Conditia omului de geniu in "Luceafarul" de Mihai Eminescu Dupa 1880 acest poem ramas în manuscris va fi prelucrat în cinci variante si transformat întrun cîntec liric în care povestea mai veche trnsformata si aceasta devine pretextul alegoric al unei meditatii romantice, filosofice asupra geniului, dar si asupra conditiei omului ca fiinta sfîsiata de contradictii. Poemul Luceafarul este un poem romantic pe tema destinului destinului omului de geniu. Poemul se desfasoara desfasoara pe un vag fir epic într-o într-o suita de metafore metafore si simboluri simboluri prin care se sugereaa sugereaa idei filosofice. !ste deci în egala masura un poem de dragoste si un poem filosofic. Pentru Pentru a releva conditia conditia geniului geniului nefericit nefericit , însingurat însingurat , "ihai !minescu !minescu asimileaa asimileaa si transforma în simboluri lirice antinomiile din filosofia shopenhaueriana referitoare la omul superior si la cel comun . #eniul este înestrat cu inteligenta , obiectivitate , capacitatea de asi depasi sfera , aspiratia spre cunoastere , posibilitatea de a se sacrifica în vederea atingerii unui idea , manifesta o adevarata vocatie pentru viata traia în solitudine .$mul comun este sociabil, se caracterieaa prin instinctualitate , subiectiviate , incapacitatea de a-si depasi conditia , vointa de a trai , dorinta de a fi fericit. Despre sensurile poemului Luceafarul au vorbit multi critici, dar cea mai buna interpretare a poemului o da însusi !minescu. Poetul facea o însemnare pe marginea unui manuscris aratînd ca %în descrierea unui voia& în 'arile (om)ne germanul * +*unish povesteste legenda Luceafarului. ceasta este povestea. ar întelesul alegoric ce i-am dat este, ca, daca geniul nu cunoaste nici moarte si numele lui scapa de noaptea uitarii, pe de alta parte aici pe pamînt nici capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. !l n-are moarte, dar n-are nici noroc. "i s-a parut ca soarta Luceafarului din poveste samana mult cu soarta geniului pe pamînt si iam dat acest înteles alegoric.% Din acest punct de vedere Luceafarul este o alegorie pe tema romantica romantica a locului geniului în lume. stfel înseamna ca povestea, persona&ele si relatiile dintre ele nu sînt decît o suita de personificari, metafore si simboluri care sugereaa idei, conceptii, atitudini iesite dintr-o meditatie asupra geniului vaut ca fiinta nefericita si solitara opus prin structura omului comun. ceasta viiune romantica asupra geniului este puternic influentata de filosofia lui /chopenhauer. Dupa ce a încercat încercat sa sa construias construiasca ca în &urul &urul temei temei oferite oferite de *unisch *unisch un poem poem filosofi filosoficc de mare amploare , el a restr)ns semnificatia meditatie sale si-a umaniat persona&ul , fac)ndul un simbol al geniului , al g)nditorului , si-si imagineaa destinul propriu dupa modelul acestei permanente a astrului , indiferent si rece. ici , pe pam)nt geniul va fi deci solitar, indiferent , dar înaltat prin suferinta lui la nemurire. $ interpret interpretare are a poemului poemului Luceafarul Luceafarul socoteste socoteste aceasta aceasta creatie ca un poem al %vocilo %vocilor% r% poetului sau un poem al mastilor în sensul s ensul ca poetul se proiecteaa în diferite ipostae lirice. stfel !minescu !minescu s-a imaginat imaginat pe sine în primul rînd în Luceafarul Luceafarul sau 2perion, 2perion, geniul care cauta suprema clipa de fericire fara sa fie înteles si ramînînd la locul sau separat de societatea din &ur. !minescu s-a imaginat însa si în chipul lui 3atalin. Pamînteanul obisnuit care traieste din prima clipa a dragostei.
Partea urm4toare cuprinde borul luceaf4rului spre 3reator este un bor simbolic, mental, av)nd semnificatia a&ungerii geniului la constiinta sa de nemuritor. 5borul înseamn4 deci constientiarea de catre 2perion a conditiei sale superioare 6 geniale. 5borul are loc din finit în infinit %7n cer de stele dedesubt, Deasupra-i cer de stele Parea un fulger ne-ntrerupt (atacitor prin ele.% 2perion a aspirat la o comunicare prin iubire cu oamenii obisnuiti, dar acest lucru, nefiind posibil, el a&unge la o întelegere superioar4 a conditiei sale de geniu nemuritor, contempl)nd lumea în dialectica relativului cu absolutul %3e-ti pasa tie, chip de lut, Dac-oi fi eu sau altul 9raind în cercul vostru str)mt :orocul va petrece, 3i eu în lumea mea ma simt :emuritor si rece.% ;ersurile exprima amaraciunea, deamagirea omului superior, ne)nteles de oamenii obisnuiti. 3on&unctia adversativ4 %ci% exprima opoitia fundamentala dintre geniu si oamenii obisnuiti.%:emuritor si rece%sugerea4 însingurarea orgolioas4 +m)ndra a geniului. semenea întregii creatii eminesciene, si acest poem are un substrat filoofic problema geniului este tratata conform filoofiei lui /chopenhauer, dar poetul intervine creator în conceptia filoofului german, înestr)ndu-si personaul cu o extraordinara capacitate afectiva6 borul luceafarului si descrierea universului cosmic cuprind numeroase idei filoofice6 "ihai !minescu îmbina o conceptie statica despre lume specifica filoofiei indiene cu conceptia dialectica a lui oegel6 setea de iubire a geniului este tratata si ea prin conceptia filoofica a lui oegel ca o dorinta a geniului de a a&unge la sine însusi prin reflectarea în alta fiinta. Problema geniului este privita din perspectiva filoofului /choppenhauer, potrivit careia, cunoasterea lumii este accesibila numai omului de exceptie, capabil sa depaseasca sfera subiectivitatii, sa se depaseasca pe sine, înalt)ndu-se în sfera obiectivului.
