DESCANTEC DE PLAMADIREA INIMII
A plecat strigoaica Din casa in casa, Din cos in cos, Si-a gasit Toate casele-ncuiate, Toate usile astupate, Numai la (numele) Casa descuiata, Usa destupata, Cosul desfundat. În casa cum intra, La (numele) alerga, Inima-i fura, Oasele-i zdrobi, Sangele-i sorbi. Maica Precesta Dupa strigoaica se lua. - Maicelor, Împarateselor, Sa dati lui (numele) inima la loc, Oasele la loc, Iar (numele) sa ramaie curat, Luminat, Ca steaua din cer, Ca roua din camp, Ca sortul Maicei Precesta.
DESCANTEC DE CEASUL RAU
Ceas rau cu pocitura, Ceas rau cu sagetatura, Ceas rau cu spaima, Ceas rau de cu seara, Ceas rau de la miezu-noptii, Ceas rau de cu ziua, Sa te ducu pe munti, Pe sub munti, C-acolo-s a tale curti! C-acolo-s mese asternute Si pahare umplute Si scaune asternute, Pentru tine gatite! Acolo sa traiesti, Acolo sa vecuiesti, De (numele) sa nu gandesti.
DESCANTEC DE JUNGHI
Stai junghi, nu junghie! Ca ma duc la arat si la samanat. Stai, ca daca nu-i sta, munca canepei t-oi da! Stai, ca ma duc la cules si ma duc la topit, Stai, junghiule, stai, Ca daca nu-i sta, munca canepei t-oi da! Ma duc la scos din balta si la intins, la uscat, Stai, junghiule, stai, ca daca nu-i sta, munca canepei t-oi da! Stai, junghi, ca ma duc la batalaet si la melitat, si la periet. Stai, ca daca nu-i sta, munca canepei t-oi da! Si ma duc la tors, la jaghiet si la depanat, Stai, ca daca nu-i sta, munca canepei t-oi da. Stai, junghi de junghiet, ca ma apuc de urzit, Stai, ca daca nu-i sta, munca canepei t-oi da! Stai ca ma apuc de nividit si de tesut, Stai, ca daca nu-i sta, munca canepei t-oi da! Panza am gatit si camesa am croit. Camesa o am purtat si peteci in gunoi o am aruncat. Cum nu s-a ales nimic din camesa, Asa sa nu se aleaga nimic din junghi! Apoi se innoada in apa noua cioturi descantand: La fantana rasadita Este-o fata despletita Cu-n ochi de apa Si cu unul de foc. Ochiul cel de apa Strange pe cel de foc. Descintec de sanatate Descantecul se face intr-o sambata dimineata. Te trezesti devreme, inaintea zorilor, aduci apa neinceputa intr-o oala de lut si muind in ea un buchetel de busuioc sfintit stropesti in jurul tau. Stropesti si faci semnul crucii spre rasarit si apus, spe miaza noapte si miaza zi, rostind: Boli necurate, boli spurcate Mergeti in pustietate La mine sa nu veniti Sa nu va lipiti De capul meu De trupul meu De de sufletul meu Mergeti in loc departat In pustiul fara viata In pustiul cel de foc In pustiul cel de gheata!
Iti faci cruce spre rasarit si spui: Maicii Donului m-am rugat Maica Domnului m-a ascultat Bolile le-a adunat Departe le-a aruncat Bolile s-au vindecat Si am ramas Frumos si sanatos Curat si luminat La trup La cap Si la suflet Ca de Maica Domnului lasat! Iesi in prag si te stropesti pe tot trupul, pe fata, pe cap, zicand: Cum straluceste soarele in zori Asa sa straluceasca Trupul meu Capul meu Sufletul meu De curatenie si de sanatate! Cum nu poti trece cu piciorul marile Asa sa nu poata patrunde bolile In casa mea In trupul meu In capul meu In sufletul meu! Apa ramasa o arunci dincolo de prag in batatura sau peste balcon daca stai la bloc. Descantecul il repeti la inceputul fiecarui anotimp. El asigura mobilizarea fortelor subconstientului pentru pastrarea sanatatii corpului, mintii si sufletului omului respectiv. Descintec de zburator Zburatorul era in mitologia populara o fiinta fantastica inchipuita ca un spirit rau, care chinuieste noaptea, in somn, fetele nemaritate si femeile maritate de curand. În literatura romantica, termenul "zburator" este o personificare a dorului de barbatul iubit, a dragostei intense fata de fiinta iubita. Se considera ca "zburatorul" este un barbat care,in timpul vietii a fost respins de o femeie, iar acesta vine dupa moarte sa chinuie femeile de pe Pamant, dar mai ales, pe cea care l-a refuzat (daca aceasta mai este in viata). Este considerat simbolul iubirii neimpartasite. Se ia apa neinceputa si se toarna intr-o caldare. Se iau apoi 9 feluri de plante si se pun in caldare spunand: Avrameasa, Cristineasa, Leustean Si odolean,
Matraguna, Sange de noua frati, Iarba ciutei Si Muma-Padurii, Cum se sparge targul Asa sa se sparga faptul, Si lipitura Si zburatorul. Cum se raspandesc raspantiile, Asa sa se raspandeasca vrajile, Si lipitura Si zburatorul. Se pune apoi caldarea la fiert si se face o fiertura care se toarna in apa de scaldat, in care se scalda femeia victima, "cam pe timpul cand se sparge targul". Dupa ce se scalda apa este aruncata intr-o raspantie cu o oala noua in trei zile, repetand cuvintele de mai sus. DESCANTEC PENTRU DEZLEGARE DE URAT
Pentru a incepe acest descantec avem nevoie de urmatoarele: - un vas care se umple cu apa imediat dupa miezul noptii; - busuioc care se pune in apa; - un cutit care trebuie sa se tina cu varful in jos Avand toate acestea pregatite se poate incepe sa se spuna descantecul. Acesta se spune de trei ori si in tot acest timp se bate ritmul versurilor cu cutitul in vasul cu apa. Tu, cutite de furat, De mester mare lucrat, Nicio slujba nu ti-am dat. Dar acum sa te gatesti, Tu prin lume sa pornesti, Iar legatura facuta, Tu o tai, ea sa se rupa Si (numele) sa ramana Cea mai frumoasa si buna Cine a facut de urat Sa-i ramana nodu-n gat. Cine a dres si a legat Sa mearga la spanzurat. Tu, cutite de furat, De mester mare lucrat, Nicio slujba nu ti-am dat. Dar acum sa te gatesti, Tu prin lume sa pornesti, Pe dusmani sa-i gasesti, Si pe loc sa-i casapesti Iar (numele) sa ramana
Ca o ploaie de lumina, Ca un curcubeu in soare, Sa ramana ca o floare. La sfarsit, cu apa din vas se spala pe corp si se stropeste prin casa. DESCANTEC DE PLAMADIREA INIMII
A plecat strigoaica Din casa in casa, Din cos in cos, Si-a gasit Toate casele-ncuiate, Toate usile astupate, Numai la (numele) Casa descuiata, Usa destupata, Cosul desfundat. În casa cum intra, La (numele) alerga, Inima-i fura, Oasele-i zdrobi, Sangele-i sorbi. Maica Precesta Dupa strigoaica se lua. - Maicelor, Împarateselor, Sa dati lui (numele) inima la loc, Oasele la loc, Iar (numele) sa ramaie curat, Luminat, Ca steaua din cer, Ca roua din camp, Ca sortul Maicei Precesta. DESCANTECE DE STRIGOI
În mitologia romaneasca, strigoii sunt spiritele rele ale mortilor, iesite din morminte in timpul noptii. Se iau trei fire de busuioc si un ou ouat de o gaina neagra intr-o sambata pe la asfintitul soarelui si se descanta la capul bolnavului de trei ori in trei zile succesive, soptindu-i-se: I Un om mare, rosu, Lua secure mare rosie, Înjuga doi boi mari rosii La carul rosu, Jugul rosu, Protapul rosu, Roatele rosii,
Inima rosie, Roatele rosii, Lisitele rosii, Osiile rosii, Toate rosii, Si plecara in padurea cea mare, rosie, Sa taie un copac mare rosu, Si sparse copacul mare rosu, Si facu stobori mari rosii, Si il puse in carul mare rosu, Si injuga boii mari rosii La carul mare rosu Si facu un obor mare rosu Si pleca la casa mare rosie Si inchise vitei mari rosii Si mulse vacile mari rosii În galeata mare rosie, Si pleca la targul mare rosu Cu laptele rosu Si striga in targul rosu: Lapte rosu! Moroii, Strigoii, Deochetorii, Ramnitorii, Moroaicele, Strigoaicele, Deochetoarele, Ramnitoarele Navalira. Care cum lapte din targ luara, Inima, Ficatii, Le plesnira, (numele) ramase Curat, Luminat, Ca steaua in cer, Ca roua in camp, Ca maica-sa ce l-a facut. II Luatu-s-au strigele Si scorpiile, Sambata dimineata, Pe carare rourata, Pe carare necalcata, Iniutate Si-nfocate, Cu cutite Ascutite,
Sa ia de la vaci hrana Si mana. Nime-n lume nu le vede, Nime-n lume nu le-aude, Numai Maica Domnului Ce sta-n turnul cerului, Numai ea ca le-a vazut, Numai ea le-a auzit. Cerga alba a intins, Calea lor ca le-a aprins, Si din gura ca le-a zis: - Unde mergeti, Si-ncotro va duceti? Voi strigelor, Voi scorpiilor, Iniutate Si-nfocate, Cu cutite Ascutite? - Noi mergem Sa luam, De-a vaci hrana Si mana, Si sa le lasam numai zerul Sa nu le piara vitelul. - Voi strigelor Si scorpiilor, Înapoi va intoarceti Si-n mare sa va duceti. Duceti-va voi in mare C-acolo-i un peste mare, De acela sa va apucati Si aceluia sa-i luati Hrana Si mana. Sambata des-dimineata, S-au luat vacile, Pe carare rourata, Pe carare necalcata, Suparate si scarbite C-au fost de strigi pangarite. Nime-n lume nu le vede, Nime-n lume nu le aude, Numai Maica Domnului Sade-n turnul cerului, Si ea cum mi le-a vazut, Din gura ca le-a vorbit: - Unde mergeti vacilor, Suparate si scarbite? - Mergem dupa hrana Si dupa mana, Ca strigile
Si scorpiile Ne-au luat hrana Si mana Cea-ndulcita Si zaharita, Ce ne-a fost de la Dumnezeu daruita, Si ne-au lasat numai zerul, Sa nu ne piara vitelul. Maica Precista a raspuns, Si din gura asa le-a zis: - Înturnati-va voi Înapoi, Ca eu hrana Si mana Din toate partile voi lua Si voua voi da. De-a fi-n codru ratacita, De-a fi-n cornul gardului oprita, De-a fi-n cuptoarele strigelor bagata, De-a fi-n oalele strigelor turnata, De-a fi-n legaturile lor legata, Eu din toate partile voi lua, Si voua voi da, Si voi pune-o-n coarne, Din coarne-n piele, Din piele-n vine, Din vine-n tate Si din tate-n donita. DESCANTEC DE DRAGOSTE 2
Se descanta la gura cuptorului, la foc, in trei marti seara, cu trei smicele de alun, invalind focul. Foc, focusorul meu, Eu te-oi invali, Tu nu te invali, Eu voi dormi, Tu nu dormi, Eu voi somna, Tu nu somna, Eu voi visa, Tu nu visa, Sa te faci laur, balaur, Cu solzii de aur, Sa te duci la ursitorul meu, Sa-l impungi, sa-l strapungi, Cu noua cozi intorcatoare, Cu noua picioare imblatoare, Cu noua impungatoare
Si sa mi-la duci: Prin paduri fara sine, Prin oras fara rusine, Cu gura cascata, Cu limba dabalazata. DESCANTEC DE DRAGOSTE 3
Se pune miere si sare pe un vatrai, apoi se baga vatraiul pe o vatra incinsa rostind: Tu, sare mare, Tu, miere mare, Eu te incinz, Te aprinz, Tu sa te incinzi, Sa te aprinzi, Cum te incinzi, Cum te aprinzi, Asa sa se-ncinga Asa sa se-aprinda (numele) de chipul meu, De trupul meu. Sa nu-i dai stare a sta, Sa-l incinzi, Sa-l aprinzi, De chipul meu, De trupul meu, Cum se incinge Vatra de foc, Focul de vatra, Asa sa se-ncinga Inima-n (numele) De chipul meu, De trupul meu, Cum plesneste sarea, Cum se-ncinge mierea, Asa sa se-ncinga Asa sa se aprinza Asa sa plesneasca, Sa nu se staveasca Inima-n (numele) De chipul meu, De trupul meu, Nici in lung, Nici in lat, Nici la noi in sat, Sa nu-i stare a sta, Nici mancare a manca, Nici hodin-a hodini, Nici somn a durmi, Pana la mine a veni.
TRIUNGHIUL BERMUDELOR FENOMENE STRANII Triunghiul Bemudelor reprezinta spatiul marin, de forma triunghiulara, situat in Oceanul Atlantic, cuprins intre Insulele Bermude, Puerto Rico si Peninsula Florida. Denumit si Triunghiul Diavolului, acesta a devenit un subiect de mare interes incepand cu secolul a XIX-lea. La acea vreme, marinarii se temeau de aceasta zona, despre care se povesteste ca "inghitise" numeroase vase. Din punct de vedere geografic Triunghiul Bermudelor are cele trei varfuri situate in insulele Bermudelor, Miami (Florida) si respectiv Puerto Rico. Aria triunghiului masoara aproximativ 1,2 milioane de kilometri patrati. Referindu-se la aceasta regiune oamenii obisnuiesc sa folosesca diferite denumiri printre care si: Zona Crepusculara, Pragul Iadului, Depozitul celor Pierduti sau Zona Deocheata. Sa fie oare vorba despre un fenomen natural inspaimantator, o exagerare mediatica a unor fapte obisnuite, o interventie a extraterestrilor, cristale reziduale din Atlantida sau o ruptura in dimensiunea spatiu-timp? Tocmai diversitatea explicatiilor este cea care suscita curiozitatea si mentine interesul viu. Cel care a semnalat pentru prima data existenta unor fenomene neobisnuite in regiune a fost chiar Cristofor Columb. El a notat in jurnalul personal ca in timpul expeditiei din anul 1492 busola a luat-o razna si el si membrii echipajului au vazut lumini ciudate pe cer, “o flacara orbitoare” care s-a prabusit in ocean. Aceste fenomene au fost ulterior explicate pe baza informatiilor din jurnal: focul ciudat ar fi fost un meteorit iar enigma inexactitatii busolei constand de fapt in discrepanta dintre nordul geografic si nordul magnetic. Busola nu indica nordul adevart ci pe cel magnetic, aflat la multi kilometri de cel real, iar indicatiile busolei se schimba in timpul calatoriei., lucruri pe care Columb nu le stia pe atunci. Se poate raspunde insa pe buna dreptate ca nu era pentru prima data cand Columb folosea o busola, chiar si necunoscand diferenta dintre nordul magnetic si cel real, insa era pentru prima data cand il surprindeau indicatiile ei. Cu toate ca intre timp au mai fost semnalate si alte cazuri ciudate, legenda s-a consolidat cu adevarat abia in anul 1945, cand dimensiunile dezastrului au fost mult prea mari pentru a mai putea fi neglijat sau ascuns in spatele unor “povesti cu strigoi.” In acest an cinci bombardiere TBM Avenger se pregateau pentru o misiune importanta, cunoscuta sub denumirea de Zborul 19. Escadrila era condusa de Charles Taylor. In acea zi, la putin timp dupa ora 14:00, pe un cer curat si albastru, "Zborul 19" (cum a fost codificat) a decolat de la baza Fort Lauderdale din Florida, pentru a efectua o patrulare de rutina, deasupra Atlanticului, in zona arhipelagului Bahamas, dar aparatele au disparut. Un avion de salvare, plecat de la baza din Banana River la ora 19:27 (care urma sa se intoarca la 20:30), va disparea, la randul lui, in ciudatul triunghi. Capitanul unui vas care patrula prin zona avea sa declare ca, la ora 19:50, a vazut o explozie pe cer si ca i-sa parut ca avionul luase foc in aer, inainte de a lovi apa si de a exploda. Eforturilor controlorilor de zbor au fost inutile intrucat in scurt timp semnalele de radio s-au pierdut si escadrila a
disparut fara urma. In cateva ore la fata locului au aparut avioanele de salvare, insa nu numai ca cercetarea nu s-a soldat cu niciun rezultat dar unul dintre aceste avioane, care avea 13 oameni la bord, a disparut la randul sau. In total 27 de oameni disparusera intr-o singura zi in blestematul loc. Aproximativ 200 de astfel de incidente au mai fost semnalate de atunci, ele fiind sintetizate si prezentate de scriitorul Vincent Gaddis in anul 1964 intr-un numar al revistei de SF “Argosy”. Cativa ani mai tarziu, mai exact in 1970 Charles Berlitz a scris o carte carea socat intreaga lume, “The Bermuda Triangle”, care a devenit un bestseller exclusiv datorita subiectului abordat. Cartea a atras o publicitate foarte mare si implicit a starnit curiozitatea oamenilor, acum incepand sa se vehiculeze tot mai multe teorii. Au aparut si diferiti “experti” oferind explicatii total neavizate si neverificate. O astfel de explicatie este citata de Richard Winer, cel care a realizat un film documentar despre ciudatele fenomene. Conform acestuia, “expertul” sustinea ca navele si avioanele disparute sunt inca acolo, numai ca sunt prinse intr-o alta dimensiune formata in urma unui fenomen magnetic care cel mai probabil a fost creat de catre extraterestri. In anii care au urmat, misterioasele disparitii de nave si avioane au continuat, celebrul Triunghi ale Bermudelor dobandind o reputatie tot mai funesta. Povestirile fantastice, ca s-au adaugat legendei, mentionau faptul ca, in zona, instrumentele de navigatie ramaneau in pana, busolele nu mai functionau, vapoarele se scufundau in ape care fierbeau, iar avioanele explodau. Termenul "Triunghiul Bermudelor" a aparut pentru prima oara in anul 1964, intr-un articol publicat intr-o revista americana. Triunghiul a devenit un mit, loc de atractie irezistibil pentru amatorii de senzatii tari. Ulterior au fost emise numeroase si variate ipostaze, care mai de care mai bizare, mai socante sau chiar aberante, pentru a explica aceste disparitii. Una dintre aceste explicatii exotice afirma ca disparitiile de nave si de persoane s-ar datora "ultimilor descendenti ai Atlantidei", acel tinut misterios disparut la randul lui, si ca navele aeriene si maritime a fi fost de fapt "transferate" in lumea atlantilor. O alta supozitie considera ca disparitiile se datoreaza extraterestrilor, desi ipoteza existentei acestora si a O.Z.N-urilor nu a fost validata…De asemenea, pornindu-se de la teoria einsteiniana despre spatiu si timp, a mai fost emisa si ipostaza potrivit careia navele maritime, avioanele si pasagerii au fost translatate intr-o alta dimensiune a Timpului si Spatiului, printr-un fel de falie spatio-temporala, prin proiectarea lor intr-o lume paralela. Alti cercetatori au incercat sa demitizeze Triunghiul si sa rezolve misterul apeland la cauze naturale. Dupa acestia, accidentele petrecute in zona incriminata s-ar fi petrecut din cauza unor pene mecanice, a unor erori umane sau, mai ales, a capriciilor meteorologice. Dintre explicatiile stiintifice, aparute in diverse surse de informare, ar fi amintit de: uraganele, vartejurile, trombele si antitrombele marine, tornadele inverse, anomalia magnetica si fluxurile magnetice, turbulenta atmosferica, vibratiile aerului (cunoscute sub numele de "glasul marii" sau "glasul furtunii"), emanatiile postvulcanice de gaze etc. Se cunoaste faptul ca perimetrul Triunghiului Bermudelor este traversat de Gulf Stream (Curentul Golfului), cel mai mare curent marin situat in Atlanticul de Nord, un curent puternic, cald, care genereaza o vreme foarte dificila. Acesta transporta un volum de apa de 100 de ori mai mare decat debitul tuturor raurilor de pe glob, luate la un loc, cu o viteza de 45-60km/h. Ca urmare, se apreciaza ca acesta ar fi capabil sa transporte foarte repede
"resturile" unei catastrofe, ceea ce ar explica dificultatile intampinate in gasirea resturilor epavelor. Se pune totusi intrebarea: de ce s-au produs atatea accidente enigmatice in aceasta zona? Dupa sase ani de cercetari, geologii americani si germani considera ca pot explica misterul unui dintre cele mai mediatizate mistere ale lumii. Pe baza studiilor efectuate in adancul Oceanului Pacific, la 100 de kilometri de coasta statului Oregon (S.U.A.), savantii au ajuns la concluzia ca pe fundul intregului Ocean Planetar se afla cantitati uriase de gaz metan amestecate cu apa. Acest amestec, extrem de inflamabil (produs de emanatiile sedimentelor, aflate in descompunere, de pe fundul oceanelor), se gaseste, din cauza presiunilor imense la care este supus, in stare solida, mai exact sub forma unor blocuri de gheata. Energia inmagazinata in acest compus ar fi de doua ori mai mare decat a oricarui tip cunoscut de carbune, gaz natural sau petrol. Potrivit cercetarilor americani, din cauza variatilor de temperatura ale Oceanului Atlantic—generate de confluenta celor doi curenti oceanici: rece, din nord, al Labradorului, si cald, din sud, al Golfului—, metanul inghetat se topeste, emisiile rezultate ducand la scaderea densitatii apei, care nu mai poate sustine greutatea vaselor si aceste se scufunda. Astfel spus, in acest punct de pe planeta, materia solidificata se lichefiaza din pricina curentilor oceanici. In ceea ce priveste avioanele, gazul metan care iese din apa le-ar provoca o "pana" sau, mai rau, o scanteie care lear aprinde. Oricat de plauzibile ar fi, aceste consideratii raman totusi ipostaze. Se contureaza insa tot mai mult ideea manifestarii simultane, conjugate, a cel putin catorva din fenomenele amintite, care ar oferii explicatii mult mai pertinente asupra intamplarilor senzationale din aceasta parte a globului. Din fericire, in ultimii ani, in special datorita unui sistem de pozitionare globala (GPS), pilotii si navigatorii dispun de mijloace mult mai sofisticate si mai eficiente, care au facut ca accidentele sa fie mai rare. Cu toate acestea, in pofida precautiilor de anvergura luate, disparitiile din Triunghiul Bermudelor continua sa aiba loc. Explicatiile stiintifice sunt insa mult mai convingatoare. Povestea pilotului amator Bruce Gernon, printre altele, a venit in sprijinul acestor explicatii si a elucidat cateva probleme. In 1970 el zbura in zona Triunghiului cand a constata aparitia unui nor ciudat. Neavand de ales a intrat in nor insa imediat instrumentele de bord au luat-o razna si nu a mai putut fi detectat de radar. Gernon povestea ca desi nu era furtuna, in jurul lui se desfasura un joc de lumini albe si linii ciudate, pe masura ce inainta intr-un tunel care devenea tot mai stramt. Salvarea lui a fost o deschizatura pe care o observase in norul din fata. Dupa ce a reusit sa iasa a privit in urma si a observat ca tunelul se prabusise si formase o fanta care se rotea. Insa acum avionul era in pericol de a fi invaluit intr-un fel de ceata electronica, moment in care a reaparut pe ecranele radarelor si controlorii de zbor l-au indrumat pe pilot care a reusit astfel sa se salveze. Lui Gernon i s-a mai intamplat sa intalneasca ceata electronica si cativa ani mai tarziu, cand era insotit si de sotia lui. Misterul cetii a fost explicat pe atunci prin influenta experimentelor cu unde radio si tensiuni inalte pe care fizicianul John Hutchison le realiza la cateva mii de kilometri, in Vancouver. Hutchins pretindea in anul 1979 ca descoperise ceva iesit din comun, o serie de fenomene neobisnuite care sunt cunoscute sub denumirea de “efectul Hutchins”, pretinzand printre altele ca poate sa creeze in laborator acea ciudata ceata electronica. Nu a reusit insa sa demonstreze convingator ceea ce pretindea, poate si din cauza ca asa cum el insusi afirma, el nu lucra intocmai ca un adevarat om de stiinta ci se baza mai mult pe intuitie.
Cei care au oferit explicatii fanteziste au pierdut din vedere specificul zonei, care nu este deloc prietenoasa insa nu din cauza interventiei extraterestrilor sau din cauza salasluirii copiilor Diavolului in acea zona. In Triunghiul Bermudelor au loc unele fenomene naturale care sunt in masura sa explice punct cu punct o mare parte din disparitii. Astfel, in regiune se produc fenomene la scara mica, rafale, valuri uriase si diferite turbulente care insa nu pot fi prevazute intrucat au aparitii rapide si impetuoase si dispar la fel de repede. Acestea sunt in masura sa distruga un vas si chiar un avion. Faptul ca desi uneori s-a intervenit chiar rapid, nu s-a mai gasit niciodata vreo urma a existentei vaselor, de parca nu ar fi existat, se poate explica prin forta curentului Golfului, extrem de puternic si violent, care ar putea sa indeparteze ramasitele. S-a spus ca in multe cazuri nu se cunostea pozitia exacta a disparutilor, deci este foarte probabil sa nu se fi cautat in zona corecta. Un argument in defavoarea mitului ar mai fi si faptul ca in lume exista zone chiar mai periculoase decat Triunghiul Bermudelor, unde au avut loc mai multe disparitii, insa se pare ca in aceste cazuri imprejurarile in care au avut loc incidentele sunt mult mai usor de acceptat. Desi in realitate nu se poate afirma ca exista dovezi stiintifice ale existentei unui fenomen neobisnuti in acest inedit triunghi geografic, sa nu uitam ca de multe ori, inainte ca o decoperire sa fie demonstrata rational a fost nevoie de iluminarea si intuitia unui om. Si poate ca uneori stiinta de laborator este depasita de ceea ce se intampla in lumea reala, indiferent despre ce dimensiune a acesteia vorbim.
FENOMENE STRANII Stiinta confirma minunea de la Sfantul Mormant Serghei Mirov, un participant in cercetarea organizata in aceasta vara de catre grupul de lucru pe teme privind semnele miraculoase al Comisiei Teologice Sinodale, asigura ca ancheta a fost realizata de meteorologii rusi si israelieni. Potrivit acestuia, dupa insumarea rezultatelor, expertii au concluzionat ca ceata nu poate fi generata in aerul uscat si la o astfel de temperatura. Mirov a mai subliniat ca "norul de binecuvantare care coboara” apare numai in zona manastirii ortodoxe. El a mai relatat ca, pe timpul slujbei (fenomenul miraculos se intampla la sarbatoarea ortodoxa a Schimbarii la Fata), o sfera luminoasa puternic vizibila de ceata ii inconjoara pe credinciosi, dupa care norul apare deasupra crucii Bisericii Schimbarii la Fata, crescand in dimensiuni si coboara peste credinciosi, acoperindu-i si inconjurandu-i in umezeala binecuvantata datatoare de viata.
La randul sau, Pavel Florenski, academician al Academiei Ruse de Stiinte Naturale si sef al grupului de lucru privind semnele miraculoase, a declarat ca echipa sa a examinat aspectul Focului Sfant (Lumina Sfanta) din Biserica
Sfantului Mormant al Ierusalimului, in ajunul Pastelui, cu ajutorul unor extrem de moderne si exacte echipamente. "Concluzia este simpla: aspectul de foc este produs de fenomenele piezoelectrice puternice din biserica si teritoriile adiacente, similare cu cele care au loc in timpul furtunilor, dar fara sa existe vreo furtuna... Prin urmare, acest lucru inseamna ca evenimentul poate fi considerat unul miraculos", asigura acesta.
Lumina Sfinta nu este facuta de oameni
Andrei Volkov, 52 de ani. Doctor in stiinte fizico-matematice, coordonatorul laboratorului sistemelor ionice din Rusia al Institutului de Energie Atomica. A hotarat sa desfasoare un experiment stiintific in biserica Mormintul Domnului in Ierusalim. Volkov a presupus ca flacara Luminii Sfinte este o descarcare de plasma (plasma – substanta gazoasa puternic ionizata, ale carei proprietati fizice sunt determinate de existenta ionilor si a electronilor in stare libera). In acest sens, savantul a venit cu ideea unui experiment simplu, dar curajos – sa masoare radiatia electromagnetica in biserica Sfintului Mormant chiar in momentul pogoririi Luminii Sfinte. Savantul a reglat dispozitivele: daca in timpul pogoririi Luminii Sfinte se va inregistra un salt al campurilor electromagnetice atunci calculatorul il va fixa. Daca flacara este doar un truc care se “joaca” pentru credinciosi (o astfel de explicatie a fenomenului bantuie pana acum nu doar printre atei, ci si printre unii teologi cu renume) – atunci niciun fel de salt nu se va produce. “Timp de 6,5 ore de observare a fonului electromagnetic in biserica, dispozitivul a fixat marirea intensitivatii radiatiei de 2 ori exact in momentul pogoririi Luminii Sfinte. Acum este deja clar ca Lumina Sfinta nu este facuta de oameni. Aceasta nu este o amageala, o mistificare: “urmele” sale materiale pot fi masurate” – a spus savantul. sursa: Esoterism
PAZITORUL PRAGULUI FENOMENE STRANII
Este prima data in viata cand ma intalnesc cu aceasta realitate oculta. Toate traditiile vorbesc despre ea intr-o unanimitate desavarsita. Initiatii de odinioara aveau de parcurs un intreg "drum de luptator" inainte de a li se permite accesul la mistere. Pazitorul Pragului pazeste comorile la intrarea palatului fermecat: el incearca sa stea in calea scepticilor, pungasilor, a oamenilor care n-au atins un nivel satisfacator. Dar cel care va avea curajul sal doboare va fi primit la "Popasul Preafericitilor" sau al Zanelor... In Geneza, Heruvimul cu spada de foc le interzicea oamenilor decazuti intrarea in paradisul terestru. Cartea Mortilor si textele vechi din Egipt dezvolta din belsug aceste teme. In miturile grecesti, Pazitorul Pragului era intotdeauna o fiara dintr-o specie greu de definit Meduza, Hidra, Himera, Cainele Cerber care pazea Infernul, Sirenele... In Grecia, ca si in Egipt, misterele nu erau dezvaluite oricui: trebuia sa cunosti consemnul! Daca initiatul rata una dintre probele parcursului, esecul se sanctiona cu moartea. Cel mai remarcabil dintre aceste mituri grecesti este cel al expeditiei argonautilor. Exista o comoara: lana de aur, simbol al Cunoasterii. Nu se poate ajunge la ea, decat omorand Balaurul care o pazeste. lason, fiul regelui din Argos, isi aduna un echipaj de eroi greci celebri, impreuna cu care se imbarca pe vaporul numit cum se cuvine -Nava Argo. Dupa o serie de peripetii, va ajunge la obiectiv si, prin iscusinta vrajitoarei Medeea, va putea invinge Balaurul. Iason va lua lana si va pleca, bine sanatos, spre Argolida (cu Medeea la bord!). In Evul Mediu, Pazitorul Pragului este aproape intotdeauna un Balaur - ruda cu balaurul Sfintului Gheorghe. Mitologia crestina ii atribuie un profil diabolic, fara sa arate rolul sau util in triere. Or, printre lecturile lui Cayce, exista una foarte, foarte misterioasa, unde el vorbeste de fiinte care indeplinesc functia de Pazitori ai Pragului. Este vorba de faimoasele profetii despre Egipt, unde sunt anuntate descoperirile arheologice care vor fi curand facute pe platoul Gizeh, in sala subterana unde dorm Arhivele Atlantidei. Sl CAND VOR FI REGASITE ACESTE ARHIVE ? "O camera, sau mai degraba un culoar, merge de la laba dreapta a Sfinxului pana la aceasta intrare a Salii Arhivelor (...) Dar nu se poate intra acolo, fara a intelege aceste mistere." Si iata fraza semnificativa- cititi-o cu atentie: "Pe aceasta cale nu se va trece, decat daca se intelege faptul ca nu se va permite trecerea dincolo de aceia care au fost lasati ca pazitori, inainte de implinirea perioadei de regenerare a lor in Munte (Piramida), sau când începe a cincea rasa-radacina." (Lectura 5748-6) Am dat partial acest pasaj la pagina 222 din volumul I al Universului lui Edgar Cayce. Iata textul englez, foarte obscur: "This way will not be entered without
an understanding, for those that were left as guards may not be passed until after o period of their regeneration in the Mount, or the fifth root-race begins." (Lectura 5748-6) Sa reluam analiza: The Mount (Muntele) inseamna muntele facut de mana omului, adica Marea Piramida, pe care Cayce o numeste astfel in multe lecturi. A cincea rasa-radacina inseamna noua rasa de oameni, cea din Era Varsatorului, care va veni in curand (si o vedem deja profilandu-se, prin reactiile uluitoare ale copiilor nostri). Dar inainte de sosirea acestei noi rase, trebuie sa se petreaca multe lucruri: inversarea axei polilor si intoarcerea lui Christos. Altfel spus, un sfarsit de secol foarte agitat si o noua constientizare. Aceasta "noua rasa" este anuntata de toti marii clarvazatori si numai atunci se va putea deschide Sala Arhivelor si se va intelege valoarea ei. Pana atunci este inutil: s-a vazut cum generatii intregi de arheologi si-au rupt dintii in pietrele din Gizeh. Cei care au fost lasati ca pazitori fac totul ca sa-i opreasca: masinile se infunda cu nisip, ordinatoarele sunt bruiate, ultrasunetele o iau razna etc. Atunci se descopera pe ici pe acolo, spre consolare, o nava solara sau o pisica mumificata, dar nu este inca descoperirea secolului... Traducand aceste lecturi, mi-am pus multe intrebari despre natura acestor garzi. Asa cum este turnura frazei in context, e vorba de "fiinte" - ingeri sau demoni? Aceste santinele nu sunt niste statui inerte, pentru ca sunt inca active (ele impiedica trecerea mai departe!) si pentru ca ele vor trebui sa-si termine cariera printr-o regenerare in maruntaiele Marii Piramide. Este vorba oare de entitati negre, care vor trebui sa se purifice? De entitati prizoniere? Cayce le deosebeste de Sfinxul care a fost pus acolo ca o santinela, ca un paznic (al pragului) ("as a sentinel or guard"). Acesta este un paznic neinsufletit, vizibil pentru toti. Dar cei despre care vorbeste el sunt mai multi (el spune: "those that were left" – cei care au fost lasati) aratand ca exista mai multe entitati, distincte de Sfinx. Nu simt aceste entitati ca pe niste mici spirite ale Naturii, de genul varcolaci sau spiridusi, ci ca pe niste spirite importante, ca zanele majore, dotate cu mari puteri, despre care am vorbit. Ar mai exista si entitati create de om, datand dintr-o epoca in care oamenii erau mult mai priceputi la magie, decat astazi. Aceste entitati "sunt sentinele implacabile care pazesc, la ordin, anumite locuri sau anumite comori ascunse. Acesti pazitori incoruptibili au fost programati la nastere ca niste masini - sa implineasca o anumita functie. Atata timp cat mecanismul functioneaza, vor executa ordinul primit, fara sa strecoare vreodata nici cea mai mica nuanta personala (...). Se poate ca aceste entitati au fost create de catre un singur om sau de un grup de persoane (...). Se cunosc cazuri cand entitatea programata (...) isi indeplineste functia si la sute de ani dupa moartea creatorului sau. Aceasta este adeseori cauza nenorocirilor sau accidentelor inexplicabile. Arheologii, jefuitorii de morminte vechi, sunt uneori victime ignorante ale acestor paznici invizibili. Si nascocitorii comorilor ascunse, fara sa stie, se confrunta cu riscuri de temut". Aceste randuri ii apartin lui Roger de Lafforest, care a lucrat mult asupra acestui subiect si colectioneaza marturiile. Colaboratorul lui Roger de Lafforest, prietenul meu Louis Viel (care anima cu brio atelierele noastre de geobiologie) este foarte atent la asemenea prezente. Avem in Franta (ca si in Elvetia, Italia, Anglia, Belgia...) un foarte mare numar
de sanctuare vechi - pe care nu trebuie sa le mai tulburam. Blestemul vechi impotriva violatorilor de morminte functioneaza inca in multe cazuri. În cursul ultimei mele calatorii in Egipt m-am ferit sa vizitez anumite hipogee (morminte subterane, n. tr.): egiptenii avand in antichitate reputatia de foarte mari magicieni (Biblia o spune si ea). Sunt convinsa ca unele din ritualurile lor mai lovesc inca... Dar sa ne intoarcem la Egipt: toate la timpul lor. Daca nu s-a putut intra inca in Sala Arhivelor, este pentru ca nu avem inca nivelul spiritual cerut. Descoperirea nu serveste la nimic, daca nu suntem capabili s-o interpretam corect. Materialismul vascos in care se zbat scolile arheologiei occidentale le ofera o perspectiva limitata. (...)
INCREMENIREA ZOIEI FENOMENE STRANII In plina epoca comunista, un fenomen miraculos a cutremurat din temelii intreaga Rusie: Zoia, o fata din orasul Samara, a impietrit. Nu s-a miscat, nu a mancat si nu a baut timp de 128 de zile. O statuie incremenita, tinand in brate icoana Sfantului Nicolae. Considerata un semn ceresc, intamplarea a intors la credinta sute de mii de oameni. Totul s-a petrecut in 1956, in preajma Anului nou. Locuitorii din Kuibisev (astazi Samara) se pregateau sa intampine sarbatorile iernii, cand o veste a cazut ca un trasnet peste oras: Zoia Karnauhova, o muncitoare de la uzina de tevi, membra fruntasa de partid si atee convinsa, impietrise pe loc in clipa cand luase in deradere numele Domnului. Evenimentul se petrecea la cativa ani dupa moartea lui Stalin, intr-o perioada de prigoana cumplita, indreptata impotriva Bisericii. Timp de 128 de zile, femeia a stat nemiscata, fara a da semne de viata. Zvonul s-a raspandit cu repeziciune, ajungand pana la urechile sefilor comitetului regional de partid. Kuibisev nu era un orasel oarecare, ci a sasea localitate ca marime din Rusia, emblematica pentru faptul ca aici se fabricau rachetele cosmice "Soiuz".
Petrecerea
In preajma sarbatorilor de iarna, Zoia Karnauhova si-a invitat prietenii la o petrecere. Pentru ca era postul Craciunului pe stil vechi (6 ianuarie), mama sa, femeie cu frica lui Dumnezeu, ce nu se indepartase de la cele sfinte, a rugat-o sa amane petrecerea. Zoia nu s-a lasat insa induplecata, iar mama, intristata, a plecat la biserica sa se roage.
In casa familiei Karnauhov, oaspetii soseau rand pe rand, cu exceptia celui mai asteptat dintre ei: Nicolai, logodnicul Zoiei. Intr-un final, musafirii nerabdatori au inceput petrecerea fara el, punandu-se pe baut si pe dans. Spre miezul noptii, ametiti de alcool, cativa baieti au inceput sa o necajeasca pe Zoia, care nu voia sa danseze, asteptandu-si, necajita, iubitul: "Uita-l! Nu va veni. Hai la joc". "Nu va veni?", spuse Zoia amenintator. "Ei bine, atunci voi dansa cu Sfantul Nicolae". Furioasa, se duse in odaia mamei sale unde se afla o icoana a sfantului, o smulse de pe perete si incepu sa se invarta cu ea intr-un dans grotesc si nelegiuit. Socati de atitudinea Zoiei, care prin nefirescul ei ii trezise din ameteala, oaspetii au indemnat-o sa se opreasca, insa fata, ofensata de absenta logodnicului ei, le raspunse razand: "Daca Dumnezeu exista, atunci El ma va pedepsi!". Nu apuca bine sa isi termine vorba, cand casa fu lovita de un traznet cumplit, insotit de un vant napraznic. Dar socul cel mare a urmat abia cand privirile oaspetilor au descoperit-o pe Zoia stand incremenita in mijlocul camerei. Pur si simplu impietrise. Ingroziti, au rupt-o la fuga. In urma lor, in odaia devastata de chef, ramasese o statuie intepenita, cu icoana Sfantului Nicolae stransa la piept.
Ambulanta a sosit in cateva minute, insa medicii nu au reusit sa o aduca pe tanara in simtiri. Zoia traia, inima ii batea regulat, ci numai corpul ii era rece si rigid, ca de marmura. Au incercat sa-i faca injectii, dar acele seringilor se rupeau, ca si cum ar fi intrat in piatra. Au vrut sa o transporte la spital, pentru a-i face mai multe investigatii, dar nu au putut sa o miste din loc: picioarele ii erau lipite de podea. Nici macar nu au reusit sa ii scoata din maini icoana.
Parintele Vitali Kalasnikov, parohul Bisericii Sfanta Sofia din Samara, isi aminteste cum matusa lui, Ana Pavlovna, care lucra in 1956 ca medic la salvare, a sosit ingrozita acasa. Ea fusese cea care incercase sa-i faca injectii Zoiei. Desi pe atunci era copil, preotul nu a uitat cat de tulburata era doctorita: "Voi dormiti aici si tot orasul vuieste! Zoia a impietrit! De acolo vin. Asa ceva nu am mai trait!". Cand mama Zoiei s-a intors acasa si a aflat despre cele petrecute, si-a pierdut cunostinta si a fost dusa de urgenta la spital. Dupa cateva zile si-a revenit si, plangand amarnic, a inceput sa se roage pentru iertarea pacatelor fiicei sale si pentru izbavirea ei.
Semnul divin
Vestea evenimentelor din Kuibisev a facut rapid inconjurul regiunii. Sute de oameni din toate localitatile au venit sa vada cu ochii lor "minunea". In primele zile, casa era inconjurata permanent de multimi de oameni: credinciosi sau gura-casca, medici, specialisti si preoti. Dar avand in vedere ca
intamplarea era considerata un semn divin si risca sa ia proportii, autoritatile regionale au clasificat cazul ca fiind de o importanta majora. Astfel, in scurt timp, militia a inchis accesul in zona, tot cartierul a fost impanzit de patrule calare, iar casa Zoiei era pazita cu strasnicie de mai multi militari. Chiar si statia de autobuz din apropiere a fost desfiintata. Oamenii au fost imprastiati de reprezentantii autoritatilor, care sustineau hotarat ca nu exista si nici nu a existat vreun miracol dincolo de zidurile modestei locuinte a Zoiei Karnauhova. Irina Dazareva, ghidul muzeului din Samara, isi aminteste ca avea in jur de 10 ani, cand s-a petrecut intamplarea cu Zoia. "In fata casei, in multimea de oameni adunati sa vada miracolul, a aparut un inalt functionar de la Ministerul de Interne. El a tinut un discurs in care proslavea partidul comunist si sustinea ca Biserica si slujitorii ei aduc numai rau oamenilor, pentru ca Dumnezeu nu exista. Omul nou va accede catre progres si glorie numai prin comunism, nu prin minciunile preotilor. "A avut loc prima expeditie sovietica reusita in Antarctica. Asta inseamna un adevarat miracol!"".
Insa oamenii erau mult prea inspaimantati ca asupra lor se va abate o pedeapsa cereasca ca sa renunte atat de usor la "priveghi". Se hotarasera sa faca cu schimbul, astfel incat zi si noapte cineva sa supravegheze casa Zoiei. O alta martora, pensionara Anna Fedotova, povesteste cum intr-o seara, cunoscandu-l pe unul dintre militienii care pazeau casa Zoiei, s-a apropiat de el si l-a intrebat: "E adevarat ca Zoia e impietrita? De ce spuneti ca nu este adevarat, din moment ce casa este supravegheata neincetat? Si de ce sunt scanduri batute in ferestre?". Militianul i-a raspuns ca nu are voie sa vorbeasca despre asta, ca isi poate pierde nu numai serviciul, dar si viata. "Daca nu ma crezi, uita-te!", ii spuse apoi ingrozit. "Ce vezi este mai graitor decat orice cuvant. Uite cum arat. Si am numai 28 de ani". Si scotandu-si chipiul de pe cap, militianul ii arata Annei ca parul ii albise complet.
Profund miscat de cutremuratoarea suferinta a mamei Zoiei, seful militiei locale, un oficial ceva mai omenos, ii acordase permisiunea sa ramana in curtea casei. In genunchi, biata femeie se ruga zi si noapte. Odata cu lasarea intunericului, din trupul incremenit al Zoiei iesea un urlet lugubru, ce ingrozea chiar si fortele de ordine: "Mama, roaga-te! Rugati-va toti! Lumea piere in pacat! Rugati-va!".
Pentru ca evenimentele legate de Zoia amenintau sa ia o amploare tot mai mare, sefii de partid din regiune si din imprejurimi au fost convocati intr-o sedinta de urgenta. Prim-secretarul de partid al orasului Kuibisev primise in ultimele saptamani zeci de scrisori, cu cererea de a confirma sau infirma zvonul despre tovarasa Zoia Karnauhova. "Da, a avut loc aceasta minune, atat
de rusinoasa pentru noi comunistii, conducatorii de partid... Insa nimic nu trebuie sa rasufle, iar militia trebuie sa stinga, pe tacute, aceasta valva". Dar in ciuda propagandei de partid si a tuturor presiunilor, oamenii au inceput sa tina din nou posturile religioase si sa nu mai frecventeze manifestarile organizate de autoritatile comuniste. In cele din urma, exasperati de situatia care le scapa de sub control, autoritatile le-au ingaduit preotilor sa intervina, in speranta ca macar ei vor rezolva problema. 128 de zile fara hrana si apa
Astfel, in preajma Pastelui, in oras a venit ieromonahul Serafim Tiapocikin, de la Sihastria Glinsk, pentru a sfinti casa. Dupa ce a miruit-o pe Zoia, monahul a izbutit sa scoata din mainile fetei icoana Sfantului Nicolae. Ceea ce incercasera multi inaintea lui, unii apeland la forta, el a izbutit printr-un gest simplu si firesc. "Acum va trebui sa asteptam sa se arate semnele divine din Ziua Sfanta (adica de Pasti). Daca acestea nu vor aparea, inseamna ca sfarsitul lumii nu este departe!" Ulterior, comunistii i-au cerut sa nege implicarea in "cazul Zoia" si sa infirme orice fel de minune, insa ieromonahul Serafim a refuzat cererea. Astfel ca autoritatile sovietice i-au fabricat un dosar penal de sodomie si l-au trimis intrun lagar de reeducare. Dupa patru luni in care Zoia a stat incremenita, in ziua de Buna Vestire, in curtea casei a aparut un batranel cu barba alba si chip luminos. Inainte ca paznicul sa-l opreasca, el a intrat in casa, iar militianul a auzit, foarte clar, cum batranul ii spunea fetei: "Ei, ai obosit de atata stat, Zoicika?". Atunci a intrat in incapere, dar batranul disparuse, in schimb, Zoia se trezise din inmarmurire. Incepuse sa respire vizibil si clipea. A fost culcata in pat, dar fata striga si ii implora pe toti sa se roage pentru cei cazuti in pacate, pentru pamantul care arde in nelegiuiri. Apoi, a spus ca batranul care o salvase era Sfantul Nicolae. Chemate la fata locului, autoritatile comuniste au incercat sa o investigheze. "Cum ai trait pana acum? Cine ti-a dat de mancare?". "Porumbeii m-au hranit", le-a raspuns fata. La scurt timp, in presa au aparut si "explicatiile". Oamenii de stiinta, medicii, psihiatrii au confirmat fenomenul de incremenire a Zoiei, sustinand ca nu este vorba de nici un fel de miracol dumnezeiesc. "Boala se numeste catatonie", au explicat ei, "un sindrom psihomotor al schizofreniei, caracterizat printr-o stare de rigiditate a corpului in anumite pozitii, stupoare mentala, amutire, imobilitate si insensibilitate completa". Totusi, dupa cum apare si in "Manualul de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale", aceasta stare de prostratie nu poate dura decat cateva minute, cel mult cateva ore. Insa incremenirea Zoiei s-a mentinut timp de 128 de zile.
Epilog Nu se stie exact cum s-a sfarsit destinul Zoiei. In 1999, sediul Directiei Afacerilor Interne din Samara, acolo unde se aflau dosarele secrete, a ars intrun incendiu, considerat de multi foarte suspect. Au murit atunci 16 oameni, iar arhivele au fost distruse complet, printre care si dosarul Zoiei Karnauhova.
Unii spun ca fata ar fi adormit intru Domnul, la numai cateva zile dupa revenirea la viata, altii ca ar fi fost internata intr-un spital de boli psihice, iar altii sustin ca ar fi urmat drumul calugariei. Toate cele petrecute i-au impresionat atat de profund pe locuitorii orasului si pe cei din imprejurimi, incat multi oameni, vazand miracolul si auzind tipetele indurerate ale Zoiei, sau intors la credinta. Cei nebotezati s-au botezat, cei necununati s-au cununat, iar cei ce il lepadasera pe Domnul au revenit la Biserica, cu cainta.
In prezent, Episcopia din Samara a creat o comisie speciala, care este chemata sa adune toate documentele legate de miracolul "incremenirea Zoiei", pentru a putea marca acest unic fenomen pravoslavnic si in calendarul crestin-ortodox. Astazi, in bisericile din Samara, poti auzi cum oamenii repeta cuvintele Zoiei: "Rugati-va toti! Pentru cei cazuti in pacat, pentru pamantul care arde in nelegiuiri, rugati-va!". TARAMUL ASCUNS DE SUB ANTARCTICA FENOMENE STRANII Cand in 1957, sovieticii puneau, in estul Antarcticii, nu departe de Polul Sud, bazele unei statiuni de cercetare numite, la fel ca si primii sateliti trimisi de ei in spatiu, „Vostok”, nimeni nu banuia ca savantii trimisi sa-si desfasoarea activitatea stiintifica pe intinderile inghetate nu erau singurele fiinte vii din acest pustiu de gheata. Abia in 1970, insa, când la statiunea Vostok a fost adus un radar performant - americanii isi instalasera, la rândul lor, baze in Antarctica si trebuiau supravegheati -, savantii sovietici au realizat ca, exact sub laboratoarele lor se gaseste o imensa pestera inundata, de care ii despartea insa un strat de gheata gros de aproape 3000 metri! O atmosfera perfect curata Gratie metodelor tot mai perfectionate de geodetectie, s-a ajuns la concluzia ca pestera, formata din mai multe „sali”, in suprafata totala de câtiva kilometri patrati, era scaldata de apele unui lac, denumit „lacul Vostok”, si a carui adâncime maxima atingea incredibila cifra de 1000 metri! Specialistii veniti de la Moscova au stabilit ca aceasta „enclava” din gheata s-a format in urma cu
cel putin 13.000 de ani, in timpul ultimei glaciatiuni. Bizar este faptul ca scanarile termoluminiscente realizate au indicat faptul ca apa lacului are o temperatura de aproape 20 grade Celsius! Aceasta anomalie, imposibil de explicat din punctul de vedere al fizicii actuale, a dus insa la formarea unui microclimat, in interiorul pesterii, unde, apreciaza specialistii, exista o atmosfera respirabila! Mai mult decât atât, forajele efectuate, la inceputul anului 2000, de catre rusi si americani, au relevat faptul ca in interiorul acestui „tarâm ascuns” traiesc microorganisme, bacterii si microbi, care s-au dezvoltat, ulterior, si in laboratoarele de la suprafata Pamântului. „Blestemul atlantilor” O alta anomalie enigmatica o reprezinta marile variatii de câmp magnetic terestru din aceasta parte a Antarcticii, care, apreciaza oamenii de stiinta, nu se pot explica decât fie prin existenta in adâncuri a unei mari cantitati de minereu de fier fie a unor... ruine! Expertii NASA au declarat ca descoperirea „pesterii de sub gheata”, prezentând conditii pentru sustinerea unor forme de viata, reinvie sperantele ca si pe alte corpuri ceresti din Sistemul Solar - Marte, Luna, Europa (satelitul lui Jupiter), sa existe asemenea „rezervatii naturale”, in care omul ar putea trai fara probleme. Si totusi, se pare ca probleme exista. In ultimii ani, la statiunile de cercetare din Antarctica s-au semnalat mai multe morti misterioase, carora medicii nu le-au putut gasi vreo explicatie. Se pare ca savantii respectivi au cazut victime unor virusuri necunoscute, „extrase” din pestera subterana, o data cu mostrele de apa din Lacul Vostok! Aceste incidente au dus la aparitia a tot felul de speculatii, privind existenta unui „blestem” care i-ar afecta pe toti cei ce vor incerca sa descifreze taina pesterii. Hitler cunostea taina pesterii „Se stie ca, in urma cu câteva zeci de mii de ani, Antarctica era un continent inverzit, care a fost acoperit cu o platosa groasa de gheata, in urma unei schimbari bruste a aliniamentului polilor terestri, probabil dupa ce Pamântul a fost lovit de un meteorit, spune parapsihologul german Rainer Holbe. Este foarte posibil ca locuitorii de atunci ai Terrei, care ajunsesera la o civilizatie foarte avansata, sa fi descoperit aceasta pestera, ce prezenta conditii favorabile de viata, si sa se fi retras pentru totdeauna acolo. Eu nu exclud posibilitatea ca sub Antarctica sa existe fiinte asemanatoare omului actual, si care se protejeaza de interventia acestuia prin acesti virusi, la care ele sunt imune, dar care pe noi, cum s-a si vazut, de altfel, ne pot ucide!”. Holbe, care este un impatimit cercetator al civilizatiei atlante, crede ca Hitler si alti membri ai societatii secrete Thule cunosteau povestea pesterii scufundate, si la ea se refereau atunci când vorbeau despre „Atlantida de sub gheturi”...
LEGENDARUL PROFESOR FRANKENSTEIN
Pentru cei mai multi dintre noi, Frankenstein, monstrul numit astfel dupa profesorul
genial, dar diabolic, ce i-a dat viata, este doar rodul creativitatii bogate a sotiei poetului englez Shelley, Mary Shelley, care a scris ceea ce va fi, peste decenii, considerat „primul roman de science-fiction”. Aflati insa ca talentata scriitoare, si nu numai ea, nu datoreaza numai imaginatiei descrierea acestui personaj fabulos. Pentru ca, dupa cum ne asigura cercetatorul italian Paolo Mazzarello, intr-un articol publicat in revista „Nature”, profesorul „trasnit” care l-a creat, cu ajutorul electricitatii, pe monstruosul Frankenstein, a existat in realitate! Un preot cu preocupari oculte El se numea Lazzaro Spallanzani, era preot catolic - si inca unul foarte apreciat - si a trait la sfârsitul secolului 18. „In mod cert, Spallanzani a fost modelul scriitorului romantic german Ernst Hoffman, pentru povestirea lui Der Sandmann, in care era vorba despre un savant ce-si construieste o frumoasa femeie robot, care, in cele din urma, il va aduce in pragul nebuniei! De altfel, Hoffman, si nu Mary Shelley, a fost primul care a scris despre readucerea la viata a unor fiinte decedate, prin procedee stiintifice”, precizeaza Mazzarello. Dupa cum releva cercetatorul italian, in articolul citat, Spallanzani - care devine, in povestirea lui Hoffman „Spalanzani”, nume diferind cu o singura litera! - era in acelasi timp si profesor de istorie naturala la Universitatea din Padova si membru al prestigioasei „Societati Regale de Stiinta”, din Marea Britanie, fiind recunoscut pentru preocuparile lui ciudate, nu putini fiind aceia care-l acuzau de... magie neagra! El facea experiente pe soareci, serpi, vietati microscopice, notându-si sârguincios observatiile intr-un jurnal, care, din pacate, nu a mai ajuns pâna la noi. Spallanzani nu este singurul candidat Se pare insa ca el a reusit readucerea la viata a unor organisme primitive deshidratate, resuscitarea producându-se cu ajutorul electricitatii! Spallanzani a fost primul care a observat ca sobolanii orbiti inca erau capabili sa mearga fara gres fie la vizuina, fie sa se descurce, intr-un labirint, cu aceeasi abilitate ca atunci când vedeau, fapt ce l-a condus la ideea ca acestia au un al „saselea simt”, de orientare, inexistent la om. De asemenea, preotul italian a remarcat primul ca mâncarea este digerata cu ajutorul acidului sulfuric, existent in sucul gastric si a pus in evidenta existenta celulelor albe din sânge. Preocuparile sale, care, pe de-o parte il incitau, pe de alta ii dadeau un sentiment de vinovatie. El ii scria de pilda lui Voltaire, intrebându-l ce crede ca s-ar intâmpla cu sufletele animalelor, atunci când ele sunt moarte, iar el le aduce la viata?! Dar Spallanzani nu este singurul ce-si revendica titlul de „adevarat Frankenstein”. Christopher Frayling, rector al Colegiului Regal de Arta din Londra spune ca nici pe departe italianul nu a constituit un model pentru „profesorul Frankenstein”. „Preocuparile sale in domeniul electricitatii par marunte pe lânga cele ale lui Konrad Dippel, un alchimist care a trait, in secolul 16, in oraselul german... Frankenstein, sau ale tânarului fizician Andrew Crosse, care a reusit sa socheze intreaga Anglie, cu experimentele sale de electricitate”.
VIATA CELEBREI VANGA OAMENI ALESI Celebra prezicatoare Vanga (Vanghelia) s-a nascut pe 31 ianuarie 1911 in localitatea balcanica Strumita si a murit la 11 august 1996. Unii autori spun ca s-a nascut in Bulgaria, altii, in Iugoslavia. Adevarul este undeva la mijloc pentru ca localitatea Strumita a fost parte a imperiului Otoman, apoi a regatului Bulgariei, a Iugoslaviei si actualmente a Republicii Macedonia. Eu am intalnit doua nume de familie diferite ale Vangai, deci, n-as putea spune care a fost cel real Pandeva sau Dimitrova. S-a nascut intr-o familie de plugari saraci, era plapanda si avea urechile lipite de cap iar degetele de la maini si de la picioare tot lipite erau. Mama Vangai a murit cand avea ea 3 ani, ramanand astfel in grija unei vecine turcoaice. La varsta de 12 ani a fost prinsa de o furtuna care a purtat-o doi kilometri distanta. A fost gasita acoperita de pamant, pietre, crengi. Ochii ei erau plini de praf si nisip si nu-i putea deschide avand dureri ingrozitoare. Pana seara ochii i s-au umplut de sange. A fost operata dar a ramas oarba pentru totdeauna. Vanga plangea intreaga noapte si se ruga ca Dumnezeu sa faca o minune ca sa vada din nou. Minunea nu s-a produs. Ca sa nu mai fie o povara pe capul familiei care se confrunta cu o saracie lucie, in 1925 a fost primita la o Casa a orbilor. Acolo ea a dus o viata fericita. Acolo si-a intalnit la 18 ani si marea dragoste, un tanar ce facea parte dintr-o familie instarita. A fost ceruta in casatorie iar parintii tanarului au fost de acord sa aiba grija de amandoi. Era foarte fericita si totul era aranjat pentru cei doi tineri, cand Vanga a primit o veste de la tatal ei care-i cerea sa se intoarca acasa pentru a avea grija de copii. Ea reprezenta un sprijin pretios pentru fratii sai. Desi era oarba, era harnica si priceputa. Se confrunta iar cu saracia. Vanga a inceput sa-si manifeste darul prezicerii obisnuind sa vorbesca cu fiinte invizibile ochilor celorlalti. Capacitatile ei au inceput sa se manifeste gradat. Prima manifestare care a fost remarcata de catre vecinii ei, a avut loc atunci cand ea i-a indicat tatalui sau locul exact unde se afla o oaie care le fusese furata. A descris in amanunt curtea in care ulterior a gasit oaia. Ea a marturisit ca aceste imagini ii aparusera in vis. Tot atunci a devenit constienta de visele premonitorii. In 1939, Vanga s-a imbolnavit brusc de pleurezie iar doctorii care au consultat-o nu-i mai dadeau nicio sansa de viata. Totusi, in numai o zi, ea si-a revenit intr-un mod miraculos din aceasta boala, care in timpurile acelea, era considerata ca fiind fara vindecare. Vanga a inceput sa fie un adevarat canal de comunicare si a inceput sa prezica cu o exactitate uluitoare. Cand prezicea, glasul ei era schimbat. Indica locuri, evenimente, nume. Faima ei s-a raspandit si a inceput sa vina o multime de oameni la ea. Afla unde se aflau persoane disparute si rezolva cu precizie cazuri criminalistice indicand numele si locul unde se aflau criminalii. In cazul celor bolnavi, diagnostica cu multa precizie si era capabila sa vindece diverse boli cu plante tamaduitoare pe care le indica in prealabil. Cea mai mare placere o avea atunci cand comunica cu florile si arborii. Ea sustinea ca atat
florile cat si arborii ii povestesc o multime de lucruri si ii reveleaza anumite taine ale naturii care o ajuta sa le indice bolnavilor, plantele de care aveau nevoie. Astfel, Vanga a vindecat multi oameni care sufereau de anumite boli considerate in acea vreme, incurabile. Vanga spunea: " Daca oamenii ar avea incredere in Dumnezeu si in puterea tamaduitoare uriasa a plantelor, ei ar putea sa se vindece cu usurinta de orice boala, recurgand la plantele de leac care exista la ora actuala pe pamant." Uneori, ea adauga: "Adeseori observ ca medicina de azi inchide usile prin care natura ar putea restabili singura echilibrul si armonia fiintei cu ajutorul plantelor tamaduitoare." Despre tratamentele naturiste ale Vangai puteti citi AICI. In 1942 granita cu Bulgaria a fost deschisa. Printre oamenii care veneau la Vanga se afla si un tanar, Dimitar Gusterov, care a cerut-o in casatorie si ea l-a urmat in localitatea Petrici. Sotul sau a plecat la razboi, in Grecia si s-a intors in primavara anului 1944. El a murit de ciroza, in 1962, la varsta de 42 de ani. Cand a fost adus de la spital, Vanga a intrat intr-un somn profund din care s-a trezit doar in momentul inmormantarii. Pe urma a spus: "L-am condus pana la locul care i-a fost hotarat." In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Vanga a devenit din ce in ce mai cunoscuta si mai cautata de o multime de oameni care doreau sa afle despre persoanele dragi care luptau pe front. Este important de subliniat ca aceste capacitati paranormale ale Vangai au fost in mod exclusiv un dar divin natural, pe care ea l-a folosit intotdeauna spre binele celor din jurul sau si acelora care veneau sa-i ceara sfatul. Nu refuza pe nimeni si avea pentru fiecare un sfat plin de intelepciune, un leac a carui eficienta era apoi confirmata in practica, o premonitie, o veste sau un mesaj pe care il transmitea de la cei care parasisera definitiv aceasta lume. Nu a cerut niciodata bani sau alte foloase pentru ajutorul sau. Pe e alta parte, Vanga era uneori foarte aspra cu persoanele pe care le percepea prin intermediul clarviziunii, ca fiind rele sau animate de ganduri si intentii malefice. Asemenea persoane aveau deseori surpriza sa o vada pe Vanga descriind amanuntit in fata tuturor, faptele rele pe care le sevarsisera. De asemenea, ea simtea pe cei sceptici care veneau doar pentru a-i incerca capacitatile paranormale. Toti cei care au venit in contact cu ea au observat ca Vanga era o femeie simpla, buna, ordonata, iubitoare de curatenie. Ea manifesta o mare compasiune pentru cei aflati in suferinta. Ea explica dragostea ei pentru curatenie astfel: " Sa stiti ca in fiecare zi vin multi oameni la mine, ei pleaca de aici, multi dintre ei curati dar la mine raman energiile apasatoare, mizerabile ale bolilor lor, grijilor lor chinuitoare, proasta lor dispozitie, amintirile lor urate, triste si multe dintre celelalte probleme de viata pe care ei le au. Trebuie sa stiti ca dupa ce ei pleaca, pe umerii mei apasa destul de greu toate acestea si de aceea eu trebuie sa fac zi de zi curatenie, pentru ca astfel ma simt usurata, purificata." Este surprinzator cum o femeie simpla, in acea perioada, a descris si practicat metoda de curatare pe care o folosesc practicantii reiki. Este o practica necesara si obligatorie pentru a nu prelua energii si amprente energetice
negative. In unele situatii, Vanga ascundea intentionat anumite informatii pe care le obtinea despre unii oameni, indeosebi atunci cand erau vesti rele care ar fi socat profund si iremediabil persoanele in cauza. Vanga mai afirma ca nu-i este ingaduit sa reveleze oricui anumite aspecte foarte importante – din aceasta categorie facand parte si profetia cu privire la Romania si la viitorul spiritual al planetei noastre. Vanga a tinut ca profetia despre Romania sa fie facuta publica de-abia in 2005. bibliografie: Krasimira Soianova - "Vanga" Alte articole: Profetiile celebrei Vanga Vanga - tratamente naturiste
