ESEU :
E S E U:
CAUZELE CELE MAI IMPORTANTE ALE DIFICUL DIFICULTĂ TĂȚILOR ILOR DE ÎNVĂ ÎNVĂȚ ARE
CAUZELE CELE MAI IMPORTANTE IMPORTANTE ALE 1
Ț DIFICULTAȚILOR DE INVĂ ARE MOTTO: „Dacă un copil trăiește în mijlocul criticilor, învaț ă și el să condamne. Dacă trăiește într-o lume ostilă, învață să se războiască. Dacă trăiește înconjurat de fricoși, învaț ă și el să se teamă. Dacă trăiește între cei ce l-au râs, învață să fie timid.” („Ce anume învață copilul tău ?” Dorothy Law Nolte) Copiii sunt extrem de impresionabili. Felul în care sunt trata ți determină modul în care ei se vor comporta, ceea ce le conferă propria personalitate și un mod specific de comportare. În concluzie, fiecare copil este diferit și poate fi comparat numai cu el însuși. Daniel, un băiețel de șase anișori, este prietenos și drăguț, gata să-și ajute colegii în orice împrejurare. Totuși, îi este greu să fie atent la ceva pe o perioadă mai lungă de timp. Puterea sa de concentrare este limitată, ceea ce-i afectează activitatea de învățare. Deși manifestă entuziasm pentru cele mai multe activități din clasă, nu are răbdare să termine ceea ce a început ori săși aștepte rândul atunci când regula o cere. Ionuț are ș apte ani. Este un copil timid, lipsit orice ini ț iativă. În timpul orelor de curs răspunde doar când este întrebat și atunci cu reținere din cauza unei vorbiri bâlbâite. Petru este elev în clasa a II-a. Este un copil foarte ambițios și încearcă din răsputeri să-și depășească dificultățile de învățare a calculelor la fiecare ora de matematică. ÎNVĂȚAREA constituie procesul dobândirii experienței personale de comportare. Ea se manifestă sub două forme: învățarea spontană – neorganizată, care are loc în familie, în grupurile de joacă și învățarea sistematică – realizată în școli. În școli, învățarea se diversifică în două ramuri: - învățarea senzorio– motorie, constând în formarea de priceperi și deprinderi motorii (învă țarea scrisului, a desenului tehnic, a mânuirii unor aparate sau unelte, învă țarea practicării unor sporturi); - învățarea verbală, cuprizând însușirea de cunoștințe și formarea de capacități, priceperi 2
intelectuale (memorarea unor formule, legi și date, dobândirea posibilităților de interpretare a unor texte, de solu ționare a unor probleme). Dacă pe parcursul procesului de învățare apar disfunc ții neurologice mai mult sau mai puț in severe sau modele neobișnuite sau diferite ale creșterii și dezvoltării sau în rezolvarea sarcinilor abstracte și de învățare, dificultățile de învățare sunt gata configurate. O funcționare deficitară a sistemului nervos central creează difcultă ți în ceea ce privește atenția, memoria, raționamentul, coordonarea, comunicarea, lectura, scrierea, calculul, sociabilitatea, stăpânirea emo țiilor, dezvoltând manifestari ce implică apariția dificultăților de învățare. Alte posibile cauze, cum ar fi cele biologice și fiziologice, psihologice, cele aparținând mediului educațional provoacă de asemenea dificultăți de învățare la elevi. Cum depistăm dificultățile de învățare la elevi ? Cu ajutorul criteriului excluziunii putem determina o anumită dificultate de învățare și dacă acesta este asociată altor afecțiuni (deficiență vizuală, auditivă, afectivă sau o înțelegere greoaie). De asemenea, discrepanța dintre aptitudini și realizarea lor indică existența unei dificultăți de învățare la elevi. De exemplu, Daniel prezintă un deficit de aten ție din cauză că nu are răbdare să asculte până la capăt ceea ce doamna învățătoare are de comunicat, ignorând detaliile. Nu respectă instucțiunile pe care aceasta i le dă ceea ce implică nefinalizarea sarcinilor primite. Pentru că se concetrează cu greutate, evită efortul intelectual susținut, având dificultăți și în organizarea activităților. Un program mai bine organizat, o puternică motivare în ceea ce face, multă țîn elegere ș i coeren ț ă în deciziile luate de doamna învăț ătoare și părinții acestuia, în ceea ce-l privește pe Daniel, îl vor ajuta pe acesta să-și depă șească problema de învă țare, toate acestea făcândul mai încrezător în for țele proprii. În ceea ce-l privește pe Îonuț, din cauza tendin ței sale de a vorbi pe inspir și de cele mai multe ori repetând primul sunet din cuvânt, el vorbește bâlbâit. Această vorbire deficitară duce la o imagine de sine scăzută din care rezultă o lipsă de îndrăzneală, teamă și ezitare în implicarea în jocurile colegilor săi, păstrând mereu o atitudine rezervată în relațiile cu ace știa. Corectarea respirației defectuoase, corectarea deprinderilor de vorbire necorespunzătoare, corectarea denaturărilor limbajului, cât și corectarea auzului fonematic, va contribui în mare măsură la o creștere a stimei de sine ceea ce va dezvolta o atitudine pozitivă, de apropriere fa ță de colegii de clasă și la o mai bună socializare cu aceștia. Astfel, Ionuț va deveni mai 3
încrezător în sine, în puterea lui de a-și stăpânii problema personală, bucurându-se de stima și respectul celor din jur. Cum aritmetizarea reprezintă o zonă puternic conceptualizată, abstractă și ș i numerelor simbolică, pentru Petru țîn elegerea acestei lumi a cifrelor presupune un efort intelectual dificil de susținut. Prezentând o disfuncționalitate perceptivă în plan matematic, de recunoaștere și citire a simbolurilor numerice și a semnelor aritmetice, cât și un deficit de atenție matematică scăzut, elevul întâmpină dificultăți de învă țare a matematicii. Pentru a depăși aceste probleme el trebuie să insiste pe însușirea noțiunea de cifră și de număr, pe înțelegerea deplină a operării cu termeni matematici, precum și pe standardizarea utilizării termenilor specifici ai fiecăreia dintre cele două operații (adunarea și scăderea) toate acestea asigurându-i o consolidare a abilităților de calcul. Ce au în comun acești copii ? Există câteva lucruri esențiale comune tuturor copiilor : toți au nevoie de DRAGOSTE și de SECURITATE. Fiecare copil are nevoie să se simtă protejat și acceptat, are nevoie ca ceilalți să-l placă. Fiecare copil simte nevoia să fie călăuzit, să fie ajutat să treacă mai ușor peste problemele din drumul său, să i se-ntindă o mână de ajutor atunci când are nevoie de ea. Pentru că în această călătorie pe calea maturizării, fiecare copil trebuie să țină strâns o mână care să-i confere siguran ță, încredere, putere, o mână care să-l ridice atunci când cade, care să-l bată pe umăr atunci când pierde, care să-l aplaude atunci când învinge.
4
BIBLIOGRAFIE
ț ș are în coală. 1. VRĂSMAȘ, E. (2006) Dificultă iț de învă București : Editura V& I Integral
2. VRĂSMAȘ, E. (2006) Psihopedagogia copilului cu țdificultă i de învățare. București : Editura Credis
ș 3. KOLUMBUS SCHULMAN, E. (2006) Didactică pre colară. București : Editura V & I Integral
5
