E T I C Ă , D E O N T O L O G I E P R O F E S I O N A L A ŞI E LE ME NT E D E L EG IS LA ŢI E Î N KINETOTERAPIE
- curs Anul II, KINETOTERAPIE ŞI MOTRICITATE MOTRICITATE SPECIALĂ SPECIALĂ
Lectun!"#r VERONICA POPESCU
1
Del!$!t%re% Del!$!t%re% c&nce'tu%l( % ter$en!l&r ter$en!l&r #e et!c(, #e&nt&l&)!e #e&nt&l&)!e *! #eter$!n%re% #eter$!n%re% c&ne+!un!l&r ter$!n&l&)!ce Etica Etica este una din principal principalele ele ramuri ale filosofiei filosofiei şi poate poate fi numită numită ştiinţa ştiinţa realităţii realităţii morale; încearcă elucidarea problemelor morale printr-un demers cognitiv. Etica poate fi înţeleasă de asemenea ca o filosofie asupra moralei, a binelui şi a răului, a datoriei.
Et!c Et!c%% disciplina care are obiect de studiu valorile şi condiţia umană din punct de vedere moral, a principiilor morale care sunt interpretate fie ca cerinţe individuale fie ca ansamblu de obligaţii şi datorii sociale. Etica se confruntă cu ce este bine şi ce este rău, reprezentând un cod de reguli nescrise care guvernează individul în atitudinea faţă de ceilalţi. el mai vec!i sens acordat termenului de etică "origine greacă# constă în conceptul de locuinţă locuinţă sau loc unde se locuia. $ădăcina $ădăcina cuvântul cuvântul grecesc grecesc ethika % şi et!os se referă la caracter şi ambele privesc moralitatea acţiunilor. Et!os înseamnă caracter, dar nu în sensul de &talant' "cu ceea ce ne naştem#, ci în sensul de &mod format prin obişnuinţă, obicei&. Etica derivă din et!os, ceea ce înseamnă &caracterul se obţine prin intermediul obişnuinţei şi nu de la natură&. (ceste obişnuinţe apar &prin repetarea acţiunilor de acelaşi fel'. )n concluzie, ethos înseamnă caracter format prin obişnuinţă, iar obişnuinţa se naşte prin repetarea aceleiaşi acţiuni.
*amu *amuel el .e .ert rto, o, cons consid ider erăă că &Eti &Etica ca este este preo preocu cupa pare reaa noa noastră stră pent pentru ru un comportament bun; obligaţia noastră de a lua în considerare nu numai bunăstarea noastră personală, ci şi cea cea a altor oameni'. oameni'. *ocietatea îşi pune întrebări în legătură cu moralitatea personalităţilor politice, cu conştiinţa socială a diverselor instituţii de interes comun "gradiniţe, şcoli, univeristăţi etc.#, calitatea bunurilor de consum şi cu e+pertiza veritabilă pe care o conferă profesioniştii. rofesiile necesită o redefinire permanentă în organizaţii de toate dimensiunile, de la multinaţionale la grădiniţe, trecand prin guverne, biserici, grupuri de interese şi mass-media. *e abordează subiecte din politică, economie, viaţa în societate, cultură, sport, etc. iecare profesie adoptă un cod etic ce serveşte drept g!id diferitelor acţiuni care se vor desfăşura în interiorul instituţiei pentru a determina bunul mers al acesteia. &ilosofia &ilosofia etică etică este acea acea disciplină disciplină preocupat preocupatăă de ce este bine bine şi rău, corect sau greşit. oate societăţile au avut şi au reguli care aprobă onestitatea, respectarea promisiunilor, a/utar a/utarea ea seme semenil nilor or şi respec respectar tarea ea dreptu drepturil rilor or celor celorlal lalţi. ţi. entru entru ma ma/or /orita itatea tea oamen oamenilo ilor, r, convingerile religioase sunt sursa principală a codului etic adoptat. Etica este o trăsătură 0
umană um ană unive universa rsală lă c!iar c!iar dacă dacă codul codul de etică etică nu este este acelaş acelaşii pentr pentruu toţi, toţi, el prezen prezentân tândd particularităţi pentru fiecare societate, societate, organizaţie organizaţie sau individ în parte'. parte'. Etica Etica este este determ determina inată tă de noţiun noţiunii precum precum cele cele ale valor valorii, ii, dator datoriei iei,, morale moraleii si deontologiei. valoare reprezintă acel ceva în care o persoană crede2 dragoste, dreptate, ec!itate, fidelitate, bogatie, frumuseţe, forţă şi c!iar violenţă. Etica înglobează dispoziţia omului în viaţă spre o anumită direcţie, caracterul său, obiceiul şi morala. Etica nu se poate defini izolat de moarală. Etica şi morala relaţionează strâns însă nu în sensul originii etimologice. 3orala se referă la ceea ce este bine sau rău şi se ocupă cu descoperirea metodelor şi mi/locelor prin care să se combată răul. 4acă fidelitatea este o valoare pozitivă în morala creştină, ea nu mai are aceeaşi semnificaţie în morala islamică, unde bărbatului îi este permis sa aibă mai mult de o soţie. (şa cum un grup poate valoriza violenţa, care moralmente este condamnabilă.
Et!c% reprezintă faptul real care e+istă în mentalitatea unor persoane. $eprezintă un ansamblu ansamblu de norme de ştiut5cunos ştiut5cunoscut, cut, principii principii şi motive pe care un subiect le-a realizat realizat şi stabilit ca o linie directoare a propriei conduite. e lângă e+plicaţiile e+plicaţiile precizate precizate,, definirea definirea termenului termenului din 64ictionarul 64ictionarul e+plicativ e+plicativ al limbii limbii romane6, prin editia sa din 1789 regăsim regăsim etica ca fiind2 " stiinta care se ocupa cu studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare istorică, cu conţinutul lor de clasa si cu rolul lor in viata sociala; totalitatea normelor de conduita morala corespunzatoare unei anumite clase sau societati"
4in altă perspect perspectivă ivă et!c înse înseam amnă nă ştiinţa care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor şi condiţiei umane din perspective principiilor morale şi cu rolul lor în viaţa socială; totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare corespunzătoare unei enumite profesii sau situaţii de viaţă socială. socială.
Etica este un demers care studiază şi analizează condiţia umană. onsiderăm că este necesar a fi stabilite care sunt principiile ce trebuie respectate pentru a avea o conduita ireproşab ireproşabilă. ilă. A ur% este un )est !le)%l *! !$&r%l *! nu este 'r!"!t c% un %ct #e$n #e
res'ect%t. ( împrumuta bani de la un prieten este o conduită total acceptabilă pentru marea ma/oritate a oamenilor însă această acţiune este foarte delicată pentru o personalitate politică, datorită faptului că aceasta poate fi obligată să ofere cateva mici servicii în sc!imb. Etica tratează ce este acceptabil în conduită. :n cod etic poate enunţa, spre e+emplu, că în orice profesie trebuie evitate evitate conflictele de interese. interese.
De&nt&l&)!% este este un compartim compartiment ent al eticii eticii care se ocupă ocupă cu studiu studiull normel normelor or şi obligaţiilor specifice unei activităţi profesionale. )n acelaşi timp este constituită dintr-un ansamblu al normelor de conduită şi de obligaţii pe care trebuie să le respecte un profesor "medic, manager, etc<#. Deontologia le impune impune cetăţ cetăţeni enilor lor îndato îndatoriri riri profes profesion ionale ale.. :n cod deonto deontolog logic ic
propune reguli stricte de urmat. 4e e+emplu, într-o instituţie codul deontologic poate genera o lege prin care este interzis să se împrumute bani altor persoane. 4eontologie doctrină privitoare la normele de conduită şi la obligaţiile etice ale unei profesiuni. ermenul poate fi adaptat la orice profesie. ână în prezent era folosit cu precădere în medicină, medicină, însă, se regăseşte regăseşte cu success success în "aproape# toate profesiile, profesiile, indiferent de nivelulul de pregătire al indivizilor "muncitori, ingineri, avocaţi, profesori, cu adaptările de rigoare#.
Conexiunea Conexiunea dintre deontologie şi morala profeional! este văzută prin prisma datoriei profesionale adaptată fiecărui domeniu. rin etică sau etic se înţelege o valoare recunoscuta ca universala sau calitatea unei actiuni de a fi acceptabilă în raport cu anumite valori universale. )n limba/ul comun, însă, etica constă în modalitatea de raţionament asupra legitimităţii acţiunii umane, fiind vorba de clasificarea actelor umane % un set de norme şi valori care definesc comportamentele sociale. 4emersul etic se raportează la valoarea de bine. (ceasta se prezintă ca un domeniu al reflecţiei avansate, cu caracter te!nic, care include domeniul /udecăţilor despre ce este bine şi rău în comportamentul uman, precum şi un set de reguli de comportament, de principii şi valori, afirmate implicit sau e+plicit, care au drept finalitate nu atât o definiţie te!nică a binelui cât mai ales evitarea practică a răului. 4e aici şi posibila distincţie dintre etică şi morală, înţelese uneori ca fiind sinonime. (stefel, prin etică se desemneaza adesea teoria ca atare, în timp ce prin morală este evidenţiată reflectia spontană, anonimă, transmisă cultural. Etica nu este doar o disciplină intelectuală, care se ocupă de probleme de ordin teoretic, ci este un demers destinat practicii. unctul său de plecare este de a prescrie ce este răul şi care sunt mi/loacele prin care se evită consecinţele acestuia. Etica nu este doar un instrument de analiză. uncţionarea oricărui sistem etic determină funcţionarea societăţii în general. (stfel, conştiinţa etică este prezentă în toate raporturile sociale. Este în firea omului de a se comporta drept "=mmanuel >ant#, asta însemnând că omul este bun. 4ar, cum se naşte răul? are este relaţia dintre reflecţia etico-morală şi norme?
@
$eflecţia etică nu oferă un set de reguli universal acceptate. acultatea de a distinge binele de rău nu se naşte spontan şi nici nu se transmite tr ansmite genetic. 4obândită pe cale culturală, prin sistemul educativ, aceasta trebuie cultivată ca pe o profesie în sine. )n acelaşi timp etica nu inspiră obligatoriu sisteme normative, dar niciun fel de normativitate nu poate fi concepută înafara reflecţiei etice. onştiinţa etică este cel mai bun mi/loc de configurare a unei conştiinţe de sine ca vocaţie şi corp profesional, căci induce formatorii "oamenii# într-o logică a responsabilităţii sociale. *trâns legată de etică este irtutea care, dupa laton este o valoare sociala, adică o valoare comportamentală în raport cu membrii propriei comunităţi. intelegere a eticii este critică pentru noi ca indivizi, pentru că o etica sanatoasă reprezintă însăşi esen.% une! s&c!et(.! c!"!l!/%te. Etica este fundaţia pe care sunt cladite toate rela relaţi ţiil ilee noas noastr tre. e. Ea inse inseam amna na ansa ansamb mblu lull nost nostru ru de a rela relaţi ţion onaa faţa faţa de paci pacien ent, t, de elev5student5sportiv, fata de anga/ati, de colegi, de clienţi, de subordonaţi, de furnizori, faţă de comunitatea în care ne aflăm şi unii faţă de alţii. Etica nu se referă la legăturile pe care le avem cu alte persoane - toţi avem legături unii faţă de alţii - ci la calitatea acestor legaturi.
De ce este neces%r( et!c% 'r&es!&n%l(0 Et!c% Et!c% 'r&es!& 'r&es!&n%l n%l(( este constitui constituită tă din totalitate totalitateaa comportam comportamentel entelor or profesion profesionale ale /ustificate teoretic prin adaptarea normelor, principiilor şi valorilor morale la un anumit domeniu de activitate în care se activează.
1!&e 1!&et! t!c% c% apare ca un mo modd de rezolva rezolvare re a confl conflict ictulu uluii dintre dintre etica etica profesio profesional nalăă Avec!e' şi etica Anouă'. )n cazul eticii activităţilor sportive, bioetica constă în e+tinderea deonto deontolog logiei iei profes profesion ionale ale la efecte efectele le biolog biologice ice asupra asupra omu omului lui ca urmare urmare a practi practică cării rii e+erciţiilor fizice. )n practica activităţilor sportive principalul obiectiv este acela de a obţine o stare optimă de sănătate fizică şi psi!ică. (stfel, pentru ca etica sa-şi atingă scopul, formatorii trebuie să-şi desfăşoare activitatea în concordanţă concordanţă "acord# cu principiile şi normele morale ale fiecărei acţiuni întreprinse în acest sens. 3embrii ederatiei Educatiei Bationale au adoptat o declaratie cu privire la eticile profesionale, care a fost propusă şi adoptată de =nternationala Educaţiei a carei membră fondatoare este. 4eclaraţia reprezintă un anga/ament individual şi colectiv al profesorilor şi al întregului personal din educaţie, dupa cum se arata in preambulul documentului. 6 Este complementară legilor, statutelor, regulamentelor şi programelor care definesc practica profesională. Este de asemenea un miloc de autor pentru profesori şi personalul din educaţie de a raspunde problemelor ridicate de e!ercitarea profesiei şi în acelaşi timp problemelor ce apar în relaţiile cu ceilalţi actori ai sistemului educaţional 6. )n primul articol
9
al 4eclaraţiei se arată că personalul din educaţie, din obligaţie faţă de profesie, 6 trebuie sa merite încrederea şi confidenţa publică şi să crească stima faţă de profesie prin asigurarea unei educaţii de calitate pentru toţi elevii 6. 4e asemenea, trebuie sa asigure permanenta
înnoire şi îmbogăţire a cunoştinţelor profesionale, 6 să determine ca natura, formatul şi programarea perfecţionării profesionale să fie o e!presie esenţială a profesionalismului lor 6
şi să declare toate informaţiile relevante cu privire la competenţă şi calificare. )n ce priveşte relaţia cu elevii, personalul din educaţie trebuie să respecte dreptul tuturor copiilor de a beneficia de toate prevederile din onventia 4repturilor opilului şi în mod special a celor aplicabile în educaţie. otodată, să menţină relaţii profesionale cu elevii, să apere si să promoveze interesele şi binele elevilor si să facă orice efort pentru a prote/a elevii de abuzuri fizice sau psi!ice şi să faca toţi paşii posibili pentru a prote/a elevii de abuzuri se+uale. Etica şi deontologia profesională se realizează prin intermediul &r$(r!! 'r&es!&n%le
#e 2%/(, adică acumularea unor noţiuni generale specifice profesiei cât şi noţiuni specializate "aprofundate#, având ca sc&' utilizarea eficientă a informaţiilor profesionale însuşite, în funcţie de situaţia cerută, adaptând metodele însuşite la nivelul de vârstă şi de pregătire al elevilor5sportivilor. (ctivităţile sportive practicate cu regularitate şi urmărind anumiţi paşi de conduită sportivă îşi vor atinge unul dintre obiectivele propuse % cel al relaţionării sociale. 4in acest motiv educaţia, sub toate formele ei, /oacă un rol e+trem de important dat fiind faptul ca educarea din punct de vedere fizic face parte din componentele educaţiei generale care formează şi pregăteşte omul pentru viaţă, astfel, obişnuindu-l să facă faţă situaţiilor neprevăzute sau să treacă cu uşurinţă peste acestea.
Et%'ele e#uc%.!e! *! r&lul %ceste!% 3n un#%$ent%re% &r$(r!! 'r&es!&n%le Educaţia ocupă un rol esenţial în formarea personalităţii umane, ea fiind fundamentul conduitelor, atitudinilor şi deciziilor umane. *ecolul CC= este considerat un secol al sc!imbărilor în toate domeniile de activitate. *c!imbările sunt cerute de necesitatea atingerii anumitor standarde calitative cu scopul progresului economic, social, ştiinţific, etc. al omenirii. (tingerea acestor standarde este o sarcină dificilă pentru societate care caută resursele umane, materiale te!nice. )n acest sens, societatea se spri/ină foarte mult pe educaţie care asigură pregătirea membrilor acesteia din D
punct de vedere intelectual "cognitiv#, moral, estetic, fizic, religios, etc. rin educaţie se urmăreşte perfecţionarea indivizilor şi pregătirea acestora pentru a putea face faţă eficient solicitărilor societăţii. Etimologia termenului de educaţie provine din termenul latin &educo-educare' ce înseamnă a îngri/i, a alimenta, a creşte. (stfel, 6 e#uc%.!% este un en&$en s&c!%l, s'ec!!c
u$%n, c&nst4n# #!ntr-un s!ste$ c&n*t!ent, &r)%n!/%t *! 'l%n!!c%t #e !nluen.e #e #ur%t(, e+erc!t%t( #e )ener%.!% %#ult( %su'r% )ener%.!e! t!nere, 3n "e#ere% re%l!/(r!! unu! %nu$!t t!' #e &$, '&tr!"!t cer!n.el&r une! e'&c! *! s&c!et(.! c&ncrete ' "3oise, . şi ozma, ., 177D, p.1#. Educaţia este cea care asigură cultura unui popor, cultură care se îmbogăţeşte mereu, în funcţie de cerinţele şi de solicitările e+terioare. Educaţia îşi face simţită prezenţa în orice activitate de tip uman, ea fiind specifică, de fapt, doar individului. Educaţia poate fi văzută ca o activitate de îndrumare, de cultivare a individului. 4atorită e+igenţelor crescute ale societăţii faţă de educaţie, în general, şi faţă de activităţile profesionale ale oamenilor în special, apare încercarea indivizilor de a realiza cu succes atât sarcinile care ţin de domeniul lor de competenţă, cât şi sarcini care aparţin într-o măsură mai mare sau mai mică de acest domeniu. (stfel, tendinţa actuală a societăţii, şi nu numai, este formarea de indivizi care să obţină succese în cât mai multe domenii de activitate. *uccesul global poate deveni un scop, o ţintă finală a multor indivizi din oricare societate, dar el nu poate fi obţinut de oricine. enomenul educativ produce intenţionat unele modificări în structura internă a personalităţii "4răgan, Bicola, 1779, p.10#. )nţelegerea fenomenelor educative presupune
&străduinţa de pătrundere în intimitatea fenomenului investigat prin decodificarea unor sensuri şi interacţiuni posibile pe baza includerii şi raportării lor la un cadru conceptual mai larg elaborat în prealabil şi sedimentat în e+perienţa sa. asemenea raportare oferă informaţii inedite asupra fenomenului investigat, c!iar dacă cea mai mare parte dintre ele implică un coeficient de incertitudine, urmând să fie apoi integrate într-o perspectivă mai largă, întemeiată pe descriere şi e+plicaţie' "4răgan, Bicola, 1779, p. 1# Educaţia poate fi realizată prin parcurgerea componentelor educaţiei, însuşirea noţiunilor şi directivelor ce le caracterizează având ca finalitate formarea sa. Educaţia trebuie înţeleasă ca o pregătire pentru viaţă şi nu numai pentru profesia aleasă, deoarece &educaţia este acţiunea de formare a individului pentru el însuşi, dezvoltându-i-se o multitudine de interese' "Ferbart, 178D, p.D0#. )n acelaşi timp, educaţia este o integrare2 integrarea forţelor vieţii în funcţionarea armonioasă a corpului, integrarea aptitudinilor sociale în vederea 8
adaptării la grupuri, integrarea energiilor spirituale prin mi/locirea fiinţei sociale şi corporale pentru dezvoltarea completă a personalităţii individuale "Fubert, 17D9, p.9G#. Educaţia poate fi percepută din mai multe ung!iuri, identificând următoarele posibile
'ers'ect!"e de înţelegere a acesteia2 -
educaţia ca proces % acţiunea de transformare în sens pozitiv şi pe termen lung a fiinţei umane;
-
educaţia ca acţiune de conducere % diri/area evoluţiei individului spre stadiul de pesoană formată, autonomă şi responsabilă;
-
educaţia ca acţiune socială % activitatea planificată ce se desfăşoară pe baza unui proiect social, care comportă un model de personalitate;
-
educaţia ca interrelaţie umană % efort comun şi conştient între cei doi &actori' % educatorul şi educatul;
-
educaţia ca ansamblu de influenţe % acţiuni deliberate sau în afara unei voinţe deliberate, e+plicite sau implicite, sistematice sau neorganizate, care, contribuie, într-un fel sau altul la formarea omului ca 3.
rin educaţie, se urmăresc două mari sc&'ur!5 primul e să dăm copiilor cunoştinţe generale de care vor avea nevoie, aceasta fiind !nstruc.!%, al doilea scop fiind pregătirea copilului de azi pentru 3:H de mâine, aceasta fiind e#uc%.!%
Sc&'ul e#uc%.!e! este atins atunci când individul obţine acea autonomie care-l determină să fie stăpân pe propriul destin şi propria personalitate. 3aurice 4ubesse spunea ca &educaţia nu-l crează pe om, ea îl a/ută să se creieze'. Educaţia are cel puţin un dublu sens2 're)(t!re% 'entru 'r&es!e *! 're)(t!re 'entru
"!%.(, ceea ce constă în comportamentul şi atitudinile din viaţa socială "colegi, prieteni, familie, copii#. entru ca educaţia să-şi atingă scopul, este necesar ca aceasta să se desfăşoare sub diferite forme2 -
educaţia formală;
-
educaţia nonformală;
-
educaţia informală;
E#uc%.!% &r$%l( constă în totalitatea influenţelor intenţionate şi sistematic elaborate în cadrul unor instituţii specializate "scoală, universitate# în scopul formării personalităţii umane. *copul acestui tip de educaţie îl constituie introducerea progresivă a elevilor în teoriile cunoaşterii care le vor asigura o anumită autonomie educativă. regătirea
G
este elaborată în mod conştient şi eşalonat, fiind asigurată de un corp de specialişti pregătiţi în aceast sens. Educaţia formală permite o asimilare sistematizată a cunoştinţelor şi facilitează dezvoltarea unor capacităţi, aptitudini şi atitudini necesare pentru integrarea individului în societate. Educaţia formală oferă2 -
ca demers iniţial, introducerea individului în munca intelectuală organizată;
-
posibilitatea de a formaliza cunoştinţele;
-
recunoaşterea ac!iziţiilor individuale;
-
formalizarea şi concretizarea ac!iziţiilor în alte modalităţi educative pe plan social.
E#uc%.!% n&n&r$%l( constă în totalitatea influenţelor educative care se derulează înafara clasei "activităţi e+traşcolare# sau prin intermediul unor activităţi opţionale sau facultative. ermenul nonformal înseamnă o realitate educaţională mai puţin formalizată sau neformalizată, dar cu efecte formative. rintre obiectivele specifice acestei educaţii, se pot enumera2 -
susţinerea celor care doresc să-şi dezvolte sectoare particulare "comerţ, agricultură, servicii, industrie, etc#;
-
a/utarea populaţiei pentru a e+pluata mai bine resursele locale sau personale;
-
alfabetizarea;
-
desăvârşirea profesională sau iniţierea într-o nouă activitate;
-
educaţia pentru sănătate sau timpul liber, etc.
)n cadrul educaţiei nonformale pot fi incluse şi emisiunile de radio şi televiziune, special structurate şi fi+ate pentru elevi. $aportul educaţiei nonformale cu educaţia formală este unul de complementaritate, sub aspectul conţinutului cât şi sub aspectul modalităţilor şi formelor de realizare. Educaţia nonformală, oferă2 -
răspunde adecvat la necesităţile concrete de acţiune;
-
oferă posibilitatea de a e+trage cunoştinţe din practică;
-
facilitează contactul cu cunoştinţe plecând de la nevoile resimţite de educaţi; 7
-
delimitează funcţia de predare.
E#uc%.!% !n&r$%l( include totalitatea informaţiilor neintenţionate, difuze, eterogene, voluminoase % sub aspect cantitativ % cu care este confruntat individul în practica de zi cu zi şi care nu sunt selectate, organizate şi prelucrate din punct de vedere pedagogic. ele mai semnificative mesa/e informale sunt cele emise de mass-media. entru ca o informaţie obţinută prin mass-media să devină funcţională "cunoştinţă#, ea trebuie integrată, cone+ată şi semnificată valoric în sistemul de reprezentări şi cunoştinţe ac!iziţionate anterior. )n educaţia informală, iniţiativa învăţării revine individului, e#uc%.!% este "&lunt%r(, iar grilele de evaluare sunt altele decât în educaţia formală, competenţa într-un domeniu sau altul fiind criteriul reuşitei. Educaţia informală furnizează2 -
sensibilizare la contactul cu mediul ambiant;
-
momentul declanşării unui interes de cunoaştere pentru subiect;
-
posibilitatea trecereii de la un interes circumstanţial la o integrare cuprinzătoare;
-
posibilitatea uneri e+plorări personale, făra obligaţii sau prescripţii ferme;
-
o mar/ă de libertate de acţiune pentru elaborarea unui proiect personal;
-
posibilitatea de a gestiona propriul proces de formare.
F%ct&r! c%re !nluen.e%/( c&$'&rt%$entul et!c&-#e&nt&l&)!c %l !n#!"!#ulu! entru a întregi fenomenul procesului educativ în ceea ce priveşte formarea personalităţii umane, încă de la începutul e+istenţei sale, omul beneficieză de prezenţa factorilor educaţionali2 %$!l!%, *c&%l%, 2!ser!c%, !nst!tu.!!le cultur%le, $%ss-$e#!%,
structur! %s&c!%t!"e. (ceşti factori au o influenţă !otărâtoare asupra formării sale profesionale cât şi cea a integrării sociale a individului. Educaţia este o activitate de lungă durată care debutează din primele zile ale vieţii şi se continuă pe tot parcursul vieţii individului. Ea are ca scop perfecţionarea şi autoperfecţionarea individului, îmbunătăţirea performanţelor sale individuale în toate domeniile de activitate
F%$!l!% - este primul factor care formează individul într-o perspectivă multidirecţională, având rolul de a-i forma primele conduite sau interiorizarea unor stări de spirit elementare. arenţele manifestate la acest nivel au o influenţă !otărâtoare într-un mod profund şi de
1I
durată asupra comportamentului celor tineri. 4e cele mai multe ori, aceste carenţe instalate sau &dobândite' în cadrul familial sunt ireversibile. amilia îl integrează pe copil în civilizaţie mai mult prin latura e+presivă şi e+emplificativă şi mai puţin prin latura teoretică. amilia trebuie mai mult să formeze decât să informeze. opilul &e+trage' din mediul apropiat "familial# primele impresii, formându-şi conduite prin imitare şi contagiune directă. opiii vor acţiona şi vor crede la fel ca părinţii lor, imitând comportamentele acestora. )n acest sens, considerăm că e+istenţa unei educaţii familiale privind aspectul material şi spiritual ar fi modalitatea care ar rezolva cu succes nea/unsurile sociale privind aspectul conduitelor profesionale şi sociale. Educaţia realizată în familie "de părinţi# poate fi suplinită, în primii ani de viaţă "până la 8 ani#, de anumite instituţii la care parinţii pot apela % creşe, grădiniţe. )ncă de la această vârstă se iniţiază copii privind comportamentul faţă de părinţi, fraţi, cei cu care intră în contact . & educa înseamnă a cultiva curăţenia sufletească şi buna cuviinţă a copiilor şi tinerilor, a#l creşte pe copil moral şi în evlavie, a avea griă de sufletul lui, a#i modela inteligenţa '.
Şc&%l% este un factor impportant al educaţiei sistematice şi continue.în cadrul şcolii, educaţia se realizează sub forme diverse, prin activităţi individuale şi în comun, elevii învăţând anumite conduite unii de la alţii, acest aspect fiind controlat de formatori "educator, învăţător, profesor#. onţinuturile procesului instructive educativ care se transmite în şcoală sunt selectate după criterii psi!o-pedagogice, activităţile didactice se concep respectând principiile didactice, se utilizează cele mai adecvate şi pertinente metode de predare- învăţare, cunoştinţele specifice, atitudinile şi conduitele ttrebuie să fie corect evaluate şi apreciate. ei care se preocupă de realizarea proceselor formative sunt cadre specializate ce deţin, pe lângă competenţe profesionale, academice şi pe cele de ordin psi!ologic, pedagogic şi metodic.
1!ser!c% pe lângă transmiterea stimulilor religioşi se preocupă direct şi de aspectele comportamentale. dată cu debutul copilului în şcoală, biserica va contribui la instaurarea unei faze sistematice a educaţiei din perspectiva valorilor morale.
Inst!tu.!!le cultur%le 3uzeele, casele memoriale, casele de cultură, devin medii prielnice de transmitere a valorilor, de formare şi reformare a persoanelor în acord cu valorile poliforme, înalte. )n cadrul acestor instituţii se pot desfăşura programe care contribuie la formarea tinerilor, educaţiea adulţilor, de petrecere a timpului liber.
11
M%ss-$e#!% =nstanţele mediatice contribuie la amplificarea şi continuitatea e+perienţelor cognitive şi comportamentale ale persoanelor. Jama mi/loacelor oferite de mass-media este deosebit de diversificată % ziare, reviste, radio, televiziune, internet. 4ar cum nu întotdeauna mesa/ul transmis prin mi/loacele enumerate sunt autentice, valoroase sau sincere, cel care recepţionează informaţia trebuie să deţină un baga/ informaţional corect şi pertinent, să dea dovadă de simţ critic, de circumspecţie interpretativă, şi de competenţă valorizatoare pentru a selecta ceea ce este benefic faţă de propria persoană şi faţă de cei din /ur. Bu tot ce se ve!iculează prin mass-media este valabil relevant din punct de vedere valoric.
Structur! %s&c!%t!"e (sociaţiile informale, organizate pe criterii disciplinare, profesionale, spirituale sau nu, au ca scop o serie de acţiuni educative la nivelul publicului. (ici sunt incluse asociaţii ale copiilor şi tineretului, societăţi caritabile, organizaţii non-guvernamentale sau alte forme de asociere cu caracter cultural, social, economic, ce au ca sarcini complementare formarea conştiinţei şi conduitei proactive, prosociale şi culturale. oţi factorii enumeraţi "la care se mai pot adăuga şi alţii# nu acţionează izolat ci simultan, corelat, prin împletirea funcţiilor lor. Este necesar ca între aceste instituţii să seinstaleze relaţii de complementaritate şi coerenţă acţională şi nu raporturi de concurenţă şi inconsecvenţă valorică.
C&nte+tu%l!/%re% et!c!! *! #e&nt&l&)!e! un!"ers%le emă de larg interes ştiinţific şi practic-acţional, dezvoltarea şi manifestarea morală a persoanei a reţinut atenţia specialiştilor % şi nu numai % din cele mai vec!i timpuri. întâlnim ca obiect de cugetare la filosofii (ntic!ităţii, enciclopediştii $enaşterii şi la moraliştii secolelor C=C-CC. K.iaget "1798# considera dezvoltarea morală ca principală formă de adaptare a copilului la cerinţele mediului socio-cultural. *. reud "17D9# abordează acelaşi proces ca o sc!imbare treptată a principiului plăcerii cu cel al realităţii. F. K. ELsencM "17DI# consideră &construcţia morală' ca rezultat al învăţării normelor, dar şi ca îngri/orare sau c!iar frică legată de încălcarea lor. H. >o!lberg "17G1# înţelege dezvoltarea morală ca trecere de la starea de frică şi supunere a copilului la acceptarea şi promovarea principiilor etice universale, de către adult. *ocietatea percepe dezvoltarea morală atât ca fenomen de asimilare a valorilor morale, cât şi ca proces de formare, de structurare şi manifestare a unui set de atitudini, priceperi, deprinderi şi obişnuinţe comportamentale, dezirabile din punct de vedere al orientării umaniste specifice societăţii româneşti actuale.
10
a urmare, în ultimii ani, se înregistrează un reviriment al atenţiei acordate studiului dezvoltării morale. El se datorează în bună măsură creşterii preocupării pentru rezolvarea unor probleme sociale care s-au acutizat în conte+tul modificărilor apărute în societatea contemporană2 violenţa, corupţia, terorismul, consumul şi traficul de droguri, traficul de persoane, răspândirea bolilor cu transmisie se+uală, evaziunea fiscală, polarizarea societăţii din punct de vedere economic, stabilirea şi apărarea drepturilor fundamentale ale omului, poluarea şi deteriorarea mediului încon/urător, gestionarea multietnicităţii, găsirea unui răspuns pentru provocările impuse de avansul te!nologic, mai ales cele privind bioetica "clonarea, eutanasia# etc. (stfel de probleme sunt în strânsă legătură cu nivelul dezvoltării morale a indivizilor unei societăţi. )n plus, o societate informatizată, una cu un nivel crescut al mi/loacelor de comunicare şi al mobilităţii, oferă un alt cadru informaţional şi relaţional pentru dezvoltarea cognitivă şi afectivă a individului, cu posibile repercusiuni asupra dezvoltării sale etico-morale. Etica - morala a suferit variaţii în timp, însă, interesul pentru problematica dezvoltării morale şi etice a fiinţei umane a rămas mereu prezent în preocupările cercetătorilor. rimele studii de referinţă asupra acestei probleme au fost realizate de K. iaget şi colaboratorii săi "1798#, care au identificat trei stadii ale dezvoltării morale2 a# perioada premorală "până la 9 ani, când lipseşte conştientizarea şi respectarea normelor sociale#, b# moralitatea heteronomă "când regulile impuse de o autoritate sunt văzute ca fiind inviolabile# şi c# moralitatea autonomă "când normele sociale sunt înţelese ca acorduri care pot fi sc!imbate prin
negociere#. eoria piagetiană a fost revizuită şi e+tinsă de H. >o!lberg "17G1#. )n viziunea acestui autor, factorul determinant în dezvoltarea morală ar fi e+perienţa în rezolvarea unor dileme morale. El a identificat mai multe stadii ale dezvoltării morale, grupate pe trei niveluri2 a# acela al moralităţii preconvenţionale "în care /udecata morală se bazează pe consecinţele anticipate
ale unui act#, care cuprinde două stadii2 educarea prin pedeapsă şi supunere şi, al doilea, orientarea instrumental- relativistă "!edonismul naiv#, b# nivelul convenţional "când /udecata morală vizează respectarea, vs. nerespectarea regulilor sociale#, care cuprinde stadiile concordanţei interpersonale şi al orientării spre &lege şi ordine' şi c# stadiul post# convenţional "când /udecăţile morale se bazează pe ideea de contract social sau principii
etice#, cuprinzând orientarea spre contractul social şi moralitatea bazată pe principii etice universale.
1
4intre autorii care au avut contribuţii ulterioare la clarificarea diverselor aspecte ale dezvoltării morale menţionăm câţiva. (stfel, 3. H. Foffman "178I, 0III# s-a concentrat pe rolul factorilor care ţin de stilul de educaţie parentală, de afectivitate "mai ales de empatie# şi de aspectele evoluţioniste. B. Eisenberg "1787, 0II0# a studiat mai mult aspectele comportamentale, mai ales cele legate de relaţionările sociale şi emoţiile morale "vină, ruşine etc#. K. Faidt "0II0# a încercat elaborarea unui model de sinteză, în care un rol important revine factorilor neuropsi!ici. (cest model nu a fost încă validat empiric, incluzând aspecte care se află în discuţie. )n pofida acestor eforturi, lipseşte deocamdată o teorie compre!ensivă a dezvoltării morale, care să fie validată empiric şi care să integreze organic toţi factorii relevanţi. unoaşterea acestor factori şi a relaţiilor dintre ei va contribui la îmbunătăţirea acelor practici şi politici educaţionale, la nivelul şcolii sau al familiei, care vizează formarea profilului moral al copilului, elevului sau studentului.
E#uc%.!% un#%$entul c&n#u!tel&r, %t!tu#!n!l&r *! #ec!/!!l&r u$%ne C&$'&nentele e#uc%.!e! 67E#uc%.!% !ntelectu%l( $eflectând asupra celei mai comple+e şi mai evoluate formaţiuni psi!ofiziologice, conceptul de intelect semnifică, în primul rând, funcţia dominantă a acestei formaţiuni, aceea de dispecer#e!pert al personalităţii umane. 3a/oritatea psi!ologilor au abordat problema intelectului în strânsă legătură cu inteligenţa, cu capacitatea intelectiv "intelectuală# cognitivă. =nterrelaţia intelect - inteligenţă capacitate cognitivă i-a determinat pe unii specialişti să admită substituirea acestor concepte, motivându-se prin ideea că ele reflectă aceeaşi realitate. 4in esenţa educaţiei intelectuale se desprind, în concepţia lui =. Bicola "0III#, două sarcini fundamentale2 !n&r$%re% !ntelectu%l( şi &r$%re% !ntelectu%l( *e cunoaşte că factorul psi!ologic este determinant în orice performanţă umană, dar va trebui descoperit modul concret prin care acest factor asigură ec!ilibrarea internă a fiinţei umane şi adaptarea ei la situaţia ivită.
E#uc%.!% !ntelectu%l( constituie pivotul în /urul căreia se construiesc celelalte laturi ale cunoaşterii şi practicii umane.
1@
*pecific educaţiei intelectuale este formarea şi perfe#$ionarea #apa#it!$ilor #ognitie%
do&'ndirea intrumentelor intele#tuale% a#hi(i$ionarea #elor mai importante tehni#i #ulturale ) #itit% #ri% o#otit* aimilarea unor #unoştin$e de#riptie şi pro#edurale ) modul de a produ#e alte #unoştin$e% #are ! aigure o #'t mai &un! autonomie #ogniti! #andidatului la formare "ucoş, ., 0II0, p.DI# Educaţia pentru valorile cognitive constă în asimilarea de către educaţi a unui baga/ informaţional de bază, util în împre/urări multiple, dezvoltarea capacităţilor de cunoaştere, formarea unor interese de cunoaştere, dobândirea unor deprinderi de studiu eficiente şi productive, formarea unei imagini globale, integrative despre e+istenţa proprie şi a lumii încon/urătoare. oarte elocvent pentru scopul educaţiei intelectuale este idealul lui 3ontaigne, după care este acceptat mai curând un &cap bine format' decât un &cap plin'.
68E#uc%.!% rel!)!&%s( Educaţia religioasă contribuie cu succes la realizarea educaţiei integrale, astfel, educaţia în perspectiva valorilor religioase formează persoane desc!ise ce se manifestă generos prin iubire, dăruire şi înţelegerea aproapelui. )n acelaşi timp, educaţia religioasă poate deveni un prile/ de fortificare interioară, de identificare de sine, de descoperire a idealurilor, de reconvertire a persoanei spre lumea valorilor absolute "ucoş, ., 0III, p.GD#. redinţa slu/eşte moralizării autentice a omului. )n concepţia lui HaszeM >olaMoNsMi, credinciosul nu primeşte învăţătura religioasă sub formă de povestiri mitice sau enunţuri teoretice, de la care să treacă la concluzii morale. $%onţinutul moral este dat direct în actul însuşi de a percepe şi de a înţelege, căci acest act se combină cu un angaament moral&
"17G9, p.00I, în ucoş, 1777, p. 1DI# omul neavând posibilitatea de a reuşi numai prin inteligenţă şi raţionalitate. $ene Fubert, consideră că educaţia nu poate fi nici e+clusiv raţională, nici e+clusiv confesională. & re loc o confuzie a planurilor, în particular o confuzie între obiectivitate şi spiritualitate, care nu poate dec't să compromită accesul conştiinţei la un echilibru normal .'
"17D9, p. @9@#. (lături de valenţele morale ale religiei, subliniem şi capacităţile ei în formarea unei imagini globale asupra e+istenţei, căci &o atitudine religioasă cu privire la e!istenţă nu este nimic altceva dec't un ansamblu de udecăţi sistematice asupra semnificaţiei acesteia '
">olaMoNsMi, 17G9, p.@91 în ucoş,1777, p.1DI#.
E#uc%.!% rel!)!&%s( este #!rec.!&n%t( s're cultur% suletulu! *! s'!r!tu%lulu!, religia constituie în primul rând un sistem de norme morale; ea răspunde unei e+igenţe 19
supreme şi fundamentale. %redinţa în Dumnezeu şi implicit viaţa creştină nu înseamnă doar o fericire trecătoare, ci o stare de beatitudine şi de încredere în sine, în alţii, în prezent şi în viitor . rice act religios implică o serie de elemente, cum sunt noţiunile, simbolurile,
concepţiile
de viaţă
sau
morale,
dogmele, a+iomele, idealurile,
convingerile,
comportamentele "0III, p.7D# 4e o mare profunzime spirituală este definiţia redată de =on Jăvănescu, care spunea că & educaţia religioasă este producerea şi dezvoltarea acelui sentiment superior de legătură între om şi ceva mai presus de omenire, mai presus de raporturile ei păm'nteşti, mai presus de toate interesele vieţii trecătoare; sentiment de legătură cu ceva veşnic şi nesupus concepţiei noastre spaţiale, un suflet, un principiu, o lege, o putere care stăp'neşte şi c'rmuieşte totul '"Jăvănescu,170, apud ucoş, 0III, p.7D#
*uccesul unui act educativ este dat şi de insistenţa cu care educatorul îşi imaginează contururile personalităţii viitoare şi meditează la toate detaliile acestui profil ce poate căpăta valoare operaţională fiind luat drept g!id şi model corector, atât pentru traseul ce-l are de parcurs cât şi pentru scopul ce trebuie să-l atingă. ". ucoş, 1777, p.1D1# redinţa în ceea ce faci, în felul cum faci pentru a atinge ţinta propusă, orientează şi dă acea siguranţă, certitudine şi fermitate de care educatorul are nevoie. C!#i da#! ple#i la
drum f!r! #redin$a atingerii unei $inte% şanele de a o +m&r!$işa unt minime* te pier(i +n meandrele drumului% te r!t!#eşti +n detaliile lui topografi#e% f!r! #redin$! , şi reela$ia ) lumino(it!$ii #ap!tului)n concepţia lui Houis Havelle, viaţa fără religie ec!ivalează cu viaţa inautentică şi cu e+istenţa descentrată a+iologic. & (eligia este actul care transcede oricărui individ, ea găseşte în locul neantului acest absolut al actului la care ne face să participăm şi care absolutizează şi valorizează orice relativ ' "179@, p. @70#.
Oalorile religioase nu sunt integrabile, nu se structurează pe baza altora, ci sunt integrative, în sensul că înglobează, unifică, constituie într-un tot solidar şi coerent toate valorile cuprinse de conştiinţa omului. &rin valorile religioase se înalţă arcul de boltă care uneşte valorile cele mai îndepărtate, adună şi adăposteşte pe cele mai variate. :n individ poate cuprinde mai multe valori, pe cele mai multe dintre ele, dar legătura lor unificatoare va lipsi atâta timp cât valoarea religioasă nu li se adaugă' "Oianu, 17G0, p. 1I0#.
66 E#uc%.!% estet!c( )n 4icţionarului E+plicativ al Himbii $omâne estet!c% apare definită ca fiind o ştiinţă care studiază legile şi categoriile artei, considerată ca forma cea mai înaltă de creare şi de
1D
receptare a frumosului; ansamblu de probleme privitoare la esenţa artei, la raporturile ei cu realitatea, la metoda creaţiei artistice, la criteriile şi genurile artei "177G, p.@G#. )n cadrul formal, educaţia estetică presupune o pregătire a individului pentru a rezona cu teritoriile aflate sub semnul inefabilului şi individualităţii estetice, o sensibilitate faţă de o regiune ontică ce însufleţeşte, stimulează şi întemeiază prin e+celenţă comportamentul autentic uman "ucoş, 0III, p.80#. rin educaţie estetică, frumosul poate fi înţeles atât ca scop cât şi ca mi/loc.
.rumoul #a #op stă la baza educaţiei pentru artă, adică permite realizarea premiselor pentru înţelegerea, receptarea şi integrarea frumosului artistic.
.rumoul #a mi/lo# creează educaţia prin artă, care urmăreşte realizarea unei instruiri $&r%le, !ntelectu%le, !/!ce, prin intermediul frumosului artistic. "ucoş, 0III, p. 8# 69 E#uc%.!% !/!c( (ceastă componentă a educaţiei cuprinde mai multe activităţi ce contribuie la dezvoltarea fiinţei umane prin cultivarea şi potenţarea dimensiunii psi!ofizice, prin păstrarea unei armonii între fizic şi psi!ic, între psi!omotricitate şi intelectivitate, voinţă şi emotivitate.
E#uc%.!% !/!c( este fiziologică prin natura e+erciţiilor sale, pedagogică prin metodă, biologică prin efectele sale şi socială prin modul de organizare şi prin activitate.
6: E#uc%.!% te;n&l&)!c( 4upă părerea mai multor specialişti, educaţia te!nologică este inclusă în sfera culturii generale. J. Oăideanu, spunea ca & totul trece prin educaţie.. ştiinţa devine o forţă de producţie numai în măsura în care formează oameni competenţi, inventivi şi luminaţi ' "17GG,
p. D@#. (stfel, consfătuirea de la Famburg a e+perţilor :BE* în materie de educaţie, a avut ca subiect de dezbatere conturarea conceptului de cultură generală şi rolul ei în educaţie, făcându-se referiri la următoarele elemente2 -
cunoaşterea ştiinţifică a naturii şi omului, ca bază pentru înţelegerea omului în conte+tul naturii şi al relaţiei om-natură;
-
cunoaşterea istoriei şi a ştiinţelor sociale pentru înţelegerea evoluţiei societăţii, a mentalităţilor şi pentru înţelegerea problemelor epocii noastre;
-
cunoaşterea limbii naţionale şi a cel puţin a două limbi de circulaţie internaţională, ca instrumente de comunicare necesare omului modern;
18
-
cunoaşterea matematicii ca limba/ universal, ce permite sintetizarea şi comunicarea e+perienţei umane;
-
cunoaşterea diverselor forme de e+presie ale artei şi înţelegerea sensului profund al relaţiei artă-viaţă;
- cunoaşterea te!nicii şi a te!nologiei, civilizaţia viitorului preconizându-se ca fiind o civilizaţie te!nică. J. Oăideanu apreciază că pregătirea te!nologică face parte din cultura generală şi trebuie să fie cuprinsă în învăţământul obligatoriu ca disciplină cu funcţie culturală, formativă şi orientativă. )iaţa de familie, activitatea profesională, modul de afirmare spirituală, stilul de viaţă contemporan sunt determinate şi condiţionate de progresul tehnologic. *entru a pregăti integrarea într#un proces tehnologic în e!pansiune, apare necesitatea formării pentru o profesie şi viaţă. ceasta pune problema unei anali(e eti#e a progreului tehnologi# şi constituie un argument pentru educaţia tehnologică. Educaţia tehnologică nu#şi propune doar formarea unor deprinderi şi abilităţi de ordin tehnic, ci şi dezvoltarea unei conştiinţe a progresului tehnic, care are o pronunţată componenta morală ' "3omanu, 3ariana, 0II0, p.109#.
6< N&!le e#uc%.!! (pariţia noilor educaţii a fost determinată de problemele cu care lumea contemporană s-a confruntat la un moment dat % degradarea atmosferei sau oceanelor, punerea în prime/die a faunei sau florei, gravitatea subdezvoltării şi sărăciei, creşteri demografice vertiginoase în unele regiuni sau ţări, continuarea înarmărilor, etc. )n spri/inul combaterii acestor fenomene distructive, n&!le e#uc%.!! vin să întregească şi să completeze educaţia celor care se află la vârsta formării cât şi a celor adulţi reflectată în cadrul educaţiei permanente. +oile educaţii, sau noile tipuri de conţinuturi s#au constituit ca răspunsuri ale sistemelor educative la sfidările lansate de problematica lumii contemporane "J. Oăideanu,
17GG, p.1I8#.
E#uc%.!e ec&l&)!c(, privind prote/area ecosistemelor care spri/ină şi prote/ează viaţa sub toate formele ei.
E#uc%.!e 'entru #re'tur!le &$ulu! 4reptul la o viaţă curată, liberă, fără &poluări' fizice sau psi!ice, îl are orice cetăţean.
1G
*-a pus problema dacă drepturile omului pot fundamenta o etică universală sau sunt un mi/loc pentru alte ţări, cele puternic dezvoltate, de a-şi asigura dominaţia asupra altor ţări, mai puţin dezvoltate "(udigier, ., HagelPe, J., 0III, p.1#. 4repturile omului nu alcătuiesc un univers înc!is şi nu constituie e+presia unor valori absolute. :na dintre cele mai concludente interpretări este, că drepturile omului alcătuiesc un minimum a+iologic şi pragmatic, un %ns%$2lu #e "%l&r!, n&r$e, 'r!nc!'!! c%re &r!ente%/(
"!%.% c&$un( % !n#!"!/!l&r *! % s&c!et(.!l&r . )n acest sens, drepturile omului desc!id un spaţiu al deliberării care permite confruntarea divergenţelor şi a opoziţiilor noastre "(udigier, ., HagelPe, J., 0III, p.1D#. ondiţiile prezentate de Q. 4oise pentru o educaţie privind drepturile omului, constau în2 -
confruntarea şi coordonarea punctelor de vedere;
-
evitarea complezenţei;
-
inovare în căutarea soluţiilor;
-
raportarea acestor soluţii la principiile generale ale 4eclaraţiei :niversale, care servesc drept referinţă.
inalitatea educaţiei pentru drepturile omului constă în c&nstru!re% un&r "%l&r!-!#e! ca bază pentru respectarea lor.
E#uc%.!e 'entru #e$&cr%.!e ermenul democraţie provine din greaca vec!e şi înseamnă 'puterea poporului', el suferind modificări semantice în ultima perioadă. *ociologul francez J. Rurdeau spune că democraţia este o exigen$! moral!, remarcând în acelaşi timp dinamismul acestei idei
democratice2 & ntreaga istorie dovedeşte că democraţia realizată nu este niciodată dec't un moment al mişcării democratice. - mişcare nu se opreşte niciodată deoarece, pentru oamenii care o suscită, democraţia este &inele. stfel, ea nu mai este o formulă de organizare politică sau o modalitate de organizare a raporturilor sociale; ea este o valoare. Este inalienabila vocaţie a oamenilor de a#şi lua în m'ini propriul destin ' "17G7, p.191#.
4emocraţia este privită din perspectiva "%l&r!l&r un#%$ent%le %le s&c!et(.!! c!"!le 2 libertate, dreptate, egalitate, solidaritate, etc., dar şi a celor &r$%le2 e+istenţa instituţiilor specifice democraţiei "alegerile, reprezentarea, mi/loacele de e+primare a opiniei publice#. )nsă, dincolo de aspectul formal, #e$&cr%.!% este & "%l&%re, ea presupunând şi asumarea unei culturi politice specifice cât şi atitudini democratice. )n concluzie, #e$&cr%.!% nu '&%te
e+!st% (r( e#uc%.!e 17
laton considera că democraţia este o formă de guvernământ instabilă şi periculoasă , deoarece le oferă puterea politică celor mulţi şi ignoranţi, care nu vor şti să o utilizeze pentru binele comun.
E#uc%.!e 'entru '%ce acea înseamnă mai mult decât absenţa războiului şi a violenţei, ea presupune
%t!tu#!n! '&/!t!"e relect%te 3n rel%.!! '&/!t!"e între indivizi, comunităţi, state. J. Oăideanu, priveşte educaţia pentru pace ca o acţiune convergentă a tuturor factorilor educativi "familie, şcoală, instituţii de cultură, mass-media# în sensul formării şi consolidării unor atitudini pozitive în raport cu problemele păcii "17GD#. Direcţii de acţionare pentru realizarea educaţiei pentru pace
*ubscriem la marile te$e %le e#uc%.!e! 'entru '%ce, identificate de O. de Hands!eere "1770, pp.19-1D#2 -
conflictele la scară mondială şi ameninţarea nucleară;
-
poluarea şi distrugerea mediului;
-
penuria de alimente şi resurse;
-
e+plozia demografică;
-
problemele drepturilor omului;
-
cauzele şi consecinţele războaielor;
-
mişcările pentru pace.
)n procesul de realizare a educaţiei pentru pace trebuie să participe toţi formatorii, indiferent din ce domeniu provin % profesori, antrenori, muzeografi, antropologi, etc.
E#uc%.!% $&r%l( Emile 4urM!eim, în lucrarea 6HSeducation morale6 "1709# spunea2 63orala, nu numai aşa cum se observă azi, ci încă aşa cum se poate observa în istorie, consistă dintr-un ansamblu de reguli definite şi speciale, care determină în mod imperativ conduita6. *mit! "1781# analizează aspectele morale ale comportamentelor şi are în vedere importanţa %ct&r!l&r semnificativi cum ar fi grupurile de referinţă pentru interpretarea regulilor, normelor şi a /udecăţilor de valoare în orice domeniu de activitate. (cestei categorii îi aparţin şi cei responsabili de instruirea şi controlarea aspectelor normative - părinţii, colegii de serviciu, etc. (ctorii,
/ucătorii, antrenorii, arbitrii şi profesorii sunt formatori de
comportamente dezirabile şi legitime, !otărând ceea ce este acceptabil şi ce nu "(B*-=B*, 0II, p. G#.
0I
Educaţia morală este înţeleasă ca o trecere de la morală la moralitate, ca interiorizare a normelor, regulilor, valorilor morale. Ea implică nu doar o dimensiune c&)n!t!"(, ci şi o dimensiune %ect!"( şi una 'r%ct!c( "Jrigoraş, =., *tan, H., 177@, p. 8I#. (stfel, optimizarea procesului de pregătire al profesionistului, necesită transformarea cunoştinţelor acumulate într-un proces constructiv care să asigure continuitatea formării lui, fiind îndreptat spre mobilizarea şi potenţializarea corespunzătoare a resurselor umane "TdUs, Vt., 0III, p.7#.
97Te&r!% %ut&#eter$!n(r!! "4eciW$Lan, 17G9# completează cele mai sus menţionate prin faptul că aceasta se focalizează pe gradul în care comportamentele umane sunt "&l!.!&n%le sau %ut&#eter$!n%te, adică pe gradul în care oamenii îşi spri/ină comportamentul şi acţiunile lor pe cel mai înalt grad de reflecţie şi se anga/ează în aceste acţiuni cu un deplin sentiment al alegerii. eoria autodeterminării se bazează pe asumpţia că oamenii sunt organisme active cu tendinţe înnăscute spre dezvoltare şi creştere psi!ologică, care se luptă să domine numeroasele provocări şi să integreze propria e+perienţă într-un coerent sens 5 sentiment al sinelui.
Aut&#eter$!n%re% este considerată astfel un aspect relativ de durată al personalităţii indivizilor care reflectă2 - o mai mare conştiinţă asupra propriilor sentimente şi un sens al sinelui consolidat; - trăirea şi perceperea unui sentiment propriu al alegerii cu privire la propriul comportament "individul este cel care alege ce să facă, comportamentul izvorând din intenţionalitatea lui#. ompetenţa profesională trebuie să fie principalul obiectiv urmărit şi în acelaş timp cel mai bun mi/loc de a se remarca în activitatea pe care o desfăşoară, aici reliefându-se pregnant conduita profesională care este strâns legată de cea umană, principala condiţie de reuşită şi de atingere a scopului propus din punct de vedere profesional. entru ca procesul de formare al cadrului didactic "profesorului, antrenorului, etc.# să fie complet, este necesar să se realizeze un fond moral, ceea ce relevă personalitatea profesionistului în diverse ipostaze în care se regăseşte. roblema personalităţii umane este comple+ă, deoarece implică valorile sociale ale personalităţii umane, aspectul integrării şi e+istenţei sale ca esenţă şi generalitate a+iologic socială. )n acelaşi timp, personalitatea morală integrează normele sociale specifice valorilor umane. Bormele sociale permit promovarea nu numai a valorilor integrării, ci şi a valorilor diversităţii, completării şi suplinirii reciproce între oameni.
01
4ezvoltarea comple+ă - a omului în general - presupune împlinirea specifică a valorilor personalităţii. ersonalitatea morală se distinge ca acea valoare supremă a omului care se datorează unui permanent efort constructiv cu sine însuşi. )n adolescenţă, trăsătura psi!ologică dominantă este tendinţa de autodeterminare; ţinând cont de acest lucru adolescenţii vor fi a/utaţi să se autocunoască, să se descopere, definindu-şi locul şi rolul atât în viaţa personală cât şi în cea socială. rivind obiectivele educaţiei morale, formarea c&n*t!!n.e! *! c&n#u!te! $&r%le se realizează pe baza continuităţii în formarea noţiunilor, convingerilor şi a comportamentului moral, respectând unitatea de acţiune a factorilor educaţionali "şcoală, familie, unităţi de cultură#, precum şi unitatea dintre procesul instructiv şi cel educativ. "*toica, 3., 177D, p. 11D#. 4imensiunea morală este indispensabilă în pregătirea persoanelor indiferent de orientarea lor profesională, fiind considerată o componentă care valorifică şi condiţionează rezultatul scontat.
98 Str%te)!! #e re%l!/%re % 're)(t!r!! $&r%le pecificul metodelor de educaţie morală
oate metodele didactice pot fi adaptate specificului educaţiei morale2 e+punerea "povestirea, e+plicaţia, prelegerea#, conversaţia, dezbaterea, e+erciţiul etc. ele mai multe dintre metode conduc la sensibilizare în raport cu problemele educaţiei morale, dar nu duc, automat, la acte morale. :neori, prost concepute şi inoportun concretizate, metode precum prelegerea, e+plicaţia morală, conferinţa etică etc. pot conduce la reacţii negative, de respingere a moralei. Eficienţa constă în st!$ul%re% 're&cu'(r!! et!ce, !%r #el #e re#urge la
ele tre&uie ! fie #onştient de poi&ilit!$ile% dar şi de limitele lor 3etodele specifice educaţiei morale sunt2 - supravegherea, prima care intervine în educaţia morală şi oferă o bază pentru însuşirea normelor morale. *upraveg!erea nu trebuie să intre în conflict cu libertatea şi demnitatea celui format; ca metodă de educaţie morală, implică nu doar o componentă constatativă, ci şi una atitudinală2 de a in!iba comportamentul imoral şi de a stimula comportamentul moral; -
e!emplul . Vt. Rârsănescu "17-179# distinge două categorii de e+emple
morale2 prima dintre ele se referă la $%r!le e+e$'le $&r%le ale autorilor de sisteme morale "*ocrate, =isus Fristos, 3oise, Rud!a ş.a.#; a doua categorie de e+emplele morale sunt cele obişnuite, din viaţa zilnică, accesibile tuturor,
00
care oferă prile/ul formării reprezentărilor morale şi al însuşirii primelor idei morale; -
metoda aprecierii şi sancţionării pozitive şi negative . a dimensiune a
moralităţii, aprecierea include /udecata de valoare morală şi poate fi2 anticipativă, confirmativă şi aposteriori. a metodă de educaţie morală, aprecierea constă în prelucrarea rezultatelor comportamentului moral şi are o funcţie ameliorativă, de corectare a conduitei "Jrigoraş, =., *tan, H., 177@, p.G8#. (precierea se completează cu sancţiunea pozitivă sau negativă care se aplică printr-o serie de procedee2 lauda, aprobarea prin mimică, pantomimică, gesturi de încura/are, e+primarea recunoştinţei, recompensa etc., ca procedee ale sancţionării pozitive şi somaţia, admonestarea, mustrarea, pedeapsa, ca procedee ale sancţionării negative. =. Bicola "177D, pp. 07-0@I# precizează câteva probleme de ordin psi!opedagogic referitoare la aplicarea pedepsei2 pedeapsa nu trebuie percepută de cel format ca e+presie a sentimentului de ură sau de răzbunare din partea formatorului. (cesta trebuie să aibă certitudinea că cel pedepsit înţelege fapta sa şi este conştient de gravitatea ei; pedeapsa nu trebuie aplicată fără discernământ, altfel riscă să amplifice conflictul; pedeapsa trebuie să fie totdeauna individualizată, să ţină seama de particularităţile individuale şi de conte+tul în care s-a comis abaterea. Bu de puţine ori, pedagogii au atras atenţia asupra riscurilor pe care le implică aplicarea metodelor de educaţie morală fără pricepere şi înţelepciune; aplicarea corectă a metodelor şi procedeelor de educaţie morală, îndeosebi a procedeelor de sancţionare implică Ao mare pricepere de individualizare adecvată aprecierii şi sancţionării, evitarea nivelărilor şi egalizărilor, a superficialităţii şi a negli/enţei care pot avea efecte e+agerate, uneori, inconsistente şi formale, alteori. )n general, inadecvările şi e+agerările în apreciere şi sancţionare sau, pot avea urmări contrarii, c!iar anularea efectelor pedagogice scontate, pierderea autorităţii morale a educatorului, banalizarea şi devalorizarea procedeelor metodei' "Jrigoraş, =., *tan, H., 177@, p.GG#. Esenţiale pentru educaţia morală rămân e!erciţiul moral , care implică actul moral şi e!emplul moral al educatorului.
96 Met&#ele te&ret!c&-'s!;&l&)!c( utilizate în formare "educare multilaterală şi ma+imizare a capacităţii psi!ice de tip performanţial# se grupează, după 3. Epuran, în trei direcţii2 învăţare, comunicare şi conducere.
0
1. În"(.%re% entru domeniul activităţilor motrice speciale şi mai ales al sportului de performanţă, principalele mecanisme ale învăţării utilizate, sunt2 condiţionarea clasică "pavlovistă#, condiţionarea operantă "instrumentală# de tip sMinerian şi învăţarea mentală a acţiunilor. )nvăţarea prin condiţionare, decondiţionare "desensibilizarea#, învăţarea aversivă, antrenamentul mental, te!nicile autogene au bazele metodologice în mecanismele învăţării. ombinarea acţiunilor interne cu cele e+terne conduc la o varietate de comportamente adaptate la situaţiile specifice ramurilor sportive. 0. C&$un!c%re% prin limba/ verbal şi nonverbal stă la baza relaţiilor umane, a înţelegerii şi influenţării reciproce a oamenilor. /etodele pregătirii umane din punct de vedere profesional au la bază principalele
funcţii ale limba/ului2 #omuni#ati! "e+presivă, emoţională#, #ogniti! "designativă, referenţială# şi #onati! ) peruai! "reglatoare a acţiunilor#. :n rol ma/or în te!nicile de pregătire psi!ică de tip autoreglator - programare lingvistică, imaginare, antrenament mental, antrenament psi!oton % îl are limbaul intern pe care cel format "elevul# îl foloseşte atât pentru a-şi e+prima stările proprii, cât şi pentru a-şi diri/a acţiunile prin autocomandă sau autosugestie. )n limba/ul intern, emiţătorul, receptorul şi în mare parte referentul este profesorul . El comunică cu sine, se autoevaluează, îşi dă sfaturi, sugestii şi ordine, îşi
diri/ează şi controlează acţiunile prin verbalizarea pentru sine. )n limbaul e!tern, obişnuit, analiza componentelor sc!emei comunicării relevă funcţii diferenţiate pentru emiţător, receptor, referent. . C&n#ucere% ormarea din punct de vedere profesional este un proces de conducere, prin care formatorul acţionează asupra celui care este vizat pentru a fi format pentru a-i diri/a şi ameliora comportamentul.
99 C&n*t!ent!/%re% 3n 're)(t!re% 'r&es!&n%l( entru ca în cadrul procesului de formare să se obţină finalitatea dorită, acţiunile psi!ice la care este supus cadrul didactic "profesorul5antrenorul# trebuie conştientizate în vederea realizării eficiente a obiectivului propus. (tunci când el va conştientiza efectul final al acţiunii, va depăşi - prin eforturi de voinţă - cu mai multă uşurinţă dificultăţile din cadrul pregătirii sale profesionale sau a e+ersării profesiei. rincipiul conştientizării sau al conştiinţei "a participării conştiente şi active# a fost formulat ca principiu didactic, relevând necesitatea înţelegerii de către cadru didactic cat si de elev, a ceea ce învaţă şi a motivului învăţării. Eficienţa conduitei profesionale, nivelul
0@
superior al rezultatelor obţinute sunt în relaţie cu luciditatea, claritatea gândirii, capacitatea de anticipare, vigilenţa, toate acestea însemnând conştiinţa profesională. rincipiul conştientizării asigură acţiunile şi condiţiile care conduc la creşterea nivelului de activare a vigilenţei şi lucidităţii, a gândirii şi voinţei, la creşterea responsabilităţii profesionale. )ntregul sistem de factori, procese, stări şi conduite ale profesorului este acţionat atât în pregătire cât şi în activitatea profesională, timp liber, ambianţă, relaţii, etc.
9: D!$ens!une% $&r%l( 3n 're)(t!re% 'r&es!&n%l% caracteristică definitorie a omului şi umanităţii o constituie moralitatea. 3oralizarea fiinţei este una dintre sarcinile educaţiei. "ucoş, 0II0, p.DD# u atât mai mult în activităţile de tip motric, unde, pentru a i se recunoaşte performanţa, profesorul trebuie să respecte regulile impuse de re)ul%$entul instituţiei unde lucrează cât şi de c&n#u!t% s% în spiritul fair-plaL-ului faţă de elevi, colegi, colaboratori, etc. biectivele educaţiei morale sunt urmărite cu precădere şi în domeniul activităţilor de tip motric2 formarea #onştiin$ei morale şi formarea #onduitei morale a portiilor . persoană este educată din punct de vedere moral, atunci când realizează trecerea de la stadiul urmării regulilor impuse de alţii, la stadiul autonomiei morale, la autoimpunerea unor reguli sau valori interioare. 3enţionăm că prin procesul de pregătire se urmăreşte însuşirea şi punerea în practică a unor valori morale care ţin atât de profesie, cât şi de adaptarea lor la valorile morale sociale.
F&r$%re% c&n*t!!n.e! $&r%le se realizează acţionând asupra mai multor componente2 noţiunile şi reprezentările morale, ideile şi concepţiile morale, sentimentele morale, atitudinile morale, convingerile morale, aspiraţiile şi idealul moral al personalităţii. =. Jrigoraş spunea că2 'ără conştiinţă morală şi îndeosebi fără /udecăţile acesteia, elementele moralei s-ar putea imagina ca ceva împietrit şi amorf, ca ceva indiferent. ri tocmai /udecata "şi celelalte elemente ale cugetului moral# este aceea care dă viaţă conştientă principiilor de morală tocmai prin raportarea individualului la general şi prin aplicarea acestuia din urmă la cazurile concrete şi individuale ale vieţii morale ale oamenilor...fără rolul activ al personalităţii, morala ar fi ineficientă şi inoperantă, iar comportamentul s-ar menţine în afara aprecierii morale, astfel /udecata morală este încadrată în conştiinţa morală a personalităţii' "17G0, pp.1I-1IG#. Halande "17DG# defineşte conştiinţa morală ca fiind acea proprietate a spiritului de a afirma /udecăţi normative spontane şi imediate cu privire la valoarea morală a anumitor acte 09
determinate. ând această conştiinţă se aplică actelor viitoare ale agentului, primeşte forma unei Avoci' care comandă sau interzice; când se aplică actelor trecute, se traduce prin sentimente de bucurie "satisfacţie# sau durere "remuşcare#.
N&r$ele s! "%l&r!le $&r%le "punctualitatea, ordinea, disciplina în muncă, politeţea, sinceritatea etc.# reprezintă cerinţe e+terne, ele îi sunt pretinse omului de către o voinţă e+terioară lui. rin educaţia morală, aceste norme e+terioare trebuie transformate în valori interioare, adică în cerinţe pe care copilul "individul# le preţuieşte, iar în final şi le autodictează. )n acest drum lung şi anevoios, primul obiectiv care trebuie realizat este conştiinţa morală, iar procesul specific care i se consacră are denumirea de instruire morală. 4upă =.$oman "178G# aceasta are trei dimensiuni2 - cognitivă " educaţii fac cunoştinţă în mod sistematic cu normele 5 valorile#; - afectivă "apreciativă#, prin care situaţia dată este considerată dezirabilă sau reprobabilă, în raport cu aceste norme etalon; - normativă "volitivă# prin care se pretinde ca situaţiile sau acţiunile considerate rele să fie combătute, iar cele considerate bune să fie acceptate. )n instruirea morală este inevitabilă respectarea unui set de reguli de educaţie2 1. (eguli pentru formarea componentei cognitive a conştiinţei morale % prin care se asigură parcurgerea corectă a traseului de interiorizare a valorilor sau normelor, adică pornind de la cunoaşterea concretă spre cea abstractă. a oricare proces de învăţare, instruirea morală trebuie să aibă caracter planificat, sistematic şi continuu. Este foarte dificil de respectat căci dacă în studiul diferitelor materii şcolare suntem a/utaţi de prezenţa manualelor şi programelor şcolare, educaţia morală nu dispune de o anume materie destinată ei, deci nu are la îndemână un instrument de sistematizare. =eşirea din dificultate este posibilă2 odată cu planificarea materiei la diferitele discipline şcolare se va face şi o planificare, privitoare special la instruirea morală, potrivit cu conţinutul lecţiilor şi al activităţilor didactice pe care le folosim în spri/inul ei. rocedând aşa, vom reuşi să conducem pe cei ce urmează a fi formaţi la situaţia de a poseda un veritabil sistem de noţiuni şi reguli morale, care să-i a/ute să /udece şi să aprecieze corect conduita proprie şi pe a celorlalţi. $espectarea particularităţilor de vârstă şi individuale ale elevilor "cei formaţi# este o altă regulă importantă în formarea conştiinţei morale. )n ce privesc particularităţile individuale, vom ţine seamă de diferenţele perceptuale şi de elementele distinctive ale înţelegerii şi interiorizării, deosebiri ale argumentării raţionale profunde şi c!iar înclinaţia spre un mai pronunţat spirit critic sau spre interpretarea moralei din perspectivă religioasă. 0. (eguli pentru formarea sentimentelor morale 0D
(spectul cognitiv nu reprezintă decât un început necesar al formării conştiinţei morale, dar nu este şi suficient. Hui trebuie să i se alăture anumite trăiri specifice, sentimentele morale , care pot /uca adesea rolul de mobiluri interioare ale actului moral. Ele
devin stări de ec!ilibru între individ şi cerinţa morală, stări de acceptare a regulilor sau datoriei morale. omportarea morală zilnică a individului se desfăşoară în acest caz fără dificultăţi, fără un efort special sau o stare de disconfort, pe care o cauzează o obligaţie încă neasimilată de el. (tunci când nu produce sentimente favorizante aplicării ei, rezultatul, cel mai adesea, este respingerea normelor propagate în acest fel. *entimentele morale apar sau se declanşează, numai în contact cu modelele prezentate şi în funcţie de acestea. 4e aici cerinţa ca e+emplele să aibă valoare de mari modele de comportare morală. ( trăi o singură dată o anume stare morală nu este suficient pentru formarea unui sentiment moral. $ezultă regula2 sentimentele morale se fi+ează în conştiinţă prin repetare adică prin retrăirea lor de mai multe ori. (dâncirea sau profunzimea sentimentelor şi statornicirea lor se realizează prin e+plicaţii, obţinându-se în final o intelectualizare a lor, o subordonare a lor faţă de raţiune. (ltfel sentimentele morale pot fi foarte uşor manipulate prin programe sau propagande demagogice, în acest caz, omul acţionează înainte de a gândi, ca în cazul şovinismului, intoleranţei religioase, în general în cazul concepţiilor e+tremiste, prin mi/loace violente, adesea prin distrugere. *entimentele morale devin eficiente şi active, sau c!iar direcţii de viaţă, atunci când elevii sunt antrenaţi în activităţi concrete, care introduc în viaţă "şi conduită# normele e+plicate anterior. . (eguli pentru formarea convingerilor morale (cestea reprezintă nişte factori motivaţionali de cea mai mare profunzime. *pre deosebire de sentimente care se referă la atracţia din lucruri, convingerile se referă la adevărul din lucruri. 4e aceea convingerile ne obligă să acceptăm ceva "situaţie, /udecată, activitate etc.#, c!iar dacă nu ne place, sau ne este defavorabilă. amenii cu convingeri puternice sacrifică averi, situaţii sociale, c!iar şi viaţa, pentru a-şi susţine convingerile. rice convingere se aprinde din convingere. =deile, teoriile, e+emplele folosite în instruirea morală trebuie să reprezinte adevăruri clare, certe. onvingerile fiind în egală măsură de natură afectivă şi raţională, este nevoie ca tot ce prezentăm elevilor să poarte marca unor adevăruri indubitabile. onvingerile devin ferme, statornice, deplin eficiente, prin demonstraţii ştiinţifice sau practice, prin comparaţii, 08
prin observarea şi analiza corectă a fenomenelor. 4emonstraţiile false sunt lesne depistate şi în loc de convingeri se obţin reacţii de respingere.
F&r$%re% c&n#u!te! $&r%le înseamnă acţiunea corelată asupra următoarelor structuri comportamentale2 deprinderile şi obişnuinţele morale, voinţa morală, caracterul moral. onduita morală reprezintă o manieră de a ne comporta, în bine sau în rău, acţiunea umană, condusă mintal şi reglată de conştiinţa morală, care uneşte organic faptele psi!ice cu faptele de comportament. onduita morală este criteriul principal de apreciere a valorii morale a fiinţei umane. onştiinţa morală este e+presia culturii morale; trecerea culturii morale subiective în manifestări morale concrete constituie trecerea de la conştiinţa la conduita morală "3oise, ., ozma, ., 177D, p.1@#. Vt. Rârsănescu considera că aceasta urmăreşte a-l determina pe individ să vibreze pentru valorile şi regulile de viaţă ale unei societăţi. 6 D!n sc&'ul $ult!'lu %l e#uc%.!e!,
e#uc%.!% $&r%l( %re $en!re% s(-7 3$'l!ne%sc( 'e cel $%! 3nse$n%t *! $%! )reu5 c%r%cterul $&r%l s%u *leu!re% &$ulu! 'entru % ! 'us 3n c&n#!.!% #e % ser"! "%l&%re% 2!nelu!6 "179, p.@0D#. Educaţia morală nu se poate rezuma numai la formarea conştiinţei morale, cu componentele ei cognitive, afective sau motivaţionale. u tot imboldul spre acţiune al sentimentelor şi convingerilor morale, când acestea nu sunt destul de puternice, conştiinţa morală rămâne la un nivel strict subiectiv, adică la nivelul bunelor intenţii. 4e aceea sunt necesare şi alte măsuri educative, pentru trecerea culturii morale subiective în manifestări concrete, adică în conduită permanentă. 4eci, pentru reuşita deplină a educaţiei morale, instruirea morală sistematică trebuie dublată de formarea conştiinţei morale, prin e+ersarea sistematică a normelor morale în activitatea zilnică "familială, şcolară etc.#. )n urma aplicării şi e+ersării normelor şi valorilor morale în propria viaţă trebuie să rezulte componentele de bază ale conduitei morale. ei mai mulţi autori includ în conduita morală realizarea a două componente2 deprinderile morale şi obişnuinţele morale .
0G
% F&r$%re% #e'r!n#er!l&r $&r%le % adică a componentelor automatizate a activităţilor omului. 4eprinderea este un act automatizat "nu automatism#, în sensul că de îndată ce în acea acţiune se produce o abatere de la normal, conştiinţa intervine pentru a o remedia. omponentă a conduitei morale, automatizată prin e+erciţiu, ea este definită şi ca o stare de adaptare la o sarcină sau acţiune dată. *e pot face multiple e+emplificări de deprinderi morale, ele purtând numele regulii pe care o traduc în viaţă2 deprinderea de a fi punctual, de a fi disciplinat, de a colabora, de a se stăpâni, de a persevera în învingerea unei dificultăţi etc. 4eprinderile reprezintă punctul de început al unei conduite stabile. 4e regulă, deprinderile morale se formează greu, pentru că fondul de instincte şi impulsuri primare este mai puternic decât cel care trebuie învins ia formarea deprinderilor de alt fel. 4e aceea se impun câteva reguli. 1. (elaţiile, condiţiile, e!igenţele ce se impun şcolarilor să aibă o mare regularitate în timp, să aibă caracter constant, evident şi ferm . =nconstanţa, capriciile educatorilor în e+igenţele
e+primate faţă de elevi sunt o mare piedică în formarea deprinderilor morale. Ha fel, când o mulţime de sarcini şi critici îi copleşesc zilnic pe elevi, rezultatul este de regulă modest sau c!iar nul. *tatornicia relaţiilor, condiţiilor, cerinţelor când sunt raţionale, dezirabile, realizabile produc mobilizarea energiei şi încredere în educator. Bu se poate concepe activitatea cu un educator care îşi sc!imbă opiniile şi e+igenţele de la o zi la alta. 0. 0ormularea sarcinilor să fie clară, concisă, precisă, să nu lase loc îndoielii asupra îndeplinirii lor. Bu se teoretizează în momentul formulării unei sarcini; cel mult se dau
îndrumările necesare pentru realizarea ei. 4ar orice sarcină să fie rezonabilă, realizabilă şi controlabilă. *pre e+emplu, a le cere elevilor un lucru de felul 6pentru mâine să repetaţi tot ce am învăţat de la începutul anului6, este ceva din principiu nerezonabil. . ontrolul activităţii elevilor să aibă caracter sistematic să fie însoţit de sesizarea şi corectarea greşelilor , de dreaptă apreciere, iar treptat să fie înlocuit cu autocontrolul. Oom
reţine că un control e+agerat, paralizant, este egal cu ineficienţa, cu lipsa de control.
2 F&r$%re% &2!*nu!n.el&r $&r%le obişnuinţă este o deprindere foarte puternic înrădăcinată, de aceea se şi spune că obişnuinţa este a doua natură. 4eprinderile se manifestă uşor în prezenţa educatorilor şi a părinţilor, deci în prezenţa controlului posibil, dar de îndată ce această condiţie dispare, deprinderile pot fi încălcate. 4e aceea ele trebuie transformate în obişnuinţe de conduita morală. 4eosebirea dintre deprindere şi obişnuinţă morală se constată mai ales când se produce încălcarea unei norme morale. 4acă educatul se află în stadiu de deprindere, el va 07
căuta scuze2 a întârziat din cauza ceasului, a tramvaiului etc. ând însă punctualitatea a a/uns în stadiu de obişnuinţă morală, subiectul trăieşte o stare de suferinţă interioară, fiindcă şi-a încălcat cuvântul dat, a încălcat o normă la care aderase. entru transformarea deprinderilor morale în obişnuinţe morale, trebuie, de asemenea, respectate nişte reguli2 •
4eprinderile de conduită morală să fie repetate timp îndelungat, cu regularitate, deoarece numai reglementările de mare durată şi de mare corectitudine pot deveni obişnuinţe.
•
$epetarea continuă a deprinderilor să fie asociată cu un control inteligent, care nu supără şi nu /igneşte, ci sugerează posibilităţile perfecţionării acelei conduite.
•
4eprinderile duc la formarea obişnuinţelor atunci când sunt e+ersate în situaţii reale de viaţă. Bu au valoare formativă e+erciţiile stupide, izvorâte din capricii sau răzbunare, cele cu conţinut sărac sau artificial.
c F&r$%re% c%'%c!t(.!l&r #e % s("4r*! $%r! %cte $&r%le 0 după unii autori# % care depăşesc nivelul deprinderilor şi obişnuinţelor % de aici şi concluzia - conduita morală nu se epuizează în deprinderi şi obişnuinţe. Este adevărat că acestea rezolvă problemele
comportamentului cotidian, făcând fiinţa umană aptă să se integreze în viaţa societăţii în care trăieşte. Oiaţa în societate pune însă în faţa fiecăruia dintre oameni şi probleme de mai mare anvergură şi cu un accent mai grav, care necesită mare simţ de răspundere, capacitate de iniţiativă şi decizie şi c!iar spirit de sacrificiu; probleme care nu pot fi rezolvate doar pe baza deprinderilor şi obişnuinţelor, de e+emplu, războaie, epidemii, cataclisme de felul cutremurelor şi inundaţiilor, toate cu urmări dintre cele mai dezastruoase. Vi acestora trebuie să le facă faţă cineva, altfel societatea însăşi ar fi în iminenţa de a se dezintegra. (cesta ar fi nivelul cel mai înalt al conduitei, care ar implica trăsături de caracter puternice, având la bază esenţialmente detaşarea totală de egoism şi frică, nivel care ar consta din 6trecerea de la o adaptare ce se manifestă mai mult automatizat, la una fondată predominant pe raţiune, marcată de căutarea soluţiilor optime6 "$oman, =., 178G, p. DG# şi, am adăuga noi, de capacitatea de renunţare la sine. *e consideră că aceste eventualităţi sunt destul de puţin frecvente pentru fiecare individ luat separat, dar posibilitatea rămâne, de unde şi necesitatea ca oamenii să fie pregătiţi şi în acest plan, atât ca profesionişti "efective de personal sanitar, militari, scafandri, cascadori# cât şi ca simpli membri responsabili ai unei comunităţi. 6ormarea acestei capacităţi încă din şcoală este indispensabilă pentru a preveni mai târziu rutina şi îngustimea morală, la care pot conduce deprinderile şi obişnuinţele, când
I
nu sunt suficient îmbinate cu raţiunea6"=bid.#. a acest obiectiv să fie realizabil, pedagogii recomandă anumite reguli de urmat2 -
să oferim elevilor mereu e+emple, idei, teorii şi activităţi care dezvoltă simţul datoriei, al iniţiativei şi al răspunderii personale;
-
să favorizăm elevilor întâlnirea ideatică cu evenimente mari în semnificaţie, pe baza cărora sa-şi formeze convingeri profunde şi durabile;
-
să dezbatem cu elevii mari cazuri de conştiinţă morală, care să-i determine la reflecţii asupra sensurilor ma/ore ale vieţii. (tât în practica şcolară, profesională, formatorii trebuie să încura/eze conduita morală a viitorilor profesionişti "Minetoterapeuţi#. regătirea lui constă în prelucrarea fizică, intelectuală cât şi morală, rezultatul relaţionării acestor componente fiind conduita Minetoterapeutului manifestată în activitatea sa profesională, în viaţa personală cât şi în viaţa socială. *ubscriem, în acord cu F.4. (iMen "1790#, patru nivele ale discursului valorizator în plan etic2 e+'res!"-e"&c%t!", $&r%l, et!c şi '&st-et!c sau u$%n
N!"elul e+'res!" e"&c%t!" onstă în utilizarea e+presiei faciale înlocuind verbalizarea evaluativă "e bine, e rău#. (cest nivel este unul emoţional, legat direct de situaţii, fără posibilitatea detaşării. )n modul de comunicare a antrenorilor cu sportivii, această modalitate de evaluare este prezentă într-o mare măsură, concretizându-se în transmiterea sentimentelor, empatizează, încura/ează anumite conduite şi dezaprobă altele.
N!"elul $&r%l (iMen, evidenţiază două aspecte ale nivelului moral2 cerinţe factuale şi reguli sau standarde morale, ceea ce înseamnă că domeniul evaluării include aspecte afective şi conative care nu se reduc la operaţii strict cognitive. (precierile la adresa unui individ că e bun sau că prin intermediul lui se poate a/unge la o situaţie ce se cere rezolvată, înseamnă că se acţionează la nivel moral. ormatorul "profesor, prof.Minetoterapeut, medic, etc.# trebuie să ştie să evalueze transmiterea informaţiilor pentru că logica predării este o logică a administrării valorilor. (stfel, finalitatea transmiterii acestor informaţii se concretizează în conduita Minetoterapeuţilor în activitatea pe care o vor desfăşura cât şi în viaţa socială.
N!"elul et!c s%u %l e"%lu(r!! n&r$%t!"e Ha acest nivel se pun în discuţie regulile sau standardele de interferenţă valorică. Boile principii definesc o nouă ordine a valorilor. )n procesul de predare-învăţare, profesorii trebuie să aibă competenţa /ustificării unor obiective pedagogice şi să propună un nivel al 1
prescripţiilor compatibil cu situaţiile variabile ale instruirii. ormatorii, în procesul de pregătire vor conştientiza viitorii Minetoterapeuţi privind regulile şi normele etice impuse de regulamentul instituţiei, cât şi regulile impuse de &fair-plaL-ul' comportamental în cadrul activităţii profesionale.
N!"elul '&st-et!c sau %l %n)%=%$entulu! e+!sten.!%l )n acest conte+t, individul conştientizează trăirile prin ceea ce face sau &trebuie' să facă. roblema educaţiei în general şi cea privind educaţia morală în special, presupune iniţierea oamenilor în normele etice care să-i a/ute să a/ungă la atitudini, trăiri, conduite de care să răspundă. rice moralitate constă într-un sistem de reguli ce impun respectarea unor norme morale. Vi în procesul de formare se urmăreşte să se facă trecerea de la !eteronomie "norme 5 legi impuse de alţii#, socionomie "normele 5 legile impuse de societate# la autonomie prin impunerea propriilor reguli. Feteronomia reprezintă moralitatea e+ternă, finalitatea ei fiind libertatea, moralitatea ca responsabilitate individuală. *ocionomia apare când /udecăţile sunt formate şi modelate prin relaţionare cu alţii, la nivel social. "ucoş, 0II0, p.D7#. Este adevărat că datorită structurării activităţilor sportive "sport de mare performanţă, sport de performanţă, sport de masă % sportul pentru toţi, sport pentru persoane cu dizabilităţi, educaţia fizică şcolară# realizarea obiectivelor educaţiei morale sunt îndeplinite diferenţiat. )n sportul de performanţă şi mare performanţă, sportivul îşi formează reguli morale care sunt prezente în competiţia sportivă şi antrenamente, cât şi în viaţa socială a sportivului. )n acelaşi timp, specificăm că e+istă şi e+cepţii, sunt şi sportivi ce nu se pot adapta unor norme cerute de competiţie, ceea ce se transpune, după cum menţionam, şi în viaţa lor socială. ât priveşte conţinutul educaţiei morale vom considera opinia lui $. Fubert "17D9, p.@1D urm.# ca fiind esenţială; vom conc!ide că elementele de conţinut al educaţiei se concentrează în /urul a trei categorii de norme, valori, atitudini2 cu privire la propria persoană, cu privire la alţii "văzuţi ca indivizi şi grupuri#, cu privire la societate - ca entitate dincolo de limitele şi durata vieţii individuale.
C&n.!nutul #!$ens!un!! $&r%l - et!ce !$'l!c%te 3n c&n#u!t% >!net&ter%'eut!l&r 3orala cuprinde, pe lângă reguli sau norme, şi valori morale, care reprezintă nişte însuşiri dezirabile sau virtuţi morale, cum ar fi, caracterul moral, în calitatea sa de cea mai 0
cuprinzătoare valoare de acest fel. El circumscrie o pluralitate de valori mai concrete, ca2 dorinta de a face bine, cultul datoriei, ordinea vieţii şi disciplina muncii, cultul perfecţiunii proprii "cf. Rârsănescu, Vt., 179, p.@1-@0#. alităţile morale şi etice reprezintă o distincţie valorică a omului care îl apropie de grup, de societate, de oameni. )n conduita profesorului se regăsesc convingeri morale, trăsături ale voinţei morale, sentimente morale. C% tr(s(tur! %le c%r%cterulu! $&r%l,
c%l!t(.!le $&r%le se #!st!n) 'r!n c&nst%n.(, e#uc%2!l!t%te *! 'r!n re'et%2!l!t%te% l&r 3n %cte Efortul de însuşire a calităţilor morale se impune, pe de o parte, prin faptul că ele se fi+ează prin conflict cu însuşirile şi tendinţele biologice sau cu cele egoiste, iar, pe de altă parte, prin aceea că transformarea lor în obişnuinţe şi deprinderi solicită perseverenţă, insistenţă, răbdare, încredere în sine. (cestea apar sub forma calităţilor morale şi etice ce e+primă atitudinea omului faţă de munca cu sinele, faţă de virtuţile generale ale moralei. Başterea calităţilor morale şi fi+area lor are loc în lupta cu defectele, pentru că omul se dezvoltă ca fiinţă socială şi ca personalitate morală însuşindu-şi şi probând nu numai calităţi, ci şi defecte. (stfel, valorile morale decurg şi din confruntarea lor sistematică cu defectele, pentru că nu este posibilă lupta cu perseverenţă în favoarea binelui moral independent de lupta împotriva răului. ( avea o atitudine morală înseamnă a lua măsuri pentru săvârşirea şi aprobarea binelui şi pentru combaterea răului, ceea ce înseamnă depăşirea sinelui prin construirea şi edificarea moralei "Jrigoraş, =., 17G0, p.009-007#.
9<7 M&r%l( $&r%l!t%te - et!c( onceptul de morală se referă la un anumit cod social, la un ansamblu de reguli carora trebuie să ne supunem pentru a fi admişi într-o societate dată. 3orala se referă la acele modele, g!iduri de acţiune interiorizate de către individ care şi le impune nu ca pe o obligaţie ci ca pe o necesitate, prin simplu fapt de a preveni sau a forma parte din &ceea ce este bun'. (şa cum spune >ant2 & /oralitatea este, singură, o demnitate, care poate transforma o fiinţă raţională într#un scop în sine, căci numai prin ea este posibil ca această fiinţă să devină membră legiuitoare într#un imperiu al scopurilor '.
ermenii de etică şi morală au origini diferite "etică % greaca vec!e, morala - latină#. Ha început, ambii termeni desemnau ceea ce ţine de caracter, un anume stil de viaţă, fără a avea o legătură directă cu valoarea binelui. Etica % Et!os "grecesc# X obicei, datină, obişnuinţă
morală % mos, mores "latină# X obicei, datină, obişnuinţă &biceiul' are o valoare colectivă în timp ce &obişnuinţă' are o semnificaţie şi o valoare individuală "morală colectivă şi morală individuală#. )n esenţă, moralitatea înseamnă +n$elep#iunea de a şti să selectezi situaţiile, să alegi întotdeuna binele, c!iar dacă s-ar părea că celelalte alternative de acţiune răspund mai bine şi sunt mai utile dorinţelor şi intereselor proprii. (semănări şi deosebiri între et!c( *! $&r%l(
Punctele 3n c%re c&!nc!# cel&r #&u( c&nce'te5 •
)n ambele cazuri ne confruntăm cu norme, percepţii ce trebuie să fie.
•
3orala reprezintă un ansamblu de norme pe care o societate se responsabilizează de a-l transmite din generaţie în generaţie, iar Etica reprezintă un ansamblu de norme pe care un subiect şi l-a clarificat şi adaptat în propria sa mentalitate.
Punctele #!er!te #!ntre cele #&u( c&nce'te5 •
3orala are o bază socială, este un ansamblu de norme stabilite de societate şi drept consecinţă e+ercită o influenţă puternică în conduita fiecăruia dintre membrii acesteia. )n sc!imb, Etica apare în interiorul unei persoane, ca rezultat al propriei sale reflecţii şi alegeri.
•
3orala este un ansamblu de norme care acţionează asupra conduitei din e+terior sau din inconştient. )n sc!imb, Etica influenţează conduita unei persoane dar din conştiinţa şi voinţa ei.
•
%aracterul a!iologic al eticii . )n cadrul normelor morale se remarcă presiunea e+ternă, în
sc!imb în normele etice se evidenţiază presiunea valorii captate şi apreciate intern aşa cum este. undamentul normei Eticii este valoarea, nu valoarea impusă din e+terior, ci descoperirea internă în reflecţia unui subiect.
D!n cele 're/ent%te %nter!&r, se #!st!n) tre! n!"ele5 N!"elul 7. se reflectă în 1oral!, adică în normele ale cărei origini este e+ternă şi care au o acţiune pozitivă în mentalitatea subiectului.
N!"elul 8 se referă la Eti#a #on#eptual!% care constă în ansamblu de norme care au o origine internă în mentalitatea unui subiect, pot coincide sau nu cu morala primită, dar caracteristica sa ma/oră este caracterul său intern personal, autonom şi fundamentant..
N!"elul 6 este cel al Eti#ii axiologi#e, care este ansamblul normelor originale dintr-o persoană, în urma reflecţiei sale asupra valorilor. @
: Et!c% *! #e&nt&l&)!% 3n 3n"(.($4ntul r&$4nesc )n momentul de faţă învăţământul românesc se confruntă cu o criză a valorilor etice în diferitele sale sfere ierar!ice. *untem în situaţia de a fi obligaţi de a depune eforturi pentru ca sistemul de învăţământ românesc să-şi îndeplinească principalul obiectiv2 0-(/(E *E(-+1234522 6/+E 7 care este orientată în două direcţii principale2 're)(t!re%
'entru "!%.( *! !nte)r%re s&c!%l( *! 're)(t!re% 'r&es!&n%l( Oorbind despre etică în procesul de învăţământ, vorbim despre formare continuă a persoanei umane şi implicit a formării profesionale, cu principii etice adecvate dispunând de norme şi criterii necesare pentru a acţiona adecvat.
?2oate fiin$ele umane e na# li&ere şi egale +n demnitate şi +n drepturi- Ele unt +n(etrate #u ra$iune şi #onştiin$! şi tre&uie ! e #omporte unele fa$! de altele +n piritul fraternit!$ii @"din 4eclaraţia :niversală a 4repturilor mului, adoptată de (dunarea Jenerală a rganizaţiei Baţiunilor :nite la 1I septembrie 17@G#. Educaţia este un serviciu oferit societăţii în beneficiul ei, iar et!c% în cadrul acestui proces reprezintă a+ul central al aplicabilităţii practice în urma procesului educativ legat de binele comun. $ealizarea educaţiei "pregătirea viitorilor specialişti# este strâns legată de o muncă bine defăşurată şi de respectarea drepturilor legitime ale cetăţenilor.
Eti#a e ituia(! la grani$a +ntre 3E4E şi 5REP2- 6n!% merge mai departe de a#etea% #on$in'nd norme şi alori #are in din interiorul fiin$ei umaneEtica este întotdeauna asociată acţiunii directe a unui sistem de valori social acceptat. *tandardele etice diferite rezultă din diversitatea sistemelor de valori. (stfel, diferite segmente ale societăţii, determinate pe baze etnice, culturale, religioase, politice sau profesionale îşi crează sisteme de valori proprii care sunt reflectate în sisteme etice diferite. *istemul de valori dă valoare lucrurilor, atribuie o valenţă particulară, pozitivă sau negativă comportamentelor şi persoanelor, caracteristicilor conte+tuale prezente şi viitoare. *istemul de valori ca şi etică personală sau de grup care împarte lumea în 2!ne şi r(u, %#e"(r%t şi
%ls, #&r!t şi ne#&r!t conduce la diferenţe care vizează îndeosebi modalitatea în care ar trebui e+ercitată puterea în organizaţii şi grupuri, luându-se în considerare etica şi responsabilitatea socială.
I$'&rt%n.% "%l&r!l&r $&r%le 3n !nst!tu.!! *! rel%.!% %ceste!% cu e+ter!&rul 9
Oalorile transpar în comportamente, decizii, sisteme de gestiune şi practica lor. *istemele de remunerare, de evaluare a performanţelor, sancţiunea şi recompensa e+primă valorile pe baza cărora funcţionează organizaţia. )n perspectiva unor sisteme de valori instituţionale şi personale diferite, managerul în domeniul resurselor umane se va confrunta cu probleme etice foarte diverse şi comple+e, deoarece ceea ce este etic pentru unul poate părea lipsit de etică pentru altul. roprietarii, managerii, anga/aţii, colegii şi publicul privesc lucrurile din puncte de vedere foarte diferite. )n e+ercitarea funcţiilor din diverse domenii, cei care deservesc activităţile specifice domeniului vor fi g!idaţi de un cadru ec!ilibrat de valori, după cum urmează2 •
%l&r! #e$&cr%t!ce. ( a/uta, în cadrul legii, să se servească interesul public.
•
%l&r! 'r&es!&n%le.( servi cu competenţă, e+celenţă, eficienţă, obiectivitate şi imparţialitate. bligă persoanele implicate, responsabile de procesul didactic să respecte legea şi să păstreze tradiţia instituţiei. -
trebuie să se asigure utilizarea eficientă a fondurilor publice;
-
înnoirea permanentă a anga/amentului de a servi societatea, îmbunătăţind continuu calitatea serviciilor, inovând pentru a se adapta la noile nevoi crescând eficienţa programelor;
-
trebuie să se asigure transparenţa în instituţie, respectând obligaţia de a respecta confidenţialitatea informaţiilor.
%l&r! le)%te #e et!c( ( acţiona în perspectiva încrederii oferite de instituţiile formatoare. onduita cadrelor didactice din instituţii trebuie să reziste la cel mai minuţios e+amen al societăţii şi a celor care beneficiează de procesul educativ.
%l&r! le)%te #e 'ers&%ne . ace dovada respectului, ec!ităţii şi curtuaziei în raporturile cu cetăţenii şi colegii funcţionari. -
respectul faţă de demnitatea umană şi recunoaşterea valorii fiecărei persoane trebuie să inspire e+ercitarea autorităţii şi a responsabilităţii;
-
valorile legate de persoane consolidează gama completă a valorilor funcţiei publice. ersoanele tratate cu ec!itate şi civilizaţie sunt cele care poartă cel mai mult manifestarea acestor valori in propria lor conduită.
(ceste familii de valori se întrepătrund, e+istând puncte de convergenţă care permit observarea universului de valori al funcţiei publice.
D
*pecialiştii susţin &apărarea valorilor care inspiră principiile şi acţiunile noastre ' şi evitarea corupţiei. (stfel, enumerăm următoarele valori care determină o conduită adecvată în societate cât şi în instituţie2
Onetitatea ) este o atitudine consecventă de anga/ament în sensul acţiunii pe baza principiilor şi pe predispoziţia de a comunica adevărul înainte de interesele proprii, căutând în orice moment binele comun.
Repona&ilitatea % reprezintă voinţa individului de a-şi asuma consecinţele deciziilor sale, urmărind beneficiul societăţii.
Repe#tul % constă în asumarea unei atitudini care să garanteze că acţiunile proprii şi ale altora se desfăşoară luând în considerare drepturile celorlalţi.
7uti$ia ) este voinţa de a da fiecăruia ceea ce i se cuvine acordând acelaşi tratament şi acces fără nici o diferenţiere.
2ranparen$a ) presupune predispoziţia unuia şi a tuturor. Solidaritatea ) acţiunea din partea unui individ asumată pe valori şi principii etice care să o orienteze în favoarea binelui comun. *e spune ca etica se constituie din moral, drept şi convenţionalisme sociale. )n acest sens, o conduită va fi pozitiv etică atât timp cât omul îşi va orienta viaţa conform obiceiurilor sociale şi normelor /uridice în vigoare, şi a căror principii morale, care prin natura lor indică ceea ce este bun, nu rămân doar la stadiul de abstractizare sau cunoaştere, ci sunt concretizate prin ceea ce oferă realitatea.
O c&n#u!t( 3n %c&r# cu et!c% "% ! & c&n#u!t( "!rtu&%s( !rtute% este #!s'&/!.!% c&nst%nt( % suletulu! #e % se c&n#uce 3n %c&r# cu 2!nele *! #e % e"!t% cu t(r!e r(ul Oirtuţile care determină o conduită să fie etică sunt următoarele2
Auteritatea % constă în a duce o viaţă modestă şi în cinste probată. Veridi#itatea virtute care ne conduce spre a ne manifesta şi e+prima ceea ce gândim sau credem.
3oialitatea obligativitatea de a fi fideli şi riguroşi "perseverenţi# în îndeplinirea anga/amentelor şi obligaţiilor, corespunzând cu ceea ce se primeşte afectiv, etc.
2oleran$a respect şi considerare pentru opiniile străine. Bu se cere a aproba greşeala, ci doar, capacitatea de a conveţui cu diferitul "alt mod de gandire, de conveţuire, de principii, etc.#
Spiritul mun#ii înclinaţia de a realiza cu entuziasm şi eficacitate muncile care se întreprind.
8
Pereeren$a fermitatea în îndeplinirea scopurile propuse sau în urmărirea a ceva ce s-a început.
Caritate au fraternitate constă în a ne considera semenii ca pe nişte fraţi. E+istenţa dragostei pentru celălalt care se manifestă prin acţiunile de binefacere şi bunăvoinţă.
Patriotim % relaţie spirituală care ne leagă necondiţionat de patrie. *e manifestă servind cu dragoste şi abnegaţie, adoptând idealurile naţiunii, revendicând gloria sa, iubindu-i tradiţia şi respectându-i simbolurile.
A&nega$ie este un sentiment care ne determină să nu ţinem cont de propriile noastre sentimente sau interese în serviciul patriei, pentru binele comunităţii în general, pentru binele celuilalt.
:8 %l&r!le $&r%le 3n &r!ent%re% 'ers&n%l!t(.!! onform dicţionarului de psi!ologie, "%l&r!le $&r%le constau în modul de a evalua şi de a acţiona individual. $egulile morale sunt acceptate de ansamblul membrilor unei societăţi într-o epocă dată % considerându-se că ele sunt valabile necondiţionat pentru toată lumea, aceste norme fiind incluse în mentalitatea timpului. F.K. ELsencM a conturat, la simpozionul din 17DI cu privire la valorile morale, ideea că, în general, conştiinţa poate dispune de răspunsuri condiţionate, conştiente în copilărie în urma asocierii stimulilor condiţionaţi de teamă şi an+ietate faţă de încălcarea anumitor reguli şi norme morale. eoriile psi!analitice au conturat ideea sinelui ce se află în raport cu lumea e+terioară "*.Rubroff, 17DI#. =ntegrarea valorilor în &sine' este comparabilă cu mecanismele de asimilare şi acomodare descrise de K. iaget. eoria învăţării sociale "(. Randura, $.F. Qaltera, 17D# a considerat că valorile morale se asimilează prin imitaţie "automodelare după alţii# concomitent cu dezvoltarea autocontrolului şi a standardelor morale interiorizate. eoria /udecăţilor morale dezvoltată de K. iaget şi apoi în *.:.( de H. >o!lberg a avut în atenţie forma şi logica faptelor, evaluarea morală şi dezvoltarea înţelegerii regulilor şi a circumstanţelor în care acţionează. aradigma piagetiană, construită pe baza cercetărilor în domeniul psi!ologiei copilului, ce integrează idei ale psi!ologiei începutului de secol "autorul face adesea referire la Rovet sau RaldNin# a avut o influenţă considerabilă nu numai în Europa, ci şi în (merica.
K&;l2er) a consacrat 0I de ani cercetării şi elaborării unei te&r!! % et%'el&r #e/"<(r!!
G
$&r%le, o teorie ce a influenţat enorm cercetarea problemei în *.:.(. >o!lberg identifică trei nivele, iar pentru fiecare nivel câte două stadii "$eboul, ., 1770, pp.19I-191#2 - n!"elul 'rec&n"en.!&n%l "până la 1I ani#, în care caracterul moral al unui act, bun sau rău, ţine de consecinţe2 *tadiul 12 autoritate şi ascultare , ca valori absolute; *tadiul 02 relativism utilitar "este un act bun acela care aduce un câştig şi rău acela care dăunează#; - n!"elul c&n"en.!&n%l "adolescenţa#, în care ordinea socială legală este criteriul moralităţii2 *tadiul 2 intrarea în rol "este bun cel care intră bine în rolul său2 un bun elev, un bun inginer etc.#; *tadiul @2 lege şi ordine "este bună acţiunea care decurge din ordinea stabilită şi regulile care o e+primă#; - n!"elul '&stc&n"en.!&n%l s%u %l $&r%le! %ut&n&$e , în care valorile sunt definite abstract2 *tadiul 92 contractul social "0I-09 ani#; răul ec!ivalează cu nerespectarea legilor stabilite democratic şi lezarea drepturilor celuilalt; *tadiul D2 al principiilor etice universale ; este un stadiu ideal, greu de concretizat. >o!l!erg s-a arătat interesat de consecinţele pedagogice ale teoriei sale şi a căutat să e+perimenteze în şcoli posibilitatea accelerării progresului moral. ( întâmpinat, însă, multe dificultăţi2 autorităţile multor state americane au interzis, pe cale /uridică, practicarea învăţământului moral propus de >o!lberg pe motiv că nu este neutru şi cade în ... îndoctrinareY (baterile de la morală şi valorile ei constituie marea categorie a delictelor şi a conduitelor neadaptate. *imţul moral este o capacitate discriminativă ce se educă şi care creează posibilitatea raportării situaţiilor şi faptelor la valorile morale "Vc!iopu, :.,1778, p.@D1-@D0#. $elaţia individului cu lumea, cu realitatea încon/urătoare, nu este numai o relaţie cognitivă şi5sau pra+iologică, ci şi una preferenţial-evaluativă, a+iologică. Oiaţa şi activitatea noastră sunt călăuzite de anumite valori, de anumite principii generale, socialmente constituite şi instituite, pe care individul le asimilează în procesul socializării şi al formării personalităţii sale. Oamenii tr!ie# +ntr,o lume a alorilor% +ntr,un unier axiologi#% #hiar
da#! nu #onştienti(ea(! +ntotdeauna a#et lu#ru*tudiul valorilor, al genezei, naturii şi funcţionalităţii lor la nivel individual, grupal şi societal, au constituit preocuparea multor cercetători, aparţinând unor domenii "paradigme
7
ştiinţifice# diferite. ilosofi, antropologi, sociologi, economişti etc. s-au ocupat şi se ocupă de studiul valorilor, de locul şi rolul lor în viaţă şi activitatea oamenilor. si!ologia, în general şi psi!ologia personalităţii în special, consideră valorile ca elemente esenţiale ale subsistemului de orientare al personalităţii, cele care împreună cu
atitudinile, dau sens vieţii şi activităţii omului, e+istenţei sale în lume. u privire la gene(a şi natura alorilor e+istă trei tipuri de teorii 5 concepţii2 a.
eorii care consideră că geneza şi natura valorilor depind de subiect "psi!ologism#. Ele se bazează pe ideea că "subiectul are în sine o dispoziţie psihică spre valoare" "(ndrei, 1778, p. 1#. otrivit acestor concepţii, sentimentele "stările
afective# şi voinţa dau naştere valorilor. b.
eorii care susţin că valorile sunt realităţi obiective, ceva ce aparţine lucrurilor, ca proprietăţi ale acestora "realism naiv#. otrivit acestor concepţii, lucrurile, prin ele însele sunt sau au valoare.
c.
eorii care consideră că valorile aparţin unui domeniu distinct al realităţii constituind un univers aparte "univers a+iologic#. Ele nu ţin nici de lucruri, nici de oameni,
ci sunt unităţi obiective şi transcedentale "idealism obiectiv, imanentism#. (stăzi e+istă un acord cvasigeneral că geneza şi natura valorilor rezidă în relaţia funcţională, specifică dintre subiect şi obiect , că valorile apar şi se instituie graţie
corespondenţei dintre nevoile, aspiraţiile şi idealurile oamenilor, pe de o parte, şi obiectele lumii încon/urătoare, apte să le satisfacă pe primele, pe de altă parte. Oom arăta ulterior caracteristicile esenţiale ale valorilor, insistând asupra locului şi rolului lor în structura şi dinamica personalităţii. (m arătat anterior că valorile reprezintă obiectul atitudinilor. 4ar ce sunt valorile? are este locul şi rolul lor în structura şi dinamica personalităţii? um pot ele conferi sens e+istenţei noastre? în cele ce urmează vom încerca să răspundem la aceste întrebări.
C&nce'tul #e "%l&%re. =n limba/ cotidian, noţiunii de valoare îi sunt asociate, în mod frecvent, două idei2 a.
ideea de calitate, de importanţă şi apreciere a unui obiect "lucru, comportament, idee
etc.#. în acest sens valoarea este calitatea atribuită acelui obiect datorită utilităţii lui, a proprietăţii acestuia de a satisface anumite trebuinţe, dorinţe, aspiraţii, idealuri etc., individuale sau de grup; b.
ideea de recunoaştere şi validare socială a unui obiect, în acest sens, valorile sunt
produsul unei /udecăţi sociale, instituindu-se drept criterii şi standarde evaluative,
@I
acceptate şi împărtăşite de ma/oritatea membrilor unei colectivităţi umane căreia îi este proprie o anumită cultură. onceptul de valoare este utilizat în multe domenii, cu semnificaţii diferite. E+istă numeroase definiţii ale valorii care ar putea fi grupate în2 -definiţii cu caracter general, care pun în evidenţă caracteristicile esenţiale ale valorilor; -definiţii care pun accentul asupra relaţiei individ-societate, evidenţiind corelaţia dintre valorile individuale şi cele de grup "sociale#; -definiţii care vizează relaţia dintre valoare şi personalitate, evidenţiind rolul valorilor în structura şi dinamica personalităţii umane.
Valoarea este un concept greu de circumscris printr#o definiţie unică, larg acceptată. 4e aceea, vom recurge, şi de această dată, la identificarea caracteristicilor esenţi-
ale, definitorii ale valorii, punând un accent deosebit pe funcţionalitatea valorilor în cadrul sistemului de personalitate. Oom încerca să evidenţiem, pe de o parte, caracteristicile de stare "structurale# ale valorilor, iar, pe de altă parte, caracteristicile dinamic# procesuale
ale acestora.
Cl%s!!c%re% "%l&r!l&r . 3ultitudinea, varietatea şi diversitatea valorilor e+istente întro anumită societate şi cultură fac aproape imposibilă realiza rea unei clasificări, unanim acceptată a acestora. u toate aceste au e+istat încercări de clasificare a valorilor care, dincolo de caracterul lor nee+!austiv, evidenţiază anumite tendinţe în elaborare unei ta+onomii a acestora. . ndrei "17@9#, luând în consideraţie o vastă literaturi în domeniu e+istentă până la acea dată identifică şapte criterii de clasificare a valorilor, şi anume2 1#
Oalabilitatea valorilor în funcţie de care deosebeşte valori relative şi absolute, subiective şi obiective.
0#
alitatea2 valori pozitive şi valori negative, valori scopuri şi valori-efecte.
# *ubiectul valorilor2 valori proprii şi valori străine sau valori autopatice "centrate pe sine#, !eteropatice "centrate pe altă persoană# şi ergopatice "centrate pe ceva nepersonal2 o idee, constituţie, un produs al minţii#. @#
3otivul aderării la valori2 valori accidentale, tranzitorii şi valori ale persoanei proprii.
9#
biectul valorilor2 valori economice, etice, /uridice, politice, estetice etc.
D#
acultăţile psi!ice vizate2 valori sensibile, sentimentale şi cognitive sau intelectuale. *fera de întindere a valorilor2 valori individuale, sociale şi cosmice. (ctivitatea sportivă este generatoare de valori de diferite tipuri "biologice, estetice, etice, psi!ologice# cărora li se acordă preţuire. @1
8. $elaţia omului cu mediul natural şi social este fundamentală pentru e+istenţa sa. a fiinţa socială, omul are nevoie de alt om, trebuinţa de alţii fiind esenţială pentru devenirea sa. )n activităţile şi relaţiile sale omul se raportează la dezirabilul social, la ceea ce este bine, ceea ce se cade, ceea ce se cuvine. romovarea binelui şi înlăturarea răului este condiţia e+istenţei şi convieţuirii sociale a omului. (vând în vedere aceste lucruri, considerăm că valorile pot fi grupate în trei mari categorii2 1#
%l&r! 'r&es!&n%le - care vizează principii generale despre ceea ce este important şi de preţuit în activitatea profesională a oamenilor.
0#
%l&r! 's!;&s&c!%le - care se referă la criterii şi standarde evolutive, privind relaţiile dintre membrii unei colectivităţi.
#
%l&r! $&r%le - care au în vedere raportarea activităţilor şi a relaţiilor umane la dezirabilul social, la ceea ce este considerat şi acceptat "unanim# ca fiind bun pentru e+istenţa oamenilor. Oalorile au un rol esenţial în orientarea acţiunilor uma ne, în stabilirea obiectivelor şi scopurilor de atins, a strategiilor şi căilor de acţiune. Ele se referă la stări sau moduri de acţiune considerate a fi dezirabile care, interiorizate şi sedimentate în personalitate devin, împreună cu modalităţile atitudinale, elemente componente ale acesteia constituind surse şi motive ale autonomiei persoanei în relaţiile sale cu mediul, cu lumea. Oalorile sunt preferinţe socializate, supraindividuale, promovate şi transmise prin mecanisme sociale. rin interiorizare, ele devin componente structurale ale personalităţii constituind, împreună cu atitudinile, potenţialul acţional al individului. (ctivitatea conştiinţei morale finalizează trăsături constante şi durabile ale fiinţei morale. 4eprinderile şi obişnuinţele morale sunt c&nst%nte ale conştiinţei şi conduitei personalităţii Minetoterapeutului. rin /udecăţile morale "voinţă, sentimente, convingeri şi concepţii#, &forumul nostru spiritual' controlează conştient actele morale; prin deprinderi şi obişnuinţe ele devin acte automatizate având la bază stereotipuri dinamice. .
Actul $&r%l este conştient şi presupune motivele, intenţia, idealul, /udecăţile de valoare, raportarea la norme, sentimentul datoriei şi al responsabilităţii faţă de sarcinile ce trebuie îndeplinite, pe când deprinderea sau !abitudinea este & #omportamentul +nuşit prin
repeti$ie au antrenament şi e def!şoar! +n #one#in$! f!r! reglare #onştient!% ni#i atent! şi ni#i oluntar!% #a urmare a automatimului def!şur!rii- 6n tare normal!% ha&itudinile noatre $e #omportamentul notru #otidian +n #ea mai mare parte a a% dar r!m'n 8la dipo(i$ia9 inten$iei oluntare adaptatie% eli&er'nd #onştiin$a de eforturile de a/utare
@0
permanent!- C'nd #omportamentul nu mai ete de#'t o derulare +n ha&itudini% el deine automat şi rutinat @ "Jrigoraş, =., 17G0, p.108#. 4eprinderile şi obişnuinţele morale reprezintă nu numai un scop al educaţiei morale, ci şi un mi/loc de educare morală, ele fiind una din sarcinile fundamentale ale educaţiei morale.
C%r%cterul presupune şi însumează atitudinile noastre faţă de societate, faţă de ceilalţi oameni şi faţă de noi înşine. 4emnă de luat în seamă este mărturia lui (le+ander leming "descoperitorul penicilinei#2 &(dresându-mă aspiranţilor la gloria sportivă, nu la cea efemeră le-aş spune2 Oreţi să fiţi iubiţi de spectatori, îndrăgiţi de colegi şi de conducători, respectaţi de arbitri? iţi oameni de caracterY (ntrenaţi-vă cu conştiinciozitate; este singurul mod care vă poate duce la acumulările necesare performanţei; nu vă lăsaţi copleşiţi de înfrângeri, suportaţi-le cu demnitate, ele trebuie să vă îndâr/ească, să vă ambiţioneze pentru viitoarele competiţii; bucuraţi-vă de succese, dar evaluaţile lucid; puneţi-i la punct pe cei de rea credinţă care subminează grupul din care faceţi parte; determinaţi-i pe cei superficiali, neserioşi, cu vicii, fie să se integreze total în colectiv, fie să dispară din acesta; acceptaţi sfaturile oamenilor de bună credinţă, alegându-le pe cele care vi se potrivesc; aveţi tăria de a renunţa la unele din plăcerile lumeşti accesibile oamenilor obişnuiţi, dar nu sportivilor de performanţă; ţineţi-vă cuvântul dat, respectaţi pe cei din /urul vostru, iar punctualitatea "calitate a unui om civilizat# să vă caracterizeze în orice ocazie;
:6 Et!c% *! #e&nt&l&)!% >!net&ter%'eut!l&r )n plan psi!ologic, etica - morala interesează condiţiile, atitudinile, /udecăţile de apreciere morală, motivaţia conduitei în ansamblu şi ponderea acordată celor mai sus enumerate în structura personalităţii. )ntr-un sens mai restrâns, domeniul eticii solicită sensul distincţiei dintre bine şi rău, permis şi nepermis. Etica şi morala reglementează relaţiile interumane şi sunt dependente de tipul de societate, ideologie, concepţie despre lume şi viaţă ":.Vc!iopu, 1778, p. 08@#. onform 4icţionarului E+plicativ al Himbii $omâne, #e&nt&l&)!% este o doctrină privitoare la normele de conduită şi la obligaţiile etice a unei profesiuni % profesor, antrenor în cazul nostru, practicarea sportului de performanţă în care sportivul şi antrenorul sunt responsabili de propriile-i conduite "177G, p.08G#. Educaţia trebuie să fie preocupată de armonia dintre dreptul la individualitate şi /udecata morală corectă, confirmarea prin /udecăţile morale a esenţei umane universale a personalităţii. @
)n codul etic se cer calităţi cum ar fi2 cinstea, sinceritatea, principialitatea şi corectitudinea, intoleranţa faţă de minciună, falsitate, ipocrizie; combaterea încercărilor de inducere în eroare trebuie să fie probele de control pentru afirmarea armonioasă în comportamentul uman "Jrigoraş. =., 17G0, p.1I7#. 4imensiunea formării oamenilor, şi mai ales a formării celor ce vor forma pe alţii trebuie înscrisă între priorităţi; se ştie că o societate îşi poate prelungi la nesfârşit agonia dacă nu valorizează corect rolul educaţiei în evoluţia ei ca sistem.
E$'%t!% este una dintre principalele calităţi ale Minetoterapeutilor. )n practică are un rol esenţial, ea mi/locind cooperarea, declanşarea anumitor atitudini la Minetoterapeuti "atitudinea altruistă, oferirea de a/utor necondiţionat#. &3eseria' de Minetoterapeut este una pentru care deontologia este o a doua natură, deontologia civică fiind completată de cea profesională. Etica înseamnă tot ceea ce ţine de conduită în cadrul instituţiilor unde profesorii activează cât şi de respectarea regulamentului propus de aceasta. rezenţa dimensiunilor educaţionale în formarea profesorilor contribuie la îndeplinirea obiectivelor din punct de vedere profesional cât şi formarea personalităţii lor ca indivizi al societăţii.
FACTORI LIMITATII AI ETICII ŞI DEONTOLOGIEI PROFESIONALE actorii care limitează sau împiedică buna desfăşurare a activităţilor sportive pot fi combătuţi prin realizarea unei solide educaţii cu caracter general şi cu precădere cu caracter specific.
7 D!scr!$!n%re% 'r&es!&n%l( *! 3n "!%.% s&c!%l( 4iscriminarea, din punct de vedere etimologic "lat.discriminare X a face deosebire# şi din punct de vedere social, se referă la acea categorie de oameni care sunt izolaţi şi dezavanta/aţi pe motive religioase, naţionale, rasiale, convingeri politice, se+ "femei de bărbaţi# sau alte criterii subiective. 4iscriminarea reprezintă tratamentul diferenţiat aplicat unei persoane în virtutea apartenenţei, reale sau presupuse, a acesteia la un anumit grup social. 4iscriminarea este o acţiune individuală, dar dacă membrii aceluiaşi grup sunt trataţi sistematic în mod similar, aceasta constituie şi un patern social de comportament agregat "3ic!ael Ranton, 177G#. )n @@
ştiinţele sociale termenul face trimitere, în general, la un tratament pre/udiciant, cu efecte negative asupra celui vizat.
D&$en!!le #e #!scr!$!n%re cu'r!nse 3n le)!sl%.!e Hegislaţia interzice discriminarea la anga/are şi în cazul instruirii profesionale pe baza rasei sau originii etnice, orientării se+uale, religiei sau convingerilor, vârstei sau dizabilităţilor. $egulamentele cu privire la discriminarea rasială se referă de asemenea şi la alte domenii cum ar fi învăţământul, securitatea socială, serviciile medicale, accesul la bunuri şi locuinţe. rin lege, împotriva discriminării este prote/ată orice persoană de pe teritoriul :niunii Europene. %e înseamnă discriminarea8
ercetările efectuate au identificat e+istenţa mai multor tipuri de discriminare. )n general, este operată distincţia între discriminarea directă şi cea indirectă "3ic!aela Ranton, 177G#.
5i#riminarea dire#t! apare atunci când tratamentul diferenţiat este generat în mod intenţionat, în timp ce di#riminarea indire#t! apare atunci când acest tratament are la bază o decizie inec!itabilă luată anterior. 4e e+emplu, discriminarea directă este prezentă atunci când două persoane având pregătire egală şi o slu/bă similară sunt plătite în mod diferenţiat datorită faptului că una dintre acestea aparţine unui anumit grup etnic sau de altă provenienţă. 4iscriminarea indirectă apare atunci când cele două persoane sunt plătite în mod diferit deoarece au fost anga/ate în poziţii diferite deşi aveau aceeaşi pregătire. >irs!na 3allicM "1779# propune alte două tipologii, având la bază distincţia între discriminarea intenţionată şi conştientă şi cea neintenţionată, precum şi între discriminarea practicată de indivizi şi grupuri şi cea practicată de instituţii.
rezentăm în acest sens şi alte interpretări. (vem de-a face cu #!scr!$!n%re #!rect( atunci când o persoană este tratată mai puţin favorabil decât altă persoană datorită originii sale rasiale sau etnice, religiei sau convingerilor, !andicapului, vârstei sau orientării se+uale. ofertă de lucru care menţionează &personale cu !andicap nu pot aplica' este un e+emplu de discriminare directă. )n realitate, însă, discriminarea îmbracă forme mult mai subtile. 4e aceea este vizată şi discriminarea indirectă. (ceasta se întâmplă atunci când o dispoziţie aparent neutră, un @9
criteriu sau o practică ce ar putea dezavanta/a indivizii pe baza originii lor rasiale sau etnice, religiei sau convingerilor, !andicapului, vârstei sau orientării se+uale, doar dacă această practică nu este /ustificată obiectiv printr-un scop legitim. :n e!emplu de discriminare indirectă este să se solicite unei persoane care aplică pentru un post să dea un test într-o anumită limbă, c!iar dacă acea limbă nu este necesară pentru acel post. estul ar putea e+clude mai multe persoane care au o altă limbă maternă.
:!r$uirea exual! şi i#timi(area $egulamentele interioare în instituţii şi cele specifice ramurilor sportive interzic
h!r$uirea care are ca scop intenţia de a atenta la demnitatea unei persoane pe motivul originii sale rasiale sau etnice, religiei sau convingerilor, !andicapului, vârstei sau orientării se+uale şi care creează un mediu ostil, de intimidare, degradant, umilitor şi ofensator.
Vi#timi(area este de asemenea interzisă. (cest lucru se întâmplă atunci când o persoană este tratată dur sau diferit faţă de ceilalţi pentru că a făcut o plângere de discriminare sau a a/utat un coleg să facă o plângere.
În#%t&r!r! %le %n)%=%t&r!l&r %.( #e & 'ers&%n( cu ;%n#!c%' (nga/atorii vor fi obligaţi să ofere &amena/ări speciale' pentru candidaţii sau anga/aţii cu dizabilităţi. (nga/atorii trebuie să ia măsurile necesare pentru a permite unei persoane cu dizabilităţi să aibă acces la un loc de muncă sau la instruire, dacă acest lucru nu presupune o sarcină disproporţională pentru anga/ator. &amena/are rezonabilă' poate include, de e+emplu, punerea la dispoziţie a unui scaun cu rotile, adaptarea programului de lucru, a ec!ipamentului de birou sau, simpla redistribuire a sarcinilor între membrii ec!ipei. entru a determina dacă aceasta este o sarcină disproporţionată, va trebui să se ţină cont de costurile financiare şi altele pe care aceasta le implică, dimensiunea şi resursele financiare ale companiei şi posibilitatea de a obţine fonduri publice sau orice alt a/utor. )n timp ce discriminarea reprezintă o formă de manifestare comportamentală,
pre/ude#ata reprezintă o atitudine negativă faţă de fiecare individ care aparţine unui grup şi care este motivată doar de apartenenţa acestuia la grup "Jordon (llport, 179G#. 4iscriminarea este legată de stere&t!'ur! % care reprezintă componenta negativă a pre/udecăţii "4ora opozzo, !iara Oolpato, 177D#. (cestea reprezentând o structură cognitivă stabilă şi relativ rigidă, a/ută la menţinerea atitudinii negative şi la perpetuarea comportamentelor diferenţiate bazate acestea. :n alt fenomen cu care este relaţionată discriminarea este cel de st!)$%, cei stigmatizaţi devenind mai uşor ţinta tratamentelor diferenţiate. @D
Vtiinţele sociale au oferit o serie de e!plicaţii alternative pentru practicarea discriminării. eoriile care pun accentul pe stratificarea socială arată că discriminarea este & produul tratifi#!rii o#iale &a(at! pe ditri&u$ia inegal! a puterii% tatuului şi &og!$iei
+ntre grupuri ' "Rou!ris, urner, Jagnon, 1778, pag. 08@#. Jrupurile dominante încercă să îşi menţină poziţia apelând la practici de discriminare. ercetările de psi!ologie socială au relevat faptul că membrii grupurilor cu status superior au tendinţa să discrimineze mai mult decât cei ai grupurilor subordonate "ibidem, pag.0G9#. eoria conflictelor reale elaborată de *!erif "179D# susţine că discriminarea apare în condiţiile competiţiei pentru resurse limitate care e+istă între două grupuri. )n acest conte+t indivizii tind să favorizeze membrii propriului grup. altă serie de e+plicaţii oferite pentru discriminare leagă tratamentul diferenţiat, aplicat anumitor persoane 5 grupuri, de identitatea socială. eoria identităţii sociale elaborată de FenrL a/fel "17G1# arată că indivizii au tendinţa să discrimineze în favoarea grupului din care fac parte pentru ca acest grup să obţină o poziţie superioară altor grupuri. (cest fapt conduce la dobândirea unei identităţii sociale pozitive la nivel individual. eoria =nteracţiunii omportamentale, elaborată de $abbie "apud. Rou!ris, urner, Jagnon#, arată că discriminarea în favoarea propriului grup este un lucru pur raţional, instrumental şi economic. =ndivizii au tendinţa să îi favorizeze pe membrii propriului grup şi, deci, să-i defavorizeze pe membrii altor grupuri, pentru a îşi ma+imiza câştigul personal. (locând mai multe resurse membrilor grupului de care simt că aparţin, indivizii se aşteaptă ca şi aceştia la rândul lor să îi favorizeze, conform normelor de reciprocitate. :nul dintre domeniile în care este prezentă adesea discriminarea este sfera serviciilor sociale publice "de e+emplu servicii de asistenţă socială, serviciile de sănătate, serviciile educaţionale, instituţiile destinate să menţină ordinea publică#. 4iscriminarea este prezentă aici datorită puterii discreţionare de care dispun funcţionarii acestor instituţii "3ic!ael HipsML, 17GI#. )n analiza pe care o face asupra relaţiilor dintre funcţionarii instituţiilor publice şi clienţii acestora, 3ic!ael HipsML identifică o serie de situaţii în care pot să apară tratamente diferenţiate la adresa clienţilor şi anumite grupuri de clienţi care sunt potenţial favorizaţi. (stfel, funcţionarii vor fi tentaţi să îi favorizeze în distribuirea resurselor pe clienţii care par să aibă cele mai multe şanse de eligibilitate conform criteriilor birocratice. 4e asemenea, birocraţii vor avea tendinţa să îi favorizeze pe cei din interacţiunea cu care pot
@8
obţine o anumită gratificaţie. )n acest caz se află cei similari pe o dimensiune sau alta cu funcţionarii respectivi "de e+emplu etnic sau rasial#.
2ratamentul diferen$iat apare mai ales atunci când e+istă mulţi solicitanţi pentru resursele respective şi nu e+istă un control pentru felul în care au fost atribuite acestea, precum şi în situaţia în care funcţionarii trebuie să !otărască dacă unii clienţi răspund mai bine la tratament decât alţii. )n condiţiile în care munca funcţionarilor publici implică un stres destul de mare, aceştia vor face apel la stereotipuri pentru a îşi simplifica munca şi vor acţiona în conformitate cu acestea. Jrupurile supuse cel mai adesea discriminării şi asupra cărora s-au centrat cele mai multe studii sunt2 minorităţile etnice, rasiale, religioase, grupurile de imigranţi. preocupare aparte a e+istat pentru discriminarea practicată la adresa femeilor. )n ultima perioadă un interes special este acordat studiilor referitoare la discriminarea minorităţilor se+uale, a persoanelor cu abilităţi speciale, precum şi a vârstnicilor. 4omeniile de manifestare a discriminării cele mai investigate au fost sistemul educaţional, piaţa muncii, obţinerea unor locuinţe, etc. (ceste grupuri vulnerabile din punct de vedere social devin vulnerabile şi din puncte de vedere economic "*.3. 3iller, 177D#. ei care sunt ţinta pre/udecăţilor şi a discriminării într-o societate anume vor întâmpina dificultăţi de integrare pe piaţa muncii "nu îşi vor găsi locuri de muncă pe măsura calificării sau vor fi plătiţi la nivel inferior celor care aparţin grupurilor favorizate#, vor avea dificultăţi în obţinerea beneficiilor publice. oate aceste îi fac vulnerabili din punct de vedere economic şi îi includ în categoria grupurilor cu risc ridicat de sărăcie. entru reducerea discriminării au fost dezvoltate o serie de trategii menite să asigure egalitatea de şanse în zonele în care au fost în mod sistematic subreprezentate a persoanelor care fac parte din grupuri supuse în mod tradiţional discriminării. )n *tatele :nite aceste strategii poartă numele de cţiune firmativă, în timp ce în 3area Rritanie sunt cunoscute sub denumirea de Discriminare *ozitivă. (ceste strategii nu presupun o &discriminare inversă', ci au menirea să asigure egalitatea de şanse pentru toţi cetăţenii, indiferent de grupul căruia îi aparţin. 4iscriminarea ozitivă şi (cţiunea (firmativă presupun pe de o parte recunoaşterea dezavanta/elor acumulate de grupurile respective, precum şi dezvoltarea de politici şi de practici care a/ută la depăşirea dificultăţilor " Beil !ompson, 1778#. 4omeniile principale în care s-au focalizat acţiunile strategiilor de eliminare a discriminării sunt piaţa muncii, educaţia şi locul unde locuieşte. @G
C&ru'.!% *! eectele e! 3n "!%.% s&c!%l( orupţia reprezintă folosirea abuzivă a puterii publice, în scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup. a act antisocial, corupţia este foarte frecvent întâlnită în societate şi este deosebit de gravă deoarece favorizează interesele unor particulari, mai ales în aria economică, afectând interesele colective prin2 însuşirea, deturnarea şi folosirea resurselor publice în interes personal, ocuparea unor funcţii publice prin relaţii preferenţiale, înc!eierea unor tranzacţii prin eludarea normelor etico-morale şi legale.
Corup$ia vizează un ansamblu de activităţi imorale, ilicite, ilegale realizate nu numai de indivizi cu funcţii de conducere sau care e+ercită un rol public, ci şi de diverse grupuri şi organizaţii, publice sau private, în scopul obţinerii unor avanta/e materiale sau morale sau unui statut social superior prin utilizarea unor forme de constrângere, şanta/, înşelăciune, mituire, cumpărare, intimidare. rintre c%u/ele care favorizează apariţia corupţiei amintim2 -
slăbirea autorităţii statului datorită ineficienţei instituţiilor acestuia,
-
degradarea nivelului de trai al indivizilor,
-
lipsa unor valori sociale însoţită de alterarea respectării principiilor morale,
-
lipsa unei reforme la nivelul instituţional şi legislativ care să fie în concordanţă cu condiţiile socio-economice. orupţia în funcţie de gravitatea efectelor sale şi de nivelul la care acţionează, se împarte în mica şi marea corupţie.
M!c% c&ru'.!e cuprinde acel sector care nu afectează interesele ma/orităţii indivizilor unui stat. )n această categorie poate fi inclusă corupţia unui cadru medical , a unui funcţionar, etc, care prin deciziile lor favorizează un individ sau grup de indivizi în detrimentul altora, dar acest gen de nedreptate este limitat în timp şi spaţiu.
M%re% c&ru'.!e constă în corupţia la nivel înalt demnitar , etc. (cest gen de corupţie are ca şi carecteristică principală efectul asupra întregului stat şi al indivizilor care îl compun. :rmările acestui gen de corupţie se poate traduce în costuri directe sau indirecte care vor fi suportate într-un final de toţi contribuabilii unei societăţi. enomenul corupţiei nu poate fi caracteristic doar unor forme de guvernare. orupţia este întâlnită atât în societăţile democratice cât şi în cele totalitare "cu orientare comunistă#. 4eşi, e+istă o oarecare tendinţă de a considera un regim autoritar ca fiind capabil să elimine
@7
corupţia, realitatea este că într-un astfel de regim corupţia este parţial limitată, ea regăsinduse în anumite cercuri privilegiate, fiind accesibilă anumitor grupuri de indivizi.
3imitarea fenomenului #orup$iei , stoparea totală a fenomenului este considerată utopică, poate fi obţinută prin mecanismul costurilor . (ceste costuri pot fi pecuniare sau sub forma recluziunii şi au ca idee centrală indezirabilitatea efectuării unor fapte reprobabile datorită costurilor mari pe care trebuie să lă plătească un individ sau grup de indivizi atunci când faptele acestora sunt descoperite. (ccentuând această idee, legiuitorul, din dorinţa de a descura/a un astfel de comportament, a definit corupţia printr-o serie de fapte cu caracter penal. )n $omânia prin Hegea nr.8G50III pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie sunt menţionate trei categorii de infracţiuni2 a# infra#$iuni de #orup$ie2 luarea şi darea de mită, traficul de influenţă, primirea de foloase necuvenite; b# infra#$iuni aimilate #elor de #orup$ie2 stabilirea unei valori diminuate a bunurilor aparţinând operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar, comisă inclusiv în cadrul acţiunii de e+ecutare silită, reorganizare sau lic!idare /udiciară; acordarea de credite sau de subvenţii cu încălcarea legii sau a normelor de creditare; utilizarea creditelor sau a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate; folosirea unei funcţii de conducere într-un partid, sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane /uridice fără scop patrimonial, pentru a obţine foloase necuvenite etc.; c# infra#$iuni +n leg!tur! dire#t! #u infra#$iunile de #orup$ie2 tăinuirea bunurilor provenite din săvârşirea unei infracţiuni de corupţie sau asimilate, spălarea banilor, abuzul în serviciu, bancruta frauduloasă, evaziunea fiscală, traficul de droguri, trafic de persoane ş.a;
9I
CODBL DE ETICĂ ÎN INSTITBŢII ?*istemele de valori sunt reflectate în coduri etice care g!idează comportamentele umane individuale şi de grup sub toate aspectele'. "4.orodeanu, p.1D1, 0II8# odurile de etică şi standardele de conduită reprezintă un aspect comun, dictând comportamnetul aşteptat şi acceptabil de către managerii unei instituţii şi anga/aţi. (cest cod de etică poate fi considerat ca o &busolă morală' în reglementarea comportamentului şi a consistenţei în luarea deciziilor. odul de etică poate acţiona şi ca un ®ulament', dictând parametrii practicilor acceptabile şi negând importanţa emoţiilor şi a intuiţiei modelate de cultură şi de profesie "reud şi >rug, 0II0, citaţi de 3c(uliffe, 0II9, ap.4.orodeanu, p.1D1, 0II8#. 4ar, #e unt #odurile de eti#!; odurile etice constituie un &g!id etic' pentru modul în care oamenii dintr-o instituţie trebuie să acţioneze şi să ia decizii. odurile de comportament reprezintă un ansamblu de principii, norme, ce trebuie respectate şi recomandări care să a/ute membrii unei instituţii să acţioneze corect. odul de comportament se regăseşte în literatura de specialitate şi sub alte denumiri2 cod de etică, cod de conduită, cod de bune practici, crez moral, cod de valori morale. )n instituţiile de învăţământ, odurile de Etică sunt principalele componente ale procesului instructiv-educativ, prin care instituţia îşi determină colaboratorii "anga/aţii# să acţioneze în conformitate cu standardele şi procedurile etice de/a stabilite. Reneficiile aduse instituţiei datorate e+istenţei unui od de Etică2 -
îmbunătăţeşte imaginea instituţiei pe care o reprezintă;
-
defineşte comportamentele acceptate sau acceptabile;
-
promovează standarde de practică;
-
stabileşte un cadru pentru comportamente profesionale responsabile;
91
-
furnizează membrilor instituţiei un etalon pe care să-lo folosească pentru propria evaluare;
-
evită comportamentele incorecte faţă de parteneri, etc;
-
descura/ează &partenerii neloiali';
-
a/ută la luarea deciziilor în situaţii incerte. recizăm că printr-un cod de etică bine pus la punct se pot manifesta diferite grade de forţă2
-
%odurile de etică 7 pot e+pune un set de valori şi principii de g!idare sau pot fi
folosite pentru a transpune aceste valori şi principii într-un mod în care să pară că &aparţin' sau fac parte din conştiinţa anga/aţilor. (stfel, valorile instituţiei devin valorile anga/aţilor. -
%odurile de practică 7 pot fi folosite pentru a g!ida alegerile, prin oferirea de
baze şi premise pentru alegeri, în acelaşi timp lăsând dec!ise posibilităţile pentru alte decizii; pe de altă parte, acestea pot direcţiona şi guverna alegerile ce urmează a fi făcute, dar cu opţiuni restricţionate. -
%odurile de conduită şi comportament % prescriu ce este şi ce nu este admis a fi
făcut, având posibilităţi limitate în ceea ce privesc alegerile personale. (ceste coduri de comportament "conduită# pot şi folosite interactiv pentru a influenţa şabloanele de gândire şi de acţiune ale persoanelor de decizie dintr-o instituţie şi în particular de anga/aţi. *ubscriem la codul etic publicat de *ocietatea $elaţioniştilor din Zuebec care se inspiră din codurile promulgate de organizaţiile carora le este afiliată2 oţi membrii unei instituţii, companii, etc., se anga/ează să spri/ine idealurile principiilor de conduită enunţate mai /os şi să le considere esenţiale în e+ercitarea relaţiilor publice2 1. ei care sunt implicaţi în relatii publice, vor favoriza în primul rând interesul public si nu vor face nimic care să fie dăunător bunei desfăşurări a activităţii în interiorul instituţiei, colectivitatii sau societăţii şi nu vor susţine nici o persoană să facă acest lucru. 0 - 3embii se vor supune normelor celor mai stricte de onestitate, corectitudine si sinceritate si nu vor difuza cu bună-ştiinţă informaţii false sau înşelătoare. . 3embrii instituţiei vor prote/a destainuirile clientilor sau anga/atorilor săi anteriori, actuali sau potenţiali. @. 3embrii nu vor reprezenta interese în conflict sau în concurenţă, fără consimţământul e+plicit al celor interesaţi, acordat dupa divulgarea totală a faptelor. D. (nga/atul instituţiei se va conforma normelor celor mai stricte ale deontologiei şi practicii în solicitarea clenţilor. (stfel, nu va aborda cu bună-ştiinţă clienţii altui membru decat la rugămintea acestuia. 90
8. 3embrii instituţiei vor spri/ini codul de etică prevăzut şi vor colabora între ei. 4acă un membru are certitudinea că un alt coleg este implicat în practici in/uste sau contrare deontologiei, inclusiv pratici ce încalcă prezentul cod, acesta va informa responsabilii societatii "instituţiei#, pentru ca aceştia să intervină conform regulamentului. odul etic e+pus poate fi adaptat şi altor domenii, încadrându-se aici şi domeniul vast al educaţiei.
M(sur! 're"ent!"e 'entru e"!t%re% 3nc(lc(r!! c&#ulu! et!c %l une! !nst!tu.!!5 - a evita situaţiile compromiţătoare "favorizarea unor elevi în dezavanta/ul celorlalţi, etc..#; - a nu-i apara pe colegii care fac compromisuri "accepta cadouri, etc..#; - a nu lucra pentru organizatii care,ascunzandu-se dupa cauze nobile,nu sunt decat puerile in valoare ale intreprinderilor cu intentii contrare; - a nu considera profitul si avansarea drept unice criterii de acceptare a mandatului. (daptat la sistemul de învăţământ, redăm următorul model de od de Etică
CODBL DE ETICĂ ÎN INSTITBŢII MODEL
5omeniu de apli#are şi o&ie#tie 4ezvoltarea şi afirmarea profesională, evoluţia cunoaşterii şi cercetării, prin respectarea statului de drept şi a drepturilor omului, promovând demnitatea profesională, fac parte din obiectivele strategice ale oricărei instituţii care are ca obiectiv formarea omului. odul de etică cuprinde idealurile, principiile şi normele morale pe care membrii instituţiei de învăţământ consimt să le respecte şi să le aplice în activitatea profesională de convieţuire în interiorul instituţiei şi înafara ei, stabilind standardele de etică profesională pe care instituţia de învăţământ îşi propune să le urmeze şi penalităţile ce se pot aplica în cazul nerespectării acestora. odul de etică instituţională stă la baza aplicării normelor de conduită profesională şi socială şi cuprinde idealuri, principii şi standarde morale, responsabilităţi şi reguli ce privesc instituţia. Bormele de conduită promovate prin codul de etică universitară şi prin regulament sunt obligatorii pentru toţi membrii instituţiei.
9
odul etic urmăreşte asigurarea responsabilităţii cadrelor didactice, personalului nedidactic, elevilor şi a altor categorii care se găsesc în relaţii directe sau indirecte cu instituţia, contribuind astfel la creşterea calităţii procesului de învăţământ. =nstituţiile trebuie să promoveze integritatea instituţională şi respectă demnitatea membrilor săi, urmărind creşterea prestigiului instituţiei şi formarea unui educativ5formative bazat pe cooperare, respect, încredere şi competiţie după reguli corecte.
Prin#ipii generale şi #onduita +n intitu$ii rincipiile de conduită profesională sunt asigurate prin2 libertatea instituţională, autonomia personală, dreptatea şi ec!itatea, meritul, profesionalismul, onestitatea şi corectitudinea intelectuală, transparenţa, respectul şi toleranţa, responsabilitatea, bunăvoinţa şi gri/a.
3i&ertatea intitu$ional! )ntrucât instituţiile de învăţământ sunt un spaţiu care se situează înafara constrângerilor şi presiunilor politice sau de altă natură, membrii instituţiilor sunt prote/aţi faţă de cenzură, manipulări sau persecuţii, prin respectarea responsabilităţii profesionale şi a standardelor ştiinţifice. 3embrii unei instituţii sunt încura/aţi în abordarea critică, parteneriatul intelectual şi cooperarea indiferent de opiniile politice sau credinţele religioase.
Autonomia peronal! =nstituţiile trebuie să promoveze şi să ofere oportunitătăţi pentru ca fiecare membru al instituţiei să poată lua şi aplica decizii privind propria carieră profesională.
5reptatea şi e#hitatea =nstituţiile, prin regulamente proprii, adoptă măsuri pentru egalitatea de şanse în accesul la studii, anga/are sau programe, eliminând conflictele de interese, corupţia şi favoritismul. e această bază, membrii universităţii vor fi trataţi ec!itabil, drept şi corect. =nstituţiile, prin reglementări proprii au obligaţia de a asigura, egalitatea de şanse şi oportunităţi privind formarea profesională, dezvoltarea personală a membrilor instituţiei. 3embrii instituţiilor au obligaţia evaluării şi aplicării obiective a criteriilor referitoare la competenţa profesională prin e+cluderea favoritismului şi a tratamentului discriminatoriu. )n instituţiile de învăţământ sunt interzise orice formă de favoritism sau tratament discriminatoriu prin dezavanta/area persoanelor de un anumit se+, etnie sau legate de relaţiile socio-profesionale, cum sunt 2 organizarea concursurilor şi e+amenelor, selecţia candidaţilor pentru instituţia respectivă, posturile didactice sau nedidactice, modificarea sau încetarea raportului /uridic de muncă, modificări în fişa postului de încadrare etc. 9@
4e asemenea, sunt interzise favoritismele în evaluarea performanţelor profesionale, stabilirea recompenselor, a măsurilor disciplinare etc.
(r.u!re%, sub orice formă, nu este permisă în mediul instituţiilor de învăţământ de orice nivel. *unt condamnate misogismul, rasismul, şovinismul, +enofobia, !ărţuirea se+uală sau comportamentul de corupere se+uală. Este intolerabilă orice activitate5acţiune sau aspect comportamental, din mediul instituţiei de învăţământ sau din afara lui, care aduce atingere demnităţii umane sau deontologiei instituţiei. )n orice instituţie de învăţământ traficul de influenţă, orice formă de corupţie, degradarea morală sunt incompatibile cu calitatea de membru al instituţiei pe care o reprezintă.
Repona&ilitatea profeional! şi o#ial! rogramele şi activităţile instituţiilor de învăţământ sunt şi vor fi orientate către nevoile societăţii, stimulând personalul instituţiei în activităţi şi implicare sub aspectul profesional şi public, respectând standardele etice şi profesionale.
1eritul )mplinirea scopului instituţional este asigurat prin recunoaşterea, diseminarea, cultivarea şi recompensarea meritelor colective şi personale. *unt apreciate ataşamentul faţă de profesie şi studiu, faţă de instituţie, dezvoltarea talentului şi creativităţii, performanţa, eficienţa şi eficacitatea.
Profeionalimul =nstituţiile de învăţământ trebuie să asigure menţinerea unui mediu favorabil pentru învăţământ şi competitivitate. )n acest scop, pot dezvolta programe educaţionale la standarde capabile să conducă la dezvoltarea cunoaşterii, la formarea adecvată a elevilor şi implicit creşterea prestigiului instituţiei. rofesionalismul în instituţii este promovat prin următoarele atribute2 a# autoritate şi competenţă în e+ercitarea profesiei. b# lipsa oricăror forme de amatorism, diletantism sau impostură. c# dedicarea faţă de cariera educaţională, întrucât prestigiul se dobândeşte în timp fără a depinde esenţial de vec!ime. d# necesitatea de a lucra în folosul elevilor5studenţilor, evitând arbitrariul sau tratamentul preferenţial ne/ustificat. e# respectarea standardelor şi e+igenţelor profesionale. f# competiţia loială şi colegială. 99
Berespectarea codului de norme aduce pre/udicii prestigiului profesiei şi comunicării ştiinţifice. )n instituţiile de învăţământ este garantat accesul şi dreptul la studii de calitate. ersonalul didactic şi elevii5studenţii au obligaţia profesională de a cunoaşte evoluţia
•
domeniului în care lucrează şi cercetarea aferentă. =nstituţiile de învăţământ trebuie să stimuleze sc!imburile educaţionale ale cadrelor
•
didactice şi elevilor5studenţilor, ca element al perfecţionării profesionale.
Core#titudinea intele#tual! şi onetitatea =nstituţiile de învăţământ preuniversitar şi universitar îşi apără dreptul la proprietatea intelectuală, iar toţi cei care participă şi obţin rezultate notabile trebuie menţionaţi în spiritul recunoaşterii acestora. nestitatea educaţională % implicată în activitatea educaţională şi dezvoltarea cunoaşterii % facilitează evaluarea corectă a performanţelor elevilor5studenţilor, cadrelor didactice sau a altor anga/aţi, evitându-se înşelăciunea, fabricarea datelor, autoplagiatul şi plagiatul voluntar sau involuntar, includerea unor informaţii profesionale false şi în final, crearea unor avanta/e obţinute fără /ustificare.
2ranparen$a oate instituţiile de învăţământ trebuie să asigure principiul transparenţei tuturor categoriilor de informaţii care se referă la membrii instituţiei, fiind puse la dispoziţie de către conducerea instituţiei.
Repe#tul şi toleran$a )n cadrul instituţiilor de învăţământ se promovează respectarea demnităţii fiecăruia întrun climat liber, în care sunt e+cluse umilirea, dispreţul, ameninţarea sau intimidarea. =nstituţiile de învăţământ aderă la valoarea toleranţei faţă de diferenţele între oameni, între opinii sau credinţe.
San#$iuni
9D
