F otogrammetrie otogrammetrie 2
Cur s 8 – Exploatar ea stereo stereomode modell ul ui
EXPLOATAREA STEREOMODELULUI
8.1 Introducere
Exploatarea stereoscopică a stereogramelor la staţia digitală fotogrammetrică, fotogrammetrică , se poate efectua digital prin digitizarea stereomodelului. Pentru stereorestituţie, se pot utiliza negativele originale sau copii efectuate pe un suport nedeformabil, transparent (sticlă). Înainte de începerea lucrărilor de stereorestituţie, se efectuează operaţiile de verificare şi pregătire a staţiei de lucru, a softmouse-ului de trasare, etc. Se efectuează apoi studiul materialului existent pentru începerea lucrării şi anume: fotogramele reperate, fotogramele fotointerpretate la teren, inventarele de coordonate, descrierile reperilor, reperilor, planuri sau hărţi vechi, vechi , alte materiale complementare şi proiectul de aerotriangulaţie, atlase de semne convenţionale etc., se trece apoi la studiul proiectului de restituţie, la studiul şi asigurarea racordărilor, la definirea şi proiectarea punctelor de legătură. După aceste operaţii se trece la efectuarea orientării orientării exterioare exterioare a stereogramei, care se efectuează în două etape aşa cum ss -a arătat anterior. Se realizează mai întâi orientarea relativă în mod independent sau în serie, determinând elementele de orientare pentru formarea modelului stereoscopic. În cea de-a de- a doua etapă, se realizează orientarea absolută pentru a aduce stereomodelul în sistemul de proiecţie şi la l a scara de stereorestituţie. Stereorestituţia, cuprinde trasarea planimetriei şi altimetriei, fiind completată cu punctele cotate. cotate. În cadrul proiectului de aerofotografiere, trebuie să se ţină cont în definirea scării fotogramelor 1/m f , de asigurarea preciziei de exploatare a nivelmentului, având în vedere că: m z ( a btg )
(8.1)
în care este unghiul mediu de pantă din zona de aerofotografiat. De asemenea, trebuie avut în vedere ca, o foaie de hartă să fie acoperită de două stereomodele indiferent de scara de întocmire a planului sau hărţii. Dacă consideram: 1/m p, scara planului, 1/m f scara fotogramelor, 1/mm scara stereomodelului, 1/mtr , scara de stereorestituţie, între ele avem următoarele relaţii: relaţ ii: r = m p /m f . Dacă valorile lui m p 3. 1, funcţie de p sunt: 2500≤ mp ≤ 25000, atunci valorile r sunt: 2.5< r< 3.1, dimensiunea foii de plan. Pentru scările mici conţinutul informaţional al fotogramei şi interpretabilitatea sa, sunt determinante în alegerea celor două dou ă scări menţionate mai sus. Pentru stereorestituţie se utilizează următoarea relaţie între m p şi m f : m f C mp (8.2) în care coeficientul C poate avea valori între 200 şi 350 , în funcţie de aparatul utilizat, utiliza t, de calitatea fotogramelor sau de indicatori economici. Exploatarea planimetriei şi nivelmentului trebuie să se facă numai numai în interiorul zonei utile a stereomodelului ( fi gura 8.1 ). Punctele de sprijin care în fi gura 8.1 au fost determinate ). 8.1 prin aerotriangu aerotri angulaţ laţie, ie, sau direct la teren, trebuie să fie dispuse astfel încât să asigure racordarea cu stereomodelele vecine. Stereorestituţia Stereorestituţia se efectuează pe baza fotogramelor fotointerpretate la teren, de o mare importanţă fiind şi fotointerpretarea efectuată de către că tre operator la aparat. O fotointerpretare bună bună depinde de: experienţa experienţa operatorului, calitatea fotogramelor, scara fotogramelor. Se recomandă în acest sens utilizarea corespunză toare a filtrelor, iar la preluare, acordarea unei atenţii deosebite condiţiilor atmosferice din timpul preluării preluării şi calităţii filmului utilizat. 39
F otogrammetrie 2
Cur s 8 – Exploatar ea stereomodelul ui
F igura 8.1 - Zona util ă a stereomodelului
F igur a 8.2 - Schiţa din fişa tehnică de
înregistrare a situaţiei planimetrice şi altimetrice a stereomodelului
Rezultate bune se obţin prin utilizarea filmelor color, infraroşu, corespunzător tematicii urmărite şi caracteristicilor fizico-geografice ale terenului aerofotografiat. Se trasează originalul pentru planimetrie pe o foaie de plan, iar altimetria pe o oleată, în mod separat şi se completează cu puncte cotate. 8.2 Trasarea planimetriei
Pentru efectuarea acestei operaţii se consultă fotogramele fotointerpretate la teren, atlasul de semne convenţionale pentru scara de exploatare, schiţe sau ridicări topografice efectuate la teren cu ocazia fotointerpretarii. Se verifică punerea în scară a stereomodelului precum şi orizontalizarea sa. La punerea în scară nu sunt admise abateri mai mari de 0 .2 mm faţă de poziţia planimetrică a reperilor raportaţi pe originalul de stereorestituţie. Situaţia planimetrică trebuie consemnată în carnetul de restituţie al planşei respective ( fi gura 8.2 ). Pentru trasarea elementelor de planimetrie se urmăreşte detaliul de trasat cu marca de măsurare în contact stereoscopic cu stereomodelul. Detaliile punctiforme se punctează în stereomodel, poziţia mărcii de măsurare reprezentând punctul în care se inserează semnul convenţional respectiv. Se completează originalul de stereorestituţie cu datele culese la teren, dimensiuni la poduri, canale etc., date trecute pe fotogramele fotointerpretate. Detaliile care nu se văd în stereomodel (conducte subterane, construcţii apărute dupa fotografiere, limite administrative, etc.), trebuie ridicate la teren şi se vor raporta pe originalul de stereorestituţie, conform schiţelor efectuate la teren. Detaliile din stereomodel sunt reprezentate la scar ă în funcţie de scara de restituţie, prin semne convenţionale de poziţie (stâlpi de telefon, guri de canal, etc.) sau prin semne convenţionale simbolice (categorii de pădure, etc.). În final, se recomandă a se verifica dacă în timpul lucrului nu s-a stricat orientarea exterioară, prin punctarea şi controlul situaţiei planimetrice înscrise în carnetul aparatului. În încheiere, se face verificarea fidelităţii reprezentării detaliilor planimetrice trasate prin stereorestituţie, direct la teren prin metode topografice, dar şi verificarea preciziei de trasare a detaliilor de planimetrie şi completarea lor. Precizia determinărilor punctiforme. Precizia determinărilor punctiforme se referă la precizia punctării în X şi Y precum şi la precizia de citire a cotelor. Precizia punctării în X şi Y este în funcţie de scara fotogramelor , este constantă în imaginea cu geometrie constantă şi este puţin influenţată de tipul camerei de preluare, pentru aceeaşi scară a fotogramelor. Precizia este mai mare în punctele presemnalizate decât în punctele de detaliu identificate în stereomodel care pot mai mult sau mai puţin definite. Precizia trasării detaliilor planimetrice. Precizia trasării detaliilor planimetrice este mai slabă decât precizia determinărilor punctiforme şi depinde în mare măsură de coeficientul de transformare de la mm la mtr , raport care poate merge până la 1/8 in cazul scărilor mari. La stabilirea acestui raport, ţinând seama şi de interpretabilitatea imaginii , trebuie avută în vedere asigurarea preciziei grafice a planului care este de 0.2 mm. 40
F otogrammetrie 2
Cur s 8 – Exploatar ea stereomodelul ui
8.3 Trasarea nivelmentului
Se verifică orizontalizarea stereomodelului, iar diferenţele constatate între cotele citite în stereomodel şi cele din teren înscrise pe planşa de stereorestituţie, se trec în carnetul de restituţie şi se marchează şi pe schiţa din carnet. Se verifică de asemenea situaţia planimetrică. Trasarea curbelor de nivel presupune o experienţă de lucru din partea operatorului, precum şi o întelegere a formelor de relief ale terenului de către acesta. Pentru trasarea curbelor de nivel se introduce cota curbei ce dorim să o trasăm şi din acest moment nu se mai acţionează asupra dispozitivului care aduce mar ca pe sol. Se deplasează marca de măsurare în stereomodel până ce aceasta vine în contact stereoscopic cu stereomodelul. În acest moment se comandă inregistrarea prin digitizare dinamică a punctelor de -a lungul curbei de nivel care este urmărită cu marca de măsurare în stereomodel. Astfel, se urmăresc formele de relief cu marca de măsurare în contact permanent cu stereomodelul, p ână ce aceasta ajunge la marginea stereomodelului sau curba de nivel se închide, dup ă care se revine în zona de plecare pentru trasarea curbei următoare. Se recomandă a se trasa curbele în acelaşi sens. În zonele acoperite cu diferite culturi, se măsoară înălţimea medie a culturilor şi se modifica cota de la dispozitivul micrometric, curba trasându-se deplasând marca de măsurare peste cultură. Curbele de nivel sunt completate cu puncte cotate în punctele caracteristice ale reliefului: văi, vârfuri de deal, sau în puncte planimetrice de orientare. Densitatea acestor puncte este funcţie de scară planului, astfel normele impun o densita te de 3 puncte/dm2 pentru scara 1:5 000 şi de 6 puncte/dm 2 pentru scara de 1:10 000. În zonele plane, trasarea curbelor de nivel nu este semnificativă. În acest caz, se citesc puncte cotate într -un caroiaj, funcţie de scara planului şi apoi se interpolează curbele de nivel. Completarea nivelmentului prin lucrări de teren este o necesitate. În zonele muntoase, unde panta este mai mare de 45 0 se aplică semnele convenţionale corespunzătoare. În zonele cu alunecări de teren, sau pe haldele de steril curbele se trasează întrerupt. Ultima etapă în trasarea nivelmentului prin stereorestitutie este verificarea şi completarea la teren, prin măsurători topografice. Şi în acest caz distingem precizia determinărilor punctiforme şi precizia de trasare a curbelor de nivel . Precizia determinărilor punctiforme. Determinările punctiforme se efectuează la citirea punctelor cotate, precum şi la citirea reţelei de puncte în cazul terenurilor plane, pentru interpolarea curbelor de nivel. Precizia determinărilor punctiforme, care sunt determinări statice, este proporţională cu înălţimea de preluare şi este funcţie de tipul camerei de aerofotografiere: cameră cu unghi de câmp normal, mare sau de foarte mare deschidere. Este de asemenea funcţie de calitatea fotogramelor. Precizia trasării curbelor de nivel. Trasarea curbelor de nivel este un proces dinamic. Această precizie este dată de relaţia (8.1) fiind în funcţie de panta terenului. Coeficientul a (coeficientul se referă la precizia de măsurare altimetrică) . Coeficientul b = ± 0,1 mm pentru fotograme la scară mare şi b= ± 0,2mm pentru fotograme la scară mică (coeficientul se referă la precizia planimetrică de urmărire a curbei). La trasarea curbelor de nivel precizia de urmărirea a curbelor se poate considera în general data de relaţia (8.3) unde H este inalţimea de zbor. m z 0.25% H (8.3) În cazul ur măririi profilelor în stereomodel, care este un proces dinamic de determinare a cotelor, utilizat pentru efectuarea ortofotoredresăr ii sau digitizării stereomodelului, precizia altmetrică depinde de viteza de urmărire a stereo modelului şi de panta terenului. Curbele de nivel normale şi principale se trasează în acelaşi sens după care se trece la trasarea curbelor intermediare şt ajutătoare. Se verifică racordarea cu planşele vecine şi se definitivează lucrarea. La încheierea trasării se verifică situaţia din carnetul de lucru, în ceea ce priveşte planimetria şi altimetria. După stereorestituţie se impune verificarea la teren a planşei, efectuarea diferitelor completări, (detalii care nu au putut fi trasate la aparat). Planşele astfel rezultate constituie originalul de întocmire pentru planul sau harta ce se întocmeşte. 0
41