Julien Sorel – personajul central al romanului “Roșu și negru” de Sthendhal – întruchipează arivistul și parvenitul, care, prin vointa si tenacitate, vrea sa castige o pozitie sociala superioara, pentru a fi admis in randurile clasei dominante, ce il dispretuia din cauza originii sale umile si paupere. Este un personaj realist, pentru că nu poate ieși din rolul ce i-a fost repartizat(trăsătură tipică anume personajelor realiste) – nu reușește să-și împlinească dorința. Sursa de inspirație pentru acest personaj au fost chiar primii ani de început de carieră a autorului, cînd acesta se întoarce din Campania din Italia la Paris, încercînd să se impună în domeniul comercial, literar și seducînd femeile. Julien Sorel este un personaj complex, inzestrat cu tendinte si trasaturi morale contradictorii: pe de o parte este dotat cu calitati exceptionale precum inteligența, frumusețea,tenacitatea, voința și ambiția, dar pe de altă parte își urăște profund contemporanii. Umilinta indurata in casa parinteasca si imposibilitatea de a obtine o slujba pe masura calitatilor sale, din pricina originii sociale (Julien Sorel fiind fiu de taran-tîmplar), ii declanseaza ambitia de a parveni cu orice pret. În vederea atingerii acestui tel, el nu da inapoi de la nimic, actionand in mod foarte calculat. Transportat fiind de veleitate, după lectura Memorialului din Sfânta Elena al lui Napoleon, conștient că de la Revoluție nu numai nașterea ci și meritul personal are importanță, eroul visează să devină un nou Bonaparte. Dar cum singurul mod de a ajunge cineva era prin intermediul Bisericii, acesta se pregateste sa devina preot. Punctul de cotitura al destinului său este momentul in care,odată ajuns seminarist, primarul orasului, Dl de Renal il angajeaza pentru a fi profesorul particular al copiilor sai. Acolo o cunoaste pe sotia primarului, , Dna de Renal, in privinta careia ajunge la concluzia ca este de datoria lui sa o seduca, ceea ce se si intampla; din pacate pentru mîndria bravului erou romantic, care se considera un as in cucerirea femeilor, Dna de Renal il accepta pe Julien numai dupa ce acesta incepe sa planga. Astfel, relatia lor dureaza pana cand adversarul politic al primarului afla si incepe sa imprastie zvonurile. Dna de Renal reuseste sa il convinga pe sotul sau ca zvonurile nu sunt adevarate, iar pentru a evita alte scandaluri, Julien este trimis la o scoala de preoti, unde prin ipocrizie castiga admiratia directorului dar gelozia colegilor. Drept urmare este recomandat ca secretar personal al unui marchiz in Paris. Julien nu reuseste sa se integreze in societatea pariziana care il ,,condamna” inca de la inceput din cauza originii sale umile. Reuseste insa sa o faca pe Mathilde, fiica marchizului la Mole, sa se indragosteasca de el, si chiar o lasa insarcinata. In mod evident, cei doi urmeaza sa se casatoreasca, dupa ce marchizul il innobileaza pe Julien, acesta din urma obtinand in sfarsit rangul ravnit si puterea politica ce ii urmeaza. Totul ar fi fost bine daca Dna de Renal nu ar fi trimis o scrisoare marchizului in care sa ii spuna ca noul nobil este de fapt un afemeiat si un manipulator. Astfel ca casatoria este anulata, si pentru a se razbuna, Julien o impusca pe fosta lui amanta. Din fericire, doamna de Renal este numai ranita de focul de pistol tras de Julien asupra ei. Desi isi regreta fapta, Julien este condamnat la moarte si executat. Chiar si atunci cand urca pe esafod, Julien dovedeste acelasi curaj, infruntandu-i pe jurati de pe pozitia clasei lui: „Dar chiar daca as fi mai putin vinovat, vad oameni care, fara sa le pese de mila ce ar trebui sa le-o trezeasca tineretea mea, ar vrea sa pedepseasca prin mine si sa descurajeze astfel, pentru totdeauna, categoria aceasta de tineri care, nascuti intr-o clasa inferioara si oarecum apasata de saracie, au norocul sa dobandeasca o educatie buna si indrazneala sa se amestece in ceea ce orgoliul bogatasilor denumeste societatea inalta." La putina vreme dupa moartea lui Julien Sorel, doamna de Renal, care il iubise atat de mult incat isi pusese in pericol casnicia, datorita sentimentelor puternice pe care le avea pentru el, se stinge din viata. Rosu si Negru, titlul romanului, reprezinta simboluri pentru cele doua cariere intre care Julien Sorel a trebuit sa aleaga pentru a parveni: cariera militara (culoarea uniformelor militare din acea epoca era rosie) sau cea ecleziastica (negrul sutanelor). . Sub Imperiu, Julien Sorel ar fi putut reusi in viata imbracand uniforma rosie a armatei, pe cand acum, sub Restauratie acest lucru nu este posibil decat prin Biserica: „Dintr-odata, Julien inceta sa mai vorbeasca de Napoleon; spunea ca are de gand sa se faca preot si fu vazut mereu, la joa-garul tatalui sau, invatand pe de rost o Biblie latineasca pe care io imprumutase parohul." Faptul că ca Julien s-a pierdut in alegerea rosului armatei, sau negrului Bisericii este analog faptului că si societatea, in special aristocratia acelei vremi este pierduta in alegerea valorilor napoleoniene sau a celor de dinainte de Napoleon pe care incearca sa le readuca la viata Restauratia. Julien Sorel este un personaj literar foarte specific. Pur realist, fără oricare tangențe din romantism sau alte curente literare, el fascinează prin tenacitatea, perseverența și puterea propriei voințe. Romanul este foarte interesant anume datorită figurii sale complexe și pronunțate, amuzante fiind uneori chiar problemele pa care el singur și le crează și care sînt descrise foarte amănunțit, chiar ca întrun roman psihologic.
