Viata Acvatica

Liceul “Regina Maria” Dorohoi

Viata acvatica

Proiect realizat de: Ionel Ionut-Cosmin I onut-Cosmin Clasa a11-a E Profesor coordonator:D-na Borsan Aurica

1


Cuprins Mediul acvatic............................................................3 Modul de hranire in mediul acvatic...........................5 Cateva specii de pesti din bazinele oceanice……….11 10 MODALITATI IN CARE PUTETI PROTEJA MEDIUL ACVATIC..................................................15 Exista viata acvatica la 7 Km adancime?................17 Bibliografie...............................................................1 8

2


3


Mediul acvatic Mediul acvatic este mult mai complex decat mediul terestru si aerian prin faptul ca interdependenta dintre mediu si organism este mult mai stransa la vietuitoarele acvatice decat la cele terestre. Drept urmare actiunea exercitata de factorii de mediu asupra procesului intoxicarii este mai puternica la organismele acvatice. Prin actiunea substantelor chimice se produce tulburarea relatilor intra si inter specifice precum si dereglarea intregului echilibru biocenotic in unitatea acvatica respectiva. Cunoasterea actiunii substantelor chimice asupra vietii acvatice ne ajuta in determinarea limitelor de concentratie compatibile cu viata acestora si cu folosintele normale ale apei. Actiunea nociva a substantelor toxice se manifesta asupra individului mai intai, apoi, asemeni unei reactii in lant, si asupra speciei si in final asupra biocenozei acvatice. Pe langa substantele toxice care pot aparea in mod natural in apele de suprafata, ca amoniac, hidrogen sulfurat si diferite toxine secretate de alge, protozoare, gasteropode, un aport semnificativ in degradarea apelor de suprafata il aduc deversarile de ape reziduale industriale si fecaloid-menajere. daca in procesul de autoepurare are loc mineralizarea substantelor organice, in procesul de detoxicare se constata descompunerea si transformarea substantelor in produsi nenocivi; in autoepurare rolul principal este al organismelor vegetale si animale, iar in detoxicare acest rol revine factorilor nebiologici (diluare si alte procese fizico-chimice) Intr-un bazin acvatic in care are loc o deversare de substante toxice acele organisme existente rezista intr-o masura mai mare sau mai mica fata de substanta toxica respectiva; aceasta depinde de gradul de rezistenta si gradul de acomodare fata de mediul toxic al fiecarui individ in parte. Indivizii tineri sunt mai sensibili decat adultii iar pirn eliminarea continua a tineretului populatia respectiva este amenintata cu disparitia. Dupa distrugerea organismelor acvatice, in aval de zona de deversare a substantei toxice, viata incepe sa se refaca treptat. Speciile disparute vor reapare in sens invers sensibilitatii lor pana la refacerea partiala sau totala a biocenozei. Tinand seama de realtiile de interdependenta dintre diferitele specii de organisme si mediul lor de viata, urmarind comparativ zona curata si cea impurificata a bazinului, respectiv componenta calitativa si cantitativa a biocenozelor se pot trage concluzii asupra gradului de toxicitate a aeplor uzate deversate.

4


Analizele cu caracter biologic efectuate urmaresc in principal evidentierea in mod sistematic si permanent a starii de curatenie a principalelor rauri din judet si a tendintelor lor evolutive sub influenta unor factori de mediu (noi surse depoluare, amplificari sau diversificari ale celor existente, construirea sau extinderea de statii de epurare, lucrari de amenajare de difeirte categorii). Cunoasterea calitatii apelor constituie punctul de plecare in stabilirea masurilor necesare pentru protectia acestora, a prioritatilor in fiecare etapa precum si pentru verificarea sistematica a masurilor aplicate si corectarea lor pe parcurs. Analiza biologica stabileste tipul de zona saproba, respectiv intensitatea incarcarii organice a apei functie de particularitatile biocenozei, fiecarei zone fiindu-i proprie - pe langa un anumit chimism - o anumita componenta specifica, abundenta specilor, raporturi cantitative intre aceste specii, bioindicatori pentru incarcarea organica a apei. Fiecarei categorii de poluare chimica ii corespnde un anumit tablou biologic si astfel rezultatele celor doua tipuri de analize se complteaza reciproc, rezultand in final starea de curatenie sau murdarire a unui curs de apa. Exemple: Biocenoza raului in sectiunea sa Cibin, la Orlat este

foramta dintr-o microflora si microfauna diversificata. In aceasta zona intalnim organisme pretentioase la calitatea apei. Acesti bioindicatori incadreaza apa raului in categoria I de calitate cu un grad de curatenie de 75%. Sectiunea amonte Sibiu se caracterizeaza printr-o biocenoza de trecere de la asociatiile de organisme tipice raulurilor bogate de munte la una specifica apelor impurificate organic. Gradul de curatenie al Cibinului in aceasta sectiune este de 60%, apartinand categoriei a II-a de calitate. In sectiunea aval Sibiu gradul de curatenie scade la 50% datorita colectarii apelor uzate de la sursele de impurificare din municipiu, apa coborand in categoria a III-a de calitate. Colectand apele insuficient epurate de la statiile de epurare orasenesti Sibiu si Cisnadie, Cibinul intra in sectiunea amonte confluenta Olt cu un grad mediu de curatenie de 51% apartinand categoriei a III-a de calitate. In aceasta sectiune, apa fiind puternic incarcata cu substante organice vom intalni organisme caracteristice acestui mod de viata. Pe raul Tarnava Mare s-au efectuat expertize in urmatoarele sectiuni de

control: amonte Dumbraveni, cu o bio cenoza deosebit de bogata, cu un grad mediu de curatenie de 75%. Organismele predominante sunt cele sensibile 5


fata de factorii de mediu. Apa are o incarcare moderata, o apa practic curata, ce apartine categoriei I de calitate, dar datorita densitatii bentosului de pe tot parcursul raului Tarnava Mare din judetul nostru (1679 organisme pe mp) si a incarcaturii bacteriene de 201.334 coli totali pe 100 cmc, apa nu se incadreaza in categoria I de caitate. Aval de localitatea Dumbraveni calitatea apei raului Tarnava se mentine categoriei I cu un grad de curatenie de 70%, cu o incarcatura bacteriana mai mare (710.000 coli totali pe 100 cmc). Sectiunea aceasta cunoaste usoare schimbari in conditiile de mediu, fapt ce determina si o biocenoza putin diferita. Desi pana in sectiunea amonte Medias, Tarnava Mare colecteaza apele uzate neepurate ale orasului Dumbraveni precum si alti efluenti proveniti de la crescatoriile de animale particulare din aceasta zona, ea intra totusi in sectiunea amonte Medias, cu un grad mediu de curatenie de 72%, apartinand categoriei I de calitate. Din punct de vedere biologic apa din sectiunea amonte Medias intruneste calitatea necesara alimentarii cu apa potabila conform stasurilor in vigoare . Bacteriologic, nu intruneste aceste calitati. In aval de municipiul Medias, calitatea apei raului scade datorita efluentilor partial epurati sau neepurati de natura menajera sau industriala, colectati.

Modul de hranire in mediul acvatic Rechini si chiscari

Rechii mananca in general orice, chiar si alti rechini. S-a gasit in stomacul unui rechin un pantof, oasele unei pasari sau chiar un permis de conducere. Altii, de talie mai mare, sunt mai atenti la ceea ce stoma care Coloana mananca, cum ar fi rechinul-balena, se hraneste cu Inotatoare dorsale c vertebrala plancton si cu pesti mici. Rinic Majoritatea chiscarilor sunt paraziti la maturitate. hi a se hrani cu Ei se fixeaza pe pesti mai mari timp de pana la doi ani, pentru sange sau cu alte lichide ale corpului. O data ce gura chiscarului, asemenatoare cu o ventuza s-a fixat pe corpul victimei sirurile de dinti

Inima

6 Ficat

Intestin e Inotatoare pectorala

Inotatoar e codala


incarligati apuca pielea, in timp ce dintii ca niste pile rod carnea. Un chiscar suge 1,4 kg de sange si alte lichide lichide, intre metamorfoza si maturitate sexuala, cand isi paraseste gazda, intorcandu-se in rauri pentru a depune icrele. Este aproape imposibil de inlaturat si unele victime pot fi vazute stand cu burta in sus la suprafata apei, incercand sa scoata capul chiscarilor in aer. Chiscarii pot sa provoace daune considerabile stocurilor comerciale de pesti. Constructia de canale artificiale in America de Nord a permis chiscarilor sa distruga complet pastravaria din Marile Lacuri. Exista si chiscari neparazitari. Acestia nu se hranesc la maturitate si mor dupa inmultire. Boroastele testoase

Broastele testoase de apa dulce raman carnivore (sau uneori omnivore) pe toata durata vietii lor. Ele mananca aproape tot ce pot prinde – insecte acvatice, moluste, crustacee, viermi, pesti, broaste, mormoloci si chiar serpi si puii pasarilor de balta. De asemenea, le plac foarte mult si mortaciunilesi pot depista repede mirosul unui animal mort in descompunere aflat in apa. In mod normal isi apuca prada cu falcile ascutite si apoi isi folosesc ghiarele puternice pentru a o sfarteca. Unele sunt vanatori activi si patruleaza prin apa in cautarea hranei, pe cand altele isi pandesc hrana. Multe dintre ele au carapace care le fac sa arate ca orice piatra de pe fundul raului sau lacului. Cand prada se apropie, ele isi intind capul cu viteza si o prind. Broasca testoasa cu capul mare din Asia de Sud-Est traieste in rauri cu flux rapid. Ea are un cap foarte mare si isi foloseste falcile puternice pentru a-si marunti prada preferata – melcii acvatici. Broastele testoase de uscat mananca aproape orice forma de materie vegetala, de la tulpini uscate de iarba si cactusi, la plante verzi, flori si fructe. Unor specii par sa le placa in mod deosebit florile galbene. Multe specii care traiesc in deserturi trebuie sa reziste perioade lungi cu hrana putina, asteptand sosirea ploilor pentru a se putea hrani cu plante proaspete. Unele broaste testoase care traiesc in paduri se hranesc cu cantitati mari de 7


fungi, iar altele mananca chiar si mortaciuni sau uneori excremente de animale. Crocodili si aligatori

Crocodilii si speciile inrudite sunt carnivore. Maxilarul lung si aspectul fetei pare a avea un ranjet sadic, sugereaza un comortament agresiv si fioros. Majoritatea oamenilor sunt ingroziti de crocodili, desi de fapt hrana lor depinde de marimea lor si de prada disponibila din jurul lor. La inceput puii de crocodil se hranesc cu insecte, mormoloci, melci, pestisori, raci si scoici. Deoarece cresc foarte rapid si pot captura numai animale de prada mici, acestia mananca foarte des. Cum cresc, incep sa captureze prazi mai mari si creste concomitent durata intre doua mese. Mai intai captureaza pesti mai mari si alte reptile, apoi treptat incep sa vaneze si mamifere. Inhata orice vietate ce la ajunge in cale, fie acesta maimuta, bivol, zebra, sarpe sau chiar om. Multe animale cad prada crocodilor in timp ce isi potolesc linistite setea pe amul apei. Crocodilii consuma si hoituri, nu numai prazi capturate vii. Oricat de ascutiti si de taiosi ar fi dintii acestor animale, tot nu sunt potriviti pentru sfarmarea si devorarea carnei prazii. Cand un crocodil sau aligator inhata un animal ce isi potoleste setea pe mal, de obicei il prinde si incearca sa-l traga in apa spre a-l ineca. De multe ori este nevoit sa depuna prada intr-o groapa din matca, pana ce i se inmoaie pielea si carnea incepe sa se descompuna, deoarece nuami atunci o poate sfarma prin muscaturi mari. Uneori crocodilul sau aligatorul incepe sa se rostogoleasca in apa cu prada in gura pentru a smulge bucati mari de carne din aceasta. De obicei inghite in intregime bucata luata in gura. Adesea o prada serveste ca hrana mai multor crocodili care o devoreaza pe loc. Crocodilii caprureaza pestii in apa mica: pur si simplu inchid brusc botul sau ii strapung cu dintii. Inghit in intregime pestii, cu capul inainte, ca nu cumva branhiile sau oasele sa le zgarie tesutul fragil al faringelui. Majoritatea speciilor de crocodili inghit diverse lucruri – pietre, 8


bucati de lemn – impreuna cu prada. Acestea ajuta probabil digestia ce are loc rapid in stomac. Speciile din ordinul crocodililor vaneaza in moduri diferite. Unele sunt foarte lenese, aproape ca asteapta sa le intre prada in gura. Altii - mai ales pe Nil – sunt foarte ambitiosi si pandesc sau urmaresc prada foarte hotarat. Uneori lovesc bietul animal cu coada puternica pentru a-l prinde cu dintii. Specia care pretrece cel mai mult timp in apa este gavialul. Acesta este totodata si cel mai indemanatic la prinderea pestilor, acestia fiind hrana lui principala. Inainteaza in apa dand din botul lui lung in dreapta si in stanga, vanand astfel din belsug de pe o suprafata destul de mare. Focile

Pe uscat foca este destul de stangace, dar in apa este foarte agera si supla. Inteligenta si ingeniozitatea lupului se combina cu capacitatea de inot a pestilor rapitori. Toate focile sunt rapitoare, dar unele specii sunt mai pretentioase – mai specializate – decat altele. Dintre focile cu urechi, foca cu blana din Antarctica este singura realmente pretentioasa; acesta specie se hraneste in exclusivitate cu cril (un soi de rac minuscul care traieste in numar milioane de indivizi in marile polare). Crilul constituie hrana mai multor mamifere marine uriase si inmultirea exploziva a acestor foci este cauzata de scadera dramatica a numarului de mamifere marine mari consumatoare de cril. Restul focilor cu blana si al leilor de mare, mananca in general orice apuca. Majoriateta speciilor traiescin acele zone marine propiate de tarm, unde curentii marin ridica la suprafata apele bogate in substante nutritive. Aceste ape de suprafata, bogate in substante nutritive, sunt un mediu propice pentru inmultirea algelor, care insa reprezinta hrana animalelor mici care traiesc aici. Inmultirea acestora atrage bancuri de pesti si alte animale.

9


Focile cu urechi vaneaza la aduncimi medii si pe fundul marii, pesti, raci si chiar pinguini. In procurarea hranei sunt ajutate de mai simturi care sau specializat in mare masura conditiilor subacvatice. Balenele

In ciuda dimensiunilor uriase, balenele nu consuma foarte multa hrana. Datorita conformatiei corporale menite sa economiseasca energia, ele nu au nevoie sa manance cantitati prea mari. Se hranesc cu mici organisme animale si vegetale – planctoni. Este cea mai bogata sursa de hrana pentru mamifere marine. Planctonii fiind microscopici, nu pot insa satisface in totalitate necesarul de hrana al balenei. Pentru a se putea satura cu un plancton, balenele au fost inzestrate in cursul evolutiei lor cu niste formatiuni numite fanoane. Acestea la randul lor se termina prin niste prelungiri in forma de perie, functionand ca o sita. Din tonele de apa introduse in gura, ele retin doar planctonul. Fanoanele au la origine cutele planseului bucal, nu dintii. Diferitele specii de balene si-au dezvoltat propriile fanoane in asa fel incat sa retina diferite componente ale planctonului in asa fel impartind intre ele resursele de hrana. Cetaceele care au fanoane lungi si subtiri, ca de exemplu balena albastra, retin din apa microcrustaceele. Balenele care se hranesc mai mult de la suprafata apei, au nevoie de fanoane mai mari. In aceasta categorie intra balena de Groenlanda si balena de Vizcaya. Balena albastra, balena nordica cu inotatoare sau balena nordica iau cate o gura imensa de apa „atacand” din jos sau din lateral milioane de microorganisme. Capul balenei trebuie sa fie foarte puternic pentru a rezista la greutatea fanoanelor si la volumul imens de apa care este filtrata. Lungimea capului balenei de Vizcaya (balena de culoare deschisa) reprezinta 40% din lungimea corporala totala, iar vertebrele circulare sunt sudate intre ele pentru a mentine greutatea corpului.

10


Toate speciile de balene duc o viata migratoare. Parcurg cu regularitate drumurile intre apele polare, reci si bogate in hrana si apele tropicale, potrivite pentru cresterea puilor.

Delfinii si porcii de mare

Cele mai multe specii de delfini si porci de mare se hranesc cu pesti si sepii. Speciile cu botul scurt si cu mai putini dinti prefera sepiile, dar speciile cu botul prelungit cu dintii mici si numerosi sunt consumatori de pesti. Exceptie face delfinul cu dimensiuni mult mai mari decat rudele sale, orca. Acesta vaneaza animale acvatice cu sange cald, printre care foci, pinguini si alte cetacee. S-a semnalat si cazul in care un grup de orci au atatcat, omoratsi devorat partial o balena albastra. Delfinii mananca orice fel de peste, dar numai anumite specii, de exemplu delfinii cu cocoasa, vaneaza in primul rand in apele din apropierea tarmului. Delfinii tropicali insa obisnuiesc sa vaneze mai ales in larg. Porcii de mare vaneaza de obicei in grupuri restranse, formate din 2-4 intivizi, insa delfinii dim larg se aduna in grupuri de 1000 sau mai multi indivizi.

Cateva specii de pesti din bazinele oceanice 11


Stiuca (Esox Lucius)

-Este unul dintre cei mai spectaculosi pesti care traiesc in tara noastra, reprezentind trofeul cel mai rivnit de catre pescarii sportivi. Foarte raspindita in , in apele de ses, lacuri de acumulare, stiuca poate atinge peste 1 m lungime si 25 kg greutate, fiind semnalate cazuri de exemplare mult mai mari (neomologate insa). Dimensiunea minima a exemplarelor retinute este de 50 cm. In denumirea populara mai poarta numele de catea, ciuca, mirlita etc., in functie si de marimea acesteia. -Stiuca este un peste extrem de hraparet inghitind aproape orice-i iese in cale. Este des intilnita in zonele cu ape linistite, limpezi, cu fund curat in care abunda pestii mici. Locul preferat in care vineaza este la apa mica, aproape de mal, printre tufisuri. Sezonul favorit al pescuitului la stiuca este primavara, februarie-martie, respectiv toamna de la sfirsitul lui septembrie pina la inghetul apei, cu precadere in zilele innorate. Temperatura optima a apei, preferata de stiuca, este de 17 C. Carnea de stiuca este deosebit de gustoasa ceea ce ii confera stiucii o valoare economica ridicata. De asemenea icrele sunt foarte apreciate. In ultimul timp stiuca a fost pescuita intensiv fiind din ce in ce mai rara in baltile de ses.

Şălăul (Stizostedion lucioperca)

12


-In ţara noastră şalăul trăieşte in mod natural in bazinul acvatic Congaz,.Prin populare acestia pot popula si baltile izolate dar adaptarea acestora este mai dificila. -Salaul prefera apele limpezi unde isi poate urmari prada in voie. Ca pentru orice peste rapitor, hrana este constituita din mici vietuitoare acvatice si in special pestii mici. Salaul are corpul alungit, rotunjit, subtiat mult spre coada, capul mare, gura larga. Are dinti ascutiti cu cite doi colti ascutiti pe fiecare falca. Culoarea este verde-cenusie iar burta este alba. Pe spate acesta prezinta 8-12 dungi. -Salaul poate atinge o lungime de pina la 1 m si 15 kg greutate. Dimensiunea minima permisa pentru a retine salaul este de 50 cm. Reproducerea sa are loc primavara, in lunile martie-aprilie.

Somnul (Silurus Glanis)

-Datorita valorii economice ridicate, somnul este unul dintre cei mai rivniti pesti din tara noastra. Foarte raspindit in bazinul acvatic Stânca Costeşti, iazuri si lacuri de acumulare, somnul atinge dimensiuni impresionante fiind raportate cazuri de exemplare de peste 200 kg. -Reproducerea somnului are loc in perioada aprilie- mai; de retinut ca icrele somnului nu sunt comestibile.

13


-Somnul este un peste carnivor, fiind denumit si sanitarul baltilor datorita predilectiei sale pentru vietatile moarte si aflate in putrefactie. Somnul vineaza pesti, pasari, broaste si animale mici.

Crapul (Cyprinus carpio)

-In tara noastra crapul traieste in general in ape de ses, in lacuri de acumulare, in Nistru ,n anumite riuri cu ape domoale si este unul dintre trofeele cele mai rivnite de pescarii sportivi. In prezent exista mai multe rase de crap (Romanesc, Salonta, Novac ...) care au un comportament relativ asemanator si ca atare le vom discuta la modul global. -Crapul este un peste de talie mare, exemplarele mari depasind 35 kg. Temperatura optima de hranire a crapului este de 19 C fapt pentru care primavara si toamna sunt anotimpurile cele mai spectaculoase la pescuitul crapului. Reproducerea are loc in aprilie-mai. Este un peste care se hraneste atit cu vegetale cit si cu viermi, insecte. - Crapul maninca pe fundul apei preferind zonele cu gropi, miloase.

14


Platica Abramis Brama

Clasa: Actinopterygii; Ordinul: Cypriniformes; Familia: Cyprinidae. Denumire in engleza: Bream, Carp Bream. Denumiri populare: Platica, Carjanca, Ruginoasa. Dimensiuni: In mod normal este intalnita cu dimensiuni de 20-40 cm si o greutate de 300 – 800g. Exceptional peste 70 cm si 5-6 kg. In Delta Dunarii exista marturii despre platici de peste 10 kg. Areal: Este un peste de apa dulce, raspandit in aproape toata Europa, de la Cercul Polar pana in Alpi si Pirinei si din Irlanda pana in Urali. Traieste si in bazinul acvatic din Călăraşi. Descriere si mod de viata: Platica este un peste deoosebit, forma corpului este inalta si puternic aplatizata, ochii mari, gura mică, fără mustăţi, semiinferioară, protractilă. Corpul este acoperit cu solzi moi, muchia burtii este lipsita de solzi. Culoarea platicii este foarte variata, exemplarele tinete au o culoare argintie deschisa cu spatele verde inchis – negru, crescand, se coloreaza in functie de mediul in care traiesc, pot ramne tot argintii, pot fi aurii – aramii sau chiar brum – maro inchis. Platica poate fi caracterizata ca un peste pasnic, sperios, timid, se hraneste cu viermi, larve acvative, icre, crustacee si moluste mici si plante. Exemplarele mari devin agresive si se hranesc si cu pestisori. In perioada de reproducere, masculului ii apar pe cap si pe spate niste tuberculi albi, numiti butoni de imprerechere. Primavara, cand apa ajunge la

15


o temperatura de 18 grade, cardurile de platici cauta ape mici, bogate in vegetatie si incep "bataia" de depunere.

10 MODALITATI IN CARE PUTETI PROTEJA MEDIUL ACVATIC 1.Scufundati-va cu atenţie pentru a proteja fragilele ecosisteme acvatice. Multe dintre organismele acvatice sunt delicate şi pot fi lezate foarte usor de o ciocnire cu aparatul de fotografiat, de atingerea cu labele atunci cand inotati sau chiar o blânda atingere de mână. Unele organisme acvatice cum ar fi coralii cresc foarte încet şi ruperea unei mici bucati inseamna distrugerea unei portiuni careia i-a luat decenii sa cresca. Doar având grijă pentru mediu si organisme atunci cand ne scufundam putem împiedica daune pe termen lung asupra recifurilor. 2. Fiţi conştienţi de pozitia corpului vostru şi de echipament atunci când va scufundati. Păstraţi instrumentele de măsurare şi sursa alternativa de aer securizate astfel încât acestea să nu atinga reciful sau alte habitate vitale. Controlati-va flotabilitatea, având grijă să nu atingeţi organisme fragile cu parti ale corpului sau ale echipamentului. De fiecare dată când va scufundati puteti contribui la protejare vietii acvatice. 3. Păstraţi-vă abilităţile de scufundare proaspete prin educaţie continuă Înainte de a merge la scufundari in apa deschisa este recomandat sa exersati impreuna cu un profesionist intr-un bazin sau alt mediu asemanator (unde nu puteti leza forme de viata acvatice). De asemenea, va puteti imbunatati abilităţile şi recapitula cunoştinţele facand un curs de PADI Scuba Review, PADI Advanced Open Water Diver sau un curs de specialitate cum ar fi Project AWARE sau Peak Performance Buoyancy (performanta flotabilitatii). 4. Luaţi în considerare modul în care interacţiunile dvs. afectează viaţa acvatică

16


Evitaţi să atingeţi, sa manipulati, sa hrăniti sau sa tachinati formele de viaţa acvatica. Aceste acţiuni pot stresa animalul, pot întrerupe hrănirea, ritualul de împerechere sau pot provoca comportament agresiv care în mod normal nu apare la specii neagresive. 5. Înţelegeti şi respectati viaţa subacvatică Joaca cu animale sau folosirea lor ca hrană pentru alte specii poate provoca distrugere, poate perturba ecosistemele locale şi de asemenea priveaza alti scafandri de experienţele cu aceste creaturi. Luaţi în considerare înscrierea într-un curs cum ar fi PADI Underwater Naturalist (Naturalist subacvatic), AWARE Fish Identification (Identificarea Peştilor) sau Coral Reef Conservation Specialty (specialitate in conservarea recifurilor) pentru o mai buna intelegere a interactiunilor durabile 6. Fii un ecoturist Luati decizii fiind informat atunci când selectati o destinaţie de vacanta; fiti sigur ca operatorii şi facilitatile implicate sunt dedicate practicilor de conservare a mediului si afacerilor durabile. Respectati toate legile şi reglementările locale şi înţelegeti efectul pe care interactiunile nostre pot afecta mediul înconjurător. Nu colectati ca suveniruri corali sau scoici. În schimb, puteti face fotografii subacvatice şi să urmati un curs de specialitate pentru cele mai reusite imagini. 7. Respectati patrimoniul cultural subacvatic Scafandrii au privilegiul de a accesa locuri de scufundare care fac parte din patrimoniul nostru cultural şi istorie maritima. Epavele pot servi deopotriva ca habitate importante pentru peşti şi alte specii de viaţă acvatice. Puteti ajuta la păstrarea acestor locuri pentru generaţiile viitoare prin respectarea legilor locale, tratarea epavelor cu respect si fiind responsabili pentru actiunile voastre. 8. Raportati perturbaţiile de mediu sau distrugerile Ca scafandru, eşti într-o poziţie unică pentru a monitoriza starea de sănătate a apelor locale. Dacă observaţi epuizarea neobişnuita a unei specii de viata acvatica, rani ale animalelor acvatice sau substanţe ciudate în apă, raportati aceste observaţii autorităţilor competente din zona dumneavoastră. 9. Fiti un model pentru scafandri şi alte persoane atunci când interacţionati cu mediul. Scafandrii observa direct pagubele provocate lumii subacvatice de neglijenţă si nepasare. Fii un bun exemplu în interacţiunile tale si alţii pot învăţa de la tine. 17


10.Implică-te în activităţile de mediu şi aspectele locale Exista o mulţime de oportunităţi pentru a sprijini mediul acvatic sănătos, cum ar fi participarea la cursuri de specialitate privind conservarea coralilor, la activităţi de colectare a gunoaielor si curatarea plajelor, sprijinirea aspectelor legislative de mediu, participarea la audieri publice privind resursele locale de apă, conservarea apei sau alegerea responsabila privind fructele de mare.

Exista viata acvatica la 7 Km adancime? Trimitand o camera la o adancime de 7703 m in groapa Japoniei, acolo unde nu a coborat nimeni , oamenii de stiinta de la Oceanolab (Ecosse) si de la universitatea din Japonia s-au gandit sa verifice daca exista pesti izolati intrun mediu dintre cele mai ostile(negru absolut, hrana putina, o temperatura de 0°C, presiune de 700 de bari..) Surprinzator, ei au descoperit 17 PSEUDOLIPARIS AMBYSTOMOPSIS in viata , dintre care cel mai mare masura 30 cm.Un veritabil grup social, foarte ocupat cu urmarirea unor creveti mici, gratie organelor lor senzoriale sensibile la vibratii care tasnesc catre momeala coborata la adancime odata cu camera. Pana in acest moment, biologistii nu cunosteau decat 5 specimene moarte ale acestui peste alb, descoperite in anii 1950. Cercetatorii prevad o noua expeditie in aprilie 2009 in aceasta zona (..de la 6000 pana la 11000 m adancime) atat de putin cunoscuta.

Bibliografie 18


1) http://www.zooland.ro/arhiva/ADAPTAREA+LA+MEDIUL+ACVA 2) 3) 4)

5) 6)

TIC http://www.ecomagazin.ro/exista-viata-acvatica-la-7-km-adancime/ http://www.referat.ro/referate/Hranirea_in_mediul_acvatic_2070.ht ml http://www.ereferate.ro/referate/Modul_de_hranire_in_mediul_acvatic2005-0318.html http://ro.wikipedia.org/wiki/Ecosistem_acvatic http://www.scubalibre.ro/pagini/articole/8610_modalitati_in_care_puteti_proteja_mediul_acvatic.html

19

Viata Acvatica

Recommend Documents