Jacques Salomé – Ce-ar fi dacă ne-am inventa propria viaţă? [Club]
Jacques Salomé - Ce-ar fi dacă ne-am inventa propria viaţă? @ BuyBooks.ro „Nu există limite în privinţa libertăţii de a fi, cu excepţia acelora ale condiţionărilor noastre, ale temerilor noastre sau ale dorinţelor noastre” Reinventarea propriei vieţi începe odată cu comunicarea. Majoritatea problemelor noastre se nasc din lipsa de comunicare sau din comunicarea distorsionată. De multe ori alegem singurătatea, în loc de comunicare şi împărtăţire. Metodele propuse de Jacques Salomé au la bază în primul rând atitudinea faţă de noi înşine, întrucât de aici pornesc toate evenimentele din viaţa noastră, nu de la ceilalţi. Deseori punem aspiraţiile celorlalţi mai presus de ale noastre, acţionăm în funcţie de părerile celorlalţi şi de aici se naşte un întreg lanţ de probleme. Autorul ne propune o incursiune în lumea relaţiilor interumane pe baza experienţei sale de psiholog. Cartea este structurată în mai multe părţi, fiecare de maxim 4 pagini în care sunt surprinse foarte bine diferite aspecte ale vieţii noastre. Iată câteva dintre subiectele abordate de autor în această carte:
RESPECTUL DE SINE Respectul de sine nu e o noţiune abstractă şi nici nu ne este dat de la naştere. Noi suntem cei care îl construim în concordanţă cu propriile valori şi alegeri. „Respectul de sine nu depinde de opinia bună sau rea despre noi a anturajului nostru. Privirea, judecăţile, credinţele celuilalt despre noi îi aparţin şi îi revine aceluia care doreşte să se respecte să le lase …celuilalt.” 1
Atunci când e vorba de oameni pe care îi considerăm importanţi în viaţa noastră, aşteptăm aprobarea şi confirmarea lor. Autorul explică cum „nevoia de aprobare” şi „nevoia de afirmare” nu pot coabita pe termen lung: „ Dacă îndrăznesc să am libertatea de a mă afirma, trebuie să-mi asum riscul de a nu fi aprobat. Cu alte cuvinte, cu cât nevoia de a fi aprobat de celălalt e mai mare, cu atât îmi va fi mai greu să mă afirm. „La baza respectului de sine se va găsi acest acord intim (…) între ceea ce simt şi ceea ce fac, între ceea ce gândesc şi ceea ce spun, în afirmarea mea faţă de celălalt. ”
SĂ ACORDĂM MAI MULTĂ IMPORTANŢĂ VIEŢII La naştere, fiecare dintre noi a primit o fărâmă de viaţă, depinde de fiecare cum o creşte şi cum o protejează. Din fericire, stă în puterea noastră să dăm mai multă vitalitate vieţii: „Se pare că mulţi au uitat această necesitate de a se îngriji de viaţa care este în noi.” De-a lungul timpului, i-am lăsăm pe cei din anturajul nostru să ne rănească şi să ne diminueze încrederea în sine, ceea ce a dus la „maltratarea” fărâmei de viaţă din noi. „A împlini viaţa ce este pe cale să fie trăită şi a nu te mulţumi doar să o hrăneşti, să o întreţii şi să o amplifici în fiecare clipă, dar şi să o protejezi de tulburările relaţionale ar putea fi un cadou pe care să ni-l oferim”.
INTUIŢIA După spusele scriitorului, intuiţia este „unul dintre simţurile cele mai sensibile, dar, de asemenea şi unul dintre cele mai ascunse, ignorate, necunoscute, unul dintre posibilele noastre secrete, invizibile, puţin cultivate, însă prezentă la mult mai multe persoane decât ne-am putea închipui.” Intuiţia e ceea ce simţim în legătură cu un anumit lucru, e dincolo de logică şi de intelect. Acest simţ ne ajută să fim cu un pas înainte de ceea ce se întâmplă şi totodată ne confirmă că suntem parte din întreg. Prin intermediul intuiţiei putem evita experienţele dezagreabile, dar tot prin ea ne „lovim” de miracolul unui eveniment deschizător de drumuri sau al unei întâlniri care ne va schimba viaţa în bine. Scriitorul o asociază cu o „chemare”, care ne duce într-o anumită direcţie pentru a afla ulterior că de fapt e o „certitudine”. „La capătul intuiţiei, există o lumină care aureolează prin claritatea sa ansamblul drumului şi ne confirmă că suntem în mijlocul adevărului.”
A NU CONFUNDA RELAXAREA CU INDIFERENŢA Detaşarea şi relaxarea sunt aspiraţii necesare pentru cei care vor să se dezvolte personal şi spiritual. Scriitorul ne dă câteva motive pentru care relaxarea e o necesitate: • • • •
în stare de relaxare suntem mai deschişi la experienţe noi pentru a putea renunţa la ideea de control şi dominare pentru e ne elibera de pseudonevoile noastre şi a conştientiza inutilitatea acestora e un antidot pentru gândurile negative, decepţiile şi frustrările vieţii cotidiene 2
•
favorizează o reaşezare a valorilor personale pentru a descoperi ce e mai bun în fiecare
Relaxarea nu presupune izolare sau indiferenţă la lumea exterioară. Prin relaxare ne reconsiderăm priorităţile şi chiar dacă în aparenţă nu se schimbă nimic, în interior lucrurile vor sta altfel , iar „aceleaşi gesturi sunt executate într-o altă stare de spirit, cu o prezenţă calitativă diferită: Astăzi când beau, simt gustul apei, consistenţa sa, vibraţia sa în gură…”
TOŢI ACEŞTI NECUNOSCUŢI CARE NE LOCUIESC În anumite momente ale vieţii noastre, în special în perioadele critice, ies la iveală acei „necunoscuţi” care sălăşluiau în adâncul nostru şi care ne spun lucruri noi despre noi înşine. Autorul dă numeroase exemple de oameni care au descoperit că au puterea să facă lucruri curajoase, lucruri pe care nu ştiau că le pot face. „Este uneori suficient să stimulezi un punct sensibil, să atingi o zonă secretă, să înlături un lucru interzis sau o cenzură, să faci să cadă o regulă înscrisă în noi pentru a actualiza o creativitate uriaşă”. Astfel, în momentul în care devenim autorul propriei vieţi descoperim în noi o imensă putere de a depăşi orice dificultate, atunci „renunţăm la teama de judecată şi la povara condiţionărilor” după cum afirmă scriitorul.
AVEM NUMEROŞI SABOTORI INTERNI Fiecare poate deveni un adevărat sabotor pentru el însuşi şi pentru visele sale mai ales şi de cele mai multe ori aşa se întâmplă. De regulă, după ce pornim pe un drum, lăsăm „sabotorii” să ne împiedice în realizarea planului prin gândurile negative care ne vin în minte precum „Nu se poate”, „sigur voi suferi”, „nu voi reuşi niciodată” etc. Originea acestor sabotori poate fi regăsită în copilărie, în anumite lucruri care ni s-au spus şi cărora le-am dat credit. Autorul propune să facem o listă cu toate credinţele şi gândurile negative pe care le avem în privinţa noastră şi vom observa că acestea alimentează în prezent acţiunile sau inacţiunile noastre. Apoi să începem să le tăiem pe rând de pe listă, odată cu schimbarea noastră şi cu hotărârea de a renunţa la ceea ce ne face rău. Putem chiar să-i dăm un nume acestui sabotor intern, având în vedere că este atât de prezent în mintea noastră, iar prezenţa lui e mai mult ca sigur dăunătoare : „Prin urmare era suficient să-l chem pe nume, să recunosc prezenţa sa poluantă în mine şi să-l pun deoparte, să-i dau un loc într-un colţ ţinându-l la distanţă”.
DAR CE VOR CREDE VECINII Cu siguranţă, mulţi copii au auzit această replică de la părinţii lor, cuvinte care le-au rămas impregnate în subconştient pentru toată viaţa. În opinia autorului, aceasta se întâmplă atunci când atribuim altora puterea de a ne controla viaţa. A te pune singur în postura de cenzurat în faţa „vecinilor” înseamnă a-ţi limita singur libertatea de a fi. 3
Scriitorul observă cum aceasta face parte din controlul asupra comportamentului celorlalţi: „a te folosi de vecini pentru a-ţi cenzura apropiaţii şi a le interzice să se manifeste reprezintă, de asemenea, o metodă sigură de a păstra un control asupra lor. ”
SUNT CUVINTE CARE VINDECĂ Se ştie că în ziua de azi violenţa verbală a devenit extrem de puternică prin cuvinte care distrug şi care destabilizează. Acest mod de comunicare a fost foarte bine adoptat de către televiziune. Sunt mulţi cronicari de presă şi oameni de televiziune care folosesc un limbaj care agresează prin întrebări indiscrete şi „judecăţi de valoare abuzive”. Salomé ne aminteşte de acele cuvinte care au putere terapeutică, care pot vindeca răni de o viaţă, care pot să-l liniştească pe cel care ştie să le primească drept sprijin. „Nu vă privaţi de aceste vorbe, căci ele fac la fel de bine şi celui care le oferă şi celui care le recepţionează. Nu vă împiedicaţi să le propuneţi, amintindu-vă că sensul mesajului este dat de cel care îl primeşte.”
A ARMONIZA SENTIMENTE ŞI RELAŢII Dincolo de intensitatea emoţiilor şi de amploarea sentimentelor, e necesar să existe un spaţiu deschis şi liber „pentru a crea şi păstra vie o relaţie”. Autorul defineşte relaţia ca „un canal, un pod, o pasarelă care permite circulaţia (în ambele sensuri) unei comunicări vii”. O relaţie este un spaţiu potrivit pentru schimburi, iar o comunicare sănătoasă îi poate da multă vitalitate. El o compară cu un pasaj în care circulă mesaje care fie hrănesc dragostea, fie o poluează. Dacă îi transmitem prea des celuilalt mesaje toxice, acest lucru va destabiliza dragostea şi energia lui. În astfel de situaţii e important să ne menţinem respectul de sine. „A te respecta înseamnă să faci apel la capacitatea de a te iubi pe tine însuţi cu suficientă încredere, pentru a te putea defini, afirma şi a te poziţiona în faţa aşteptărilor şi cererilor celorlalţi, mai ales dacă acestea par să ne invadeze, sunt excesive sau prea diferite de valorile noastre”.
CE ÎNSEAMNĂ DEZVOLTARE PESONALĂ? „Numesc, în ceea ce mă priveşte, dezvoltare personală orice demers de schimbare în care îmi asum riscul să mă autoresponsabilizez, în vederea repunerii în cauză – pentru a înţelege sensul şi pentru a dinamiza altfel felul meu de a fi”. Dezvoltarea personală se învârte în jurul a 4 poli: Relaţia cu celălalt – cum hrănim sau sabotăm relaţiile pe care le avem Relaţia cu sine – cum putem să ne dezvoltăm capacităţile astfel încât să nu ne mai provocăm suferinţă nouă înşine şi să devenim cei mai buni prieteni cu sinele nostru interior Relaţia cu istoria sa – cum putem înţelege mai bine sensul evenimentelor din viaţa noastră, analizând propria istorie şi impactul celorlalţi asupra existenţei noastre 4
Relaţia cu divinitatea – să înţelegem că divinul este parte din fiinţa noastră prin care suntem legaţi la infinita putere a universului pentru a ne împlini şi dezvolta în permanenţă (o putem face prin textele spirituale, meditaţie, respiraţie sau cu ajutorul unui ghid spiritual). Prin demersurile de dezvoltare personală ne întâlnim cu tot ce e mai bun în noi, ceea ce duce la o înflorire a fiinţei: „Orice demers de dezvoltare personală poate, de asemenea, să determine o schimbare socială. Devenind un agent al schimbării pentru mine însumi, devin un agent de schimb pentru altul.” „A îndrăzni în viaţă înseamnă a-ţi asuma riscul de a te naşte în permanenţă.”
DESPRE AUTOR Jacques Salomé este psihosociolog francez, scriitor şi poet. A format numeroşi psihologi şi consultanţi, ţine cursuri de formare în multe ţări şi este iniţiatorul proiectului conform căruia comunicarea să devină materie predată în şcoli. A scris peste 30 carţi, iar cărţile lui au fost traduse în 27 limbi. „Mă adresez tuturor celor care îşi asumă responsabilitatea de a acţiona personal şi imediat, în vederea îmbunătăţirii relaţiilor cu ei înşişi şi cei din jur. Să comunicăm mai bine pentru a fi mai buni…Să fim mai buni pentru a trăi mai bine… Să trăim mai bine nu doar pentru a supravieţui…” (Jacques Salomé) S-ar putea să îţi placă de acelaşi autor: „Vorbeşte-mi…am atâtea să-ţi spun” „Curajul de a fi tu însuţi” „Dacă m-aş asculta m-aş înţelege” „Mami, tati, mă auziţi?” => Ce-ar fi dacă ne-am inventa propria viaţă? @ BuyBooks.ro => Cărţi de acelaşi autor @ BuyBooks.ro
2. Tal Ben-Shahar – Fii fericit! [Club]
5
Tal Ben-Shahar - Fii fericit @ BuyBooks.ro Eşti fericit? Dacă îţi ia ceva timp să răspunzi la această întrebare, înseamnă că ar fi util să ştii ce este de fapt fericirea pentru a o identifica şi simţi. „Ne dorim să obţinem fericirea pentru că este în natura noastră să o facem” spune autorul. Cartea “Fii fericit! – Descoperă tot ce trebuie să ştii pentru a avea o viaţă fericită” este menită să te ajute să înţelegi natura fericirii şi mai ales natura fiinţei umane care este făcută pentru a fi fericită. Tal Ben-Sharar este unul din cei mai apreciaţi psihologi ai momentului şi totodată lector la Universitatea Harvard unde predă cursul de psihologie pozitivă. Cartea este împărţită în 3 secţiuni: în prima parte autorul explică ce este fericirea şi componentele esenţiale pentru o viaţă fericită; în a doua parte vorbeşte despre punerea în practică a ideilor despre fericire la locul de muncă, în educaţie şi în relaţii, iar ultima parte a cărţii cuprinde 7 meditaţii referitoare la fericire şi la locul pe care aceasta îl ocupă în viaţa noastră.
I. CE ESTE FERICIREA Fericirea nu derivă nici din simpla satisfacere a dorinţelor, nici din infinita amânare a satisfacţiei. Într-o lume din ce în ce mai agitată şi stresată, Ce este fericirea? devine întrebarea întrebărilor. „Cuvinte precum plăcere, extaz, mulţumire sunt folosite adesea în locul cuvântului fericire, dar niciunul dintre ele nu exprimă cu exactitate lucrul la care mă refer când vorbesc despre fericire. Aceste emoţii sunt trecătoare.” Aşadar, pentru o mai bună înţelegere a fericirii, scriitorul prezintă 3 arhetipuri alternative în care omul se încadrează atunci când caută fericirea şi o confundă cu orice altceva. 1. Arhetipul maratonistului 6
Maratonistul se ghidează după principiul Trebuie să sacrifici bucuria prezentă pentru a fi fericit în viitor. Fără suferinţă nu există plăcere. Ceea ce îi diferenţiază pe maratonişti este inabilitatea lor de a se bucura de ceea ce fac – şi convingerea că, odată ajunşi la o anumită destinaţie, vor fi fericiţi. „Motivul pentru care există atât de multe persoane angrenate într-un maraton al vieţii este reprezentat de cultura noastră care nu face decât să sprijine această idee. (…)Nu primim nicio recompensă pentru că ne bucurăm de călătorie, ci pentru că am încheiat cu succes călătoria. Societatea premiază rezultatele, nu procesele; sosirile, nu călătoriile. ” Odată ajuns la destinaţie, maratonistul confundă stare de eliberare resimţită cu fericirea. Spre surprinderea lui, acea stare durează prea puţin pentru a-l face fericit şi atunci reia maratonul. 2. Arhetipul hedonistului „Un hedonist caută să obţină plăcerea şi să evite suferinţa. Nu îşi doreşte decât să îşi satisfacă propriile plăceri, luând foarte puţin în calcul – sau deloc – urmările. Hedonistul este cel care iniţiază o relaţie cu entuziasm, dar atunci când dispare noutatea, se implică într-o altă relaţie”. Pentru el plăcerea prezentă este egală cu fericirea, iar efortul este egal cu suferinţa, nefiind interesat de viitor. „Nu putem obţine fericirea dacă nu căutăm decât plăcerea şi evităm suferinţa” afirmă scriitorul, citându-l de asemenea pe John Gardner: „Suntem construiţi să escaladăm, nu să urmăm calea cea mai simplă, fie că este vorba despre vale, fie despre vârf”. 3. Arhetipul nihilistului „În contextul acestei cărţi, un nihilist este acela care a renuţat la fericire, care s-a resemnat, convins fiind că viaţa nu are niciun sens.(…) Oamenii care s-au resemnat cu nefericirea lor actuală şi se aşteaptă să aibă parte de un viitor asemănător sunt împiedicaţi să obţină fericirea de eşecurile lor din trecut”. Toate cele 3 arhetipuri prezentate suferă de nefericire prin interpretarea greşită a realităţii. Cu alte cuvinte, oamenii nu ştiu ce au cu adevărat nevoie pentru a avea o viaţă împlinită. Tocmai de aceea, autorul propune un al patrulea arhetip: Arhetipul fericirii „Pentru a obţine fericirea de durată, trebuie să ne bucurăm de călătoria spre o destinaţie pe care o considerăm valoroasă. Fericirea nu însemnă să ajungi în vârful muntelui, dar nici să te apuci să escaladezi fără sens muntele. Fericirea este experienţa ce constă în escaladarea muntelui pentru a ajunge în vârf.” „Obiectivul nostru ar trebui să fie acela de a ne implica pe cât posibil în activităţi care ne pot oferi beneficiu prezent şi viitor. Cei pentru care munca pe care o fac este o plăcere pot progresa în carieră bucurându-se în acelaşi timp de ceea ce fac”. „Pentru ca viaţa noastră să aibă aibă un sens, trebuie să avem un scop personal, şi nu unul dictat de standardele societăţii sau aşteptările impuse de aceasta. Cel mai important e ca 7
noi să ne alegem un scop în conformitate cu propriile valori şi pasiuni, şi nu în conformitate cu aşteptările celorlalţi.” Bogăţia şi fericirea Bogăţia, faima şi toate celelalte ţeluri sunt secundare şi subordonate fericirii. Ne putem împlini scopurile materiale şi să simţim totuşi un gol interior. „Singurul motiv pentru care banii şi faima sunt de preferat este acela că deţinerea lor sau gândul deţinerii lor poate produce emoţii pozitive sau un sens al vieţii. Faima şi valoarea materială sunt secundare fericirii în viaţa noastră.” “Banii – dincolo de nevoile de bază pe care ni le satisfac precum cele de mâncare şi adăpost- nu sunt altceva decât mijloace de a atinge un scop. Și totuşi, adesea confundăm mijloacele cu scopurile şi sacrificăm fericirea (scopul) pentru bani (mijloc)”. Studiile arată că oamenii cu venituri peste medie sunt relativ satisfăcuţi de vieţile lor, dar nu sunt mai fericiţi decât ceilalţi. Ei tind să fie mai tensionaţi şi nu petrec mai mult timp în activităţi relaxante. De asemenea, unele persoane devin mai depresive atunci când obţin prosperitatea materială decât atunci când se străduiau să o atingă. „Dacă bogăţia materială nu conduce la fericire, de ce suntem obsedaţi de ea? A stoca produse a devenit azi parte din structura noastră. Acumularea bunurilor nu mai este un mijloc de a supravieţui, ci un scop în sine.” Am ajuns să apreciem totul cantitativoamenii bogaţi sunt apreciaţi după cât de multe bunuri au, un CV e apreciat după câte activităţi sunt trecute în el, etc. Însă uităm că adevăratele valori nu pot măsurabile, nu pot fi cuantificate. Sentimentele noastre nu pot fi cuantificate. Stabilirea scopurilor Oamenii care îşi stabilesc scopuri au şanse mai mari să reuşească decât cei fără scop. Scopurile comunică credinţa conform căreia suntem capabili să depăşim obstacolele. Dacă nu ştim care e destinaţia călătoriei noastre sau măcar unde vrem să mergem, atunci fiecare răscruce a drumului dă naştere la ezitări şi incertitudini şi pierdem momentul prezent pentru că nu mai admirăm peisajul. „În viziunea mea, este important nu atât să atingem anumite scopuri, ci este important să le avem.” Aşadar în loc să ne aşteptăm ca doar atingerea scopurilor să producă fericire, să le privim ca mijloace care ne fac călătoria mai frumoasă. Însă e foarte important ce fel de scopuri avem, de exemplu dacă succesul financiar e scopul central al vieţii, e foarte probabil să se soldeze cu consecinţe negative. Scopul ţi-l alegi în conformitate cu natura ta interioară, şi nu trebuie să fie impus: „Cam cât timp dedic zilnic activităţilor pe care vreau să le fac în raport cu cele pe care trebuie să le fac? Fericirea mea depinde în mare măsură de raportul dintre activităţile pe care vreau să le fac şi cele pe care trebuie să le fac.” „Atunci când urmărim scopuri care sunt plăcute şi importante pentru noi, care oferă beneficiu prezent şi viitor, nu omorâm timpul, ci îl readucem la viaţă”. „Viaţa este prea scurtă pentru a face doar ceea ce trebuie să facem, însă este suficient de lungă pentru a avea timp să facem ceea ce ne dorim.” 8
„Ne simţim liberi atunci când alegem un drum care ne oferă sens şi plăcere. Depinde de noi dacă experienţa noastră este una liberă sau dacă alegem să fim robii bogăţiei materiale sau prosperităţii emoţionale, sclavii aşteptărilor celor din jur sau ai propriilor pasiuni”.
II. APLICAŢII PRACTICE Fericirea în educaţie Din păcate, majoritatea elevilor şi studenţilor nu sunt educaţi să înveţe cu plăcere. Faptul că ei percep şcoala ca pe o muncă, ca pe o obligaţie îi împiedică să se bucure de experienţa educaţională pentru că deja există o prejudecată socială împotriva muncii. „Atunci când sunt încurajate realizările în detrimentul plăcerii de a studia, şcolile întăresc ideea maratonului vieţii şi reprimă dezvoltarea emoţională”. Psihologii sunt de acord în privinţa faptului că IQ-ul reprezintă 20% din totalul factorilor care determină succesul, restul de 80% provine din aşa-numita inteligenţă emoţională. „Nici părinţii, nici profesorii nu sunt eficienţi în a-i învăţa pe copii să obţină plăcerea din lucrurile potrivite. Ei transformă atribuţiile serioase în unele plictisitoare şi dificile. Școlile în general nu reuşesc să pună accentul pe frumuseţea unei ştiinţe…” Cum putem obţine fericirea la locul de munca „În primul rând, munca ar trebui să scoată la iveală o serie de talente şi abilităţi; în al doilea rând, angajatul ar trebui să ducă la bun sfârşit atribuţia care i s-a încredinţat, şi nu să deţină un rol minor în realizarea acesteia; în final angajatul ar trebui să simtă faptul că munca lui are un impact semnificativ asupra altora.” De regulă, oamenii au trei viziuni despre munca lor: job, carieră sau vocaţie. În prima, jobul este perceput ca o corvoadă pentru a obţine o recompensă financiară, şi nu o împlinire personală. Cel orientat spre carieră e cel motivat de factori extrinseci precum banii, poziţia, puterea şi prestigiul, muncind intens cu scopul unei promovări. Însă persoana care îşi vede munca ca pe o vocaţie se poate declara fericită, pentru că nu face din muncă un scop în sine. Această persoană se simte împlinită pentru ca munceşte în concordanţă cu sinele, fiind determinată de motive intrinseci. „Satisfacţia vieţii şi a muncii poate să depindă mai mult de modul în care angajatul îşi percepe munca, decât de un venit sau de un statut social”. Autorul insistă pe cele trei întrebări fundamentale pe care ar fi indicat să ni le punem: „Ce anume îmi oferă sens? Ce anume îmi oferă plăcere? Care sunt punctele mele forte?” Fericirea în relaţii S-a concluzionat că relaţiile sociale satisfăcatoare pot avea o contribuţie serioasă la starea de fericire, însă relaţiile de dragoste sunt de departe cele mai importante. Autorul delimitează dragostea condiţionată de ce necondiţionată: „A fi iubiţi pentru averea noastră, pentru putere sau faimă însemnă a fi iubiţi condiţionat; a fi iubiţi pentru loialitatea, intensitatea sau căldura noastră însemnaă a fi iubiţi necondiţionat.” 9
Într-un cuplu, este la fel de necesar beneficiul prezent şi viitor pentru a întreţine relaţia. „Deşi uneori este necesar să renunţăm la beneficiul prezent de dragul scopurilor viitoare, dacă petrecem prea puţin timp împreună, relaţia va eşua”. La polul opus, unii confundă atracţia sexuală cu dragostea, iar în timp aceasta dispare, după care ajung să creadă că dragostea e cea care a dispărut. Pe de altă parte, unele persoane se resemnează într-o situţie nefericită dintr-un sentiment de datorie faţă de partener, copii sau chiar faţă de insituţia căsătoriei: „Ei cred în mod eronat, că sacrificiul este sinonim cu virtutea, refuzând să recunoască faptul că dacă rămân în relaţie vor deveni nefericiţi şi frustraţi”. Secretul unei relaţii fericite nu stă în găsirea persoanei potrivite cât în cultivarea relaţiei pe care am ales-o. Convingerea eronată cum că găsirea partenerului potrivit e mai importantă decât orice, e atribuită marelui ecran, a filmelor de dragoste cu happy-end: „problema este că filmele se termină acolo începe dragostea. Traiul până la adânci bătrâneţi este adevărata provocare”.
III. MEDITAŢII ASUPRA FERICIRII 1. Egoism şi bunăvoinţă Nu trebuie să alegem între a-i ajuta pe ceilalţi şi a ne ajuta pe noi înşine. Dacă o persoană acţionează în propriul interes, nu înseamnă neapărat că e egoistă şi că îi va răni pe ceialalţi. Studiile arată că „atunci când suntem fericiţi, suntem mai dispuşi să vedem dincolo de perspectiva îngustă orientată către sine şi să ne concentrăm asupra dorinţelor şi nevoilor celorlalţi”. 2. Doze de fericire Dozele de fericire ni le luăm atunci când, din necesitate sau din alte motive există perioade în viaţa noastră când ceea ce facem nu ne oferă satisfacţie (de exemplu pregătirea pentru un examen); atunci ne putem lua energia din alte activităţi (chiar de scurtă durată) care ne produc o stare de bine, ne împlinesc şi ne oferă atât beneficiu prezent cât şi viitor, atât sens cât şi plăcere. 3. Dincolo de starea de fericire temporară Să nu confundăm momentele de scurtă durată când avem parte de lucruri bune (obţinem ceva ce ne-am dorit) cu fericirea. Câştigăm sau pierdem, adâncimea fericirii nu se schimbă şi ne readuce la acel nivel iniţial. 4. Îngăduie-ţi să radiezi de fericire Majoritatea oamenilor sunt atât de fericiţi pe cât îşi propun să fie. (Abraham Lincoln) „Nimic nu ne poate proteja de cel mai mare impediment în obţinerea fericirii – sentimentul că nu o merităm”. Pe lîngă nevoia de sens şi de plăcere în viaţa noastră, e necesar să ne simţim îndreptăţiţi să fim fericiţi. 10
5. Mizează pe imaginaţie O carte sau un profesor ne pot ajuta să devenim mai conştienţi de ceea ce ştim, dar evoluţia şi fericirea noastră provin din abilitatea de a privi în interiorul nostru şi de a pune întrebări relevante. 6. Nu te grăbi Constrângerea timpului ne limitează şi ne privează de fericire. Înghesuim prea multe activităţi într-o perioadă scurtă de timp şi nu mai avem cum să savurăm sau să ne bucurăm de ceea ce facem. Soluţia o reprezintă simplificarea vieţii, întrucât timpul este o resursă limitată. 7. Revoluţia fericirii S-a dovedit că beneficiile revoluţiei ştiinţifice nu pot garanta fericirea pentru oameni, ci doar eventual bunăstare materială. „Alternativa percepţiei materiale este percepţia fericirii care presupune abandonarea concepţiei conform căreia bogăţia materială este scopul suprem urmărit”. „Percepţia fericirii nu se referă la refuzarea bogăţiei materiale, ci la detronarea acesteia de pe locul cel mai înalt pe scara ierarhică.” Aşa cum a susţinut şi Buddha, „Mii de lumânări pot fi aprinse de la o lumânare, iar durata de ardere a acesteia nu va fi scurtată. Fericirea nu descreşte niciodată dacă este împărţită.”
LORETTA LaROCHE – Relaxează-te – viaţa merită trăită! [Club]
Relaxează-te viaţa merită trăită @ BuyBooks.ro
DESPRE 11
Înţelepciunea vieţii poate fi dobândită şi râzând, nu numai tratând toate situaţiile şi întâmplările cu seriozitate. Poţi să te bucuri de viaţă şi să înveţi ceva din ea în acelaşi timp? Loretta LaRoche, autoarea mai multor cărţi motivaţionale de succes, susţine cu multă convingere că da. Povestioarele ei amuzante exemplifică foarte bine acest lucru şi sunt modele excelente dupa care putem să ne ghidăm atunci când ni se pare greu să ne descreţim frunţile şi să luăm lucrurile mai uşor. Cei mai mulţi dintre noi ne vom recunoaşte unele tipare de gândire care ne blochează, de genul: nimic nu e destul, luptă sau fugi, văicărismele şi catastrofismele sau n-am timp! Pentru fiecare dintre ele, Relaxează-te -Viaţa merită trăită! oferă soluţii practice, unele originale, altele îndrăzneţe, dar cu siguranţă toate vor reuşi să vă stârnească râsul şi să vă provoace un declic revelator care să vă schimbe viaţa definitiv.
NOTIŢE DIN CARTE Cu toţii avem parte de stres. Obligaţiile şi responsabilităţile zilnice pun multă presiune pe umerii noştri. Avem impresia că stresul este cauzat doar de factorii externi, de toate relele şi greutăţile care ne încearcă. Acesta însă este în cea mai mare parte generat de felul în care noi percepem lumea, de criteriile noastre. Sursa stresului este, în cele mai multe cazuri, formată din: - aşteptări false - scopuri ridicole - idei nerealiste - lipsa de responsabilitate - nevoia de a da vina pe ceva sau cineva pentru problemele noastre. Stresul poate fi diminuat prin bun simţ, abilitatea de a vedea lucrurile aşa cum sunt, şi umorul care ne poate ajuta să ne redobândim perspectiva atunci când lucrurile o iau razna. Prin această carte, Loretta LaRoche îşi propune să ne ajute să descoperim că stresul poate fi nu numai sursa problemelor, dar şi un izvor fantastic de umor şi bucurie. O situaţie stresantă te poate ajuta să te dezvolţi personal, să devii mai flexibil şi, de ce nu, să ai de ce face haz. Iată câteva modalităţi concrete de a detensiona situaţiile stresante: • • • • • •
Imaginează-ţi că anumite aspecte ale vieţii sunt ca un serial de comedie. Detaşează-te şi urmăreşte-te cum joci rolul principal. Găseşte bucurie în nebunie Nu eşti centrul universului, cu toţii suntem ţinte ale problemelor, ghinioanelor, imperfecţiunilor Paharul tău este plin atunci când ştii să te bucuri şi de cele mai mărunte lucruri Foloseşte-te cum trebuie. Pune-ţi la bătaie talentele, calităţile, abilităţile Acceptă că nu vei scăpa viu din această viaţă 12
•
• • • • •
• • • • • • • • • • • • • •
• • • • • • • • • • • • • •
Râde mai des, nu lăsa să se instaleze “seriozitatea cronică” şi în cele din urmă depresia. Râsul influenţează în mod pozitiv corpul, îţi întăreşte sistemul imunitar, face minuni pentru inimă şi atenuează durerile. Controlul ne dă siguranţă, dar avem nevoie şi de momente în care să ne relaxăm şi să ne lăsăm în voia lucrurilor Nu aştepta momente speciale pentru a te bucura de viaţă Învaţă să gestionezi imperfecţiunile din viaţă Trăieşte şi lasă şi pe alţii să trăiască Mintea ta nu este administrată doar de tine, ci de un întreg Comitet format din cei din familie, mediu înconjurător, media, etc. Fereşte-te să dai prea multă atenţie şi putere opiniilor şi prejudecăţilor acestui Comitet. La urma urmei e viaţa ta, nu a lor. Scapă de gândirea urât mirositoare: gânduri negative, nerealiste, deformate Renunţă la tendinţa de a face din ţânţar armăsar şi de a vedea totul negativ Nu te lăsa stors de logoreea mentală. Ai nevoie de odihnă, de repaus şi la nivel mental Nu îţi refuza micile plăceri, nu renunţa la ce te pasionează, lipsa lor pot afecta starea de sănătate mai tare decât stresul Schimbă încruntarea cu un zâmbet Nu deveni scavul regulilor, a perfecţionismului, a nevoii de a avea mereu dreptate, a rutinii Vorbeşte-ţi într-un mod amuzant Nu te lăsa antrenat într-o văicăreală continuă Nu-ţi strica ziua suferind premeditat, terorizându-te singur, convins că lucrurile vor merge prost Nu-ţi răspândi necazurile Vorbeşte în schimb despre lucruri care aduc bucurie şi speranţă Influenţează viaţa cuiva în bine Nu lăsa ca viaţa să ţi se aglomereze cu prea multe detalii inutile Învaţă să te laşi ajutat, nu te complace în situaţia de martir. Atunci când te laşi ajutat, practic le transmiţi celorlalţi că ai înceredere în ei şi calităţile lor. Nu folosi situaţia de martir pentru a obţine atenţia celorlalţi. Învaţă să spui nu Ai grijă de tine, găseşte timp şi pentru tine fără a te simţi vinovat Acordă-ţi timp să te asculţi, să îţi asculţi vocea interioară Nu îţi consuma energia şi nu te aglomera cu o listă nesfârşită de “ar trebui” Ce trebuie cu adevărat făcut, fă cât mai repede şi cât mai bine pentru a putea merge mai departe Nu deveni obsedat de transfomare, schimbare Petrece mai mult timp în aer liber pentru a mai alunga din griji Mestecă bine şi savurează mâncarea Nu lăsa teama şi grijile să devină un mod de viaţă Prea multe de făcut, prea puţin timp… nu te înrola în războiul “Să Facem Mai Mult”, nu suferi de sindromul “nimic-nu-e-destul” Acordă mai mult timp lucrurilor simple, activităţilor amuzante. Nu rata toată distracţia doar pentru că nu mai eşti copil Închide ochii şi imaginează-ţi lucruri plăcute, frumoase, amuzante, relaxante. Subconştientul tău nu face diferenţa între ce e real şi ce e fantezie Nu purta cu tine marile bagaje cu necazuri din trecut, albumele cu amintiri neplăcute şi lista cu lucrurile rele făcute pe care ceilalţi ţi le-au făcut Trage concluziile necesare atunci când e cazul şi mergi mai departe 13
• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •
Nu contabiliza lucrurile făcute pentru ceilalţi Lucrurile negative şi eşecurile ne vin în minte de la sine, pentru cele pozitive trebuie să facem noi un efort de a le aduce în prim plan Stabileşte ce e cu adevărat important pentru tine, care sunt valorile pe care le preţuieşti Nu-ţi spăla rufele în public, cu toate că mai nou e la modă şi e chiar şi profitabil Fă-ţi ordine în viaţă Spune stop smiorcăielii globale. Influenţează lumea prin energie pozitivă şi bunădispoziţie Acordă mai puţin timp obiectelor neînsufleţite şi mai mult fiinţelor dragi din viaţa ta Nu trage linie între muncă şi distracţie, învaţă să le îmbini Prin munca pe care o faci, fii de folos celorlalţi, şi astfel şi ţie Eşti o fiinţă unică, îndrăzneşte să fii diferit Fii deschis la dezvoltare şi schimbare Surprinde pe cineva cu un gest frumos Nu te strădui să fii amuzant cu orice preţ Renunţă să controlezi fiecare aspect al vieţii tale Prea multă cugetare îţi scade pofta de viaţă Concentrează-te pe ce merge bine, nu pe ce merge prost Nimic nu merge conform planului, mereu e posibil să apară ceva neaşteptat Unele lucruri trebuie acceptate aşa cum sunt Decât să stai supărat şi să te autocompătimeşti mai bine fă un efort de a găsi o abordare diferită a problemei Trăieşte-ţi viaţa cu entuziasm Trăieşte cu mintea atentă. Caută să vezi lucrurile din mai multe unghiuri Stabileşte scopuri realiste Nu lăsa să se deruleze la nesfârşit în mintea ta amintiri neplăcute, conversaţii negative Fii mai îngăduitor, mulţumeşte mai des Practică bunele maniere în relaţiile cu ceilalţi Gândeşte-te la lucrurile care îţi plac, la ceea ce faci bine, la calităţile tale Adu-ţi aminte cu recunoştinţă de cei care ţi-au făcut un bine, de micile minuni care au picat la fix
CITATE DIN CARTE “Dar dacă e nevoie să suferi, nu exersa! Avem parte de suficientă suferinţă în jurul nostru şi fiecare ajunge să îşi primească porţia.” “Un lucru e sigur şi anume că ni se întâmplă tot felul de treburi, mai ales când nu avem chef de ele.” “Stresul este pentru viaţă ca presiunea pentru coarda unei viori: dacă e prea slabă melodia sună monoton şi aspru; dacă e prea puternică, melodia devine stridentă sau plesneşte coarda.” “Vorbele nu sunt doar descrieri, ci prescrieri. Ele declanşează răspunsuri emoţionale. Pot fi un remediu sau un blestem”
14
“Mintea este un mic sabotor. Cu cât îi poruncim să facă ceva anume, cu atât cooperează mai puţin. Numai când ne relaxăm şi permitem să ni se întâmple tot ce ni se întâmplă, atunci se petrece adevărata schimbare.” “În încercarea noastră de a ne trezi la realitate, e posibil să fi adormit de tot.” “Umorul este una dintre cele mai fireşti modalităţi de reformulare. El ne forţează mintea să se mai relaxeze şi să se deschidă pentru a cuprinde noi percepţii. Cu alte cuvinte, o învingem înainte să ne învingă ea pe noi.” “Şi reţine, atunci când râzi, toată lumea va râde împreună cu tine. Încearcă să-ţi păstrezi simţul umorului, chiar şi în situaţiile dificile. Te va ajuta să treci de greutăţi şi-ţi va lumina viaţa. Nimeni nu s-a plâns pe patul de moarte că a râs prea mult în timpul vieţii.”
CONCLUZIE Foloseşte mai des umorul şi vei fi mai optimist, mai voios, mai rezistent
VERA PEIFFER – Gândirea pozitivă [Club] Eşti tot atât de nefericit ca şi acum doi ani? Ai tot acelaşi serviciu pe care nu-l poţi suferi? Nu mai găseşti pe cine să dai vina?
A sosit momentul să-ţi asumi răspunderea pentru propria viaţă! Începe chiar acum citind această carte plină de bun simţ şi idei practice – a ajutat deja multe mii de oameni. Învaţă cum: • • • • •
- să-ţi programezi propriul succes - să elimini stresul din viaţa profesională şi de familie - să-ţi faci prieteni, să devii un partener mai atrăgător, mai înţelegător, mai tandru - să rezolvi problema simptomelor unui stil de viaţă nesănătos (dureri de cap, de spate) - să-ţi mobilizezi forţele subconştientului prin auhipnoză şi vizualizare.
Vera Peiffer are licenţă în psihologie şi diplomă pentru hipnoterapie analitică în Anglia. Practică hipnoterapia anialitică şi psihanaliză în propriul cabinet din Londra. La London Business School, conduce grupuri de studiu axate pe cercetarea modalităţilor de înlăturare a stresului şi promovare a gândirii pozitive. Este membră a Asociaţiei internaţionale a hipnoanaliştilor cu sediul la Bournemouth, Anglia DOWNLOAD (Clic pe linkul de mai jos pentru a citi notitele online. Da clic dreapta pe el si alege Save link as – Salvati linkul ca pentru a le salva pe calculatorul tau) => Cuprins (fişier pdf) 15
=> Notiţe (fişer pdf)
16
