putut sa am uteasca asa un cor de biserica de tara. Singurii reprezentanti adevarati ai cavalerilor erau demnitarii care se aflau pe scena in dreapta Domnisoarei Pantalonasi-Pantaloni si care prezidau pe niste tronuri mari asemenea celor medievale, in vreme ce femeile de seam a stateau in partea din stanga pe niste scaune simple si modeste. Oile si caprele, desi, in dipa asta, nu era sigur care e care. - Nu! striga Billy apucand marginile pupitrului. Nu ne dorim catusi de putin sa fim neajutorate si dependente de altii. Suntem in deplinatatea facultatilor si ne bucuram sa ni le exercitam. Nu e ni­ mic gresit in a sta umar la umar cu barbatii nostri, in a-i completa si a-i ajuta asemenea unor adevarati parteneri. Asta ne diminueaza feminitatea? Sigur ca nu. Si nici nu stirbeste barbatia si puterea barbatilor nostri. Aplauzele estompate de manusi insoteau sute de batiste fluturande. Lui Hunter chiar ii parea rau de Domnul Pantalonasi-Pantaloni. Nici nu-si inchipuia cum era sa fii insurat cu o femeie care munceste, oricat de minunata era. - Cu ajutorul educatiei si al instruirii, trebuie sa ne pregatim pen­ tru orice ne-ar putea rezerva soarta pana ce utilitatea ne va fi de­ m onstrate, inteleasa pe deplin si recunoscuta. Pana ce vom convinge lumea ca talentul nu tine seama de sex. Urmara si mai multe aplauze insotite de batiste, de data asta acompaniate si de cateva fluieraturi. - Venimus, vidimus, vicimus! striga ea, ridicand in aer pumnul sfidator. Am venit, am vazut, am cucerit! Femeile se ridicara in valuri, aplaudand si fluierand fara oprelisti. Un sentiment de neliniste ii facu stomacul sa se contracte. „Nu din nou“, isi spuse. La fel ca in ultimele doua saptamani, isi tinu rasuflarea pana ce ii trecu. Odata ce se linistea, incerca sa-si spuna ca nu avea sa i se mai y

20

y

Sacrijiciuf inimii intample, dar starea de disconfort crestea cu fiecare zi. Isi indrepta din nou atentia spre scena. Domnisoara Pantalonasi-Pantaloni cobori de la pupitru. Barbatul deschise usa si iesi cu spatele din incapere multumind Cerului ca traia in Texas unde femeile erau rationale, feminine si pline de farmec sudist. Abia astepta ca perioada asta de sase luni la expozitie sa se termine sa se poata intoarce la tot ce ii era drag. Imbujorata de placere, Billy se dadu intr-o parte a platformei. Jennie Lozier, fiica unei femei care candidase pentru functia de vicepresedinte al Statelor Unite in 1881, se ridica si se apropie de pupitru. Exact in clipa in care Billy ajunse la trepte, doamna Bertha Palmer veni in fata si o apuca de cot, tragand-o intr-o zona ferita din spatele scenei. Billy simti ca ii sare inima din piept. In calitate de presedinte al Consiliului de Administrate, fiind si una dintre cei patru directori executivi delegati ai Expozitiei Mondiale de la Chicago, doamna Pal­ mer era, fara indoiala, cea mai puternica femeie din lume. Pentru prima data in istorie, femeile erau reprezentate in Congres de o comisie si erau egale barbatilor intr-un proiect inter­ national de anvergura. Totodata, doamna Palmer avea o avere greu de imaginat. Pentru a avea succes, o persoana - fie ea barbat sau femeie - avea nevoie doar de un semn de aprobare din partea ei, dar esecul se obtinea la fel de usor. Billy arunca pe furis o privire spre boneta eleganta a femeii, la panglica de la guler si la manecile foarte bufante ale rochiei ei de matase, toate intr-un amestec de nuante estompate de violet si verde. Oare avusese un discurs prea indraznet? Prea direct? Prea controversat? Sau oare doamnei Palmer i s-a parut prea tipatoare fusta lui Billy? Ideea asta ii reaminti de intrarea neortodoxa de mai devreme in cladire. Rata o treapta. Nu cumva auzise si doamna Palmer de asta? Cum putuse oare vestea sa circule de afara inauntru si tocmai sus pe scena intr-un timp asa de scurt? inghiti cu greutate. Doar se afla la Congresul International al Progresului Femeilor, iar un lucru era cert, femeile excelau la raspandirea povestilor incitante. Simti broboane de sudoare pe frunte la radacina parului. Cum avea sa explice un comportament atat de scandalos? 21

--------------------------- ---

Deeanne (gist - ---------- -------------- —

- Te simti bine, draga mea? Doamna Palmer apuca in maini palma inm anusata a lui Billy si o batu usor. Onduleurile blonde ii incadrau fata care nu-i trada catusi de putin varsta. Ai devenit foarte palida dintr-odata. - Da? rosti ea tragand aer in piept. Probabil din cauza emotiilor. Doamna Palmer o batu din nou pe mana, privind-o cu ochi blanzi. - Ai facut o treaba foarte buna acolo pe scena. Billy astepta sa auda urmand un „dar“... care insa nu veni. -A , ingaima ea retragandu-si usor mana si reprimandu-si impulsul de face o reverenta. Multumesc. - Vreau sa iti cer o favoare. - Desigur. Oare asa isi exprimau personalitatile respingerea? Spunand ca vor sa le faci o favoare? Cum ar fi aceea de a nu le mai calca niciodata pragul? - S tiu ca lucrezi la o teza despre agentii patogeni pentru Colegiul Medicilor si Chirurgilor din Chicago si ca iti deschizi un cabinet particular, dar ma intrebam daca ma poti ajuta cu ceva. Doamne, Dumnezeule! Daca stia asta, atunci stia si ca scria teza pentru a face mai usoara trecerea timpului in timp ce astepta si as­ tepta, si astepta ca pacientii sa-i observe sigla proaspat vopsita. Vopsita pe ambele parti, era asezata la coada unui sir de sigle ale altor doctori atarnate pe coltul drogheriei. Reusise sa atraga o singura vizita in ultimele cinci luni. Fusese avertizata ca nimeni nu avea sa vina la un doctor feme­ ie atat timp cat existau o multime de barbati in jur. Fusese sfatuita sa inceapa sa lucreze intr-un oras in care avea cunostinte. Si i se mai spusese si ca e nebuna sa mearga in Chicago unde nu stia pe absolut nimeni. Dar nu-i luase in seama, convinsa fund ca Chicago era plin de fe­ mei necasatorite care sufereau... poate chiar mureau... doar pentru ca nu puteau suporta ideea de a fi consultate de un doctor barbat. Acum, desigur ca stia ca, desi unele gandeau asa, asta nu insemna ca se si inghesuiau la usa ei. Si, astfel, cu fiecare zi, economiile si optimismul ei scadeau putin cate putin. Singurul motiv pentru care fusese rugata sa vorbeasca azi era acela ca doamna doctor programata initial sa ia cuvantul ramasese insarcinata si sugerase sa fie Billy cea care sa ii ia locul. Asa ca iat-o conducand o miscare prin care femeile sa-si faca loc intr-o lume a barbatilor, desi, in ultimii sapte ani de la absolvire, y

7

22

y

y

1

y

y

-—

--- -------------- ---

Sacrijiciuf inimii —

-—

-----------

nu facuse altceva decat sa lucreze pentru barbati in spitalele din St. Louis, Boston, Detroit si Ann Arbor. Acum joaca se sfarsise insa. Cumva frumoasa, inteligenta si influenta doamna Palmer descoperise ca Billy era ingrozitor de necalificata pentru a conduce o astfel de miscare. Ea nu era o reformatoare. Nu era o prohibitionista, nu era o cruciata. Era doar o femeie de treizeci de ani, nemaritata, care, in sfarsit, simtea ca avea suficienta experienta incat sa porneasca pe cont propriu. Sa-si croiasca propriul drum. Sa devina propriul ei sef. O femeie care, in sfarsit, acceptase ce ii spusese mama ei in tot acest timp. Nici un barbat nu avea sa se insoare vreodata cu un doctor femeie. - Unui dintre medicii pe care i-am angajat in Cladirea femeilor are febra tifoida, relua doamna Palmer. Billy se simti usurata. Ei bine, asta putea face. - M-as bucura sa o pot consulta. Colturile gurii doamnei Palmer se ridicara putin. - De fapt, ceea ce mi-ar placea mie ar fi sa vii sa ii iei locul. Billy ramase cu gura intredeschisa. - In Cladirea femeilor? In cadrul expozitiei? - Da. in cladirea noastra nu exista nici macar un lucru construit de mana unui barbat. Totul este realizat de femei. Arhitectura, exponatele, frescele, sculpturile, tablourile, volumele din biblioteca, absolut totul. De ce infirmeria noastra sa fie altfel? - Personalul e format doar din femei? -A sa este. Simti cum fierbe de incantare. - Cat de des ati avea nevoie de mine? - Lunea, miercurea si vinerea. De la unsprezece la sapte. Asta insemna sa nu stea in „cabinetul“ ei trei zile pe saptamana, dar nu avea de gand sa rateze sansa de a-si practica meseria, cu atat mai putin in cadrul expozitiei unde isi putea face cunostinte infiuente. - As fi onorata, vorbi ea intinzand mana. Doamna Palmer clipi cu privirea fixata pe mana lui Billy. Tanara rosi. Femeile de calibrul doamnei Palmer nu dadeau mana precum barbatii. Incercand sa-si revina, isi muta mana pe bratul doamnei Palmer si o stranse usor. - Multumesc. -A y mai fi ceva. y

y

7

y

>

y

23

'D eeanne (gist - Da? intreba Billy ramanand in expectativa. - Va trebui sa stiu cati bani vrei. Billy isi reprima un geamat. Ura intrebarea asta pentru ca nu stia nici cat sa ceara, nici cum sa raspunda. Daca cerea prea putin risca sa se subaprecieze si sa piarda respectul clientelei. Daca cerea prea mult, avea s-i descurajeze cu totul. Cautand se aduca discutia pe un teren neutru, afisa un aer cat de nonsalant putu. - Ei, taxa obisnuita. Doamna Palmer surase. - Minunat. Atunci cinci dolari pe zi ajung? Billy simti ca se sufoca. Cinci dolari pe zi? O avere. - Da, e perfect. Introducandu-si mana in indoitura bratului lui Billy, doamna Palmer o indruma inapoi spre Sala Columb. - Superb. Cat de repede poti incepe? - Cat de repede aveti nevoie de mine? - Miercuri, peste doua zile. Billy incuviinta cu o miscare din cap. -Atunci asa ramane, peste doua zile. y

7

y

9

Colonelul Rice, comandantul Garzii Columbiene, stand cu scaunul sprijinit pe picioarele din spate, isi inclina capul lucios si fata-i impodobita cu o mustata impresionanta in forma de ghidon. -Te-ai comportat bine in timpul Congresului Femeilor, Scott. - Multumesc, ) 7 domnule. Cu picioarele departate, Hunter isi puse o mana la spate, in vreme ce cu cealalta isi aseza chipiul la subrat. Avand grija sa nu-1 priveasca in ochi, tanarul fixa un cuier din spatele colonelului. Pe conturul aplatizat in forma de cactus erau agatate o haina gri de lana si o umbrela neagra. -Tocm ai de aceea, continua Rice, am sa te mut de la Cladirea administratiei si am sa te trimit in Cladirea femeilor. - In Cladirea femeilor, domnule? intreba Hunter ezitant. 24

------------------------- —

Sacrijiciuf inim ii ------------------------- —

- Tura ta va incepe la noua dimineata. Vei lucra patru ore, apoi vei avea patru ore libere si, dupa aceea, vei mai lucra inca patru ore. -T ura asta era mai buna decat programul nocturn pe care-1 avusese pana acum, dar in Cladirea femeilor? - Dar nu e aceea plina de podoabe fabricate de femei, domnule? - Nu seamana catusi de putin cu Trezoreria pe care ai pazit-o pana acum, daca la asta te referi. Exact la asta se referea. El era un politist texan, membru al celei mai de elita institutii nu numai din statul lui, ci din intreaga tara. Cand colonelul il recrutase pentru o perioada de sase luni, Hunter presupusese ca avea sa apere regi, regine sau printese straine ori alti demnitari care aveau sa participe la expozitie. Sau macar se asteptase sa pazeasca cele mai valoroase exponate, cum ar fi diamantele africane. Hunter isi cobori privirea pentru a o intalni pe cea a colonelului. - Cu tot respectul, domnule, sunteti sigur ca acolo se potrivesc cel mai bine talentele mele? - Locul este plin cu obiecte de arta, bijuterii si zorzoane imprumutate din colectiile private ale reginelor si printeselor. Am nevoie de un om bun pentru treaba asta. Mai mult, cladirea e condusa de femei. De femei autoritare, pe care barbatii ar putea hotari sa le puna la punct. Cu zgomot, lasa jos picioarele scaunului. N-o sa permit asta. Femeile acelea au muncit mult si din greu si sunt sprijinite de Congres. Vreau sa ma asigur ca sunt tratate cu cel mai mare respect si consideratie. Exact asa cum le-ai tratat tu pe cele care au participat la Congresul femeilor. Nu le tratase pe femeile acelea de la conventie altfel decat normal. Ei bine, cu exceptia Domnisoarei Pantaloni-Pantalonasi. Pe ea nu o tratase cu consideratie si respect. Se gandise sa o faca. Se gandise sa se intoarca cu spatele atunci cand intelesese ce avea sa se intample, dar n-o facuse. Omul legii din el stia mai bine. Niciodata nu intorci spatele unui infractor, iar cineva care se strecoara intr-un subsol in mod cert este un infractor. Femeie sau nu. Cu pantaloni sau fara. Poate ca trebuia sa-i povesteasca colonelului despre asta. Dar desigur ca nu putea. Povesti de genul acesta puteau distruge o femeie, mai ales cand erau adevarate. Si chiar daca nu-si dorea repartitia asta, nu era dispus sa sacrifice reputatia unei femei din cauza asta. Asa ca-si tinu gura. Baietii din Compania A de acasa ar fi ras insa mai mult ca sigur daca ar fi descoperit ca renuntase sa mai urmareasca banditi din Texas ca sa pazeasca si sa apere un grup de fuste din Illinois. 25

-------------------------------

(Deeanne Cjist -------------------------- — *

La intersectia bulevardelor Washington cu Wabash, Billy isi puse o m ana pe palarie, isi ridica barbia si miji ochii sa vada tocmai pana in varful cladirii de noua etaje din teracota, Marshall Field. Sovai lasandu-si emotiile s-o copleseasca in vreme ce ritmul orasului pulsa in jurul ei. Un cal ce galopa cu picioarele ridicate in fruntea unei trasuri coti pe langa un cal de povara ce tragea o caruta. Un vanzator de ziare imbracat cu niste pantaloni peticiti mergea la subrat cu o gramada de ziare ce raspandeau un miros de cerneala proaspata ce se imprastia odata cu briza. -D ezbateri despre arhitectura din Illinois in cadrul Expozitiei! Aveti programul tiparit aici! Vaporii de abur si suieraturile din portul aflat la un cvartal distanta se luau la intrecere cu cele ale trenurilor ce veneau si plecau din gara de pe Michigan Avenue. Tramvaiele electrice si cele trase de cai se intersectau pe strazi facand opriri obligatorii pentru ca bar­ batii si femeile care coborau din ele sa se indrepte spre tendele de panza cu dungi rosii ale cladirii Marshall Field. Billy pretuia fiecare sunet, fiecare priveliste si fiecare aroma. Chicago parea desenat in toate culorile curcubeului, iar ea se indragostise de el la prima vedere. Atunci, in drumul ei de intoarcere dintr-o excursie la Milwaukee, nu dorise decat sa se opreasca putin in oras. In loc de asta, dupa doar o privire, ramasese vrajita. Inainte de sfarsitul primei zile, inchiriase un apartament si o convinsese pe proprietara s-o lase sa foloseasca salonul de jos ca sala de asteptare pentru pacientii ei. Ofta. Un lucru era sigur, daca vreodata urma sa simta pentru un barbat ceea ce simtea pentru orasul acesta, ea insasi avea sa-1 ceara in casatorie. Ridicandu-si usor fusta, se uita in toate directiile apoi incepu sa traverseze bulevardul evitand baltile, balegile de cal si vehiculele in miscare. Vitrinele mari ale cladirii Field expuneau rochii de vara, desi era abia luna mai. Oricat ar fi fost de tentata sa-si lipeasca nasul de sticla, se multumi sa stea la o distanta decenta. Cu salariul exor­ bitant pe care avea sa-1 castige, se hotarase sa-si sarbatoreasca noul loc de munca permitandu-si sa se rasfete cu cel mai recent obicei la moda - mersul la cumparaturi. Si, de data asta, in loc sa se uite doar la vitrine, chiar isi putea permite sa intre si sa cumpere o rochie de-a gata. Prima din viata ei. 26

Sacrijiciuf inimii Pasi sub fatada ornata din piatra pentru ca apoi sa intre in atriumul pe cinci niveluri. Nici daca ar fi pasit in Capela Sixtina nu ar fi fost asa de coplesita. Sus, sus, sus, zidurile urcau, fiecare etaj etaland o galerie de cumparatori care, daca ar fi profitat de timpul petrecut acolo, s-ar fi putut apleca peste balcoane si ar fi observat toata activitatea de la parter. Zumzetul de murmure cobora si apoi isi lua din nou zborul. Un baiat alerga de-a lungul pardoselii de marmura si aducea m aruntis de la o tejghea la urmatoarea. Un portar imbracat cu un costum in culori tipatoare din doua piese pasi in fata. - Pot sa va indrum catre un departam ent anume, domnisoara? -A ... nu prea stiu. Barbatul surase, desi m ustata bogata ii ascundea buzele. - E prima dumneavoastra vizita? - E prima oara cand intru. - Ei bine, avem reduceri la panglici, al saptelea galantar de aici, spre stanga. De asemenea, maturile mecanice au un pret special astazi, dar se afla la capatul culoarului central de la etajul trei. - Inteleg. Nauca, tanara se uita la mesele lustruite pline cu m atasuri si pantofi, cu palarii si batiste, cu umbrele de soare si manusi, toate aranjate meticulos, unele impachetate perfect, altele dispuse in moduri artistice. - Si hainele de-a gata? intreba ea. Barbatul ii indica o aripa in capatul sudic al etajului la care se aflau. - Chiar acolo. Dati-mi voie sa va arat. -N u , nu, e in regula. Multumesc. Billy isi petrecu urmatoarele doua ore pur si simplu hoinarind prin fiecare departament de la parter, croindu-si drum printre numerosii vanzatori si clienti care misunau pe culoare. Puzderia de fleacuri, articole de papetarie, bijuterii, ciorapi, dantele, piepteni si podoabe o coplesi. Si inca nu ajunsese la sectiunea cu confectii si, cu atat mai putin, la etajele superioare. Cand, in cele din urma ajunse acolo, nu rochiile ii atrasera atentia, ci lenjeria de corp. Era superba. Corsete si camasute din bumbac si m atase de cea mai buna calitate ii atatara simturile. Jupele, flanelele de corp si corsetele de vara erau cusute foarte fin si impodobite cu dantela delicata. >

y

y

)

i

27

—

-------------------—

'Deeanne Qist -----------------------------

Insa cel mai mult timp il petrecu analizand niste pantalonasi. Erau transparent. Daca ar fi. fost sa-i imbrace, conturul picioarelor s-ar fi vazut clar prin tesatura. in mod cert, nu semanau catusi de pu­ tin cu cei din catalogul Montgomery sau cu cei grosolani din bumbac pe care si-i croise singura. In jurul picioarelor erau cusute incretituri delicate din dantela. Incretiturile erau despartite de ciorapi prin bucati de panglica rozalie impletite printre fasiile crosetate. In timp ce freca tesatura intre degete, se intreba ce ar fi gandit paznicul din Garda Columbiana despre ei. Daca pantalonasii i se pareau scandalosi, daca i-ar fi descoperit pe acestia transparent^ ar fi fost mai socat ca oricand. Isi inabusi un ras nervos. Cu toate astea, pantalonasii continuau sa o vrajeasca. Niciodata nu statuse sa piarda timpul sau sa dea banii pe panglici si zorzoane pe care sa le adauge pe lenjerie. Si, mai mult ca sigur, nu luase niciodata in calcul ideea de a purta unii transparent^ Nici macar nu stiuse ca exista asa ceva. Care ar fi rostul? Cu toate astea, acum, pantalonasii ei simpli, foarte comuni pa­ reau grosolani si ciudati, iritandu-i pielea de sub fuste. Ce senzatie grozava trebuia sa aiba daca ar fi purtat, macar o data, niste pantalonasi atat de delicati si, fara doar si poate, de obraznici. - Pot sa va ajut? Billy sari speriata si-si trase mana. - Sunt minunati, nu-i asa? Vanzatoarea nu avea mai mult de nouasprezece, douazeci de ani. Buclele roseate ramase libere i se unduiau de jur imprejurul tamplelor si al cefei in vreme ce restul parului si-1 prinsese cu un inel maroniu cu pete galbene. in jurul ei, plutea o aroma subtila de flori. - Dupa cum posibil ati ghicit uitandu-va la colectia noastra, toate tesaturile retro din 1830, cand femeile purtau batist, rips si muselina, sunt din nou in voga. - Pentru desuuri, vreti sa spuneti? - Pentru haine si pentru desuuri. Strecurandu-si mana sub pan­ talonasii impachetati, fata ii ridica pentru ca Billy sa poata din nou sa le sim ta tesatura delicata. Unii, ca acestia, sunt subtiri ca un voal, in vreme ce altii sunt mai grei si mai rezistenti. 9

28

'

9

In urmatoarea ora, fata o conduse pe Billy din departament in departament, de la un etaj la altul, oferindu-i tinute de la desu­ uri la haine de strada. La plecare, Billy cheltuise mult mai multi bani decat ar fi trebuit, bani pe care ar fi trebuit sa-i puna deoparte ca economii. Cu toate astea, nu-si putea ascunde incantarea. Avea sa inceapa programul la noul loc de munca cu o rochie noua, o palarie noua, alte manusi si ciorapi si cu cele mai indraznete desuuri pe care le avusese vreodata.

Billy se ridica pe varfuri in incercarea de a-si vedea mai bine rochia in oglinda ovala de deasupra lavoarului, dar nu putu sa intrezareasca decat partea de sus a corsajului estival cu dungi albastre. Isi indrepta funda indrazneata de la guler, apoi isi cobori calcaiele pe podea. ii placeau fundele la nebunie. intotdeauna ii placusera. Dar nu purtase niciodata una. Nu atata timp cat incerca sa concureze in­ tr-o lume a barbatilor. Dar acum avea sa lucreze in Cladirea femeilor. Cu siguranta acolo era in regula sa poarte ceva feminin. Cel putin asta isi spusese ieri cand cumparase rochia. Acum, nu mai era asa sigura. Isi lua ceasul de pe capacul unui cufar de voiaj. Trebuia sa piece in zece minute. Dupa o ultima privire aruncata in oglinda, isi smulse funda de la gat, desfacu nasturii de la spate si se dezbraca la repezeala atat de corsaj, cat si de fusta. Nici macar nu era sigura ca trebuia sa poarte una dintre bluzele si fustele ei. Erau atat de demodate. Poate ar fi trebuit sa poarte un halat de asistenta. Avea unui de la o prietena careia ii ramasese mic si i-1 daduse lui Billy pentru ziua in care avea sa aiba biroul ei si o asistenta careia sa i-1 ofere. Deschise capacul cufarului, scormoni pana la fund si scoase halatul. Era alb si feminin, insa deloc exagerat. Fiind ceva familiar, avea mai mult ca sigur ca le insufie incredere pacientilor care nu erau obisnuiti cu doctorii femei. y

>

y

29

------------ --------------—

'D eeanne

—

------------- —

Dupa ce se schimba, isi lua brelocul si-si azvarli diploma inramata in saculet, dar nu mai avu timp decat sa-si insface palaria. Avea sa fie nevoita sa si-o aseze pe cap la sosire. In timp ce-si trecea bratul prin manerul saculetului, Billy nu putu decat sa se minuneze de cat de mare era Cladirea femeilor. Toa­ ta era destinata femeilor si era populata de acestea. In timp ce-i masura cu privirea cariatidele si grupul de siluete sculptate asezate pe marginea acoperisului, isi scoase absenta acele lungi infipte in borul palariei si le baga in gura. Arcadele rotunde se sprijineau pe pilastrii dorici. Un balcon deschis cu coloane corintice masive gazduia un grup vizitatori. In cele din urma, isi aminti cat era ceasul si mari pasul. Leganandu-si palaria pe cap, urea in graba treptele. - Poate ar trebui sa incetinesti, domnisoara. Tonul poruncitor al barbatului era inconfundabil. La fel si accentul lui. Isi lovi degetul mare de la picior, dar continua sa inainteze spre el ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, refuzand sa accepte semnalele transmise de creier. Nu se putea asa ceva. Pur si simplu nu se putea. Cu siguranta, vocea aceea apartinea unei alte persoane din Sud. Pentru orice eventualitate, continua sa mearga cu barbia in jos in timp ce-si facea de lucru cu palaria. - Nu mi-ar placea deloc sa cazi cu agrafele alea mari in gura, con­ tinua el. Iata-1 din nou. Accentul. De data asta, Billy capta o taraganare familiara in glasul lui. Simti stomacul contractandu-i-se in semn de revolta. -S u n t in intarziere, mormai ea cu agrafa pe care o mai avea in gura. - Mai bine sa intarzii decat sa devii pacienta infirmeriei catre care te indrepti. O unda de panica o strabatu din cap pana-n picioare pana ce-si dadu seama ca n-o recunoscuse, doar stia ca halatul apartinea unei asistente medicale. Cel putin asa spera ea. In scurt timp si cu un pretext de a-si tine capul plecat, trase acul de par pe care tocmai il pusese la loc si il repozitiona. - O sa am grija. Ajunse pe palier si apoi la usa. Imediat o pereche de cizme de cowboy dintr-o piele de animal neidentificat ii bloca drumul. „0, nu! O, nu! O, nu!“ >

30

7

>

-------------------------- —

Sacrijiciuf inim ii - —

----------------- --

Nu se putea uita in sus. Pur si simplu, nu putea. - Chiar si asa, relua el. Insist sa termini ceea ce faci acum. - O, pentru numele lui Dumnezeu! Smulse brusc ultimul ac de par din gura si incepu sa-si dibuie palaria incercand sa gaseasca un loc bun in care sa-1 infiga. Nu-si putea lua m intea de la noua pereche de pantalonasi indrazneti, transparent^ care i se lipeau de coapse si a caror dantela delicata ii gadila gambele. Obrajii incepura sa-i arda. Ar fi trebuit sa-i poarte pe cei vechi. S-ar fi sim tit mult mai in siguranta cu pantalonasii din bumbac aspri si rigizi pe care si-i croise cu propriile maini. Maine avea sa-i poarte. Si la fel si poimaine. Si tot asa si ziua urmatoare. Din nou ii revenira vii in minte momentele acelea ingrozitoare petrecute cu el in subsol. Desi incercase sa nu se gandeasca la asta si se straduise sa nu-si inchipuie ce vazuse el in timp ce ea se strecurase pe fereastra aceea, traise momentele iar si iar. Imaginile, pur si sim ­ plu, nu voiau sa dispara. In calitate de medic, invatase tot ce era de stiut despre functionarea corpului omenesc si a corpului unui barbat. Si, fara urma de indoiala, stia ca, din cauza felului de-a fi al oricarui barbat, aceleasi imagini erau vii si in mintea lui. Asa ca, daca doar i-ar fi zarit fata, in momentul in care avea sa-si ridice capul, imaginile acelea aveau sa prinda din nou viata. Acul de par fu infipt in palarie. Nu mai era nimic de facut. Era vremea sa-si asume consecintele. y

•L

y

y

7

y

JL

y

y

y

CapitofuC 6 Decizand ca apararea cea mai buna e atacul, Billy isi stranse buzele si-si ridica ochii, provocandu-1 din priviri. -Acum am aprobarea dumitale? Barbatul se uita spre parul ei la palaria abia fixata, apoi o privi fix. Ochii lui caprui-inchis ramasera pironiti pe cei cafenii-deschis ai ei. - Da, doamna. Sigur ca da. Pe fata nu i se citi nici un semn ca ar fi recunoscut-o. Billy ramase cu gura intredeschisa. Nu-i venea sa creada. Pana la urma, palaria trebuie sa-i fi umbrit trasaturile. Iar ea nu avea ac­ cent, nici vreo particularitate a vocii sau cizme de cowboy. Chiar y

31

--------------------------- ---

Deeanne ( jis t ------------------------------

si pantalonasii fusesera unii obisnuiti. Cel putin in ziua aceea. Poate ca, in definitiv, avea sa continue sa-i poarte. Ridicand o spranceana, in incercarea de a-i distrage atentia, se hotari sa continue atacul: -Atunci da-mi voie. E nevoie de mine inauntru. Barbatul ii analiza trasaturile, dar nu indeajuns de repede. Billy observa privirea plina de dispret pe care i-o arunca, o privire cu care se familiarizase atat de bine. „Bun. Fa-1 sa se concentreze la altceva." Orice altceva. Domnul Scott se dadu intr-o parte si se intinse spre usa, dar Billy nu avea de gand sa-1 lase s-o deschida el pentru ea. Fe­ meia tasni in fata, apuca manerul greu, dadu usa la perete si i-o lasa fie s-o prinda, fie sa-i vina in cap. Probabil ca o prinsese pentru ca o raza de soare strabatu totusi in hoi. Billy se uita de jur imprejur, concentrandu-si atentia asupra unei usi laterale pe care era fixat un semn discret pe care scria Birou pentru confortul publicului. Daca infirmeria nu era acolo, cel putin aveau sa stie incotro s-o indrume. Intra in graba apoi se sprijini cu spatele de usa ca s-o inchida. Respira sacadat. Pielea ii era cand rece, cand fierbinte. Pantalonasii i se lipira de picioare. Treptat, incepu sa observe lucrurile din jurul ei. Expozitia chiar se mandrise cu Birourile ei pentru confortul publicului care erau amplasate in toate cladirile mari, in multe dintre institutiile statului si in puncte selectate din spatiul expozitional. Citise ca aveau sa fie folosite ca locuri in care se putea retrage oricine pe gratis. Unele se presupunea ca aveau frizerii, locuri pen­ tru lustruit pantofii, coletarie si mese pentru servit pranzul. Altele aveau birouri de telegraf, servicii de mesagerie, toalete si standuri unde se vindeau tot felul de marfuri necesare. Acesta insa era mai degraba un salon in care se puteau odihni familiile obosite in urma plimbarilor. Cea mai mare parte din incapere era ocupata de o colectie impresionanta de tablouri in ulei, de un semineu decorativ, de un birou de femeie si de o cutie postala. Pentru moment, nimeni nu profita de toate acestea, nici de canapelele verde-frunza sau de scaunele cu spatar rotunjit imprastiate confortabil. De partea cealalta a locului in care se afla ea, se gasea o usa mare din lemn. De dincolo de perete, nu se auzea nici o voce si nici nu exista vreo sigla care sa indice daca acolo se afla clinica. 9

32

-—

------------------ --

Sacrijiciuf inim ii - -------------------------—

Cu toate astea, nu voia sa se intoarca in hoi unde risca sa dea peste domnul Scott. Slava Domnului ca zilele trecute nu-i spusese cum o cheama. Se uita la ceas si se trase inapoi. Intarziase aproape treizeci de minute. Se dezlipi de langa usa, se apropie de cea nemarcata si ciocani. Imediat, ii raspunse o femeie uimitor de tanara imbracata in halat de asistenta. Dupa ce se uita la uniforma lui Billy, in obraji ii aparura doua gropite adorabile. -A , buna. Eu sunt asistenta Findley. N-am stiut ca o sa primesc ajutoare. Te rog, intra. Billy trecu pragul. - De fapt, eu sunt doctor Billy Jack Tate. Ma aflu aici s-o inlocuiesc pe doamna doctor care a contactat febra tifoida, cred. Obrajii domnisoarei Findley se imbujorara, scotandu-i in evidenta ochii mari albastri si parul blond. -Im i cer scuze, doamna doctor. Am crezut, vreau sa spun..., baigui ea cu vocea pierduta. Billy surase. - Este vina mea. Nu am prea stiut cum sa ma imbrac, asa ca am hotarat sa-mi pun asta. Ceilalti doctori ce poarta de obicei? - in mare parte, fuste si camasi. Insa doamna doctor Ashford a plecat deja. - Da, am intarziat ingrozitor. Tramvaiul a facut mai mult decat ma asteptam. imi pare foarte rau. - E in regula. Am avut o zi foarte linistita. Billy se uita de jur imprejur cercetand noul ei camin din afara casei. Camaruta, care parea mai degraba un birou, ducea insa, la randul ei, spre o alta. Un birou simplu fusese impins langa peretele din stanga. Pe el si in dulapul de deasupra se aflau fiole etichetate si instrumente medicale. in colt, se gasea un lavoar cu prosop si apa curenta. Langa el, un sapun Brag imprastia un miros placut, de curat. In dreapta, un birou mare cu zeci de compartimente si sertare o atrase ca un magnet. Pe raftul de sus se aflau noul tratat al lui Osier, Principiile si practica medicinii, Canonul de medicina al lui Avicenna si Ohstetrica lui Meigs. In timp ce-si trecerea degetele de-a lungul suprafetei, dadu la o parte un stetoscop si rasfoi notitele doctorului Ashford, care pareau sa fi fost scrise in dimineata aceea. Femeia tratase in total trei pacienti. O tanara care suferea de ameteala, alta de isterie si un domn mai in varsta care, pur si simplu, 33

- — ----------------------

Deeanne

g i s t - ---------------------------- --

avea nevoie de odihna. Nu era nimic extraordinar, dar lui Billy avea sa-i placa oricum. -Chirurgia se afla pe aid. Sora Findley deschise usa de legatura. In timp ce intra, Billy simti in nari mirosul de fenol. Abia reusi sa se abtina sa nu se imbratiseze singura si sa inceapa sa se invarta asemenea unei mirese in prima ei casa. In centru se aflau un pat mare si o m asa pentru persoanele invalide. Pe peretii din partea de nord si de vest erau insirate dulapuri mari de sticla. Billy se deplasa catre cel mai apropiat de ea si-i deschise una dintre usi. O varietate infinita de bandaje din tifon si ulei de matase ocupa cateva rafturi. in urmatorul se aflau instrumente chirurgicale, ace chirurgicale, seringi, cronometre, apasatoare de limba, chiurete de urechi, forcepsuri si orice model de termometru. Trecu de la un dulap la altul, deschizand usa dupa usa. Antropometre. Echipament pentru clisma. Catguturi chirurgicale. Plosti. Ghips. Cutite. Exact asta isi dorise. Asta visase. Un birou cu rulou, o asisten­ ta medicala care s-o ajute si o sala de operatii. Doar ca isi dorise sa fie toate ale ei. Sprijinindu-si saculetul pe birou, incepu sa scormoneasca prin el. - Diploma mea e pe undeva pe aici. Cand reusi sa o scoata, Findley facu ochii mari. - Universitatea din Michigan? intreba asistenta medicala. Vai, dar probabil ca dumneata ai fost singura femeie de acolo. - Nu, nu. Erau o multime de femei care studiau la Universitate, dar numai trei dintre noi urmam Medicina. - Cred ca trebuie s-o atarnam. Findley arunca o privire prin came­ ra. Chiar acolo. O sa dam jos diagrama de frenologie si o s-o inlocuim cu asta, astfel incat pacientii sa poata vedea ce medic prestigios avem aici in clinica noastra. Chiar daca nemeritate, complimentele o umplura de placere pe Billy. Nu era prestigioasa. Cel putin, nu inca. Ca sa-si mascheze reactia, salta capacul unui cufar mare depozitat intr-un colt, inaun­ tru, erau impachetati in ordine pantalonasii din flanel si o varietate de ciorapi. - Pentru ce sunt astia? -A cestea sunt hainele noastre sanitare. Findley aranja diploma lui Billy pe perete. Billy analiza din nou continutul cufarului. Auzise de haine sanita­ re pentru copii, dar nu si pentru femei. %

34

A

SacrijiciuC inimii - Pentru cine sunt? Traversand incaperea, Findley baga mana in cufar in timp ce Billy continua sa tina capacul. - Corsetele astea cu aerisire au fost create de o domnisoara Franks din Londra si purtate de asistentele medicale din Marea Britanie care apoi le-au recomandat pacientilor lor. Dar uita-te la astia. Ridica un pantof ciudat si-1 tinu sus asemenea unui Fat-Frumos care admira pantoful Cenusaresei. Sunt pantofi sanitari. - Nu am auzit niciodata de pantofi sanitari. - Sunt nou-nouti. I-a inventat o doamna Fenwick special pentru saloanele cu pacienti. Billy cobori capacul, lua pantoful si incepu sa-1 examineze. Domnisoara Findley se apleca si-i indica fiecare trasatura si-i lauda calitatile. Arcuri otelite pe scobitura talpii pentru a absorbi fiecare pas. Un toe de cauciuc pentru a-i face silentiosi. O forma similara cu a piciorului. - Da-mi sa-ti vad piciorul. - Poftim? - Piciorul dumitale. Da-mi sa vad ce masura porti la picior. Billy ridica un colt al rochiei, isi puse varful piciorului in fata ei si-ncepu sa-1 roteasca. - Da, da. Cred ca e posibil sa avem o pereche cu o marime apropiata de a dumitale. Ia, tine asta din nou, te rog. Findley salta capacul, iar Billy il tinu. Eu nu pot purta, continua Findley pentru ca am pi­ cioarele imposibil de mari. Le-am mostenit de la tata. Foarte nefeminini, dar merg extraordinar de bine. lata. Mai scoase o pereche, care, intr-adevar, parea sa aiba o m asura apropiata de cea a picioarelor lui Billy. -Trebuie sa-i probezi. Doctorita Ashford poarta o pereche si zice ca sunt cei mai comozi pe care i-a vazut vreodata. Billy nu putu sa se abtina, asa ca se aseza pe un scaun, isi desprinse carligul de desfacut incaltarile de pe breloc si incepu procesul laborios de scoatere a ghetei. Isi puse apoi unui dintre pantofi, ridica piciorul si admira ingeniozitatea doamnei Fenwick. - Cum e? o intreba Findley. - Perfect. Si chiar era. Poate ca, pana la urma, chiar era Cenusareasa... dar fara print, desigur. Dar cine are nevoie de el cand ai pantofi ca acestia? >

35

-—

-------------------

Deeanne

g i s t --------------------------------

O bubuitura si un strigat puternic venit dinspre salon le sperie pe amandoua. Findley se grabi sa vada care era cauza agitatiei. Billy sari in picioare. Pantoful sanitar avea alta inaltime decat gheata, iar asta o facea sa-si cam piarda echilibrul. Cu toate astea, insfaca gheata pe care si-o scosese si celalalt pantof sanitar si porni degraba schiopatand spre biroul cu rulou pentru a le aseza acolo. - Un pic mai rar, domnule. Findley lasase usa deschisa si se auzea vorbind calm, pe un ton linistitor. Nu va grabiti. - Este unui dintre gardieni. Barbatul vorbea sacadat. Parea ca alergase si ramasese fara aer. Billy se grabi spre salon. Un barbat cu uniforma albastra si cascheta se propti pe genunchii indoiti. Spatele i se arcuia cu fiecare respiratie adanca. - Ce se intampla? intreba Billy. -A cesta este liftierul nostru. Findley se ghemui langa el si incepu sa-1 bata usor pe spate. Nu inteleg prea bine ce s-a-ntamplat. -A lesinat, vorbi barbatul. Un gardian a lesinat in liftul meu. Chiar si cu un pantof de-un fel si altul de-un fel, Billy nu pierdu nici o secunda. -Asigura-te ca omul asta e bine. Merg sa vad ce se intampla cu gardianul. Porni spre usa, apoi se opri. Unde se afla liftul?

CapitoCuC 7 Ce dracu se intampla? In decursul carierei lui, Hunter fusese muscat de un sarpe cu clopotei, aruncat de pe cal si fusese strapuns de un glont care iesise pe partea cealalta, dar niciodata nu traise o durere precum cea care ii ardea acum stomacul si-i facea genunchii sa se inmoaie. inca de cand sosise in orasul acesta uitat de Dumnezeu, incepuse sa-si simta stomacul prins ca intr-o menghina. Si chiar daca du­ rerea il luase, il mai lasase, iar apoi il luase iar, pana acum reusise sa treaca peste. Apoi, dintr-odata, pe cand se afla la o demonstratie de gatit a unei doamne, il cuprinsese o durere atat de mare incat nu se mai putea tine pe picioare. Cumva, reusise sa ajunga pana la lift. 36

-------------------------- ---

Sacrijiciuf inim ii - —

——

—

—

Tot ce trebuia acum sa mai faca era sa ajunga la usa de la intrarea in cladire. Pe jumatate ghemuit, se impletici, se clatina spre dreapta si, in incercarea se a se prinde de ceva, darama doua tablouri de pe perete. Se hotarase Dumnezeu sa-i puna capat zilelor? Aici? In timp ce pazea o gramada de zorzoane femeiesti? „Sa nu cumva sa indraznesti", isi spuse el. Reputatia lui avea sa fie complet distrusa. Ce urmau sa-i scrie pe piatra de la capatai? „Aici zace Hunter Joseph Scott, un tovaras capabil sa foloseasca un pistol cu sase gloante din orice pozitie. A pierit fara onoruri in Cladirea femeilor." Clairea femeilor. Mai bine se spanzura inainte decat sa permita una ca asta. Simti in gat o amaraciune crunta de la fiere. Isi duse pumnul la gura. Urechile incepura sa-i tiuie. Incepu sa se auda zgomot de pasi galopand in graba inspre el. Ce facuse liftierul, chemase pompierii? in locul acestora, isi facura insa aparitia o pereche lustruita de ghete negre si niste pantaloni albastri cu o bine-cunoscuta dunga rosie. Eddie Carlisle, gardianul de pe urmatoarea tura. In timp ce se lasa pe vine, barbatul il apuca de brat. - Ce naiba s-a intamplat? - Scoate-ma de aici. Fu nevoit sa vorbeasca printre dintii indestati pentru ca fierea inca nu-i dadea pace. - Ai fost injunghiat? impuscat? Lovit? Ti-ai rupt ceva? Ce te doare? - Stomacul. - Poti sa mergi? - Da. Dar cand incerca sa paseasca, i se inmuiara picioarele. Carlisle il prinse. - In regula, prietene. O sa te due eu. Nu mi te impotrivi, da? „Nu poti.“ Dar chiar in timp ce se gandea sa-i zica asta, Carlisle il prinse de incheietura mainii, isi trecu un brat printre picioarele lui si-i ridica trupul peste umeri. Carlisle se ridica cu tot cu cele peste nouazeci de kilograme ale trupului de aproape un metru nouazeci al lui Hunter. Gafaind, Carlisle se clatina pentru o clipa. - Blestemat sa fii daca mori. Ce naiba ai mancat la micul dejun? Un urs? Dar Hunter nu se lasa pacalit. Carlisle era fost soldat care dovedise suficient curaj si indrazneala in lupta. Cu un an mai tanar 37

-—

-- ---------------—

‘D eeanne fy s t - —

— ---------------- ~

decat Hunter, care avea douazeci si sase, barbatul vorbea trei limbi si-1 bom bardase pe Hunter cu intrebari despre viata de politist texan. - Pe aici, sopti o voce de femeie ale carei poale dantelate se miscau rapid in fata lor. Hunter simti ca se invarte podeaua cu el si ca i se incetoseaza privirea. Se lupta sa ramana constient, refuzand sa inchida ochii ca nu cumva sa moara de durere inainte sa treaca pragul si sa ajun­ ga pe aleea pietruita. Dar, in loc sa mearga spre lumina soarelui, barbatul era purtat in directia opusa, dincolo de o usa, intr-un soi de apartament. „Nu“, se gandi el. „Mergi in directia gresita. Spre usa din fata. Mergi spre usa de la intrare.“ Intr-un dulap cu usi de stid a erau depozitate o multime de fide, borcane si cutii cu medicamente. Hunter gemu. Infirmeria. Carlisle il adusese in blestemata de infirmerie. - Scoate-ma de aici, se auzi strigand pe un ton iritat cu care nu era obisnuit. Inca o usa. Un glas de femeie. O licarire alba. Carlisle isi indoi genunchii, apoi se incorda si-1 arunca pe Hunter, care ateriza cu zgomot pe un pat de spital. Aaau. Hunter se prinse cu pumnul de haina lui Carlisle. -N u vreau sa mor... intr-o infirmerie... din Cladirea femeilor. Carlisle nici macar nu se clinti. -Atunci ridica-te si pleaca. Hunter incerca sa se ridice. Durerea ii sageta stomacul. Carlisle il impinse jos cu doua degete. De ce facea Carlisle asta? Doctorii erau dusmanul. Torturau oamenii. Ba chiar ii omorau. Cu toate astea, Hunter nu scoase nici un cuvant. Inainte de toate, era politist texan si, abia in al doilea rand, paznic in Garda Columbi­ ana. Daca era sa cada pe mainile inamicului, nu avea sa faca ochii ca de broasca. Se uita inspre prietenul sau. - Haide. Salveaza-te. Fata lui Carlisle se lumina amuzata. - Merg sa-mi fac rondul. Tree mai incolo sa vad ce faci. „0 sa fiu mort.“ Dar, inainte sa apuce sa rosteasca asta cu voce tare, durerea de stomac se intinse spre spate si spre piept. Oricat >

>

38

-—

— ----------------

Sacrijiciuf inim ii

—

— -------------- —

de mult ar fi vrut sa se ghemuiasca, nici macar nu se misca si nici nu scoase vreun sunet. 0 asistenta medicala blonda cu ochi mari albastri ii lua locul lui Carlisle langa pat si puse o mana rece pe fruntea lui Hunter. -Arzi. Macar nu era cea pe care o oprise pe scari. Nu ar fi vrut ca indemnurile lui insistente la siguranta sa se intoarca acum impotriva lui. Desuruba o cutie cilindrica prinsa la brelocul de chei, scoase un termometru si scutura mercurul. - Deschide gura. -Cheam a doctor ul odata si hai sa terminam. - Doctorul trebuie sa stie ce temperatura ai. -D aca o sa stie ce temperatura am, n-o sa schimbe cu nimic lucrurile. Era pe moarte. Stia asta si era pregatit sa-si intalneasca Creatorul. Probabil ca era prea incapabil sa schimbe cu ceva locul in care se afla, dar cu siguranta putea face ceva cu ultimele momente ale vietii lui petrecute pe pamant. Si, daca acesta avea sa fie ultimul lucru pe care urma sa-1 faca, atunci avea sa moara cu putina demnitate. Gazul pe care-1 impiedicase pana acum sa iasa, rabufni involuntar cu un zgomot cumplit. Asistenta facu ochii mari. Fierbinteala ii crescu si mai tare. -lesi! Fata ei capata o expresie blanda. - Ei, nu ai de ce sa te rusinezi... -Afara! striga el. Femeia se dadu inapoi impleticindu-se. -N u-i nevoie sa... -Afara! Femeia se intoarse valvartej si pleca alergand. In clipa in care usa se inchise in urma ei, continua sa vomite. Stia ca doctorul nu avea sa se supere. Tipii acestia vazusera si mirosisera chestii mai groaznice. Dupa ce vomita, reusi sa se mai linisteasca un pic. Nu intr-atat incat sa se poata ridica in capul oaselor, dar suficient incat sa-si poata intoarce capul. Patul era mai sus decat unui normal, iar in stanga era o masa pentru invalizi. O diploma inramata de pe perete ii atrase aten­ tia. Era de la Universitatea din Michigan. Era ceva, macar. Doctorul era instruit. Asta nu-1 facea sa aiba incredere, dar il linistea un pic. )

i

y

y

y

39

-----------------------------

Deeanne

g i s t --- -----------------------------

Numele fusese scris cu litere elegante. Billy... Miji ochii. Billy Jack Tate. Usa se deschise. Era femeia cu palaria prinsa in agrafe. In jurul gatului avea infasurat ca un fular de iarna un stetoscop care, la unui din capete, avea ceva care arata ca un megafon, iar la celalalt niste casti. Nu lasa deloc sa se vada daca mirosul din camera o deranja. - Ai speriat-o pe sora Findley. Se apropie de pat, insa doar fosnetul jupelor o dadu de gol. Barbatul se uita la poalele ei. Era in picioarele goale? De ce ghetele ei nu scoteau nici un zgomot? - N-am sa accept un astfel de comportament, rosti ea. Nici macar din partea unui paznic din Garda Columbiana. Usor de zis acum ca-1 avea acolo intins pe spate. - Pleaca. Tanara scoase un termometru de la breloc si incepu sa-1 scuture. - Ce s-a intamplat de cand ne-am intalnit afara si acum? -A m sa-i spun doctorului cand o sa-1 vad. - Eu sunt doctorul. Acum deschide gura. Aseza termometrul orizontal. Barbatul ii impinse incheietura mainii si-i arunca o privire exasperata. - Diploma lui e chiar acolo pe perete. Spune-i lui Billy Jack sa vina aici si sa inceteze sa-mi mai trimita asistentele lui. - Eu sunt Billy Jack Tate. Acum deschide gura si hai sa vedem ce temperatura ai. Nu avea cum sa vorbeasca serios. Ii revenira spasmele stomacale. - Asculta, domnisoara, vorbi el tragand aer in piept, n-o sa mai fiu mult pe lumea asta, asa ca ti-as fi recunoscator daca doar 1-ai aduce pe doctor si 1-ai lasa pe el sa spuna cateva cuvinte. Expresia de pe fata ei se schimba cu totul. Puse termometrul ina­ poi in cutia lui si se intinse spre cascheta lui. Barbatul o prinse de incheietura. - Ceva se intampla, vorbi ea. Te doare undeva. Pot sa vad asta pe fata dumitale. Haide sa nu pierdem vremea. Am fost botezata dupa bunicii atat din partea mamei, cat si al tatalui. Am absolvit Medicina cum laude la Universitatea din Michigan. Practic medicina de sapte ani. Si pot sa te ajut. Dar trebuie sa-mi spui unde te doare. - Ai minti un om pe patul de moarte? y

40

-

Sacrijiciuf inim ii

- Pe tura mea nu moare nimeni. Nu si daca o pot impiedica eu. Si nu, nu mint. Eu sunt doctorul Tate. Chiar sunt. Acum, trebuie sa imi spui ce se petrece cat mai poti. Stransoarea din jurul incheieturii ei mai slabise, asa ca putu sa se elibereze, pur si simplu, si sa-i scoata cascheta. De acolo, trecu direct la nasturii de bronz cu care i se inchidea haina. Dupa ce o des­ facu, trecu la camasa. Poate nu avea sa fie asa de rau sa moara in Cladirea femeilor. - Ce te doare? il iscodi ea. - Stomacul. - S-a intamplat ceva? Te-ai lovit de ceva? O durere acuta ii sageta trupul. Barbatul lua o gura de aer si clati­ na rapid din cap in semn ca nu. - Ce ai mancat la micul dejun? - Un urs. - Sper ca glumesti. Femeia ii desfacu camasa, apoi ii smulse flanela de corp din pan­ taloni si i-o rula pana la subrat din cateva miscari rapide. Cu buzele intredeschise, femeia isi muta privirea de la piept la ochii lui. Cu falcile inclestate de durere, barbatul reusi sa-i faca cu ochiul. - Nu-i rau pentru un muribund, nu? Fata ei nu trada insa nimic altceva decat profesionalism. - Arata-mi cu degetul unde te doare cel mai tare. Desena un U cu susul in jos, de la osul soldului, pe deasupra buricului si iarasi in jos spre celalalt os al soldului. Totusi, daca voia sa vada exact, trebuia sa-1 desfaca la curea. In loc de asta, femeia il apasa cu degetele in zona indicata. Barbatul sari uitand de orice mai putin de durere si-i impinse mainile la o parte. - Stiu ca e o zona sensibila. O sa fiu cat de blanda o sa pot. Acesta era motivul pentru care ura el medicii. In loc sa-1 creada pe el pe cuvant, il inghionteau sa vada daca nu cumva puteau sa obtina un tipat. Ei bine, al naibii sa fie daca avea sa-i dea satisfactia de a-1 auzi strigand. Billy isi termina examinarea, apoi, foarte firesc, ii desfacu cureaua, ii descheie nasturii de la prohab, murmura un „scuza-ma“ si-si strecura mana in jos spre osul iliac. Fu strabatut de un soc cand ea incepu sa apese, iar agonia il facu sa-si arcuiasca spatele. Se prinse cu mainile de marginile patului. Femeia isi continua consultatia, apasand zona desenata de el. '

f

y

y

'

y

41

------------ ------------------

'Deeanne

g i s t --- ---------- --------------- ---

-A i parcurs o distanta mare cu trenul in ultima vreme? il in­ treba ea. Barbatul deschise un ochi. Incerca sa-i distraga atentia? Chiar si daca nu 1-ar fi durut, i-ar fi fost greu sa ignore faptul ca mana ei se afla in pantalonii lui. -A m venit luna trecuta de la Houston sa... Se infiora cand il apasa in dreapta buricului. - Imi pare rau. Cu toate astea, continua sa-1 apese. Cu ce te ocupai inainte sa devii paznic in Garda Columbiana? Hunter stranse si mai cu putere patul, dar isi forta coloana sa se relaxeze. - Sunt politist texan. - Inteleg. Presupun ca viata de politist e un pic mai activa decat cea de paznic in Garda Columbiana. - Da, doamna. Cu capul ridicat si ochii inchisi in timp ce se concentra, femeia m asa zona de deasupra ombilicului apoi reveni in jos spre partea dreapta. - Unde locuiesti? Barbatul dadu ochii peste cap. Cu sau fara diploma, era femeie si, in mod cert, simtea nevoia sa vorbeasca pentru a face situatia mai putin ciudata. - Locuim intr-o cazarm a aici pe domeniul expozitiei, raspunse el. Cel putin, ea avea ochii inchisi ca el sa se poata stramba fara sa fie observat. Totodata, asta ii permitea s-o si cerceteze. Ii examina suvitele ondulate de par ramase neprinse de dimineata, genele ce se odihneau pe obrajii netezi, pulsul in zona gatului, formele ei curbe atat de aproape de a-1 atinge fara insa ca acest lucru sa se si intample. Probabil ca se imbaia intr-un cos de mere, piersici si afine. Orice ar fi fost, mirosea fabulos. Baietii de acasa puteau sa scrie ce voiau ei pe piatra lui funerara. Nici ca-si putea imagina o moarte mai frumoasa. - Cand ai defecat ultima oara? il intrerupse ea din reverie. Toate gandurile lui se transformara in praf. -C e? Femeia deschise ochii, irisul ei de culoarea caramelului gasindu-1 imediat pe cel maro-inchis al ochilor lui fara macar sa fie nevoita sa caute. - Cand a fost ultima data cand ai evacuat materiile fecale? )

42

Sacrijiciuf inimii Hunter simti un val de caldura urcandu-i din piept spre gat. - Nu am sa discut asa ceva cu dumneata. Doctorita ridica din nou o spranceana. -Su n t doctor, domnule... Se intrerupse. Care e numele dumitale? Asta era o intrebare extrem de importanta, daca stateai sa te gandesti. - Hunter Scott. - Ei bine, domnule Scott, daca vrei sa te mai lase durerea, trebuie sa-mi raspunzi la intrebare. Cand ai defecat ultima oara? Femeia isi ridica mainile si incepu sa-1 incheie la nasturi. O lovi peste mana si incepu sa se incheie singur. - Nu discut despre asta cu dumneata. Tanara isi desfasura stetoscopul de la gat, aseza un capat in urechi, iar pe celalalt pe burta lui. - Inima mea e aici, Billy. - Iti ascult stomacul si-mi poti spune doctor Tate. -Acolo de unde vin eu, in mod cert, ne-am vorbi la per tu. - Unde se afla toaleta in cazarma dumitale? - Pentru numele lui Dumnezeu! Incepu din nou sa-1 ia greata. Broboane de sudoare ii impanzira bratele si fruntea. Billy se indrepta, isi scoase stetoscopul din urechi si il prinse de gat. - Ai probleme de intimitate, domnule Scott? Accesul de greata atinse intensitatea maxima, apoi mai scazu un pic. - Nu as vrea sa fac ceea ce tocmai am facut cu altcineva de fata, daca la asta te referi. Obrajii femeii capatara o tenta rozalie. Se lupta sa-i traga flanela de corp inapoi spre talie. - Nu am facut nimic. Pur si simplu, te-am examinat la fel ca orice alt medic. Si ceea ce voiam sa te intreb era daca toaleta din cazarma dumitale se afla in apropiere de dormitor? Indeajuns de aproape in­ cat ceilalti sa auda sunete si sa simta mirosuri ciudate? A sta era cea mai afurisita conversatie pe care o purtase vreodata. -A sa este. - Si ai folosit-o vreodata? -N u . Doctorita incuviinta din cap. - Cand ai defecat ultima oara? y

y

>

y

>

>

'

*

y

43

-—

— -----------------

'Deeanne ( jis t - —

--- -----------------

Hunter isi ciupi saua nasului. - Iar ne intoarcem la asta? - Raspunde-mi. Barbatul ofta lasandu-si bratul sa-i cada pe ochi. -Acum aproape trei saptamani. -Doam ne, Dumnezeule! Probabil ca ai un nivel foarte ridicat de toleranta la durere. Nu pot sa cred ca n-ai cautat ajutor pana acum. Barbatul nu scoase nici un cuvant. Dupa cateva secunde, usa se deschise. - S o ra Findley, pune, te rog, niste ceai de psyllium intr-un saculet. Hunter privi spre usa. Billy statea in prag cu capul prin crapatura usii ceea ce-i facea fusta alba sa se unduiasca de-a lungul posteriorului curbat. Se indrepta si inchise usa. - Esti in picioarele goale? o intreba el. Femeia clipi uluita. - Sigur ca nu. -Atunci ce ai in picioare? Nu se aude nici un zgomot cand te misti. Un suras ii aparu pe fata si-i lumina ochii. - Sunt pantofii mei sanitari. Au arcuri otelite si toe de cauciuc, iar asta ii face silentiosi. Au fost inventati de o femeie si sunt uimitor de confortabili. Hunter se uita cu atentie la conturul dantelat al tivului alb al fustei ei. Se gandea ca dupa tot ce se intamplase intre ei, s-ar fi cuvenit macar sa-i fie permis sa arunce o privire sub poalele alea, dar ea nu se oferi, iar el nu ii ceru. - Inventia unei femei, zici? - Da. O femeie cu numele de doamna Fenwick. Starea de greata ii reveni din nou. De data asta, nu era sigur ca avea puterea s-o tina in frau. - Adu-mi un cos de gunoi, Billy. Veselia i se evapora de pe fata in timp ce alerga sa-1 ajute. Barbatul incerca sa se rostogoleasca pe o parte, dar era neajutorat precum o vaca prinsa in nisipuri miscatoare. Doctorita isi baga mana sub spatele lui, il ajuta sa stea pe o parte, apoi il sprijini in vreme ce se intinse si-i tinu un lighean in dreptul gurii. Dupa ce termina, femeia il aseza usor la loc, scoase ligheanul din camera apoi se intoarse cu o compresa rece. In timp ce-1 stergea la gura, ii zambi duios. - E mai bine? 9

44

9

9

9

-—

----------------------

Sacrijiciuf inim ii - —

------------------ —

-Sun t pe moarte, nu-i asa? - Nu. Impacheta panza pe dos si-i sterse fruntea. Esti constipat. Barbatul inchise ochii. - Nu se poate asa ceva. Cum se poate sa ma doboare asa ceva? - Nu e de gluma cu asa ceva. Ti s-a mai intamplat si altadata? -N u. - Ei bine, iti pot oferi un remediu cu efect imediat azi, dar, pana nu ajungi sa defechezi de cel putin trei ori pe saptamana, sunt cateva lucruri pe care trebuie sa le faci. - Cum ar fi? -A m un ceai pe care as vrea sa il bei in fiecare dimineata. Si, ca sa stii, asta se datoreaza, pe de o parte inactivitatii de la noul dumitale loc munca si, ca sa nu mai vorbim, timpului petrecut in trenul cu care ai venit din Texas in Illinois. Iti sugerez sa incepi sa faci exercitii usoare de gimnastica in camera dumitale sau intr-o sala de sport. Sunt cateva in Chicago pe care ti le pot recomanda. De asemenea, va trebui sa ai o alimentatie hranitoare usor de digerat. Si, in cele din urma, trebuie sa vii aici pentru masaje zilnice. Barbatul o analiza. -M asaje? Asemenea celui pe care mi 1-ai facut acum cateva minute? -N u, acela a fost un consult. Am avut nevoie sa vad daca iti pot simti colonul prin peretele abdominal si am putut. Asta e semn sigur ca e prea plin. Masajul se va face in aceeasi zona, dar se poate face prin tesatura pantalonilor. -D in pacate. Desi expresia faciala ii ramase nepasatoare, obrajii ii capatara o tenta rozalie. -Cine face masajele? vru el sa afle. Dumneata sau asistenta? -Eu. Barbatul se bosumfla. - Ce parere are sotul dumitale despre meseria pe care o ai? -N u sunt... nu e... Isi trecu o mana prin parul de la spate, dar suvitele rebele scapara de indata ce isi cobori bratul. De asemenea, trebuie sa incetezi sa mai fii timid cand vine vorba sa-ti faci ne voile. Toata lumea defecheaza. E o chestie perfect fireasca. In coltul gurii ii rasari un suras. - Nu esti maritata, nu? - Domnule Scott,' trebuie sa fii atent la instructiunile mele. Sunt f foarte importante. y

45

-----------------------------

rDeeanne fy s t -------------------------------

- Hunter. Numele meu e Hunter. Doctorita se rasuci, insfaca un cearsaf de pe un scaun din apropiere si i-1 arunca cu zgomot pe burta. -D a-ti jos tot de la talie in jos si intoarce-te pe-o parte.

CapitoCuC8 Hunter ramase cu gura intredeschisa. Femeia deschise un dulap cu usi de sticla, ale carui rafturi erau pline de instrumente chirurgicale, si scoase o cutie mare de lemn. Acolo era depozitata o seringa pe potriva lui Paul Bunyan, impreuna cu niste furtunuri si un tub lung de fildes. - Daca asta e ce cred eu ca este, vorbi el, poti sa-1 pui la loc in dulapul ala. Dar momentul lui de respiro trecuse, iar durerea incepu din nou sa creasca in intensitate. Nu conta. Sub nici o forma nu avea sa stea nemiscat pentru treaba asta. Femeia se intoarse spre el, cu spatele drept si fata aspra. - O sa faci o clisma, domnule Scott. E singura cale. Dupa aceea, o sa te simti eliberat si o sa poti sa faci cele trei lucruri pe care ti le-am recomandat vreme de trei luni. Altfel, ti se va intampla din nou. - Plec. Cu un efort supraomenesc, se forta sa stea in capul oaselor. Sangele paru sa i se scurga din cap, iar camera incepu sa se invarta. Billy ii inmana un lighean. De data asta, nu mai statu langa el. In schimb, trase de usa ca s-o deschida. - Mergi si gaseste-1 pe gardianul care 1-a adus aici pe domnul Scott si adu-1 aici imediat. Chiar in timp ce voma, vorbele ei il linistira. Carlisle urma sa-1 scoata de aici. El nu-i va permite femeii asteia sa faca ceea ce avea de gand. Cand termina, bratele ii tremurau, capul i se invartea si abia daca putea sa stea drept. Billy scoase ligheanul si se intoarse cu Carlisle. - Scoate-ma de aici. Hunter inca mai statea in capul oaselor, cu mare greutate. Carlisle isi scarpina barbia. 9

46

------------------------------

Sacrijiciuf inim ii - ------------------------- ---

- Doctorita spune ca i-ai dat ceva batai de cap. -Ti-a povestit ce are de gand sa faca? Privirea gardianului intalni instrumentele presarate pe masa. -M i-a zis. -Atunci hai sa mergem. Dar prietenul lui nu schita nici un gest. Pur si simplu, statea aco­ lo. In cele din urma, se intoarse catre Billy. - Domnisoara doctor, ne lasati un minut singuri? - Desigur. Si pleca cu tot cu pantofii ei inventati de o femeie, fara sa scoata nici un zgomot. Usa se inchise cu un pacanit. Carlisle se freca pe ceafa. -Ti-am povestit vreodata ca tata e doctor? - Nu-mi pasa. Vino aici si ajuta-ma sa ma ridic. - Cred ca ar trebui sa faci ce zice ea. - Ori ma ajuti sa plec de aici, ori o sa te lovesc pana ce-o sa-ti sune apa-n cap. O crampa il facu sa se ghemuiasca precum coada unui scorpion, lasandu-1 si fara suflu. Carlisle ofta. - Asculta, nu e asa de rau. Multi oameni au facut asa ceva. Si, daca tu nu vrei s-o faci, atunci eu voi fi nevoit sa fac toate turele in locul tau. In plus, te porti ca un iepuras speriat in gura lupului. E jenant. Jenant? Carlisle voia sa ii vorbeasca despre ce era jenant? Fara sa-si fereasca privirea de ochii lui Hunter, Carlisle isi scoase chipiul si haina, apoi isi sufleca manecile camasii. -A m s-o chem aici. Si, cand vine, sa cauti ceva pe care sa-1 folosesti pe post de coloana vertebrala pentru ca, daca ii faci probleme, 0 sa le las lat. Nu se poate intampla una ca asta. -A m mai multa coloana vertebrala in degetul meu mic decat ai tu in toata sira spinarii. -Atunci hai sa terminam cu asta. Dar cea care intra nu fu Billy, ci asistenta. Hunter facu dupa cum 1 se spusese, iar, la final, cand tratamentul incepu sa-si faca efectul, Carlisle o dadu afara pe asistenta. In cele din urma, Carlisle il conduse inapoi pe pat. Hunter adormi instantaneu de epuizare. Cand se trezi, era singur si ii lua un minut sa-si dea seama unde se afla. Odata ce isi reveni, isi arunca un brat peste ochi. Nu daduse ortu popii, dar ura doctorii. Cu toate astea, nu-1 mai durea nimic y

7

>

y

y

y

47

-— — — —-'Deeanne (gist —

- --------------—

si nu auzea nici muzica de harpa, deci purgativul trebuie sa-si fi facut efectul. Isi pipai zona coastelor in incercarea de a-si gasi ceasul, dar haina si cam asa ii fusesera scoase. Nu purta nimic in afara de pan­ taloni si de bluza de corp. Nu exista nici o fereastra, asa ca nu avea cum sa-si dea seam a cat este ceasul. Cineva facuse curat in salonul pentru consultatii, aprinsese o lumanare cu miros floral si adusese un lighean nou ca sa-i fie la indemana pe m asa pentru invalizi. Diploma de pe perele ii atrase atentia. Billy Tate. Ce parinti isi boteaza fiica Billy Jack? Si ce femeie merge la facilitate sa se dedice unei profesii de barbat? Ii veni in minte dom nisoara Pantalo­ nasi-Pantaloni laolalta cu grupul de femei care se perindasera pe culoarele Palatului Memorial de Arta. Clatina din cap. Niciodata nu vazuse asa o adunatura de nerozie. Cu toate astea, trebuia sa recunoasca faptul ca Billy Tate nu era vreo escroaca. Reusise sa-i puna un diagnostic in doar cateva minute si sa-1 vindece fara sa-1 taie, sa-i ia sange sau sa-i administreze socuri electrice. Nu ca ar fi fost prea fericit cu solutia pe care o gasise - dar, chiar si asa, vazuse multe altele mai rele. De parca reusise sa o invoce cu gandul, femeia deschise usa si-si vari capul inauntru. - Te-ai trezit. Hunter nu-i raspunse, nefiind prea sigur daca sa-i multumeasca sau s-o stranga de gat. Billy patrunse in incapere, inchise usa si se sprijini de ea. - Cum te simti? - Ca si cum as fi calarit un cal naravas cu o sa imprumutata. Se indeparta de usa. - Ce vrei sa spui? - Vreau sa spun ca am avut si zile mai bune. - Inca te mai doare stomacul? Apropiindu-se de pat, se uita spre asternutul rasucit in jurul lui, il trase sa-1 scoata, apoi il inveli pana la piept. Ei bine? Te mai doare? - Sunt bine. Indoi marginea asternutului si-1 netezi in jurul lui. - Ma invelesti de culcare? - Inca mai esti adormit? -Trebuie sa ma scol. Cat e ceasul? - In jur de opt. A

7

7

7

A

48

-—

— -----------------

Sacrijiciuf inim n

—

------------------ --

Barbatul facu ochii mari. - Seara? -D a. Arunca la o parte asternuturile si se ridica in capul oaselor. -Trebuie sa plec. Tura mea a inceput acum doua ore. Femeia ii puse o mana pe brat. - Nu te grabi. Domnul Carlisle a zis ca iti tine el locul. - Ar fi trebuit sa ma trezeasca. Isi trecu picioarele pe marginea patului si se opri. Pret de doar cateva secunde, camera se invarti iarasi, dar stomacul nu mai obiecta deloc. - Esti prea slabit ca sa poti sta de paza, domnule Scott. Daca s-ar intampla ceva, nu ai fi in stare sa rezolvi problema. Ti-am pregatit ceva pentru cina. Apoi iti ordon sa te intorci la cazarma dumitale, sa-ti bei ceaiul si sa te bagi direct in pat. Barbatul o analiza. - Intotdeauna lucrezi atat de tarziu? - Doar daca vreun pacient are nevoie de mine. - Ce avem la cina? -Terci de ovaz cu prune. Hunter batu in retragere. - Nu prea stii sa gates ti, nu? Billy surase si impinse masa pentru invalizi catre el. - E de la cafeneaua Garden care se afla pe acoperis. Stomacul du­ mitale a avut o zi grea, asa ca o sa-1 hranim cu ceva care sa-ti ajute tractul digestiv. Terciul de ovaz era rece, iar el ura prunele, dar chiar si asa manca tot din farfurie. Cand termina, impinse masa intr-o parte si se ridica in capul oaselor. - Unde imi sunt hainele ? - Chiar aici. Femeia le lua de pe un dulap mai scund si i le inmana. - Cineva mi le-a periat, remarca el. Billy cobori privirea si incepu sa-si scuture fustele. Nu mai avea brelocul agatat la curea. Hunter isi puse camasa, o potrivi la umeri si incepu sa-si incheie nasturii. - Multumesc ca mi le-ai periat. -D a, asa e, eu doar... Cu placere, ingaima ea ridicandu-si privirea din pamant. 49

----------- ---------------- ---

Deeanne

g i s t - -------------------------- ---

II uimi s-o vada atat de stingherita. Cand il dezbracase, nici macar nu clipise. Dar atunci fusese ceva diferit. Fusese un pacient ajuns pe un pat de spital cu o durere ingrozitoare. Acum era un gardian in Garda Columbiana pe jumatate imbracat si, daca nu se insela, ea era o doctorita nemaritata. Tanara isi drese glasul, se juca cu parul, isi trase manecile in jos si-si incrucisa bratele. Barbatul isi imbraca si haina. - Cizmele mele? -A ! Alerga spre un alt colt al incaperii si se intoarse cu ele. Deci esti din Texas. -A sa e. Dumneata de unde esti? -A m crescut in Boston, dar acum locuiesc aici in Chicago. - 0 fata de oras? - De la inceput pana la sfarsit, zambi ea. - Dar ai mers la scoala in Michigan? - Da. Acolo se afla prima scoala medicala de stat care a permis in mod oficial inscrierea femeilor. Cu haina neinchisa, Hunter isi trase o cizma. Billy merse langa el sa-1 ajute sa se sprijine. - Cum laude, zici? o iscodi el. -A m zis eu asta? baigui ea, rosind din nou. - Ai zis, continua el in timp ce-si incalta si cealalta cizma. Cand termina, Billy ii dadu drumul si facu un pas in spate. - Dar dumneata? Ai fost la scoala? -A m fost. Barbatul isi inalta barbia si incepu sa-si incheie nastu­ rii de bronz ai hainei. Doar ca am absolvit „fara laude". Rasul ii schimba toata expresia faciala. Ochi luminosi. O gropita in obraz. Dinti drepti. Obraji rotunjori. - Casa ta e departe de aici? Rasul ii amuti, dar zambetul ii ramase pe fata. - Cam la vreo saisprezece kilometri de mers cu trenul, dar mi s-a oferit o camera in caminul pentru femei construit pentru cazarea celor fara adapost pe perioada expozitiei. Asa ca, in noptile in care voi lucra, voi sta acolo. In felul asta, nu va trebui sa merg atat de departe. Incuviintand, barbatul isi incheie ultimul nasture si-si trase in jos tivul hainei. - Cum arat? Surasul femeii se risipi. Ii inmana un saculet cu ceai. 7

9

7

9

9

9

9

9

9

9

1

9

9

50

9

- Foarte fermecator, domnule Scott. Barbatul puse saculetul in buzunar. De afara nu se auzea nici un sunet. Singurele zgomote erau cele ale respiratiei ei si a lui si bubuitul sangelui care incepea sa i se urce la cap. - Pot sa te conduc acasa? o intreba el. - Avand in vedere circumstantele, ma gandeam ca poate eu ar trebui sa te conduc acasa. Hunter stram ba din buze. - In ciuda a ceea ce ai putea crede, eu nu ma imbolnavesc nici­ odata. Noi, m ajoritatea baietilor din Texas, am fost crescuti cu o arma in mana si cu o stid a de lapte in cealalta. Deci nu trebuie sa-ti faci griji. Voi fi bine. Deja ma simt de o mie de ori mai bine. Multumesc... cred. Billy ii zambi si ea la randul ei. -C uplacere... cred. - Esti gata de plecare? Femeia clatina din cap. - Inca mai am niste documente de completat. -A m crezut ca ai inchis la sapte. -A sa inchidem, dar imi inchipui ca voi.sta un pic dupa ora noua in fiecare zi. - Noua. Bine de stiut. Atunci i se termina lui a doua tura a zilei. Barbatul puse mana pe clanta. - Ne vedem maine, doamna doctor. - Maine? - Pentru masajul meu, rosti el facandu-i semn cu ochiul in timp ce iesea si inchidea usor usa 9

9

9

9

9

Sigur ca Billy nu se intalni a doua zi cu domnul Scott, pentru ca ea lucra doar trei zile pe saptam ana, dar il vazu in ziua urmatoare si in toate celelalte zile lucratoare de atunci incolo. Desi masajele lui nu durau mai mult de cincisprezece, douazeci de minute, barbatul reusea intotdeauna s-o angreneze in cate o discutie, care, in cele din urma duse, cu usurinta, la o frum oasa prietenie intre ei. 51

—

—

---------- ---

Deeanne Cjist ------------------------------

Astazi nu era deloc altfel. Tanarul intra in sala de chirurgie, isi scoase sabia, apoi incepu sa-si descheie haina albastra din panza. In partea dreapta si cea stanga a fiecarui nasture din bronz, pornea o tresa in linie dreapta care se termina cu o frunza de trifoi. - Buna ziua, Billy. Desi ea i se adresa cu domnul Scott, el insista sa ii spuna pe nume­ le de botez. Singura data cand ii folosea numele complet era atunci cand se aflau in public. - Buna ziua, domnule Scott. Cum te simti? -U so r ca un fulg, doamna. Femeia se abtinu sa nu zambeasca. Asa obisnuia el s-o> anunte > > ca-si bause ceaiul si ca rezolvase treaba. Dupa ce impacheta un bandaj fin il puse peste celelalte de aceeasi dimensiune. - Ce faci? rosti el in timp ce-si lasa haina sa-i alunece in jos pe brate. Imediat o prinse si-o atarna pe cufarul cu materiale sanitare. Slava cerului ca nu-i ceruse niciodata sa vada ce se afla inauntru. -Separ bandajele, raspunse ea. Barbatul se apropie, se sprijini cu soldul de masa si-si incrucisa bratele. - Si pentru ce sunt astea? - Din gramada asta de aici? Sunt bandaje pentru nas. -D ar in aia? continua el indicandu-i cu barba o gramada de tifon. -Acelea sunt fasii pentru ochi. - Si astea? Barbatul continua sa aleaga fiecare gramada pana ce ajunse sa-i indice bandajele pentru falci, genunchi, abdomen si piept. - Esti gata? il intreba ea dupa ce aseza ultima fasie de tesatura in gramada de bandaje pentru genunchi. - Sigur. Barbatul merse sa se aseze pe marginea patului, apuca cu mana de calcaiul cizmei si incerca sa si-o scoata din picior. Billy aflase ca cizmele lui de cowboy erau facute din piele de tatu - un animal, care, dupa spusele domnului Scott, arata ca un dinozaur in miniatura, nastea doar cate patru pui odata, avea gust de pore si sarea cu toate cele patru picioare in aer atunci cand era speriat. Inca nu era sigura daca il credea, dar el jura ca spune adevarul. Tanarul se aseza pe pat cu mainile stranse sub cap. - Ieri am primit o scrisoare de la LeRue. 7

y

y

52

y

Sacrijiciuf inimii - Fratele dumitale? Pornind din partea de jos a soldului stang, femeia incepu sa-i maseze colonul. - Ihi. Saptam ana asta merge la un rodeo in Pecos. Billy il privi. - Dum neata ai fost vreodata la un rodeo? -D esigur. De multe ori. De fapt, acasa, noi, baietii, obisnuiam sa ne adunam in locuinta celui ai carui parinti erau plecati in oras si ne organizam un rodeo al nostru cu animalele lor de pe batatura. - Si cand se intampla asta? - Nu stiu. Pe cand aveam vreo doisprezece ani. Hunter se incorda si se stramba. Femeia se opri imediat. - Te doare acolo? - U n pic. Billy o lua de la capat. - O faci intentionat? o intreba el incruntandu-se. Apesi iar sa vezi daca ma faci sa tip de durere? - Sigur ca nu. Incerc doar sa vad daca simt vreo inflamatie. Hunter dadu ochii peste cap. - Ma rog, eram vreo sase si ajunseseram sa fim foarte buni la calarie. Ba chiar organizam o loterie sa ne alegem animalul, la fel ca si cowboy-i adevarati de la rodeo. Ea avea doar o sora, iar Pauline era mult mai mare decat ea. Era ca si > cum avea o a doua mama. Dar intre domnul Scott si 9 fratele lui era doar o diferenta de un an. Felul in care isi petrecusera ei copilaria era extrem de diferit de cum o facuse ea. - Si > ce fel de animal ai nimerit? vru ea sa stie. ’ - De toate felurile. Odata, am tras un tauras salbatic. M-am suit pe el si, Doamne, ce naravas mai era. A trecut direct printr-o poarta nou-nouta din lemn, iar pe mine m-a lasat de partea cealalta a ei. Pe buzele ei rasari un suras. - Ai fost ranit? -A m fost destul de sifonat si a trebuit sa-i mai si reconstruim poarta cat de bine am putut inainte sa se intoarca tatal lui acasa. - A observat? - Tatal lui? Da, a observat. L-a batut pe fiu-su destul de tare. A zis ca am fi putut fi ucisi. Femeia se uita in sus oprindu-se din m asat. - Parintii dumitale ce au facut? - N-au aflat niciodata. LeRue m-a dat cu iod si cu seu de slanina. 53

------------------------------

Deeanne Qist - —

----------------—

Billy dadu aprobator din cap. -T oata sarea aia din seul de slanina ar vindeca aproape orice, nu-i asa? - Cam da. Si asa era mereu in zilele de luni, miercuri si vineri cand lucra ea la infirmerie si avea ocazia sa afle cate putin din viata lui Hunter Scott. Din cand in cand, foarte rar, ii mai povestea si ea cateva ceva despre viata ei. In celelalte zile ale saptamanii, statea in apartamentul ei la intersectia strazilor Congress si Forty-Third sperand ca cineva avea sa-i vada sigla si avea sa trimita dupa ea. Dar asta nu se intampla niciodata. j

Cu volumul urias Principiile si practica medicinii al lui Osier in poala, Billy isi ghemui picioarele acoperite cu ciorapi sub ea in timp ce statea asezata pe canapeaua din birou si citea un paragraf despre tumorile la intestine. Spre linistea ei, domnul Scott nu manifesta nici unui dintre simptomele indicate. De fapt, hotari ea, era vremea sa mai rareasca masajele. Casca si se uita la ceas. Era aproape noua. Statea din ce in ce mai mult peste program in salonul Biroului pentru confort, care era mult mai primitor si spatios decat camaruta ei din Caminul femeilor, chiar daca era un pic mai racoros. Ii oferea ocazia sa citeasca atent noua carte medicala a lui Osier. Privi pe fereastra luminile electrice aliniate pe aleile de afara. Stia ca avea sa regrete daca nici macar nu incerca sa viziteze expozitia, dar, pana acum, nu fusese in stare sa gaseasca entuziasmul necesar pentru a se putea plimba de-a lungul celor peste doua sute patruzeci de hectare dupa ce statea in picioare toata ziua. Iar in zilele ei libere nici nu se gandea s-o faca. Daca nu le petrecea in apartamentul ei, atunci putea la fel de bine sa-si dea jos sigla si, sub nici o forma, nu avea sa faca asta. Lasa volumul jos, isi aranja poalele si incepu sa-si maseze talpile. Cu sau fara pantofu sanitari, la finalul turei tot o dureau picioarele. Munca nu era solicitanta, dar o tinuse ocupata. Aproa­ pe in fiecare zi, consulta pe cineva care suferea de epuizare, picioare umflate sau deshidratare. De departe, cel mai incitant caz al ei fusese domnul Sc... O bataie insistenta in usa salonului o facu sa sara speriata in picioare. 54

Sacrijiciuf inimn -Deschide! Alerga spre usa. Domnul Scott navali inauntru cu ochii bulbucati. !n palmele lui mari, dadea din bratele si picioarele lui micute un bebelus invelit doar cu un scutec, care racnea cu o forta demna de un mare razboinic. Billy isi duse mana la gat. - Ce Dumnezeu? Domnul Scott intinse mainile spre ea. Bebelusul se facu rosu si incepu sa protesteze si mai tare la felul in care era manuit intr-o maniera atat de putin maternala. - L-am gasit abandonat, rosti el respirand sacadat. -Abandonat? Unde? - Era infasurat in mantia aia facuta din pene de cocos de prerie. -D oam ne! Apucand capul chel al copilului, Billy il lua in brate. II examinez de indata. Hunter aproba din cap. - Eu merg sa dau o raita prin dadire sa vad daca pot sa dau de mama lui. Fara sa-i mai astepte raspunsul, iesi din nou pe usa lasand-o intredeschisa. Billy lipi protectoare bebelusul la piept, il legana si-1 linisti, mangaindu-i usor spatele si bratele sa-i incalzeasca pielea rece. In mod cert, nu avea nimic la plamani. Desi ajutase la nasterea multor copii si tratase si mai multi, isi dadu seama ca asta era prima data cand ramanea singura cu unui. De obicei, ii erau alaturi mama sau asistentele. Acum ca il avea pe acesta doar pentru ea, simti ca ii atingea o coarda sensibila adanc inlauntrul ei. Dupa ce aseza bebelusul in siguranta pe canapea pentru o clipa, infasura un prosop in jurul lui si se grabi sa-si spele mainile in chiuveta si sa-si aseze instrumentele pe m asa pentru invalizi. Tot timpul acesta, bebelusul abandonat tipa incontinuu. Nou-nascutii aveau un planset atat de specific, atat de diferit chiar si de cel al unuia de doar doua luni. Billy il ridica in brate si-1 duse pe patul din salonul de chirurgie. -E i, buna... Desfacu prosopul si scutecul. ...dragule. Ce faceai in­ velit in mantia aia de pene? Nu stiai ca la gat avea un guler de blana de castor? Ei bine, unei femei din Dakota i-a luat zece ani sa-1 faca, asambland pana cu pana. 1

9

55

-—

— --------------—

‘D eeanne (gist - —

— ---------------- -

Pielea lui avea o culoare norrnala. Miscarile pieptului erau perfecte. Cordonul ombilical i se uscase, dar nu-i cazuse inca. Billy isi lua stetoscopul si-i asculta inima si plamanii. - Ce bine ca scutecul ti-a ramas uscat. Ar fi fost pacat daca te-ai fi hotarat sa botezi mantia. La sunetul vocii ei, bebelusul inceta sa mai planga asa de tare, iar ochii umezi ii devenira din ce in ce mai mari. Cand incepu insa sa-i inspecteze scalpul si fontanela, protestele i se intensificara din nou. Billy era foarte bucuroasa ca era asa un luptator. Avand in vedere toate provocarile care il asteptau in viata, asa si trebuia sa fie. Hunter nu gasi nici urma de mama bebelusului. Nici muncitorii sau vizitatorii nu vazusera pe nimeni cu un copilas. Impinse usa la ceea ce ajunsese sa considere cabinetul lui Billy si patrunse inauntru. Bebelusul inca mai facea taraboi. Barbatul merse spre camera de consultatii si se opri la usa. -D aca domnul Scott n-o gaseste pe mama ta, se auzi vocea lui Billy, care se purta ca si cum copilasul ar fi ascultat in loc sa planga, am sa fac tot posibilul sa-ti gasesc o doica. Unii oameni cred ca esti mai avantajat daca te nasti cu o lingura de argint in gura, dar, daca te nasti cu un sfarc in gura, e mult mai bine si asta e cheia unei sanatati excelente. Barbatul clipi nesigur ca auzise bine. - Stii unde am invatat asta pentru prima oara? Dupa ce termina cu consultatia, Billy isi muta degetele aratatoare la pumnii bebelusu­ lui care se prinse de ele cu putere si apoi se mai linisti un pic cand il ridica de pe pat doar cu ajutorul puterii cu care se tinea de degetele ei. Am invatat de la mama. Se vizita cu vecinele si una dintre ele avea de gand sa-si hraneasca bebelusul cu biberonul. Ei bine, mamei mele nu i-a placut asta absolut deloc. I-a spus foarte hotarata femeii ca era de datoria ei sa-i gaseasca o doica, altfel bebelusul s-ar fi putut imbolnavi. Bebelusul se linisti complet. Billy il lasa in jos apoi ii apuca cu blandete piciorul drept si i-1 roti din sold. Pruncul o privea cu aceeasi fascinatie pe care o simtea si Hunter. - Si, ca sa vezi, cateva zile mai tarziu, papusa mea de carpa s-a imbolnavit foarte tare. Am stiut atunci ca era din cauza ca o hranisem cu biberonul. Cu un zambet pe fata, Hunter se sprijini de cadrul usii. Descoperise ca ea nu prea era genul de femeie care sa se uite prea mult 56

Sacrijiciuf inimii in oglinda. Drept urmare, adesea, avea un aspect ravasit. In seara aceea, agrafele cu care isi prindea parul blond-inchis i se desprinsesera lasandu-i parul ciufulit la ceafa. O singura suvita ii cazu de-a lungul spatelui atragandu-i privirea in jos spre forma unduita a taliei ei si la cele de mai jos. Hainele ei sifonate la spate indicau faptul ca statuse multa vreme citind pe canapea. - Inca de pe atunci voiam sa devin doctor. Asa ca am mers afa­ ra la pom pa si m-am udat pana la piele. Cand a descoperit mama ce faceam in timp ce eram imbracata cu cel mai bun sortulet alb si eram incaltata cu ghetele din piele de ied, i-am explicat ca papusa mea avea nevoie de o doica. Hunter pufni in ras. Billy se intoarse cu o mana tinandu-1 bine pe bebelus pe pat, in vreme ce cu cealalta isi strangea gulerul. Se inrosi toata. - Ce faci aici? suiera ea. In loc sa-i raspunda, barbatul chicoti si clatina din cap. Nu-si pu­ tea inchipui de ce o fetita ar vrea sa devina doctor cand toata lumea stia ca fetele trebuie sa creasca si sa devina mame. Tanara se intoarse cu spatele la el si-ncepu sa puna scutecul bebelusului. Era baiat, observa el. - Ce-i cu tine, Hunter Scott? intreba ea. De ce te-ai strecurat aici si trageai cu urechea la o conversatie care nu avea legatura cu tine? Tonul ei ridicat il supara pe bebelus care incepu din nou sa planga. Hunter veni langa ea si se sprijini de pat. -Im i pare rau, Billy, imi pare rau ca 1-am deranjat pe copilas, dar n-as fi vrut sa ratez povestea aia pentru nimic in lume. Billy apuca o patura de flanel de pe masa pentru invalizi, infasa copilul, apoi il puse pe umar leganandu-1, strangandu-1 in brate si gangurind spre el. Plansetul i se transforma in scancet. Hunter nu putu sa nu observe cat de bine se descurca cu tancul. - Ai aflat ceva? rosti ea pe un ton bland, soptit. -A bsolut nimic. Nimeni nu a vazut vreo mama sau vreun bebe­ lus. Nimic. Cum se simte? - Pare sa fie foarte bine. Sunt sigura ca e infometat, dar nu este subnutrit. - Cat crezi ca are? - Daca e sa ma iau dupa cordonul ombilical, cred ca intre sapte si paisprezece zile. - Ce mic! - Da. Isi freca obrazul de capsorul lui chel. 9

9

9

9

7

9

57

-------------------------- ---

Deeanne

g i s t -------------------------- --

- Ce-o sa faci cu el? -N u stiu. in seara asta, o sa-1 iau cu mine in Caminul femeilor sa vad daca stie cineva ceva. - Si daca nu stie nimeni? Ramasera cu privirea atintita unui asupra celuilalt in timp ce deveneau constienti de gravitatea situatiei. Hunter ii facu semn spre usa. - Haide, te conduc acasa. -N u-i nevoie sa... -N u te-am intrebat. N-am de gand sa te las sa te duci singura cu chestia asta pana pe Fifty-second Street. - Nu e o chestie. E un baiat. Si nu ea asa departe. - Merg cu tine, Billy - Si cum ramane cu paza? - E trecut de noua. Carlisle e deja la post. Merse spre ea. Haide, da-mi-1 mie. Tu mergi si pregateste-ti geanta de doctor. Billy privi in sus cu ochii ei maroniu-deschis cu accente ciocolatii translucide, conturati de un cerc negru delicat. - Ai grija. Trebuie sa-i sustii capul. Asa. Billy ii lua mana si-i arata unde trebuia s-o tina. Hunter nu era sigur care dintre ele era mai delicata, a ei sau a bebelusului. -Trebuie sa merg la cafeneaua de pe acoperis, ii spuse ea. Sa speram ca mai au putin lapte de capra. - Mergi atunci. Eu raman aici cu el. Ezitand, femeia isi musca buza, dar apoi facu asa cum ii spuse. 9

}

9

CapitoCuC10 Multimea de oameni care iesise noaptea pe strazi gravita spre lacul Michigan, de unde se putea vedea cel mai bine un grandios foe de artificii. Desi spectacolul era pe partea cealalta a parcului, opusa locului unde se aflau Billy si Hunter, bubuiturile si pocniturile se auzeau totusi destul de tare. Billy spera ca nu aveau sa deranjeze copilul. Trupul lui micut se ghemuise ca un carnacior in interiorul paturii din flanel si se asezase cu funduletul moale lipit de bratul ei. 58

--------------------------- ---

Sacrijiciuf inim n

—

— ------------ — -

- Oare aerul asta rece al noptii n-o sa-i faca rau? o intreba Hunter a carui sabie se lovea de geanta ei de doctor pe care insistase sa i-o care el. -S p er ca nu. Totusi, as fi vrut sa ma fi gandit sa aduc inca o patura. Traversara prin punctul cel mai nordic al expozitiei, unde patruzeci si patru de state ale uniunii si patru teritorii isi ridicasera cladiri. Zona asta atragea vizita doar a cate unui cuplu ocazional, tocmai de aceea parcul parea infiorator. Cu toate astea, luminile electrice din interiorul cladirilor imprastiau aureole fluorescente care, laolalta cu stralucirea argintie a lunii, reflectau un curcubeu de culori pe suprafata lagunei. -T i-as da haina mea, se scuza el, dar superiorii mei le interzic gardienilor sa mearga doar in camasa. Billy stranse copilul si mai mult la piept. -Vom fibine. Deasupra terasei cladirii Wisconsin atarnau niste clopotei de vant ce zanganeau dand nastere unei muzici discordante. La cativa metri in fata lor, doi parinti purtau fiecare pe umeri cate un copil adormit. Billy se intreba daca vreun observator care pasea in urma lui Hunter si a ei ar fi putut sa presupuna ca ei trei formau o familie. Intotdeauna fusese curioasa cum era sa fii sotie si mama intr-o familie asa cum pareau ei acum. Oricat de tentant ar fi fost sa-si ingaduie sa viseze, nu-si permise aceasta placere vinovata. Ea prefera sa se ocupe de realitate, iar adevarul era ca, daca n-o gasea pe mama acestui copil, si el, la randul lui, avea sa se intrebe cum era sa faci parte dintr-o familie. Dupa ce traversara un pod, trecura dincolo de bariera si lasara in urma teritoriul de basm al Expozitiei columbiene pentru a intra in Chicago, metropola vestului. Fumul scos de trenurile care soseau in gara South Park pluteau asemenea unor nori de ploaie. Fluierele trenurilor strapungeau aerul. Copilul incepu sa se framante lovind prin fasa cu picioarele in coastele lui Bill, care incerca sa il linisteasca batandu-1 usor pe spate. Apucand-o de cot, Hunter o ajuta sa traverseze Stony Island Boulevard si apoi spre Fifty-seventh. - lei trenul sau tramvaiul? - Nici una, nici alta. 59

—

— -----------------

T>eeanne (gist- ------------------------- —

Barbatul o opri in timp ce trenul suspendat tocmai trecea ind pe deasupra lor. - Doar nu vrei sa mergi pe jos pana la Caminul femeilor. Tr iul electric e chiar aici. Practic ne va lasa la usa ta. - Pentru cinci centi. -Voi cumpara eu bile tele. Femeia ofta. -P oti sa mergi tu cu tramvaiul daca vrei. Eu si copilul mergem pe jos. - De ce? Pentru ca risipise mult mai multi bani decat ar fi trebuit pe o rochie prea feminina ca s-o poata purta si pe niste desuuri pe care nu le putea vedea nimeni. - Pentru ca imi place sa merg pe jos, replica ea. - Doar nu vrei sa spui ca tu, o femeie singura, fara aparare, ai mers pe jos, pe intuneric, intr-un oras cu un milion de straini? - Ba da. Si nu am avut nici un fel de probleme. Barbatul ii arunca o privire sceptica. - Pentru o femeie desteapta, nu ai mai multa minte decat blegutul asta mic de aici. Acesta era exact motivul pentru care alesese sa nu se casatoreasca, ca sa nu fie nevoita sa faca ceea ce barbatii credeau ca ar trebui sa faca pentru ca era femeie. Eliberandu-se din prinsoarea lui, continua de-a lungul Fifty-seventh Street. Cateva secunde mai tarziu, putu sa-1 auda mergand cu pasi mari pentru a recupera distanta dintre ei, zanganind biberoanele din interiorul gentii ei. Cu cat se indepartau mai tare de gara, cu atat era mai putina lume pe strada pana ce, in cele din urma, nu mai ramase nimeni. Un strigat indepartat venit dinspre o fereastra deschisa strapunse aerul noptii. Un caine latra. Mirosul de sunca prajita din bucataria cuiva ii facu stomacul sa-i chioraie. Hunter scruta incontinuu umbrele, strazile laturalnice, acoperisurile, vagaunile si aleile. Efortul lui incepu s-o faca sa-i fie frica. Ei i se parea ca daca te astepti ca bau-bau sa sara la tine, atunci asa se va intampla. Probabil ca bebelusul preluase din incordarea ei pentru ca incepu iarasi sa planga si nu era chip sa-1 linisteasca. Cand ajunsera pe Woodlawn Avenue, Hunter lua copilul si incepu sa-1 legene pe bratul lui stang. y

y

y

9

60

y

Sacrijiciuf inimii -Atunci lasa-ma pe mine sa due geanta, zise ea. - E prea grea. - O car in fiecare zi. - N u si cu proviziile de biberoane pentru noapte ale unui bebelus. Billy apuca manerul, mana ei acoperind-o pe jumatate pe a lui, care era aspra, calda si foarte diferita de a ei. - Lasa-ma s-o iau eu, insista ea smucind-o usor. Te rog. in cele din urma, Hunter ii dadu drumul apoi se pozitiona intre ea si strada. Totusi, nu era nevoie pentru ca nu era nici o trasura, vreo caruta sau vreun tramvai de care s-o fereasca. Nu erau decat vreo cativa hoinari asezati pe treptele Primei Biserici Baptiste din Hyde Park. Cand ajunsera la camin, bebelusul adormise deja. -T ine bratele, ii sopti Hunter. Strangand mai cu putere geanta, Billy forma un culcus din brate. Barbatul veni mai aproape, isi lipi mana libera de spatele ei si o trase langa el. in fiecare punct de contact simti atunci un soc ca si cum i-ar fi fost administrat un tratament pe baza de curent electric. Hunter rostogoli bebelusul in bratele ei. Simtind formele ei feminine, pruncul incepu imediat sa caute sa suga. Trupul ei raspunse asa cum era firesc de la Mama Natura. Un val de caldura ii urea spre gat si spre fata. -Cuiva ii e foame se pare, rosti el facand un pas in spate. Mai bine intri si-i dai una dintre sticlele alea inainte sa trezeasca toata cladirea. Billy simti un nod in gat. - Da, murmura ea. Inghiti in sec apoi incerca iar. Multumesc ca 1-ai purtat tot drumul asta. - A fost placerea mea, vorbi el varandu-si mainile in buzunar. Cu barbia aplecata, isi concentra intreaga atentie asupra pruncului. - iti dau de stire daca aflu ceva. - Dar e vineri. Nu te intorci la infirmerie decat abia luni. -Trebuie sa fac rost de mai mult lapte, asa ca am sa ma intorc maine. Asta daca nu-i gasesc mama. Barbatul nu mai zise nimic, dar ea ii observa pozitia rigida a pi­ cioarelor sub pantalonii uniformei si in cizmele de cowboy ce abia se zareau de dedesubt. y

y

y

61

----------- -—

—

—

‘Deeanne (gist --------------------------- ---

Bebelusul o impinse cu mana lui micuta si ii atinse prin rochie partea de sus a sanului, chiar deasupra corsetului. Billy simti cum i se taie respiratia si tresari ferindu-se de gura copilului. Miscarea in spate o facu sa se dezechilibreze. Hunter ii prinse coatele. - Hei, stai asa. Miscarea brusca il facu pe bebelus sa inceapa sa planga in hohote. Desi isi recapata echilibrul, Hunter nu-i dadu drumul la brate. In jurul lor bazaiau greierii al caror cantec urea si cobora in valuri suave. Hunter ii mangaie cotul cu degetul mare. Billy trase aer in piept si se cutremura. Gestul lui era inconfundabil, era o mangaiere, iar ea ii simtea efectul pana in degetele de la picioare. -Billy? -Trebuie sa plec, Hunter. Ea se retrase si intra in cladire inainte sa-si dea seama ca-i spusese pe numele de botez. Se uita peste umar in spate. El era afara, cu mana pe clanta usii, in vreme ce vantul ii flutura un colt al hainei. Billy se intoarse si urea in fuga scarile pentru a se sti in siguranta in camera ei. 1

>

Cu mainile tremurande, Billy isi smulse agrafele din palarie, isi scoase camasa, fusta si jupa, isi desprinse copcile corsetului, isi dezbraca pantalonasii, apoi isi apasa cu mana pe stomac prin camasuta ei extravaganta de la Marshall Field. Dar asta nu-i calma deloc furtuna dinlauntru. „Nu te mai gandi la el “ Bebelusul statea pe patul ei, dadea din maini si din picioare si racnea din tot rarunchii. Tot trupul ii devenise rosu ca racul. Tipetele lui umpleau camera, revarsandu-se prin pereti si prin spatiul de sub usa. Billy smulse o sticla din geanta, se tari pana la saltea si-1 sprijini de ea. - Sssst. Am aici cina ta. lata. Patul fusese impins pe colt, iar zidul servea drept tablie. Se sui pe pat si puse biberonul in gura bebelusului care incepu sa suga lacom, desi lacrimile continuau sa-i izvorasca siroaie din ochisorii albastri, care nu capatasera inca culoarea permanenta. Capul chel nu-i indica >

i

1

62

y y 9

y

y

y

7

- — ------------------- --

Sacrijiciuf inim ii —

------------------

in nici un fel daca avea sa fie blond cu ochi albastri, brunev a ochi caprui sau vreo alta combinatie. Scoase un scancet. Fara vreun semn prealabil, ochii ei se umplura de laa mi. -C e mai pereche suntem si noi doi. Pe tine te asteapta o viata intreaga fara mama, iar pe mine una fara copil. Impotriva vointei ei, ceea ce ar fi putut fi si ceea ce ar fi trebuit sa fie, toate aceste regrete rabufnira din cutia bine inchisa pe care o ingropase adanc inlauntrul ei. Lacrimi tacute izvorara la suprafata. Inca de pe vremea facultatii, isi interzisese sa mai planga. Atunci cand intrase la primul ei curs de medicina imbracata intr-o frumoasa rochie cu funde dragute si model cu boboci de trandafir. Colegii ei baieti fluierasera, cloncanisera si-i aruncasera pe de o parte saruturi, dar si ghemotoace de hartie. Incepand cu ziua urmatoare, purtase doar haine negre, maro sau albastre pana de curand cand isi facuse pe comanda o rochie roz cu verde special croita pentru discursul de la Congresul Femeilor. Iar apoi o cumparase si pe cea de-a gata cu dungi albastre si albe de la Marshall Field. Pe prima o purtase doar o data. Pe a doua, niciodata. Se intreba daca macar avea s-o poarte vreodata sau daca singurele lucruri dragute de care avea sa se bucure, pentru tot restul vietii urmau sa fie desuurile, pe care doar ea le putea vedea. Inchise ochii, dar lacrimile continuau sa-i curga siroaie. ii canta bebelusului, il legana, il stranse cat de tare putu la piept in vreme ce lasa sticla sa faca ceea ce ea nu va avea niciodata privilegiul sa faca. Dupa ce termina copilul cu mancatul si cu ragaitul, Billy isi ghemui picioarele si-1 intinse pe salteaua din fata ei. - Buna. Dupa ce desfacu fasele unui cate unui, il examina din nou pe copilas, de data asta nu in calitate de medic, ci de fiica a Evei. SeAminuna 77 y>

observand degetele minuscule de la maini si de la picioare. Ii saruta talpile picioarelor si ii mangaie burtica. - Eu sunt Billy. Pruncul incerca sa se uite la ea, dar inca nu stia cum. Ea ii desfacu acele scutecului si i-1 inlocui cu unui curat. - Stiu. E un nume de baiat. Trebuia sa fiu fiul atat de mult dorit. Dar chiar si asa, am fost lumina ochilor tatalui meu si ii sunt 7

63

'Deeanne

g is t

recunoscatoare mamei mele ca s-a maritat cu el mai mult deca tru orice altceva a mai facut. Dupa ce il infasa, incepu sa-si scoata agrafele din par. -Cu un asa exemplu extraordinar ca ei, intelegi de ce abia p tam sa-mi gasesc propriul print si sa ma casatoresc cu el. Nu mi s trecut niciodata prin cap ca n-am sa ma marit deloc. Dar, odata. cu trecerea anilor, am descoperit ca nici un barbat nu-si doreste o nevasta care sa joace acelasi rol ca si el. Ei vor o sotie care sa stea acasa, sa coaca paine, sa se intretina cu vecinele si sa se ocupe de nevoile lor. Agrafele, odata scoase, le puse pe o masuta de langa pat, apoi isi trecu degetele prin par si-si scutura cositele blonde. - Sunt sigura ca domnul Scott nu e deloc diferit. E puternic, e capabil si e foarte viril. Dupa ce se scarpina zdravan in cap, isi aduna parul peste un umar, il imparti in trei si il impleti cu abilitate. - Nu ar tolera niciodata o sotie salariata. Asa ca, sub nici o forma, nu trebuie sa incep ceva ce stiu ca nu are nici o speranta sa ajunga la concluzia fireasca. Baietelul casca deschizand larg gura. La fel facu si ea in timp ce-si lega impletitura. - Dragul meu, tu sa nu fii un astfel de barbat. Cand o sa cresti, sa fii suficient de puternic si de increzator sa-ti Iasi sotia sa fie ea insasi. Chiar daca asta presupune sa fie salariata. Billy se ridica, goli un sertar, il aseza pe pat si puse bebelusul ina­ untru. Apoi, invaluita de mirosul dulce al bebelusului, se tari pana langa el si, ostenita, cazu intr-un somn adanc. 7

7

7

J

Cu bebelusul sprijinit pe umar, Billy se opri putin mai inainte de Cladirea femeilor si cumpara programul oficial al zilei de la un baietan imbracat intr-o uniforma albastra. Hunter clatina din cap. Cumparase cate un program in fiecare zi lucrata acolo, desi el stia ca nu participa niciodata la vreunul dintre evenimentele mentionate acolo. Baiatul nu fusese niciodata nevoit sa-i dea rest pentru ca, de fiecare data, ea venea cu suma exacta. 64

-—

------------------ ---

SacrijiciuC inim ii ---------------------------- --

Cand se apropie de intrare, Hunter veni spre geanta ei de do .or, pe care aproape ca i-o smulse din mana. - Cum a mers in dimineata asta? Tanara capata o expresie trista. -N im eni din camin nu stie nimic despre bebelus. Oftand, Hunter o apuca de cot si o ajuta sa urce scarile. - Nici eu nu am avut noroc, vorbi el la randul lui. Am interogat fiecare angajat si fiecare femeie de serviciu din cladire. Nimeni nu a vazut nimic. - Ma temeam de asta. - Si ce-o sa faci? La capatul scarilor se opri lipindu-si obrazul de cel al copilasului. -A m vorbit cu intendenta responsabila de etajul meu din cadrul caminului. Mi-a zis ca in zona de vest exista un asezam ant condus de cateva femei, care fac tot soiul de servicii pentru cei nevoiasi. Spunea ca primesc oamenii bolnavi, pregatesc mortii pentru ingropare, le adapostesc pe femeile care au soti violenti si salveaza copiii neglijati. Hunter se uita la copil si inghiti cu greu. - Deci il duci acolo? - Nu stiu ce altceva sa fac. Am cautat o doica in camin, dar femeile de acolo sunt in oras sa vada expozitia. Nimeni nu a avut timp sau chef sa mai ia in grija un bebelus in plus. Barbatul surase usor cand o auzi pomenind de doica. - Si unde mai exact e asezamantul asta? - Se cheama Adapostul Hull si, din spusele femeii cu care am vor­ bit, se afla la intersectia strazilor Halsted si Polk - cam la vreun kilometru si jumatate la vest de Marshall Field. - De Marshall Field? - Un magazin universal din centru. - Deci cam la unsprezece kilometri de aici. Isi scoase ceasul din buzunar. Cand pleci? - Cat e acum, in jur de doisprezece? -U n pic peste. Billy se uita intr-o parte. - Pai, lui ii e foame, asa ca trebuie sa-1 hranesc iar. Si voiam sa verific un cufar pe care-1 avem in infirmerie. Cred ca am vazut niste haine de bebelus in el. Apoi, trebuie sa mai iau niste lapte de capra ca sa-1 due cu mine la Adapost. - Deci in jur de unu si jumatate? >

7

>

*

>

65

------------------------- —

Deeanne (gist ------------------------------

- Speram sa fie pe la unu. Barbatul isi baga ceasul inapoi in buzunar. - Astepti pana la unu si jumatate? -D e ce? O pala usoara de vant ii zbura cateva suvite de par si i le imprastie pe fata. Billy le lua si le prinse inapoi in coc. - Pentru ca vreau sa merg cu tine, rosti el. Si am nevoie de timp sa vorbesc cu Carlisle si sa ma schimb de uniforma. De asemenea, si pentru ca, daca nu cumva ma insel, asezamantul asta probabil ca nu se afla in partea cea mai frumoasa a orasului. Hunter ridica o mana oprindu-i obiectiile. Hai sa zicem ca vreau sa-1 insotesc pe copil. - Nu aveam de gand sa merg pe jos. Voiam sa iau tramvaiul. - Chiar si asa, as vrea sa merg. - In regula, ofta ea. Dar daca nu esti aici la unu jumatate punct, am sa plec fara tine. 9

7

>

Se simtea bine in pantaloni de dril. Nu-i placea deloc sa poarte uniforma aceea scortoasa si ciudata. Iar sabia il incomoda de-a dreptul. Dar cea mai rea dintre toate era cascheta. Era complet inutila si nu-i proteja deloc gatul si urechile de soare, iar el refuza categoric sa poarte ciucurele deasupra. Din cauza asta, fusese mustrat de doua ori si facuse si munca suplimentara din cauza asta. Nici ca-i pasa. Nu avea sa-1 vada nimeni vreodata purtand o coada de iepure pe cap. Isi aranja palaria de fetru bucuros sa o poarte exact cum se cuvenea. - Zi dedicata lu Kentucky State Building! Micul prieten al lui Billy indrepta o brosura spre Hunter. Se va dezveli statuia lui Daniel Booth, iar in sala de mese se va servi mancare sudista. Daniel Booth? Oprindu-se, Hunter lua programul si-1 rasfoi, multumit sa vada ca macar in Kentucky se stia numele corect al lui Daniel Boone. - Cat costa? - Cinci centi. Ochii negri seriosi ai baiatului fixara privirea lui Hunter. - Cinci centi? Vai, dar cu banii astia pot sa ajung pana in centru. Postura baiatului deveni crispata, iar fata defensiva. - E un pret corect. Baietii de la Cur tea de Onoare le vand cu zece centi. Dar eu nu. Daca le cumperi de la Derry Molinari o sa ai intotdeauna un pret corect. -A sa sa fie? y

y

66

Sacrijiciuf inim ii - Chiar asa. Pai si de ce ai vrea sa cheltui cinci centi ca sa te duci pan’-n centru cand poti sa mergi pan’ la Kentucky Building ca sa vezi cum arata Daniel Booth? - Daniel Boone, rosti Hunter printre dinti. Dar trebuie sa recunosc, ca aici m-ai prins. Nu-mi pot inchipui de ce cineva din orasul asta ar vrea sa mearga oriunde mai putin spre sud. Hunter scotoci in portofel, scoase o moneda de zece centi si o arunca in aer spre baiat. Pastreaza restul. Derry o prinse din zbor, iar fata i se lumina si zambi scotand la iveala cativa dinti lipsa in partea de jos. - Multam, domnu. De vreme ce esti de treaba, o sa-ti mai zic ceva pentru banii dumitale. Baiatul se apleca si-i sopti: Daca-ti place Ken­ tucky, poti sa mergi acolosa, pe partea ailalta a parcului, langa morile de vant, sa vezi o distilerie de alcool de contrabands d-acolo. Lui Hunter ii veni sa rada. - E i bine, asta e bonus. Ma bucur ca mi-ai spus. Cumva, cred ca guvernatorul din Kentucky nu va pomeni nimic despre zona aia in discursul lui special de azi. - Mai bine nici c-ar pomeni. Face acolo un whisky adevarat si i-ar trimite pe preceptori pe cap. Inca zambind, Hunter inalta borul palariei lui de fetru. - Cati ani ai tu, Derry? Baiatul isi indrepta umerii. - Noua si jumatate. Hunter ridica din sprancene. -A sa » mult? - Da. Si imi fac datoria. In fiecare zi. - Ce datorie e aia? - S a aduc bani acasa. Capat un cent pentru fiecare program pe care il vand. Aseara, datorita mie, tata a trebuit sa se opreasca la bacanie. Dupa ce se uita in stanga si-n dreapta, baiatul se apleca din nou in fata. Ia zi, esti cowboy de-adevaratelea? - Sunt politist texan. - Ce e aia? Hunter se uita socat la baiat. Ce e aia? - N-ai auzit niciodata de politistii texani? -N u. Hunter se freca la ochi incercand sa-si reprime orice reactie. Ba­ iatul avea doar noua ani si era, mai mult ca sigur, italian daca era sa te iei dupa culoare si dupa numele Molinari. In mod cert, provenea >

7

y

7

>

»

>

67

-—

-----------------------

(.Deeanne

g i s t - — ------------------- —

dintr-o familie saraca care probabil ca nu stia prea multe despre Iu~ mea de dincolo de Chicago. Dar chiar si asa, ce e aia? Billy iesi si veni la marginea treptelor captandu-i atentia lui hinter. Cu copilul sprijinit pe umar, femeia se uita de jur imprejur, dar inca nu-1 remarca. O pala de vant specifica orasului Chicago maiura bulevardul fluturand si poalele fustei ei simple de culoare maro. Volanasele vaporoase ale jupei iesira putin la iveala, dar, cand se linisti vantul, fura imediat acoperite la loc. Imaginea Domnisoarei Pantalonasi-Pantaloni intrand cu spa­ tele in subsol ii reaparu fulgerator in minte. Nu se mai gandise de mult la ea, dar, chiar si asa, nu credea ca avea sa uite vreodata cum arata ea acolo, atarnata de fereastra, cu fustele, jupele si pantalonii ridicati in vreme ce picioarele acoperite cu ciorapi, lungi si bine pro­ portionate, incercau sa ajunga pe podea. Fatuca aceea cu siguranta avea niste picioare frumoase. Hunter ramase cu privirea atintita spre fusta lui Billy intrebandu-se cum or fi aratand picioarele ei. Intorcandu-si gandurile acolo unde se cuveneau sa se afle, barbatul se apropie de trepte. - Esti gata? Tanara se intoarse spre el. Cu ochii mari, il studie din cap pana-n picioare si-napoi. -N u te-am recunoscut cu hainele astea pe tine. Ducand mana la palarie, Hunter ii facu cu ochiul. -A s vrea sa pot spune la fel, doamna. Billy se imbujora. La naiba daca nu-i placea s-o vada rosind. Cum ea nu se misca din loc in semn ca ar vrea sa coboare, Hunter urea treptele ca s-o ajute. Cu gura intredeschisa, Billy facu un pas in spate. - Esti bine? o intreba el, dar ea nu scoase nici un sunet. Hunter se uita la copil. - El e bine? - Cine? - Bebelusul. La cine te gandeai? -A ! Rosi din nou. Bebelusul. Da. Bine. El e bine. A baut un biberon plin. A ragait ca un barbat. I-am gasit o hainuta draguta alba, care are incretituri pe toate par tile si i se potriveste de minune. Tu cum te simti? Hunter increti din sprancene. Daca n-ar fi cunoscut-o, ar fi crezut ca bause ceva whisky de Kentucky. 9

68

- — -----------------------

SacrijiciuC inim ii —

------------------

- Ai intarziat, ii zise ea. -E u am intarziat? Am stat acolo cu Derry vreo zec:e m lute cat mi-a povestit vrute si nevrute. In clipa in care ai aparu am venit spre tine. Billy se uita la Derry, dar baiatul captase atentia unui alt client. - Da, bine. Hai sa mergem atunci. Porni sa coboare scarile. Barbatul o apuca de cot. - Usor, doamna. Mergi mai incet inainte sa te-ncurci in fuste. Billy deveni tensionata, dar il lasa sa o ajute pana ce ajunsera pe trotuar, apoi isi smulse bratul din stransoarea lui. Ce naiba era in neregula cu ea? Starnind un val de praf, Billy porni in graba spre iesire. Hunter o urma cu usurinta si, desi nu avea nici cea mai vaga idee ce o apucase, nici ca avea de gand s-o intrebe.

CapitofuC 12 Pana acum nu mersese niciodata cu tramvaiul. Pana sa ajunga la expozitie, crezuse ca nu existau tramvaie electrice decat in San Francisco, dar se parea ca Chicago avea destule cat sa aprovizioneze intreaga tara. Lua copilul din bratele lui Billy, o ajuta sa urce in vagon, ii inmana copilul, apoi se urea langa ea si astepta sa porneasca. Fiecare bancheta era pentru patru persoane, dar era despartita la mijloc asem enea stranelor din biserica. Balustrade de lemn blocau accesul calatorilor in zona din centru rezervata vatmanului. Barbatul imbracat in uniform a pasi de-a lungul culoarului de trecere si verifica biletele. Hunter isi ghemui picioarele, ajungand cu genunchii la aproape aceeasi inaltime cu pieptul si isi pleca umerii si coatele. Nu mersese niciodata pana in centru in felul acesta. isi puse bratul drept prin spatele lui Billy, isi intinse picioarele cat de bine putu si-si puse cotul drept mai departe de rezematoarea de brat. Mult mai bine. Vagonul era complet deschis, compus din coloane mici care sprijineau acoperisul de deasupra. Banchetele din spatele lor erau ocupate de copii murdari, mame obosite si soti epuizati care vizitasera 69

-------------------------- —

(Deeanne

g x s t -—

----------------- —

expozitia. Stand aplecata, Billy ii soptea ceva copilului si-i gadila bar­ bia. Linia profilului si a maxilarului era la fel de delicata ca a anei printese dintr-un basm. Totul il intriga la ea. Nimic la femeia as ca nu parea sa aiba sens. Se atasase de copil precum ursul de miere. in mod cert, ar fi o mama grozava. Atunci de ce renuntase in mod voit la chemarea sacra a sexului ei in favoarea ostenelii si greutatilor unui barbat? Oare se temuse ca avea sa ramana fata batrana si nu dorise sa fie o povara pentru familie? Dar asta nu avea absolut nici un sens. Nu cand te uitai la formele, la fata ei si la rasul ei voios. Trebuie sa fi existat o multime de barbati dornici s-o apere si s-o protejeze in casele lor si in bratele lor puternice. Un zanganit si un strigat ii avertiza pe pasageri fie sa urce, fie sa coboare. Zgomotul il facu pe bebelus sa se strambe, dar Billy il gadila din nou ca nu cumva sa inceapa sa planga. Desi se asteptase la un start smucit, calatoria era surprinzator de lina si de silentioasa - aproape ca si cum ar fi alunecat pe gheata. De vreme ce totul era controlat de un cablu aflat sub sine, nu se mai auzea acel scartait de roti. Si, pentru ca centrala care alimenta tramvaiul se afla intr-o dadire din centru, nu se mai simtea nici mirosul acela de carbune ars. La capatul Fifty-fifth Street, vatmanul incetini vagonul si vira la nouazeci de grade pentru a o lua spre nord pe bulevardul Cot­ tage Grove. Cativa barbati sarira afara, iar altii sarira inauntru. Tot timpul, vagonul continua sa se miste. Hunter isi indrepta insa aten­ tia spre parcul imens de distractii care se intindea acum in stanga lor de parca fusese coborat din cer. - A sta e W ashington Park, ii indica o femeie din spatele lor fiului ei. Hunter ar fi vrut sa fi putut sa sara si el. Nici o alta priveliste nu i se mai paruse asa de imbietoare. Un grup de baieti juca baseball nu departe de o turma de oi care pastea pe un camp deschis. intr-o canoe, un barbat isi plimba iubita de-a lungul unui canal sinuos. Cateva cupluri se plimbau pe niste carari frumoase aliniate de-a lun­ gul parcului. Hunter trase aer adanc in piept. ii era dor de casa, de campurile ei vaste, de ritmul lent, de oameni, de calul lui si de armele lui. Pana acum, nu fusese niciodata plecat din Texas. Daca ar fi banuit cat de zgomotos, de murdar, de plin de fum si de aglomerat era aici, >

y

y

y

7

70

y

7

Sacrijiciuf inim ii nu ar fi venit niciodata. Pana acum nu avusese niciodata inipr- Aa. ca timpul trece mult prea incet. Lasara parcul in urma lor si reintrara in oras, unde toate cladirile semanau cu niste cutii gaurite. Hunter se uita in jos spre Billy. Miscarea inceata a agonului il adormise pe bebelus si nici ea nu mai avea mult pana sa-1 urmeze. Capul i se pleca si apoi sarea in sus. Se pleca si sarea in sus. Se intreba cat o fi stat treaza azi-noapte din cauza copilului. Rezista tentatiei, oricat de mari, de a-si infasura bratul in jurul umerilor ei si de a o lipi de el. Aseara insa cedase tentatiei cand, daca ea i-ar fi permis, i-ar fi furat o sarutare. Dar ea nu-i daduse voie si poate ca era mai bine. Daca ar fi inceput ceva cu ea, poate ca i-ar fi facut mai placute cele cinci luni pe care le mai avea de petrecut aici, dar ultimul lucru de care avea nevoie era o relatie cu o femeie care muncea. Asta insa ridica urmatoarea intrebare - cum se facea ca aranjase sa-si ia liber tot restul zilei ca sa si-o poata petrece cu ea? Dar deja stia raspunsul. Acolo de unde venea el, un barbat nu lasa o femeie si un copil sa faca neinsotiti o calatorie de unsprezece kilometri de-a lungul unui oras in dezvoltare si prin mahalale. Isi aranja palaria si incepu sa fie mai atent la strazile pe care le traversau. -N o i la ce statie coboram? intreba inghiontind-o usor pe Billy si incercand sa vorbeasca in soapta, fara insa sa stie de ce. Daca bebe­ lusul putea sa doarma cu toata zarva de pe strazile orasului, atunci putea sa doarma in orice conditii. - Canal and Polk, raspunse ea pe un ton obosit. Cateva minute mai tarziu, tramvaiul coti pe Twelfth Street si fata cosmopolite a orasului Chicago capata un aspect degradat. La doar o simpla privire aruncata inspre puzderia de bordeluri si spre infatisarea barbatilor de pe strada, Hunter se bucura ca insistase sa-i insoteasca pe Billy si pe bebelus. In cele din urma, ajunsera pe Polk Street. Ii facu semn vatmanului. Observase ca, in vreme ce barbatii sareau din mers, vatmanul oprea complet tramvaiul pentru femei, copii si batrani. O ajuta pe Billy sa coboare. -V rei sa-1 port eu in brate? - Nu, suntem bine. - Esti sigura ca ai adresa corecta? - Halsted and Polk. Asa mi-a spus intendenta caminului. y

71

- ------ ------------------ —

[Deeanne (gist ---------------------------- --

Ascunzandu-si ingrijorarea, barbatul lua geanta ei de doctor si o apuca de cot. Din cate isi dadea seama, lasasera in urma bordelurile, dar, chiar si asa, cladirile tot nu erau elegante precum cele pe langa care trecusera pe drum. Erau fabrici, mori si depozite, fiecare dintre ele cu mirosul ei intepator. Cu cat inaintau mai mult, cu atat cladirile se deteriorau mai tare pana ce, in cele din urma, ajunsera intr-un cartier cum nu mai vazuse niciodata, iar, in meseria lui, vazuse destule, o multime de ascunzatori, o multime de baraci. Dar astea... astea erau mai rau decat baracile. Erau niste soproane subrede, anexe abia incropite si teatre ieftine si murdare, toate strans lipite, precum cartile pe un raft, de carciumile aflate la o aruncatura de bat. Hunter se apleca, scoase un pistol din cizma si-1 indesa in spatele pantalonilor. Billy facu ochii mari. - Pentru ce e asta? -V reau doar sa-1 pun intr-un loc de unde sa-1 pot lua mai usor. -V rei sa spui ca e incarcat? - Bineinteles ca e incarcat. - Si 1-ai avut tot timpul? Hunter se uita urat la ea. - Vazand ca ai absolvit cum laude, ma gandesc ca intrebarea asta nu prea trebuie sa primeasca raspuns. Ridicand o spranceana, femeia isi indrepta atentia spre trotuarul, care, cu fiecare pas, se ingusta, apoi se despica, pentru ca, in cele din urma sa dispara cu totul. Se oprira. Puteau fie sa se intoarca, fie sa continue pe drumul mocirlos care se voia a fi o strada. In canalele de scurgere zaceau carute abandonate. In mijlocul drumului se inaltau oistile unor carucioare de m arfa degradate. Scanduri putrezite, care odinioara servisera drept caldaram, erau imprastiate ici si colo. Billy dadu semne ca vrea sa inainteze. Hunter o impiedica. - Probabil ca e plin de purici pe-acolo. - Imi inchipui ca asa e. Maxilarul barbatului incepu sa se incordeze. - Iti vei distruge fustele. - Nu avem ce face. >

72

-—

------------------- -

Sacrijiciuf inim ii

- —

----------------- -

-A m putea sa ne intoarcem, ii zise el. O sa gasesc eu un grajd sa inchiriez vreo doi cai. Billy il privi cu un aer sfidator. -Iti faci griji pentru cizmele tale de tatu? - Sigur ca-mi fac. - Nu trebuie sa vii. Intinse mana dupa geanta ei. Barbatul o tinu departe de ea. - Asculta, Hunter, tu te-ai invitat sa vii. Eu si copilul vom fi bine. Nu are cum sa fie prea departe de aici. Se lovise la cap daca isi inchipuia ca avea sa-i lase aici pe ea si pe copil. Il irita simplul fapt ca adusese vorba de asta. De dupa colt, tasni un grup de copii care radeau. Aveau parul incurcat si niste zdrente care abia le acopereau trupurile slabe ca o scandura. Rasul lor se transforma repede intr-o galceava care insa nu tinu mult. -T u esti! striga unui dintre ei, apoi se risipira cu totii lasand strengarita desemnata sa stea intr-un rau de noroi, unde isi acoperi ochii si numara pana la douazeci. In timp ce ea facea asta, tovarasii ei de joaca se ascundeau in lazi, vagoane si cutii de gunoi. Cutii degunoi. Un flacau in pantaloni scurti se arunca intr-o gramada de gunoaie cu picioarele inainte. Un roi de muste isi luara zborul. Un sobolan negru urias fugi din deseuri si se sui pe marginea unei cutii de lemn cu capac. Hunter isi ascunse arma in palma si tinti. Billy isi tinu respiratia, dar copilul ignora sobolanul, care o lua la sanatoasa. Barbatul lasa in jos cocosul armei si o puse inapoi la brau. Mirosul infiorator ar fi tre­ buit, in mod cert, sa-1 faca pe baiat sa dea la boboci. Cu toate astea, el nu parea catusi de putin deranjat. Alti doi tineri jucau capra in susul strazii. Cel mai mic dintre ei lipai cu mainile direct in mocirla, apoi se indrepta degraba si isi puse aceleasi maini pline de namol pe spatele baiatului care tocmai ce sarise peste el. Billy se indrepta spre mocirla. Apucand-o de brat, Hunter o rasuci cu fata la el. - Nu las copilul in haznaua asta. Bebelusul scanci. Expresia de pe fata femeii deveni sobra. Hunter isi dadea seam a ca, pe parcursul muncii ei de doctor, vazuse tot soiul de lucruri. Ei bine, la fel i se intamplase si lui, dar asta nu insem na ca nu mai avea nici un fel de sentimente. 9

9

73

-—

------------------- --

Deeanne (gist ----------- --------------- --

-F em eile de la A dapostul Hull, vorbi ea, sunt renumite pen­ tru blandetea si bunatatea lor si pentru ca muncesc din greu. Toa­ te au facultate. Sunt sigura ca vor avea grija ca acest copil sa fie bine ingrijit. - Ca sa ce? Sa traiasca in conditiile astea dezgustatoare? Asta vrei tu pentru el? Fata ei ram ase indiferenta. - Nu conteaza ce vreau eu. Nu eu am creat situatia asta. - Dar esti dispusa sa-1 abandonezi chiar in mijlocul ei. Ochii femeii scaparara furiosi. - Ce-ai vrea sa fac eu, Hunter? Barbatul ridica din umeri. - Nu stiu. Sa-1 pastrezi? Billy ram ase cu gura cascata. - Sa-1 pastrez? Crezi ca pot, pur si simplu, sa-1 pastrez? A sa cat ai bate din palme? - Sigur. - Si banuiesc ca tu crezi ca asta e posibil pentru ca, in fond, eu sunt femeie? - Pai, da. Incerca sa nu sune exasperat, fara insa prea m ult succes. - Si cum, mai exact, as face asta? Isi smulse bratul din m ana lui. Ar trebui sa renunt la slujba mea ca sa am grija de el si, daca fac asta, nu as m ai avea nici o sursa de venit. Atunci si el, si eu am sfarsi prin a trai intr-o mizerie ca asta. Barbatul clatina din cap. - Nu si daca te mariti. Tanara facu ochii mari. - Sa m a m arit? Cu cine? - N u stiu. Sunt sigur ca ti-as putea gasi pe cineva. Billy miji ochii. - Ei bine, Hunter, eu nu vreau un sot, pentru ca sotilor nu le place cand sotiile lor au ambitii si castiga salarii. - Dar nu intelegi, tocmai asta e ideea. Scoase o basm a din buzunar si si-o trecu pe dupa gat. Nu ai mai fi nevoita sa castigi un salariu. O data ce te vei m arita, sotul tau va putea sa aiba grija de tine, iar tu, la randul tau, vei putea sa ai grija de cel mic. Era solutia perfecta. Nu-si dadea seam a de ce nu se gandise la a sta m ai devreme. Pentru prim a data de cand il gasisera pe cel mic, putu sa respire cum trebuie. 7

7

7

74

1

>

7

7

7

-__________________ -

SacrijiciuC inim ii - —

----------------------

- Inteleg, spuse ea batoasa. Si cu ambitiile mele cum ramane?

Barbatul o privi cu asprime. - Haide, Billy, ce sunt ambitiile tale prin comparatie cu viata unui copil? - Nu-i asa? Dar se face ca am o idee mai buna, una care nu-mi va afecta starea civila sau meseria. Hunter se uita prudent la ea. - Si care ar fi asta? - Cred ca ar trebui sa-1 pastrezi tu. Barbatul facu un pas in spate. -E u ? Nu pot sa-1 pastrez. Misiunile mele ma poarta de la Rio Grande la granita cu Louisiana si de acolo in Golful Mexic. Jum atate din timp mi-1 petrec urmarind infractori cu arme sau pistolari fugari, iar cealalta jumatate arestandu-i. Nu pot sa car dupa mine un copil. Nici nu incape vorba. Femeia ridica din umeri. -Atunci insoara-te. Barbatul ramase cu gura cascata. - Sa ma insor? Cu cine? - Nu stiu. Sunt sigura ca ti-as putea gasi pe cineva. - Ei, dar nu esti tu cam egoista? rosti el simtind cum se infurie. -V ii sau nu? il intreba ea printre dinti. Hunter ramase pe loc cu privirea atintita asupra ei. Pentru nume­ le lui Dumnezeu, ce gura mare avea! Si, daca-si inchipuia ca avea el sa pastreze copilul, atunci era mai nebuna decat nebunii. El nu stia absolut nimic despre copii. - Esti sigura ca nu-1 pastrezi tu? o intreba el incordat. Billy il analiza cu frumosii ei ochi caprui sfredelitori. - Nu pot. imi pare rau. Dupa cateva clipe tensionate, Hunter ofta prelung. - Ei bine, eu nu pot sa-1 las aici. Nu asa. Cel putin nu fara sa stau un pic sa ma gandesc. - Nu stiu ce sa-ti spun, Hunter, dar eu am de gand sa continui sa ma indrept spre Adapost ca sa vorbesc cu femeile de acolo. Poate ca ele ne vor putea linisti cumva. Resemnat, tanarul incuviinta cu o miscare din cap. -Bine, atunci. Tine bine bebelusul. Se apleca, o ridica in brate si inainta cu greu spre Halsted Street. 75

'Deeanne (gist

CapitofuC 13 Billy bodogani si protesta si iar bodogani. Nici ca-i pasa lui. Dupa o strada si jumatate, trotuarul deveni indeajuns de bun incat s-o lase inapoi jos. Tanara isi scutura fustele si mormai printre dinti. Hunter nu-i acorda nici cea mai mica atentie fiind complet concentrat asupra copiilor. Majoritatea erau straini. Unii mai inaltuti, altii cu putin par pe piept. Unii jucandu-se prinsa, altii zabovind pe langa carciumi. Unii dormind pe pervazurile de sus, altii coborand in fuga scarile de afara. Acum erau mult mai multi si ocupau strazile si aleile. Se gandi la ferma unde crescuse el. Avusese doua sute de mii de metri patrati ai lui si pe cei ai vecinilor care ii servisera drept loc personal de joaca. Din zori pana-n seara, explorase fiecare centime­ tru. Decat sa se intoarca acasa pentru m asa de pranz, se hranea cu darurile oferite de pomii fructiferi si de nucii pecan, de tufisuri si de muri, de radacini si de arbustii de eucalipt. Nu-si putea inchipui sa fie obligat sa se limiteze la strazile cu circuit inchis sau la un cartier lipsit de orice urma de verdeata, unde singurii tovarasi sa-i poata fi sobolanii. La parterele caselor de lemn cu etaj aflate de-a lungul acestui drum se aflau fie magazine, fie carciumi. Pravaliile de carbuni aco­ perite cu funingine stateau langa bacanii si macelarii. Indienii din lemn pictati in culori vii faceau reclama numaratelor m agazine de tigari. Stalpii cu dungi rosii si albe indicau cate un frizer, iar globurile din sticla umplute cu apa colorata marcau drogheriile. Se intreba cum isi puteau permite oamenii care locuiau in cartierul acesta mizer tot ceea ce ofereau magazinele sau cum de reuseau negustorii sa nu dea faliment. Un grup de baieti mai mari iesira in graba dintr-o carciuma, taindu-i calea lui Billy. Indreptandu-se, Hunter pasi intre ei si ea, dar tinerii nici macar nu remarcara ce gafa facusera si continuara sa mearga serpuit nesiguri pe picioare. 0 mana de adolescenti alerga afara dupa ei. - Nu era nevoie sa faci asta, vorbi Billy. - Ce sa fac? y

y

76

---------------------------—

Sacrijiciuf inim ii —

--------------------

- Sa ma tratezi ca si cum as fi... Cerceta acoperisurile. Nu stiu... - Femeie? o iscodi el. - Da, rosti ea surazand in sus spre el. Exact. Barbatul dadu ochii peste cap si-o apuca de cot. - Cat mai e pana acolo? ^Ju stiu. Femeia a zis ca e o casa mare din caramida si ca nu am cum s-o ratez. Cu cat vedea mai multi copii frecventand berariile, cu atat mai nelinistit devenea. Pur si simplu, nu putea sa lase copilul in mizeria asta, in care singurele locuri de distractie la indemana erau carciumile. Poate ca Billy nu intelegea ce implica asta, dar el o facea. Un ba­ iat fara un loc de joaca avea sa devina un infractor pe care il astepta inchisoarea. Astfel ca, daca ea refuza sa pastreze copilul, atunci, ina­ inte sa piece spre Texas, urma sa se ingrijeasca de el ca sa aiba un loc in care sa poata alerga, un loc lipsit de mizerie, paraziti si vicii. El era cel care il gasise pe orfan, deci era responsabilitatea lui sa se ocupe de soarta lui. Chiar si bebelusii abandonati au dreptul dat de Dumnezeu la nastere de a se juca in siguranta. Hunter nu avea sa se odihneasca pana ce nu urma sa faca ceva, oricat de mic, pentru a se asigura ca acesta avea sa aiba parte macar de atat. - E vreun pare de distractii prin apropiere? vru el sa stie. Stii tu, ca aia pe langa care am trecut in timp ce veneam incoace. Cred ca era Parcul Washington, nu? Billy muta bebelusul pe celalalt umar. - Pai, hai sa vedem. In partea de nord si in cea de sud, sunt o mul­ time... acolo loeuiese toti oamenii bogati, dar cel mai apropiat de aici trebuie sa fie parcul Garfield. - Se poate ajunge pe jos acolo? -A , nu. Ar trebui sa iei tramvaiul. Barbatul clatina de cap. - Pai, atunci nu-i bun. - Bun pentru ce? - Pentru ghemotocul asta mic de aici. Nu-si va putea permite sa dea zece centi pentru o calatorie dus-intors. Ar trebui sa fie un loc unde sa se poata ajunge pe jos. - Unde sa se poata ajunge pe jos? - La locul lui de ragaz, un loc unde sa-si intinda aripile si sa alerge fara sa-si faca griji ca ar putea avea probleme. 77

-------------------------- —

‘D eeanne Qist ------------ --------------- --

- Probleme? -Pai, da. Facu semn spre un tanar care fuma peste drum. Copiii care n-au unde sa stea decat la colt de strada intra in carciumi si capata obiceiuri proaste, sparg ferestrele sau felinarele stradale cu prastiile sau se aduna in grupuri si-i intimideaza pe cei care nu fac parte din grupul lor. Cand apare vreun om al legii si incearca sa-i desparta, baietii se infurie si ajung sa fie arestati. Si ma tem ca asta e primul pas spre lumea infractorilor. Au nevoie doar de un pare. - In mod cert, faci o groaza de presupuneri. Nu ai de unde sa stii ca bebelusul asta va capata astfel de obiceiuri. - Iar tu n-ai de unde sa stii ca n-o va face. Oftand, Billy ocoli o gramada de pietris. - Hunter, aici nu e loc pentru un pare. Si, chiar si daca ar fi fost, platitorii de taxe nu si-ar cheltui banii infrumusetand partea asta a orasului. - Eu nu vorbesc despre infrumusetarea. Un pare cu semne care sa te impiedice sa calci iarba ar fi inutil. Eu vorbesc despre un loc unde sa poata sa alerge si sa se joace, un loc in care sa-si consume toata energia. Billy isi musca buza ganditoare. -A dapostul Hull are o sala de sport la care se poate ajunge pe jos. Barbatul clatina din cap. - Fara ziduri. Trebuie sa fie afara. - Deci tu vorbesti despre un loc de joaca? -A m auzit de ele, dar n-am vazut niciodata unui. Tu ai vazut? o intreba el aruncandu-i o privire plina de inteles. Billy incuviinta. - Exista in Boston. In principiu, e o bucata mica de pam ant cu echipamente pe care se joaca copiii. Au leagane, balansoare si hamace. Odata, chiar am vazut unui in care adunasera un morman de pavele pe care copiii se puteau catara. Hunter se linisti, iar incordarea din umeri ii pieri cu totul. -A r fi perfect. Aici au asa ceva? - Cred ca suntem pe punctul de-a afla. Uite. Si iata-1. La o aruncatura de bat, se afla un conac de caramida rosie pe doua niveluri care, fara doar si poate, s-ar fi cuvenit sa se afle pe un bulevard mare intr-un cartier de oameni bogati. Zgomotul de copite de cai ii atrase atentia. Sunetul acela nu putea veni decat dinspre un drum pavat. 9

9

78

-—

— ------------- —

Sacrijiciuf in im ii ------------------------- .

Ajungand la intersectia strazilor Halsted si Polk, Hunter privi spre nord si apoi spre sud. Nu doar pavate, dar si luminate de felinare stradale. Un sir neintrerupt de vagoane si carute trecea pe langa ei. Un tramvai electric se opri in liniste in fata lor, apoi continua sa inainteze dupa ce-si culese pasagerul. Barbatul se uita la Billy. -In ten tion at ai vrut ca ultimii metri sa-i parcurgem pe jos, desi tot timpul ai stiut ca, daca nu coboram, tramvaiul avea sa vireze pe Halsted Street si avea sa ne aduca chiar in fata Adapostului? Femeia isi inclesta gura. - De unde era sa stiu eu ca avea sa vireze pe Halsted Street? Cauti motiv de cearta? - Poate. -D e ce? - Pentru ca zona asta e plina de vicii, mizerie si boli, replica el. Si, fie ca-ti place, fie ca nu, tu esti femeie, iar el e un bebelus. Tram­ vaiul ofera protectie, iar voi doi ar trebui sa ramaneti in el cat mai mult posibil. Billy stranse copilul mai cu putere la piept, pasi pe strada si ince­ pu sa treaca printre vehicule. - Vai, dar avem cu noi un politist texan puternic si arma lui amenin tat oare. Hunter miji ochii. - Ma ispitesti? -Poate. - De ce? - Pentru ca, fie ca-ti place, fie ca nu, esti un mascul arogant care-si inchipuie ca-s facuta din portelan. Odata ajunsa pe trotuarul de pe partea cealalta, Billy il privi drept in fata. Ei bine, nu-s nici din por­ telan, nici din cristal, nici din vreun alt material fragil. Habar nu avea ea cat de vulnerabila era. Nu mai era ca atunci cand erau ei mici. Marii industriasi isi pierdeau afacerile, fermierii isi pierdeau pamanturile, iar muncitorii isi pierdeau locurile de munca, iar vremurile disperate nasteau oameni disperati care ii exploatau pe cei slabi. Nu avea nici o im portanta daca o femeie se considera puternica sau fragila. Daca era reprezentanta a sexului frumos, atunci era sensibila. Poate ca era vremea sa i se aduca aminte cat de femeie era. Se apleca spre ea si nu se opri pana ce nu ajunsera amandoi sa imparta umbra palariei lui de fetru. >

79

---------------------------- ---

Deeanne (gist

— ------------------

- Nu te teme, doctore Tate. Fragila sau nu, de un lucru sunt sigur. Esti facuta dintr-o carne foarte reala, foarte delicata, foarte incantatoare si foarte feminina si poti fi sigura ca e imposibil sa uit asta foarte curand. Billy ram ase cu gura cascata si facu un pas in spate. Daca n-ar fi avut copilul in brate, ar fi lasat-o sa cada in funduletul acela dragut al ei. A sta 1-ar fi ajutat sa-si atinga scopul, iar ea ar fi vazut ca avea dreptate. Dar, de data asta, n-o lasa sa cada. Odata ce-o ajuta, Billy isi recapata echilibrul si se indrepta spre parterul adapostului. Chiar inainte sa ajunga acolo, se opri si se uita peste umar. - Care e al doilea tau nume? Hunter dipi. Chiar nu-1 ascultase deloc? Cum Dumnezeu ajunsese creierul acela al ei de la carne feminina la al doilea nume? -Jo se p h . Dar al tau? - Jack, replica ea ridicand o spranceana. A, da. Cum putuse sa uite? Femeia care fusese botezata dupa ambii bunici de sex masculin si care era hotarata sa duca o viata demna de aceste nume.

CapitoCuC14 „Nu-ti arata emotiile. Nu-ti dezvalui slabiciunile. Nu-i arata latura ta sensibila.“ Billy isi repetase incantatia asta la nesfarsit ca sa-si poata ascunde groaza pe care i-o starneau mirosurile extrem de puternice de mancare stricata, de hoituri de animale, de bere varsata si de fecale umane pe langa care trecusera. Cu fiecare pas pe care il faceau spre Nineteenth Ward se ingrozea din ce in ce mai tare. Dar, daca si-ar fi aratat vreuna dintre temerile astea, Hunter i-ar fi intors din drum si atunci ce s-ar fi facut? In timp ce statea in fata conacului frumos din caramida rosie, sim ti o faram a de speranta licarind in interiorul ei. Era ca si cum in mijlocul unui camp de ciulini ar fi inflorit o orhidee. Pasi pe sub o ve­ randa mare sustinuta de piloni corintici, merse pana la usa si ridica ciocanelul de batut la usa. Hunter isi freca talpa bocancilor de un o tija de fier fixata in pamant tocmai pentru asta. y

80

9

9

----------------------------- -

Sacrijiciuf inim ii - __________________

Le raspunse o tanara scunda intr-o rochie sobra, dar cu un suras larg si ochi luminosi. Ii invita inauntru chiar inainte ca Billy sa apuce sa-i explice de ce venisera. - Multumesc ca ne-ati primit. Eu sunt doctorul Billy Jack Tate. Sunt medic in cadrul Expozitiei Columbiene, iar domnul Scott, aici e fata, e gardian in cadrul Garzii Columbiene. - Minunat, rosti ea in timp ce le facea semn sa treaca pe langa o scara solida de mahon si sa intre intr-un salon foarte mare. Eu sunt domnisoara Francis Weibel si locuiesc aici la Adapostul Hull. Si aces­ ta cine este? intreba ea facand semn inspre copil. - El este Joseph, replica Billy. Dar ii spunem Joey. Hunter isi scoase palaria si-i arunca o privire incruntata. - E l este motivul pentru care ne aflam aici, continua ea. Dom­ nul Scott 1-a gasit abandonat in Cladirea femeilor in timp ce-si fa­ cea rondul. Am incercat din rasputeri sa-i gasim mama, dar nu am avut noroc. - O, nu, sarmanul! Sprancenele delicate ale tinerei se incruntara in timp ce se uita iarasi la copil. Va rog sa luati loc aici in salonul de primire in timp ce eu merg sa o aduc pe domnisoara Addams. Dansa este proprietara Adapostului si va sti mai bine ce sa va sfatuiasca. Tanara facu cale intoarsa, ocoli scara si disparu intr-un atelier vecin. Billy si Hunter se asezara pe o canapea din brocart mov cu picioa­ re in form a de gheara. Daca exteriorul conacului i se paruse grandios, interiorul era si mai impresionant. Camera mare ce se intindea pe toata lungimea de nord a casei era decorata cu tapet floral cu finisaje albe si aurii. Ferestrele inalte si elegante primeau lumina soarelui atat de pe partea de nord, cat si dinspre cea de est. Doua semineuri din marmura ofereau inca o sursa de caldura. Billy scoase un biberon din geanta, il agita si incepu sa-1 hraneasca pe Joey. Joey. Ce tare se bucura ca in sfarsit acum avea un nume. Afara, isi daduse seam a ca asta avea sa fie una dintre primele intrebari. Nu putea sa indure ideea de a spune ca nu stie. Era un baiat atat de bun. Manca bine, dormea adanc si niciodata nu plangea. Auzise de astfel de bebelusi, dar, in toata activitatea ei, nu intalnise niciodata unui. Desigur ca bebelusii care ii erau adusi ei la consult erau fie bolnavi, fie raniti. Chiar si asa, era un baietel reusit si merita sa aiba un nume, unui care sa si insemne ceva. >

>

y

7

7

>

81

------------ --------------- ---

Deeanne (gist- -----------------------------

O femeie intr-o rochie rosie cu guler inalt si maneci largi, impodobita cu dantela fina, intra in incapere pasind netulburata cu spa­ tele drept. - Buna ziua. Eu sunt domnisoara Jan e Addams. Domnisoara Weibel mi-a povestit ca ati gasit un copil la expozitie. Hunter se ridica. - Da, doamna. Eu sunt Hunter Scott, cel care 1-a descoperit, iar aceasta este domnisoara doctor Tate. Billy se asteptase la o fata batrana insipida, dar domnisoara Ad­ dam s parea cam de aceeasi varsta cu ea. Pielea femeii era luminoasa si fina, iar fata tanara. Pe de alta parte insa, ochii ei nu erau stralucitori ca aceia ai unei fecioare idealiste precum domnisoara Weibel. Erau imbatraniti inainte de vreme ca si cum ar fi vazut multe, ar f i trait multe si ar fi pierdut multe. - Povestiti-mi atunci despre acest tanar, Joey, cred ca mi-a zis dom nisoara Weibel? Netezindu-si fusta, o saluta pe Billy cu un semn din cap apoi se aseza intr-un scaun Windsor aflat in partea opusa locului in care stateau ei. -D a , doamna, replica Hunter asezandu-se la loc. Imi faceam rondul in zona de nord a Cladirii femeilor cand am auzit un bebe­ lus plangand undeva pe langa exponatele croitorilor. Am luminat cu lanterna si am descoperit ghemotocul asta infasurat intr-o mantie eleganta din pene. In timp ce el vorbea, Billy studie incaperea. Usi cu cadre arcuite, covoare turcesti, biblioteci cu usi de sticla, glastre cu ferigi, busturi de alabastru si picturi superbe, care erau la fel de minunate precum cele care se puteau gasi pe Commonwealth Avenue din Boston. Cum Dumnezeu isi putea ajuta domnisoara Addams vecinii cand acestia nu puteau intra fara sa aduca cu ei mizeria si duhoarea? Unde puteau sa stea ca sa nu murdareasca mobila? Pe unde puteau sa paseasca fara sa distruga podelele? Chiar in clipa in care se gandea la asta, o copila zdrentaroasa de vreo zece ani veni alergand in salon. Mainile si fata ii erau curate, dar rochia si cizmele erau destul de murdare. -A m terminat, domnisoara Addams. Acum pot sa merg in Cladi­ rea Butler! Scuzati-ma o clipa, vorbi domnisoara Addams, apoi se ridica de pe scaunul ei si traversa anticamera sa deschida usile glisante masive de pe partea opusa scarilor. Si ce citesti azi, domnisoara Hilda? >

y

82

y

1

-—

------------------ —

Sacrijiciuf in im ii --------------------------- _

- Visul unei nopti de vara. Puck tocmai a presarat o potiune magica de dragoste peste Lysander, care, cand s-a trezit, a vazut-o pe He­ lena. Nu stiu ce va face Hermina cand va afla. Copila ii arunca domnisoarei Addams o privire destul de speriata apoi se strecura printre usile glisante. Surazand, dom nisoara Addams se intoarse in salon cu ochii plini de caldura si insufletire. -Iertati-m a. Cred ca imi povesteati despre Joey, nu? -A sta e tot, replica Hunter. Billy dadu aprobator din cap. - Ma tem ca, din cauza muncii noastre, nici eu, nici domnul Scott nu putem avea grija de copil. Speram sa cunoasteti dumneavoastra vreo doica sau pe cineva care 1-ar putea lua in grija? - Desigur. Cat are? vru doamna Addams sa stie. - Doar vreo cateva saptamani. Femeia scoase un sunet de dezaprobare, gestul de matroana scotandu-i in evidenta sufletul imbatranit din interiorul trupului ei tanar. -B ietul copilas! Avem o cresa chiar aici la Adapost. De obicei, tinem copiii doar pe timpul zilei cat mamele lor sunt la munca, dar, ocazional, primim si copii abandonati. Billy se gandi la sutele de copii nesupravegheati de pe strazile de afara. -Aveti loc in cresa dumneavoastra? Cu atatea familii pe langa care am trecut pe drumul incoace, nu-mi inchipui cum ati mai putea avea un pat liber. - Mamele trebuie sa plateasca cinci centi pe zi ca sa ne putem acoperi cheltuielile. Asta le impiedica pe unele dintre ele sa vina. Femeia clatina din cap. As vrea sa o putem face gratis, dar, pur si simplu, nu ne permitem. Chiar si asa, in cresa si in gradinita noastra, ne ocupam in medie cam de cincizeci de copii pe zi. Cincizeci? Cincizeci? Cum Dumnezeu va primi Joey atentie cand vor fi alti cincizeci de copii de supravegheat, de hranit si de ajutat cu schimbatul scutecelor? Si cum va dormi cu toata agitatia aceea? Bebelusul dadu din picioare si-si slabi scutecul facandu-1 sa ii vina pe fata. De indata, Hunter isi puse un brat pe spatarul canapelei prin spatele ei si se intinse sa dea paturica la locul ei. - Cincizeci, ofta Billy. Sunt o gramada. >

>

83

—

-----------------—

‘D eeanne

g i s t —

------------------ ---

Dupa ce lasa biberonul jos, ridica bebelusul pe umar si incepu sa-1 bata usor pe spate. Hunter se indrepta cu un zambet pe fata, caci privirea lui o intalnise pe cea a lui Joey. - Nu-i nici o problema, o linisti domnisoara Addams privind-o cu blandete. Avem si o profesoara cu experienta care se ocupa de gradinita, cu ajutorul permanent din partea a doua femei. Joey ragai si o picatura de lapte i se scurse din gura. Hunter isi scoase batista, il sterse la gura si ranji ca si cum el insusi ar fi fost cel responsabil de o ragaiala atat de strasnica. - Ati vrea sa vedeti cresa? le propuse domnisoara Addams. - Eu as vrea, raspunse Billy. Dar as vrea, daca se poate, mai intai sa termin sa-1 hranesc pe Billy? - Desigur. Billy il m uta pe bratul celalalt si ii dadu din nou biberonul lui Joey. - I n timp ce asteptam, interveni Hunter aplecandu-se in fata si sprijinindu-si coatele pe genunchi, imi puteti spune daca exista vreun loc de joaca in zona? Domnisoara Addams isi pleca umerii. - Ma tem ca nu exista. - Dar toti copiii astia, interveni el, sunt peste tot. Vreti sa spuneti ca nu au absolut nici un loc unde sa se joace? -A ici le punem la dispozitie orice mijloace de distractie putem. Avem un Club al basmelor, un Club al baietilor veseli, Clubul panselutelor, Clubul Micilor Eroi si Clubul povestitorilor. in vreme ce domnisoara Addams continua sa enumere uimitoarele activitati si centre pe care le pusese la dispozitia cartierului, Billy incepu sa se sim ta din ce in ce mai multumita. Stia ca aveau o sala de sport, o cafenea si o sala de lectura, dar nu avusese nici cea mai vaga idee ca organizasera si atat de multe cluburi literare, culturale si sociale. Din cate vedea insa, Hunter nu era impresionat. in ultimele cateva saptam ani in care ii facuse masaje, invatase sa-1 cunoasca destul de bine. Lui ii placea sa stea in aer liber. Era un tip care mai degraba ar merge la vanatoare si pescuit decat sa citeasca o carte, sa admire un tablou sau sa participe la un concert. Cand discutasera despre programele speciale si despre spectacolele organizate in cadrul expozitiei, recunoscuse ca artele aveau valoarea lor inerenta, dar nu le considera o necesitate, spre deosebire de aerul curat si de darurile oferite de Dumnezeu pe pamant. 84

-------------------------------

Sacrijiciuf inim ii - _________________—

Chiar si asa, constiinta ei se linisti considerabil. Daca il lasau aici pe Joey, urma sa aiba un loc unde sa. mearga la gradinita, unde sa invete despre arta si despre viata de dincolo de Nineteenth Ward. Urma sa aiba un grup de prieteni cu care avea sa imparta casa asta, iar ea urma sa-1 poata vizita ori de cate ori voia. Poate ca urma chiar sa se ofere sa lucreze aici o data pe saptamana. Dumnezeu stie, oamenii acestia aveau nevoie de un medic printre ei. Joey termina biberonul. -N e putem indrepta spre cresa? intreba domnisoara Addams in timp ce se ridica. - Desigur. Billy il sprijini pe Joey pe umar si accepta ca Hunter sa o ajute sa se ridice. In clipa aceea privirile li se intersectara, a ei multumita, a lui plina de indoieli.

CapitoCuC IS Trecura pe sub cadrul arcuit al unei usi si apoi printr-o bucatarie plina de lumina. Aroma de paine umplea toata partea din spate a casei. Trei fete cu sorturi in miniatura stateau pe taburete si, cu mainile pana la coate in faina, framantau paine. Pe un ton expresiv, domnisoara Weibel citea o carte despre catelul cel vesel de rasa necunoscuta. Hunter tinu usa din spate. Pasind in urma domnisoarei Addams, lasara micutele bucatarese in urma, traversara aleea curata, mersera de-a lungul alteia, ocolira o pompa de apa si ajunsera la o casuta mica de caramida. Sunetul rasetelor si murmurelor de copii se revarsa prin ferestre. Inauntru, gradinita se adunase intr-un salon principal. Tot spatiul era ocupat de copilasi de etnie italiana, evreiasca, franceza, irlandeza, africana si germana. O fetita cu parul rosu impletit in codite statea pe un scaun si vorbea cu un tablou care infatisa imaginea unui bebelus. In vreme ce Billy si Hunter se strecurara pe langa ea, fetita se apleca si-si saruta noul prieten. Cresa e la etaj, ii informa domnisoara Addams in timp ce ii conducea sus unde se aflau doua camere cu bebelusi. De-a lungul peretilor, erau aliniate patuturile. Unii copilasi dormeau, altii stateau langa grilaje. Unii plangeau, iar altii, si mai multi, se tarau pe podea. 85

--------------------------------

T)eeanne (gist -—

— -------------------

- Domnisoara Chaffee, avem un copil abandonat pentru dumnea­ ta. Vine tocmai de la Expozitia inter nationals. Domnisoara Chaffee isi puse varfurile degetelor pe podea si-ncepu sa-si m iste balansoarul din nuiele. Deasupra buzei de sus avea o usoara m ustata. Bebelusul din bratele ei parea de doua ori mai mic prin comparatie cu talia ei masiva. - De la expozitie? Domnisoara Addams se indrepta spre unui dintre patuturi si ri­ dica un bebelus care plangea, apoi ii repeta povestea pe care o auzise de la Hunter. -Sfin te Dumnezeule! Bietul copilas. Cu un sem n din cap, domni­ soara Chaffee le indica patuturile aliniate langa zid. Ei bine, asezati-1 intr-unul dintre ele si o sa ajung la el cat de repede am sa pot. Billy se uita spre patuturi. Erau atat de multi. Oare cat avea sa treaca pana ce Joey avea sa fie din nou luat in brate? Avand in vedere ca el nu era plangacios din fire, se temea ca ar putea fi trecut cu vederea in vreme ce alti bebelusi urmau sa se bucure de toata atentia. - Ati spus ca aveti doua bone? intreba Billy. - Da. Domnisoara Addams puse la loc copilul pe care il tinea in brate si ridica altul. Domnisoara Rorabaugh lucreaza in camera de vizavi. Si ea e foarte ocupata azi. - inteleg. Mai erau doar doua paturi libere. Cu pasi greoi si inceti, Billy se indrepta spre unui aflat mai aproape de o fereastra astfel incat Joey sa se poata bucura de lumina soarelui. Cand ajunse la el, ram ase aco­ lo stand pur si simplu langa patut cu bebelusul in brate, cu inima lui aproape de a ei. Se gandi la prezenta lui calda alaturi de ea pe timpul noptii. Poate ca, pana la urma, putea sa-1 pastreze. Poate daca isi rearanja programul? Obiceiurile? Munca ei? Dar stia bine ca nu exista nici o posibilitate ca asta sa se intample. Si asa ii era foarte greu sa atraga pacienti. Lucrurile ar fi devenit de-a dreptul imposibile daca era sa adauge si un bebelus in ecuatia asta. Nu avea pe nimeni care sa aiba grija de el si, daca incepea sa aiba succes cu cabinetul, atunci urma sa fie nevoita sa munceasca la orice ora din zi sau din noapte. Un copilas aflat in patutul de alaturi se ridica in sezut, apoi ince­ pu sa sara bucuros sperand sa fie luat in brate. Billy ii surase. - Buna, el e Joey. Va fi vecinul tau. >

86

>

y

-—

----------------------

Sacrijiciuf inimii

- _________________________ —

Pe un raft de deasupra copilului, ii atrase atentia o gramajoara ordonata de scutece. Poate ca trebuia sa-1 schimbe pe Joey inainte sa piece. Apuca o bucata de panza, apoi intinse copilul pe pat. -Vreau sa stii, sopti ea doar pentru el, nu am nici cea mai mica indoiala ca mama ta te-a dorit. Ii desfasa. Dar lumea e plina de lucruri tragice si nimic altceva nu ar fi despartit-o de tine. Copilul ganguri in timp ce dadea din maini si din picioare. Billy ii desprinse acele cu care-i era prins scutecul. -A m ajutat multe femei sa nasca copii facuti in afara casatoriei. Unele fusesera violate de barbati ticalosi. Altele fusesera obligate sa se vanda ca sa poata supravietui. Unele, pur si simplu, isi petrecusera mai devreme noaptea nuntii pentru ca mai tarziu sa descopere ca, pana la urma, nu mai avea sa existe nici o nunta. Copilul isi duse pumnul la gura si imediat incepu sa-1 suga. -D ar, in fiecare caz, Joey, toate acele mame erau chinuite de suferinta. Erau de neconsolat. Singurul motiv pentru care isi dadusera copiii fusese acela ca, in sufletele lor, stiau ca altcineva le putea oferi copiilor lor iubiti o casa mai buna, mai sanatoasa si mai fericita decat viata care ii astepta pe strada. Brusc, se intreba daca nu cumva mama lui locuia chiar in Nine­ teenth Ward. Oare avea sa auda de copilul care fusese abandonat la expozitie? In mod cert, povestea lui avea sa circule printre cei care lucrau in casa si printre oamenii din vecinatate. Va veni sa-1 vada? Il va revendica? Sau doar va veni sa-1 priveasca putin fara sa-si deconspire secretul? Desigur insa, ca era posibil sa nu fie deloc aici. Poate ca era una dintre femeile care populau bordelurile pe langa care trecusera mai devreme. Ori poate era vreo femeie de la tara, venita in oras, care intrase in bucluc si nu se mai putuse intoarce acasa cu un copil, caci risca sa fie dezmostenita de familie. In oricare dintre cazuri, Billy stia ca mama lui se gandea la el si deplangea faptul ca se despartisera. Ii puse scutecul cel nou. -A sa ca, vezi tu, ai fost foarte iubit pentru ca mama ta a fost dispusa sa faca sacrificiul suprem si sa renunte la singurul lucru pe care si-1 dorea cel mai mult pe lume... la tine. Ii trase hainuta peste picioare si-i apasa nasucul. Si sa nu uiti asta niciodata. Copilasul o privi cu ochii lui luminosi albastri fixandu-i pe ai ei. Billy simti ca nu mai poate inghiti. Nu putea sa-1 lase. Nu putea. 87

Deeanne

g i s t

Se intoarse sa-1 caute pe Hunter, dar el era chiar acolo. Chiar in spa­ tele ei si era la fel de tulburat ca si ea. - Nu e prea tarziu, ii spuse el. Poti sa-1 iei in brate, sa iesi de aici si sa-1 duci acasa cu tine. Ochii femeii se umplura de lacrimi. - N u pot. - B a poti. Muscandu-si buza, Billy se intoarse din nou spre Joey si-si trecu m ana de-a lungul capului sau fin si chel. - Imi pare rau, dragul meu. Imi pare foarte, foarte rau. Cu miscari grijulii si pline de blandete, Billy il infasa pentru ultima data, apoi se apleca si-1 saruta pe frunte. La revedere, ii sopti ea apoi se intoarse si parasi incaperea. *

>

Hunter o prinse din urma in statia de tramvai. -A re nevoie de un loc de joaca. -A re nevoie de o mama, rosti ea cu vocea atat pierduta incat el fu cat pe-aci sa n-o auda din cauza zgomotului de pe strada. Dar o auzi. Fusese greu sa renunte la copil. Pentru amandoi. Chiar daca incerca sa nu arate, ochii ii luceau dand-o de gol. - Domnisoara Addams, grai el oftand in timp ce-si punea palaria inapoi pe cap, zicea ca e membra a mai multor duburi de femei de aici din oras. Crede ca i-ar putea gasi o familie buna care sa-1 adopte.

- Chiar asa? intreba ea ridicandu-si ochii spre el. -C h iar asa. - Cat de repede? -N -am intrebat. Pana atunci insa, vreau sa fac pregatiri pentru posibilitatea in care nu-1 salveaza nimeni de aici. Daca se va ajunge la asta, atunci vreau sa aiba un loc de joaca. Privi in zare. Oricine 1-a abandonat, a stiut ca va fi gasit de un gardian. Se uita in jos spre varfurile bocancilor. Am o responsabilitate extraordinary si o iau foarte in serios. Nu as putea sa traiesc cu mine insumi daca as sti ca nu am facut ceva sa ma asigur ca are un loc de joaca in afara de o carciuma si un cerc de lectura. j

88

Sacrijiciuf inimii Billy se incrunta. - Dar nu poti, pur si simplu, sa-i Iasi o gramada de monede de cinci centi pentru biletul de tramvai pana la parcul Garfield. Daca in schimb se hotaraste sa le cheltuiasca la carciuma? -Su n t de acord. Tocmai de aceea am sa-i fac un loc de joaca. Ea ramase cu gura cascata. - Sa-i faci un loc de joaca? Cum? Unde? -Aici in cartier. Undeva unde sa poata ajunge pe jos. - Unde o sa cumperi terenul? Fiecare centimetru patrat de aici, e impanzit cu baracile astea. -N u am vazut tot cartierul. Trebuie sa fie o bucata pe aici, pe undeva. - Si cum faci cu echipamentul? Cu nisipul? Cu constructorii? Hunter isi freca ceafa. -N u stiu. Dar trebuie sa gasesc o solutie. De indata ce se termina expozitia, ma in tore in Texas. Imi mai raman cinci luni. - Hunter, lucrezi sase zile pe saptamana. Nu ai timp sa construiesti singur un loc de joaca. -O sa ma descurc. -Cum ? Tanarul se incrunta. - Tocmai ti-am zis c-o sa gasesc eu o cale. Asta inseamna c-am sa gasesc o solutie. Scruta strada reperand locurile in care ar fi putut sa stea la panda infractorii. Vazu insa doar un grup de copii adunati afara sub o sca­ ra,' doi tineri care vindeau ziare si > o taraba de fructe unde se dadeau mere cu zece centi gramada. - Haide sa presupunem, insista ea, ca ai sa gasesti cumva o bucata de pamant. Cine va plati apoi pentru echipament? - Eu o s-o fac. - Cine va plati pentru materialele de constructs? Hunter batea ritmic cu degetul mare in picior. - Esti extrem de enervanta, stii nu? Incerci in mod intentionat sa ma innebunesti? -N u, incerc sa fiu realista. Nu spun ca e o idee rea. Nu e. E o idee minunata. Nu doar pentru Joey, ci pentru toti copiii. Ar fi ceva benefic atat pentru sanatatea lor fizica, dar si pentru cea mentala. Dar sunt multe lucruri de luat in seama. Mai intai, este partea financiara - care nu e deloc una mica -, dar mai sunt si detaliile, cum ar fi sa te asiguri ca leaganele nu sunt prea sus fata de pamant, ca stalpii 9

A

9

* 9

9

9

89

f.Deeanne (gist - —

-------------------------------

— -------------------

sunt stabili si bine infipti. Trebuie sa te asiguri ca suprafata nu e prea dura, ca exista gard care sa-i separe de strada, ca echipamentul e piasat la distanta potrivita incat sa nu puna in pericol... -Ajunge! striga el ridicand o palma. Nu ti-am cerut tie ajutorul. Nici macar nu te-am intrebat ce parere ai. Pur si simplu, nu am facut decat sa spun ca am sa construiesc un loc de joaca si atata tot. Billy isi puse mainile in sold. - E i bine, singur n-o poti face. Nu poti. Ai nevoie de un pic de ajutor. De ajutorul meu. -A jutorul tau? -D a. Mie mi-ar fi mai usor sa strang fondurile. - Si cum crezi c-o sa faci asta? Nu te-ai m utat abia de curand aici din Boston? Macar cunosti pe cineva in Chicago? -P ai, nu chiar, rosti ea dupa un moment de ezitare. Am mul­ te, foarte multe legaturi in Boston si trebuie sa recunosc ca nu am aproape nici una aici in Chicago. Dar as putea totusi sa ma inscriu in Clubul femeilor din Chicago. As putea sa vad daca dom nisoara Ad­ dam s nu m-ar putea prezenta unora dintre binefacatorii ei. As putea s-o rog pe doamna Palmer de la Cladirea femeilor sa-mi dea cateva sugestii. Si as putea sa te ajut cu toate chestiile marunte pe care e posibil sa le fi trecut cu vederea. In plus, lucrez acolo doar trei zile pe saptam ana. Am mult mai mult timp decat tine. - Cum ramane cu firma pe care o ai atarnata la intersectia dintre strazile Congress si Forty-third? Am crezut ca zilele libere ti le petreci acolo? - A sa e, replica ea dupa un moment de pauza. - Cu pacientii aia cum ramane? Balansandu-se de pe un picior pe altul, observa un cal cocosat si obosit care inainta greoi si zgomotos pe drum, tragand dupa el o caruta plina cu un morman de vechituri, m anata de un negustor am bulant. - Ceva zdrente? striga omul. Sticle? Ceva fier vechi azi? Hunter se incrunta in timp ce se intreba de cand nu m ai fusese tesalat bietul cal batran, apoi se concentra sa revina la chestiunea in discutie. - Cati pacienti pe zi ai acolo? - Nu atat de multi pe cat mi-ar placea, raspunse ea dupa un m o­ m ent de ezitare. - Care e num arul lor? Billy incepu sa-si traga manusile. 90

Sacrijiciuf inim ii - Depinde. -Atunci aproximativ. Douazeci pe zi? Ea facu semn din cap ca nu. - Mai mult sau mai putin? - Mai putin. - Zece pacienti pe zi? Tanara clatina din nou din cap. - Cinci? o intreba el ridicand o spranceana. Billy stranse din buze. - Trei? Femeia isi perie o seama inexistenta de pe fusta. -Vreunul? In sfarsit, un semn afirmativ din cap. -Atunci cati? - Unui, daca vrei sa stii, rosti ea ridicand barba. Hunter o cerceta, apoi adopta un ton mai bland: - Pe zi sau in total? Billy isi musca buza. De data asta privi cum cadrul darapanat al unei case era tras de un cal si de doi oameni, mai mult ca sigur pentru a face loc vreunei fabrici. Hunter isi duse mana la gura straduindu-se sa gaseasca ceva de zis. Nu era deloc greu sa-ti dai seama ce se intamplase. Primise o vizita, apoi se raspandise vestea ca Billy Jack Tate nu era barbat. Simti cum il cuprinde indignarea pentru ea. Ar fi trebuit macar sa-i fi dat o sansa. Vazuse o multime de doctori mult mai nepriceputi ca ea. O multime. Poate ca nu era ea barbat, dar nu era deloc de lepadat cand venea vorba de medicina. Totusi, daca nu putea nici ma­ car sa stranga doi pacienti, cum Dumnezeu se astepta sa-i gaseasca lui donatori? - De ce nu le-ai chemat pe toate femeile alea sa te ajute sa-ti faci o clientele? Billy ridica din umeri. -Pana sa incep sa lucrez in Cladirea femeilor, nu am avut cum sa ajung la doamna Palmer. Nici macar de doamna Addams nu stiam si n-am avut ocazia sa fac parte din Clubul femeilor din Chicago. In loc de asta, am inceput prin a-i cunoaste pe cei mai im­ portant! chirurgi din oras si apoi am presupus ca reputatia mea va vorbi pentru... -Alergati, hotilor! Alergati! striga un tanar in josul strazii. 9

91

--------------------------- —

T>eeanne

g i s t ---------------------------- ---

Inainte sa-si dea seam a ca era doar un joc, Hunter se si rotise, isi scosese arm a si-si departase picioarele. Copiii galagiosi navalira in grup de sub scara fluierand in timp ce incercau sa ajunga in „casa hotilor" inainte sa fie prinsi de „vardisti". Barbatul ofta usurat si-si puse arm a inapoi la betelie. - Billy, daca-mi oferi ajutorul tau, sigur n-am sa-1 refuz. Stiu ca iti pasa de copil la fel cum imi pasa si mie, dar ma gandesc ca va trebui sa renunti la cabinet ca sa faci ce propui si nu vreau ca apoi sa dai vina pe mine pentru asta. Tanara inghiti cu mare greutate. -A sta va fi doar pe perioada cat va dura constructia locului de joaca. Cred ca Joey m erita asta, tu nu crezi? Joey. Joseph. Fusese socat s-o auda dandu-i numele asta, dar nu-i luase mult sa ajunga sa-i placa. Flacaul avea nevoie de un nume, asa ca putea la fel de bine sa primeasca unui de-al lui. Pe tot ce avea mai sfant, jura ca avea sa se ocupe ca baiatul sa nu creasca fara un copac sau un loc de joaca ferit de mizerie si de scursurile societatii. Cu toate astea, singur nu putea s-o faca. Nu voia insa sa-i pri­ m easca ajutorul daca asta insemna ca ea sa fie mereu cu capsa pusa. - Nu vrei sa te gandesti bine inainte sa iei o decizie? o intreba el. Ca sa fii absolut sigura?

Oftand, Billy incuviinta. - Da, bine. Lasa-ma sa ma gandesc. Chiar atunci vazura un tramvai apropiindu-se. Hunter ridica o m ana si fluiera. Ea se aseza, iar el isi tinu mainile pe langa corp. Nu putu insa sa nu observe cat de goale pareau bratele ei fara Joey.

CapitoCuC 17 Billy statea intinsa pe canapeaua incomoda de un galben putred din micul ei dormitor-salon de pe Congress Street. Canapeaua avea trei laturi inaltate de aceeasi inaltime, la spate si la brate si era patul ei Procust - cu cincisprezece centimetri mai mic. Din fericire, Procust nu era acolo sa-i taie partile in plus. Cu toate astea, din cauza ca statea cu picioarele ghemuite, in m ajoritatea noptilor nu prea putea sa doarm a bine, iar in noaptea asta nu reusise sa doarm a deloc. 92

-—

— ---------------- -

Sacrijiciuf in im ii —

— —

—

-

Statea cu ochii in tavan. Crapaturile micute dintre stinghii ii permiteau ocazional sa-i zareasca pe chiriasii de deasupra, iar, cand sta­ tea in picioare, pe cei de dedesubt. Si ei, la randul lor, o vedeau pe ea, iar asta i se parea stanjenitor.

Dar acum, nici sus, nici jos, nici afara nu se vedea nici o miscare. Totul era incremenit si cufundat in bezna. Isi trase coada im pletita de sub ea si si-o azvarli zgomotos pe umar. Nu trecuse decat o zi de cand il lasasera pe Joey la Adapostul Hull, o zi de cand se oferise sa-si dea jos firma de pe coltul drogheriei. La ce Dumnezeu s-o fi gandit? Nu gandise deloc, asta era clar. Hunter zisese ca avea sa construiasca un loc de joaca, iar ea ar fi trebuit sa-1 lase in pace. Chiar si acum, ii venea greu sa-si inchipuie cum avea s-o faca. Cu atat mai mult singur. Si, daca el avea de gand sa faca ceva pentru Joey, atunci voia sa fie si ea implicata. Dar pentru asta chiar trebuia sa-si dea jos sigla? Se roti pe-o parte si camasa ei demodata, din panza, i se rasuci printre picioare. Isi ridica soldurile, trase de tesatura, apoi se ghemui la loc. Desi pe cer era vizibil doar un colt de luna, nu-i venea deloc greu sa desluseasca contururile camerei pentru ca avea ochii obisnuiti de mult cu intunericul. Scaunul Morris, pe care il putea tran s­ form a in m asa pentru consultatii, se afla la loc de cinste in centrul incaperii. De-a lungul unei biblioteci micute, atarnase o draperie ca sa-si acopere, pe de o parte cartile, pe de alta, instrumentele si medicamentele. Ligheanul si galeata de gunoi ramaneau ascunse in dulap, iar langa peretele opus se aflau doua scaune de ratan. Sub pervaz, se afla un semn mare pe care si-1 facuse sa acopere fereastra camerei ei de la etaj, permitand acum brizei racoroase de noapte sa se strecoare in incapere. Nimeni in afara de ea nu-i vazuse niciodata biroul atat de atent aranjat. Un singur baiat venise odata sa-i ceara ajutorul, dar nici el nu trecuse mai departe de usa de la intrarea in cladire. Atunci il urmase acasa pe baiat, unde descoperise ca suferinta mamei lui nu era mai mult decat un mont la picior. Ceasul de la parter batu gongul de doua ori. Ofta. Cei trei sute de dolari pe care ii economisise pentru a-si deschide cabinetul se injumatatisera. Apoi, cand i se ivise ocazia de a lucra in Cladirea femeilor, 93

'Deeanne (g ist - —

-----------------—

cheltuise prosteste salariul pe o luna pentru o rochie si lenjerie de corp noi, Nu-si permitea sa dea sigla jos. Pur si simplu, nu putea. Se rasuci pe partea cealalta, cu fata la spatarul canapelei si din nou isi aranja camasa de noapte. Pe de alta parte, nu putea nici sa-si perm ita sa plateasca treizeci de dolari pe luna pe un apartam ent in care nu venea nimeni la control, in vreme ce, in Caminul femeilor avea cazarea gratuita. Saptam ana trecuta se gandise sa-1 m ituiasca pe Dumnezeu s-o binecuvanteze cu pacienti cu promisiunea de a invata pe dinafara Evanghelia dupa loan, pe care o alesese pentru ca nu avea decat cinci capitole. Astazi isi dorea sa n-o fi facut pentru ca tocmai ce m em orase ultimul verset al capitolului I. Adevarata credinta spune ca Dumnezeu, Tatal nostru, accepta ca fiind pur si fara de greseala sa ai grija de orfani si de vaduvele aflate in primejdie si sa ramai neintinat de lume. Billy isi acoperi capul cu bratul. Avusese grija de Joey cat fusese in primejdie. II luase, il hranise, il imbracase si avusese grija sa nu-i fie frig. II dusese apoi la Adapostul Hull unde avea sa fie ingrijit de femei iubitoare cu dragoste pentru saraci. Si atunci de ce se simtea asa de nelinistita? Stia insa prea bine raspunsul la intrebarea asta. Joey nu era singurul orfan din zona de vest. Erau sute de astfel de copii. Poate ca nu chiar orfani in adevaratul sens al cuvantului, dar, cel putin, orfani in zilele in care ambii lor parinti erau la munca. Hunter ii oferise ocazia de a ajuta, ocazia de a le face vietile un pic mai vesele, posibilitatea de a avea grija de ei la nevoie. Se ghemui si mai mult. Oare chiar trebuia sa fie ori una, ori alta? Nu puteau fi amandoua? Sa se ocupe de cabinet si sa construiasca si un loc de joaca? inchise ochii. Nu vedea cum putea face asta. Era deja plecata de la apartam ent trei zile pe saptam ana. Constructia unui loc de joaca avea sa necesite si mai mult timp departe. Nu era ceva ce putea face de acasa. Poate ca trebuia pur si simplu sa-1 lase pe Hunter sa se ocupe. Nu era ca si cum ar fi fost ea singura persoana care putea face treaba asta. Cu toate astea, de fiecare data cand si-1 inchipuia pe el lucrand 94

SacrijiciuC inim ii la locul de joaca in vreme ce ea statea in apartamentul asta sa faca nimic, simtea stomacul strangandu-i-se. Se gandise de ± o suta de lucruri pe care era nevoie ca el sa le faca si la inca o s a pe care le putea face. Statul degeaba in apartamentul acessta ii reamintea de cei care aruncau bani in cutia milei. Era bine sa dai, era chiar important, dar, totodata, era nevoie sa iesi si sa duci la indeplinire munca adevarata. Inchise ochii si-si forta muschii sa se relaxeze. In cele din urma, adormi. Abia tarziu, in dimineata aceea, in timp ce se afla in fata Cladirii femeilor si cumpara un program de la Derry, baiatul cu ziarele, ajunse, in sfarsit, sa ia o decizie. Avea sa renunte temporar la firma ei si la apartament, sa ramana permanent in Caminul femeilor si sa-1 ajute pe Hunter sa construiasca locul de joaca. Poate ca nu urma sa fie cea mai buna idee de afaceri, dar asta trebuia sa faca si, pe parcurs, avea sa-i dea si ocazia de a economisi cativa centi. )

>

>

9

'

CapitoCuC18 Hunter isi verifica din nou ceasul de buzunar. Billy urma sa iasa din clipa in clipa. Tot nu-i venea sa creada ca renuntase la firma. Spera doar ca nu va ajunge sa regrete. Intre timp el avea sa accepte tot ajutorul pe care-1 putea primi. De vreme ce era una dintre zilele in care nu lucra la infirmerie, urmau sa se intalneasca in afara Cladirii femeilor la sfarsitul turei lui de dimineata. De data asta, se oprise la un grajd si inchiriase doi cai. Se saturase de tramvaie si, daca tot trebuia sa piece mai devreme sa se intoarca la munca, avea sa se simta mai linistit s-o lase in zona de vest stiind ca e pe cal. Usile se deschisera si toata gandurile lui se risipira. Domnisoara Pantalonasi-Pantaloni statea cu o mana pe usa si cu fata intoarsa in timp ce vorbea cu cineva dinauntru. Poate ca nu purta Centu­ ra roz-deschis si palaria cu borurile largi, dar el nu vazuse decat o fusta verde-lamaie in toata viata lui, iar asta se intamplase in subsolul Palatului Memorial de Arta pe o femeie de inaltimea si de constitutia ei.

*

9

95

----------- --------------- —

Deeanne (gist ---- ------------------- --

Cu soarele sus pe cer, in sfarsit avea sa-i poata vedea fata. Hunter se indrepta nevrand s-o scape din ochi. Cu cat femeia ramanea mai mult acolo, cu atat inima lui batea mai tare. Cateva secunde mai tarziu cand se intoarse, Hunter simti ca i se face rau. Nu se putea! Brusc, sim ti cum ii ia pielea foe, apoi cum devine rece ca gheata. Sangele incepu sa-i dea navala prin tot trupul. in jurul lui, toate sunetele amutira. Billy. Facandu-i semn cu mana, femeia traversa partea de sus a scarilor pana ce ajunse la trepte. El continua sa o fixeze cu privirea incapabil sa se impace cu ceea ce-i spunea mintea lui. Domnisoara doctor Billy Jack Tate era Domnisoara Pantalonasi-Pantaloni. Domnisoara doctor Billy Jack Tate era Domnisoara Pantalonasi-Pantaloni? Privirea ii aluneca spre fu sta ei. Cu ochii mintii, revazu desuurile fara finisaje sau ornamente. Doar o pereche de pantaloni si o jupa simpla, ceva atat de anost cum numai o reformatoare ar fi purtat. Dar picioarele acelea acoperite pana la pulpa de ciorapi nu erau catusi de putin anoste. Barbatul inghiti cu greutate in timp ce imaginile ii strafulgerau prin minte precum o serie de cartonase stereoscopice deocheate. Pi­ cioarele acelea lungi, superbe, acoperite pana la coapsa de ciorapi ii apartineau lui Billy, posteriorul acela voluptuos era al lui Billy. - im i pare rau ca am intarziat, ii spuse ea oprindu-se in fata lui. Cu privirea, Hunter ii cauta ochii, pe care ajunsese sa-i admire m ult prea mult. - T u esti ea. - Ce? vorbi ea clipind confuza. - Esti ea, femeia din subsol. Domnisoara Pantalonasi-Pantaloni. Billy se facu alba ca varul. - Ce subsol? - Stii tu. Billy isi m asca im ediat socul pentru a nu se da de gol. Era cat se poate de calma, iar asta o deconspira. Daca nu era D om nisoara Pan­ talonasi-Pantaloni, atunci ar fi parut confuza. In schimb, ea afisa o expresie sobra de doctor. Alte detalii din dim ineata aceea incepura sa-i revina in valuri in minte. inainte, m ajoritatea rememorarilor lui se concentrasera pe ceea ce vazuse. Acum, incepu sa se gandeasca la ce auzise, la ce zisese ea, la ce spusese el. Si, spre deosebire de ea, el se prezentase in ziua >

7

7

7

7

7

96

*

7

>

-—

----------------—

SacrijiciuC inim ii —

------------------— _

aceea, ceea ce insem na ca ea stiuse dintru inceput cine era, inca de cand urease scarile Cladirii femeilor cu doua ace de palarie in gura. -A i stiut, baigui el luptandu-se cu noile informatii, inca straduindu-se sa le gaseasca logica. Tot timpul asta, ai stiut cine sunt, nu-i asa? Ea nu raspunse, dar, pe de alta parte, nici nu trebuia s-o faca. Hunter facu ochii mari. - Ai..., ingaima el indicand cu m ana in directia expozitiei simtind ca-1 lasa puterile. Ai prescris procedura aia, procedura aia ca sa te razbuni ca... -N u ! Socul o scoase din calmul ei impus. Se trase inapoi. Bineinteles ca nu. Niciodata,' absolut niciodata nu as... > > Hunter miji ochii. - Billy, sa ma ajute Dumnezeu, daca aflu ca tratamentul aia a fost degeaba, te jumulesc cu fulgi cu tot. - N-a fost, iti jur, Hunter, ca n-a fost. II privi fix in ochi. Nu-1 evita. Nu se foi. Barbatul o studie. - Atunci de ce nu mi-ai spus? - Sa-ti spun? Ce sa-ti spun? - Ca tu esti Domnisoara Pantalonasi-Pantaloni? - Care domnisoara? 0 femeie care tocmai iesea din cladire le arunca o privire piezisa. 0 alta nu facu nici un efort de a-si ascunde curiozitatea in timp ce le asculta conversatia. Hunter astepta ca ele sa treaca mai departe. Era un om al legii antrenat sa-i dea in vileag pe cei care aveau ceva de ascuns. Insa, de data asta, nu banuise absolut nimic. Nimic. Dar, tot timpul, ea stiuse cine era el. Nu crezuse ca-si va folosi pozitia de medic sa se razbune, dar, pe de alta parte, n-ar fi crezut vreodata nici ca 1-ar fi mintit. - De ce nu mi-ai spus? o intreba el inca o data incercand sa-si ascunda furia si nedumerirea. Cu o fata bosum flata, Billy isi incrucisa bratele si rosti aproape soptit: -C e anume te-ai fi asteptat sa-ti zic? Jncantata de cunostinta, domnule Scott. Eu sunt femeia pe care ai prins-o intrand pe furis in subsolul Palatului M emorial de Arta. - Da, asta ar fi fost mai mult decat suficient. Billy ramase cu gura cascata. >

9

9

9

9

9

97

- —

---------------- ---

‘D eeanne Cjist - ----------- ------------------

-C red ca glumesti! Ceea ce s-a intam plat acolo reprezinta unui dintre cele mai stanjenitoare momente din viata mea. De ce Dumnezeu ti 1-as fi adus eu aminte cand tu uitasesi complet de el? -U itasem de el? Uitasem? Iubito, mi-am derulat momentele alea de cel putin o suta de ori in minte. Fata ei deveni rosie ca racul. Si el, la randul lui, sim ti cum i se incalzeste fata. Nu intentionase sa spuna asta, sa dezvaluie asa ceva. Dar era adevarat. Nu se putea ca pentru ea sa fie asa o mare surpriza. Poate daca ar fi fost vreo domnisoara tanara si inocenta. Dar nu si pentru Billy, care era medic. O fi fost ea nem aritata, dar inocenta nu era deloc. Cel putin in ceea ce stia. Iar asta pe el il deranja. Trebuia sa fie inocenta. O femeie trebuia sa invete de la un barbat despre misterele care se petrec intre un barbat si o femeie, nu din vreo carte din care citise sau din vreun curs predat de un profesor batran si ofilit. - Ai fost sarutata vreodata? o intreba el. Billy isi desfacu bratele si se dadu in spate. -C e ? ’ >

>

>

1

y

i

f

>

- Ai fost sarutata vreodata? -A sta, asta nu e treaba ta. Nu fusese. Hunter o apuca de mana, o trase pe dupa colt, pe o alee ascunsa intre camin si dadirea de mobila de langa el. O lipi de perete si-si puse mainile de-o parte si de alta a trupului ei. Ea facu ochii mari si-1 fixa cu privirea in timp ce respira sacadat, incitandu-1 cu fiecare gura de aer pe care o inhala. Barbatul nu rosti nici un cuvant, pur si simplu incerca sa se prinda de fiecare gand, fiecare imagine, nevoie si dorinta care ii involbura sangele din tot trupul. -A m sa te sarut acum, Billy. Era si timpul. Incercand sa se lipeasca si mai mult de zid, ea scutura din cap. - Nu cred ca e o idee buna. - De ce nu? -P en tru ca... pentru ca... Scruta cu privirea aleea ca si cum de acolo i-ar fi venit raspunsul la toate indoielile cu care se lupta. Pentru ca nu ma atragi? Chiar si daca n-ar fi stiut dinainte ca mintea, simplul fapt ca-si term inase propozitia cu o intrebare ii confirma asta. - Billy, draga, nu pun botu’ la asta.

Billy isi rasfira bratele pe langa zid. - Ce inseam na asta? 98

'—

— ------------- —

Sacrijlciuf inim n -___ ___________

-In seam n a ca minti, si ca amandoi stim asta. -T o t nu cred ca-i o idee buna. - De ce nu? - Pentru ca nu va duce la nimic. - De ce nu?

- Pentru ca tu te intorci in Texas, iar eu raman aid. - Nu te cer de nevasta. Tot ce-ti cer e un sarut. Nimic prea complicat. Doar o mica sarutare. Billy nu scoase nici un cuvant. Hunter se afla la doar cativa centimetri de ceva ce-si dadu seam a ca-si dorea foarte, foarte tare. Dar nu schita nici un gest. Nu avea sa faca nimic decat dupa ce avea sa prim easca permisiunea ei. - Cred ca mai bine mergem. Ritmul respiratiei ii falfaia cutele corsajului. O arom a subtila de afine de vara ii gadila nasul. - Nu esti macar un pic curioasa? - Ba da, ii sopti ea. Indoindu-si coatele, Hunter se pleca spre ea. Billy isi puse degetele peste buzele lui. - Cred ca mai bine ar fi sa mergem. Hunter se opri, ii prinse varful degetului in gura, il musca usor si apoi il saruta. Ea trase aer in piept in timp ce-1 urmari cum aplica acelasi tratament fiecarui deget in parte. In cele din urma, isi cobori mana, atingandu-i gura, barbia si gatul, oprindu-se apoi in dreptul gulerului de la camasa. - Billy? Tanara il privi cu ochii senini sub genele ei lungi. - Dar sigur ai niste picioare frumoase. - N u trebuie sa spui asa ceva, rosti ea dupa un m om ent de tulburare. -S tiu , dar m-am gandit doar sa-ti spun in caz ca aveai dubii. Billy isi lipi m ana de abdomen. -A s vrea sa uiti complet de asta. - N-am sa uit niciodata momentele alea. Mai ales acum, acum ca stiu ca esti tu. Hunter isi lipi palmele de zidul de caramida. Sa fiu al naibii daca nu vreau sa te sarut. Cu respiratia sacadata, Billy isi cobori privirea, apoi se strecura pe sub bratul lui si se indrepta spre locul unde se aflau caii. in timp ce dezam agirea si dorinta se luptau sa puna stapanire pe el, Hunter 99

-------------------------- —

Deeanne (gist -—

------------------- --

o privi inaintand fara a mai fi acum nevoit sa-si inchipuie formele care se ascundeau pe sub haine.

M ersera la pas si alesera o ruta mai putin aglomerata, preferand sa stea departe de strazile aglomerate. Billy il privi dintr-o parte. De fiecare data cand il vedea in pantalonii de dril si cu palaria lui de cowboy, sim tea cum ramane fara suflare. Vazandu-1 insa acum cu pantalonii de dril si palaria de cowboy in timp ce calarea i se parea de-a dreptul fascinant. Calul raspundea la cea mai mica atingere a lui de parca s-ar fi cunoscut de ani buni. Pe de alta parte ea, desi mai calarise din cand in cand in Boston, inca mai trebuia sa se straduiasca sa determine animalul s-o asculte. La Hunter, lucrurile stateau complet diferit. Usurinta cu care calarea o fermeca. Dupa scena de pe alee, ea se comportase de parca nimic nu s-ar fi intamplat, ca si cum n-ar fi fost ea femeia din subsol si ca si cum n-ar fi fost cat pe-aci sa-1 lase s-o sarute. Dar se stradui din rasputeri. Un adolescent trecu pe langa ei intr-o caruta cu saci de faina. - Stiu exact cum se simte, rosti Hunter surazand. - Obisnuiai sa cari saci cu faina? il intreba ea fortandu-se sa se uite in alta parte decat la el. »

i

- Obisnuiam sa car bumbac. Fabrica era la aproape zece kilometri de casa noastra. Mana calul spre dreapta facand un pic mai mult loc pentru baiat sa treaca. - Era o cursa de-o zi intreaga. Apoi, in jur de miezul noptii, ma intorceam acasa cu cei doi cai ai mei. Legam fraiele de frana, ma intindeam pe semintele de bumbac si ma culcam. - Dar, daca tu erai in spate, cine mana? - Nimeni. Nu era nevoie. Caii aia stiau sa ajunga acasa. Totusi, intotdeauna imi dadeam seam a cand ne apropiam pentru ca incepeau s-o ia la trap. Isi aranja palaria. Din pacate, nu-mi mai ramaneau decat vreo doua maini de sam anta de bumbac pentru ca se scurgea toata printre crapaturile din fundul carutei. Chicoti. Vara viitoare, urma sa creasca un pale de bumbac frumos si sanatos chiar pe mijlocul 100

-—

------------------ —

S a crifk iu f inimii -______ ___________

drumului si toata lumea avea sa se intrebe cum de crescuse bumbacul ala chiar acolo. Surazand, Billy studie fasia mica de umbra pe care o lasa palaria de cowboy pe fruntea lui, umerii lui lati care se leganau in ritmul pasilor calului, fraiele de piele pe care le tinea deasupra seii cu mana lui masculina, arsa de soare. Trecu apoi la coapsele acoperite de pantalonii de dril carora le lipsea doar o pereche de pantaloni de piele sa faca tabloul complet. Se intreba daca acasa in Texas purta vreodata pinteni peste cizmele lui gri din piele de tatu. Isi dadu voie sa-1 priveasca din nou, de data asta, in sens invers, timp in care recunoscu ca fusese foarte aproape sa-1 lase s-o sarute si nu doar pentru ca era teribil de chipes, ci pentru ca era extrem de atent. Isi lua sarcinile de gardian foarte in serios. Avea o slabiciune pentru cei aflati la ananghie. Si pentru ca avea cel mai minunat ac­ cent pe care-1 auzise vreodata. Dar reusise sa-si aduca aminte ca era, totodata, si extrem de trufas si ca avea niste idei categorice despre ce trebuiau sau nu trebuiau sa faca femeile, idei complet diferite de ale ei. Cu toate astea, poate ca un sarut nu ar fi asa rau. Unul mic, exact cum spusese el. isi m ana calul spre Twelfth Street. Daca se hotara sa-1 lase s-o sarute o data, atunci probabil ca ar trebui sa astepte sa afle ce parere avea el despre posibilitatea ca o femeie sa aiba o profesie dupa nunta. Pe alee, ii spusese foarte clar ca nu o cerea de nevasta, dar asta nu insem na ca sarutarile trebuiau date - sau primite - cu asa mare usurinta. Fie ca el recunostea asta sau nu, un sarut reprezenta totusi un soi de angajam ent. Cel putin pentru ea asa avea sa fie. Era un fel de-a spune sa ar fi interesata sa treaca la un alt nivel, mai profund, al prieteniei, unul care, in cele din urma, urma sa duca la casatorie. Nu avea asadar de gand sa se arunce prosteste in bratele lui. Mai bine era sa stabileasca cum stau lucrurile inainte sa treaca dincolo de linia aceea. Dar cum avea sa afle ce gandea el? Nu avea cum sa-1 intrebe pur si simplu. Ce avea sa-i zica? „Deci, Hunter, ce parere ai avea daca sotia ta ar castiga un salariu?" Nu, nu exista nici o modalitate mai delicata de a intreba asta fara sa se subinteleaga ca aveau o relatie mai avansata decat era de fapt. ■ Asa ca urma sa-i refuze sarutarile si sa se fereasca din calea lui atunci cand avea sa sim ta tentatia dandu-i tarcoale. 9

>

7

1

y

>

101

---------- -------------------

T>eeanne (jist —

----------------------

Traversara raul, apoi trecura pe langa cateva brutarii, dinspre care se raspandi adierea dulce a mirosului painii de secara si al semintelor de mac. „Dar sigur ai niste picioare frumoase, Billy

Incercand sa nu roseasca, incepu sa invarta cu degetul tesatura fustei ei verzi. N-ar fi trebuit s-o imbrace, dar ii placea la nebunie si nu avea prea multe ocazii in care s-o poarte, de vreme ce era prea colorata pentru munca. Cu toate astea, nu se gandise niciodata ca avea s-o recunoasca, mai ales ca renuntase la Centura roz si la palarie. Una peste alta, cine mai pomenise ca un barbat sa tina minte hainele purtate de o femeie? Billy elibera un oftat. Fusese extrem de nesabuita, iar acum platea pretul suprem. Acum stia cine era si credea ca stie si ce poarta pe sub fuste. Simti insa o mare satisfactie gandindu-se ca desuurile ei de acum erau complet diferite de cele cu care o vazuse el. Tarabele de inghetata, spalatoriile chinezesti de rufe si magazinele in care se vindeau bilete la vapoarele cu aburi ii anuntara ca intrasera in Nineteen Ward. De indata ce cotira pe Canal Street, nivelul de trai incepu brusc sa se deterioreze. In departare, fabricile eliberau nori densi de fum de carbune facand aerul extrem de toxic pentru cei care il inhalau. Aroma placuta a painii se evapora, fiind imediat acoperita de duhoarea mancarii stricate si a canalizarii. Copitele cailor lor calcau acum pe ziare, gunoi si zdrente murdare aruncate pe strada in vreme ce ea si Hunter cautau terenuri goale. In spatele lor, copiii alergau si chiuiau de parca ar fi fost lordul si doamna de la castel care treceau calare prin satucul lor modest. Dar copiii acestia nu aveau flori de aruncat pentru ca, in intreg cartierul, nu era nici urma de vegetatie. Hunter isi imboldi calul sa mearga pe alee, iar Billy il urma in­ cercand sa respire pe gura. Etajele inferioare ale acestor case din spate serveau drept grajduri neingrijite, latrine darapanate, precum si ca depozite deschise pentru oalele de noapte. Billy se ruga doar sa nu cumva sa se trezeasca cineva de la etaj sa goleasca vreuna chiar in timp ce treceau ei. Tevile sparte ale canalizarii isi aduceau si ele contributia la intensificarea duhorilor ingrozitoare. Cu toate astea, copiii continuau sa-i urmeze, nederanjati de mizerie si de mirosul oribil. In cele din urma, supusii lor se saturara de jocul acesta si renuntara unul cate unul. 102

Cand, in cele din urma, ajunsera la Adapostul Hull, erau complet demoralizati. Nu vazusera absolut nici o parcela goala de pamant, nici o bucata unde sa se poata respira, nimic potrivit pentru locul lor de joaca. Hunter m ana calul cu o privire mohorata. - Eu n-am vazut nimic. Tu? Billy clatina din cap. - Ce ar trebui sa facem? o intreba el. Billy isi m uta privirea de la casa la casuta din spate. - Sa mergem sa-1 vedem pe Joey? - De ce nu? rosti el cu o expresie mai luminoasa. Isi legara caii, apoi se indreptara spre gradinita si spre cresa.

Lui Hunter nu-i venea a crede cat de mult crescuse piticul in doar cateva zile. - Hai sa il luam afara la plimbare, ii sugera Billy. - S a ia o gura de aer curat? intreba el ridicand o spranceana. Nu exista asa ceva aici. Ea privi spre fereastra. - Nu poate fi mai rau decat ce intra acum si macar domnisoara Addams isi pastreaza aleile curate. Iesira de pe alee si pornira pe Polk Street. Billy il legana si-i vorbea de parca baiatul ar fi inteles fiecare cuvant pe care i-1 spunea ea. - Alteta Sa Regala, Printesa Spaniei, a venit ieri la expozitie unde i s-a organizat o receptie in Cladirea femeilor. Ar fi trebuit sa vezi cum fusese decorat locul. Am sperat sa pot sa ma strecor s-o vad, dar domnul Scott a refuzat sa ma lase sa intru... doar pentru ca nu ma aflam pe lista aprobata. Barbatul puse o mana pe spatele lui Billy, ignora iritarea din vocea ei si veni un pic mai aproape. Spera ca Joey sa-i distraga atentia si s-o impiedice sa vada femeia sumar imbracata de pe pervazul de la etaj care ii trimitea bezele si ii facea semne cu degetele sa se apropie. Nu-si daduse seam a ca baraca darapanata era un bordel, altfel ar fi facut la dreapta si nu la stanga atunci cand ajunsesera la strada. Acum nu-i mai ramanea decat s-o ignore. 103

-—

---------------- —

‘Veeanne Cjist

—

— -----------------

- Nu e ca si cum 1-as fi rugat sa ma prezinte, continua Billy. Voiam doar s-o vad pe printesa si atata tot. Dar nu m-a lasat nici macar sa-mi pun piciorul inauntru. Hunter nu se deranja sa-si ceara iertare. Trebuia sa-si faca treaba, si asta facuse. Tanara continua sa-si exprime supararea in timp ce Joey o fixa cu privirea, captivat de sunetul vocii ei si de atentia totala pe care i-o acorda. Un grup de barbati desfranati iesira impleticindu-se din bordelul subred, dandu-si coate unul altuia, indreptandu-si cravatele si razand zgomotos ca niste mascarici. Aveau camasile ingalbenite si patate, iar pantalonii le semanau cu niste salvari. Unul singur purta o haina care-i acoperea trupul tanar, in vreme ce ceilalti aveau doar niste veste sifonate. Billy isi ridica privirea. Cel mai inalt dintre ei o cerceta din cap pana-n picioare. - Buna. Te muti, aa, cumva aici? Prietenii lui chicotira si tusira in pumni. Pasind in fata ei, Hunter se incorda pregatindu-se sa sara la bataie. - Vorbeste civilizat cu doamna. Tanarul il m asura de sus pana jos. - Sau ce? Hunter apuca gulerul barbatului si-1 impinse in fata. Billy trase aer in piept. - Hunter, ce Dumnezeu? Unul dintre prietenii barbatului isi intinse mainile lateral impiedicandu-i pe ceilalti doi sa inainteze. Hunter veni foarte aproape de cel pe care-1 tinea. Simti atunci cum il invaluie mirosul respiratiei tanarului care duhnea a alcool si a duhoare de trup nespalat. - Sau o sa te bat de-o sa-ti sune apa-n cap. -A cum ! racni tipul din spatele lor. Hunter il azvarli intr-o parte pe cel pe care-1 tinea, pregatindu-se sa-i intam pine pe cei care se indreptau spre el. Dar, inainte ca ei sa apuce sa inainteze, tanarul pe care-1 aruncase se izbi de cladire. Peretii structurii darapanate se datinara si scartaira, am enintand sa se faca una cu pamantul. Femeia de la fereastra se prinse cu mainile de ram a de parca ar mai fi facut-o de o mie de ori pana atunci. Cei care locuiau la etajele y

>

>

104

SacrijiciuC inim ii inferioare navalira afara precum furnicile dintr-un musuroi deranjat. Cei care iesira nu fura insa femei de moravuri usoare, ci familii cu copii de toate varstele care traiau in conditii deplorabile. Dintr-o singura miscare, Hunter ii lua pe Billy si pe copil in brate si alerga peste drum, ii lasa, apoi se grabi inapoi sa ajute pe cine putea. Pana sa ajunga el la usa, cladirea abia daca se mai legana. Femeia de la fereastra se apleca in afara, fluturandu-si pumnul si injurand fara sa-i pese catusi de putin de urechile sensibile ale celor mici care se aflau indeajuns de aproape s-o auda. Daca s-ar fi aflat in Texas, ar fi urcat si ar fi arestat-o. Dar nu era. In plus, barbatii, femeile si copiii de afara nu pareau deranjati de mojicia ei. Pur si simplu se intoarsera la fel cum venisera. Tanarul care-1 jignise primul pe Hunter le permise tovarasilor sa-1 ajute sa se ridice. - Haide, Kruse, rosti unul dintre ei. Hai sa plecam de aici. Hunter nu-si dadea seama daca din cauza alcoolului sau a cazaturii de-a lungul trotuarului, Kruse se chinuia sa stea in picioare. Cu toate astea, tanarul isi indrepta palaria si ranji dispretuitor. - Daca ma mai atingi o data, cowboy-ule, o sa... Hunter il apuca de brat si-1 invarti cu fata catre prietenii lui. De data asta, li se adresa tuturor: -S u n t politist tex... Trase aer in piept. Sunt un om al legii din Texas si acolo de unde vin eu vorbele de duh sunt pedepsite cu inchisoarea. Noi ducem acolo o viata care ar face ca foiletoanele voastre faimoase sa para niste povesti din Noul Testament, asa ca, daca nu va grabiti sa ajungeti in rai, va sugerez sa va pastrati gandurile pen­ tru voi, sa tratati o doamna cum se cuvine, indiferent de ocupatia ei, si sa ma evitati pe mine si pe ai mei. Ati priceput? - Sau ce? intreba unul dintre ei, scotand o tigara din buzunar. Hunter ii arunca o privire de gheata. - Sau o sa va impusc inainte sa apucati sa ziceti pas. Tanarul facu ochii mari si-ncepu sa-si plimbe privirea de-a lungul trupului lui Hunter. -A i pistol? - Sigur ca am un pistol. „Ce aveau oamenii astia din orasul asta? isi spuse el. Barbatii impietrira fara sa mai scoata un cuvant. - Deci ne-am inteles? vru Hunter sa verifice. Cei trei din fata lui incuviintara din cap. 105

------------ ------------------

'Deeanne (gist - —

----------------------

- Dar tu, Kruse? Ridica putin bratul prizonierului sau. -Te-am auzit.

-Si? )

- Va las pe tine si pe doamna ta in pace. Hunter ii dadu usor drumul baiatului care o lua la sanatoasa impleticindu-se. Prietenii lui il prinsera si-1 ajutara sa se redreseze. Nu avea mai mult de douazeci de ani, poate chiar mai putin. Vesta ii era prea mare, haina prea mica si roasa la maneci. Intorcandu-se din nou spre Hunter, stramba din buze dezvaluind un sirag de dinti maronii strambi, cei doi din fata fund mult mai lungi decat restul.

- Haide, ii indemna el si pornira pe langa Hunter. Hunter ii privi pana ce trecura dincolo de coltul strazii si se facura nevazuti. - Ei, buna, cowboy-ule. Dinspre fereastra, se auzi o alta voce de femeie. Daca esti in cautarea cuiva pe care sa-1 tavalesti, sa stii ca eu sunt o adevarata Annie Oakley. Hunter isi ridica privirea. Alte cateva nou-venite stateau aplecate in afara precum un card de gaste care cereau mancare si-si aratau penajul. Cea care vorbise ii facu cu ochiul si pufai o dara de fum printre buzele-i rujate. Ducand mana la palarie, barbatul isi inclina usor capul. >

- Sa aveti o zi buna. Imi pare rau pentru sperietura cauzata. - Pai, stiu exact cum ai putea sa ne despagubesti... O femeie de langa ea ii dadu un cot, apoi, cu un semn din cap, ii arata ceva de pe drum. Tot grupul privi pe strada, apoi incepu sa se retraga. Hunter se roti cu mana deja intinsa dupa pistol, dar nu erau decat si Billy si bebelusul care traversau strada. - Ce Dumnezeu a fost asta? il intreba ea. - Nimic. Haide sa mergem.

Ii puse o mana pe spate si o indruma spre casuta gradinitei. - Pai, cu siguranta, a fost ceva. - Nu mi-a placut tonul baiatului. - Nu ti-a placut tonul baiatului, asa ca 1-ai insfacat si 1-ai azvarlit pana la mama naibii? Hunter, nu poti sa faci asa ceva. Lucrurile sunt diferite aici. - Nu sunt chiar asa de diferite. O doamna e o doamna, iar un bar­ bat trebuie s-o respecte indiferent de unde vine. Billy ofta. - Era ranit? 106

SacnjiciuC inim n - Doar un pic zdruncinat. - Pai, ai vazut in ce hal e cladirea aia? Arata de parca se va prabusi la prima pala mai serioasa de vant dinspre lac. Si erau femei si copii inauntru. -A m vazut. - Ei bine, eu cred ca trebuie sa afiam cine e proprietarul sa-i facem o plangere. Sunt in joc vietile oamenilor. - De ce nu scrii mai bine un articol pentru ziar? ii propuse el pe un ton usor sarcastic. Privirea ei se lumina. - Ce idee minunata! Raspunsul ei n-ar fi trebuit sa-1 surprinda, dar, chiar si asa, faptul ca il luase in serios ii strica si mai tare dispozitia. Ajunsera la alee. Hunter o conduse de-a lungul ei pana la usa casutei. - Mergi si pune-1 pe Joey la culcare si haide sa mergem. La cinci trebuie sa fiu inapoi la munca. - Du-te tu inainte. Eu cred c-am sa mai stau un pic... - Nu. Mergi cu mine. - Ba nu, nu merg. Raman aici cu Joey si o sa... - Stii ce era locul ala? Ii facu semn in directia casei de toleranta. Billy clipi. - Te referi la imobilul ala? - Nu era un imobil. Ei bine, poate era, rosti el dupa un moment de ezitare, dar, o parte din el era folosit drept casa de moravuri usoare, iar tu n-ai avut nici cea mai vaga idee. Tu ai mers orbeste pe strada aia fara sa te uiti la ce se afla in jurul tau. Billy isi sprijini un pumn in sold. - Hunter, am intrat intr-o multime de bordeluri ca sa le ingrijesc pe femeile bolnave. Nu am de ce sa ma tem de ele. Hunter se dadu in spate privind-o uluit. - In timpul orelor de munca? -Ale lor? A, nu, dar as face-o daca ar fi nevoie de mine. - Ai face-o pe dracu! Cine stie ce s-ar intampla. Exasperarea ei se transform a in iritare. - In cladirea aia, erau copii care locuiau cu mamele lor acolo. Daca ei nu au de ce sa-si faca griji, atunci nici eu nu am. Hunter scrasni din dinti. - Habar nu ai. Si se face intuneric. Du-1 pe Jo ey sus, ia-ti ramas-bun si haide sa mergem. >

y

’

*

a

>

>

107

-

T)eeanne

g i s t

- E u nu... - Ori il duci tu sus, ori il due eu. Acum, misca~te. Buza lui Joey incepu sa tremure. -U ite ce ai facut. Billy imbratisa bebelusul in timp ce-1 saruta pe frunte si-i sopti vorbe linistitoare. Se intoarse spre usa, dar se opri in prag. II due sus, dar am sa stau cat am sa vreau eu. Esti invitat sa stai sau sa pleci, dar n-am sa fiu intimidata de tine la fel cum n-as fi intimidata nici de baietii aia. - Nu ma compara cu ei. -Atunci, inceteaza sa-mi mai spui ce sa fac. Acestea fiind spuse, Billy intra inchizand usa cu un zgomot care tulbura linistea care urma. Hunter nu avea alta solutie decat sa astepte. Din fericire, ea nu zabovi insa mult. 9

Nici nu voia s-o auda. Calul lui Billy necheza, apoi se departa de al lui. Ea sublinie ca femeile conduceau Adapostul. El spuse ca erau si barbati care locuiau acolo. Ea ii povesti ca fusese medic la azilul spitalului de stat din Kalamazoo. El o lua la intrebari, apoi, cand ea-i dezvalui ca lucrase cu mai multi doctori - toti barbati - ii arunca un „ti-am spus eu“ plin de satisfactie. -N u-i nimic, ofta ea. Nu conteaza. N-am sa dezbat chestiunea asta cu tine. Nu esti tatal meu, nici fratele meu, nici tutorele meu si, cu siguranta, nu esti sotul meu. Pot si o sa fac orice vreau, cand vreau, cum vreau si unde vreau. - O sa fa c ip e dracu. Billy il privi fix in ochi. - Ia sa ma vezi. Hunter facu pe grozavul si ii tinu o predica, o ameninta si o dojeni, dar ea nu-i raspunse absolut deloc. Era foarte hotarata. Ba mai mult, le spusese femeilor de la cresa ca urma sa inceapa sa vina la Adapost - fara insotitor - de cateva ori pe saptam ana sa aiba grija de oricine avea nevoie de ingrijire medicala. Si exact asta facu. Nu mai astepta dupa-amiezile libere ale lui Hun­ ter. In diminetile in care nu lucra in infirmerie, se trezea si-si incepea 108

Sacrijiciuf inimii ziua. Uneori, mergea in Nineteenth Ward, alteori, participa la adunarile cluburilor de caritate ale femeilor. Din cand in cand, dupa cum ii sugerase Hunter, scria articole pentru Tribune, iar, cateodata, lucra la planurile pentru locul de joaca. Totusi, in zilele in care muncea, Hunter venea s-o intalneasca sa ia pranzul impreuna, iar, dupa program, o astepta pana ce-si termina de completat documentele. Dupa ce stinse luminile electrice din infirmerie, Billy pasi in salonul extrem de rece. Hunter statea pe canapea si citea Chicago Tribune. - Ai tinut clinica deschisa pana foarte tarziu. - Stiu. Hunter nu-si ridica privirea din ziar, ci continua sa citeasca. Pe marginea canapelei isi asezase haina impaturita. Camasa lui alba, intinsa pe piept, ii scotea in evidenta culoarea aurie a gatului si a fetei. -A m avut cateva cazuri de deshidratare, de probleme cu stomacul si de oboseala, ii replica ea. Chiar daca n-a fost nimic serios, au fost multe ca numar. Pur si simplu, nu m-a lasat inima sa refuz pe cineva. Dar acum am inchis. -V ad ca articolul tau despre starea imobilelor de pe Polk Street a aparut in ziarul de azi. E foarte bun. Parea usor surprins. - Multumesc. Si ea fusese surprinsa, ba chiar incantata, sa vada ca articolul ei fusese tiparit. N-o anuntase nimeni. Pur si simplu, tiparisera textul exact asa cum il scrisese ea. Sigur ca, in articol, nu pomenise nimic despre bordel. Vorbise doar despre pericolele la care erau expusi cei care locuiau in cladirea aceea. Evident, 1-a citit si proprietarul casei. - Serios? spuse el lasand in jos un colt al ziarului. - Da. Am primit un mesaj de la el. 0 sa ne intalnim acolo maine sa ne uitam la cladire. - La ce ora? - La doua. Hunter o privi incruntat in timp ce impacheta ziarul. - Cum stii ca e adevaratul proprietar? Billy dadu ochii peste cap. - Sunt sigura ca e. Altfel de ce m-ar fi contactat? - Ma pot gandi la o multime de motive - dar nici unui bun. Racoarea din incapere indica o scadere de moment a temperaturii de afara chiar daca era abia iulie. Billy inca nu se obisnuise 9

9

109

-—

--------------------- -

(.Deeanne (jist -—

— ----------------- -

cu oscilatiile severe de temperatura din orasul acesta. Domnisoara Weibel de la Adapost spusese in gluma ca, in Chicago, o persoana poate simti toate cele patru anotimpuri intr-o singura zi. Billy incepea sa creada ca poate era adevarat. Poate era mai bine sa ia o patura inainte sa se aseze. - Daca tu nu crezi ca acela nu este proprietarul, rosti ea, esti bi­ ne venit sa mergi cu mine. - Cred c-am sa vin. Pana la urma, toata treaba asta a fost ideea mea. - Nu vreau sa te simti obligat. - Nu ma simt. - Esti sigur? insista ea. - Sunt sigur. Se purta de parca nu i-ar fi pasat, dar adevarul era ca s-ar fi bucurat sa o insoteasca. Acum ca luau caii in locul tramvaiului, aveau mai mult timp pentru discutii linistite ca aceasta, fara sa-i deranjeze nimeni sau sa-i auda cineva. Billy se intoarse, intra din nou in infirmerie si aprinse lumina. - Unde te duci? o intreba el. - Merg sa iau niste paturi. - Hm, mormai el. Imi place cum suna asta. Ea simti fluturi in stomac. Poate ca remarca lui nu insemna nimic. Poate ca se gandise doar ca o patura infasurata in jurul lui avea sa-i prinda bine dupa ce statuse acolo in camera aceea rece. Dar trupul ei auzise cu totul altceva, ceva elementar si ademenitor. Ei nu se giugiuleau precum cuplul pe care il formasera asistenta Findley si gardianul Carlisle. Billy se straduise din rasputeri ca relatia ei cu Hunter sa ramana una platonica, sustinand ca erau doar prieteni care, momentan, imparteau aceeasi misiune. O viziune. Cu toate astea, cu cat petrecea mai mult timp cu el, cu atat ii venea mai greu sa nu se implice personal. Se intoarse in salon cu doua paturi. Hunter ingenunche langa semineu si incepu sa aseze lemne. - Avem voie sa aprindem ala? intreba ea. - Cosul ajunge pana sus si e din caramizi. Am verificat acum cateva zile cu arhitecta. Aseza vreascuri in puncte strategice. Stiai ca are doar douazeci si unu de ani? - Cine? -Arhitecta. -Arhitecta cladirii asteia? rosti ea clipind, nevenindu-i sa creada. 1 1 0

-—

----------------------

S acrijitiuf irdmn

—

--------------------- —

- Da. Consiliul de adm inistrate a organizat un concurs si a primit inscrieri din partea femeilor de peste tot. Proiectul domnisoarei Hayden a castigat. Tocmai absolvise Institutul de Tehnologie din Massachusetts. Lua un chibrit din cutie si-1 aprinse de talpa cizmei. Asta a fost primul ei proiect. -Dumnezeule!

Hunter aprinse vreascurile, sufla in flacari, apoi folosi un vatrai sa intoarca un bustean. -Alaltaieri era pe aici asa ca am avut ocazia s-o intalnesc. Inca nu-mi vine a crede ca ea a facut toate astea. Ridicandu-se, apuca un capat al canapelei, il trase langa foe, apoi merse in partea cealalta si-1 trase in drept cu celalalt. Acum bloca tot caminul. - Gata. Asta ne va ajuta sa ne incalzim putin mai bine. Flacarile arsera vreascurile si se intinsera spre busteni, apoi se inaltara spre cos. Billy ii dadu lui paturile apoi se aseza pe mijlocul canapelei avand grija sa nu stea pe haina lui aflata pe pernuta de alaturi. Barbatul infasura cuvertura peste picioarele ei de la genunchi in jos apoi stinse luminile. -U rasc chestiile alea electrice. Te deranjeaza daca folosim lumina naturala ca la mine acasa? - Sigur ca nu. Si ea era de aceeasi parere. Luminile electrice erau bune, dar cea naturala era cumva mult mai linistitoare.

Dincolo de cuibul lor luminat de foe, incaperea era cufundata in intuneric chiar daca lampile de afara mai reflectau inca prin ferestre un pic de lumina artificiala. Cufundandu-se pe canapea alaturi de ea, Hunter flutura patura ca pe o fata de masa si o lasa sa i se astearna peste picioarele intinse. Nici unul din ei nu scoase un sunet in urmatoarele cateva minute, dar, pe de alta parte, nici nu era nevoie de cuvinte. Era suficient ca erau impreuna, iar focul umplea camera cu o caldura si o muzica mangaietoare. Trosnetul constant oferea fundalul pentru pocnetele flacarilor care erupeau. -Spune-m i ce-ai facut ieri. Hunter continua sa se uite la foe, a carui miscare constanta imprastia raze de lumina in parul ei ravasit. Zi-mi de la inceput. De dimineata, se imbracase cu desuurile ei frumoase. Cu cat le purta mai mult, cu cat se bucura mai tare. Nu-si inchipuise niciodata cum aveau sa faca diferenta. Ii permiteau sa se bucure 111

-------------------------------

Deeanne (gist

—

— -------------------

de feminitatea ei fara sa-si compromita imaginea pe care si-o construise cu greu. -Incep sa-mi fac niste cunostinte influente in cadrul Clubului Femeilor din Chicago. -C rezi ar fi vreuna dispusa sa ne ajute sa finantam locul de joaca?

- Nu stiu. Isi stranse patura in jurul fustei. Am pomenit de asta asa ca din intamplare catorva femei, dar raspunsurile lor nu au fost prea entuziaste. - Ce-au zis? - Ca deja avem parcuri. -D a r sunt prea departe ca sa fie practice. Hunter isi trase pi­ cioarele, apuca vatraiul si intoarse unui dintre busteni. O ploaie de scantei tasni in sus. - Le-am spus si eu asta, dar au datinat din cap si, pe un ton supe­ rior, mi-au spus ca parcurile sunt pentru cei bogati, nu pentru saraci si ca mahalalele nu merita asa ceva. H unter stran se din buze si se sprijini la loc de spatarul canapelei. -A sta e ridicol! -S tiu , dar asa au zis. Dar tu? Ce-ai facut intre schimburile de ieri? -A m vizitat inchisoarea orasului. - Inchisoarea? Billy clipi nedumerita. Cum Dumnezeu ne va ajuta *

y

y

asta cu locul de joaca? -A m vrut sa afiu cati tineri delincventi sunt acolo si de unde provin. - Si ce-ai descoperit? intreba ea inclinandu-si capul. - Toti erau din mahalale. Cu umerii cazuti parea descurajat. - Crezi ca e din cauza ca nu sunt supravegheati in timpul zilei? - Cu siguranta, e si asta un motiv, dar cred ca e si din cauza ca baietii aia nu au unde sa-si consume energia trupurilor lor aflate in crestere. Nu-mi inchipui ce-as fi facut eu cu toata energia mea daca as fi fost ingradit precum copiii aia. Isi pot demonstra barbatia doar prin hotie, daca beau sau daca fura din buzunare. - Si-ar putea dem onstra barbatia la sala de sport de la Adapostul Hull. -A u nevoie sa stea afara, Billy. Trebuie sa se joace, nu doar sa ridice greutati si sa arunce maciucile indiene. y

1 1 2

Sacnjiciuf inim ii Trosnetul focului o facu sa-si intoarca privirea. Fumul se ridica serpuind dinspre ambele capete ale gramezii eliberand un miros ametitor de lemn ars. Hunter trase aer in piept apoi expira. - Crezi ca femeile de la clubul tau ar fi mai interesate sa-si convinga sotii sa ne ajute daca si-ar da seama ca un loc de joaca in cartierele i e a ar reduce numarul de delincventi din oras? Billy cantari intrebarea, impresionata nu numai de investigatia pe care o demarase, dar si de conexiunile pe care le facuse. Ei nici nu-i trecuse vreodata prin cap sa traseze o harta a zonelor in care se aflau casele delincventilor si sa stabileasca o legatura intre ele si lipsa locurilor de joaca. - O sa intreb, promise ea. Chiar o sa intreb. Cum el nu-i raspunse, Billy se intoarse cu fata spre el. Inca mai statea cu capul rezemat de spatarul canapelei, dar acum era concentrat la ea. Ii cerceta parul, obrajii, barbia, buzele si ochii. Ea incremeni. Dintr-odata i se paru dureros sa respire. Secundele se scurgeau odata cu ticaitul ceasului de pe perete. Cu o miscare intentionat domoala, Hunter se intinse, ii inconjura talia si o trase spre el pana ce ajunsera sa stea unul langa altul, cu coapsele lipite. Ii dadu parul de pe fata. - Cum se face ca nu porti pMarie aproape niciodata? „Pentru ca palaria le-ar putea lasa oamenilor impresia ca sunt o femeie frivola.“ - Ma incurca la munca. Hunter isi intoarse degetul aratator si-i mangaie obrazul. Caldura pe care o simtea atunci cand o atingea avea o cu totul alta sursa decat caldura focului. Hunter continua sa ii deseneze linia maxilarului cu varful degetului, iar, cand ajunse la barbie, i-o ridica incetisor. Billy isi simti sufletul la gura si inima i se facu cat un purice. Daca avea sa-si fereasca privirea, momentul avea sa treaca. Dar, daca n-o facea... Cu capul pe spate, isi ridica fata spre el. El ezita, oferindu-i ocazia de a se retrage, apoi isi lipi buzele de ale ei. Dumnezeule mare! Isi simti trupul cuprins de beatitudine. Ar fi vrut sa-si treaca bratele pe dupa gatul lui, sa se lipeasca de el si sa se ridice in genunchi. In schimb, nu facu nimic din toate astea. Hunter ii cuprinse fata in maini ca si cum ar fi baut dintr-un potir de aur. 7

113

—

-----------------------

'Deeanne (gist - —

------------------------

- Ce dulce. Buzele lui incepura sa-i exploreze obrajii, nasul, ochii si sprancenele. 0 stranse si mai tare in brate si o saruta iar, de data asta mai apasat decat mai devreme. Billy vru doar sa-si sprijine mainile pe umerii lui, dar, in clipa in care il atinse, degetele i se rasfirara si se lipira de el. Se bucura sa-i sim ta pieptul puternic si bratele robuste. Hunter se desprinse din sarut, iar lumina tum ultoasa a flacarilor i se reflecta in privire. - Ai niste clavicule foarte bine conturate, ii sopti ea. Cu un suras in coltul gurii, Hunter isi trecu degetul mare de-a lungul buzei ei de jos. - Ce e aia o davicula? -A sta, ii arata ea mangaindu-i oasele din jurul gatului. Si muschii sternocleidomastoidieni sunt bine formati. Billy ii atinse gatul. Barbatul ranji si mai tare de data asta. Atunci, Billy isi rasfira degetele, le afunda in parul lui si-1 facu sa-si lipeasca din nou buzele de ale ei risipind orice urma de umor de pe fata lui. Invaluind-o in bratele lui mari, Hunter o saruta inca o data miscandu-si capul cand intr-o parte, cand in cealalta, pana ce, in cele din urma, sarutul deveni si mai adanc. Billy simti ca i se inmoaie tot trupul. Cat se sarutara, nu putea sa zica sigur, dar, in cele din urma, el se retrase apoi ii lipi capul de umarul lui. Billy isi simtea bataile inimii in urechi. - Billy..., rosti el pe un ton aspru, aproape chinuit. Isi lipi gura de parul ei, plimbandu-si mainile mari de-a lun­ gul spatelui ei, de o parte si de alta a trupului si din nou in sus pe sub brate. Se sim tea dumnezeieste si nu se putea opri. Simtea ca era ceea ce trebuie. Billy inchise ochii si lasa senzatiile sa-i inunde trupul. Chiar cand era pe-a punctul de a-si recapata echilibrul, Hun­ ter ii lua iarasi barbia in maini si incepu din nou. Nimic din ceea ce citise, nimic din ceea ce auzise sau studiase nu reusise sa descrie, catusi de putin, adevarata experienta. Si voia mai mult. Mult mai mult. Focul scazuse in intensitate, fiind redus acum doar la o mana de jaratic. stralucitor. Patura se rasucise si se infasurase in jurul ei. y

y

y

y

Hunter isi sprijini fruntea de a ei. - Se inchide expozitia. Trebuie sa mergem. 114

j

Sacrijiciuf im m u -N u vreau. Sarutand-o pe nas, Hunter isi puse mainile pe umerii ei si-o impinse sa se ridice. - Aranjeaza-ti parul. Cu toate astea, nu-i dadu drumul, iar ea nu schita nici un gest ca ar fi vrut sa faca a§a cum ii ceruse. In schimb, intinse mana si-si puse degetele pe buzele lui, familiarizandu-se cu textura, conturul si nuanta lor. -C rezi ca ai putea fi cu o femeie care munceste si castiga un salariu? Incremenirea abia sesizabila a trupului lui dura doar o secunda, dar ea o simti. Hunter nu raspunse. Buimacirea care o stapanise pana atunci incepuse sa se risipeasca. Isi lasa mana sa cada. Poate ca nu era momentul acum sa vorbeasca despre asta. Prinzandu-i mana, Hunter ii lua palma si i-o saruta chiar in centru dupa care i-o lipi de obrazul lui. - N u am luat asta in considerare. Nici nu mi-am imaginat vreodata. -A tunci de ce m-ai sarutat? - Pentru ca asa am vrut, replica el ridicand un umar. Trebuie sa am un motiv? Billy isi retrase mana din stransoarea lui, apoi incerca sa-si mascheze dezamagirea vorbind pe un ton normal: - Va trebui daca vei vrea s-o mai faci vreodata. Se ridica si merse in infirmerie sa-si aranjeze parul. Stralucirea becurilor imprastie o lumina sordida peste scena care cu doar cu cateva momente in urma fusese plina de frumusete.

Hunter nu putu sa doarma, asa ca parasi cazarma in care erau gazduiti gardienii. Merse prin Government Square, trecu pe langa Cladirea Industriei, de-a lungul Canalului North si apoi peste un pod asemenea celor din Paris care ducea spre Insula Impadurita. Cei care proiectasera targul inclusesera insula doar pentru a pune la dispozitie un loc in care se putea evada din cladirile imense si din multimea de atractii care ii asaltau pe vizitatori. Multi profitau 115

-—

----------------------

T)eeanne § is t —

----------------------

de gradina de trandafiri si de aleile linistite care serpuiau de-a lungul minunatelor terenuri cu vegetatie luxurianta - in special indragostitii care tanjeau dupa putina intimitate la apusul soarelui. Dar destinatia lui era un loc si mai izolat, un banc de pe Insu­ la Impadurita, cunoscut, foarte potrivit, sub numele de Insula lui Hunter. Expozitia se inchisese de mult si se cufundase intr-o liniste binecuvantata. Felinarele stradale care luminau cararile imprastiau o stralucire delicata, dar gloria deplina apartinea lunii si stelelor care guvernau acum peste pamant. Isi flutura mana in semn de raspuns la salutul unui paznic de noapte, apoi traversa un podet si se indrepta spre o replica a baracii lui Davy Crockett. In locul gradinilor si peisajelor luxuriante, Fundatia Boone si Crockett optase pentru niste imprejurimi mult mai primitive. Curtea de pamant, tufisurile dese si coliba izolata nu puteau fi mai diametral opuse de ostentatia cartierului White City. Si, de vreme ce se afla pe propria ei insulita separata de toate celelalte, era ca si cum i-ar fi onorat pe cei de la Alamo cu o pseudotara asem enea celei pentru care isi platisera sacrificiul suprem, marea Republica a Texasului. Acesta era singurul loc de pe aceste domenii sau chiar din tot orasul Chicago in care Hunter se putea relaxa complet. Era refugiul lui unde, adesea, venea noaptea, pur si simplu, sa se bucure de detaliile care ii reaminteau de casa. Bustenii din care era construita casa cu o singura incapere inca mai aveau coaja pe ei. Podeaua din pamant si cosul de lemn vorbeau de vremuri apuse, dar el vazuse o multime de colibe exact ca asta care inca mai erau folosite in zonele izolate ale Texasului. Raze firave de luna isi faceau loc prin ferestrele taiate si luminau pusca cu cremene a lui Crockett, capcanele pentru castori si ustensilele pentru vanatoare. Hunter trase o piele de vaca afara si se intinse pe ea. Cu mainile incrucisate sub cap, localiza de indata Steaua Nordului la marginea Carului Mic, apoi cauta cu privirea Ursa Mica, Carul Mare si Ursa Mare. Acesti prieteni il intam pinasera in multele nopti petrecute pe drum. Si, desi se roteau pe cer in functie de anotimp, erau intotdeauna acolo. Foarte ciudat, daca e sa te gandesti, era posibil ca Billy sa se fi uitat la aceleasi stele in acelasi timp cu el, chiar daca din cealalta parte a tarii, unde se aflase ea. „Crezi ca ai putea fi o femeie care munceste si castiga un salariu?“ 116

- _________________ -

Sacrijiciuf inim n -------------------------- ---

Acoperindu-si fata cu mainile, Hunter isi freca fruntea. Ar putea la fel de bine sa-1 intrebe daca i-ar placea sa aiba un urs in cocina cu porci. Nu, nu voia sa fie cu o femeie care munceste si castiga un sala­ riu. Ce barbat ar vrea? Stia ca vremurile se schimbau. Stia ca, in situatii speciale, unele femei erau nevoite sa-si castige singure existenta. Poate ca se maritasera cu un barbat lenes, cu un betiv sau cu un barbat care le batea si erau nevoite sa fuga de acasa. Poate ca barbatul lor se afla in inchisoare sau poate ca nu castiga indeajuns si nu reuseau s-o scoata la capat cu cheltuielile, precum familiile acelea din mahala. Era dispus sa accepte chiar si faptul ca unele vaduve sau domnisoare batrane se puteau trezi ca au nevoie sa munceasca. Dar nu asta il intreba ea. Ea voia sa afle ce parere avea el despre o femeie care castiga salariu si dupa casatorie. Dupa ce se casatorise cu un barbat perfect capabil sa aiba grija de ai lui. Inchise ochii. Poate ca era departe de a-i face vreo declaratie, dar era indeajuns de cinstit cu el insusi incat sa recunoasca faptul ca intrebarea ei era justificata. Lucrurile se schimbasera intre ei, si asta de ceva vreme, iar amandoi o stiau bine. Cu toate astea, o salariata? Dupa casatorie? Cand foarte curand avea sa aiba copilasi de care sa se ingrijeasca? Cu bratul sub cap, cerceta cerul noptii. Stelele nu erau la fel de stralucitoare aici cum erau pe drum. De fapt, nimic de aici nu era la fel de stralucitor ca acasa. Acasa. Nici macar nu voia sa se gandeasca la reactia familiei lui daca aducea acasa nu doar o femeie care castiga un salariu, ci o feme­ ie care castiga un salariu ca doctorita. Mai treaca mearga daca, din cand in cand, mai dadeai peste o fata care era profesoara sau dactilografa, dar Billy sarea calul. Ea se comporta ca un barbat. Parca-1 si vedea pe fratele lui datinand dezaprobator din cap. Nu avea nici cel mai mic sens. Acum ca tatal lui murise, nu mai era nimeni care s-o poata opri pe mama lui sa-si dea drumul la gura. „0 s-o Iasi sa ramana singura cu un alt barbat? Sa-si puna mainile pe ei zicand ca-1 consulta? Nu e bine. Pur si simplu, nu e. Poate data viitoare o sa vrea sa-ti poarte pantalonii." Macar pentru asta nu trebuia sa-si faca griji. Avea propriii ei pantalonasi-pantaloni. Dar sigur nu-i placea deloc ideea ca ea sa doctoriceasca alti barbati. Absolut deloc. Se gandi la prima data cand il consultase pe el, cum ii desfacuse nasturii si-si strecurase o m ana pana jos la osul soldului fara macar >

>

117

-------- ------------------ --

(Deeanne § is t -—

------------------- --

sa-i ceara voie. Era nebuna daca-si inchipuia ca avea sa-i permita sa faca asta si altor barbati. Atunci cum ramanea? „Atunci de ce m-ai sarutat?" „ Pentru ca asa am vrut. Trebuie sa am un motiv? „Va trebui daca vei vrea s-o mai faci vreodata." Dar nu avea nici un motiv. Nu voia sa se insoare cu ea. Nu, nu se putea asa ceva. Nu voia sa se insoare cu o doctorita care castiga un salariu. Dar voia sa o sarute. In mod cert, voia sa o sarute. La randul ei, si ea voia asta. Felul in care ii raspunsese in seara asta i-o demonstrase de o mie de ori. La naiba, dar fusese uimitoare. Nici macar nu se putea gandi la momentele petrecute in salon fara ca trupul lui sa nu reactioneze. Dar era o femeie incapatanata. Nu facea nimic fara un scop anume in minte. Nici macar cand venea vorba de sarutat. Asa ca daca mai voia s-o sarute - ceea ce voia - atunci trebuia sa gaseasca un motiv, si unul bun. Totusi, Billy nu avea sa accepte decat un singur motiv, si anume ca el sa declare sus si tare ca voia sa o curteze. Si scopul fiecarui barbat care curteaza o femeie e sa o aduca in fata altarului. Dar era el interesat s-o curteze pe Billy? S-o curteze cu intentia de a se casatori cu ea? O pala de vant dinspre lac ii flutura pantalonii. Greierii isi cantau cantecele de leagan. Zgomotul pasilor unui paznic care traversa podul rasuna de-a lungul lagunei. Pentru prima data in viata lui, raspunsul la intrebarea aceea era afirmativ. Se vedea chiar imbatranind cu Billy. Ii placea ca se descurca singura, ii placea energia ei, spiritul de aventura si toate lucrurile care o faceau femeia doctor. Dar, pur si simplu, nu-i placea ca era femeie doctor. Daca ar fi putut scoate piesa aceea din puzzle, nu ar fi avut nici cea mai mica ezitare. Dar intrebarea ei din seara asta era limpede ca insinua ca nu avea nici o intentie ca, dupa casatorie, sa renunte sa practice medicina. Cinstit vorbind, putea el s-o curteze stiind asta? Raspunsul era nu. Poate ca nu unul categoric, dar, cel putin, pana ce avea sa primeasca raspunsul la niste intrebari de genul: Cum ramane cu copiii? Cine ii va creste? O doica? Si cum ramanea daca el nu voia ca fiii lui sa fie crescuti de o doica? Daca el voia sa fie crescuti de sotia lui? Cerea prea mult? y

9

118

y

---------------------------—

SacrijicmC xnxvnxi -—

--- ----------------

Ce avea sa se intample daca era chemata in miez de noapte sa trateze vreun pacient? Nu putea s-o lase sa mearga singura. Dar daca era chemata cat era el plecat sa-si faca datoria de politist texan? Si mai rau, cum ramanea cu pacientii ei barbati? Avea de gand sa mai trateze barbati si dupa ce se marita? Isi puse bratul peste ochi. Erau prea multe incertitudini, asa ca, deocamdata, nu aveau sa mai existe sarutari. Cel putin, pana ce ea urma sa raspunda la cateva intrebari, iar el avea sa fie sigur, absolut sigur, ca era dispus sa mearga pana la c a p a t ,^

CapitoCuC23 Stapanul fara voie al bordelului ajunse in fata adapostului in­ tr-o trasura Coupe Rockaway neagra cu mov si marginile aurite. Hunter nu stia prea multe despre trasuri, dar caii barbatului erau de calitate superioara. Un vizitiu imbracat in uniforma cobori si deschise usa pentru un barbat inalt si suplu cu ochi mici, imbracat cu o redingota eleganta. Ascunse un baston sub brat, isi indina palaria in fata lui Billy, apoi se intoarse spre Hunter. - Dumneata esti doctorul Tate? - Eu sunt doctorul Tate, interveni Billy. -D um neata esti doctorul Tate? repeta el masurand-o din cap pana-n picioare. Dumneata ai scris articolul ala din ziar? -A sa este. Barbatul privi spre Hunter sperand sa primeasca lamuriri. - Ia r acesta este domnul Scott, vorbi ea, impiedicandu-1 inca o data pe Hunter sa raspunda. Este gardian din Garda Columbiana la expozitie. Barbatul se lumina la fata si-i intinse mana lui Hunter. -W arren Green. Ce parere ai despre expozitie? Hunter ii stranse mana. Si, desi il irita faptul ca barbatul o ignora flagrant pe Billy, Hunter invatase prin meseria lui ca era mai bine sa te porti frumos decat sa folosesti forta. - Desi am participat la doua festivaluri country si la un targ districtual, niciodata nu am vazut asa ceva ca aici. Domnul Green chicoti. 119

--------------------------- —

Deeanne (gist - —

---------------- ---

- De unde esti? >

-D in Houston, Texas. -Atunci, bine ai venit in orasul nostru de pus la „expozitie“. Rase la propria lui gluma, apoi se uita de-o parte si de alta a strazii. Unde e proprietatea aia care a alarmat-o asa de tare pe domnisoara Tate? - Domnisoara doctor Tate, il corecta Hunter. A absolvit cum laude la Universitatea din Michigan si practica medicina de sapte ani. -C h iar asa? se mira el aruncand o privire plina de apreciere inspre Billy. Unde e cabinetul dumitale? Obrajii femeii capatara o tenta usor rozalie. -M om entan, am renuntat la cabinetul meu particular ca sa lucrez intr-o infirmerie in cadrul expozitiei. Barbatul ii arunca lui Hunter o privire infatuata care voia sa spuna ca doar un doctor care traia de azi pe maine si-ar fi inchis cabi­ netul si toata lumea stia asta. Chiar si asa, presupunerea lui il irita pe Hunter. - Nu stii unde e propria dumitale casa? il intreba Hunter renuntand la orice incercare de a fi diplomat. Domnul Green nu facu insa altceva decat sa-si fiuture m ana in sem n de dezgust. -A m proprietati mult mai importante care au nevoie de atentia mea in alte parti ale orasului. Chiriile de la astea de aici imi aduc mai multe probleme decat castiguri. Nu prea am gasit nici un motiv sa le inspectez pana nu am citit articolul domnisoarei Tate. -In tele g. Hunter facu o mica plecaciune catre Billy: Dom ni­ soara doctor Tate, te rog sa-1 conduci pe domnul Green la p ro p rie­ ta te a dumnealui. In loc sa-1 duca prin curtea Adapostului Hull, ea il conduse de-a lungul unor strazi mizerabile si alei ingrozitoare. Barbatul pasi cu grija prin mizerie tinand o batista la nas si sarind peste gunoaie. Cand ajunsera la bordel, doamnele incepura sa se agite la vederea unui barbat cu un aspect de om foarte bogat. Atentiile lor il facura sa roseasca. »

t

y

Hunter isi puse o mana pe cladire si o clatina bine. -A sta e proprietatea dumitale, domnule. Cladirea se clatina serios, dar nu chiar ca inainte. Femeile nu se prinsera de pervaz. Nici unui dintre locuitori nu iesi afara. -V rei sa te conduc intr-un tur al casei? Billy facu un pas spre usa. - Nu! striga barbatul in acelasi timp cu Hunter, Ridicand o spranceana, Billy isi puse mainile in sold. 1 2 0

-—

------------------------- —

Sacrijiciuf inimii

- —

------------------------- -

- Inauntru locuiesc familii cu femei si copii. -D a, intrati, ii ademeni una dintre femei. Veniti s-o vedeti pe Marquita. Va fac eu o tura. Un tanar de la etaj isi trecu bratele pe dupa gaturile a doua fete si scoase capul pe fereastra, tragand si femeile cu el. -A sa e. Urcati si-o sa ne distram de minune. Hunter miji ochii. Era acelasi tanar care-i vorbise urat lui Billy ul­ tima data cand fusesera aici. Un tip pe nume Kruse, daca nu gresea. Asadar, tanarul fie era asociat in afacerea care se derula la etaj, fie era un vizitator frecvent. Hunter se uita la domnul Green, bucurandu-se, pentru prima data, ca Billy era medic. Fata patata a barbatului se inrosise atat de tare incat Hunter se temea ca putea sa lesine la ideea de a fi condus printr-un bordel de o doamna cuviincioasa. - Poate c-ar fi mai bine sa te conduc eu, se oferi Hunter. -N u , nu! striga Kruse. Vrem sa urce ea. Speriata, Billy se uita la tanarul beat. Hunter se crispa tot. Ei, imi aduc aminte de tine. Eliberand una dintre femei, Kruse facu semn spre Billy. Tu si el ati mai fost pe aici. Se uita spre doamnele de langa el. Ea e doctorita aia care merge la Adapost. Hunter isi concentra atentia asupra lui Billy. Oferea asistenta medicala la Adapost? Tanarul incepu sa se atinga si facu un gest obscen. -Repede. Ma doare rau. Eu... Femeile radeau in hohote, acoperind vorbele lui Kruse. Hunter se abtinu sa o ia in sus pe scari sa-1 trimita la naiba pe tanar. Dar, daca Billy insista sa mearga pe strazile astea, atunci era mai bine sa invete la ce sa se astepte de la ei. Tanara insa nici nu rosi, nici nu se arata catusi de putin afectata. Dar acum o cunostea indeajuns de bine incat sa stie ca se retrasese in spatele armurii ei. - N-am nevoie sa vad cum e inauntru. Domnul Green isi sterse fruntea cu o batista. Am vazut destul. -Atunci vei face ceva legat de starea in care se afla cladirea? in­ treba Billy. - O sa fac mai mult de-atat. Am s-o demolez. La fereastra, Kruse o elibera pe una dintre femeile de care statuse agatat. -Ia , stai putin! Billy il ignora si se lumina la fata. y

y

>

121

^ —

-------------- — -

T)eeanne (gist- ---------------------------

- O sa construiesti alta noua? - Sigur ca nu, replica domnul Green. Chiriile nici macar nu acopera taxele pe care le platesc pentru proprietatea asta. Pur si simplu, am sa las locul gol. - N u poti sa faci asta. Kruse facu semn cu degetul inspre domnul Green. Stai asa. Hunter intinse o mana spre Billy. -D om nisoara doctor Tate, vrei, te rog, sa~l conduci pe domnul Green inapoi la Adapostul Hull? Trebuie sa-i spun cateva vorbe domnului Kruse. Domnul Green incuviinta din cap. - Haide, sa mergem de-aici. Nu mai am nici un interes sa raman. Billy isi puse mana pe bratul domnului Green. -A tunci spune-mi, ce ai de gand sa faci cu proprietatea asta? Hunter ii privi mergand in jos pe strada chiar in clipa in care Kruse navali afara pe usa. Hunter ii sari in cale. - Intra inapoi, fiule. Tanarul il lovi pe Hunter in piept. Din doua miscari, Hunter il puse la pam ant si se aseza cu genunchiul pe spatele lui in vreme ce cu mainile il tinea de incheieturi. - Ma calci pe nervi, Kruse. Cand iti spun sa te intorci inauntru, tu exact asta faci. Nu iert pe nimeni care se poarta necuviincios cu doamnele. Ti-am mai spus si inainte si nu-mi place sa ma repet. - Vrea sa darame cladirea, marai tanarul. - E o m aghernita si o sa se darame din moment in moment. - E casa noastra. - Locuiesti cu femeile alea? il intreba Hunter. - Nu, eu locuiesc cu familia mea la etajul de jos, mai in spate. In departare, harsai un joagar. Pe Hals ted Street se auzi zanganitul clopotului unui tramvai. Hunter privi in spate. Billy si domnul Green nu se mai vedeau deloc pe trotuar. Mai slabi stransoarea. - Daca te las sa te ridici, o sa vorbesti civilizat? Tanarul nu raspunse. Hunter apasa din nou cu genunchiul un pic mai tare. - O sa faci asta? -D a. Hunter ii dadu drumul. 9

y

122

"—

-- ------------ —

Sacrijiciuf in im ii

—

--------------

Tanarul sari in picioare si isi apleca trupul costeliv pregatindu-se sa se apere. - Unde au disparut? -A u plecat. -Trebuie sa-1 gasesc. Vru sa fuga pe langa Hunter, dar acesta il prinse de brat. - Stai un pic. O sa mergem impreuna. -N -o sa faca asta cu adevarat, nu? S-o darame adica? Alcoolul care-i incetosase mintea lui Kruse se mai evaporase, dar continua sa paseasca la fel de impleticit. - Imi inchipui c-o va face. - D a r cum ram ane cu fetele? Cu fam ilia m ea? Unde o sa m ergem ? Hunter se freca pe ceafa. - Ce-ar fi s-o intrebam pe domnisoara Addams de la Adapost? Probabil ca va avea ea niste sugestii, dar ma astept sa te porti respectuos. Kruse se opri. - Nu vreau sa vorbesc cu ea. Vreau sa discut cu tipul aia. - O sa-i vorbesti si-o sa te comporti cuviincios? Tanarul inclina aprobator din cap. - Pai, haide atunci. Am sa-ti arat unde se afla. Cand ajunsera la Adapost, nu mai era nici urma de trasura. Acolo erau doar caii cu care venisera el si Billy. Se loveau cu cozile ca sa alunge mustele. Billy veni de pe veranda si alerga spre el cu privirea plina de mean tare. - O sa doneze terenul pentru locul nostru de joaca! Oricat de mult voia Hunter sa se bucure alaturi de ea, mai intai trebuia sa se ocupe de grijile tanarului. - Domnisoara doctor Tate, ti-1 amintesti pe domnul Kruse? Billy se uita la el de parca abia acum il observa. Hunter isi reprima un oftat. Asta era motivul pentru care nu avea de ce sa faca vizite noaptea de una singura sau in cartiere ca acesta. Pur si simplu, niciodata nu era atenta la ce se intampla in jurul ei. Billy isi activa din nou armura. - Incantata, domnule Kruse. - Unde e tipul aia cu care erai? o intreba tanarul. - Ma tem ca a plecat. a

1

y

123

- — — ------------- —

‘D eeanne Gjist - —

— -----------------

-A plecat? Tanarul se uita de o parte si alta a strazii. In ce parte a luat-o? - A plecat cu trasura, ii raspunse ea. - Dar, dar... Tanarul se inrosi la fata. Hunter ii facu semn cu bratul spre Adapost. - Ce-ar fi sa mergem inainte sa vedem ce are de zis domnisoara Addams? Sunt sigur ca ea... Fara sa mai zica nimic, tanarul se roti si alerga in partea opusa casei lui, disparand pe una dintre alei. - Ce-a fost asta? il intreba Billy. -Fam ilia lui locuieste in cladirea aia. Isi face griji unde se vor duce daca se va demola cladirea. Ridica o spranceana. Si-si face griji si unde se vor duce femeile de la etaj. -A r trebui sa poata gasi un alt loc. Cel putin, asa am auzit-o pe domnisoara Addams zicand. Se apropie de calul ei si-i desfacu fraiele de pe stalp. Din spusele ei, am inteles ca rezidentii sunt foarte nomazi. Se muta in apartamente mai confortabile atunci cand si le pot permite sau intr-unele mai saracacioase atunci cand sunt bolnavi sau lipsiti de noroc. Hunter o apuca de talie cu intentia de a o ajuta sa urce in sa, dar, in dipa in care o atinse, toata dorinta si chinul din noaptea anterioara pusera din nou stapanire pe el. Trebuie sa fi simtit si ea asta pentru ca imediat privirile li se inclestara. Daca s-ar fi aplecat si ar fi sarutat-o, ar fi fost cel mai natural lucru din lume. In schimb, isi trecu unghia de la degetul mare peste bluza ei. -Trebuie sa vorbim. Billy inghiti cu greutate, dar nu scoase nici un cuvant. Hunter ii framanta talia in timp ce, cu degetele mari, ii mangaia coastele. -V reau sa te sarut. Billy isi cobori privirea spre buzele lui. -D e ce? Un motiv. Trebuia sa-i dea un motiv. - Exact despre asta trebuie sa vorbim. O miscare din spatele ei ii capta atentia lui Hunter. Un baietel care vindea ziare venea in graba spre ei. Stai, era...? - Derry? Hunter o lasa pe Billy din brate si-1 prinse pe baietel de spatele gulerului. >

124

y

- — -------------------- --

Sacnjlcxuf xnxmxx —

— -------------- —

-S ta i o clipa. Ce faci aici? Derry se lupta sa scape pana ce-si dadu seam a cine era. -A , buna, domnule Scott. Nu pot vorbi acum. Trebuie sa ajung acasa sa-i dau drumul surorii mele apoi sa ma intorc la expozitie inainte sa-si dea seam a cineva ca am disparut. Billy veni pe dupa Hunter si-si puse mana pe spatele lui in timp ce se uita confuza la Derry. Barbatul se intreba daca macar isi dadea seama ca il atingea. - Sa-i dai drumul? il intreba ea pe baiat. Cum adica sa-i dai drumul surorii tale? Auzind intrebarea, baiatul deveni extrem de incordat. -Trebuie sa plec. Nu pot sa-mi pierd slujba. Hunter ii facu semn spre calul sau. - Ce zici de un drum calare? Imi spui unde e casa ta si eu te due acolo? Derry facu ochii mari. - Ma duci? - Sigur. Hunter isi lua fraiele din piele de caprioara, se urea in sa apoi se apleca. Da-mi bratul. Derry se supuse imediat, iar Hunter il aseza in fata lui. -Tine-te de sa si spune-mi incotro sa mergem. Vru sa-i spuna lui Billy sa-1 astepte, dar ea incalecase deja si-si aranja fustele. - Locuiesc pe Jefferson, rosti Derry indicandu-i estul. Barbatul invarti fraiele in aer si inconjura cu bratul talia lui Derry. - Daca nu poti tine pasul, Billy, intoarce-te si asteapta-m a aici. Isi infipse calcaiele in coastele calului indemnandu-1 sa porneasca spre Jefferson Street avand totodata grija si la copiii de pe strazi. In cateva minute ajunsera in zona cea mai saracacioasa a cartierului in care casele erau adevarate darapanaturi. -A ia. Hunter se opri, descaleca si se intinse dupa Derry. Baiatul il privi cu ochi mari si surazatori. -A fost distractiv! Chicotind, Hunter il aseza jos chiar cand ajungea si Billy langa ei. Fara sa astepte vreo invitatie, amandoi il urmara pe Derry intr-una dintre cele mai abjecte bacanii pe care le vazuse Hunter vreodata. Gandacii colcaiau intrand si iesind din sacii plini cu cereale sau cu alte produse de baza. Din ouale crapate se prelingea albusul lipicios 9

9

9

x

125

- —

----------------- --

‘D eeanne (gist - —

— ------------- —

peste produsele alimentare depozitate dedesubt. Mustele bazaiau fructele vechi putrezite. Derry ocoli sacii, galetile si mesele, trecu dincolo de o usa si ajunse in dreptul unei scari mici. Cand ajunse la etaj, baiatul ii conduse printr-un labirint de apartamente in care locuiau inghesuite familii de rusi, evrei si italieni. Ca sa ajunga intr-o camera erau nevoiti sa traverseze altele. O femeie si copiii ei tiveau uniforme ale politiei din Chicago sau poate ale rezervistilor din Illinois. Hunter nu stia sa faca prea bine diferenta. Erau asezati pe scaune dispuse in semicerc, coseau nasturi si brodau. Pe un pat de langa ei zacea intinsa o femeie batrana cu fata bolnavicios de palida si pielea stafidita peste trupu-i scheletic. Nu putu sa nu se intrebe daca si uniforma lui fusese facuta de niste tineri ca acestia. Simplul gand il facu sa sim ta remuscari, desi el n-avea de-a face cu achizitionarea ei. Ocoli gainatii lasati in urma de una dintre multele gaini care cotcodaceau si se vanturau prin apartament. Murmurand niste scuze, tinu usa de pe partea cealalta pentru Billy. Inaintara intr-o bucatarie intunecata si plina de igrasie. Peretele de vest al incaperii era acoperit aproape in totalitate de o soba neagra. Peretii erau goi, lipsiti de ornamente si nu indicau in nici un fel ca acolo era o casa in care familiile im partaseau caldura sufleteasca si veselie. O italianca cu umerii garboviti statea la o m asa pe care se aflau gramezi de bucati de carpa colorata de toate culorile curcubeului. La picioare, avea un cos plin cu frunze verzi de panza cu modele stantate prinse intre ele cu fire de sarm a sub tire. Cinci copii cu varste fragede asezati in scara magarului o ajutau sa faca flori asemanatoare celor pe care Hunter le vazuse prinse la palariile doamnelor. Cei mai mici infasurau hartie verde in jurul coditelor de sarma. O fetita de vreo sase ani cu niste ochi negri frumosi si o fata care nu mai fusese binecuvantata de razele soarelui de foarte multa vreme se uita la el. Dintr-odata, se bucura extrem de tare ca Billy nu purta palarii. Fiecare incapere spunea o poveste despre saracie si nefericire. Cu cat inaintau mai mult inauntru, cu atat mai sufocanta devenea atmosfera. Locuitorii acestor case nu aveau apa curenta si nici un sistem de aerisire prea bun. Duhoarea trupurilor nespalate si a latrinelor de pe alee faceau aerul din camere si mai insuportabil. 126

Sacrijiciuf im m u In cele din urma, ajunsera la apartam entul lui Derry. Momentul in care baiatul deschise usa, mirosul de excremente umane il coplesi pe Hunter, care descoperi de indata de unde provenea.

CapitoCuC24 Billy isi tinu respiratia. Copilul nu putea sa aiba mai mult de trei ani. Fetita ii surase fratelui ei si-i intinse un bat lung infasurat intr-o carpa soioasa. - Pune papusa jos, Alcee, rosti baiatul. Am venit sa-ti dau sa mananci de pranz. Papusa? Batul ala era papusa ei? Chiar si din locul in care se afla, Billy putea vedea ca spatele copilei era curbat. Se uita in jur in cautarea unei ustensile cu care sa curete mizeria, dar nu vazu nici o galeata cu apa, doar un morman de carpe soioase si intarite care se uscasera si se ingalbenisera. Nici macar asternuturile nu le putea folosi pentru ca, oricine dormea pe cadrul de lemn din colt, se acoperea cu ziare. Billy veni mai aproape. Nu, nu erau ziare, ci pliante de la expozitie, foi volante vechi pe care Derry nu le putuse vinde. - Derry, mai ai ceva cataloage? vru ea sa stie. Eliberandu-si sora din lant, baiatul dadu aprobator din cap. - Sunt sub pat. Inainte sa apuce ea sa se uite, Hunter ingenunche si se intinse dupa ele. - Cate iti trebuie? o intreba el. - Cateva. Desi Derry isi eliberase sora, copila ramase pe loc. Billy arunca hartiile pe podeaua din jurul lui Alcee privind cum in contact cu fluidele ziarul devine gri-inchis. - Derry, unde e mama ta? vorbi Hunter. - Munceste in fabrica de muraturi. Baiatul scoase o briosa din buzunar. Billy presupuse ca o luase din Cladirea agriculturii in care expozantii imparteau mancare gratis pentru a-si face reclama. Prajiturica goala la mijloc se facuse numai firimituri, asa ca baiatul o stranse ca pe un bulgare de zapada si i-o inmana lui Alcee. A

>

>

127

----------- -— — —

'Deeanne (gist - —

—

----------------

Dupa o muscatura, copila se lumina la fata si o indesa pe toata in gura. -M ai. Derry clatina din cap. - Mestec-o bine. Nu mai am decat una si apoi va trebui sa astepti pana la cina. - Unde sunt schimburile ei? zise Billy. -N u are. Le poarta pe astea pana se usuca. N-o deranjeaza. Billy stranse din buze, dar se forta sa vorbeasca pe un ton calm. Derry nu avea nici o vina. - De cand sta legata cu lantul in felul asta? Derry o privi ciudat. - Toata ziua. - Nu, vreau sa spun cati ani avea atunci cand parintii tai au inceput s-o lege cu lantul? - Inca de dinainte sa inceapa sa mearga. Hunter se freca la ochi. Billy isi indesta mainile pe fata. Asa se explica felul in care era curbata coloana. Un copii in crestere care fusese fortat sa stea ghemuit si legat cu lantul de o masa vreme de trei ani nu putea creste asa cum trebuia. Se intreba daca fetita putea macar sa mearga. - Unde e tatal tau? - Nu stiu. Cauta prin gunoaie. Ar putea fi oriunde. Derry apuca lantul si-ncepu sa-1 infasoare in jurul gleznei lui Alcee. - Ce faci? il intreba Billy. -Trebuie sa ma intorc la expozitie. Azi am venit acasa doar pen’ ca Nefan n-a putut sa vina sa-i dea el drumu. Billy puse mana pe lant si-1 opri pe Derry. - Cine e Nefan? - Fratele meu. De obicei e treaba lui s-o hraneasca pe Alcee, da’ nu mai poa s-o faca penca e in inchisoare. - In inchisoare? Billy se uita la Hunter, apoi isi intoarse din nou privirea catre Derry. Ce-a facut? -A furat niste carbune dintr-un vagon de marfa. Billy simti ca i se strange inima. Mai mult ca sigur, baiatul voia putin carbune pentru soba mamei lui. - Cati ani are? Derry se stramba si numara incet printre dinti. - Opt, cred. y

128

----------------------------- -

SacrijicmC im m u

- —

---------------—

-O p t? Derry isi muta greutatea de pe un picior pe altul. -A sculta, donsoara doctorita, trebuie sa plec. Nu pot sa-mi pierd slujba. - E i bine, n-o mai legi. Haide, mergi. Am s-o due eu la infirmeria Adapostului. Clatinand din cap, Derry infasura din nou lantul in jurul gleznei lui Alcee. -Acolo costa cinci centi. -A m sa platesc eu. - Mamei n-o sa-i placa asta. -A m sa vorbesc eu cu ea. Acum, pleaca. Am eu grija de sora ta. Baiatul ezita. Ingenunchind langa ei, Hunter isi puse mainile pe genunchi. - Ce-ar fi sa te due eu inapoi la expozitie cu calul meu? O sa ajung acolo cat ai zice peste. Billy vazu ca baiatul ezita intre dorinta de a calari si refuzul de a o lasa pe sora ei cu ea. Hunter isi puse o mana pe umarul baiatului. - Haide, Derry. Alcee va fi pe maini bune. -D a r cum ramane cu mama? O sa se infurie cand o sa ajunga acasa si o sa vada ca Alcee nu mai e. -A m sa ma asigur ca o vor anunta vecinii unde se afla Alcee. Billy ii trase incet lantul din mana. Acum, mergi cu domnul Scott. Dar sa te tii bine de saua aia, da? Nu vreau sa fiu chemata la munca ca sa te pansez pe tine. Ochii baiatului se luminara la gandul unui galop salbatic. Hunter se ridica, ii atinse barbia lui Billy si i-o inalta ca sa se asigure ca e atenta numai la el. - N-o sa am timp sa ma intorc sa te iau. Te rog sa vii in pare sa ma anunti ca ai ajuns cu bine acasa. In loc sa se sim ta iritata, lui Billy incepu sa-i placa felul lui de a insista. Era dragut sa fie cicalita din cand in cand. - O sa fiu bine. -D aca nu te intorci pana ce termin programul, am sa vin sa te caut. -Atunci o sa vin sa te caut eu, replica ea surazandu-i usor. 9

Billy o imbaie pe Alcee, ii spala parul, o imbraca intr-o rochita de panza pe care o avea la indemana domnisoara Addams, apoi o lasa 129

-—

--- --------------—

Deeanne (gist - —

------------------ —

in grija lor. Stia insa ca odata ce se va face ora cinci, doamna Molinari va veni s-o ia, iar a doua zi de dimineata o va lega iarasi. Billy nu pu­ tea face insa nimic ca s-o impiedice. Putea totusi sa-1 ajute pe fratele lui Derry. Incredibil, un baiat de opt ani sa fie in inchisoare. Cu mintea preocupata cu gandul acela, abia avu timp sa intre sa-1 vada cateva minute pe Joey. Acum incepuse sa-i recunoasca glasul. Manutele si piciorusele lui fluturara in semn ca o recunoscuse. - Buna, rosti ea gadilandu-i burtica. Ce face baiatul meu azi? Dand din picioare, copilul ganguri si surase pentru prima oara. Lui Billy i se taie rasuflarea si zambi si ea la randul ei. - Ei, Joey, ai o gropita. Chiar aici. Ii atinse un punct chiar langa coltul gurii. Poti sa-mi arati inca o data? Poti? Copilul scoase limba ca si cum ar fi incercat sa inghita sirop, gan­ guri, apoi zambi iarasi. Billy fu cuprinsa de fericire si incepu sa rada. II ridica in brate, il saruta pe gat, apoi ii inspira aroma dulce ca mierea. II iubea. Cand nu fusese atenta, i se strecurase in sufiet si-i furase inima. Pentru prima data in viata, isi dorea sa fie doar sotie si mama, sa nu trebuiasca sa-si faca griji pentru ce punea pe m asa sau pentru plata darilor, sa-1 poata lua acasa pe micutul Joey si sa-1 pastreze pentru totdeauna. Dar ea nu era nici sotie, nici mama. Si, daca nu-1 lua in calcul pe Joey, nici nu voia sa fie. Mama ei isi petrecuse fiecare clipa gatind pentru tatal ei, facand curat pentru tata, facandu-se frum oasa pentru tata, binedispunandu-1 pe tata si facandu-i copii. Etalonul dupa care se masurase era bazat pe cat de multumit sau nemultumit era tata de ea, de casa si de capacitatea ei de a creste copiii cum se cuvine. Simplul gand de a fi masurata dupa acelasi etalon o ingrozea. Ni­ mic nu i se parea mai rau. Din punctul ei de vedere, traiul unei casnice nu era decat o condamnare supraestimata la inchisoare. - Apropo de inchisori, ofta ea, micutule, trebuie sa plec. II saruta si-1 puse la loc in patut. Sa fii cuminte si ne vedem poimaine. Poate o sa te scot la o plimbare. Ce zici de asta? Nu mai reusi sa-1 faca sa mai zambeasca. Ba chiar incepu sa se stram be si sa sm iorcaie. Probabil ca se saturase sa stea in patutul acela. 1

y

130

y

-—

--------------------

SacrxjicxuC xnxmxx -

______________ —

- S sst, murmura ea muscandu-si buza. Bine. Poate c-am sa m pot trezi de dimineata sa vin sa te vad maine inainte de munca. Ti-ar placea asta? Din coltul ochiului i se scurse o lacrima pe cearsaf. Billy i-o sterse cu batista, il saruta pentru ultima data, apoi iesi in graba inainte sa renunte sa mai piece sa-1 salveze pe fratele lui Derry.

Nu se precupetise nici o cheltuiala pentru noua cladire a Curtii de Justitie de pe Hubbard Street. Cladirea din piatra inalta de sapte etaje care gazduia biroul procurorului general si curtile penale se putea lauda cu ferestre inalte de sticla, podele bine ceruite si tavane inalte. Foarte curand, Billy descoperi insa ca inchisoarea nu facea parte din noul complex. Nici macar o centima din cele patruzeci de milioane cincizeci de mii de dolari din banii contribuabililor nu fusese alocata pentru asa ceva. Iesind pe usa din spate a impunatoarei cladiri, Billy porni pe un coridor lung care ducea la inchisoarea orasului Chicago. Cand deschise usa din fata, fu intampinata de un vestibul murdar si de un birou gol. Balansul usor al scaunului rotitor indica faptul ca proprietarul biroului abia parasise incaperea. Pe m asa se aflau o balanta mica, o calimara si niste hartii imprastiate. In spatele lui, panzele de paianjeni si murdaria intesasera afisele cu infractorii dati in urmarire prinse cu bolduri in perete alaturi de un pergament inramat pe care erau specificate regulamentele inchisorii. In mod cert, demult nu se mai folosise carpa de praf. Billy veni mai aproape si studie regulile. „Este interzis ca puscariasii sa vorbeasca tare, sa fie agresivi si vulgari. Este complet interzis ca puscariasii sa-si faca singuri dreptate. Mesele potrivite...“ Un ofiter de politie intr-o uniforma diferita de a lui Hunter patrunse in incapere. Avea o m ustata groasa cafenie care ii acoperea tot spatiul de sub nas apoi se curba in jos in forma de U intors invers. - Cu ce te pot ajuta, domnisoara? Billy se indeparta de birou. - Vreau sa-1 vad pe Nefan Molinari, va rog. - Esti ruda? 9

131

------------ -------------------

T)eeanne (gist —

-------------------- ---

- Sunt medicul lui. Ofiterul ridica din sprancene. - Medic? - Da, sunt doctor Billy Jack Tate. - Dumneata esti doctor? -Corect. - Adica moasa, vrei sa spui. Billy il privi fix in ochi. -N u , doctor. De-ala care opereaza oam enii si am puteaza membre. Chicotind, barbatul se lasa cu zgomot in scaun si incepu sa se balanseze in fata. -A cum le-am auzit pe toate. Ia un loc pe scaunul ala de langa perete, domnisoara. Billy privi scaunul prafuit si desirat din ratan pe care i-1 oferise. -A m sa raman in picioare, multumesc. - O sa dureze o vreme. Inmuie un stilou in calimara. - De ce? -P entru ca nu am chef sa cobor acolo sa-mi dau seam a care e Nefan asta si in care celula e. Billy batu cu degetele in fusta. - Poate asta va va ajuta. Are opt ani. Barbatul puse un deget aratator pe o bucata de hartie, apoi copie cifrele intr-un carnetel din fata lui. - Avem multi copii aici. Billy intredeschise gura. - Sigur nu atat de cruzi. Barbatul pufai. -D aca ai avea grija de adunatura aia, n-ai mai folosi cuvantul „cruzi“ ca sa-i descrii. -Inteleg. Imi pare rau, dar nu v-am retinut numele, domnule...? - Irwin. Ofiter Irwin. Billy trase aer in piept. - Domnule ofiter Irwin, as vrea sa vorbesc cu pacientul meu, va rog. Daca nu vreti sa m erged la el, aratati-mi mie in ce parte se afla si am sa merg sa-1 gasesc singura. Barbatul ridica privirea, facu ochii mici si-i indica din nou cu tocul scaunul din ratan. - Iti fac semn intr-o directie, spre scaunul ala. Acum, stai jos si taci sau pleaca. y

y

y

132

—

— --------------

SacrijiciuC inimii

- --------------------- --

Stiind ca paza buna trece primejdia rea, Billy sterse scaunul cu 0 batista apoi se aseza pe marginea acestuia. Scartaitul tocului lui masura timpul odata cu ticaitul ceasului de pe perete. Billy se intre­ ba unde se aflau puscariasii; sigur nu undeva aproape, caci altfel i-ar fi auzit. Barbatul deschise o cutie cu tutun si baga un ghemotoc in gura. Cateva minute mai tarziu, scuipa in scuipatoare. Un lichid maroniu 1 se scurse de-a lungul buzei. Dupa treizeci de minute nu mai suporta si se ridica. -S u n t gata sa-mi vad pacientul. Pot sa astept in infirmerie, daca vreti. - Nu avem infirmerie. - In farmacie, atunci? - Nu-ti dau voie acolo dumitale. Nici macar nu stiu cine esti sau de ce esti aici. Ea trase aer in piept incercand sa se calmeze. - Sunt doctor Billy Jack Tate. Am venit sa-1 vad pe... -A , stiu cine pretinzi ca esti, doar ca nu te cred. - Va asigur, domnule ofiter ca sunt... - Unde ti-e geanta de doctor? Tanara ezita. Venise direct de la Adapost. Nici macar nu se gandise sa pretinda ca Nefan este pacientul ei decat cand intrase in vestibul. - Nu o am cu mine. - Nu cunosc prea multi doctori care sa ofere consultatii fara sa-si aduca si geanta. - Eram la Adapostul Hull cand am aflat de Nefan. Nu am avut timp sa merg sa-mi iau geanta. -Ihi. Masurand-o din cap pana-n picioare, barbatul se lasa pe spatarul scaunului si-si impreuna mainile peste burta lui mare. Poa­ te ai vrea sa ma examinezi pe mine mai intai. Arata-mi ce stii. Avem o camera draguta mai retrasa in spate. Daca te pricepi la ceea ce faci, atunci as putea sa flu dispus sa te las sa-ti vezi baiatul. Ceasul isi continua ticaitul monoton in vreme ce oferta lui si implicatiile acestora parca pluteau in aer. In cele din urma, Billy trase aer in piept. - Imi pare rau, dar nu te pot consulta pentru ca eu nu sunt doctor de nebuni. Dupa o secunda in care ramase cu ochii cascati, barbatul chicoti, apoi se apleca din nou peste birou. y

>

9

>

y

y

y

133

------------------------------

Tteeanne

ist - —

Q

------------- —

—

- Cum vrei. Billy se intoarse la scaun. La un moment dat, tot trebuia sa piece de la biroul lui. Tot ce trebuia sa faca era sa il astepte rabdatoare. Dupa o ora si jumatate, barbatul merse in cele din urma spre partea din spate a inchisorii si coti la dreapta. Billy astepta cateva minute, apoi porni in varful picioarelor spre usa si se uita pe dupa colt. Un coridor lung pustiu ducea spre mai multe incaperi pe partea dreapta. Nici urma de ofiter. La stanga, se vedeau niste trepte. Probabil ca puscariasii se aflau la subsol. Navalind spre seara, Billy cobori in graba. La capatul treptelor, se afla un tanar gardian care statea cu ochii inchisi pe un scaun rezemat de perete. Barbatul avea o constitute atletica si parea sa fie destul de inalt. Probabil ca astea erau conditiile obligatorii pentru un gardian. Cu toate astea, era tanar, iar asta avea probabil sa fie in favoarea ei. -Deschide, se rasti ea. Gardianul se trezi speriat lasand scaunul cu toate cele 4 picioare pe pamant. - M-a trimis ofiterul Irwin. Se uita la ceas. Sunt moasa si am un pacient de opt ani pe nume Nefan Molinari. Sunt aici sa vad ce face si nu am mult timp la dispozitie. Barbatul se ridica si o privi suspicios. - Ce treaba are o moasa cu un baietel? - Noi, moasele, aducem pe lume copii si le ajutam pe mame si pe copiii lor. Nefan e un copil. Haide, am si alte vizite pe care trebuie sa le fac asa ca imi deschizi, te rog? intreba ea facand semn cu mana spre usa. - Nu stiu, rosti el privind in sus spre scari. Billy ridica o spranceana. - Esti de doua ori mai inalt si de doua ori mai puternic decat mine. Ti se pare ca sunt o amenintare pentru dumneata? -E i, nu. -A sta pentru ca nu sunt. Si chiar ma grabesc, rosti ea pe un ton mai bland. Ezitand, gardianul facu un pas spre usa. - Ai mai fost aici inainte? - In inchisoarea asta anume, nu. - Nu prea e un loc pentru doamne. - Eu nu sunt o doamna, sunt o moasa. 9

. >

)

>

>

134

>

- —

—

-------------------------—

Sacrijiciuf inxmii

- —

------------------------------ -

Barbatul statu pe ganduri cantarind ce sa faca. Billy isi tinu respiratia spunandu-si ca minciunile ii erau justifkate. Nefan avea opt ani. Ar fi facut orice ca sa-1 scoata. Ei bine, aproape orice. In cele din urma, tanarul baga cheia si descuie usa. Doar anii in care invatase sa-si controleze expresia fetei si reactiile o ajutara sa nu vomite. Pe partea de est si pe cea de vest ale subsolului, se aflau doua randuri de celule intunecoase ca niste pesteri. De-a lungul fiecarui sir, trecea un mic canal prin care curgea apa curenta si care servea drept latrina pentru cei intemnitati. Orice intra in canal intr-una dintre celule trecea si prin celelalte care urmau cursul firului de apa. Celulele fusesera construite sa poata gazdui doi, cel mult trei, barbati. Cu toate astea, in fiecare dintre ele erau indesati aproape zece ceea ce insem na ca nimeni nu putea sa stea jos sau sa se intinda. Oare stateau in picioare si zi si noapte? Nu se facuse nici un efort sa se separe diferitele categorii de puscariasi. Copiii erau aruncati in aceleasi celule cu barbatii. Detinuti cu aspect respectabil - mai mult ca sigur martori care erau inchisi pana ce aveau sa depuna marturie - stateau umar la umar cu infractori inveterati. Femeile, desi nu stateau cu barbatii, erau in celule alaturate, ceea nu le permitea sa aiba vreun pic de intimitate sau sa fie ferite de jigniri. Billy stia ca multi dintre ei nu erau infractori condamnati, ci asteptau sa fie judecati si, pana atunci, erau considerati nevinovati. Gandacii si sobolanii jucau sah printre picioarele lor. -N efan ? striga ea. Nefan Molinari? Un detinut se uita la ea cu o expresie indiferenta si absenta. Altii zgaltaira usile celulelor, fluierara si plescaira din buze trimitandu-i sarutari. Gardianul isi lovi bastonul de gratii. -N u e nimeni cu numele asta, rosti el. -N efan ? striga ea din nou. Vanzoleala dintr-o celula mai indepartata ii atrase atentia. - Mama? Billy se grabi spre celula aceea. Un baiat imbracat cu o pereche murdara de pantaloni scurti si un tricou rupt fara guler se strecura printre trupurile celor aflati acolo si se prinse cu mainile de gratii. Avea fata trasa si palida si ochii bagati in fundul capului. -T u esti Nefan Molinari? il intreba ea. Baiatul incuviinta din cap. - O cunosti pe mama mea? J

JL

9

9

J

9

9

9

9

'

9

9

*

9

135

'D eeanne (gist --------------------—

----------- -------------------

-

- Sunt doctor Tate. Il cunosc pe fratele tau, Derry, si pe sora ta, Alcee. Ce s-a intamplat? De ce esti aici? -A m luat niste carbune dintr-un marfar, rosti el pe un ton care cerea sa fie inteles. Dar statea acolo pe o linie secundata. Nu-1 folosea nimeni. - Dar de ce? De ce 1-ai luat? - Baietii de la carciuma m-au provocat. Mi-au zis ca bunicii lor ii era frig si ca avea nevoie de niste carbune. Copilul incepu sa planga. Nu i-am luat pe toti. Doar un pic. Mai e o gramada de carbune in trenul aia. Un acces de tuse il opri. Billy il examina din priviri. Paloarea lui avea o tenta cenusie, iar tusea era insotita de un bolborosit. - De cand ai tusea asta? Baiatul ignora intrebarea. - Ma iei acasa? Billy se indrepta si se intoarse spre tanarul gardian, care venise in urma ei. - Elibereaza-1 de indata. - Nu pot face asta, domnisoara. - Poti si o vei face. - Mi-as pierde locul de munca. -A tunci da-mi mie cheile si o s-o fac eu. - Imi pare rau. Billy isi pierdu cumpatul si incepu sa ridice tonul. -A re opt ani. Baiatul asta e bolnav si are nevoie de ingrijire medi­ cala. Eu sunt doctor. Sta in puterea dumitale sa il eliberezi si sa mi-1 dai sa-1 tin sub supraveghere medicala. -A m crezut ca esti moasa. -A m adus multi copii pe lume, dar sunt si medic cu diploma obtinuta la Universitatea din Michigan. Acum deschide celula asta. - Va trebui sa-mi intreb superiorul. -A tunci mergi si intreaba-1. Barbatul isi muta greutatea de pe un picior pe altul. - Pe dumneata nu pot sa te las aici decat daca te inchid alaturi de ceilalti. Billy se intoarse catre Nefan si se apleca astfel incat sa ajunga la acelasi nivel cu el. - Da-mi voie sa vorbesc cu ofiterul care se afla la comanda. Am sa ma intorc. >

j

>

7

136

--------------------------- ---

Sacrijiciuf inim ii -------------------------- ---

Copilul incepu sa planga in hohote. - Nu pleca! -A m sa ma intorc. -T e rog. Carbunele 1-am dat geambasului. N-am sa mai fac. Billy ii arunca gardianului o privire ascutita. - Dumneata n-ai mila? -N u dupa slujba asta. Nu mai am.. Indreptandu-se, tanara trecu fulgerator pe langa el. - Du-ma la comandantul dumitale. Barbatul refuza insa sa-si paraseasca postul si o conduse doar pana acolo. Furioasa, Billy urea scarile in fuga si intra in vestibul. Ofiterul Irwin sari in picioare. - Ce faci inapoi aici? Am crezut ca ai plecat. -A m fost sa-mi vad pacientul. Ti-am spus ca de asta ma aflu aici si asta am facut, grai ea, facand semn spre temnita. Asta e cea mai jalnica inchisoare pe care am vazut-o vreodata. E teribil de murdara, nu exista lumina si nici aer, canalizarea e insuportabila, iar pacientul meu e expus la cele mai ingrozitoare boli. Tusea si paloarea lui indica faptul ca sufera, cel putin, de pneumonie si e inchis ca un animal. Cer sa fie eliberat de indata si sa-mi fie incredintat mie pentru ingrijiri medicale. Irwin miji ochii. - Cucoana,7am mers sa vad care sunt acuzatiile > care i se aduc micului dumitale italian si am vazut ca derbedeul a mers in fata judecatorului cu acuzatia de furt prin efractie. Plangea insa atat de tare meat nu am putut intelege nici un cuvant din ce zicea. Judecatorul a decis atunci sa continue audierile odata ce baiatul se obisnuieste cu situatia si poate vorbi normal. Tanara il privi cu uimire. -A sa ca 1-ati dus acolo in grota aia intunecata cu miros ingrozitor si plina de gandaci dezgustatori ca sa-i treaca frica? Simtind furia cum ii creste, Billy facu un pas spre el. Dumneata crezi ca daca intemnitezi un copil, il acuzi de furt si-1 azvarli intr-o celula cu criminali inveterati va primi educatia care ar trebui? - Mai bine ti-ai vedea de treaba, domnisorico, sau o sa sfarsesti acolo inauntru cu el. -E u sa-mi vad de treaba? Dumneata, domnule, dumneata esti cel care ar trebui sa-si vada de treaba si sa rezolve situatia asta, vorbi ea amenintandu-1 cu degetul. Atunci cand oficialii orasului nostru >

9

9

9

'

y

7

>

9

137

----------- -------------------

Deeanne (gist - —

-------------------- ---

arunca in inchisoare copii de opt ani, devin vinovati de cele mai atroce crime. Ei sunt cei care contribuie la decaderea viitorilor nostri cetateni, continua ea stram band din buze. Mi-e sila de voi. -Ajunge. Barbatul se intinse spre ea. Billy sari in spate. - Sa nu indraznesti sa ma atingi. Ofiterul isi scoase catusele. - Domnisoara, esti arestata. Fara sa se gandeasca de doua ori, Billy se rasuci, deschise usa si iesi fugind. Faptul ca nimeni nu avea sa stie ca se afla acolo in mizeria aceea o facu sa alerge ca vantul si ca gandul pe culoar si sa iasa pe prim a usa pe care o intalni in cale. Cu mainile tremurand, dezlega calul si-1 facu sa porneasca inainte sa-si fi trecut piciorul peste arcada seii. 9

>

9

CapitoCuC26 Hunter incepu sa-si faca griji de indata ce o zari pe Billy venind in graba spre Cladirea femeilor. Mergea atat de repede, incat calca pe fuste, se impiedica in ele, apoi se ridica si incepu din nou sa mearga. Barbatul cobori in graba scarile, isi parasi postul si incepu sa alerge spre ea. Parul ii parea scarmanat cu furca, iar bluza i se strambase in jurul taliei. Avea ochii umflati si rosii. Dumnezeule, oare plansese? Hunter simti cum ii sare inima din piept. Se intamplase ceva cu Joey? Incepu sa alerge mai tare si imediat ajunse langa ea. Cu ochii in lacrimi, Billy il apuca de partea de sus a manecilor. -P olitistii aia groaznici 1-au inchis pe Nefan intr-o celula cu atat de multi barbati incat nici macar nu poate sa stea jos, daramite sa se intinda. Si, daca s-ar intinde, s-ar murdari de la mizeria care uda podeaua atunci cand se revarsa canalizarea. Si e plin de sobolani. Oamenii sunt bolnavi. Ofiterul > > aflat la comanda mi-a facut avansuri apoi m-a am enintat ca m a aresteaza si a trebuit sa fug... Ce? Hunter se elibera din stransoarea ei doar ca s-o apuce el de umeri. Vorbea atat de repede incat nu-si putea face nici cea mai vaga idee despre ce vorbea. Cine ti-a facut avansuri? 138

-—

------------------ ---

S a crijk iu ( in im ii - —

---------------- ---

- Ofiterul aflat la comanda. Ofiterul Irwin. Dar nu de asta sunt suparata. Eu sunt suparata pentru ca... - Ofiterul Irwin? Dintr-odata, vorbele ei incepura sa capete sens. Ai fost la inchisoarea din oras? Tanara isi dadu ochii peste cap. - Da. Despre ce credeai ca vorbesc? Am fost sa-1 scot pe Nefan... Barbatul simti ca i se urea sangele la cap, dar se controla refuzand sa-si lase imaginatia s-o ia razna. Irwin nu i-ar fi permis accesul in haznaua aia. Pur si simplu, n-ar fi facut-o. Hunter il cunoscuse cand vizitase inchisoarea ca sa-i intrebe pe copii unde locuiau. Dorise sa vada cati dintre delincventi erau din mahalale. Conditiile din inchisorile din Chicago erau cele mai rele din cate vazuse. Existau legi care prevedeau pedepse pentru cei care isi inghesuiau vitele in soproanele pentru animale, dar nu exista nici una - in afara de regulile bunului-simt - care sa impiedice ca oamenii sa fie ingramaditi intr-o celula de zece ori mai mica decat aveau nevoie. Unul dintre baietii cu care vorbise impartea celula cu un barbat ale carui gura si limba erau pe jumatate mancate de sifilis. Cu toate astea, detinutii trebuiau sa imparta cu el aceeasi vana, acelasi prosop si aceeasi cana de apa. Mai mult de-atat, femeile nu aveau nici un pic de intimitate, nici in celule, nici in bai. Cazile aflate la fiecare dintre capetele coridorului lung aveau doar un gratar care nu era acoperit cu vreo perdea sau cu vreo alta masura de protectie. - ... si i-am promis c-am sa ma in tore sa-1 scot, continua ea. Dar ofiterul Irwin m-a amenintat ca ma aresteaza si eu... Incepu din nou s-o asculte. - Ai vorbit cu fratele lui Derry? - Da, rosti ea incruntandu-se. Nu m-ai ascultat? - N-am inteles cand mi-ai zis unde anume ai fost cand ai vorbit cu cum in cheama? Nefan? - Da, Nefan. Si eram in temnita din subsolul ala ingrozitor. Era speriat si suparat si... Hunter simti ca-si pierde cumpatul. - Billy Jack Tate, ce naiba cautai tu acolo? Ea isi duse mana la piept. - Nu tipa la mine, Hunter Scott. Ce era sa fac? Sa il las acolo? 7

7

9

7

7

139

-------------------—

Tfeeanne Cjist-------------------------------

-D a! As fi mers eu si 1-as fi scos. Aveam de gand sa merg sa-1 iau azi dupa ce mi se termina tura. isi scoase chipiul si-si trecu mana prin par. La naiba, daca n-am sa te bat. Ala nu e un loc pentru o doamna. Nici nu-mi vine sa cred ca Irwin te-a lasat... Billy il impinse cu forta, cu ambele maini. Gestul fu atat de neasteptat incat barbatul se dezechilibra si facu un pas in spate. - M-am saturat, incepu ea, pasind in fata, sa-mi spui ce pot sau nu pot sa fac doar pentru ca am glande mamare functionale, iar tu nu... Hunter ramase cu gura cascata, socat. - Daca vreau sa merg sa vizitez inchisoarea, o vizitez. Daca vreau sa ma plimb noaptea pe strazile din Chicago, atunci ma plimb pe strada noaptea. Daca vreau sa castig un salariu dupa ce m a marit, atunci asta am sa fac. Asa ca, daca-mi mai spui o data ca nu pot sa fac ceva si o sa... o sa... - 0 sa rezolvi cu pumnii? vorbi el cu maxilarul inclestat. Pen­ tru ca noi astia cu glande mamare inutile asa facem. Ne suflecam manecile, ne strangem pumnii si rezolvam problemele o data pentru totdeauna. Billy scotea flacari pe nas. - L a cum m a sim t eu, s-ar putea chiar sa incerc. Pare chiar reconfortant. -T ie iti e usor de zis, eu insa n-as avea voie sa reactionez. Daca ai primi un pumn sanatos in fata sau in stomac, te-ai mai gandi a doua oara cand ai mai vrea sa incepi ceva ce n-ai putea termina. - Cine zice ca n-as putea sa termin? - Eu zic ca n-ai putea termina. Te crezi atat de... - Copii, copii. Langa ei isi facu atunci aparitia Carlisle care si-si puse mainile pe umerii amandurora. Ce mai scena faceti! Zgomotele expozitiei incepura din nou sa strabata pana la ei cantecul in italiana al gondolierilor, rasunetul unui clopot intr-un turn, zumzetul conversatiei oamenilor din jur. Hunter se uita de jur imprejur. Desi m ajoritatea formau un cerc in jurul lor, nimeni nu se uita de fapt. Ii arunca o privire aspra lui Carlisle. - Ce vrei? Carlisle isi ridica mainile de o parte si de alta a trupului. - Baiatul cu ziarele de afara a venit sa ma cheme. Mi-a zis ca nu stie pentru cine sa-si faca mai multe griji. Pentru ea sau pentru tine. j

140

-—

-------------------------

Sacrijiciuf inim ii

■—

------------------------ --

Furia lui, periculos de aproape de a rabufni, crescu parca si mai mult. -Baiatul aia isi facea griji pentru mine? El nu credea ca nu pot sa ma descurc cu ea? Cu mainile inca in aer, Carlisle se dadu un pas in spate. - Eu doar repet ce mi-a zis el. - inceteaza sa te mai iei de domnul Carlisle, se rasti Billy. El doar incearca sa fie de ajutor. Hunter facu un gest taios cu mana. - Sa nu mai scoti nici un cuvant, Billy. Mijind ochii, Billy se apleca spre el. -Vorbesc daca vreau eu, cand vreau eu si cum vreau eu. Lalalalalalalalalala. Dumnezeule, mare, ii venea s-o stranga de gat. Carlisle isi musca interiorul obrajilor. Hunter se rasuci si porni fulgerator inapoi spre Cladirea femeilor. Ii venea sa loveasca ceva, sa dea cu piciorul in ceva, sa sfasie ceva si sa-1 azvarle pana dincolo de laguna, in loc de asta, urea cu zgomot treptele si intra in dadire. Dar aceasta nu era indeajuns de mare in­ cat sa-i tina furia in frau asa ca, pur si simplu, pasi de la usa din fata catre cea din spate si iesi pe partea cealalta. Tot nu-i venea sa creada ca mersese in inchisoarea aceea. Nu-i pasa cat de tare se credea ea, nu avea ce cauta acolo. Absolut deloc. Chiar in fata, pe aleea lunga care strabatea parcul Midway Plaisance era un du-te-vino permanent. La doua treimi din drumul care cobora la vale, gigantica roata ii ducea pe cei aflati in ea intr-o calatorie spre cer. Toata lumea se distra - in vreme ce Billy fusese cat pe-aci sa fie arestata. Hunter isi incorda maxilarul. Daca voia sa scoata baiatul din puscarie, ar fi trebuit sa vina la el. Fie ca-i placea sau nu, erau cateva lucruri in lumea asta care trebuiau facute de un barbat. Dar, in loc de asta, ea se ar uncase cu capul inainte in gura lupului. Doar gandul ca ar fi putut fi retinuta in inchisoarea aceea infecta il sperie mai mult decat orice altceva, iar asta il scoase inca o data din sarite. Se presupunea ca nimic nu trebuia sa-1 inspaimante. Acasa, era cunoscut drept cel mai dur barbat din vest. Despre el se zicea ca inghitea cuie si scuipa cuisoare, ca manca un om la fiecare mic dejun sau ca, doar cand zbiera, toti alergau sa se ascunda. 1

y

141

-—

— ------------------

Tteeanne (gist --------------------------- ---

Dar era ca si cum Billy se vaccinase sa devina imuna la el. Nu era speriata de el cum nu era nici de bau-bau. La naiba, fata aceea ii sfida fiecare vorba - si nici mai mult, nici mai putin decat direct pe fata. Incerca sa se gandeasca iar la cum ii venea sa dea cu cineva de pa­ mant. Doamne, ce senzatie grozava! Poate avea sa mearga la sala de sport a Adapostului Hull sa lucreze o vreme cu sacul de box. Trebuia sa faca ceva. Usa din spate se deschise, dar nu se deranja sa se intoarca. Ramase pur si simplu acolo, in josul scarilor, cu picioarele departate. Auzi pasi de femeie coborand atat de usor incat isi inchipui ca era o batrana. Ei bine, nu avea chef ca ajute nici o femeie acum. Nu voia decat sa fie lasat in pace. Cu toate astea, educatia lui sudista nu-1 lasa. Se intoarse vrand sa intrebe daca putea sa fie de ajutor, apoi incremeni. Cateva trepte mai sus, Billy statea cu mana pe balustrada, muscandu-si buza de jos. Se aranjase, isi prinsese parul, isi asezase bluza si se spalase pe fata. Lui nici ca-i pasa. Era inca furios si se simtea ca o curca plouata. Daca nu-i convenea, atunci era libera sa piece. - Ce vrei? - Imi pare rau ca te-am impins. Hunter se intoarse din nou cu spatele la ea. Nu pentru asta trebu­ ia sa-si ceara iertare. - Imi cer scuze ca am tipat. Nici acesta nu era motivul pentru care trebuia sa-si ceara scuze. - Imi pare rau ca te-am infuriat. Barbatul isi deschise si-si incorda pumnii. - Cat de rau? -F oarte rau? replica ea dupa cateva clipe de tacere. Hunter o privi peste umar. - Indeajuns de tare incat sa nu mai faci lucruri prostesti cum ar fi sa mergi la inchisoarea orasului unde sa fii aproape arestata cand eu nu aveam nici cea mai vaga idee ca ai putea ajunge acolo? Iti pare rau pentru toata nelinistea pe care mi-ai provocat-o cand nu te-ai intors aici inainte sa mi se termine tura, ceea ce m-ar fi obligat sa merg sa te caut? Iti pare rau pentru cat de tare m-as fi speriat cand n-as fi putut sa te gasesc? Atat de tare iti pare rau? Cu fiecare intrebare, privirea ei se mai imblanzea putin cate pu­ tin. Vreme de cateva secunde, raspunsul ei pluti in aer. - Cred ca ma indragostesc de tine, rosti ea. 7

7

142

7

-—

------------------ ---

Sacrijiciuf im m u

- —

--------------- — -

Era ultimul lucru pe care Hunter se astepta sa-1 auda si ultimul pe care voia sa-1 auda in clipa aia. -E i bine, iti pierzi vremea. Niciodata nu as putea sa iubesc o femeie care are capul atat de plin de iluzii incat crede ca ar putea fi barbat. Pe fata ei se putea citi compasiunea. - Cred ca e prea tarziu, Hunter. Daca nu te indragosteai de mine, nu te-ai fi sim tit atat de neputincios doar la gandul ca n-ai fi putut sa ma gasesti sau ca am fost sa vizitez inchisoarea. Si nici nu m-ai fi sarutat pana m-ai facut sa-mi pierd mintile. In ciuda efortului sau curajos de a ramane furios, ultima remarca il facu sa se mai inmoaie. Sarutarile lui aveau efectul acesta asupra ei? - Nici nu e greu sa te sarut pana ce-ti pierzi mintile de vreme ce tu n-ai pic de minte dintru inceput. Usor amuzata, Billy mai cobori o treapta. - Stai departe de mine, vorbi el fara insa sa-i mai intoarca spatele si fara sa-si mai fereasca privirea. Continua sa se uite la ochii aceia ciocolatii incredibil de frumosi. Billy mai inainta un pas. -T e avertizez, zise el. N-am chef de cearta acum. -- Nu ma cred barbat. - Nu? Atunci ce-a fost cu „fac aia si fac aialalta‘? -A m incercat sa-ti explic ca nu sunt vreo incepatoare care se aventureaza pentru prima oara in lume. De cand am devenit adult, m-am descurcat singura si sunt obisnuita sa fac orice vreau fara sa dau socoteala nimanui. M-am hranit singura, m-am imbracat, m-am ingrijit sa am un acoperis deasupra capului si m-am scolit singura. Toate astea fara ajutorul sau protectia vreunui barbat. Ce fel de parinti ii permit fiicei lor sa faca asta? Oare fusese data afara din casa? - Dar tatal tau? El nu te-a ajutat de-a lungul vietii? - Tata mi-a spus ca mama plangea de fiecare data cand se aducea vorba de studiile mele medicale si ca nu putea, cu buna stiinta, sa-mi ofere bani pentru ceva ce o supara atat de tare. Asa ca m-am descur­ cat singura. - Cum? rosti el intrebarea fara sa vrea. Nu-si putea imagina cum putea o fata tanara sa castige suficienti bani cu care sa-si plateasca scoala, cartile, casa, m asa si toate celelalte. >

143

--------------------------- —

'Deeanne Cjist —

------------------- --

- In timpul anului scolar, eram ospatarita, ii replica ea. Verile, vindeam balante nevestelor de fermieri si culegeam afine, pe care mai apoi le vindeam cu doi centi sfertul de kilogram. Nu voia s-o placa si, cu atat mai mult, nu voia s-o respecte, dar stia ce insemna sa te intretii singur la scoala si mai apoi sa-ti croiesti singur un viitor. Dar nu-si inchipuise niciodata ca o fata era nevoita sa faca asta. Si chiar daca ar fi facut-o, sigur nu-si inchipuise ca el avea sa se sim ta atras de ea. Dar era mai mult decat atras de ea, iar ea parea sa stie asta. - Recunosc ca sunt atras de tine si chiar te plac un pic, dar n-as putea niciodata sa ma asez la casa mea cu o femeie care crede ca se poate comporta ca un barbat doar pentru ca s-a intretinut singura la scoala si ca a castiga t o diploma ca un barbat. - Nu ma comport ca un barbat. Barbatii ragaie, injura si se scarpina la subrat. - Haide sa nu despicam firu-n patru. Stii la ce ma refer. Billy privi in jos si isi freca degetul de balustrada. - Si la ce anume te astepti tu? Ca eu sa vin sa cer voie pentru orice m aruntis? - Sa cobori in celulele din inchisoare nu e un lucru marunt. - La momentul aia nu stiam asta. - Ei bine, eu stiam. Si, daca ai fi discutat cu mine, ti-as fi spus. Pe de alta parte, ti-as fi spus si ca aveam de gand sa merg acolo sa-1 scot eu insumi pe baiat. Si, ca om al legii, am mai multe sanse decat o femeie care merge acolo si incepe sa se ia la harta pentru ca nu e luata in serios. Billy deveni un pic crispata. - De unde stii daca m-am luat sau nu la harta? Hunter isi incrucisa bratele, dar nu zise nimic. Billy incepu sa tremure. - Bine, e posibil sa ma fi comportat ca un copil obraznic. Parca o si vedea. Era chiar un miracol ca nu o inchisesera acolo. - O sa mai mergi sa-1 scoti pe Nefan? intreba ea privindu-1 cu o fata spasita. -D a. - Pot sa vin si eu? -N u . - Nici daca raman afara? -N u . 7

7

7

7

7

144

7

7

7

'

--------------------------- —

SacripciuC in im ii ---------- -----------------—

-A m sa raman tot timpul langa cai, obiecta ea incruntandu-se. Dar i-am spus lui Nefan ca ma voi intoarce dupa el si vreau sa fiu acolo cand iese. Imi... imi e team a ca trebuie sa insist. Barbatul o studie. - Cream un precedent acum? Pentru ca mie mi se pare ca ceri permisiunea, apoi mergi si faci tot ce vrei tu. - Mie mi se pare ca am facut un compromis cerandu-ti permisiunea - o mare concesie din partea mea -, iar tu m-ai refuzat fara un motiv plauzibil. - O sa fie tarziu, iar tu o sa stai singura afara. Nu o sa ai cum sa te aperi. -Atunci, da-mi pistolul tau. - I n nici un caz. Tragand aer in piept, isi inalta privirea spre acoperisurile cladirilor din Midway. Soarele incepuse de mult sa apuna, pictand cerul cu valuri portocalii si galbene. -D e cand practic meseria asta, vorbi ea, am traversat poduri periculoase dupa lasarea serii. Odata, m-am trezit cu un barbat la picioare dupa ce a tasnit pe usa unei carciumi. Si am vazut un barbat am enintat de un cutitar la doua noaptea. Cred ca sunt foarte capabila sa stau cu doi cai langa o cladire care misuna de politisti. Nici nu-i de mirare ca se amagea ca e in siguranta. Dar nu era nevoie decat de o intamplare nefericita. Una singura. - Daca tot cream precedente, interveni el, da-mi voie sa lamuresc ceva. Orice femeie pe care o curtez eu - doctorita sau ne-doctorita nu va iesi niciodata noaptea fara mine sau altcineva care s-o apere. Billy batea ritmic cu degetele in balustrada. -D e c i te astep ti ca eu sa renunt sa mai ofer consultatii la dom iciliu noaptea? Sa-mi ignor pacientii care au urgente la ore nepotrivite? - Nu asta am zis. Am zis ca ma astept sa nu mergi nicaieri fara mine noaptea. - Dar asta nu se poate aplica. Si daca tu nu esti prin preajma? Daca esti plecat in cautarea unor infractori? -A tunci vom angaja un vizitiu. Dar despre subiectul asta nu mai avem ce discuta fie ca iti place, fie ca nu. Trenul trecu uruind pe langa ei, apoi invalui zgomotul din Mid­ way cu fluierul lui strident. Billy se bosumfla si se lasa de pe un picior pe altul. - Nu-mi place? 145

-—

— -----------------

T)eeanne Cjist ----------------------—

-

- Mai mult imi displace mie gandul ca umbli noaptea singura. Billy isi duse doua degete la frunte si inchise ochii. Abia cand, in sfarsit, lua o decizie, Hunter isi dadu seama cat de mult sperase ca ea sa fie de acord. - In regula, ofta ea. Brusc, se inveseli. -D ar, daca sunt chemata la o vizita la domiciliu, continua ea incruntandu-se,* si f tu nu esti > la mine calare atunci cand eu sunt gata sa... Hunter urea cele doua trepte care ii mai desparteau, o apuca de umeri si repede o saruta apasat pe buze. - Si eu cred ca ma indragostesc de tine. Apoi ii dadu drumul si alerga inapoi in cladire ca sa-si faca rondurile.

CapitoCuC27 Mergand pe cal la pas, Hunter incerca sa ignore mirosul ingrozitor care venea dinspre baiatul care se afla cu el pe sa. Seara preceden­ ts, ofiterul Irwin refuzase sa-1 elibereze pe Nefan fara sa discute cu judecatorul, dar acesta din urma era acasa in pat. -M a i devreme, a trecut pe-aici o femeie care intreba de acelasi baiat, ii povestise Irwin. A incercat sa pretinda ca era doctor, apoi moasa. A trebuit s-o amenint ca o inchid ca sa scap de ea. Si, daca, vreodata, mai calca pe aici, chiar am s-o fac. O cheama Tate. O cunosti? Bagandu-si mainile in buzunare, Hunter incuviinta din cap. - Da, o cunosc. Lucreaza in cladirea pe care o pazesc eu in cadrul expozitiei. Irwin isi ridica pantalonii. - Ce e, spalatoreasa? Hunter se freca pe ceafa. - E doctor. Lucreaza in infirmeria lor. Ofiterul facu ochii mari la el. - E asistenta vrei sa spui? Hunter facu semn din cap ca nu. y

146

-—

— -------------- ---

SacrijiciuC in im ii ---------------------------

- E chiar doctorul. Practica medicina de sapte ani. Are o diploma pe perete si toate cele. Macar nu recunoscuse ca o si curteaza, altfel nu 1-ar mai fi scos pe baiat. O curta. Cum anume se intamplase asta? Nu era sigur. Si tot nu avea inca toate raspunsurile - cum ar fi cel legat de ce avea de gand sa faca in privinta pacientilor barbati. Trase aer adanc in piept. Daca ar fi luat-o repede, ar fi fost ca si cum ar fi incercat sa lege un animal salbatic cu o ata. Avea sa fie nevoie sa mearga incet de tot. Foarte incet. Intre timp, sarutul ei de ramas-bun de aseara de cand o condusese acasa fusese inflacarat si plin de pasiune. Trebuia sa se multumeasca cu asta si cu promisiunea ei de a nu mai hoinari singura noaptea. Nefan se misca in sa, dar nu se trezi. Hunter se intorsese la inchisoare intre turele din acea zi sa il ia si, de vreme ce Billy muncea, o facuse fara ea. f In fata judecatorului, baiatul plansese de frica, apoi de fericire cand fusese eliberat si, in sfarsit, adormise plangand in poala lui Hunter odata ce pornisera in drum spre casa. Pana acum, Hunter nu prea interactionase cu copiii si nu avea nici cea mai vaga idee cum sa le vorbeasca sau ce sa le spuna. Cu Derry ii era usor. El obisnuia sa-i dea lui Hunter niste raspunsuri mai complexe chiar si decat intrebarea. Dar Nefan nu legase nici macar doua vorbe de cand plecase din fata judecatorului. Sigur ca nici macar nu-1 mai vazuse pe Hunter vreodata pana acum, iar statura lui se stia ca-i intimideaza chiar si pe barbatii in toata firea. Avea sa il afecteze cu atat mai mult pe un copil care tre­ cuse prin atatea ca el. Cu toate astea, baiatul se urease in sa fara sa se impotriveasca. Cand ajunsera in zona de vest, in loc sa mearga spre casa lui Ne­ fan, Hunter il duse la Adapostul Hull. Stia ca femeile acelea aveau sa se ingrijeasca sa fie spalat cu sapun si petrol lampant. - Vom avea grija de el, apoi ii vom anunta parintii ca e aici. La usa ii raspunse domnisoara Weibel, fata plina de viata care ii intampinase prima data pe el, pe Billy si pe Joey la Adapost. Aceasta ii surase lui Nefan, ochii ei albastri incretindu-se la colturi, pentru ca apoi sa-si indrepte din nou atentia spre Hunter. Multumesc ca 1-ati luat, domnule Scott. Felul in care sunt aruncati copiii in temnitele acelea este ingrozitor. Nici nu banuia ea. Hunter isi duse m ana la palarie. y

y

7

147

-—

---------------------

‘D eeanne (gist - —

-------------------- ---

- Multumesc domnisoara. Atunci va las sa va ocupati de el. Nici nu apuca sa faca un pas in spate ca Nefan se si arunca asupra lui. - Nu! planse copilul. Nu ma lasa, te rog! Asta era tot ce spusese de cand plecasera din biroul judecatorului. Aplecandu-se, Hunter il batu usor pe spatele lui noduros. - E in regula, fiule! Domnisoara Weibel o sa aiba foarte mare grija de tine si o sa mergi acasa in propriul tau... Voia sa spuna in propriul tau pat, apoi isi aminti starea in care se afla casa baiatului si nu fu sigur ca macar avea un pat. O sa fii acasa cu parintii tai inainte de caderea noptii. In loc sa se simta mai linistit, Nefan isi prinse bratele si gleznele in jurul piciorului lui Hunter si se lasa in jos pana ce cizma lui ajunse sa-i serveasca drept scaun. Intinzandu-se spre gamba, Hunter desfacu mainile copilului. - Haide acum, va fi... - Nu! Copilul incepu sa planga si se lipi si mai tare de piciorul lui Hunter. Hunter facu un pas apoi incerca sa-1 scuture usor pe baiat. Pentru un sfrijit ca el, se tinea chiar strans. Cu cat mai tare incercau el si domnisoara Weibel sa-i desfaca stransoarea, cu atat mai tare plangea pana ce, in cele din urma, incepu sa urle de-a dreptul. Oftand, Hunter se uita la femeie. - Cred ca ar fi mai bine sa-mi aratati mie unde se afla cada. Se pare ca voi avea eu onoarea. In cele din urma, fu nevoie de Hunter, domnisoara Weibel si de inca doua femei sa-1 imbaieze. Baiatul nu mai intrase niciodata in apa si nu reactiona deloc bine. Ca sa scape de paduchi si de orice alta vietate pe care ar fi putut s-o ia, fura nevoiti sa-i spele parul cu petrol. Cand terminara, Hunter avea mainile pline de rani si hainele leoarca. Dar baiatul era curat. In timp ce-i usca parul saten-deschis cu prosopul, Hunter se minuna de culoarea lui. Cand incepusera, era negru. Barbatul puse o mana pe spatele copilului, ii sprijini trupul firav si osos si-1 sterse de apa. Baiatul era slab ca o scandura. Incepura sa i se inchida ochii si sa-i cada capul. Infasurand prosopul in jurul lui Nefan, Hunter il lipi de umar si se ridica. - Aveti vreun locsor in care sa traga un pui de somn? 148

-—

---------------------

Sacrijiciuf inim ii ----------- -------------------

Hunter o urma pe domnisoara Weibel pana la o camera de la etaj. Mirosul de sapun de casa si de petrol precum si greutatea copilului ii incalzira sufletul lui Hunter. Se intreba daca asa se simtea un tata. Daca urma sa se insoare cu Billy, oare aveau sa se ocupe impreuna de imbaierea fiului lor? Sau avea s-o faca singur in vreme ce ea era plecata sa trateze pe cineva? Gandul nu-i pica bine. Pur si simplu, nu-i placea ideea ca femeia lui sa fie plecata de acasa. Ce rost mai avea sa fie insurat daca ea era mereu plecata? Apropo de asta, se mai punea si problema sarcinilor slujbei lui, una care il punea pe drumuri in mare parte a timpului. Oare pe ea avea s-o deranjeze asta? Incerca sa-si spuna ca asta era altceva. El era barbat. Daca slujba lui avea sa-1 tina departe de casa, atunci trebuiau sa se impace cu ideea. Dar asta il puse pe ganduri, mult mai mult decat voia sa recunoasca. Domnisoara Weibel deschise o usa din hoi si-1 conduse intr-un dormitor intunecat. Fara sa se deranjeze sa aprinda felinarul, tanara trase cuvertura de pe pat. Hunter culca baiatul si il inveli cu patura. -N oapte buna, micutule. Sa stai departe de baietii aia din carciumi, ai inteles? Fiin’ca daca te joci cu focul ai sa te arzi. Insa copilul adormise deja si nu mai putea auzi sfatul lui Hunter. Barbatul porni agale spre iesirea din cartier in timp ce se gandea la felul in care il ingrijise pe baiat. Era prima oara cand facea asta. Avea si el un frate mai mic, dar erau de varste apropiate, asa ca nu se asteptase nimeni ca Hunter sa il ajute in felul acesta pe LeRue. Oricum nici n-ar fi facut-o. Doar femeile faceau asa ceva. Dupa o vreme, incepu sa se uite mai atent la carciumi, intrebandu-se care dintre baieti il provocase pe Nefan sa fure carbunele. Ar face bine sa spere ca nu avea sa afle niciodata. Tocmai ce trecuse de localul lui O’Leary de pe De Koven Street - faimos ca detinea vaca de la care a inceput Marele Foe din 1871 - cand il zari pe Derry mergand pe urmele unui grup de ba­ ieti mai mari. Acestia intrara pe usa unei cosmelii cu etaj pe a carei firma subreda scria „Taverna italiana". Hunter simti cum isi pierde brusc cumpatul. Imediat opri calul, cobori din sa si navali in crasma. In spatele unui bar masiv din stejar, un barbat cu o vesta eleganta, cravata subtire si cioc aranjat turna o bere in timp ce-1 analiza pe Hunter. Un barbat cu barba isi indrepta spatele, isi lua piciorul de pe bara de bronz de sub m asa si-1 puse-n pamant. Barbatii aflati 9

9

9

9

9

9

149

Deeanne

----------- -------------- — C

g i s t -—

— ------------------

la rnese amutira brusc asemenea unor jucarii a caror cheie avea nevo­ ie sa fie intoarsa. Fara sa scoata o vorba se intoarsera toti catre el. In rastimpul petrecut in zona de vest, Hunter descoperise ca fie­ care etnie revendicase cate o bucata transformand-o, nici mai mult, nici mai putin decat intr-o mini-Europa chiar in centrul orasului Chi­ cago. Si nimeni nu incalca granitele. Irlandezii ii serveau pe irlandezi, scandinavii pe scandinavi, nemtii pe nemti, italienii pe italieni, evreii pe evrei si nimeni pe texani. Ii cerceta pe cei care se aflau in bar, iar apoi isi indrepta atentia spre Derry. Unui dintre pusti ii dadu o tigara, iar barmanul ii intinse o bere. - Ce dracu’ crezi ca faci? se rasti Hunter. Uluit, Derry tresari si se intoarse rosind de rusine ca dojana ii era adresata lui. -E u... -L a sa berea aia deoparte, stinge tigara si mergi sa ma astepti langa cal. Atunci se ridica in picioare un barbat mai in varsta. Desi nu era deloc vanjos, barbatul avea o privire extrem de taioasa. -N u esti italian. Pleaca din crasma noastra si lasa-1 in pace pe baiatul nostru italian. Hunter ii masura bine pe cei din jurul lui, identificand pericolele din incapere. Erau sase clienti, barbati bine facuti, betivi cu privirea rece si mainile aspre de munca. Ei erau in avantaj, dar el era obisnuit sa fie depasit numeric. -T u esti tatal lui Derry? intreba Hunter. Barbatul incuviinta cu o miscare din cap. - Noi toti suntem tatal lui. Noi avem grija de toti baietii astia ca si cum ar fi ai nostri. Hunter facu semn inspre grupul de tineri. -A sta numesti tu sa aveti grija de ei? Unde erati cand fratele lui Derry a fost arestat pentru ca niste baieti, asa ca astia 1-au indemnat sa fure niste carbune? Nu v-am vazut sa fi mers sa-1 scoateti pe baiat din inchisoare. Doi barbati se ridicara in picioare, il masurara bine pe Hunter apoi se uitara unui la altul ca si cum abia asteptau sa-i dea o lectie intrusului. Nici ca-i pasa. - Stiti cum stiu eu asta. Pentru ca am fost sa-1 scot eu. Era tratat acolo mai rau ca un animal. Asa ca va sugerez tie si prietenilor tai 9

150

9

------------ -------------- ---

SacrijlciuC inim ii - -----------------------------

sa stati jos si sa nu va bagati. Ii arunca o privire taioasa lui Derry. Iesi si asteapta-ma. Baiatul se grabi sa faca asa cum i se ceru. Barbatul il apuca insa de partea din spate a gulerului. -N u asa repede, figlio. Nu trebuie sa faci cum iti zice americano asta. - B a da, trebuie, rosti Derry sigur pe el. - Ba nu, nu trebuie. - Ba da, trebuie, marai Hunter. Injurand, unul dintre barbatii masivi impinse scaunul intr-o par­ te si se napusti asupra lui Hunter. In loc sa se fereasca, Hunter il lua din scurt si-i aplica o lovitura nimicitoare. Barbatul se impletici, apoi se lovi de bar. Impactul dobori o halba cu bere care se afla pe marginea barului udandu-1 pe barbatul prabusit pentru ca apoi sa cada cu zgomot pe podea. Uluiti, ceilalti facura ochii mari la Hunter. Intr-o clipa, intervenira insa si ei. In loc sa se retraga, Hunter se napusti in fata, evita sa incaseze un pumn de la primul dintre ei pentru ca apoi sa-i plaseze la randul lui unul in rinichi. Urland furios, un tip vanjos lansa un pumn zdravan spre falca lui Hunter. Acesta insa se feri si imediat il lovi direct in nas. Barbatul se pravali in genunchi. Hunter stia bine ce facea, in vreme ce ei nu. El era proaspat, iar ei erau beti. Atat timp cat putea sa le evite loviturile pen­ tru ca apoi sa ii loveasca la randul lui, ii putea tine fara probleme in sah. Dupa furia de inceput, barbatii se regrupara formand un semicerc in jurul lui. Toti isi duceau mainile la nasurile si buzele lovite. Se uitara unii la altii, iar asta nu mirosea deloc a bine. -S ariti pe el toti odata, ii indemna batranul. Haide acum, pe el! Nimeni insa nu se misca. Hunter vedea ca jumatate dintre ei nu mai puteau. Si el la randul lui gafaia de la efort. -N u vreau necazuri. 11 vreau doar pe baiat. Intre timp, voi, cei­ lalti, plecati de aici si sa nu va mai prind ca ii mai serviti pe tineri. In continuare, nici o miscare. Cu toate astea, instigatorul il tinea in continuare pe Derry. Hunter insfaca un scaun si se lansa in fata amenintandu-1 pe batran cu picioarele de lemn pline de zgarieturi ale scaunului. Impleticindu-se, barbatul mai in varsta se dadu inapoi y

y

151

------------------ ---

T)eeanne Cjist - —

----------- --

la mese amutira brusc asemenea unor jucarii a caror cheie avea nevoie sa fie intoarsa. Fara sa scoata o vorba se intoarsera toti catre el. In rastimpul petrecut in zona de vest, Hunter descoperise ca fiecare etnie revendicase cate o bucata transformand-o, nici mai mult, nici mai putin decat intr-o mini-Europa chiar in centrul orasului Chi­ cago. Si nimeni nu incalca granitele. Irlandezii ii serveau pe irlandezi, scandinavii pe scandinavi, nemtii pe nemti, italienii pe italieni, evreii pe evrei si nimeni pe texani. Ii cerceta pe cei care se aflau in bar, iar apoi isi indrepta atentia spre Derry. Unul dintre pusti ii dadu o tigara, iar barmanul ii intinse o bere. - Ce dracu’ crezi ca faci? se rasti Hunter. Uluit, Derry tresari si se intoarse rosind de rusine ca dojana ii era adresata lui. -E u ... - L a sa berea aia deoparte, stinge tigara si mergi sa ma astepti langa cal. Atunci se ridica in picioare un barbat mai in varsta. Desi nu era deloc vanjos, barbatul avea o privire extrem de taioasa. - N u esti italian. Pleaca din crasma noastra si lasa-1 in pace pe baiatul nostru italian. Hunter ii masura bine pe cei din jurul lui, identifkand pericolele din incapere. Erau sase clienti, barbati bine facuti> betivi cu privirea rece si mainile aspre de munca. Ei erau in avantaj, dar el era obisnuit sa fie depasit numeric. - Tu esti tatal lui Derry? intreba Hunter. Barbatul incuviinta cu o miscare din cap. - Noi toti suntem tatal lui. Noi avem grija de toti baietii astia ca si cum ar fi ai nostri. Hunter facu semn inspre grupul de tineri. -A sta numesti tu sa aveti grija de ei? Unde erati cand fratele lui Derry a fost arestat pentru ca niste baieti, asa ca astia 1-au indemnat sa fure niste carbune? Nu v-am vazut sa fi mers sa-1 scoateti pe baiat din inchisoare. Doi barbati se ridicara in picioare, il masurara bine pe Hunter apoi se uitara unul la altul ca si cum abia asteptau sa-i dea o lectie intrusului. Nici ca-i pasa. -S titi cum stiu eu asta. Pentru ca am fost sa-1 scot eu. Era tratat acolo mai rau ca un animal. Asa ca va sugerez tie si prietenilor tai t

A

150

SacrijiciuC inim ii sa stati jos si sa nu va bagati. Ii arunca o privire taioasa lui Derry. lesi si asteapta-ma. Baiatul se grabi sa faca asa cum i se ceru. Barbatul il apuca insa de partea din spate a gulerului. - Nu asa repede, figlio. Nu trebuie sa faci cum iti zice americano asta. - Ba da, trebuie, rosti Derry sigur pe el. - Ba nu, nu trebuie. - Ba da, trebuie, marai Hunter. Injurand, unui dintre barbatii masivi impinse scaunul intr-o par­ te si se napusti asupra lui Hunter. In loc sa se fereasca, Hunter il lua din scurt si-i aplica o lovitura nimicitoare. Barbatul se impletici, apoi se lovi de bar. Impactul dobori o halba cu bere care se afla pe marginea barului udandu-1 pe barbatul prabusit pentru ca apoi sa cada cu zgomot pe podea. Uluiti, ceilalti facura ochii mari la Hunter. Intr-o clipa, intervenira insa si ei. In loc sa se retraga, Hunter se napusti in fata, evita sa incaseze un pumn de la primul dintre ei pentru ca apoi sa-i plaseze la randul lui unui in rinichi. Urland furios, un tip vanjos lansa un pumn zdravan spre falca lui Hunter. Acesta insa se feri si imediat il lovi direct in nas. Barbatul se pravali in genunchi. Hunter stia bine ce facea, in vreme ce ei nu. El era proaspat, iar ei erau beti. Atat timp cat putea sa le evite loviturile pen­ tru ca apoi sa ii loveasca la randul lui, ii putea tine fara probleme in sah. Dupa furia de inceput, barbatii se regrupara formand un semicerc in jurul lui. Toti isi duceau mainile la nasurile si buzele lovite. Se uitara unii la altii, iar asta nu mirosea deloc a bine. -Sariti pe el toti odata, ii indemna batranul. Haide acum, pe el! Nimeni insa nu se misca. Hunter vedea ca jumatate dintre ei nu mai puteau. Si el la randul lui gafaia de la efort. Nu vreau necazuri. II vreau doar pe baiat. Intre timp, voi, cei­ lalti, plecati de aici si sa nu va mai prind ca ii mai serviti pe tineri. In continuare, nici o miscare. Cu toate astea, instigatorul il tinea in continuare pe Derry. Hunter insfaca un scaun si se lansa in fata amenintandu-1 pe batran cu picioarele de lemn pline de zgarieturi ale scaunului. Impleticindu-se, barbatul mai in varsta se dadu inapoi y

y

y

151

-------------------------- ---

T)eeanne (gist ------------------------------

pe calcaie, iar acest semn de slabiciune fu suficient pentru cei care nu erau prea convinsi ca voiau ceea ce le oferea Hunter. Cu privirea atintita asupra usii ca sa nu dea ochii cu cei pe care ii lasau in urma, majoritatea iesira in graba. Mai ramasera doar trei. Instigatorul ii dadu drumul lui Derry si se inalta precaut pe varfuri ferindu-se de picioarele scaunului. Unul dintre ceilalti - cu coltul ochiului Hunter nu-si putu da seama care - insfaca o sticla de pe bar si-i sparse fundul. Imediat se napusti asupra lui Hunter, sticla ascutita stralucind in lumina difuza. Derry tipa ca sa-1 avertizeze. Hunter se prefacu ca-1 ignora pana in ultima clipa posibila. Cand sticla sparta ii ajunse aproape de gat, politistul texan se rasuci si rupse scaunul de bratul intins al barbatului. - Fugi spre usa, Derry, urla Hunter. Apuca unul dintre picioarele scaunului si-1 folosi ca pe o sabie sa-1 impunga pe tipul cu sticla crestandu-i obrazul. Apoi se roti spre ceilalti tinandu-i in sah cu cateva miscari la intamplare. Odata ce se pozitionase cu spatele la usa si-1 vazuse pe Derry in siguranta afara, se misca usor inspre iesire. - Baieti, eu va las in continuare cu bauturile voastre. -A sa! striga batranul la randul lui. Iesi si acolo sa ramai! Hunter arunca piciorul scaunului si-si trase borul palariei intr-un semn prefacut de ramas-bun, lasandu-1 pe batrand sa-si revendice falsa victorie. El obtinuse lucrul pentru care venise si pleca din bar nevatamat. Nu avea sa mai fie nevoie sa foloseasca sacul de box de la Adapost. Pana la urma, ajunsese sa se antreneze. Afara, il arunca pe Derry pe sa, se urea in spatele lui, apoi mana calul spre stanga. - Daca te mai prind vreodata intr-o crasma, am sa-ti fac ditamai cucuiul in cap dupa care am sa te bat numai in el ca sa n-aiba timp sa se umfle. M-ai inteles? -D a. - Da, domnule. -D a, domnule, rosti el respectuos. - Si ce faceai acolo? De ce nu esti la munca? -A m venit s-o hranesc pe Alcee si, pe drumul inapoi spre targ, tipii aia s-au oferit sa-mi cumpere o bere. N-am mai baut de mult si, dintr-odata, mi se facuse foarte sete. y

152

>

Sacrijiciuf inim ii - Ei bine, nu vreau sa te mai vad pe langa tipii aia vreodata. Am vazut de prea multe ori ce se intampla cu genul asta de oameni atunci cand cresc si nu e deloc viata pe care ti-o doresti tu. -D a, domnule. - Derry, cum o sa-ti asterni, asa o sa dormi. Doar intreaba-1 pe Nefan. - L-ai scos pe Nefan? -D a, 1-am scos. Celula aia in care a fost era mai rea decat orice ti-ai imaginat vreodata. Ritmul respiratiei lui Hunter era mai alert decat trebuia. Bratele ii tremurau de furie. in dreptul articulatiilor degetelor, acolo unde ii plesnise pielea, ii curgea sange. in mod cert, Derry nu era strain de carciuma, de bautura si de tigari. Dintr-odata, isi dadu seam a cat de disperata era situatia baiatului. Nu avea o casa de care sa pomeneasca, nici un loc in care sa stea sau vreunul in care sa-si consume energia fireasca pentru varsta lui. Trebuiau sa faca locul de joaca. Era obligatoriu. Domnul Green fusese de acord sa darame cladirile de pe proprietatea lui si sa le doneze lor terenul pentru asta. Hunter trebuia sa afle cand era program ata demolarea pentru ca era deja tarziu. -A r fi trebuit sa te ajut, rosti copilul. Dar abia acum mi-am adus aminte ca aveam un cutit, continua el scotand la iveala un cutit de buzunar cu maner din lemn de pin. Hunter se stradui sa-si controleze furia si ingrijorarea si incerca din rasputeri sa vorbeasca pe un ton calm. - Ce strasnic arata. De unde il ai? Baiatul deveni incordat. - Nu 1-am furat. - Nici nu m-am gandit la asta vreo clipa. Dupa un moment de ezitare, baiatul deschise briceagul. - Mi 1-a dat domnisoara doctor Tate. 11-a daruit cineva de care a avut ea grija, dar mi-a zis ca ea deja avea unul. - E i bine, un cutit ca asta implica o mare responsabilitate. Ai grija sa-1 cureti si sa-1 ascuti. Dar, tine minte, il folosesti la cioplit, la taiat sfoara sau sa-ti cureti unghiile de la maini - nu la bataie. M-ai auzit? - Si dac-am o urgenta? Hunter se gandi la barbatii din carciuma. - Daca ai nevoie de el sa te aperi pe tine sau pe vreo doamna, e in regula, numai sa nu omori pe careva. Bine? y

y

y

7

L

y

y

y

y

153

--------------------------- ---

Deeanne

C j i s t ----------- ---------------—

- Bine. - Da, domnule, ii reaminti Hunter. -Da, domnule, repeta baiatul inchizand briceagul si bagandu-1 inapoi in buzunar. In clipa urmatoare se sprijini pe spate de trupul m asiv al lui Hunter si cazu in somnul fara vise al celor inocenti. y

>

CapitoCuC28 Colonelul Rice azvarli un document pe birou. - Ce-i cu zvonul pe care 1-am auzit cum ca ai scos un delincvent din inchisoare? Hunter ramase cu privirea atintita asupra aceluiasi cuier in forma de cactus la care se uita de fiecare data cand se afla in biroul acela. - Nu era un delincvent, domnule. Era un copil de opt ani care a raspuns la o provocare. - A furat sau n-a furat carbune din gara Illinois? - A furat, domnule. Baiatul a luat o mana de carbuni dintr-un m arfar nefolosit tras pe o linie secundara. Cat sa incalzeasca pe bunica cuiva. Rice isi sterse ochelarii si-i arunca peste document - Nu-mi pasa nici daca era insusi Sfantul Petru. Garzile mele nu trebuie sa intervina in nici o activitate intreprinsa in orasul Chicago. Noi avem autoritate doar in cadrul Expozitiei Mondiale Columbiene. Ai inteles, Scott? - Da, domnule. -A r fi bine sa fie asa. Reputatia regimentului meu trebuie sa fie impecabila. Oricine lasa chiar si doar impresia ca ne pateaza onoarea va fi urcat in tren si se va intoarce de unde a venit. - Da, domnule. - Te pun inapoi pe tura de noapte. Vei continua sa pazesti Cladi­ rea femeilor si pe cea a copiilor de la zece seara la sase dimineata. Hunter se uita fix in ochii colonelului care imediat scaparara furiosi. -A i o problema cu indatorirea pe care ai primit-o? La naiba! Hunter se uita din nou spre cuier. - Nu, domnule. y

154

Sacnjiciuf inim n - Bun. Dispari din fata mea inainte sa ma razgandesc si sa te trimit la toaletele din Cladirea pentru confortul publicului. - Da, domnule. Stia insa ca nu trebuie sa se miste inainte sa primeasca oficial permisiunea de a o face. Dupa un moment tensionat de tacere, Rice expira si-si freca chelia cu mana. - Esti un soldat bun, Scott. Hai sa nu uitam de ce esti aici. -D a, domnule. Capitanul isi puse din nou ochelarii la ochi. - Poti sa pleci. >

»

1

Billy se apropie de terenul domnului Green de pe Polk Street, aco­ lo unde se aflasera odinioara casa si bordelul, transformate acum intr-un morman de moloz alaturi de alte mormane de moloz. Mult mai multe decat se asteptase. Probabil ca se hotarase sa-si demoleze toa­ te dadirile pentru ca fusesera nivelati cam trei mii de metri patrati. Catarandu-se precum furnicile pe fiecare movilita, copiii si adolescentii de toate marimile si staturile curatau pamantul. Unii trageau scandurile din gramezi si le aduceau unui baiat cam de saisprezece ani care separa ceea ce se putea pastra de ceea ce trebuia aruncat. Intr-o alta parte, altii carau pietre si le asezau dupa marime. Altii puneau deoparte carpele pentru peticari. inca vreo cativa aruncau gunoiul intr-o caruta oprita pe strada. Adolescentii erau de mai mul­ te nationalitati, dar vocile lor rasunau laolalta vorbind si razand. In centru, organizand toata nebunia asta, se afla Hunter. Camasa uda de transpiratie ii scotea in evidenta muschii sculptati ai pieptului si abdomenul plat, in loc sa poarte bretele, pantalonii lui din dril etalau cea mai mare catarama de argint pe care o vazuse vreoda­ ta. Razele soarelui se reflectau pe suprafata ei stralucitoare. Billy isi puse mana la ochi ca sa se apere de lumina. In fata lui, una dintre tinerele de la adapost ii oferi ceva de baut din galeata mare din lemn pe care o tinea la piept. impingandu-si usor palaria pe spate, Hunter ridica polonicul la gura si bau pana la fund. Fire de apa i se scurgeau de-a lungul maxilarului spre gat pen­ tru a se ascunde dincolo de gulerul deschis al camasii. In timp ce se stergea la gura cu maneca, o observa pe Billy si-i zambi. Tanara simti ca i se taie respiratia. Cum era posibil ca un bar­ bat transpirat si plin de funingine sa fie atat de atragator? Hunter isi aranja palaria, ii multumii femeii, apoi se indrepta spre Billy calcand peste obstacole si peste gramezile inaltate de jur y

y

>

'

1

t

155

-—

--------------—

-

Tteeanne Cjist- —

-------------------—

imprejur, oprindu-se pentru a ciufuli parul unui baiat - si toate fara sa-si ia o clipa ochii de la ea. Cu cat venea mai aproape de ea, cu atat mai tare Billy simtea fluturi in stomac. O insotise acasa in fiecare seara in care lucrase si o sarutase cu o asemenea pasiune care o facuse sa simta ca pluteste dupa aceea. -C e faci aici? o intreba el masurand-o din cap pana-n picioare. N-am mai vazut rochia asta niciodata. Billy se uita la rochia ei de stamba. Minitrandafirii roz pe fundalul bej palisera de la atatea spalari. - E rochia mea de lucru. - Rochie de lucru? repeta el incruntandu-se. Nu seamana cu ni­ mic din ce te-am vazut purtand la munca. - Nu, vreau sa spun rochia mea de lucrat pe afara. Cea pe care o port cand o ajut pe mama cu gradina de flori. Hunter o cerceta din nou, de data asta zabovind pe bluza crem de sub corsajul decupat la gat, remarcand felul in care corsajul ii cuprindea trunchiul chiar de sub sani pana pe talie, fusta evazata si manecile suflecate. -Im i place rochia ta de lucru, zise el pe un ton mai intim. Imi aminteste de rochiile pe care le poarta fetele de acasa. E simpla, nu are chestii bufante in partea de sus a manecilor, dar un barbat are ce sa admire. Billy simti ca ii iau foe obrajii. - E doar o rochie de lucru. Hunter o privi fix in ochi. - Pot sa te sarut? Tanara se uita in spate. Copiii se asezasera la coada sa bea ceva, dar Billy il privea pe Hunter. - Hm, nu cred ca e momentul potrivit. - Eu cred. -D a, bine, baigui ea strangand fusta intre degete. Vreau sa zic ca nu cred ca locul asta e indeajuns de intim. Privirea lui Hunter se Intuneca. - Probabil ca ai dreptate. Felul in care vreau sa te sarut ar avea cu siguranta nevoie de ceva intimitate. La auzul vorbelor lui, cateva parti ale corpului ei reactionara. Billy isi apasa stomacul cu mana. Ce senzatie ciudata! Nici una dintre aceste reactii fiziologice nu fusese mentionata in car tile ei medicale. Oare i se intampla si lui? Nu avea curaj sa-1 intrebe asta. >

156

—

------------------ ---

SacrijiciuC inim ii - —

------------------—

- Daca o sa continui sa te mai uiti asa la mine, Billy draga, o sa fiu nevoit sa gasesc un loc intim pentru noi. -A! Sarind in spate, Billy batu din palme o data. Imi pare rau. Deci, de unde ai vrea sa incep? Privirea lui deveni si mai intensa. Vai nu! Tot la sarutari se gandea. Facu semn cu mana inspre teren. - Cu curatenia, vreau sa spun. De unde vrei sa incep curatenia? Dupa o clipa, Hunter scutura din cap parca pentru a imprastia ceata care i se pusese pe ochi. - E duminica, domnisoara Tate. Nu stii ca oameni pot ajunge sa fie arestati pentru ca muncesc duminica? Ea surase. -A m fost la biserica, dupa cum bine stii. In plus, sunt ferm convinsa ca nu vei lasa pe nimeni sa ma duca in inchisoarea aia ingrozitoare. Am vazut ca toata noaptea esti treaz la expozitie, iar dupa-amiaza muncesti aici, asa ca m-am gandit ca poate ti-ar placea sa primes ti un pic de ajutor. - Eu si baietii tinem lucrurile sub control. - Dar am batut drumul tocmai pana aici ca sa va ajut. -Apreciez asta. Billy incepu sa bata ritmic cu degetul in tesatura fustei. -A sta e o chestie de-aia barbat-femeie? - Nu, e doar o chestie de barbati. Tanara dadu aprobator din cap. -Inteleg. Ti-am spus ca trebuia sa fiu baiat? - O data sau de doua ori. Surazand ingaduitor, Hunter isi incrucisa degetele cu ale ei, ii aduse mana la gura si i-o saruta. Mai bine m-as intoarce la treaba. -A sa sa faci si pe mine sa nu ma bagi in seama. Hunter ii arunca o privire piezisa. -Billy... Ea isi elibera mana dintr-a lui. - Nu-ti cer permisiunea. Daca pot sa te ajute niste baieti de sapte ani, atunci pot si eu. Hunter deveni din nou surazator. -Atunci, treci la treaba, femeie, ca trece ziua. Trei ore mai tarziu, camasa, corsetul, corsajul si pantalonasii ei erau uzi de la transpiratie si i se lipeau de trup precum o bucata de tifon inmuiata in unt. Slava cerului ca se gandise sa poarte vechile y

y

y

y

y

157

-------------------------- ---

'Deeanne (gist ----------------------------- -

desuuri. Ar fi vrut doar sa se fi gandit sa-si fi adus si palaria veche de paie. Sprijinind de trup o grinda indoita din fier, pasi serpuind de-a lungul terenului precum un om beat. Aproape ca ajunsese la zona de sortare cand simti grinda devenind mai usoara. - O tin eu, rosti Hunter pe un ton iritat, dar care parca voia sa o si tachineze. Statea in spatele ei cu mainile peste ale ei. Billy il privi peste umar. - Pot s-o fac. - Da-i drumul. -P ot s-o fac. - Da-i drumul. In cele din urma, ea lasa grinda din mana. - Multumesc. Din cativa pasi rapizi, Hunter i-o inmana baiatului care se ocupa de selectare, apoi se intoarse la ea si-i dadu o suvita de par pe dupa ureche. Incep sa iti arda obrajii. Poate ca ar trebui sa te opresti aici. -S u n t bine. -Atunci, vrei sa imprumuti palaria mea? - M-ai lasa sa-ti port palaria? - Te-as lasa. Nu stiu daca ti se va potrivi, iar tesatura din interi­ or e uda, dar o poti lua daca vrei, continua el intinzand mana spre palarie. Billy ii puse mana pe umar si-1 opri. - E in regula. Chiar sunt bine. - Esti sigura? - Da, iti multumesc. Praful care-i acoperise fata facea ca liniile ramase albe sub ochi sa para pictate. O picatura de sudoare ii brazda barba crescuta pe obraz. Hunter se sterse cu umarul. -V reau sa te ating. Nu stiu cat am sa ma mai pot abtine. Billy pufni autoironic. - Sunt un dezastru. - Nu si pentru mine, replica el uitandu-se la corsajul ei ud lipit de trup. Arati strasnic. Esti sigura ca esti bine? -D a. -Atunci crezi ca mi-au putea face o favoare? - Desigur. '

J

9

9

158

SacrijicmC im m u - Poti sa ne aduci mie si baietilor o galeata cu apa? Din cine stie ce motiv, fata care ne aducea apa a renuntat sa mai vina. Billy isi musca buza. - Ciudat. Ma intreb de ce. -N u stiu. Ea surase. El chiar nu avea nici cea mai vaga idee. -M -as bucura sa aduc niste apa, spuse ea pornind spre Adapost. il putea simti cum o priveste si deveni constienta de felul in care i se unduiau soldurile cand pasea. Pana acum nu mai observase asta si nici nu avea cum sa mai schimbe ceva. Spera doar ca el nu credea ca o face intentionat. in loc sa treaca prin casa, porni pe aleea din spate si incepu sa apese in mod repetat manerul din spate al pompei. In cele din urma, tasni apa. Billy apuca o galeata si o aseza dedesubt. - Ei, ia uite ce avem noi aici. Ea scoase un tipat, scapa galeata si se intoarse. Apa ii sari pe fus­ ta, apoi ii uda ghetele. Era Kruse, baiatul de la bordel, impreuna cu trei prieteni. Tanarul incepu sa se apropie de ea. -U itati, baieti. Asta este fusta care a cerut sa ne fie demolate casele. Billy ar fi vrut sa se uite prin jur dupa ceva pe care sa-1 poata folosi sa se apere, dar ii era frica sa intrerupa contactul vizual. -A , dar nu ne baga in seama, don’soara doctorita. invarti din deget. Intoarce-te la loc si termina ce faceai. Noi nu te vom deranja. Cu o miscare lenta, Billy se apleca, lua galeata si se aseza astfel incat pompa sa vina intre ea si ei. - Ce vreti? - Sa te privim. Scotand o bucata de hartie din buzunar, incepu sa o plimbe intre degete. Ne place sa privim. Nu-i asa, baieti? Tinerii rasera incet, insinuant. - Imi pare rau de casa ta, incepu ea, dar cladirea aia trebuia sa fie reclamata. Pentru ca a fost daramata probabil ca v-a salvat vietile voua si familiilor si... prietenelor voastre. Unul dintre tineri intinse spre Kruse un saculet deschis cu tutun, dar continua sa se uite la ea, fixandu-i corsajul. Privirea lui ii dadu fiori. Se forta sa afiseze o expresie neutra apoi isi indrepta spatele. „Nu arata nici un semn de slabiciune. Fa-i sa uite ca esti femeie.“ y

y

y

1

y

9

159

-—

------------------—

Deeanne (gist ----------- --------------- ---

Dar baietii astia nu erau doctori care sa concureze pentru un loc in spital. Ei erau niste neispraviti care cautau pe cineva pe care sa dea vina pentru problemele lor. Imprastiind tutun pe foita lui, Kruse isi rula tigara apoi linse marginea hartiei in timp ce o fixa cu privirea. Pe Billy incepu sa o doara stomacul. -A steptam , don’soara, relua el ducand tigara in gura. Apleaca-te si da la pompa pentru noi. Avea nevoie de un bat si sa se puna cu spatele la un zid, astfel incat nici unui dintre ei sa nu se poata strecura pe langa ea. - Baieti, m erged acasa, inainte sa intrati in vreo belea, replica ea pe un ton surprinzator de calm. - Baieti? Scaparand un bat de chibrit pe partea din spate a pantalonilor, Kruse astepta sa inceapa sa arda, apoi il duse in dreptul tigarii si pufai in ea pana ce se aprinse. Ma tem ca te inseli, cucoana. Nu suntem baieti. Noi suntem barbati in toata firea. Vrei sa-ti demonstram? -Ajunge! se rasti ea autoritara. Am zis sa merged acasa si am vorbit serios. Tanarul trase adanc din tigara si imediat pufai fumul pe nari. -M a tem ca nu mai putem face asta. Noi nu mai avem casa, tii minte? Nu mai tinea. Nici macar nu se gandise la asta. In clipa urmatoare, Kruse arunca tigara si toti trei incepura sa o atace. Tipand, Billy se puse cu spatele langa un zid de caramida si invarti galeata. II lovi pe unui dintre ei, dar erau prea multi si prea puternici. Tinerii ii smulsera galeata din mana si-o aruncara deoparte. Ea incepu sa tipe si sa loveasca din maini. Unui dintre ei o apuca de par si o trase, lovind-o cu capul de o caramida. Billy simti durerea sagetandu-i tot scalpul. Ii deveni imposibil chiar si sa mai tipe. Altul ii astupa gura si nasul impiedicand-o sa mai respire. Le sim tea mainile peste tot, dar ea de aer avea nevoie si pentru asta se lupta acum. Il lovi cu genunchiul pe cel care statea lipit de ea. Tanarul gemu si se dadu inapoi. Ea trase aer in piept, dar, inainte sa apuce din nou sa tipe, primi un pumn in falca. Asta ii facu capul sa-i explodeze de durere. Atacatorul o apuca de brate si o azvarli inspre ceilalti doi. Cu toate astea, Billy continua sa se lupte. y

y

>

A

160

y

-—

— ------------------

Sacrificiuf in im ii -—

— --------------—

-Tineti-o, suiera Kruse, ridicandu-si vesta pentru a-si da jos bretelele. In clipa im ediat urmatoare, se trezi zburand in spate si in locul lui isi facu aparitia Hunter, care porni imediat spre cei doi care o tineau. Era incruntat, avea privirea concentrata, iar intentia i se citea clar pe fata. Baietii o eliberara si o luara la fuga. Billy se trezi direct in fund cu o durere care se raspandi in toata sira spinarii. Zgomotul de pasi de indeparta. Ea se ghemui la pamant luptandu-se cu o senzatie subita de greata. - Billy. Hunter se lasa intr-un genunchi. La naiba, esti bine? intre­ ba el fluturandu-si mainile pe deasupra ei ca si cum n-ar fi stiut ce sa atinga si ce sa nu. Unde te doare? „Peste tot “ -Lasa-m a... un minut. -V rei sa ma due sa-i prind? As fi fericit sa-i prind. Mai mult decat fericit. Inchizand ochii, Billy se prinse de cracul pantalonilor lui. - N u te duce! Incepu sa planga. Nu te duce. -B ine, iubito! Bine. Sunt aici. Chiar aici. Nu vad urme de sange, dar falca ti se umfla destul de tare. Pot sa te ridic? Sa te due inauntru? - Cred ca... o sa... vomit... - E in regula, draguto. E in regula. Hunter sari de cealalta parte a ei, apuca galeata si-si trecu mainile pe sub trupul ei. Haide, lasa-ma sa te tin si apoi tu... Billy isi goli continutul stomacului in galeata. - Ei, asta e ca atunci cand ne-am intalnit pentru prima data, doar ca atunci eu eram cel care dadea la boboci. Mai tii minte? Ea continua pana ce nu-i mai ramase nimic. -A sa, draga mea. Bun. Am sa te ridic si o sa te due in Adapost. Nu ti-au rupt mainile sau ceva, nu? -N u , sopti ea. - E in regula, draga mea. E in regula. Nu trebuie sa te fortezi. Fac eu toata treaba. Asa. Cand o ridica, simti ca i se revolta stomacul, iar asta o facu sa geama. -U sor, draga. Ajungem acolo intr-o clipita. Acesta fu ultimul lucru pe care si-1 aminti de dinainte sa lesine. 161

—

iDeeanne (jist

CapitoCuC29 Avea sa-i omoare. Mai intai avea sa-i caute, apoi sa-i lase lati, sa-i lege si sa-i aresteze. Dar nu putea sa-i aresteze. El avea autoritate doar in cadrul Expozitiei Internationale Columbiene. Simti frustrarea pana in stomac. Politistii texani aveau autoritate in orice tinut din Texas, uneori chiar mai mult de-atat, in functie de cine erau cei pe care ii urmarea. Dar colonelul spusese foarte clar ca Hunter nu avea autoritate in Chicago. Cu bratele incrucisate, ramase in picioare langa Billy. Femeile din Adapost il pusesera s-o duca la etaj si o culcasera intr-unul dintre paturile lor. Nu comentasera absolut nimic despre cat de murdara ii era rochia. Pentru ele, genul acesta de lucruri parea sa nu conteze. Hunter clatina din cap. Nu mai intalnise niciodata niste femei ca ele. Dar, acum ca o facuse, nu putea decat sa le ia drept etalon. Billy deschise meet ochii. Se trezise din lesin in doar cateva mi­ nute si incepuse sa le spuna tuturor ce avea nevoie - desi vorbele ii veneau mai greu. Acum, avea capul infasurat, iar la falca tinea gheata invelita intr-o panza. - Cum te simti? intreba el in soapta. In loc sa raspunda, ea ii surase pe jumatate, apoi se stram ba de durere si inchise iarasi ochii. Da, cateva capete aveau sa cada. De indata ce avea sa fie indeajuns de putemica, urma s-o oblige sa povesteasca la politie ce se intamplase. Apoi, el avea sa-1 conduca pe politisti la faptasi. Cand se gandi la ce avusesera in plan tipii aia, Hunter incepu sa tremure de furie. Inchisoarea avea sa fie prea blanda pentru ei. O femeie cu alura materna pasi in incapere, cu o postura increzatoare. Femeia avea parul grizonant si era plinuta. -Acum poti pleca, domnule Scott. Vom sta noi cu randul cu ea. ' Barbatul se freca pe ceafa. - O sa fie bine? - Zice ca nu are nimic rupt si ca se va vindeca. De vreme ce e doc­ tor, banuiesc ca va trebui s-o credem pe cuvant. - M-am gandit sa mai stau un pic, daca nu va deranjeaza, doar sa ma asigur. 162

—

---------------------

SacrijiciuC inim ii ---- ----------------------------

Femeia se indrepta spre un urcior aflat in colt si turna apa intr-un lighean. - E uda, murdara si nu se simte deloc confortabil. Asta nu pot s-o rezolv cat stai dumneata aici. Oftand, isi lua palaria din cuierul de pe perete, apoi se apleca spre Billy. -T e las acum cu domnita asta. Daca ai nevoie de mine, spune-i ei si eu am sa vin cat ai zice peste. Desi nu deschise ochii, ii surase slab - de data asta fara sa se mai strambe. Cand se indrepta o vazu pe femeie storcand o carpa. -A m sa fiu pe terenul de pe Polk Street, vizavi de cresa, o informa el. Inlaturam molozul. Daca ma cheama sau se simte mai rau, sa veniti sa m a chemati, ati inteles? - O sa venim sa te anuntam daca se schimba ceva. Lovind ritmic cu palaria in picior, Hunter se mai uita o data la Billy, apoi parasi incaperea. y

7

y

y

1

y

y

y

Billy se simtea de parca ar fi imbatranit cu cateva sute de ani. - O sa sperii toti pacientii cu vanataile pe care le ai pe obraz. Sora Findley ii inmana o cana cu ceai fierbinte. L-am rugat pe bucatar sa adauge niste ghimbir pentru umflatura. Hunter nu se bucurase deloc s-o gaseasca la lucru, dar, daca zacea in pat, nu avea sa se vindece mai repede. Si, oricum, nu putea sa doarma. Lua o gura de ceai. - Multumesc. Sper sa fie o zi usoara. Dar lucrurile nu fura deloc asa. Din cauza caldurii din ce in ce mai mari, la cabinet venira pacienti cu stari de oboseala, deshidratare si insolatie. Unii se prefacura a nu-i observa fata vanata, altii se holbara curiosi. Si, desi scapase din nenorocire doar cu niste rani minore, se misca incet si falca o durea ca naiba. La sfarsitul zilei, capul ii zanganea ca un clopot imens lovit cu o moneda. In timp ce se cufunda in scaunul de la biroul ei, cocheta cu ideea de a nu completa registrul zilei, dar ceilalti doctori se bazau pe el. Toti se bazau pe registre pentru ca, daca un pacient revenea, aveau nevoie sa stie ce tratam ent i se adm inistrase prim a oara. Concentrarea de care avu nevoie pentru a duce la indeplinire sarcina, o facu s-o doara si m ai tare capul. In cele din urma, isi incrucisa bratele pe birou si-si odihni capul pe ele. Urmatorul lucru pe care-1 y

y

163

- ______ - —

— —

T>eeanne (gist - —

—

------------

vazu cand se trezi fu Hunter, care se ghemuise langa ea si o m asa cu mana pe ceafa. - Esti bine, draguto? Billy continua sa-si ascunda capul lasand masajul lui s-o ajute sa mai scape de incordare. - E minunat. Ridicandu-se in picioare, Hunter incepu sa-i maseze si umerii. Un adevarat rai. Veni apoi randul spatelui si mai apoi incepu sa-i framante omoplatii cu degetele mari. - Bunica mea obisnuia sa le spuna aripi de inger. -Ihi. I-ar placea sa-i cunoasca bunica, ba chiar toata familia. Povestea despre ei cu mare dragoste. Mai traieste? Hunter ii masa acum partea de jos a spatelui oprindu-se chiar deasupra zonei in care se termina mijlocul si incepea sezutul. - Din pacate, nu. Dar era o batrana minunata. Cu degetele mari pe coloana, o masa urcand vertebra cu vertebra. Lui Billy nu-i venea sa creada cat de tare o calma. Trebuia sa-si aminteasca de asta data viitoare cand avea sa primeasca un pacient care suferea de o durere severa de cap. Ridicand usor capul, Billy isi trase bratele de pe birou si le lasa sa-i atarne pe langa ea apoi se aseza cu obrazul sanatos pe registrul pacientilor. Hunter incepu sa-i framante bratele. - Daca mergi sa te intinzi pe masa de consultatii de acolo, as pu­ tea face o treaba mai buna. - Nu cred ca se cuvine, murmura ea. -T u m-ai m asat pe mine. -A sta era altceva. Eu sunt doctor. Iti ofeream un tratament. -Ia r eu iti ofer tie un tratament. - Da, dar tu nu esti doctor. Hunter nu raspunse. - Cum mai e, apropo? intreba ea. Constipatia ta, vreau sa zic. - Billy... rosti el pe un ton apasat. - Intrebam si eu. - Mi-am revenit complet si nu vom mai discuta niciodata d es­ pre asta. Ea scoase un oftat in timp ce continua sa ramana cu ochii inchisi. El incetase de mult sa mai bea ceaiul ei si, dupa ce-1 trimisese sa fie m asat de sora Findley, renuntase sa mai vina. Asa ca, probabil, era nevoita sa-1 creada pe cuvant. y

1

y

164

-—

SacrijicmC xnim n ----------------------------

— ------------------

Usor, usor, miscarea mainilor lui incetinea, „tratam entur lui transformandu-se din masaj intr-o explorare sau o mangaiere. Intinzand palmele, o mangaie pe brate, pe umeri, pe gat si inapoi pana ce incepu sa coboare spre talie. Trupul ei simti o neliniste. Oricat de mult ar fi vrut sa se lase prada placerii atingerii lui, Billy isi lipi palmele de birou si se ridica. In spatele ei, Hunter ii puse mainile pe umeri. Lasandu-si capul pe spate, ea ii privi statura inalta. In ochii lui se putea citi pasiunea si ceva mai mult. Ceva mai profund. Dragoste? Poate. Poate. Hunter continua sa-i mangaie gatul arcuit, apoi si muta mainile spre fundele corsajului. - Ajunge, ii sopti ea. El incuviinta din cap in timp ce-si duse degetul mare spre adancitura de la baza gatului ei. - Falca ta arata dureros. - Ma doare. -Trebuie sa discutam despre ce vom face cu barbatii care ti-au facut asta, rosti el in timp ce-i dadea parul de pe fata. Billy isi incrucisa bratele si incepu sa si le frece. - Nu vreau sa vorbesc despre ei. Nu vreau sa ma gandesc la asta. - Politia trebuie sa fie informata. - Nu le spun, spuse ea tragandu-se de langa el si indreptandu-se spre scaunul ei. Ingenunchind langa ea, Hunter isi propti mainile pe birou si pe rezematorul de brate. - Nu are de ce sa-ti fie rusine. Nu ai facut nimic sa atragi asta. - Dar e vina mea. - Ce-ai facut tu? se incrunta el. - E vina mea ca li s-au demolat casele. - Le-ai salvat vietile. Cladirile alea erau o capcana a mortii. -T oate? Intinzandu-se, ii netezi o suvita rebela de pe frunte. Eu am vrut ca domnul Green sa darame doar cladirea aia, nu pe toate. Greu de spus cati parinti si copii au ramas pe drumuri din cauza mea. - Si eu am participat la asta. Si isi vor gasi unde sa stea, asta daca n-au facut-o deja. - Chiar crezi asta? intreba ea urmarindu-i spranceana cu varful degetului si mangaindu-i obrazul cu incheieturile degetelor. Barba mica o zgarie. Intorcandu-se cu fata la ea, Hunter ii saruta mana. >

165

----------- ------------------

Deeanne (gist- --------------------------

- Chiar cred. Dar, chiar si daca inca nu au gasit, asta nu scuza ceea ce ti-au facut tie. Isi lasa mana jos. -N u ii trimit in inchisoarea aia, Hunter. Daca o fac, vor ft nevoiti sa intre in cardasie cu cei mai depravati infractori care nu vor avea nimic mai bun de facut decat sa-i invete sa fie si mai neispraviti. -N u , Billy, trebuie sa... Ea ii puse mana la gura. -T e rog, hai sa nu ne certam. Sunt prea... Era sa spuna fragila, dar cuvantul o uimi intr-atat incat nu re­ usi sa-1 rosteasca cu voce tare. Hunter isi feri privirea. De nervi, ii tremura maxilarul. Billy ii atinse locul care pulsa, intrebandu-se ce fenomen fiziologic declansa o astfel de reactie. Hunter inghiti, marul lui Adam miscandu-se brusc in sus si-n jos. - Atata timp cat ei sunt acolo in libertate, tu esti in pericol. Billy ii atinse barbia si-1 intoarse din nou cu fata spre ea. - La cum aratai tu cand ai venit, sunt sigura ca nu vor indrazni sa se mai apropie de mine. -Atunci ma vei astepta? o iscodi el. Nu te vei mai intoarce in cartier decat daca sunt eu cu tine? Billy ii perie o seama de pe umarul hainei. - Haide sa nu ne certam, te rog. Hunter isi trecu palma peste fata. - Sa-mi spui cand te simti indeajuns de bine sa ne certam pentru ca n-am terminat cu asta. Billy ii prinse fata intre palme si se apropie. - Stai foarte, foarte nemiscat. La cat de aproape era, ii putea vedea particulele infime de negru in ochii lui cafenii, care ii faceau ochii sa para mai intunecati decat erau in realitate. Isi lipi buzele de ale lui. Abia il atinse, dar atat reusi cu falca ei vanata. - Ma conduci acasa? sopti ea cu buzele lipite de ale lui. - Da. In timp ce o ajuta sa se ridice in picioare, Hunter incerca sa-si ascunda nelinistea. Dintr-odata, ea isi dadu seam a ca nu-i spusese nimic despre faptele lui. - Iti multumesc ca m-ai salvat ieri. - Cu asta ma ocup eu. y

y

y

y

166

y

Sacrijiciuf inim ii Din tonul lui, isi dadu seama ca nu intentionase sa se laude. Pur si simplu, asa stateau lucrurile. Ii statea in fire sa-i ajute pe cei nevoiasi. Atunci ea era din randul celor nevoiasi? Ieri-dimineata ar fi negat asta categoric. Acum, nu mai era asa de sigura.

CapitoCuC30 Ceea ce nu reusisera sa faca rugamintile lui Billy legate de sustinerea locului de joaca, reusise fata ei lovita. Clubul femeilor din Chicago ii dedicase o intreaga jumatate de ora din programul sau. Billy tinu un discurs despre conditiile de trai de pe strazi si despre copiii care se jucau acolo, despre atelierele organizate in jurul meselor de bucatarie din casele darapanate, despre tragediile care se petreceau pentru ca mamele nu puteau sta acasa sa-si supravegheze prichindeii, despre tinerii nevinovati care sfarseau prin a fi arestati si despre conditiile oribile din inchisoare. - Infractiunea in zona de vest e de-a dreptul un sport. Purta ace­ easi rochie verde cu roz pe care o imbracase si la Congresul Femeilor. Era feminina $i moderna, chiar indrazneata. Fiecare tanar are o pornire animalica data de la Dumnezeu care are nevoie sa se manifeste. Daca noi nu-i punem la dispozitie un loc in care sa faca asta, atunci ei vor intra in tot felul de activitati infractionale pentru ca acestea ofera o cale de manifestare plina de aventuri. Femeile murmurara si incuviintara din capete. Nu aveau cum sa nu recunoasca asta de vreme ce Billy insasi se afla in fata lor ca o dovada vie. - Un loc de joaca le va oferi lumina si aer, continua ea, si le va da posibilitatea sa se distreze si sa invete importanta bunului-simt si a spiritului civic. Daca baietilor li se ofera spatiul in care sa-si consume energia si sa-si demonstreze forta, atunci nu vor mai avea nevoie sa frecventeze carciumile sau sa hoinareasca pe strazi, unde activitatile lor ii vor face sa fie arestati. Nimeni nu se misca. foar» Nimeni nu scoase un sunet. Toate stiau > te bine ce i se intamplase din cauza „activitatilor“ si a hoinarelilor adolescentilor. j

167

-—

---------------------

Deeanne

g i s t —

------------------- -

-P artea cea mai costisitoare a fost rezolvata, le reaminti ea, Terenul a fost achizitionat. Acum nu ne-a mai ramas decat cheltuiala incomparabil mai mica pentru amenajarea acestuia. Cred ca nu va fi nevoie de mai mult de doua sute de dolari. Isi puse ambele maini pe pupitru. Doamnelor, asta nu este doar o chestiune necesara, ci si una de mandrie civica. Putem reduce cazurile de imbolnaviri, putem curata inchisorile si ne putem reface reputatia orasului. Asadar, ce parere aveti? Sa oferim un loc de joaca sau sa marim spatiul inchisorii? Imediat rasuna raspunsul adunarii care ridica glasul si incepu sa aplaude entuziasmata cu mainile inmanusate. „Am venit. Am vazut. Am castigat.“ Billy nu-si scutura pumnul, nici nu-si rosti strigatul de lupta, dar vorbele ii rasunau in fiecare fibra a fiintei ei. >

Nu stranse doua sute de dolari, dar reusi sa adune o suta, ceea ce le permitea sa cumpere uneltele si materialele de care aveau nevoie pentru a incepe amenajarea. Domnisoara Addams o prezenta unui numar mare de alte posibile donatoare. Dupa nenumarate ore de vizite in care le descrise conditiile de pe strazi, pericolul in care se aflau copiii si le povesti despre nevoia absoluta a unui loc de joaca, Billy reusi in cele din urma sa adune si ultima suta de dolari care ii asigura pe ea si pe Hunter ca urmau sa aiba gardul de care aveau nevoie, materialele pentru restul amenajarilor si chiar si un paravan pentru groapa cu nisip. Hunter obtinu ajutorul baietilor si al adolescentilor la ridicarea nivelului terenului, la transportarea nisipului, la cioplirea lemnului si la pregatirea scandurilor. Billy recruta fete si voluntarele Adapostului Hull pentru impletirea coardelor, pentru fabricarea maturilor de jucarie, a cartoanelor pentru cusut, a scarilor din funie si a steagurilor. Cafeneaua domnisoarei Addams deveni locuinta ei de­ parte de casa si un loc in care lega prietenii cu femei de varsta ei si cu copii de toate rasele. In timpul petrecut acolo, il scotea adesea din cresa pe Joey si-1 aseza pe o patura de unde putea si el sa auda si sa vada toata agitatia. Intre activitati, il lua in brate, il hranea, il legana si le spunea povesti copiilor. Dupa ce il imbraca intr-o hainuta subtire din bumbac, Billy porni spre locul de joaca impreuna cu cinci fete cu varste intre sapte si zece ani. Terminasera de masurat funiile pentru leagane si voiau sa se laude in fata baietilor. Copilele pornira topaind inaintea ei cu coditele 168

--------------------------- ---

SacrijlciuC im m u

—

-----------------------

impletite balanganindu-se si cu fustitele fluturand in vreme ce evitau gunoaiele si sareau peste balti. Cand trecura prin dreptul aleii cu pompa de apa, Billy privi in josul drumului. Nu era nimeni acolo. Se fortase in cateva ocazii sa mearga pe acolo, dar, in loc sa-si cladeasca increderea, se demoralizase de tot. Asa ca ramanea pe strazile mari si era cu ochii-n patru cercetand mereu firidele si cadrele usilor ca sa descopere eventualele pericole. Kruse si acolitii lui nu-si faceau aparitia cand se afla Hunter in cartier, dar i se aratau adesea ei atunci cand el nu era prin preajma. Niciodata prea aproape, mereu de la departare, dar suficient cat s-o tina in corzi. Nu-i povestise insa nimic lui Hunter. Si asa era nefericit ca ea petrecea prea mult timp in cartier. Tura lui de noapte ii permitea totusi sa fie acolo aproape la fel de mult ca si ea: Ea ajungea insa diminetile, dar el abia dupa cateva ore de somn. Bine macar ca fata ii revenise la normal. Nu ii mai ramasese decat o urm a galbena ca o marturie a nenorocirii prin care trecuse. Era norocoasa si stia asta prea bine. Zgomotele fierastraielor, ale ciocanelor si rasetele copiilor ii ridicara moralul. Proprietatea lui Green se afla in antiteza totala cu numele sau. Pe terenul in forma de L nu crescuse nici un copac, nici un arbust si nici macar un fir de iarba. Pe de alta parte, acum nu mai gaseai nici urma de gunoi, de moloz, de deseuri sau de noroi. Pe masura ce se incheia o faza a constructiei, baietii care il ajutau pe Hunter erau din ce in ce mai mandri si se simteau din ce in ce mai stapani ai locului. Billy surase. Locul de joaca isi atingea deja scopul si nici macar nu fusese deschis. In zona de vest a terenului era mare agitatie. Baietii mai mari taiau bustenii in form a unor rondele. Altii i le inmanau lui Hunter, care apoi le aranja si le batea in cuie formand o colina uriasa pe care te puteai catara. -Priviti, dom nisoara doctor Tate! Ce inalta e! Fetele pornira in fuga spre structura tipand de fericire. Unul dintre baietii care lucra cu fierastraul se incrunta. -P lecati imediat de aici! N-aveti ce cauta aici. Se petrec lucrari periculoase. Patru dintre fete se oprira imediat si se descurajara, dar Elspeth, o fatuca irlandeza, care nu se daduse niciodata in laturi cand venise vorba s-o ajute pe Billy, nici macar nu incetini. Tanara avea o coada portocalie groasa si im pletita atarnata peste umar. 9

169

-—

— --------------- ---

'D eeanne (gist - —

— -------------- ---

- Locul asta de joaca e al vostru la fel cum e si al nostru, Terence McIntosh. Si, daca nu ne lasati sa vedem ce faceti, o sa-i spun mamei ca i-ai furat sarutari lui Kristin Hannigan. Baiatul se facu rosu ca focul si arunca fierastraul jos. Desi el nu avea parul portocaliu, era si el tot de origine irlandeza. - Retrage ce-ai zis sau o sa-ti para rau, foarte rau. Cu picioarele departate, Elspeth isi azvarli coada peste umar si se pregati sa-si infrunte fratele. Hunter sari cei trei metri care il separau de pamant si ateriza in fata ei apoi se intoarse spre Terence. Billy nu reusi sa-i vada fata lui Hunter si nici sa auda ce zisese, dar orice ar fi fost, il facu pe Terence sa se opreasca. Cu toate astea, cand Hunter se uita in alta parte, ochii verzi ai baiatului ii promisera surorii lui ca se va razbuna. Billy se alatura fetelor care inca mai ramasesera in spate. - Haideti. Hai sa le aratam baietilor ce am lucrat noi. Hunter ii cauta privirea, o saluta pe furis din ochi, iar apoi le facu semn fetelor sa se apropie. Acestea intinsera funiile pe jos pentru a le arata cum fusesera taiate de lungimea potrivita si fusesera inno­ date la unul din capete. -A sta nu e buna, rosti Terence apucand una foarte lunga cu noduri la ambele capete. -A ia e coarda noastra, tontule, vorbi Elspeth rotind ochii peste cap. Aruncand sfoara, Terence tasni catre sora lui. Hunter il apuca de brat cu un reflex rapid si precis. Billy era curioasa sa stie daca era la fel de rapid precum pistolarii cunoscuti in Vestul salbatic. Pasind in fata, il ridica pe Joey pe umar. - Cine vrea sa incerce coarda? Toti erau dornici, insa doar o fata si vreo doi baieti stiau cum se face. Billy era socata. Sprijinindu-1 pe Joey si mai sus pe umar, apuca un capat al franghiei si-1 indemna pe unul dintre baieti sa m earga la celalalt capat. -Acum, leagan-o in fata si in spate asa, il invata ea. Ca pe un hamac. Balansara franghia. -A sa, il incuraja ea observandu-i pe cei din grup. Elspeth, de ce nu incepi tu. Si cat tu o sa sari, noi o sa spunem: „Rozeta, panseta, crin, lalea, ghiocel si viorea.“ La ultimul cuvant, continua ea uitandu-se spre baiatul de la celalalt capat vom incepe sa leganam coarda pe deasupra. Esti gata? Muscandu-si limba, baiatul incuviinta din cap. 170

SacrijiciuC inim n - Cand vrei tu, Elspeth, relua ea. Fata sari cu usurinta peste coarda care se balansa in vreme ce coada impletita ii urea si-i cobora. -In regula, spuse Billy uitandu-se la ceilalti. Incepem. Rozeta, panseta, crin, lalea, ghiocel si viorea. Atunci incepura sa roteasca franghia peste capul fetei cu destul de multa precizie. Dupa cateva sarituri, Elspeth incepu sa recite o poezioara adusa la viata de temperamentul ei irlandez. Omu meu, omul meu e miner. Munceste-n Abbeyhill. E platit sambata. Cand cumpara o dusca. Duminica merge la biserica Cujuma de ora intarziere. Isi scoate butonii camasii Si-i pune pe o tava. y

y

-U n ... doi... trei... patru... Ceilalti copii incepura sa numere alaturi de ea pana ce Elspeth rata o miscare si opri franghia. Razand, fata alerga sa-1 inlocuiasca pe baiatul de la celalalt capat al franghiei. Urmatoarea care sa sara peste coarda fu o fata blonda. - Rozeta, panseta, crin, lalea, ghiocel si viorea. Spre uimirea lui Billy, fata isi recita poezia in germana, desi vor­ bea engleza fara cea mai mica problema. Cand termina, trecu in locul lui Billy. Urmatorul saritor juca asta pentru prima oara, asa ca Terace reci­ ta o poezie in locul lui. Eaver Weaver, cosarul Avea o nevasta, dar o pierdu, Isi mai lua una, dar n-o iubi, Asa ca pe cos ii facu vant. Unu... doi... trei... patru... y

Continuara pana ce veni randul tuturor. Cand Elspeth ajunse din nou in fata franghiei, ii facu semn lui Billy sa se apropie. - E randul dumitale, don’soara doctor Tate. 171

-—

----------------- —

‘D eeanne

g i s t -—

— ------------- —

-Vai, nu pot, rosti ea lovind usor cu palma spatele lui Joey. Eu tin copilul. - il iau eu. Orli, o fata evreica care statea mai in spatele grupului, alerga in fata cu bratele deschise. Muscandu-si buza, Billy se uita la Hunter care se afla de partea cealalta a randului de copii. - N-am mai sarit de ani buni. - O sa te descurci, ii spuse el facandu-i cu ochiul. Lasand copilul, se uita la cum se legana coarda, isi ridica fustele si incepu sa sara. - Rozeta, panseta, crin, lalea, ghiocel si viorea. Iti tinu rasuflarea, dar descoperi ca intra rapid in ritm - si la fel se intampla si in cazul poezioarei pe care trebui sa o recite in timp ce sarea. Doamna White trase o sperietura, In miez de noapte. Vazu o fantoma mancand paine prajita Catarata pe mijlocul felinarului. Unu... doi... trei... patru... Cu coltul ochiului, il vazu pe Hunter intinzandu-i palaria unuia dintre baieti si, imediat dupa aceea, pasind in fata. Dupa ce se uita o clipa la franghie, i se alatura si incepu sa sara cu ea. Copiii incepura sa chicoteasca extrem de incantati. Intorcandu-se cu fata la ea, fixandu-i privirea, barbatul isi rosti versurile tare si raspicat: Am sa ma insor? Spune-mi drept. E raspunsul da sau nu. Da, nu sau poate. Da, nu sau poate. Copiii incepura si ei sa recite in cor. -D a, nu sau poate. Da, nu sau poate. Da, nu sau poa... Billy rata o cadenta. Sfoara i se prinse de picior. -Ah! Intinse bratele ca sa se echilibreze. Apucand-o de talie, Hunter o trase langa el si-i sopti: - Poate ca da. 172

-—

--- -------------- ---

SacrtjicmC irnm ii

-------------------------- ---

Billy respira adanc si sacadat, pieptul miscandu-i-se ritmic in sus si in jos. Simtea ca ii sare inima din piept si nu era doar de la efort. - Cum iti mai e falca, domnisoara doctor Tate? o intreba el pe un ton bland, continuand sa o tina lipita de el. Billy stia de ce intreaba asta. -S u n t mult mai bine, domnule Scott. - Esti pe deplin recuperata? insista el ridicand un colt al gurii. - Da, cred ca da. Fetele incepura sa chicoteasca, dar baietii fura un pic dezamagiti de eroul lor care parca mai scadea putin in ochii lor. Terence afisa un ranjet de cunoscator. Billy se dadu in spate, sperand ca fata ei rosie avea sa fie pusa pe seama saritului. -Ei, fetelor, mai bine i-am lasa pe domnii astia sa-si vada de treaba. ii multumi apoi lui Orli si-1 lua pe Joey. Cand se dadu in spate, se lovi de trupul masiv al lui Hunter. El ii puse o mana pe talie, o opri si, cu mana cealalta, cuprinse fata bebelusului, pe care il saruta in graba. - Ne vedem in curand, flacau. Billy se uita peste umar la Hunter, care se apleca si o saruta fugar pe buze, chiar acolo in vazul tuturor. Baietii maraira, iar el surase. - S i pe tine am sa te revad in curand, draguto. Ma bucur ca te simti mai bine. Ea isi drese glasul, le puse pe fete sa adune franghiile, apoi se indrepta spre Adapost. -T e priveste, don’soara doctor Tate, ii sopti Elspeth uitandu-se peste umar. Nu te intorci sa-i faci cu mana? - Unui barbat ii place vanatoarea, Elspeth. Asa i-a lasat Dumnezeu. Nu trebuie sa le stricam distractia lasandu-ne prada prea usor. Astea erau sfaturi pe care Billy le primise de la mama ei. Surprinzator, ii placu foarte tare sa le impartaseasca si altora. Elspeth cazu pe ganduri, iar lui Billy aproape ca i se facu mila de baietii care aveau sa-i atraga intr-o buna zi atentia fetei. Versurile recitate de Hunter in timp ce sarea coarda i se repetau intruna in minte. il gasise? in sfarsit gasise un barbat de care era atrasa nebuneste, pentru care avea sentimente profunde si care urma sa stea acasa cu copiii in timp ce ea avea sa lucreze? il stranse pe Joey mai tare la piept si-i sopti la ureche: - Sper, micutule. Sper din tot sufletul. 9

7

173

- ‘Deeanne

g i s t

Capitofuf 31

o > Capitanul garnizoanei de politisti texani, domnul Heywood, era asezat vizavi de Hunter, in vreme ce palaria lui din fetru gri-argintiu era asezata pe scaunul de langa el. Nu parea deloc prea fericit. Sosise pe nepusa masa la Expozitia Columbiana si-si gasise cel mai bun politist inca dormind sau, cel putin, asa parea. In realitate insa, Hunter abia adormise. - Deci imi spui ca Rice te-a pus in tura de noapte? Desi capitanul tocmai implinise saizeci de ani si isi petrecea acum timpul verificandu-si subalternii mai degraba decat sa urmareasca banditi, inca mai avea o privire care te putea baga in sperieti. -D a, domnule. Fatadele, arcadele si pilonii cladirii cu preparate din fructe de mare reprezentative pentru New England fusesera impodobite cu plase de peste, homari, scoici si alte crustacee. Cladirea de doua etaje chiar din spatele cherhanalelor gazduia mii de clienti ai restaurantelor care intrau unul dupa altul. Hunter nu se asteptase nicio­ data sa se numere printre ei. Asta avea sa fie prima - si, probabil, ultima - masa extravaganta de la targ. Capitanul se lasa la loc pe spatarul scaunului. - In mai mi-ai scris ca Rice te-a mutat pe tura de zi. -A m fost desem nat sa controlez multimea venita la Congresul Femeilor, dar, la finalul acelei m isiuni, am fo st m u tat la C ladi­ rea femeilor. Capitanul se uita cu niste ochi mari la el. - Cladirea femeilor. - Da, domnule. Acolo exista obiecte de arta nepretuite, impreuna cu bijuterii, podoabe si obiecte de valoare im prum utate de la regine sau alte reprezentante ale regalitatii din alte tari. Dupa un moment de ezitare, adauga: M ajoritatea sunt destul de impresionante, domnule. Un chelner cu o camasa de marinar cu dungi albe si albastre si un batic rosu le aduse un platou cu scoici si doua farfurii. Capitanul nici nu se atinse de mancare. - Ai facut ceva sa-1 infurii pe Rice? 174

-—

—

-------------- --

SacrijicmC inimn -

------------------------ ---

- Nu, domnule. A zis ca a fost impresionat de felul in care m-am descurcat cu femeile de la Congres. Celorlalti paznici le-au creal probleme. - Dar nu si tie. Hunter isi aminti de felul in care intrase Billy pe geamul de la subsol. - Nu, domnule, eu nu am avut nici un fel de problema cu ele. Cu un oftat, capitanul isi potrivi servetul in guler si-si puse niste scoici in farfurie. - Dar ce-a fost cu focul aia mare care a izbucnit intr-una dintre celelalte cladiri? Ai facut ceva sa te remarci acolo? Hunter simti o tristete apasatoare. - Nu am avut ce, domnule. Se facuse tot ce se putuse face. Focul avusese niste proportii fara precedent si se declansase intr-un dintre zilele libere ale lui Billy. Pentru prima data, era bucuros ca era in zona de vest a orasului si nu avea cum sa fie chemata la munca. Nu-i placea deloc ideea ca ea sa fi fost nevoita sa se ocupe de victimele tragediei. - Si ce-i cu tura asta de noapte? continua capitanul. Hunter infipse furculita in cateva scoici. - Rice m-a mutat acum cateva saptamani. - Si ce pazesti? - Aceeasi cladire. Capitanul il privi fix, asteptand. Hunter baga scoicile in gura. -A sta e tot? insista capitanul. Tot timpul asta nu ai facut decat sa pazesti Cladirea femeilor? -Trebuie sa tin sub observatie si o alta cladire mai mica de aiaturi, dar nu e ceva care sa merite povestit. Heywood puse jos furculita si se rezema de spatarul scaunului. -D e ce te-a scos de pe tura de zi? Aveau probleme cu Cladirea femeilor in timpul noptii? - Nu, domnule. -Atunci, de ce te-a mutat? Hunter inghiti ce avea in gura. -A aflat de ceva ce am facut. - Si ce-ai facut? -A m ajutat un baiat de opt ani sa fie eliberat din puscarie. - Un copil de opt ani? Dar ce naiba a facut? - Niste baieti mai mari 1-au provocat sa fure o mana de carbune dintr-un tren dezafectat. 7

7

7

7

7

7

7

7

>

175

— —

------------- —

T>eeanne (gist ------------ ------------------

Capitanul se trase de ureche. -S i, in loc sa il duca acasa si sa le spuna parintilor, ofiterul 1-a arestat? - Baiatul era de pe partea gresita a raului. -A . Capitanul isi mai puse o portie. Si lui Rice nu i-a placut ca te-ai ocupat de eliberarea baiatului? -N u , domnule. Noi avem autoritatea doar in cadrul expozitiei. Nu vrea sa ne bagam in treburile orasului. - Inteleg asta. Sorbi din cafea apoi se uita spre berea apoasa. Asta e ingrozitor de slaba. - Stiu. Aici nu au decat apa statuta. Heywood lasa ceasca jos. - Presupun ca ai facut cum ti-a spus Rice, nu? Si te-ai tinut departe de inchisoare? - Da, domnule. Asta e bine. Pentru ca acasa situatia e destul de tensionata. Frontiera incepe sa dispara... si nelegiuitii odata cu ea... asa ca se aude ca vor sa micsoreze garnizoana de politisti texani, ba chiar sa ne desfiinteze. Hunter simti un gol in stomac. Toate planurile, toate visurile si tot viitorul lui era legat de politistii texani. Nu aveau cum sa-i desfi­ inteze. Nu puteau sa faca asta. - S a ne desfiinteze? Dar noi... nu pot face... nu-si dau seama... -Stiu . Noi ne luptam din greu, dar intre timp e foarte impor­ tant ca tu sa te descurci bine aici. Asupra expozitiei sunt atintite toate privirile, de la cei de sus la oamenii de rand. Daca ai putea face ceva, orice, care sa te faca sa fii remarcat, ei bine, zic si eu, ca ar ajuta. Hunter clatina din cap. -Aici nu se intampla nimic noaptea. Cea mai mare agitatie se creeaza atunci cand vreo ratusca din golf se aventureaza prea departe de mama ei. Expresia de pe fata capitanului deveni grava, facandu-1 sa-si arate varsta intru totul. -Trebuie sa recunosc ca sunt dezamagit, Scott. M-am gandit ca ne vei face mandri. Dar Cladirea femeilor si turele de noapte nu sunt ceva cu care sa te poti lauda acasa. Hunter se simti coplesit de rusine. El era unul dintre cei mai buni, daca nu chiar cel mai bun, politisti texani ai regimentului sau. Acesta sta era principalul motiv pentru care fusese trimis la expozitie. >

>

176

-—

---------------------

SacrijiciuC inim ii —

-------------------- —

Dar aici lucrurile erau cu totul altfel. Ei nu calareau, nu purtau pistoale asupra lor, nu creau ambuscade. El nu avea voie sa spuna mai nimic si nimeni n-avea nevoie ca el sa dea de urma vreunui proscris. Cu toate astea, nu avea sa-si gaseasca scuze. - Ce credeti ca ar trebui sa fac, domnule? - Ar trebui sa-ti faci treaba. Nu poti sa fii mai bun decat altii daca doar stai pe margine. Asa ca asigura-te ca faci tot ceea ce trebuie ca sa obtii o promovare pe o pozitie mai buna. Dupa ce arunca niste bancnote pe masa, comandantul isi trase scaunul in spate. Si, intre timp, stai departe de ceea ce se intampla dincolo de granitele acestei expozitii. Tu esti reprezentantul intregii noastre organizatii. Ceea ce faci... sau nu faci tu... poate avea o influenta destul de mare asupra felului in care va evolua situatia de acum incolo, adauga el ridicandu-se si asezandu-si palaria de fetru pe cap. Ma bazez pe tine, Scott. Cu totii facem asta. Hunter se ridica. - N-am sa va dezamagesc, domnule. -Vezi bine sa n-o faci. Capitanul iesi din restaurant. Trebuia sa se intMneasca cu guvernatorul in mai putin de o ora. Nu-i impartasise despre ce aveau sa discute. y

Hunter statea pe o banca de pe Insula lui Crockett cu coatele pe genunchi si cu fata ascunsa in maini. Roua din zori ii patrunse prin tesatura pantalonilor, dar tura i se terminase asa ca avea oricum sa-si scoata uniforma. Dupa intalnirea cu guvernatorul, capitanul pornise spre capitala Washington. Pericolul care ii pastea pe politistii texani il zdruncina pe Hunter pana in strafundul sufletului. Nu-si facea griji ca nu avea sa-si gaseasca alt loc de munca. Cu experienta lui, orice birou de serif din Texas avea sa-1 primeasca imediat. Dar el nu voia alt loc de munca. Politistii texani existau inca de dinainte de Alamo, desi totul devenise oficial abia in 1835. Cu toate astea, prin munca grea, disciplina si vointa de neclintit, devenisera o forta de temut, o legenda creata cu propriile lor maini. Investigasera crime, prinsesera jefuitori de band, urmarisera proscrisi, potolisera rascoale, trasesera mai repede decat pistolarii, isi aparasera granitele si pazisera presedinti. Servisera drept inspiratie pentru foiletoane si pentru povesti de spus in jurul unui foe de tabara. Doar cei mai buni erau primiti in regimentele lor. Iar el era y

177

---------- --------------- ---

T)ceanm

g i s t - -----------------------------

unul dintre ei. Ii placea insigna in forma de stea in cinci colturi, ii placea admiratia pe care o inspira, ii placeau pericolul si riscul, precum si faptul ca statea in aer liber. Asta era tot ceea ce-si dorise toata viata sa fie - politist texan. Majoritatea serifilor erau responsabili doar pentru un singur tinut, dar el nu era nevoit sa se limiteze doar la atat. El si tovarasii lui, politistii texani, vegheau peste tot Texasul si, datorita acestui lucru, erau chestiuni pe care le putea rezolva, infractori pe care ii putea urmari, in vreme ce alti oameni ai legii nu puteau face toate astea. Gandul ca o mana de politicieni molai si burtosi aveau sa semneze decretul de desfiintare aproape ca-i paraliza incheieturile. Oare nu intelegeau ca se indreptau cu totii direct in gura lupului? Ceea ce fad... sau nu fad tu... poate avea o influenta destul de mare asupra felului in care va evolua situatia de acum incolo. Hunter se freca la ochi cu palmele. Lucra in cadrul expozitiei de trei luni, insa nu se petrecuse nici o crima, nu se auzise nici o impuscatura, nu-si facuse simtita prezenta nici o banda de hoti si nici nu se spanzurase nimeni. Absolut nimic. Daca urma sa se intample asa ceva vreodata, el avea sa fie omul potrivit sa intervina. Dar, daca nu avea sa se intample - iar el se astepta la asta -, atunci oare ce trebuia sa faca sa se remarce dintre ceilalti? Fiecare membru al Garzii Columbiene era mai puternic ca un urs. Toti erau soldati in arm ata sau marinari si toti erau inalti si foarte puternici. 0 groaza dintre ei pu­ teau vorbi in doisprezece limbi diferite, in vreme ce altii erau experti in lupta cu spada. Inteligenta, disciplina si staruinta lor puteau sa le puna probleme politistilor texani de la el de acasa. Deci unde il situa asta pe el? In tura de noapte. Stai departe de ceea ce se intampla dincolo de granitele acestei expozitii. Nici macar nu voia sa se gandeasca la ce ar fi spus capitanul daca ar fi aflat ca Hunter construia un loc de joaca in inima orasului. Locurile de joaca nu erau tocmai ceva ce foloseau politistii texani ca sa inspire frica si respect. Cu toate astea, nu putea, pur si simplu, sa lase totul balta, nu acum cand era program at sa se deschida duminica asta, dupa slujba. Mai avea doar cateva detalii de pus la punct. Gardul din jurul terenului era term inat, groapa de nisip era umpluta, prajina era fixata, cadrul pentru leagane era inaltat. Mai avea de instalat balansoarul si de prins pe leagane sforile pe care pregatise Billy. In afara de asta, nu le mai ram anea decat sa deschida portile. y

'

y

178

>

7

SacrijiciuC inim ii Dupa ziua de duminica nu avea insa sa mai mearga in zona de vest. Trebuia sa ramana pe terenul unde se desfasura expozitia ca sa vada ce putea face ca sa-i ajute pe politistii texani. Poate ca va avea cum sa lucreze cateva ture in locul celorlalti, mai ales al acelora care pazeau artefacte nepretuite. Daca reusea asta si facea o treaba mai mult decat buna, era posibil ca sa auda colonelul si sa-1 mute inapoi pe tura de zi... poate intr-un loc cu renume mai mare decat Cladirea femeilor.

CapitofuC32 Billy isi puse mana streasina la ochi si-1 privi pe Hunter care lega ultimele panglici pe prajina. Cineva de la Clubul Femeilor din Chi­ cago raspandise vestea despre marea inaugurare de a doua zi a locului de joaca, ceea ce dedansase un val urias de sustinere. Mai multe scoli si persoane independente adusesera cosuri pline cu flori pentru competitiile de a doua zi. O fanfara se oferise voluntar sa cante pentru dansul din jurul prajinii. De asemenea, isi anuntase prezenta si un reporter de la Chicago Tribune. Billy era la fel de emotionata precum copiii. Invatase vreo doisprezece fete - toate de nationalitati diferite - pasii dansului in jurul prajinii, dar azi aveau sa repete in rochii si, pentru prima data, cu panglici adevarate. Fetele se grabira sa-si aleaga panglica de culoarea lor preferata si tinura fasiile in sus in vreme ce Hunter se strecura pe langa stalp si se indeparta de ele. Atunci, Billy incepu sa bata ritmic din palme. Fetele se infasurara cu panglicile si se desfasurara, se legara si se dezlegara, respectand schemele coregrafice. Avura multe porniri si poticneli pentru ca unele o luau inainte si altele ramaneau in urma, dar, in cele din urma, prinsera ritmul si impletira fasiile intr-un mo­ del complicat si colorat. Baietii care legau leaganele se oprira sa se uite. Copiii de dincolo de gardul de sarma stateau pe jos turceste si bateau din palme. Hun­ ter isi dadu palaria mai pe spate si incepu sa bata din picior. Cand se termina dansul, Billy ridica in aer bratele ca un pugilist si incepu sa sara. -D a! Asa! Fetelor, e foarte frumos! 179

Deeanne

--------------------------- -

g i s t ------------------------- —

Spectatorii lor adunati ad-hoc incepura sa le aclame, iar Hunter fluiera. Terence isi lua sora de dupa gat si-si freca incheieturile degetelor de capul ei. - Ai dansat bine, Elspeth. Fata il impinse in joaca si se elibera din stransoarea lui. - Domnisoara doctor Tate, le putem desface acum? Si, astfel, incepura din nou, numai ca de data asta executara pasii in sens invers. Chiar atunci, sosi si domnul Carlisle care ii saluta cu un strigat. Hunter ii deschise poarta si-i intinse mana. - Eddie, multumesc ca ai venit. Billy nu-1 vazuse niciodata pe domnul Carlisle imbracat cu altceva decat cu uniforma Garzii Columbiene pe care o purta in Cladirea fe­ meilor si fu cat pe-aci sa nu-1 recunoasca in haine obisnuite. El, la fel ca Hunter, era un barbat inalt si bine facut, dar, in vreme ce Hunter deborda de o masculinitate aspra de cowboy, domnul Carlisle avea o atitudine mai flusturatica, de frate mai mic. Caracterul lui fermecator si zambetul fugar le facu pe cateva fete sa suspine. Baietilor de optsprezece ani care aveau sa participe la parada militara de a doua zi li se permise accesul in zona, iar Carlisle incepu sa-i invete pasii. Billy ii lasa sa-si vada de treaba, le aduna pe fete si impreuna pornira inapoi spre Adapost. Isi simtea sufletul plin de bucurie. Fetele posace si obidite de dinainte acum vorbeau si radeau, sarau si se tineau de maini, alergau si cantau. Cu cat vorbeau mai mult in engleza si invatau obiceiurile americane, cu atat mai tare incepeau sa uite ca aveau culori diferite si ca veneau din tari diferite. Billy se opri la usa casutei in care se afla gradinita. Fetelor, voi mergeti in cafenea si incepeti sa sortati sacii, cartofii si funiile pentru maine. Eu merg sa-1 iau pe Joey si ma intorc. Intra in casuta plina de copilasi galagiosi si le facu cu mana educatoarelor. In loc sa-i surada si ele la randul lor, acestea se uitara una la cealalta si apoi evitara sa dea ochii cu ea. Poate ca fusesera copiii extrem de neastamparati. Ridicandu-si fustele, Billy incepu sa urce scarile alergand si fredonand printre dinti. Mirosul familiar de scutece murdare, lapte praf si pudra de talc o bucura si mai tare. Acestea erau mirosuri pe care avea sa le asocieze pentru totdeauna cu Joey. 7

>

7

7

7

180

7

—

------------------ --

Sacrijiciuf inim ii - ---------- ------------------

- Buna ziua, domnisoara Chaffee, saluta ea. Din nou, nici urma de zambet pe fata doicii corpolente, la varsta a doua. In schimb, lasa jos biberonul din mana, aseza bebelusul pe care-1 hranise pe umar si incepu sa-si legene scaunul. Billy traversa camera si se apropie de patutul lui Joey, care, insa, era gol. - Unde e Joey? Domnisoara Chaffee nu raspunse, iar asta ii dadu fiori pe sira spinarii. Se uita din nou in patutul lui Joey. Asternutul de pe pat nu era sifonat, ci, din contra, parea impecabil ca si cum ar fi lipsit de acolo intreaga zi. Fusese doctor indeajuns de mult sa stie ca bebelusii mureau adesea in patuturile lor aparent fara motiv, dar ea il vazuse ieri si parea bine. Mai mult decat bine, invatase sa rada si sa gangureasca, sa surada si sa murmure. Era sanatos, voinic si durduliu. Era... perfect. - Domnisoara Chaffee? Femeia isi ridica ochii albastri indiferenti. - Unde e? - Nu e aici. -A sta vad, dar unde e? Domnisoara Chaffee inghiti nodul care i se pusese in gat. - O doamna eleganta a venit sa aduca niste flori pentru maine. -Te rog, nu schimba subiectul, rosti Billy careia incepura sa-i tremure mainile. Doar spune-mi unde e. -A sta incerc sa fac. E... e cu doamna aia. - Cea care a adus florile? insista ea incruntandu-se. -D a. Rasufland usurata, Billy isi duse o mana la piept. -Vai, domnisoara Chaffee, nu face asta. M-ai speriat de moarte. Am crezut ca i s-a intamplat ceva. -N u, domnisoara, nu s-a intamplat nimic. E bine sanatos. - Slava Cerului! Junghiul de la inima incepu sa se mai usureze. Atunci sunt amandoi in cafenea? Domnisoara Chaffee isi cobori barbia care se plie in doua. - Nu, copila, am vrut sa spun ca 1-a luat cu ea. - Nu inteleg, baigui Billy clatinand din cap. - Ea si sotul ei nu au copii. Iar Joey... ei bine, toata lumea i-a auzit povestea, despre cum a fost abandonat la expozitie. Asa ca, doamna asta a venit sa se uite la el dupa ce a lasat florile, 1-a vazut si, ei bine, 9

)

9

9

181

-—

— ------------------

‘D eeanne (gist --------------------------—

a vorbit cu domnisoara Addams. Sotul femeii a fost si el de acord si totul a fost aranjat. Billy simti cum ii sare iarasi inima din piept. - Spui ca 1-a luat acasa cu ea? Ca sa-1 pastreze? Asa pur si simplu? S-a uitat o data si a zis „E al meu“? Bebelusul din bratele domnisoarei Chaffee incepu sa se agite, Doica il lua din nou in brate si-i dadu iarasi biberonul, Copilul cauta sa-1 prinda, insa, in incercarea lui disperata, rata varful de cauciuc, dar intr-un final il prinse in gura. Imediat o expresie de multumire se asternu pe chipul sau. Billy simti cum i se pune un nod in gat de emotie. Si Joey obisnuia sa faca asa. Se prinse de marginea patutului. - Cine era? Cum o cheama? Domnisoara Chaffee ii arunca o privire compatimitoare. - Nu stiu. Doar domnisoara Addams stie. Dar nu va putea sa... Billy navali afara din incapere, apoi pe scari si imediat afara pe usa. Cu fusta ridicata, alerga spre Adapost, pe usa din spate, prin bucatarie si apoi in salon, unde insa nu gasi pe nimeni. Porni apoi spre intrare, trecu prin primul si al doilea atelier pana ce, in sfarsit, dadu de domnisoara Addams in biroul octogonal. Batu la usa. - Domnisoara Addams? - Intra. Billy impinse usa si-o deschise. Respira intretaiat. - Mi-au spus ca 1-ai dat pe Joey. Domnisoara Addams se ridica repede si ocoli biroul. - Intra, domnisoara doctor. Billy clatina din cap. - Nu-i adevarat, nu? Se intoarce, da? Domnisoara Addams puse mana pe Billy. -T e rog sa in... - Nu, reusi ea sa ingaime. Nu. Cum ai putut? Stiai ce simt eu. Eu... el... cum ai putut? Domnisoara Addams isi impreuna mainile in fata. - Sunt un cuplu bogat si nu au reusit sa aiba copii. Ii vor putea oferi o viata onorabila si-1 vor iubi. Dumneata esti ca mine, o femeie care munceste. Nu esti casatorita si nu ai putea sa-1 pastrezi. Daca ai fi putut, n-ai mai fi fost aici. y

y

y

i

y

7

y

1 8 2

y

y

y

1

----------------------------- -

SacrijiciuC inimii -------------------------- ---

-A m ajutat, rosti ea cu lacrimi in ochi. Am ajutat cat de des am putut. -A sa este. Ai fost cu adevarat marinimoasa. Nu doar cu Joey, dar cu tot Adapostul Hull si cu copiii din zona de vest, dar noi nu suntem un orfelinat. Nu avem dotarile necesare sa putem lua co­ pii pe perioada nedeterminata. Pe Joey 1-am tinut o perioada in speranta ca-i vom gasi o familie iubitoare. Suntem extrem de norocosi ca am gasit pe cineva, mai ales ca e vorba de cineva care nu are nevoie de el sa-1 trim ita sa aduca bani sau sa munceasca intr-o ferma. Daca ar fi trecut inca o luna, am fi fost nevoiti sa-1 ducem la un orfelinat. Billy umfLa din nari incercand sa-si controleze emotiile. - Dar s-ar putea sa ma casatoresc. L-as fi luat eu atunci. Domnisoara Addams ridica din sprancene. - Intentionezi sa renunti sa mai practici medicina atunci cand te vei casatori? -N u , nu... El... barbatul cu care am sa ma casatoresc a fost de acord sa ma lase sa muncesc dupa casatorie. -Atunci cineva va avea grija de Joey? -E L - E l va fi... sotia? -D a. - Esti sigura ca n-ai inteles dumneata gresit? - Sunt sigura. Foarte sigura. Dar daca ne-am casatori imediat? II putem primi inapoi pe Joey? Facand un pas in fata, domnisoara Addams o lua de mana si o conduse spre doua scaune. Se asezara fata in fata. - N u pot sa-1 iau inapoi, doctor Tate. Nu ar fi corect, nu dupa ce 1-au primit deja in casa lor. Billy simti cum i se usuca buzele si i se lipesc in timp ce incerca sa le deschida. - Dar cu mine cum ramane? II am aproape de cand s-a nascut. Ea il are de mai putin de o zi. Te rog, domnisoara Addams. -Im i pare rau, nu pot. Trase aer adanc in piept si adauga: N-am s-o fac. - Cine 1-a luat? - N u pot spune. - Nu-mi poti spune nici macar cine sunt? -A sta a facut parte din intelegerea noastra. 18 3

------------------------- --

‘D eeanne

g

i s

t ---------------------—

Billy incepu sa-$i muste buzele in timp ce-si strangea brate­ le in jurul trupului. Nu era posibil asa ceva. Cum avea sa-1 mai gaseasca? Chicago era imens, avea peste un milion de locuitori. Putea fi oriunde. Putea la fel de bine sa fi fost dat unui cuplu care era in trecere pe la expozitie, Nu avea nici cea mai vaga idee ce sa faca, de unde sa inceapa. Dar Hunter avea sa §tie, iar el nu va permite una ca asta. El il va lua pe Joey inapoi. -Scuza-m a, dar trebuie sa plec, rosti ea ridicand-se brusc in picioare. Imediat, navali afara din birou, iesi pe alee iar apoi alerga intr-un suflet catre locul de joaca. Hunter o vazu de indata ce coti pe Polk Street si scapa funiile din mana. Tranti poarta la perete si nu se opri decat cand ajunse langa ea. Tanara se arunca in bratele lui, suspinand, incercand sa-i spuna, dar era prea suparata, prea tulburata. - Esti ranita? Billy clatina din cap. - S-au intors tinerii aia? Din nou facu semn din cap ca nu. -Atunci ce s-a intamplat? - Jooooey. Atunci, Hunter o lua in brate, linistind-o, mangaind-o pe par, lipindu-si buzele de gatul ei, totul ca s-o faca sa nu mai tremure. -Trebuie sa ne casatorim imediat, reusi ea sa ingaime in cele din urma. - De ce? Ce s-a intamplat? intreba el incremenind. O trase in fata ca sa-i poata vedea privirea. Baietii aia ti-au facut altceva luna trecuta decat... - Nu, nu. Nimic de genul asta. E vorba de Joey, continua ea stergandu-si lacrimile de pe obraji. -C e s-a intamplat? - L-au dar spre adoptie. -C e? Cine? - Domnisoara Addams, suspina ea cu lacrimile siroindu-i din nou pe obraji. L-a dat spre adoptie. Nu mai e. A plecat. Un cuplu de oameni bogati 1-a luat pe iubitul nostru Joey si au plecat ca si cum ar fi al lor. Dar e al nostru. AI nostru. Doar ca trebuie sa fim casatoriti daca vrem sa-1 pastram. j

184

SacrificiuC inim ii Hunter se uita spre casuta in care se afla gradinita ca si cum ar fi incercat sa inteleaga. - Stai asa, mai rar. Stai sa vad daca inteleg. Cineva 1-a adoptat pe Joey. Niste bogatani. Corect? - D a .’ -In regula. Si spui ca daca ne casatorim il putem avea inapoi? -D a. - Si cand trebuie sa ne casatorim? - Chiar acum. - Azi? spuse el ridicand din sprancene. Billy isi musca buza. - Ei, poate ca si maine ar fi bine. - Billy, se incrunta el, daca 1-au luat deja, esti sigura ca-1 vor mai da inapoi? - Sigur ca n-o vor face, vorbi ea cu ochii in lacrimi. Cine ar renunta la baiatul ala atat de dulce? Dar tu mi-1 vei aduce, nu-i asa? Privirea lui deveni nelinistita. - Nu-i asa? ridica ea tonul. - Cine 1-a luat? - Nu stiu. Domnisoara Addams nu vrea sa-mi spuna. Dar tu gasesti intotdeauna oameni. Cu asta te ocupi, nu? Gasesti oameni care se ascund. - Se ascund? - Pai, cam asa. N-o vor lasa pe domnisoara Addams sa-mi spuna cum ii cheama, asa ca e ca si cum s-ar ascunde. Hunter o trase langa el si-o intoarse spre Adapost. -Atunci, hai sa incepem cu domnisoara Addams. Billy pufni. - Mi-a zis ca nu-1 putem avea inapoi, nici macar daca ne casato­ rim, dar eu stiu c-o vom face. Stiu ca tu n-o sa permiti nimanui sa ni-1 ia asa pe Joey. Ajunsera in spatele Adapostului. Dupa ce o ajuta pe Billy sa se aseze pe treptele de afara care duceau in bucatarie, se puse si el langa ea si-i cuprinse ambele maini. - Stii, nu e cu adevarat al nostru. - Noi 1-am gasit si 1-am ingrijit. - Nu e chiar asa. Noi 1-am gasit, dar femeile de la Adapost au avut grija de el. -Poate, dar nu asa cum o fac eu. Eu sunt aici de fiecare data cand pot. Desigur, va trebui sa incepem sa le platim cinci centi y

y

*

y

y

y

y

7

1 8 5

---------------------------- -

[D eeanne

g i s t - -----------------------------

pe zi ca sa aiba grija de el cat suntem noi la munca. Cel putin pana se termina expozitia. Hunter se uita la mainile ei, apoi isi trecu un deget de-a lungul incheieturilor degetelor ei. - Billy, daca acel cuplu 1-a luat ca sa fie al lor si sunt bogati, atunci vor avea resursele sa ne impiedice sa-1 luam inapoi. Si nu va conta cine 1-a gasit. Billy isi smulse mainile dintr-ale lui. - Imi spui ca nu vei merge dupa el? -N u pana ce nu vorbesc cu domnisoara Addams si aflu toate informatiile. -Atunci du-te, replica ea incrucisandu-si bratele. Mergi si vorbeste cu ea. Eu am sa te astept aici. Hunter privi de-o parte si de alta a aleii. - Poate ar fi mai bine sa astepti in bucatarie. - Nu vreau sa intru acolo. O sa fiu bine. Du-te. Cu un oftat, barbatul se ridica. - Ma intorc repede. El intra in casa, iar Billy isi inconjura picioarele cu bratele, isi puse capul pe genunchi si lasa lacrimile sa-i siroiasca pe obraji. Stia ce urma sa se intample, ce avea sa spuna domnisoara Addams si nu mai era asa de sigura ca Hunter avea sa mearga dupa cei care il luasera pe Joey. Si, daca nu avea s-o faca, totul urma sa fie pierdut, pentru ca Joey putea fi oriunde. Oriunde. Cand usa din spate se deschise in cele din urma, se mai potolise din plans. Hunter se aseza langa ea, o ridica, o aseza la el in poala si o stranse in brate.

- Imi pare rau, draguto. - Nu, rosti ea strangandu-i camasa in pumni. - Imi pare rau. Nu putem face nimic. Iubito, acum apartine celeilalte familii. Cand isi lipi fata de gatul lui, descoperi ca pana la urma nu-i secasera deloc lacrimile. Suspina, se tangui si planse in hohote. El o legana, ii saruta crestetul, o batu usor pe spate si incerca s-o faca sa se linisteasca. Chiar si dupa ce termina, el continua sa o tina in brate. Cand, in­ tr-un final, isi ridica fata, soarele era deja la vremea apusului. -Vreau sa merg acasa. Abia atunci vazu ca si el plansese la randul lui. J

186

-

SacrijiciuC inimii -

CapitoCuC33 Billy statea pe marginea patului si mangaia rochia de la magazinul Marshall Field. Rochia cu dungulite subtiri albastre si metalice era vesela, de vara si feminina. Planuise de ceva vreme sa o poarte la inaugurarea locului de joaca, doar ca nu se asteptase ca, in loc de inima, sa aiba acum un bulgare de gheata. Stergandu-si lacrimile, trase aer adanc in piept, isi indesa batista in manecile de dantela, apoi merse la oglinjoara ovala pe care o avea in camera. Sub ochii ei umflati si obrajii patati, o funda frumoasa de un albastru luminos ii punea in evidenta gulerul in vreme ce o alta accentua volanasul de dantela de pe piept. Se intinse spre spate si aranja o a treia funda de la spatele fustei. Pentru cateva ore, avea nevoie sa lase durerea deoparte. La nivel rational, stia ca Joey nu era al ei si ca niciodata nu fusese, dar asta nu o facea sa-1 iubeasca mai putin si nici sa o doara mai putin. Cu toate astea, copiii muncisera din greu sa se pregateasca pentru festivitatile de astazi. Era momentul lor important, asa ca trebuia sa fie vesela si volubila. Asa ca, deocamdata, avea sa-si inchida sentimentele inlauntrul fiintei ei si sa se straduiasca sa treaca peste ziua asta fara sa se gandeasca la pierderea imensa pe care i-o cauzase absenta lui Joey. Isi lua palaria, si-o aseza pe cap si infipse un ac mare prin varf. Se asteptase ca Joey sa fie mereu acolo. Chiar daca intre ea si Hunter lucrurile nu aveau sa mearga, se gandise ca-si va putea vedea mai de­ parte de cabinetul ei si ca va veni sa-1 vada pe Joey ori de cate ori va vrea. In conditiile ei, in timpul ei si in orele de vizita ale Adapostului Hull. Cat de naiva si de egoista fusese! Atinse cu degetele florile care-i impodobeau borul palariei. Ii veni in minte privelistea lamentabila reprezentata de copiii care creau flori de carpa in cladirea lui Derry. Daca urmau sa vina azi la locul de joaca? Ce aveau sa gandeasca daca o vedeau purtand palaria asta? Scoase acul si o puse inapoi in cutie intrebandu-se daca urma sa mai poata purta vreodata o palarie. Cel putin, Joey nu avea sa munceasca intr-un astfel de atelier sau pe strada ca Derry. Tragand aer in piept, isi inchise sentimentele departe si porni in jos pe scari catre locul unde o astepta Hunter. >

>

'

7

y

1 87

----------- ---------------—

‘D eeanne (gist - ---------- -----------------*

Lui Hunter nu-i venea sa creada ce coada se formase, pe trei randuri de copii asezati de jur imprejurul locului de joaca. Domnisoara Addams aranjase sa fie prezenti si doi politisti in caz ca aveau sa apara probleme, dar Hunter spera ca simpla lor prezenta sa inhibe orice faradelege. Un lucru era sigur, nu-si dorea catusi de putin ca vreunul dintre copii sa ajunga in inchisoarea aceea ingrozitoare. Billy se plimba in graba de colo, colo, stabilind o zona pentru intrecerile in saci, dand instructiuni fanfarei din cinci membri, mergand in spatele unui batran marinar care-i invatase pe Hunter si pe baieti cum sa faca scari si hamace marinaresti si care acum le inspecta munca. In rochia ei de culoarea marii, Billy era cea mai draguta faptura pe care o vazuse vreodata. Dungile verticale ii atrageau privirea spre formele ei curbate, in vreme ce o funda de la spate se legana intr-o parte si-ntr-alta. Se asteptase sa aduca iarasi vorba de Joey, dar n-o facuse. Alesese in schimb sa sufere in intimitate. Ar fi vrut s-o linisteasca, s-o consoleze si s-o faca sa uite de durere, dar nici macar el nu se putea gandi la asta fara sa simta ca i se pune un nod in gat. Singurul lucru bun era ca stia ca ar fi dispusa sa se casatoreasca cu el. II ceruse chiar ea in casatorie acolo pe strada. Desigur, o facuse doar cu un scop, dar stia ca avea sentimente pentru el. Sentimente puternice chiar. Si, in mod clar, si el simtea ceva pentru ea, doar ca nu fusese asa sigur ca ar fi dispusa sa mearga in Texas cu el. Nu se gandea ca avea sa-i fie prea greu sa renunte la pacientii ei barbati. In fond, erau mai mult decat suficiente femei care aveau nevoie de medic. Dar o fata de oras care sa se mute in cealalta parte a Americii ca sa devina taranca, ei bine, asta era cu totul alta mancare de peste. Totusi, poate ca urma sa-si dea seama ca ea putea fi doctor oriunde, in vreme ce el putea sa fie politist texan doar intr-un singur loc. Ea zambi la ceva ce-i spusese batranul marinar, iar Hunter se tre­ zi la randul lui zambind doar pentru ca o vazu pe ea vesela. Isi baga mainile in buzunar. Avea sa-i dea de veste mamei lui sa-i trimita inelul bunicii. Solicitarea avea s-o uimeasca, dar va face cum ii va cere el. Se intreba cat ii va lua sa soseasca. Un nor intunecat pluti pana deasupra lor aducand o mult apreciata umbra deasupra locului de joaca lipsit de copaci. Hunter se uita la paravanul pe care Billy il pusese sa-1 construiasca in zona in forma de L a terenului, pentru bebelusi si pentru cei mici care aveau sa se joace 9

188

7

9

7

-—

------------------- ---

Sacrijiciuf inim ii ----------- ------------------

in groapa cu nisip. Cel putin azi, se parea ca nu doar ei urmau sa stea la umbra. Spera doar ca norul acela sa nu devina prea apasator. Unele dintre femeile de la Adapost se apropiara aducand cosuri cu flori de toate culorile. Acestea incercara sa treaca de multimea adunata si sa intre pe poarta, dar copiii care se uitau cu mare nerabdare prin gardul de sarm a nu le observara. Hunter pasi in directia lor. - Copii, faceti loc pentru doamne. Cand vazura florile, copiii incepura sa tipe entuziasmati si sa arate cu degetele printre randuri. In timp ce deschidea portile pentru femei, incepu sa clatine din cap. Copiii locuiau la doar zece strazi de o florarie. Dupa cum se purtau, isi dadu seama ca nu intrasera insa niciodata in magazin. Asta il facu sa se intrebe de cand nu mai pusesera mana pe orice fel de flori. O mana de baieti nu mai putura sa suporte asteptarea si incepura sa urce gardul. Alergand spre ei, Hunter il ridica pe unui si-i opri pe ceilalti. - Baieti, nu mai e mult, dar toata lumea trebuie sa stea la rand. Dupa ce ii duse dincolo de porti, descoperi un strengar de cealalta parte a terenului care sapase o groapa pe sub gard si reusise sa se strecoare pe dedesubt. Fusese urmat de inca vreo doisprezece copii si se indreptau direct spre leagane. Ceilalti copii se manifestara nerabdatori, fluierand, scuturand gardul si, din nou, urcandu-1. In loc sa-i prinda, Hunter se indrepta spre Billy. - O sa avem o rascoala, draguto, daca nu ne grabim sa deschidem poarta aia. Muscandu-si buza, ea se uita la ceas. - E inca devreme. Hunter isi aranja palaria. - Iti spun eu. Am reprimat o multime de revolte, iar asta e pe >

7

t

punctul de a izbucni. -A tunci crezi ca e bine sa deschidem devreme? - Ar fi prima oara cand as ceda in fata unei multimi, dar, pentru ca avem de-a face cu copii, nu prea am ce face. !i intinse cotul. Vrei sa ai tu onoarea? Apucandu-1 de brat, ea surase. -M i-ar placea. „Poate ca azi o sa fie o zi buna pentru ea“, isi spuse el. Spera din tot sufletul sa fie asa. >

189

-------------------------- —

'Deeanne

g i s t --------------------------- ---

Impreuna deschisera portile si valul multimii navali inauntru. Leaganele fura atacate, scarile de funie ocupate, balansoarele incalecate si mormanele de busteni urcate. Fanfara canta o melodie vesela, ba chiar armonioasa. Cei care nu ajunsera primii la echipament, luara mingile si corzile. Mamele cu carucioare murdare de noroi venira repede si ocupasera cele trei b an d pe care le construise el. La cateva minute dupa imbulzeala initiala, sosira Carlisle si sora Findley sa le dea o mana de ajutor cu intrecerile. - Marturisesc ca am crezut ca exagerati cand mi-ati descris conditiile de aici, le sopti sora Findley. Tivul rochiei ei galbene pastra urmele noroiului de pe strazi. E chiar mai rau decat mi-am inchipuit. Rata mortalitatii trebuie sa fie ingrozitor de mare. - Sigur ca nu exista cifre oficiale, ii raspunse Billy incet, dar vad sicrie conduse afara din bordeie aproape in fiecare zi. Carlisle, niciodata trist pentru mai multa vreme, il batu pe umar pe Hunter. - Esti pregatit sa organizezi grupul asta de strengari? - Sunt. Sufland in fluier, barbatul ii aduna pe copii si le prezenta concursurile. Baietii mai vanjosi isi aruncara pantofii si alergara cu picioa­ rele goale. Cei mai mici le urmara exemplul, iar printre ei se numarau si Derry, si Nefan. Hunter le lega gleznele fratilor si-i ajuta sa ajunga la linia de start a cursei in trei picioare dandu-le ponturi despre cum sa se sincronizeze. La semnalul lui Carlisle, pornira. Derry numara „Uno, due, uno, due“, iar Hunter striga sa-i incurajeze. O pereche de baieti din dreapta isi ridicasera de tot de pe pamant picioarele legate si, pur si simplu, topaiau. Ca sa nu fie intrecuti, Derry accelera numaratoarea. Nefan nu putu insa sa tina pasul si se prabusi la pamant. Dar florile acelea erau extrem de motivante asa ca se ridicara din nou. Caderea ii costase totusi, pentru ca fura depasiti de alte perechi si ajunsera pe locul al saptelea. Florile erau oferite doar primilor sase. Hunter alerga sa-i dezlege si fu uimit sa-1 vada pe Derry incercand sa-si ascunda dezamagirea. - Nu renuntati acum. Hunter se apleca si slabi nodul. Mai sunt cursele cu saci, cu cartofi, cea de alergare si cursele pentru cei mici. Dar nu se clasara bine in nici una dintre ele, iar Hunter le simtea dezam agirea atat de profund de parea ar fi fost a lui. Toate instinctele ii spuneau ca trebuie sa le dea pe furis un buchet, dar >

1 9 0

>

---------------------------- --

Sacrijiciuf inim ii —

----------------------

nu ar fi fost la fel cu castigarea unuia si nici nu ar fi corect fata de alti copii. Totusi, un lucru era cert. Nu avea sa mai ia niciodata de buna vegetatia bogata care ii inconjura baraca de acasa. Nu avea sa mai injure nici macar mierlele pentru ca macar veneau. Nineteen Ward nu avea nici un fel de pasari... absolut de nici un fel. Nu existau decat sobolani si viermi. Cand se terminara florile, porni exercitiul militar si fu executat dansul in jurul prajinii. La final, Billy i se alatura lui Hunter pe margine. - I-ai vazut pe baietii Molinari? o intreba el. -I-am vazut, replica ea cercetand zona. Unde sunt acum? - Derry e in balansoar, iar Nefan e in hamac. Tanara il privi. - Te-ai tinut dupa ei azi, nu-i asa? Ridicand dintr-un umar, Hunter se sprijini de gardul din sp a­ tele lui. - A venit si sora lor, Alcee? Cea care era legata cu lantul? Billy aproba din cap. - Da, slava cerului. A stat in groapa cu nisip toata dupa-amiaza. Dintr-odata, se declansa o lupta neprevazuta cu odgonul. Cand echipa din partea de sud incepu sa lege funia de un stalp al gardului ca sa castige un avantaj, Hunter se ridica de langa gard. - Ma intorc imediat. - Hunter? Barbatul se intoarse catre ea. - Baietii de pe partea cealalta triseaza. Clatinand din cap, barbatul alerga spre ei. El si Carlisle rezolvara problema si arbitrara pana ce avura un castigator. O pala puternica de vant involbura praful si, imediat, fu urm ata de un fulger. Mamele incepura sa se agite si sa-si adune copiii plini de praf, dar fericiti. Punea pariu ca asta era una dintre cele mai fericite zile pe care o avusesera de cand sosisera pe malurile lacului Michi­ gan. Era mandru ca facuse parte din ea. Domnisoara Addams le atrase tuturor atentia si ii chema in cafenea pentru racoritoare gratis. Cei care nu dorisera sa bage in seam a chemarea mamei lor isi dadura seam a ca nu puteau rezista tentatiei bomboanelor dulci care-i asteptau in Adapost. t

>

7

i

191

---------------------------- -

(Deeanne Q i s t —

----------------------

In cateva minute, locul de joaca fu parasit de cei mici. Carlisle, sora Findley si cei doi politisti ajutara la strangerea sacilor, a franghiilor, a cartofilor si a mingilor. - Domnisoara Addams a fost de aeord sa depoziteze tot echipamentul care nu poate fi lasat aici, ii informa Billy, Daca merged sa lasati acolo lucrurile pe care le-ati adunat, eu am sa-1 pun pe Hunter sa scoata panglicile alea. Cu mainile pline, Carlisle se uita la fasiile care fluturau in bataia vantului.

- Ai nevoie de ajutor? -N u. Cred ca e treaba de-o persoana. Hunter ii stranse umerii prietenului sau. Multumesc ca ai venit si ca i-ai invatat pe baieti exercitiul aia. Sigur s-au mandrit cu el. - Sunt baieti buni, rosti Carlisle surazand. Billy tinu poarta deschisa si le multumi inca o data. Hunter se catara greoi pe prajina si inlocui panglicile cu franghii, slabi o roata si transforma prajina intr-o mare tiribomba. In timp ce rula panglicile intr-un ghem mare, Billy se uita de jur imprejur. - Ei bine, cred ca a fost un succes deplin. Briza aduse cu ea miros de ploaie si anunta o scadere de tempe­ ratura. O suvita de par care i se incolacea in jos pe spate se ridica si se rasuci. - Fetele s-au descurcat minunat, remarca el. Nu stiu cum le-ai invatat sa lege fundele asa, dar in mod cert au aratat frumos. - Au aratat, nu-i asa? Hunter ii lua panglicile din brate si le infasura in partea de jos a stalpului. - Nu stiu care-i treaba cu tine, domnisoara Tate, dar eu nu m-am mai dat in leagan de foarte multa vreme. Ii intinse mana. Ce zici? Privirea ei se lumina si-1 prinse de mana. - Toata ziua mi-am dorit in secret sa ma dau. De indata ce se aseza, Hunter incepu s-o impinga starnind o bine-venita pala de vant in dupa-amiaza tarzie. Leaganele inca mai imprastiau mirosul de lemn proaspat taiat. Scartaitul franghiei ma­ sura timpul asemenea unui ceas care ramane in urma. - Nu trebuie sa ma impingi, rosti ea propulsandu-se cu ajutorul picioarelor. Pot s-o fac si eu. La naiba, dar independents mai era femeia asta! Cu toate astea, Hunter ii ignora protestele si continua s-o impinga. 7

192

9

Sacrijiciuf inim ii In cele din urma, Billy se lasa in voia balansului leaganului, cu capul plecat pe spate si cu picioarele intinse, razand peste umar. Vantul ii zbura fustele atatandu-1 cu imagini fulgeratoare ale jupei ei si ale gleznelor acoperite de ghete. !i revenira in minte imaginile din ziua in care se tarase in subsol. Nu putu sa se abtina sa nu-si inchipuie care trebuie sa fi fost perspectiva de pe cealalta parte a leaganu­ lui. Cand vazu ca pluteste destul de bine, apuca sforile si sari si el in leagan, picioarele lui inconjurandu-i soldurile. Billy tipa, apoi rase si isi incorda picioarele. Hunter invarti leaganul cu forta picioarelor si-1 propulsa si mai sus. Cand ajunsera cat de sus indraznira, amandoi incetara sa-si mai faca vant si, pur si simplu, se bucurara de moment. Billy isi sprijini capul de picioarele lui, iar el se bucura sa o simta si de libertatea de a pluti in aer. In cele din urma, incetinira. Billy isi tari picioarele pe pamant. Cand leaganul se opri, se ridica si se intoarse sa se uite la el. - A fost distractiv. Nu m-am mai dat in leagan in tandem de cand eram mica. Dara zimtata a unui fulger brazda cerul din spatele ei si, imediat, se auzi bubuitul indepartat al unui tunet. Avusese parul ravasit si inainte, dar datul in leagan ii desfacuse cocul si mai tare si-i eliberase suvitele de un blond-inchis care acum ii atarnau peste umeri si pe spate. Hunter se lasa in scaunul leaganului si-si puse picioarele pe pamant. -Vino aici. -N u stiu sa ma dau in leagan in poala cuiva, rosti ea fixandu-1 cu privirea. -N ici eu, recunoscu el departandu-si genunchii si batandu-se pe coapsa. Dupa ce se uita in jur, Billy facu un pas ezitant spre el. El o apuca de mana si o trase usor, iar ea se aseza. -A fost o zi perfecta, vorbi Hunter, una pe care copiii aia si-o vor aminti toata viata. Ea isi puse mainile in poala si privi in jos. - Da, cred ca asa vor face. Hunter ii lua o suvita si si-o duse la nas. Mere, piersici si afine. -A m crezut ca nu vei putea construi locul de joaca fara mine, con­ tinua ea ridicand privirea. Adevarul e insa ca eu nu 1-as fi putut face fara tine. Multumesc. 193

-—

-------------------- -

T^eeanne

g i s t - ---------- -------------- —

Hunter ii prinse ceafa cu mana si o saruta. Era prima data de cand aflasera de Joey, prima data de cand il ceruse de sot, prima data de cand ii trimisese vorba mamei lui sa-i trimita inelul. Ridicandu-i picioarele, i le trase peste ale lui si o aduse mai aproa­ pe. Ea isi trecu bratele pe dupa gatul lui, iar el o stranse mai tare de mijloc. Doamne, Dumnezeule, ce gust bun avea. Hunter isi infasura bratele si mai mult in jurul ei pana ce ii cuprinse tot spatele. 0 dorea cum nu mai dorise nimic pana acum in viata lui. Ar fi trebuit sa accepte atunci cand il intrebase. Daca ar fi facut-o, deja ar fi avut-o in patul lui pana acum. O picatura de ploaie ii cazu pe camasa si patrunse in tesatura. O ignora si-si trecu mana in jos de-a lungul soldului ei pana la indoitura genunchiului, apoi o trase mai aproape. Ea il imbratisa si mai strans in timp ce-si sprijinea picioarele indoite de sfoara leaganului. Voia s-o ceara. Voia s-o ceara chiar acum, dar nu avea inelul. Trebuia sa astepte inelul. Mana lui incepu sa se aventureze. Billy se intinse si o trase intr-o zona sigura. Barbatul isi dezlipi buzele de ale ei si isi ingropa fata in scobitura gatului ei, muscand-o, gustand-o, adulmecand-o. Ea isi trecu degetele prin parul lui de la spate si-i stramba palaria. „Casatoreste-te cu mine. Casatoreste-te cu mine.“ Dar n-o spuse cu voce tare. Nu inca. Inca o picatura si apoi inca una. Billy se dadu in spate si-si indrepta picioarele. -incepe sa... ^ _ - Stiu. Nu-mi pasa. Incepu din nou sa-i devoreze buzele. Cerul fu luminat fulgerator si imediat pamantul fu asurzit de o bubuitura inspaimantatoare. Billy se trase in spate si sari in picioare. Cerurile se deschisera. Hunter isi scoase palaria de fetru de pe cap, o aseza pe al ei, o prinse de mana si parasira locul de joaca alergand. - Panglicile! striga ea. - Lasa-le. Continuara sa fuga, picioarele lui improscand cu noroi la fiecare pas. Cand ajunsera la seara din spatele Adapostului, erau uzi leoarca, innamoliti, ramasesera fara suflu, dar radeau. Dandu-i capul pe spate, ii cuprinse fata. A

194

—

----------------- —

SacrijiciuC in im ii

-—

----------------■—

La naiba, dar ce te mai iubesc, draguto, ii dedara el sarutand-o din nou. Billy se lipi de el. Nici unui nu observa ploaia, ci doar fur tuna declansata in launtrul lor. y

CapitoCuC34 in doar doua saptam ani, delincventii pusesera deja stapanire pe locul de joaca. Chiar in zona aceea pe care o curatasera ea si Hun­ ter se desfasura exact genul de activitati pe care sperasera sa le mai imputineze. Derry ii inmana programul zilei. -Acolo langa groapa de nisip isi beau taria si te pun sa platesti un cent sa intri si inca unui ca sa te joci la orice. Billy se infurie. Se uita spre Cladirea femeilor dorindu-si ca Hunter sa fi fost acolo, dar un alt paznic ii luase de mult locul. - I-ai povestit domnului Scott? il intreba ea. - Am incercat sa-1 opresc de dimineata, dar era foarte grabit. I-am spus ca avea legatura cu locul de joaca, dar a continuat sa mearga. Apoi s-a intors si mi-a spus peste umar ca de acum nu mai poate face nimic pentru locul de joaca. Billy incuviinta. Probabil ca crezuse ca era nevoie sa repare ceva. Ii spusese ca avea sa incerce sa faca niste ture in plus in speranta ca va reusi sa treaca iar pe tura de zi. Si, cu misiunea incredintata de capitan si cu ordinul colonelului Rice de a nu se implica in alte activitati decat cele legate de expozitie, ultimul lucru de care avea nevoie era sa aiba de-a face cu ceea ce se intampla cu delincventii aceia. Pur si simplu, trebuia sa se ocupe ea insasi. - Cati erau? relua ea. Baiatul ridica din umeri. - Patru, opt, zece. Depinde cand te duci. - Si nimeni nu intra fara sa plateasca? - Nimeni in afara de fete. Fetele intra fara bani. Tot ce trebuie sa faca e sa se joace un joc. - Ce joc? - Nu prea stiu. Fata se asaza in centru si baietii formeaza un cerc in jurul ei. A sta e tot ce stiu. Sora mea s-a jucat o data, dar acum y

195

T)eeanne (gist nu vrea sa se mai duca niciodata. Nu stiu de ce. Eu m-as duce daca ar trebui doar sa ma joc ceva. Billy simti cum i se facu pielea de gaina pe brate. - Nu am stiu ca mai ai o sora in afara de Alcee. Derry pufni. -M ai am doua surori. Si frati mai am. Totusi, eu sunt singurul care nu munceste la fabrica. Se indrepta, umflandu-si pieptul de mandrie. Billy se intreba ce urma sa se intample cu el cand avea sa se termine expozitia. - Fratii si surorile tale au fost la inaugurarea locului de joaca? - Cred ca majoritatea. Nu prea stiu. Ii intinse o moneda de cinci centi pentru program. - Sa stai departe de locul ala, da? Cel putin pana imi dau seam a ce-i de facut. Sa le spui si fratilor si surorilor tale sa faca la fel. - Nu-ti face griji, rosti el scarpinandu-se intr-o parte. Ne bate tata daca cheltuim vreun cent. Nonsalanta cu care vorbi o intrista. Nu-si putea inchipui cat de ingrozitor putea fi sa nu ai copilarie, sa nu-ti cumperi niciodata sirop de lemn dulce de la magazin, sa nu mergi niciodata la scoala, sa nu ai duminicile libere si sa muncesti in fiecare zi de la sase ani pana cand mori. -M ultum esc pentru program, Derry, rosti ea tragand aer in piept. - Cu placere, domnisoara doctorita. - Doctor Tate m-a rugat sa-i arat cum sa se apere in caz ca este atacata. Hunter se uita atent la Carlisle. Gardianul il cautase in Cladirea Electricitatii unde isi luase inca o tura. Se incrunta continuand sa faca semn unui sir de oameni spre intrarea in teatrul lui Alexander Graham Bell. - Ce-a facut? Carlisle ridica din umeri. -A m intrebat-o cine o deranjeaza, dar mi-a zis ca nimeni, ca doar vrea sa invete cum se face. - Ma indoiesc ca e asa. -S tiu . - Si ce i-ai spus? >

1 9 6

SacnjiduC im m u -Sa-1 loveasca in fluierul piciorului, in nas, sa-i dea un genunchi in vintre, apoi s-o ia la fuga. Hunter pufni. - Cand s-a intamplat asta? -Azi, chiar inainte sa piece. Am intrebat-o pe Imogene daca i-a zis ei ceva, dar nu stia nimic. Abia dupa un minut, isi dadu seama Hunter ca se referea la sora Findley. Se uita la ceasul de buzunar. - Cu programul ei si turele mele, n-am apucat s-o vad decat foar­ te putin. Instinctul imi spune ca problema ei are legatura cu cineva din zona de vest, dar, acum nu mai e Joey, n-a mai fost acolo de la deschiderea locului de joaca. Mi-a spus ca e prea ocupata sa lucreze la o lucrare despre nu stiu ce bacterii. Esti sigur ca n-a mai zis si altceva? Carlisle ii facu semn din cap ca e sigur. -Nimic. Dar Imogene mi-a zis ca doctorita merge maine in zona de vest. Hunter injura printre dinti. A doua zi era ziua ei libera, iar el avea din nou tura dubla. Hunter opri sirul de oameni. - Ma tem ca nu mai puteti intra la spectacolul asta, dar veti fi primii la rand pentru urmatorul. Bombaneli nevinovate se raspandira rapid printre cei care tocmai ratasera intrarea. Inainte sa inchida usile, Hunter se uita inauntru. Multimea se asezase pe locurile de sub un receptor urias de telefon construit in acoperisul teatrului. In cateva minute, o orchestra din New York avea sa inceapa sa cante. Cu toate astea, toti cei din incapere aveau sa auda spectacolul ca si cum ar fi fost chiar langa ea si nu la mii de kilometri departare. Dupa ce intalni privirea unui gardian afiat in interior, Hunter incuviinta din cap, se trase in spate si inchise usile. - Multumesc ca m-ai anuntat, Eddie. O sa incerc s-o prind dimineata intre tura de noapte si cea pe care o s-o fac in locul lui Pete Stracke. Carlisle dadu aprobator din cap. -A s face eu in locul lui Pete, dar trebuie sa fiu in Cladirea 9 femeilor. Hunter scutura din cap. -M ultumesc oricum, prietene. Poate ca intreba pentru altcineva. Oricum, o sa aflu maine. >

197

'Deeanne (gist Dar, in dimineata urmatoare, intendenta de la receptia Caminului pentru femei refuza sa o trezeasca pe Billy. Hunter se uita la ceas. Nu avea timp s-o astepte pe treptele din fata, asa ca ii lasa un mesaj prin intermediul intendentei, apoi se intoarse la expozitie.

Derry isi lega sora cu lantul de masa. Nu-i placea deloc sa faca asta, dar, saptam ana trecuta, unui dintre copilasii de vizavi cazuse pe fereastra pentru ca fusese incuiat intr-o camera fara sa fie legat. Erau inca urme de sange pe strada in locul unde cazuse. Se cutremura. Nu voia sa i se intample acelasi lucru si lui Alcee. Baiatul se ghemui in fata copilei. - M am a o sa fie acasa inainte sa-ti dai seam a, asa ca sa fii cuminte, da? Nu primi nici un raspuns, nu ca 1-ar fi asteptat. Trecu prin celelalte camere ale cadirii, cobori scarile in graba, apoi, chiar inainte sa iasa, ii facu cu mana bacanului. Tocmai ajunsese pe Halsted Street cand o vazu pe doctorita trecand pe langa Adapost si apoi cotind spre Polk Street. Probabil ca mergea la locul de joaca si parea furioasa. El mersese acolo doar duminica, dar ceilalti copii ii povestisera ca baietii aia erau acolo in fiecare zi. Derry se uita in stanga si-n dreapta dupa domnul Scott, dar nu-1 vazu. Cand avea sa fie mare, voia sa se faca si el politist texan ca domnul Scott. Stia ca el nu ar lasa-o pe don’soara doctor sa mear­ ga la locul de joaca singura, chiar daca pe fete le lasau sa intre pe gratis. Asa ca se intoarse, alerga inapoi in casa, isi lua prastia si o mana de pietre, apoi se grabi sa ajunga la locul de joaca. In loc s-o ia pe Halsted Street, continua sa inainteze pe aleile invaluite in umbra. Cand ajunse pe Polk Street, mai aduna cateva pietre, apoi se strecura intr-un apartam ent in care locuia unui dintre prietenii lui. Nu era nimeni acasa, dar intra oricum. Deschise fereastra care dadea exact spre locul de joaca. Nu putea auzi ce ziceau, dar tipilor nu le placea deloc ce le spunea don’soara doctor. Baiatul isi fixa o piatra in prastie, tinti, o intinse si astepta. y

198

7

y

-—

— --------------- -

SacrijiciuC inim ii - —

--- ------------- —

Tipul mai mare o apuca de brat, iar ea il lovi tare. Derry isi lansa piatra. Rata, dar tipul o auzi suierand pe langa el si-si intoarse fata spre strada. Derry mai lansa una, apoi inca una. Baietii isi ridicara bratele ca sa se apere. Doctorita alerga pe poarta. Conducatorul grupului de baieti il zari pe Derry si striga la el. Copilul insa continua sa traga pana ce doctorita reusi sa ia ceva avans. Atunci fugi si el la ran­ dul lui. Poate ca politistii texani nu fugeau, dar tipii aia de pe locul de joaca erau chiar mari si foarte rai, mai ales cand beau. Ultimul lucru pe care si-s dorea era sa fie prins de ei cand era singur. Hunter pasea de colo, colo pe palierul din fata caminului lui Billy asteptand ca ea sa raspunda chemarilor lui. In clipa in care terminase programul, venise la ea, dar descoperise ca nu era acasa si ca mesajul lui nu ajunsese niciodata la ea. Imediat, plecase calare in zona de vest, dar ea deja venise si plecase. Asa ca plecase inapoi calare, mort de oboseala si extrem de nervos. Nu se barbierise, nu se spalase, nici nu dormise si nici nu mancase. In cele din urma, iesi si ea. Surasul ii pali imediat ce dadu cu ochii de el. - Arati ingrozitor. Ai febra? intreba ea ridicand o mana cu intentia de a-i atinge fruntea. Barbatul insa se feri. - Cine te ameninta? - Cand ai dormit ultima oara o noapte intreaga? rosti ea incruntandu-se. - Nu-mi raspunde la intrebare cu o alta intrebare. -Atunci nu te rasti la mine. Desfacand si inclestand pumnii, Hunter incerca sa-si mai domoleasca tonul. - Cine te ameninta? - Nimeni. - Ai face bine sa te mai gandesti. - Ce vrea sa insemne asta? se incrunta ea. -Vrei sa incerci sa mai raspunzi o data? Billy isi freca tamplele si scoase un oftat. - Fredrick Kruse si prietenii lui au pus stapanire pe locul de joaca. Ca sa intre, le cer baietilor un cent si inca un cent sa se joace cu echipamentele instalate. Si cine nu plates te ia bataie. II fixa cu privirea. Plata pe care o solicita fetelor e de natura mai personala. 199

---------------------------- -

‘Deeanne

g

i s t ---------------------------—

Hunter simti cum il cuprinde furia. - De unde stii? - Mi-a povestit Derry. Incepu sa-i tremure maxilarul. - Si presupun ca azi ai fost acolo ca sa vezi cu ochii tai? -A sa e. -Billy, spune-mi ca nu i-ai infruntat. Ea isi incrucisa bratele. - N u am stiut ca vor fi ei. Cand am aflat, intrasem deja pe poarta. Hunter isi scoase palaria si incepu sa-i stranga marginile. - N-ai invatat nimic de data trecuta? Billy se bosumfla. -Ti-am zis ca n-am stiut ca aveau sa fie ei. - La naiba, femeie, cine altcineva credeai c-o sa fie? - Derry mi-a zis, se incorda ea, ca erau intre patru si zece baieti. Asa ca am presupus ca nu sunt ei. -Z ece? Zece? Si oricum te-ai dus? - Hunter, n-am de gand sa-i las sa ma controleze pe mine sau pe copii. Nici nu frica, nici cu altceva. Isi incrucisa bratele incepand sa respire sacadat. -A sta nu inseamna ca te duci acolo ca si cum te-ai grabi sa ajungi pe lumea cealalta. Ai nevoie de un plan, de o strategie. Oftand, continua sa vorbeasca pe un ton mai bland: Stii ce mi-ar placea mie foarte tare? - Nu am nici cea mai vaga idee. Se uita direct in ochii ei. - Mi-ar placea ca macar o data sa vii mai intai la mine inainte sa te arunci cu capul inainte. Macar o data, crezi ca-mi vei da vreo sansa? Stiu ca esti desteapta, stiu ca ai o educatie aleasa, stiu ca sunt lucruri pe care le poti face la fel de bine... daca nu mai bine... decat unii bar­ bati, dar sunt, de asemenea, cateva lucruri pe care noi, barbatii, le putem face si tu nu. Si unul dintre ele e sa ne descurcam cu batausii. Billy isi pleca privirea. - Recunosti macar asta? - Esti mai puternic, spuse ea. Asta recunosc. Nu era chiar o recunoastere completa, dar era un inceput. -A tunci ma vei lasa pe mine sa ma ocup de ei? - S-a rezolvat deja. - Cum? insista el ridicand din sprancene. y

y

>

y

y

y

>

>

9

2 0 0

-------------—

—

-

SacrijiciuC inim ii

- --------- -------------- —

- Dupa ce am vizitat locul de joaca, am fost la Adapost. Am decis ca locul de joaca trebuie supravegheat. Domnisoara Addams a fost de acord sa faca rost de voluntari de indata ce reuseste sa stabileasca un orar. Asta inseamna ca locul de joaca va fi deschis doar la anumite ore, dar e singura solutie pe care am putut-o gasi. Hunter inclina aprobator din cap. - E o solutie buna numai ca, intre timp, nu ai cum sa-i tii pe infractori departe. - 0 sa punem lacat la poarta. - S i daca vor decide sa invadeze locul de joaca in timp ce e supra­ vegheat? - Domnisoara Addams va ruga un politist sa ne ajute pana se linistesc lucrurile. - Unui din cei care au fost la inaugurare? - Presupun ca da. N-a specificat. -D a r azi? intreba el punandu-si palaria pe cap. Ti-a facut ceva Kruse? Nu se vedeau urme de vanatai, dar asta nu insemna ca nu avea. - A incercat, dar 1-am lovit si apoi am fugit. Hunter astepta cateva dipe incercand sa-si pastreze calmul. - Si nu te-au urmarit? 9 - Nu, replica ea privindu-1 confuza. Nu prea stiu ce s-a intamplat, dar, pur si simplu, mi-a dat drumul si am fugit. Se putea ocupa el de Kruse. Baiatul si banda lui ram asesera ascunsi, dar Hunter stia ca-i putea gasi. Problema era ce avea sa faca odata ce-i va gasi. De arestat, nu putea pentru ca nu avea nici o autoritate. Nu putea sa-i reclame la politie pentru ca, in felul acesta, aveau sa afle si Rice, si capitanul. Presupunea ca le putea trage o sperietura zdravana, dar, daca afla Rice, din nou isi punea si slujba si pe politistii texani in pericol. Si pentru ce? Pentru patru proscrisi de care politistii de la locul de joaca se puteau ocupa fara probleme? Nu, trebuia sa se tina departe de asta. Trebuia sa lase politia din Chicago sa se ocupe. Ii lua mana lui Billy si-si impletira degetele. - Kruse e periculos. Nu vreau sa stai pe langa el. Asa ca fara confruntari cu el sau cu cei de teapa lui, da? - In regula, raspunse ea muscandu-si buza si dand aprobator din cap. -A sculta, vorbi el dupa ce-si scoase ceasul si-1 deschise, o sa incerc sa trag un pui de somn inainte sa-mi inceapa tura de noapte. Dar 9

9

9

2 0 1

-—

------------------—

‘Deeanne

g

i s t - —

- ---------- —

-

maine la pranz o sa fiu liber. Vrei sa mergem in Cladirea agriculturii? Sa mancam niste mancare de-aia gratis pe care o ofera expozantii? Am auzit ca cei de la Quaker Oats fac briose si prajituri proaspete. - Mi-ar placea. - Esti bine? o intreba el lipindu-si buzele de palma ei. Privirea tinerei se intrista. - Imi e dor de el. - Si mie, draguto, ofta el si dand aprobator din cap. Si mie.

Curand, august se termina si veni septembrie, care aduse si o vreme ceva mai racoroasa. Rice aflase despre turele facute in plus de Hunter si le apreciase nu numai reinstalandu-1 pe tura de zi, dar desemnandu-1 sa pazeasca tablouri valoroase in Palatul de Arta. Iar acum primise vesti si mai bune. Sosisera de dimineata printr-o telegram a si se aflau in interiorul buzunarului de la haina. Candida pentru functia de capitan. Batranul capitan Dunwoody de la Compania B se hotarase sa se pensioneze de anul urmator, iar Heywood avea sa-1 propuna pe Hunter ca posibil succesor. Cu entuziasmul lui si cu atmosfera linistita din Palatul de Arta, orele trecura extrem de repede. Nerabdator sa i se termine tura ca sa poata merge la Cladirea femeilor si de acolo sa ia pranzul cu Billy, se trezi de mai multe ori verificandu-si ceasul de buzunar. Abia astepta sa-i dea si ei vestea cea mare. Cand, in sfarsit ajunse acolo, descoperi ca ea intarzia. Daca nu avea sa termine consultatia foarte curand, urmau sa rateze pran­ zul cu totul. Din obisnuinta, facu un tur al parterului. Cand se in­ toarse, un barbat inalt care se tot plimbase in dreptul intrarii si mai devreme era tot acolo. Avea fata trasa, iar parul dat cu briantina ii era ravasit. - E totul in regula, domnule? il intreba Hunter. Barbatul il privi cu ochi goi. - A£i tot dat tarcoale prin hoi precum o veverita inchisa in cusca, relua Hunter privindu-1 cercetator. Pot sa va ajut cu ceva? 202

Sacrijiciuf inim ii -N u , imi pare rau. Am o... Se uita spre usa care ducea spre Biroul de confort public, apoi din nou la Hunter. Parea confuz. Doamna cu care sunt e in infirmerie. Hunter zambi. -A , da? Ei bine, nu trebuie sa va faceti griji. Doctorul de aici e cel mai bun dintre toti. - Da? Atunci el e instruit? -A absolvit cum laude la Universitatea din Michigan. §i e o ea, nu un el, adauga dupa un moment de pauza. - Cine e o ea? se incrunta barbatul. - Doctorul. Tipul ramase cu gura intredeschisa si se dadu un pas in spate. - El e o ea? Hunter aproba cu o miscare din cap. - Vrei sa spui ca sotia mea nu e consultata de un doctor adevarat? se rasti barbatul. Hunter isi ingusta privirea. - E adevarat. Si, inainte sa mai spui ceva, probabil ca ar trebui sa afli ca e femeia mea. Celalalt avu bunul-simt sa nu mai comenteze nimic. In schimb, isi relua din nou mersul. Clatinand din cap, pentru ca nu avea nimic mai bun de facut, Hunter mai dadu o a doua tura pe la parter. Se opri in fata unor manechine imbracate in costume de pe vremea puritanilor pana in prezent. Pe fata ii aparu un suras vag. Vreun poznas pus pe glume o aranjase pe insipida femeie puritana cu o palarie eleganta care apartinea femeii din vremea Razboiului Civil si cu un guler de vulpe al femeii din New York. Dupa ce se uita in toate partile ca sa se asigure ca nu-1 va vedea nimeni ca se „joaca cu papusile", Hunter o aduse pe puritana la sobrietatea ei initiala si inapoie celelalte obiecte de imbracaminte proprietarelor de drept inainte ca doamnele din Consiliul de Admi­ n istrate sa apuce sa se enerveze. Nu voia sa-1 acuze pe Carlisle de asta, dar singura modalitate de a se asigura ar fi fost sa m arturiseasca faptul ca rearanjase manechinele. Iar el nu avea sa recunoasca una ca asta in fata nimanui. Cat timp Billy o consulta pe pacienta, Hunter aflase ca barbatul din hoi prezenta in Sala Mecanismelor un sistem de stingere a focului inventat de el in vreme ce sotia lui era profesoara pentru cei fara auz in Cladirea copiilor. y

y

7

>

2 0 3

— ----------------

T>eeanne (gist -----------------------—

De indata ce cuplul pleca, Hunter deschise usa cabinetului, dar fu nevoit sa se dea rapid intr-o parte ca sa evite ca sora Findley sa dea peste el. -Scuza-m a, domnule Scott. Imi pare rau. Plecam la m asa si nu m-am mai uitat pe unde merg. Zambind, barbatul ii tinu usa. - Pofta buna, atunci. - S i dumitale, rosti ea in timp ce iesea in fuga. -B illy ? striga el pasind in cabinet. Esti gata sa mergem sa mancam? - 0 sa mancam aici, il anunta ea aducand doua castroane. Sapta­ mana trecuta am tratat o femeie care lucreaza in Pavilionul statului Louisiana si azi mi-a adus niste bame din bucataria lor. Aseza farfuriile pe m asa laterala. Eu n-am mai mancat niciodata. Tu ai mancat? - Nu aici, dar sigur ca am mancat acasa. Bamele sunt printre favoritele mele. Se asezara sa manance, ea pe canapea, iar el intr-un fotoliu. Gandindu-se la toate cate se intamplasera si la ce puteau insemna pentru politistii texani, il facea sa arda de nerabdare. Nici macar nu se putea hotari cu ce sa inceapa. - Ieri, cat ai fost tu in zona de vest, au disparut treizeci bucati de dan tela italiana. Billy ridica privirea ramanand cu lingura in mana. - De aici? Din Cladirea femeilor? Hunter aproba din cap. - Iar guvernul Statelor Unite a depus de o suta de mii de dolari drept garantie ca se vor intoarce in siguranta in Italia. Rice m-a desem nat pe mine sa le gasesc. -A m crezut ca lucrezi in Palatul de Arta. -A sa era. Asa e. Mi-a luat doar cateva ore sa-mi dau seama ce s-a intamplat. - Cine le-a luat? intreba ea ridicand din sprancene. - Nu stiu. Prima data am fost sa ma uit la registrele de transport. Dantelele au sosit sub escorta inspectorilor vamali si a doi detectivi particulari. 0 contesa numita de regina Italiei le-a desfacut pe fieca­ re din ambalaje si le-a notat intr-un registru. Cele inregistrate de ea sunt inca acolo in expozitia italiana... stii tu, acolo in alcovul aia de vizavi de zona unde 1-am gasit pe Joey. §tergandu-se la gura, incuviinta din cap. - Si ce-ai facut? 7

>

y

2 0 4

y

y

>

y

SacrificiuC inim n Barbatul ridica din umeri. - I-am spus lui Rice ca s-a intamplat fie inainte ca dantelele sa paraseasca tarmurile Italiei, fie, la un moment dat, pe vapor, sau undeva intre portul din New York si Cladirea femeilor. M-am oferit sa aflu exact unde, dar Rice mi-a spus ca garantia Expozitiei nu acoperea si siguranta exponatelor pe durata transportului. Asa ca expozitia a fost absolvita de orice responsabilitate. - In cazul asta, ai salvat guvernul si expozitia de la plata a o suta de mii de dolari. Era mai mult o afirmatie decat o intrebare, pe care o rosti cu foar­ te mare mandrie. -A sa e, recunoscu el asezand castronul din care mancase bamele pe m asa laterala. Cu toate astea, regina Margherita a pierdut niste dan tele pretioase. Asta imi lasa asa un gust amar. As fi preferat sa-1 prind pe responsabil. - E i bine, sa nu-i spui asta reginei Margherita. S-ar putea sa te angajeze si atunci ai pleca in Italia lasandu-ma aici singura. Hunter o privi direct in ochi. - Nu am de gand sa te parasesc, draguto. Niciodata. Tanara simti inima sarindu-i din piept. Barbatul ii lua castronul din mana si il aseza langa al lui. Billy simti fluturi de emotie in stomac. - M-am tot gandit sa te intreb asta de multa vreme, dar niciodata nu pare sa fie momentul potrivit. Fie muncesc eu, fie esti tu in zona de vest sau suntem amandoi foarte obositi. Ochii ei se fixara intr-ai lui. In adancul lor frumos de caramel se citea speranta, o scanteie de entuziasm si iubire. Aceleasi sentimen­ te ii umplura si ei sufletul. Hunter se dadu jos de pe scaun, ingenunche in fata ei si-i lua mana intr-a lui. - Te iubesc, Billy, draguto, si as fi foarte mandru sa fii sotia mea. imi faci onoarea? Ochii ei se umplura de lacrimi si, in acelasi timp, scoase un raset scurt. -D a. Da! Surazand, Hunter se apleca in fata si-i saruta buzele ca sa devina totul oficial. in curand, se transform a in ceva mai mult. Eliberandu-se, Hunter isi sprijini fruntea de a ei, respirand sacadat ca si cum ar fi alergat tot Texasul. Acceptase. Acceptase. y

y

y

7

>

2 0 5

-----------

‘D eeanne

g i s t -------------—

----------

-A m un inel pentru tine doar ca nu il am acum la mine. E in cazarmd. Merg sk {i-1 aduc daca vrei. Mi-ar pl&cea foarte tare, rosti ea cu glasul inecat de emotie in t imp ce clipea des pentru a-§i inabu^i lacrimile. Hunter vru sa se ridice, dar ea il prinse. - Nu acum. Nu chiar in clipa asta. As prefera... adica, pana ce vei ajunge acolo si te vei intoarce... Obrajii i se imbujorara. Hunter zambi in coltul gurii, ii prinse fata in palme si o saruta inca o data. Billy il trase pe canapea alaturi de ea. Cand pasiunea in­ cepu s&~i depa^easca bunul-simt, el se dadu in spate lipindu-si barbia de capul ei. In departare, fluieratul trenului suspendat ii anun£a sosirea pe peron. fipetele inabu^ite ale unui vanzator ambulant ce se auzeau pe afar& i se paru a fi ale lui Derry. Un clopot al uneia dintre cladirile din apropiere ii anunta ca vremea pranzului avea in curand sa se termine. Ritmul respiratiei ei se mai domoli. Inima lui incepu sa bata nor­ mal. Hunter descoperi atunci ca simplul fapt ca o imbratisa ii oferea placere in sine. i$i lipi buzele de parul ei si ii inspira parfumul. - Capitanul meu mi-a trimis o telegrama. Mi-a spus ca as putea obtine functia de capitan al Companiei B. Nu s-a luat inca nici o hotarare, dar imi doresc asta de multa vreme. In loc sa-1 felicite, ea ramase tacuta. Hunter se uita in jos, dar nu dormea. - M-ai auzit? Ea incuviinta, facand parul sa i se electrizeze de gatul lui. -A m crezut... Se ridica marind spatiul care ii despartea. ~ Ce? intreba el. Ce ai crezut? Eliberandu-se din bratele lui, Billy incepu sa-1 cerceteze. - Ce planuri ai pentru noi odata ce se va termina expozitia? Barbatul intinse o mana. - §tiu, vrei sa continui sa practici medicina si dupa ce ne casatorim. Sunt dispus sa te las s-o faci. -Atunci nu inteleg. -C e? -A cum un minut vorbeai ca si cum inca mai planuiai sa fii politist texan. Hunter clipi. - Nu planuiesc sa fiu politist texan. Asta sunt. f

2 0 6

-

— -

—

—

Sacrificiui inim ii

-

--------------

- Dar am crezut c& am cazut de acord ca eu sa fiu cea care c&§~ tiga salariul. Hunter facu ochii mari. -C ea care castiga salariul? Nu vrei sk spui un salariu? ~ Nu, vreau sa spun salariul. Afirma^ia ei era atat de bizara, de ilogica incat nici nu §tia ce sa spuna. - i^i ba£i joc de mine? - Hunter, am discutat despre asta. Barbatul clatina din cap. -A m discutat ca tu sa continui sa munce^ti dupa ce ne casStorim. Niciodata, absolut niciodata, nu am spus ca eu am sa renun^ la sluj ba mea §1 am sa trSiesc din salariul so^iei mele. Pentru ca un lucru e sigur, asta nu se va intampla niciodata. Niciodata. - De ce nu? - Pentru ca nu se va intampla. Nu-i venea sa creada ca Ii sugera asa ceva. Ca se gandise la asta. Ce se astepta sa faca el? Sa stea acasa sa gateasca? Sa lustruiasca podelele? Sa schimbe scutece? - Si daca avem copii? ingaima ea rozandu-si o unghie. Cine ii va creste? - Banuiesc ca noi doi. - Cum? Cum vom face asta daca vom munci amandoi? -Vom angaja o doica. Cu doua venituri, cu siguranta ne vom pu­ tea permite. Iar apoi, cand te vei sStura de practicat medicina, o sa poti sa renunti si o sa renun^am la doica. Billy se intrista. -E u n-am sa renun£ niciodatS la cariera mea de medic. - Nici macar pentru copiii nostri? -A sta e chemarea mea. - Ei bine, chemarea mea e sa fiu politist texan. - Dar tu pofi face asta doar daca locuiesti in Texas, rosti ea cu un oftat tremurat. Hunter simti groaza intepandu-1 ca o gheara in stomac. - Intotdeauna am intentionat ca noi sa locuim in Texas. - Eu intotdeauna am intentionat ca noi sa locuim in Chicago. - In Chicago? Incepu sa se balbaie. Dar am crezut... vreau sa spun, de ce sa locuiesti in orasul asta murdar, impu^it, aglomerat si urat cand poti trai in spatiile largi, verzi si deschise din Texas? -Pentru ca Chicago reprezinta viitorul. Aici sunt oamenii, aici spitalele dezvolta proceduri noi de salvare a vietilor si folosesc cel

•---------------------------

T)eeanne Cjist —

----------------- —

mai nou echipament. Si nu e urat. In afara de zona de vest, e unul dintre cele mai frumoase orase in care am fost vreodata. Dar Texas, Texas e... Barbatul deveni rigid. - Cum? Cum e Texasul? - Pai, nu e tocmai cosmopolit, Hunter. Iar oamenii de acolo sunt, aa, foarte traditionalisti. Sunt sigura ca nu vor fi de acord sa fie tratati de un doctor femeie. - Barbatii nu ar face-o, aici ai dreptate. Dar, odata ce se vor obisnui cu ideea, banuiesc ca femeile vor veni incontinuu. Dar, oricum, asa ar trebui sa fie. Nu s-ar cuveni sa consulti barbati. - Nu s-ar cuveni? -Pai, nu, dedara el uitandu-se la ea si intrebandu-se daca nu cumva tot timpul se inselase in privinta ei. Doar nu vrei sa-mi zici ca ai de gand sa consulti orice barbat, asa cum ai facut cu mine in prima zi. Asta ai de gand sa faci, Billy? Planuiai sa-ti pui mainile pe alti barbati? - Hunter, nu e nimic senzual in asta. E strict in interes medical. - Esti mai naiva decat mi-am inchipuit daca tu crezi ca e ceva me­ dical in genul ala de consultatii. O fi medical din perspectiva ta, dar iti garantez ca pentru un barbat nu e deloc asa. Si am avea probleme mari daca ai face asta cu tipii pe care ii intalnesc la biserica in fiecare duminica. Billy inghiti cu greutate. - Ce-mi ceri tu e imposibil, rosti ea cu buze tremurande. Ar fi ca si cum ti-as zice eu ca nu ma deranjeaza sa fii politist texan atat timp cat nu folosesti arme de foe. Dar ma deranjeaza ca vrei sa fii politist texan si ca vrei sa locuim in Texas. Si, mai ales, nu-mi convine sa renunt la pacien^ii mei barbati. Hunter simti cum i se strange pieptul. -Billy... - imi pare rau, Hunter. Ochii i se umplura de lacrimi si un strop i se scurse pe obraz. Sunt dispusa sa fac un compromis si sa accept ca tu sa muncesti, dar in Texas nu merg si, mai mult ca sigur, nu renunt la pacientii mei barbati. Hunter se uita la ea uluit. Billy isi sterse obrazul cu mana. - Imi pare rau. Mai mult decat stii. Ridicandu-se, traversa camera, deschise usa cabinetului si pleca. El nu se impotrivi, nevenindu-i inca sa creada ca ea „era dispusa sa faca un compromis“ legat de munca lui. Ce prostie! y

>

2 0 8

y

'

-------------------------------------

Sacrijiciuf inim ii

-------------- ----------------------

Durerea si furia se luptau sa puna stapanire pe el. In cele din urma, castiga durerea. Isi ingropa fata in maini si simti un nod in gat. 0 iubea. O iubea mai mult decat viata insasi, dar nu putea, nu avea sa joace rolul femeii in casnicia lui. Intr-un final, nu numai ca ea urma sa nu-1 mai respecte, dar si el avea sa piarda respectul de sine.

Dupa ce-si infasura fularul, Billy isi baga mainile in buzunarele hainei. In cateva zile, era octombrie, iar Mama Natura se hotarase sa le ofere o mostra din ce avea sa urmeze. O pala de vant matura locul de joaca imprastiind praful, dar copiii nici nu bagara de seama. Sareau coarda, se jucau cu arsice, cu boabe de fasole si, desigur, cu toate echipamentele din curte. Astazi invatase un grup de copii sa se joace „Arunca batista“ si imediat se incinsese un joc care dura de jumatate de ora. Trecuse aproape o luna de cand nu-1 mai vazuse pe Hunter, iar zilele ei devenisera obisnuite, pline de activitati de rutina. Nici m a­ car lucrarea ei despre bacterii nu o mai entuziasma ca odinioara. Se gandi la anii pe care si-i petrecuse studiind pentru a deveni medic, apoi la cei sapte ani de perfectionare pana ce devenise indeajuns de increzatoare sa porneasca pe cont propriu. Doar pentru a descoperi ca nici un pacient nu avea sa vina. Dar, de data asta, urmau sa vina. Avea sa-si adune o clientela, acum ca-si oferise serviciile in cadrul Adapostului Hull de doua ori pe saptam ana. Domnisoara Addams si chiriasele ei fusesera impresionate. Unele dintre ele aveau multe cunostinte influente la fel cum aveau si doamnele din Consiliul de Administratie al Cladirii fe­ meilor. Datorita lor si a banilor pe care ii castigase la expozitie, data viitoare cand urma sa-si atarne sigla, avea sa aiba mai mult succes. Trase aer adanc in piept. Acum ii era la indemana sa-si implineasca visul. Si ce daca se simtea asa de singura si de goala pe dinauntru? Dar stia de ce. Renuntase de bunavoie la barbatul pe care il iubea pentru cabinetul ei medical. Nu, nu era chiar asa. Hunter ii spusese ca-si putea pastra cabinetul, dar in termenii lui. Iar ei nu-i placusera catusi de putin conditiile lui. 2 0 9

-—

— --------------—

'Deeanne

g i s t

—

-----------------

■A.

Isi ascunse fata in guler pentru ca o alta palS de vant ridica praful. Cu toate astea, ii era dor ca, dupa o lunga zi de munca, sa mai stea in cabinet cu el. Ii lipseau conversatiile lor, rasetele $i saruturile lor. Ba chiar $i certurile. Dar in Texas? Era atat de departe §i de inapoiat. Si el ar lipsi atat de mult de acasa incat de la munca oricum s-ar intoarce intr-o casa goala. Nu, nu voia sa mearga in Texas. Nu voia sa fie m aritata cu un barbat care nu era niciodata acasa si, in nici un caz, nu voia sa renun^:e sa-si consulte pacien ti barbati. Aici era complet absurd, ba chiar ridicol. Incapatanat. -S -a u dat de patruzeci de ori! striga Nick Gryparis, un copil grec, aratand cu degetul spre doua fete italience care imparteau un leagan mai lat. - Nu-i adevarat. Avand in vedere cine se afla in leagan, Billy inclina sa le creada pe ele. Nella era dulce si foarte onesta, iar Antonietta nici n-ar fi visat sa incalce vreo regula. - B a sigur ca v-ati dat, striga Nick. De mai mult de patruzeci de ori. Oricat de mult voia Billy sa intervina, aici supravietuia cel mai puternic. Cu cat invatau mai repede sa se apere singure, cu atat mai bine inzestrate aveau sa fie pentru a face fata unei lumi conduse de barbati, ale carei reguli erau facute de barbati. Reguli care ii favorizau pe ei si le dezavantajau pe femei. Cu toate astea, mai tarziu, urma sa le traga de-o parte pe Nella si pe Antonietta sa le dea niste sugestii despre cum trebuiau sa se poarte cu baietii cand incercau sa le dea ordine in felul asta. Copiii care se aflau la coada, inclusiv Derry, decisera ca intr-adevar se ajunsese la patruzeci. Oprira leaganul, le alungara pe fete, apoi se lansara intr-o dezbatere apriga despre cine era urmatorul. Derry credea ca e randul lui, iar Nick spunea ca e al lui. Cand deja parea ca bataia era inevitabila, domnisoara Weibel, partenera lui Billy la supraveghere, porni in directia lor. Billy nu se putu abtine sa nu zambeasca. Nu avea nici cea mai mica indoiala ca domnisoara Weibel avea sa gaseasca o solutie creativa de rezolvare a disputei, una prin care toti cei implicati urmau sa aiba senzatia ca ei avusesera de castigat. Afectiunea pentru tanara femeie ii umplu inima. Stia ca nu tre­ buia sa aiba favorite, dar oricine lucrase cu domnisoara Weibel nu y

9

2 1 0

......................................................

Sacrijiciuf in im ii

- —

— --------------- -—

avusese cum sa n-o iubeasca. Billy lucra cu ea in fiecare duminica pe vremea asta. De cateva saptam ani, fusese liniste in cartier §1 la locul de joaca. Pentru ca ticalosii nu mai dadusera nici un semn, politisti! renuntasera sa mai vina lasand supravegherea zonei in sarcina voluntarilor de la Adapost care ii invatau pe copiii imigranti jocuri si traditii americane. Totusi, ca m asura suplimentara de precautie, domnisoara Addams insistase ca tot timpul, in intervalul de functionare, sa fie prezenti doi supraveghetori. Pentru ca era duminica si era singura zi libera in m ajoritatea familiilor, Billy isi consulta pacientii dupa slujba de la biserica. Apoi, se intorcea cu domnisoara Weibel la locul de joaca unde ramaneau pana inainte de apus. Cu ce satisfactie isi intampinase pacientii barbati! Ei ii apreciau ajutorul si nici macar o data nu-i dadusera vreun semn ca era ceva incorect in comportamentul ei. Chiar si asa, vorbele lui Hunter continuau sa-i rasune in cap. O fi medical din perspectiva ta, dar iti garantez ca pentru un barbat nue deloc asa. Poate ca la el fusese diferit din cauza atractiei pe care o simtise fata de ea. Cu toate astea, nu voia ca vreunul dintre pacienti sa-i interpreteze gresit gesturile. De aceea, acum, le cerea sotiilor sau mamelor sa ramana de fata in timpul cat ii consulta pe barbati. Cu toate astea, nu se putu abtine sa nu se sim ta ofensata. Colegii ei barbati nu aveau astfel de restrictii. Un bebelus dintr-unul dintre carucioarele aliniate langa gard scanci. Mamele ii lasasera peste tot, apoi disparusera, dar intotdeauna se intorceau sa-i ia acasa inainte de ora la care trebuiau sa-i hraneasca. Billy pasi de-a lungul lor cautandu-1 pe cel care incepuse sa se nelinisteasca. Ii inveli cu paturile si le sterse praful din jurul ochilor. La fiecare fata la care se uita, nu se putea abtine sa nu spere ca unul avea sa fie Joey. Dar sigur ca nu era niciodata. Langa unul dintre carucioare statea o copila cu pielea de abanos de cel mult patru ani care imbratisa un frate cu doar cativa centimetri mai mic decat ea. Fata era foarte multumita sa tina ingerasul in brate si sa se uite la ceilalti cum se joaca. -V rei sa ti-1 tin eu putin ca sa poti sa te joci? o intreba Billy. Ochii copilei se luminara si dadu din cap in semn ca voia. Billy stranse copilul in brate. 2 1 1

-—

--- ------------------

T)eeanne

g i s t -------------------------- ---

- Fugi, acum. O sa am eu mare grija de el. Impleticindu-se, copila merse direct la muntele din busteni de cedru si incepu sa urce cu piciorusele ei grasute. Billy zambi. Poate, cand avea sa creasca, avea sa devina o arhitecta precum cea care proiectase Cladirea femeilor. Billy legana copilul in brate si ii gadila barbia. - Ce faci? Eu sunt doctor Tate. Gangurind, copilul zambi si el la randul lui, lasand sa i se prelinga o picatura de saliva din gura. Chicotind, Billy isi trase un colt al fustei si-1 sterse. - Domnisoara doctor! se auzira strigatele unei femei care venea alergand spre locul de joaca. Domnisoara doctor, vino repede! Era sotia lui Oskar Zimmerman, acum o recunoscu. Billy ii tratase saptamana trecuta sotul pentru ca tusea cu sange. Cantitatea nu era mare, iar Billy o pusese pe seama unei hemoragii nazale sau a unui acces de tuse mai puternic. Dar daca avusese o cadere, trebuia sa-1 consulte imediat. Se uita la domnisoara Weibel. - Du-te, o indemna ea. O sa fiu bine. Dar Billy nu o putea lasa, cel putin nu singura. - Domnisoara Addams a fost foarte ferma cand a zis ca intotdeauna trebuie sa fim aici amandoua. - De data asta e altceva. Acum e o urgenta. Billy cerceta zona din jurul locului de joaca, apoi trase aer in piept. - Poate ar trebui sa mergi sa vezi daca doctorul Young e acasa. - Ce? rosti femeia cu o fata ingrozita. Nu e timp. Dumneata tre­ buie sa vii. Acum. -A re dreptate, o indemna domnisoara Weibel. Nu-ti face griji. Am sa-i explic eu totul domnisoarei Addams. - in josul strazii, sunt niste tineri, sopti Billy ca sa n-o auda copiii. Sunt cei care au pus stapanire pe locul de joaca. Domnisoara Weibel se uita spre ei, apoi facu un gest expeditiv din mana. - O sa fim bine. -A m sa stau eu cu ea, don’soara doctorita. Billy se intoarse si-1 gasi pe Derry in spatele ei. Cu ochii mijiti, se uita spre Kruse si spre ceilalti tineri. Billy privi din nou spre tutungerie. Kruse trase prelung din tigara al carei capat capata o stralucire portocalie, apoi o arunca pe jos si o strivi cu varful piciorului. 9

9

9

9

7

2 1 2

9

9

■—

----------------

Sacrifichif inim ii

----------------------------

Imi pare r&u, doarnnA Zimmerman, rosti ea scuturand din cap, dar nu pot s&plec. Domnisoara Weibel o impinse pe Billy spre poarta. - Prostii! Soful doamnei Zimmerman este cel care are nevoie de ajutorul dumitale, nu noi. Noi vom fi bine. Daca te face sa te simti mai bine, am s5 inchid locul de joaca. - Nu sunt sigura ca asta e o idee buna, in plus, bebelusii vor fi luati abia peste treizeci de minute. Domnisoara Weibel protesta: - N am sS-i parasesc, iar ceilalti copii isi vor alerta mamele. Doamna Zimmerman i§i prinse bratul de al lui Billy si o trase pe poarta. -Vino! Billy putea fie sa mearga de bunavoie, fie sa fie trasa cu forta. Domnisoara Weibel batu din palme, apoi deschise poarta. - Copii, trebuie sa inchidem mai devreme. Dupa cateva gemete dezamagite, copiii incepura sa se indrepte spre poarta. Dupa ce se mai uita o data spre Kruse, Billy isi ridica fustele si se concentra sa tina pasul cu doamna Zimmerman. Simtind ca Billy coopereaza, femeia ii dadu in sfarsit drumul bratului. Pasira de-a lungul a doua alei serpuite, apoi pe o strada. - E la Brass Rail. Doamna Zimmerman ii facu semn spre o carciuma aflata pe la mijlocul strazii, dar se indrepta spre o alta alee. - Unde te duci? o intreba Billy. -Trebuie sa ocolim prin spate. Femeile aveau accesul interzis pe usa din fata. Chiar si cele care locuiau la etaj trebuiau sa intre pe partea dinspre alee. - Prostii! Billy continua sa mearga inainte si intra direct pe usa din fata. Barbatii dinauntru incepura sa tipe furiosi. Profitand de socul de moment, Billy ii impinse la o parte si ingenunche langa domnul Zimmerman. Barbatul zacea pe podea imbracat inca in costumul lui de duminica. Chiar si fara sa-1 atinga stiu ca e mort. Cu toate as­ tea, ii lua pulsul apoi isi lipi gura de gura lui barboasa si incepu sa-i faca respiratie. Doamna Zimmerman navali pe usa din spate si se lasa jos langa Billy. Dupa cateva minute, barmanul o atinse pe umar. >

2 1 3

-—

— ---------------- -

(Deeanne C jist —

--- ------------- ---

- E mort, domnisoara doctorita. Toata lumea poate vedea asta. Haide, lasa-ne pe mine si pe baieti sa-1 ducem acasa sa poata fi aranjat cum trebuie. Billy se opri o clipa sa-i verifice iarasi pulsul. Dupa cum banuia, nu simti nimic. Cu inima grea, ceru un pahar mic de whisky. Barmanul ridica din sprancene, dar se conforma. - Nu! striga doamna Zimmerman. In dupa-amiaza asta era bine. Barmanul ii inmana lui Billy paharul de whisky. Inabusindu-si un fior, femeia isi clati gura cu el apoi il scuipa la loc in pahar. Doamna Zimmerman darama paharul din mana lui Billy azvarlindu-1, impreuna cu lichidul inchis la culoare, pe podeaua plina de praf. -A m sapte guri de hranit si doar doi dolari. Nu poate sa fie mort. Nu se poate. Billy se ridica in picioare cu umerii plecati. Ura sa piarda un pacient nu numai din cauza durerii cauzate familiei, ci si a inutilitatii pe care o simtea fata de ea insasi. Asta ii reamintea ca nu era Dumnezeu, ci doar o muritoare precum toti ceilalti. Complexul de inferioritate fu imediat urmat de o doza mare de vina. Nu ar fi trebuit sa ezite. Ar fi trebuit sa vina imediat. Ar mai fi in viata daca ar fi facut-o? - Im i pare rau, doam na Zimmerman, incepu ea. Imi pare foarte... -A sta e vina dumitale! striga femeia tragandu-se de par. Ar fi tre­ buit sa vii cand te-am chemat. La ce e bun un doctor care refuza sa vina atunci cand moare un sot? N-ai sa vezi vreodata un doctor bar­ bat care sa stea de paza la un loc de joaca. N-ai sa vezi vreodata un barbat doctor sa refuze sa vina cand e chemat. - Nu am refuzat. Am... -A i refuzat! tipa femeia. A trebuit sa te trag cu forta. iti faceai mai multe griji pentru o gramada de copii care se jucau decat... Afara rasunara patru bubuituri puternice. Facand ochii mari, Bil­ ly se uita spre barman. - Focuri de arma! striga el. Billy sari in picioare si navali afara pe usa inainte s-o poata opri cineva. Carciumile de pe toata strada se golira si barbatii incepura sa alerge spre Polk Street de unde se auzise zgomotul, iar Billy venea imediat dupa ei. Un grup de barbati care tipau se adunasera pe locul de joaca si stransesera randurile in jurul lui Fredrick Kruse, al celor trei prieteni f

2 1 4

t

>

ai lui si al lui Derry. Un barbat cu barba ro?ie il smuci pe Derry de brat. - Derry! striga ea. -Dom nisoara doctorita Tate! N-am facut nimica. Se zbatu, dar barbatul aprig care il tinea refuza sa-i dea drumul. N-am facu nimica, tipa Derry. Ei au fost cei care... -Dom nisoara doctorita, aici! o chema cineva. Barbatii rupsera randurile ca ea sa treaca. Glasul lui Derry se pierdu in agitatia si in zgomotul care se iscara. Billy simti un gol in stomac. Domnisoara Weibel cu parul ei negru cret in tins sub ea zacea moarta intr-o balta de sange. j

>

r

>

*

'

- El n-a facut nimic! striga Billy. -Im i pare rau, domnisoara. Ofiterul de politie il urea pe Derry intr-o duba impreuna cu Kruse si cu ceilalti, apoi incuie cusca. Dum­ neata n-ai fost acolo. Nu stii ce s-a intamplat la fel cum nu stim nici noi, asa ca baiatul merge cu mine. - El incerca sa o apere, continua ea apucandu-1 de brat cu mainile si unghiile patate de sangele domnisoarei Weibel. Barbatul facu ochii mici. - Ia-ti mainile de pe mine. -Are doar noua ani, vorbi ea prinzandu-1 din nou. Nu poti sa-1 duci in inchisoarea aia ingrozitoare. Nu poti. Ofiterul cu maxilarul patratos ferm si cu privirea aspra incuie duba, apoi ocoli spre partea din fata. - Imi voi pierde slujba. Derry se prinse de gratii cu o panica evidenta. -Ajuta-ma, domnisoara doctorita. Billy incuviinta controlandu-si emotiile ca sa nu-1 sperie si mai tare. -A m sa vorbesc cu autoritatile din cadrul expozitiei. -N u ! Nu le poti spune ca sunt la puscarie. N-am sa mai obtin niciodata un loc de munca. Ea ii atinse mainile, sangele de pe ale ei amestecandu-se cu cel de pe ale lui. 2 1 5

--------------------------- ---

Deeanne (gist - -----------------------------

-Incearca sa nu-ti faci griji, il sfatui ea. O sa am eu grija. - Dar tata? Are nevoie de banii mei. Sigur o sa-mi traga o mama de bataie. -A m sa ma asigur ca vor sti ca nu e vina ta. Cu toate astea, nu-i promise ca-1 va scoate din inchisoare pentru ca stia ca acolo ea nu are nici o putere. Dar i se facu rau numai cand se gandi la locul unde aveau sa-1 duca. Politistul se urea pe locul vizitiului si pocni din fraie. Trasura se zgudui apoi porni despartindu-i. Derry isi lipi fata de gratii. -N u-i lasa sa ma ia, domnisoara doctorita. Nu-i lasa sa ma ia! Billy inghiti cu greu. - Fii puternic, Derry. Am sa fac tot ce-am sa pot. - Stai jos si termina cu smiorcaitul, se rasti Kruse injurandu-1 si jignindu-1 intr-un mod ingrozitor. Simti ca i se taie respiratia la auzul unor jigniri atat de grosolane care o facura mai intai sa se scandalizeze, pentru ca mai apoi sa inceapa sa-si faca griji. Se ruga la Dumnezeu ca Derry sa nu ramana intr-o celula cu cei patru. Trasura de la pompe funebre porni imediat in urma lor. Nu era nici mai mult nici mai putin decat o caruta im popotonata care transporta ramasitele domnisoarei Weibel. Rauri de lacrimi izvorara din ochii lui Billy. N-ar fi trebuit s-o lase singura. Stia ca Kruse era acolo urmarind locul de joaca precum un lup care abia asteptase ca vreunul dintre miei sa se separe de turma. Iar acum fusese curmata viata unei tinere femei, a carei singura ambitie fu­ sese sa-i ajute pe cei saraci si pe cei mai putin norocosi, si la care Billy ajunsese sa tina foarte mult. Domnisoara Weibel era si preferata lui Derry si a celorlalti baieti care faceau parte din Clubul micilor eroi. Billy isi puse o batista la gura. Oare cum aveau sa reactioneze batranii din cartier, pentru ca domnisoara Weibel organizase si pentru ei un club special dedicat studiului lui Platon? Stingerea din viata a oricarui om nevinovat era greu de acceptat, dar, atunci cand acel om nevinovat era domnisoara Weibel, m oartea ei era cu atat mai greu de inteles. Iar Billy era vinovata de asta. Daca ar fi ramas, nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat. Trapul obosit al calului care tragea trasura pompelor funebre rasuna in sufletul ei. Cineva avea sa mearga sa bata la usa dom nisoa­ rei Weibel din zona de est ca sa-i spuna tatalui ei, un abolitionist 1

2 1 6

9

9

- ______—

------------------ -

Sacrificiul im m u

-—

— ------------- —

inflacarat, si mamei ei, o membra fondatoare a seminarului pentru femei, ca fiica lor era moarta, ca fusese ucisa cu sange-rece de niste baieti care le purtau pica acelora care le distrusese casa, oricat de darapanata fusese ea. Si, desi le explicase tuturor ca Derry incercase s-o apere pe dom­ nisoara Weibel, nu reusise sa-i convinga nici pe barbatii care sosisera primii la locul crimei, nici pe ofiterii de politie. Domnisoara Addams infasura un lant in jurul portii de la intrarea in locul de joaca si apoi il prinse cu lacatul. -C red ca e mai bine sa-1 inchidem pe perioada nedeterminata pana ce putem afla ce s-a intamplat si de ce. Billy simti cum ii creste nodul din gat. -D esigur. Imi... Nu stiu ce sa zic. Imi pare atat de rau. Cu ochii plini de lacrimi, domnisoara Addams incuviinta din cap. Billy inspira sacadat. Daca s-ar fi putut intoarce in timp! Dar nu pu­ tea face nimic. Domnisoara Addams se intinse si o stranse de brat. - Poate ca in seara asta ar trebui sa stai cu noi. Billy ramase cu gura cascata. Oferta fu atat de neasteptata si de plina de indurare incat o napadira emotiile. -M ultum esc, dar cred ca o sa merg sa vorbesc cu parintii lui Derry, apoi o sa ma due acasa. Am... am nevoie sa fiu singura. -Inteleg, draga mea. Cu mana pe cotul lui Billy, dom nisoara Addams o indruma spre Halsted Street. Nu trebuie sa-ti faci griji pentru parintii lui Derry. Am trimis-o pe domnisoara Starr sa vorbeasca cu ei. Le va spune ea ce ne-ai povestit dumneata si ca el nu are nici o vina. Domnisoara Starr fusese alaturi de domnisoara Addams inca de la inceputurile Adapostului Hull, inca de cand era la stadiul de idee, iar Billy avea incredere totala in ea. - Esti sigura? - Destul de sigura. Cand ajunse acasa, in loc sa-i ofere alinare, peretii dormitorului pareau sa se stranga in jurul ei, sa o im proaste cu acuzatii si sa o dojeneasca pentru ca o abandonase pe dom nisoara Weibel. Mai existau si alti medici pe care doamna Zimmerman i-ar fi putut chema, poate nu atat de aproape, dar in mod cert accesibili. Billy ar fi putut, si ar fi trebuit, fie sa astepte pana ce venea cineva de la Adapost s-o inlocuiasca, fie s-o trim ita pe doam na Zimmer­ man la un alt doctor. Dar barbatul suferise o criza. Timpul cat ar fi durat sa-1 transporte pe el in alta parte sau sa soseasca un alt doctor 7

>

7

2 1 7

— --------------

‘D e e a n n e (g ist

—

-■----------------—

ar fi putut face diferen^a dintre v ia ^ $i moarte. Cum era sa stie ca pana la sosirea ei avea s&fie mort? Isi acoperi urechile incercand sa nu mai aud3 vocile. De ce cre~ dea C& era ea cea care $tia intotdeauna mai bine, cea care putea rezolva toate problemele, cea care putea sa faca lucrurile mai bine ca oricine alt cine va? Si cum r&manea cu Derry? Avea sa stea pur si simplu fara sa faca nimic.? Facuse asta cu Joey si uite ce se intamplase. Mi-ar placea ca macar o data sa vii mai intai la mine inainte sa te arunci cu capul inainte. Se opri in mijlocul camerei si isi inconjura bratele in jurul trupului. Hunter nu mai era al ei ca poata apela la el. Sunt cateva lucruri pe care noi, barbatii, le putem face $i tu nu. Isi aminti de incurcatura in care intrase cu temnicerul lui Nefan. Cu toate astea, atunci cand se dusese el, Hunter putuse sa-1 scoata. Oare putea sa faca la fel si pentru Derry? Isi lua haina si mansonul si iesi pe usa. Se facuse de mult intuneric, iar ea nu avea nici cea mai vaga idee unde se afla Hunter, dar, daca trebuia sa ia cu asalt cazarma gardienilor, atunci avea s-o faca. Orice era mai bine decat sa-1 lase pe Derry in inchisoare. Zgomote de pantofi de femeie r£sunara pe podul care ducea spre Insula lui Crockett. Hunter se ridica de pe pielea de animal pe care §i-o insusise, i§i descheie nasturii de la pantaloni si-si baga camasa. Isi dadu seam a ca nu dormise mai mult de doua ore. Pa$ii incetinira atunci cand ajunsera in partea neluminata de felinare a insulei. Barbatul isi incheie la repezeala nasturii. - Hunter? sopti ea. - Billy? Ea se opri in luminisul de unde lumina lunii ii invaluia fata in umbre. O haina scurta, inchisa la culoare ii acoperea silueta, dar asta nu insem na ca era mai putin incantat s-o vada. Simpla placere de a o revedea ii oferi o clipa de euforie totala, urm ata de un acces de tristete apasatoare. - Gardianul de noapte de la Cladirea femeilor mi-a zis ca s-ar pu­ tea sa fii aici. Ea nu se misca, iar el n-o invita sa se apropie. - Ce s-a intam plat? o intreba el. E totul in regula? - Domnisoara Weibel a fost ucisa. >

2 1 8

Sacrificiul inim ii Hunter trase aer in piept, $tia d i trebuia sa fie ceva grav daca tM vetiise s i I caute, ba chiar in miez de noapte, dar la asta nu so asteptase. C&nd? Ce s a intainplat? tn seara asta, pe locul de joacA, vorbi ea poticnindu-se in timp ce incerca sa stApdneascS lacrimile. §i nu e nurnai asta. Derry a fost arestat pentru crima, impreunS cu Kruse .si cu gasca lui. Derry? Derry? De ce? Billy ii povesti despre impu$caturi, despre evenimentele premerg&toare, despre cat de tare o afectase moartea domnisoarei Weibel cat de mult suferea din cauza arestarii lui Derry. Hunter voia sa ineargS la ea, sA o {in i in bra^e si sa o lini§teasca $i sa-i ia durerea. Dar nu mai avea privilegiul acesta a$a cS ramase pe loc. »A existat vreun martor? -N u stiu, replied ea nelinistita frecandu-se la ochi si ridicand tonul. Era foarte mare agitate, iar eu a trebuit sa ma ocup de dom­ nisoara Weibel. Cand am terminat si au venit pompele funebre, bar­ batii care sosisera primii pe locul de joaca ii convinsesera deja pe poli^isti ca Derry era si el implicat. - Ce stare de spirit avea Derry? - Era innebunit, tulburat si panicat. A inceput sa planga si sa ma implore sa-1 ajut. Imi spunea ca el n-a avut nimic de-a face cu asta, ca de vina erau ceilalti. Ceea ce, desigur, eu stiam deja. Dar nu am putut sa vorbesc cu el intre patru ochi, iar barbatii care 1-au acuzat nu prea suporta italienii. Nu s-ar fi linistit daca n-ar fi fost si el arestat impreuna cu ceilalti. I se puse un nod in gat. Nu a avut nici o importanta pentru ei cS eu sunt doctor. In momentul aia, eram doar o femeie, iar o femeie e foarte usor ignorata. Hunter isi trecu o mana prin par. - Cand s-a intamplat asta exact? - Pe la asfintit. Cand a plecat duba politiei, se intunecase deja. $tia ce voia ea. Se astepta ca el sa mearga sa-1 scoata pe Derry la fel cum facuse cu Nefan. Dar acum lucrurile erau mult mai compli­ cate. §i, daca Rice se suparase pe Hunter ca intervenise pentru un baiat care furase o mana de carbune, nici nu voia sa se gandeasca la ce reactie ar fi avut colonelul daca intervenea intr-o investigate de crima. - Poti sa-1 scoti? il intreba ea. - Ce ti-au zis cand ai fost la inchisoare? 2 1 9

—

------------------ —

Tteeanne

g i s t - —

--------------- ---

Billy isi cobori privirea si-si ascunse mainile intr-un manson de blana inchis la culoare. - Nu am fost la inchisoare. Aaa, nu am vrut sa ma arunc cu capul inainte. Hunter statu putin sa se gandeasca. -A sta e bine, draguto. E foarte bine. - Deci poti sa-1 scoti tu? Nu-i putea vedea lacrimile, dar se sim tea in glasul ei ca plange. - N u stiu. Acuzatia de crima e una destul de serioasa. - Dar vei incerca? Tocmai primise sarcina de a-i pazi pe ducele si ducesa de Veragua, descendentii directi ai lui Cristofor Columb care veneau sa viziteze expozitia. Daca se ocupa de asta cu succes, nu numai ca urma sa fie prem iat cu un loc in serviciul secret al lui Rice, dar avea sa primeasca inca o recomandare pe care i-o putea trimite capitanului sau, care, la randul sau, o putea prezenta politicienilor din Austin. Deja ii trimisese capitanului o recomandare pe care o primise cand lamurise misterul dantelei italiene. Daca mai primea una si era acceptat in serviciul secret al lui Rice, urma sa fie dovada clara ca Hunter avea niste talente neobisnuite pentru un om al legii, iar dovezile nu aveau sa vina din partea oricui, ci de la comandantul celei mai puternice trupe organizate vreodata in istoria tarii. Fara indoiala, asta urma sa reprezinte o validare a talentelor speciale pe care le aveau politistii texani. Ducele si ducesa trebuiau sa soseasca in dimineata aceea. Treaba lui Hunter era sa le fie zi si noapte la dispozitie pe perioada sederii. - Nu stiu sigur cand am sa pot ajunge la inchisoare. - Ce? intreba ea, aruncandu-i o privire confuza. -A m spus ca, o perioada, nu am sa pot ajunge acolo. - De ce nu? -A m prim it o misiune speciala si am sa muncesc fara pauze. - Si cu Derry cum ramane? - Va trebui sa astepte pana o sa fiu liber. Billy pufni scotand o dara de abur in aerul rece. - N-ai auzit ce am spus? Derry. Derry, copilul de noua ani, e in inchisoarea aia cumplita. - Te-am auzit. - Si n-o sa faci nimic? - Nu chiar acum. - Pentru ca ai o misiune speciala. *

2 2 0

9

- Corect. - Ce, Doamne iarta-ma, e atat de im portant meat nu poti sa-ti faci timp doua ore sa mergi la inchisoare si sa-1 scoti? Nu era femeia lui, iar el nu era barbatul ei. Nu era obligat sa ras­ punda la nici una dintre intrebarile astea. Dar o iubea si ii pasa foarte tare si de Derry. -Chiar si daca as putea, doua ore nu vor fi suficiente sa-1 scot. Si, daca asta m-ar afecta doar pe mine, as merge imediat. Dar ii va afecta si pe altii. - Cine va mai fi afectat? - Politistii texani. Tanara scoase un marait. - Politistii texani aia. Politistii texani ailalta. M-am saturat de politistii tai texani care sunt mai importanti decat orice altceva. Una era cand era vorba doar de mine, dar alta e cand e vorba de un copii nevinovat de noua ani. Se intoarse si incepu sa se indeparteze pasind apasat. Noapte buna, Hunter. Sper ca multe nopti de acum incolo constiinta ta sa te tina treaz. -Billy? Ea se opri si-1 privi peste umar. - Daca ajungi in puscarie, nici dupa tine nu vin pana nu termin misiunea asta. Ochii ei erau cufundati in umbra, dar Hunter stia ca aruncau sageti catre el. - Macar mi s-a reamintit ca nimeni si nimic nu e mai im portant ca slujba ta. Sincer, asta ma va ajuta sa te uit mai usor. Scuturand din cap, porni inapoi peste pod. Hunter isi scoase mainile din buzunare. -Ei, daca nu rade ciob de oala sparta, atunci nu mai stiu ce e! Strigatul lui rasuna in jurul luminisului, al golfului si, era destul de sigur, ca si in urechile domnisoarei doctor Cum Laude. >

>

7

7

7

7

A

7

7

7

7

Hunter isi agata degetul mare de buzunarul pantalonilor din dril, isi scoase palaria de fetru si il privi direct in ochi pe colonelul Rice.

- Deeanne

st

- N-am sa pot sa-mi incep misiunea de paza a ducelui decat abia maine, domnule. Comandantul isi puse stiloul jos si-1 masura din cap pana-n picioare. - Ce tot spui, Scott? -Trebuie sa merg sa ma ocup de un copii de noua ani aflat in inchisoare. Rice isi netezi firele de par din mustata. - N-ai mai facut asta? - Ba da, domnule, dar de data asta e altceva. Il stiu pe baiat. - Si pe ala de data trecuta nu-1 stiai? - Nu, domnule. -A sta ce-a facut? -A sta urmeaza sa aflu. - De ce e acuzat? - De crima. Prin fereastra rasuna un mars vesel cantat din estrada de afara. Becul incandescent de deasupra lor scoase un suierat. - Nu. Rice isi ridica tocul si incepu sa scrie. - Imi pare rau, domnule. Am sa ma prezint la datorie maine-dimineata la prima ora. Mi-ar placea sa spun ca am sa ma intorc in seara asta, dar nu sunt sigur cat va dura toata treaba asta. Colonelul isi ridica privirea. - i i vei lua pe duce si pe ducesa de la gara la 10.53 in dimineata asta si vei ramane langa ei pana cand vor pleca saptam ana viitoare. - imi pare rau, domnule, n-am sa pot decat abia maine-dimineata la prima ora. - Eu sunt comandantul, tu esti soldatul, iar eu iti spun ca o vei face astazi. Tu raspunzi: „Da, domnule". - De fapt, domnule, eu nu sunt soldat, sunt politist texan. Un baiat nevinovat a fost aruncat in cea mai ingrozitoare inchisoare pe care am vazut-o in toata viata mea. Nu numai ca am obligatia legala sa face ceva in legatura cu asta, dar am si una morala. Colonelul puse iar tocul jos. - Cu ce autoritate? - Cu autoritatea pistolului pe care-1 am la Centura, a pustii prinse f

de $a si a insignei de pe vesta. Rice isi cobori privirea la Centura lui Hunter, dar pistolul si insigna erau ascunse sub haina. 2 2 2

- Fiule, aici nu te afli pe granita. Esti in orasul Chicago. -A sta nu inseamna ca nu mai sunt om al legii. Are noua ani, domnule. Noua. $i nu a omorat pe nimeni. Am nevoie sa vorbesc cu judecatorul. Expresia de pe fata lui Rice deveni aspra. -E sti la gara la 10.53 in dimineata asta ori esti exdus din cadrul Garzii Columbiene. Hunter simti ca nu mai poate respira. Se asteptase sa piarda sansa de a obtine locul in cadrul serviciului secret, dar nu se asteptase sa fie dat afara de tot. - Domnule, inteleg ca nu va place ca sunteti nevoit sa gasiti pe cineva pentru astazi intr-un timp atat de scurt, dar eu... - Eu am spus ce aveam de spus, Scott. Alegerea iti apartine. - Chiar trebuie sa fie totul sau nimic? Nu ma puteti m uta iar pe tura de noapte? O expresie plina de amaraciune puse stapanire pe fata colonelului. -A sta ar insemna sa irosesc un talent exceptional. - La fel ar fi si daca m-ati concedia, domnule. Rice se inrosi ca racul de la gat in sus. -S c o tt, esti cat pe-aci sa nu mai ai nici macar posibilitatea de-a alege. Ceea ce nu intelegea el era ca Hunter deja nu mai avea de ales. Toata noaptea, se luptase cu constiinta lui intrebandu-se daca sa-1 ajute pe Derry sau pe politistii texani. Stia insa ca politistii texani erau mult mai bine inzestrati sa se ajute singuri. Pe de alta parte, Derry nu avea pe nimeni care sa sara in gura leului dupa el. Privind spre podeaua lustruita, Hunter incepu sa bata cu palaria in picior. - Nu-1 pot lasa pe baiat sa se tavaleasca in haznaua aia, domnule. Cu fiecare minut petrecut acolo, e expus la cele mai grave boli si la cei mai rai oameni. Rice nu scoase nici un cuvant. Hunter isi inalta barbia si trase aer adanc in piept. - Sa servesc in trupele dumneavoastra a fost o onoare dintre cele mai mari ale carierei mele, domnule. Nu e nimic ce mi-ar placea mai tare decat sa continui sa lucrez sub comanda dumneavoastra, dar baiatul ala are nevoie de mine. Imi pare rau, chiar imi pare. - Si capitanul tau? El ce va zice despre asta? 2 2 3

-—

^Deeanne (gist ----------- -—

--------------- —

—

—

- O groaza de chestii. Hunter inghiti cu greutate. Va avea o multi­ me de lucruri de zis si sigur nu va fi nimic de bine. El crede ca sunteti un om extraordinar si o sa ma certe serios. Dupa un scurt moment de ezitare, colonelul incuviinta. -A tunci iti urez noroc, fiule. Ti se va simti lipsa. Soldat sau nu, erai un castig pentru trupa. -M ultum esc, domnule, rosti el cu o miscare din cap. Dupa un moment tensionat, Rice isi ridica tocul. - Esti liber. >

Uciderea domnisoarei Weibel ajunse pe prima pagina a ziarelor din Chicago. Indignarea cetatenilor era puternica si foarte vocala, multi dintre ei cerand ca delincventii sa fie spanzurati. Varsta lui Derry isca multe comentarii. Copiii sub sapte ani nu erau considerati responsabili in fata legii, dar cei de opt ani si peste raspundeau pentru faptele lor si erau tratati ca orice alt infractor. Drept urmare, multi copii erau in acel m oment inchisi in inchisori pentru adulti si chiar mai multi fusesera condamnati la moarte. Daca ar fi fost doar adolescentii implicati, varsta baietilor n-ar fi atras atat de mult atentia, dar un baiat de noua ani era altceva. Multi incepeau sa puna la indoiala intelepciunea deciziei de a-1 judeca pe Derry dupa aceleasi standarde ca pe un adult. Din cauza situatiei conflictuale iscate, nici seful inchisorii, nici judecatorul nu-i permisera lui Hunter sa-i vada, cu atat mai putin sa-i interogheze pe Derry, pe Kruse sau pe oricare dintre ceilalti tineri. Si, de vreme ce crima lor se putea pedepsi cu moartea, nu avea sa se stabileasca nici o cautiune. - Puteti macar sa-1 inchideti separat, sa nu-si im parta celula cu adulti sau infractori periculosi? il ruga Hunter pe judecator. Barbatul, care parea versiunea mai scunda a lui Abraham Lincoln, clatina din cap. -N u mai avem spatiu, domnule Scott. Temnitele sunt atat de aglomerate incat trebuie sa doarma cu randul pe scandurile intinse pentru ei. - Domnule, cand ati coborat acolo ultima oara? Ati vazut ce conditii sunt? -A m vazut. - Si puteti ramane cu constiinta impacata stiind ca lasati acolo un copil de noua ani? 9

y

2 2 4

9

y

—

-----------------—

Sacrificml im m u

------------------- —

-N u am de ales. A fost arestat pentru uciderea domnisoarei Weibel. Va sta acolo la fel ca toata lumea in asteptarea procesului. Maxilarul lui Hunter incepu sa tremure. -Puteti macar sa devansati termenul astfel meat procesul sa inceapa de indata? Judecatorul batu cu tocul in birou. - O sa vad ce pot face, dar nu promit nimic. Dupa ce pleca de la judecatorie, Hunter ii trimise vorba capitanu­ lui sau despre ce se intampla. Barbatul urma sa fie suparat. Extrem de suparat - din mai multe motive. Asta insemna ca era nevoit sa gaseasca alte mijloace prin care sa-i convinga pe politicienii din Texas. Totodata, asta putea indina balanta intr-o parte sau alta in ceea ce privea numirea lui Hunter in functia de capitan. Desi isi dorea cu infocare functia, stia ca urmau sa se mai iveasca si alte ocazii. Si stia si ca politistii texani nu aveau sa se dea batuti fara sa lupte. De regula, dusmanii lor erau de alta natura, dar, indiferent de forma pe care o luau, politistii texani ii infruntau cu capul sus si mereu ieseau invingatori. Trebuia sa creada ca. si de data asta avea sa fie la fel. Trebuia. Alternativa era mult prea inspaimantatoare, incat nici macar nu se putea gandi la ea. Odata ce urma sa-si infranga dusmanul, poate ca avea sa mai existe inca sansa ca Hunter sa fie promovat. Politistii texani erau pregatiti sa ia decizii fara sa-si consulte superiorii. Heywood avea incredere in judecata lui. Capitanul nu avea sa fie mean tat de decizia de acum, dar nu-i va cere sa se intoarca acasa inainte ca lucrurile sa se rezolve aici asa cum voia el. Chiar si asa, lucrurile nu incepusera deloc bine. Faptul ca nu putea vorbi cu acuzatul ii taia din elan. Niciodata in cariera lui nu i se refuzase accesul la un suspect. A sta nu avea sa-1 impiedice sa cerceteze, dar urma sa-i afecteze eficacitatea si sa-i creeze un mare dezavantaj. Insa, inainte sa inceapa sa se gandeasca la asta, trebuia sa vada daca domnisoara Addams putea sa-1 lase sa foloseasca o camera fatr-una dintre casutele de pe Polk Street. Acolo erau gazduiti bar­ batii care locuiau la Adapost. Acum ramasese pe drumuri, iar in Chi­ cago nu exista nici macar un loc in care cineva sa poata sa-si desfaca ranita si sa foloseasca saua pe post de perna. * >

>

2 2 5

------------- — T>eeanne g is t

—--------A

Hunter statea asezat pe scaun cu spatele drept. In vreme ce colonelul Rice si capitanul sau cereau respectul, domnisoara Addams pur si simplu il inspira. Femeia isi sarbatorise cea de-a treizeci si treia aniversare cu doar cateva saptamani in urma si, desi pielea si silueta ii erau inca destul de tinere, atitudinea era cea a unei femei mult mai in varsta, care vazuse multe, traise multe si care, din toate astea, castigase intelepciune. Femeia m uta o gramada de scrisori intr-o parte, isi incrucisa mai­ nile si le aseza pe birou. - In mod normal, cei care vor sa locuiasca aici trebuie sa faca o cerere scrisa si, daca li se accepta, sa se angajeze sa ramana cel putin sase luni. - Ma tem ca n-am sa mai raman atat de mult pe-aici. Am sa mai stau doar pana se termina procesul lui Derry. Diplomele si o galerie de fotografii infrumusetau lambriul inchis la culoare care acoperea peretii biroului ei octogonal. Ferestrele din funduri de sticla nu permiteau sa vezi afara, dar lasau lumina sa intre. - Poti sa platesti pentru camera dumitale? vru ea sa stie. - Pentru o vreme, da, domnita. Stia ca aceia care nu-si puteau permite chiria erau ajutati din banii oferiti de donatorii bogati, dar trebuia sa se descurce sa-si plateasca cheltuielile pana la sfarsitul procesului. - Una dintre regulile pe care va trebui sa le respecti daca vrei sa locuiesti aici este sa-ti dedici timpul liber, inclusiv sfarsiturile de saptamana, ca sa lucrezi in cadrul programelor si proiectelor Adapostului Hull. Locatarilor nostri barbati le cerem ca munca lor sa fie in concordanta cu profesia lor. Femeia statea aproape la fel de dreapta ca el la biroul ei asezat exact in mijlocul camerei. Ce ne poti oferi dumneata, domnule Scott? Barbatul se gandi la lucrurile la care se pricepea. Trasul cu pistolul, trasul la tinta, luptele, calaritul, vanatoarea, urmaritul infractorilor, investigatiile. De asemenea, era bun la prinsul hotilor de cai, al jefuitorilor si la apararea oamenilor mai putin iubiti de multimile care voiau sa-i linseze. - Nu prea stiu, domnita, rosti el frecandu-si mainile de pantaloni. Ai dumneata vreo sugestie? Privirea ei licari cat de poate de clar. -Avem un club foarte popular infiintat de domnisoara Weibel pentru baietii nostri numit Clubul Micilor Eroi. Ea le citea, foarte >

»

2 2 6

Sacrijiciuf inimii teatral, povesti vechi despre cavaleri, care ii invatau pe baieti despre iiiraj, vitejie si loialitate. Stii sa citesti, domnule Scott? - Da, domnita, doar ca nu sunt sigur ca am incercat vreodata asa foarte teatral". Nici nu si-o putea inchipui pe micuta domnisoara Weibel citind spre luptatori sangerosi si batalii glorioase, dar invatase sa nu mai subestimeze femeile sub nici o forma. - fnteleg. §i pana la ce d asa ai mers la scoala? - Am mers la toate, domnita. Am absolvit Colegiul de Agricultura si Mecanica din Texas. Femeia lua tocul si incepu sa scrie ceva. -S i cum te-ai descurcat acolo? - In mare parte, am stat bine. -Unde te dasai in ordinea notelor? il intreba ea ridicandu-si privirea. -In primii zece la suta, replica el foindu-se in scaun. Aproband din cap, domnisoara Addams continua sa scrie. -Atunti, ai absolvit cum laude. Exceptional! Al catelea erai mai exact? - Primul. Ea se opri din scris si ridica din nou privirea. - Primul? Ai fost primul din clasa dumitale? -Da, domnita. Lasandu-se pe spatarul scaunului, privirea i se lumina amuzata. - Doctor Tate stie asta? Intrebarea fu atat de neasteptata incat ii lua o clipa s-o priceapa. Isi dadu atunci seama ca domnisoarei Addams nu-i scapau prea multe. Era la fel de constienta ca el de cat de mandra se simtea Billy pentru faptul ca absolvise cum laude. -Am lasat-o sa creada altceva, domnita, si mi-ar placea sa ramana asa, daca nu te deranjeaza. In timp ce batea cu degetul in foaia cu notite, pe fata ei aparu un niic ranjet. - Din respect pentru ceilalti locatari, trebuie sa primesc si aprobafea lor, dar cred ca pot spune ca vei fi primit intr-una dintre camerele &n casa barbatilor. Asta va indude si mesele luate in sala de mese si drept de foiosinta deplina a baii. Hunter rasufla usurat. - Multumesc, domnita. Apreciez din suflet. w

9

t

t

2 2 7

----------- ---------------- ---

Tteeanne (gist - —

----------------------

-C u multa placere, domnule Scott. Revino mai tarziu in seara asta si vom pune la punct toate detaliile. Se indrepta spre usa din fata exact cand ajunse acolo si Billy. Pen­ tru o clipa, amandoi ramasera pe loc incremeniti, nestiind cum sa reactioneze la intalnirea neasteptata. El isi reveni primul, isi scoase palaria, apoi incepu sa treaca mai departe. Billy il urmari cu privirea. -A m crezut ca esti intr-o misiune. El continua sa mearga mai departe. - Hunter? Tragand aer in piept, acesta se intoarse. - Ce faci aici? il intreba ea. - Solicit cazare. - Soliciti cazare? Aici? De ce? - Mi-am pierdut slujba, Billy ramase cu gura cascata. - La expozitie? -D a. - De ce? Ce s-a intamplat? -A m refuzat sa vin la munca azi-dimineata. A trebuit sa fiu in alta parte. Billy isi lipi pumnul de stomac. - Ai fost sa-1 iei pe Derry? -D a. -Vai, Hunter, incepu ea cu ochii luminandu-i-se, multumesc! Atunci, e liber? -N u . Se acorda prea mare atentie cazului in presa. Nici nu-i vor da drumul si nici macar nu-1 vor muta in alta parte. I-am cerut judecatorului sa devanseze termenul. - Ce-a zis? -C a nu-mi promite nimic. - Cum era Derry? vru ea sa stie in timp ce se prindea cu degetele de Centura din jurul taliei. - Nu m-au lasat sa-1 vad. -Vai, nu! Urasc sa ma gandesc ca e acolo fara ca noi sa-1 putem linisti. - S i eu. - Si ai fost concediat din cauza asta? -D a. - Esti sigur ca nu te va primi inapoi colonelul Rice? rosti ea mus candu~si buza. >

>

f

2 2 8

Sacrijiciuf immu - Da. - Imi pare foarte rau, Hunter, zise ea facand un pas in fata. Si ce-o sa fad? -Am sa locuiesc acolo in casa barbatilor, am sa investighez crima si am sa ajut la treburile Adapostului. - Pentru cat timp? - Pana la sfarsitul procesului lui Derry. - Inteleg, ingaima ea scuturandu-si ceva de pe fusta. Acum unde te duci? -La locul de joaca. -L a locul de joaca? il iscodi ea ridicandu-si privirea. - Azi trebuie sa vina un fotograf sa faca poze cu locul crimei. Am vrut sa-1 cercetez eu inainte, o informa el, aratandu-i o cheie pe care i-o daduse domnisoara Addams. -Ai nevoie de vreun ajutor? -Nu. - Pot sa vin si eu oricum? il ruga ea unindu-si palmele. - De ce? Billy ramase un pic pe ganduri inainte sa raspunda:

- In caz ca ai ceva intrebari? - Nu vrei sa reformulezi? Pe buzele ei se ivi un suras. -Adevarul e ca mi-ar placea sa te ajut. Ma simt asa de... neputincioasa. Si de vinovata. Pot sa vin, te rog? Hunter ar fi vrut sa-i spuna §i nu, si da. In schimb, nu zise nici una, nici alta. - Cum vrei. Se indrepta apoi spre Polk Street lasand-o sa-1 urmeze sau nu.

CapitoCuC40 Billy il urmari ca o umbra pana la locul de joaca incercand sa nu observe cat de bine arata cu haina, pantalonii de dril, cizmele si pa­ laria. Pana acum nu mai avusese oportunitatea sa mearga in spatele tai. De obicei, era foarte politicos, tinand-o langa el sau in fata lui. Trebuia sa recunoasca, din unghiul acela, arata chiar bine. Dar, ori­ ent de mult i-ar fi placut, nu privelistea asta era cea care o punea 2 2 9

------------------------------

‘D eeanne

g i s t -—

-------------------- ---

in pericolul de a reveni la sentimente mai bune, ci faptul ca se dusese dupa Derry. Cu o seara inainte, vorbise asa din cauza durerii, a furiei, precum si a faptului ca se temea. Intentionat il atacase in legatura cu politistii lui texani, dar el nu era o persoana care sa poata fi manipulate. El facea doar ce credea ca e mai bine si, evident, se gandise ca trebuia sa mearga dupa Derry. Remarca lui cand se despartisera, ca radea ciob de oala sparta, ii rasuna in urechi. Daca existenta tuturor doctorilor ar fi depins de ea, 1-ar fi ales oare pe Derry in locul lor? Comparatia era una nepotrivita pentru ca nu exista nimic care sa poata pune in pericol existenta medicilor. Dar, cu toate astea, daca era sa fie in pericol, nu-si putea inchipui ce ar fi facut daca ar fi fost pusa in situatia de a alege. Cu toate astea, Hunter facuse o alegere si pentru asta isi sacrificase slujba, salariul, casa si masa, dar, mai ales, reputatia. Si nu avea nimic de castigat din asta. Oricat de mult incerca ea sa-i reziste, nu-si putea tine in frau admiratia, respectul si dragostea care incepeau sa creasca inlauntrul fiintei ei. Soarele ii incalzea pielea in timp ce statea si-1 privea cum se ghemuieste prin diverse zone ale locului de joaca analizand tarana de parca acolo apareau niste hieroglife pe care numai el le pu­ tea descifra. Barbatul se muta din loc in loc pana ce, in cele din urma, se opri in zona in care fusese ucisa domnisoara Weibel. Cerceta locul, unde pamantul era inca patat de sange, in detaliu din fiecare unghi. Se gandi ca detasarea lui ar putea parea in ochii unora duritate sau lipsa de sensibilitate, dar ea intelegea cum era sa-ti Iasi sentimentele personale deoparte ca sa-ti poti face treaba, oricat de neplacuta ar fi fost sarcina respectiva. Daca ea s-ar fi gandit la persoana pe care o trata sau la cate indurase domnisoara Weibel, n-ar mai fi putut niciodata sa verifice semnele vitale sau sa incerce sa opreasca sangele care se scurgea din rana provocata de impuscatura sau de cutit. Era imposibil sa empatizeze cu pacientul si sa-si pastreze si echilibrul interior. Sigur ca deplangea pierderea domnisoarei Weibel, chiar foar­ te tare, dar, cand avea ceva de facut, trebuia sa analizeze detaliile uciderii prietenei din punct de vedre medical, nu moral, si sa condamne faptele ingrozitoare indreptate impotriva unei tinere dragute si minunate. >

7

2 3 0

-—

Sacrijiciuf inimii —

— ---------------- -

-----------------------

Billy trase aer adanc in piept. Ea si Hunter erau foarte asemanatori, mult mai mult decat isi daduse seama. 0 pala de vant misca leaganele si-i atrase atentia. Si-1 inchipui pe el impingandu-i leaganul, dandu-se in tandem, strangand-o in brate si sarutand-o pana ce ajunsese sa-si doreasca sa lase precautiile deoparte si sa se lase prada iubirii lor. Luandu-si ochii de la leagane, Billy se intoarse catre el. Vazu atunci ca Hunter nu mai cerceta tarana, ci o privea pe ea, amintindu-si si el la randul lui. - Ai gasit ce cautai? il intreba ea. -A sa crezusem, replica el tintuind-o cu privirea. Billy inghiti cu mare greutate nodul care i se pusese in gat. Nu se referea la hieroglife. Daca facea cativa pasi in fata, doar cativa pasi, ar fi fost in bratele lui. Dar apoi ce-ar fi urmat? Texasul si doar pacienti femei? Trebuia sa se abtina sa reactioneze la faptele lui cele mai recente. Nu se grabea. Nu trebuia sa se pripeasca. - S i acum ce urmeaza? continua ea incercand sa vorbeasca normal. - Spune-mi tu, zise el deloc preocupat de ton. El voia sa vorbeasca despre ei, despre ea, despre decizia ei. Dar ea nu era pregatita. Era prea devreme, era prea confuza. - Nu stiu ce urmeaza, Hunter. Chiar nu stiu. Barbatul isi feri privirea. - Bine, atunci cred ca nu-mi ramane decat sa vizitez familiile fiecarui baiat, sa vad ce pot afla acolo. Billy aproba cu o miscare din cap. - Si cand o sa faci asta? -O sa incep din seara asta de indata ce termin treaba. Ea astepta ca invitatia sa vina din partea lui, dar nu se intrezarea nimic de acest gen. - Pot sa vin si eu? -D e ce? -Pentru ca oamenii de pe aici ma cunosc si au incredere in mine. Ar putea sa-mi spuna lucruri pe care tie poate nu ti le-ar spune. -C um vrei, vorbi el, ridicand un umar. Eu incep cu familia lui Derry. Am de gand sa merg acolo pe la sapte. Billy isi inconjura trupul cu bratele. - Si pana atunci ce vei face? 9

9

9

9

>

2 3 1

— --------------- ' J V < * (

i iine

( j

is t

- ----------------- --

Am sa ( itesc despre cavaleri. Sco^vndu si pAl&ria, Hunter desrhise poarta $i o a$tept.\ sa iasa. La revedere, doctor Tate. Un saint atat de rece Si t&ie once elan de a i mai pune vreo intrebare sau de a 1 a^tepta sA tncuie poarta, a.sa ca se indrepta singura spre A dA postN u putu ins A sa se ab^inA sk nu se intrebe daca si ea oferea o priveli§te la fel de interesantS ca el, Apartamentul familiei Molinari era galagios, aglomerat si haotic Copii de toate inaltimile ^i varstele veneau si plecau intruna. Alcee mergea de-a bu§ilea pe podea, insA din cauza coloanei curbate, misc&rile ii erau incete $i nefire^ti. In cele de urma, se opri langa soba unde se afla o farfurie cu branza, uleiul $i painea, deasupra carora bazaiau mu^tele. Cand ceilal^i copii incepura sa manance, copila profita de firimiturile cazute pe jos. Traversand camera, Billy rupse pu^ina branza §i paine §i i le inmana fetei. Doamna Molinari statea absenta la m asa din bucatarie. Aflata intr-o stare ingrozitoare de ebrietate, femeia isi rupse un du~ micat din painea inmuiata in vin pe care o ^inea in mana $i o indesa 111 gura. Billy nu stia daca asa stateau lucrurile in mod normal sau daca starea ei de ametealS era cauzata de durere. Femeia avea umerii cazuti, ochii bulbuca^i , iar fata parea a f l a unei femei cam de saizeci de ani. Cu toate astea. Billy era sigura ca doamna Molinari nu avea mai mult de patruzeci de ani. Aceasta rup­ se iar o bucata de paine §i i-o oferi lui Billy cu tot cu picaturile de vin care se scurgeau din ea pe masa. -Vai, nu, multumesc. Dar, spuneti-mi, ati gustat din branza? Vreti sa tai cateva felii pe o farfurie pentru dumneavoastra? - E pentru bambini. - Da, bine, dar trebuie sa mancati si altceva in afara de paine cu vin. Si am vazut ca a mai ramas. - Nu-ti place vinu asta? Mai am si altu, se oferi femeia dandu-si scaunul inapoi. Merse apoi impleticindu-se pana la un dulap si scoase doua sticle de vin pe masa. Ce zici de una dintr-astea? Billy se uita spre Hunter, dar el era atent la o alta activitate din camera. Isi nota cine venea, cine pleca si intreba cateva lucruri des­ pre unde lucra fiecare, despre cum isi petrecea Derry serile, daca avusesera de-a face cu Kruse si cu prietenii lui si daca Derry pomenise vreodata ceva despre gasca aceea. Ridicand mainile, Billy scutura din cap. >

y

2 3 2

-N u, serios. Multumesc, dar chiar nu vreau deloc. Si, in calitate Je medic, trebuie sa fiu sincera, doamna Molinari. Bautura nu va face situatia mai buna, ci o va inrautati. Femeia ii arunca o privire piezisa parand ca o analizeaza, iar apoi flutura un deget in aer. - Numai o clipa, per favore, zise ea si iesi impleticindu-se din ca­ mera. Imediat, se intoarse cu un pahar mic in care se afla un lichid auriu, pe care-1 impinse spre Billy facandu-i semn cu ochiul. Vezi, ti-am adus adevarata bautura americana. Billy duse paharul la nas, apoi il puse repede jos. Whisky, Doamne, Dumnezeule! Chiar atunci intra in casa domnul Molinari, carand un sac in spa­ te, aratand ca versiunea italiana a lui Mos Craciun. Spre deosebire de sotia lui, era plin de viata si foarte zambaret. Oare el stia de situatia in care se afla Derry? Sau, pur si simplu, nu-i pasa? - Ciao, medico, o saluta el pe Billy inclinand capul. Se intoarse apoi spre Hunter pentru a-i intinde mana plina de mizerie. Acesta din urma nici macar nu ezita si i-o stranse cu putere. Cei doi barbati incepura sa discute in vreme ce domnul Molinari isi rasturna comoara de carpe, mucuri de tigara, oase si alte deseuri murdare pe care le adunase de pe alei si de prin gunoaie. Billy isi aminti ca Derry ii povestise ca tatal lui era cautator prin gunoaie. Asta era una dintre cele mai umile slujbe pentru un muncitor necalificat. Ceea ce nu intelegea ea era de ce italienii acestia, care se pricepeau atat de bine sa fie fermieri, nu paraseau Chicago ca sa mearga in sud unde puteau sa lucreze pamantul, sa culeaga fructe si sa planteze dumbravi de maslini. Dar n-o faceau, si asa isi luau cele mai mizerabile locuri de munca, de la sapat la cautat prin gunoi. -D erry munceste din greu, vorbi barbatul. Aduce acasa bani frumosi. N-ar face niciodata ce-au zis ei c-a facut, adauga el incruntandu-si sprancenele maronii. L-au arestat pentru ca e italiano, nu pentru ca e vinovat. -A pomenit vreodata de Fredrick Kruse si de ceilalti baieti care au fost arestati? - De multe ori, aproba el din cap. E atent la ei ca sa se asigure ca o lasa in pace pe medico. -P e medico?repeta Hunter. Domnul Molinari ii facu semn cu capul in directia lui Billy. - Pe doctor. Doctor Tate. >

2 3 3

-— ------- — T>eeanne g is t -— -— — Billy trase aer in piept. - Au deranjat-o pe doctor Tate? Desi intrebarea fu rostira pe un ton obisnuit, Billy observa cum i se incordeaza muschii. - Nu, de obicei stau ascunsi. Domnul Molinari incepu sa sorteze obiectele pe care le rasturnase. Mai putin atunci cand Derry a fost nevoit sa-si foloseasca prastia sa o ajute pe medico sa scape. Hunter se uita spre ea, iar ea, la randul ei, ridica mainile in semn ca nu stia despre ce vorbea. - Cand a fost asta? insista el ajutandu-1 la sortat. Billy se infiora. Cand plecau, trebuia sa-1 duca la Adapost ca sa-i curete mainile cu amoniac. -Inain te sa vina polizia pe locul de joaca, doctor Tate a incercat sa-1 alunge pe Kruse, spuse el aruncandu-i lui Hunter o privire plina de inteles. Dar sigur ca el a refuzat. Asa ca Derry al meu a mers acasa la familia Abertellis, a deschis o fereastra si poc-poc-poc-poc, povesti el imitand aruncatul pietrelor cu o prastie. Billy si Hunter mai statura inca o jumatate de ora, apoi ii multumira domnului Molinari pentru timpul acordat. Barbatul ofta, dezvaluind prima urma de remuscari pe care o observa Billy la el. - Daca baiatul meu e spanzurat, atunci Nefan va fi nevoit sa-si ia munca in plus. Avem nevoie de banii pe care Derry ii aducea acasa in fiecare sambata. Billy nu raspunse la remarca lui dura si complet indiferenta fata de bunastarea lui Derry, dar se uita sa vada reactia doamnei Moli­ nari. Femeia insa zacea cu capul de m asa si sforaia. De indata ce iesira, Billy ii facu semn sa mearga spre Adapost. -Intr-acolo. Trebuie sa-ti curatam mainile. Sa nu-ti atingi vreun orificiu. Hunter facu asa cum i se spuse. - Pentru un tip asa prietenos, singura lui grija pentru fiul lui parea sa fie legata de bani. - Si eu am avut aceeasi impresie. Foarte lipsit de suflet, dar macar el era treaz. Hunter o aproba inclinand din cap. - Episodul cu prastia trebuie sa fi fost atunci cand 1-ai lovit pe Kruse in vintre. - Da. Nici n-am stiut. Dar tin minte ca s-a intam plat ceva doar ca nu am fost atenta fiindca ma concentram sa fug. - Ma intreb daca Kruse stia ca a fost Derry si ca baiatul il urmarea. 2 3 4

-Sper ca nu, spuse ea muscandu-si buza. In timp ce traversau strada, il vazu ca se intinde spre cotul ei, Imediat, sari intr-o parte. - Fara atingeri pana nu-ti cureti mainile. -Scuze. - S>i o sa vorbesti > si > cu celelalte familii? intreba ea. - Da, dar nu in seara asta. - Pot sa vin cu tine cand o sa te duci? - Daca nu esti la munca, atunci nu am nimic impotriva. Pret de cateva minute, inaintara in tacere pana se apropiara de intrarea in Adapost. -H unter? -H m ? - Multumesc, multumesc ca faci asta. - Cu asta ma ocup. Si, de data asta, vazu cu ochii ei cat de bun era ca politist texan. Alergand inaintea lui, Billy deschise usa atentionandu-1 inca o data sa nu atinga nimic. y

7

y

Toata saptam ana urmatoare, Hunter vizita casele tuturor celor acuzati. Isi tinu insigna ascunsa si avu grija sa astepte pana ce il putea insoti si Billy. Descoperise ca prezenta ei le oferea parintilor un sentiment de siguranta care ii ajuta sa-si dea drumul la limba. Nu-i fusese deloc greu sa le gaseasca familiile. Ziarele scrisesera articole intregi cu numele tinerilor insotite de semne de exclamare care sa exprime socul pe care-1 provocase faptul niste adolescenti putusera ca comita o crima atat de violenta. Nimeni nu parea sa inteleaga ca, in mahalale, copiii cresteau mai repede. Se prea poate ca baietii sa fi fost adolescenti din punct de vedere al varstei, dar, inainte sa ajunga la pubertate, aveau deja in spate zece ani de munci barbatesti. Mama lui Rody Lonborg, baiatul de optsprezece ani, statea in bucatarie, insarcinata, nespalata si cu mai multi copii misunand in jurul ei. 2 3 5

'••• —

----------- ' D e e a n n e

(gist

---------------------------- —

Atn paisprezece copii mici si nu ies niciodata din apartamentul asta. Cum puteam sa $tiu unde se ducea baiatul meu si ce facea? Sotul ei ajungea tarziu in fiecare seara si pleca dimineata devreme petrecandu ^i zilele ca^tigand bani pentru mancare si adapost pen­ tru familia lui din ce in ce mai mare. Nu~§i intrebase fiul unde mer­ gea in timpul lui liber. Voia sa stie doar „Cati bani iei duminica?" Olsen Shiblawski xmplinise saptesprezece ani in ziua in care fusese arestat. Mama lui incepu sa planga in timp ce se apleca deasupra unei cazi in care spala hainele familiei ei. - Acasa era baiat bun. il intrebam mereu unde se ducea noaptea. Zicea „la gard“ acolo sau „la colt“ de la vreo strada. Am crezut ca acolo era. Fredrick Kruse era singurul care implinise douazeci de ani. La un m om ent dat, il transform ase pe fratele lui de optsprezece ani in partener in escapadele lui. Tatal lor il fixa pe Hunter cu ochii lui caprui red. - Nu-mi pasa ce fac cu ei. Pot sa-i spanzure, sa-i impuste sau sa-i taie in buca£i. Mie mi-e totuna. Billy clatina din cap. - Nu vorbiti serios. - Nici unul dintre baietii astia n-a adus acasa vreun cent, rosti el ridicand din umeri. t

Asezat intr-unul dintre saloanele Adapostului, Hunter isi intin­ se notitele. Toti baietii pledasera vinovati, mai putin Derry. Hunter spera ca baiatul sa reziste pentru ca stia ca multi temniceri isi bat, lovesc, forteaza si isi intimideaza detinutii pana ce reusesc sa-i faca sa-si declare vinovatia dupa cum doresc ei. Ghemuita intr-un scaun, Billy impacheta ziarul pe care-1 citise. - Se face mare caz in legatura cu varsta baietilor, mai ales a lui Derry, si se discuta daca ar trebui sau nu sa mai ram ana in continuare in inchisoare, cu atat mai putin alaturi de barbati. in ultima luna, Hunter incercase sa-si ocupe m intea cu alte lu­ cruri, dar, chit ca erau impreuna sau separati, gandurile lui se invarteau intotdeauna in jurul lui Billy. Momentele linistite precum acesta erau cele mai grele. De obicei, in casa se desfasurau tot felul de activitati care alungau orice san sa la intimitate. Dar astazi, la expozitie, era ziua orasului Chicago. Dom nisoara Addams si ceilalti locatari se alaturasera celor cateva sute de mii de oameni adunati in parcul 2 3 6

-—

— ------------- —

Sacnficmf inimii

- —

----------------- --

Jackson pentru a vedea care alegorice, concerte, parade si artificii care onorau a douazeci si doua aniversare a marelui foe din Chicago. Hunter lasa creionul jos. - Cu jum atate de lume care trece prin oras, poate ca municipalitatea va grabi procesul si va stabili o data pentru judecata. Mai scrie si altceva? -Ceilalti baieti il implica pe Derry, rosti ea inmanandu-i ziarul. Cred ca trebuie sa-i gasim un avocat. - Si eu ma gandeam la acelasi lucru, replica el despaturind ziarul, dar judecatoria a numit deja un tanar avocat neexperimentat pe post de aparator. - Dar el n-a vrut cazul. Ma tem ca nu va depune prea mult efort. Hunter analiza articolul. -Problem a e ca baietii sunt judecati la gramada. Sa angajezi un avocat pentru Derry ar insemna sa angajezi un avocat pentru ei toti. -T ot vreau sa gasim pe cineva. Am sa platesc eu onorariul avocatului. -Avocatii, vorbi el ridicand privirea, costa o gramada de bani, Billy. Iti va manca economiile de care ai nevoie ca sa-ti deschizi cabinetul. - In cazul asta, cred ca va trebui sa ma intorc sa lucrez in spitale. Lasand hartia in jos, Hunter ii cerceta privirea. - Iti va lua ani buni pana sa reusesti sa mai strigi iarasi banii aia. - Crezi ca un avocat o sa coste atat de mult? intreba ea rozandu-si unghiile. - In jur de cinci sute de dolari pentru unui bun. - Nu am atatia bani, rosti ea dezamagita. Nici el n-avea. - Stiu, spuse ea luminandu-se la fata. Poate ar trebui sa gasesc o femeie avocat. Fac pariu ca ea 1-ar apara pentru o suma rezonabila. - Nu glumi, Billy. Viata lui Derry e in joc. Nu putem risca sa jignim juriul cu asa ceva. Nu ma indoiesc ca o femeie s-ar descurca. Nu din cauza ei imi fac eu griji. Pe mine ma preocupa prejudecatile barbatilor din juriu. -Crezi ca Derry ar avea mai putine sanse cu un avocat femeie decat cu unui num it din ofkiu care nu se va stradui deloc? - Da, asta cred. Am vorbit cu el de indata ce am aflat cine e. Asta va fi cel mai mare caz pe 1-a primit pana acum. I-am sugerat sa foloseasca sansa asta ca sa demonstreze ce poate. 2 3 7

—

----------------------

rjjeeanne (gist -..... —

--------------—

- Si crezi c-o va face? - Sper ca da. - S i esti sigur ca un avocat ar costa asa de mult? insista ea cu un of tat. - Sunt sigur. Si el isi facea griji ca si ea, dar nu-i luase mult sa inteleaga ca nu voia nimeni sa preia cazul, cel putin nu fara sa le ceara o suma exorbitanta. Billy lua intre degete inca o bucata de hartie si i-o inmana. -A m fost citata in calitate de m artor pentru acuzare. - Pentru acuzare? se mira el studiind citatia oficiala si observand ca ii fusese trim isa la inceputul saptam anii trecute. Ea isi prinse bratele in jurul trupului. - Pot doar sa presupun ca au ceva intrebari legate de starea cadavrului in momentul cand am ajuns la locul faptei. Hunter aproba, dar tot nu-i placea, nu-i placea absolut deloc. - Asigura-te doar ca raspunzi scurt si la obiect si nu intri in detalii, da? -B in e, spuse ea punand hartia inapoi in geanta. Ai mai inaintat cu investigatia? Ceva noutati pe care sa i le poti oferi avocatului lui Derry? Sprijinindu-se de perna pufoasa a fotoliului, Hunter o privi mohorat. -A bsolut nimic. Pe langa faptul ca nu mi s-a dat voie sa-i interoghez pe baieti, nici nu mi s-a dat acces la armele crimei sau la orice alta dovada pe care ar putea-o avea. Am petrecut zile la rand mergand din usa in usa prin cartier, dar, brusc, toti au orbit sau au surzit. Nimeni nu a auzit nimic, nu a vazut nimic si nici nu-si am inteste nimic. Nu exista nici macar un m artor ocular. Ofiterul care a facut arestarea nu vrea sa vorbeasca, si la fel si legistul. Pana si copiii de pe strazi refuza sa vorbeasca. Cele mai multe informatii le-am adunat de la tine decat de la toti ceilalti. - Dar in ziua aia in care ai cercetat locul de joaca? - N u mi-a oferit nimic nou in afara faptelor pe care le cunosteam deja, zise el clatinand din cap. A fost o incaierare in care au fost implicate patru sau cinci persoane. S-au folosit o arm a de foe si un cutit. Ram asera uitandu-se unul la altul. Procesul se apropia, iar ei nu puteau face absolut nimic sa-1 ajute pe Derry sau cazul lui. >

2 3 8

»

- _______ —

-------------- -

SacrijiciuC inimii -

---------- --------------- ---

- Nu pot, relua ea incruntandu-se, nu pot sa suport gandul ca va fi gasit vinovat, ca va fi inchis pentru tot restul vietii, ca nu-1 vom mai putea vedea fara sa fim despartiti de gratii sau, mai rau, ca va ft condamnat la moarte. Nu dupa ce s-a intam plat cu Joey. Stiu ca Derry are o familie, dar eu... ei nu... Inghitind cu mare greutate, Hunter isi freca mainile de pantaloni. Nu avusese de gand sa spuna nimic inainte de proces, dar poate ca trebuia. Poate ca vestile lui aveau s-o mai linisteasca putin. -N u am investigat numai m oartea domnisoarei Weibel. L-am, aaa, cautat si pe Joey. Billy inceta sa mai planga si facu ochii mari. - L-ai gasit? -D a. Billy ramase cu gura cascata. - Cand? Unde e? -A fost luat de un milionar care se ocupa de afaceri imobiliare pe nume Robert York, care a ajutat la reconstructia orasului dupa marele incendiu si care acum locuieste intr-o casa cu trei etaje impreuna cu sotia sa. Peste drum de ei locuieste fiul raposatului milionar Cyrus McCormick. - Cyrus McCormick, cel care a inventat seceratoarea mecanica? - Chiar el. - Iar Joey locuieste peste drum de ei? Hunter aproba. - Dar nu-i mai spun Joey acum. Ii spun Robert Junior. - Robert Junior, repeta ea incercand sa se obisnuiasca cu ideea. Si cum e doamna York? - Tanara. E cu vreo cincisprezece ani mai tanara decat sotul ei, care are patruzeci de ani. Cu toate astea, par sa fie un cuplu reusit. Amandoi se iubesc nebuneste si se ocupa impreuna de Joey. -L -ai vazut pe Joey? intreba ea simtind cum i se incordeaza spatele. - Dupa ce mi-am restrans aria de cercetare, am inceput sa le observ casa. Am vrut sa verific ca baiatul chiar e acolo. Ma asteptam sa urmaresc vreo doica spre parcul de agrement, dar, spre surpriza mea, cei care impingeau caruciorul spre parcul Lincoln erau domnul si doamna. Billy sari in picioare si incepu sa se plimbe de colo, colo. 2 3 9

- —

-

'Deeanne Cjist

— ------------- ~

Parcul Lincoln. Stau la mica distanta de parcul Lincoln. Lui Joey ii va plScea asta. Ii un pare foarte frumos si are o gradina zoolo­ gies cu ur§i, tigri, elefanfi .si pantere. Cand am fost acolo, s-au plimbat in jurul unei fantani arteziene, Acolo m-am apropiat de ei $i am facut conversatie. ~ Cum ardta? vorbi ea ramanand pe loc. -C a un uria§. Nu pot s& cred cat a crescut. - J i- a recunoscut vocea? Hunter simti ca il cople^esc emotiile. Nu putu decat sa ridice un umar ca sk spuna ca nu §tia. -A i putut sa I atingi? S&-1 tii in brate? - Mi~am spus ca n-am s o fac, replica el cu ochii-n pamant. Tocmai voiam sa le fac un compliment legat de copilul lor frumos si sa ma uit in c&rucior sa ma asigur ca era el, dar mi-a auzit vocea si a inceput sk dea din brate si din picioruse, iar apoi sa rada. Li se intalnira ochii. A invatat sa rada, Billy. Si rasunetul... Ochii ei se umplura de lacrimi. ~N u am mai putut rezista, rosti el umflandu-si narile in incercarea de a-si inabusi sentimentele. Asa ca m-am intins si mi-am strecurat un deget in manuta lui. M-a... m-a prins si m-a strans in pumnisorul ala mic al lui. Se stranse de saua nasului, dar lacrimile refuzara sa ramana ascunse si incepura sa-i siroiasca pe obraji. Intr~o clipa, ea veni pe fotoliu langa el si-si puse o mana pe spa­ tele lui. -Vai, Doamne, se vaita el luand-o in brate si strangand-o tare. Sa plec de langa el a fost cel mai greu lucru pe care 1-am facut vreodata in viata mea. Se agatara unul de celalalt, plansera si se jelira. - Il vreau inapoi, ii sopti ea. II vreau atat de tare inapoi. - Stiu, dar nu putem. Nu putem. -V reau sa-1 vad. Ma duci tu? - Nu, Billy. E prea greu. Te rog nu-mi cere asta. Te rog. Pur si simplu, nu pot sa tree prin... eu... Ea se legana dintr-o parte intr-alta miscandu-1 si pe el odata cu ea de parca 1-ar fi leganat. - Ssst. Ssst. Bine. Bine. Lacrimile ei ii imbibara camasa. - Cum era ea? Doamna York, vreau sa zic. - Minunata, echilibrata si fericita. Era limpede ca il iubeste pe Joey, §i la fel si sotul ei. >

2 4 0

-------------------- --------------------------------

Sacrijiciuf inimn —

-----------------------—

Dupa o vreme, durerea incepu sa mai scada in intensitate. Hunter ramase cu ochii inchisi delectandu-se pentru o clipa cu privilegiul de a o imbratisa din nou. Dar, oricat de bine se simtea, oricat de tamaduitor era efectul, stia ca era doar un rasfat care avea sa provoace si mai multa suferinta daca nu~l oprea. Si, avand in vedere pierderea lui Joey, a ei si, posibil a lui Derry, Hunter nu credea ca mai putea indura inca una. Sarutand-o pe crestet, se desprinse din imbratisare si incepu sa-si adune hartiile. - Se face tarziu. Ar fi mai bine sa te conduc acasa. Billy se ridica, se freca la ochi, isi trecu o mana prin parul de la ceafa si-si drese glasul. - Nu-i nevoie de asta. Domnisoara Addams a stiut ca trafkul va f i extrem de aglomerat din cauza a mii si mii de oameni care incearca sa piece de la expozitie, asa ca ma lasa sa folosesc una dintre camerele de sus in seara asta. -Ah! exclama el privind spre seara mare din mahon. Faptul ca urma s-o aiba atat de aproape facea lucrurile cu atat mai grele. Era oarecum mai in siguranta cand statea tocmai in caminul femeilor. Dupa ce isi aduna hartiile, Hunter se ridica. -Atunci te las sa mergi acolo, spuse el. O seara buna, Billy. - Multumesc. Si tie. Ramasera cu ochii unul la celalalt, stiind ca vorbele lor contraziceau sentimentele brute, pasionale si sfasietoare din launtrul lor. Cu toate astea, Hunter inclina politicos din cap si porni spre usa intrebandu-se de ce, dintre toate femeile din lume, trebuise sa se indragosteasca de una care prefera orasul in locul vietii la tara, munca in loc sa stea sa se ocupe de gospodarie si datoria in locul iubirii. J

7

f

7

>

CapitoCuC42 Billy statea alaturi de Hunter in sala de judecata din cladirea nou-nouta a tribunalului. Ferestrele inalte lasau sa patrunda atat caldura soarelui, cat si brizele racoroase dinspre lac. Mirosul de cea­ ra de albine se impletea cu un buchet de parfumuri de dama si de sapunuri de ras barbatesti. Murmurul conversatiilor plana precum zumzetul a o mie de aripi vibrante. 241

-—

'Deeanne § i s t - —

-------------------

— ------------------ —

Pentru infatisarea in instanta Billy dorise sa poarte ceva sobru, dar, in acelasi timp, sofisticat. Daca marturia ei avea sa afecteze sentinta lui Derry, atunci voia sa se asigure ca facea tot ce putea sa-i obtina un verdict pozitiv. Dar ea nu avea decat niste fuste si bluze demodate si doua rochii mai feminine pe care nu le purta niciodata. Asa ca ii scrisese surorii ei s-o intrebe daca nu putea sa-i imprumute vreunul dintre compleurile ei. Pauline ii trimisese patru £inute care ii ramasesera mici de cand nascuse. Preferata lui Billy era una din lana verde cu guler si mansete frumos plisate. Scosese florile de pe palaria asortata si le inlocuise cu funde de catifea. Se intreba daca Hunter purta un costum nou. Costumul din casmir la patru nasturi era exact de aceeasi culoare cu parul si inlocuise pantalonii din dril, desi obarsia texana era inca marcata de palaria din fetru pe care o tinea in poala si de cizmele proaspat lustruite din piele de tatu pe care le purta. Ceea ce sarea insa cel mai tare in ochi era steaua in cinci colturi incercuita de o fasie argintie, pe care si-o prinsese la reverul hainei. in partea de sus avea gravat cuvantul PO­ LITIST, iar jos scria TEXAN. in sala isi facura aparitia functionarul judecatoresc, artistul responsabil de realizarea portretelor-robot, stenograful si avocatii, fiecare dintre ei asezandu-se pe locurile lor speciale. Zumzetul conversatiilor inceta. Barbatii asezati in zona alocata presei incepura sa ia notite. Ea si Hunter stateau exact in spatele avocatului apararii, care isi puse geanta pe masa din fata lor. Acesta era un barbat blond, atragator, nu cu mult mai in varsta decat cei pe care ii apara, care purta un costum foarte la moda, o cravata cu un nod perfect si o tunsoare pompadour. Atitudinea lui fata de public semana cu aceea a unui tanar print care isi intalneste supusii, afisand o postura mandra si o condescendenta evidenta. La m asa opusa, procurorul nu se uita in ochii nimanui. Parul nu-i incaruntise inca, dar i se redusese considerabil. Costumul pe care il purta ii era stram t in jurul taliei, ceea ce facea tesatura sa se intinda, nasturii sa stea un pic fortat pe haina lui la doua randuri, iar partea din spate sa se despice. Gesturile lui sacadate si rapide o facura sa se gandeasca la o jucarie intoarsa prea tare. Aprodul deschise usa pentru a permite accesul acuzatilor in sala. Billy simti fluturi in stomac. Multimea amuti. Fara catuse, cei care intrara primii fura fratii Kruse, care acum pareau chiar frumusei in haine curate, cu parul pieptanat si trupurile 9

-—

—

--------------------------------

Sacrtficuif in im ii

----------------- -----------------------------------

spalate. Cu toate astea, expresiile lor sfidatoare stricara repede impresia lasata initial. Dupa ei, pasind tarsait, urmara Lonborg si Shiblawski, cu ochii plecati. Ultimul intra si Derry. Hainele lui pen­ tru infatisare fusesera inlocuite cu un costum pentru copii cu pantaloni scurti si ghete tocite. In sala de judecata se declansa un val de rumoare. In mod dar, acum avea jum atate din greutatea de dinainte de a fi arestat. Obrajii bucalati disparusera, iar piciorusele aratau de parea politistii ar fi pus sosetele in picioarele unui cocos. Cu ochii mari, copilul privi tavanul inalt si lemnul bine lustruit al lambriului de pe pereti si al mobilei. Nici o biserica din Chicago nu fusese atat de frumos decorata precum sala cea noua de judecata. Privirea lui se muta apoi spre balconul plin cu privitori. Se opri o clipa si cerceta multimea. Billy isi tinu respiratia intrebandu-se daca isi cauta parintii, iar, daca era asa, atunci nu avea sa-i gaseasca. Iar asta era valabil in cazul tuturor baietilor. Nici unul dintre parinti nu-si putea permite sa lipseasca o zi de la munca sau drumul pana in oras si inapoi. Fata copilului se lumina cand ii zari pe ei. Domnule Scott! Doctor Tate! Politaiu ne-a dat o placinta cu cartofi azi-dimineata, da’ a trebuit sa ma spal nainte sa pot sa mananc, rasunara vorbele lui in linistea asternuta peste sala. Billy sim ti ca i se rupe inim a cand il auzi cat de norm al vorbeste. Poate ca, pana la urma, nu i se intam plase nimic rau cat statuse acolo. Aprodul isi duse un deget la gura, facandu-i semn ca trebuie sa taca. Derry se lovi cu palma peste gura, apoi se intoarse din nou catre Hunter si ridica trei degete. -A m uitat, sopti el indeajuns de tare incat sa fie auzit de toata sala. Nu am voie sa vorbesc cu nimeni. Reactiile in sala fura diferite. Unii, cei care-1 considerau vinovat, afisau o expresie aspra, dezaprobatoare. Altii nu se putura abtine sa nu se indoiasca de faptul ca un copii cu un com portam ent ca al lui ar fi putut vreodata sa comita o fapta atat de atroce. Aprodul il lovi peste cap. Derry sari inapoi si se freca pe locul dureros, dar nu mai scoase nici un sunet. Ii urm a in schimb pe ceilal^i baieti in boxa acuzatilor si se catara pe un scaun Windsor negru. in loc sa se aseze, ram ase in genunchi cu mainile pe sp&tar si cu fata spre multime. Nu avea insa ochi decat pentru Hunter. 2 4 3

-—

-------------------- --

‘D e e a n n e ( g i s t - ------------------------—

-

Mi-am facut niste prieteni in puscarile, dar, valeleu, ce pute aco~ lo, povesti el tinandu-se de nas. Barbatul de langa ei isi masca amuzamentul tu^ind, dar Billy mai mult se nelinisti decat sa se amuze. Se imprietenise? Cu infractorii? Cu ochii veseli, Hunter ii facu semn ca $i cum si-ar fi incuiat gura. Aprodul se apleca spre Derry. -D aca nu poti sa-ti tii gura, va trebui sa te due inapoi si n-o sa mai prim esti nici o placinta cu cartofi. Imediat, Derry se lasa brusc pe scaun si nu mai facu nici o incercare de a conversa. Ea si Hunter se uitara unui la altul, canalizand cumva intre ei toata afectiunea si preocuparea pentru Derry. Pe ascuns, Hun­ ter se intinse si-i stranse scurt mana. Billy sim^i cum o copleseste dragostea pe care i-o purta. Incepu atunci sa se teama ca era posibil sa-1 iubeasca mai mult decat profesia careia isi dedicase ultimii unsprezece ani din viata, iar gandul o facu sa se potoleasca. Proba­ bil ca el citise ceva pe fata ei pentru ca ii facu cat se poate de clar cu ochiul. -T o ata lumea sa se ridice pentru Onorabil judecator Cecil H. Phinney, striga cu putere crainicul salii pozitionat in fata balconului. Urma atunci un moment de agitatie, care crescu in intensitate pentru ca apoi sa se calmeze pe masura ce toata lumea i§i intorcea privirea spre judecator. Acesta purta o roba neagra traditionala, dar postura lui nu amintea catusi de putin de regalitate. Barbatul se folosi de un baston sa-si urce trupul masiv pe treptele care duceau spre pupitrul lui mai inaltat. Pasea greoi ca §i cum 1-ar fi durut. Cand, in sfarsit, ajunse la capat, multimea elibera in cor un oftat de usurare. Judecatorul de aseza pe scaun, fata lui proaspat rasa si parul grizonant cu carare pe mijloc redSndu-i parca un pic din demnitate. Crainicul le dadu tuturor permisiunea de a se aseza, iar judecatorul ceru sa se faca liniste in sala. Unui cate unui, baietii spusera cum pledau. -V ino vat. -Vinovat. -Vinovat. -Vinovat. - Eu n-am facut nimica. Billy isi musca buza. »

2 4 4

Sacrijiciuf inim ii Judecatorul isi inalta capul si se uita la Derry prin ochelarii lui rotunzi. -A i de ales intre vinovat sau nevinovat, domnule..., facu el o pauza in timp ce rasfoi niste hartii de pe birou. Molinari. Ce alegi? Derry se intoarse spre Hunter. Tanarul avocat se ridica in picioare. -Cred ca prizonierul vrea sa pledeze nevinovat. Judecatorul il privi din nou pe Derry. - Domnul Molinari, vrei sa pledezi vinovat? - Tata nu-i aici, domnule. Pe mine ma cheama Derry. -Pe durata acestui proces, noi ni te vom adresa cu domnul Molinari, iar dumneata imi vei spune Onorabilule judecator Phinney. Acum, vrei sa pledezi nevinovat? -D a, Onorare judecator Fifi. Nevinovat. Privind in jos, Billy isi puse un pumn in gura. Tanarul avocat ii arunca lui Derry o privire nelinistita. - Adreseaza-te judecatorului doar cu Domnia Ta. Judecatorul facu ochii mici spre Derry ca si cum ar fi vrut sa se asigure daca greseala de pronuntie a baiatului fusese intentionata sau nu. Dupa un minut, isi indrepta atentia spre ceilalti tineri. - Recunoasterea vinovatiei dumneavoastra nu poate fi acceptata in aceasta instanta. Grefierul va nota ca ati pledat nevinovati. Billy si Hunter se uitara iarasi unul spre celalalt. Stiau ca nu se permitea recunoasterea vinovatiei doar in cazurile in care exista posibilitatea unei pedepse capitale, dar era, in acelasi timp, si o modalitate de a le reaminti ca baietii aveau sa fie judecati precum niste adulti. f \ r fv fy

CapitoCuC43 Primul m artor al procurorului Urban Hood fu un inginer con­ structor. Barbatul prezenta cateva fotografii din mai multe unghiuri ale locului de joaca. Una cate una, Hood aseza pe sevalet fotografii cu colina din lemne, balansoarul, tiribomba inalta, leaganele si groapa de nisip. Derry il trase de maneca pe avocatul lui. 2 4 5

.... — --------- —

'Dccanne (gist -

— -----------

-A sta e locul nostru de joaca, sopti el destul de tare. Am ajutat la construirea lui. Poti sk intrebi pe oricine. fncruntandu-se, avocatul isi lovi buzele cu degetul. Baiatul se intoarse $i se uitA la Hunter prin barele scaunului s£u. Barbatul clatina din cap duse degetul la buze, dar fu prea tarziu. - Au uitat hamacele. Judecatorul batu cu docanasul, ~ Lini^te. Copilul isi baga un deget in ureche si se scarpina, dar nu mai zise nimic. Hunter se uita la Billy impartasindu-^i din priviri frustrarea ca se astepta de la un copii de noua ani sa se comporte precum un adult,., mai ales cand acel copii era asa de plin de viata ca Derry. Inginerul ii inmana procurorului o diagrama care infatisa aspectul si pozitionarea echipamentului amplasat pe locul de joaca. -C e este acest semn de aici? intreba Hood indicand spre un X aflat chiar in spatele gropii de nisip. -Aici s-a scurs in pamant sangele domnisoarei Weibel. Capul chel al inginerului era inconjurat de un semicerc de par grizonant. In tot timpul marturiei barbatului, Derry isi legana picioarele, trupul lui micut simtindu-se deja obosit de atata stat in scaun, neavand nici cea mai vaga idee ca acum i se decidea soarta. BiUy si-ar fi dorit sa poata sta pe scaun cu el, sa-1 tina in poala, sa-1 linisteasca si sa-i aseze capul pe umarul ei ca sa poata dormi. - Curtea o cheama. pe doctor Billy Jack Tate. Simtind ca ii sare inima din piept, Billy se ridica si se strecura pe langa barbatii asezati langa ea pe banca aceea ca o strana, apoi pasi in aula salii de judecata. Aprodul tasni in fata. -Im i pare rau, domnisoara. Nu puteti urea aici. Procurorul Hood il prinse de umar. - E in regula, Johnny. Dumneaei este doctor Billy Jack Tate. In sala se isca un freamat de uimire. Dupa ce se uita spre judecator, grefierul inainta si-o puse sa depuna juramantul, apoi o insoti pana la boxa martorilor. Hood isi netezi cele cateva fire de par pe care le mai avea in varfu! capului. Toata nervozitatea pe care o avusese la inceputul diminetii se evaporase acum. - Domnisoara doctor Tate, sunteti medic $i chirurg, nu-i asa? Sala vui din nou. Judecatorul lovi cu ciocanelul. T

246

—

— ------------- —

Sacrijiciuf inimii ~—

---------------- —

-D a, sunt. - Lucrati pentru o institutie anume? - Sunt unul dintre medicii din Cladirea femeilor din cadrul Expo­ zitiei Internationale Columbiene. - S i inainte de asta? -Am lucrat in cadrul Spitalului pentru femei si copii New En­ gland din Boston. Privelistea din boxa martorilor era complet diferita de cea de la balcon, dar cu coada ochiului reusi sa-i vada ranjind pe cei doi frati. - Cum lucrati in spital? continua Hood. - Consultam fiecare pacient din spital cel putin o data pe zi, executam o treime din operatii si ii asistam pe ceilalti. M-am ocupat de toate nasterile cu probleme, le intocmeam fisele zilnice si, de doua ori pe saptamana, lucram in clinica lor privata. De asemenea, eram responsabila de instruirea si de supravegherea a sase studenti la medicina. In sala se facu liniste deplina. Judecatorul, avocatii, juratii si cei de la balcon o priveau socati... toti, mai putin Hunter. Hood chicoti surprins, dezvelindu-si dintii lungi ca de cai. -C e mai lista de activitati aveati acolo! Acum, spune ti-mi, dum­ neavoastra ati fost primul doctor care a ajuns la domnisoara Weibel dupa ce a fost atacata brutal? -A sa este. - S i ce ati descoperit? -C a nu avea puls si nici semne vitale. Billy vorbi despre cantitatea de sange pierdut, de ranile provocate de impuscaturi si de taieturi. -A ti spune ca taieturile au fost cauzate de niste lovituri de pumn? -N u. In mod cert, acelea au fost provocate cu un obiect ascutit. -C um ar fi un cutit? - Cu siguranta, eu asa as spune. - Ce fel de cutit? -E greu de spus. Imi inchipui ca medicul care a facut autopsia va va putea spune mai bine. -D ar, dupa parerea dumneavoastra, o astfel de rana ar putea fi provocata de un briceag? Billy simti ca ramane brusc fara aer. Un briceag? Oare, oare se referea la briceagul lui Derry? Sigur nu avea cum sa sugereze ca Derry folosise briceagul impotriva domnisoarei Weibel. y

y

2 4 7

----- --------- 'Deeanne g i s t ------------ -Soarele apusese deja, domnule, replica ea dupa ce isi drese glasul, iar domnisoara Weibel era imbracata gros. Nu as putea sa raspund decat daca as fi analizat trupul indeaproape. -Inteleg, vorbi barbatul bagandu-si mainile in buzunar. Dum­ neavoastra ati vazut vreun cutit cazut in tarana? - Nu am vazut. - Vreunul dintre acuzati avea vreun cutit in mana? - Nu m a uitam la ei, eu ma uitam la victima. - Stiati ca asupra lui Derry Molinari a fost gasit un briceg? -S igu r ca stia, interveni Derry dandu-si ochii peste cap. Ea mi 1-a dat. Un val de exclamatii rasuna in sala de judecata. Billy simti ca incep sa ii transpire mainile. Judecatorul batu iarasi cu ciocanelul. -D om n u le avocat al apararii, vrei, te rog, sa-ti controlezi clientul? Avocatul lui Derry il trase de ureche. Hood o privi insinuant. - Este adevarat, domnisoara doctor? I-ati dat lui Derry Molinari arma crimei? - Obiectez! Avocatul lui Derry se ridica. Nu s-a stabilit inca nici o arm a a crimei. Imediat, Hood ridica briceagul si i-1 inmana lui Billy. - Dumneavoastra i-ati dat briceagul acesta lui Derry Molinari? Billy il intoarse pe toate partile in maini. Urme de sange patrunsesera in lemnul de pin al manerului. Pe interior fusesera gravate niste initiale pe care nu le cunostea. -A re initialele altcuiva pe el. Procurorul se uita la insemnele indicate de ea. - Ofiterul care a facut arestarea si-a gravat initialele pe interior dupa ce 1-a confiscat de la domnul Molinari, apoi 1-a inm anat caporalului sau, care, de asemenea, si-a gravat initialele inainte de a-1 preda comandantului sau. Astfel, stim ca aceasta este exact arm a care a fost ridicata. - Inteleg. -D e c i este acesta briceagul pe care i 1-ati d aruit dom nului Molinari? - Nu stiu daca e chiar asta sau nu. - Dar arata precum acesta? - D a , replica ea frecandu-si m ainile inm anusate de-a lungul lamei. - Exact ca acesta? y

t

y

y

2 4 8

y

y

------------------------------

SacrijiciuC inimii ----------- --------------- ---

Dintr-odata, Billy isi dadu seam a ca briceagul, cel pe care il avea ea chiar acum in maini, pe care il mangaia cu degetele, indiferent cui apartinea, fusese folosit s-o omoare pe domnisoara Weibel, pe dulcea, draguta si mult iubita domnisoara Weibel. Inainte sa le poata reprima, imaginile cu trupul abrutizat al domnisoarei Weibel se contopira cu amintirea felului de a fi al femeii. Distanta profesionala pe care o pastrase pana atunci incepu sa se naruie pe masura ce privea cutitul si se gandea la durerea pe care trebuie sa o fi indurat prietena ei. La groaza, o groaza mult mai mare decat cea pe care o sim tise Billy exact din cauza acelorasi baieti. Simti ca i se face greata. Camera incepu sa se clatine. Desfacand mana, Billy vazu cutitul cazand cu un zgomot puternic pe treptele boxei martorilor si apoi pe podea, spulberand linistea deplina a salii. Aplecandu-se, domnul Hood ridica briceagul si-1 intinse. -Briceagul pe care i 1-ati dat domnului Molinari arata exact ca asta? Billy il vedea dublu, iar vocea lui ii rasuna parca de la mare departare. Iisuse, avea sa sufere un soc. Si, desi recunoscu simptomele, nu putu face nimic sa le incetineasca. Se forta sa se concentreze la intrebare, dar care era intrebarea? A, da. Briceagul arata precum cel al lui Derry? - Da, ofta ea. Avea nevoie sa iasa, trebuia sa iasa din boxa asta, din camera asta, undeva unde putea sa ia o gura de aer. - Ce ati spune ca a ucis-o pe domnisoara Weibel? Raniie de cutit sau cele provocate de pistol? Trasaturile domnului Hood se incetosara confundandu-se cu cele ale unuia dintre profesorii ei de la facultatea de medicina. - Ar trebui sa fac o autopsie, raspunse ea ca si cum s-ar fi aflat in sala de curs. - Si daca ar fi sa ghiciti? -O biectez. - Se accepta. Domnul Hood lasa cutitul jos. - Nu mai am alte intrebari, onorata instanta. - Domnule Seacoat? se adresa judecatorul avocatului apararii. -N u am intrebari, onorata instanta. Judecatorul se incrunta, apoi se intoarse spre ea. y

y

y

9

2 4 9

(Deeanne g is t - Puteti pleca, domnisoara doctor Tate. Fara sa stie ce face, Billy se prinse de mana aprodului, trecu pe langa Derry, Hunter si cei de la balcon si iesi direct pe usa. Avea sa i se faca rau.

Hunter ramase pe scaun afisand o expresie neutra. Si-ar fi dorit sa mearga dupa ea, dar cineva trebuia sa ramana alaturi de Derry. Cu toate astea, Billy nu parea deloc bine. Era extrem de palida si de incordata. Stia ca procurorul incerca sa stabileasca faptul ca arma crimei ii apartinea lui Derry. Si, daca Hunter n-ar fi cunoscut-o pe Billy, legiuitorul din el ar fi fost convins ca femeia avea ceva de ascuns, daca nu chiar mai mult, si ar fi sarit la gatul ei ca un animal de prada. Ideea asta il facu sa stea sa se gandeasca o clipa cat de repede trasese ina­ inte concluzii pripite. Politistul care facuse arestarea fu chemat sa dea declaratie. Barbatul descrise scena crimei si verifica briceagul care fusese gasit asupra lui Derry, dar nu si arma care se aflase in posesia fratelui lui Kruse, Ewald. Barbatii din zona de vest care sosisera primii la locul crimei se urcara, unul cate unul, in boxa martorilor. Povestile lor erau identice. Auzisera impuscatura, alergasera spre locul de joaca, ii prinsesera pe baietii care fugeau de la locul faptei si ii tinusera pana la sosirea politistilor, dar nici unul nu fusese martor la crima. - Dar domnul Molinari? intreba avocatul lui Derry. Alerga si el? In boxa se afla un barbat neingrijit, cu spatele cocosat si mainile aspre dovada multor ore petrecute intr-un atelier de tesatorie. - Nu, domnule, el era langa domnisoara. Cu mainile pline de san­ ge. Cutitul... facu semn ca si cum ar tine ceva strans in mMni. Hunter il interogase si el pe omul acesta si la fel ca si pe toti cei­ lalti. Astepta ca avocatul sa intrebe ce stare de spirit avea Derry in timp ce se afla langa domnisoara Weibel astfel incat juratii sa poata afla despre suferinta baiatului, despre suspinele si despre furia indreptata impotriva celor care o ucisesera pe tanara. >

2 5 0

)

SacrijichiC intmn Dar astepta degeaba. Avocatul Seacoat puse cateva intrebari lamuritoare, dar nimic care sa scoata in evidenta nevinovatia lui Derry. Astfel ca poticnirile de limbaj ale barbatilor din boxa martorilor cumulate cu teama lor de a se afla intr-o sala de judecata facura in asa fel incat faptele lui Derry sa ramana necunoscute. Hunter incepu sa se simta chinuit de frustrari. Aproape ca si-ar fi dorit ca Derry sa-si sara singur in aparare, chiar si daca asta insemna ca judecatorul sa-1 dea afara. Dar baiatul se ghemuise pe scaun si adormise. Avand in vedere ce conditii erau in inchisoare, nici nu-1 putea blama pentru ca profita de o suprafata curata pe care sa se odihneasca. Ultimul martor al zilei fu medicul care facuse autopsia. Barba­ tul certifica faptul ca ranile de cutit ar fi putut proveni de la un briceag si ca moartea domnisoarei Weibel ar fi putut fi provocata atat de impuscaturi, cat si de ranile de cutit. Hunter se incrunta. Avea sa trebuiasca s-o intrebe pe Billy, dar lui i se parea ca se presupunea ca trebuia sa existe o singura cauza a mortii. Dar avocatul apararii nu puse la indoiala marturia medicului, asa ca era posibil sa se insele. - Nu mai am intrebari, onorata instanta. Doctorului i se permise sa coboare din boxa martorilor, iar curtea isi incheie sedinta pentru ziua aceea. Toti cei de la balcon fura indrumati sa ramana asezati. Judecatorul Phinney si juratii parasira sala, urmati de aprod si de baieti. Frecandu-se la ochi cu un pumn, Derry ii facu cu mana lui Hun­ ter, iar Hunter il saluta cu o miscare din cap. Dupa ce parasira toti sala, cei de la balcon se ridicara si incepura sa discute cu voce tare ceea ce vazusera si au zis™

Billy nu era in tribunal sau, cel putin, el n-o putu gasi, asa ca mer­ se in Caminul femeilor si o trimise pe intendenta sa o aduca. Cu fata palida, tanara cobori la parter intr-un halat de panza. - Esti bine? o intreba el. -N u. - Unde ai plecat? insista el bagandu-si mainile in buzunare. -A casa. 9

—

--------------- --

‘Deeanne

g i s t

--------- ------------- --

- Si nu te-ai mai intors la tribunal? Billy clatina din cap. Hunter fu mirat. El se gandise ca ar fi putut sa se strecoare inapoi sa auda restul marturiilor. - Maine ai de gand sa mergi? continua el. -N u cred. - Ar trebui sa vii, Billy. -D e ce? se stramba ea. - Pentru ca Derry are nevoie de noi. 0 suvita lunga de par ii cazu pe umar. - Nici macar nu-mi amintesc ultimele minute petrecute in boxa. Am fost coerenta? Fara sa vrea, Hunter scoase mana din buzunar si-i dadu suvita pe dupa ureche. - A ifo st bine. -H unter, o sa-1 declare vinovat? intreba ea cu buza de jos tremurand. -N u stiu. Oricat de mult ar fi vrut sa o linisteasca, nu avea de gand sa minta. Orice se putea intampla in sala aia de judecata. - Ma simt asa neputincioasa. As vrea sa pot face ceva, dar nu am nici cea mai vaga idee ce. Nu am nici un martor pe care sa-1 chem, nu le pot spune avocatilor ce sa intrebe si nici juratilor ce trebuie sa stie. - Ne putem ruga, Billy. Intotdeauna ne rugam. Acum intoarce-te in camera si odihneste-te putin. Vin sa te iau de dimineata. Inghitind cu mare greutate, Billy traversa palierul apoi se opri in usa. - Hunter. El astepta. - Multumesc, rosti ea, apoi se facu nevazuta inauntru lasandu-1 sa se intrebe pentru ce ii multumea. >

1

>

CdpitofuC46 Tanarul de optsprezece ani, Rody Lonborg, nu putea sta locului in boxa martorilor. Isi > tot incrucisa y si-si j > desfacea bratele, y ? dadea din 2 5 2

------------- ------------------ —

Sacrijiciuf inim ii

—

---------------------

picioare si-si trosnea degetele. Fata lui mare si ceafa lata erau indicii care scoteau la iveala faptul ca baiatul inalt este foarte puternic. -E u n-am vrut sa facem nimica. Am vrut doar ca domnisoara Weibel sa piece ca sa ramanem doar noi pe locul de joaca. Dar mai erau inca bebelusi acolo, iar ea n-a vrut sa-i lase. -A sa ca ati ucis-o? intreba procurorul Hood. -N u intentionat. Vreau sa zic ca am impins-o de la unul la altul, dar, in loc sa piece, ne-a impins si ea la randul ei. Apoi Derry vine alergand si scoate un cutit la noi spunandu-ne sa plecam. - S i ce s-a-ntamplat atunci? - Domnisoara Weibel i-a zis sa-l puna deoparte, dar Fred i 1-a tras din mana. - Fredrick Kruse? El a luat cutitul domnului Molinari? - Da. Apoi totul a luat-o razna. Fred a inceput sa-1 fluture inspre _ /N domnisoara Weibel, iar Derry a incercat sa-1 ia inapoi. Isi trecu o mana prin par. Totul s-a intamplat atat de repede. Hood ii lasa baiatului un minut sa se adune. - Ei bine, nu-i nevoie sa ne grabim. Haide sa luam lucrurile usor si sa ne reamintim. Ce facea domnul Shiblawski? - Olsen? Nimic, cred. El doar statea acolo. Nu prea stiu. Dar apoi 1-am vazut pe Fred apucand-o pe domnisoara Weibel de stiti voi ce, vorbi el uitandu-se spre Hood si ridicand din umeri. Ei bine, toti voiam sa facem la fel, dar eu inca il mai tineam pe Derry si n-am putut. Dar Olsen a reusit, si la fel si Fred. Femeia i-a lovit, s-a luptat, i-a zgariat, a dat din coate si... Ridicand din sprancene, baiatul clatina din cap. Nici una dintre celelalte fete nu s-a mai zbatut asa. Billy inchise ochii. - Au mai fost si alte femei? vru sa stie Hood. Ati mai facut asta si altor femei? - N u le-am omorat, doar stii dumneata... Cu ochii in pam ant, Hood incerca sa-si revina, apoi trase aer adanc in piept. - Ce s-a intam plat cand n-ati putut s-o doborati pe domnisoara Weibel? Baiatul isi incovoie umerii. - Fred s-a saturat si a taiat-o cu cutitul. Dupa asta a zis ca, daca vrem sa facem si noi ceva cu ea, va trebui sa o taiem si noi. Si asa am facut, dar nu am avut parte de nimic pentru ca Ewald s-a hotarat ca voia mai bine s-o im puste. De patru ori. Apoi au venit toti alergand. 1

2 5 3

-

—

-------------—

(Deeanne

g i s t -—

------------------

Scartaitul creioanelor reporterilor era singurul sunet care strabAtea t&cerea asternuta brusc. Billy isi inconjura trupul cu bratele incerc&nd sa nu se gandeasca la ceea ce i se intam plase domnisoarei Weibel si la ce i s-ar fi putut intam pla ei daca Kruse si prietenii lui ar fi incoltit-o si pe ea la pom pa de apa. Slava Cerului ca aparuse Hunter. II privi. Barbatul era serios, dar nu parea socat. Se gandi la proscri^ii cu care avea el de-a face ca politist texan si se intreba cum putea un barbat sa faca asta zilnic si sa nu se sature. Nu era deloc o slujba pe care sa o invidieze. - Dar Derry Molinari ce rol a jucat in asta? - Dup& impuscaturi, spuse Lonborg uitandu-se spre Derry, Fred a aruncat cutitul si 1-a palmuit pe Ewald destul de tare. Eu am fost atat de uimit, incat am uitat sa-1 tin cum trebuie si Derry a scapat si a luat cutitul, apoi s-a intors catre noi si ne-a amenintat ca-1 foloseste daca nu plecam. Baiatul se uita spre avocat. Pe toti. Credea ca el si cutitul ala mititel al lui aveau sa ne faca pe toti sa o luam la fuga speriati. Chiar $i pe Ewald care inca mai avea pistolul, desi ramasese fara gloante. Dar Derry nu stia asta, adauga el pufnind. Molinari a devenit un pu^ti cu adevarat dur. Domnul Hood privi spre judecator. - Nu mai am alte intrebari. Ridicandu-se, domnul Seacoat inainta pentru a interoga martorul la randul sau. Barbatul avea parul blond pieptanat pe spate §i umflat deasupra frun^ii, ceea ce facea sa para cu cativa centimetri mai inalt. - Iti pare rau ca s-a intamplat asta, Rody? Baiatul lasa privirea in jos. - E groaznic sa ?tii ca ai omorat pe cineva. Nu te mai simti la fel dupa ce ai ucis. Nu mai esti acelasi om de dinainte de a face asa ceva. A§ vrea sa fiu eu din nou, zise si isi inal^a capul, lasand sa i se citeasca suferinta pe fata. Aroganta tineretii pe care o afisase Seacoat la intrarea in sala de judecata se risipise. Barbatul se intoarse spre judecator. - Nu mai am intrebari. C^nd baiatul de saptesprezece ani, Olsen Shiblawski, ajunse in boxa, povestea se schimba putin, dar nu semnificativ. Curtea auzise deja m&rturia medicului care executase autopsia, asa ca Billy stia ca ranile provocate de cutit afectasera organe vitale. Nici unul dintre 2 5 4

SacrijiciuC inim ii - — avocati nu incerca sa stabileasca insa cine era responsabil pentru fiecare rana in parte. Shiblawski spuse ca si-ar fi dorit sa aiba ceva de facut in loc sa-si petreaca timpul liber prin carciumi sau cu fratii Kruse. Din pacate, nu intari marturia lui Lonborg care spusese ca Derry nu avusese ni­ mic de-a face cu crima. -A fost unui dintre noi. - Nu-i adevarat! exclama Derry. Aprodul il prinse pe baiat de brat, il trase aproape si-i sopti ceva in timp ce batea cu degetul in catarama curelei. Billy incremeni. Hunter incepu sa se ridice, apoi se abtinu si se aseza la loc pe banca. - Domnul Molinari a facut parte din cercul vostru? intreba dom­ nul Hood ridicand din sprancene. Domnul Lonborg n-a spus asta. - Rody o place pe sora lui Molinari. Spune asta doar din cauza ei, dar Derry ne-a urmarit si ne-a privit asteptand sa aiba si el parte de distractie. De aia a ridicat cutitul la noi. incerca sa-i arate lui Kruse ca putea sa fie unui dintre noi. -A folosit cutitul impotriva domnisoarei Weibel? - Sigur, rosti Shiblawski. Asta va spun. A participat si el la asta alaturi de noi. Derry deschise gura, dar aprodul il lovi peste ceafa. Intr-un final, Hood se aseza. Spre consternarea lui Billy, Seacoat nu-i adresa nici o intrebare, iar Shiblawski fu lasat sa piece din boxa martorilor. Ewald si Fredrick Krusea confirmara povestea lui Shiblawski. Fredrick se intinse in boxa martorilor cu cotul sprijinit de spatarul scaunului. - Ridica-te, domnule Kruse, se rasti judecatorul. Baiatul ranji spre fratele lui apoi se ridica. - Derry petrece la fel de mult timp in carciuma ca si noi. Bea, fumeaza si, dupa cum a zis si Olsen, ne-a spionat. Fredrick ii arunca o privire insinuanta procurorului. ii placea sa se si uite, asa ca s-a hotarat sa vada mai de aproape, iar noi 1-am lasat sa profite de sansa lui cu domnisoara Weibel. Trebuie sa recunosc, pustiul s-a descurcat bine. - Dumneata ai ucis-o pe domnisoara Weibel, domnule Kruse? - Sigur ca da. Eu si baietii, toti am facut-o. - De ce? y

y

2 5 5

------------------------- -

(Deeanne (gist - —

------------------ ~

- Nu aveam nimic cu domnisoara Weibel Noi voiam locul de joa­ ca, nu pe ea. Tot ce trebuia sa faca era sa piece... dupa ce aveam sa terminam cu ea, oricum. Maxilarul domnului Hood deveni inclestat. - Nu mai am intrebari. Seacoat se apropie de boxa fara sa se grabeasca. Cand ajunse in fata ei, il analiza un minut pe Kruse. - M arturia dumitale e diferita de cea a domnului Lonborg. Dumnealui pretinde ca domnul Molinari nu a facut parte din gasca si ca nu i-a facut nici un rau domnisoarei Weibel. De ce ar trebui sa te credem pe dumneata si nu pe dumnealui? - Mi-am pus mana pe Biblie, nu-i asa? - La fel a facut si dumnealui. Kruse ridica surprins din sprancene. - Se pare ca cineva minte. - I n mod cert asa pare. Incrucisandu-si bratele, barbatul incepu sa se bata cu degetele pe cot. Ai recunoscut, domnule Kruse, ca ai luat o viata pentru ca voiai sa pui stapanire pe locul de joaca. Nu inteleg insa de ce. De ce era asa de im portant locul de joaca? - A fost primul meu loc, vorbi el pe un ton aprig indreptandu-se in scaun. Ca sa construiasca locul ala de joaca, binefacatorii astia au trebuit sa ne demoleze apartam entul in care locuiam cu toata familia m ea si unde ma jucam cu fetele de la etaj. Cand doctor Tate, continua el aratand spre Billy, 1-a daramat, toata familia mea a fost nevoita sa doarm a pe strada. Cand a reusit tata sa gaseasca o casa noua, a zis ca nu mai avea loc pentru mine si pentru Ewald si ca trebuia sa ne gasim singuri un loc unde sa dormim. Kruse ii arunca lui Billy o privire plina de ura. Femeia sim ti un fior pe sira spinarii. Hunter isi strecura m ana intr-a ei, iar ea il stranse la randul ei, reusind sa castige liniste si sprijin. - Si ati gasit vreo locuinta? il intreba domnul Seacoat. -N u , nu am gasit, asa ca eu si Ewald am hotarat ca o sa dormim pe locul de joaca, sa bem acolo, sa fum am si sa ne distram pe locul de joaca, iar, daca doctoritei Tate nu avea sa-i placa atunci putea sa ia locul de joaca sa si-1... - Ai grija la cum vorbesti, domnule Kruse, il avertiza avocatul. Fredrick se trase in spate, apoi se apleca pe marginea scaunului si-si indrepta umerii. >

>

2 5 6

Sacrxjiciui in im ii -U ite ce e, domnule, eu si baietii am omorat-o pe domnisoara Weibel. Mie nu imi pare deloc rau ca am facut asta. Mie imi pare rau doar ca nu am avut timp sa ma distrez cu ea. Billy simti ca i se intoarce stomacul pe dos. Murmure de soc si repulsie se raspandira prin tot balconul. Hunter isi puse si cealalta mana peste ale ei. Domnul Seacoat se intoarse cu spatele la Kruse. - Nu mai am intrebari, onorata instanta.

0 \

CapitofuC 47

juul 0

< j

Aprodul puse doua volume de legislatie pe scaunul lui Derry ca sa poata vedea pe deasupra boxei martorilor. El era ultimul dintre cei acuzati chemat sa dea declaratie. Soarele coborase deja pe partea de vest a cerului si raspandea acum raze lungi de lumina pe podeaua salii de judecata. De-a lungul razelor se vedeau plutind fire de praf. - Cati ani ai, domnule Molinari? intreba procurorul. - Noua si trei sferturi. Billy se uita spre jurati, dar barbatii pareau obositi si ametiti fara sa para deloc impresionati de cat de mic era Derry. -C e s-a intam plat la inceputul serii pe douazeci si patru septembrie? - Nu stiu. Cand a fost asta? -C e s-a intam plat in seara in care a fost ucisa dom nisoara Weibel? - Rody a spus cel mai bine. El si ceilalti au navalit pe locul de joaca dupa ce plecasera toti, mai putin bebelusii. -Atunci, dumneata de ce mai erai acolo? - Doctorita Tate a avut o urgeanta, da’ n-a vrut s-o lase singura pe domnisoara Weibel, asa ca i-am zis ca stau eu cu domnisoara. - De ce? - Kruse si ceilalti, raspunse el ridicand din umeri, erau peste drum si ei le atacau intotdeauna pe fete. Domnisoara Weibel era profesoara mea. Fac parte, vorbi el scotand pieptul in fata, din Clubul Micilor Eroi, iar ea ne citea despre regele Arthur. S-asa ca noi doi era eram prieteni. N-am vrut ca Fred s-o oblige sa se joace cu ei. Sora mea mi-a >

----------- .... ‘D eeanne

(gist ---- -------

zis ca jocurile pe care le obliga pe fete sa se joace nu sunt dragute. Mi-a spus ca la nici o fata nu-i place jocurile alea. - S i ce s-a intamplat cand au sosit domnii Kruse, Lonborg si Shiblawski? -A u inceput s-o impinga pe domnisoara Weibel, da i-a impins si ea-napoi. Am vrut sa fiu ca regele Arthur, da’ n-aveam sabie. N-aveam decat un briceag. Asa ca 1-am tinut pe ala in mana. -C e s-a intamplat atunci? continua domnul Hood cu un semn aprobator din cap. Domnisoara Weibel mi-a zis sa nu flutur cutitul asa. Mi-a zis sa-1 las deoparte. Tocmai voiam sa-1 inchid la loc cand Fred mi 1-a luat din mana, iar Rody m-a prins pe mine. Restul e exact asa cum a zis Rody. -A i injunghiat-o sau ai taiat-o pe domnisoara Weibel cu cutitul dumitale? -N u , domnule. N-as face asta niciodata. Eu si ea eram prieteni. - Domnul Shiblawski si fratii Kruse au spus ca ai facut-o. - E i nu spun adevarul, dom’le. Stiu ca au jurat pe Biblie, dar inventeaza povesti. Nu trebuie sa ai incredere in ei, rosti el aplecandu-se in fata. Unul dintre baietii din celula mea mi-a zis ca te trasneste daca juri pe Biblie si apoi minti. - I-ai spionat pe domnul Kruse si pe prietenii sai? - Uneori. Cand o sa fiu mare, o sa ma fac politist texan, asa ca am mancat multa fasole si am tras cu prastia in chestii. Domnul Scott are mereu grija de doctorita Tate. Am inceput sa exersez si io sa fac asa, de vreme ce am multe surori si multe prietene printre doamnele de la Adapost. - Si ce ai vazut cand i-ai spionat? -O biectez. -A m sa permit intrebarea. - Pai, vorbi Derry scarpinandu-se in ureche, eu lucrez in fiecare zi mai putin duminica si nu prea-i vad asa mult, in mare parte, beau mult. Si fum eaza. Le place sa fumeze. - Si i-ai vazut retinand si alte femei? - Obiectez, se speculeaza. -A m sa perm it intrebarea. Hood repeta intrebarea. - Ce e re-ti-dand? - I-ai vazut vreodata impiedicand alte femei sa piece daca asa voiau ei? >

j

y

>

3

258

>

>

-

— ------------- —

S a c n jic iu i in im ii

------------- -

-N u , domnule. I-am vazut: o data certandu-se cu doctorita Tate. -O biectez, se speculeaza. Judecatorul incuviin^a. -Trece^i mai departe, domnule procuror. Hood i§i strecura o mana in buzunar. -D ar dumneata frecventezi carciumile, domnule Molinari? - Daca merg in ele, vrei sa zici? Mergeam, dar intr-o zi m-a vazut domnul Scott si s-a enervat rau. Mi~a zis sa ies de acolo, dar domnul Abertelli m-a prins de guler asa si mi-a spus sa raman. Vezi dum­ neata, domnul Abertelli lasa doar italienii sa bea in carciuma lui. Iar domnul Scott e texan. Facand ochii mari, Derry se rasuci si se indrepta in scaun. - Ar fi trebuit sa vedeti ce s-a intamplat atunci. Toti cei din carciu­ ma 1-au atacat pe domnul Scott care era singur. De obicei, cand se intampl£ asta, tipul singur fuge sau incaseaza bataie, dar domnul Scott se duce chiar in mijlocu’ carciumii si poc-poc-poc. Copilul lovi aerul cu pumnii. Apoi, tipul alalalt sparge o sticla de whisky de tejghea. Avea de gand sa-1 capaceasca bine pe domnul Scott. Dar el a ridicat un sca­ un, 1-a rupt si i-a folosit un picior pe post de sabie, iar restul pe post de scut. Iarasi, Derry facu o demonstratie folosindu-se de o recuzita invizibila. Cand s-a terminat totul, nu mai erau decat trei tipi. Dom­ nul Scott i-a lasat in pace pentru ca eu iesisem deja pe usa. De atunci, n-am mai baut, n-am mai fum at si nici n-am mai intrat in carciuma. Domnul Scott m-a pus sa promit. Nu-i asa, domnule Scott? rosti el intorcandu-se spre Scott. - Chiar asa este, Derry. Vocea lui Hunter ii sperie pe judecator si pe toti ceilalti din sala care se lasasera absorbiti de povestea lui Derry. Billy se uita la Hunter. Cand Dumnezeu se petrecusera toate astea? Judecatorul ii arunca lui Hunter o privire incruntata. Barbatul ridica ambele palme intr-un gest de recunoastere a greselii, apoi le cobori. Domnul Hood ofta. - Nu mai am intrebari, onorata instanta. Seacoat se ridica, dar nici macar nu se deranja sa piece de la masa. - Ai injunghiat-o pe dom nisoara Weibel, domnule Molinari? - Dupa cum tocmai i-am zis lu tipu ala, raspunse baiatul aruncandu-i o privire exasperata, eu eram regele Arthur, iar ea era *

2 5 9

T .kean n e

g i s t

Gwen-Veer. Doar ca eu, continua el privindu-si mainile, n-am salvat-o pe ea. Am incercat, dar Rody m-a tinut foarte tare. Billy simti ca i se face inima cat un purice. - Nu mai am intrebari. Femeia ramase cu gura cascata. Asta era tot? Doar atata avea sa-1 intrebe pe baiat? Facand ochii mari, se intoarse spre Hunter care ii arunca o privire ucigatoare avocatului. Seacoat insa le intoarse spa­ tele si se aseza inapoi pe locul sau, ignorand nelinistea ei si furia lui Hunter. Aprodul il scoase pe Derry din boxa martorilor. Copilul alerga inapoi la scaunul sau si se arunca pe el facandu-1 sa se balanseze periculos inainte sa se stabilizeze.

- Acuzarea il cheama pe domnul Hunter Scott. Dupa ce depuse juramantul, Scott se aseza in boxa martorilor. Cu un suras pe buze, dar cu ochii seriosi, procurorul Hood veni in fata lui Hunter. - Domnule Scott, inteleg ca domnul colonel Rice v-a eliberat din functia ocupata in Garda Columbiana in cadrul Expozitiei Interna­ tionale Columbiene. Ii puteti spune curtii de ce ati fost demis? Billy trase aer in piept. Desi Hunter statea drept in scaun, postura ii ramase relaxata. -A m descoperit ca baiatul de noua ani, Derry Molinari, pe care am ajuns sa-1 cunosc destul de bine, a fost aruncat intr-o inchisoare cu infractorii cei mai depravati si mai periculosi. Celulele alea sunt menite sa gazduiasca doar doi oameni, domnule Hood, dar cu toate astea in ele au fost inghesuiti pana la opt barbati. Sambata seara, se aglomereaza atat de tare incat prizonierii nu pot nici macar sa stea asezati si sunt nevoiti sa ramana in picioare toata noaptea. Cand a avut sa stea jos, Derry a fost nevoit sa se aseze pe o podea murdara de excremente umane venite dinspre un canal deschis care foloseste pe post de oala de noapte. Cand se apropia noaptea, Derry putea sa doarma fie pe podeaua aia imputita cu nimic sub el, fie cu randul pe o scandura lata de jumatate de metru fara cearsaf sau perna. Tovarasi ii erau fie sobolanii, fie detmutii suferinzi de sifilis. 2 6 0

S
-..... —--------- - D m m n t *

(gist

—

------- -

-O data, dar de atunci nu... - L-ati vazut vreodata cu alcool? - Nu 1-am vazut niciodata band. -D ar l-ati vazut cu o bautura in fata, intr-un bar? - L- am vazut, replica Hunter cu maxilarul tremurand. - L-ati vazut vreodata cu o tigara? -N u 1-am vazut niciodata fumand. - Dar l-ati vazut cu o tigara? -O data, dar niciodata..., raspunse el scrasnind din dinti. -A ti vizitat vreodata casa domnului Molinari? -D a, domnule. - Ne-o puteti descrie? Billy isi musca buza. -N u am vazut decat camera de zi. Nu am intrat in dormitoare. - Spuneti-ne cum arata camera de zi. Hunter o privi, dar ea nu stia ce sa faca sa il ajute, a§a ca scoase la iveala tot ce simtea pentru el, toata dragostea pe care o ^inuse ascunsa in adancul fiintei ei, rugandu-se ca avea s-o vada §i el, ca avea s-o simta si 1 el. Umerii barbatului se relaxara. -Avea o masa, un dulap si un pat in coty. - Camera era curata sau murdara? -A m vazut mai curate, rosti el uitandu-se la procuror. - Deci era murdara. -Obiectez. -S e accepta. Ab^ine^i-va sa pune^i vorbe in gura martorului, domnule procuror. - I-ati intalnit parintii? relua Hood. -Da.’ - Muncesc parintii lui? - Da, domnule. -Amandoi? - Da, domnule. in galerie se isca un moment de agitatie. Billy incerca sa-si repri­ me iritarea. Oamenii precum parintii si fratii lui Derry munceau din greu ore in sir ca sa-$i poata permite ceea ce multimea asta lua de bun in fiecare zi. Ca sa nu mai spunem ca, daca mama si toti copiii nu ar fi muncit, atunci toata familia lui Derry ar fi murit de foame. - Cu ce se ocupa tatal? - Cauta prin gunoaie. t

2 6 2

Din nou sala vui de murmure pentru ca fiul unui cautator prin gunoaie era la fel de respectat precum fiul betivului orasului. Din nou, Billy simti ca i se urea sangele la cap. -T atal lui Derry consuma bauturi alcoolice? - Nu 1-am vazut niciodata sa bea. - Se intampla sa stiti cati frati are Derry? -O p t. Domnul Hood ridica mirat din sprancene, desi Billy era sigura ca procurorul stia deja cati frati si cate surori avea Derry. - Se pare ca mama lui e foarte ocupata, dar, cu toate astea, dumneavoastra spuneti ca ambii parinti lucreaza. $titi unde lucreaza? - Da, domnule. -U n de? - Intr-o fabrica de muraturi. -A ti vazut-o vreodata band? Billy inchise ochii. -D a, domnule, replica Hunter inghitind cu greu. -A ti vazut-o vreodata beata? - Da, domnule. Soaptele facura inconjurul salii. Fosnetul evantaielor se inteti pe m asura ce femeile le desfacura si incepura sa le vanture. Billy se uita spre jura^i- Multi dintre ei se uitara la Derry si toti se incruntara. fi venea sa se ridice si sa-i critice. Nu era vina lui, nici el, nici altcineva nu era responsabil pentru com portam entul mamei in privinta asta. - Cati ani are cel mai mic membru al familiei Molinari? - Nu stiu. - E mai mic sau mai mare decat Derry? - E mai mica. Spre meritul lui, Hunter nu se foi, nu-si freca picioarele si nici macar nu clipi. Billy se minuna de calmul lui, pentru ca era sigura ca si el se temea de acelasi lucru ce avea sS urmeze ca si ea. - Merge in picioare? - Nu am vazut-o niciodata mergand. - Deci mergea de-a busilea. - Da, domnule. - Cand ati intalnit-o prima oara? - L a inceputul lunii iulie, ii spuse Hunter dupa un moment de gandire. - Ce facea cand ati intalnit-o? »

*

t

f

i

‘D e e m m e

(j t s t

- Il a$tepta pe fra tele ei sa-i aducA pranzuL Hood incuviin^a din cap. - Dar mama ei nu-i aduce pranzul? - Nu stiu. Billy isi dorea ca procurorul sa intrebe despre conditiile de muncS in fabrica de muraturi, despre programul extenuant $i despre lipsa pauzelor. Dar poate era mai bine sa n-o faca pentru ca nu avea sa 1 ajute cu nimic pe Derry, ba chiai poate ai avea s&~i faca rau. Hood pasi spre jura^i, dar ii adresa intrebarea lui Hunter; -D eci sora lui, care inca nu poate sa mearga, este lasata singura? - Da, domnule. -N u exista pericolul de a se aventura afara, de a se pierde sau de a porni de-a busilea pe strazi? -Obiectez. Care este relevanta? Hood se uita la judecator. - Incerc sa stabilesc caracterul domnului Molinari §i ce fel de educatie ii ofera familia lui, onorata instan^a. -A m sa permit intrebarea. Billy isi inconjura talia cu bratele. Procurorul Hood isi intoarse din nou atentia spre Hunter. - Ce o tine pe sora mai mica a domnului Molinari sa piece din casa de vreme ce sta singura toata ziua? Billy isi tinu respira^ia. Nu exista decat un singur raspuns la intrebarea asta. - Este legata cu lantul de o masa. Toti cei din multime sim^ira fiori de groaza. Judecatorul batu cu ciocanelul. Billy incepu sa respire sacadat. Domnul Hood isi baga mainile in buzunare. -D eci, domnule Scott, dumneavoastra ne spuneti ca tana­ rul Molinari, care a frecventat o carciuma, despre care se stie ca a avut si o bere si o tigara asupra sa, care locuieste intr-un apartament cu un tata gunoier si o mama betiva, care lipsesc toata ziua de acasa si care o leaga cu lantul de m asa pe sora lui pana la pranz este un om „de inalta tinuta morala“? intreba Hood schitand niste ghilimele din degete. Fata lui Hunter impietri. - In ciuda conditiilor de acasa, Derry Molinari este un baiat foarte muncitor, isi da castigurile parintilor si respecta femeile si batranii. Este un baiat foarte bun si nu ar face nimic rau... - Nu mai am intrebari,' onorata instanta. > i

>

2 6 4

... —

................... .....

S acn fidu f im m u

—

-—

-

Billy putu sa citeasca frustrarea pe fa^a lui §i sa i simtA furia. Domnul Seacoat se ridica. Poate ca acesta fusese planul lui inca de la inceput... foloseasca pe Hunter pentru a dovedi nevinovatia lui Derry. Plina de speran^l, Billy trase adanc. aer in piept. Aranjandu-si manseta, avocatul se apropie de boxa martorilor. - Puteti spune curtii cu ce va ocupati dumneavoastra, domnu­ le Scott? - Sunt politist texan. -S i, ca politist texan, intrati in contact cu multi proscri^i, nu-i asa? -D a, domnule. - Luand in calcul experienta dumneavoastra cu infractorii, ati pu­ tea spune ca stiti sa cititi bine caracterul oamenilor? -Obiectez. - Se accepta. Seacoat trecu mai departe. - Procuratura a dezvaluit niste obiceiuri destul de urate ale domnului Molinari, dar, cu toate astea, dumneavoastra insistati ca baia­ tul are o inalta tinuta morala. De ce? -B aiatul este serios, muncitor si, pana sa fie arestat, n-a lipsit nici macar o zi de la munca. Nu m-a mintit niciodata si, de cand s-a construit locul de joaca, a fost ingrijorat in legatura cu actele de violenta ale lui Kruse si ale gastii lui. in plus, iubeste baietii buni, fie ca e vorba de personaje literare despre care invata - cum sunt cele din Pildele regelui - sau de oamenii pe care-i intalneste, cum ar fi oamenii legii. Pur si simplu, are nevoie de putina indrumare. Cand 1-am gasit in carciuma, i-am spus ca nu trebuie sa mai puna vreodata piciorul intr-un astfel de loc si ca nu trebuie sa se mai atinga de alcool si de tigari. De atunci, mi-a urmat instructiunile intocmai. - Este agresiv? Hunter clatina din cap. - Se prea poate sa-i placa mai mult povestile despre batalii casti­ gate, dar, de fiecare data, el ia partea personajelor pozitive. Domnul Seacoat facu o pauza lasand juratii sa retina acest aspect. - Inca o intrebare, domnule Scott. De ce ar trebui noi sa punem pret pe dumneavoastra aprecierea la adresa baiatului? De ce e parerea dumneavoastra atat de speciala? >

y

y

2 6 5

‘D eeanne

g i s t

Hunter se indrepta incet. - Eu sunt politist texan, domnule. Billy se astepta ca el sa spuna mai multe, dar asta fu tot ca si cum ar fi fost singura explicatie care conta si, poate ca ar fi fost daca s-ar fi aflat in Texas. Dar aici nu, aici ei nu aveau sa inteleaga. Seacoat stramba din buze. - De dragul unei curti care poate nu stie, puteti sa ne spuneti ce sunt politistii texani? Billy rasufla usurata. Cu spatele inca drept, barbatul se aseza mai bine in scaun. - Politistii texani sunt oameni care nu pot sa creeze panica in ran­ dul populatiei. Ei intervin intr-o situatie si o rezolva fara instructiuni din partea comandantului. Uneori, lucram in echipa cu toti cei din departament, alteori lucram singuri. Noi, rosti el intorcandu-se spre jurati, avem grija sa se respecte legea. Pornim in cautarea celor care jefuiesc trenuri si band, inabusim revolte, pazim granitele si suntem in stare sa urmarim un proscris prin toata tara daca ar fi nevoie. In cei patru ani petrecuti la datorie, am calatorit aproape o suta patruzeci de mii de kilometri calare, trei mii cu trenul, am fost in doua sute treizeci de expeditii de cercetare, am facut doua sute saptesprezece arestari, am inapoiat cinci sute sase vite furate, am sarit in ajutorul a patruzeci si trei de serifi locali, am pazit sase inchisori si am petrecut mai mult timp pe drum decat acasa in patul meu. Institutia noastra dateaza de la batalia de la Alamo si - se intoarse spre Hood sagetandu-1 cu privirea - suntem periculosi ca un sarpe intaratat atunci cand suntem enervati, asa ca nu v-as recomanda s-o faceti. Incaperea se cufunda intr-o tacere mormantala. Judecatorul, juratii si cei de la balcon, mai putin Billy, il priveau socati. Hood pali de tot. Seacoat se intoarse la masa lui. - Nu mai am intrebari,9onorata instanta. > f

Sfarsitul marturiei lui Hunter marca si finalul procesului. Dupa pledoaria finala a fiecarui avocat, judecatorul trimise juratii 2 6 6

sa delibereze daca baietii erau vinovati sau nevinovati. Reprezentantii curtii parasira sala, dar toti cei de la balcon ramasera pe locurile lor. Zumzetul soptit al conversatiilor impanzi incaperea. Billy voia sa-1 intrebe pe Hunter ce crede, daca simte ca Derry are sanse sa fie eliberat, dar mai multi oameni se uitau spre ei si nu vru sa fie auzita. Si-ar fi dorit s-o ia din nou de mana. Fusese sprijinul ei pe tot parcursul intregii intamplari. O consolase pentru pierderea domnisoarei Weibel, renuntase la locul lui de munca in incercarea de a-1 salva pe Derry, se ocupase sa investigheze cazul in cautarea unor dovezi care puteau demonstra nevinovatia baiatului, fusese alaturi de ea pe perioada procesului, molipsind-o cu forta sa, inchiriase o trasura care sa-i duca si sa-i aduca de la tribunal, astfel incat sa fie ferita de ochii curiosilor si il gasise pe Joey, pe puiul lor mic si dulce. Nici nu-si inchipuia cum ar fi fost sa treaca prin chinul acesta fara spriji­ nul lui, iar faptul ca ea il acceptase o facuse sa-si dea seama ca nu era un semn de slabiciune, ci, dimpotriva. Nu era invincibila. Nimeni nu era. Uneori si ea, si el aveau nevoie de ajutor si nu era nimic rusinos in a primi ajutor la fel cum nu era nici in a-1 oferi. Billy desfacu evantaiul si incepu sa-1 fluture agitand suvitele care-i inconjurau fata. Acum ca recunoscuse asta, descoperi ca nu voia ca mai treaca niciodata printr-o situatie de criza fara el. Daca era sa spuna drept, nu voia sa-si mai petreaca nici macar o zi fara el, iar daca asta insemna sa mearga in Texas si sa fie un doctor de tara, atunci era un pret mic de platit pentru prietenia, veselia, sprijinul, protectia si iubirea pe care le primea in schimb. Aplecandu-se spre stanga, il lovi usor cu umarul. Hunter privi in jos, iar ea ii surase in secret. Desi buzele lui se inaltara usor la colturi, grija din ochi ii umbri surasul, iar asta o sperie. Intr-o ora, reprezentantii curtii, baietii si juratii revenira in sala. Derry se prabusi fara vlaga pe scaun. Billy nici nu stia daca era bine sau rau ca baiatul nu avea nici cea mai vaga idee legata de ce se petrecea. Juratii isi ocupara locurile si ramasera rigizi, cu spatele drept. Nelinistita, Billy isi strecura mana in palma lui Hunter, care o prinse si i-o acoperi si cu cealalta. Aprodul se aseza in mijlocul salii. - Domnilor jurati, ati ajuns la un verdict? Presedintele juriului, un barbat in varsta cu barba alba si lunga si costum negru, se ridica si raspunse cu o voce puternica: -A m ajuns. 2 6 7

-—

— -----------------

Deeanne (gist --- ---------- ■-------------------

-Acuzatii se vor ridica si se vor intoarce cu fata spre jurati, rosti aprodul catre baieti. Derry/ se uita la avocati > si la ceilalti baieti > si se ridica foarte atent din cauza schimbarii rutinei. - Cum gasiti acuzatii? intreba grefierul. Presedintele juriului scoase din buzunar o pereche de ochelari, ii aseza pe o ureche, apoi pe cealaita si despaturi o bucata de hartie mototolita. Toti * cei de la balcon isi tinura rasuflarea. -Ju riu l, incepu el, ii gaseste pe acuzatii Fredrick Kruse, Ewald Kruse, Olsen Shiblawski, si Rody Lonborg vinovati de omor deosebit de grav, dupa cum a fost stipulat in rechizitoriu si ii condamna la pedeapsa cu moartea. Icnete si murmure se raspandira prin multime. Pentru prima oara, Billy vazu o expresie de slabiciune pe fata lui Kruse. Judecatorul lovi cu ciocanelul in masa. - Liniste. Zgomotele incetara. Billy isi apasa cu pumnul in stomac, iar Hun­ ter o stranse de mana. -Ju riu l, relua presedintele dupa ce-si drese glasul, il gaseste pe acuzatul Derry Molinari vinovat de omor deosebit de grav, dupa cum a fost stipulat in rechizitoriu si il condamna la inchisoare pe viata. - Nu! tipa ea, sarind in picioare. E nevinovat! E nevinovat! Sala incepu sa vuiasca. -Publicul, ordona judecatorul lovind cu ciocanelul, trebuie sa pastreze o liniste deplina. Cei care refuza sa se conformeze vor fi scosi din sala imediat. Ridicandu-se, Hunter o apuca de mijloc si o forta sa se aseze inapoi langa el. Derry se incrunta nestiind prea bine ce se petrece. Billy incepu sa tremure din tot corpul fixandu-i cu privirea pe membrii juriului - instalatorul, fermierul, bacanul, pantofarul, fierarul, casierul de la banca, functionarul de la caile ferate si dulgherul. Toti erau barbati care duceau o viata traditionala, aveau o slujba traditionala si familii traditionale. Cum putea sa condamne un baiat nevino­ vat? Un copil de noua ani? -Dom nilor, vorbi aprodul dregandu-si glasul, ascultati verdictul inregistrat de curte. Spuneti ca ii gasiti pe acuzati vinovati pentru omor deosebit de grav. Asta este parea dumneavoastra in unanimitate? - Da, raspunsera in cor toti membrii juriului. Judecatorul incuviinta cu o miscare din cap. >

9

7

>

>

2 6 8

9

J

immn - Domnilor jurati, aici se incheie misiunea dumneavoastra legata de acest caz. Puteti parasi sala.

Billy iesi din tribunal dorindu-si sa fi avut o umbrela de soare sau ceva cu care sa-si apere fata si ochii de privirile curiosilor. Se descurca in schimb cu un evantai si se agata de bratul lui Hunter, care o conduse spre trasura lor. Chiar si in intimitatea partiala a acesteia, se forta sa-si controleze emotiile pana ce reusira sa se distanteze putin de tribunal. Apoi, buzele si barbia incepura sa-i tremure, iar lacrimile sa-i siroiasca. Acoperindu-si fata, incepu sa suspine. Hunter o trase langa el, o lua in brate si o tinu strans. - Sssst. Tanara continua sa planga. Nu intelegea cum fusese posibil asa ceva. Oare juriul nu auzise acelasi lucru ca si ea? Cum de nu vazusera ca era nevinovat? Dupa toate depozitiile se gandise ca aveau macar sa invoce lipsa de probe suficiente impotriva lui. Fusese atat de increzatoare si se asteptase ca Derry sa vina cu ei in trasura astazi. Chiar acum, in dipa asta. Planificase sa-1 duca la baia Adapostului Hull, apoi sa-1 consulte sa se asigure ca nu capatase vreo infectie sau vreo boala. Dorise chiar sa foloseasca bucataria Adapostului sa gateasca o mancare buna care sa compenseze pentru toate cele de care nu avusese parte in perioada asta. Avusese de gand sa-1 duca la magazinul Marshall Field sa-i cumpere haine noi, sa vorbeasca cu angajatorul lui sa se asigure ca-si primeste slujba inapoi si sa-1 lase sa doarma in asternuturi curate in dormitorul ei, cateva nopti cat sa se asigure ca nu m anifesta nici un simptom al vreunei boli. Vrusese sa-1 asigure ca totul avea sa fie bine asa ca o... mama. Dar, in loc sa se intample asa, baiatul fusese condamnat la inchi­ soare pe viata, iar ceilalti, adolescenti cu totii, fusesera condamnati la spanzuratoare. Spanzuratoare. Crima fusese ingrozitoare, dar ei erau atat de tineri. Foarte, foar­ te tineri. Isi stranse pumnul in jurul reverului lui Hunter. - E ceva ce putem face? Poate cineva sa faca ceva? - Nu stiu, rosti el, strecurandu-i o batista in mana. Dar o sa aflu. 2 6 9

(Deeanne

- -----------------------------

g i s t

—

--------------- —

- Pledoaria de final a domnului Seacoat, vorbi ea ridicandu-se, a fost ingrozitoare. Toata prestatia lui in cazul asta a fost execrabila. Aproape ca n-a supus pe nimeni la un contrainterogatoriu si n-a chemat nici macar un mar tor. Ar fi putut face mult mai mult. -Stiu > . - Ce-o sa se intample acum? Unde il vor duce? - 0 sa aflu, draguto, o sa aflu. Protestele cetatenilor orasului Chicago impotriva condamnarii tinerilor, in special a lui Derry, nu fura atat de puternice pe cat sperase Hunter. Unii avertizasera ca o astfel de „executie in m asa“, dupa cum o numisera ziarele, urma sa aiba un efect de imunizare asupra orasului si a cetatenilor acestuia. Unii sugerasera sa se stabileasca un sistem juridic separat pentru copii, care sa se concentreze pe reabilitarea si nu pe pedepsirea lor. Dar cei care sustinusera decizia juriului aveau o majoritate zdrobitoare. Judecatorul nu se afla in biroul lui si nici nu avea sa mai fie prea curand. Barbatul plecase in vacanta pe perioada nede terminate. Primarul Carter Harrison era insa acasa. In calitate de om foar­ te popular si de persoana implicate in succesul expozitiei, Harrison avea o grija deosebita sa fie la dispozitia cetatenilor sai. Pasind pe veranda din fata casei sale, Hunter batu la usa resedintei sale cu acoperis ascutit in stii Queen Anne. La usa raspunse Harrison insusi. Barbatul corpolent cu barba sura si m ustata aspra nu purta sacou si nici nu se scuza pentru asta. Hunter isi scoase palaria. - Sunt politistul texan, Hunter Scott din Regimentul A. Privirea lui Harrison se lumina in semn ca stia cine e. -Dom nule Scott, am citit in ziare despre dumneata si despre politistii dumitale texani. Impresionant, rosti el deschizand usa la perete. Intra. Intra. In loc sa-1 conduca in salonul din fata, Harrison il duse intr-o biblioteca pe care o folosea si drept camera pentru fumat. Era came­ ra unui barbat, iar Hunter se simti imediat in elementului lui acolo. Intr-un colt existau o masa patrata pentru jocuri, fotolii si trofee de animale. In partea opusa lor, in semineu ardea focul. Era limpede ca primarul savura un trabuc atunci cand fusese intrerupt de Hunter, pentru ca isi reaprinse unul lasat in scrumiera. Trecand pe langa Hunter, Harrison merse pana la un dulap si scoase o sticla de coniac. Hunter isi suci palaria si se uita la carti, 9

'

9

9

9

2 7 0

9

-—

— ------------- —

SacrijiciuC in im ii --------------------------- ---

unele ale unor autori clasici, altele de stiinta si altele care nu ar fi fost permise intr-o incapere in care intrau si femei. Harrison turna coniac in doua pahare si-i inmana unui lui Hunter. - Deci cu ce iti pot fi de folos? -A m venit in legatura cu baiatul de noua ani condamnat la inchi­ soare pe viata. Harrison ii oferi un scaun. - E un pic cam mic pentru o astfel de pedeapsa, desi crima a fost in mod cert ingrozitoare. Asezandu-se pe pielea moale, Hunter statu o clipa sa se bucure putin de decor. Nu fusese niciodata intr-un astfel de loc de cand parasise Texasul. Imediat, isi aminti insa de locul in care se afla Derry, unde avea sa fie dus si unde avea sa-si petreaca tot restul zilelor. - El e nevinovat. Ridicand de pantaloni, Harrison se aseza pe scaunul din fata lui. - Cine? Baiatul? Molinari? - Da. Derry Molinari. il cunosc. El incerca s-o apere pe victima, nu sa-i faca rau. -E sti sigur? se incrunta Harrison. Juratii se pare ca au crezut exact opusul. -Avocatul apararii era tanar, arogant, fara experienta si nu a fost interesat sa afle adevarul. - Dar ceilalti? Doar nu crezi ca si ei sunt nevinovati? - Nu, ei toti au marturisit, mai putin Derry, desigur. Harrison ii intinse o cutie de trabuc Upmann. - Un trabuc? Hunter il refuza ridicand o palma. Primarul isi ridica trabucul pe care il lasase in scrumiera si il rula inainte si-napoi intre degete. - Desigur ca iti dai seam a ca nu pot face nimic. Baiatul a fost judecat, gasit vinovat si condamnat. -A s vrea sa facem o invoiala. Harrison ii arunca o privire suspicioasa. Hunter stia ca primarul nu se opunea ideii de a ocoli legea si, de asemenea, mai stia si ca e iubit de oameni, nu doar de cei obisnuiti, dar si de cei influenti. - Nimic ilegal, il linisti Hunter. - Sigur ca nu. Sigur ca nu, replica Harrison luand o inghititura de coniac. La ce te gandesti? -A s vrea ca Derry sa-mi fie dat mie in custodie, sa fiu eu temnicerul lui, ca sa zic asa. L-as lua inapoi in Texas cu mine si mi-as asum a 7

7

7

7

7

7

'

9

J

2 7 1

-—

'Deeanne (gist

-- --------------

— ------------------- ---

complet responsabilitatea pentru orice fapte ilegale sau infractiuni ar comite. Harrison musca din tigara. - Singurul mod in care s-ar putea intampla asta ar fi doar daca ar obtine o gratiere, iar eu nu am autoritatea asta. -Atunci trebuie sa vorbesc cu guvernatorul? -D a. - Puteti sa-mi aranjati o intalnire si sa-mi puneti o vorba buna? Dupa succesul urias al Zilei orasului Chicago, cu o audienta care batuse recordul oricarei expozitii de oriunde in lume, expozitia din Chicago isi scosese toti banii. Harrison era pe vai datorita acestei realizari. Barbatul sufla un cerc de fum, apoi inca unul in interiorul primului. -A m sa vorbesc cu el, dar nu-ti pot garanta nimic. Hunter isi lua palaria si se ridica. -A sta e tot ce va cer. Cat de repede va puteti ocupa de asta? -Acum e in Springfield pentru cateva zile, dar se va intoarce in oras la mijlocul saptamanii viitoare. Harrison se ridica si-i intinse mana. Am sa vorbesc cu el atunci sa vad ce pot aranja. - Multumesc, domnule, rosti Hunter strangandu-i mana cu putere. Apreciez din tot sufietul.

in timp ce-si trecea ultimele inregistrari ale zilei in registrul medi­ cal al infirmeriei, Billy casca. Statuse treaza toata noaptea si adormise doar cu o ora inainte de momentul la care trebuia sa se trezeasca. Ura cand se intampla asta. impingandu-si scaunul in spate, isi lua haina, stinse becurile si iesi in salon. Imediat se inviora. Hunter statea pe locul lui obisnuit de pe canapea cu picioarele intinse si incrucisate si cu palaria pe fata. Singura diferenta, desigur, era aceea ca nu mai purta uniforma, ci pantalonii din dril. -Salutare, draguto. Stiu ca era acolo chiar si fara sa se uite. Lipindu-si haina de trup, Billy pasi spre el si se opri langa picioa­ rele lui. y

y

2 7 2

y

-—

— ---------------- -

Sacrijiciuf inimii -

— — ------------- -

- Buna si tie. Ce te aduce aici la ora asta? -C a de obicei. Astept sa termini, replica el ridicandu-si palaria pentru a-si dezvalui ochii. Imediat, Billy simti ca i se incalzeste sufletul. Esti bine? -A fost o zi ingrozitoare. Barbatul batu cu palma locul de langa el. -V rei sa aprindem focul? ii propuse ea uitandu-se la semineu. - Nu putem. Dupa ce a ars Cladirea pentru refrigerare, colonelul a interzis peste tot sa se mai faca focul, chiar si in semineuri. La oboseala si suferinta ei se adauga si dezamagirea. - iti e frig? o intreba el. -Aici e mereu frig, raspunse ea ridicand din umeri, dar mie mai mult imi place sunetul si mirosul focului. Asta e tot. - Daca as putea sa-ti ofer unui, as face-o. - M-am tot gandit, vorbi ea cercetandu-i parul cafeniu atat de fa­ miliar, maxilarul ascutit, pieptul lat si trupul inalt si subtire. - La ce? rosti el, lovindu-si varfurile bocancilor si inclinandu-si capul pe perna canapelei. - M-am gandit ca daca as merge sa fiu doctor la tara as avea un moment de respiro, relua ea ferindu-si privirea in timp ce strangea si mai tare haina la piept. Hunter inceta sa mai bata din picioare si ramase nemiscat. - Ce vrei sa spui? Billy il privi. - Ca as merge in Texas cu tine daca oferta mai e valabila. - Dar cu munca mea cum ramane? insista el tragandu-si picioare­ le in timp ce se ridica in capul oaselor. Ea facu cu un gest expeditiv cu mana. -Sigu r ca poti munci. Nu-mi vine sa cred ca am fost atat de aroganta. imi pare rau. Ma poti ierta? Barbatul incuviinta totusi un pic precaut. - Si pacientii barbati? Billy il sageta cu privirea. - Sunt medic, Hunter. 0 sa tratez pacienti barbati. Esti absurd cu asta, chiar esti. Maraind, barbatul isi sprijini coatele pe genunchi si fruntea in pumni. - Nu-mi place asta, Billy. Chiar nu imi place deloc. Tanara surase, se intinse si-i pieptana parul pe spate cu unghiile. y

y

y

7

y

y

y

2 7 3

‘D eeanne (gist - —

----------- ---------------- -

— ------------------

-Atunci cand se poate, am inceput sa le rog pe sotiile si pe mamele pacientilor mei barbati sa ramana in incapere in timp ce-i consult. -D a? se mira el ridicandu-si privirea. -D a. - Chiar si inainte de azi? - Cu mult inainte de azi. - Si daca sotia sau mama nu sunt prin preajma? -Atunci ii consult fara ele. Barbatul se bosumfla putin. - Si copii vrei? - Da, te rog. - Da, te rog? Billy ridica din umeri. - Mi-ar placea sa am cativa copii. Multi, de fapt. - Si cine o sa-i creasca? -N o i amandoi, cred. In mod cert, va trebui sa aducem pe cineva sa ne ajute. Poate pe mama ta? Hunter se stramba rau. -D oam ne fereste, femeie. Mama e tare buna, dar nu vreau sa locuiesc cu ea. Ce zici de o doica? - O doica ar fi perfecta. Dar fara internate. - Sunt de acord. Fara internate. - Deci ne-am inteles? il intreba ea. - Esti sigura ca n-ai sa te razgandesti in legatura cu tratatul barbatilor? insista el frecandu-si buzele. - N-am sa ma razgandesc. - Dar cu faptul ca sunt politist texan si ca am sa lipsesc de-acasa? -A sta n-o sa-mi placa, replica ea stramband din nas. Dar o sa incerc sa accept asta. -Atunci cred c-o sa incerc si eu sa accept c-o sa tratezi barbati, declara el incruntandu-se. Dar n-o sa-mi placa. Chiar nu-mi place. Deloc, deloc, deloc. - Dar o sa te descurci, nu? surase ea. - Cred ca va trebui. Dupa cateva secunde, incepura sa-i straluceasca ochii. O sa ramai acolo toata ziua sau vii langa mine sa parafam intelegerea? - Cred c-o sa parafez intelegerea, daca asta-i voia Domnului. - Ma iei peste picior, domnisorico? replica el razand scurt. - Nu, doar ca incerc sa vorbesc pe limba ta. *

>

y

2 7 4

y

SiitTifia'ul imimih Chicotind, barbatul o apuca o trase jos langA cl. Vino aici, tenuue, hai sa incercdm altceva. Dupa ce o s.vruta stra$nic, iar ea se mmuie toat&, Hunter i$i spri jini truntea de a ei. - Am uitat sa-ti spun ceva. -C e? vorbi ea frec.andu~$i nasul de al lui. - Are legMura cu Derry. Billy deveni serioasa $i se trase inapoi. Ce i cu el? - Nu vreau sa-ti faci sperante pentru ca probabil nu va merge. ~ Ce nu va merge? insista ea indreptandu se. - Avand in vedere varsta lui, am cerut custodia lui. Am intrebat daca 1 pot lua cu mine in Texas cu condi^ia sA-mi asum responsabi * litatea pentru toate infrac^iunile pe care ar fi sa le com ity dac3 ar fi sa le comita, desigur. Femeia ramase cu gura cascata. - §i parintii lui o sa-^i permits? - Sunt mai mult decat dispu^i sa ma lase sa-1 iau. Dup£ cum $tii, le pasa mai mult de banii pe care ii poate aduce el acasi, decat de el. Cu toate astea, au zis ca prefera sa-1 iau eu decat s£-l las in inchisoare. - E §i asta ceva. Cu cine ai vorbit despre eliberarea lui? -A m vorbit cu primarul, dar el nu are autoritatea sa faca asta. Ar trebui s-o faci guvernatorul. - Si crezi ca el va fi de acord? - Nu $tiu, ridica el din umeri. Probabil ca nu. Dar capitanul meu il cunoaf te §i s-a intalnit cu el cand a fost aici. A$a ca am luat legatura cu el, i-am povestit ce se petrece si 1-am rugat sa-1 contacteze pe guvernator sa vada daca poate garanta pentru mine. Billy isi uni palmele cu zgomot §i le lipi de buze ca §i cum s-ar fi rugat. ~ Crezi ca o va face? -Capitanul meu? Nu vad de ce nu. Dar inca nu am primit ve$ti de la el. Billy se arunca in bratele lui rasturnandu-1 pe spate. Imediat, el profita de pozitia lor si o saruta din nou foarte pasional. Cand observa ca el e pe punctul de a ceda, femeia se trase in spate inainte sa pateasca si ea acela^i lucru. - Unde te duci? o intreba el cu vocea ragu^ita, plina de promisiuni. - Gata, Trebuie sa ne oprim. -In ca un pic. 2 7 5

— --------------—

!Deeanne (gist - —

--------------------

- Haide, vacarule, rosti ea desprinzandu-se din imbratisarea lui. E momentul s-o duci acasa pe vacarita asta. -VacSrita? Doamne fereste-ma! Deja esti femeie doctor. Ultimul lucru de care am nevoie e sa te faci si vacarita. -H aide, il indemna ea apucandu-1 de mana si tragandu-1 sa se ridice, ce-ai sarit ca un ras? Barbatul o lovi in joaca cu palaria la fund. - Doamne, se zice ai sarit ca ars, nu ca un ras. - Atunci, zise ea si ridica o spranceana, stai sa zic altfel: Hai si nu te mai plange. Cu o mi^care rapida intr-o parte, Billy se indeparta, apoi alerga spre usa inainte ca el sa apuce s-o mai loveasca la fund. i

>

CapitoCuC52 GUVERATORUL ALTGELD OM BUN STOP AVOCAT AL COPIILOR §1 FEMEILOR STOP AM TRIMIS VORBA STOP CAPITANUL HEYWOOD STOP Hunter baga telegrama in buzunar, apoi intra in cea mai inalta cladire a orasului Chicago Doar cu cateva luni inainte de intrarea sa in functie, guvem atorul Altgeld terminase aceasta cladire, bijuteria coroanei carierei lui in domeniul afacerilor imobiliare. Podelele de marmura straluceau sub cizmele lui Hunter, in vreme ce tavanele din gresie ii scanteiau deasupra capului. In timp ce se apropia de lifturi, barbatul ofta. Nu-i placeau deloc chestiile astea ultramoderne. Nu intelegea de ce simteau unii nevoia de a se ridica saizeci de metri in aer. Incercasera si cei din Babel asta si nu sfarsisera prea bine. Dar nu le puteai spune asta cetatenilor orasului Chicago. Pentru ei, cu cat era mai inalta cladirea, cu atat mai bine. Usile se deschisera si oamenii tasnira afara precum bustenii pe jilip. De indata ce se goli, la fel de multi se inghesuira si intrara in lift. Prins in vartejul de oameni, Hunter fu m anat pana in mijlocul cutiei si inghesuit din toate partile. Tot drumul pana sus, isi zise intruna ca Billy mai avea o saptam ana si termina cu expozitia. Atunci puteau pleca din orasul acesta blestemat.

--------— — -

Sacrijiciuf inimii —

—---------—

Hotari ca aveau sa piece exact in ultima zi a expozitiei. Chiar in noaptea aceea. De indata ce se sfarsea ceremonia de inchidere a expozitiei, urma s-o duca in fata preotului, apoi aveau sa mearga direct la unul dintre vagoanele alea elegante de dormit si sa aiba cea mai placuta calatorie spre Texas la care putea visa vreodata un barbat. Nu prea ii venea sa creada ca ea fusese de acord sa mearga cu el. Dar, acum ca o facuse, descoperise ca nerabdarea lui de a o face a lui crescuse de o suta de ori. Cu toate astea, in astfel de momente, nu era sigur daca era mai entuziasmat ca pleca din Chicago sau ca avea s-o aiba in patul lui. Clatina din cap. Astea erau doar vorbe-n vant, iar o stia prea bine, dar chiar si asa abia astepta sa ajunga acasa. Putin cate putin, multimea se mai imputina pe masura ce oamenii coborara din lift. Cand ajunse la etajul saisprezece, mai era el cu inca doi tipi. Usile se deschisera. Hunter porni de-a lungul coridoarelor in cautarea biroului lui Altgeld. Daca barbatul avea sa accepte, Hunter era nevoit sa se gandeasca la ce avea sa faca cu Derry pe perioada lunii de miere. Poate ca vreunul dintre politistii texani de acasa avea sa fie de acord sa vina sa il ia pe Derry. Asta parea sa fie singura solutie viabila. Nu avea incredere in nimeni altcineva sa aiba grija de baiat, iar lui Derry urma sa-i placa la nebunie sa aiba sansa de a cunoaste inca un politist texan. In coltul din nord, pe o placuta era trecut numele lui Altgeld si al companiei sale, Unity. Hunter batu la usa. O dactilografa miniona draguta ii deschise usa. - Va asteapta, domnule Scott. Pe aici. Barbatul scutura din cap vazand toate covoarele, tapetul si ornamentele extravagante. Lucrurile simple erau un lucru rau oare? Femeia intra in biroul de pe colt si-i tinu usa cu spatele facandu-i semn lui Hunter sa treaca. Acesta se intinse pe deasupra ei si opri usa cu mana. -C red ca este invers, domnisoara. Eu ar trebui sa-ti tin usa dumitale. Femeia surase rosind usor. - Multumesc, rosti ea strecurandu-se pe sub bratul lui intorcandu-se de unde venise. Hunter isi vari capul pe usa. Un barbat cu o barba neagra respectabila si par negru tuns scurt surase si iesi din spatele biroului. >

2 7 7

—

--------------- _

‘D eeanne (gist —

----------------- —

- Dumneata trebuie sa fii poli^istul texan Scott. Intra. Dand drumul usii sa se inchida, Hunter stranse cu putere mana guvernatorului. - Multumesc ca ati acceptat sa ma primiti. -Desigur. Il cunosc foarte bine pe capitanul dumitale. Am avut niste intalniri in capitala si tocmai ce a venit sa ma vada in vara asta. Dar banuiesc ca dumneata stii asta deja. Te rog, ia loc. Hunter se aseza pe un scaun maro din piele. -V -a povestit domnul primar de ce am vrut sa ma intalnesc cu dumneavoastra? Altgeld se aseza la biroul sau. - Mi-a spus si a facut-o si capitanul dumitale. Asa ca, am cercetat inregistrarile de la proces ale stenografei. Clatina din cap. Urata treaba. - Da, domnule, asa e. - Si dumneata crezi ca Derry Molinari e nevinovat? -S tiu ca asa este. Toata vara m-am intalnit cu el zilnic. Baiatul e foarte muncitor si e nerabdator sa-si ajute familia si sa le ajute pe femei, Ati > citit dedaratia lui si pe ale celorlalti baieti? -A m citit tot. Si trebuie sa spun ca inclin sa fiu de acord cu dum­ neata. Marturia lui Molinari a fost coerenta si convingatoare. Asta, marturia baiatului aluia, Lonborg, si girul dumitale trebuiau sa puna la indoiala acuzatia. Felul in care apararea a gestionat cazul a fost dezamagitor, ca sa nu spunem altfel. Hunter incepu sa spere. -D eci ce spuneti? II veti gratia? Sunt dispus sa-i fiu temnicer, daca vreti. Si-mi voi asuma responsabilitatea pentru orice problema in care intra - indiferent cat de serioasa va fi - pana ce va fi destul de mare sa se descurce singur. Altgeld se lasa pe spatarul scaunului. - In mod normal, avand in vedere varsta copilului si reputatia dumitale, nu as ezita. Problema e ca acest caz e urmarit indeaproape nu numai de cetatenii statului Illinois, dar si de cei din forurile superioare de la Washington. Si toti au o parere - foarte puternica. Nu stiu sigur ce reactie vor avea daca-1 eliberez in grija dumitale. - Uitati, domnule, ca il cunosc pe baiatul asta. Nu are nevoie de­ cat de indrumare, de un exemplu, de un tata care sa-i acorde mai multa atentie. Pur si simplu, are nevoie de cineva care sa-i arate cum sa devina barbat. - Iar dumneata o sa-i arati cum sa devina barbat? 7

7

9

7

>

2 7 8

JT

7

7

----------------- -—

....

Sacrifiatd

m

i t m

i

-—

---------------

-D a. - In Texas, presupun? Acolo unde vei fi politist texan? -Corect. - S i nu crezi ca va fi greu sa-i dai o educatie asemenea. unui tata daca vei fi mereu plecat in misiune? Zgomotul unui ventilator concura cu ticaitul unui ceas de perete, -N -am sa fiu plecat tot timpul. - Stiu ce inseamna sa fii politist texan, domnule Scott. Dupa cum am mai spus, il cunosc pe capitanul dumitale destul de bine. $i chiar daca n-ar fi fost asa... Indreptandu-se in scaun, Altgeld rasfoi cate­ va documente, apoi se opri cu degetul asupra unuia dintre randuri Conform marturiei dumitale, aici zice dar: ..Am petreeut mai mult timp pe drum decat acasa in patul meu“. Hunter inghiti cu greutate. -A s putea locui in acelasi oras cu mama. Atunci ar beneficia nu numai de infiuenta femeii cu care ma casatoresc, dar si de cea a mamei mele. - Dar tatal dumitale? -A m u rit. Altgeld scutura din cap. - Imi pare rau. Dupa cum am spus, daca acest caz n-ar primi atata atentie, n-ar fi nici o problema. Dar, daca as face asta, iar justificarea mea ar fi ca dumneata te-ai oferit sa fii temnicerul lui Molinari, dupa cum ai zis, cum as raspunde atunci cand superiorii mei ar sublinia faptul ca dumneata n-ai fi niciodata prin preajma sa te ocupi de el? Cu pieptul incordat, Hunter se apleca in fata. -Dom nule, baiatul nu are decat noua ani. Nu putem sa-1 lasam pentru tot restul zilelor in prezenta unor criminali notorii si extrem de periculosi, mai ales ca nu a facut altceva decat sa incerce s-o apere pe victima. Trebuie sa existe o cale prin care sa putem rezolva asta. Sprijinindu-si bratele pe birou, Altgeld pocni din palme. - Linisteste-te, fiule. Exista o cale, n-am zis ca nu exista. Am spus doar ca nu-1 pot elibera in conditiile prezentate de dumneata. - In regula. Atunci in ce conditii i-ati oferi gratierea? -A m doua. - In regula. -U nu, rosti el ridicand un deget. Trebuie sa fii casatorit. Baiatul are nevoie de o mama. Hunter incepu sa spere mai tare. -A sta e deja stabilita.

— ---------— Tteeanne (gist -—---------- Bun. Doi, ridica el al doilea deget, va trebui sa ai o slujba care sa-ti permita sa vii acasa in fiecare noapte. Hunter simti cum ii creste pulsul si i se opresc plamanii. Se prinse cu mainile de bratele scaunului si se forta sa respire pe nas si sa expi­ re pe gura. In cele din urma, reusi sa vorbeasca: -V reti sa spuneti ca trebuie sa renunt sa mai fiu politist texan. - Nu spun ca nu poti fi politist texan. Asta e o meserie buna si nobila. Spun doar ca trebuie sa te asiguri ca vii acasa in fiecare seara. - Imi spuneti sa stau la birou. Politistii texani nu stau la birou. Noi patrulam prin tinut. N-as avea alta optiune decat sa renunt si nu pot face asta, domnule. M-ar ucide. Am nevoie, am nevoie sa ma pot misca de colo, colo, sa-mi petrec timpul afara, sa merg dintr-un tinut intr-altul, sa-mi iau calul la galop si sa dorm sub cerul liber. E prea mult. As... Camera incepu sa se invarta. Era buimac, iar pe retina ii aparura niste pete. Dumnezeule, avea sa lesine. Ii ordona sangelui sa urce inapoi la creier, dar ii coborase de mult in picioare si nu mai avea de gand sa se intoarca. Isi intinse genunchii, se apleca si-si cobori capul intre picioare fortand sangele sa urce iar. - Domnule Scott? striga guvernatorul ingrijorat. Esti bine? Hunter nu raspunse. - N u trebuie sa fie o munca de birou, relua guvernatorul. Mai sunt o multime de profesii in afara de cea de politist texan pe care le poti avea in aer liber. Cum ar fi cea de fermier. Ai putea munci la ferma. Sau de crescator de animale. Ce zici de asta? Are legatura cu caii. - Nu e acelasi lucru, domnule. Usor, usor, sangele incepea sa-i revina, asa ca ramase aplecat. Nu mai ai parte de urmariri, de cautari, de pericol sau de aventura. Si, ca sa cresti animale, iti trebuie o multi­ me de bani. Nu poti sa vii intr-o zi sa zici: Cred c-o sa fiu crescator de animale. La fel de bine i-ai putea cere unui pui de gaina sa zboare. O avea el aripi, dar, pur si simplu, sunt chestii pe care nu le poate face. Altgeld nu raspunse. In cele din urma, Hunter sim ti ca e in siguranta sa se ridice. Pe fata lui Altgeld se putea citi uluirea. - Parca se presupunea ca trebuie sa fii tare? - Daca vreti un concurs de tras cu pusca, 1-as putea invinge chiar si pe Sfantul Petru inainte sa ajunga sa puna m ana pe arma. Daca ati prefera o lupta cu pumnii, as putea sa va bat de v-ar suna apa-n cap. 2 8 0

•

----------- -

Sacnficiul inim ii

—

—

Dar nu as putea s& stau ani de-a r&ndul la un birou sau s& joe toata viata bunastarea familiei rnele pe capriciile unei recolte sau pe urma rirea unor vad. Nu sunt a$a de puternic. Pur $i simplu, nu sunt. Altgeld clatina din cap. -Atunci nu £i I pot mcredinfa pe Derry. !mi pare r&u. Hunter isi freca fa£a cu mainile, -Sun teti sigur? Nu avefi cum sk vft rAzgandi^i? -B aiatul are nevoie de un temnicer si de cineva care sa-1 invete cum sa fie barbat. Nu po£i face asta deceit dacA e$ti acasA. Sprijinindu-si cotul pe manerul scaunului, Hunter i$i lipi palma de frunte. Trebuia sa vorbeasca cu Billy. Poate ca avea sA gAseasca ea o solutie. - Pot sa revin maine, domnule? - Nu-i nici o problem^. Tragand aer in piept, Hunter i§i lua palaria de fetru se ridica. - Multumesc. Ne vedem maine, atunci. 9

Cw . CapitoCuC53

(j

Hunter avea nevoie de un loc ferit in care sa vorbeasca cu Billy, dar nu avea unde. Era inca zi, a$a ca salonul Cladirii femeilor era deschis pentru toata lumea care voia sa intre. Pe Insula lui Crockett tot veneau si plecau oameni, caminul ei nu avea o camera de zi, iar la Adapost era mereu aglomerat. Chiar si asa, daca acolo era ea, intr-acolo se indrepta si el. De indata ce sosi, descoperi ca Adapostul ii oferise lui Billy o camera tem porara la etajul doi in care sa-si poata face consultatiile. Salonul era plin de femei, copii si un singur barbat care asteptau sa o vada. Hunter il m asura din priviri. Avea undeva la cincizeci de ani, nu se barbierise de mai multe zile, nu se spalase de cateva luni si parea cam lipsit de vlaga. Se hotari sa-1 lase sa intre la ea, dar tot nu-i placea. Nici macar un pic. Dura trei ore bune pana sa termine. Dupa plecarea ultimului pacient, Hunter batu la usa si intra in camera. Pe dulap erau insirate mai multe instrumente medicale, impreuna cu bandaje, tifoane, fiole si geanta ei de doctor. In timp ce tragea cearceaful de pe un pat de consultatii, Billy isi ridica privirea si incremeni. 2 8 1

‘D eeanne

-—

--------------------

g i s t ----------------------------

-Te-ai intors. Ce a zis? Purta o fusta maro si o bluza alba simpla, exact cum ii placea lui. Isi rasucise si-si prinsese parul, avea obrajii un pic rumeni si ochii usor stralucitori. -T ie chiar iti place meseria ta de doctor, nu? intreba el. Ea dadu din cap aprobator. - La nebunie. Acum, ce-a spus guvernatorul? -N -a zis nici da, nici nu, replica el tragand aer in piept. A pus, aaa, niste conditii. In timp ce impacheta cearceaful, Billy il analiza. -N u ti-au placut conditiile? - Nu mi-au placut. - Ce conditii erau? - E prudent sa m a asez pe ala? intreba el uitandu-se la pat. Billy isi intoarse si ea privirea intr-acolo. -V rei sa spui din cauza teoriei legate de bacterii? El incuviinta. - Da, 1-am acoperit cu mai multe cearceafuri. -B in e, hai sa ne asezam atunci. Ea scutura din cap. - Asaza-te tu. Eu curat aici. - Chiar as vrea sa te asezi. Aruncand asternutul langa usa, Billy merse pana la urcior si ince­ pu sa-si sapuneasca mainile si bratele. - O sa vrei sa ma saruti si nu putem sa ne sarutam aici. Ar fi lipsa de respect fata de domnisoara Addams. -A tunci, n-o sa te sarut. Billy lua un prosop de panza si incepu sa se stearga pe maini. - Fara imbratisari, fara pupaturi, fara nimic. - Dar stiu ca esti autoritara. -V orbesc serios. -A tunci poti sa continui sa faci ce faci acolo, ofta el. Clatinand din cap, tanara incepu sa-si sapuneasca si sa-si spele instrum entele medicale. - Deci care sunt conditiile? Barbatul admira privelistea, vrajit de cum i se miscau formele in timp ce freca obiectele. Billy se uita peste umar, isi sprijini incheieturile pe m arginea ligheanului lasand spum a sa-i picure de pe maini. - Hunter, il avertiza ea. 9

*

>

y

9

9

/

»

>

9

9

9

2 8 2

9

9

-—

Sacrijiciuf inim ii

------------------ —

---------------------------------

Barbatul se scutura, apoi isi trecu o mana prin par. - Au fost doua conditii,7 dintre care una destul de urata. Ea incepu din nou sa-si spele ustensilele. - Care sunt alea? -Trebuie sa renun t sa mai fiu politist texan. - Ce? se mira ea, rasucindu-se cu sapunul si apa siroind de pe un soi de cutit pe care-1 tinea in maini. - Crede ca Derry are nevoie sa vin acasa in fiecare seara. Asa ca, orice m-as hotari sa fac, trebuie sa fie ceva de la care sa pot ajunge la cina. Apa siroia de pe scalpel pe podea. Hunter merse la dulap, lua o carpa din gram ada si incepu sa stearga. Billy arunca instrumentul inapoi in lighean, isi usca mainile, il conduse la pat, apoi se aseza langa el. - A sta e o veste ingrozitoare. Ba chiar tragica. Si ce ai de gand sa faci? - Mi-a sugerat sa ma fac fermier, crescator de animale sau sa am o slujba de birou. - Si iti place ceva din toate astea? -A bsolut nimic. Am crescut intr-o ferma si n-am stiut cum sa plec mai repede de acolo. Sa ma ocup de animale n-ar fi asa rau, dar iti trebuie foarte multi bani si pamant... iar eu nu am nici una, nici alta. - Si o slujba de birou? Hunter ridica din umeri. - M-am gandit ca, la un moment dat, o sa ajung la birou. Daca ar fi sa ajung comandantul politistilor texani sau ceva de genul asta. Dar nu acum, nu inca... Ii arunca o privire mohorata. Nici macar nu concep sa-mi petrec la birou urmatorii treizeci si ceva de ani. -A m crezut ca te califici pentru slujba aia de capitan. El nu sta la birou? -U neori. Dar, de cele mai multe ori, vine calare si ne verifica pe toti. - Inteleg. Ma intreb daca ai cum sa ajungi la vreun compromis. Dintr-o data, incremeni si facu ochii mari. A doua conditie e sa re­ nunt si eu sa practic medicina? -N u , nu. A doua conditie este sa am o sotie. Isi inchipuia ca guvernatorul nu stia ca Billy inca mai avea de gand sa munceasca dupa ce se casatoreau, iar Hunter sigur nu avea sa-1 informeze. y

—

------------------

fj)eeanne

g i s t

•• —

-------------------- —

in plus, urma. sa-si deschida cabinetul chiar langa casa lor, exact ca si ceilalti medici. Deci, cu ea si cu doica, Derry urma sa aiba parte de suficienta grija materna. Asa ca asta a fost partea buna. Acum nu mai poti da inapoi. -N -o sa dau inapoi, ii surase ea cu blandete. In ciuda nelinistii pe care o simtea, Hunter se simti coplesit de dorinta. - Mergi si stai pe cealalta parte a patului. -C e? - Du-te. Reprimandu-si zambetul, Billy se muta in capatul celalalt al patului. - E mai bine? -N u . Nimic n-o sa fie mai bine pana ce nu se casatorim si consumam chestia asta. Billy il privi cu ochi calzi. Asta era partea cea mai buna a meseriei de medic. Nu o soca nimic ca pe celelalte fete. Cu toate astea, daca nu inceta sa se mai uite asa la el, nu avea sa mai poata rezista. Hunter privi in fata. - Si ce-o sa facem? intreba ea. Sprijinin du-si m ainile pe genunchi, barbatul lasa ochii in pam ant. - Nu stiu. - Nu putem sa-1 lasam in inchisoare. - Stiu, rosti el inchizand ochii. - Ce-ai zice daca ai fi serif? - M-am gandit la asta, replica el aplecandu-se sa culeaga o bucata de pam ant uscat cazut de pe pantoful cuiva. -Te-ai gandit la asta... dar? - E un mare pas inapoi, vorbi el inghitind cu greu. Perdelele din dantela incepura sa se umfle in fata unei ferestre de pe peretele din nord. - Nu e nimic ce-ai putea face pentru politistii texani? Ceva care sa te tina acasa? Barbatul facu sem n din cap ca da. -A vem un ofiter insarcinat cu incartiruirea. Face inventarul si verifica echipamentul. Dar nu stiu, Billy. Ar fi la fel de ingrozitor sa-i vad pe baieti venind si plecand si povestind despre ce-au vazut si ce-au facut. Iar, tot timpul asta, sa stiu ca as putea s-o fac si eu, poate >

>

2 8 4

i

-—

— -------------- ---

Sacnjiciui inim ii

-

------------------ -

chiar mai bine. Ofta. Cred mai bine m-as face serif decat asta. Cel putin, as fi om al legii si as putea sa plec de la birou destul de des. Umezindu-si buzele, Billy incepu sa se joace cu unghiile, - Stii ca nu trebuie sa muncesti, nu? Hunter simti un nod in stomac. -T e rog. Te rog sa nici nu deschizi subiectul asta. Faramitand bucata uscata de pamant, cernu pulberea printre degete. Orice slujba si-ar fi luat, stia ca viata lui de pana acum se sfarsise. Nu avea sa ajunga niciodata capitan. La naiba, nici macar politist texan nu avea sa mai fie. Urma sa renun te la insigna si la visurile, sperantele si ambitiile sale. Sa arunce tot direct pe fereastra etajului saisprezece al unei dadiri. Se freca pe fata. Ar fi vrut sa nu fi venit niciodata, sa fi stat acasa fericit cu slujba lui asa cum era ea, in loc sa tot caute sa obtina mai mult, si mai mult, si mai mult. Billy se ridica si se intoarse la lighean, iar el o urmari cu privirea si o admira. Daca n-ar fi venit aici, n-ar fi cunoscut-o niciodata, iar asta, isi dadu el seama, merita absolut orice. Stropi de apa se imprastiara peste tot in timp ce-si curata si-^i lustruia instrumentele. O femeie doctor. Urma sa fie insurat cu o doctorita liber-cugetatoare, care purta fusta peste pantaloni, care absolvise facultatea cum laude. Mama lui avea sa aiba o surpriza de proportii. Facand ochii mici, Hunter privi pe fereastra spre cartier. - O vreme, o sa fim la fel de saraci ca oamenii aia de acolo. Cel putin, pana o sa-mi dau seama ce-o sa fac. Zgomotul apei se opri. Cu un prosop, Billy incepu sa stearga fie­ care obiect. - Nu chiar. 0 sa aduc eu niste bani in plus, asta daca o sa pot gasi clienti care sa-si permita sa plateasca in Texas. - O sa gasesti. Dar nu credea ca asta urm a sa se intam ple im ediat. Oamenii de acasa aveau idei clare despre ce trebuia si ce nu trebuia sa faca o femeie. Avea sa treaca o vreme pana sa le castige increderea §i respectul. Billy baga un scalpel ascutit, care parea periculos, in geanta. - Si intr-unul dintre orasele alea in care nu e insti> daca ai fi serif y • tuita legea? Care se afla in mijlocul pustietatii? Stii tu, cele in care se ascund raufacatorii. Hunter o cerceta. >

t

7

y

J

>

"—

----------------- —

‘D eeanne Cjist - —

------------------

-A i face tu asta pentru mine? Ai locui intr-un loc atat de indepartat? -D a, replica ea facand o grimasa. Gandeste-te numai la cate im­ puscaturi ar trebui sa vindec. Pentru prima data in acea zi, simti ca vrea sa zambeasca. - Cred ca cineva a citit prea multe foiletoane. Nu mai avem orase de genul asta, nu mai stii? Frontiera incepe sa dispara si, cu ea, si proscrisii. Asta e motivul pentru care politicienii aia au incercat sa ne inchida divizia. - Au incercat? S-a rezolvat ceva? - Inca nu s-a luat nici o decizie finala, dar se pare c-o sa se renun te la idee. Billy rasufla usurata. - Slava Cerului macar pentru asta. - Chiar si asa, nu mai exista Vestul salbatic, ci doar orase normale cu oameni normali care-si ridica tabara si incep sa spuna acasa unui loc anume. Hunter scutura din cap. Chiar si daca mai existau orase fara legi, nu si-ar fi dus niciodata mireasa acolo. Nu, ei trei aveau sa se stabileasca intr-un loc calm si linistit, potrivit pentru a pune bazele unei familii. Inchizand geanta, Billy ii prinse catarama. - Ei bine, hai sa-1 alegem pe cel mai agitat in care tu sa poti fi serif, sa institui legea si ordinea si apoi sa te asiguri ca lucrurile ram an asa, iar eu sa pot sa vindec si sa bandajez pe toata lumea. Va fi mica noastra felie de paradis chiar in mijlocul marelui stat al Texasului. Hunter stia ca ea voia sa ramana in Chicago la fel de mult cum voia el sa fie politist texan. Cu toate astea, renunta la tot, pen­ tru el, un tip fara perspective si fara viitor. incepu sa o iubeasca si mai mult. - Eu cred ca am felia mea de paradis chiar aici in camera asta. Billy isi pleca usor capul si zambi timid. Dorinta care mocnea cu greu ascunsa se trezi la viata. -A bia astept ziua nuntii, draguto. - Si eu, rosti ea uitandu-se la el. - Haide, vorbi el ridicandu-se si deschizand usa. Ar fi mai bine sa iesim de aici. f

i

2 8 6

7

-

Sacrijiciuf inimxi -

CapitoCuC54 Vestea gratierii lui Derry fu aruncata undeva pe ultimele pagini ale ziarelor. fn schimb, atentia tuturor cetatenilor orasului Chicago se concentra pe vestea ca mult iubitul lor primar, Carter Harrison, fusese ucis cu doar doua zile inainte de data la care era programa­ ta sa se inchida Expozitia Internationale Columbiana. La fel ca in cazul lui Hunter, primarul deschisese usa unui tanar necunoscut, doar ca, de data asta, isi invitase in casa ucigasul. Marea festivitate programata pentru ultima zi se transform a intr-un parastas, iar expozitia care gazduise douazeci si sapte de milioane de vizitatori si onorase progresul urias al Americii isi inchisese in tacere portile pe 30 octombrie 1893 pentru a nu le mai deschide niciodata. In partea cealalta a orasului, in salonul Adapostului Hull, Billy Jack Tate purta o rochie cu dungulite subtiri albastre ce avea o fun­ da feminina la guler si inca una chiar deasupra pieptului. Langa ea, Hunter Joseph Scott ii puse inelul bunicii lui pe degetul inelar si-si rosti juramantul. -A cum poti saruta mireasa, rosti pastorul inchizand Biblia. Prinzand-o cu un deget de barbie, Hunter o saruta usor declansand o eruptie de fluieraturi, urale si strigate din partea unei duzini de politisti texani din Compania A. La ordinul capitanului lor, barbatii venisera sa se asigure ca Hunter avea parte de felicitarile cuvenite si sa-1 escorteze in siguranta in Texas pe numitul Derry Maximo Molinari. Cu ochii luminosi, Derry isi vari doua degete in gura, dar nu reusi sa sufle decat aer si stropi de saliva. Poti sa ma inveti sa fluier si eu asa? il ruga el pe barbatul masiv de langa el. Aplecandu-se, politistul texan Lucious Landrum il ridica pe baiat si-1 sui pe umeri. -S ig u r ca da. Cu un tipat, Derry isi inalta capul. -U ita -te la mine, doam na doctorita Tate! Sunt m ai inalt ca dumneata. Hunter il prinse de nas. 2 8 7

-

—

--------------

(Deeanne (gist- ----------------------- ~

— ■O cheama doamna doctor Scott, fiule. hialtand bratul asemenea unui dirijor, domnisoara Addams invita pe toata lumea in cafenea unde puteau servi ceva racoritor. Si, de§i mirele si mireasa ar fi vrut si ei sa participe, aveau totusi un tren de prins. Hunter dadu m ana cu toti tovarasii lui multumindu-le pentru prezenta. - S a nu beti cafea, ii avertiza el printre dinti. Nu fac decat apa statuta pe-aici. Intre timp, Billy le imbratisa pe femeile de la Adapost. Cu Derry inca pe umeri, Lucious veni langa miri. ~ Ai face bine sa pleci, Vulpoiule, sau o sa pierzi trenul. -V ulpoi? repeta Billy uitandu-se la Hunter. De ce iti spun Vulpoi? - Fiindca e un vulpoi destept, replica Lucious. A absolvit cum laude si toate cele. Billy ramase cu gura cascata. -Cum laude? - Dar, sigur. Ce, nu ti-a zis? A fost primul in promotia lui de la Colegiul A&M din Texas. Billy isi duse mana la gura si se intoarse usor spre Hunter. - „Fara laude“? Barbatul ranji si-i facu cu ochiul. - Ia-ti la revedere de la Derry, draga. Trebuie sa mergem. Dupa o clipa de iritare, pasi prin spatele lui Lucious si-si puse mainile de-o parte si de alta a obrajilor lui Derry. - Sa fii cuminte si sa faci ce-ti spun oamenii astia, da? - Da, asa o sa fac. - Da, doamna, il corecta Hunter. - Da, doamna, repeta Derry. Ridicandu-se pe varfuri, Billy saruta copilul pe frunte. - Ne vedem in vreo doua saptamani. 7

>

Billy ramase in picioare in vagonul de dormit Pullman, a carui miscare usoara si leganata indica faptul ca lasasera orasul in urma

si incepusera sa traverseze preriile din Illinois. Hunter iesise putin din compartiment sa „examineze“ trenul, dupa cum spusese el, fund ca nu voia sa se retraga inainte sa se asigure ca era totul in regula. Drept cadou de nunta, politistii texani le rezervasera un compartiment privat in trenul fastuos. Incaperea era decorate cu co~ voare cu modele complicate, draperii de brocart si scaune fixe capitonate. De tavanul sculptat, atarna un candelabru cu gaz, iar ea nu se putu abtine sa nu se minuneze in fata culorii si a modelului bogat cu care fusese lucrat lemnul. Sus, deasupra scaunelor, sprijinit de perete, se afla un panou mare. §tia ca acolo era cuseta pentru ca vazuse un model de vagon de dormit in Cladirea transporturilor din cadrul expozitiei unde urmarise un reprezentant al firmei Pullman coborand patul. Era sigura ca putea s-o faca si ea. Isi ridica fusta, se urea pe un scaun si se intinse dupa manerul de deasupra panoului. Pe m asura ce tragea de el, cuseta incepu sa se deschida asemenea unui pod basculant foarte lat. In acel moment, tot ce o tinea, la un capat si la celalalt, erau doua lanturi trecute prin niste scripeti cu arc. Deasupra cusetei erau doua bucati de lemn de mahon care serveau drept cadru pentru partea de jos a patului. Billy trase una jos, o balansa o clipa, apoi o ridica si o fixa sub capul patului lasand-o sa alunece intr-un cant prestabilit. Suflandu-si o suvita de par de pe fata, trase si cealalta bucata de mahon de deasupra cusetei si repeta miscarea, dar de data asta la picioarele patului. Frecandu-si mainile, analiza scaunele fixe. In dem onstrate, asternuturile de pat se aflasera in spatele pernei unuia dintre scaune. Dupa cateva smuceli, trase cu putere de o perna pe care reusi sa o dea intr-o parte si le gasi. Ei bine, asta putea face fara probleme. Desfacu asternutul si-1 azvarli pe cuseta, dar se aseza prost, asa ca mai incerca o data si inca o data. La naiba! Trebuia sa se suie sa-1 aseze cum trebuie. Dar nu era nici o seara, nici un taburet, nimic. Sau, cel putin, ea nu le vedea. Pe scaunele capitonate nu se mai putea urea pentru ca acestea se aflau acum sub cuseta cu spatarele incastrate in bucatile de mahon pe care le fixase mai devreme. Bodoganind, arunca cearceaful pe pat si-§i scoase ghetele. In cele din urma, isi ridica fusta peste genunchi si-si sui piciorul pe bratul unuia dintre scaune. Tinandu-se strans de marginea cu­ setei, reusi sa se urce pe pat. Netezi repede cearceaful la perete, la cap si la picioare. Ultima parte avea s-o aseze dupa ce cobora inapoi y

2 8 9

—

----------------- —

\Deeanne

g is t

-------------- ----------------

pe podea, Se uita peste margine. Era prea sus sa sara. Atunci, se Iasa pe burta si se dadu in spate ca rama, cu fustele si pantalonasii ri~ dicati la brau. Picioarele invelite in ciorapi se lasara in jos si ramaser& asa in aer, in vreme ce fustele i se intorsesera pe dos si i se Infasurasera in jurul partii de sus a trupului. Pantalonasii i se stransesera in jurul coapselor. Cu un efort de a vedea unde se afia bratul, Billy incepu sa-si legene picioarele, dar nu reusi sa intalneasca decat aerul. Se impinse astfel un pic mai jos, dar tot nu dadu de bratul scaunului. Unde naiba era? II ratase de tot? Probabil. Oftand, inchise ochii, trase aer in piept si numara in gand. Unu.*. doi... trei. Se arunca si aproape imediat atinse podeaua. Genunchii ii cedara. Printre fustele incalcite si din cauza podelei dure, ii lua o clipa sa se orienteze. Simti atunci o pala de vant pe care n-o mai remarcase pana atunci, I se facu pielea de gaina pe spate. Imediat, isi trase pi­ cioarele sub ea si se ridica usor, apoi se intoarse. Cu spatele la usa inchisa, statea Hunter al carui costum de casmir ii sublinia umerii lati, talia subtire si picioarele musculoase. Barbatul se sprijini cu umarul de perete si-si incrucisa picioarele sco^and in evidenta cizmele de tatu. -M ergi undeva? o intreba el ranjind rautacios.

CapitoCuC56 Suieratul lampii pe gaz ii reaminti ca el putea sa vada totul foarte, foarte clar. Imaginile ii revenira fulgerator in minte. Trupul incovoiat in timp ce se tara putin cate putin spre margine, fustele care n-o urmasera asa cum ar fi trebuit, pantalonasii care i se stransesera pe coapse, fundul evident expus din cauza pozitiei si picioarele contorsionandu-se peste cuseta in vreme ce degetele de la picioare cautau bratul scaunului. Billy simti un val de caldura strabatandu-i tot corpul. Ii venea sa intre in pamant de rusine, dar, dincolo de asta, ii venea la fel de tare sa lase precautiile de-o parte si sa se arunce in bratele lui. Nu se pu­ tea hotari ce sa faca. Isi pierduse de mult capacitatea de a gandi cand el o privea asa. Incerca sa gaseasca ceva de zis. 2 9 0

Sacrijiciuf in im ii - De cand esti acolo? - Cam de la inceput. isi prinse degetul in fusta si incepu s-o rasuceasca iar si iar. - De ce nu m-ai ajutat? Hunter isi inalta barbia si incepu sa se scarpine. - Nu prea stiam de ce sa te apuc. Billy isi musca buza. Hunter ii studia fusta de parca ar fi putut sa vada prin ea. - Data trecuta nu purtai pantalonasii astia. Astia erau... imi plac astia. Nu ca aia nu-mi placeau. imi placeau. Dar astia... sunt noi? - I-am cumparat in mai, rosti ea rosindu-se toata. Mi i-am cam stricat pe ceilalti cand am trecut prin fereastra aia de la subsol. -S i, continua el departandu-se de perete, tot timpul asta, i-ai purtat pe astia transparenti? Pe toata perioada expozitiei? Billy dadu din cap aprobator. - Bine ca n-am stiut, gemu el, mergand apoi spre pat unde lega cele doua funii groase dinspre partea de sus a cusetei de picioarele scaunului. Ea se apleca si-1 urmari. - Alea pentru ce sunt? - Nu lasa cuseta sa se ridice la loc si sa ne turteasca. Privi cuseta lata pentru doua persoane. Urma sa se suie acolo cu ea, se gandi Billy inconjurandu-si talia cu bratele. Barbatul fixa si sforile de la capatul patului. - Insotitorii ne vor face patul. De asemenea, vor schimba asternuturile si le vor spala. in fiecare zi. Asa ca, oricat de mult mi-a pla­ cut sa te privesc, chiar nu e nevoie sa faci toate astea. Billy isi prinse o suvita de par inapoi in coc. Doamne! Probabil ca arata groaznic. -Trebuie sa m a aranjez. - S a te aranjezi? se mira el indreptandu-se. -A m parul ciufulit. S-a desprins tot cat am... aaa... Ii facu semn cu m ana spre pat. - Si trebuie sa-1 prinzi la loc? -D a. - De ce? - De ce? repeta ea clipind nedumerita. Privirea lui deveni serioasa. >

>

2 9 1

-—

--- ---------------- -

•D eeanne

g i s t —

--------------------

Billy se dadu in spate atingand cuseta cu crestetul. inainte sa apuce sa se strecoare pe sub ea. Hunter o inconjura cu bratul si o lipi de el. -N u trebuie sa-ti prinzi parul, spuse el. ~N u? -N u . -Pentru ca o sa-1 desfaci tu? - Pentru ca am sa-1 desfac eu, repeta el sarutandu-i zona gatului unde ii putea simti pulsul, Dar, in loc sa se intinda dupa agrafele ei, trase de una din panglicile de la gat si-i dezlega funda. Buzele lui ii mangaiara linia gatului pana inspre ureche. „Dum nezeule\ isi zise ea foindu-se de pe un picior pe altul si inclestandu-si pumnii in fusta. Hunter se trase inapoi privind-o usor surprins. - Esti agitata? - Nu, replica ea, frecand fusta in pumni. - Esti agitata, insista el facand un pas in spate in timp ce o tinea de mijloc. -N u , nu, nu sunt, ridica ea din umeri. Sunt, aa..., se balbai muscandu-si buza. Agitata. Chicotind,9Hunter o imbratisa si-si lipi barbia de crestetul ei. - Vai, Billy, draguto, nu ai de ce sa fii agitata. Asta e cel mai firesc lucru din lume. Fredonand o melodie pe care ea n-o mai auzise niciodata, Hunter ii lua mana dreapta intr-a lui, in vreme ce cu cealalta continua sa-i stranga talia. Apoi, o invarti prin compartimentul lor stram t in pasi m id si lenti de dans. Habar n-avea ca el stia sa danseze sau sa cante. Usor-usor, incepu sa se relaxeze langa el. Hunter isi freca nasul de parul ei, i-l saruta si continua sa fredoneze. La fmalul cantecului se trezi ca o lipise cu spatele de peretele din partea opusa cusetei si ca isi pusese bratele de-o parte si de alta a ei. Billy isi plimba mainile de-a lungul hainei lui, apoi ii desfacu nasturii si i-o impinse peste umeri. Continuand sa ramana lipit de ea, tanarul isi lasa bratele in jos si prinse haina care aluneca si o azvarli pe un scaun, apoi o ingradi iar cu bratele, Billy isi puse din nou mainile pe pieptul lui si-i desfacu vesta, care avu aceeasi soarta ca si haina. Din nou o inconjura cu bratele. Ea ii desfacu apoi cravata si i-o lasa pe scaun. Imediat, isi lipi atunci i

2 9 2

t

>

j

JT

^

*

---------------------------- --

Sacnjiciui inim ii - -------------------------- -

palmele de camasa lui si incepu sa se familiarizeze cu relieful umerilor si al pieptului sau, coborand incet spre zonele laterale si urcand spre su b rat Dar nu era de ajuns. Nu voia sa mai existe nimic care sa impiedice contactul dintre palmele ei si pielea lui. Pe rand, desfacu nasturii camasii pana ce ajunse la betelia pantalonilor de unde incerca sa scoata si restul camasii, dar fara sueces. Barbatul isi cobori atunci mana, isi desfacu Centura si prohabul, pentru ca apoi s-o sprijine din nou de perete. Miscarile ei devenira atunci mai sacadate si mai grabite. Trase partea de jos a camasii, des­ facu nasturii ramasi si-i azvarli camasa peste umeri. Abia ce-si scosese mainile de pe maneci cand ea ii apuca bluza de corp si i-o smuci in sus. Tentatia de a-1 privi fu insa prea mare. Isi lipi palmele de pieptul lui si incepu sa si le plimbe in sus si-n jos. Hunter isi scoase bluza de corp apoi o intoarse pe ea cu spatele. Cu fruntea sprijinita de perete, Billy savura din plin momentul in care mainile lui mari incepura sa-i desfaca nasturii. Cand termina cu ei, ea se impinse de langa perete si-si sprijini trupul de a-1 lui lasandu-1 sa-i traga corsajul in jos spre brate, scotand la iveala bluza, care avea nasturii pe fata. In loc s-o rasuceasca, barbatul ii desprinse unul cate unul in timp ce ea continua sa se sprijine de el. Cu miscari rapide, o impinse putin in fata, ii desfacu betelia si jupele si le lasa sa cada in timp ce-i sustinea bratele. Iesira atunci la iveala corsetul, cam asuta si pantalonasii. Gemand, barbatul o rasuci spre el si-o saruta, iar ea il inconjura cu bratele incercand sa se apropie din ce in ce mai mult de el. Mainile lui o mangaiau peste tot. Agrafele cazura pe podea lasand libera avalansa de bude. Trecandu-si degetele prin parul lui des si superb, Billy ii lasa capul pe spate. Hunter avea privirea grava si respiratia la fel de sacadata ca a ei. - Nu mai sunt agitata, ii sopti Billy. Hunter o prinse, isi indoii genunchii, o ridica deasupra cu brate­ le lui puternice si o arunca pe pat. Ea scoase un tipat de uimire, se rostogoli intr-o parte vreme in care el isi scoase cizmele, facu lumina mai mica, se dezbraca de pantaloni si plonja in pat. Dumnezeule! Acesta fu ultimul ei gand constient inainte ca minunile casniciei sa-si inceapa cantecul de glorie. >

y

1

2 9 3

‘Epilbg Chicago, paisprezece ani mai tarziu Pe fundalul muzicii alerte de fanfara, sute de copii de gradinita din zonele cu apartamente de inchiriat ale orasului Chicago intrara mar^aluind in parcul Ogden. Irlandezii mergeau in acelasi ritm cu italienii, suedezii pa^eau alaturi de rusi, iar albii se tineau de maini cu negri. Reprezentan^i din toate zonele tarii strigau urale si-si fiuturau steagurile. Ceremoniile de inchidere a primei conventii anuale a Asociatiei Playground din America erau in plina desfasurare. Proiectat si decorat de aceiasi barbati care se ocupasera si de Expozitia Internationale, cele aproape douazeci si cinci de hectare de teren erau pline de copaci infrunzi^i ca in orice iunie si de pajisti intinse. Hunter statea in picioare langa un golfulet stralucitor si-^i flutura mana spre Derry care se apropia de el. La cateva luni dupa ce se mutasera in Texas, in 1893, primisera veste de la domnisoara Addams ca toata familia lui Derry pierise din cauza holerei. In saptam ana aceea, Billy si Hunter facura demersurile ofkiale, iar Derry Maximo Molinari devenise Derry Joseph Scott. De atunci, copilul le spusese mama si tata. Cu doi centimetri mai scund decat Hunter, care avea unu optzeci $i noua, Derry purta pantaloni din dril, o palarie de fetru si o pereche de cizme din piele de tatu. - Mama si ceilalti asteapta inauntru. Au zis ca sunt pregatiti sa ia pranzul. -A tunci am face bine sa mergem $i noi. Cei doi barbati se indreptara spre o cladire din caramida rosie pentru activitati recreationale care se afla in capatul celalalt al parcului si care gazduia o sala de sport, bai, camere de lectura, sali pentru cluburi, o biblioteca si un restaurant. Un reprezentant din Toronto striga la Derry. - Un festival extraordinar ati organizat tu si asociatia ta, domnule Scott, nu? Acum ca stiu cum merg lucrurile, am de gand sa ma apuc

-

—

--------------

‘Deeanne (jis r

.........—

—

— ■

imediat de treaba. Numai astea pta. La conven^ia de a nil) viitor, am s a t i povestesc eu despre cele $ase locuri noi de joaca pe care le vom fi deschis. Batandu-1 pe umAr, Derry il mcuraja pe barbat, apoi !$i continue drumuL Trecura pe langa un meci incins de baseball in
— — —

—

Sacnjiciui inim ii

■—

------------------

Le ocioiira pe fetele din parcul Hamilton care isi iegasera pan tali de lemn in picioare $i se incinsesera intr-un dans furtunos. Chicotira cand auzird {ipetele baietilor care alunecau pe un tobogan urias* apoi renun^ari la orice incercare de a mai vorbi cat trecura pe langa scot(ienii cu kilturi colorate care suflau in cimpoaie in vreme ce optzeci de fete executau un dans traditional sco^ian. DupA un pranz fndestulStor si cateva ore de joaca, familia Scott se alatura adunarii de oameni din interiorul salii de sport pentru cuvant«irile finale. Hunter ifi aseza un brat pe spatarul scaunului lui Billy §i §i plimba degetul de a lungul manecii ei. Paisprezece ani si cinci copii o schimbasera putin, dar dragostea si pasiunea pe care le simtea pentru ea crescusera §i mai mult. Ii privi incantat silueta. Era imbracat^ elegant cu una dintre rochiile ei de oras, cu buline albastre §i un rand de funde albastre de-a lungul mansetei. ~ Ar&^i extrem de dragut azi, ii sopti el. Surazandu-i cu blandete, Billy se sprijini de e l Cu un deget in gura, micul Joey se tari jos de pe scaunui lui, ii dadu la o parte picioarele lui Derry si se catara in poala lui Billy. Fe­ meia il lua in brate si incepu sa-i pieptene parul cu mainile. Celalalt Joey trebuie sa-si fi sarbatorit cea de-a paisprezecea aniversare luna trecuta. Nu trecea nici macar o zi fara ca el sa se gandeasca la micut, fara sa se intrebe cum arata, cum se distra, ce fel de mancaruri nu-i placeau si ce activitati avea impreuna cu tatal lui. Hunter si Billy se abonasera la Chicago Tribune pe care-1 citeau cu aten^ie in cautarea vreunei mentiuni despre familia York. Si, desi magnatul afacerilor imobiliare era unul dintre cei mai bogati barbati din Chicago, ziarul nu mentionase nimic despre fiul lui, cel putin, nu inca. Dar cand avea sa devina major, Hunter isi inchipuia ca aveau sa poata urmari succesele si esecurile lui Robert Jr. si sa-1 incurajeze de la distanta. Aplecandu-si capul in fata, Hunter arunca o privire la ceilalti copii asezati pe scaunele de langa Derry. Josie si Jacqueline se jucau fierastraul cu o sfoara. Bessie se ghemuise pe scaun si folosea picioarele lui Derry pe post de perna. Heywood mo^aia. Imediat copilul isi inal|a capul, dar peste cateva secunde incepu din nou sa picoteasca. Hunter i§i saruta usor sotia pe tampla. - Dar $tiu ca faci copii frumosi, dr. Scott. Ea ii facu semn sa taca. El ii facu cu ochiul, apoi incepu sa citeasca programul tiparit. Dupa ce domnul Joseph Lee din Boston - liderul

-—

— --------------- _

fD eeanne (g is t ---------- -------------- —

incontestabil al miscarii Playground - avea sa-si sfarseasca discursul, programul urma sa-1 incheie Hunter. In josul paginii, fusese tiparita o declaratie de multumire catre el si Billy, in care erau numitx creatorii primului loc de joaca din Chicago. Ei doi erau creditati drept persoanele care aprinsesera scanteia cu ajutorul careia cetatenii reusisera sa puna bazele Asocia^iei Playground din Chicago. Hunter clatina din cap. - Ce? ii sopti Billy uitandu-se pe program sa vada ce il nemultumise. Barbatul ii facu semn spre numele ei. - Niciodata in viata mea nu am vazut o fata cu atatea nume de baieti. Femeia privi scrisul frumos tiparit Dr. Billy Jack Scott si zambi. - Cred ca e destul de important, rosti domnul Lee de la pupitru, ca presedintele Roosevelt ne-a indemnat pe toti sa participam la aceasta prima conventie anuala a Asociatiei Playground din Ameri­ ca, astfel incat sa putem, si citez, sa ne inspiram si sa vedem maretul sistem creat de orasul Chicago - unul dintre cele mai remarcabile realizari civice din toate orasele > Americii. Am,7asadar, > 1marea onoare de a va prezenta barbatul responsabil de inceputurile acestei miscari prin construirea primului loc de joaca din Chicago. Va rog sa-1 aplaudati pe domnul Hunter Scott. Publicul il aplauda, apoi incepu sa-1 ovationeze in picioare. Dom­ nul Lee ii facu semn lui Hunter sa urce. Barbatul i se alatura pe scena, ii multumi apoi ii lua locul la pupitru. - Multumesc, domnule Lee. Cred ca asta a fost cel mai clar discurs al unei persoane din Boston pe care 1-am ascultat vreodata. Ca om nascut si crescut in Texas, sunt mandru sa spun ca as putea sa zic pe litere fiecare cuvant. Un vuiet de rasete puse stapanire pe auditoriu. Multumi celor de la Adapostul Hull si celor care preluasera stafeta dupa plecarea lui si a lui Billy. Ii lauda pe cei care depasisera asteptarile tuturor, apoi le reaminti celor din public de ce se aflau aici. -D aca veniti dintr-o zona fara nici un loc de joaca si fara nici o donatie, vreau sa va reamintesc ca miscarea pentru locurile de joaca din marele oras Chicago dateaza doar din anii 1890. Am in­ ceput cu un loc vacant, cu o gramada de pavele si un leagan special. Surazand, Billy isi freca nasul de capul lui Joey. - Dar tatal meu mi-a spus intotdeauna: „Fiule, nu exista cal care sa nu poata fi calarit, nici cowboy care sa nu poate fi aruncat din sa“. 9

y

-—

--- --------------—

Sacrijidul im m u

—

...........................

Asa ca eu va spun ca, daca munciti din greu §i nu va dati batuti, atunci si voi puteti avea un loc de joaca la mai putin de doi kilometri de mers pe jos de fiecare locuitor al orasului. Aplauzele insotira sutele de batiste fluturate in aer. - In inchidere, as vrea sa va incurajez sa va gravati pe pere^ii casei cuvintele pe care sotia mea le-a gravat pe ai nostri: Venimus, vidimus, vicimus! Ridica pumnul in aer. Am venit. Am vazut. Am cucerit. Toti cei din public, de la cel mai mic la dirijorul fanfarei, se ridicara in picioare. Dupa ce inflacararea se stinse, multimea incepu sa-si stranga lucrurile si sa piece inapoi de unde venisera. O ora mai tarziu, locul de joaca fu parasit de toti participant^ la festival. Derry impreuna cu fratii si surorile sale ajutara la strangerea ultimilor saci, franghii, cartofi §i mingi. Un nor negru pluti deasupra lor oferindu-le o umbra mult asteptata care sa-i mai racoreasca. - O sa punem astea in sala cladirii pentru activitati recreationale, le spuse Derry. Dupa aceea, eu o sa inlocuiesc fundele de pe stalpi cu franghii. Apoi, m-am gandit sa va due pe voi si pe copii la dozatorul de bauturi de peste drum. Expresiile obosite de mai devreme le disparura de pe fete. Copiii incepura sa topaie si sa-1 implore pe Hunter sa fie de acord. - Suna bine. - E o idee buna, rosti el privind panglicile care fluturau de stalp, apoi ii inmana lui Derry cateva bancnote din buzunar. Mai bine merge|i voi inainte. Schimb eu panglicile cu franghiile in locul tau. Derry se uita la el. - Esti sigur ca poti sa te sui tocmai acolo? Hunter ridica o spranceana, iar Derry ranji. - Nu mai conteaza. Ar fi minunat, tata. Mulfumesc. Vii cu noi, mama? - Nu, o sa raman aici cu tatal vostru si o sa venim impreuna dupa ce termina. - Bine atunci. Hai sa mergem, copii. Derry se indrepta spre centrul recreational cu cei mici inghesuindu-se in spatele lui si vorbind toti in acelasi timp. Cu putin efort, Hunter se catara pe stalp si inlocui panglicile cu franghii, slabi o roata si transform a prajina intr-o mare tiribomba. In timp ce rula panglicile intr-un ghem mare, Billy se uita de jur imprejur. 2 9 9

-- ---------- -------------- ---

(Deeanne (gist*-------------------------- --

-C h iar m-am distrat saptam ana asta. Sigur ne-a trezit niste amintiri, nu? Briza aduse cu ea miros de ploaie si anunta o scadere de temperatura. O suvita de par care i se incolacea in jos pe spate se ridica si se rasuci. -A sa e. Hunter ii lua panglicile din brate si le infasura in partea de jos a stalpului. - Nu stiu care-i treaba cu tine, doamna Scott, dar eu nu m-am mai dat in leagan de foarte multa vreme. Ii intinse mana. Ce zici? Privirea ei se lumina si-1 prinse de mana. - Toata ziua mi-am dorit in secret sa ma dau. De indata ce se aseza, Hunter incepu s-o impinga starnind o bine-venita pala de vant in dupa-amiaza tarzie. Leaganele inca mai imprastiau mirosul de lemn proaspat taiat. Scartaitul franghiei masura timpul asemenea unui ceas care ramane in urma. Billy se lasa in voia balansului leaganului, cu capul plecat pe spate si cu picioarele intinse, razand peste umar. Vantul ii zbura fus tele cu buline albastre atatandu-1 cu imagini fulgeratoare ale jupei ei si ale gleznelor acoperite de cizme. Pentru prima oara dupa multi ani, ii revenira in minte imaginile din ziua in care se tarase in subsol. Nu putu sa se abtina sa nu zambeasca amintindu-si ce placere ii provocase atunci si in toate zilele de atunci incoace. Cand vazu ca pluteste destul de bine, apuca sforile si sari si el in leagan, picioarele lui inconjurandu-i soldurile. Billy tipa, apoi rase, apoi isi incorda picioarele. Hunter invarti leaganul cu forta picioarelor si-1 propulsa si mai sus. Cand ajunse cat de sus indrazni, inceta sa-si mai faca vant si, pur si simplu, se bucura de moment. In cele din urma, incetinira. Billy isi tari picioarele pe pamant. Cand leaganul se opri, se ridica si se intoarse sa se uite la el. -A fost distractiv. Nu m-am mai dat in leagan in tandem din ziua aia cand eram pe locul de joaca al Adapostului Hull. Dara zimtata a unui fulger brazda cerul din spatele ei si, imediat, se auzi bubuitul indepartat al unui tunet. Avusese parul ravasit si inainte, dar datul in leagan ii desfacuse cocul si mai tare si-i eliberase suvitele de un blond-inchis care acum ii atarnau peste umeri si pe spate. j

3 0 0

Hunter se lasa in scaunul leaganului si-si puse picioarele pe pamant. -V ino aici. Dupa ce se uita repede in jur, Billy ii lua mana intinsa spre ea, se aseza pe genunchiul lui, apoi ii indrepta gulerul camasii. -R egreti vreodata ca ai renun tat sa mai fii politist texan, Hunter? Intrebarea il lua prin surprindere si fu nevoit sa stea o clipa pe ganduri inainte sa-i raspunda. - Chiar nu. Imi place sa fiu serif si sa-i cunosc pe toti cei din oras, sa stiu al cui e fiecare copil, carui grup apartine fiecare. Daca eram politist texan, as fi stiut doar ca Bobby Wyatt s-a imbatat la un chef si a impuscat porcul premiat al familiei Magruder. N-as fi stiut ca tatal lui i-a batut mama sau ca si-a pierdut fratele care s-a inecat ac­ cidental cu doua luni inainte ca iubita lui sa paraseasca orasul impre­ una cu fiul lui Magruder. Nu-i gasesc scuze lui Bob, spun doar ca e de ajutor sa cunosti chestii. Si, desigur, ca ma bucur sa fiu acasa atat de mult. - Te bucuri? - S tii bine ca da. Daca as fi fost politist texan, as fi pierdut toate serile alea petrecute impreuna cu tine si cu copiii. Nu i-as fi vazut crescand, nu i-as fi invatat sa calareasca sau sa traga cu pusca si nici nu i-as fi ridicat de jos cand au cazut. Hunter ofta. Am avut atatea amintiri si mai urmeaza multe altele, dar, mai presus de toate, nu 1-am fi avut pe Derry si chiar nu-mi pot inchipui viata fara el... E atat de, de... Clatina din cap incapabil sa exprime in cuvinte ce sim tea pentru baiatul acela. Nu regret absolut deloc, nici macar o clipa. Dar tu? Si fii sincera acum, regreti ca ai parasit orasul si ai devenit doctor de tara? Billy isi lasa capul intr-o parte. - Chiar am crezut c-o sa-mi para rau. Cand am plecat, cunostintele si descoperirile din domeniul medical erau in plina dezvoltare... si inca mai sunt, iar mie imi placea cel mai mult sa m a aflu in mijlocul tuturor acestor lucruri. Barbatul ii lua o suvita si si-o duse la nas. Mere, piersici si afine. Billy isi netezi fusta. - Primii ani au fost grei. Femeile erau mult mai rele decat barba­ tii. Te desconsiderau si aveau atatea prejudecati. - Pana cand i-ai salvat viata nevestei pastorului si al copilului lor nenascut. De atunci sigur n-ai mai dus lipsa de pacienti. 3 0 1

-—

------------------ ---

'Deeanne

g i s t ----------- ------------------

- Nu, surase ea. Tot nu-mi vine sa cred ca a mers in toate casele din tinut. As vrea sa fi putut sa ma transform intr-o musca pe pere­ te. Nu stiu ce le-a spus de i-a facut sa se razgandeasca, dar orice ar fi fost, ii sunt foarte recunoscatoare. Hunter ii netezi parul care-i cazuse pe umar. - Chiar si daca nu facea asta, restul tot ar fi venit pana la urma. -Poate. In orice caz, imi place la nebunie sa fiu doctor de tara si, dupa cum ai zis si tu, sa cunosc pe toata lumea. Ritmul mai lent al vietii e si el bine-venit. Deci, nu, nu am absolut nici un regret. Si am ajuns chiar sa iubesc Texasul. Barbatul ridica o spranceana. -A , pai, asta nici n-a f ost vreodata in discutie. Ce ar putea sa nu-ti placa? Chicotind usor, Billy isi trecu mana pe dupa ceafa lui. - Vino-ncoace, cowboy, si saruta-ti sotia doctor. Nici ca trebui sa-1 roage de doua ori. Ridicandu-i picioarele, o tra­ se peste ale lui si o aduse mai aproape. Ea isi trecu bratele pe dupa gatul lui, iar el o stranse mai tare de mijloc. Doamne, Dumnezeule, cat o iubea pe femeia asta. O picatura de ploaie ii cazu pe camasa si patrunse in tesatura. O ignora si-si trecu mana in jos de-a lungul soldului ei pana la indoitura genunchiului, apoi o trase mai aproape. Billy scoase un sunet gutural de placere si isi trecu degetele prin parul lui de la ceafa strambandu-i palaria. Inca o picatura si apoi inca una. Billy se dadu in spate si-si indrepta picioarele. -Incepe sa... -§ tiu . Nu-mi pasa. Incepu din nou sa-i devoreze buzele. Cerul fu luminat fulgerator si imediat pamantul fu asurzit de o bubuitura inspaimantatoare. Billy se trase in spate si sari in picioare. Cerurile se deschisera. Hunter isi scoase palaria de fetru de pe capul lui, o aseza pe al ei, o prinse de mana si parasira locul de joaca alergand. -Panglicile! striga ea. -Lasa-le. Continuara sa fuga, picioarele lui improscand cu noroi la fiecare pas. Cand ajunsera la seara din spate, erau uzi leoarca, innamoliti, ram asesera fara suflu, dar radeau. Dandu-i capul pe spate, ii cuprinse fata. 3 0 2

Sac ri fie iti I inimii - L a naiba, dar ce te mai iubesc, drSguto, ii declara el sirutand o din nou. Billy se lipi de el. Nici unui nu observe ploaia, ci doar dragos tea care se naste o singura data in viata si dureazd pana dincolo de moarte.

3 0 3