S.M.U.R.D.
Introducere in sistemul medical de urgenta (S.M.U.)
1
S.M.U.R.D. Introducere in sistemul medical de urgenta (S.M.U.) Obiectivele cursului: A intelege si a descrie obiectivele generale ale pregatirii ca membrii a unui echipaj de prim ajutor. A defini componentele unui serviciu medical de urgenta. A stabili gradul de severitate a starii victimei si de a decide asupra momentului transportului la cea mai apropiata, adecvata unitate medicala. A cunoaste rolul si responsabilitatile membrilor echipajului de prim ajutor. A intelege necesitatea completarii fiselor de interventii. A aborda atitudinea si comportamentul cel mai adecvat situatiei.
E.P.A. E.P.A. = echipaj de prim ajutor, care ajunge la locul interventiei, fiind instruit sa acorde primul ajutor. Acordarea primului ajutor precoce poate insemna diferenta dintre viata si moarte. Veti invata urmatoarele manevre pentru a stabiliza si trata persoane traumatizate: Controlul cailor aeriene, respiratie, circulatie. Controlul hemoragiilor externe Tratamentul primar al plagilor Imobilizarea fracturilor extremitatilor Brancardajul pacientilor 2
Veti invata sa recunoasteti, stabilizati si initiati tratamentul pentru urmatoarele situatii medicale netraumatice: Controlul cailor aeriene, respiratie, circulatie. Infactul miocardic acut (I.M.A.) Convulsi Patologii legate de caldura sau temperaturi scazute. Intoxicatie alcoolica sau cu alte droguri. Intoxicatii – otraviri. Intepaturi, muscaturi. Status mental alterat. Tulburari comportamentale. Nasteri in conditii de urgenta. Veti invata cum: Sa evaluati, stabilizati si tratati pacientii folosind un minim de echipament specializat. Sa va descurcati in lipsa echipamentelor. Cum puteti ajuta personalul medical de specialitate. Reguli de baza: Sa stii ce nu trebuie sa faci. Siguranta salvatorului. Cunoasterea echipamentului de prim ajutor. Cum sa te descurci in lipsa echipamentelor. Sa stii cum sa ajuti personalul serviciilor medicale de urgenta. Sa stii ce nu trebuie sa faci: Sa nu faci nici o manevra care poate inrautatii starea victimei. Securitatea locului de interventie: Securizarea zonei este un element foarte important pentru membrii echipajului de prim ajutor. Securitatea presupune securitatea personala precum si a tuturor celor prezenti la locul incidentului. Un salvator ranit sau mort nu ii mai poate ajuta pe cei in nevoie si devine la randul lui unul care are nevoie de ajutor, sporind gradul de dificultate al actiunii. Acordarea atentiei cuvenite elementelor de securitate pot preveni rani inutile, leziuni sau chiar moartea. 3
Dispecerarea: Securitatea incepe de cand esti trimis la o solicitare. Foloseste informatiile furnizate de dispecerat pentru a anticipa pericolele la care te poti expune si pentru a-ti pregati strategia de abordare. Deplasarea la solicitare: Accidentele rutiere sunt o cauza majora de deces sau invaliditate pentru pompierii sau cei din fortele de ordine. In timpul deplasarii la o solicitare readuceti-va aminte recomandarile despre siguranta deplasarii. Fixati-va centura, planificati-va traseul si deplasati-va rapid dar in siguranta la locul solicitarii. Parcarea autovehiculului: Parcati autovehiculul in asa fel incat sa protejeze zona de lucru de pericolele din trafic. Aveti grija ca luminile de avarie, girofarele sa fie aprinse. Daca autovehiculul nu trebuie sa protejeze zona de actiune parcati-l in afara zonei de trafic. Asigurati loc si altor mijloace auto, ambulante, pentru a se pozitiona in apropierea pacientului. Insa mai intai de toate, fiti sigur ca ati protejat zona impotriva altor accidente.
Aspecte etico-legale Obiective: A intelege interventia ca o datorie. Primul aspect legal este datoria de a actiona. Un cetatean oarecare, ce ajunge la locul accidentului nu are obligatia legala de a opri si de a acorda primul ajutor victimelor. Trebuie sa ajungeti rapid la locul faptei si sa acordati primul ajutor medical in limitele cunostintelor si echipamentului disponibil. Orice intarziere in prezentare sau acordarea de ingrijiri va face vulnerabili din punct de vedere legal. • Standardele ingrijirilor acordate: Pentru a va incadra in standardele de calitate trebuie sa: sa ingrijim pacientul in cea mai buna masura. trebuie sa oferiti acelasi ajutor pe care o persoana cu pregatire similara ar face-o in conditii similare. Consimtamant = accept, permisiune. 4
Din punct de vedere legal, exista diferite tipuri de consimtamant: Consimtamantul exprimat expres = pacientul isi da acordul verbal sau nonverbal de a accepta tratamentul pe care il oferiti. Acest consimtamant porneste de la premise ca o persoana poate decide asupra propriului corp. Pacientul trebuie sa aiba varsta legala si sa fie capabil de o decizie rationala. La abordarea unui pacient fiti sigur ca a inteles cine, ce sunteti, explicati ce urmeaza sa faceti, si fiti sigur ca este de acord cu acesta. Consimtamantul implicit = in majoritatea cazurilor acordarea ingrijirilor de catre un medic trebuie temporizata pana cand un parinte sau un reprezentant legal isi da consimtamantul. Daca un minor necesita ingrijire de urgenta la locul incidentului (prespital) si acest accept nu poate fi obtinut nu se ezita in a acorda primul ajutor. Ramane in grija sistemului spitalicesc sa decida in continuare temporizare pana la obtinerea acceptului. Consimtamantul in cazut bolnavilor mentali = un adult in deplinatatea facultatilor mentale poate refuza sa fie tratat. Problemele din punct de vedere legal pot aparea in cazul pacientilor ce refuza tratamentul dar care par a fi rupti de realitate si reprezinta pericol pentru ei sau pentru altii. Testamentul = este un document scris si semnat de catre un pacient in fata unui medic si a unui avocat. Mai pot purta denumirea de “directive in avans”, “directive avansate catre medic” sau “autoritati” de a nu se resuscita. Abandonul = situatia in care o persoana instruita incepe manevrele medicale de urgenta si le abandoneaza inainte de a le prelua urmatorul esalon specializat. Nu se lasa niciodata pacientul fara ingrijiri, odata ce ati preluat cazul. Persoana decedata la locul interventiei: In general o persoana nu poate fi considerata de la inceput decedata in afara situatiilor enumerate: 1) Decapitare 2) Rigiditate cadaverica = rigidizarea corpului. 3) Descompunere tisulara = apare dupa cel putin o zi de la deces. 4) Lichiditati cadaverice = de culoare rosie, sau violet. Apar in portiunile delicve ale corpului. Legea bunului samaritean = Se refera la acordarea primului ajutor atunci cand este nevoie, de catre persoane care au cunostinte minime necesare.
5
Componentele S.M.U. Lantul supravietuirii Lantul supravietuirii este alcatuit din verigile de baza necesare pentru a salva cel mai mare numar posibil de pacienti aflati in stop cardio-respirator (SCR) în faza prespitaliceasca. In faza prespitaliceasca puterea acestui lant este afectata direct de cea mai slaba veriga, astfel ca pentru salvarea unui numar mare de victime aflate in stop cardio-respirator, verigile acestui lant trebuie aplicate corect si in ordine in faza prespitaliceasca. Componentele lantului supravietuirii sunt:
1) Acces rapid 112: Accesarea unui dispecerat unic unde se va da date despre pacient: varsta, sex, locatie. Aceasta trebuie sa fie rapida si neconditionata 2) Prim ajutor de baza (BLS): Acesta este de importanta majora dovedit in cazul unui stop cardiorespirator. Pronosticul pacientilor cu SCR la care s-a efectuat corect resuscitarea cardio-pulmonara de baza de la inceput este mult mai favorabil comparativ cu cel al pacientilor la care nu s-a efectuat manevre de RCP si au ramas o perioada de timp neasistati pana la sosirea echipei medicale. Populatia si personalul de interventie din cadrul personalului de specialitate trebuie sa fie instruite in acest domeniu si sensibilizate de importanta majora a acestui act, in asteptarea sosirii echipajelor medicale. 3) Defibrilarea precoce: 6
-
Majoritatea situatiilor de SCR la adult au intial la baza o fibrilatie ventriculara. (F.V.). Unicul tratament al F.V. este defibrilarea. Astfel, defibrilarea efectuata imediat la aparitie are sanse de reusita de peste 85%, insa o defibrilare efectuata la 5-8 minute de la aparitia F.V. are sanse de reusita variabila fara a depasi 50% si care necesita multiple defibrilari cu energii mari. Pentru a face defibrilarea accesibila personalului nemedical au fost create o categorie de defibrilatoare numite defibrilatoare semiautomate.
4) Suport avansat de viata (ALS): Aceasta veriga este de mare importanta pacientilor aflati in SCR si care necesita interventie de terapie intensiva, administrare de medicamente si aplicarea de manevre speciale in timpul resuscitarii. Timpu optim de sosire al acestor echipe trebuie sa fie sub 10 minute de la aparitia evenimentului sau cel mult 5-6 minute daca lipsesc verigile 2 si 3 din lantul supravietuirii. 5) Spitalul: Este o veriga foarte importanta pentru reabilitarea pacientului.
7
Sistemul circulator Aparatul cardio-circulator este format dintr-un organ central – inima – si un sistem inchis de vase format din artere, capilare, vene. Inima – este un organ musculos, cavitar, de aproximativ 300 grame, cu un volum care a fost comparat cu volumul pumnului drept al unui adult. Este alcatuit din 2 jumatati complet separate, dreapta si stanga, despartite printr-un perete vertical. Fiecare jumatate este impartita la randul ei de un perete transversal in cate 2 camarute care comunica intre ele. Camarutele din partea de sus se numesc ATRII iar cele din partea de jos, se numesc VENTRICULE. Fiecare atriu comunica cu ventriculul respectiv prin orificiile atrio-ventriculare (valva unisens). Valve unisens - in stanga - valva atrioventriculara stanga (valva bicuspida). - in dreapta - valva atrioventriculara dreapta (valva tricuspida). Atriul drept primeste sange de la venele din corp. Atriul stang primeste sange de la plamani. Ventriculul drept pompeaza sangele spre plamani iar ventriculul strang pompeaza sangele spre corp si este cea mai dezvoltata camera a inimii. Cele 4 camere ale inimii lucreaza impreuna intr-o ordine bine determinate pentru a pompa sangele spre restul corpului. Arborele circulator – este format din artere, capilare si vene. Arterele = sunt vase de sange prin care circula sangele de la inima spre intreg organismul (corp). Calibrul arterelor scade dinspre inima spre periferie. Venele = sunt vase care aduc sangele la inima. Calibrul lor creste de la periverie spre inima. Capilarele = sunt vase cu calibru mic, prin care se face schimbul nutritiv intre sange si celule. Sangele circula intr-un singur sens: artere, capilare, vene. Arterele si venele poarta diferite denumiri, dupa regiunea si organul pe care il iriga. Inima poate fi considerata, din punct de vedere functional, ca o dubla pompa, fiecare deservind o circulatie complet separata. 8
In structura arborelui circular exista: - Circulatia mare - Circulatia mica Circulatia mare (sistemica) = incepe in ventriculul stang, si este formata din aorta, arterele mari si mici, arteriole, capilare, venule, vene mijlocii si mari, vene cave, care se deschid in atriul drept. Circulatia mica (pulmonara) = constituita din artera pulmonara, cu originea in ventriculul drept, capilare, venele pulmonare ce se deschid in atriul stang. Circulatia sangelui prin artere se face prin impingerea sangelui ca urmare a contractiei ventriculelor. Sangele este impins cu intermitenta prin contractii dar el curge in curent continuu datorita elasticitatii peretilor arteriali. Peretii arterelor opun rezistenta, ceea ce face ca sangele sa fie sub o anumita presiune sau tensiune. Presiunea sub care sangele circula prin artere si pe care o exercita asupra peretilor arterelor reprezinta TENSIUNEA ARTERIALA (T.A.) Tensiunea arteriala variaza in functie de varsta, sex si ora din timpul zilei si gradul de activitate. Valori normale: Sistola / Diastola Adult : 115-140 / 70-90 mm.Hg Copil : 91-110 / 60-65 mm.Hg Nou Nascut : 65- 80 / 40-50 mm.Hg Sistola – contractia Diastola – relaxarea Valori peste cele normale se numesc Hipertensiune. Valori sub cele normale se numesc Hipotensiune. Pulsul = cu fiecare contractie se impinge in aorta un val de sange, care izbeste sangele existent in vas si se propaga ca o unda, dand pulsul. Pulsul se masoara prin comprimarea unei artere pe un plan dur, osos, cu 2-3 degete, cel mai frecvent la artera radiala, timp de 1 minut. Pulsul se verifica la artera carotida. Valori normale: Adult : 60 – 80 pulsatii/minut. Copil : 90 – 100 pulsatii/minut. Nou Nascut : 130 – 140 pulsatii/minut. Valori peste limitele normale se numeste Tahicardie. Valori sub limitele normale se numeste Bradicardie. Componenta sangelui: 9
- Plasma = lichid limpede de culoare galben-pai. - Celulele rosii (hematii) = eritrocite - Celulele albe (leucocite) - Trombocitele Celulele rosii transporta substantele in sange (O2, etc) Celulele albe sunt “soldatii corpului” – sistemul imunitar. Trombocitele = factori ai coagularii. Invelisurile inimii: - Miocard = invelisul inimii - Endocard - Pericard Ritmurile inimii: 1 – Ritmul normal. (ritmul sinusal) 2 – Fibrilatia Ventriculara (FV) sau Tahicardie Ventr. (TV) 3 – Asistolie. 4 – Disociatie electro-mecanica. (DEM) 5 – Linia izoelectrica.
10
Sistemul Respirator Este format din totalitatea organelor care contribuie la realizarea schimburilor de gaze dintre organism si mediul extern. Acest aparat are rolul de a asigura preluarea oxigenului din aer si eliminarea dioxidului de carbon din organism. In plus, la nivelul acestui aparat se percepe mirosul (partea superioara a cavitatii nazale) si se realizeaza fonatia – vorbirea – la nivelul laringelui si a corzilor vocale. Aparatul respirator este alcatuit din: - Caile aeriene = respiratorii prin care aerul patrunde si iese din organism. - Plamanii = sunt organele la nivelul carora are loc schimbul de gaze. Caile aeriene se impart in: - Cai aeriene superioare: compuse din cavitatea nazala si faringe. - Cai aeriene inferioare: compuse din laringe, trahee, si bronhii. Cavitatea nazala = este primul segment despartit de septul nazal in 2 cavitati numite fose. Fosele nazale sunt captusite cu o mucoasa umeda, care are rolul de a incalzi aerul. Tot aici se gaseste mucusul, cu rol de a retine impuritatile din aer, cu rol de filtru. Faringele = este un organ comun pentru calea aeriana si digestiva. Laringele = este organul vorbirii format din mai multe cartilaje mobile, cel mai mare fiind asezat in fata ca o proeminenta avand forma unei carti deschise (marul lui Adam). In laringe se gasesc 2 perechi de cute (pliuri) numite corzi vocale, cele situate inferior au rolul in producerea sunetelor. La capatul superior al laringelui exista o valva mica, ca o supapa, numita epiglota. Ea impiedica alimentele sa patrunda in laringe. Traheea = continua laringele, este situata in fata esofagului. Se ramifica la partea sa inferioara prin 2 ramuri numite bronhii principale. Bronhiile = sunt ultimele segmente ale cailor aeriene inferioare si fiecare din ele patrund in cate un plaman. Plamanii = sunt organe pereche asezati in cutia toracica si cuprind intre ei inima. Caile aeriene din interiorul plamanilor se ramifica in cai mai inguste care se termina la capete cu saci mici de aer inconjurati de vase de sange subtiri (alveole pulmonare). Dioxidul face schimb cu oxigenul de 14-18 ori pe minut.
Respiratia 11
Inspiratia = aerul patrunde in plamani pe caile respiratorii cu ajutorul contractiei muschilor cutiei toracice numiti muschi respiratori (inspiratie). Expiratia = muschii respiratori se relaxeaza contractandu-se muschii expiratori avand ca urmare eliminarea aerului din plamani (expiratia). Aerul este inhalat cand diafragma, un muschi mare care este situat in partea de jos a cavitatii toracice, se misca in jos si muschii toracici se contracta pentru a creste capacitatea toracica. Inspiratia si expiratia se repeta in ritm de 14-18 intr-un minut, in functie de nevoile organismului. Cerinte la copii: Datorita structurii anatomice, sugarii si copii au caile respiratorii mai mici si mai flexibile. Caile respiratorii ale copiilor si sugarilor pot fi mai usor obstruate de obiecte straine, acestia respirand doar pe nas. De aceea, daca nasul sugarilor se obstrueaza, acestia vor da semne de insuficienta respiratorie. Valori normale ale frecventei respiratorii: Adult : 14 – 18 respiratii/minut Copii: 20 – 30 respiratii/minut Nou Nascut: 40 – 60 respiratii/minut Valoarea peste limitele normale se numeste Tahipnee. Valoarea sub limitele normale se numeste Bradipnee. Polipnee = respiratie accelerata (peste 25 la adulti). Apnee = oprirea respiratiei. Dispnee = respiratie ingreunata, “sete de aer”. Respiratia agonala = respiratie rara. Concentratia de O2 din aer este de 21%, N2 (azot) 71%, si 1% alte gaze.
12
Sistemul Digestiv Aparatul digestiv este constituit din totalitatea organelor care au ca functii principale digestia si absorbtia principiilor alimentari si totodata eliminarea reziduurilor neasimilabile. Alimentele sunt transformate in particule suficient de mici pentru a putea trece prin membrana celulelor pentru a furniza elementele nutritive necesare functionarii organismului. Sistemul digestiv transforma alimentele, le descompune si le pregatesc pentru absorbtie si transporta reziduurile pentru a fi eliminate. Principalele organe ale sistemului digestiv sunt lovalizate in abdomen. Tubul digestiv are aproximativ 12 metrii lungime. Sistemul digestiv este format din : - Cavitatea bucala - Faringe - Esofag - Stomac - Intestin subtire - Intestin gros - Rect - Anus Cavitatea bucala = este despartita de fosele nazale prin bolta palatina. Comunica interior cu exteriorul prin orificiul bucal. Comunica posterior cu faringele. In cavitatea bucala se gasesc organe: - Limba, organ musculo-fibros. - Dintii. Faringele = este un conduct musculo-fibros situat inaintea coloanei vertebrale cervicale. Reprezinta locul de incrucisare a cailor respiratorii si digestive. Esofagul = este un segment tubular lung, de 25-30 centimetrii la adulti. Realizeaza legatura dintre faringe si stomac. Stomacul = este situat in abdomen, segmentul cel mai dilatat al tubului digestiv. Are forma ulei litere in forma de “J” sau carlig de undita. La intrarea in stomac se gaseste ca o supapa, sfincterul cardial, iar la iesire se alfa sfincterul pilor. Intestinul subtire = este segmentul cel mai lung al tubului digestiv (peste 4 metrii). Este diferentiat in 3 segmente: 13
- duodenul - jejunul - ileonul Intestinul gros = este ultimul segment al tubului digestiv. Are o lungime de aproximativ 1,7 metrii. Se descriu mai multe portiuni: - cecul - colonul ascendent, trasnvers, descendent si sigmoid. - rectul, care se deschide prin anus. Glandele anexe apartinand sistemului digestiv: - Glande salivare - Ficatul - Vezica biliara - Pancreasul Sucul pancreatic se varsa prin canalul coledoc in vezica biliara. Glandele salivare = sunt situate in vecinatatea cavitatii bucale cu care comunica prin canale excretoare. Ficatul = este cea mai mare glanda din corpul uman, avand aproximativ 1500 de grame. Este situat in cavitatea abdominala, sub bolta diafragmatica, in loja hepatica. Ficatul realizeaza mai multe functii digestive incluzand si producerea bilei. Aceasta este colectata in vezica biliara si deversata in intestinul subtire pentru a ajuta la digerarea grasimilor. Pancreasul = este o glanda mixta, situata retroperitoreal, inapoia stomacului avand o pozitie transversala. Pancreasul are mai multe functii digestive, cea mai cunoscuta dintre acestea este producerea insulinei. Aceasta este un hormon care permite ca glucoza din sange sa fie folosita de celulele corpului. Ea este folosita in tratamentul si controlul diabetului zaharat. Insulina este deversata direct in fluxul sangvin si ajuta corpul sa utilizeze glucoza. Intreruperea producerii de insulina determina aparitia diabetului. Celulele pancreatice care produc insulina se numesc celule Langerhaus. Hd Hipocondru Drept
E Epigastru
Hs Hipocondru Stang
Fd Flancul Drept
M Mezogastru
Fs Flancul Stang
Fid Fosa Iliaca Dreapta
H Hipogastru
Fis Fosa Iliaca Stanga
14
Suportul Vital De Baza (B.L.S.) Scopul BLS: = Mentinerea unei circulatii si a unei ventilatii adecvate nepermitand instalarea starii de moarte biologica, pana la sosirea personalului medical calificat. Cu alte cuvinte, RCP de baza este un ansamblu de manevre care incearca sa mentina perfuzia si oxigenarea organelor vitale (creier, cord). RCP = Resuscitarea Cardio-Pulmonara Suportul vital de baza (BLS) = acest termen include toate elementele de resuscitare fara echipament efectuate de o singura persoana sau de persoanele care acorda primul ajutor la o victima aflata in SCR (stop cardio-respirator). Aceste elemente includ: - Evaluarea primara - Asigurarea libertatii cailor aeriene - Ventilatia artificiala cu aer expirat - Masaj cardiac extern. Obiective: Sa intelegem riscuri, acordarea de prim ajutor si diferente dintre acordarea de Prim Ajutor in spital si in afara. Riscurile Salvatorului : - Eliminarea sau minimalizarea riscului - Manipularea - Evitarea pericolelor exterioare: - trafic - electricitate - gaz - apa Riscurile salvatorului la otravire: - Acidul clorhidric, sau hidrogenul sulfurat: = Se foloseste masca si se paraseste urgent zona contaminata. - Substante corozive = se absorb prin piele si tractul respirator = se folosesc haine protectoare si echipamente speciale Riscurile salvatorului la infectii: - Tuberculoza - Nu se transmite hepatita B sau C - Nu au fost raportate cazuri de infectare cu HIV dupa aplicarea manevrelor de resuscitare. Riscurile salvatorului – Precautii in tratarea infectiilor: - folosirea mastilor si protejarea ochilor 15
- recipiente speciale pentru materiale intepatoare - masca pentru fata cu valve unidirectionale - manechine – spalare repetata. Evaluare : 1) – Se va evalua si se va asigura salvatorul si victima (siguranta salvatorului). 2) – Stabilirea nivenului de constienta. - Verbal - Tactil - Dureros. Reactioneaza victima? DA! - cautarea leziunilor - stabilirea diagnosticului - acordarea primului ajutor Reactioneaza victima? NU! - strigati dupa ajutor (112) - asezati victima in decubit dorsal - eliberati caile aeriene - verificati respiratia Eliberarea cailor aeriene: - Hiperextensia capului si ridicarea mandibulei. - Daca se suspicioneaza leziune de coloana vertebrala cervicala se face subluxatia mandibulei. Verificarea respiratiei: - priviti expansiunile toracelui - ascultati sunetul respiratiei - simtiti pe obraz aerul expirat - toate acestea nu trebuie sa dureze mai mult de 10 secunde, dupa care hotarati daca pacientul respira sau nu. Respira victima? DA! - daca situatia permite, asezati victima in pozitia laterala de siguranta - sunati dupa ajutor (112) - reevaluati periodic starea pacientului Pozitia laterala de siguranta: 16
1) – Mana dinspre salvator se aseaza in sus, la un unghi de 90 de grade cu trunchiul si bratul. 2) – Mana opusa salvatorului se aseaza pe obrazul victimei. 3) – Se va mentine mana opusa salvatorului prin asezarea mainii pe umarul victimei si mentinerea bratului cu antebratul salvatorului. Cu cealalta mana se ridica genunchiul victimei, pastrand talpa in contact cu solul si se trage inspre salvator, dupa care se aseaza coapsa sa fie intr-un unghi drept cu trunchiul, si se face o usoara extensie a capului si se aseaza mana sub capul victimei pentru a drena eventualele vomismente. Respira victima? NU! - Solicitati ajutor calificat (112) - Aplicati podul palmei la jumatatea distantei dintre manubriu si apendicele xifoid. - Efectuati 30 de compresiuni toracice la o adancime de 4-5 centimetrii cu o frecventa de 100 de compresiuni pe minut, dupa care administrati 2 ventilatii. - Pansati nasul victimei - Tineti-i barbia ridicata - Inspirati adanc si incercati sa aplicati cat mai etans buzele de cele ale victimei. - Expirati continuu in gura victimei 2 secunde. - Verificati daca i se ridica pieptul. - Pastrati-i barbia ridicata. - Verificati miscarile toracelui. Ventilatia gura-la-nas: - Daca ventilatia gura la gura este dificila. - Daca gura este serios lezata. - Victima este salvata de la inec. - Resuscitarea este facuta de un copil. - Motive estetice. Raport compresiuni toracice / frecventa respiratiei: - 30 compresiuni – 2 ventilatii - adancime = 4-5 centimetrii - frecventa = 100 compresiuni / minut Reevaluarea victimei: 17
- Resuscitarea de baza va fi intrerupta pentru reevaluarea victimei numai daca aceasta va prezenta respiratii normale. Resuscitarea numai prin compresiuni toracice: - Cand salvatorul nu doreste sau este in imposibilitatea de a administra ventilatii gura la gura. - Compresiunile vor fi aplicate fara intrerupere cu o frecventa de 100/minut. - Resuscitarea de baza va fi intrerupta pentru reevaluarea victimei numai daca aceasta va prezenta respiratii normale. Se continua resuscitarea pana: - Soseste ajutor calificat si preia manevrele de resuscitare. - Victima are semne vitale. - Salvatorul se epuizeaza. Curatarea digitala a cavitatii bucale = se va efectua numai pentru indepartarea corpilor straini vizibili.
18
Dezobstructia Cailor Aeriene Importanta managementului cailor aeriene: - Obstructia cailor aeriene este cel mai rapid ucigas al pacientului. - Managementul cailor aeriene este intotdeauna primul pas in asistenta pacientului. Tipuri de obstructie: - Obstructia partiala, medie. - Obstructia completa, severa. Daca victima este constienta, va indica acest lucru prin semnul universal de detresa respiratorie, prin prinderea gatului cu o mana sau cu ambele maini. Obstructia medie, partiala, incompleta, pacientul poate fi: - Constient, tuseste eficient, si prezinta respiratie suieratoare intre accesele de tuse. - Victima va fi incurajata sa tuseasca. - Victima va fi monitorizata in permanenta, pentru ca obstructia partiala, medie, poate deveni obstructie totala, severa, in orice moment. Obstructia severa, totala, completa: - Efectuati 5 lovituri interscapulare. - Se va verifica obtinerea dezobstructiei dupa fiecare lovitura. - Daca nu s-a obtinut dezobstructia prin lovituri interscapulare vor fi efectuate 5 compresiuni abdominale. - Se va verifica obtinerea dezobstructiei dupa fiecare lovitura. - Daca nu s-a obtinut dezobstructia prin lovituri interscapulare se vor efectua 5 compresiuni abdominale. Curatarea digitala a cavitatii bucale: - Se va efectua numai pentru indepartarea corpilor straini, vizibili. - Daca victima devine inconstienta: - intindeti-o pe pamant. - sunati dupa ajutor (112) - incepeti manevrele de RCP (30:2) 19
Dezobstructia cailor aeriene la copii constienti: - Obstructia medie, partiala, incompleta (ca si la adulti). Dezobstructia cailor aeriene la Nou-Nascuti: - Pentru dezobstructia cailor aeriene a Nou-Nascutului inconstient vom folosi alternativ loviturile interscapulare cu compresiunile la nivelul toracelui. - Eliberati caile aeriene si verificati respiratiile. Constatati inexistenta respiratiilor. - Luati Nou-Nascutul pe unul din antebratele dvs. Cu ajutorul celuilalt antebrat asezati nou-nascutul cu fata in jos, cu capul mai jos decat restul trunchiului. Degetele aratator si mijlociu vor sprijini pometii obrajilor. - Cu podul palmei libere aplicati 5 lovituri intre omoplati. (interscapulare) - Sustineti capul victimei si intoarceti-l cu fata in sus prin prinderea ei intre antebratele dvs, ca pe un sandwich. Din nou, suntem atenti sa avem capul victimei mai jos decat restul trunchiului. - Efectuati 5 compresiuni toracice, la fel ca pentru masajul cardiac. - Repetati secventele loviturilor interscapulare cu cele ale compresiunilor toracice pana cand reusiti eliberarea cailor aeriene sau Nou-Nascutul devine inconstient. - Verificati daca puteti observa corpul strain in cavitatea bucala a nounascutului pentru a-l indeparta folosind o pensa, niciodata degetele pentru ca puteti reintroduce corpul strain. - Repetati secventele loviturilor interscapulare cu cele ale compresiunilor toracice pana cand reusiti eliberarea caii aeriene. RCP – Copii si nou nascuti - 80% din stopurile cardiace la copii apar din cauza insuficientei respiratorii. - Pronosticul imbunatatit in mod semnificativ daca se resusciteaza copilul precoce, rezolvand problema respiratorie. - In cazul copiilor: - siguranta salvatorului si a victimei. - stabilirea nivelului de constienta prin cei trei stimuli: verbal, tactil si dureros. Victima reactioneaza? DA! - Lasam copilul in pozitia gasita, iar nou nascutul va fi tinut in brate. - Evaluati si cautati eventualele leziuni. - Acordarea primului ajutor. 20
- Reevaluarea periodica. Victima reactioneaza? NU! - Strigati dupa ajutor (112). - Eliberati caile aeriene. - Verificati respiratia. Eliberarea cailor aeriene: - Utilizarea unui cearceaf sau a unei paturi sub cap si gat, in vederea alinierii cailor aeriene. - Pozitia capului in hiperextensie. - Ridicarea barbiei. Verificarea respiratiei: - Priviti expansiunile toracelui. - Ascultati sunetul respiratiei. - Simtire pe obraz a suflului.
>>> >>> Nu mai mult de 10 secunde. >>>
Frecventele respiratorii normale: * Nou-Nascut: 40 – 60 respiratii/minut. * La 1 an: 24 respiratii/minut. * Adolescent: 18 respiratii/minut. Frecventa mai mare de 60 pe minut, este anormala. Respiratiile lente, sau neregulate pot indica posibilitatea unei deteriorari iminente. Respira copilul? DA! - Daca situatia permite, asezati victima intr-o pozitie laterala de siguranta. - Reevaluati periodic starea pacientului. Respira copilul? NU! - Incepeti manevrele de resuscitare: 30:2:100, de 2-3 centimetrii. Respiratia gura la gura la copii: - Mentineti deschise caile aeriene. - Se preseaza cu 2 degete narile victimei. - Salvatorul va trage aer in piept, aseaza etans gura lui asupra gurii victimei, va efectua insuflatia timp de 1-1,5 secunde, un volum de aer suficient pentru a ridica toracele. 21
Verificarea pulsului la copii: - Cautati semnele unei circulatii, cum ar fi: miscari ale copilului, tuse, respiratie. - Verificarea pulsului se face la nivelul arterei carotide la copii de peste un an. - Sa nu dureze mai mult de 10 secunde. - Daca nu sunt semne de circulatie, incepeti compresiunile toracice. - Alternati ventilatiile cu compresiunile toracice. - Raportul este de 30:2 - Plasati podul palmei la jumatatea distantei dintre manubriu si apendicele xifoid. - Infundati sternul la o adancime de aproximativ 2-3 centimetrii. - Efectuati 30 de compresiuni cu o frecventa de minim 100/minut. - Apoi administrati 2 ventilatii artificiale. Respira Nou-Nascutul? DA! - Tineti nou nascutul in brate si reevaluati periodic starea Nou-nascutului. Respira Nou-Nascutul? NU! - Efectuati 5 respiratii gura la gura si nas, tinand nou nascutul pe brate sau asezat pe masa. Respiratia gura la gura si nas la nou-nascut: - Mentineti deschise caile aeriene. - Cantitatea de aer din gura salvatorului este suficienta pentru a efectua ventilatia nou-nascutului (puf). - Salvatorul aseaza etans gura lui asupra gurii si nasul nou-nascutului. - Efectueaza insuflatia (puf) timp de 1-1,5 secunde, un volum de aer suficient pentru a ridica toracele. - Se asteapta revenirea toracelui (expirarea). - Se executa apoi urmatoarele insuflatii dupa aceeasi tehnica. Verificarea pulsului la Nou-Nascuti: - Cautati semnele unei circulatii, cum ar fi: miscari, tuse, respiratii. - Verificarea pulsului se face la nivelul arterei brahiale. - Verificarea sa nu dureze mai mult de 10 secunde. 22
Compresiunile toracice la Nou-Nascut: - Luati linia imaginara dintre mameloane, asezam un deget pe linia imaginara, iar celelalte 2 inspre apendicele xifoid. Ridicam degetul de pe linia imaginara si cu cele 2 degete vom efectua infundarea sternului 1,5 centimetrii, efectuand 3 compresiuni cu o frecventa de 110-120 pe minut, urmate de o ventilatie (puf) si se continua cu cele 3 compresiuni si o ventilatie (ciclu repetitiv). - Daca sunt 2 sau mai multi salvatori, poate fi folosita tehnica prin care salvatorul cuprinde toracele nou-nascutului cu mainile astfel incat ambele police sa fie pozitionate pe stern. Compresiunile toracice: - Se vor initia, daca frecventa cardiaca este mai mica de 60 pe minut. - 90 pe minut, cu raportul 3:1 Managementul cailor aeriene: - Recunoasterea obstructiei de cai aeriene. - Managementul de baza si avansat al cailor aeriene: - Manevre de deschidere a cailor aeriene. - Adjuvantii cailor aeriene. - Ventilatia eficace. Obstructia cailor aeriene este cel mai rapid ucigas al pacientului. Managementu cailor aeriene este intotdeauna primul pas in asistenta pacientului traumatizat. Cauze comune ale obstructiei cailor aeriene: - Pozitia capului – flexie. - Sange - Vomismente - Corpi straini - Compresie extrinseca: - Hematoane ale gatului. - Abscese ale gatului. - Edem (umflarea) al peretilor cailor aeriene. Semnele obstructiei cailor aeriene: - Starea de inconstienta. - Imposibilitatea de a vorbi. 23
- Flux prin caile aeriene – scazut sau inexistent. - Cianoza – sau coloratie gri a tegumentului. - Respiratie zgomotoasa. Precautii in managementul cailor aeriene: - Daca se suspecteaza o leziune de coloana vertebrala cervicala – se va asigura imobilizarea gatului in timpul manevrelor de deschidere a cailor aeriene. Manevre de deschidere a cailor aeriene: - Hiperextensia capului si ridicarea mandibulei. Nu se va efectua in caz de suspiciune de leziune de coloana vertebrala cervicala. - Subluxatia mandibulei. - Aspiratia orofaringelui si a nazofaringelui. - Indepartarea corpilor straini. - Intotdeauna se va administra oxigen in paralel cu manevrele de management al cailor aeriene. Verificarea cavitatii bucale de: - Secretii, varsaturi, mucus, sange. - Corpi straini (bomboane, alimente) - Dinti, proteze. Daca cavitatea bucala este curata, o asiguram cu o cale nazofaringiana sau orofaringiana. Curatarea cavitatii bucale: • Se pot utiliza: - Comprese infasurate in jurul degetului - Aspirator - Pozitia laterala de siguranta ca mijloc de prevenire a obstructiei cailor aeriene. In cazul pacientului traumatizat, curatarea cu manusi si tifon se va efectua in decubit lateral, cu capul intr-o pozitie neutra. Stergerea cavitatii bucale este de multe ori ineficienta, de aceea vom folosi aspiratoare de secretii. Aspiratoarele: - Manuale. - Mecanice (electrice). La aspiratoarele electrice, se pot utiliza: - Sonda Yankauer, rigide, pentru aspirarea cailor aeriene superioare. 24
- Sonda moale, flexibila, pentru aspirarea cailor aeriene inferioare (tubul Wendel). Inainte de utilizarea acestor aspiratoare se curata in prealabil cavitatea bucala de resturi alimentare, corpi straini mai mari. Aspiratia: - La adulti = 15 secunde. - La copii = 10 secunde. - La nou-nascuti = 5 secunde. Mentinerea cailor aeriene: - Daca victima nu este capabila de a-si mentine caile aeriene deschise, o vom face noi manual prin: - Hiperextensia capului si ridicarea barbiei. - Subluxatia mandibulei. - La pacientii inconstienti care respira adecvat, mentinerea cailor aeriene poate fi realizata prin pozitia laterala de siguranta. - In plus, putem asigura o cale orofaringiana sau nazofaringiana. Adjuvantii simplii ai cailor aeriene: • Calea orofaringiana • Calea nazofaringiana - Calea orofaringiana = nu va fi utilizata la pacientii constienti (poate determina aparitia varsaturilor. - Calea nazofaringiana = nu va fi utilizata in cazul fracturilor medio-faciale. Calea orofaringiana = Pipa Guedel si Pipa Bergman. - Are 2 scopuri primare:- mentine libera calea aeriana odata ce am asigurat-o manual. - poate fi o cale de a aspira cavitatea bucala a pacientului. - Este utilizata la pacientii aflati in stop respirator si a celor inconstienti. - Pot fi folosite si cu masca de ventilatie. Calea orofaringiana – sunt de doua feluri: - Pipa Guedel = cu orificiu la ambele capete. - Pipa Bergman = cu sant de-a lungul pipei. Inainte de utilizare alegem marimea potrivita: - distanta de la lobul urechii la comisura bucala. Introducerea pipei Guedel in cavitatea bucala se face tinand pipa cu concavitatea in sus. Cand varful pipei atinge bolta palatina (cerul gurii), se roteste 25
180 de grade si se continua inaintarea pana ce capatul extern ajunge la nivelul arcadelor dentare. Calea nazofaringiana: - Poate fi utilizata la pacienti constienti si inconstienti. - Este mai bine tolerata. - Dezavantajul consta in imposibilitatea de a aspira victima daca diametrul caii este prea mic. - Se da cu lubrefiant inainte de introducere pentru a fi introdusa mai usor si pentru a diminua eventualele traume. - Se alege marimea potrivita, distanta de la lobul urechii la varful nasului. - Se introduce in nara mai mare urmand curbura fiziologica a cavitatii nazale. Se introduce pana la capatul mai larg al caii. Daca simtim o rezistenta, calea se va indeparta si se va incerca in nara opusa. Semnele unei respiratii adecvate: - Miscarile toracice, sunetul scos si aerul simtit. Semnele unei respiratii inadecvate: - Respiratie zgomotoasa, Wheezing, etc. Pot insemna o obstructie sau constrictie la nivelul tractului respirator. - Polipneea si dispneea pot fi una din semnele unei oxigenari ineficiente. - Pacientul poate fi palid, chiar cianotic, mai ales in jurul buzelor si a patului unghial. Stopul respirator poate fi caracterizat prin: - Lipsa miscarilor cutiei toracice. - Fara sunete scoase, datorita respiratiei. - Nu mai simtim aerul expirat pe fata. La pacientul aflat in hipotermie severa, respiratiile sunt atat de rare, incat pacientul pare decedat. Respiratia prin masca cu valva unidirectionala: - Permite imbogatirea in oxigen a aerului insuflat. - Cauze estetice. - Scade potentialul aparitiei infectiilor. Batista faciala: 26
- Este confectionata intr-un materia plastic si contine un filtru de protectie bidirectional. - Previne contactul direct cu pacientul. Ventilatia cu balon si masca: - Baloanele vor fi folosite numai de persoane care au fost instruite in prealabil. - Baloanele nu vor fi utilizate cu suplimentare de oxigen in locurile in care fumatul este permis sau in apropierea focului, flacarilor, uleiurilor, lubrifiantilor. - Baloanele nu vor fi utilizate in atmosfera toxica. Ventilatia cu balon si masca cu aer ambiant: - Ventilatia cu balon fara suplimentare de oxigen este posibila si este de preferat ventilatie cu aer expirat, datorita concentratiei superioare de oxigen (21% fara de 16-18%). Ventilatia cu oxigen pe masca si balon: - Balonul cu ventilatie asigura o concentratie de 60% - Ventilatia cu masca, balon, rezervor si sursa de oxigen asigura o concentratie de 90-100%. Pentru a asigura o ventilatie adecvata este recomandata in paralel si fixarea unei cai orofaringiene sau nazofaringiene. Ventilatia cu balon poate fi realizata de un singur salvator sau de 2 salvatori.
27
Oxigenoterapia Oxigenoterapia este indicata in toate situatiile cand suspicionam existenta hipoxiei. Hipoxia se suspicioneaza in urmatoarele situatii clinice: - Diverse afectiuni pulmonare: bronhopneumonia obstructiva cronica (BPOC), astmul bronsic (AB), pneumoniile. - Afectiuni cardiace. - Socurile de diverse etiologii. - Afectiuni cerebro-vasculare (AVC). - Arsuri. - Hemoragii. - Diverse traumatisme. - Altitudini mari, de asemenea cauzeaza hipoxia. Oxigenul poate fi administrat din tuburile portabile sau “de la perete”, cand exista un rezervor central > Barbotor pentru oxigen. Metode de administrare a oxigenului. Sunt numeroase metode de administrare a oxigenului unui pacient. Alegerea uneia sau alteia dintre variante depinde de concentratia de oxigen necesara si toleranta pacientului. Indiferent de metoda aleasa, aceasta va fi explicata pacientului. 1) – Sonda Nazala = este bine tolerata de majoritatea pacientilor, si poate fi folosita in toate situatiile cu exceptia cazurilor cand avem obstructie la nivelul narilor pacientului. Asigura o oxigenare de pana la 44% atunci cand volumul de oxigen administrat este de maxim 6 litrii intr-un minut. Prezinta doi dintisori, care se introduc in narile pacientului si o bucla, care permite fixarea si mentinerea sondei pe fata. Permite pacientului sa manance si sa bea in timpul folosirii. 2) – Masca simpla de oxigen = Este indicata folosirea mastii simple, faciale, cand se recomanda administrarea unei concentratii mai crescute de oxigen. Asigura o concentratie de aproximativ 60% oxigen, la un volum de 7-8 litrii intr-un minut. 3) – Masca tip venturi = Asigura o oxigenare cu flux inalt si o concentratie bine determinata de oxigen cuprinsa intre 24-50%. 28
4) 5)
– Masca de oxigen cu rezervor = Asigura o concentratie de 90-100% de oxigen. – Masca de oxigen cu nebulizare = Nu este folosita in mod curent pentru administrare de oxigen, in schimb are un rol important la pacientii cu diferite probleme respiratorii cand este necesara administrarea diferitelor droguri, sub forma de aerosol.
Oxigenoterapia = este o metoda terapeutica temporara destinata ameliorarii si corectarii hipoxiei. Concentratia de oxigen in aerul inspirat trebuie sa fie in functie de profunzimea hipoxiei. Gradul de hipoxie si evolutia ei sub oxigenoterapie trebuie sa fie evaluate prin monitorizarea cu pulsoximetrul. Saturatia de oxigen din sange se noteaza cu SpO2. Nu se administreaza oxigen in cazul intoxicatiilor cu paraquat.
Defibrilarea Defibrilarea = incetarea fibrilatiei sau oprirea fibrilatiei ventriculare (F.V.), sau a tahicardiei ventriculare (T.V.), la 5 secunde de la aplicarea socului. Controlul preluat de catre pacemaker-ul natural. Succesul depinde de transmiterea curentului la miocard. Unda electrica depinde de: - Pozitia electrozilor. - Impedanta transtoracica. - Energia transmisa. - Dimensiunile trupului victimei. Defibrilatoarele: Componente: - Sursa de energie. - Condensator. - Electrozi. Modele: - Manuale. - Semiautomate si automate. - Cu unda monofazica sau bifazica.
29
Defibrilatoarele bifazice: - Necesita mai putina energie pentru defibrilare. - Au condensatoare si baterii mai mici. - Sunt mai usoare si mai comod de transportat. Socurile bifazice mai mici de 200 de Jouli au o rata mai mare de succes in conversia FV/TV decat socurile monofazice cu 300 Jouli. Personalul cu sarcina de a practica RCP trebuie instruit, echipat si autorizat sa efectueze defibrilarea. Intervalul dintre colaps si aplicarea socului trebuie sa fie mai mic de 3 minute in toate sectoarele spitalului. Defibrilatoarele semiautomate externe: - Analizeaza ritmul cardiac. - Pregatesc aplicarea socului. - Au specificitate pentru recunoasterea ritmului ce se preteaza pentru defibrilare, de pana la 100%. Avantaje: - Necesita mai putina pregatire. - Nu este necesara interpretarea ECG (ElectroCardioGrama). - Convenabile pentru defibrilarea de prim ajutor. - Programe de defibrilare pentru public. Defibrilarea semiautomata externa: - Se aplica electrozii adezivi. - Se urmaresc instructiunile audio-video. - Se face analiza ECG automata. - Se incarca automat daca ritmul cardiac se preteaza la defibrilare. - +/– trecere pe modul manual. Defibrilarea manuala: Implica din partea operatorului: - Identificarea ritmului cardiac (interpretarea ECG). - Alegerea energiei, incarcarea aparatului si aplicarea socului. - Poate fi folosita pentru cardioversia sincrona. Masuri de siguranta: - Nu tineti niciodata ambele padele in aceeasi mana. - Incarcati padelele numai dupa aplicarea lor pe toracele victimei. - Stergeti toate urmele de lichide de pe toracele pacientului. - Indepartati sursele de oxigen din zona defibrilarii. 30
Atentie la mediul in care defibrilam. Nu defibrilam in ploaie sau mediu umed. Se sterg toate urmele de lichid de pe toracele pacientului. - Operatorul si personalul trebuie sa fie perfect izolati de pacient. Nu este permis contactul cu pacientul in timpul defibrilatii: - direct (atingand pacientul). - indirect (prin suprafete metalice, targa, sau linie de perfuzie). Nu vom aseza padelele defibrilatorului semiautomat peste un defibrilator implantat. In cazul pacemaker-ului implantat electrozii defibrilatorului vor fi asezati la o distanta minima de 12,5 centimetrii. In cazul in care pacientul are atasat pe torace medicatia transcutanata in zona in care ar trebui sa fixam electrozii defibrilatorului, aceasta va fi indepartata. Primul, precum si urmatoarele socuri monofazice vor fi de pana la 360 Jouli. Se creste treptat pana la 360 Jouli. In cazul defibrilatoarelor bifazice, primul soc va fi de 150 – 200 Jouli, in functie de aparat, dar la aparatele monofazice - cu energii de 250 Jouli, crescand pana la 360 Jouli. Socul va fi urmat imediat de RCP (30:2) timp de 2 minute, fara a evalua ritmul sau pulsul central. Daca defibrilarea restabileste circulatia pacientului si FV/TV apare din nou, incepeti cu energia care a avut succes anterior sau mai ridicata. Evaluarea ritmului se va efectua rapid dupa fiecare 2 minute de RCP apasand butonul “Analiza”. La copii mai mici de 8 ani sau sub 25 de kg, vor fi utilizate defibrilatoare semiautomate prevazute cu modificari tehnice necesare scaderii energiei eliberate. La copii mai mari de 8 ani, sau peste 25 de kg, vor fi utilizate defibrilatoarele semiautomate uzuale. -
Utilizarea defibrilatorului semiautomat: 1) Porniti defibrilatorul. 2) Aplicati si pozitionati electrozii anterior. 3) Nu atingeti pacientul si analizati ritmul. 4) Asigurati-va si administrati soc daca este indicat. 5) Incepeti RCP si analizati la 2 minute. Rezumat: Defibrilarea este singura metoda eficienta de restabilire a debitului cardiac la un pacient cu FV sau TV, fara puls. Defibrilarea trebuie efectuata prompt si eficient, in conditii de siguranta. Noile tehnologii au imbunatatit performantele aparatelor si au simplificat folosirea lor.
31
Situatii speciale in resuscitare Obiective: - Sa intelegem cum trebuie modificate tehnicile de resuscitare in cazul in care aceasta se desfasoara in situatii speciale de: - Hipotermie - Imersie si submersie - Intoxicatii - Sarcina - Electrocutare - Anafilaxia - Astm acut grav - Trauma Circumstante speciale: - Cauze obisnuite ale stopului cardio-respirator la tineri. - Stopul cardiac este adesea prevenibil. - Anumiti pacienti necesita resuscitare prelungita. Hipotermia: = temperatura centrala mai mica de 35 de grade Celsius (termometru cu valori scazute de citire a temperaturii). Temperatura se masoara intraletal, intravaginal, esofagian. Hipotermia - usoara = 32-35 grade Celsius. - medie = 30-32 grade Celsius. - severa = mai mica de 30 grade Celsius. Cauzele hipotermiei: - Imersia - Varstele extreme - Leziuni (boli) - Medicamente / Alcool Caracteristicile clinice ale hipotermiei: - Pulsul = lent, neregulat, filiform sau nemasurabil - Pupilele = dilatate - Status mental alterat, coma Atentie: Caracteristicile clinice ale hipotermiei pot mima moartea. Efect de protectie cerebrala. Pacientul nu este declarat mort pana cand nu este cald si mort. – cu exceptia cazurilor in care: - exista leziuni letale evidente, incompatibile cu viata. - corpul este atat de inghetat incat resuscitarea este imposibila. 32
Caile aeriene si respiratorii: - Oxigenul in concentratie mare, umidificat si incalzit la 40-46 grade Celsius. - In timpul ventilatiei urmariti ridicarea toracelui. - Verificati circulatia • Atentie la bradicardia extrema. • Rigiditate toracica crescuta. • Defibrilarea poate esua daca temperatura centrala nu este mai mare de 30 de grade Celsius. • Alte tipuri de aritmii se amelioreaza spontan, concomitent cu cresterea temperaturii. • Eficacitatea medicamentelor este redusa la o temperatura sub 30 de grade Celsius. • Bradicardia poate sa fie fiziologica in hipotermiile severe. Incalzirea pacientului: - Scoateti pacientul din mediul rece. - Mobilizarea poate precipita aparitia aritmiilor. - Preveniti pierderea ulterioara de caldura. - Transportati rapid pacientul la spital. - Indepartati hainele reci – ude. Incalzirea activa externa: - Paturi cu aer cald, sticle cu apa calda. - Camera incalzita, folie aluminizanta, paturi. Incalzirea activa interna: - Circulatie extracorporeala. - Ventilatie cu O2, incalzit si umidificat. - Fluide calde I.V. la 40 grade Celsius (I.V. = Intra Venos) - Lavaj gastric, peritoneal, pleural si al vezicii urinare cu lichide calde. - Hemofiltrare continua veno-venoasa. De retinut: Hipotermicul nu este declarat decedat pana nu este reincalzit. Reincalzirea se face lent, 1 grad pe ora. Hipotermicul este foarte sensibil, deci il manipulam cu mare atentie. Imersia si submersia Imersia = capul deasupra apei, corpul sub apa. - Poate sa duca la hipotermie sau instabilitate cardio-vasculara. 33
Submersia = capul si corpul sub apa. - Duce la asfixie, hipoxie, stop cardiac secundar. Decizia de resuscitare: - Revenirea completa este posibila chiar si dupa o imersie prelungita. - Risc crescut de hipotermie daca temperatura apei este mai mica de 25 de grade Celsius. - Submersie datorata unei crize epileptice sau a consumului de alcool. Salvarea din apa: - Minimalizarea riscului salvatorului. - Suspicionati lezarea coloanei vertebrale. - Mentinerea pacientului in pozitie orizontala. Caile aeriene si respiratia: Precautii: - Administrati oxigen 100%. - Posibila leziune a coloanei vertebrale. - Nu incercati sa “drenati plamanii”. - Voma este un fenomen frecvent. Ventilatia trebuie inceputa cat mai rapid posibil, in conditii de siguranta pentru salvator. Circulatia: - Atentie la bradicardia extrema. - Nu are importanta daca fenomenul s-a petrecut in apa dulce sau sarata. Inecatii se interneaza in mod obligatoriu. Criterii de externare: - Daca pacientul nu a suferit un stop cardiac puteti externa pacientul dupa 6 ore.
Intoxicatiile: • Una dintre principalele cauze ale deceselor la persoanele sub 40 de ani. • Cel mai frecvent sunt intoxicatiile voluntare cu agenti medicamentosi sau droguri. • Accidentele industriale industriale sau expuneri pe timp de razboi: - Contaminare cu substante chimice - Radiatiile 34
Resuscitarea: - caile aeriene - Starea de constienta este alterata de obicei in caz de: Obstructie a cailor respiratorii. Stop respirator. Evitati respiratia gura la gura in cazul intoxicatiilor cu: Cianuri Hidrogen sulfurat. Substante corozive. Substante organofosforice. Respiratia: - Oxigen in concentratie mare (cu exceptia paraquat-ului). - Protejarea cailor aeriene, asigurarea mentinerii lor deschise. Halena = miros al respiratiei specific. Circulatia: - Puls modificat - Hipotensiunea indusa de medicamente este frecventa. - Lipsa pulsului. Masuri terapeutice specifice intoxicatiilor: - Limitarea absorbtiei substantelor toxice ingerate: - Lavaj gastric mai mica de o ora (spalatura gastrica). - Irigatie intestinala. - Administrare de carbune activ. - Cresterea eliminarii: - Hemodializa - Hemoperfuzie - Antidoturi specifice. Informatii despre substante toxice = serviciul national de informare despre substante toxice : 0265.210.110. Antidoturi specifice: - Paracetamol = N-acetilcisteina - Organofosforice = Atropina - Cianuri = Nitrit de sodiu = Tiosulfat de sodiu = Cobalt EDTA - Digoxin = Anticorpi Fab 35
- Opioide = Naloxona. Intoxicatiile cu monoxid de carbon = gaz incolor, inodor, fara gust. De obicei este o intoxicatie accidentala si colectiva. Manifestari clinice: = astenie, cefalee, ameteli, greturi, varsaturi, pierderea constientei, aspect visiniu al pielii. Conduita de urmat: = siguranta salvatorului. Nu este permisa intrarea in zona cu emanari de gaze fara echipament de protectie. In toate cazurile, pacientul trebuie scos imediat din mediul toxic, transportat cat mai rapid la o unitate spitaliceasca. Daca este posibil, administram oxigen cat mai precoce in concentratii mari. Intoxicatii cu substante organofosforice: = Siguranta salvatorului, foarte important de realizat deoarece aceasta substanta se absoarbe pe toate caile. Intoxicatiile cu fum de incendiu: Manifestari clinice: = cefalee, agitatie, tulburari de constienta, depozite de funingine la nivelul orificiilor nazale, a gurii si a faringelui, tuse, dispnee, voce ragusita. Este frecvent asociat cu arsuri. Conduita de urmat: = se scoate victima din mediul toxic. Transportul cat mai urgent la spital cu administrare de oxigen precoce, in concentratii crescute. Pacientii inconstienti se transporta in pozitia laterala de siguranta. Intoxicatii cu ciuperci = apare frecvent in mod accidental. Manifestari clinice: = colici abdominale, greturi, varsaturi, stare generala alterata. Semne ale intoxicatiilor pot aparea si dupa 72 de ore de la ingerare (ingestie). Conduita de urmat: = prezentare cat mai rapid la medic. Cu cat se intarzie inceperea tratamentului adecvat situatiei, cu atat urmarile pot fi mai grave. Se tenteaza provocarea de varsaturi, se administreaza substante purgative (sare amara). Intoxicatii cu substante caustice: Manifestari clinice: = senzatie de arsura a mucoasei bucale, dureri la inghitire (disfagie), varsaturi mucoase apoi sangvinolente, colici abdominale, dureri retrosternale. Conduita de urmat: = se evita contactul direct dintre gura salvatorului si gura pacientului. Se poate folosi o bucata de tifon sau batista salvatorului. Este interzisa provocarea de varsaturi si neutralizarea substantei corozive. Exemplu: in cazut intoxicatiilor cu acizi nu se administreaza lapte sau uleiuri. 36
Rezumat: Tratamentul prompt si corect poate preveni stopul cardiac. Tehnici modificate de suport avansat al vietii pentru tratamentul stopului cardiac survenit in circumstante speciale.
Resuscitarea gravidei: Sarcina. Cauzele stopului cardiac la gravide: - Hemoragie - Embolie pulmonara - Embolie cu lichid amniotic. - Desprinderea de placenta. - Eclamsie - Intoxicatie medicamentuoasa. Resuscitarea in sarcina: - Este nevoie de 2 persoane. - Implicarea precoce a unui obstetrician si a unui neotatolog. Caile aeriene: - Risc crescut de regurgitare (risc de a voma) - Presiune cricoidiana. - Asigurarea precoce si mentinerea deschise a cailor aeriene. Respiratia - Dificila din cauza: - Ascensionarii diafragmului si limitarii miscarilor lui. - Poate fi necesara o presiune mare de insuflatie. Circulatia: - In decubit dorsal, compresie pe vena cava inferioara. - Gravida va fi resuscitata in semidecubit lateral stang. - Deplasarea uterului: semidecubit lateral stang. - Refacerea. Cezariana de urgenta: - In al 3-lea trimestru de sarcina, daca resuscitarea nu are succes, in primele 5 minute. La o varsta gestationala de 20-23 de saptamani, cezariana se efectueaza in scopul resuscitarii mamei. La o varsta gestatiolana mai mare de 24-25 de saptamani, cezariana se efectueaza in scopul resuscitarii atat a mamei, cat si a fatului. 37
Electrocutarea Electricitatea (curent alternativ): - Casnica - Industriala Fulgerarea (curent continuu) • Tensiunea arde, intensitatea omoara. Factorii care influenteaza severitatea: - Tipul de curent si traseul acestuia prin corp: - Alternativ (AC) = mai frecvent F.V. - Continuu (DC) = mai frecvent asistola. - Tensiunea curentului. - Intensitatea curentului eliberat. - Rezistenta la curent electric. - Zona si durata contactului. Fulgerarea = Depolarizarea miocardului – asistolie sau FV. = Paralizia muschilor respiratori poate provoca stop respirator. = Leziuni neurologice extinse. Siguranta salvatorului: - Intrerupeti sursa de curent electric. - Curentul de inalta tensiune poate: - Sa produca arc electric. - Sa se raspandeasca prin sol. Resuscitarea: - BLS si ALS precoce. - Intubatie precoce daca fata/gatul prezinta arsuri. - Paralizia musculara poate persista 30 de minute dupa socurile cu voltaj ridicat. Criterii de internare: - Stop cardiac. - Pierderea starii de constienta. - Modificari ECG (ritmului). - Arsuri si leziuni ale tesuturilor moi. - In toate cazurile de electrocutare vom suspiciona fracturi de coloana vertebrala cervicala. Punctul de intrare al curentului se numeste marca de intrare. Punctul de iesire al curentului se numeste marca de iesire. 38
Anafilaxia = reactrie de hipersensibilitate. Stopul cardiac asociat traumei: Cauze: - Leziuni cerebrale grave. - Hipovolemie, Hipoxie. - Leziuni ale organelor vitale. - Pneumotoraxul sufocant. - Tamponada cardiaca. - Probleme medicale majore. Resuscitarea in caz de trauma: - Identificarea si tratarea leziunilor grave inainte de instalarea stopului cardiac. - Protejarea coloanei vertebrale cervicale. - Hipoxie si/sau Hipovolemie. - Oxigen, oprirea hemoragiei, lichide.
39
Arsurile Generalitati: - 90 % termice - 10 % chimice, electrice. - Frecventa mai mare la: - Copii 1-5 ani = opariri - Baieti 17-30 ani = lichide, combustibili. Supravietuirea este frecvent direct influentata de resuscitarea si stabilizarea initiala. Arsurile = sunt accidente provocate de caldura sub diferite forme, agenti chimici, electricitate si radiatii. Arsurile termice: - Se datoresc caldurii, care poate actiona prin: - flacara - lichide cu temperatura inalta - metale incalzite - gaze sau vapori supraincalziti - copri solizi incandescenti. Arsurile chimice: - Sunt produse de unii acizi ca: - acid azotic - acid clorhidric - acid sulfuric - acid oxalic, etc. - Sau substante alcaline ca: - hidroxid de sodiu - hidroxid de potasiu - hidroxid de calciu. Arsurile electrice: - Se datoresc contactului cu un conductor electric aflat sub tensiune. Arsurile prin radiatii: - Sunt produse de razele solare sau ultraviolete. Functiile pielii: - Reglajul ritmului termic - Prevenirea pierderilor lichidiene. - Rol de protectie (contra diverselor substante si microorganisme). 40
Bilantul lezional al pacientului ars se face in functie de: - suprafata arsa - gradul de profunzime al arsurii. Pentru calcularea suprafetei arse se foloseste regula lui Wallace, numita si regula lui 9.
Localizari periculoase si arsuri grave: - Fata, gatul, pentru ca arsurile la acest nivel pot fi urmate de complicatii la nivelul aparatului respirator. 41
Toate arsurile care sunt in apropierea fetei (pleoape), maini, peroneului, zonele de flexie ale membrelor, leziuni circulare la nivelul membrelor. - Arsurile care depasesc mai mult de 30% din suprafata arsa, indiferent de gradul de arsura. - Arsurile de gradul 3, si care depasesc 10% din suprafata corpului. - Arsurile complicate cu fracturi si cu distrugeri masive de tesuturi moi. - Arsuri profunde cauzate de substante acide sau curent electric. In functie de gradul de distrugere al tesuturilor si profunzimea arsurii, se descriu urmatoarele grade de arsuri: -
Arsura de gradul 1: - Intereseaza numai stratul superficial al pielii, adica epidermul - Se manifesta prin roseata pielii, edem local, durere, frisoane. - Arsura tipica de gradul 1 este eritemul solar, produs prin expunerea indelungata si nerationala la soare. - Dureaza 3-4 zile, dupa care roseata scade, fiind inlocuita de o pigmentatie bruna, urmata de descoamatie. Arsurile de gradul 1 nu se considera in calcularea zonelor de arsura. Tratamentul nespecific (lotiuni hidratante, vindecare in 7 zile). Arsura de gradul 2: - Intereseaza epidermul pe care il decoleaza de derm, provocand aparitia flictenelor, vezicule (basici) pline cu lichid galbui, care nu este altceva decat plasma sangvina extravazata. 42
- Acest tip de arsura este provocat de lichide fierbinti, sau metale incandescente care au actionat o durata scurta asupra pielii. - Este cea mai dureroasa pentru ca sunt atinse terminatiile nervoase de la acest nivel. - Vindecarea in 2-3 saptamani daca se previne infectia. Arsura de gradul 3: - Intereseaza dermul in totalitatea lui, inclusiv foliculii pilosi si glandele sudoripare. - Flictenele au continut sangvinolent. - Durerea nu mai este atat de intensa, poate sa si lipseasca, deoarece terminatiile nervoase pot fi sau sunt distruse complet. - Leziunile de peste 2 centimetrii in diametru, necesita transplant. Primul ajutor in cazul pacientilor care au suferit o arsura: - Siguranta salvatorului. - Controlul (stabilirea) nivelului de constienta. - Evaluarea functiilor vitale. • In cazul arsurilor provocate de flacara: - Important este oprirea cat mai rapida a arderii cu jet de apa. - Acest lucru este valabil si pentru situatiile cand flacara este deja stinsa deoarece in acest moment arsura se poate propaga in profunzime. - Se indeparteaza hainele pacientului cu conditia ca acestea sa nu fie lipite de piele, iar manevra de dezbracare sa produca distrugeri tisulare. - Odata cu dezbracarea pacientului se va asigura protectia acestuia de hipotermie. • In cazul arsurilor provocate de substante chimice: - Spalarea suprafetei arse cu jet de apa trebuie sa fie de o durata mai mare, pentru a fi siguri ca se indeparteaza orice urma de substanta cauzatoare. - Profunzimea arsurii este direct proportionala cu timpul de contact, de concentratia substantei si proprietatile substantei. • In cazul arsurilor provocate de curent electric: - Important este indepartarea pacientului de sursa de curent (sau invers). - Intotdeauna se are in vedere posibilitatea leziunii la nivel de coloana cervicala (datorita mecanismului actiunii). - Arsurile electrice produc leziuni atat la suprafata, cat si in profunzimea organismului. - Tesuturile sunt distruse prin mecanism termic. 43
- Se cauta poarta de intrare si poarta de iesire a curentului electric. Acest lucru este important pentru a ne furniza informatii privind traseul curentului prin organism. - Distrugerea tisulara este maxima la punctul de intrare. - Daca sunt interesate vase importante apar gangrene, iar daca traseul ... - Este interzisa folosirea cremelor, unguentelor si a substantelor uleioase. - Se folosesc pe cat posibil pansamente sterile sau carpe foarte curate, umezite. - Nu se pune gheata in contact direct cu tegumentul. - Se acopera pacientul pentru a preveni pierderea de caldura.
Conduita de urmat in cazul unei insuficiente respiratorii - Este incapacitatea plamanului de a face fata schimburilor normale de gaze respiratorii in conditii de repaus si efort. - Insuficienta respiratorie acuta este intotdeauna tradusa printr-o dispnee. Semne clinice: - Dispneea (bradipnee expiratorie in cazul astmului bronsic, respiratie zgomotoasa in cazul obstructiilor). - Cianoza, initial la nivelul buzelor si a extremitatilor. - Miscari respiratorii mai frecvente si mai superficiale. - Agitatie, alternand cu somnolenta. - Tahicardie. - Transpiratii abundente. Conduita de urmat: - Asigurarea si linistirea pacientului. - Eliberarea si asigurarea cailor aeriene. - Pozitie semisezanda. - Oxigenoterapie pe masca. - Monitorizarea functiilor vitale: tensiune , puls, respiratie, saturatie. - Supraveghere continua. - Transportul la cea mai apropiata unitate sanitara.
44
Conduita de urmat in cazul unei dureri toracice - Inima trebuie sa primeasca un nivel constant de oxigen prin intermediul sangelui. Daca nu primeste aceasta cantitate de oxigen, inima sufera si va muri. - Inima primeste oxigenul printr-un sistem complex de artere cardiace (coronare). Atat timp cat sangele care circula prin aceste artere continua sa furnizeze cantitatea optima de oxigen, inima va functiona normal. - Cand se reduce fluxul de sange oxigenat catre inima poate aparea durerea in piept. Durerea e cunoscuta sub numele de “Angina pectorala” sau “Angina”. - Inima are nevoie de mai mult oxigen decat ii poate oferi o artera coronara ingustata. - Cand pacientul prezinta durere toracica, primul lucru care trebuie facut este sa il rogi sa iti descrie durerea. Tipul durerii: - Simpla jena toracica. - Durere constrictiva. - In menghina. - Lovitura de pumnal - Survine in repaus sau este declansata de efort. - Variabila in functie de pozitie sau respiratie. - Crescuta la palpare. - Calmata sau nu de derivati nitrati (nitroglicerina). Localizare: - Retrosternala (in spatele sternului). - Latero-toracica (partea stanga, dreapta, a toracelui). - Mediana. - Profunda. Iradiere: - Membre superioare - Gat - Maxilar inferior - Umar - Spate - Regiunea epigastrica (gura stomacului). Durata, periodicitate: - Scurta 45
- Prelungita - Recidivanta Orar: - Nocturna - Matinala - Postbrandiala (dupa servirea mesei). Conduita de urmat: - Linistirea pacientului si interzicerea oricarui efort. - Oxigenoterapie pe masca. - Monitorizarea functiilor vitale: puls, respiratie, tensiune arteriala, saturatie de oxigen si urmarirea lor. - Pacient in pozitia semisezand.
Conduita de urmat in fata unei stari de soc - Starea de soc rezulta dintr-o inegalitate intre nevoile tisulare si aportul de oxigen. Semne clinice: - Puls tahicardic, filiform (slab perceptibil). - Tensiune arteriala initial normala, ulterior hipotensiune. - Timpul de reumplere capilara este mai mare de 3 secunde. - Polipnee cu dispnee. - Cianoza, tegumente marmorate. - Agitatie sau somnolenta. - Extremitati reci, palide sau calde, rosii. Tipuri de soc: - Septic - Cardiogen - Hipovolemic - Anafilactic - Traumatic Socul septic: = este complicatia aparuta ca urmare a patrunderii in organism si in sistemul circulator a bacteriilor si toxinelor avand ca urmare producerea infectiilor cu direrite localizari. Semne clinice in socul septic: - Tegumente calde, rosii. 46
- Febra si frisoane. - Stare generala alterata. - Dispnee cu polipnee. - Cianoza (invinetire). - Tahicardie - Hipotensiune arteriala. Conduita de urgenta: - Oxigenoterapie pe masca. - Monitorizare si supraveghere continua. - Transportul la cea mai apropiata unitate sanitara competenta. Socul cardiogen: = este scaderea importanta a debitului cardiac datorita insuficientei ventriculare stangi insotita de hipotensiune arteriala, vasoconstrictie periferica si acidoza metabolica. Semne clinice: - Transpiratii reci - Tahicardie cu puls filiform. - Hipotensiune arteriala. - Dispnee. - Durere retrosternala. Conduita de urgenta: - Repaus absolut. - Pozitie semisezanda. - Oxigenoterapie pe masca. - Monitorizare functii vitale. - Supraveghere continua. - Transportul la cea mai apropiata unitate sanitara competenta. Socul Hipovolemic: = apare in urma pierderilor masive de sange (in hemoragii), de plasma (in arsuri), de lichide si electroliti prin varsaturi si diaree. In cazul nou-nascutilor apare fontanela (semn de deshidratare). Semne clinice: - Tegumente palide. - Transpiratii reci. - Timp de reumplere capilara mai mare de 2 secunde. - Tensiunea arteriala normala, ulterior hipotensiune. - Puls tahicardic si filiform. - Senzatie de sete, dezhidratare. 47
Conduita de urgenta: - Oxigenoterapie pe masca. - Monitorizare si supraveghere. - Hemostaza in cazul sangerarii. - Transportul la cea mai apropiata unitate sanitara. Pacientul se va transporta in pozitia “Trendelenburg” – picioarele mai sus decat restul corpului. Socul anafilactic: = este rezultatul eliberarii de histamine in urma actiunii unui alergogen introdus in organism si se manifesta clinic printr-un sindrom sever, ce pune in pericol viata pacientului (intepaturi, medicamente, polen, etc). Semne clinice: - Dispnee cu respiratii suieratoare. - Cianoza. - Puls tahicardic si filiform. - Hipotensiune arteriala. - Prurit, eritem (mancarime, roseata). - Senzatie de caldura cutanata. - Edem glotic (umflatura). - Anxietate (agitatie, neliniste). Conduita de urgenta: - Scoaterea victimei din mediul cauzant, intreruperea contactului cu alergenul. - Oxigenoterapia pe masca. - Monitorizare si supraveghere. - Transportul la cea mai apropiata unitate sanitara. Socul traumatic: = Este o tulburare functionala a intregului organism care survine in urma agresiunii traumatice. Deseori este confundat cu socul hipovolemic. Semne clinice: - Paliditate cu tenta cenusie. - Transpiratii reci. - Cianoza buzelor si extremitatilor. - Hipotensiune arteriala. - Puls tahicardic si filiform. - Polipnee. - Timp de reumplere capilara mai mare de 2 secunde. - Sete - Oligurie (cantitate de urina sub 1 litru in 24 de ore). - Coma. 48
Conduita de urgenta: - Degajarea in conditii de siguranta a victimei. - Oxigenoterapia pe masca. - Monitorizare si supraveghere continua. - Transport la unitatea spitaliceasca.
Conduita de urmat in cazul unei hipoglicemii Hipoglicemia: = se datoreaza insuficientei aportului de glucoza la nivelul neuronilor, glucoza fiind sursa energetica primara a creierului (nivel glucoza scazut). Semne clinice: - Transpiratii calde. - Tahicardie. - Anxietate (agitatie, frica) - Tremor. - Tulburari vizuale (incetosarea vederii). - Hipersialoree (saliva abundenta). - Tulburari de constienta, de la obnubilare la coma. Conduita de urmat: - Eliberarea si asigurarea cailor aeriene. - Oxigenoterapia pe masca. - Masurarea glicemiei (glucometru). - Monitorizarea functiilor vitale. - Supraveghere continua. - Daca starea de constienta permite, se asigura aport glucidic pe cale orala (o lingurita de zahar cu putina apa). - Transportul la cea mai apropiata unitate medicala. Valorile normale ale glicemiei = 80-120 mg/dl. -
Conduita de urmat in cazul unei hiperglicemii Hiperglicemia: = este rezultatul deficitului de insulina cu cresterea moderata sau severa a glicemiei. Semne clinice: - Anorexie = lipsa poftei de mancare - Greturi -
49
- Varsaturi - Sete - Halena acetonica - Limba uscata. Conduita de urmat: - Eliberarea si asigurarea cailor aeriene. - Oxigenoterapie pe masca. - Masurarea glicemiei. - Monitorizarea functiilor vitale. - Supraveghere continua. - Transport la spital. Diabetul juvenil de tip 1 = apare la varste fragede, si este dependent de insulina. Diabetul varstnicului de tip 2 = fara dependenta de insulina. Valori ale febrei: 37º - 38 º = subfebril 38 º- 39 º = moderata 39 º- 40 º = ridicata peste 40 º = hiperpirexie. La copii, apare criza epileptica la temperatura de peste 40 º, hiperpirexie. Conduita de urmat in cazul unei epilepsii: - Cand pacientul este inconstient, se zbate si scoate limba afara, se pune o batista in gura pentru a nu-si musca limba. - Niciodata un epileptic nu isi va inghiti limba, se va tine de cap pentru a nu-si provoca leziuni. - Sunt 2 faze - faza tonica, atunci cand simte mirosuri, zgomote. faza clonica, atunci cand se zbate, scoate limba, face spume.
50
Corpul uman – anatomia si fiziologia umana Obiective: - Sa cunoasteti anatomia topografica a corpului uman. - Sa identificati structurile de baza. - Sa descrieti functiile de baza ale sistemelor organismului uman: - Respirator. - Circulator - Osos - Muscular - Nervos - Digestiv - Orogenital - Tegumentul Pentru a fi un bun paramedic, trebuie sa intelegi structura de baza si functiile corpului uman. Aceste cunostinte te vor ajuta sa intelegi starea prin care trece pacientul, sa realizezi o examinare adecvata, sa comunici constatarile tale celorlalti membrii a echipei medicale de urgenta si sa asiguri cel mai potrivit tratament de urgenta pentru starea pacientului. Anatomia topografica: Termenii anatomici din aceasta sectiune sunt folositi pentru a localiza leziunea sau durerea. Cunoasterea termenilor anatomici de baza si corpului uman este importanta deoarece toti membrii unei echipe medicale de urgenta trebuie sa foloseasca un limbaj comun cand trateaza un pacient. Totusi, daca nu va puteti aminti denumirea anatomica corecta, pentru un anumit punct al corpului, puteti folosi un termen popular. Pozitia anatomica standard este considerata cand o persoana sta in picioare cu fata spre tine, cu bratele spre lateral si cu degetul mare spre exterior (policele) si cu palmele spre tine. Dreapta si stanga: se refera intotdeauna la pozitia din punct de vedere al pacientului. Anterior (in fata) – posterior (in spate). Linia mediana (mijlocie) = se intelege o linie verticala imaginara desenata din cap pana la degetele picioarelor care desparte corpul in jumatatea stanga si jumatatea dreapta. Superior (mai apropiat de cap) – inferior (mai aproape de picioare). Medial si lateral: - Medial = inseamna in apropierea liniei mediane a corpului. 51
- Lateral = departe de aceasta linie - Proximal = in apropiere - Distal = indepartat.
Sistemul osteo-articular Miscarea se realizeaza cu ajutorul a 2 sisteme: - sistemul osos >> - sistemul muscular >> formeaza aparatul locomotor. Aparatul locomotor = implineste functiile de miscare ale diverselor parti ale corpului. Este alcatuit din: - sistemul osteo-articular specializat pentru functia de sustinere. - sistemul muscular, pentru functia de miscare. Oasele au rol in sustinerea muschilor si mentin pozitia verticala a corpului. Totalitatea oaselor din corp – aproximativ 200 – formeaza scheletul corpului. Reprezinta partea pasiva a aparatului locomotor. Articulatiile permit miscarile oaselor: - Articulatii mobile - Articulatii semimobile - Articulatii fixe. O articulatie este formata dintr-o cavitate articulara fixa si un cap articular mobil, inconjurate de o capsula articulara. Muschii efectueaza miscarile, sunt inserati pe oase si produc miscarea lor prin contractii. Oasele difera in mod considerabil dupa forma si rolul lor fiziologic. Corpul omenesc este impartit in 4 segmente: - Cap - Gat - Trunchi - Membre Capul = reprezinta segmentul superior si este format din craniu si oasele fetei. Gatul = segmentul care leaga capul de trunchi. Trunchiul = cuprinde 3 regiuni: - Toracele - Abdomen - Bazin.
52
Toracele = regiunea superioara a trunchiului delimitata inapoi de coloana vertebrala, inainte de stern, lateral de cele 12 perechi de coaste, si in jos de muschiul diafragm. Cutia toracica contine plamanii, inima, vasele mari, traheea, bronhiile si esofagul. Abdomenul = este regiunea de mijloc a trunchiului, contine organele digestiei: ficat, stomac, intestin subtire si intestin gros, pancreasul, precum si splina si rinichii. Bazinul = este regiunea inferioara a trunchiului, cuprinde vezica urinara si organele genitale interne. Portiunea inferioara a bazinului este pelvisul. Membrele = parti ale corpului legate de trunchi care se clasifica in: - Membre superioare - Membre inferioare Oasele sunt de diferite forme: lungi, late, scurte. Scheletul capului este alcatuit din: - Neurocraniu (oasele cutiei craniene). - Viscerocraniu (oasele fetei). La alcatuirea neurocraniului iau parte 8 oase: - 4 neperechi = frontal, etmoid, sfenoid, occipital. - 2 perechi = temporale si parietale. La alcatuirea viscerocraniului iau parte oasele fetei: - Mandibula - Maxilar superior - Oasele zigomatice - Piramida nazala. Scheletul trunchiului: - cuprinde coloana vertebrala, sternul si coastele - din cauza legaturilor functionale, se adauga si bazinul (pelvisul). Coloana vertebrala, segmentul axial al scheletului trunchiului este alcatuit din 33-34 de vertebre: 7 vertebre cervicale. - 12 vertebre toracale (dorsale). - 5 vertebre lombare - 5 vertebre sacrale (sacrul) - 4-5 vertebre coccigiene. Fiecare vertebra este formata dintr-un: - corp vertebral, in partea anterioara. - arc vertebral, in partea dorsala. 53
Prin suprapunerea vertebrelor, se formeaza un canal in care se gaseste maduva spinarii care reprezinta un grup de nervi care transporta mesaje spre si dinspre creier. Coloana vertebrala prezinta in plan sagital (antero-posterior) 4 curburi fiziologice (din lateral): - Cervicala - Toracala - Lombara - Sacrala Aceste curburi cresc rezistenta si elasticitatea coloanei vertebrale, mentinand pozitia normala a corpului. Coastele: = 12 perechi de coaste dintre care primele 10 perechi din regiunea toracala a coloanei vertebrale se unesc cu sternul. Celelalte 2 perechi care nu se unesc cu sternul se numesc “zburatoare”. Sternul: = este un os lat situat pe linia mediana in partea anterioara a toracelui. La partea superioara a sternului se articuleaza claviculele, iar pe marginile laterale se articuleaza primele 7 perechi de coaste. = segmentul sau inferior – apendicele xifoid – ramane multa vreme cartilaginos. Membrele superioare: = se leaga de scheletul toracic prin 2 oase: omoplatul si clavicula, care formeaza centura scapulara. Membrul superior are 3 segmente: - Bratul = este partea dintre umar si cot. - Antebratul = sectiunea dintre cot si mana. - Mana = este partea terminala a membrului superior. Scheletul bratului este alcatuit din Humerus Scheletul antebratului este alcatuit din 2 oase: radius si ulna. Scheletul mainii este alcatuit din: - 8 carpiene. - 5 metacarpiene. - 5 falange. Membrele inferioare: = se leaga de coloana vertebrala prin centura pelviana formata din cele 2 oase coxale. Se articuleaza intre ele anterior pe linia mediana la nivelul simfizei pubiene. Posterior se articuleaza cu osul sacru, formand bazinul (pelvisul), care la femei este mai larg. Scheletul membrului inferior este format din: - Scheletul coapsei - Scheletul gambei - Scheletul piciorului. 54
Scheletul coapsei este reprezentat prin femur. In zona articulatiei genunchiului se afla un os mic numit patela (rotula). Scheletul gambei este alcatuit din tibie si fibula (peroneu). Scheletul piciorului este format din: - 7 tarsiene - 5 metatarsiene. - 5 falange. Prin rezistenta data de compozitia chimica a tesutului osos, cutia toracica si cea craniana protejeaza organele de importanta vitala.
Sistemul muscular - Sistemul muscular este principalul sistem efector. - Muschii se impart in 3 categorii: - muschi striati. muschi netezi. muschiul striat de tip cardiac. Muschii striati formeaza cea mai mare parte a musculaturii somatice, scheletice, si o parte din musculatura digestiva. Muschii netezi formeaza musculatura unor organe interne. Muschiul striat de tip cardiac – miocardul. Muschii striati asigura atat sprijin cat si miscare. Ei sunt legati de oase prin tendoane. Acesti muschi determina miscarea prin alternarea contractiei (scurtarii) cu relaxarea (destinderea). Pentru a asigura miscarea oaselor, muschii striati se grupeaza in perechi antagoniste: - in timp ce un muschi din pereche se contracta, celalalt muschi se destinde. Opozitia mecanica iti permite sa deschizi si sa inchizi mana, sa intorci capul, sa indoi si sa indrepti cotul. De exemplu, cand bicepsul se relaxeaza, tricepsul se contracta. Muschii striati pot fi contractati sau relaxati cand dorim, ei se mai numesc “Muschi Voluntari”. Muschii netezi sunt responsabili pentru multe din functiile automate ale corpului, cum ar fi propulsarea hranei in sistemul digestiv. Nu exista nici un control din partea noastra asupra muschilor netezi, astfel incat ei mai sunt numiti si “Muschi Involuntari”. Muschiul cardiac se gaseste doar in inima. Este adaptat la functia specifica de a lucra tot timpul. Are o bogata retea sanguina si poate trai putine minute fara o oxigenare corecta. Muschii somatici pot fi grupati dupa segmentele corpului in: - Muschii capului 55
- Muschii gatului - Muschii trunchiului - Muschii membrelor. Muschii capului: = dupa actiunea pe care o indeplinesc, sunt grupati in muschii mimicii (cutanati) si muschi care actioneaza asupra articulatiei temporomandibulare denumiti si muschi masticatori. - Muschii mimicii: = sunt grupati in jurul orificiilor: bucale, nazale, orbitale si auditive, avand rol de dilatatori sau constrictori. Alaturi de ei, muschiul frontal si muschiul occipital, care contribuie la exprimarea atentiei. - Muschii masticatori: = prin actiunea lor, ridica mandibula si intervin in actul masticatiei. Muschii gatului: = un muschi important al gatului este muschiul sternocleidomastoidian. Muschii trunchiului : = se grupeaza dupa originea si actiunea lor in: - muschi posteriori – ai spatelui, si ai cefei. - muschi antero-laterali – ai toracelui si abdomenului. - Muschii spatelui si cefei: = unii sunt dispusi in plan superficial – muschii trapezi si marii dorsali – altii in plan profund – muschii santurilor vertebrale. - Muschii toracelui: = sunt: pectoralii, distantii si intercostalii. - Diafragmul: = separa cavitatea toracica de cea abdominala. Muschii abdomenului: = sunt lati, participa la formarea peretilor anterolaterali si posteriori ai abdomenului. Dintre acestia fac parte muschii drepti, abdominali, muschii oblici externi si oblici interni. Muschii membrelor superioare: = se impart in 2 grupe mari: - muschii care leaga membrul superior de trunchi. - muschii proprii ai membrului superior. Muschii membrelor superioare sunt: - muschii umarului sau deltoidul - muschii bratului, bicepsul si tricepsul brahial - muschii antebratului, flexori si extensori ai degetelor pronatori si supinatori - muschii mainii. Muschii membrelor inferioare: = in jurul articulatiei coxofemurale se gasesc muschii fesieri. - Coapsa: = poseda pe fata anterioara, superficial, muschii croitor si cvadicepsul femural, iar in profunzime, muschii aductori. Pe fata posterioara a coapsei se afla bicepsul femural. 56
-
Muschii gambei: = unii sunt extensori ai degetelor si pronatori ai piciorului (ridica marginea externa si o coboara pe cea interna), iar altii sunt extensori ai piciorului, flexori si degetelor si supinatori ai piciorului (ridica marginea interna a piciorului si o coboara pe cea externa). Fata prin care piciorul se sprijina pe sol reprezinta muschii flexori si extensori ai degetelor.
Traumatismele partilor moi Hemoragii, hemostaza, pansamente Obiective: - Sa puteti recunoaste diferitele tipuri de leziuni de parti moi. - Sa puteti descrie principiile tratamentului in cazul leziunilor de parti moi. - Sa puteti acorda primul ajutor in cazul leziunilor. - Sa puteti enumera semnele si simptomele unei hemoragii. - Sa puteti executa corect hemostaza. - Sa puteti executa un pansament simplu si unul compresiv. In functie de starea tegumentului, traumatismele pot fi: - inchise = contuzii - deschise = plagi In cazul plagilor inchise, tegumentul ramane intact, iar in cazul celor deschise, acesta este lezat. Contuziile: = sunt traumatisme ce rezulta din actiunea unui agent vulnerant mecanic, care produce leziuni tisulare pastrand insa integritatea tegumentelor. In functie de forta de actiune al agentului vulnerant, contuziile pot fi: superficiale, profunde sau mixte. - Echimoza (vanataie): = este forma cea mai simpla de contuzie ce apare datorita ruperii vaselor sangvine din tesutul subcutanat (apare ca o zona rosie-albastruie care in cateva zile isi modifica culoarea, devenind vanata, apoi galben-verzuie). - Hematomul (cucuiul): = este o tumefiere dureroasa, de volum variabil ce apare din cauza acumularii intre tesuturi sau organe a unei cantitati variabile de sange, prin ruperea accidentala a unor vase sangvine mai mari. Plagile: = sunt leziuni produse de agenti mecanici, fizici si chimici. In cazul plagilor, o mare importanta prezinta intervalul dintre producerea lor si momentrul aplicarii primului tratament. Astfel, se considera o plaga recenta aceea careia i se 57
aplica tratament intr-un interval de 6-8 ore de la producere (plaga neinfectata), peste acest interval majoritatea plagilor fiind infectate. Semne clinice: - Durere de intensitate variabila. - Hemoragie de intensitate variabila. Tratamentul plagilor urmareste prevenirea complicatiilor si obtinerea unei vindecari cat mai rapide si de buna calitate. Consta in toaletarea locala a plagii si pansare. • Principiile de tratament a plagilor inchise: - Contuziile usoare nu necesita tratament. - Alte plagi inchise trebuie tratate prin aplicarea de gheata, compresie usoara si ridicarea membrului lezat. Deoarece o contuzie extinsa poate masca o fractura subiacenta, in aceste cazuri membrul lezat se imobilizeaza. • Principiile de tratament a plagilor deschise: - Controlul hemoragiei. - Prevenire asupra infectiei plagii. - Stabilizarea partii lezate. - Stabilizarea oricarui corp penetrant.
Hemoragii Hemoragiile: = reprezinta scurgerea sangelui in afara sistemului vascular printruna sau mai multe solutii de continuitate. Dupa tipul vasului lezat, hemoragiile pot fi: - Arteriale = in care sangele este de culoare rosu-deschis, bine oxigenat si tasneste ritmic, sincron cu bataile inimii. - Venoase = in care sangele de culoare inchis (mai putin oxigen, mai mult CO2) se exteriorizeaza cu presiune constanta, relativ modesta. - Capilara = este o hemoragie difuza, fara a se identifica un vas de calibru mai mare ca sursa principala a hemoragiei. Hemoragii – in functie de sediul sangerarii: - Externa = sangele se scurge in afara printr-o solutie de continuitate tegumentare (plaga). - Interna = sangele se acumuleaza intr-una din cavitatile normale ale organismului. 58
- Exteriorizata = caracterizata prin hemoragie interna, intr-un organ cavitar, urmata de eliminarea sangelui la exterior pe cai naturale. Dupa cantitatea de sange pierdut: - Mica = pana la 500 ml. sange - Medie = 500-1000 ml. sange: agitatie. - Mare = 1000-1500ml. sange: paloare, tahicardie, transpiratii reci, hipotensiune arteriala, tahipnee. - Cataclismica = peste 1500 – 2000 ml. sange: T.A. nemasurabila, pacient inconstient. Hemoragii la nivelul nasului: - Epistaxis: = hemoragia mucoasei nazale. - Rinoragie: = in urma unui traumatism. - Linoligvoreea: = hemoragie la nivelul piramidei nazale, cu scurgeri de lichid cefalo-rahidian (LCR). Hematemeza: = eliminarea pe gura prin varsatura de sange amestecat cu cheaguri si eventual resturi alimentare. In hemoragii puternice poate fi sange rosu, proaspat, nealterat sau in sangerari reduse poate fi varsatura cu aspect de zat de cafea (cand sangele stagneaza in stomac). HDS Melena: = exteriorizarea sangelui acumulat in tubul digestiv prin defecatie. Scaunul este lucios, negru, moale, de aspectul si culoarea pacurei. Hematuria: = reprezinta hemoragia la nivelul aparatului urinar, exteriorizat prin mictiune. Oliguria = urina sub 1 litru la 24 de ore. Oliguanuria = urina sub 500 ml la 24 de ore.
Hemostaza Hemostaza = oprirea sangerarii. Hemostaza poate fi: - provizorie (prespital). - definitiva (la spital). Hemostaza provizorie se poate realiza prin: - Compresiune digitala - Pansament compresiv - Garou 59
Hemostaza definitiva se obtine prin obliterarea permanenta si definitiva a vasului care sangereaza. Cel mai intalnit pricedeu si folosit fiind cel prin ligatura cu fire. Compresiunea digitala: - Compresiunea corect executata pe vasul ranit trebuie sa se aplice deasupra ranii in cazul unei hemoragii arteriale, si sub plaga in cazul unei hemoragii venoase, tinand cont de sensul circulatiei sangvine. - Cand hemoragia nu poate fi stapanita prin compresiune, exercitata la distanta, se poate folosi compresiune directa, in care caz compresiunea vasului ce sangereaza se face cu degetul introdus direct in plaga. Aceasta metoda nu poate fi decat de scurta durata, trebuind sa recurgem la alta, pe care sa o suplineasca si sa o completeze. Pansamentul compresiv: - Este una dintre cele mai eficiente metode folosite pentru a realiza o hemostaza provizorie. - In lipsa unui pansament steril, se poate folosi o batista sau o carpa curata peste care se strange pansamentul circular. - Aplicati pansamentul strans, pentru a controla hemoragia. - Atentie insa, un pansament aplicat prea strans, poate bloca toata circulatia distal de locul aplicarii. Garoul: - Este ultima varianta la care apelam (curea, cravata, fular, etc). - Se foloseste doar in cazuri extreme si in situatia in care hemoragia nu se putea controla prin alte metode (amputatie de membru). - Important este oprirea hemoragiei fara a comprima excesiv tesuturile. - Mentinerea garoului mai mult de 2 ore poate duce la complicatii deosebit de grave. - Intotdeauna la montarea unui garou se va atasa un bilet care insoteste bolnavul si pe care se va nota obligatoriu numele, prenumele celui care a aplicat garoul, si ora aplicarii garoului. - Din 30 in 30 de minute se slabeste putin garoul pentru a putea permite irigarea segmentului de membru subiacent. - Ridicarea garoului se face doar in conditii de spital si personal competent. Pansamentul: - Se aplica diferentiat dupa regiunea anatomica. - Plagile fetei si a scalpului. 60
- Fata si scalpul sunt bine vascularizate. Datorita acestei bune vascularizari, o plaga relativ mica poate fi insotita de o sangerare abundenta. Daca sangerarea continua, incercati cu o a 2-a compresa, insa fara a o indeparta pe prima. Dupa oprirea sangerarii, aplicati bandajul in jurul capului. La cap: = pansamentele se realizeaza cu ajutorul feselor, tipica pentru acest segment fiind capelina, care incepe cu 2 ture circulare pe frunte, deasupra sprancenelor, pavilioanelor urechii, dupa care se trece succesiv inainte si inapoi. La nas, barbie, ochi si urechi: = se va folosi pansament in prastie. La gat: = aplicati presiune directa pentru a controla plagile hemoragice ale gatului. Dupa ce hemoragia s-a oprit, bandajati gatul. La torace: = Plagile deschise ale toracelui se acopera cu un material impermeabil pentru aer, inchizand-o ermetic, (pansament oclusiv). In cazul plagilor penetrante (adanci), aflate la nivelul toracelui corpul trece prin piele si perforeaza pleura, folosim pansament fixat in 3 laturi cu leucoplast, (in cazul pneumotoraxului) iar a 4-a latura se lasa libera, nefixata, permitand pansamentului sa functioneze ca o supapa. Apare empfizemul subcutanat (bule sub piele). La abdomen: = La plaga abdominala, vom folosi pansament fixat in 4 laturi. Daca plaga este complicata cu evisceratii (iesirea organelor abdominale in exterior), vom folosi pansamente umede. - Plaga penetranta = corpul trece prin piele si perforeaza pleura. - Plaga perforanta = intra corpul in interiorul organului intern (pana in plaman). Plaga transfixianta = piele, pleura si trece prin organ, strapungandu-l si iesind afara in acesta. In cazul plagilor cu corpuri contondente (cutit, surubelnita, bara metalica), nu se va misca corpul in plaga , si se va fixa cu bandaj sub forma de inel. Pneumotorax = acumulare de aer. (proeminenta jugularelor si deviatia traheei). Hemotorax = acumulare de sange. La nivelul membrelor: = pansamentele se realizeaza cu ajutorul feselor circulare, in spirala. La nivelul organelor genitale: = au o vascularizatie importanta atat la sexul feminin cat si la cel masculin. Traumatismele genitale sunt frecvent asociate cu hemoragie severa. Aplicati presiune directa la nivelul plagii genitale cu o compresa uscata, sterila. Plagile impuscate: = unele plagi impuscate pot fi trecute usor cu vederea daca nu efectuati o examinare atenta si completa a pacientului. Majoritatea deceselor prin 61
plagi impuscate apar datorita leziunilor la nivelul organelor interne sau a vaselor sangvine mari. Deoarece plagile impuscate sunt grave, tratamentul prompt si eficient este important. Plagile muscate: = Muscaturile de animale sau de om pot fi de la minore pana la severe. Toate muscaturile sunt foarte susceptibile de a provoca infectie. Plagile muscate minore se spala cu apa si sapun daca este posibil.
Fracturi si imobilizarea lor Obiective: - Fractura, luxatia, entorsa. - Principii generale ale imobilizarii. - Imobilizari ale diferitelor segmente. Obiectivul principal urmarit in cazul pacientilor traumatizati consta in asigurarea tratamentului precoce si corect pentru ca acest lucru poate imbunatati semnificativ, ulterior reabilitarea bolnavului. Deci, principiul fundamental care trebuie sa conduca comportamentul nostru in timpul unei urgente este: A NU SE AGRAVA STAREA VICTIMEI. Semne si simptome pentru leziunile extremitatilor: - Durere la nivelul leziunii. - Plaga deschisa. - Tumefierea extremitatii. - Impotenta functionala. - Deformarea extremitatii. Fracturile: = sunt leziuni ce apar in urma actiunii unui traumatism puternic asupra osului, constand in intreruperea continuitatii acestuia. Clasificarea fracturilor: - In functie de modul de actiune a agentului vulnerant, de intensitatea lui, fracturile pot fi de mai multe feluri: Fracturi inchise = tegumentele in jurul focarului de fractura sunt intacte Fracturi deschise = focarul de fractura comunica cu exteriorul printr-o plaga. Fracturi directe = in care agentul traumatizant actioneaza chiar la locul de producere a fracturii. 62
Fracturi indirecte = traiectul de fractura apare la distanta de la locul de actiune al agentului vulnerant. De asemenea, traiectul fracturii poate avea aspecte foarte variate in functie de mecanismul de producere: Fracturi spiroidale. Fracturi cu infundare. Fracturi cu deplasare. La fel pot fi fracturi: - Complete = interesand intreaga circumferinta a osului. - Incomplete = partiale. La batrani sau la persoane cu diverse afectiuni osoase pot apare fracturi in urma unor traumatisme minore sau chiar la efectuarea unui pas gresit. Pentru recunoasterea unor factori sunt 2 grupe de semne: - Semne de probabilitate. - Semne de certitudine. Semnele de probabilitate: - Durere spontana sau intr-un punct fix exacerbata la palpare sau la mobilizare. - Impotenta functionala a membrului afectat. - Deformarea si scurtarea regiunii. - Echimoze tardive. - Tumefactie, edem, cresterea temperaturii locale. Semne de certitudine (sigure): - Mobilitatea anormala in focar - Perceperea palpatorie de crepitatii osoase. - Netransmiterea miscarilor distal de fractura. - Intreruperea evidenta (la inspectie sau palpare) a continuitatii osoase. Metoda cea mai sigura de diagnostic in cazul suspicionarii unor fracturi este radiografia. -
Luxatiile: = reprezinta modificarea raporturilor anatomice normale ale extremitatilor osoase intr-o articulatie cu ruperea ligamentelor care sustin articulatia. Entorsele: = reprezinta intinderea ligamentelor care sustin articulatia.
63
Imobilizarea provizorie a fracturilor se face in scopul impiedicarii miscarilor fragmentelor osoase fracturate, pentru evitarea complicatiilor care pot fi provocate prin miscarea unui fragment osos. Imobilizarea fracturilor inchise: - Trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu articulatiile situate deasupra si dedesubtul focarului de fractura. - Inainte de imobilizare se efectueaza o tractiune usoara, nedureroasa, a segmentului in ax. Imobilizarea fracturilor deschise: - Se imobilizeaza in pozitia gasita, dupa pansarea plagii la acel nivel, fara a tenta reducerea lor prin tractiune. Tipuri de atele folosite: - Atelele kramer (confectionate din sarma). - Atele pneumatice (gonflabile). - Atele vacuum. Atelele improvizate: din scandura, crengi de copac, etc. Pentru a efectua o imobilizare in marea majoritatea situatiilor este nevoie de minim 2 persoane. O persoana fixeaza membrul iar cea de-a doua persoana fixeaza atela. Leziuni la nivelul umarului: - Cea mai simpla metoda de imobilizare a umarului lezat este prin fixarea acestuia de torace. In acest sens se poate folosi bandajul triunghiular, sau o esartfa cu ajutorul caruia bratul este sustinut. Fracturile claviculei: - Se produc mai frecvent prin traumatisme indirecte, si mai rar directe, sediul de predilectie constituindu-l zona medie a claviculei. - Pozitia de imobilizare este cea cu cotul de partea bolnava impins catre spate si in sus. Fracturile humerusului (bratului): - Se produc mai frecvent prin traumatism direct. La imobilizarea fracturii, drept atela putem folosi chiar si toracele de care se fixeaza cu ajutorul unei esartfe. Fracturile antebratului: - Se produc mai frecvent prin traumatism direct. - Imobilizarea fracturii se face cu orice tip de atela speciala sau folosind altele improvizate. 64
Fracturile oaselor mainii: - Se imobilizeaza pe fata palmara de la cot la degete. - Ranile de la acest nivel se panseaza steril, mana ranita se pune in pozitie “functionala” si in palma se pune 1-2 role de pansament. Leziunile pelvisului (bazin): - Fracturile la acest nivel pot fi adesea complicate cu hemoragii severe ca urmare a sectionarii vaselor sangvine mari care se gasesc la acest nivel. - In general, la acest nivel apar 2 tipuri de leziuni: - Dislocarea (luxatia) oxofemural. - Fractura. - Aceste leziuni apar in urma unor traumatisme puternice cu energii mari, exemplul cazului accidentului rutier cand victima nu a fost fixata in centura de siguranta. Genunchiul se loveste de bordul din fata, acest impact se transmite de-a lungul femurului la nivelul soldului, provocand leziuni ale acestuia. - Odata depistata fractura la acest nivel, pacientul ramane nemiscat, nu se mai permite mobilizarea lui si se tine pe un plan dur in pozitie culcat pe spate. Leziunile coapsei: - Fractura femurului este o leziune instabila producand deformarea semnificativa a coapsei, la nivelul fracturii. Fractura femurului poate duce la hemoragie mare, cu risc de soc hemoragic (hipovolemic). - Cea mai eficienta modalitate de a imobiliza o fractura de femur este data de folosirea atelei de tractiune. Leziunile genunchiului: - Intotdeauna un genunchi ranit se va imobiliza in pozitia in care a fost gasit. - Daca gasim membrul in pozitia intinsa, putem folosi oricare varianta de atela. - Daca membrul afectat este gasit in pozitia vom imobiliza membrul folosind perne sau suluri de paturi asezate sub genunchi, care se fixeaza prin bandaje. - Suplimentar, fixam membrul afectat de cel sanatos. Apoi pacientul va fi asezat pe bord de lemn. Leziunile gambei: - Imobilizarea gambei se face similar ca cea a antebratului folosind oricare tip de atela. Ca la orice imobilizare, este nevoie de minim 2 persoane: o persoana fixeaza membrul deasupra si dedesubtul leziunii, iar cea de-a doua persoana fixeaza atela. Leziuni ale gleznei si piciorului: - Se va folosi atela gonflabila, vacuum, sau improvizata, cum ar fi o perna. 65
- Atelele nu se vor fixa strans, se verifica circulatia, inervatia (puls, recolorarea capilara si motricitatea membrului). In toate cazurile de trauma se are in vedere posibilitatea existentei leziunii de coloana vertebrala cervicala. Suspicionarea existentei leziunii de coloana cervicala apare: - La orice pacient politraumatizat (pacienti care au mai mult de 2 leziuni din care cel putin una ii pune viata in pericol). - La orice pacient care a suferit un traumatism la nivelul capului. Pacientul politraumatizat: = este acel pacient care prezinta cel putin 2 leziuni traumatice (traumatisme) la 2 segmente diferite ale corpului, din care cel putin unul ii pune viata in pericol. - La orice pacient care prezinta traumatism la nivelul toracelui in apropierea capului. - La orice pacient constient care acuza dureri la nivelul gatului. - La orice pacient care prezinta crepitatii sau deformari la nivelul gatului pacientului. - La orice pacient care prezinta un status mental alterat (aflat sub influenta alcoolului). Imobilizarea coloanei cervicale se face in prima faza manual. Se aseaza capul in pozitie neutra efectuand si o usoara tractiune in ax. Pentru imobilizarea coloanei vertebrale cervicale folosim gulere cervicale. Acestea pot fi de mai multe tipuri: - Rigide - Moi - 1 bucata - 2 bucati - Reglabile - Fixe Imobilizarea cervicala la locul accidentului este critica in prevenirea pericolelor cauzate de leziunile stabile sau instabile a coloanei cervicale. Avantajul optim al pacientului este asigurat prin 4 pasi simplii: - Se masoara gatul pacientului. - Se face selectarea dimensiunii adecvate pentru pacient si se fixeaza gulerul la pozitia selectata. - Se performeaza gulerul - Se aplica gulerul. 66
In timp ce capul este mentinut intr-o pozitie neutra, se aplica gulerul. Se amplaseaza suportul barbiei sub barbie. Se trage de capatul gulerului in timp ce partea din fata se mentine fixata bine sub barbie, apoi se inchide gulerul. Daca este nevoie de o alta dimensiune se scoate gulerul pentru a preveni intinderile sau traumatismele, apoi se redimensioneaza si se aplica din nou. In cazul folosirii gulerelor cervicale confectionate din 2 bucati, fixarea este in functie de pozitia pacientului. Pentru pacientul culcat pe spate, dupa selectarea dimensiunii potrivite, se fixeaza mai intai partea din spate, apoi se fixeaza la barbie si se inchide. Pentru pacientul gasit in pozitie sezanda, initial se fixeaza partea anterioara apoi cea posterioara. Ked–ul := (Candrik Extrication Device) = Este instrumentul cel mai potrivit pentru extragerea pacientului si imobilizarea coloanei in situatii de urgenta. Caracteristici: - 3 chingi pentru torace - 2 chingi pentru femur - 3 manere pentru transport. - Pentru cap are 2 panglici fixatoare. Ked–ul este folosit pentru extragerea victimelor din spatii inguste.
Voletul Costal Voletul costal = fractura a cel putin 2 coaste invecinate. Imobilizarea voletului costal se face cu un pansament mare, care sa cuprinda toata partea fracturata. 1) Fractura Comunitiva Intre oasele fracturate apar fragmente de os (aschii de os). 2) Fractura cu Infundare Osul fracturat este impins spre organism, apasat. 3) Fractura cu Deplasare Oasele fracturate sunt deplasate. (sus, jos, stanga, dreapta..unul fata de celalalt). Complicatii in cazul fracturilor Fractura inchisa sa se transforme in fractura deschisa. 67
Embolie grasoasa: = din maduva osului pot intra particule mici de maduva in sistemul circulator. Sepsis = infectie. Managementul pacientului traumatizat Secvente de baza in tratamentul traumatizatilor: - examinarea primara rapida - inceperea manevrelor de resuscitare - examinarea secundara completa - transportul la cea mai apropiata unitate medicala Decesele cauzate de trauma apar in 3 momente importante dupa traumatism: - Primul moment = de la cateva secunde, la cateva minute datorita: - delacerarilor tesutului cerebral sau al etajului superior al maduvei spinarii. - dilacerarilor cordului si a vaselor mari. Putini traumatizati cu astfel de leziuni pot fi salvati. - Al 2-lea moment = de la cateva minute, la cateva ore datorita: - hematoamelor subdurale sau epidurale - hemotoraxului si pneumotoraxului - rupturilor de splina sau ficat - fracturilor pelviene - pierderi masive de sange datorita fracturilor multiple - Al 3-lea moment = de la cateva zile, la cateva saptamani datorita: - traumatismelor cranio-cerebrale severe (TCC) - Sepsis (infectii) - MSOF (insuficienta multipla de organe) Un tratament de urgenta corespunzator poate preveni o parte din decesele din acest interval. Asistenta madicala care se acorda traumatizatului major difera de cea care se acorda pacientului stabil din punct de vedere medical. Pentru pacientii stabili medical secventa standard este: - anamneza, antecedentele medicale. - examinarea fizica din cap pana in picioare 68
- diagnosticul diferential - examinari paraclinice (laborator, radiologie, etc) - stabilirea diagnosticului final Acest procedeu se midifica complet in fata unui pacient traumatizat pentru a preveni orice cauza care ar putea determina agravarea starii victimei, sau chiar decesul acesteia. Principii ale asistentei medicale de urgenta: - Daca pacientul are probleme sau leziuni multiple, se vor trata in primul rand cea care ii pune viata in pericol imediat. - Tratamentele corespunzatoare nu trebuie intarziate doar pentru ca diagnosticul este incert. - Nu este necesara o anamneza amanuntita pentru a incepe evaluarea si tratamentul unui pacient traumatizat. Identificarea leziunilor care pun in pericol viata traumatizatului: - Obstructia cailor aeriene = ucide cel mai rapid. - Pozitia capului, sange, vomismente, corpi straini, compresiune externa. - Absenta respiratiei = ucide aproape imediat. - Pneumotorace, hemotorace, leziuni pulmonare - Absenta circulatiei = ucide aproape imediat. - Hemoragii (interne sau externe), leziuni ale inimii, aritmii. - Procese expansive intracraniene. “ABCDE” in asistenta medicala a pacientului (traumatizatului): Urmariti intotdeauna: A) – Eliberarea cailor aeriene (atentie la coloana cervicala) B) – Respiratia C) – Circulatia D) – Status neurologic E) – Expunere la factori de mediu Se va dezbraca pacientul complet pentru a fi examinat dar se vor lua masurile necesare pentru a nu deveni hipotermic. Evaluarea initiala: 69
- Obiective = identificarea si tratarea imediata a leziunilor respectand prioritatile. - Stabilirea necesitatii efectuarii manevrelor de reanimare dupa care se va efectua evaluarea secundara. - Triaj corespunzator in cazurile cu multiple victime. Examinarea primara: - Examinarea vizuala imediata: - Respira? - Vorbeste? - Culoarea tegumentului - Sangereaza? - Se va obtine o anamneza scurta: - Mecanismul leziunilor - Cand a avut loc incidental Masurile de reanimare care trebuie effectuate in timpul examinarii primare: - Caile aeriene = deschiderea cailor aeriene si mentinerea lor deschise. - Respiratia = ventilatie pe masca si balon sau IOT daca nu este suficienta (ineficienta) IOT = Intubatie Oro-Traheala. - In cazul in care exista sangerare masiva externa, se va efectua: • Presiune directa pe plaga cu un bandaj. • Rareori este necesara clamparea directa a unor artere lezate vizibile. • Pansamente sterile (cat mai curat posibil) cu care se acopera orice fractura deschisa sau viscer expus. Prioritatile examinarii secundare: - Dezbracarea completa a pacientului pentru a permite examinarea amanuntita a acestuia, acest lucru poate presupune taierea hainelor daca miscarile sunt dureroase pentru pacient. - Se vor folosi surse de caldura pentru a proteja pacientul de hipotermie (radiatoare, paturi). - Se reevalueaza semnele vitale Evaluarea starii de constienta (GCS) = Glasgow Coma Score - Punctaj maxim = 15 - Punctaj minim = 3 Deschiderea ochilor: 70
- Spontan =4 - La stimuli verbali = 3 - La stimuli durerosi = 2 - Absent =1 Cel mai bun raspuns verbal: - Orientat =5 - Confuz =4 - Cuvinte =3 - Zgomote =2 - Absent =1 Cel mai bun raspuns motor: - Raspunde la comanda =6 - Localizeaza stimulul =5 - Retragere la stimul dureros =4 - Flexie la durere (decorticare) =3 - Extensie la durere (decerebrare) = 2 - Absent =1 GCS = Sever ≤ 8 = Mediu = 9 – 12 = Minor = 13 – 15 Unii pacienti cu GCS mai mic de 8 pot ajunge la coma. Definirea comei: Pacientul = nu deschide ochii = nu executa comenzile = nu vorbeste = GCS < de 8 (GCS este mai mic de 8) Examinarea completa din cap pana in picioare: Evaluarea si tratamentul leziunilor capului si gatului: - Se palpeaza scalpul (manusi de examinare) - Se verifica reactia pupilara si miscarile oculare - Se examineaza nasul si gura - Se examineaza timpanul - Se palpeaza fata si mandibula - Se cauta rani, contuzii, hemoragii, leziuni osoase. 71
Examinarea capului: - Folositi ambele maini pentru a examina atent toate partile scalpului, cautand zone dureroase, edematiate, deformari si crepitatii. - Se verifica prin palpare tot scalpul si reliefurile osoase ale cutiei craniene cu atentie, observand manusile pentru eventualele urme de sange. Examinarea ochilor: - Observati prezenta eventualelor plagi, echimoze, sangerari, corpi straini la nivelul globului ocular sau la nivelul structurilor de protectie ale acestora (Pleoape), pupile (dimensiune, simetrie). Pupile: - Normale - Miotice (mici) - Midriatice (mari) - Anizocorice (asimetrice) Pupile miotice = la drogati, si unele intoxicatii cu medicamente. Pupile anizocorice = leziuni cerebrale, cand a fost afectat creierul. Ochii: Pupile - marimea si reactivitatea. Acuitatea vizuala – daca pacientul este constient. Conjunctiva/cornea pentru excluderea leziunilor. “Ochi de raton” = fractura de baza de craniu. Examinarea nasului: - Pentru a observa zone de sensibilitate sau deformate, ce pot indica un nas rupt (fractura de piramida nazala). - Verificati daca curge sange sau alt fluid din nas (LCR) Examinarea urechilor: - Se vor examina ambele canale auditive si se va aspira sub control visual sangele din acestea, in vederea localizarii sursei (din canalul auditiv sau din interiorul urechii ). - Se vor verifica scurgerile din nas si urechi pe o hartie de filtru (semnul “inelului” indicand LCR). - Se examineaza zona retroauriculara (zona libera de par din spatele urechii) observand daca prezinta tumefieri si echimoze (modificarea culorii 72
tegumentului din aceasta zona) semnul “Battle” – echimoza in zona mastoidelor. - Se incearca testarea calitatii auzului, daca pacientul este cooperant si poate oferi relatii. Fracturile de baza de craniu: Semne: = Echimoze periorbitale (ochi de raton) = Semnul Battle = Scurgere LCR = Hemotimpan = Surditate prin leziune de nerv auditiv. Examinarea gatului: - Vom cauta marci traumatice, cum ar fi: plagi, escoriatii, hematoane, echimoze, notand forma lor, forma, marimea. - Atentie la deplasarea traheei, si la proeminenta jugularelor. Examinarea toracelui: - Daca pacientul este constient, rugati-l sa respire adanc si intrebati-l daca simte durere la inspire sau la expir. - Observati daca respire cu dificultate. - Priviti si ascultati semne de respiratie dificila, cum ar fi: tuse, wheezing, sau spuma la nivelul cavitatii bucale (Hemoptizie = tuse cu sange). - Este important sa priviti ambele parti ale toracelui observand leziuni, hemoragii sau portiuni ale toracelui care se misca anormal, inegal sau produc durere. - Miscarea inegala a unei parti sau sectiuni poate fi un semn al unei conditii grave, numite “Volet Costal”. - Atentie la pneumotorax si hemotorax. Examinarea abdomenului: - Se vor cauta unele leziuni, (rupturi de organe) hemoragii, si in cazul hemoragiilor interne apare “abdomenul de lemn” Examinarea bazinului (pelvisului): - Se vor cauta unele leziuni, hemoragii. - Pacientul nu se mai intoarce, el ramane fix in pozitia gasita. 73
Examinarea membrelor inferioare: - Se palpeaza membrele incepand de la articulatia coxo-femurala in toata circumferinta lor. - Examinarea articulatiilor: palparea tibiei pe toata lungimea ei si palparea gambei. - Verificam laba piciorului si incheieturii, si reumplerea capilara. Examinarea membrelor superioare: - Asemenea membrelor inferioare, cautam plagi, fracturi. Examinarea coloanei vertebrale: - Se intoarce pacientul pe o parte (decubit lateral) - Se palpeaza coloana vertebrala pe intreaga lungime, cautam fracturi.
Hemoragii - Otoragie = hemoragie la nivelul urechii, din interiorul acesteia - Otolicvoree = sange din ureche cu lichid cefalo-rahidian (LCR) – in cazul fracturii de baza de craniu. - Metroragie = hemoragie la nivelul organului feminin. Complicatii RCP Distensie gastrica = patrunderea aerului in stomac. Fractura costala si fractura de stern Decizii de triaj in accidentele cu multiple victime traumatizate: - Capacitatea de asigurare a asistentei medicale este depasita de situatie: • Se vor trata intai pacientii cu cele mai mari sanse de supravietuire. • Se vor trata intai pacientii care necesita timpul cel mai scurt, personalul si echipamentul cel mai putin. - Capacitatea de asigurare a asistentei medicale nu este depasita de situatie: • Se vor trata intai pacientii avand functiile vitale amenintate si cei cu multiple leziuni. Implicatii medico-legale: 74
- Daca leziunea este datorata unei intentii suspectat criminale: • Se vor anunta organele de politie si judiciare. • Se va pastra toata imbracamintea si toate obiectele apartinand victimei • Hainele se vor taia evitand zonele strapunse de cutit, gloante, etc. • Se vor separa presupusul agresor de victima. Informatii din raportul din prespital: - Numarul victimelor, varsta si sexul lor. - Leziunile suspectate. - Mecanismul leziunilor - Semen vitale - Manevre de tratament efectuate - Timpul aproximativ pana la sosirea la spital - Precautii speciale de care trebuie sa tina cont personalul din spital: • Pacient sau apartinator violent • Contaminarea cu diferite substante Mobilizarea victimelor: - Metodele sunt alese in functie de: • Localizarea • Leziunile • Inaltimea si greutatea victimei • Distanta necesara de parcurs • Numarul persoanelor care vor efectua mobilizarea • Echipamentul necesar disponibil • Momentul - Principii generale de respectat: 1) – A nu inrautati starea pacientului 2) – Mobilizati victima doar cand este necesar. 3) – Mobilizati victima doar cat este necesar. 4) – Mobilizati corpul victimei ca un intreg. 5) – Alegeti metoda cea mai potrivita situatiei astfel incat sa fiti in siguranta. 6) – Daca sunt mai multi salvatori, mobilizarea victimei se efectueaza la comanda unui singur salvator (in general cel care se afla la capul victimei). 75
- Recomandari • Intarziati mobilizarea, atunci cand este posibil pana la sosirea ajutoarelor. • Inainte de mobilizare, efectuati manevrele de prim ajutor necesare, exceptand situatiile de mediu nesigur. • Sa nu pasiti deasupra victimei • Explicati victimei fiecare manevra pe care o veti efectua. Indiferent de metoda aleasa, respectati urmatoarele: - Cunoasteti-va capacitatile fizice. - Mentineti-va echilibrul in permanenta. - Picioarele sa aiba in permanenta un contact ferm cu solul. - Ridicati si coborati un pacient folosind forta muschilor si nu a spatelui. Tineti spatele drept. - Tineti bratele cat mai aproape de corp. - Miscati victima atat cat este necesar. Mobilizarea de urgenta: - Pericol de foc, explozie, colabarea unor structuri. - Prezenta materialelor si substantelor periculoase. - Locul incidentului nu poate fi securizat. - Este imposibil accesul la alte victime care necesita asistenta medicala de urgenta. - Pacientul este in stop cardio-respirator si in pozitia gasita suntem in imposibilitatea de a incepe manevrele de resuscitare (RCP). In cazul extragerii victimei din autoturismul accidentat (urgenta): - inainte de a incepe degajarea victimei se verifica sa nu ii fie prinse picioarele de/sub pedale, se desface centura de siguranta, etc.
76
