The following pdf document is an e-book version of Fire Your Pastor: The Hope of a Lost World published by Big Fish Publishing Inc. You are hereby granted permission to distribute this publication as long as it is distributed free of charge and unaltered. If you would like a printed copy you can obtain one through www.BigFishBooks.com,, www.FireYourPastor.org , www.BigFishBooks.com or any major bookstore. The author and publisher hope this free distribution of this electronic form will be a blessing to you. Concediază-ţi pastorul pastorul
Speranţa pentru o lume pierdută De Lonnie Wibberding Dedicaţie Această Această carte este dedicată dedicată celor care doresc să facă tot ce pot pentru a vesti pe Isus oamenilor Acknowledgements Seldom is any accomplishment the work of one man. This book is no exception. I’d like to especially thank the following individuals that have contributed to my development and therefore to this project. Some gave me an example of self-sacrificing mission. Others created an environment where I could minister. Still others challenged ch allenged my thinking. Many thanks to: Jim Kincaid Ray Hartwell Barry Tryon Tamyra Horst Bill Peterson Russell Burrill Milton Adams Peter Roenfeldt Cuprins Acknowledgements.......................... Acknowledgements............ ........................... ........................... ........................... ............. Introducere...................... Introducere.................................... ........................... ........................... ........................... ................ ... Capitolul 1 Cum să devii d evii sărac mâncând gogoşi ……............. ……............. Capi Ca pito tolu lull 2 Prot Protej ejar area ea câşt câştig igur urililor or mici mici şi pier pierde dere reaa celo celorr mari mari,, sau sau para parabo bola la talanţilor................... talanţilor................................. ..................
Capitolul 3 Cum am pierdut vaporul sau întrebarea celor 98%.28 Capitolul 4 Obiecţii, sau de ce ar trebui să ne îngropăm talanţii .Capitolul 5 How to Do Church Without a Pastor. ..................51 Capitolul 6 How to Get Rid of Israel’s King. ......................... .........................61 61 Capitolul 7 A Final Word To Those About to Be Fired. ........ Anexa A....................... A.................................... ........................... ........................... .......................... ............. Anexa B........................ B...................................... ........................... ........................... ......................... ........... Anexa C........................ C..................................... ........................... ........................... ......................... ............ Introducere Sper ca vă va face plăcere sa citiţi aceasta carte. Când o veţi termina de citit poate că vă veţi simţi o persoană care s-a dus la biserică cu regularitate, a dat zecimea, a ajutat biserica, biserica, si într-o bună zi descoperă că se ducea la o biserică biserică pe care Dumnezeu Dumnezeu nu a pus-o deoparte ca fiind sfântă. Aşa cum va imaginaţi, ar fi un şoc. Zeci de ani, aceasta persoana persoana a vrut sa facă ceea ce este bine, dar făcea ceea ce este rău. Nu am timp pentru cei care condamnă şi critică cinstea, pentru cei care arată cu degetul la ignoranţa celorlalţi şi se simt superiori. Toţi suntem păcătoşi şi avem a vem nevoie de harul Salvatorului. Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea este mişcarea speciala a lui Dumnezeu pentru a duce la îndeplinire o lucrare – să spună lumii că El vine! Scopul pentru care scriu această carte este sa ne ajute să facem mai eficientă această lucrare.
Capitolul 1 Cum să devii sărac mâncând gogoşi Economiştii au un principiu numit cost de oportunitate. Când am auzit prima dată de el, m-am gândit că e doar un alt termen plicticos. Asta până când am realizat cât de util este în explicarea creşterii bisericii. Costul de oportunitate este costul alegerii unei oportuniţi în defavoarea alteia. Este lucrul la care renunţi atunci când alegi cum să îţi petreci timpul, cum să îţi cheltuieşti banii şi alte resurse. Pentru a ilustra, să ne imaginăm că decid să cheltuiesc nişte bani pe o gogoaşă. Îmi place gogoaşa aceea şi mă gândesc că poate ar fi bine să iau una şi mâine. Cu timpul, îmi plac din ce în ce mai mult gogoşile şi îmi iau câte una pe zi cinci zile pe săptămână. O gogoaşă costă 50 de cenţi, adică 2,5 dolari pe săptămână, adică 10 dolari pe lună. Pe măsură ce abdomenul creşte,iar sănătatea slăbeşte, într-o bună zi mă decid să renunţ la obiceiul gogoşilor şi să pun aceşti bani într-un fond mutual, cu 10% dobândă pe an. În loc de probleme cu sănătatea, în zece ani câştig $2,065. În În douăzeci de ani $7,657, în treizeci de ani $22,793, deşi am depus doar $3,600 în treizeci de ani. Dacă aş fi
continuat să cumpăr gogoşi, aş fi cheltuit $22000 în treizeci de ani, sau o medie de $3.17 pe gogoaşă. Asta înseamnă înseamnă costul de oportunitat oportunitate. e. Costul alegerii alegerii unui lucru în defavoarea defavoarea altui lucru - cum ar fi gogoşile scumpe. O altă idée interesantă interesantă este dobânda. Ideea că banii pot aduce dobândă, apoi dobândă la dobândă şi aşa mai departe, a făcut mulţi oameni bogaţi. Aceste două principii de creştere şi oportunitate pot constitui un sfat bun pentru viată şi pentru deciziile financiare. Totuşi, scopul meu nu este să vă fac bogaţi. Există alte cărţi despre aşa ceva. Dar având în minte aceste principii de cost de oportunitate şi creştere, putem vedea anumite probleme şi soluţii. Să ne concentrăm acum atenţia asupra creşterii. Acelaşi principiu care a clădit imperii pentru unii oameni, a ajutat şi la construirea împărăţiei lui Dumnezeu. Procentajele de creştere ale Bisericii
În 1863 Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea era organizată. Exista o dezbatere complexă asupra originii biblice sau lumeşti a organizaţiei. În cele din urmă s-a ajuns la o concluzie. Pentru a îndeplini misiunea în mod eficient, era nevoie de organizaţie. Şi slavă Domnului că a fost aşa! Biserica a început să crească. Statisticile care au fost făcute înainte de formarea Conferinţei Generale sunt greu de găsit. Putem estima că erau în jur de 3500 de membrii la formarea Conferinţei Generale, în 1863. 1 În primii 35 de ani biserica a avut o foarte frumoasă creştere (în unii ani a crescut cu 20%). În total, între 1863 şi 1900 biserica a crescut în medie cu 8,9% pe an. Aceasta este o creştere semnificativa. Vă aminiţi dobânda? Se poate aplica şi la creşterea bisericii. Biserica a explodat! În 1900 în loc de 3,500, numărul membrilor a ajuns la 75,7672, de mai mult de douăzeci de ori numărul iniţial. Şi a fost nevoie de o creştere de doar 8.9% pe an pentru a ajunge acolo. Daca aş fi fost lider al bisericii în 1900, aş fi fost extraordinar de încântat de ceea ce a făcut Dumnezeu Dumnezeu în primii 37 de ani de organizare organizare a bisericii. bisericii. Şi aş fi şi mai încântat să mă gândesc la ceea ce Dumnezeu poate face în viitor. Unii poate gândesc: “OK, am crescut crescut cu o medie de 8.9% în fiecare fiecare an timp de 37 de ani. Cât poate poate să dureze să cuprindem toată lumea?” Dacă ar calcula matematic, ar ajunge la ceva în felul următor: Creştere proiectată la un miliard de membrii
8.9% creştere pe an 1900 75,676 1910 178,003 1 2
1863-1900 raport de pe www.AdventistStatistic www.AdventistStatistics.org s.org www.AdventistStatistics.org
1920 418,191 1930 982,476 1940 2,308,178 1950 5,422,716 1960 12,739,852 1970 29,930,359 1980 70,316,858 1990 165,198,840 2000 388,109,729 2008 768,621,552 2010 911,805,200 2012 1,081,661,998 Ar fi fost fost normal normal să prevez prevezii o astfel astfel de creşte creştere re la un miliar miliardd de membrii membrii pe baza baza creşterii din primii 37 de ani. Totuşi, dacă ştiţi cât de cât numărul membrilor, în 2008 avem în jur de 16 milioane, nu 768 de milioane. Ce s-a întâmplat? Din nefericire, rata de creştere de 8.9% pe an nu s-a păstrat. Iată ratele de creştere pe fiecare decadă începând cu anul 1900. Creşterea reală a numărului membrilor începând cu anul 1900.
Procentaj anual al creşterii membrilor 3 1900-10 3.2% 100,931 1910-20 5.8% 178,239 1920-30 5.3% 299,555 1930-40 5.0% 486,670 1940-50 3.9% 716,538 1950-60 5.2% 1,194,070 1960-70 5.0% 1,953,078 1970-80 5.4% 3,308,191 1980-90 6.6% 6,260,617 1990-2000 5.7% 10,939,182 2004 4.0% 13,936,932 2005 3.3% 14,399,072 2006 5.0% 15,115,806 2007 3.6% 15,660,347
În nici o decadă nu s-a ajuns nici măcar până la o rată de creştere de 6.6%, cu atât mai puţin la 8.9%. Rata de creştere în America de Nord
Ratele de creştere din America de Nord sunt în mod special interesante. Biserica Adventistă a început să ţină statistici separate pentru America de Nord în 1913. Mai jos găsiţi media creşterii anuale de atunci cu media creşterii anuale din Diviziunea Nord Americană din ultimii ani. Procentajul anual al membrilor. 1913-20 4.9% 95,645 1920-30 2.1% 117,771 3
Numărul membrilor la sfârşitul decadei
1930-40 4.2% 177,341 1940-50 3.2% 243,193 1950-60 3.0% 325,882 1960-70 2.7% 426,295 1970-80 3.2% 585,050 1980-90 2.4% 743,023 1990-2000 2.1% 914,106 2001 2.2% 933,935 2002 2.3% 955,076 2003 2.0% 974,271 2004 1.8% 992,046 2005 1.4% 1,006,317 2006 3.5% 1,041,685 2007 2.0% 1,062,189 4.9% este cea mai bună rată a creşterii din America de Nord de când au început să se ţină statistici separate. Ce s-a întâmplat cu 98% dintre oamenii noştri?
Se ridică o întrebare întrebare provocatoar provocatoare. e. De ce avem doar 16 milioane milioane de membrii membrii în 2008, în în timp timp ce prev previz iziu iune neaa era era de 768 768 de mili milioa oane ne?? Avem Avem doar doar 2% din din ceea ceea ce proiectasem. Aşa cum banii cheltuiţi pe gogoşi devin din 50 de cenţi $3.17, rata de creştere a număru numărului lui membri membrilor lor scade. scade. Mai mulţi mulţi membri membriii înseam înseamnă nă mai mulţi mulţi oameni oameni care care lucrează pentru a aduce pe alţii. Este o diferenţă enormă între 16 milioane şi 768 de milioane. Ar trebui să fim de 48 de ori mai mulţi decât suntem. Ne lipsesc 752 milioane de oameni! S-a întâmplat ceva în lume dicolo de control? S-a schimbat societatea în aşa fel ăncât nu putem fi eficienţi? Unii vor susţine că societatea s-a schimbat şi de aceea nu putem face lucrurile lucrurile aşa cum ar trebui. Este un răspuns uşor de dat, pentru că putem arunca vina asupra altcuiva. Dar ignorăm faptul că societatea s-a schimbat şi între 1863 şi 1900. S-au S-au dezvoltat dezvoltat diverse diverse culturi, şi totuşi totuşi creşterea creşterea a continuat. continuat. De asemenea, asemenea, ignorăm şi făgăduinţa lui Isus din Luca 10:2 "Secerişul este gata, dar lucrătorii sunt puţini.” Dacă suntem deschişi la autoevaluare, care este o parte mai neplăcută, vom descoperi un răspuns mai apropiat de realitate. Pe măsură ce biserica s-a dezvoltat în 1900, o uşoară deviere a apărut în modul în care s-a făcut lucrarea. Aşa cum veţi vedea, cred că această schimbare ne-a costat 98% din membrii bisericii.
Capitolul 2 Protejarea câştigurilor mici şi pierderea celor mari, sau parabola talanţilor Înainte de a trece la pierderea celor 98 de procente, să începem prin a răspunde la câteva întrebări de bază. Întrebări ca: De ce există biserica? De ce a creat-o Isus şi cum a intenţionat El să o păstreze?
Metoda lui Isus de a schimba lumea
Dacă ai fi fost Isus, cum ai fid us Vestea Bună a salvării către lume? Ştiu, îngerii. De multe multe ori m-am m-am întreb întrebat at de ce foloseş foloseşte te oameni. oameni. Dar dacă ai avea avea doar oameni oameni la dispoziţie, cum ai face? Ca un bun elev al profeţiei, Isus ştia că avea trei ani şi jumătate pentru a-şi duce la îndeplinire misiunea de a muri pentru păcatele lumii, de a pune baza bisericii Sale şi de a răspândi vestea bună a mântuirii. La treizeci de ani este botezat, Duhul Sfânt coboară peste El şi este timpul să îşi înceapă lucrarea. Ce ai face? Încep să mă gândesc la o strategie. Ok, să vedem, trebuie să strângem bani pentru o campanie de marketing. Şi avem nevoie de cât mai mulţi oameni care să lucreze. Să contactăm forţele necesare şi să lucrăm prin intermediul unei structuri organizate. Dar Isus nu are bani deloc. Ar fi putut să aibă. Ar fi putut să facă în aşa fel încât să se nască într-o familie bogata ; o familie care sa îşi permită să îi finanţeze o campanie de schimbare a gândirii lumii. Isus nu se foloseşte nici de structurile puterii existente. Ele erau împotriva Lui. Chiar dacă ar fi fost de partea Lui, mesajul ar a r fi fost contaminat pentru că agenda lor nu era şi agenda Lui. Greu sa ai succes în felul acesta. Chiar şi cu ajutorul banilor şi a influenţei este extrem de greu să duci Vestea Bună lumii. Pare că Isus începe cu zero astfel de resurse. Dar Duhul Sfant Îl conduce, pe care L-a primit la botez. Marcu 3 ne spune ce a ales El să facă : 13 Jesus went u p on a mountainside and called to him those he wanted, and they came to him. 14 He appointed twelve—designating them apostles — that they might be with him and that he might send them out to preach 15 and to have authority to drive out demons.
Ni se ridica nişte întrebări, atunci când ne gândim la alegerea pe care a făcut-o Isus în ceea ce priveşte structura lucrării Sale. De ce a ales Isus doisprezece persoane să Îi fie alături? De ce nu o suta? De ce ar fi ales pe cineva? De ce nu a predicat pur şi simplu mulţimii? Ideea mea este că Isus ştia că, pentru a schimba lumea, trebuia să instruiască altfel decât predicând mulţimilor. El a învăţat mulţimile, dar a ales disprezece pentru a-i instrui în mod special – pentru a fi alături de El. Ei vor fi cei care aveau să pună bazele bisericii Sale. John Maxwell, un pastor creştin care a studiat mai mult de treizeci de ani teoria lead leader ershi shipp-ul ului ui,, suger sugerea ează ză că totu totull depi depinde nde de cond conduce ucere re..4 Succesu Succesull necesit necesităă conducere. Dacă este o conducere precară sau daca nu exista deloc leadership, va fi un eşec. Este îndrăzneaţă afirmaţia lui Maxwell, dar este adevărată. Dacă ne gândim la orice grup de oameni care îşi propune să realizeze ceva, este nevoie de conducere. Poate că nu este neapărat numit un conducător, dar trebuie să existe cineva care să 4
Maxwell, Jhon. 21 (Indispensable Qualities of a Leader) Calităţile indispensabile ale unui lider , lider , p. IX
spună: “Aici trebuie să ajungem şi astfel putem reuşi.” Fără cineva care să preia iniţiativa într-un grup, nu se poate ajunge ajung e nicăieri. Vedem aceasta în tot Vechiul Testament. Fără oameni ca Daniel, Ghedeon, David, Estera, Ilie, Rut , şi atâţia alţii pe care Dumnezeu i-a ales să lucreze prin ei, nu s-ar fi făcut nimic. Şi, Îl vedem pe Isus, care a luat forma şi slăbiciunile unui om, cerând înţelepciu înţelepciune ne de la Tatăl Ceresc şi, dupa o noapte de rugăciune, alege doisprezece. doisprezece. În mâinile celor doisprezece stă viitorul bisericii Lui, biserică a cărui scop este de a răspândi Vestea Bună că există o speranţă pentru această planetă blestemată. Dacă ei eşuează şi misiunea lui Isus eşuează, pentru că nimeni nu va afla. Ce risc imens! De atât de multe ori, pare că Isus a făcut alegeri greşite. Se certau şi problema lor principală era legată de cine va fi cel mai mare in cadrul grupului. Nu au înţeles corect Evanghelia şi ar fi vrut să se coboare foc din cer peste cei care Îl respingeau pe Isus. Ideea că Isus a stat de vorba cu o samariteancă le repugna. Dupa trei ani şi jumătate, Isus pleacă de lângă ei. Par să nu fie mai buni decât atunci când era cu ei. Pare că planul de a răspândi Vestea Bună prin biserica Lui a eşuat. Atunci vine ziua Cincizecimii….. Se întâmplă ceva. Acei trei ani şi jumătate pe care i-a petrecut alături de ei încep să dea roade. Acum, sunt oameni care au fost instruiţi, dar care au fost şi botezaţi cu Duhul Sfânt. Aceste două componente importante crează o biserică ce avea să crească exploziv. Până la urma, Isus a făcut ce trebuia )ne cam aşteptam la asta, nu?). Instruirea acestor oameni nu este o pierdere de timp. Doar că durează până să se vadă rezultatele. Şi este nevoie de puterea Duhului Sfânt. A fost aceasta o formulă pe care doar Isus putea să o folosească? Doar Isus trebuia să instruiască lideri şi să depindă de Duhul Sfânt.
Metoda lui Pavel pentru schimbarea lumii
Vedem din nou importanţa conducerii în Noul Testament. Pavel scrie unui “pastor” tânăr. El l-a lăsat într-o călătorie misionară şi scrie pentru a-I da instrucţiuni. Duhul Sfânt în înţelepciunea Sa vede potrivit să ne lase această scrisoare pentru a învăţa din ea. Te-am lăsat în Creta, ca să pui în rânduială ce mai rămâne de rânduit, şi să aşezi prezbiteri (Sau: bătrâni) în fiecare cetate, după cum ţi-am poruncit: Tit 1.5 Misiunea lui Tit era de a pune în rânduială ce a rămas de rânduit şi să aleagă prezbiteri în fiecare oraş. Pare o misiune simplă până când privim la scopul ei. Creta este o insulă în marea Mediterană care are 165 de mile de la est la vest si între zece şi doisprezece mile de la nord la sud + în total 3,219 mile pătrate5. Este o zonă imensă pentru un singur om. (Şi nici nu avea maşină). Dar Pavel înţelegea modul în care Isus a 5
Wikipedia “Creta”
lucrat. El a petrecut cel mai mult timp cu cei doisprezece, care la rândul lor, vor învăţa pe alţii şi aşa mai departe. Aşa că Pavel îi spune lui Tit să numească prezbiteri şi să pună în rânduială ceea ce rămâne de rânduit. Stabilirea conducerii este structura lucrării. Tit rămâne singurul administrator plătit de pe insulă. Astăzi, am defini poziţia lui Tit prin cuvântul “Pastor”. Are mai mult de 3000 de mile pătrate de acoperit, şi Pavel spune: “Tu eşti responsabil”. Ce ai face în situaţia aceasta? Tu sau eu, datorită culturii noastre, am merge la cea mai mare biserică de pe insulă şi am fi pastori acolo. Când biserica va creşte suficient pentru a susţine încă un pastor, am mai face o biserică alături şi am angaja încă un pastor. Şi am continua aşa până când când fiec fiecar aree bise biseri rică că de pe insu insulă lă ar avea avea câte câte un past pastor or plăt plătitit.. Da Darr Pave Pavell nu îl instruieşte astfel pe Tit. El spune: “ “ să să pui în rânduială ce mai rămâne de rânduit, şi să aşezi prezbiteri (Sau: bătrâni) în fiecare cetate c etate” Condus de înţelepciunea dată de Duhul Sfânt, Pavel oferă un plan. Tit trebuie să creeze o structură funcţională, ţi să numească prezbiteri în fiecare oraş. De fapt, nicăieri în Noul Testament nu se vorbeşte despre prezbiteri aleşi, ci numiţi. Diaconii sunt aleşi, dar niciodată prezbiterii. Vom ajunge mai târziu şi la motivul pentru acest lucru. În Biserica Adventistă din America de Nord vedem un cu totul alt model. De obicei, avem un pastor plătit care conduce o biserică. Dar Pavel îl instruieşte pe Tit să lase lucrarea lucrarea locală pe mâna prezbiteril prezbiterilor or pe care el ăi alege. De ce îi spune Pavel lui Tit să aleagă prezbiteri? Nu e riscant să laşi biserica pe mâna prezbiterilor locali? Dacă îi învaţă pe cei din biserică o doctrină falsă? Dacă prezbiterul nu îşi face treaba cum trebuie şi biserica are o conducere slabă? Aşa cum am menţionat înainte, totul depinde de conducere. Având în vedere că modelul de lucrare al Noului Testament este atât de diferit de cel din America de Nord de astăzi, să ne gândim la riscurile pe care şi le asumau Pavel şi Tit – riscuri de care noi ne ferim acum. Riscurile de a încredinţa conducerea unor oameni
Modelul Noului Testament este un model riscant. Este riscant pentru că foarte mult depinde de liderul local. Daca prezbiterii lăsaţi să facă lucrarea într-un oraş nu îşi fac treaba, bisericile pe care le conduc pot să îşi piardă scopul. Amintiţi-vă ce am spus despre conducere. Fiecare grup trebuie să aibă un lider pentru a-şi duce la îndeplinire misiunea. Dacă nimeni nu conduce, nu se va face nimic. Cealaltă Cealaltă ameninţare ameninţare vine de la conducătorii conducătorii care au idei ciudate. Ce se întâmplă întâmplă dacă unul dintre prezbiteri prezbiteri are idei care nu sunt în Biblie şi conduce biserica biserica în erezie? erezie? Poţi pierde jumătate de biserică dacă laşi biserica sub îndrumarea unui prezbiter în loc de un pastor plătit care a fost la seminar pentru a înţelege Biblia. Ideea de a lăsa biserica sub îndrumarea prezbiterilor înspăimântă pe mulţi din cauza riscurilor. Dar să ne gândim la cealaltă opţiune pe care o avea Tit.
Riscurile de a nu da oamenilor conducerea
Ar fi putut să se instaleze ca pastor în una dintre bisericile din Creta. Poate că biserica ar fi înflorit. Tit avea probabil capacităţi deosebite ca pastor, dar celelalte biserici din Creta ar fi avut de suferit şi creşterea ar fi depins de zecimea care să îl susţină. Poate că biserica ar fi crescut, darn u la nielul pe care l-a sugerat Pavel. Şi amintiţi-vă: cifrele contează! Dacă am fi păstrat procentul de creştere de 8,9% pe care l-am avut înainte de 1900, am fi avut 768 de milioane în loc de 16 milioane de membrii. Pare un amănunt minor, dar diferenţa este enormă. În loc să recomande câte un pastor plătit pentru fiecare biserică, Pavel îi spune lui Tit să se concentreze asupra a două lucruri. Să pună lucrurile în rânduială şi să aleagă prezbiteri. Această sarcină era atât de importantă încât Pavel îi dă lui Tit o listă cu calităţile pe care să le caute la un prezbiter. Şi de ce nu, aceşti oameni vor fi conducători importanţi în fiecare oraş. În biserica modernă, prin încercarea de a ne proteja teologia, am sacrificat creşterea. Eu sunt pentru protejarea adevărului. Dacă nu avem adevărul despre Isus Hristos, nu are rost creşterea. Dar PAvel este nu îşi face griji legate de numirea unui pastor plătit care să conducă biserica şi să protejeze adevărul. adevărul. Aşa cum vom descoperi, descoperi, biserica biserica Noului Testament Testament a folosit folosit alte metode metode pentru a proteja adevărul – metode care nu încetinesc creşterea bisericii. Apostolii nu s-au oprit
Al doilea principiu de creştere pe care îl vedem la apostolic este modul în care şi-au ocupat restul timpului. Numirea unor oameni care să conducă bisericile locale nu le lua tot timpul. Restul timpului şi-l petreceau plantând biserici. Vedem acest lucru în special în în lucra lucrare reaa lui lui Pave Pavell care care călăt călător oreş eşte te din din loc loc în loc, loc, radi radica cand nd biser biseric ici,i, punâ punând nd conducerea în mâinile unor oameni şi mergând mai departe. Este un model foarte diferit de ceea ce vedem astăzi şi totuşi biserica a crescut cu rapiditate. Dacă vedem cum modelul actual ne-a costat în pierdere, dacă ne pasă de misiune, trebuie să ne punem câteva întrebări. Ne putem întoarce la modelul Noului Testament? Dacă a funcţionat atunci şi este un model al Bibliei, merită luat în considerare. Noi exis există tăm m pent pentru ru a ajun ajunge ge la cei cei pier pierdu duşi şi şi ceea ceea ce avem avem în aces acestt mome moment nt nu funcţioneză prea bine. Idea este destul de ciudată aşa încât putem avea îndoieli. O biserică fără pastor plătit pare ceva care nu este realist. Ar fi posibil pentru pastori să devi devină nă plant plantat ator orii de bise biseri rici ci sau sau evan evanghe ghelilişt şti? i? Mode Modelu lull No Noul ului ui Test Testam amen entt este este îndrăzneţ, aşa cum se vede şi din rata de creştere cu 8.9% în biserica primară. Vizualizarea: Cum ar putea să fie
Am putea să o facem din nou? Ce s-ar întâmpla dacă am folosi pastorii plătiţi din America de Nord pentru a stabili conducerea bisericilor locale şi restul timpului şi l-ar folosi folosi plantând noi biserici? biserici? Dacă am lua în serios exemplul exemplul pe care Duhul Sfânt ni l-a lăsat în Tit 1:5 despre ceea ce înseamnă structura conducerii şi folosirea pastorilor plătiţi pentru plantarea de biserici, am putea oare să creştem în America de Nord cu 2.0%.
Ca un om care iubeşte adevărul pe care l-a descoperit Isus, şi cu dornţa de a împărtăşi Vestea Bună cu ţara voastră, vă invit să ne gândim împreună ce s-ar întâmpla dacă am urma din nou modelul Noului Testament. Iată unde ne aflăm astăzi: 6
Adventismul în America de Nord date din 2007 Biserici 5,183 Companii 709 Membrii 1,062,189 Pastori7 3,819 Populaţie 334,530,088 Suprafaţă 5,322,431 miles2 Din datele de mai sus putem face nişte calcule simple şi ajungem la cifrele următoare: Biserici per pastor: 1.54 Populaţie per pastor 87,596 Population per membru 315 Suprafaţă per pastor 1,394 miles2 Suprafaţă per membru 5.01 miles2 Ce s-ar întâmpla dacă ne-am întoarce la structura biblică a lucrării? Lăsaţi deoparte îngrijorările cu privire la ce înseamnă să laşi pe mâna conducătorilor laici biserica. Tot aşa, lăsaţi deoparte şi întrebarea legată de cum o să înaintăm. Ne vom ocupa mai târziu de aceste lucruri. Să ne gândim doar la ce s-ar putea întâmpla. Luaţi în considerare următorii trei “Ce ar fi dacă?”: 1. Ce ar fi dacă fiecare conferinţă din America de Nord ar crea districte bazate pe linii geografice? Fiecare metru pătrat de de pământ din conferinţă este încredinţat unui pastor plătit ca parte din district. Acest face două lucruri. În primul rand, numeşte cate un responsabil pentru fiecare oraş, fiecare stradă, fiecare bloc, fiecare casă din conferinţă. Aceasta se întâmplă foarte rar, pentru că pastorii sunt ocupaţi în majoritatea timpului cu membrii bisericii şi nu au timp să se gândească şi la cei din afara bisericii. În al doilea rand, acest lucru schimbă dinamica bisericii. Când Câ nd pasto pastoru rull este este consi consider derat at de către către conf confer erin inţă ţă resp respons onsab abilil pent pentru ru teri terito tori riul ul respective, el trebuie să gândească diferit şi să devină nu doar un lider, ci un instructor de lideri. Prea adesea pastorii sunt lăudaţi atunci când creşte biserica, nu atunci când tot teritoriul lor este acoperit şi oamenii află despre Isus.
6
Luat din Raportul Annual pentru 2007 (p.21,46) găsit pe www.AdventistStatistics.org şi www.AdventistStatistics.org https://www.cia.gov/library/publications https://www.cia.gov/library/publications/the-worldfactbook/ /the-worldfactbook/ geos/us.html#Intro. geos/us.html#Intro. Populaţia şi densitatea sunt o combinaţie a cifrelor din Statele Unite şi Canada. 7 Din “Ministerial Credentials”
2. Ce ar fi dacă un pastor ar petrece un an pentru a instrui prezbiterii să condcă biserica? (Unele biserici nici nu ar avea nevoie de atâta timp). Într-un an preybiterii ştiu că sunt responsabili de conducerea bisericilor din teritoriul lor. Pastorul tot ar mai fi prezent pentru a sfătui şi pentru a oferi instruire ocazional, dar majoritatea timpului său va fi folosit pentru plantarea de biserici.
3. Ce ar fi dacă pastorul ar petrece nouăzeci la sută din timpul său plantând o biserică undeva în district? 36 de ore pe săptămână (pe baza unei săptămâni săptămâni de 40 de ore) sunt pentru plantarea plantarea unei biserici şi 4 ore pe săptămână pentru instruirea liderilor la bisericile deja plantate. Dacă alegem să urmăm aceşti trei paşi ce s-ar întâmpla? Nu putem să ştim sigur dacă nu încercăm, dar este un scenario plauzibil. 3,819 de past astori instr struiesc prezbit biteri pentr ntru un an. După aces cest an, an, este responsabilitatea pastorilor să determine un loc din interitoriul teritoriului unde să planteze o biserică nouă. Durează ceva timp pentru clădi relaţii în comunitate, dar după trei ani de muncă 36 de ore pe săptămână în încercarea de a planta o biserică, eforturil eforturilee dau rezultate rezultate şi în acea perioadă 20 de membrii noi se alătură alătură noilor biserici pe care pastorul le plantează. Nu e realist? Acest lucru a mai fost făcut de pastori care nu îşi petrec 90% din timp clădind relaţii în comunitate. Dar să spunem doar de dragul argumentării că, din păcate, nici una dintre bisericile plantate nu a avut success. Unele eşuează, pierzând bani şi timp în acest proces. De fapt, să ne imaginăm că toate bisericile plantate de pastori în America eşuează. Biserica plăteşte 1909 pastori să lucreze un total de 3 milioane de ore într-o perioadă de trei ani şi au eşuat. Datorită risipirii a jumătate dintre resurse avem doar 1909 biserici noi. Adăugaţi aceasta a ceasta la cele 5892 biserici existente şi avem 7801 biserici şi comunităţi. Deşi am pierdut jumătate din resurse, avem cu 30% mai multe biserici. Bineînţeles, nu e vorba de o creştere a numărului membrilor cu 30%. Dar am plantat o biserică ce nu va mai avea nevoie de pastor şi poate creşte şi da naştere altor biserici. Şi acest lucru este sănătos pentru că membrii nu se bazează pe un pastor să lucreze pentru ei. Nu este mai bine decât să fi plătit mai mult de 6 milioane de ore în aceaşi perioadă cu cei care Îl cunoşteau deja pe Isus şi fără să fi plantat biserici noi? Ideea este că, datorită resurselor limitate pe care le avem, nun e putem permite să facem lucrurile aşa cum le-am făcut până acum. O creştere de 2% nu este success. Treb Trebui uiee să face facem m lucr lucrur urililee după după mode modelu lull No Noul ului ui Test Testam amen ent. t. Do Doar ar atun atunci ci când când încredinţăm conducerea unor oameni umpluţi de Duhul Sfânt şi îi lăsăm pe pastori să plante planteze ze biseric bisericii şi să instr instruias uiască, că, lucrarea lucrarea va fi dusă dusă la bun sfârşit. sfârşit. Am cheltu cheltuitit o mulţime de bani şi timp încetinind biserica. Este timpul să încetăm. Ca pastor, imi place ca oamenii să se uite la mine. Acest lucru mă face să mă simt important, şi pare să fi meritat anii pe care i-am petrecut la seminar. Dar aş spune că ego-ul meu a fost mângâiat cu preţul vieţii veşnice a cuiva. Preţul e prea mare. Preţul total ar putea fi trei sferturi dintr-un million de oameni care ar fi putut să fie parte din această mişcare, dar
lipsesc. Este adevărat că Dumnezeu ar fi putut găsi altă modalitate de a-I salva. Aşa e Dumnezeu. Dar vorbim aici de nişte dovezi care cer nişte răspunsuri. Cum a crescut o biserică cu acea medie de 8.9% şi apoi a scăzut la 1.97% anul trecut în America de Nord?8 Aceasta va fi tema următorului capitol.
Capitolul 3 Cum am pierdut vaporul sau întrebarea celor 98% Dacă aţi citit cartea Revolution in the Church, Revoluţie în în biserică, de Russell Burrill veţi recunoaşte această poveste. Este povestea unor oameni buni dedicaţi misiunii. Oameni care au avut un mesaj şi un motiv să trăiască – să spună lumii despre un Mântuitor care îi iubeşte atât de mult încât să vină o dată să se jertfească şi apoi, să vină din nou pentru a-i lua acasă. Este un mesaj minunat şi o adevărată VesteBună.9 Cu inima fierbinte, scopul adventiştilor de la începuturile bisericii era să ducă această veste lumii. Organizaţia Organizaţia pentru misiune
În 1863 după o dezbatere dezbatere asupra avantajelor, avantajelor, s-a organizat Conferinţa Conferinţa Generală. Generală. Unii credeaucă organizaţia reap arte a Babilonului şi nu vroiau să aibă nimic de a face cu ea. Totuşi, mulţi au înţeles că “evanghelie” în limba greacă înseamnă “veste bună”, au înţeles că biserica ar fi mai puternică şi ar realize mai mult prin intermediul unei organizaţii. Aveau dreptate. În 1863, biserica avea în jur de 3500 de membrii. La sfârşitul secolului, crescuse la 75767. această nouă structură a creat o biserică sănătoasă. Deşi erau multe obstacole inevitabile, biserica creştea şi Evanghelia Veşnică era dusă către lume. Erau timpuri măreţe. Dumnezeu trăia. Oamenii erau eicienţi eicienţi în lucrarea lucrarea lor misionară. misionară. Era atât de evident, încât un ziar de pe vremea aceea a publicat un articol despre motivele pentru care numprul adentiştilor creştea atât de rapid. A apărut pe 1 octombrie 1886 Plain Dealer in Wabash, Indiana.10
8
2007 Cuvântul grecesc pentru “Evanghelie” înseamnă literal “veste bună” 10 Burrill, Russell, Revolution Russell, Revolution in the Church (Revoluţie în biserică) p. 39,40 9
ADVENTIŞTII DE ZIUA A ŞAPTEA
Câteva evidenţe şi cifre adunate de Elder Starr – cum au crescut în patruzeci de ani – şi ce cred ei. “Prin ce mijloace v-aţi făcut atât de repede lucrarea?” 10 Burrill, Russell, Revolution in the Church p. 39,40 “În primul rand, a răspuns prezbiterul, “nu avem pastori stabiliţi undeva. Bisericile noastre sunt învăţate să să aibă grijă singure de ele, în timp ce aproape toţi pastorii lucrează ca evanghelişti de teren. În timpul iernii merg în biserici, în săli publice, în şcoli, şi îi învaţă pe credincioşi. Vara, folosim corturi, pe care le ridicam în oreşe şi sate, unde îi învăţăm pe oameni aceste doctrine. Anul acesta, vom avea cam 100 de corturi. În afară de asta, trimitem sute de colportori cu cărţile noastre, care vizitează familii şi le învaţă învaţă Biblia. Anul trecut am avut 125 de astefel astefel de angajaţi. angajaţi. Citirea Citirea Bibliei este o altă activitate. Lucrătorii merg din casă în casă şi şi studiază Biblia cu un nnumăr de la 1 la 20 de participanţi. Anul trecut, au avut 10000 de astfel de cursuri de Biblie. În acelaşi fel am angajat 300 de misionari, care au umblat prin ţară şi au vândut cărţi. În afară de aceasta, fiecare biserică are o societate misionară. Anul trecut numprul membrilor acestei societăţi misionare era de 10500 de membrii. Fiecare dintre aceşti membrii face lucrar lucraree misiona misionară ră cum ar fi vânzare vânzareaa cărţil cărţilor, or, înmâna înmânarea rea broşur broşurilo ilor, r, obţine obţinerea rea de abonamente la revistele noastre, vizitarea familiilor, ajutorarea săracilor şi a bolnavilor, etc. anul trecut au facut 102000 de vizite, au scris 40000 de scrisori, au obţinut 38700 abonamente la revistele noastre, au distribuit 15500000 pagini de material de citit şi 1600000 de reviste. “.
Ce vremuri minunate! Mesajul era transmis prin diferite metode. Fiecare era active şi avea partea sa în transmiterea Veştii Bune a lui Isus către lume. Biserica creştea şi avea un impact puternic asupra lumii. Dar acest lucru nu a durat. Primii 37 ani după înfiinţarea Conferinţei Generale, biserica a avut o creştere rapidă. Totuşi, spre sfârşitul de secol, vedem că biserica devine mai comodă. Observând creşterea mare, biserica a început să nu mai facă eforturi. Pare logic. Daca nu avem grijă de oamenii din interior, îi vom pierde. La ce bun să mai vină oameni, dacă îi pierdem pe cei pe care îi avem? Păre Păreaa o solu soluţiţiee logi logică că.. În loc loc să lucr lucrăm ăm agre agresi sivv spre spre exte exteri rior or,, mai mai bine bine să ne concentrăm pe ceea ce avem. Întărirea membrilor părea să fie un mod de gândire. Dar, aşa cum vom vedea, există o carenţă a acestei abordări. Modul cel mai bun de a-I întări pe membrii este să îi antrenăm în lucrare. Aşa cum trupurile noastre au nevoie de exerciţiu, aşa au şi vieţile noastre spirituale. În loc de Instead of exercise the church, though meaning well, begins to focus on feeding the members rather than aggressive service. Though it is a slow drift it has its affect. Feeding is good, we need it, but without exercise serious problems result.
Ellen White, unul dintre pionieri, a vazut biserica alunecând de la modelul de misiune al Noului Testament. La începutul anului 1900, ea a adresat aceste cuvinte bisericii: God has not given His ministers the work of setting the churches right. No sooner is this work done, apparently, than it has to be done over again. Church members that are thus looked after and labored for become religious weaklings. If nine tenths of the effort that has been put forth for those who know the truth had been put forth for those who have never heard the truth, how much greater would have been the advancement made! God has withheld His blessings because becau se His people have not worked in harmony with His directions.11
Când s-a întors din Australia în Statele Unite, ea a văzut ce se întâmpla în biserică. Filosifia Filosifia bisericii bisericii era: “Întăreşte “Întăreşte pe membrii; membrii; asigură-te asigură-te că au o teologie teologie corectă corectă şi abia apoi lasă-I să vestească lumii”. Dar adevărata putere vine din exerciţiul spiritual. Creşterea bisericii începe să pălească. Ea continuă cu avertizările: It weakens those who know the truth for our ministers to expend on them the time and talent that should be given to the unconverted . . . So long as church members make no effort to give to others the help given them, great spiritual feebleness must result. The greatest help that can be given our people is to teach them to work for God, and to depend on Him, not on the ministers. Let them learn to work as Christ worked. Let them join His army of workers to do faithful service for Him. There are times when it is fitting for our ministers to give on the Sabbath, in our churches, short discourses, full of the life and love of Christ. But the church members are not to expect a sermon every Sabbath.12
Ceea ce noi considerăm normal, ea ar considera o dovadă a necredinţei. Cuvintele ei au fost profetice. Biserica a ales să să îşi folosească resursele pentru ea însăşi şi am pierdut 98% din ceea ce ar fi putut să fie. Este zguduitor să ne gândim ce ne-a costat confortul nostru în biserică raportat la pierderea p ierderea de oportunităţi. Folosirea resurselor pentru noi înşine a rezultat într-o rată a creşterii de 1.97% anul trecut. trecut. Este o dovadă dovadă puternică puternică a faptului faptului că dacă foloseam salariile salariile angajaţilor angajaţilor noştri pe cei din afară ne-ar fi puut da o creştere creştere de 8.9%. Aceasta înseamnă 7.1% pierdere de oportunităţi sau 75000 de oameni pe an în America de Nord. Este frumos să te simţi confortabil. Dar este şi mai frumos să vezi oameni pierduţi venind la Isus. Poate că 11 12
Mărturii vol. 7, p. 18 Mărturii vol. 7, p. 18,19
sunteţi convinşi că trebuie să concediem pastorii de la biserici şi să îi trimitem în lume. Poate nu sunteţi convinşi. Am auzit mai multe obiecţii cu privire la trecerea la modelul de lucrare al Noului Testament. Majoritatea sunt întrebări legitime, în timp ce câteva sunt doar scuze pentru păstrarea confortului. Înainte de a ajunge la componentele cheie spre modelul Noului Testament, Testament, să ne oprim la căteva căteva dintre dintre aceste întrebări întrebări pe care le ridică oamenii.
Capitolul 4 Obiecţii, sau de ce ar trebui să ne îngropăm talanţii De fiecare dată când vorbim despre schimbare, se ridică obiecţii. Unele sunt întrebări legitime de la oameni care au mintea deschisă pentru misiune, dar nu înţeleg totul. Mai sunt alţii care nu vor să schimbe nimic şi caută scuze. Nimeni nu poate să le aducă destule dovezi celor din a doua categorie. Dar pentru cei care au întrebări oneste, acest capitol conţine câteva dintre răspunsuri. Jocurile conducerii şi participanţii participanţii
Primul obstacol în calea bisericii care are în centru misiunea este lipsa liderilor calificaţi. Există cel puţin trei motive pentru aceasta. Am descoperit că una dintre cele mai mari provocări pentru creştere este conducerea. Este mult mai uşor să lucrezi cu obiecte sau cu idei decât să lucrezi cu oameni. Prez Prezent entar area ea unei unei vizi viziuni uni,, orga organi nizar zarea ea unei unei echi echipe pe şi ajut ajutor orul ul dat dat fiec fiecăr ărui uiaa să progreseze spre acelaşi scop sunt acţiuni care necesită timp. Dar cu timpul oamenii se perfecţionează. Se găsesc mijlocae pentru a comunica, pentru a organiza, pentru a constr construi. ui. Este Este uimito uimitorr să vezi vezi un un conducă conducător tor dezvolt dezvoltându ându-se -se.. Datori Datorită tă aceste acesteii investiţi investiţiii de timp şi energie, am descoperit că este periculos să mă gândesc că sunt o persoană persoană specială. Când mă uit în urmă şi îmi amintesc amintesc prin ce m-a trecut Dumnezeu Dumnezeu pentru a mă face folositor, sunt tentat să cred că am caapcităţi pe care nu le are nimeni. Un al doilea motiv pentru care nu sunt dezvoltaţi liderii este lipsa de încredere în sine. Ca lider, sunt atât de ocupat cu propria dezvoltare încât mă gândesc că nu am nimic de oferit pentru ceilalţi. Nu cred că sunt pregătit să vin la cineva şi să îl învăţ să conducă. Un al treilea scenariu care îmi vine în minte, deşi puţini recunosc, este principiul cererii şi ofertei. Dacă am o anumită capacitate şi nimeni nu o mai are în biserica mea, eu voi fi mai valoros pentru organizaţie. Voi fi mai lăudat şi slujba mea va fi mai sigură. Liderii de acest tip vorbesc despre instruirea altora, dar nu o fac cu adevărat, pentru că ar însemna că ei ar fi mai puţin valoroşi. Aceasta poate fi o problemă serioasă, pentru că sunt închise drumurile către dezvoltarea conducătorilor. Dacă nu sunt instruiţi lideri, întreaga organizaţie are de suferit, dar conducătorii existenţi devin mai valoroşi (vom analiza imediat această presupunere).
Totuşi, în ciuda tuturor acestor provocări, o biserică centrată pe misiune trebuie să aibă mulţ mulţii condu conducă căto tori ri.. Impor Importa tanţ nţaa dezv dezvol oltă tări riii condu conducer ceriiii poat poatee fi ilus ilustr trat atăă de istor istoria ia companiei General Electric (GE). Astăzi, General Electric este a doua cea mai mare companie din lume. Dar nu erau aşa de la început. Compania a fost formată în 1892 de cătr cătree un antepr antepren enor or pe nume nume J.P. Morga Morgan. n. În 1956 1956 au înfi înfiin inţa ţatt “Joh “Johnn F. Welsh Welsh Leadership Development Center”. Este un campus de cincizeci şi tre de acri destinat să creeze conducători pentru multele afaceri pe care le deţine acum GE. GE cheltuieşte mai mult de un million de dolari pe an pe cursuri de formare pentru conducători şi angajaţi. Astăzi, în mare parte, datorită instruirii liderilor, GE are un profit de douzeci de miliarde.13 Investiţia lor a meritat. Cineva a spus: “GE pierde în fiecare an mai mulţi lideri decât majoritatea companiilor au într-o viaţă”. De ce o companie ar crea un campus doar să îşi instruiască conducătorii? Pentru că totul se clădeşte sau se prăbuşeşte datorită conducerii. Fie că unei persoane I se dă titlul de leader sau devine în mod natural conducătorul unui grup, pentru a face ceva e nevoie de conducere. Este o reacţie normală să fie protejate capacităţile cuiva. Corporaţiile fac mereu aceste lucruri. Dar când acest lucru înseamnă că misiunea are de suferit şi Împăraţia lui Dumnezeu este mai mică, nu merită. Ucenicii lui Isus sufereau de autoconservare. În naoptea trădări Lui, ei se certau despre cine va fi cel mai mare. Isus a trebuit să se aplece şi să le spele picioarele picioarele pentru a le arăta că cel mai mare este cel din urmă. Vă provoc să vedeţi o persoană care poate să îi înveţe pe ceilalţi, cu o nouă paradigmă a ceea ce înseamnă valoarea. Imaginaţi-vă o insulă cu o sută de locuitori. Aceşti oameni sunt săraci. Fiecare trebuie să muncească doar pentru a supravieţui. Munca nu mai lasă loc şi pentru altceva. Munceşti, mănânci, şi ziua s-a sfârşit. Într-o zi, un om (îl vom numi Al), găseşte din întâmplare nişte seminţe pe care le plantează şi are mâncare pentru zece zile contra unei zile de muncă. Este entuziasmat de descoperirea lui. În curând, va avea mâncare şi de rezervă. Îşi dă seama că poate da mâncare în schimbul muncii. Oamenii sunt dispuşi să muncească o zi pentru mâncare. În loc să planteze ei înşişi ceva, ei muncesc pentru a obţine hrana de care au nevoie. Lui Al i se pare interesant. Acum, poate munci o zi pentru hrană, poate păstra o zi pentru el şi cu restul face schimb. Decide să îşi facă mai frumoasă coliba. Aşa că angajează nouă oameni să muncească la colibă şi el munceşte la fermă pentru a face hrană să îi plătească. Este o descoperire mare. Acum, nouzeci nouzeci şi nouă de oameni muncesc pentru hrană nouăzeci şi nouă de zile, iar un om produce zece zile de hrană într-o zi.14 Producţia de pe insulă a ajuns la o sută nouă 13
Bazat pe media profiturilor 2006 - 2008 Soursa: finance.yahoo.com 14 99+10
unităţi de hrană pe zi de la o sută. Prin descoperirea lui Al, producţia de pe insulă a crescut cu nouă la sută. Acest lucru ajută economia insulei şi îmbogăţeşte media fiecăruia, deşi Al priemşte cea mai mare parte a beneficiului. Într-o zi, Al se gândeşte la acest lucru şi ar vrea să împartă semnţele cu ceilalţi. Îi va ajuta pe ceilalţi să producă mai mult. Dar Al se teme că dacă îşi va împărtăşi secretul, nu va mai veni nimeni la el pentru hrană şi el va fi din nou sărac. Dacă toţi ceilalţi ar produce pe zi 10 zile de hrană, nimeni nu va mai munci la el şi casa lui nu va mai fi aşa de mare cum îşi doreşte el. Aces Acestt gând gând îl para paralilize zează ază pe Al mai mai mult multee luni luni.. Da Darr pe măsu măsură ră ce îşi îşi vede vede casa casa crescând şi pe toţi ceilalţi muncind atât de greu, vina îl copleşeşte şi împarte seminţele cu cei de pe insulă. Se resemnează să fie sărac din nou, la fel ca ceilalţi. Puterea pe care o avea s-a dus. Este o lecţie despre ce înseamnă să faci ceea ce e bine şi să ai grijă de ceilalţi, oricât te-ar durea. Al primeşte puncte pentru lipsa de egoism. Dar care este rezultatul final? Cei de pe insulă pot acum să producă hrană pentru zece zile într-o singură zi. Ce vor face cu surplusul de hrană? Lucrul la care Al nu s-a gândit este că nu a pierdut aşa mult cum credea. La început, aşa I se pare. Nu mai sunt muncitori dispuşi să muncească la el pentru hrană, pentru că sunt entuziasmaţi de plantarea în grădinile lor. Acest lucru îl deprimă pe Al şi se gândeşte că poate a făcut o alegere greşită. Se duce la el în grădină şi munceşte pentru a obţine hrana pentru cele 10 zile. Vine acasă şi depozitează hrana, pentru că nu are cui să o dea la schi schimb mb.. “Cre “Credd că va trebui trebui să o mănâ mănânc” nc”,, se gândeş gândeşte te el. Dimineaţa se trezeşte şi se pregăteşte să meargă în grădină. Dar mai are hrană pentru nouă zile. De ce să se ducă la grădină? Îşi dă seama că are nouă zile libere. Poate Poate să muncească la casă timp de nouă zile. Face acest lucru şi totul merge de minune. De fapt, Al devine templar şi găseşte în noua profesie plata pe o zi egală cu zece unităţi înmulţită cu o sută de oameni de pe insulă.15 Hrana pe care ar fi obţinut-o muncind el însuşi însuşi în grădină. grădină. Acum el nu este mai sărac, sărac, ci este mai bine chiar decât atunci când avea seminţele doar pentru el şi este mai bine pentru toată lumea. A fost o perioadă între secolele 16 şi 18, când se promova filosofia de la început a lui Al, în ceea ce priveşte economia. Este vorba despre mercantilism. Oamenii credeau că bogăţia este limitată, aşa încât dacă tu ai bogăţii, eu nu pot avea. Atunci oameni ca Adam Smith au arătat lumii că bogăţia este legată de producţie. Dacă produci ceva de valoare, acest lucru nu mă împiedică pe mine să produc de asemenea ceva de valoare. Bogăţia Bogăţia mea nu kimitează kimitează bogăţia ta. Ne poate merge bine şi mie şi ţie dacă amândoi amândoi oferim produse sau servicii de valoare. Uneori, ca lideri, putem gândi ca Al. Păstrez aceste capacităţi pentru mine, pentru a-mi păstra puterea, influenţa, serviciul, etc. darn u ne dăm seama că instruind pe cineva cu toată cunoaşterea de care dispunem, nu pierdem nimic. Dacă ai o afacere şi ai nevoie de lideri pentru a deschide o filială, cine va fi mai de valoare pentru tine? Un lider care poate deschide o filială sau cineva care poate instrui o persoană pentru a deschide o filială? Eu aş allege pe cineva care instruieşte, pentru că dacă am instructori, pot crea lideri. Ca membrii ai bisericii este important să 15
Zece unităţi înmulţite cu 100 de oameni de pe insulă.
înţelegem această gândire. Trebuie să instruim conducători pentru a crea noi grupe în interiorul interiorul bisericii, bisericii, pentru a pune bazele npilor npilor biserici. biserici. Niciodată Niciodată nu sunt prea mulţi. Bunii conducători pot respecta capacităţile altora şi uneori se pot da la o parte, lăsând pe altcineva să conducă. Doar liderii mercantili, neproductivi, nu pot face acest lucru. Deci provocarea pentru fiecare dintre noi este să împărtăşim capacităţile pe care le avem. Nu îţi face griji dacă nu înţelegi toate lucrurile. Să nu cazi în capcana de a crede că nimeni nu poate învăţa lucrurile pe care le ştii tu. Învaţă pe alţii cu har şi încurajează. Fă-ţi datoria, nu prin deţinerea de capacităţi, ci prin viteza cu care poate învăţa cineva de la tine. Acesta este semnul adevăratei tale valori. Oameni supăraţi
O altă obiecţiune la adevărata structură a misiunii este ridicată de oamenii îngrijoraţi ale căror inimi sunt în locul potrivit. Argumentul este cam aşa: da, ai dreptate. Structura pe care o folosim nu este planul lui Dumnezeu pentru biserica Lui. Dar dacă schimbăm acum ceva, am putea să îi supărăm pe oameni. De fapt, schimbarea structurii poate supăra atât de tare încât putem diviza biserica. Alţii merg mai departe cu această idée şi spun că dacă supărăm prea mulţi oameni, aceştia ar putea să nu mai susţină biserica prin zecimile lor. Resursele financiare vor scădea şi nu vom mai avea mijloace să suţinem lucrarea, aşa că e mai bines ă nu zguduim barca, să folosim sistemul pe care îl avem şi să facem ceea ce se poate face cu resursele pe care le avem. Înţeleg remarca. Este făcută de oameni îndreptăţiţi să o facă. Dar există părţi ale imaginii imaginii de ansamblu, ansamblu, pe care un astfel de argument argument nu le ia în considerare. considerare. În primul primul rand, trebuie să ne amintim care este misiunea bisericii lui Isus Hristos. Vă amintiţi motivul pentru care a pus bazele acestei biserici? – să caute şi să salveze pe cei pierduţi şi să îi facă ucenicii Săi. Orice lucru care împiedică misiunea bisercii trebuie schimbat. Trebuie sp ne întrebăm: ce riscăm cu adevărat? E adevărat că am putea pierde membrii. Este de asemenea adevărat că putem pierde resurse financiare. Dar greşim atunci când presupunem că este un lucru rău. Nu vreau să văd pe nimeni părăsind biserica. Speranţa mea este că oricine poate face parte din misiunea lui Dumnezeu şi poate experimenta bucuria de a face parte din ceva însemnat pentru viaţa lui – să lege oameni de Isus. Dar dacă cineva ajunge la punctual în care îi pasă atât de mult de el însuşi şi atât de puţin de cei pierduţi, încât ar alege să îşi retragă sprijinul financiar şi chiar să renunţe la statutul de membru pentru că biserica se ocupă de cei pierduţi, ar trebui să folosim resursele bisericii (a cărei misiune este salvarea celor pierduţi) pentru a le satisface pretenţiile? Când oamenii părăsesc o biserică pentru că aceasta decide să folosească resursele pentru salvarea celor pierduţi, nu schimbarea structurii este cea care îi face să plece. Schimbarea structurii abia dacă scoate în evidenţă disfuncţia care este deja prezentă. Situaţia disfuncţională nu este văzută tocmai pentru că ei primesc ceea ce vor. Când o biserică decide să facă o schimbare de structură pentru misiune, nu poate pierde membrii cărora le pasă de cei pierduţi, poate doar să piardă membrii cărora le pasă
doar de ei înşişi. Este greu să spui aşa ceva, dar este adevărat. Oamenii cărora le pasă de cei pierduţi pierduţi nu părăsesc părăsesc o biserică biserică preocupată de misiune. Doar cei cărora le pasă doar de ei înşişi pleacă. Toţi creştem. Mie îmi pasă şi de oamenii egoişti. Toţi ne luptăm cu egoismul. Vreau ca toţi să fie în biserică. Dar avem de făcut o alegere. Ne vom cheltui resursele cu cei care îl cunosc pe Isus, sau cu cei care nu îl cunosc? Parabola păstorului care îşi lasă cele nouăzeci şi nouă de oi şi merge să o caute pe cea pierdută ne arată clar cum vrea Isus să ne folosim timpul. timpul.16 Pare o alegere alegere crudă. Să îi laşi pe cei care au sprijinit biserica. Dar trebuie să vedem imaginea de ansamblu. Fiecare ban pe care îl cheltuim cu cei salvaţi este un ban pe care nu îl putem cheltui cu cei pierdrduţi. Fiecare oră din timpul nostru pe care o folosim cu cei salvaţi este o oră pe care nu o putem folosi cu cei pierduţi. Costul pierderii unei oportunităţi este mai mare decât muţi ar admite. Este ca şi cum ai lucra la McDonalds pentru 10 dolari pe oră cand ai posibilitatea să lucrezi în construcţii pentru 25 de dolari pe oră. Costul alegerii de a lucra la McDonalds este de 15 dolari pe oră, din moment ce refuzi cealaltă ocazie. Poate ţi se pare că îţi merge bine, dar în imaginea de ansamblu vedem că există o alternativă mai bună. Facem acelaşi lucru dacă ne concentrăm resursele pe oile din trumă. În al doilea rand, dacă o persoană părăseşte părăseşte o biserică, biserică, în care ei sunt mai importanţi importanţi decât cei pierduţi, ce s-ar fi putut face mai mult pentru acea persoană? Dacă cineva este în biserică de mulţi ani şi este tot într-un loc în care îi pasă mai mult de el însuşi decât de cei pierduţi, chiar vor creşte creşte în acest sistem? sistem? Fie biserica biserica a eluat în a le oferi oportunităţi în care să crească (de exemplu ocazii de misiune, care se concentrează pe alţi alţi oameni oameni), ), fie fie acea acea pers persoa oană nă a eşuat eşuat în ceea ceea ce priv priveşt eştee creşt creşter erea. ea. Oric Oricum um,, pote potenţ nţia ialu lull de creş creşte tere re este este limi limita tat. t. Da Dacă că este este vorb vorbaa desp despre re stru struct ctur uraa bise biseri rici cii,i, schimbarea într-un model axat pe misiune va ajuta. Dacă este alegerea lor, biserica nu mai poate face nimic. Este extreme de important să ne dăm seama că nu ar trebui niciodată să oprim schimbarea structurii datorită celor care se retrag sau care retrag sprijinul financiar. Dacă facem aşa ceva sacrificăm misiunea şi susţinem o structură disfuncţională. Dar mai este un punct, unde se mai ridică o obiecţie: este adevărat că unii membrii nu aduc nimic misiunii în afară de susţinerea financiară. Dar avem nevoie de susţinere fina financ ncia iară ră pent pentru ru misi misiune une.. Da Dacă că schim schimbăm băm stru struct ctur ura, a, nu vom vom mai mai avea avea aceast aceastăă susţinere. Aici se ridică o întrebare legată de etică. Este etic să permitem unui grup de oameni să îşi facă rău pentru a ajuta un alt grup? Aşa cum am descoperit mai devreme, să permiţi cuiva să dea bani şi să vină la biserică fără să sacrifice şi timp în lucrare înseamnă să le faci rău sănătăţii spirituale. Deci, din punt de vedere etic, se ridică o dilemă din a avea avea grij grijăă de memb membri riii doar doar pent pentru ru resu resurs rsee fina financ nciar iare, e, dând dânduu-le le senti sentime ment ntal al de mulţumire, lucru care îi face să piardă alte binecuvântări ale lucrării şi ocazia de a-şi întări sănătatea spirituală. Unii vor sus’ine că, dacă nu facem ceva pentru a opri pe cei nemulţumiţi să părăsească biserica, mântuirea lor ar putea fi pierdută. Eu susţin că modelul Noului Testament va face mai mult pentru adevărata spiritualitate şi în consecinţă pentru siguranţa mântuirii membrilor decât modelul standard din zilele noastre. Sper că vedeţi situaţia atunci când cedăm oamenilor supăraţi de schimbări menite să ducă Vestea Bună la cei pierduţi. 16
Luca 15:3-7
Trebuie Trebuie de asemenea asemenea să înţelegem problemele problemele financiare financiare ca nefiind nefiind atât de mari cum cred unii. În primul rand, cea mai mare parte a resurselor sunt folosite pentru membrii. Dacă pierdem membrii, pierdem aceste resurse, dar doar o mică parte din aceste resurse piedute erau folosite pentru cei pierduţi. Cea mai mare parte a resurselor era folosită pentru a plăti un pastor care slujeşte tot membrilor. În al doilea rând, un model în care pastorul plantează biserici şi instruieşte, api îi lasă pe prezbiteri să supravegheze fiecare oraş, are nevoie de mult mai puţine resurse. Doar o mică parte. Este întotdeauna bine să existe plantatori de biserici în district. Dar chiar dacă am pierde jumătate din resurse, tot ar fi mai bine. Pentru că pastorii ar planta biserici care s-ar administra singure. Este important să înţelegem ce riscăm cu adevărat. Cel mai mare risc nu este acela de a supăra membrii, ci acela de a permite supărari imembrilor să compromită misiunea. Puterea unui salariu
Când ne gândim să lăsăm conducerea bisericilor pe mâna prezbiterilor, se ridică o îngrijorare reală. Au fost momente în care prezbiterii locali au făcut jocuri de putere pentru a lua o biserică unui pastor. Pe lângă ei sunt aceia care au o înţelegere teologică teologică nu prea bună. Aceasta poate fi o problemă problemă serioasă atunci când cei care nu înţeleg Evanghelia vor să conducă biserica. Se întâmplă uneori ca şi un pastor să vină cu câte o idée care nu îşi are fundamental în Biblie şi poate conduce biserica pe o cale greşită. În cazul acesta există o soluţie a sistemului, pastorul primeşte un salariu. Dacă este o problemă serioasă, conferinţa o rezolvă înlăturându-l de pe lista de salariaţi. Bineînţeles, cele mai multe conferinţe vor încerca să rezolve situaţia discutând cu pastorul respective. Dar dacă nu mai e nimic de făcut, soluţia este concedierea pastorului în cauză. Totuşi, ce facem dacă prezbiterii prezbiterii sunt cei care conduc o biserică? În cele mai multe biserici din America de Nord, prezbiterii locali sunt aleşi printr-un comitet votat de către biserică. Deci, situaţia poate evolua acolo unde un prezbiter care învaţă pe eilalţi o doctrină eronată poate avea încă suficientă influenţă în aşa fel încât să fie reales an după an, răspândind falsa evanghelie. Dacă biserica nu are pastor, cine va avea grijă de astfel de situaţii? Am ajunge o adunătură de biserici, fiecare cu doctrina ei, numindu-ne toţi Adventişti. De acest lucru s-au temut şi întemeietorii bisericii. Au vrut o structură care să protejeze adev adevăr ărul ul,, o modal modalititat atee de a creş creşte te împr împreu eună nă în adev adevăr ăr mai mai degr degrab abăă decât decât să ne divizăm datorită neînţelegerilor. Dacă dăm la o parte pastorii, cum putem face faţă acestor situaţii? Cum au făcut creştinii Noului Testament? Ei au lăsat bisericile pe mâna prezbiterilor. Şi-au asumat acest risc de dragul lucrării. Sunt două modalităţi prin care credinţa poate rămâne curată. În primul rand, ei erau mult mai îndreptaţi spre misiune. Fiecare avea o parte în această misiune. Când ai viaţa îndreptată spre misiune, ai tendinţa de a sta mai aproape de adevăr. Există excepţii, dar în general aşa stau lucrurile. În al doilea rând, ei au făcut ceva ce noi nu facem. În Noul Testament nu a fost niciodată un prezbiter ales. Diaconii erau aleşi (ei slujeau nevoilor bisericilor). Prezbiterii erau întotdeauna aleşi
de persoana pe care noi azi o numim pastor de district, sau pastro salarizat. Observaţi din nou ce îi sopune Pavel lui Tit: The reason I left you in Crete was that you might straighten out what was left unfinished and appoint elders in every town, as I directed you. Titus 1:5 Vedeţi acum motivul pentru care prezbiterii erau numiţi? se întâmplă acelaşi lucru ca şi cu pastorii plătiţi, doar că este vorba de un cost mult mai mic. Dacă un pastor plătit al unui district numeşte prezbiteri în fiecare oraş, dacă este o problemă, pastorul poate să îi înlăture. Ca şi cu salariul, dacă se ajunge la ceva rău, se poate face ceva. Bineînţeles, pastorul care numeşte prezbiteri poate să se sfătuiască cu unii dintre membrii bisericii pentru a vedea care sunt candidaţii potriviţi pentru această slujbă. Totuşi, dacă apare o problemă, este nevoie de autoritate pentru a elibera din funcţie pe respectivul prezbiter. Ştiu că unora li se pare neplăcut. Nu este o modalitate pe care am folosit-o în biserica Adventista în ultimul timp, dar aşa au procedat în perioada Noului Testament, şi a funcţionat. Această metodă biblicăcrează un echilibru de putere, prin care toţi devenim responsabili de lucrare. Biserica allege diaconii şi alte persoane pentru slujire. Pastorii de district numesc prezbiterii. Conferinţa angajează pastori şi membri membriii biseric bisericiiii aleg aleg admini administr straţi aţiaa conferi conferinţe nţei.i. Se crează crează un echilib echilibru ru în ceea ceea ce priveş priveşte te respons responsabi abilit litate atea. a. Şi dacă dacă prin prin aceast aceastaa putem putem să ne concent concentrăm răm asupra asupra lucrării şi mai mulţi oameni sunt salvaţi pentru împăraţia lui Dumnezeu, iată o veste foarte bună!
Capitolul 5 Cum să avem biserici fără pastor Deci cum arată o biserică fără pastor? Este la fel ca orice biserică, dar cu prezbiteri în loc de pastor? Cu riscul de a pune la încercare şi mai mult gândirea tradiţională, să ne imaginăm. Scopul pentru pentru care există biserica biserica este de a face ucenici.17 Nu există există alt scop. Restul lucr lucrur urililor or care care se întâ întâmp mplă lă la bise biseri rică că sunt sunt secun secundar dare. e. Misi Misiune uneaa pe care care ne-a ne-a încredinţat-o Isus de a face ucenici ar trebui să fie pe primul loc. Dacă păstrăm acest lucru pe primul loc, restul lucrurilor de care avem nevoie (cum ar fi apropierea de ceilalţi) vor veni. De fapt, experienţa îmi spune că adevărata unitate şi prietenie nu pot veni veni decât dacă avem un scop scop comun. comun. Conducă Conducător torii milita militari ri importan importanţiţi din lumea întreagă au înţeles că la crearea unui grup, sub stresul luptei există o apropiere care apare indiferent de alte lucruri. Oameni care nu ar muri pentru poporul lor, sunt gata să moară pentru prietenii lor. Putem avea aceaşi apropiere în biserică, dar acest lucru apare atunci când toţi suntem concentraţi pe a face ucenici. Adevărata frăţie decurge din concentrarea pe acest scop comun. Matthew 28:19-20
17
Matei 28:19-20
Astfel, Astfel, credincioşia credincioşia faţă de misiunea misiunea lui Isus ne constrânge constrânge să creem o biserică biserică în aşa fel încât ea să fie cea mai eficientă pentru a face ucenici. Poate că îmi convine o biserică în care mă simt confortabil, unde cunosc pe toată lumea şi nu trebuie să îmi complic viaţa cu oameni care au tot felul de probleme. Dar Isus ne aminteşte că biserica nu înseamnă “Eu”. “Eu” sunt una dintre cele nouăzeci şi nouă oi care sunt în siguranţă în staul. Aici e voba de acea oaie pierdută.18 Deci, provocarea provocarea este: cum să creem o biserică unde putem face cât mai mulţi ucenici cu cât mai puţin effort. Cum putem obţine cât mai mult pentru ceea ce depundem? Dacă suntem mulţumiţi cu biserica aşa cum este în acest moment, aceasta este o întrebare prea grea, pentru că cere o schimbare şi schimbarea nu este confortabilă. Dar dacă ne pasă cu adevărat de cei pierduţi, aceasta este întrebarea pe care trebuie să o punem. Ar fi o întrebare la care e greu să găseşti răspunsul dacă nu îi avem în minte pe cei care au făcut ucenici în Noul Testament. Ceea ce găsim scris în Biblie în legătură cu aceasta ne sugerează soluţia: biserica trebuie să devină mai mică pentru a creşte. Gândiţi-vă la urmatoarele versete: Romani 16:5 Spuneţi sănătate şi Bisericii care se adună în casa lor. - Spuneţi sănătate lui Epenet, preaiubitul meu, care a fost cel dintâi rod al Asiei pentru Hristos. Romani Romani 16:23 16:23 Gaiu, Gaiu, gazda gazda mea şi a întreg întregiiii Biseri Biserici, ci, vă trimit trimitee sănătat sănătate. e. - Erast, Erast, vistiernicul cetăţii, vă trimite sănătate; tot aşa şi fratele Cuart. 1 Corinteni Corinteni 16:19 Bisericile din Asia vă trimit sănătate. Acuila şi Priscila, Priscila, împreună împreună cu Biserica din casa lor, vă trimit multă sănătate în Domnul. Coloseni 4:15 Please give my greetings to our Christian brothers and sisters at Laodicea, and to Nympha and those who meet in her house. Filimon 1:1-3 Pavel, intemnitat al lui Isus Hristos, si fratele Timotei, catre prea iubitul Filimon, tovarasul nostru de lucru, catre sora Apfia si catre Arhip, tovarasul nostru de lupta, si catre Biserica din casa ta: Har si pace dela Dumnezeu, Tatal nostru, si dela Domnul Isus Hristos! 19 Metoda Noului Testament de a face ucenici este “biserica din casa ta”. Teologul Roger W. Gehring comentează în cartea sa, Biserica din casa ta şi misiunea: Aproape toţi cercetătorii Noului Testament sunt de accord asupra unui lucru: primii creştini se întâlneau doar în case ale membrilor congregaţiei. Aproape trei sute de ani 18
Luca 15:1-7
19
http://www.adamsonline.org/SimpleChurch/Sim http://www.adamsonlin e.org/SimpleChurch/SimpleChurch_page0003.htm pleChurch_page0003.htm
– până până în secolul secolul patru, patru, când Constan Constantin tin începe începe să clădea clădească scă primel primelee basilic basilicii în Imperiul Roman – creştinii se adunau în case de locuit, şi nu în biserici clădite pentru scopul de închinare publică.20
A fost un moment în care trei mii au fost convertiţi într-o singură zi într-un oraş. 21 V-aţi întrebat cum a fost în stare biserica să asimileze atât de mulţi membrii noi? Nu au clădit o sală pentru trei mii de oameni. Noii convertiţi au fost integraţi în grupuri şi se întâl întâlneau neau în casele casele membri membrilor lor.. Scriit Scriitori oriii Noului Noului Testame Testament nt numesc numesc aceste aceste grupur grupurii biserici. Dacă scopul bisericii este într-adevăr să facă ucenici, şi al doilea scop este acela al apropierii dintre oameni, atunci acesta este un adevăr biblic semnificativ pentru că a face ucenici şi a trăi în frăţietate frăţietate nu se poate realiza într-un într-un grup mai mare de 13 persoane. Treisprezece este mărimea “bisericii” la care mergea şi Isus. De aceea este important ca mărimea unei biserici să fie mică şi de aceea Isus şi-a limitat grupul la treisprezece. Pentru a vedea cum doar câţiva oameni în plus pot schimba dinamica unui grup gândiţi-vă la relaţiile dintr-o cameră. Dacă eu şi cu tine ne întâlnim acolo, este o relaţie, între mine şi tine. Doar într-un loc intim putem discuta lucruri importante şi putem avea atenţia totală a celuilalt. Acum, imaginaţi-v imaginaţi-văă că ni se mai alătură un prieten. prieten. Acum mai sunt încă două relaţii. relaţii. Nu doar că eu şi tu avem o relaţie, dar fiecare dintre noi are o relaţie cu noua persoană. Energia din cameră s-a triplat. Când o a patra persoană intră în cameră adaugă încă trei relaţii (câte una cu fiecare persoană din grup) şi astfel se fac şase. Pe ,ăsură ce se mai adaugă oameni, energia din cameră creşte, nu cu una, dar cu mai multe relaţii pe care le adaugă. La doisprezece sunt şaizeci şi şase de relaţii la treisprezece (mărimea bisericii lui Isus) sunt şaptezeci şi opt. 22 Adăugând doar cinci persoane la treisprezece ajungem la o sută cincizeci şi trei de relaţii, aproape dublu faţă de ceea ce aveam la treisprezece persoane. De ce e important acest lucru? Pentru că este important să înţelegem că adăugarea câtorv câtorvaa oameni oameni peste peste modelu modelull lui Isus Isus schimbă schimbă întregu întregull grup. grup. Formul Formulaa număru numărului lui relaţiilor dintr-un grup este numărul oamenilor înmulţit cu unul mai puţin decât numărul persoanelor din grup, împărţit la doi. Adunările mari pot fi bune pentru alte motive, dar ucenicia ucenicia şi frăţia nu se întâmplă întâmplă decât într-un într-un grup restrâns. restrâns. A trece ăpeste numărul numărul recoma recomandat ndat de exempl exemplul ul lui Isus, Isus, înseamnă înseamnă să sacrifici sacrifici ucenicia ucenicia şi frăţia frăţia pentru pentru altceva. Totuşi, nu putem ucenicia, pentru că biserica există pentru acest lucru. Oricât de uimitor ar părea, dacă întâlnirea principală a bisericii este într-un grup mult mai mare de treisprezece, aşa cum ne-a lăsat Isus exemplul, nu putem numi aceasta “biserică” – cel puţin, nu o biserică după modelul biblic. Pentru că biserica biblică este cea care se bazează pe a face ucenici, şi exemplul ui Isus ne arată că ucenicii sunt făcuţi în grupuri mici unde se pot dezvolta relaţiile profunde. Aici puteţi să vă simţiţi provocaţi în ceea ce priveşte conceăţia voastră despre biserică. Când mi-am dat seama cât de diferite sunt majoritatea bisericilor noastre de modelul biblic, şi eu m-am simţit provocat. Chiar putem fi aşa de departe de bază? Dar pe măsură ce am studiat, mi-am dat seama că cele mai multe lucruri care se fac în numele bisericii, nu înseamnă biserica. Nu mă 20
Gehring, Roger W. House W. House Church and Mission (Biserica din casa ta şi misiunea). p.1 Faptele Apostolilor 2:41 22 Formula pentru a găsi numprul relaţiilor dintr-un grup este numărul persoanelor din grup înmulţit cu unul mai puţin decât numprul grupului împărţit la doi. 21
înţelegeţi înţelegeţi greşit, greşit, eu credcă credcă oameni temători temători de Dumnezeu Dumnezeu şi cu motivaţii motivaţii bune sunt în spatele a ceea ce avem noi astăzi. Mulţi dintre cei cărora trebuie să le mulţumim pentru biserica pe care o avem acum erau oamnei cinstiţi, încercând să facă ceva pentru Dumnezeu. Să nu le criticăm motivele. Martim Luther sau Jhon Calvin au fost inspiraţi şi folosiţi de Dumnezeu. Dumnezeu. Totuşi, oamenii, chiar şi cei cu motivaţii motivaţii bune, fac greşeli. Să îi cinstim cinstim pe cei care au fost credincioşi lui Dumnezeu, dar să nu fim aşa de orbiţi de faptele lor bune, încât să facem greşelile lor sfinte. Făcând astfel , nu onorezi pe Dumnezeul pe care îl onorau ei. Imaginea bisericii bisericii începe să devină clară. Biserica Biserica este un grup mic, care se întâlneşte în casa cuiva. Aici se întâmplă adevărata frăţie şi ucenicie. Într-un grup mare, nu se pot realiza aceastea. Totuşi, aceasta nu înseamnă că nu trebuie să existe o clădire în care să ne întâlnim. Ellen White, pionier al bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea a văzut avantajul unui loc de întâlnire, în care se poate crea stabilitatea noilor convertiţi. În zilele ei, pastorii plantau biserici noi. 23 Există şi locul clădirilor bisericilor. Dar esenţa bisericii sunt grupurile mici, care se întâlnesc în case. Ellen White spune: Formarea grupurilor mici ca bază a efortului creştin, mi-a fost arătată ca fiind o structură ce nu poate da greş.24 Înainte Înainte să mergem la capitolul capitolul următor, gândiţi-vă gândiţi-vă la cinci motive pentru care biserica biserica voastră trebuie să se organizeze în grupuri mici.
1. Poate exista ucenicia. Aşa cum am spus, adevărata adevărata ucenicie nu se poate întâmpla întâmpla în grupuri grupuri mai mari decât modelul lui Isus. Isus este intelligent, nu putem face mai bine de atât… 2. Poate exista frăţia. Rezuiltatul uceniciei este frăţia. Când se întâmplă ucenicia, se întâmplă şi frăţia. Grupurile mici crează o legătură între oameni, care nu se poate realiza în altă parte. 3. Dezvoltă lideri. Când Isus şi-a trimis ucenicii, i-a trimis doi câte doi. Fiecare grup trebuie să aibă doi conducători, care să lucreze împreună, să crească în înţelepciune şi putere. Pe măsură biserica depăşeşte treisprezece membrii se multiplică. Fiecare co-lider ia parte la grup, aşa aşa încât încât acest acestaa să cont contin inue ue să creas crească. că. Acest Acest lucr lucruu perm permititee fiec fiecăr ărui ui lide liderr să instruiască un alt lider. Acest lucru nu doar ajută la crearea unor lideri capabili, dar ajută şi Biserica Adventistă cu problemele ei. Două treimi dintre membrii noştri sunt femei. Îl laud pe Dumnezeu pentru fiecare hotărâre luată de o persoană pentru Dumnezeu, fie bărbat, fie femeie. Totuşi, se pare că biserica nu n u atrage bărbaţii. Bărbaţii sunt mai active. (priviţi la băieţi şi fete care se joacă). Dacă dăm mai multe posibilităţi de implicare ca lideri, nu doar că biserica devine mai puternică, dar ajută de asemenea pe bărbaţii din interior care îşi doresc să se implice şi să facă ceva. 4. Grija pastorală este mai eficientă eficientă decât în cazul în care este exclusivă exclusivă clerului plătit. 23
Mărturii Vol 6 pp.100-101 Mărturii Vol 7, pp. 21,22
24
Imaginaţi-vă un pastor cu o biserică de o sută de oameni. Acest pastor, datorită unor alte angajamente, poate vizita doar un membru pe zi, cinci zile pe săptămână. La fiecare douăzeci de săptămâni fiecare membru este vizitat câte 90 de minute. Acum gândiţ gândiţi-v i-văă la un al doilea doilea pastor pastor cu o biseri biserică că de o sută sută de membrii. membrii. Dar această această biserică are zece grupe cu zece membrii fiecare. Aceste grupuri se întâlnesc pentru părtăşie câte 90 de minute pe săptămână, dar pastorul nu îi vizitează pe toţi. Care sunt membrii de care se are mai multă grijă? Membrii care se întâlnesc personal cu pastorul câte 90 de minute la fiecare douăzeci de săptămâni sau cei care, într-un fel, au alţi nouă pastori în fiecare săptămână câte 90 de minute? Iar în grupuri, cei care sunt “pastori” nu fac acest lucru pentru că sunt plătiţi, ci pentru că le pasă. 5. S-au făcut cercetări care au dovedit că grupele sunt eficiente. Când ne gândim că grupele mici devin esenţa bisericii, nu vorbim de o teorie. S-au făcut cercetări şi s-a dovedit că grupele mici sunt eficiente. Cel mai bun material pe care l-am găsit legat de grupele mici este scris de un pastor Adventist pe nume Milton Adams. Pastorul Adams a lucrat la detalii legate de grupe timp de douazeci de ani şi a netezit calea spre modelul biblic. Partea cea mai bună este că el oferă material gratuit (la mpmentul când sciu aceste rânduri) pentru oricine vrea să îl folosească. Puteţi obţine aceste materiale accesând www.GrowthGroups.us www.GrowthGroups.us,, unde aveţi prezentări video, un manual, şi alte materiale. De asemenea, puteţi avea acces la materialele sale pe www.AdventSource.com. Vă recomand cu căldură să folosiţi aceste resurse. Eu le folosesc şi funcţionează.
Capitolul 6 Cum să scăpăm de Împăratul lui Israel Este un lucru să vorbeşti despre schimbarea structurii pentru misiune şi e cu totul altceva să o faci. Iată cinci paşi pentru a înainta spre modelul care are în centru misiunea. Comnicarea problemei
Biserica Adventistă este plină de oameni buni. Oameni care vor să facă binele şi care doresc să cunoască adevărul lui Dumnezeu indiferent de ceea ce i-ar costa pe plan personal. Sunt privilegiat să fac parte din această mişcare pe care cred că Dumnezeu o conduce. Dar acest lucru nu înseamnă că nu am făcut greşeli de-a lungul drumului. Israel, care era poporul ales al lui Dumnezeu pentru scopul misiunii, a avut momente în istoria sa când s-a închinat lui Baal, un zeu al sexului şi al sacrificiului uman. Încă erau poporul ales al lui Dumnezeu? În mod uimitor, da! Păcatul lor a cauzat multă durere, dar Dumnezeu nu i-a abandonat. Să îl lăudăm pe Dumnezeu pentru harul Său. Problema nu este lipsa oamnilor buni, ci problema este că mulţi oameni nu au realizat ce a atras structura actuală. Este greu să evaluezi costul acestui lucru. În termini ai legii si economiei, economiei, pierderea unei persoane înseamnă în jur de 10 milioane milioane de dolari. dolari.25 Dar aceast aceastaa nu include include pierder pierderea ea vieţii vieţii veşnic veşnice. e. Dacă viaţa viaţa veşnică veşnică înseam înseamnă nă infini infinit,t, 25
Mankiw, N. Gregory. Principles Gregory. Principles of Microeconomics (PRincipiile microeconomiei) ediţia a treia, pp. 229-230
adevăratul cost al pierderii unui suflet, care nu ajunge să îl cunoască pe Isus înseamnă 10 milioane înmulţit cu infinit. Ne confruntăm cu o problemă gravă. Majoritatea membrilor nu înţeleg că structura actuală ne costă. Primul pas spre structura Noului Testament este să comunicăm problema. Dacă membrii nostri nu văd urgenţa şi cât de mult ne costă rutina actuală, se vor gândi că schimbarea nu merită efortul. Dar dacă înţeleg unde ne aflăm şi care este costul real, Duhul sfânt le poate mişca inimile pentru a ajunge la cei pierduţi. Antoine de Saint-Exupery spunea, "Dacă vrei să clădeşti o corabie, nu îi pune pe oameni să strângă lemne şi să muncească, ci mai degrabă învaţă-I să îşi dorească imensitatea mării”. Comunicarea problemei va fi începutul trezirii nevoii în inima oamenilor. Puteţi face acest lucru împărtăşind unele dintre informaţiile din această carte. Împrumut-o unui prieten. Există resurse gratuite la www.FireYourPastor.org Mai sunt şi alte cărţi pe care puteţi să le împărtăşiţi. Un clasic, care m-a convins că structura structura centrată centrată pe misiune este crucială crucială este Russel Burrill Burrill cu cartea sa Revolution in the Church (Revoluţia în biserică). Este o pledoarie pentru misiune. De asemenea, este important ca tot acest process să includă pastorul. Cei mai mulţi pastori pe care îi cunosc ar prefera să petreacă mai mult timp cu cei pierduţi. Mulţi se străduiesc din răsputeri pentru a răspunde nevoilor membrilor, care nu sunt niciodată mulţumiţi până când membrii înşişi nu sunt implicaţi în salvarea celor pierduţi. Este un ciclu nesfârşit şi eu am fost parte a acestui ciclu. Dacă permiţi unui pastor să îşi petreacă nouă zecimi din timp pentru cei pierduţi, ceva în interiorul tău se va trezi şi vei descoperi un om nou entuziasmat de viaţă şi de misiune. Introducerea grupelor mici
O parte critică a procesului de schimbare a structurii este crearea unei alte structuri care poate susţine biserica. Aşa cum am discutat, grupurile mici crează structura. Recomand materialul materialul de pe www.GrowthGroups.us www.GrowthGroups.us sau www.SimpleChurchInfo.org. Sau organizaţi un seminat susţinut de pastorul Adams. Discutaţi cu conferinţa
După comunicarea către biserică a nevoii de schimbare a structurii şi a creerii grupelor mici suport, pasul următor este comunicarea comunicarea cu conferinţa. conferinţa. Conferinţa Conferinţa locală este cea care interpretează interpretează manualul bisericii bisericii şi are autoritatea autoritatea de a perminte perminte bisericii să pună deoparte regulile normale, în special pe drumul spre un model biblic.26 Toţi suntem în aceeaşi echipă. Este important să comnicăm conferinţei că motivul pentru care vrem să schimbăm structura este misiunea. Uneori oamenii au impresia că suntem noi împotriva lor: conferinţa versus biserica. Acest lucru este absurd, având în vedere că administraţia conferinţei este aleasă de către bisericile locale.
26
Manualul Bisericii Adventiste Adventiste de Ziua a Şaptea permite variaţii de la direcţie în anumite circumstanţe p.2
În În fina final,l, este este dorinţ dorinţaa comu comună nă a bise biseri rici cilo lorr loca locale le care care dete determ rmină ină cine cine condu conduce ce conferinţa. Suntem toţi în aceeaşi echipă. Majoritatea administratorilor conferinţei sunt fericiţi atunci când bisericile ajung mai uşor la cei pierduţi. De aceea sunt acolo! Deci, discutaţi cu conferinţa. Veniţi cu idei de a pune în practică modelul Noului Testament. Veţi vedea o biserică schimbată şi un pastor schimbat. 26 The Seventh-day Adventist Church manual allows for variance from its direction under certain circumstances. p.2 p .2 Definiţi rolul prezbiterului prezbiterului
Aşa cum am mai spus, un pas important în acest proces este clarificarea rolului prez prezbit biter erul ului ui în biser biserica ica local locală. ă. Ei sunt sunt cei cei care care supr suprav avegh eghea ează. ză. Ei ar treb trebui ui să coordoneze grupurile mici din zonal lor. Aceasta este fişa postului din Noul Testament. Cuvântul “presbuteros”folosit pentru “prezbiter” în Noul Testament înseamnă literal supraveghetor. De aceea 1 Timotei 3 şi Tit 1 dau caracteristicile clare pe care un pastor de district trebuie să le caute la un prezbiter. Ambii au un mare privilegiu, dar şi o mare resp respons onsab abililititat ate. e. Da Dato tori rită tă acest acestei ei resp respon onsa sabi bililită tăţiţi prez prezbi bite teri riii au de luat luat deciz deciziiii importante, decizii care nu vor fi pe placul tuturor. Deci, Noul Testament dă două reguli pentru a-I proteja. Prima, nu se poate vota destituirea lor. Pastorul de district îi numeşte. Ei pot fi demişi dacă există o problemă gravă. Totuşi, dacă ei sunt de partea adevărului, şi cineva nu îi agreează, trebuie să fie protejaţi. În al doilea rand, Pavel îi spune lui Timotei în 1 Timotei 5,19 “Do not entertain an accusation against an elder unless it is brought by two or three witnesses”
Oamenii se vor plânge de prezbiterii care fac lo lucrare bună. Pavel spune: nici nu merită să asculţi plângerile despre prezbiterii pe care i-ai numit, dacă plângerea nu este susţinută de mai mult de o persoană. Având în vedere că slujba prezbiterului este importanta, el trebuie protejat. Dacă nu se întâmplă aşa, misiunea şi teologia bisericilor pe care le supraveghează vor fi determinate de cei care se plâng mai tare. Când redefinim rolul prezbiterilor, este important să clădim aceste principii ale protecţiei în structură, în aşa fel încât prezbiterii să îşi îndeplinească lucrarea la care sunt chemaţi. Observaţi că Noul Testament NU spune că slujba prezbiterului este să predice, sau să se roage în Sabat, sau să viziteze bolnavii. De multe ori, am schilodit bisericile gândind că numai prezbiterii pot face aceste lucruri. Locul natural pentru vizite şi grijă pastorală este în grupa restrânsă. Slujba prezbiterului este să se asigure că bisericile din teritoriul lor urmeză cursul misiunii. Începeţi să vedeţi imaginea? Dumnezeu ne dă tuturor daruri spirituale diferite. Când fiecar fiecaree membru membru îşi foloseş foloseşte te darul darul spirit spiritual ual,, biseri biserica ca are tot ce trebui trebuiee pentru pentru a fi puternică. Rolul prezbiterului este de să îi ajute pe ceilalţi să îşi folosească cât mai bine darurile pentru misiune. Este vorba despre folosirea darurilor pe care Dumnezeu le dă întregii biserici, nu doar câtorva. Este emoţionant să ne gândim la o biserică unde darurile date de Dumnezeu sunt folosite la maxim. Şi înţelegerea corectă a rolului susţine dezvoltarea darurilor în ceilalţi. Dacă nu înţelegem rolul prezbiterului şi rolul
pastorului, nu vom fi în stare să folosim darurile spirituale ale celorlalţi membrii la potenţialul lor maxim. Renegocierea Renegocierea rolului de pastor
La fel de important important că definirea definirea rolului prezbiterului prezbiterului în biserică biserică este şi definirea definirea rolului pastorului. Acest lucru poate necesita mai mult efort, nu pentru că e nevoie de mai multă gândire, ci pentru că implică mai mulţi oameni. Mulţi pastori au mai mult de o biserică. biserică. Pentru ca pastorul să poată funcţiona funcţiona în rolul său biblic, biblic, este nevoie ca toate bisericile din district şi conferinţa locală să înţeleagă şi să fie de acord cu planul. Din nou, comunicarea este importantă. Există trei chei care îl ajută pe pastor să lucreze după modelul Noului Testament şi îl împiedică împiedică să alunece de la scopul misiunii. misiunii. Pe prima am descoperit-o descoperit-o când conferinţa conferinţa în cadrul căreia lucrez a făcut nişte schimbări. În loc să delimiteze districtul meu pe biserici, l-a delimitat pe coduri poştale. Prin această delimitare, fiecare pastor primeşte un teritoriu pentru care este responsabil. Înainte de această reîmpărţire, mă gândeam că lucrarea în acele oraşe putea fi pasată celuilalt pastor din district. Până la urmă, eu sunt ocupat cu membrii bisericii. El ar trebui să facă lucrare în oraşe. Prin împărţirea pe coduri poştale, nu pot pasa responsabilitatea altcuiva. Dacă pastorul din acea zonă şi membrii din districtul său nu fac un effort pentru a lucra cu oamenii din zonal lor, adevărul nu va ajunge la acei oameni. Responsabilitatea este a noastră. Această simplă reîmpărţire crează o nouă gândire despre lucrare. Arată cât de egoist este să fie cerut un pastor plătit pentru fiecare biserică, având în vedere că sunt atâţia oameni oameni care mor fără să aibă o relaţie relaţie salvatoare salvatoare cu Isus. Viaţa oamenilor este costul pentru confortul nostru. Următoarele Următoarele două chei sunt legate de rolul pastorului. pastorului. Îm Mărturii Mărturii vol. 7 , pg 18 este o afirmaţie interesantă pe care Ellen White o face cu privire la rolul pastorului plătit. Merită să citiţi tot pasajul. Observaţi raportul dintre timpul petrecut cu biserica şi timpul petrecut cu cei pierduţi, pe care ea îl sugerează. Dumnezeu nu a dat pastorilor misiunea de a lucra pentru a aduce bisericile pe drumul cel bun. Se pare că imediat ce această lucrare este făcută, trbuie luată de la capăt. Membrii bisericii care sunt mereu protejaţi şi pentru care alţii muncesc devin slabi în credinţă. Dacă nouă zecimi din efortul care este folosit pentru cei care cunosc adevărul ar fi pus în slujba celor care nu au auzit adevărul, cu cât de mult am fi avansat! Dumnezeu şi-a reţinut binecuvântările pentru că poporul Lui nu a lucrat în armonie cu poruncile Lui. Argumentul este de multe ori adus: Să ajungem la starea spirituală de care avem nevoie pentru a merge şi a spune lumii despre Isus. Dar adevărul este că nu vom ajunge niciodată la starea spirituală de care avem nevoie până când nu vom merge să spunem lumii despre Isus. Cheltuim mii de dolari în fiecare lună pe salarii pentru a crea membrii slabi. Dar observaţi observaţi sugestia: sugestia: nouă zecimi zecimi cu cei pierduţi pierduţi şi o zecime cu cei salvaţi. salvaţi. Dacă un pastor plătit lucrează patruzeci de ore pe săptămână, doar patru ore vor fi petrecute cu cei salvaţi. Abia dacă acoperă timpul petrecut la biserică. Citind acest fragment din Marturii, ne dăm seama că adventismul timpuriu avea o viziune diferită despre misiune,
şi ne dăm seama de ce ei au crescut de patru ori mai rapid decât o facem noi în America de Nord. Noul rol al pastorului plătit trebuie să fie să îşi petreacă treizeci şi şase de ore ajungând în locuri în care alţii nu pot. Dacă merge în locurile unde o pot face şi membrii bisericii, atunci pastorul le ia rolul membrilor şi îi face mai slabi. Când un copil învaţă să meargă, trebuie lăsat să cadă şi să se ridice. Copilul nu va învăţa niciodată să meargă, dacă nu îl lăsăm liber. Acest lucru permite ca pastorul să lucreze aproape tot timpul la lucrări noi în district. Acest lucru este important, pentru că membrii nu au timpul necesar plantării unei noi biserici. Dar de asemenea în district va exista o persoană care ştie cum să ajungă la inima celor pierduţi. Dacă cineva îşi petrece treizeci şi şase de ore pe săptmână ocupându-se de biserică, va deveni foarte bun la acest lucru. Dar dacă îşi petrece treizeci şi şase de ore pe săptămână ca să ajungă la inimile celor pierduţi şi ca să înceapă noi lucrări, vor deveni foarte buni la acest lucru. Dacă ar trebui să înveţi cum să ajungi la cei pierduţi, ai învăţa de la cineva care face acest lucru treizeci şi şase de ore pe săptămână săptămână sau de la cineva care face acest lucru patru ore pe săptămână? Cel care lucrează treizeci şi şase de ore pe săptămână ştie de nouă ori mai multe despre aceasta. Al doilea rol al pastorului este să vină înapoi la bisericile din district şi să îi înveţe pe membrii timp de patru ore pe săptămână. Şi pentru că deja ştie atât de multe, instruirea devine cu atât mai puternică. Mai întâi, creaţi districte geografice. Aceasta va ajuta biserica să vadă mai clar situaţia. În al doilea rand, faceţi ca slujba pastorului să fie de a ajunge acolo unde alţii nu pot (plantator de biserici). În al treilea rand, acest expert în evanghelizare să vină şi să intstruiască, folosind o zecime din timpul său. Concluzie
Cei cinci paşi menţionaţi nu sunt tot ce se poate spune despre schimbarea structurii. Înţelegerea darurilor spirituale este importantă. Nici nu am vorbit despre lucrarea doi câte doi despre care se vorbeşte în Noul Testament. Sunt multe de adăugat acestui subiect. Dar pe măsură ce înaintă, în direcţia spre care ştim că Dumnezeu ne-a chemat, el ne va arăta calea. Când facem un pas, El ni-l va arăta pe următorul, până când privind înapoi vom vedea că Dumnezeu ne-a condos tot timpul. The harvest truly is great, but the laborers are few. Earnestly beg the Lord of the harvest to throw out workers into the harvest field. Luke 10:2 27 Vă veţi alătura în rugăciunea, pe care Isus ne cere să o înălţăm? Şi îi veţi permite Lui să înceapă cu voi?
Capitolul 7 27
Mulţumiri Dr. Derek Morris şi cărţii sale, The Radical Prayer Radical Prayer (Rucăciunea radicală), pentru că m-a luminat cu privire la acest text.
Un cuvânt de final pentru cei care urmează să fie concediaţi Îmi aduc aminte de prima chemare pe care Duhul Sfânt a pus-o în inima mea pentru a deveni pastor. A fost un moment deosebit în care Dumnezeu mi-a arătat cum va fi viaţa mea. Am terminat studiile în teologie şi am mers mai departe pentru mai multă instruire. Apoi, a fost timpul pentru lucrare. Acele prime luni de lucrare au fost minunate. Eram gata să schimb lumea şi ştiam că Dumnezeu era alături de mine şi mă va ajuta. Dar pe măsură ce timpul a trecut, m-am regăsit petrecându-mi mai puţin timp cu schimbarea lumii şi mai mult timp cu schimbarea bisericii. Simţeam că a aduce pe cei pierduţi în biserică nu ar fi de ajutor în condiţiile de faţă. Aşa că predicam ca să fac sfinţi. Au fost şi câteva lucruri câştigate. Aşa cum spune şi Ellen White în pasajul amintit mai devreme, imediat ce această lucrare este făcută, trbuie luată de la capăt. Mă găseam într-un ciclu nesfârşit în care încercam să aduc biserica într-o condiţie în care să ajungă la cei pierduţi. Mereu speram să îmi pot petrece mai mult timp în lucrarea cu cei pierduţi şi mă gândeam că o voi face imediat ce voi aduce biserica întro stare bună. Acea zi nu a venit niciodată. Acum îmi dau seama că nu va veni niciodată dacă nu schimbăm structura lucrării. Frustrarea m-a împins la o dorinţă profundă de a planta o biserică. Dacă începem o biserică nouă cu ideea că că fiecare membru se va implica în lucrare, atunci este speranţă de a ajunge la lume. Aşa că m-am gândit să proiectez o biserică unde fiecare membru este un pastor şi care nu depinde de suportul pastoral. Făcând un pas al credinţei am demisionat şi am călătorit prin ţară ducând acest vis cu mine. Am găsit un alt serviciu ca agent imobiliar cu credinţa că Dumnezeu ne va ajuta pe mine şi pe familia mea să trăim din comisionul p ecare ăl primeam, dacă aceasta era voinţa Lui. După cinci luni rămăsesem fără bani şi ne întrebam de ce Dumnezeu nu ne ajutase. Dacă nun e ajutau nişte oameni buni, nu ştiu cum ne-am fi descurcat. Aveam atunci o mulţime de întrebări. Dumnezeu nu mai are aceeaşi putere ca în zilele biblice? Nu ar fi putut să ne ajute? De ce? Din disperare, mâam întors la slujba de pastor. Dar de această dată, conferinţa făcea nişte paşi imporanţi spre misiune. În primele luni, au decis să împartă districtele pe codu coduri ri poşt poştal ale. e. Aces Acestt lucr lucruu a schi schimb mbat at tot totul. ul. Acum Acum vedeam deam clar clar car care era era responsabilitatea mea. Nu era vorba de bisericile din districtul meu. Ele existau doar pentru a ajunge la inimile celor 285000 oameni din codurile noastre poştale. Când ştii care îţi sunt obiectivele, obiectivele, lucrurile devin clare. clare. Acum, de nevoie, este important important să dăm mai multă responsabilitate prezbiterilor localiîn bisericile existente, pentru ca eu să mă pot ocupa de misiune. Acum puteam să le spun deschis membrilor la ce renunţam pentru confortul nostru. Nimeni nu avea să se ocupe de teritoriul nostrum dacă nu o făceam noi. Unii au murmurat, dar mulţi au văzut carte este costul pentru a cere un pastor în fiecare săptămână. Chiar dacă preferau să aibă un pastor plătit în fiecare săptămână, au renunţat la acest lucru pentru misiune. Dorinţa lor de a sacrifice pentru misiune mă uimeşte. Este un proces în care încă învăţăm. Muncesc mai mult decât oricând dar ceea ce fac eu este o parte din a schimba lumea. Mă întreb câţi pastori au renunţat la lucrare pentru că au simţit că nu pot schimba nimic? Conform unui sondaj din 1998 făcut de Focus on Family , 1500 de pastori
renun renunţă ţă în fiec fiecar aree an, an, dato datori rită tă eşecu eşeculu luii mora moral,l, spir spirititual ual sau sau neîn neînţe ţele lege geri rilo lorr cu 28 congregaţiile locale. Putem să îi învinovăţim? Dacă nu ar fi fost acţiunile curajoase ale unor administratori de la conferinţă, care au fost dispuşi să îşi assume nişte riscuri pentru misiune şi eu am fost unul dintre aceste riscuri. Sunt mai împlinit acum ca niciodată, pentru că lucrez întro structură unde aportul meu la schimbare este de durată. Sunt încântat de drumul pe care merge biserica acum. Avem multe probleme de întâmpinat. Dar în ciuda problemelor, conducerea le vede şi le depăşeşte. În faţă stă schimbarea schimbarea – o schimbare majoră. Va fi nevoie nevoie de curaj şi înţelepciune înţelepciune pentru pentru a duce misiunea la bun sfârşit şi de a duce mai departe mesajul, aşa cum a fost la începuturile bisericii. Cei de la începuturi au ascultat glasul Duhului Sfânt şi au urmat structura biblică reuşind să ducă mesajul către oameni şi aşa vom face şi noi.
Appendix A Lista care urmează reprezintă rata de creştere a Bisericii Adventiste pe ani. Mai exact este 8.91677%. Din 1863 acest procentaj este adăgat anului următor şi tot aşa până în 1900. Veţi observa că în 1900 creşterea proiectată şi creşterea reală sunt la fel. Aceasta confirmă că o medie a creşterii de peste 8.9% este media primilor 37 de ani ai Bisericii Adventiste. Proiecţia creşterii din 1863 până în 1900 29
Creşterea anuală a membrilor Media creşterii 8.9% 1863 3,500 3,500 1864 3,800 8.57% 3,812 1865 4,000 5.26% 4,152 1866 4,250 6.25% 4,522 1867 4,320 1.65% 4,925 1868 4,475 3.59% 5,365 1869 4,900 9.50% 5,843 1870 5,440 11.02% 6,364 1871 4,550 -16.36% 6,931 1872 4,901 7.71% 7,550 1873 5,875 19.87% 8,223 29 www.AdventistStatistics.org. 77 1875 8,042 36.89% 8,956 1876 10,044 24.89% 9,755 1877 11,608 15.57% 10,624 28
http://www2.focusonthefamily.com/docstudy http://www2.focusonthe family.com/docstudy/newsletters/A00000080 /newsletters/A000000803.cf 3.cf
29
www.AdventistStatistics.org.
1878 13,077 12.66% 11,572 1879 14,141 8.14% 12,603 1880 15,570 10.11% 13,727 1881 16,916 8.64% 14,951 1882 17,169 1.50% 16,284 1883 17,317 0.86% 17,737 1884 18,702 8.00% 19,318 1885 20,547 9.87% 21,041 1886 23,111 12.48% 22,917 1887 25,841 11.81% 24,960 1888 26,112 1.05% 27,186 1889 28,324 8.47% 29,610 1890 29,711 4.90% 32,250 1891 31,665 6.58% 35,126 1892 33,778 6.67% 38,258 1893 37,404 10.73% 41,669 1894 42,763 14.33% 45,385 1895 47,680 11.50% 49,432 1896 52,202 9.48% 53,839 1897 56,426 8.09% 58,640 1898 59,347 5.18% 63,869 1899 64,003 7.85% 69,564 1900 75,767 18.38% 75,767
Anexa B Tendinţa creşterii în America de Nord 1913 –2006 Pentru diviziunea Nord Americană au fost ţinute statistici separate din 1913, creşterea fiind minimă. Media creşterii în această perioadă este de 2.916819%. Datele anuale după cum urmează: Rata anuală a creşterii numărului membrilor 1913 71,863 71,863 1914 72,015 0.21% 73,959 1915 77,735 7.94% 76,116 1916 79,946 2.84% 78,337 1917 87,222 9.10% 80,621 1918 91,972 5.45% 82,973 1919 95,645 3.99% 85,393 1920 95,877 0.24% 87,884 1921 98,715 2.96% 90,447 1922 101,129 2.45% 93,086 1923 102,797 1.65% 95,801 1924 106,941 4.03% 98,595 1925 108,802 1.74% 101,471 1926 110,422 1.49% 104,431 1927 112,276 1.68% 107,477 1928 113,737 1.30% 110,612
1929 117,771 3.55% 113,838 1930 120,560 2.37% 117,158 1931 127,787 5.99% 120,576 1932 135,837 6.30% 124,093 1933 143,777 5.85% 127,712 1934 151,216 5.17% 131,437 1935 157,507 4.16% 135,271 1936 161,271 2.39% 139,217 Rata anuală a creşterii numărului membrilor 1938 171,214 4.09% 147,457 1939 177,341 3.58% 151,758 1940 185,788 4.76% 156,184 1941 191,333 2.98% 160,740 1942 197,215 3.07% 165,428 1943 201,111 1.98% 170,253 1944 206,908 2.88% 175,219 1945 212,514 2.71% 180,330 1946 220,122 3.58% 185,590 1947 228,179 3.66% 191,004 1948 235,460 3.19% 196,575 1949 243,193 3.28% 202,308 1950 251,039 3.23% 208,209 1951 260,185 3.64% 214,283 1952 268,533 3.21% 220,533 1953 275,733 2.68% 226,965 1954 285,777 3.64% 233,585 1955 293,448 2.68% 240,399 1956 299,984 2.23% 247,411 1957 308,695 2.90% 254,627 1958 318,939 3.32% 262,054 1959 325,882 2.18% 269,698 1960 332,364 1.99% 277,565 1961 343,664 3.40% 285,661 1962 351,048 2.15% 293,993 1963 361,878 3.09% 302,568 1964 370,688 2.43% 311,393 1965 380,855 2.74% 320,476 1966 391,014 2.67% 329,824 1967 401,970 2.80% 339,444 1968 419,841 4.45% 349,345 1969 426,295 1.54% 359,535 1970 439,726 3.15% 370,022 1971 454,096 3.27% 380,815 1972 470,622 3.64% 391,923 1973 486,601 3.40% 403,354
Rata anuală a creşterii numărului membrilor 1975 520,842 3.41% 427,228 1976 536,649 3.03% 439,689 1977 551,884 2.84% 452,514 1978 566,453 2.64% 465,713 1979 585,050 3.28% 479,297 1980 604,430 3.31% 493,277 1981 622,961 3.07% 507,665 1982 642,317 3.11% 522,473 1983 660,253 2.79% 537,713 1984 676,204 2.42% 553,397 1985 689,507 1.97% 569,538 1986 704,515 2.18% 586,151 1987 715,260 1.53% 603,248 1988 727,561 1.72% 620,843 1989 743,023 2.13% 638,952 1990 760,148 2.30% 657,589 1991 776,848 2.20% 676,770 1992 793,594 2.16% 696,510 1993 807,601 1.77% 716,826 1994 822,150 1.80% 737,734 1995 838,898 2.04% 759,253 1996 858,364 2.32% 781,399 1997 875,811 2.03% 804,191 1998 891,176 1.75% 827,648 1999 914,106 2.57% 851,789 2000 933,935 2.17% 876,634 2001 955,076 2.26% 902,204 2002 974,271 2.01% 928,519 2003 992,046 1.82% 955,602 2004 1,006,317 1.44% 983,476 2005 1,024,035 1.76% 1,012,162 2006 1,041,685 1.72% 1,041,685 Anexa C Creşterea mondială din 1901 Creşterea pentru întreagă Conferinţă Generală este mai bună decât în America de Nord. Aceasta include şi diviziunile unde sunt desemnaţi pastori şi pe cele unde nu sunt. Media anuală de creştere pentru întreaga biserică între 1901 – 2006 este de 5.1229774%. Rata anuală a creşterii numărului membrilor 1901 78,188 3.2% 79,649 1902 73,522 -6.0% 83,729 1903 77,554 5.5% 88,018
1904 81,721 5.4% 92,527 1905 87,311 6.8% 97,268 1906 91,531 4.8% 102,251 1907 94,048 2.7% 107,489 1908 97,579 3.8% 112,996 1909 100,931 3.4% 118,784 1910 104,526 3.6% 124,870 1911 108,975 4.3% 131,267 1912 114,206 4.8% 137,991 1913 122,386 7.2% 145,061 1914 125,844 2.8% 152,492 1915 136,879 8.8% 160,304 1916 141,488 3.4% 168,517 1917 153,857 8.7% 177,150 1918 162,667 5.7% 186,225 1919 178,239 9.6% 195,765 1920 185,450 4.0% 205,794 1921 198,088 6.8% 216,337 1922 208,771 5.4% 227,420 Rata anuală a creşterii numărului membrilor 1924 238,657 7.6% 251,318 1925 250,988 5.2% 264,193 1926 261,834 4.3% 277,728 1927 274,064 4.7% 291,956 1928 285,293 4.1% 306,912 1929 299,555 5.0% 322,635 1930 314,253 4.9% 339,164 1931 336,046 6.9% 356,539 1932 362,101 7.8% 374,805 1933 384,151 6.1% 394,006 1934 404,509 5.3% 414,191 1935 422,968 4.6% 435,410 1936 438,139 3.6% 457,715 1937 452,758 3.3% 481,164 1938 469,951 3.8% 505,814 1939 486,670 3.6% 531,727 1940 504,752 3.7% 558,967 1941 520,644 3.1% 587,603 1942 535,134 2.8% 617,706 1943 544,710 1.8% 649,350 1944 557,768 2.4% 682,617 1945 576,378 3.3% 717,587 1946 598,683 3.9% 754,349 1947 628,594 5.0% 792,994 1948 672,658 7.0% 833,619 1949 716,538 6.5% 876,325
1950 756,812 5.6% 921,219 1951 803,720 6.2% 968,413 1952 856,463 6.6% 1,018,024 1953 924,822 8.0% 1,070,177 1954 972,071 5.1% 1,125,002 1955 1,006,218 3.5% 1,182,636 1956 1,051,452 4.5% 1,243,222 1957 1,102,910 4.9% 1,306,912 1958 1,149,256 4.2% 1,373,865 1959 1,194,070 3.9% 1,444,247 Rata anuală a creşterii numărului membrilor 1961 1,307,892 5.0% 1,596,015 1962 1,362,775 4.2% 1,677,778 1963 1,428,352 4.8% 1,763,731 1964 1,508,056 5.6% 1,854,086 1965 1,578,504 4.7% 1,949,070 1966 1,661,657 5.3% 2,048,921 1967 1,747,614 5.2% 2,153,887 1968 1,845,183 5.6% 2,264,230 1969 1,953,078 5.8% 2,380,226 1970 2,051,864 5.1% 2,502,164 1971 2,145,061 4.5% 2,630,349 1972 2,261,403 5.4% 2,765,102 1973 2,390,124 5.7% 2,906,757 1974 2,521,429 5.5% 3,055,670 1975 2,666,484 5.8% 3,212,211 1976 2,810,606 5.4% 3,376,772 1977 2,949,758 5.0% 3,549,763 1978 3,117,535 5.7% 3,731,617 1979 3,308,191 6.1% 3,922,787 1980 3,480,518 5.2% 4,123,750 1981 3,668,087 5.4% 4,335,009 1982 3,897,814 6.3% 4,557,090 1983 4,140,206 6.2% 4,790,549 1984 4,424,612 6.9% 5,035,968 1985 4,716,859 6.6% 5,293,959 1986 5,092,503 8.0% 5,565,168 1987 5,445,249 6.9% 5,850,270 1988 5,816,767 6.8% 6,149,978 1989 6,260,617 7.6% 6,465,040 1990 6,694,880 6.9% 6,796,242 1991 7,102,976 6.1% 7,144,412 1992 7,498,653 5.6% 7,510,419 1993 7,962,210 6.2% 7,895,176 1994 8,382,558 5.3% 8,299,644 1995 8,812,555 5.1% 8,724,833
1996 9,296,127 5.5% 9,171,804
Rata anuală a creşterii numărului membrilor 1998 10,163,414 4.7% 10,135,614 1999 10,939,182 7.6% 10,654,860 2000 11,687,239 6.8% 11,200,706 2001 12,320,844 5.4% 11,774,515 2002 12,894,015 4.7% 12,377,721 2003 13,406,554 4.0% 13,011,829 2004 13,936,932 4.0% 13,678,422 2005 14,399,072 3.3% 14,379,164 2006 15,115,806 5.0% 15,115,806
