Născut în Irlanda Irlanda în 1898, C.S. Lewis a studiat la Malvern College College timp de un an, după care i!a continuat studiile în particular. " o#$inut cu distinc$ie o triplă licen$ă la %&'ord i a 'ost pro'esor la Magdalen College, precum i unul dintre diriguitorii acestui colegiu colegiu între 19() i 19)*. în 19)* a devenit pro'esor de literatură literatură medievală i renascentistă la Cam#ridge. " 'ost un e&cep$ional i îndrăgit con'eren$iar i a avut o in'luen$ă pro'undă i dura#ilă asupra elevilor săi. C.S. Lewis a 'ost mul$i ani ateu+ i!a descris convertirea în Surprised byjoy (Surprins de Bucurie, umanitas, (--8/ 0In ultimul trimestru din 19(9 m!am dat #ătut, am recunoscut că umne2eu este umne2eu... um ne2eu... 3ram, pesemne, în seara aceea cel mai ovăielnic i mai a#ătut convertit din toată "nglia.4 "nglia.4 "ceastă "ceastă e&perien$ă a 'ost cea care l!a 'ăcut să în$eleagă nu numai apatia, ci i re'u2ul activ de a accepta religia, iar ca scriitor cretin, dăruit 'iind cu o minte deose#it de strălucitoare i de logică i cu un stil limpede i viu, a 'ost 'ără egal. Mira-cles, The Four Loves, The Problem Problem ofPain 5trad. rom. în volumul Despre minuni !ele pa"ru pa"ru iubiri Problema Problema durerii, umanitas, 1996, The Scre#"ape Le""ers (Sfa"urile unui diavol b$"r%n c$"re unul mai "%n$r, umanitas, (--7, Mere !hris"iani"y (!re&"inism, (!re&"inism, pur &i simplu, umanitas, (--*, 'fThis and '"her orlds (Despre lumea aceas"a &i despre al"e lumi, umanitas, (-11, precum i postuma Prayer) Le""ers "o Malcolm (*u+$ciune) Scrisori c$"re Malcolm sunt numai cteva dintre cele mai #ine vndute opere ale sale. " scris i căr$i pentru copii i science!'iction, science!'iction, pe lngă multe lucrări lucrări de critică literară. %perele sale sunt cunoscute de milioane de oameni, pretutindeni în lume, prin traduceri. S!a stins din via$ă la (( noiem#rie 197, în locuin$a sa din %&'ord. 3manuel Con$ac este lector universitar la Institutul :eologic :eologic ;enticostal din
o?n Stott, Pu"erea Pu"erea predic$rii predic$rii 5(--*+ Stanle@ Aren2 e" al, Dicionar de "ermeni "eolo+ici 5(--)+ Moises Silva i Balter aiser, .n"roducere .n"roducere /n /n hermeneu"ica biblic$ 5(--+ Aordon Dee, 01e+e2a 3oului Tes" Tes"amen" amen" 5(--+ ouglas Stuart, 01e+e2a 4e "rt?ur A. ;at2ia i 4echiului Tes" Tes"amen" amen" 5(--+ "rt?ur "nt?on@ >. ;etrotta, Dicionar de "ermeni "ermeni biblici 5(--8+ C.S. Lewis, Surprins de Bucurie 5(--8.
CS. Lewis
D3EIAI 81 3L3D"NFI SI "L:3 3S3=EI 3S;E3 CE3G:INISM
CS. Lewis
D3EIAI 81 3L3D"NFI SI "L:3 3S3=EI 3S;E3 CE3G:INISM
:raducere :raducere din engle2ă i note de 3manuel Con$ac ;re'a$ă de Balter ooper =M"NI:"S <=C=E3G:I ;e copertă/ ieron@mus
Nota traducătorului Ca i în ca2ul traducerii auto#iogra'iei lui C.S. Lewis 7Surprins de Bucurie, 3ditura umanitas, (--8, pentru pre2enta colec$ie de eseuri am avut parte de spriKinul nepre$uit al lui ;aul Leopold 5din Suedia, care mi!a o'erit lămuririle necesare pentru acele pasaKe ce pun la încercare priceperea e&egetică a traducătorului, îi mul$umesc, deplin convins că, 'ără aportul lui, misiunea mea ar 'i 'ost mult mai grea. "rend Smilde 5din %landa, un #un cunoscător al scrierilor lui C.S. Lewis, a tradus deKa în olande2ă două2eci i opt de eseuri ale acestuia, printre care se numără i cele opt cuprinse în volumul Feri+i &i elefani Cu permisiunea lui, multe dintre comentariile lămuritoare redactate de el au 'ost introduse în pre2enta edi$ie. "cestei genero2ită$i am căutat să!i răspund după propriile puteri, trimi$ndu!i modesta mea contri#u$ie la impresionanta colec$ie de note pe care a alcătuit!o de!a lungul anilor, cu migală i cu erudi$ie. Nu în ultimul rnd, datore2 mul$umiri 'ilologului Gte'an Colceriu, care mi!a dat aKutor în privin$a citatelor clasice.
No t ă :
;reci2e2 că edi$ia #ritanică a căr$ii con$ine douăspre2ece note, în maKoritate redactate de Balter ooper, 'ost secretar al lui C.S. Lewis, în pre2ent consilier pe pro#leme literare al administratorilor patrimoniului C.S. Lewis. "cestor note 5care apar cu ci're ara#e în cadrul edi$iei de 'a$ă le!am adăugat propriile note e&plicative, semnalate prin asterisc i, la 'inal, cu 5n. tr.. 8MD5 3manuel Contac
;re'a$a editorului #ritanic ;ro'esorul :olien mi!a spus odată, în glumă, că C.S. Lewis este singurul dintre prietenii lui care a pu#licat mai multe căr$i postum dect în timpul vie$ii. "vea în mnă la momentul respectiv al aptelea volum din scrierile lui Lewis editate de mine. Ceea ce ar putea părea un e&ces de 2el din partea mea, prin trimiterea la tipar a lucrărilor cu pricina, va apărea în altă lumină dacă cititorul va a'la că sute de scrisori aKung în mod regulat pe #iroul meu, cernd 0încă o carte de C.S. Lewis4, i că vn2area operelor lui Lewis s!a triplat de la moartea lui, survenită în 197. "sistăm la o redeteptare entu2iastă a interesului pentru C.S. Lewis. Nu doar că vn2area căr$ilor sale crete continuu pretutindeni, dar e&istă i clu#uri dedicate studierii operei sale i a'lu aproape săptămnal de cte o universitate americană care, la cererea pu#licului, a adăugat programei un curs despre gndirea lui Lewis. ar poate că 0redeteptare4 nu e termenul cel mai potrivit, deoarece, dei a e&istat o scădere temporară a interesului în anii -, cnd am 'ost coplei$i de noută$ile teologice ale li#eralilor, căr$ile lui Lewis n!au încetat niciodată să 'ie populare. Cred că recenta intensi'icare a preocupării 'a$ă de Lewis se datorea2ă în parte unui interes sănătos, crescnd i nestăvilit 'a$ă de cretinism. ar numai în parte. aloarea autentică i perenă a lui Lewis ! cea care continuă să!l 'acă iu#it de un număr de cititori tot mai mare ! constă în capacitatea sa nu doar de a com#ate, ci i de a cura$i/ de a o'eri min$ii o vi2iune autentică a Credin$ei care puri'ică i înlocuiete eroarea, nesiguran$a, i, mai ales, arogan$a celor care, în termenii lui Lewis din această carte, 0au preten$ia că văd sporii de 'erigă, dar nu 2ăresc un ele'ant la 2ece metri depărtare, 2iua în amia2a
mare4. :oate eseurile, cu e&cep$ia unuia, au 'ost pu#licate anterior, dar, $innd seama de 'aptul că edi$iile s!au epui2at de ceva vreme i că două eseuri 50=ltima noapte a lumii4 i 03'icacitatea rugăciunii4 n!au apărut pnă acum în Marea
*eflec"ions "ustin Darrer mi!a mărturisit că îl consideră cea mai #ună scriere a lui Lewis, discursul continund să suscite admira$ia i uimirea cretinilor de pretutindeni, care îl consideră ! dacă putem concepe aa ceva ! 0ultimul cuvnt4 în materie de răspuns dat adep$ilor demitologi2ării. oamna ;riscilla Collins, prietena mea, m!a îndemnat să găsesc un titlu atractiv pentru această colec$ie i, cum nu 'usesem niciodată 'oarte încntat de denumirea ini$ială pe care o dădusem acestui ultim eseu, am căutat ! i am descoperit între paginile sale ! un tidu pe care cred că l!ar 'i ales Lewis însui. Balter ooper %&'ord, 196)
D3EIAI 81 3L3D"NFI SI "L:3 3S3=EI 3S;E3 CE3G:INISM Mădulare unii altora Nici un cretin i, de altminteri, nici un istoric n!ar accepta dictonul potrivit căruia religia este 0ceea ce 'ace omul cu propria solitudine44. Cred că unul dintre 'ra$ii Besle@4 R spunea că religia solitară nu e de găsit în Noul :estament. Ni se inter2ice să tratăm negliKent adunarea noastră laolaltă. Cretinismul este deKa institu$ional din primele lui documente.
No t ă :
R Matematicianul i 'ilo2o'ul #ritanic "l'red Nort? B?ite!?ead 5181! 19*6, *eli+ion in "he Mao?n Besle@ 516-71691, 'ondatorul micării metodiste, i C?arles Besle@ 516-6!1688, conducător metodist timpuriu i autor a peste ) )-- de imnuri i cntece religioase 5n. tr.. RRR !f Eomani 1(/), 3'eseni */() 5n. tr..
epocă în care colectivismul îl năpădete 'ără milă pe individ în orice alt domeniu. "m remarcat aceasta c?iar i la universitate. Cnd am mers întia oară la %&'ord, mediul studen$esc tipic era alcătuit din vreo 2ece ini, cu rela$ii apropiate, care ascultau re'eratul unuia dintre ei într!o încăpere mică i apoi de2#ăteau intens su#iectul pnă la unu sau două diminea$a. înainte de ră2#oi, mediul studen$esc tipic aKunsese să însemne un auditoriu mi&t de o sută sau două sute de studen$i strni într!un am'iteatru pentru a asculta prelegerea vreunei cele#rită$i a'late în vi2ită. C?iar i atunci cnd un student modern nu se regăsete într!un asemenea mediu, rareori 'ace, singur sau în compania altcuiva, o plim#are precum cele care au 'ormat gndirea genera$iilor anterioare. :răiete într!o mul$ime+ întrunirea de grup a luat locul prieteniei. :endin$a e&istă att în universitate, ct i în a'ara ei. Gi nu doar e&istă, ci se #ucură i de încuviin$are. % sumedenie de indivi2i #ăgăcioi, eriKa$i în rolul maestrului de ceremonii, i!au dedicat via$a distrugerii solitudinii, oriunde mai e&istă aa ceva. ;entru ei, ac$iunea ec?ivalea2ă cu 0a!i scoate pe tineri din ale lor4 sau cu 0eli#erarea de apatie4. acă un "ugustin, un aug?anR, un :ra?erneR R sau un Bordswort? s!ar nate în lumea modernă, liderii No t ă :
R enr@ aug?an 51(1!19), poet meta'i2ic de origine gale2ă. Su# in'luen$a scrierilor lui Aeorge er#ert 51)97!177, a avut parte de o convertire care l!a determinat să scrie preponderent poe2ie de inspira$ie religioasă 5n. tr.. RR :?omas :ra?erne 5cea 176!16*, prelat anglican, unul dintre 0poe$ii meta'i2ici4 engle2i 5n. tr..
unei organi2a$ii de tineret i!ar lecui îndată. acă un cămin cu adevărat #un, precum cel al lui "lcinous i "rete, din 'diseea, sau al Eostovilor, din *$2boi &i pace, sau dacă vreo 'amilie dintre cele descrise de C?arlotte M. PongeR ar e&ista astă2i, ar 'i denun$ată drept ceva #urg?e2 i toate mainăriile aducătoare de distrugere ar 'i a$intite asupra ei. ;nă i atunci cnd organi2atorii dau gre i cineva rămne 'i2icete singur, radioul se asigură că respectivul va 'i ! într!un sens neinten$ionat de Scipio !întotdeauna mai pu$in singur dect în singurătate44. :răim, de 'apt, într!o lume căreia i se re'u2ă solitudinea, tăcerea i intimitatea/ i căreia i se re'u2ă, prin urmare, medita$ia i prietenia autentică. 3ste deci parado&al că religia a devenit apanaKul momentelor de solitudine într!o ast'el de epocă. Daptul este i periculos, din două motive. In primul rnd, cnd lumea modernă ne spune cu glas tare/ 0;o$i 'i religios cnd eti singur4, ea adaugă în #ar#ă/ 0dar voi avea eu griKă să nu 'ii niciodată singur4. " 'ace din cretinism o c?estiune privată, i2gonind totodată momentele de intimitate, înseamnă să!l trans'ormi într!o 'ata morgana sau să!l surg?iuneti la calendele greceti. "ceasta este una dintre stratagemele vrăKmaului. In al.doilea rnd, e&istă
No t ă :
R C?arlotte Mar@ Ponge 518(7!19-1, scriitoare ale cărei romane re'lectă valorile anglo!catolicismului promovat de Mi! carea de la %&'ord 5n. tr.. RR ;otrivit lui Cicero, De officiis, III, (, Cato a'irma despre Sci! pio "'ricanul că nu era niciodată mai pu$in singur dect în singurătate (num=uam T...U minus solum, =uam cum solus essei 5n. tr..
pericolul ca anumi$i cretini autentici, care nu consideră cretinismul o c?estiune solitară, să reac$ione2e împotriva erorii respective introducnd în via$a noastră spirituală acelai colectivism care ne!a cucerit deKa via$a laică. "ceasta este cealaltă stratagemă a vrăKmaului. Ca un a#il Kucător de a?, încearcă mereu să te atragă într!o po2i$ie în care po$i să păstre2i turnul doar dacă renun$i la ne#un. ;entru a evita să cădem în capcană, tre#uie să su#liniem că, dei concep$ia individualistă despre cretinism constituie o eroare, ea este ct se poate de naturală i încearcă să apere în mod stngaci un mare adevăr. In spatele ei se a'lă sentimentul clar că 'ormele de colectivism modern sunt un a'ront la adresa naturii umane i că, împotriva lui, ca i împotriva altor rele, umne2eu ne va 'i scut i pavă2ă. Sentimentul e îndreptă$it. upă cum via$a personală i particulară este in'erioară participării la :rupul lui ristos, tot ast'el via$a colectivă este in'erioară vie$ii personale i private i nu are valoare dect din perspectiva serviciilor aduse. eoarece comunitatea laică nu e&istă pentru #inele nostru supranatural, ci pentru cel natural, ea nu are alt scop mai înalt dect să înlesnească i să proteKe2e 'amilia, prietenia i solitudinea. Dericirea în cadrul propriului cămin, a'irma >o?nson4, este $elul oricărei strădanii omeneti. acă avem în vedere numai valorile naturale, putem spune că nu e&istă su# soare ceva care să însemne măcar pe Kumătate din ce înseamnă o reuniune
No t ă :
R Samuel >o?nson 516-9!168*, The *ambler, nr. 8, din 1noiem#rie 16)- 5n. tr..
de 'amilie cu rsete la masă, ori doi prieteni care sporo!văiesc la o ?al#ă de #ere, sau un om în propria singurătate, citind o carte care îl pasionea2ă+ i că activită$ile economice, politica, legile, armata i institu$iile, e&ceptnd momentele cnd prelungesc i sporesc numărul unor asemenea scene, nu înseamnă dect trudă nes'rită i inutilă, deertăciune 'ără noimă i goană după vnt4. "ctivită$ile colective sunt, desigur, necesare+ dar acesta este scopul pentru care sunt necesare. Cei care au parte de această 'ericire privată s!ar putea să 'ie nevoi$i să o sacri'ice în #ună măsură, pentru ca ea să 'ie distri#uită mai multora. :o$i ar putea ră#da un pic de 'oame pentru ca nimeni să nu moară de inani$ie. ar să nu con'undăm relele necesare cu #inele. Se poate cădea uor în această greeală. Dructele tre#uie conservate pentru a 'i transportate, pier2ndu!i ast'el anumite calită$i. însă întlneti oameni care s!au o#inuit să pre'ere 'ructele conservate în locul celor proaspete. % societate #olnavă tre#uie să 'ie preocupată de politică, după cum un om #olnav tre#uie să 'ie preocupat de propria digestie/ ignorarea su#iectului s!ar putea dovedi o laitate 'atală i într!un ca2, i în celălalt. ar dacă în vreunul din cele două ca2uri su#iectul aKunge preocuparea o#inuită a min$ii ! dacă uităm că ne preocupăm de asemenea lucruri doar pentru a putea să ne preocupăm i de altceva !, atunci ceea ce a 'ost întreprins de dragul sănătă$ii a devenit o nouă maladie, mortală.
No t ă : R
!f 3clesiastul 1/1*, 1/16 5n. tr..
D3EIAI GI 3L3D"NFI
e 'apt, toate activită$ile omeneti sunt a'ectate de o tendin$ă 'atală care 'ace ca miKloacele să u2urpe tocmai scopurile pe care ar 'i tre#uit să le servească. "st'el, #anii aKung să împiedice sc?im#ul de #unuri, regulile artei aKung să 2ădărnicească geniul, iar e&amenele aKung să!i împiedice pe tineri să devină învă$a$i. in ne'ericire, nu re2ultă întotdeauna că se poate renun$a la miKloacele u2urpatoare. ;ro#a#il colectivismul vie$ii noastre este necesar i va spori, după părerea mea+ mai cred, de asemenea, că singura noastră apărare împotriva însuirilor lui letale o constituie via$a cretină+ căci ni s!a 'ăgăduit că, de vom lua în mnă erpi i vom #ea ceva dătător de moarte, totui nu vom 'i vătăma$i4. "cesta este adevărul din spatele de'ini$iei eronate a religiei cu care am început. Areeala ei a 'ost că a opus masei colective numai solitudinea. Cretinul este c?emat nu la individualism, ci la participarea ca mem#ru în :rupul mistic. % anali2ă a di'eren$elor dintre colectivul secular i :rupul mistic este deci primul pas către în$elegerea modului în care cretinismul, 'ără a 'i individualist, i2#utete totui să contracare2e colectivismul. e la #un început ne lovim de o pro#lemă de lim#aK. :ermenul membru are origini cretine, dar a 'ost preluat de spa$iul laic i golit de orice în$eles. în căr$ile de logică ve$i găsi e&presia 0mem#ru al unei clase4, dar tre#uie su#liniat ct se poate de 'erm că elementele sau constituen$ii unei clase omogene sunt aproape opusul a ceea
No t ă : R
V'Marcu 1/18 5n. tr..
ce S'. ;avel a în$eles prin membre> ;rin membre 5ue"n, acesta a în$eles ceea ce noi am numi or+ane, lucruri care în esen$ă di'eră unele de altele i care sunt complementare între ele/ lucruri di'erite nu doar ca structură i ca 'unc$ie, ci i ca demnitate.4 4 "st'el, într!un clu#, co! mitetul ca întreg i personalul ca întreg pot 'i considera$i 0mem#ri4+ cei pe care îi numim de regulă mem#ri ai clu#ului sunt însă simple unită$i. =n ir de solda$i îm#răca$i i antrena$i identic, ae2a$i unul lngă altul, sau nite cetă$eni care 'igurea2ă pe o listă, ca persoane cu drept de vot într!o circumscrip$ie, nu sunt nicidecum mem#ri în sensul paulin. Mă tem că, atunci cnd spunem despre cineva că este 0mem#ru al
No t ă :
R Spre deose#ire de romnă, engle2a nu 'ace distinc$ie la plural între 0mem#ri4 5persoane dintr!o comunitate i 0mem#re4 5păr$i ale corpului, am#ii termeni avnd pluralul members 5n. tr.. RR Ee'erire la pasaKul clasic din 1 Corinteni 1(/1(!(6, în care "postolul ;avel 'olosete meta'ora trupului cu re'erire la
alt 'el de persoană. Dratele adult nu este pur i simplu o unitate din categoria copii, ci constituie un motenitor distinct. :atăl i #unicul sunt aproape la 'el de di'eri$i pe ct este cinele de pisică. acă elimini pe oricare dintre mem#ri, nu doar ai redus 'amilia ca număr, ci i!ai sc?ilodit structura. =nitatea ei este o unitate a neasemănătorilor, aproape a incomensura#ililor. % vagă în$elegere a #ogă$iei inerente acestui tip de unitate repre2intă unul dintre motivele pentru care ne place o carte precum 4%n"ul prin s$lcii? un trio asemenea celui alcătuit din Go#olan, Crti$ă i
No t ă :
R ;ersonaKe din romanul The 'ld !uriosi"y Shop 518*1, de C?arles icens 5n. tr.. RR ;ersonaKe din romanul Documen"ele pos"ume ale !lubului Pic<#ic< 51876, de C?arles icens 5n. tr..
to$i oamenii i insensi#il la ceea ce simt to$i oamenii. Se încearcă aducerea monotoniilor anoste ale colectivului în lumea mai #ogată i mai concretă a 'amiliei. =n de$inut are un număr în loc de nume. "ceasta este ideea de colectiv dusă la e&trem. ar i un om în propria casă îi poate pierde numele, pur i simplu 'iindcă i se spune 0:ată4. "ceasta este apartenen$a la un trup. ;ierderea numelui în am#ele ca2uri ne pune în vedere că e&istă două moduri opuse de a iei din i2olare. Societatea în care un cretin este c?emat să intre în momentul #ote2ului nu este un colectiv, ci un :rup. 3ste de 'apt acel :rup a cărui imagine o constituie 'amilia la nivel natural. acă cineva s!ar apropia de el cu concep$ia greită că statutul de mem#ru al
poate de limpede. 3&istă preo$i separa$i de laici, cate!?umeni separa$i de cei a'la$i deKa în părtăie deplină. 3&istă autoritatea so$ilor asupra so$iilor i a părin$ilor asupra copiilor. 3&istă, în 'orme prea su#tile pentru o întruc?ipare o'icială, un sc?im# continuu de sluKiri complementare. :o$i învă$ăm pe al$ii i de la al$ii, iertăm i suntem ierta$i, îl repre2entăm pe ristos în rela$ia cu omul atunci cnd miKlocim pentru cineva i pe om în rela$ia cu ristos atunci cnd al$ii miKlocesc pentru noi. >ert'irea intimită$ii egoiste care ni se cere 2ilnic este răsplătită însutit prin adevărata cretere a personalită$ii pe care o insu'lă via$a :rupului. Cei care sunt mădulare unii altora devin di'eri$i în aceeai măsură în care sunt di'erite mna i urec?ea. Iată motivul pentru care persoanele lumeti sunt caracteri2ate de o similaritate att de monotonă, prin compara$ie cu varietatea aproape 'antastică a s'in$ilor. "scultarea este drumul către li#ertate, smerenia, drumul către plăcere, unitatea, drumul către personalitate. Iar acum tre#uie să spun ceva care va părea un parado&. "$i au2it adesea că, dei în lume de$inem po2i$ii sociale di'erite, suntem egali cu to$ii dinaintea lui umne2eu. esigur, a'irma$ia este adevărată în anumite sensuri. înaintea lui umne2eu nu se are în vedere 'a$a omului4/ dragostea lui pentru noi nu depinde de rangul nostru social sau de capacită$ile noastre intelectuale. ar cred că e&istă un sens în care această 'ormulare este opusul adevărului. Mă voi ?a2arda să a'irm că egalitatea arti'icială
No t ă :
R !f Dapte 1-/7*, Eomani (/11, 3'eseni /9 5n. tr..
este necesară în via$a statului, dar că în
No t ă :
R Eo#ert Dilmer 51)88!1)7, teoretician politic engle2 al cărui principal tratat, Pa"riarcha 518-, 'ace apologia dreptului divin al
regilor de a conduce 5n. tr..
Kuridic, nu pentru că această autoritate este rea în sine 5dimpotrivă, o consider de origine divină, ci pentru că ta$ii i so$ii sunt răi. :eocra$ia a 'ost a#olită pe drept nu pentru că este rău ca nite preo$i învă$a$i să!i guverne2e pe laicii ignoran$i, ci pentru că preo$ii sunt oameni ticăloi ca noi to$i ceilal$i. ;nă i autoritatea omului asupra do#itoacelor a tre#uit să 'ie reglementată, 'iindcă se a#u2ea2ă de ea în mod constant. ;entru mine, egalitatea se găsete în postura ?ainelor. 3ste un re2ultat al Căderii i un remediu împotriva ei. %rice încercare de a parcurge în sens invers paii prin care am aKuns la egalitarism i de a reintroduce vec?ile autorită$i la nivel politic mi se pare o neg?io#ie la 'el de mare precum renun$area la veminte. Na2itii i nuditii comit aceeai greeală. ar trupul gol, a'lat încă su# ?ainele 'iecăruia dintre noi, este cel care trăiete cu adevărat. Lumea ierar?ică, încă vie i ascunsă 5în modul cuvenit în spatele unei aparen$e de cetă$enie egală, este cea care ne preocupă cu adevărat. Să nu mă în$elege$i greit. Nu minimali2e2 de'el valoarea acestei 'ic$iuni egalitariste care este singura noastră apărare împotriva cru2imii oamenilor 'a$ă de semeni. " de2apro#a 'oarte ve?ement orice propunere de a a#oli dreptul universal de vot pentru #ăr#a$i sau Legea proprietă$ii 'emeii căsătorite4. Insă 'unc$ia egalită$ii este
No t ă :
4 Married Bomens ;ropert@ "ct 5188(, care prevedea dreptul 'emeilor căsătorite de a de$ine sau de a dispune de proprietă$ile lor în aceeai măsură ca i cele necăsătorite 5n. tr..
numai de a proteKa. 3ste medicament, nu ?rană. :ratn!du!i pe indivi2i 5prin s'idarea Kudicioasă a 'aptelor o#servate ca i cnd ar 'i to$i la 'el, evităm rele 'ără număr. ar nu am 'ost 'ăcu$i pentru a trăi din aceasta. 3ste amăgitor să spunem că oamenii au valoare egală. acă în$elegem valoarea în sens lumesc ! dacă vrem să spunem că to$i oamenii sunt la 'el de utili, de 'rumoi, de #uni sau de amu2an$i , atunci a'irma$ia este un nonsens. acă înseamnă că to$i au valoare egală ca su'lete nemuritoare, atunci cred că ea ascunde o eroare periculoasă. aloarea in'inită a 'iecărui su'let omenesc nu este o doctrină cretină. umne2eu nu a murit pentru om datorită unei valori pe care a vă2ut!o în el. aloarea 'iecărui su'let Kudecată în sine, în a'ara rela$iei cu umne2eu, este 2ero. upă cum scrie S'. ;avel, dacă ar 'i murit pentru oameni de valoare nu ar 'i 'ost divin, ci doar eroicR+ dar umne2eu a murit pentru păcătoi. Ne!a iu#it nu pentru că eram vrednici să 'im iu#i$i, ci pentru că 3l este ragoste. Se prea poate să ne iu#ească pe to$i în mod egal ! cu siguran$ă ne!a iu#it pe to$i pnă la moarte !, i nu sunt sigur cu privire la în$elesul e&presiei. acă e&istă egalitate, ea este în dragostea lui, nu în noi. 3galitatea este un termen cantitativ &i de aceea dragostea adesea nu!i pune pro#lema în 'elul acesta. "utoritatea e&ercitată în smerenie i supunerea acceptată cu #ucurie sunt tocmai reperele după care trăiesc spiritele noastre. C?iar i în via$a a'ectelor, i cu att mai mult în :rupul lui
No t ă : R
Eomani )/6 5n. tr..
ristos, ieim dintre grani$ele acelei lumi care spune/ 0Sunt la 'el de #un ca tine.4 3ste ca i cnd ai sc?im#a pasul de mar cu cel de dans. 3ste ca i cnd am lepăda ?ainele. evenim, după cum spune C?esterton, mai înal$i atunci cnd ne plecăm4+ devenim mai umili atunci cnd îi învă$ăm pe al$ii. Mă #ucur că la sluK#ele
No t ă :
R A.. C?esterton 5186*!197, The 0verlas"in+Man 519(), partea I, cap. ) 5n. tr..
RR "pocalipsa 7/1( 5n. tr.. vor#ind recent în 'a$a Dor$elor "rmate pe acest su#iect, am descoperit în auditoriu pe cineva care considera această doctrină a 'i 0teo2o'ică4. acă nu credem în ea, să 'im oneti i să e&pediem credin$a cretină la mu2ee. acă însă credem în ea, să încetăm a ne mai pre'ace că nu înseamnă nimic. Căci acesta este adevăratul răspuns la 'iecare preten$ie e&cesivă ridicată de colectiv. 3l este muritor+ noi vom trăi venic. a veni o vreme cnd 'iecare cultură, 'iecare institu$ie, 'iecare na$iune, neamul omenesc, întreaga via$ă #iologică vor dispărea, dar 'iecare dintre noi va 'i încă viu. Nemurirea ne este promisă nouă, nu acestor entită$i colective. ristos nu a murit pentru societă$i sau pentru state, ci pentru oameni. In acest sens, din perspectiva colectivitilor seculari cretinismul pare să aducă negreit cu sine o a'irmare aproape 'renetică a individualită$ii. :otui, nu individul ca atare este cel care ia parte la #iruin$a lui ristos asupra mor$ii. Luăm parte la #iruin$ă dacă suntem în învingător. % lepădare sau, în lim#aKul categoric al Scripturii, o răstignire a eului natural este paaportul către via$a venică. Nimic din ce n! a murit nu va avea parte de înviere. Iată deci cum re2olvă cretinismul antite2a dintre individualism i colectivism. In aceasta constă am#iguitatea înne#unitoare a credin$ei noastre, aa cum apare ea pro#a#il celor din a'ară. ;e de o parte, se opune mereu cu îndrKire individualismului nostru natural+ pe de altă parte, le redăruiete celor care a#andonea2ă individualismul o posesie venică a propriei 'iin$e, #a c?iar a trupurilor. Ca simple entită$i #iologice, 'iecare cu propria dorin$ă de a trăi i de a propăi, suntem
în aparen$ă lipsi$i de importan$ă+ suntem pra' i pul#ere. ar ca mădulare în :rupul lui ristos, ca pietre i stlpi în templu, ni se garantea2ă identitatea de sine venică i vom aKunge să ne amintim de gala&ii ca de nite poveti de demult. "cest adevăr ar putea 'i e&primat în alt mod. ;ersonalitatea este eternă i inviola#ilă. Insă personalitatea nu este un dat de la care pornim. Individualismul cu care începem to$i este doar o parodie sau um#ra ei. "devărata personalitate este încă departe ! ct de departe, pentru cei mai mul$i dintre noi, nu îndră2nesc să spun. Iar c?eia către ea nu se găsete înlăuntrul nostru. Nu se poate aKunge la ea prin cultivare dinspre interior spre e&terior. % vom primi atunci cnd vom aKunge să ocupăm acele locuri din structura cosmosului etern pentru care am 'ost proiecta$i sau crea$i. upă cum o culoare îi revelea2ă întia oară adevărata valoare în momentul în care un artist priceput o aa2 între altele, într!un loc dinainte ales, după cum un condiment îi de2văluie adevărata aromă în momentul în care este ae2at între alte ingrediente tocmai acolo unde i cnd dorete un #ucătar #un, după cum un cine devine într!adevăr cine numai în mo! mentul în care îi ocupă locul într!o gospodărie, tot ast'el vom 'i i noi întia oară persoane autentice în momentul în care vom accepta să 'im ae2a$i la locurile noastre. Suntem marmura care ateaptă să capete 'ormă, metalul care ateaptă să 'ie turnat în tipar. Dără îndoială, c?iar i în inele neregenerat e&istă vagi indicii despre tiparul pentru care este menit 'iecare, sau despre ce 'el de stlp va
deveni. în sc?im#, cred că este o e&agerare grosolană să vor#im despre mntuirea su'letului ca i cnd ar 'i în mod tipic asemenea de2voltării de la sămn$ă la 'loare, însei cuvintele 0pocăin$ă4, 0regenerare4, 0%m Nou4 sugerea2ă ceva 'oarte di'erit. "numite tendin$e din 'iecare om natural vor tre#ui să 'ie pur i simplu respinse. omnul nostru vor#ete despre oc?iul care tre#uie scos i despre mna care tre#uie tăiată ! o metodă de adaptare eminamente procustiană. Motivul pentru care ne sim$im oripila$i de acest gnd este acela că, în 2ilele noastre, am început să vedem lucrurile cu susul în Kos. ;ornim de la principiul că 'iecare individualitate are 0valoare in'inită4 i apoi ni!l imaginăm pe umne2eu ca pe un 'el de comitet de angaKare a cărui trea#ă este să găsească ocupa$ii adecvate pentru su'lete, cte o #ortă în perete pentru 'iecare nucă. e 'apt, valoarea individului nu re2idă în el. 3l poate să primească valoare. Gi o primete prin unirea cu ristos. Nici vor#ă de a!i găsi un loc în templul cel viu care să 'ie pe măsura valorii sale inerente, împlinindu!i idiosincra2iile natu! rale. Locul e&ista mai dinainte. %mul a 'ost creat pentru el. Nu va 'i el însui pnă cnd nu va aKunge în locul respectiv. om 'i persoane depline i nemuritoare i cu adevărat divine numai în Cer, după cum în pre2ent suntem trupuri vi2i#ile numai în lumină. " spune aceasta înseamnă a repeta ceea ce toată lumea de aici admite deKa/ că suntem mntui$i prin ?ar, că în carnea noastră nu locuiete nimic #un, că suntem pe de!a!n!tregul creaturi, i nu creatori, 'iin$e care îi trag seva nu
din ele însele, ci din ristos. acă dau impresia că am complicat o c?estiune simplă, nădăKduiesc că mă ve$i ierta. "m 'ost neră#dător să scot în eviden$ă două aspecte. Mi!am propus să încerc să i2gonesc acea venera$ie necretină 'a$ă de individ care este att de des întlnită în gndirea modernă în paralel cu colectivismul nostru+ de #ună seamă, o eroare dă natere erorii opuse i, departe de a se neutrali2a una pe cealaltă, ele aKung să se agrave2e reciproc. Mă re'er la no$iunea dăunătoare 5o#serva#ilă mai ales în critica literară potrivit căreia 'iecare dintre noi începe cu o comoară numită 0personalitate4 2ăvortă înăuntrul lui, iar cultivarea i e&primarea ei, pă2irea ei de orice inter'eren$ă, căutarea de a 'i 0original4 sunt principalele scopuri în via$ă. "cest mod de a gndi este pelagian, dacă nu c?iar mai rău, i s'rete prin a se autodistruge. Nici un om care pre$uiete originalitatea nu va 'i vreodată original. In sc?im#, încerca$i să spune$i adevărul aa cum îl vede$i, încerca$i să 'ace$i o trea#ă ct pute$i de #ine, de dragul muncii, i ceea ce oamenii numesc originalitate va veni de la sine. C?iar i la acel nivel, cnd individul se supune 'unc$iei, se îndreaptă deKa spre naterea adevăratei ;ersonalită$i. în al doilea rnd, am dorit să arăt că, pe termen lung, cretinismul nu este preocupat de indivi2i sau de comunită$i. Nici individul i nici comunitatea, aa cum sunt ele pre2ente în gndirea populară, nu pot moteni via$a venică/ nici eul natural, nici masa colectivă, ci 'ăptura nouă.
No t ă :
R !f @ Corinteni )/16+ Aalateni /1) 5n. tr..
Studiu în vreme de ră2#oiR % universitate este o societate consacrată studiului. Ca studen$i, se ateaptă de la voi să deveni$i, sau să începe$i să deveni$i, acei oameni care în 3vul Mediu purtau titlul de cărturari/ 'ilo2o'i, oameni de tiin$ă, cercetători, critici sau istorici. La prima vedere, pare o activitate ciudată în timpul unui mare ră2#oi. La ce #un să începem o sarcină pe care avem att de pu$ine anse s! o isprăvimQ Sau, c?iar dacă noi înine s!ar întmpla să nu 'im întrerup$i de moarte sau de serviciul militar, de ce ar tre#ui ! mai #ine 2is, cum am putea ! să continuăm să acordăm aten$ie acestor ocupa$ii ti?nite cnd vie$ile prietenilor notri i li#ertă$ile 3uropei sunt în cumpănăQ Nu e ca i cnd ai cnta la liră în timp ce Eoma ardeQ Socotesc că nu vom putea răspunde la aceste între#ări pnă cnd nu le alăturăm altor ctevaXî?tre#ări pe care 'iecare cretin s!ar 'i cuvenit să i le pună în vreme de
No t ă :
R Ini$ial predica a 'ost răspndită printre studen$i su# titlul 0None %t?er Aods/ Culture in Bar :ime4 50Nici un alt 2eu/ cul! tura în vreme de ră2#oi4 i apoi retipărită ca #roură su# titlul The !hris"ian in Dan+er 7!re&"inul /n pericol, SCM ;ress, London, 1979. Lewis a ales ca te&t de predică euteronomul (/) 5n. tr..
pace. :ocmai am vor#it despre cntat la liră în timp ce Eoma arde. ar, pentru un cretin, adevărata tragedie a lui Nero $inea nu de 'aptul că el cnta la liră în vreme ce oraul era cuprins de 'lăcări, ci de acela că el cnta pe #u2a iadului. Să mă ierta$i pentru această e&primare grosolană. Gtiu că multor cretini de astă2i, mai în$elep$i i mai #uni dect mine, nu le place să pomenească raiul i iadul nici măcar de la amvon. Mai tiu că aproape toate re'eririle la acest su#iect din Noul :estament provin dintr!o singură sursă. ar i că acea sursă este însui omnul nostru. %amenii vă vor spune că este S'. ;avel, dar a'irma$ia nu este adevărată. "ceste învă$ături copleitoare au 'ost rostite de omnul. Nu pot 'i nicidecum eliminate din învă$ătura lui ristos sau a
su# spectrul acestor pro#leme eterne, dar nu i su# spec trul unui ră2#oi european, ar însemna să recunoatem că urec?ile noastre sunt astupate pentru vocea ra$iunii i ct se poate de destupate pentru vocea nervilor notri i a emo$iilor noastre de masă. "a ceva se întmplă cu cei mai mul$i dintre noi/ cu mine se întmplă în mod negreit. in acest motiv, cred că este important să încercăm să privim calamitatea actuală dintr!o perspectivă autentică. Eă2#oiul nu creea2ă vreo situa$ie cu totul nouă/ doar agravea2ă situa$ia omenească permanentă pnă într! acolo, înct n!o mai putem ignora. ia$a omenească a 'ost trăită mereu pe marginea unei prăpăstii. Cultura umană a 'ost mereu în situa$ia de a trăi su# spectrul a ceva in'init mai important dect ea. acă oamenii ar 'i amnat căutarea cunoaterii i a 'rumosului pnă cnd s!ar 'i găsit în siguran$ă, căutarea n!ar 'i început niciodată. Ne înelăm atunci cnd comparăm ră2#oiul cu 0viata normală4. iata n!a 'ost niciodată nor!mala. C?iar acele perioade pe care le socotim cele mai linitite, precum secolul al OlO!lea, se dovedesc, la o e&aminare mai atentă, pline de cri2e, de alarme, de di'icultă$i, de situa$ii de urgen$ă. N!au lipsit niciodată motive plau2i#ile pentru a amna toate activită$ile eminamente culturale pnă la îndepărtarea unui pericol iminent sau îndreptarea unei nedreptă$i 'lagrante. ar umanitatea a ales cu mult timp în urmă să negliKe2e acele motive plau2i#ile. %amenii au dorit cunoatere i 'rumos în clipa pre2entă, ne'iind dispui să atepte momentul potrivit care nu mai sosete vreodată. "tena lui ;ericle ne!a transmis
nu doar ;artenonul, ci, în mod grăitor, i %ra$ia Dunerară.4 Insectele au ales o a#ordare di'erită/ au căutat mai înti #unăstarea materială i siguran$a stupului i s!ar putea spune că i!au luat răsplata. %amenii sunt alt'el. 3i propun teoreme matematice în cetă$i asediate, întreprind argumenta$ii meta'i2ice în temni$e, 'ac glume pe ea'od, discută cea mai nouă poe2ie în timp ce înaintea2ă către 2idurile Vue#ecului44 i îi piaptănă părul la :ermo!pileRRR. :ermo!pileRRR. Nu e vor#a de 'udulie+ $ine de 'irea noastră. ar, 'iindcă suntem 'ăpturi că2ute, 'aptul că aceasta este acum 'irea noastră n!ar dovedi, prin sine, c este ceva ra$ional sau corect. :re#uie să ne între#ăm dacă e&istă cu adevărat un loc legitim pentru activită$ile cercetătorului într!o lume precum aceasta. "dică, "dică, tre#uie să răspundem mereu la între#area/ 0Cum po$i 'i att de 'rivol i de egoist, înct să te gndeti la altceva dect mn!
No t ă :
R ;artenonul ! templu înc?inat 2ei$ei "tena ;art?enos 50"tena 'ecioara4, ridicat pe "cropole, între **6 i *78 î.r.,4 în timpul lui ;ericle, cel care a rostit i %ra$ia Dunerară pentru solda$ii atenieni că2u$i într!o e&pedi$ie militară, m ilitară, în *7- î.r. î.r. 5ve2i :ucidide, .s"oria r$2boiuluipeloponesiac, II, 7*!*). Lewis atrage aten$ia că o splendidă reali2are ar?itectonică ! ;artenonul ! a 'ost construită în vreme de ră2#oi 5n. tr.. RR "lu2ie la generalul #ritanic >ames Bo Bol'e, care, în pre2iua <ătăliei de la Vue#ec 517 septem#rie 16)9, îi recita unui tovară de arme o poe2ie de :?omas Ara@ 503leg@ Britten Britten in a Countr@ Countr@ C?urc?@ard4 5n. tr.. RRR !f erodot, .s"orii, I, (-8!(-9. In preaKma #ătăliei de la:ermopile la:ermopile 5*8- î.r., î.r., spartanii condui de regele Leonida se antrenau i îi aranKau părul, pregătindu!se pentru lupta cu invadatorii peri, condui de regele Oer&es 5n. tr.. tr..
tuirea su'letelor omenetiQ4 i tre#uie, în aceeai clipă, să răspundem la între#area adi$ională/ 0Cum po$i 'i att de 'rivol i de egoist, înct să te gndeti la altceva în a'ara ră2#oiuluiQ4 % parte a răspunsului nostru va 'i aceeai pentru am#ele între#ări. =na sugerea2ă că via$a noastră poate ! i tre#uie ! să devină e&clusiv i e&plicit religioasă+ cealaltă, că poate ! i tre#uie ! să devină e&clusiv patriotică. Cred că întreaga noastră via$ă poate, i într!adevăr tre#uie, să devină religioasă într!un sens care va 'i e&plicat mai tr2iu. ar, dacă înseamnă c toate activită$ile noastre tre#uie să 'ie recunoscute ca 0sacre4 i opuse 0secularului4, atunci a da un singur răspuns am#ilor atacatori imaginari. " " spune/ 0Indi'erent dacă se cuvine sau nu, lucrul pe care îl recoman2i nu se va întmpla.4 înainte de a deveni cretin nu cred că am în$eles pe deplin că via$a unui om, după convertire, va consta inevita#il în a 'ace cam aceleai lucruri pe care le 'ăcuse i înainte/ nădăKduieti, într!un spirit nou, dar aceleai lucruri. înainte de plecarea pe 'ront în ră2#oiul trecut, mă ateptam negreit ca via$a mea în tranee să 'ie, într!un sens misterios, numai ră2#oi. ră2#oi . In realitate, am descoperit că, pe măsură ce te apropiai de linia 'rontului, oamenii vor#eau i se gndeau tot mai.pu$in la cau2a aliată i la des'ăurarea campaniei+ i sunt încntat să descopăr că :olstoi, :olstoi, în cel mai mare roman de ră2#oi scris vreodată, consemnea2ă acelai lucru, ca, de alt'el, i .liada, în 'elul ei. Nici convertirea, nici înrolarea în armată nu aKung să o#litere2e via$a noastră omenească. Cretinii i solda$ii rămn oameni/ no$iunea necredinciosului despre
via$a religioasă i no$iunea civilului despre serviciul activ sunt rupte de realitate. acă a$i încerca, î ncerca, în am#ele ca2uri, să vă suspenda$i întreaga activitate intelectuală i estetică, n!a$i reui dect să înlocui$i o via$ă culturală #ună cu una proastă. pro astă. Nu vei putea să nu citeti, 'ie în
gndi i vor#i despre altceva, cernd încetarea oricăror activită$i omeneti pnă cnd toată lumea nu va 'i învă$at să înoate !, ar deveni un monoman. Salvarea oamenilor de la înec este deci o datorie pentru care merită să mori, dar pentru care nu merită să trăieti. Mi se pare că toate îndatoririle politice 5între care includ îndatoririle militare sunt de acest 'el. =n om va tre#ui, poate, să moară pentru $ara noastră/ dar nici un om nu tre#uie, în sens e&clusiv, să trăiască pentru $ara sa. Cel care cedea2ă 'ără re2erve preten$iilor civile ale unei na$iuni, ale unui partid sau ale unei clase îi dă ce2arului ceea ce, dintre toate lucrurile, îi apar$ine cel mai evident lui umne2eu/ inele. ar tocmaYdintr! un motiv 'oarte di'erit religia nu poate ocupa întreaga via$ă în sensul e&cluderii tuturor activită$ilor noastre naturale. într!un sens, desigur, tre#uie să ocupe întreaga via$ă. Nu se pune pro#lema unui compromis între preten$iile lui umne2eu i preten$iile culturii sau ale politicii, ori ale altui domeniu. ;reten$ia lui umne2eu este in'inită i ine&ora#ilă. % po$i re'u2a+ sau po$i începe să încerci să!i dai curs. Nu e&istă cale de miKloc. :otui, în ciuda acestor aspecte, un lucru e limpede/ cretinismul nu e&clude vreuna dintre activită$ile omeneti o#inuite. S'. ;avel le spune pmenilor să nu!i a#andone2e sluK#ele. ;resupune c?iar că un cretin ar merge la un ospă$, #a c?iar mai mult, la un ospă$ dat de un păgn. omnul nostru participă la o nuntă i o'eră un vin miraculos. Su# egida
mnca$i, 'ie că #e$i, 'ie că 'ace$i altceva, să 'ace$i totul pentru slava lui umne2eu.44 :oate activită$ile noastre eminamente naturale vor 'i acceptate dacă sunt o'erite lui umne2eu, pnă i cele mai umile+ i toate, c?iar i cele mai no#ile, vor 'i păcătoase dacă nu!i sunt o'erite Lui. Cretinismul nu înlocuiete pur i simplu via$a noastră naturală cu una nouă/ el este mai degra#ă o nouă organi2a$ie care e&ploatea2ă, pentru scopurile ei supranaturale, aceste materiale naturale. Dără îndoială, într!o situa$ie dată, cere a#andonarea ! par$ială sau totală ! a căutărilor noastre omeneti/ este mai #ine să 'ii mntuit avnd doar un oc?i, dect să ai doi i să 'ii aruncat în A?eenă44. ar 'ace asta, într!un sens, peraccidens ! 'iindcă, în acele circumstan$e speciale, nu mai este posi#ilă practicarea unei activită$i pentru slava lui umne2eu. Nu e&istă nici un con'lict de esen$ă între via$a spirituală i activită$ile omeneti ca atare. "st'el, omnipre2en$a ascultării 'a$ă de umne2eu în via$a unui cretin este, într!un 'el, analoagă omnipre2en$ei lui umne2eu în spa$iu. umne2eu nu umple spa$iul aa cum îl umple un trup, în sensul că păr$i din el sunt în di'erite păr$i din spa$iu, e&clu2nd alte o#iecte de acolo. Gi totui, umne2eu este pretutindeni ! total pre2ent în 'iecare punct din spa$iu !, potrivit teologilor pricepu$i. Ne găsim acum în situa$ia de a răspunde concep$iei potrivit căreia cultura umană este o 'rivolitate impardona!
No t ă :
4 1 Corinteni 1-/71 5n. tr.. RR Matei 18/9 5n. tr..
#ilă din partea unor rapturi însărcinate cu asemenea res! ponsa#ilită$i cumplite, cum suntem noi. Eesping din capul locului ideea care su#2istă în min$ile unor oameni moderni, cum că activită$ile culturale sunt în sine spirituale i meritorii ! de parcă cercetătorii i poe$ii ar 'i intrinsec mai plăcu$i lui umne2eu dect măturătorii i lustragiii. Cred că Matt?ew "rnoldR a 'ost primul care a 'olosit întia dată cuvntul engle2esc spiri"ual în sensul germanului +eis"lich, inaugurnd ast'el o eroare terminologică e&trem de periculoasă i de anticretină. Să o eliminăm pentru totdeauna din cugetele noastre. Lucrarea unui
No t ă :
R Matt?ew "rnold 518((!1888, poet i critic engle2 5n. tr.. R R !f Coloseni 7/(7 i 3'eseni /6 5n. tr..
încercare de a 'ace ca strădaniile noastre intelectuale să ducă la conclu2ii edi'icatoare. "r însemna, în cuvintele lui
No t ă :
R Drancis
mul care ne!a 'ost rnduit. esigur, va 'i aa atta vreme ct păstrăm impulsul pur i de2interesat. "ceasta este marea di'icultate. upă cum preci2ea2ă autorul în Theolo+ia 5ermanica>, putem aKunge să iu#im cunoaterea ! cunoaterea noastră ! mai mult dect lucrul cunoscut/ să găsim încntare nu în e&ercitarea în2estrărilor noastre, ci în 'aptul că sunt ale noastre, sau c?iar în reputa$ia pe care ne!o aduc. Diecare succes din via$a cercetătorului sporete acest pericol. acă devine ire2isti#ilă, cercetătorul tre#uie să renun$e la activitatea cărturărească. :impul pentru scoaterea oc?iului drept a sosit. "ceasta este, în esen$ă, natura vie$ii de cărturărie aa cum o văd eu. ar ea are valori indirecte care sunt importante mai ales astă2i. acă întreaga lume ar 'i cretină, poate n!ar conta dacă întreaga lume ar 'i needucată. upă cum stau lucrurile însă, în a'ara
No t ă :
R :e&t mistic scris la miKlocul sec. al Ol!lea, cunoscut i su# denumirea de Theolo+ia Deu"sch :ratatul, al cărui autor este anonim, s!a #ucurat de o mare pre$uire din partea lui Martin Lut?er, care l!a i pu#licat în 1)1 5n. tr..
împotriva intelectului lucid situat de cealaltă parte, ci i împotriva misticismului tul#ure care neagă intelectul în totalitate. Mai presus de orice, pro#a#il, avem nevoie de o cunoatere intimă a trecutului. Nu 'iindcă trecutul are ceva magic, ci 'iindcă nu putem studia viitorul i totui avem nevoie de ceva pentru a măsura pre2entul, pentru a ne reaminti că presupo2i$iile elementare au 'ost destul de di'erite în diverse perioade i că o mare parte din ceea ce pare sigur celor needuca$i este doar o modă temporară. 3 pu$in pro#a#il ca un om care a trăit în multe locuri să se lase înelat de erorile locale din satul său natal+ cercetătorul a trăit în multe vremuri i este, într!o anumită măsură, imun la avalana uriaă de nero2ii care se revarsă din presă i de la micro'oanele epocii sale. "adar, pentru unii via$a erudită este o datorie. ;entru moment s!ar părea că este i datoria voastră. Sunt pe deplin contient că s!ar putea să 'ie o discrepan$ă aproape comică între c?estiunile înalte pe care le!am men$ionat i sarcina imediată căreia v!a$i dedicat, precum legile 'oneticii anglo!sa&one sau 'ormulele c?imice. ar un oc similar ne ateaptă în 'iecare voca$ie/ un preot tnăr se regăsete implicat în repre2enta$ii ale corului i un tnăr su#altern, în situa$ia de a administra #orcane de gem. 3ste #ine că lucrurile se întmplă aa. "st'el sunt elimina$i oamenii vanitoi, în'umura$i i păstra$i cei smeri$i i tenaci. "supra unor asemenea di'icultă$i nu tre#uie să irosim nici un 'el de compasiune. i'icultatea speci'ică pe care v!o impune ră2#oiul este însă o altă c?estiune+ a vrea să reitere2 ceea ce am spus, într!o 'ormă sau alta, de
cnd am început/ nu lăsa$i nervii i emo$iile să vă 'acă să considera$i această năpastă mai ne'irească dect este în realitate. ;oate c!ar 'i util să men$ione2 cele trei e&er!citii mentale care ar putea servi ca miKloace de apărare contra celor trei inamici pe care ră2#oiul îi ridică împotriva cercetătorului. ;rimul inamic este agita$ia/ tendin$a de a 'i preocupa$i mental i emo$ional de ră2#oi într!o vreme cnd inten$ionam să ne preocupăm de munca noastră. Cea mai #ună apărare este recunoaterea 'aptului că, în această privin$ă, ca în oricare alta, ră2#oiul n!a ridicat un nou duman, ci doar a înăsprit unul mai vec?i. 3&istă întotdeauna o sumedenie de rivali ai activită$ii noastre. Ne îndrăgostim sau ne certăm, căutăm sluK#e sau ne temem că le vom pierde, ne îm#olnăvim i ne re'acem, urmărim pro#lemele pu#lice. acă încuviin$ăm, vom atepta mereu ca o anumită distragere sau alta să ia s'rit înainte de a ne ae2a e'ectiv la lucru. Singurii oameni care reali2ea2ă mult sunt cei care îi doresc cunoaterea att de intens, înct o caută atunci cnd condi$iile sunt încă neprielnice. Condi$iile prielnice nu vin niciodată. 3&istă, desigur, momente cnd presiunea încntării este att de mare, înct doar un autocontrol supraomenesc i!ar putea re2ista. "semenea momente se ivesc att în vreme de ră2#oi, ct i pe timp de pace. :re#uie să 'acem tot ce ne stă în puteri. "l doilea inamic este 'rustrarea/ sentimentul că nu vom avea timp să isprăvim. acă vă spun că nimeni nu are timp să termine, că cea mai îndelungată via$ă omenească îl lasă pe om, în orice ramură de studiu, un începător, vă
va părea că spun ceva 'oarte academic i teoretic. "$i 'i surprini dacă a$i ti ce iute începi să sim$i scurtimea 'uniei+ despre ct de multe lucruri, c?iar la amia2a vie$ii, nu tre#uie să spui 0Nu mai e timp pentru asta4, 03 prea tr2iu acum4 i 0Nu mai e de mine4. ar Natura însăi vă inter2ice să ave$i parte de această e&perien$ă. % atitudine mai cretină, care poate 'i do#ndită la orice vrstă, este aceea de a lăsa viitorul în minile lui umne2eu. "m putea 'ace i noi asta, căci umne2eu i1 re2ervă negreit, 'ie că îl lăsăm în griKa lui sau nu. Niciodată, în timp de pace sau de ră2#oi, nu lăsa$i virtutea sau 'ericirea pe seama viitorului. % lucrare 'ericită reali2ea2ă cel mai #ine omul care îi ia domol planurile de durată i lucrea2ă din clipă în clipă 0ca pentru omnul4. Suntem îndemna$i să cerem numai pinea cea de "oa"e 2ilele ;re2entul este singurul moment în care orice îndatorire poate 'i împlinită i orice ?ar poate 'i primit. "l treilea inamic este 'rica. Eă2#oiul ne amenin$ă cu moarte i cu durere. Nici un om ! i îndeose#i nici un cretin care îi amintete de A?etsimani ! să nu încerce atingerea unei indi'eren$e stoice 'a$ă de aceste lucruri+ dar ne putem pă2i de ilu2iile imagina$iei. Ne gndim la stră2ile aroviei4 i punem în contrast mor$ile su'erite acolo cu a#strac$ia numită ia$ă. ar pro#lema, pentru oricare dintre noi, nu este de moarte sau de via$ă+ e doar o pro#lemă de moarte într!un 'el sau altul ! acum, de pe No t ă :
R ;redica lui Lewis a 'ost rostită la mai pu$in de o lună după începutul celui de!al oilea Eă2#oi Mondial, care a însemnat invadarea ;oloniei i #om#ardarea pe scară largă a aroviei 5n. tr..
urma unui glon$ de mitralieră, sau de pe urma unui cancer, patru2eci de ani mai tr2iu. Ce e'ect are ră2#oiul asupra mor$iiQ Cu siguran$ă nu o 'ace mai 'recventă/ sută la sută dintre noi mor, i procentaKul nu poate 'i sporit. Cau2ea2ă cteva mor$i mai timpurii/ dar nu prea cred că acesta este aspectul de care ne temem. Negreit, cnd vine momentul, contea2ă prea pu$in c$i ani avem în spate. Ne crete ansele de a avea o moarte dureroasăQ Mă îndoiesc. in cte îmi pot da seama, ceea ce numim moarte naturală este de regulă precedată de su'erin$ă+ iar un cmp de #ătălie este unul dintre 'oarte pu$inele locuri unde omul are perspectiva re2ona#ilă de a muri 'ără nici un 'el de durere. Scade ansele noastre de a muri împăca$i cu umne2euQ Nu cred asta. acă serviciul activ nu convinge un om să se pregătească pentru moarte, ce înlăn$uire de circumstan$e o poate 'aceQ Gi totui, ră2#oiul sc?im#ă ceva în privin$a mor$ii. Ne silete să ne aducem aminte de ea. Singurul motiv pentru care cancerul la ai2eci sau parali2ia la apte2eci i cinci nu ne deranKea2ă $ine de 'aptul că le dăm uitării. Eă2#oiul 'ace ca moartea să 'ie reală pentru noi/ iar asta ar 'i 'ost considerată una dintre #inecuvntările lui de către cei mai mul$i cretini din trecut. 3i socoteau că este #ine pentru:ioi să 'im permanent contien$i de caracterul nostru muritor. Sunt înclinat să cred că aveau dreptate. :oată via$a animală din noi, toate proiectele de 'ericire centrate în această lume au 'ost mereu sortite unei 2ădărnicii 'inale. în timpuri o#inuite, numai un om în$elept îi dă seama de asta. "cum, i cel mai netot dintre noi o tie. edem 'ără putin$ă
de greeală genul de univers în care am trăit toată vremea i tre#uie să ne împăcăm cu această idee. acă am avut speran$e neroade i necretine despre cultura umană, acum sunt spul#erate. acă am cre2ut că instaurăm aici raiul pe pămnt, dacă am căutat ceva ce presc?im#ă lumea actuală dintr!un loc al peregrinării într!o cetate stătătoare4 care satis'ace su'letul omului, suntem de2ilu2iona$i, aproape prea tr2iu. ar dacă am socotit că, pentru unele su'lete i unele momente, via$a de studiu, o'erită în smerenie lui umne2eu, a 'ost, în 'elul ei mărunt, una dintre căile rnduite către realitatea i 'rumuse$ea divine de care nădăKduim să ne #ucurăm în via$a de dincolo, putem gndi în continuare ast'el.
No t ă : A
!f 3vrei 17/1* 5n. tr..
espre iertare Eostim multe lucruri în #iserică 5i în a'ara #isericii 'ără să ne gndim la ce spunem. e pildă, spunem în Cre2 0cred în iertarea păcatelor4. "m rostit vreme de mul$i ani e&presia înainte de a mă între#a care este noima ei în Cre2. La prima vedere, nu prea s!ar cuveni să 'ie inclusă. 0acă eti cretin, mă gndeam, cu siguran$ă cre2i în iertarea păcatelor. Se în$elege de la sine.4 ar oamenii care au alcătuit Cre2ul au socotit, se pare, că aceasta este o parte a credin$ei noastre de care tre#uie să ni se amintească ori de cte ori mergem la #iserică. Gi am început să constat că, în ce mă privete, aveau dreptate. " crede în iertarea păcatelor nu este nici pe departe att de uor pe ct îmi imaginam. Credin$a reală în aceasta este genul de lucru care se pierde 'oarte uor, dacă nu ne îngriKim de el. Credem că umne2eu ne iartă păcatele+ dar i că nu va 'ace asta dect dacă iertăm altor oameni păcatele 'ăcute împotriva noastră. Nu e&istă nici o îndoială cu privire la partea a doua a acestei a'irma$ii. Se găsete în rugăciunea :atăl nostru+ a 'ost rostită apăsat de omnul nostru. acă nu ier$i, nu vei 'i iertat. Nici un aspect al învă$ăturii Sale nu este mai limpede+ i nu e&istă e&cep$ii. Isus nu spune că tre#uie să iertăm păcatele altor oameni în
ca2ul în care nu sunt prea groa2nice, sau dacă e&istă cir! cumstan$e atenuante, sau altceva de 'elul acesta. :re#uie să le iertăm pe toate, orict de resentimentar, de mesc?in sau de des sunt repetate. în ca2 contrar, nu ni se vor ierta nici nouă păcatele. Mi se pare însă că adeseori greim att cu privire la iertarea de către umne2eu a păcatelor noastre, ct i cu privire la iertarea pe care suntem c?ema$i s!o o'erim altora. Să ne oprim mai înti la iertarea lui umne2eu. escopăr că, atunci cnd consider că îi cer lui umne2eu să mă ierte, îi cer de 'apt adesea 5dacă nu mă supraveg?e2 cu mare aten$ie să 'acă altceva, di'erit. îi cer nu să mă ierte, ci să mă scu2e. ar între a ierta i a scu2a e&istă o di'eren$ă ca de la cer la pămnt. Iertarea spune/ 0a, ai 'ăcut acest lucru, dar accept cererea de iertare i nu!$i voi purta pică, iar între noi totul va 'i e&act cum a 'ost înainte.4 " scu2a înseamnă a spune/ 0ăd că a 'ost 'ără voia ta, n!a 'ost cu inten$ie, n!a 'ost vina ta.4 acă un lucru n!a 'ost cu ade!vărat din vina cuiva, atunci nu este nimic de iertat. în acest sens, a ierta i a scu2a sunt aproape antonime. esigur, în 2eci de ca2uri, 'ie între umne2eu i om, 'ie între om i semenul lui, s! ar putea să 'ie o com#ina$ie a celor două. % parte din ceea ce ini$ial părea păcat se dovedete a nu 'i vina nimănui i este scu2at+ partea care rămne este iertată. acă a$i avea o scu2ă per'ectă, n!a$i mai avea nevoie de iertare+ dacă întreaga ac$iune tre#uie iertată, atunci a 'ost lipsită de orice scu2ă. ar neca2ul este că ceea ce numim noi 0a!i cere iertare lui umne2eu4 constă 'oarte adesea în a!i cere lui umne2eu să ne accepte scu2ele. Cădem în
această greeală din cau2a 'aptului că de regulă e&istă anumite scu2e, anumite 0circumstan$e atenuante4. Suntem att de neră#dători să i le punem în vedere lui umne2eu 5i nouă înine, înct avem tendin$a de a uita lucrul cu adevărat important+ mai e&act, partea rămasă, partea pe care n!o acoperă scu2ele, partea care este nescu2a#ilă, dar nu i, slavă omnului, de neiertat. acă uităm asta, vom merge mai departe înc?ipuindu!ne că ne!am pocăit i că am 'ost ierta$i, cnd în 'apt n!am 'ăcut dect să ne mul$umim cu propriile noastre scu2e. Scu2e care s!ar putea să 'ie 'oarte u#rede+ prea lesne ne arătăm mul$umi$i cu privire la noi înine. 3&istă două remedii pentru acest pericol. =nul este să ne amintim că umne2eu cunoate toate scu2ele reale mult mai #ine dect le cunoatem noi. acă e&istă cu adevărat 0circumstan$e atenuante4, nu tre#uie să ne temem că le va trece cu vederea. "desea, tie multe scu2e la care noi nu ne!am 'i gndit niciodată, de aceea su'letele smerite vor avea, după moarte, surpri2a plăcută de a descoperi că, în anumite oca2ii, au păcătuit mai pu$in dect consideraseră. umne2eu va scu2a partea care într!adevăr tre#uie scu2ată. Ceea ce tre#uie să aducem înaintea lui este partea nescu2a#ilă, păcatul. Ne pierdem4 e'ectiv vremea vor#ind despre aspectele care pot 'i 5socotim noi scu2ate. Cnd merge$i la doctor, îi arăta$i acea parte a corpului care vă doare ! să 2icem, o mnă ruptă. "r 'i o adevărată pierdere de vreme să!i tot e&plica$i că picioarele, oc?ii i gtul sunt în regulă. "$i grei, dacă a$i gndi aa+ i, în orice ca2, dacă sunt cu adevărat în regulă, doctorul va ti asta.
"l doilea remediu este să credem realmente i cu adevărat în iertarea păcatelor. % mare parte a neră#dării noastre de a invoca scu2e vine din 'aptul că nu credem cu adevărat în ea+ din gndul că umne2eu nu ne va mai lua la sine, dect dacă este convins că e&istă vreun soi de cau2ă ce poate 'i pledată în 'avoarea noastră. ar aceasta n!ar 'i nicidecum iertare. "devărata iertare înseamnă să privim $intă la păcat, păcatul care rămne 'ără scu2e, după ce au 'ost invocate toate circumstan$ele atenuante, să!l vedem în toată oroarea, murdăria, Kosnicia i răutatea lui, i totui să 'im pe deplin reconcilia$i cu omul care l!a 'ăcut. "ceasta ! i numai aceasta ! este iertare+ i aceasta o putem căpăta întotdeauna de la umne2eu, dacă o cerem. Cnd vine vor#a de iertarea pe care noi o acordăm altor oameni, situa$ia este în parte aceeai i în parte di'erită. 3ste aceeai 'iindcă nici în acest ca2 a ierta nu înseamnă a scu2a. Mul$i oameni sunt de altă părere. 3i consideră că, dacă le ceri să ierte pe cineva care i!a înelat sau i!a amenin$at, încerci să cree2i impresia că în realitate n!a 'ost vor#a despre vreo înelăciune sau vreo amenin$are. Insă, dacă aa ar sta lucrurile, n!ar mai 'i nimic de iertat. Nu 'ac dect să repete/ 0acă î$i spun că respec! tivul a încălcat o promisiune ct se poate de solemnă\4 3&act/ tocmai de aceea tre#uie să!l ier$i. 5"sta nu înseamnă că tre#uie cu necesitate să dai cre2are următoarei sale promisiuni. ar înseamnă că tre#uie să te străduieti din răsputeri să uci2i orice urmă de resentiment din su'letul tău ! 'iecare dorin$ă de a!l umili, sau de a!l răni, sau de a te revana. i'eren$a dintre această situa$ie i cea în care îi ceri iertare lui umne2eu constă în 'aptul că, în
ca2ul nostru, acceptăm scu2ele prea uor, iar în ca2ul altor oameni nu le acceptăm cu su'icientă uurin$ă. Ct privete păcatele mele, s!ar putea pune rămăag 5dar nu e o certitudine că scu2ele nu sunt de 'apt att de #une pe ct consider+ ct privete păcatele altor oameni 'a$ă de mine, se poate pune rămăag 5dar nu e o certitudine că scu2ele sunt mai #une dect consider eu. :re#uie deci să începem prin a e&amina cu aten$ie tot ce ar putea sugera că respectivul n!a 'ost att de vinovat pe ct am socotit. ar c?iar i dacă este complet vinovat, tot tre#uie să!l iertăm+ i c?iar dacă nouă2eci i nouă la sută din vina sa aparentă poate 'i e&plicată i înlăturată prin scu2e 'oarte #une, pro#lema iertării începe cu procentul de vină care rămne. " scu2a ceea ce poate produce scu2e #une nu este dragoste cretinească+ este doar corectitudine. " 'i cretin înseamnă a ierta ceea ce nu poate 'i scu2at, 'iindcă umne2eu $i!a iertat ceea ce nu poate 'i scu2at. "a ceva este greu. ;ro#a#il nu este att de di'icil să ier$i o singură o'ensă mare. ar să ier$i provocările necontenite ale vie$ii de 2i cu 2i ! a continua să ier$i soacra despotică, so$ul pus pe amenin$ări, so$ia cicălitoare, 'iica egoistă, 'iul duplicitar !, cum putem 'ace astaQ ;utem s!o 'acem, socot eu, doar amintindu!ne unde ne situăm, dnd greutate cuvintelor atunci cnd spunem în rugăciunea de 'iecare seară/ 0Gi ne iartă nouă greelile noastre, precum i noi iertăm grei$ilor notri.4 Nu ni se o'eră iertare dect în aceti termeni. " o re'u2a înseamnă a re'u2a mila lui umne2eu pentru noi. Nu e&istă indicii despre e&cep$ii, iar umne2eu este ct se poate de serios în ce spune.
Istoricism
0Cel care vrea să 2#oare 'ără aripi tre#uie să 2#oare în visurile sale.4 Coleridge4 enumesc is"oricism credin$a că oamenii, prin 'olosirea propriilor capacită$i naturale, pot descoperi în$elesul intrinsec al procesului istoric. Spun prin folosirea propriilor capaci"$i na"urale 'iindcă nu!mi propun să mă ocup de omul care pretinde că are acces, prin revela$ie divină, la în$elesul întregii istorii sau al vreunui eveniment istoric particular. ;rin istoricist în$eleg acel om care îmi cere să accept relatarea lui despre în$elesul intrinsec al istoriei pe temeiul erudi$iei i al geniului care îl caracteri2ea2ă. acă mi!ar 'i cerut să le accept pe temeiul că i!au 'ost arătate într!o vi2iune ! ar 'i 'ost cu totul altceva. Nu i!a 'i spus nimic. Nu e de competen$a mea să Kudec preten$ia lui 5înso$ită de dove2i care $in de s'in$enie i de miracole. "ceasta nu înseamnă că institui o distinc$ie,
No t ă :
A Samuel :a@lor Coleridge 5166(!187*, poet romantic i 'ilo2o' engle2. Citatul provine din lucrarea 8ids "o *eflec"ion 518() 5n. tr..
pe care să o aplic eu însumi, între scriitori inspira$i i scriitori neinspira$i. istinc$ia nu este între cei care au inspira$ie i cei lipsi$i de ea, ci între cei care pretind că o au i cei care nu pretind aa ceva. Cei din prima categorie nu mă preocupă deocamdată. Spun /neles in"rinsec 'iindcă nu!i socotesc istoriciti pe cei care găsesc istoriei un 0în$eles4 oarecare. "st'el, găsirea unor legături cau2ale între anumite evenimente istorice este, în terminologia mea, activitatea unui istoric, nu a unui istoricist. =n istoric, 'ără să devină istoricist, ar putea, negreit, să deducă evenimente necunoscute din cele cunoscute. "r putea c?iar să deducă evenimente viitoare din cele trecute+ pre2icerea poate 'i o nero2ie, dar nu este istoricism. Istoricul ar putea să 0interprete2e4 trecutul în sensul reconstituirii lui imaginare, 'acndu!ne să sim$im 5att ct e posi#il cum era i ce 0însemna4 să 'ii un io#ag din secolul al Oll!lea sau un e=uesA roman. :oate aceste activită$i se potrivesc misiunii istoricului 'i! indcă în ele att conclu2iile, ct i premisele sunt istorice. Marca istoricistului, pe de altă parte, este că încearcă să e&tragă, pe #a2a unor premise istorice, conclu2ii care sunt mai mult dect istorice+ conclu2ii meta'i2ice, teologice sau 5dacă e să inventăm un cuvnt ateo!logice. Istoricul i istoricistul pot spune amndoi că ceva 0tre#uie4 să se 'i întmplat. ar 0tre#uie4 în gura unui istoric autentic se re'eră doar la o ra"io co+noscendi) deoarece s!a produs evenimentul ", el 0tre#uie4 să 'i 'ost precedat de <+ dacă
No t ă : 4 Cavaler 5n. red..
Billiam
constituie unul dintre cele mai super#e e&emple posi#ile de istoricism. No t ă :
R Billiam Cuceritorul 5n. tr.. RR :?omas Carl@le 5169)!1881, istoric i eseist #ritanic. Ee'erire la te&tul său 'ilo2o'ic i cu valen$e auto#iogra'ice Sar"or *esar"us, II, 8 5n. tr.. 444 0ie gan2e Aesc?ic?te ist 3vangelium4, în Novalis, Schrifien, voi. 7, o?n eats 5169)!18(1, :yperion) 8 Fra+men" 518(-, II, ((8! ((9. ersiunea în lim#a romnă de "urel Covaci, în voi. >o?n eats, The Poems 4ersuri, 3ditura ;andora!M, :rgovite, (---, p. 1)1 5n. tr..
Ideea centrală a acestui atticol este că istoricismul repre2intă o ilu2ie i că, în cel mai #un ca2, istoricitii îi pierd vremea. NădăKduiesc că între timp va 'i devenit limpede că remarcile mele critice la adresa istoricitilor nu îi vi2ea2ă deloc pe istorici. Strict vor#ind, nu este imposi#il ca un istoricist i un istoric să se regăsească în aceeai persoană. ar cele două personaKe se suprapun doar arareori. e o#icei teologii, 'ilo2o'ii i politicienii sunt cei care devin istoriciti. Istoricismul e&istă pe multe niveluri. Dorma lui cea mai de rnd este una pe care deKa am men$ionat!o/ concep$ia pottivit căreia calamită$ile noastre 5sau, mai adesea, calamită$ile vecinilor notri sunt 0Kudecă$i4+ ceea ce, în conte&tul de 'a$ă, înseamnă condamnări sau pedepse divine. "cest gen de istoricism încearcă uneori să găsească spriKin apelnd la autoritatea ec?iului :estament. =nii oameni vor#esc ca i cnd nota distinctivă a pro'e$ilor evrei era tocmai interpretarea istoriei în 'elul acesta. La adresa unei asemenea concep$ii am două răs! punsuri. Mai înti, Scripturile mi se pre2intă drept o carte care sus$ine că are inspira$ie divină. Nu am de gnd să intru în dispute cu pro'e$ii. ar dacă un ins crede că, deoarece umne2eu a găsit cu cale să revele2e unor alei anumite calamită$i drept 0Kudecă$i4, este i el îndreptă$it să generali2e2e i să interprete2e toate calamită$ile în acest 'el, îndră2nesc să a'irm că avem de!a 'ace cu un non se-=ui"ur "'ară, desigur, de ca2ul în care insul respectiv pretinde că este pro'et+ i atunci tre#uie să supun preten$ia sa unot Kudecători mai competen$i. In al doilea
rnd, tre#uie să su#liniem că o ast'el de interpretare a istoriei nu a 'ost caracteristica religiei e#raice antice, nu este aspectul care o di'eren$ia2ă i o 'ace valoroasă într!un mod unic. impotrivă, tocmai acesta este aspectul pe care îl are în comun cu păgnismul popular. " atri#ui o calamitate 2eilor o'ensa$i i a căuta i pedepsi pe 'ăpta este cel mai natural lucru din lume, i, prin urmare, constituie o metodă răspndită în întreaga lume. 3&emple ca plaga din .liada 5Cartea I i plaga din desc?iderea piesei 'edipus Tyrannus ne vin imediat în minte. Lucrul distinctiv, particularitatea pre$ioasă a Scripturilor este seria de replici divine pe care le primete acest tip de is!toricism naiv i spontan, în tot cursul istoriei iudaice, în Cartea lui Iov, în SluKitorul care su'eră 5Isaia )7, în răspunsurile omnului cu privire la de2astrul de la Siloam 5Luca 17/* i la omul născut or# 5Ioan 9/17. acă acest gen de istoricism supravie$uiete, o 'ace în ciuda cretinismului. Iar într!o 'ormă vagă supravie$uiete cu siguran$ă. =nii istorici care, în general, merită acest titlu aKung să scrie de parcă nimic pe lume n!ar 'i euat sau n!ar 'i i2#ndit 'ără să o 'i meritat. :re#uie să ne pă2im de implica$iile emo$ionale ale unei e&presii precum 0Kudecata istoriei4. Ne!ar putea ademeni să comitem cea mai vulgară dintre toate erorile vulgare/ să adorăm idolatru, su# numele de 02ei$a Istoria4, pe cea pe care epoci mai #ăr#ătoase au luat!o cu asalt ! deuc?eata Dortuna. "a ceva ne!ar co#orî su# nivelul cretin sau c?iar su# cel mai înalt nivel păgn. ;nă i viingii i stoicii stăteau mai #ine la acest capitol.
ar anumite tipuri de istoricism, mai su#tile i mai cultivate, pretind acum i ele că perspectiva lor este în armonie cu cretinismul. upă cum remarca recent părintele ;aul enr@, în prelegerea sa 0enee4, $inută la %&'ord4, a devenit un loc comun a'irma$ia că gndirea iudaică i cea cretină se deose#esc de gndirea păgnă i de cea panteistă tocmai prin semni'ica$ia pe care o atri#uie istoriei. ;entru panteist, se a'irmă, con$inutul timpului este pur i simplu o ilu2ie+ istoria este un vis, iar mntuirea înseamnă tre2ire. ;entru greci, ni se spune, istoria era doar curgere sau, în cel mai #un ca2, ceva ciclic/ semni'ica$ia tre#uia căutată nu în evenire, ci în Diin$ă. ;entru cretinism, pe de altă parte, istoria este o relatare cu o intrigă #ine de'inită, a&ată pe Crea$ie, pe Cădere, pe Eăscumpărare i pe >udecată. 3ste, într!adevăr, revela$ia divin$, par e1cellence, revela$ia care include toate celelalte revela$ii. Nu neg că istoria, într!un anumit sens, tre#uie să 'ie toate acestea pentru un cretin. In ce sens, voi e&plica mai tr2iu. ;entru moment, a'irm doar att/ contrastul trasat îndeo#te între gndirea iudaică i cea cretină, pe de o parte, i gndirea păgnă i cea panteistă, pe de altă parte, este în #ună măsură ilu2oriu. Dără îndoială, în lumea modernă istoricismul are un strămo panteist în egel i o odraslă materialistă în mar&iti. ;nă acum s!a dovedit No t ă :
R ;aul enr@, S.>., pro'esor la Institutul Catolic din ;aris, a $inut prelegerea 0;?ilip Maurice enee4 la Lad@ Margaret ali, %&'ord, în 19)-. ersiunea în engle2ă a prelegerii, 0:?e C?ris!tian ;?ilosop?@ o' istor@4, a 'ost pu#licată în revista Theolo+
a 'i o armă mai puternică în minile vrăKmailor notri, dect în ale noastre. acă istoricismul cretin tre#uie să 'ie recomandat ca o armă apologetică, atunci s!ar cuveni să 'ie recomandat pe principiul Y]' es" e" ab hos"e doceriA dect pe temeiul vreunei pretinse a'inită$i inerente. Iar dacă anali2ăm trecutul vom descoperi următorul aspect/ contrastul 'unc$ionea2ă #ine între greci i cretini, dar nu la 'el de #ine între cretini i alte soiuri de păgni. Weii scandinavi, de pildă, spre deose#ire de cei ?omerici, sunt înrădăcina$i într!un proces istoric. i storic. :răind :răind în um#ra *a+-naro<-uluiAA, sunt preocupa$i de timp. t imp. "proape "proape că l! am putea numi pe %din 2eul an&ietă$ii/ în această privin$ă, Botan cel din Bagner Bagner este în mod uimitor ui mitor 'idel originalului origi nalului eddaic. In teologia scandinavă istoria cosmică nu este nici ciclu, nici curgere+ este un epos tragic, ireversi#il, ireversi#il , care mărăluiete către moarte în pas caden$at, înso$it de semne prevestitoare i de pro'e$ii. C?iar i dacă 'acem a#strac$ie a#strac$ie de păgnismul scandinav, pe temei că este posi#il să 'i 'ost in'luen$at i n'luen$at de cretinism, ce vom 'ace cu romaniiQ 3ste destul de limpede că nu priveau istoria cu indi'eren$ă sau cu interesul eminamente e minamente tiin$i'ic ori anecdotic al grecilor. ;ar să 'i 'ost un neam de istoriciti. "m arătat altundeva că întreaga crea$ie epică romană de dinainte de irgiliu irgiliu a 'ost pro#a#il cronică metrică1+ i su#iectul era No t ă :
R 03ste îngăduit să 'ii învă$at c?iar i de un vrăKma4 ! %vidiu, Me"amorfo2e, I, *(8 5n. tr.. RR In mitologia scandinavă, *a+naro< repre2intă ec?ivalentul termenului german 5b""erdammerun+, 0amurgul 2eilor4 5n. tr.. 1. e2i 0irgil and t?e Su#Kect o' Secondar@ 3pic4, în 8 Preface Preface "o Paradise Los", %&'ord, 19*(, pp. 7( s==
mereu acelai ! devenirea Eomei. Eo mei. în esen$ă, irgiliu irgiliu n!a 'ăcut dect să dea acestei teme perene o nouă unitate prin structura sa sim#olică. 0neida e&pune ! e drept, în 'ormă mitică ! tocmai o lectură a istoriei, o încercare de a arăta ceea ce urmăreau să producăYto .ovisA :otul :otul este legat nu de 3neas ca erou individual, ci de 3neas ca strămo al Eomei. "cest "cest aspect i aproape numai acesta 'ace ca tot ce urmea2ă u rmea2ă să capete sens/ evadarea sa din :roia, povestea de iu#ire cu ido, co#orrea în ades i #iruin$a asupra lui:urnus. Tan"ae molis erarA) toată istoria este pentru irgiliu irgiliu o imensă natere. in această sursă păgnă, un anumit tip de istoricism co#oară i la ante. Istoricismul din De Monarchia, Monarchia, dei integrat, în mod a#il i, desigur, sincer, sincer, în cadrul iudaic i în cel cretin, este în î n mare măsură roman i virgilian. S'. "ugustin poate 'i considerat pe #ună dreptate un istoricist cretin. ar nu se mai mai pomenete întotdeauna că a devenit istoricist pentru a com#ate istoricismul păgn. De !ivi"a"e răspunde celor care puneau de2astrele Eomei pe seama mniei 2eilor a#andona$i. Nu vreau să sugere2 prin asta că misiunea nu avea a'inită$i cu S'. "ugustin sau că propriul lui istoricism este un simplu ar+umen"am ad hominem ar cu siguran$ă este a#surd să considerăm în ca2ul lui ca 'iind ceva speci'ic cretin acceptareaunui teren ales, de 'apt, de de inamic.
No t ă :
R 0otărrile lui >upiter4! 0neida, I, 1* 5n. tr.. RR 0Cu ctă trudă TS!a ctitorit romana semin$ieU4 !irgiliu, !irgiliu, 0neida, I, 77, trad. rom. de
A.I. :o?ăneanu, 3ditura "nti#, :imioara, 199*, p. 7) 5n. tr..
Legătura strnsă pe care o sesi2ea2ă unii între cretinism i istoricism îmi pare deci în #ună măsură o ilu2ie. Nu e&istă argumente prima facie în 'avoarea ei, dacă pornim de la ast'el de temeiuri. "vem "vem li#ertatea de a o e&amina din perspectiva meritelor reale. Ceea ce pare adevărat în po2i$ia istoricistului, pornind de la premise cretine, este următorul următorul 'apt. eoarece toate lucrurile par să se întmple 'ie prin voia divină, 'ie cel cel pu$in prin îngăduin$ă divină, re2ultă că tot con$inutul timpului tre#uie să 'ie în esen$a lui o revela$ie a în$elepciunii, a dreptă$ii i a milei lui umne2eu. în această direc$ie putem put em merge la 'el de mult precum Carl@le, No!valis sau altcineva. Istoria Istoria este, în acel sens, o perpetuă e este
4 In latină/ in via in pa"ria 0pe calea către... în tărmul de origine4. istinc$ie 'ăcută de :oma :oma d"Zuino 51(()1(6* între situa$ia oamenilor, care sunt in via 5pe calea către, i cea a s'in$ilor, care sunt inpa"ria 5în tărmul de origine, în cetatea lui umne2eu 5n.
tr..
umne2eu. ar oare avem te&tulQ 5% discu$ie despre inspira$ia
No t ă :
R 3dward Ai##on 51676!169*, istoric engle2+ a scris The Decline and Fall of "he *oman 0mpire :?eodor Mommsen 51816!19-7, istoric german, laureat al ;remiului No#el pentru literatură 519-(, autor al lucrării Die *omische 5eschich"e 5n. tr.. 1. Aeorge Macaula@ :revel@an 5186!19( Tistoric engle2, decan la:rinit@ College, Cam#ridge 519*-!19)1+ a scris :is"ory of 0n+land
519(, 0n+lish Social :is"ory 519**+ n. tr.U.
Cnd oamenii spun că 0istoria4 este o revela$ie, sau că are un în$eles, în care dintre cele ase sensuri 'olosesc cuvntul is"orie; Mă tem că, de 'apt, au 'oarte des în vedere istoria în cel de!al aselea sens+ ca2 în care discursul lor despre revela$ie sau despre în$eles este 'ără îndoială implau2i#il în grad ma&im. Căci 0istoria4 în cel de!al aselea sens este $inutul um#relor, tărmul unor 'antasme precum %mul ;rimitiv, Eenaterea sau grecii!i!romanii!an!tici. Nu este deloc surprin2ător că aceia care o contemplă prea mult aKung să vadă tipare. edem imagini în 'lăcări. Cu ct o#iectul este mai pu$in de'init, cu att incită mai mult 'acultă$ile noastre mitopoetice sau 0esemplastice44. Cnd o priveti cu oc?iul li#er, Luna are un c?ip+ cnd 'oloseti un telescop, c?ipul dispare. In acelai 'el, în$elesurile sau tiparele identi'ica#ile în 0istorie4 5sensul ase dispar atunci cnd ne aplecăm asupra 0istoriei4 în oricare dintre sensurile mai înalte. ;entru 'iecare dintre noi, tiparele sunt cele mai clare în perioadele pe care le!am studiat cel mai pu$in. intre cei care au studiat di'eritele sensuri ale termenului is"orie, nimeni nu ar putea continua să creadă că istoria 5în al aselea sens este o veste #ună sau o revela$ie. ;erspectiva largă nu rămne 'ără e'ect. ;e de altă parte, admitem că istoria 5în primul sens este o poveste scrisă de degetul lui umne2eu. in ne'ericire, nu avem acces la ea. ;rin urmare, preten$ia isto!
No t ă :
R In original/ esemplas"ic, termen creat de Coleridge, pentru care 0puterea esemplastică4 di'eră în mod su#til de
0imagina$ie4. e2i lucrarea sa Bio+raphia Li"eraria, O i OIII 5n. tr.. ricistului practicant va re2ista sau va cădea în 'unc$ie de capacitatea sa de a dovedi că istoria într!unui dintre sensurile intermediare ! primul 'iind inaccesi#il, iar al aselea, inutil scopului său este su'icient de aproape de istorie în primul sens, înct să ai#ă parte de aceleai calită$i revelatoare. "Kungem, aadar, la istorie în al doilea sens/ con$inutul total al trecutului aa cum a 'ost în toată #ogă$ia lui. 3a l!ar salva pe istoricist, dacă am putea crede în mod re2ona#il două lucruri/ mai înti, că teri#ila omitere a viitorului nu ascunde tlcul sau în$elesul povestirii i, în al doilea rnd, că noi c?iar avem acces deplin la istoria 5sensul doi de pnă în momentul pre2ent. ar putem ctede vreunul din cele două aspecteQ Negreit, ar 'i un noroc e&traordinar dacă totalitatea timpului de pnă în momentul în care scrie istoricistul s!ar întmpla să con$ină tot ce!i este de tre#uin$ă pentru a deslui semni'ica$ia întregii istorii. Călătotim cu spatele la motor. Nu tim la ce etapă a călătoriei am aKuns. Suntem în "ctul I sau în "ctul Q
nimic esen$ial semni'ica$iei lor, i, deci, a căror semni'ica$ie se regăsete în ceva mai mic dect întregul, nu po$i spune dacă o anumită poveste apar$ine acelei categorii pnă cnd n!ai citit!o cel pu$in o dată integral. "poi, la a doua lectură, po$i 'ace a#strac$ie de umplutura din capitolele 'inale. "cum o#inuiesc să omit ultima carte din *$2boi &i pace ar noi n!am citit încă istoria pnă la capăt. S!ar putea să nu con$ină nici o umplutură. acă este o poveste scrisă de degetul lui umne2eu, pro#a#il nu con$ine. In acest ca2, cum putem crede că deKa am prins 0ideea4Q Dără îndoială, sunt lucruri cu privire la această poveste pe care le putem spune c?iar acum. ;utem spune că este o poveste captivantă, sau una încărcată, sau o poveste cu personaKe comice. Singurul lucru pe care nu tre#uie să!l spunem este ce înseamnă ea sau care este tiparul ei în ansam#lu. ar c?iar dacă ar 'i posi#il ! ceea ce eu neg ! să vedem semni'ica$ia întregului pornind de la un te&t trunc?iat, rămne să ne între#ăm dacă avem respectivul te&t trunc?iat. ;osedăm, pnă în clipa de 'a$ă, con$inutul timpului aa cum a 'ost în toată #ogă$ia luiQ In mod cert, nu. :recutul, prin de'ini$ie, e&clude pre2entul. Ceea ce încerc să su#linie2 este att de adesea dat la o parte de e&primarea senină 0, înct uneori renun$ la încercarea de a!i mai 'ace pe oameni să contienti2e2e acest 'apt. ;ro#lema nu este că nu putem ti totul/ pro#lema este 5cel pu$in în privin$a cantită$ii că nu tim mai nimic. Diecare dintre noi descoperă că, în propria via$ă, 'iecare clipă este complet plină. 3ste #om!
#ardat în 'iecare secundă de sen2a$ii, de emo$ii, de gnduri, de care nu se poate ocupa, din cau2a multitudinii lor, i pe care tre#uie să le ignore în propor$ie de nouă 2ecimi. % singură secundă de timp trăit con$ine mai mult dect poate 'i aternut în scris. Diecare secundă din trecut a 'ost ast'el pentru 'iecare om care a trăit vreodată. :recutul 5pornesc de la premisa 'avora#ilă istoricistului că tre#uie să luăm în considerare doar trecutul omenesc, în realitatea lui, a 'ost o cascadă tunătoare, cu miliarde i miliarde de ast'el de momente+ oricare moment este prea comple& pentru a putea 'i cuprins în întregime, iar totalul depăete orice înc?ipuire. e departe, cea mai mare parte a acestei realită$i lu&uriante se sustrage contientei umane aproape din clipa în care s!a produs. In această clipă, nimeni dintre noi n!ar putea să 'acă o descriere completă a vie$ii sale din ultimele două2eci i patru de ore. eKa am dat!o uitării+ c?iar dacă ne!am aminti!o, n!am avea răga2ul necesar. Noi momente ne asaltea2ă. Cu 'iecare ticăit al ceasului, în 'iecare parte locuită a lumii, o #ogă$ie i o varietate inimagina#ile de 0istorie4 se prăvălesc de pe marginea lumii în uitare completă. Cele mai multe e&perien$e din 0trecutul aa cum a 'osgcu adevărat44 au 'ost instantaneu uitate de su#iectul însui. in micul procentaK pe care i!l amintete 5niciodată cu acurate$e
No t ă :
R Ee'erire la 'aimosul principiu al istoricului german Leopold von Eane 5169)188, #ie es ei+en"lich+e#esen, con'orm căruia
misiunea istoricului este nu să Kudece realitatea, ci doar să arate cum s! a petrecut 7blof/2u 2ei+en, #ie es ei+en"lich +e#esen 5n. tr..
desăvrită, un i mai mic procentaK a aKuns să 'ie comunicat prietenilor apropia$i+ iar din acesta, un i mai mic procentaK a 'ost aternut în scris+ din 'rac$iunea aternută în scris, doar o altă 'rac$iune a intrat în posteritate. 8d nos vi1 "enuis famae perlabi"ur auraA %dată ce am aKuns să contienti2ăm ce înseamnă 0trecutul aa cum a 'ost cu adevărat4, tre#uie să admitem 'ără re2erve că cea mai mare parte a istoriei ! aproape întreaga istorie ! 5în al doilea sens este i va rămne complet necunoscută pentru noi. Gi dacăYr impossibile întregul ar 'i cunoscut, ar 'i peste putin$ă de gestionat. ;entru a cunoate cuprinsul unui minut din via$a lui Napoleon ar 'i nevoie de un întreg minut din propria ta via$ă. N!ai putea $ine pasul cu aa ceva. acă aceste re'lec$ii destul de evidente nu!l tul#ură pe istoricist este pentru că el are un răspuns. 0esigur, ne va spune, recunosc că nu tim i nu putem ti 5i, de 'apt, nu vrem să tim toată cantitatea de 'leacuri care au umplut trecutul i care umplu pre2entul+ 'iecare sărut i încruntare, 'iecare scărpinat i strănut, 'iecare sug?i$ i acces de tuse. ar cunoatem 'aptele importante.4 Iată o remarcă 'oarte sănătoasă, dacă vine din partea unui istoric+ nu sunt 'oarte convins că va 'unc$iona i în ca2ul istoricistului. %#serva$i că suntem deKa departe de istorie în primul sens ! povestea completă, scrisă de degetul lui
No t ă :
R 0Căci pn la noi, a#ia o adiere, Tin tot ce!a 'ostU, mai lu! necă, su#$ire4 ! irgil, 0neida, II, *, trad. rom. de A.I. :o?! ăneanu, 3ditura "nti#, :imioara, 199*, pp. 7(!77 5n. tr.. umne2eu. Mai înti, a tre#uit să a#andonăm păr$ile acelei relatări a'late în viitor. "cum se pare că nu avem nici măcar te&tele acelor păr$i pe care le numim 0trecute4. "vem doar selec$ii+ selec$ii care, din perspectiva cantită$ii, sunt, 'a$ă de te&tul original, cam ce este un cuvnt 'ată de toate căr$ile de la
istoriei. ;entru un istoricist ?egelian, păr$ile importante ale trecutului sunt cu necesitate cele în care Spiritul "#solut se mani'estă pe sine progresiv+ pentru un istoricist cretin, cele care revelea2ă scopurile lui umne2eu. Constat că această premisă creea2ă două di'icultă$i. ;rima este de ordin logic. acă istoria este ceea ce spune istoricistul ! mani'estarea de sine a Spiritului, povestea scrisă de degetul lui umne2eu, revela$ia care include toate celelalte revela$ii !, atunci cu siguran$ă tre#uie să se îndrepte spre istoria propriu! 2isă, pentru ca aceasta să!l înve$e ceea ce este important. ar cum tie dinainte ce 'el de evenimente sunt, într!un grad mai mare dect altele, mani'estările de sine ale SpirituluiQ Gi, dacă nu tie acel lucru, de unde are siguran$a că tocmai evenimentele de acel tip s'resc 5'oarte convena#il\ prin a 'i aternute în scrisQ " doua di'icultate este evidentă, dacă ne gndim o clipă la procesul prin care un 'apt din trecut intră, sau nu, în posteritate. Ceramica preistorică se păstrea2ă 'iindcă vasele de lut sunt uor de spart, dar greu de pulveri2at+ poe2ia preistorică s!a pierdut deoarece cuvintele, înainte de apari$ia scrisului, au 'ost înaripate. ;utem oare deduce în mod re2ona#il 'ie că n!a e&istat poe2ie, 'ie că, după standardul istoricistului, era mai pu$in importantă dect ceramicaQ S!a descoperit vreo lege con'orm căreia manuscrisele importante supravie$uiesc, i cele neimpor! tante pierQ i s!a întmplat vreodată să goli$i un sertar 5să spunem, atunci cnd tre#uie să inventaria$i i să împăr$i$i #unurile din casa tatălui dvs. 'ără să vă mira$i că s!au păstrat documente #anale i au dispărut cele pe care
toată lumea le!ar 'i considerat vrednice de păstrareQ Cred că istoricul adevărat va admite că vestigiile trecutului cu care lucrea2ă seamănă mai mult cu un sertar vec?i dect cu o epitomă inteligentă a unei lucrări mai ample. MaKoritatea lucrurilor care se păstrea2ă sau pier se păstrea2ă sau pier din întmplare/ adică, urmare a unor cau2e care n!au nimic de!a 'ace cu interesele istoricului sau ale istoricistului. Dără îndoială, ar 'i posi#il ca umne2eu să rnduiască aceste întmplări, în aa 'el înct ceea ce supravie$uiete să 'ie întotdeauna ceea ce!i tre#uie istoricistului. ar nu văd vreo dovadă că ar 'i 'ăcut ast'el+ nu!mi amintesc nici o promisiune în această privin$ă. Sursele 0literare4, cum le numesc istoricii, consemnea2ă 'ără îndoială ceea ce autorii lor au considerat important dintr!un anume motiv. ar acest aspect nu ne aKută, e&ceptnd ca2ul în care standardele lor privind lucrurile importante sunt aceleai cu ale lui umne2eu. "a ceva pare impro#a#il. Standardele lor nu se potrivesc nici între ele, nici cu ale noastre. eseori ne spun ceea ce nu ne interesea2ă în mod deose#it i omit ceea ce soco! tim esen$ial. "desea este lesne de vă2ut motivul. Standardele lor pot 'i e&plicate prin situa$ia lor istorică. La 'el, 'ără îndoială, pot 'i i ale noastre. Standardele de importantă istorică sunt ele însele înrădăcinate în istorie. In acest ca2, după ce standard putem Kudeca dacă cele 0importante4 în sensul ?egelian e&trem au supravie$uitQ "vem, în a'ara credin$ei noastre cretine, vreo siguran$ă că evenimentele istorice pe care le considerăm cruciale coincid cu cele care ar 'i considerate cruciale dacă umne2eu
ne!ar arăta întregul te&t i ar #inevoi să comente2eQ e ce ar tre#ui Aeng?is!an să 'ie mai important dect ră#darea sau disperarea unora dintre victimele saleQ Nu s!ar putea ca persoanele pe care le considerăm 'iguri semni'icative ! mari cercetători, solda$i i oameni de stat ! să!i dovedească principala importan$ă prin 'aptul că prileKuiesc anumite stări în su'letele unor indivi2i de care n!am au2it niciodatăQ esigur, nu sugere2 prin asta că cei pe care îi numim măre$i nu sunt ei înii su'lete nemuritoare pentru care a murit ristos, ci că, în intriga istoriei ca întreg, s!ar putea să 'ie personaKe minore. N!ar 'i de mirare dacă noi, cei care n!am urmărit toată piesa i care am au2it doar mici 'ragmente din scenele deKa Kucate, am considera în mod eronat un 'igurant îm#răcat elegant ca 'iind unul dintre protagoniti. Cnd dispunem de o asemenea selec$ie restrnsă i aleatorie a evenimentelor din ansam#lul trecutului, mi se pare o pierdere de vreme să 'acem pe istoricitii. Dilo2o'ia istoriei este o disciplină pentru care noi, muritorii, nu avem in'orma$iile necesare. Insă încercarea nu este în!totdeauna o simplă risipă de timp/ s!ar putea să 'ie direct vătămătoare. II încuraKea2ă pe un Mussolini să spună că 0istoria l!a luat de #eregată4, cnd de 'apt cea care l!a luat de #eregată a 'ost numai dorin$a. :ot soiul de nero2ii despre rase superioare sau despre dialectică imanentă ar putea 'i 'olosite pentru a întări #ra$ul, respectiv a uura contiin$a cru2imii i a lăcomiei. Gi ce arlatan sau trădător nu i!ar seduce aderen$ii sau n!ar intimida opo2i$ia invocnd certitudinea că uneltirea lui este inevita#ilă,
necesară i în armonie cu direc$ia către care lumea deKa se îndreaptăQ Cnd am încercat să o'er e&plica$ii pe marginea acestui su#iect în cadrul unor conversa$ii, am 'ost uneori în!tmpinat cu replica/ 0Diindcă istoricii nu tiu totul, le inter2ice$i oare să încerce să în$eleagă ceea ce tiuQ4 Numai că între#area pierde din vedere esen$ialul. "m e&plicat deKa în ce sens tre#uie istoricii să încerce să în$eleagă trecutul. =n istoric poate deduce evenimente necunoscute din cele cunoscute, poate reconstitui, poate 5dacă insistă să pre2ică. e 'apt, poate să!mi spună tot ce!i convine despre istorie, cu e&cep$ia în$elesului ei metais! toric. Motivul este, cu siguran$ă, ct se poate de limpede. 3&istă cercetări în care dove2ile pu$ine merită 'olosite. 3ste posi#il să nu aKungem la certitudine, dar putem aKunge la pro#a#ilitate, iar o Kumătate de pine este mai #ună dect nimic. Sunt însă cercetări în care pu$inătatea dove2ilor ec?ivalea2ă cu none&isten$a lor. In ca2ul unei anecdote amu2ante, dacă ai au2it toate cuvintele cu e&cep$ia ultimelor ase, care con$in poanta, eti, ca Kudecător al meritelor ei comice, în po2i$ia omului care nu a au2it nimic. Istoricul pare să 'ie angaKat într!o cercetare de primul tip+ istoricistul, într!o cercetare din a doua/ categorie. ar să apelăm la o analogie mai apropiată. Să presupunem că a e&istat cndva o piesă de teatru grec din care se mai păstrea2ă 'ragmente, în total ase versuri. "cestea au supravie$uit, desigur, în lucrările unor grama!ticieni care le! au citat pentru a ilustra 'orme 'le&ionare atipice. "u supravie$uit 'iindcă cineva le!a considerat
importante dintr!un anumit motiv, nu 'iindcă erau importante în economia piesei. acă vreuna dintre ele pre2enta importan$ă dramatică, avem de!a 'ace cu un accident norocos, 'ără a ti ceva în acest sens. Nu!l condamn pe clasicist dacă produce un simplu te&t alcătuit din 'ragmente, după cum nu!l condamn nici pe istoric 'iindcă este un simplu analist. Cercetătorul poate să recti'ice 'ragmentele denaturate i să desprindă din ele con! clu2iile posi#ile privind istoria lim#ii, a metrului i a religiei greceti. ar să nu înceapă să vor#ească despre semni'ica$ia piesei ca operă dramatică. ;entru atingerea acestui scop, dove2ile de care dispune sunt practic nule. 3&emplul te&tului 'ragmentar ar putea 'i 'olosit în alt mod. Să presupunem că ne con'runtăm cu un manuscris ciuntit, din care pot 'i citite doar cteva pasaKe. ;ăr$ile desci'ra#ile pot constitui dove2i accepta#ile cu privire la acele trăsături care pro#a#il sunt distri#uite constant i omogen în întreg+ de pildă, ortogra'ia i 'orma literelor. ;e #a2a unor ast'el de dove2i, un paleogra' ar putea, 'ără a 'i e&cesiv de îndră2ne$, să se ?a2arde2e în a g?ici caracterul i na$ionalitatea scri#ului. =n critic literar ar avea anse mai mici să g?icească în mod corect inten$ia întregului te&t. "sta 'iindcă paleogra'ul se ocupă de ceea ce este ciclic sau recurent, iar criticul literar, de ceva unic, cu o evolu$ie unică. 3ste posi#il, dei impro#a#il, ca toate paginile incomplete, pătate sau lipsă să 'i 'ost scrise de un alt scri#+ dacă n!au 'ost, este 'oarte impro#a#il ca el să!i 'i sc?im#at o#iceiurile de gra'ie în toate pasaKele pe care nu le
putem veri'ica. ar nu e&istă nimic în lume care să împiedice ca versul 5de la 'inalul paginii 3rimian cel mai ales între ai săi 'rta$i să 'i 'ost urmat pe pagina următoare, care acum lipsete, de ceva precum ;ărea. Căci lesnicios înală arătarea. Eăspundem ast'el la o posi#ilă între#are care poate apărea/ canonul meu con'orm căruia premisele istorice tre#uie să conducă doar la conclu2ii istorice presupune corolarul că premisele tiin$i'ice tre#uie să conducă doar la conclu2ii tiin$i'iceQ acă numim specula$iile lui B?ite?ead, ale lui >eans sau ale lui 3ddington4 0scientism4 5prin compara$ie cu 0tiin$ă4, oare îl condamn pe scientist la 'el de mult ca pe istoricistQ Sunt înclinat, att ct pot vedea drumul în pre2ent, să răspund 0Nu4. %mul de tiin$ă i istoricul sunt asemenea paleogra'ului i criticului literar din para#ola mea. %mul de tiin$ă studia2ă acele elemente din realitate care se repetă. Istoricul studia2ă unicul. "m#ii au un manuscris de'icitar, dar de'icien$ele lui nu îi a'ectea2ă pe amndoi în egală măsură. =n specimen de 'or$ă gravita$ională sau un specimen de gra'ie, att ct putem o#serva, eKte la 'el de #un ca oricare altul. ar un eveniment istoric sau un vers al unei poe2ii di'eră de oricare altul i mai di'eră, în conte&tul respectiv, de ceea ce ar însemna într!un alt conte&t, iar din toate aceste di'eren$e re2ultă caracterul unic al
No t ă :
R >ames opwood >eans 51866!19* i "rt?ur Stanle@
3ddington 5188(!19**, 'i2icieni #ritanici 5n. tr.. întregului. Iată de ce, în opinia mea, omul de tiin$ă care devine scientist se a'lă într!o po2i$ie mai puternică dect istoricul care devine istoricist. S!ar putea, din ceea ce tim despre universul 'i2ic, să nu 'ie 'oarte în$elept să tragem conclu2ia că 0umne2eu este matematician4+ mi se pare însă mai în$elept dect să tragem conclu2ii despre 0Kudecă$ile4 Sale pornind de la istorie pur i simplu. !aveas dispu"are de occul"is Dei judiciis>, spune autorul căr$ii De .mi"a"ione Ne s'ătuiete c?iar ce antidoturi să 'olosim =uando haec su++eri" inimicusA> Se va în$elege, nădăKduiesc, că nu contest în vreun 'el accesul la revela$ia lui umne2eu în istorie. "supra unor mari evenimente 5cele întrupate în cre2uri avem ceea ce cred că repre2intă comentariul divin care arată limpede mult din semni'ica$ia care ne este necesară sau pe care o putem asimila. "supra altor evenimente, dintre care multe oricum ne sunt necunoscute, nu avem un ast'el de comentariu. Important este să ne reamintim că avem cu to$ii un anumit acces limitat, dar direct, la istorie în sensul unu. Ni se îngăduie ! de 'apt, suntem sili$i ! să o citim rnd cu rnd, iar 'iecare rnd poartă etic?eta 8cum Nu mă re'er, desigur, la ceea ce îndeo#te se c?eamă 0istorie contemporană4, adică la con$inutul 2iarelor. "ceasta s!ar putea să 'ie cea mai 'antasmatică dintre toate istoriile, o poveste scrisă nu de mna lui umne2eu, ci de ministerele
No t ă :
R 0Derete!te să!$i dai cu părerea despre Kudecă$ile tainice ale lui
umne2eu4 ! :?omas empis, De .mi"a"ione !hris"i, III, )8 5n. tr.. RR 0Cnd vrăKmaul sugerea2ă aceasta4 ! ibid, III, )8 5n. tr..
de e&terne, demagogi i reporteri. Mă re'er la istoria reală sau primară, care ne întlnete pe 'iecare dintre noi clipă de clipă în propria noastră e&perien$ă. 3ste un te&t 'oarte limitat, dar repre2intă versiunea necen2urată, needitată, pură, venită direct din mna autorului. Credem că aceia care caută vor găsi comentarii su'iciente prin care să o în$eleagă, în măsura în care au nevoie+ i că, prin urmare, umne2eu este în 'iecare clipă 0revelat în istorie4, adică în ceea ce Maconald numea 0pre2entul s'nt44. =nde altundeva poate 'i întlnit 3ternul, dacă nu în pre2entQ acă atac istoricismul, n!o 'ac 'iindcă inten$ione2 să impiete2 în vreun 'el asupra istoriei primare, adevărata revela$ie care i2vorăte de la umne2eu în 'iecare e&perien$ă, îl atac mai degra#ă 'iindcă respect această istorie originală reală prea mult pentru a privi detaat cum onorurile care i se cuvin aKung să 'ie risipite peste acele 'ragmente, copii de 'ragmente, copii ale unor copii de 'ragmente, sau reminiscen$e plutitoare ale unor copii ale unor copii care, din ne'ericire, sunt con'undate cu ea su# numele general de is"orie
No t ă :
A în lucrarea The Seaboard Parish, I, 7. !f C.S. Lewis 5ed., 5eor+e MacDonald) 8n 8n"holo+y, ^^ 6* i 68 5n. tr..
=ltima noapte a lumii 3&istă multe motive pentru care cretinul modern sau c?iar teologul modern ar putea ovăi să dea învă$ăturii despre " oua enire a lui ristos importan$a pe care i!au dat!o de regulă înaintaii notri. :otui, consider că e cu neputin$ă să păstrăm într!o 'ormă recognosci#ilă credin$a noastră în umne2eirea Iui ristos i în adevărul revela$iei cretine, a#andonnd sau negliKnd cu îndărătnicie 'ăgăduin$a, #a c?iar amenin$area întoarcerii. 03l va veni din nou să Kudece viii i mor$ii4, spune Cre2ul "postolilor. 0"cest Isus, au spus îngerii în Dapte, va veni în acelai 'el cum l!a$i vă2ut mergnd la cer.44 0e acum, a spus omnul însui 5cu acele cuvinte care au atras răstignirea, ve$i vedea pe Diul %mului... venind pe norii cerului.44R acă acest element nu este parte integrantă a credin$ei date s'in$ilor o dată pentru totdeauna4 44, nu tiu ce este. In paginile următoare voi încerca să răspund ctorva gnduri care i!ar putea împiedica pe oamenii moderni să ai#ă o credin$ă 'ermă în întoarcerea sau " oua enire a Mntuitorului, ori să!i acorde aten$ia cuvenită. Nu am preten$ia de a vor#i
No t ă :
R Daptele "postolilor 1/11 5n. tr..
RR Matei (/* 5n. tr.. RRR !f Iuda 7 5n. tr.. ca e&pert în vreunul dintre studiile implicate aici+ nu 'ac dect să dau glas re'lec$iilor care au apărut în mintea mea i pe care le!am socotit 5poate în mod eronat utile. Le supun pe toate îndreptării venite din partea unor capete mai luminate. :emeiurile pentru stnKeneala modernă cu privire la această doctrină se împart în două categorii, una teoretică i una practică. oi 'ace re'erire mai înti la aspectele teoretice. Mul$i se Kenea2ă de această doctrină 'iindcă reactio!nea2ă 5'oarte Kust, în opinia mea împotriva unei coli de gn dire asociate cu ilustrul nume al dr. "l#ert Sc?weit2erR. ;otrivit acestei coli, esen$a mesaKului lui ristos a 'ost învă$ătura despre întoarcerea sa i s'ritul lumii ! ceea ce teologii numesc 0apocaliptismul4 său. :oate celelalte doctrine ale sale ar deriva din ea+ învă$ătura lui morală presupunea în toate privin$ele un s'rit iminent al lumii. usă pnă la e&trem, această concep$ie, după cum spunea C?esterton, dacă nu greesc, înseamnă să vedem în ristos doar ceva mai mult dect un Billiam Miller44 timpuriu, care a creat o 0spaimă4 locală. Nu a'irm că
No t ă :
R "l#ert Sc?weit2er 5186)!19), teolog, medic i mu2ician german. ;otrivit lui Sc?weit2er, Isus s!a considerat Mesia ales de umne2eu pentru a inaugura vremea s'ritului, dar a murit pe cruce de2ilu2ionat i de2nădăKduit că ateptările lui escatologice nu s!au adeverit 5n. tr.. RR Billiam Miller 5168(!18*9, predicator #aptist devenit 'ondator al micării 0millerite4. Miller a calculat în mai multe rnduri 2iua revenirii lui Isus, ultima dată propusă 'iind (( oc!
tom#rie 18**. Neîmplinirea predic$iei i!a 'ăcut pe mul$i dintre adep$i să părăsească micarea 5n. tr.. dr. Sc?weit2er a dus concep$ia pnă la această conclu2ie/ dar unii au considerat că gndirea lui ne invită în acea direc$ie. ;rin urmare, de teama respectivei e&treme, apare tendin$a de a atenua ceea ce coala lui Sc?weit2er a ac centuat în mod e&cesiv. In ce mă privete, detest reac$iile i le privesc cu neîncredere nu doar în domeniul religiei, ci în oricare alt do meniu. Neîndoielnic, Lut?er avea dreptate cnd compara omenirea cu un #e$iv care, după ce a că2ut de pe cal înspre dreapta, data viitoare cade înspre stnga. Sunt convins că aceia care consideră că mesaKul lui Isus se reduce la apocaliptismul său se înală. Insă un lucru nu dispare !nici nu este discreditat ! 'iindcă cineva a vor#it despre el în mod e&agerat. Eămne e&act acolo unde era. Singura di'eren$ă este că, dacă a 'ost e&agerat recent, tre#uie să avem acum mare griKă să nu!l trecem cu vederea+ căci aceasta este partea înspre care pro#a#il va cădea #e$ivul. însăi denumirea de 0apocaliptism4 plasea2ă pre2icerile omnului nostru privind " oua enire într!o categorie din care mai 'ac parte i alte specimene/ 8pocalipsa lui Baruh, !ar"ea lui 0noh sau /n$larea lui .saia Cretinii sunt departe de a acorda acestor te&te statutul de S'ntă Scriptură, iar pentru gusturile cele mai moderne genul pare plictisitor i prea pu$in edi'icator. e aici i sentimentul că pre2icerile omnului, 'iind 0în mare cam acelai lucru4, sunt discreditate. "cu2a$ia împotriva lor poate lua o 'ormă dură sau una #lndă. în gura unui ateu, 'orma dură ar suna după cum urmea2ă/ 0e2i că, în de'initiv, acest Isus al vostru mult lăudat era de 'apt un
$icnit sau un arlatan, ca to$i ceilal$i scriitori de apoca!lipse\4 Dorma #lndă, 'olosită cel mai pro#a#il de un modernist, ar suna ast'el/ 0Diecare mare om este în parte tri#utar epocii lui i în parte atemporal. 3lementul care contea2ă în opera lui este întotdeauna ceea ce transcende epoca, nu ceea ce are în comun cu al$i o mie de contemporani da$i uitării. îl apreciem pe S?aespeare pentru splendoarea lim#ii create i pentru cunoaterea su'letului omenesc, care erau ale sale+ nu pentru credin$a lui în vrăKitoare ori în dreptul divin al regilor, sau pentru că nu 'ăcea #aie 2ilnic. La 'el i cu Isus. Credin$a lui într! un s'rit rapid i catastro'ic al istoriei îi apar$ine nu în calitate de mare învă$ător, ci în calitate de $ăran palestinian din primul secol. 3ra una dintre limitările sale inevita#ile, de care putem 'ace a#strac$ie. :re#uie să ne concentrăm pe ceea ce îl deose#ea de al$i $ărani din ;alestina primului secol, pe învă$ătura sa morală i socială.4 Ca argument împotriva realită$ii celei de!a oua eniri, acest ra$ionament pare să pună căru$a înaintea #oilor. Cnd ne propunem să ignorăm în învă$ătura unui mare om acele doctrine pe care le are în comun cu gndirea epocii sale, dăm impresia a 'i presupus că gndirea din epoca sa era eronată. Cnd alegem să cumpănim serios acele doctrine care 0transcend4 gndirea epocii sale i sunt 0atemporale4, presupunem că gndirea epocii noas"re este corectă/ căci, desigur, prin gndurile care transcend epoca acelui mare om în$elegem de 'apt gndurile care sunt în acord cu ale noastre. "st'el, pre$uiesc 2ugrăvirea de către S?aespeare a trans'ormării #ătrnului
Lear mai mult dect concep$iile sale despre dreptul divin al regilor, 'iindcă sunt de acord cu S?aespeare că un om poate 'i puri'icat atunci cnd su'eră asemenea lui Lear, dar nu cred că regii 5sau al$i crmuitori au dreptul divin de a conduce în sensul men$ionat. Cnd concep$iile unui mare om nu ni se par eronate, nu le pre$uim mai pu$in 'iindcă au 'ost comune i contemporanilor lui. ispre$ul lui S?aespeare 'a$ă de trădare i #inecuvntarea de către ristos a săracilor n!au 'ost străine gndirii din epocile lor+ dar nimeni nu!i propune să!i discredite2e din această pricină. Nimeni nu respinge apocaliptismul lui ristos, su# motiv că apocaliptismul era comun în ;alestina primului secol, dect dacă a ?otărt deKa că gndirea speci'ică ;alestinei din primul secol era eronată în acea privin$ă. ar a ?otărî în 'elul acesta înseamnă a pune căru$a înaintea #oilor+ între#area este dacă ateptarea unui s'rit catastro'ic, rnduit în mod divin, a universului actual este adevărată sau 'alsă. acă avem mintea desc?isă în această privin$ă, întreaga pro#lemă se sc?im#ă. acă un ast'el de s'rit va avea realmente loc, i dacă 5precum se vede iudeii 'useseră pregăti$i de religia lor să!l atepte, atunci este 'oarte 'iresc că au produs literatură apocaliptică. in această perspectivă, 'aptul că omnul a e&primat idei similare celorlalte documente apocaliptice nu se datorea2ă în mod necesar pretinsului său servilism 'a$ă de erorile epocii sale, ci ar 'i e&ploatarea divină a unui element sănătos din iudaismul contemporan+ #a încă, putem presupune, timpul i locul în care a găsit de cuviin$ă să se întrupe2e
vor 'i 'ost alese 'iindcă, atunci i acolo, e&ista acel element care, prin providen$a lui eternă, 'usese cultivat tocmai în acest scop. Căci dacă începem prin a accepta doctrina întrupării, negreit se cade să ne gndim de două ori înainte de a sugera e&isten$a unor circumstan$e din cultura ;alestinei primului secol care să 'i împiedicat sau pertur#at învă$ătura sa. Ne putem înc?ipui oare că scena vie$ii pămnteti a lui umne2eu a 'ost aleasă la întmplareQ Că o altă scenă ar 'i servit mai #ineQ =rmea2ă însă o#iec$ii i mai dure. 0%rice a$i spune !ni se va răspunde !, credin$ele apocaliptice ale primilor cretini s!au dovedit 'alse. 3ste clar din Noul :estament că to$i ateptau " oua enire în timpul vie$ii lor. Gi, ceea ce e mai rău, aveau un motiv, care se dovedete 'oarte stnKenitor. Stăpnul lor le spusese asta. 3ra părta la această amăgire, 'iindcă de 'apt o crease. Le spusese te&tual/ _Nu va trece neamul acesta pnă nu se vor împlini toate aceste lucruri.` ar a dat gre. 3 limpede că nu tia mai multe despre s'ritul lumii dect oricine altcineva.4 Dără!ndoială, avem de!a 'ace cu cel mai stnKenitor verset din
'i avut alt motiv de a proceda ast'el dect dorin$a de a spune tot adevărul. Gi copitii de mai tr2iu, dacă n!ar 'i 'ost în egală măsură oneti, n!ar 'i păstrat nicidecum predic$ia 5aparent greită despre 0acest neam4 după ce trecerea timpului ar 'i dovedit greeala 5aparentă. "cest pasaK 5Marcu 17/7-!7( i strigătul 0;entru ce m!ai părăsitQ4 5Marcu 1)/7* sunt cele mai puternice dove2i că Noul :estament este demn de încredere ca document istoric. 3vang?elitii au primele mari caracteristici ale martorilor oneti/ sus$in 'apte care, la prima vedere, sunt în detrimentul principalei lor a'irma$ii. ;rin urmare, 'aptele sunt următoarele/ Isus s!a declarat 5într!un anume sens netiutor i, în acelai conte&t, a arătat că aa i este. Credin$a în întrupare, credin$a că Isus este umne2eu, 'ace di'icilă în$elegerea modului în care putea Isus să 'ie netiutor+ dar certi'ică totodată că, dacă a spus că poate 'i netiutor, atunci c?iar putea 'i. Căci un umne2eu care poate 'i ignorant este mai pu$in deconcertant dect un umne2eu care pretinde asta în mod 'als. Eăspunsul teologilor este că umne2eu!%mul era omniscient ca umne2eu, însă netiutor ca %m. "cest răspuns, 'ără îndoială, este adevărat, dei nu poate 'i imaginat. upă cum nu poate 'i imaginată lipsa contientei lui ristos în somn sau amurgul ra$iunii în copilărie+ cu att mai pu$in via$a sa organică în pntecele maicii sale. Insă tiin$ele 'i2ice, nu mai pu$in dect teologia, ne invită să credem multe lucruri care nu pot 'i imaginate.
% genera$ie care a acceptat cur#area spa$iului n!ar tre#ui să se poticnească de imposi#ilitatea imaginării contientei umne2eului întrupat. In acea contientă, temporalul i atemporalul erau unite. Consider că putem accepta misterul în acea privin$ă, cu condi$ia să nu!l înăsprim prin tendin$a noastră de a repre2enta via$a atemporală a lui umne2eu ca 'iind, pur i simplu, un alt 'el de timp. Dacem această eroare ori de cte ori între#ăm cum putea ristos 'i /n acela&i "imp netiutor i om! niscient, sau cum putea 'i umne2eul care nu doarme i nu dormitea2ăR, /n "imp ce dormea. Cuvintele cursive ascund încercarea de a sta#ili o rela$ie temporală între via$a lui atemporală ca umne2eu i 2ilele, lunile i anii vie$ii sale ca %m. Gi, desigur, o asemenea rela$ie nu e&istă. întruparea nu este un episod din via$a lui umne2eu/ Mielul este Kung?iat ! i implicit născut, aKuns la maturitate i înviat ! din venicie.R "sumarea umanită$ii de către natura lui umne2eu, cu ignoran$a i cu limitările ei, nu este un eveniment temporal, dei umanitatea asumată a 'ost, ca i a noastră, un lucru viu i supus mor$ii în timp. Iar dacă limitarea, i deci ignoran$a, a 'ost asumată, se cuvine să ne ateptăm ca ignoran$a să se mani'este la un moment dat. "r 'i cam greu, c?iar respingător, în ce mă privete, să credem că Isus n!a pus niciodată o între#are verita#ilă, adică o între#are la care
No t ă :
4 !f ;salmi 1(1/* 5în ing >ames ersion sau 1(-/* în
nu tia răspunsul. "sta ar 'ace ca umanitatea lui să 'ie att de di'erită de a noastră, înct cu greu i!ar merita numele. îmi vine mai uor să cred că, atunci cnd a spus/ 0Cine s!a atins de mineQ4 5Luca 8/*), a vrut cu adevărat să tie. i'icultă$ile pe care le!am discutat pnă acum sunt, într!o anumită măsură, aspecte marginale. 3le tind mai degra#ă să întărească o necredin$ă #a2ată deKa pe alte temeiuri, dect săcree2e necredin$ă prin puterea lor. "Kungem acum la ceva mult mai important i, adesea, mai pu$in contienti2at. învă$ătura despre " oua enire este pro'und discordantă 'a$ă de întregul caracter evolutiv sau progresiv al gndirii moderne. "m 'ost învă$a$i să ne gndim la lume ca la ceva care se îndreaptă treptat către per'ec$iune, ceva care 0progresea2ă4 sau 0evoluea2ă4. "pocaliptismul cretin nu o'eră o asemenea speran$ă. Nici măcar nu prevestete 5ceea ce ar 'i mai tolera#il pentru o#iceiurile noastre de gndire o decădere treptată. ;revestete un s'rit #rusc, violent, impus din a'ară+ un stingător îndreptat spre lumnare, o cărămidă aruncată peste gramo'on, o cortină care cade peste piesa pusă în scenă/ 0Stop\4 "cestei o#iec$ii adnc înrădăcinate îi pot răspunde doar că, în opinia mea, concep$ia modernă despre ;rogres sau 3volu$ie 5aa cum apare în gndirea populară este pur i simplu un mit, nesus$inut de a#solut nici o dovadă. Spun 0evolu$ie aa cum apare în gndirea populară4+ interesul meu nu este să com#at darwinismul ca teoremă în #iologie. S!ar putea ca respectiva teoremă să pre2inte
neaKunsuri, dar nu asta mă preocupă aici. S!ar putea să e&iste semne că #iologii deKa iau în considerare o retragere de pe po2i$ia darwinistă, dar nu pretind că sunt Kudecător al acestor semne. S!ar putea a'irma c?iar că ceea ce a e&plicat arwin de 'apt n!a 'ost originea, ci eliminarea speciilor, dar nu inten$ione2 să continui această linie de argumenta$ie. Strict pentru scopul acestui articol, pornesc de la premisa că #iologia darwinistă este corectă. Ceea ce vreau să scot în eviden$ă este trans'erul nelegitim de la teorema darwinistă din #iologie la mitul modern al evolu$iei, al de2voltării sau al progresului în general. ;rimul lucru care tre#uie remarcat este că mitul a apărut înaintea teoremei, înaintea oricăror dove2i. 3&istă două opere de artă repre2entative pentru ideea de univers în care, printr!o necesitate inerentă, 0superiorul4 întotdeauna depăete 0in'eriorul4. =na este :yperion, de eats, iar cealaltă este .nelul 3ibelun+ilor, de Bagnet. "m#ele sunt anterioare 'ri+inii speciilor Nu ve$i găsi o e&presie mai limpede a ideii de progres sau de2voltare dect cuvintele lui %ceanus/ 3 legea veniciei ca întiul în 'rumuse$e s!ai#ă i puterea. Y Gi e imposi#ilă găsirea unui asentiment mai pătima la ea dect acele cuvinte în care Bagner îi descrie tetralogia. ;rin urmare, progresul întregului poem Tîi scrie lui Eocel în 18)*U arată necesitatea recunoaterii i supunerii 'a$ă de sc?im#area, diversitatea, multiplicitatea i noutatea eternă a Eealului. Botan se ridică pe înăl$imile tragice ale dorin$ei care urmărete propria cădere. "sta
este tot ce tre#uie s învă$ăm din istoria %mului/ să voim necesarul i să ne dorim să!l 'acem să ai#ă loc. %pera creativă pe care o reali2ea2ă în 'inal această supremă voin$ă care renun$ă Ia sine este omul neîn'ricat i mereu iu#itor, Sieg'ried.1
Ideea că acest mit 5att de puternic în toată gndirea modernă este un re2ultat al #iologiei darwiniste s!ar dovedi ast'el lipsită de temei istoric. impotrivă, 'or$a de atrac$ie a darwinismului a 'ost că a dat unui mit pree&istent con'irmările tiin$i'ice de care avea nevoie. acă dove2ile despre evolu$ie n!ar 'i apărut, ar 'i tre#uit inventate. "devăratele surse ale mitului sunt în parte politice. Mitul proiectea2ă pe ecranul cosmic sentimente generate de perioada revolu$ionară. In al doilea rnd, se cuvine să remarcăm că darwinis!mul nu o'eră nici un spriKin credin$ei că selec$ia naturală, 1. Der For"+an+ des +an2en 5edicb"es 2ei+" demnach die 3o"#endi+
lucrnd cu varia$ii întmplătoare, are tendin$a generală de a produce îm#unătă$iri. Ilu2ia că asta s!ar 'i întmplat vine din 'aptul că ne!am concenttat aten$ia asupra ctorva specii care 5printr!un standard at#itrar impus pro#a#il de noi s!au sc?im#at în mai #ine. "st'el, calul s!a îm#unătă$it în sensul că pro"ohippos ne!ar 'i mai pu$in util dect descendentul său modern. "ntropoidul s!a îm#unătă$it în sensul că acum a devenit noi înine. ar o mul$ime de sc?im#ări produse de evolu$ie nu sunt îm#unătă$iri după nici un standard, oricum l! am concepe. In luptă, oamenii îi salvea2ă via$a avansnd sau #ătnd în retragere, după ca2. "st'el, în lupta pentru supravie! $uire, speciile se salvea2ă sporindu!i sau diminundu!i puterile după ca2. Nu e&istă o lege generală a progresului în istoria de tip #iologic. Gi, în al tteilea rnd, c?iar dacă ar e&ista, nu re2ultă de aici ! după cum se i vede limpede ! că e&istă vreo lege a progresului în istoria etică, socială i culturală. Nimeni, dintre cei care anali2ea2ă istoria lumii 'ără vreo preconcep$ie în 'avoarea progresului, n!ar putea găsi în ea un vector de cretere constantă. Se înregistrea2ă adesea progres într!un anumit domeniu, pentru o perioadă limitata. % coală de ceramică sau de pîetură, un e'ort moral într!o anumită direc$ie, o reali2are de ordin practic, precum introducerea canali2ării sau construc$ia de nave, se pot îm#unătă$i continuu un număr de ani. acă acest proces ar putea 'i răspndit în toate domeniile vie$ii i ar continua inde'init, ar e&ista 0;rogres4 de 'elul celui în care credeau părin$ii notri. ar asta nu se întmplă.
Die este întrerupt 5de o inva2ie #ar#ară sau de in'iltrarea c?iar mai pu$in re2isti#ilă a industriali2ării moderne, 'ie, mai misterios, se degradea2ă. Ideea care elimină " oua enire din min$ile noastre, ideea de lume care se coace lent pentru a aKunge la desăvrire, este un mit, nu o generali2are provenită din e&perien$ă. Gi este un mit care ne distrage de la adevăratele noastre datorii i de la adevăratul nostru interes. 3ste încercarea noastră de a g?ici intriga unei drame în care noi suntem personaKele. ar cum pot personaKele unei piese să g?icească intrigaQ Nu suntem autorul, nu suntem producătorul, nu suntem nici măcar spectatori. Suntem pe scenă. " Kuca #ine scenele în care apărem ne privete în mai mare măsură dect a emite supo2i$ii despre scenele care urmea2ă. în *e+ele Lear 5III, 6, întlnim un om care e att de pu$in important ca personaK, înct S?aespeare nici măcar nu i!a dat un nume/ este pur i simplu 0;rimul servitor4. :oate personaKele din Kurul lui ! Eegan, Cornwall i 3dmund ! au planuri splendide pe termen lung. ;ar să tie cum se va s'ri povestea, dar de 'apt greesc. Servitorul nu între$ine ast'el de reverii dearte. Nu are ?a#ar cum se va s'ri piesa. ar în$elege scena pre2entă. ede că se petrece o gro2ăvie 5or#irea #ătrnului Aloucester. Nu acceptă aa ceva. îndată, scoate sa#ia i o îndreaptă spre pieptul stăpnului său+ i!atunci Eegan îl înKung?ie mortal pe la spate. "cesta este rolul lui/ în total, opt versuri. ar, dacă ar 'i 'ost via$ă reală, i nu o piesă, acesta este rolul care s!ar 'i cuvenit Kucat.
octrina despre " oua enire ne înva$ă că nu tim i nu putem ti cnd se va s'ri piesa de teatru a lumii. Cortina ar putea să cadă în orice clipă/ să 2icem, înainte de a isprăvi cititorul lectura acestui paragra'. ;entru unii oameni, aa ceva pare 'rustrant la modul insuporta#il. "tt de multe lucruri ar 'i întrerupte. ;oate că urma să vă căsători$i luna viitoare, poate că urma să o#$ine$i o mărire de salariu săptămna viitoare+ e posi#il să vă 'i găsit pe punctul de a 'ace o mare descoperire tiin$i'ică+ e posi#il să 'i pregătit mari re'orme sociale i politice. Cu siguran$ă un umne2eu #un i în$elept n!ar 'i att de pu$in re2ona#il, înct să curme #rusc toate astea\ intre toate momentele posi#ile, în nici un ca2 acumC Andim ast'el deoarece continuăm să credem că tim piesa. ar nu tim piesa. Nu tim nici măcar dacă ne găsim în "ctul I sau în "ctul Nu tim cine sunt protagonitii i cine sunt 'iguran$ii. "utorul tie. ;u#licul, dacă e&istă un pu#lic 5dacă îngerii i ar?ang?elii i toată mul$imea cerului umplu 'osa i stalurile, s! ar putea să ai#ă un indiciu. ar noi, care nu vedem piesa din a'ară, care nu întlnim alte personaKe cu e&cep$ia acelei minorită$i a'late în aceleai scene cu noi, complet ignoran$i cu privire la viitor i 'oarte sla# in'orma$i ctrprivire la trecut, nu putem spune în ce moment ar tre#ui să vină s'ritul. Că va veni în clipa cuvenită, de asta putem să 'im siguri+ dar e pierdere de vreme să încercăm să g?icim cnd va 'i. ;utem 'i siguri că are un în$eles, dar nu!l putem vedea. Cnd se înc?eie, ni se va putea spune. 3ste de ateptat ca "utorul să ai#ă ceva de spus 'iecăruia dintre noi despre
rolul pe care l!a Kucat 'iecare dintre noi. "!l Kuca #ine contea2ă in'init mai mult. "adar, doctrina celei de!a oua eniri nu tre#uie respinsă pe motiv că intră în con'lict cu mitologia noastră modernă 'avorită. :ocmai din acest motiv tre#uie să 'ie pre$uită mai mult i trans'ormată mai des în su#iect de medita$ie. 3ste doctoria de care are nevoie în mod special condi$ia noastră. Cu aceasta mă întorc la domeniul practic. 3ste realmente di'icil să acordăm acestei doctrine locul pe care se cuvine să!l ai#ă în via$a noastră cretină 'ără ca, în acelai timp, să ne e&punem unui anumit risc. Drica de riscul respectiv îi împiedică pro#a#il pe mul$i învă$ători care acceptă doctrina să spună 'oarte multe despre ea. :re#uie să recunoatem neîntr2iat că, în trecut, doctrina aceasta i!a condus pe cretini la 'oarte mari neg?io#ii. upă toate aparen$ele, mul$i oameni nu pot crede în acest mare eveniment 'ără a încerca să g?icească data lui sau c?iar 'ără să accepte ca sigură data propusă de orice impostor sau isteric. ;entru aternerea în scris a istoriei tuturor acestor pre2iceri discreditate ar 'i nevoie de o întreagă carte, una ct se poate de tristă, sordidă i tragicomică. % ast'el de pre2icere circula pe vremea cnd a scris S'. ;avel a doua sa epistolă către tesaloniceni. Cineva le spusese că 0Wiua4 ar 'i sosit deKa4. Se pare că 2vonul avea re2ultatul pe care ast'el de pre2iceri îl au de o#icei/ oamenii trndăveau i se $ineau de nimicuri. =na
R No t ă :
( :esaloniceni (/( 5n. tr..
dintre pre2icerile cele mai 'aimoase i!a apar$inut sărmanului Billiam Miller, în 18*7. Miller 5care tre#uie să 'i 'ost un 'anatic onest a datat precis anul, 2iua i c?iar minutul celei de!a oua eniri. % cometă nimerită la tanc a întărit sminteala. Mii de oameni l!au ateptat pe omnul la mie2ul nop$ii, pe (1 martie, i apoi s!au întors acasă, pentru un mic deKun tr2iu, pe 2iua de ((, în 2e'lemelele unui #e$iv. In mod cert, nimeni nu dorete să spună ceva care să redetepte o ast'el de isterie în masă. Nu tre#uie să le vor#im vreodată oamenilor simpli i alarmiti despre 0Wiua Eevenirii4 'ără a accentua în repetate rnduri că pre2icerea ei este complet imposi#ilă. :re#uie să încercăm să le arătăm că acea imposi#ilitate este o parte esen$ială a doctrinei. acă nu cre2i cuvintele omnului nostru, de ce mai cre2i în întoarcerea SaQ Gi dacă le cre2i, nu tre#uie oare să renun$i, pentru totdeauna, la orice speran$ă de a data întoarcerea LuiQ învă$ătura Lui despre acest su#iect a constat în mod clar din trei a'irma$ii/ 51 Că se va întoarce negreit+ 5( Că nu putem a'la momentul întoarcerii+ 57 Că, prin urmare, tre#uie să 'im mereu gata pentru el. Lua$i aminte la prin urmare :ocmai:iindcă nu putem prevedea momentul, tre#uie să 'im gata în orice moment. omnul nostru a repetat această conclu2ie practică în numeroase rnduri+ de parcă promisiunea Eevenirii sale a 'ost 'ăcută numai de dragul acestei conclu2ii. 0eg?ea$i, veg?ea$i ! este re'renul din s'aturile sale. oi veni ca un ?o$. ă asigur în mod solemn că nu mă ve$i vedea
apropiindu!mă.4 0acă stăpnul casei ar 'i tiut în ce moment vine ?o$ul, s!ar 'i pregătit. acă servitorul ar 'i tiut cnd revine stăpnul plecat, n!ar 'i 'ost găsit #eat în #ucătărie.4 ar ei n!au tiut. e aceea tre#uie să 'i$i mereu gata. Ideea centrală este 'oarte simplă. Gcolarul nu tie ce 'ragment din lec$ia despre irgiliu i se va cere să traducă/ din acest motiv, tre#uie să 'ie pregătit să traducă oricare pasaK. Santinela nu tie cnd va ataca inamicul sau cnd va primi inspec$ia unui o'i$er+ de aceea, tre#uie să stea trea2ă "o" timpul. Eeîntoarcerea este complet im! previ2i#ilă. or 'i ră2#oaie i 2vonuri de ră2#oaie i tot soiul de catastro'e, aa cum e&istă mereu. în această privin$ă, lucrurile vor 'i 'ireti, în ceasul de dinaintea momentului cnd cerul se va strnge ca un sul.4 4 Nu!l po$i g?ici. acă ar 'i posi#il aa ceva, atunci unul dintre principalele scopuri pentru care a 'ost prevestit ar 'i 2ădărnicit. Iar scopurile lui umne2eu nu pot 'i 2ădărnicite c?iar aa de lesne. =rec?ile tre#uie astupate din vreme dinaintea glasului vreunui viitor Billiam Miller. Neg?io! #ia de a!l asculta este aproape egală cu neg?io#ia de a!l crede. I!ar 'i cu nepu"in$ să tie ce pretinde sau ce consideră că tie. Cu privire la această neg?io#ie, Aeorge Maconald a scris 'oarte nimerit/ 0%are cei care spun _Iată aici sau iată acolo semnele venirii Sale` consideră că sunt mai ire$i dect el i că pot pndi apropierea luiQ Isus le spune
No t ă :
R !f Matei (*/*8!)1 5n. tr.. RR !f "pocalipsa/1* 5n. tr..
să veg?e2e ca să nu!i găsească negliKndu!i lucrul, iar ei se uită încoace i încolo i veg?ea2ă ca nu cumva să reuească să vină ca un ?o$\ "scultarea este c?eia vie$ii.44 octrina despre " oua enire nu!i atinge scopul, în ce ne privete, dacă nu ne 'ace să pricepem că, pentru 'iecare moment din 'iecare an al vie$ii noastre, este rele!vantă în egală măsură între#area lui onne/ 0Ce!am 'ace dacă!acest pre2ent ar 'i ultima noapte a lumiiQ44 4 =neori această între#are ne!a 'ost pusă insistent în vedere cu scopul de a strni 'rica. Nu consider că aceasta este utili2area ei corectă. e 'apt, sunt departe de a 'i de!acord cu cei care sus$in că orice 'rică religioasă este #ar#ară i degradantă i care cer ca ea să 'ie i2gonită din via$a spirituală. ragostea desăvrită, precum tim, i2gonete 'rica.RRR ar la 'el 'ac i alte lucruri/ ignoran$a, alcoolul, pasiunea, in'atuarea i prostia. 3ste 'oarte de dorit ca to$i să înaintăm către acea dragoste desăvrită în care nu ne mai temem+ dar nu este deloc de dorit ca, pnă a aKunge acolo, să îngăduim unui agent in'erior să i2gonească 'rica. %#iec$ia 'a$ă de orice încercare de a men$ine o în'rigurare perpetuă 'a$ă de " oua enire este,! după părerea mea, una destul de di'erită, anume că, în mod sigur, nu va reui. Drica este o emo$ie+ i este imposi#il ! c?iar i 'i2ic să men$ii o emo$ie pentru mult
No t ă :
R Aeorge Maconald, nspoesus on ;ra@er4, predică la Luca 18/1 5n. tr.. RR >o?n onne 51)6(!171, :oly Sonne"s, OIII 5n. tr.. RRR 1 Ioan*/185n. tr..
timp. % perpetuă e&altare a speran$ei cu privire la " oua enire este imposi#ilă din acelai motiv. Sentimentul de cri2ă, de orice 'el, este în esen$ă tran2itoriu. Sentimentele vin i pleacă+ atunci cnd vin li se poate da o între#uin$are #ună, dar nu pot constitui dieta noastră spirituală o#inuită. Important este nu să ne temem 5sau să nădăKduim mereu cu privire la S'rit, ci să ne amintim mereu de el, să!l luăm în calcul. % analogie ar putea 'i de 'olos. =n om de apte2eci de ani nu tre#uie să nutrească mereu sentimente 'a$ă de i cu att mai pu$in să vor#ească despre !moartea care se apropie+ dar un om în$elept de apte2eci de ani tre#uie să o ia în considerare. "r 'i o neg?io#ie să ini$ie2e proiecte care presupun încă două2eci de ani de via$ă+ ar 'i o neg?io#ie uriaă să nu!i 'acă ! de 'apt, să nu!i 'i 'ăcut deKa de mult ! testamentul. 3i #ine, ceea ce este moartea pentru 'iecare om, " oua enire este pentru întregul neam omenesc. :o$i suntem de!acord, #ănuiesc, că un om ar tre#ui să 'ie mai 0rela&at4 'ată de viata sa individuală, că ar tre#ui să!i amintească ce lucru scurt, precar, trecător i provi2oriu este+ că n!ar tre#ui niciodată să!i lege inima de un lucru care se va s'ri odată cu via$a lui. Ceea ce cretinii moderni nu prea reuesc să!i amintească este că întreaga via$ă a omenirii în această lume e, în egală măsură, precară, trecătoare, provi2orie. %rice moralist vă va spune că trium'ul personal al unui atlet sau al unei 'ete la #al este trecător+ esen$ial este să ne reamintim că imperiile sau civili2a$iile sunt i ele trecătoare. e toate reali2ările i trium'urile, în măsura
în care sunt doar reali2ări i trium'uri pentru lumea de aici, se va alege în 'inal pra'ul. MaKoritatea oamenilor de tiin$ă îi dau mna cu teologii în această privin$ă+ pămntul nu va 'i mereu locui#il. %menirea, dei mai longevivă dect oamenii, este i ea muritoare. i'eren$a este că, în vreme ce oamenii de tiin$ă se ateaptă la o decădere înceată din interior, noi ne ateptăm la o întrerupere #ruscă din e&terior ! în orice moment 50Ce!am 'ace dacă!acest pre2ent ar 'i ultima noapte a lumiiQ4. Luate separat, aceste considera$ii ar putea părea o invita$ie de a încetini strădaniile noastre pentru #inele posterită$ii/ dar, dacă ne amintim că ceea ce stă să se a#ată asupra noastră în orice clipă nu este un simplu s'rit, ci o Kudecată, gndurile de mai sus n!ar tre#ui să ai#ă un asemenea re2ultat. "r putea, i ar tre#ui, să corecte2e tendin$a unor moderni de a vor#i ca i cnd datoriile 'a$ă de posteritate ar 'i singurele datorii pe care le avem. Nu!mi pot imagina vreun om care să contemple cu mai multă oroare S'ritul dect un revolu$ionar contiincios care a Kusti'icat, oarecum sincer, cru2imile i nedreptă$ile produse milioanelor de contemporani ai săi prin #ene'iciile pe care speră să le con'ere genera$iilor viitoare+ genera$ii care, după cum îi revelea2ă dintr!odată un moment cumplit, nu vor mai e&ista. "tunci va descoperi că masacrele, procesele trucate, deportările au 'ost reale în c?ip indele#il i au avut un rol esen$ial, rolul lui, în drama care tocmai s!a înc?eiat+ în vreme ce viitoarea =topie n!a 'ost niciodată dect o 'ante2ie.
"dministrarea 'renetică de panacee lumii va 'i negreit descuraKată de re'lec$ia că 0acest pre2ent4 ar putea 'i 0ultima noapte a lumii4+ munca so#ră pentru viitor, între limitele moralită$ii i ale c?i#2uin$ei o#inuite, nu este. Căci ceea ce urmea2ă este o >udecată/ 'erici$i cei pe care îi va a'la trudind în voca$iile lor, indi'erent că îi găsete ieind să ?rănească porcii sau întocmind planuri potrivite pentru a i2#ăvi umanitatea de un mare rău pe o sută de ani de!acum înainte. Cortina a că2ut. ;orcii nu vor mai primi de mncare, marea campanie împotriva sclaviei al#e4 sau a tiraniei guvernamentale nu va mai purcede spre victorie. Nu contea2ă+ era$i la post cnd a venit Inspec$ia. înaintaii notri aveau o#iceiul de a 'olosi cuvntul 0Kudecată4 în acest conte&t de parcă el ar 'i însemnat pur i simplu 0pedeapsă4/ de unde i e&presia populară 03ste o Kudecată asupra lui4. Cred că uneori putem 'ace ca lucrurile să capete mai multă culoare pentru noi lund Kudecata într!un sens mai strict/ nu ca sentin$ă sau răsplată, ci ca verdict. într!o #ună 2i 5i 0Ce!am 'ace dacă!acest pre2ent ar 'i ultima noapte a lumiiQ4, un verdict a#solut corect ! dacă vre$i, o critică per'ectă ! va 'i rostit în dreptul 'iecăruia dintre noi. ;este noi to$i au că2ut Kudecă$i sau verdicte în această via$ă. in cnd în cnd descoperim ceea ce cred cu adevărat despre noi semenii notri. esigur, nu mă re'er la lucrurile pe care ni le spun în 'a$ă/ pe acestea, de regulă,
No t ă :
R în lim#aK Kurnalistic, prostituarea 'or$ată a tinerelor 5al#e 5n. tr..
tre#uie să le ignorăm. Mă gndesc la cele pe care le au2im uneori din întmplare sau la opiniile despre noi pe care vecinii, angaKa$ii sau su#ordona$ii le de2văluie incontient în ac$iunile lor+ i la Kudecă$ile, cumplite sau simpatice, date în vileag cu ingenuitate de copii sau c?iar de animale. "st'el de descoperiri pot 'i cele mai amare sau cele mai dulci e&perien$e pe care le avem. ar, desigur, att amarul, ct i dulcele sunt limitate de propria noastră îndoială cu privire la în$elepciunea celor care Kudecă. Sperăm întotdeauna că cei care ne consideră în mod limpede lai sau tirani sunt ignoran$i i răuvoitori+ întotdeauna ne temem că cei care au încredere în noi sau care ne admiră se înală 'iindcă sunt părtinitori. ;resupun că e&perien$a >udecă$ii de "poi 5care ar putea să se a#ată asupra noastră din clipă în clipă va 'i asemenea acestor mici e&perien$e, însă ampli'icate la puterea n Căci va 'i o Kudecată in'aili#ilă. acă este 'avora#ilă, nu vom avea a ne teme+ dacă este ne'avora#ilă, nu vom putea trage nădeKde că este greită. Nu doar vom crede, ci vom ti, vom ti dincolo de orice îndoială, în orice 'i#ră a 'iin$ei noastre îngro2ite sau încntate, că suntem aa cum a spus >udecătorul/ nici mai mult, nici mai pu$in, nici altminteri. ;oate vom în$elege i că, într!o manieră oarecum vagă, am 'i putut ti asta dinainte. om ti, după cum orice 'ăptură va ti în egală măsură/ înain! taii notri, părin$ii, so$iile sau so$ii, copiii notri. "devărul incontesta#il i 5la momentul respectiv evident de la sine despre 'iecare va 'i cunoscut tuturor.
Nu consider că imaginile catastro'ei 'i2ice ! semnul în nori, cerul strns ca un sul ! ar putea aKuta la 'el de mult precum ideea #rută de >udecată. Nu putem 'i stăpni$i mereu de 'reamăt. Ne putem, pro#a#il, disciplina să ne între#ăm tot mai des cum va arăta lucrul pe care îl spunem sau îl 'acem 5sau îl omitem atunci cnd lumina ire2isti#ilă se va a$inti asupra lui+ acea lumină care este att de di'erită de lumina acestei lumi i despre care, totui, c?iar acum, tim su'icient de mult pentru a o lua în considerare. Demeile se con'runtă uneori cu pro#lema de a încerca să Kudece la lumină arti'icială modul cum va arăta o roc?ie în lumina 2ilei. 3 ceva 'oarte asemănător pro#lemei noastre, a tuturor/ aceea de a ne îm#răca su'letele nu pentru luminile electrice ale lumii pre2ente, ci pentru lumina celei care va să vină. aina #ună este cea care va putea 'ace 'a$ă luminii aceleia. Căci acea lumină dăinuie mai mult.
Eeligie i rac?ete în timpul vie$ii mele am au2it două argumente destul de di'erite împotriva religiei mele, argumente avansate în numele tiin$ei. ;e cnd eram copil, oamenii o#inuiau să spună nu doar că universul nu este prietenos 'a$ă de via$ă, ci că îi este de!a dreptul ostil. ia$a ar 'i apărut pe această planetă printr!o ansă de unu la milioane, ca i cnd, la un moment dat, ar 'i survenit o cedare a ela#oratelor 'orti'ica$ii ridicate împotriva ei. Ne!am 'i pripit dacă am 'i cre2ut că o asemenea in'iltrare s!a produs în mai multe rnduri. ;ro#a#il via$a era o anomalie eminamente terestră. 3ram singuri într!un deert in'init. Ceea ce nu 'ăcea dect să arate a#surditatea ideii cretine despre e&isten$a unui Creator interesat de 'ăpturi vii. "poi s!a ivit pro'esorul D.<. o@leR, cosmologul de la Cam#ridge, i în decurs de vreo două săptămni to$i cei pe care i!am întlnit păreau să 'i decis că universul este pro#a#il #ine aprovi2ionat cu s'ere locui#ile i cu animale care să le locuiască. Ceea ce nu 'ăcea dect să arate 5la 'el
No t ă :
4 Dred o@le 5191)!(--1, astronom engle2, directorul In! stitutului de "stronomie din Cam#ridge, autor de literatură science!'iction 5n. tr..
de #ine a#surditatea cretinismului i a ideii lui provinciale că %mul ar putea 'i important pentru umne2eu. Cele scrise mai sus constituie o averti2are cu privire la ce să ne ateptăm, dacă descoperim vreodată via$ă animală 5cea vegetală nu contea2ă pe altă planetă. espre 'iecare nouă descoperire, c?iar i despre 'iecare nouă teorie, se sus$ine la început că are cele mai vaste consecin$e teologice i 'ilo2o'ice. 3ste con'iscată de necredincioi ca temei pentru un nou atac asupra cretinismului+ adesea este, în mod i mai Kenant, con'iscată de credincioi lipsi$i de discernămnt, ca temei pentru o nouă de'ensivă. ar de o#icei, cnd 2arva populară s!a stins i nou tatea a 'ost rumegată de teologi, de oameni de tiin$ă i de 'ilo2o'i adevăra$i, am#ele ta#ere se regăsesc cam tot acolo unde erau i înainte. "a s!a întmplat cu astronomia copernicană, cu darwinismul, cu critica #i#lică, cu noua psi?ologie. Nu!mi pot reprima impresia că la 'el va 'i i cu descoperirea 0vie$ii pe alte planete4 ! dacă această descoperire va avea loc vreodată. "ceastă presupusă amenin$are se îndreaptă clar împotriva doctrinei despre întrupare, împotriva credin$ei că umne2eu din umne2eu 0pentru noi oamenii i pentru a noastră mntuire s!a pogort din cer i s!a 'ăcut... om44. e ce pentru noi, oamenii, mai mult dect pentru al$iiQ acă descoperim că suntem doar o rasă între un milion de alte rase, răs'irate pe un milion de alte
No t ă :
R Dragment din Cre2ul de la Niceea!Constantinopol 5anul 781 5n. tr..
s'ere, cum putem, 'ără a dovedi o arogan$ă a#surdă, să ne credem 'avori2a$i într!un mod unicQ Eecunosc că între!#area ar putea deveni una teri#ilă. e 'apt, va deveni teri#ilă atunci cnd, i dacă vreodată, vom cunoate răspunsul la alte cinci între#ări. 1. 3&istă animale pe alte planeteQ Nu tim. Nu tim dacă vom ti vreodată. (. "dmi$nd că e&istă, au oricare dintre aceste ani!male ceea ce numim 0su'let ra$ional4Q ;rin acest termen în$eleg nu doar 'acultatea de a gndi a#stract i de a cumpăni, ci percep$ia valorilor, puterea de a în$elege prin 0#ine4 ceva mai mult dect 0#ine pentru mine4 sau c?iar 0#ine pentru specia mea4. acă, în loc de a între#a 0"u su'let ra$ionalQ4, pre'era$i să între#a$i 0Sunt animale spiritualeQ4, cred că în$elegem cam acelai lucru. acă răspunsul la oricare din cele două între#ări este 0Nu4, atunci cu siguran$ă n!ar 'i deloc ciudat ca specia noastră să 'ie tratată di'erit de a lor. N!ar avea nici o noimă să o'erim unei 'ăpturi, orict de inteligentă sau de simpatică ar 'i ea, un dar pe care s!ar dovedi incapa#ilă prin natură să!l dorească sau să!l primească. Cei pe care îi învă$ăm să citească sunt 'iii notri, nu cinii notri. Cinii pre'eră oasele. Gi,, desigur, deoarece încă nu tim dacă e&istă animale e&traterestre, suntem 'oarte departe de a ti dacă sunt ra$ionale 5sau 0spirituale4. C?iar dacă le!am întlni, s!ar putea să nu 'ie c?iar aa de simplu să decidem. In ce mă privete, consider că putem presupune 'ăpturi att de inteligente, înct să ai#ă a#ilitatea vor#irii, c?iar dacă din punct de vedere
teologic ar 'i totui doar animale, capa#ile să urmărească i să se #ucure doar de scopuri naturale. =neori întlneti oameni ! genul ur#an, materialist, dedicat te?nologiei ! care ara"$ de parcă s!ar potrivi în această categorie. în calitate de cretini, tre#uie să pornim de la premisa că aparen$ele înală+ undeva su# acea coaKă a super'icialită$ii se ascunde, orict de atro'iat, un su'let omenesc. ar în alte lumi ar putea e&ista 'iin$e care într! adevăr sunt ceea ce acetia doar par a 'i. ;rin conversie, ar putea e&ista 'ăpturi cu adevărat spirituale, ale căror capacită$i de a 'ăuri i de a gndi a#stract ar 'i att de modeste, înct le!am lua, în mod eronat, drept animale. umne2eu să le 'erească de noi\ 7. acă e&istă specii ! specii ra$ionale ! altele dect omul, sunt toate 5sau unele că2ute, asemenea nouăQ "cesta este aspectul pe care necretinii par mereu să!l piardă din vedere. ;ar să considere că întruparea presupune un anumit merit sau o anumită vrednicie din partea omenirii. ar, desigur, ea presupune tocmai opusul/ lipsa meritelor i depravare. Nici o 'ăptură care ar merita Eăscumpărarea n!ar avea nevoie să 'ie răscumpărată. Nu cei sănătoi au tre#uin$ă de doctor.4 ristos a murit pentru oameni tocmai 'iindcă oamenii nu merită să mori pentru ei+ a murit ca să!i 'acă să merite. %#serva$i prin ce tala2uri de ipote2e complet 'ără temei ne 'ac aceti critici ai cretinismului să înotăm. "m aKuns să presupunem căderea unor 'ăpturi ipotetic ra$ionale a căror e&isten$ă este ipotetică\
No t ă : R
!f Matei 9/1( 5n. tr.. *. acă to$i 5i, desigur, "oi e o ipote2ă cam implau!2i#ilă sau unii dintre ei au că2ut, li s!a re'u2at Eăscumpărarea prin întruparea i ;atimile lui ristosQ Căci, 'irete, nu este o idee 'oarte nouă sugestia că Diul cel venic s!ar 'i putut întrupa în alte lumi dect ;ămntul, mntuind ast'el alte rase, pe lngă a noastră. upă cum scria "lice Me@nellR în poe2ia 0C?rist in t?e =niverse4 50ristos în univers4/ ...în venicii Dără!ndoială pune!vom alături i!asculta =n milion de alte 3vang?elii, artul în care Cutreierat!a Lira, ;leiadele sau =rsa Mare. 3u unul n!a merge într!att de departe, pnă la a 'i 0'ără! ndoială4. ;oate că, dintre toate rasele, numai noi am că2ut. ;oate că %mul este singuta oaie pierdută+ prin urmare, cea pe care ;ăstorul a venit să o caute. Sau poate... i aici vine următorul val de presupuneri+ este cel mai mare de pnă acum i ne va da peste cap, însă am c?e' de o tum#ă în valuri. ). acă am ti 5ceea ce nu tim răspunsurile la 1, ( i 7 ! i dacă am ti apoi că Eăscumpărarea prin întrupare i prin ;atimi a 'ost re'u2ată 'ăpturilor care au nevoie de ea !, am avea certitudinea că acesta este singurul mod de Eăscumpărare posi#ilQ în acest ca2, desigur, între#ăm ceea ce nu doar este necunoscut, ci, e&ceptnd ca2ul în care umne2eu îl revelea2ă, complet incognosci#il. S!ar putea ca, pe măsură ce ni s!ar îngădui să pătrundem s'aturile Sale, să
No t ă :
R "lice Me@nell 518*6!19((, poetă i eseistă engle2ă 5n. tr.. în$elegem tot mai clar că ast'el, i nu altminteri ! prin naterea la
ca Eăscumpărarea, care începe cu noi, să 'ie o lucrare dinspre noi i prin noi. Negreit, aceasta i!ar con'eri omului o po2i$ie centrală. ar o ast'el de po2i$ie nu implică în mod necesar vreo superioritate din partea noastră sau vreun 'avoritism din partea lui umne2eu. Aeneralul care decide unde să înceapă atacul nu selectea2ă cel mai 'rumos peisaK, cel mai 'ertil cmp sau cel mai atrăgător sat. ristos nu s!a născut într!un staul 'iindcă un staul, în sine, este cel mai convena#il sau cel mai distins loc în care să te nati. oar dacă am avea o asemenea 'unc$ie un contact între noi i ast'el de rase necunoscute ar 'i altceva dect o calamitate. acă n!am 'i că2u$i, ar 'i altceva. :e 'ace să vise2i cu oc?ii desc?ii/ cum ar 'i să inter!ac$ione2i cu 'iin$e a căror gndire are o #a2ă organică di'erită cu totul de a noastră 5alte sim$uri, alte apetituri, să 'ii dus la o smerenie lipsită de resentimente de intelecte superioare nouă, însă capa#ile, tocmai din acest motiv, să co#oare la nivelul nostru, cum ar 'i să co#orm în c?ip iu#itor noi înine, dacă am întlni 'ăpturi inocente i copilăreti care n!ar putea 'i nicicnd la 'el de puternice i de inteligente ca noi, cum ar 'i să sc?im#ăm cu locuitorii altor lumi acea a'ec$iune intensă i #ogată care e&istă între cei di'eri$i+ iată un vis măre$. ar să nu ne amăgim. 0s"e un vis. Suntem că2u$i. Gtim de ce este în stare rasa noastră în rela$ia cu străinii. %mul distruge sau ro#ete orice specie asupra căreia are putere. %mul civili2at ucide, ro#ete, înală sau corupe omul săl#atic. ;nă i natura neînsu'le$ită o presc?im#ă
în deserturi de pra' i în mormane de 2gură. 3&istă indivi2i care nu 'ac aa ceva. ar acetia nu sunt genul de oameni care au anse să devină pionieri în spa$iu. "m#asadorul nostru către lumi noi va 'i aventurierul nevoia i lacom sau e&pertul te?nic 'ără pic de milă. or 'ace aa cum au 'ăcut i cei din tagma lor. Cu ce urmări, dacă vor întlni 'iin$e mai sla#e dect ei, asta negrii i pieile!roii pot spune. acă întlnesc 'iin$e mai puternice, vor 'i, în c?ip 'oarte potrivit, nimici$i. "r 'i interesant să ne între#ăm cum s!ar petrece lucrurile dacă ar întlni o rasă nea'ectată de cădere. La început, desigur, s!ar distra de minune #ătndu!i Koc de ea, trăgnd!o pe s'oară i e&ploatndu!i inocen$a+ dar mă îndoiesc că iretenia noastră pe Kumătate animală ar reui să 'acă 'a$ă multă vreme în$elepciunii divine, dr2eniei altruiste i unanimită$ii desăvrite. Mă tem deci nu de pro#lemele teoretice, ci de cele practice care vor apărea dacă vom întlni vreodată rapturi ra$ionale care nu sunt omeneti. împotriva lor vom comite, dacă ne va sta în putin$ă, toate ticăloiile pe care le!am comis deKa împotriva 'ăpturilor care sunt neîndoielnic omeneti, dar care di'eră de noi prin trăsături i prin pigmenta$ie+ ast'el, cerul înstelat va deveni un o#iect către care oamenii #uni vor putea privi doar cu senti ! mente de insuporta#ilă vinovă$ie, de milă agoni2antă i de ruine ar2ătoare. esigur, după prima serie de e&ploatare deăn$ată, vom 'ace i o încercare într2iată de a îm#unătă$i lucrurile. ;oate că vom trimite misionari. ar se poate avea
încredere în misionariQ 0;uca i 3vang?elia4 au 'ost asociate în c?ip groa2nic în trecut. orin$a s'ntă a misio narului de a mntui su'lete n!a 'ost întotdeauna $inută departe de dorin$a arogantă, de c?e'ul trepăduului de a!i 5cum ar spune el 0civili2a4 pe 0nativi4 5ca să 'olosim iarăi termenii lui. "r recunoate to$i misionarii notri o rasă nea'ectată de cădere, dacă ar întlni!oQ "r 'i în stareQ "r continua să impună asupra unor 'ăpturi care nu au nevoie să 'ie mntuite acel plan de Mntuire pe care umne2eu l!a rnduit pentru %mQ "r denun$a ca păcate acele di'eren$e de comportament pe care istoria spirituală i #iologică a acestor ciudate 'ăpturi le Kusti'ică pe deplin i pe care umne2eu însui le!a #inecuvntatQ "r încerca să dea lec$ii celor de la care ar 'ace mai #ine să înve$eQ Nu tiu. Ceea ce tiu este că, aici i acum, singura noastră pregătire posi#ilă pentru o asemenea întlnire este ca dumneavoastră i eu să ne ?otărm să re2istăm 'erm împotriva oricărei e&ploatări i împotriva oricărui imperialism teologic. Nu va 'i de Koacă. om 'i considera$i trădători ai propriei specii. om 'i ur$i de aproape to$i oamenii+ c?iar de către unii oameni religioi. ar nu tre#uie să dăm înapoi nici un pas. ;ro#a#il vom eua, dar ?aide$i să cădem luptnd pentru cau2a dreaptă. Loialitatea noastră n!o datorăm speciei, ci lui umne2eu. Cei care sunt, sau pot deveni, 'iii Lui sunt 'ra$ii notri adevăra$i, c?iar dacă au carapace sau 'ildei. înrudirea spirituală, nu cea #iologică, este cea care contea2ă. ar deocamdată să!i mul$umim lui umne2eu că suntem încă 'oarte departe de a călători către alte lumi.
M!am între#at i în trecut dacă distan$ele astronomice uriae n! ar putea 'i carantina impusă de umne2eu. istan$ele împiedică răspndirea in'ec$iei spirituale a unei specii că2ute. Gi, desigur, suntem 'oarte departe de presupusa pro#lemă teologică pe care ar putea!o crea contactul cu alte specii ra$ionale. "st'el de specii s!ar putea să nu e&iste. In pre2ent nu avem nici un crmpei de dove2i empirice în 'avoarea e&isten$ei lor. Nu dispunem dect de ceea ce logicienii ar numi argument pe #a2a unei 0pro#a#ilită$i apriori99 ! argumente care încep cu 0este 'iresc să presupunem4, 0toate analogiile sugerea2ă4 sau 0n!ar 'i oare culmea arogan$ei să eliminăm din start...Q4. "cestea constituie o lectură 'oarte #ună. ar cine, cu e&cep$ia unui împătimit al Kocurilor de noroc, ar risca vreodată cinci dolari pe asemenea temeiuri în via$a de 2i cu 2iQ Gi, aa cum am vă2ut, simpla e&isten$ă a acestor 'ăpturi n!ar ridica vreo pro#lemă. in acel moment, tot ne!ar rămne de a'lat că sunt că2ute+ apoi, că n!au 'ost sau nu vor 'i răscumpărate în modul pe care!l cunoatem+ i apoi că nici un alt mod nu este posi#il. Cred că un cretin se găsete într!o postură prea con'orta#ilă dacă credin$a lui nu întmpină niciodată di'icultă$i mai semni'icative dect aceste 'antome ipotetice. acă îmi amintesc #ine, S'. "ugustin a ridicat pro#lema cu privire la statutul teologic al satirilor, al mono!po2ilor i al altor creaturi pe Kumătate umane. " decis că pro#lema poate atepta pnă tim sigur că acestea e&istă. La 'el i în ca2ul de 'a$ă.
0ar să presupunem4, ve$i spune. 0Să presupunem că toate aceste supo2i$ii stnKenitoare s!ar dovedi adevărate\4 Nu pot a'irma dect convingerea că nu se vor dovedi+ o convingere care pentru mine a devenit, în cursul anilor, ire2isti#ilă. Cretinii i adversarii lor se ateaptă mereu i mereu ca vreo nouă descoperire 'ie să presc?im#e pro#leme de credin$ă în pro#leme de cunoatere, 'ie să le trans'orme în a#surdită$i garantate. ar asta nu s!a întmplat niciodată. Ceea ce credem rămne întotdeauna intelectualmente posi#il+ nu devine intelectualmente o#ligatoriu. ;resimt că, atunci cnd lucrurile nu vor mai 'i aa, lumea se va s'ri. "m 'ost averti2a$i că, odată cu "nticrist, vor apărea dove2i aproape decisive împotriva cretinismului, dove2i care vor înela 5dacă ar 'i cu putin$ă c?iar pe cei alei.4 Iar după aceea vom avea parte de dove2i pe de!a!ntre!gul convingătoare de partea cealaltă. ar nu, pro#a#il, înainte de a 'i aKuns pe celălalt mal.
No t ă : R
!f Matei (*/(* 5n. tr..
3'icacitatea rugăciunii în urmă cu c$iva ani, m!am tre2it într!o diminea$ă cu inten$ia de a mă duce la 'ri2er, ca pregătire pentru o vi2ită la Londra, însă prima scrisoare pe care am desc?is!o m!a lămurit că nu mai e nevoie să merg la Londra. în consecin$ă, am decis să amn i tunsul. Imediat, s!a declanat în mintea mea o scială ine&plica#ilă, aproape ca o voce care spunea/ 0Mergi totui la 'ri2er. :re#uie să te tun2i.4 în cele din urmă, n!am mai re2istat. M!am dus. :re#uie spus că 'ri2erul meu din perioada aceea era un cretin încercat de multe neca2uri, un om pe care eu i 'ratele meu îl aKutaserăm oca2ional. în clipa în care am desc?is ua 'ri2eriei, mi!a spus/ 0"?, mă rugam să veni$i astă2i\4 Gi, într! adevăr, dacă a 'i venit după una sau mai multe 2ile, nu i!a mai 'i 'ost de nici un 'olos. 3venimentul m!a cutremurat+ încă mă cutremură. ar, desigur, nu se poate sta#ili în mod riguros o legătură cau2ală între rugăciunile 'ri2erului i vi2ita mea. "r putea 'i telepatie. "r putea 'i un accident. "m stat la căpătiul unei 'emei al cărei 'emur era devorat de cancer i care avea colonii prospere ale #olii în multe alte oase. 3ra nevoie de trei persoane pentru a o ae2a în pat. octorii estimau că mai avea doar cteva luni de trăit+ asistentele 5care adesea tiu mai #ine, cteva săp!
tămni. =n om #un i!a ae2at minile peste ea i s!a rugat. upă un an, pacienta um#la 5urcnd un deal, prin!tr!un $inut împădurit i di'icil, iar omul care îi 'ăcuse ultimele radiogra'ii spunea/ 0%asele astea sunt tari ca piatra. 3 o minune\4 ar, iarăi, nu e&istă o dovadă riguroasă. Medicina, după cum recunosc to$i doctorii verita#ili, nu este o tiin$ă e&actă. Nu tre#uie să invocăm supranaturalul pentru a e&plica 'alsi'icarea pro'e$iilor ei. Nu tre#uie să crede$i !dect dacă alege$i ! într!o legătură cau2ală între rugăciuni i recuperare. "pare ast'el între#area/ 0Ce 'el de dove2i ar pro#a e'icacitatea rugăciuniiQ4 Lucrul pentru care ne rugăm poate avea loc, dar cum po$i ti că nu urma să ai#ă loc oricumQ C?iar dacă lucrul ar 'i miraculos în mod incontesta#il, nu re2ultă că minunea a avut loc ca urmare a rugăciunilor 'ăcute. Eăspunsul este, desigur, că nu se poate aKunge niciodată la o dovadă de ordin empiric, constrngătoare, de 'elul celor din tiin$ă. =nele lucruri sunt dovedite de uni'ormitatea neîntreruptă a e&perien$elor noastre. Legea gravita$iei este sta#ilită de 'aptul că, în e&perien$a noastră, toate corpurile, 'ără e&cep$ie, îi dau ascultare. ar c?iar i dacă toate lucrurile pentru care se roagă oamenii s!arîntmpla, ceea ce nu e ca2ul, asta tot n!ar dovedi ceea ce în$eleg cretinii prin e'icacitatea rugăciunii. Căci rugăciunea este o cerere. 3sen$a unei cereri, spre deose#ire de constrngere, este că poate sau nu să primească răspunsul ateptat. Iar dacă o Diin$ă în$eleaptă în mod in'init ascultă cererile unor 'ăpturi 'inite i neg?ioa#e, cu siguran$ă că uneori
le va da răspunsul ateptat i alteori le va re'u2a. 0Succesul4 invaria#il în rugăciune n!ar pro#a de'el doctrina cretină. "r pro#a ceva mai degra#ă de tipul magiei/ o putere a anumitor 'iin$e umane de a controla sau de a constrnge cursul naturii. 3&istă, 'ără îndoială, pasaKe în Noul :estament care la prima vedere par să promită o împlinire invaria#ilă a rugăciunilor noastre. ar nu asta spun de 'apt aceste te&te. Căci în însăi esen$a 3vang?eliei întlnim un e&emplu 'lagrant care arată contrariul. în A?etsimani, cel mai s'nt dintre to$i cei ce au înăl$at cereri s!a rugat de trei ori ca un anume pa?ar să 'ie îndepărtat de la 3l. ar n!a 'ost. upă acest episod, se poate renun$a la ideea că rugăciunea ne este recomandată ca un soi de truc in'aili#il. "lte lucruri sunt dovedite nu prin simplă e&perien$ă, ci prin acele e&perien$e concepute arti'icial pe care le numim e&perimente. S!ar putea 'ace aceasta i în privin$a rugăciuniiQ oi trece peste o#iec$ia con'orm căreia nici un cretin n!ar putea lua parte la un ast'el de proiect, 'iindcă i se inter2ice asta/ 0Să nu ispiteti 5cu e&perimente pe omnul umne2eul tău.44 Inter2is sau nu, măcar este posi#il acest lucruQ "m au2it sugerndu!se următoarele/ o ec?ipă de oameni ! cu ct mai mul$i, cu att mai #ine ! ar tre#ui să se pună de acord să se roage ct pot ei de intens, de!a lungul unei perioade de ase săptămni, pentru însănătoirea tuturor pacien$ilor spitalului ", dar nu i a vreunuia dintre pacien$ii spitalului <. "poi s!ar aduna
R No t ă :
!f Matei )E 5n. tr..
re2ultatele, pentru a se vedea dacă spitalul " a înregistrat mai multe vindecări i mai pu$ine decese. ;resupun că e&perimentul ar putea 'i repetat în di'erite perioade i locuri, pentru a elimina in'luen$a 'actorilor irelevan$i. ;ro#lema este că nu văd cum am putea vor#i despre rugăciune reală în ast'el de condi$ii. 0Nu urcă!n cer cuvntul 'ără gnd44, spune regele în :arnle" " rosti pur i simplu rugăciuni nu înseamnă a te ruga+ altminteri, o ec?ipă de papagali antrena$i cum se cuvine ar putea $ine la 'el de #ine locul oamenilor, în e&perimentul nostru. Nu te po$i ruga pentru recuperarea celor #olnavi dect dacă scopul pe care îl ai în vedere este recuperarea lor. ar nu po$i avea nici un motiv să doreti recuperarea tuturor pacien$ilor din primul spital i a nici unuia din celălalt spital, în acest ca2, nu te rogi ca su'erin$a să 'ie uurată+ te rogi pentru a a'la ce se întmplă. Scopul real al rugăciunilor este în contradic$ie cu scopul lor nominal. Cu alte cuvinte, indi'erent ce 'ac lim#a, din$ii i genunc?ii tăi, nu te rogi. 3&perimentul pretinde o imposi#ilitate. Con'irmările sau in'irmările empirice sunt deci imposi#il de o#$inut. ar această conclu2ie va părea mai pu$in deprimantă dacă ne amintim că rugăciunea este cerere i dacă o comparăm cu alte specimene din aceeai categorie. "dresăm cereri att semenilor notri, ct i lui umne2eu/ cerem sarea la masă, cerem o mărire de salariu,
No t ă :
4 :amle", III, 7. :rad. rom. de an u$escu i Leon Levi$c?i, în
Billiam S?aespeare, 'pere alese, voi. 6, 3ditura pentru Literatură,
cerem unui prieten să ne ?rănească pisica în perioada concediului, cerem o 'emeie în căsătorie. =neori primim ceea ce cerem, alteori nu. ar, atunci cnd primim, nu este nici pe departe uor de dovedit, în mod tiin$i'ic, o legătură cau2ală între a cere i a o#$ine. ecinul s!ar putea să 'ie un om #un la su'let, unul care n!ar 'i lăsat pisica să moară de 'oame c?iar i dacă ai 'i uitat să 'aci vreun aranKament. "ngaKatorul, după toate pro#a#ilită$ile, nu este dispus să!$i satis'acă cererea de mărire dect contient că ai putea o#$ine un venit mai #un de la o 'irmă rivală, i e posi#il să inten$ione2e să te păstre2e o'erindu!$i oricum o mărire. Ct despre doamna care consimte să se mărite cu tine, eti sigur că nu se ?otărse deKa în această privin$ăQ ;ropunerea ta a 'ost poate re2ultatul, nu cau2a, deci2iei sale. % anumită conversa$ie importantă n!ar 'i avut loc niciodată, dacă ea n!ar 'i decis ca discu$ia să ai#ă loc. "st'el, într!o anumită măsură, aceeai îndoială care învăluie e'icacitatea cau2ală a rugăciunilor noastre către umne2eu învăluie i rugămin$ile noastre către semeni. Ceea ce o#$inem am 'i o#$inut poate oricum. ar numai, după cum spuneam, într!o anumită măsură. ;rietenul, e'ul sau so$ia s!ar putea să ne spună că au ac$ionat la cererea noastră+ i s!ar putea să!i cunoatem att de #ine, înct să ne sim$im siguri, mai înti, că spun ceea ce cred a 'i adevărat i, în al doilea rnd, că!i în$eleg propriile motive su'icient de #ine ca să ai#ă dreptate. Insă o#serva$i că, atunci cnd se întmplă acest lucru, siguran$a noastră n!a 'ost do#ndită cu metodele tiin$ei. Nu încercăm e&perimentul de control care constă în re'u2area
măririi de salariu sau în ruperea logodnei, pentru ca apoi să reînnoim cererea în condi$ii noi. Siguran$a noastră este destul de di'erită, ca tip, de cunoaterea tiin$i'ică. I2vorăte din rela$ia noastră personală cu celelalte păr$i+ nu din cunoaterea unor lucruri despre ei, ci din cunoaterea lor ca persoane. Siguran$a noastră ! dacă aKungem la o siguran$ă ! că umne2eu aude rugăciunile întotdeauna, că uneori le îndeplinete i că răspunsurile 'avora#ile aparente nu sunt întmplătoare poate veni doar în acelai 'el. Nici nu încape vor#ă să conta#ili2ăm succesele i eecurile i să încercăm să sta#ilim dacă succesele sunt prea numeroase pentru a 'i e&plicate prin noroc. Cei care îl cunosc cel mai #ine pe un om tiu cel mai #ine dacă, atunci cnd a răspuns unei rugămin$i venite din partea lor, a 'ăcut!o 'i! indcă venea de la ei. Socot că cei care îl cunosc cel mai #ine pe umne2eu vor ti cel mai #ine dacă 3l m!a trimis la 'ri2erie 'iindcă 'ri2erul s!a rugat. ;nă acum am a#ordat întreaga pro#lemă într!un mod greit i la nivel greit. însăi între#area 0%are rugăciunea 'unc$ionea2ăQ4 creea2ă un cadru mental greit de la #un început. 0Dunc$ionea2ă4 ! de parcă ar 'i magie sau un mecanism, ceva care 'unc$ionea2ă automat. Eugăciunea este 'ie o pură ilu2ie, 'ie un contact personal între persoane em#rionare, incomplete 5noi i ;ersoana concretă prin e&celen$ă. Eugăciunea în sensul de cerere, prin care dorim lucruri, este o mică parte din ea+ mărturisirea i peniten$a sunt pragul+ adorarea este sanctuarul+ pre2en$a i vi2iunea lui umne2eu i 'aptul de a te #ucura de 3l sunt pinea i vinul. în acest conte&t ni se arată umne2eu. Daptul
că răspunde rugăciunilor este un corolar ! nu în mod necesar cel mai important ! al acestei revela$ii. învă$ăm ce 'ace umne2eu pornind de la ceea ce este 3l. în orice ca2, rugăciunea de cerere este att permisă, ct i poruncită/ 0;inea noastră cea de toate 2ilele, dă!ne!o nouă astă2i.44 Gi, 'ără îndoială, ridică o pro#lemă teoretică. ;utem crede că umne2eu îi modi'ică vreodată ac$iunea ca răspuns la sugestiile oamenilorQ Căci în$elepciunea in'inită nu are nevoie să i se spună ce este cel mai #ine, iar #unătatea in'inită nu are nevoie de îndemnuri pentru a 'ace #inele. Iar umne2eu nu are nevoie de nici unul dintre acele lucruri întreprinse de agen$ii 'ini$i, indi'erent că sunt vii sau neînsu'le$i$i. acă ar dori, ar putea să re'acă trupurile noastre în mod miraculos, 'ără nevoia ?ranei+ sau să ne dea ?rană 'ără aKutorul 'ermierilor, al #rutarilor i al măcelarilor+ sau cunoatere 'ără aKutorul oamenilor învă$a$i+ sau să!i convertească pe păgni 'ără misionari. impotrivă, îngăduie solurilor, vremii i animalelor, muc?ilor, min$ilor i voin$elor oamenilor să coopere2e în împlinirea voii Sale. 0umne2eu, spunea ;ascal, a rnduit rugăciunea pentru a le acorda 'ăpturilor sale demnitatea cau2alită$ii.4 Gi nu numai rugăciunea+ ori de cte ori ac$ionăm, ne dăruiete acea demnitate. Ideea că rugăciunile mele ar putea in'luenta cursul evenimentelor nu este mai ciudată, nici mai pu$in ciudată dect ideea că celelalte ac$iuni ale noastre pot in'luen$a aceste evenimente. ;rin rugăciune i ac$iuni nu!i dăm s'aturi lui umne2eu i nu!l 'acem
No t ă : R
Matei /11 5n. tr.. să se ră2gndească ! adică, să!i sc?im#e scopul general. ar scopul respectiv se va reali2a în moduri di'erite, potrivit ac$iunilor, inclusiv rugăciunilor, 'ăpturilor Sale. Căci umne2eu pare să nu 'acă de la Sine nimic din ce ar putea delega 'ăpturilor sale. Ne poruncete să 'acem încet i împleticit ceea ce 3l ar putea 'ace în mod desăvrit i la clipeala oc?iului. Ne îngăduie să negliKăm ceea ce i!ar dori să 'acem, ne îngăduie să dăm gre. ;oate că nu pricepem pe deplin pro#lema, ca s!o numim ast'el, de a 'ace ca voin$ele li#ere 'inite să coe&iste cu "totputernicia. ;are să implice în 'iecare clipă aproape un soi de a#dicare divină. Nu suntem simpli destinatari sau spectatori. Die suntem privilegia$i să participăm la Koc, 'ie suntem constrni să cola#orăm în lucrare, 0mnuind micile noastre tridente44, înseamnă acest proces uimitor Crea$ie des'ăurată su# oc?ii notriQ Iată cum 5deloc uor umne2eu creea2ă ceva creea2ă 2ei ! din nimic. "a, cel pu$in, mi se pare mie. ar ceea ce am pre2entat poate 'i, în cel mai #un ca2, doar un model sau un sim#ol mental. :ot ceea ce spunem despre asemenea su#iecte tre#uie să 'ie doar în c?ip de analogie i de para#olă. Eealitatea este, 'ără îndoială, incompre?ensi#ilă pentru 'acultă$ile noastre. în orice ca2, pKatem încerca să eliminăm analogiile i para#olele neinspirate. Eugăciunea nu este un mecanism. Nu este magie. Nu este un s'at o'erit lui umne2eu. "ctul nostru, atunci cnd ne rugăm, nu tre#uie, mai mult dect toate celelalte acte ale noastre,
No t ă :
R "daptare a unui citat din >o?n Milton 51-8!16*, !omus 5176, (6 5n. tr.. separat de actul continuu al lui umne2eu însui, singurul în care operea2ă toate cau2ele 'inite. "r 'i i mai rău să!i considerăm pe cei care o#$in lucrurile cerute în rugăciune un 'el de 'avori$i ai cur$ii, oameni cu trecere pe lngă tron. Eugăciunea re'u2ată a lui ristos în A?etsimani răspunde îndeaKuns acestei idei. Gi nu cute2 să omit a'irma$ia incomodă pe care am au2it!o cndva din gura unui cretin încercat/ 0"m vă2ut multe răspunsuri e&traordinare la rugăciune i nu pu$ine mi s!au părut miraculoase. ar de o#icei au loc la început/ înainte de convertire sau imediat după aceea. ;e măsură ce via$a cretină merge înainte, tind să 'ie mai rare. Ee'u2urile, de asemenea, nu doar sunt mai dese+ devin din ce în ce mai greu de con'undat, mai apăsate.4 "adar, umne2eu îi părăsete tocmai pe cei care îl sluKesc cel mai #ineQ Iată că cel care l!a sluKit cel mai #ine dintre to$i a spus, în preaKma mor$ii sale de c?in/ 0;entru ce m!ai părăsitQ4 Cnd umne2eu devine om, %mul acela, dintre to$i, este cel mai pu$in mngiat de umne2eu, în clipa în care nevoia Sa este cea mai mare. 3 aici o taină care, c?iar dacă a avea puterea, n!a avea pro#a#il curaKul de a o e&plora. între timp, oamenii mărun$i ca dumneavoastră i ca mine, dacă se întmplă ca rugăciunile noastre să 'ie uneori împlinite, în ciuda oricăror speran$e i pro#a#ilită$i, ar 'ace #ine să nu tragă conclu2ii pripite în interes propriu. acă am 'i mai puternici, am 'i trata$i cu mai pu$ină tandre$e. acă am 'i mai curaKoi, am 'i trimii, cu mai pu$in aKutor, să apărăm avanposturi mult mai disperate în marea #ătălie.
Derigi i ele'an$i "cest eseu a i2vort dintr!o conversa$ie pe care am avut!o cu rectorul1 într!o seară a semestrului trecut. S!a întmplat să se a'le pe masă o carte a lui "lee idlerR i am dat glas unei reac$ii cu privire la tipul de teologie pe care o con$ine. Eeac$ia mea a 'ost pripită i dovedind ig! noran$ă, asociată leKerită$ii care urmea2ă unei cine.( e la una am aKuns la alta i, pnă să isprăvim conversa$ia, m!am pomenit că spun mult mai mult dect inten$ionasem cu privire la tipul de gndire care, att ct îmi
No t ă :
1. Eev. ennet? Care@, rector la Bestcott ouse, Cam#ridge, i episcop de 3din#urg? Tennet? Moir Care@ s!a născut în 19-8 i a trecut în ne'iin$ă în 1969+ a 'ost rector la Bestcott ouse între 19*8 i 191, i episcop de 3din#urg? în perioada 191!196)+ n. tr.U. 4."le&ander Eoper idler 51899!1991, teolog engle2 5n. tr.. (. într!un moment în care episcopul părăsise încăperea, Lewis a citit 0:?e Sign at Cana4 50Semnul din Cana4 din lucrarea indsor Sermons, de "lee idler TSCM ;ress, 19)8+ n. tr.U. 3piscopul îi amintete că, atunci cnd l!a între#at ce crede legat de carte, Lewis 0s! a e&primat 'oarte li#er cu privire la predică i a spus că i se pare incredi#il că a tre#uit să ateptăm aproape ( --- de ani ca un teolog pe nume idler să ne e&plice că ceea ce
puteam da seama, predomină acum în numeroase colegii teologice. în acel moment, el mi!a spus/ 0Mi!a dori să vii i să le vor#eti despre toate astea studen$ilor mei.4 Gtia, desigur, că sunt ct se poate de ignorant cu privire la aceste c?estiuni. ar cred că avea în minte necesitatea ca voi să 'i$i contien$i de maniera în care un anumit tip de teologie îl surprinde pe pro'an. C?iar dacă s!ar putea să nu e&pun înaintea voastră dect neîn$elegeri, se cuvine să ti$i că ast'el de neîn$elegeri e&istă. "st'el de c?estiuni sunt uor de trecut cu vederea în propriul cerc. Min$ile cu care intra$i în contact 2i de 2i au 'ost condi$ionate de aceleai studii i opinii prevalente ca i ale voastre. "sta s!ar putea să vă inducă în eroare. Căci, desigur, în calitate de preo$i va tre#ui să vă ocupa$i de pro'ani. ;e termen lung, e&ista$i doar pentru acest scop. %#iectul de studiu al păstorilor se cuvine să 'ie oile, nicidecum al$i păstori 5dect întmplător. Gi vai de voi dacă nu evang?eli2ări.4 Nu încerc să dau lec$ii #unicii mele. Sunt o oaie care le spune păstorilor ceea ce numai oile pot să le spună. Iar acum voi începe #e?ăitul. 3&istă două 'eluri de pro'ani/ cei needuca$i i cei edu ca$i într!un anumit 'el, dar nu în 'elul vostru. ;ur i simplu nu tiu cum vă ve$i raporta la prima categorie, dacă sus$ine$i concep$ii de genul celor ale lui Lois@RR,
No t ă :
R !f 1 Corinteni 9/1 5n. tr.. RR "l'red Lois@ 518)6!19*-, teolog catolic 'rance2 de orientare 0modernistă4. Ini$ial pro'esor la Institutul Catolic din ;aris, a
'ost e&comunicat în 19-8, devenind ulterior pro'esor la College de Drance 5n. tr.. Sc?weit2er,
No t ă :
4 Eudol'
RR ;aul :illic? 5188!19), teolog german sta#ilit în S=" 5n. tr.. clerului. Nu socot că o ast'el de concep$ie vă va 'i 'oarte pe plac atunci cnd va tre#ui să o pune$i în practică. Sunt sigur că, dacă ar tre#ui să produc adevăruri!imagine pentru un enoria muncit de 'rămntări mari sau asediat de ispite puternice, i să le produc cu acea serio2itate i acea 'ervoare pe care le reclamă starea sa, contient totodată că nu prea le cred eu însumi ! dect într!un sens oarecum picwician !, m!a tre2i că 'runtea mi se încinge i se acoperă de #ro#oane, iar gulerul îmi devine prea strmt. ar acesta este neca2ul vostru, nu al meu. în de'initiv, voi ave$i un alt 'el de guler. 3u am preten$ia că apar$in celui de! al doilea grup de pro'ani/ cei educa$i, dar nu educa$i teologic. Cum anume se simte un mem#ru al acestui grup tre#uie să încerc să vă spun acum. Su#minarea vec?ii ortodo&ii a 'ost în principal lucrarea teologilor implica$i în critica Noului :estament. "utoritatea e&per$ilor în această disciplină este autoritatea din respect pentru care ni se cere să renun$ăm la o cantitate uriaă de credin$e împărtăite de
la calitatea te&telor pe care le citesc. 3 o acu2a$ie stranie împotriva unor oameni care s!au aplecat asupra acestor căr$i toată via$a lor. ar s!ar putea ca tocmai aceasta să 'ie pro#lema. =n om care i!a petrecut tinere$ea i maturitatea studiind amănun$it te&tele Noului :estament i cercetările altora despre ele, ale cărui e&perien$e literare cu privire la acele te&te nu au nici un etalon de compara$ie, cum ar 'i cel care poate i2vorî numai dintr!o e&perien$ă vastă, pro'undă i intimă a literaturii în general, este, îmi permit să cred, 'oarte înclinat să piardă din vedere aspectele evidente cu privire la ele. acă îmi spune că ceva dintr!o 3vang?elie este legendă sau poveste, a vrea să tiu cte legende i poveti a citit, ct de antrenat este sim$ul lui gustativ pentru a le detecta după aromă+ nu c$i ani a petrecut studiind acea 3vang?elie. ar mai #ine să trec la e&emple. în ceea ce deKa este un comentariu 'oarte vec?i am citit că, potrivit unei coli de gndire, 3vang?elia a patra ar 'i o 0poveste spirituală4, 0un poem, nu o istorie4, care tre#uie Kudecată după aceleai canoane pe care le 'olosim pentru a interpreta para#ola lui Natan, Cartea lui Iona, Paradisul pierdu" sau, mai e&act, !$l$"oria) Pelerinului> G
No t ă :
1. Lewis citea2ă din articolul 0:?e Aospel "ccording to St >o?n4, de Balter Loc, în 8 3e# !ommen"ary on :oly Scrip"ure, includin+ "he 8pocrypha, ed. de C?arles Aore, enr@ Leig?ton Aoudge, "l'red Auillaume, S;C, 19(8, p. (*1. Loc, la rndul lui, citea2ă din >ames rummond, 8n .n=uiry
in"o "he !harac"er and 8u"horship of "he Four"h 5ospel, TBilliams and NorgateU, London, 19-7. upă ce un om a'irmă aa ceva, de ce ar mai tre#ui să luăm seama la orice altă spusă a lui cu privire la orice carte din lumeQ %#serva$i că, potrivit autorului, !$l$"oria Pelerinului H o povestire care se pretinde a 'i un vis i care îi etalea2ă natura alegorică prin 'iecare nume propriu pe care!l 'olosete ! constituie cea mai apropiată paralelă. Mai o#serva$i că întreaga panoplie epică a lui Milton nu este ctui de pu$in luată în seamă. ar c?iar dacă 'acem a#strac$ie de a#surdită$ile grosolane i rămnem la .ona, persistă o insensi#ilitate crasă ! .ona, o poveste care pretinde la 'el de pu$ine legături istorice ca i .ov, cu o intrigă grotescă i cu siguran$ă nu lipsită de un 'ilon distinct, i, desigur, edi'icator, de umor tipic evreiesc. "poi reveni$i la .oan Citi$i dialogurile/ cel cu 'emeia samariteancă la 'ntnă sau cel care urmea2ă vindecării or#ului din natere. ;rivi$i imaginile/ Isus 5dacă îmi pot permite să 'olosesc termenul m2gălind cu degetul în pra'+ preci2area de neuitat că rCv )3 vu$ 517/7-4. "m citit poe2ii, poveti, literatură onirică, legende i mituri toată via$a mea. Gtiu cum sunt. Gtiu că nici una dintre ele nu este ca .oan Cu privire la acest te&t e&istă doar două perspective posi#ile. Die este un reportaK ! dei, 'ără îndoială, ar putea con$ine erori ! destul de 'idel 'aptelor petrecute+ aproape la 'el ca la
No t ă :
R în greacă, în original/ 03ra noapte4 5n. tr.. RR >ames
516*-169), avocat i #iogra' sco$ian, autor al unei #iogra'ii a scriitorului engle2 Samuel >o?nson 5n. red.. sori sau succesori cunoscu$i, care a anticipat su#it întreaga te?nică a nara$iunii moderne, de roman realist. acă nu este adevărată, tre#uie să 'ie pro2ă din această categorie. Cititorul care nu vede acest aspect pur i simplu n!a învă$at să citească. I! a recomanda spre lectură "uer#ac?. 1 Iată alt e&emplu, din Teolo+ia 3oului Tes"amen", de
No t ă :
1. 3ric? "uer#ac?, Mimesis) The *epresen"a"ion of*eali"y in es"ern Li"era"ure, trad. Tengl.U de Billard E. :ras, ;rinceton, 19)7 IMimesis) *epre2en"area reali"$ii /n li"era"ura occiden"al$, trad. rom. de I. Negoi$escu, 3ditura pentru Literatură =niversală,
196+ retip. ;olirom, (---+ n. tr.U. (. Eudol'
attea oca2ii, vocea învă$ătorului, întorcndu!se către mul$ime, generali2ea2ă morala. :o$i cei care!l urmea2ă tre#uie să!i ia crucea. 3vitarea su'erin$ei i autoproteKarea nu sunt compati#ile cu adevărata via$ă. "poi, i mai ?otărtă, c?emarea la martiriu. :re#uie să rămi pe po2i$ii. acă te lepe2i de ristos, aici i acum, i 3l se va lepăda de tine mai tr2iu. Logic, emo$ional, imaginativ, secven$a este per'ectă. oar un
7). ancora$i în realitatea istorică, i pe care, totui, îi cunoa tem aa cum cunoatem oameni din via$a reală/ Dalsta';+ unc?iul :o#@4 :o#@4 4, dl ;icwic. ar e&istă doar trei personaKe care, pretin2nd primul tip de realitate, îl au de 'apt i pe al doilea. doilea. Cu siguran$ă, toată lumea tie despre cine e vor#a/ Socrate cel descris de ;laton, Isus cel din 3vang?elii, >o?nson pre2entat de o?nson, gravitatea i melancolia pro'unde asociate cu iu#irea de amu2ament i de aiureli pe care
No t ă :
R ;ersonaK din piesele lui S?aespeare 3eves"ele vesele din t r.. . indsor, indsor, :enric all4-lea all 4-lea i :enric al 4-lea 4-lea 5n. tr. RR ;ersonaK din romanul comic The Life and 'pinions 'pi nions ofTris"ram Shandy, 5en"leman, de Laurence Steme 51617!168 5n. tr..
RRR Drances 5Dann@
No t ă :
R Lewis unete în acest citat două versete #i#lice/ Ioan 1/1* i 1 Ioan 1/1 5n. tr.. preten$ia că văd sporii de 'erigă, dar dar nu 2ăresc un ele'ant la 2ece 2ece metri depărtare, 2iua în amia2a mare. =rmea2ă al doilea #e?ăit. :oată :oată teologia de tip li#eral presupune la un moment dat ! i adesea în tot demersul !ideea că adevăratul comportament i adevăratul scop al învă$ăturii lui ristos au aKuns 'oarte repede să 'ie greit în$elese i greit repre2entate de adep$ii Lui, 'iind recuperate i e&?umate e&?u mate a#ia de cercetătorii moderni. Cu mult timp înainte de a deveni interesat de teologie, am întlnit acest gen de teorie în altă parte. :radi$ia :radi$ia lui >owett4 încă domina studiul 'ilo2o'iei antice pe vremea cnd studiam pentru 5rea"sA> Ni se spunea că adevăratul adevăratul în$eles al lui ;laton 'usese priceput greit de "ristotel i travestit în c?ip săl#atic de neoplatonicieni, doar pentru a 'i recuperat de moderni. %dată recuperat, se dovedea 5în mod ct se poate de 'ericit că ;laton 'usese de 'apt toată vremea un ?egelian engle2, cam în genul lui :.. :.. Areen. "m întlnit!o a treia oară în cercetările mele pro'esionale+ cte un student iste$ sau s au cte un universitar american o#tu2 descoperă săptămnal, respectiv lunar, pentru întia oară, adevăratul în$eles al unei piese pi ese de S?ae!speare. ar, ar, în acest din urmă ur mă ca2, sunt o persoană pri! pri ! vilegiată. Eevolu$ia în gndire i în sentimente care s!a
No t ă :
R owett 51816!1897, pro'esor re+ius de lim#a greacă i decan 5din 186- la
RR 5rea"s 5Dinal onour Sc?ool, a doua etapă a programului Li"erae :umaniores de la %&'ord, de studiere a 'ilo2o'iei i a literaturii greceti i latine 5n. tr.. produs în timpul vie$ii mele este att de amplă, înct eu apar$in, mental, lumii lui S?aespeare în mai mare măsură dect apar$in lumii acestor interpre$i recen$i. ăd !simt în viscere, tiu dincolo de orice argument ! că cele mai multe dintre interpretările lor sunt pur i simplu imposi#ile+ necesită un mod de a privi lucrurile care nu era cunoscut în 191*, darămite în perioada iaco#ită4. Dapt care îmi con'irmă 2ilnic suspiciunile 'a$ă de aceeai a#ordare aplicată lui ;laton sau Noului :estament. Ideea că un om sau un scriitor este o#scur pentru cei care au trăit în aceeai cultură, au vor#it aceeai lim#ă, au împărtăit aceeai gamă de imagini i de presupo2i$ii incontiente, dar limpede pentru cei care nu se #ucură de nici unul dintre aceste avantaKe este ridicolă, în opinia mea. 3&istă în această idee o impro#a#ilitate a priori pe care aproape nici un argument i nici o dovadă nu o pot contracara. In al treilea rnd, găsesc în scrierile acestor teologi o aplicare constantă a principiului con'orm căruia miraculosul nu e&istă. "st'el, orice a'irma$ie pe care aceste te&te vec?i o atri#uie omnului nostru, orice a'irma$ie care, dacă a 'ost rostită cu adevărat, constituie o pre2icere a viitorului, este considerată ca 'iind adăugată după des'ăurarea evenimentului pe care pare să! l prevestească. Ideea este 'oarte c?i#2uită, dacă pornim de la premisa că pre2icerile inspirate nu pot avea loc niciodată. In mod similar, respingerea ca ne'iind istorice a tuturor pasaKelor care narea2ă
No t ă :
R ;erioadă asociată cu domnia regelui Iaco# I 51-7!1() 5n. tr.. minuni este c?i#2uită dacă pornim de la premisa că miraculosul în general nu are loc. N!a vrea să ini$ie2 aici o discu$ie cu privire la posi#ilitatea miraculosului. reau doar să su#linie2 că aceasta este o pro#lemă pur 'ilo2o'ică. Cercetătorii, în calitate de cercetători, nu vor#esc despre ea cu mai multă autoritate dect al$ii. Eegula 0dacă ceva este miraculos, atunci nu are caracter istoric4 este una cu care pornesc în studiul te&tului, nu una pe care au dedus!o din el. acă vor#im de autoritate, autoritatea colectivă a tuturor criticilor #i#lici din lume nu înseamnă nimic în această privin$ă. Ee'eritor la acest aspect, criticii vor#esc pur i simplu în calitate de oameni+ oameni in'luen$a$i în mod evident de spiritul veacului în care au crescut i, pro#a#il, nu su'icient de critici 'a$ă de el. însă al patrulea #e?ăit ! cel mai tare i mai prelung !urmea2ă de! acum încolo. "cest gen de critică încearcă să reconstituie gene2a te&tului studiat+ ce document dispărut a 'olosit 'iecare autor, cnd i unde anume l!a scris, cu ce scop, su# ce in'luen$e ! aa!numitul Si"2 im Leben al te&tului. ;rocesul este reali2at cu o imensă erudi$ie i cu omare ingenio2itate. La prima vedere este 'oarte convingător. Cred că a 'i convins eu însumi de el, atta doar că port cu mine un leac împotriva ei/ iar#a moly> Mă ve$i ierta că acum voi
No t ă :
R Iar#ă magică, dăruită de ermes lui =lise, pentru a!l aKuta să! i salve2e prietenii de 'armecele vrăKitoarei Circe. e2i 'diseea, Cartea 1- 5n. tr.. vor#i un pic despre mine. aloarea celor spuse este dată de 'aptul că este vor#a despre dove2i la prima mnă. 3u sunt imun în raport cu toate aceste reconstruc$ii prin 'aptul că am vă2ut totul de cealaltă parte a pro#lemei. "m o#servat cum unii recen2en$i au reconstituit gene2a căr$ilor mele e&act în 'elul acesta. Cine n!a 'ăcut o#iectul unei recen2ii nu îi dă seama ce propor$ie mică dintr!o recen2ie o#inuită este ocupată de critică în sensul strict/ de evaluare, de laudă sau de repro, cu privire la cartea propriu!2isă. Cea mai mare parte este ocupată de istorii imaginare privind procesul scrierii. :ermenii pe care recen2en$ii îi 'olosesc atunci cnd laudă sau cnd de2apro#ă sugerea2ă adeseori o ast'el de istorie. "utorii recen2iilor laudă un pasaK ca 'iind 0spontan4 i critică un altul ca 'iind 0muncit4+ mai precis, dau de în$eles că tiu că pe unul l!ai scris curren"e calamo, iar pe celălalt, invi"a Minerva> Ce valoare au aceste reconstituiri am a'lat relativ devreme în cariera mea. ;u#licasem o carte de eseuri+ cel în care investisem sentimental, cel de care îmi păsa cu adevărat i în care revărsasem mare entu2iasm era despre Billiam Morris. 1 Gi aproape din prima recen2ie mi s!a
No t ă :
R Lat./ curren"e calamo, 0în goana condeiului4+ invi"a Minerva, 0în po'ida Minervei4 (cf ora$iu, 8r"a poe"ic$, 78)/ "u nihil invi"a dices faciesve Minerva 5n. tr..
1. 3seul lui Lewis despre Billiam Morris a 'ost pu#licat pentru prima dată în *ehabili"a"ions Iand '"her 0ssays, %&'ordU 51979 i retipărit în C.S. Lewis, Selec"ed Li"erary 0ssays, ed. Balter ooper5199.
spus că acesta era singurul eseu din carte 'a$ă de care nu sim$isem nici un interes. Să 'im #ine în$elei/ criticul avea dreptate ! sunt astă2i de părere ! să!l considere cel mai nereuit eseu din carte+ în orice ca2, toată lumea a 'ost de acotd cu el. în sc?im#, greea complet în privin$a istoriei imaginare a cau2elor care duseseră la caracterul lui sear#ăd. 3i #ine, e&perien$a aceasta m!a 'ăcut să ciulesc urec?ile. e atunci, am urmărit cu oarecare griKă istorii imaginare similare, att despre propriile mele căr$i, ct i despre căr$ile prietenilor, a căror istorie adevărată o cunoteam. Eecen2en$ii, att cei 'avora#ili, ct i cei ostili, se vor gră#i să toarne în scris ast'el de istorii cu mare încredere+ î$i vor spune ce evenimente pu#lice au călău2it mintea autorului către un element sau altul, ce al$i autori l!au in'luen$at, care a 'ost inten$ia lui în ansam#lu, ce destinatari avea în vedere, de ce ! i cnd ! a reali2at orice amănunt. "cum, tre#uie ca mai înti să 'ormule2 o impresie generală+ apoi, separat de ea, ceea ce pot a'irma cu siguran$ă. Impresia mea este că, în ansam#lul e&perien$ei mele, nici una dintre aceste presupuneri n!a 'ost corectă în vreo privin$ă+ că metoda se dovedete în propor$ie de 1--b un eec. :e!ai atepta de la critici ca din pură întmplare să nimerească în aceeai măsură în care dau gre. ar impresia mea este că nu 'ac aa ceva. Nu!mi amintesc nici o oca2ie în care cineva să 'i nimerit. Insă, dat 'iind că n!am păstrat o eviden$ă atentă, simpla mea impresie poate să 'ie ine&actă. Ceea ce consider că pot a'irma cu siguran$ă este că de o#icei greeau.
Gi totui, adesea păreau ! dacă nu tiai adevărul !'oarte convingători. Mul$i recen2en$i au a'irmat că inelul din S"$p%nul inelelor, de :olien, a 'ost sugerat de #om#a atomică. Ce putea 'i mai plau2i#ilQ Iată o carte pu#licată într!o perioadă în care toată lumea era preocupată de această inven$ie sinistră+ iar în centrul căr$ii se a'lă o armă a cărei lepădare ar 'i o ne#unie, dar a cărei utili2are este 'atală. e 'apt, cronologia alcătuirii căr$ii arată că această teorie este imposi#ilă. C?iar săptămna trecută, un recen2ent sus$inea că un #asm al prietenului meu Eoger Lancel@n Areen a 'ost in'luen$at de nite #asme scrise de mine. Nimic n!ar putea 'i mai plau2i#il. "m scris despre un $inut imaginar, în care se găsea un leu #ine'ăcător+ Areen, despre un $inut în care se găsea un tigru #ine'ăcător. espre Areen i mine se poate dovedi că ne citim reciproc scrierile+ că suntem strns asocia$i în diverse 'eluri. ove2ile în 'avoarea unei a'ilieri sunt de departe mai puternice dect multe pe care le considerăm concludente cu privire la autori stini din via$ă. Gi totui, nu este adevărat. Cunosc gene2a :igrului i pe cea a Leului, iar ele nu depind una de cealaltă.1 1. Lewis a corectat această eroare în scrisoarea 0
Cu siguran$ă, ast'el de lucruri ar tre#ui să ne 'acă să stăm un moment în cumpănă. Eeconstituirea istoriei unui te&t, cnd te&tul este vec?i, sună 'oarte convingător. ar, în ultimă instan$ă, criticul navig?ea2ă #a2ndu!se pe intui$ie+ re2ultatul nu poate 'i veri'icat prin apel la 'apte. ;entru a decide ct de demnă de încredere este metoda, ce ai mai putea cere dect să $i se arate un e&emplu unde aceeai metodă este 'olosită i în care avem acces la 'apte pentru a o veri'icaQ 3i #ine, asta am 'ăcut eu. escoperim însă că, atunci cnd putem 'ace această veri'icare, re2ultatele sunt 'ie întotdeauna, 'ie aproape întotdeauna greite. ;utem conc?ide că 0re2ultatele certe ale cercetării moderne4 cu privire la modul în care a 'ost scrisă o carte vec?e sunt 0certe4 doar întruct cei care tiau cum stau de 'apt lucrurile sunt mor$i i nu pot să dea în vileag neadevărul. în domeniul meu de cercetare, eseurile ample care reconstituie istoria poemelor Pe"re Plu+arulA de vedere cronologic. In imagina$ia dlui Areen, :igrul era un locuitor vec?i, iar $inutul său, un săla 'amiliar, cu mult înainte ca eu să trec la scris. Situa$ia ascunde o morală pentru noi to$i, în calitate de critici. Mă între# ct de multă Kue/lenforschun+ din studiile noastre privind literatura mai vec?e pare solidă doar întruct cei care cunosc realitatea sunt mor$i i nu o pot contra2ice.4 R Piers Plo#man, poem oniric narativ de 'actură alegorică, scris de Billiam Langland 5secolul al Ol!lea. în 19-8 cercetătorul american >.M. Manl@ a'irma că poemul are cinci autori. Controversa care a urmat a dus la apari$ia unui volum de studii intitulat The Piers Plo#man !on"roversy 5191-. In 'inal, conclu2ia la care s!a aKuns a 'ost că poemul are un singur autor 5n. tr..
sau !r$iasa %nelorA nu sunt pro#a#il altceva dect pure ilu2ii.44 ar oare nu mă aventure2 comparnd orice ins plin de i'ose, care scrie o recen2ie într!un săptămnal modern, cu aceti mari cercetători care i!au dedicat toată via$a studiului detaliat al Noului :estamentQ acă primii dau întotdeauna gre înseamnă că nici ceilal$i nu sunt mai de ispravăQ 3&istă două răspunsuri la această între#are. Mai înti, dei respect erudi$ia marilor cercetători din domeniul criticii #i#lice, nu sunt convins că i Kudecata lor tre#uie respectată în aceeai măsură. în al doilea rnd, nu uita$i cu ce avantaK copleitor pornesc la drum simplii recen2en$i. 3i reconstituie istoria unei căr$i scrise de cineva a cărui lim#ă maternă este i a lor+ un contemporan, educat asemenea lor, care trăiete în apro&imativ acelai climat mental i spiritual. "u totul în 'avoarea lor. Superioritatea Kudecă$ii i a ?ărniciei pe care o putem atri#ui criticilor din domeniul #i#lic tre#uie să 'ie aproape su! praomenească, dacă este să contracare2e 'aptul că ei se con'runtă în toate privin$ele cu o#iceiuri, lim#ă, caracteristici rasiale, caracteristici de clasă, un conte&t religios, o#iceiuri de compo2i$ie i concep$ii elementare de aa
No t ă :
R The Faerie Kueene, poem alegoric de 3dmund Spenser 5cea 1))(1)99, care elogia2ă domnia reginei 3lisa#eta I 5n. tr.. RR ;entru o tratare mai amplă cu privire la recen2ii, ve2i eseul
lui Lewis 0espre critică4 din Despre lumea aceas"a &i despre al"e lumi, trad. rom. de
natură, înct nici o cercetare nu!l va aKuta pe un om din pre2ent să le cunoască la 'el de intim i de instinctiv pe ct le cunoate recen2entul pe ale mele. Gi apoi, să nu uităm că din acelai motiv criticii #i#lici, indi'erent care ar 'i reconstituirile pe care le plăsmuiesc, nu pot 'i niciodată contra2ii în mod cert. S'. Marcu a murit. Iar cnd se vor întlni cu S'. ;etru vor avea c?estiuni mai stringente de discutat. esigur, pute$i spune că ast'el de recen2en$i sunt nero2i în măsura în care îi propun să g?icească modul în care s!a scris o carte pe care n!au scris!o ei. îi înc?ipuie că ai scris o poveste aa cum ar încerca ei să scrie o poveste+ 'aptul de a 'i încercat ast'el e&plică de ce n!au dat niciodată la iveală vreo poveste. ar oare criticii #i#lici stau mai #ine la acest capitolQ r.
:re#uie să accepta$i 'aptul că respectivul laic nu se ateaptă ca pre2enta coală de gndire teologică să dure2e venic. Se gndete ! poate c?iar îi dorete ! că i această modă va trece. "m învă$at din alte domenii de studiu ct de trecătoare pot 'i 0re2ultatele certe ale cercetării moderne4, ct de iute se demodea2ă cercetarea. :ratamentul sigur de care are parte Noul :estament nu se mai aplică acum te&telor pro'ane. Cndva, au e&istat cercetători engle2i gata să trane2e :enric al 4l-lea între vreo ase autori, atri#uind 'iecăruia por$iunea cuvenită. "cum nu se mai procedea2ă ast'el. ;e vremea cnd eram elev, era luat în rs cel care ar 'i presupus e&isten$a unui omer real+ de2integratorii păreau să 'i trium'at de'initiv. ar omer dă semne de revenire 'uriă. C?iar i concep$ia grecilor antici cum că stră#unii lor erau micenienii i că acetia vor#eau greacă i!a găsit spriKin în c?ip surprin2ător. ;utem, 'ără a ne acoperi de ocară, să credem într!un "rt?ur istoric. ;retutindeni, cu e&cep$ia teologiei, se mani'estă o recrudescen$ă a scepticismului cu privire la scepticismul însui. Nu putem să nu murmurăm mul"a renascen"ur =uaejam cecidereA e altminteri, un om de vrsta mea nu poate uita ct de #rusc i de complet a că2ut 'ilo2o'ia idealistă a tinere$ii sale. Mc:aggart, Areen,
No t ă :
40Multe cuvinte că2ute!or renate4 ! ora$iu, 8r"a poe"ic$, 6-, trad. rom. de Ionel Marinescu, în 'pera omnia, edi$ie critică, studiu introductiv, note i indici de Mi?ai Nic?ita, voi. II, 3ditura =nivers,
.M.3. Mc:aggart 518!19(), :.. Areen 5187!188(,
întrona$i de!a pururi+ au că2ut la 'el de su#it precum
Cele două nu au însă
împreună o pro#a#ilitate de 9-b, căci a doua se #a2ea2ă numai pe presupunerea celei dinti. Nu avem de!a 'ace cu " plus <, ci cu un comple& "<. Iar matematicienii îmi spun că "< are o pro#a#ilitate de doar 81b. Nu mă pricep su'icient de #ine la aritmetică pentru a duce calculul la #un s'rit, însă o#serva$i că, dacă se continuă ast'el, într!o reconstituire comple&ă, clădind o ipote2ă pe altă ipote2ă, se o#$ine în 'inal un comple& în care, dei 'iecare ipote2ă luată separat are, într!un anumit sens, o mare pro#a#ilitate, pro#a#ilitatea întregului este aproape nulă. :otui, nu e ca2ul să 2ugrăvi$i un ta#lou prea sum#ru. Nu suntem 'undamentaliti. Considerăm că di'erite elemente din acest gen de teologie au di'erite grade de certitudine. Cu ct se apropie mai mult de simpla critică de te&t, de tip clasic, pe modelul lui Lac?mann4, cu att mai mult suntem dispui să credem în ea. Gi, desigur, acceptăm că pasaKele care sunt aproape identice su# raport ver#al nu pot 'i independente. ar, pe măsură ce alunecăm de la acest aspect către reconstituiri mai su#tile i mai am#i$ioase, credin$a noastră în metodă se clatină+ iar credin$a noastră în cretinism se întărete pe măsură. Aenul de a'irma$ie care ne strnete cel mai pro'und scepticism este a'irma$ia că ceva din 3vang?elie nu poate 'i 'apt istoric 'iindcă dovedete o teologie sau o ecle2io!logie prea evoluate pentru o dată aa de timpurie. % ast'el de a'irma$ie presupune că tim, mai înti, că a e&istat o
No t ă :
R arl onrad Driedric? Bil?elm Lac?mann 51697!18)1, 'i! lolog german, pionier al criticii de te&t a Noului :estament 5n. tr.. evolu$ie în această privin$ă i, în al doilea rnd, ct de re pede s! a produs ea. ;resupune i că evolu$ia s!a caracteri2at printr!o omogenitate i o continuitate e&traordinare/ implicit, tăgăduiete că cineva ar 'i putut să anticipe2e strălucit pe altcineva. "cest ra$ionament pare să implice cunoaterea, cu privire la o sumedenie de oameni stini de mult din via$ă ! căci cretinii timpurii erau, în de'initiv, oameni , a unor lucruri pe care cred că pu$ini dintre noi le!ar 'i putut relata în mod corect, dacă ar 'i trăit printre ei+ tot mersul înainte i înapoi al discu$iei, al predicării i al e&perien$ei religioase individuale. Nu m!a putea pronun$a att de sigur cu privire la cercul în care am trăit eu însumi. N!a putea descrie nici măcar istoria gndirii mele la 'el de sigur pe ct descriu aceti oameni istoria gndirii
pare un e&erci$iu pro'ita#il pentru oricine. încuraKea2ă agnosticismul cuvenit. e #ună seamă, agnosticismul este, într!un anumit sens, ceea ce predic. Nu vreau să reduc elementul sceptic din min$ile voastre. oar sugere2 că nu tre#uie să!l re2erva$i e&clusiv pentru Noul :estament i pentru Cre2uri, încerca$i să vă îndoi$i de altceva. =n ast'el de scepticism, socot, ar putea porni de la #un început cu gndirea care su#întinde întreaga demitologie a timpurilor noastre. Ideea a 'ost e&primată cu mult înainte, de :@rrell. ;e măsură ce omul progresea2ă, se revoltă împotriva 0e&presiilor anterioare, inadecvate, ale ideii religioase... Luate literal, i nu sim#olic, ele nu!i împlinesc nevoile. Gi ctă vreme pretinde să! i repre2inte în mod distinct menirea i satis'acerea acelei nevoi, este sortit să se îndoiască, 'iindcă repre2entările sale vor 'i în mod necesar e&trase din lumea e&perien$ei sale pre2ente4 1. într!un anume sens, desigur, :@rrell nu 'ormula nimic nou. :eologia "po'atică a lui ;seudo!ionisie spusese deKa asta, 'ără însă a trage conclu2ii de genul celor ale lui :@rrell. ;ro#a#il 'iindcă vec?ea tradi$ie găsea concep$iile noastre inadecvate în raport cu umne2eu, pe cnd :@rrell le găsete inadecvate în raport cu 0ideea religioasă4. Nu preci2ea2ă a cui idee. ar mă tem că se re'eră la ideea omului. Noi, în calitate de oameni, tim ce gndim/ i considerăm că învă$ăturile despre înviere, înăl$are i " oua enire sunt inadecvate gndirii noas!
No t ă :
1. Aeorge :@rrell, 0:?e "pocal@ptic ision o' C?rist4, în !hris"iani"y a" "he !ross-*oads, London, 19-9, p. 1().
tre. ar dacă am presupune că aceste lucruri ar 'i e&presii ale gndirii lui umne2euQ "r putea 'i totui adevărat că, 0luate literal, i nu sim#olic4, ele sunt inadecvate. e aici se trage îndeo#te conclu2ia că ele tre#uie luate sim#olic, nu literal+ anume, complet sim#olic. :oate detaliile ar 'i în egală măsură sim#olice i analogice. ar cu siguran$ă e&istă aici un punct sla#. "rgumentul se pre2intă după cum urmea2ă. :oate detaliile derivă din e&perien$a noastră pre2entă+ însă realitatea transcende e&perien$a noastră+ prin urmare, toate detaliile sunt în întregime i în egală măsură sim#olice. ar să presupunem că un cine ar încerca să!i 'orme2e o concep$ie despre via$a omenească. :oate detaliile din această repre2entare ar 'i derivate din e&perien$a canină. ;rin urmare, tot ce i!ar putea imagina cinele ar 'i 5în cel mai #un ca2 adevărat cu privire la via$a omenească doar analogic. Conclu2ia este 'alsă. acă patrupedul canin ar vi2uali2a cercetările noastre tiin$i'ice în termenii vnării de o#olani, imaginea ar 'i analogică+ dar dacă i!ar imagina că mncatul poate 'i descris ca ac$iune omenească doar într!un sens analogic, ar grei. e 'apt, dacă un cine ar putea, per impossibile, să 'ie imersat timpre o 2i în via$a de om, n!ar 'i deloc mai surprins de di'eren$e neimaginate dect de similarită$i ne#ănuite. =n cine reveren$ios ar 'i ocat. =n cine modernist, suspicios 'a$ă de întreaga e&perien$ă, ar cere să 'ie dus la veterinar. ar cinele nu poate pătrunde în via$a omenească. în consecin$ă, dei poate 'i sigur că ideile lui cele mai
reuite despre via$a omenească sunt pline de analogii i de sim#oluri, n!ar putea niciodată să indice către un anume detaliu, pentru a spune 0"cesta este complet sim#olic4. Nu po$i ti că în repre2entarea unui lucru totul este sim#olic dect dacă ai acces independent la lucrui respectiv i îl po$i compara cu repre2entarea. r. :@rrell ne poate spune că relatarea despre înăl$are este inadecvată în rela$ie cu ideea sa religioasă, pentru că îi cunoate ideea i o poate compara cu relatarea. ar ce se întmplă dacă între#area este cu privire la o realitate transcen! dentă, o#iectivă, la care avem acces doar prin relatarea respectivăQ 0Nu tim, vai, nu tim\44 ar, în acest ca2, tre#uie să ne luăm ignoran$a în serios. esigur, dacă 0luată literal, i nu sim#olic4 înseamnă 0luată din perspectiva 'i2icii4, atunci această relatare nici măcar nu este una religioasă. Eidicarea de la pămnt !căci asta înseamnă înăl$area din punct de vedere 'i2ic !n!ar 'i în sine un eveniment de însemnătate spirituală. ;rin urmare, ve$i replica, realitatea spirituală nu poate avea dect o legătură analogică cu relatarea despre înăl$are. Căci unirea lui umne2eu cu umne2eu i cea a %mului cu umne2eu!%mul nu pot avea nimic de!a 'ace cu spa$iul. Cine v!a 2is astaQ Ce vre$i să spune$i de 'apt este că nu vedem cum ar putea avea ceva de!a 'ace cu spa$iul. C?estiunea e cu totul altceva. Cnd voi cunoate
No t ă :
R ers dintr!un imn apar$inndu!i lui o?n Mason Neale 51818!18 su# titlul erusalem "he 5olden 5n. tr..
aa cum i eu sunt cunoscut4, voi putea spune care elemente ale relatării sunt pur sim#olice i care 5în ca2ul în care e&istă nu sunt+ voi vedea cum realitatea transcendentă 'ie e&clude i respinge spa$ialitatea, 'ie o asimilea2ă i o îm#ogă$ete cu semni'ica$ie într!un mod inimagina#il. N!ar 'i mai #ine să ateptăm pnă atunciQ "cestea sunt reac$iile unui laic care #e?ăie la :eologia Modernă. Se cuvine să le au2i$i. ;ro#a#il nu le ve$i au2i din nou 'oarte des. 3noriaii nu vă vor vor#i prea des în mod sincer. %dinioară, laicul era dornic să tăinuiască 'aptul de a crede mult mai pu$in dect vicarul+ acum tinde să ascundă 'aptul de a crede mai mult dect acesta. Eolul de misionar între preo$ii propriei #iserici este unul stnKenitor+ dar mă încearcă sentimentul ori#il că, dacă o ast'el de lucrare misionară nu este întreprinsă ct de curnd, istoria viitoare a
