Vasile Turliuc Angela Boariu Ovidiu Stoica
Vasile Cocriş Valeriu Dornescu Dan Chirleşan
Monedă şi credit
EDITURA UNIVERSITĂŢII „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI – 2007
îmbrăţişat cariera universitară începând începând cu anul 1954 la Vasile Turliuc (născut în anul 1931) a îmbrăţişat Univer Universit sitatea atea din Iaşi Iaşi unde unde îşi desfaşo desfaşoară ară activi activitat tatea ea în cadrul cadrul Facultă Facultăţii ţii de Econo Economie mie şi Administrarea Afacerilor, momentan, deţinând titlul de profesor doctor consultant la Catedra de Finanţe Finanţe şi Monedă. Activitatea Activitatea „de-o viaţă” viaţă” s-a concretizat concretizat în peste 140 de articole articole şi peste 11 cărţi, în numeroase îndrumări de docorat finalizate cu succes. A efectuat stagii de documentare şi schimburi de experienţă la universităţile din Manchaster (Marea Britanie, 1997), Perugia (Italia, 1992-1993). Vasile Cocriş (născut în 1951), profesor universitar doctor, absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Economice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, este în prezent decan al Facultăţii de Economie Economie şi Administr Administrarea area Afacerilor. Afacerilor. Domenii de interes: interes: Finanţe, Finanţe, Monedă, Bănci, Pieţe de capital. A urmat stagii de documentare în domeniul IMM, la Universitatea din Omaha, statul Nebraska–USA (iulie-septembrie 1993), stagiu de perfecţionare în domeniul managementului exploataţiilor agricole la Universitatea din Bologna şi Perugia din Italia şi IRNA – Paris – Grig Grigno nonn din din Fran Franţa ţa (mart (martie ie 1995 1995), ), stag stagiu iu de preg pregăti ătire re în dome domeni niul ul fina financ ncia iar-b r-ban ancar car la Univ Univer ersi sita tate teaa Nijm Nijmeg egen en,, Olan Olanda da (mar (marti tiee 1998 1998), ), schi schimb mb de expe experi rien enţă ţă în dom domeniu eniull Managementului Academic la Universităţii din Anglia, SUA, Germania, Portugalia, Franţa, Chile şi Italia (ianuarie-februarie 2001, dec. 2002, dec. 2003, mai 2004, aprilie 2005, dec. 2005, sept. 2006). Angela Boariu (născută în 1968), absolventă a Facultăţii de Ştiinţe Economice din cadrul Univer Universit sităţi ăţiii „Alexa „Alexandr ndruu Ioan Ioan Cuza” Cuza” Iaşi, Iaşi, secţia secţia Fin Finanţ anţee – Contab Contabili ilitat tate, e, este este în prezen prezentt conferenţiar doctor la Catedra de Finanţe şi Monedă din cadrul aceleiaşi facultăţi. Domenii de interes: Monedă, Credit, Bănci; Politici monetare şi Economie monetară internaţională, Finanţe intern internaţi aţiona onale. le. A public publicat at numero numeroase ase articol articolee în reviste reviste şi volume volume de special specialita itate. te. Stagii Stagii de documentare: J.U.T. Sceaux – Paris – 1992, Universitatea Baleare, Palma de Mallorca – 1992, Universitatea Dauphene – Paris – 2002. Este membru în Centrul de Cercetare în Finanţe, acreditat de CNCSIS, din anul 2002. Dornescu Valeriu (născut în 1958), absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Economice, secţia FinanţeContabilitate, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi (1982), este în prezent conferenţiar univers universita itarr docto doctorr la Departa Departamen mentul tul de Admini Administr strarew arewaa Afaceril Afacerilor or din cadrul cadrul Facult Facultăţi ăţiii de Economie şi Administrarea Afacerilor. Domenii de interes: Finanţe, Monedă, Credit, Bănci, Pieţe de capital. A urmat cursuri postuniversitare în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Economice Iaşi (1989) şi stagii de documentare şi specializare în domeniul financiar la Şcoala Superioară Universitară de Gestiune din cadrul Universităţii de Ştiinţe Sociale din Toulouse (1994/1995) şi la Facultatea de Ştiinţe Economice din Poitiers (2002). A publicat numeroase articole în reviste şi volume de specialitate. Este membru în Centrul de Cercetare Cerce tare în Finanţe, acreditat de CNCSIS, din anul 2002. Ovidiu Ovidiu Stoica Stoica (născut în 1970) a absolvit cursurile Facultăţii de Ştiinţe Economice, secţia Finanţe-contabilitate din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi în anul 1994. Din anul 2001 este doctor în ştiinţe economice, domeniul Finanţe. În prezent este conferenţiar în cadrul Catedrei de Finanţe şi Monedă, Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor, Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi. A efectuat stagii de specializare în Spania (1992-1993, 2000), Franţa (1995-1996, 2002), Marea Britanie (1997), SUA (2000, 2001), Italia (2003, 2004) şi Belgia (2004). A publicat, în calitate de autor sau coautor cinci cărţi, peste 40 de articole şi studii în reviste de specialitate în ţară şi în străinătate, a participat cu comunicări la peste 50 de sesiuni ştiinţifice, simpozioane, conferinţe, în ţară şi străinătate (Polonia, Lituania, Lituania, Belgia). A participat la realizarea mai multor multor contracte de cercetare ştiinţifică, cu finanţare naţională şi internaţională, inclusiv în calitate de director de proiect. Chirleşan Dan (născut în 1971) a absolvit Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor Iaşi, secţia de Finanţe-Bănci (1995). Din anul 2007 este doctor în ştiinţe economice, domeniul Finanţe. Studii adiţionale: studii aprofundate (master) în domeniul Managementului Financiar – Bancar şi Studii Postuniversitare (MBA) în domeniul Administrării Afacerilor Mici şi Mijlocii la ELITEC, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, 1996 – 2000. A urmat cursuri şi stagii de formare în domeniul financiar bancar şi al administraţiei publice la Universidad de Valladolid (Spania – 1994, 2003); la Banca Caja Espana, Valladolid (Spania – 1994, 2001, 2005); Universitatea Konstanz (Germania, 2002), Universitatea Algarve (Portugalia, 2002), Universitatea Lille (Franţa, 2002), 2002), Univer Universid sidad ad de Barcelo Barcelona na (Spani (Spania, a, 2003), 2003), UNED UNED Madrid Madrid (Spani (Spaniaa – 2002, 2002, 2004), 2004), Universitatea Pontifica Catolica de Valparaiso şi Univesidad de Desarrollo din Santiago de Chile (Chile (Chile – 2005). Este expert evaluator evaluator în CNCSIS şi asistent asistent manager al Şcolii Şcolii Academice Academice de Studii Postuniversitare FIBAS. A participat la scrierea a numeroase proiecte de cercetare câştigate
Cuprins
Cuvânt înainte Actuala ediţie a cursului de Monedă şi Credit se doreşte să pună în valoare progresele realizate în realitatea monetară, bancară şi de credit şi instituţiile cele mai semnificative în concepţiile asupra acestei realităţi. Aceste progrese vizează dematerializarea monedei prin detaşarea ei, în mentalitatea masei mari a agenţilor economici, de metalul preţios, prin substituirea progresivă a monedei ca numerar prin moneda de cont electronizată, lipsită de existenţă fizică şi prin informatizarea circuitelor bancare şi a relaţiilor de plăţi. Asistăm acum la internaţionalizarea relaţiilor economice, monetare şi financiare, la globalizarea lor cu efecte de potenţare a stimulentelor economice, la extinderea şi generalizarea economiei de piaţă şi la utilizarea monedei care iese din perimetrul naţional trece în supranaţional şi zonal. Ştiinţa economică a întrevăzut prin Keynes necesitatea depăşirii legării monedei de metalul preţios, iar prin teoria zonelor monetare optimale şi a cadrului naţional şi posibilitatea absorbirii socurilor asimetrice pentru care economistul canadian Robert Mundell a fost încununat cu premiul Nobel pentru economie în anul 1999. Dar şi un economist român Augustin Tătaru a fundamentat încă din 1938 în lucrarea „Colaborarea economică a ţărilor din Bazinul dunărean” premise esenţiale pentru a se creea o asemenea integrare monetară în zonă. Privită în perspectivă, intuiţia stiinţifică a lui Augustin Tătaru este o anticipare parţială a viitoarei Uniuni Europene, pe care o prefaţează: „Realizarea Uniunii Vamale complete presupune libertatea de comerţ înăuntrul teritoriului unificat şi un singur regim de politică economică faţă de statele terţe.” („Colaborarea economică a ţărilor din Bazinul dunărean”, Tipografia Naţională Cluj, 1938, pag.132). Se are în vedere de asemenea instituirea unui suport precis şi nevariabil între monede şi realizarea unei înţelegeri între băncile de emisiune ale acestor ţări pentru efectuarea plăţilor rezultate din schimb şi pentru realizarea unei politici comerciale unitare (opera citată pag.133). Totuşi, fără o înţelegere politică prealabilă, cu implicarea marilor puteri ale zonei nu era posibilă realizarea unei regiuni dunărene distincte, care să funcţioneze viabil. Problema colaborării ţărilor dunărene a devenit astăzi
6
Statornicirea economiei de piaţă funcţionale în ţara noastră şi integrarea în zona euro presupune adaptări în sfera monetară, bancară şi financiară pe care sperăm că le serveşte prezenta configurare a cursului. Prezentarea prealabilă distinctă a mecanismelor monetare şi de credit în cadrul primei părţi a cursului de Monedă şi Credit, ar putea pregăti terenul pentru a dezvolta şi aprofunda cea de-a doua parte ce are ca obiect „Politicile Monetare şi de Credit”. Prof. Univ. Dr. Vasile Turliuc
s
C u p ri n
Capitolul 1
Moneda şi formele sale Cuprinsul capitolului 1.1. Conceptul de monedă 1.2. Funcţiile monedei 1.3. Caracteristicile monedei 1.4. Apariţia şi evoluţia monedei 1.5. Formele monedei 1.6. Relaţia monedă-credit
Obiective 1. 2. 3. 4.
Înţelegerea conceptelor fundamentale: bani, monedă Cunoaşterea funcţiilor monedei şi a importanţei fiecăreia dintre ele Cunoaşterea modului de evoluţie a monedei şi formele sale Înţelegerea relaţiei monedă-credit şi a mecanismelor specifice acestei legături
Cuvinte-cheie bani, monedă, troc, bani-marfă, mijloc de schimb, măsură a valorii, rezervă de valoare
Introducere Deşi moneda face parte din viaţa noastră de zi cu zi şi toată lumea o cunoaşte şi o utilizează, puţine alte definiţii au iscat controverse mai mari. Atât definiţia, cât şi funcţiile monedei diferă ca abordare de la un autor la altul.
8
1.1. Conceptul de monedă Din punct de vedere etimologic, cuvântul monedă provine din latinescul „moneta”, participiul trecut feminin al verbului moneo, care înseamnă a prevesti, a avertiza. Conform legendei, prima monetărie romană a funcţionat o vreme în templul de pe Capitoliul din Roma dedicat zeiţei Juno sau Junona (soţia lui Jupiter), care era numită în scrierile vremii şi Juno- Moneta, plecând de la capacităţile atribuite, de a prezice evenimentele (trimiterea fiind făcută la prezicerea atacului galilor asupra Romei). Aici se pare că au fost bătute piese de metal pentru a celebra victoria Romei asupra regelui Epirului în anul 275 î.Hr (după alte surse, în anul 269 î.Hr.). Dacă în limba română în prezent întâlnim, aparent contradictoriu, termenii „monedă”, „monetar” şi „monetărie”, explicaţia constă în originea lor diferită: cuvântul monedă provine din greaca veche, iar monetar şi monetărie, din limba latină. Deşi în trecut s-a folosit (şi) termenul latin de monetă (din care derivă termenii „monetar” şi „monetărie”), Academia Română a recomandat folosirea termenului de monedă1. După unele opinii, termenul de ban provine de la dinarul banal (bătut de banii Sloveniei în perioada 1255-1349), care a circulat mult timp şi pe teritoriul României de azi. Treptat, denumirea a fost extinsă şi asupra altor tipuri de dinari, desemnând orice monedă cu o anumită greutate şi calitate 2. În sens strict, noţiunea de bani nu se identifică cu cea de monedă, cea dintâi fiind pe de o parte mai cuprinzătoare, iar pe de altă parte, mult mai veche; banii reprezintă o denumire generică pentru toate felurile de monede şi semne de valoare, în timp ce moneda reprezintă doar un anumit tip de bani 3. În accepţiunea strictă, restrictivă, moneda reprezintă doar o parte a banilor – piesele metalice – indiferent dacă au valoare proprie deplină sau nu (aceasta este inferioară valorii nominale). Moneda este o piesă metalică, de o anumită formă, dimensiune, greutate, dintr-un anumit aliaj, cu puritate prestabilită (cu un anumit titlu), cu însemne specifice, care circulă ca bani întrun areal dat, pe baza unui acord de voinţă sau impusă, fiind emisă (bătută) de către o autoritate monetară. În prezent însă, termenul de monedă se foloseşte în înţeles larg, cuprinzând şi biletele de bancă şi banii de cont şi, astfel, noţiunile de bani şi monedă pot fi considerate ca fiind similare4. Moneda este definită cel mai adesea prin funcţiile sale; este vorba deci de o definiţie funcţională (numită şi tranzacţională 5); o asemenea definiţie răspunde la întrebarea „la ce foloseşte moneda?” În acest sens moneda este un 1
Turliuc Vasile, Cocriş Vasile – Monedă şi credit, Editura Ankarom, Iaşi, 1997, p. 9. Kiriţescu Costin – Moneda, mică enciclopedie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982, p. 42. 3 Ibidem, pp. 63-65. 4 Turliuc Vasile, Cocriş Vasile – op. cit., p. 9. 2
C a p it o lu l 1 –
M o n ed a şi
fo rm e sa
le le
