Bolile psihosomatice
Definitie • Bolile psihosomatice sunt acele afecţiuni medicale a căror apariţie şi/sau evoluţie este determinată, în mod semnificativ, de factori psihologici. • în principiu, orice afecţiune afecţiune este influenţată influenţată într-o oarecare măsură de factorii psihologici; • eistă un număr de afecţiuni descrise în medicina psihosomatică clasică, pentru care legătura cu factorii psihosomatici este determinantă.
!storic • "laton a formulat relatia dintre #oala si psihic în $harmides% &'indecarea &'indecarea multor #oli este necunoscută doctorilor (reciei, deoarece ei negli)ea*ă întregul, care tre#uie, de asemenea, studiat, pentru că partea nu se poate simţi #ine dacă întregul nu se simte #ine+. #ine+.
!storic • $.(. ung afirma că ,,funcţionări defectuoase ale sufletului pot duce la importante tulburări ale corpului, după cum, în mod reciproc, o afecţiune fizică poate antrena o suferinţă a sufletului“ . • &corpul şi sufletul nu sunt principii distincte, ci ele constituie mai curând o singură şi aceeaşi viaţă“ şi, din acest motiv, rareori se întmplă ca o #oală fi*ică să nu ai#ă o complicaţie morală, precum şi, în mod invers, o suferinţă fi*ică să nu fie determinată de cau*e psihice.
Definitie • tul#urare somatica a carei natura poate fi elucidata numai daca fenomenele psihologice sunt cercetate pe deasupra fenomenelor somatice . . 0allida12.
formula psihosomatica • un set de 3 reguli esentiale care confirma etiologia psihosomatica intr-o afectiune data% 4. emotia ca factor precipitant procesul somatic apare dupa o trauma afectiva sau revine cand se repeta trauma emotionala2 5. tipul de personalitate un tip special de personalitate pare a fi asociat cu fiecare din afectiunile psihosomatice2 6. proportia distribuirii pe sexe o marcata disproportie in incidenta dintre see apare in multe din afectiunile considerata ca psihosomatice2
formula psihosomatica • 7. asociatia cu alte afectiuni psihosomatice diferite afectiuni psihosomatice pot coincide simultan la acelasi individ, dar fenomenul cel mai comun e alternanta dintre diferitele sindroame psihosomatice2 8. anamneza familiala la o mare parte din ca*uri se constata afectiuni din seria psihosomatica la rude si la parinti2 3. manifestari fizice evolutia #olii tinde sa fie fa*ica, cu perioade de recrudescenta si de remisiune2
• nu exista boli psihosomatice ci bolnavi psihosomatici. • 9u se poate admite ca intotdeauna hipertensiunea arteriala, ulcerul duodenal, dis:ine*ia #iliara sunt #oli psihosomatice.
Reactiile psihosomatice • apar in situatiile deose#it de stresante ameteala ce urmea*a unui pericol, scaderea apetitului in urma unei pierderi2. le dispar o data cu disparitia ecoului psihologic a situatiei care le-a declansat.
• au fost identificate în timp o serie de #oli la care factorul psihogen este prevalent fie în de#utul #olii, fie în menţinerea ei, #oli denumite psihosomatice. • termenul de psihosomatic , referindu-se la unitatea psyche – soma, acoperă un registru larg şi heterogen de afecţiuni% tul#urările somatoforme, factorii psihologici ce afectea*ă o condiţie medicală generală sau afecţiunile psihosomatice.
ulburările psihosomatice • au caractere diferite şi pot fi clasificate în următoarele grupuri% !" #imptome de conversiune = constau întrun răspuns somatic secundar şi de*voltarea unui conflict nevrotic e% parali*ia isterică, pareste*ia, or#irea, surditatea psihogenă, vomismentele, sen*aţii de durere2;
ulburările psihosomatice $" #indroamele funcţionale = implică tul#urări funcţionale ale anumitor organe şi sisteme, constituie sechele la o anumită funcţie organic afectată;
ulburările psihosomatice %" ulburări psihosomatice = se #a*ea*ă pe eistenţa unei reacţii fi*ice, conflictuală sau de stres, însoţită de le*iuni de ţesut demonstrate morfologic şi de punerea în evidenţă a unor modificări organice. >fectarea unui organ este legată de o predispo*iţie. e% astmul #ronşic, colita ulcerativă, artrita reumatoidă, ulcerul duodenal, anoreia, hipertensiunea esentiala, neurodermatita2.
>fecţiunile gastrointestinale • moţiile )oacă un rol semnificativ în apariţia afecţiunilor gastrointestinale şi nutriţionale şi au o natură cu totul specifică. >cestea sunt centrate în )urul aspiraţiei după siguranţă şi protecţie. "entru a le o#ţine, cei mai mulţi pacienţi adoptă o cale regresivă, urmnd un comple comportamental infantil.
>fecţiunile gastrointestinale • ?ulţi copii nu sunt capa#ili să facă faţă cerinţelor la care sunt supuşi şi apelea*ă în condiţii de stres la mecanisme de apărare regresive. • @ondul eperienţelor emoţionale în afecţiunile gastrointestinale este mai mult mascat dect eplicitat% numai simptomele fi*ice rămn vi*i#ile. • Dacă simptomul sau organul vi*at este în cele din urmă vindecat prin mi)loace medicale sau chirurgicale, atunci simptomele psihice ca anietatea, depresia sau viciul, devin de o#icei manifeste.
>fecţiunile gastrointestinale • unii factori emoţionali sunt generatorii simptomelor gastrointestinale la copil% • - dificultate în apucarea o#iectelor stomatită, afecţiuni ale gingiilor2, • - dificultate în a înghiţi ceva tul#urări de deglutiţie2, • - stări de de*gust sau repulsie anoreie, greaţă, vomă, malnutriţie2, • - indigestie mintală cronică, dificultate de a stăpni ceva dispepsie, enterocolită, colon irita#il2, • - incapacitatea de a se despărţi de ceva constipaţie cronică2, • - dorinţa de a scăpa de ceva diaree cronică2.
>fecţiunile gastrointestinale • $onflictul psihologic care modifică semnificativ funcţia somatică este semnul distinctiv al tul#urărilor psihosomatice. •
Alceraţia peptică • este consecinţa anumitor situaţii de stres la persoane predispuse să reacţione*e prin tul#urări somatice ale tractului gastrointestinal, pe #a*a structurii personalităţii şi a eperienţei lor de viaţă din trecut.
Alceraţia peptică • @uncţiile gastrice, motricitatea, fluul sanguin şi secreţia acidă sunt strns legate de activitatea proceselor nervoase suprapuse ca şi de starea emoţională dominantă. De eemplu, agresivitatea şi resentimentul accelerea*ă timpii digestiei, în timp ce anietatea şi emoţiile puternice au un efect contrar. • >nietatea, dorinţa ireali*a#ilă de a fugi, gndurile depresive determină hipoclorhidrie şi dismotilitate la nivel gastric. • >nietatea cronică şi stările conflictuale ce produc reacţii ostile şi tendinţe agresive favori*ea*ă hiperaciditatea, iar dacă persistă, produc modificări ale mucoasei, aşa cum se întmplă în gastrite.
Alceraţia peptică • @actorii psihogeni sunt deseori dificil de cuantificat, dar portretul psihologic al unui copil ulceros ar include% • ' personalitate introvertită, • ' an(ietate, • ' perfecţionism • ' relaţii minime familiale şi sociale" • - stresul şcolar important, • ' dispariţia unuia din părinţi într-un interval de 45 luni anterior apariţiei ulcerului.
Constipaţia cronică • este o afecţiune frecventă şi larg răspndită. >pare de o#icei la pacienţii anioşi şi deprimaţi, introvertiţi. • $onstipaţia la copilul mic capătă o componentă psihică indusă de durereala defecaţie. • $opilul amnă momentul şi evoluţia se face către encompresis, astfel înct apare un cerc vicios ce agravea*ă simptomatologia.
$onstipaţia cronică • • • • • • •
corelaţii psihosomatice cu% - reacţia de protest, - încercarea de retenţie, - reţinerea anioasă, - anietatea - apărarea în faţa unor situaţii dificile. $onstipaţia în prima copilărie tre#uie privită ca o reacţie de protest, în particular împotriva instruirii eagerate pentru însuşirea deprinderilor gienice.
Encompresisul • este predominant la seul masculin şi afectea*ă 4 dintre copiii în vrstă de 8 ani. • ste mai frecvent o#servat la cei care provin din • medii socio-economice defavori*ate. • Cu#stratul organic este rareori găsit. • !ndică o tul#urare emoţională serioasă şi este adesea asociată cu constipaţia cronică sau megacolon psihogen. • @recvenţa şi performanţa şcolară pot fi afectate, deoarece copilul devine ţinta dispreţului colegilor. • Cimptomele necesită frecvent intervenţia psihoterapeutică asupra copilului şi familiei.
Diareea emoţională • este una dintre cele mai întlnite tul#urări funcţionale ale intestinului. • ste asociată cu hipermotilitatea colonului şi constă în tul#urări de tran*it intestinal. • $au*ele de fond ale cri*elor sunt de o#icei situaţiile producătoare de nelinişte şi supraîncordare. • "ersonalitatea copilului pare să fie marcată de frica de autoritate şi de un sentiment de dependenţă nea)utorată. • !mpresia de a fi supus unor cerinţe ecesive, alăturată sentimentului de slă#iciune, sunt compensate de o dorinţă eagerată de preţuire şi de succes.
Sindromul colonului iritabil • peste )umătate din pacienţii cu această afecţiune se adresea*ă medicului din cau*a simptomatologiei digestive cu un caracter comple, caracteri*ată prin dureri difu*e, colicative, alternanţă între constipaţie şi diaree, meteorism. • oate simptomele pot fi agravate de situaţii emoţionale şi de stres. • Diagnosticul po*itiv este în general unul de ecludere. • "rofilul personalităţii acestor pacienţi este neomogen, deşi pare să inducă o tendinţă către transformarea o#sesiv-compulsivă a trăirilor emoţionale cnd eistă o structură de su#strat depresivă. > fost remarcat nivelul ridicat de anietate la aceşti pacienţi.
erapie • $opilul tre#uie să primească suport emoţional şi să fie a)utat să îşi înţeleagă sentimentele faţă de situaţia de #oală traversată. • erapeutul tre#uie să reali*e*e o relaţie de încredere, să de*volte o atitudine empatică, onestă şi deschisă în relaţiile cu copiii.
<#iective terapeutice • reducerea anietăţii, depresiei şi, în general, a afectelor • negative; • facilitarea conştienti*ării şi a eprimării propriilor afecte, • îm#ogăţirea vieţii imaginative, • diferenţierea sen*aţiilor de sentimente; • ameliorarea funcţionării personale şi autonomiei, în ciuda #olii • somatice; • ameliorarea relaţionării în familie, grup social, grup profesional = diminuarea afectelor negative acumulate; • ameliorarea imaginii de sine, inclusiv a imaginii corporale; • modificarea comportamentelor nefavora#ile sănătăţii; • restructurarea cogniţiilor eronate generatoare ale acestor comportamente.
erapii • tehnici de biofeedbac) şi cele de rela(are în creşterea stării de #ine corporale şi în diminuarea anietăţii. • ste necesar să se acţione*e ,,de la ca* la ca*+ în ceea ce priveşte metodele psiho terapeutice utili*ate, lundu-se în considerare tipul de personalitate a #olnavului, factorii psihotraumati*anţi şi circumstanţele în care s-a de*voltat afecţiunea respectivă.
erapii • >ctivitatea psihoterapeutică tre#uie să fie #ine condusă, după un program riguros respectat. • Eedinţele nu tre#uie să fie o#ositoare, ci să ai#ă caracterul de stimulent pentru #olnav. • 9u sunt vi*ate ,,simptomele somatice+, ci factorii conflictuali, frustrările şi compleele ideoafective.
• !ntervenţia psihoterapeutică tre#uie du#lată, cel puţin în etapa de de#ut, de cea medicamentoasă propusă de medicul specialist. < intervenţie medicală eficientă poate duce la reducerea simptomelor disfuncţionale pentru ca, apoi, psihoterapia să permită diminuarea sau eliminarea cau*elor psihogene şi consolidarea stării de sănătate.
