/
ARTA A RTA P O E T - l C A INESCU In romine ne~ ~le d e IONEL MAR INESCU
Pr ef ula
d e
SAVI N BRATU
••Artele poe ••Arte oeti tice ce" " fac parte integranta din traditia literara franceza. Chiar dupa ce f aimoasa "ceart "cearta a intr!l intr!l vec echi hi ~i mo moderni" incepus epuse e sa numer e evi vid d ent mai multi sustinatori ai celor din urma,, in veac urma acu ul iluminismului uminismului,, a b ba atele Batteu tteux x tntr tru unca in intr tr -o edit itie ie (1 (17 771) cele patm po re pt br evia eviar r poeeti ticci consider ate d e el d r al credi~io~ilor artei. Era ra,, desigur , in primul rind , Poe luii oet t ica ica lu Ari risstotel. Apoi AI's poe hora ra p pan ana a, EpiGt ola cafr e Pis iso oni. Urm rma a oeti ticca ho oettul latin di u R ena~te a~ter r e, Poe oeti tica ca in tr ei cinturi a lui Vida, poe isco d Alba t i l i C i t iatle cint ci nt i l iatle in
Totu~i, traditia ince pe sa se clatine, lasind loc innoir ilor . Secolul al XVIII-lea este cel al "discur surilor " r eformatoar e al "ref lectiilor " ~i "opiniilor " asupr a diver selor teme liter ar e. S piritul critic intemeiat pe id eea de progres, ca ~i par erea per sonaJa, argumentata in numele r atiunii, ci~tiga teren', anuntind mar e a revolutie de la sfiq itul veacului. lata titluri sugestive pr in ele insele: Di zertatie cr ' i tica asupra Iliad e· j (Abatele Ter rasson), Re f 1ectii critice asupra poeziei * i picturii (Abatele Du bos), Re flec#i asupr a p.oeticei ~i Asupr a poe ziei in g eneral (Fontenelle), (D'Alembert). Nemaivorbind de ma Ref 1ectii asupr a poeziei rile pers'onalitati ale secolului, ca Voltaire ~i Dider ot, cu Discur smile, Ese' mile ~i ObservatUle lor ... Boileau,
cu Arta poetica
a sa ~i a secolului
cununase trad itia pe car e succesor ii 8upunlnd-o examenului critic.
imediati
al XVII-lea,
0
in-
luau in d iscutie,
Traditia ince puse d e mult ~i s e ref erea la ideia reglementar ii artei ~i a imitilrii ca podoper elor verificate prin curger ea veacurilor . Ince puse inca in e poca elenistica a culturii grece~ti, cind vechile ca podoper e nu mai erau urmate d e altele ~i-~i facuse loc, 0 data cu decad enta, imitatia. Roman'ii au continuat, in :f Qnd , aceasta tr adipe chiar d aca, dupa c um va s pune mai tirziu Joachim du Bellay, nu-i imitau pur ~i simplu pe anticii eleni ei ,,~i-i converteau in singe ~i 1n hrana". Esential este ca sute ~i sute d e' ani literatii d e inalLa cultura vor consid er a ca geniul antichita pi . poate fi ci~tigat prin insu~ir ea regulelor artistice d edu~.e din analiza marilor ca podopere; di aceste r eguli vor fi tr e ptat d esprinse d e sur sa lor ~i sf intite in sine; ca istorieitatca nu va fi cunoscuta decit tir ziu ~i urma~ii se vor stradui ind elung sa pastreze intocmai toate f ormele poetice cr eate odata, inclusiv toate genurile si speciile antice, net d elimitate intr e ele prin legi obligatorii ~i exclusive. Pentr u id ealurile
liter atur a R ena~ter ii,
fr anceza ca
0
"Artele
poetice"
a par
r a portate
intoar cere
s pr e
antf chitate
la
~i s pre
reglementar e ist'Jricii, dupa poezia rind re,gulele ea ~i pe autor ii lor .
Dar , deocamc1ata,
sintem
in
medievalii
secolul
- spontanii,
al XVII-lea,
al
iguo-
carui
ince put:. pentl'll literatura, e marcat prin cele br ele cuvinte ale lui Boileau: "Entin Malher be vint ... 1 " Malherbe critic, versificator ~i gramatic cu conceptia sa d es pre. poezie ~i cu critica sa f ormala, contribuia la procesul de pur if icare a limbii, d e def initivar e a ei, d e or do nare a t ehnieii poetice, d e cre~ter e a exigentei in ace!ista privinta. Dar , in acela~i timp, contribuia in mod hotaritor la tr i umful id eii d e me~tesug asu pra celei de' ar Ui in p oezia secolului al XVII-lea. Regula stiipinea, dogmatica, aroganta, tna bu~itoar e, exclusiva. Stii pinea pina in detalii si nu vedea decit detaltile. Richelieu, mater i a cenu~ie a r egalitapi, isi exer eita dictatura ~i asu pra Par nasului, prin inter mediul regulelor si al regulatorilor. Chapelain - poet mediocl'll daca nu chiar rizibil Si in ar ice caz ador mitor domnea su b tutela autoritatii statale, socotind u-se si socotit ofieial dr e pt rege neincoronat al poeziei veacului. (In statele de pensionar e r ed actat de el insu~i, Chapelain i~i spunea "cel mai mar e poet fr ancez care a existat vr eod ata si cu cea mai Ir ainica judecatii"). Acad emia, inf iintata atunci, e ra ver iga d e legiitura si c omanda a l ui Richelieu pentru lumea literelor ~i-si expunea "sentimentele asu pra Cidului.. .•• ~i, totu~i, acest ince put d e secol nu era atit de liniar , de omogen si de senin a~ezat sub sta pinirea r egulelor ... Poezia, adeviirata poezie, aceea car e continuii pe R utebeuf ~i pe Marot, pe Villon si pe du Bellay, lirica pr ofund o meneasca, indur er atii si ustur iitoar e,
elegiacii, satirica s au
chematoar e,
nu
recunostea
dictatura lui Malherbe... A~a-numi\ii libertini ~i pr in liber tinai se Intef egea atunci nu d esfriu moral ci erezie, ateism, nonconf ormism violenta.
er a u activi
~i marturiseau
0
o pozitie nu
0
data
Insu~i gustul autoritatilor er a contr ad ictoriu ~i la bil. Adevar ul e ca, In liter atur a ca ~i In toate d omeniile supr astructur ii, s~ ciocneau tend inte ideologice profund e. 0 liter atura a tiner ei bur ghezii se r id ica Impotriva unei liter atur i a ar istocr atiei. Se Infrunta "liter atur a saloanelor " cu "liter atur a str azilor ". Domnea Inca 0 confuzie ce avea sa se rezolve a bia In a dOlla illmatate a secolului, intr-un mod car e va coalizil,' 0 vr eme, puter ea r egala cu pr oaspata intelectualitate bur gheza, Irn potriva aristocr atiei decadente. Im potriva no bilimii Intotd eauna centrif uge, regalitatea despotica va c onstr ui 0 Franta a ordinei centr alizate, car e se v a pretinde fund amentata f il~zof ic pe conce ptiile burgheziei ascend ente d es pr e rationalitatea universuilli. Liter atii epocii vor slllji aceasta constr uctie ~i vor cr ea c1asicismul. Boileau, ti pic intelectual bur ghez al Par isuilli acelei vremi _ ~i tr e buie sa Intelegem tot ce inser nna aceasta In mersul Inainte aJ societatii, atunci _. va fi un ru pr ezentant de f ru nte al acestei actiuni.
Era al IS-lea copit al unui gr ef ier . S-a l1ascut 1111636. Peste UDan raminea or fal1 d e mama. A cr escllt, de-aici Incolo, lipsit de mingiieri
~i de rasfat,
cam ur suz -
se spune
-
~i
timid. Nimeni n-avea d e unde banui ca orfanul acesta va mu~ca r au, cu yorba, pe cei mai muTti dintr e cei ce er au atunci scr iitor ii r asfa ati ai timpului. Bietul gr efier cumsecade o bi~nuia sa afir~e d es pr e cel ce va f i, d in Intreaga familie, Boileau
pur ~i simplu :
"Cit d espre asta, e un baiat bun care niciodaUi nu va spun vorba r ea d es pre cineva ..."
0
La vir sta studiilor super ioare f u d estinat teologiei; (lar ne placind u-i perspectiva, se r elr ase d e la asemenea studii ~i obtinu Ingaduinta sa urmeze dr e ptul, d evenind avocat, asemeni multor aJti membr ii ai f amiliei, contem por ani ~i pr ecur sor i. Dar d nd la 21 de ani Ii muri tatal, r enunta ~i la carier a avocateasca. Boileau se ved ea rentier , prin mo~tel1ir e, ~i se consacra unei pasiuni secr ete ~i pr ea putin r enta bile: poezia. Boileau intra 111lumea literelor In anii In car e liter atur a ar istocr a iei era, Inca atotputernica. Tr ebuia sa patr unzi in saloane ~i, pentru a patrund e, marilor per sonalitati.
sa ai pr otectia
patr oanelor acestora
f
~i a
Totu~i, cea jalta liter atur a, cea a strii zilO1' , Incepuse sa-~l Im puna cuvintul. Cind Boileau implinea 20 de ani apar eau Provi / lcialele lui Pascal. Tinarul intelectual burghez, Inzestr at cu "bunulsimt" ~i inclinat sa jud ece lucrurile, sa Ie aprecieze ~i sa. Ie critice, gasea aici semnul unei noi orientari cu putinta. A par ea posi bilitatea unei liter aturi care, sf arimind pr e judecatile societatii inalte, d es face valur ile ~i lur nineaza adincurile, oper ind cu ir onie, clispr et ~i lucid itate 0 purificar e' a organismului social. In acela~i tim p, liter atura aristocratiei se compr omitea def initiv in fata tinarului inteleetual bur ghez, car e nu era inca snub ~i nu putea sa impar ta~easca d in .sno bism 0 admiratie decisa d e confr untarea cu Regulele dar pe car e de f apt n-o simtea ~i n-o putea conf irma prin ju'd ecata. In anul Pmvincialelor, Chapelain, ilustrul, seotea f aimoasa sa Ptlcelle, poem epie eonstr uit, d U' pa propria sa expr esie, "conf o rm prece ptelor ". Se manifesta astf el culmea gind ir ii clogmatice ~i artificioase a vremii, care consta in convinger ea ca sim pla a plicare a Regulelor e suf icienta ~i necesara pentr u a crea 0 o pera de arlii. Chapelain Insu~i seria 111 prefata aceslui poem: "Miirtur isesc eii nu am ded t prea putine calitati de poet eroic... N-am adus, in exectltarea subiectului meu, d e dt eunoa~terea suficientii a ceea ee este necesar... A fost mai mult 0 incercar e ... pentru a vedea ... d acii nu mi-ar servi
sa ar at amicilor mei, pr in propriul meu exemplu, ca far a sa a m pr e a mare inaltare spir itual a, pot sa pun teoria in pr actica in chip fer icit" ... Pentru cr edincio~ii Regulelor exper ienta nu putea sa apara decit izbutita ~i, in doi ani, a parura patr u editii ale poemului pe care orice ca p normal I-ar fi gasit insu portabil de greoi ~i de plicticos. Evident, nu e posibil ca ln~i~i saJonar z ii sa nu f i cascat la lectura re petata a poemului, dar numai " pe sub mlna" ~i cu jena f ata de sine, 0 asemenea r eactie insemnind d oar o lacuna in r ece ptarea f rumosului per fe ct r ealizat pr in res: pectar ea lntocmai a Regulelor . Lumea buna admir a La Pucelle ~i nu gusta Provincialele. Abia d upa mai bine de zece ani poemul va f i vazut in reala sa valoare si-I va compromite d efinitiv \le autor ul ei. "\oar tinar ul burghez car e deocamdata nu ~tia S a se amageasca ~i car e "de la 15 a ni ur a cartea proasta" - tinarul car e la 20 de ani descoperea Provincialele ca pe 0 carte ce r aspund ea profund cautar i lor sale, nu putea in acela~i timp sa se in~ele asu pra poemului lui Chapelain. Dimpotriva. E~ecul evident bunuluisimt va constitui 0 r evelape. Tlnarul Boileau va d e buta cu satir a incepind atacul impotriva literaturii saloanelor. Albert Thi baud et formuleaza r ninunat acest lucru: "Prirnele Satir e ale lui Boileau vor fi Provinciale in versuri, Pl' Ovinciale trans portate asupra pro blemelor liter aturii". Cele dintii satire, scrise de-a lungul citorva ani, sint editate pentm prima data in 1666, intr-un voluma~ d e 71 pagini in 120, cu titlul: S a tires du Siem D*** (la Paris, in libr ar ia lui Billaine). o pr efata scu~ta d eschidea acest voluma~ semianonim, scrisa dupa obiceiul vr ernii d e autor ca din par tea editorului: "Li brarul calr e cititor". Er au vizate nurneroase personalitati ale vremii, ind eose bi poeti, insa autorul i~i d eclina or ice pr etentie d & legislator , rugindu -i pe cei atacati sa ia in consid eratie "ca sentimentul unui singur om nu este lege". Sintem, a~ad ar , d e parte de mentalitatea aca.:lemicienilor gen Cha pelain, d e parte, de asei jle-
nea, d e titlul onor if ic pe care gener atiile urmatoare i-I vor acorda in cur ind lui Boileau lnsu~i: "legislator al Pamasului". Satirele lui Boileau fusesera facute cunoscute lnainte d e editarea lor : autor ul lor Ie citise prietenilor ~i cunoscutilor, iar cop'ii manuscrise cir culau d estul de intens. Aparuse chiar ~i 0 editie apocr if a , se pare la Lyon, dir Jia Boileau Ii constata pater nitatea in pr ef ata voluma~ului sau. Semianonimatul era inutil, ca ~i ind icarea celor atacati, numai pr in initiale sau pr in aluzii. Toata lumea vizata ~tia d espr e cine ~i despre ce este yor ba. Cha pelain e lovit fr ontal, im preuna cu " pedantii". Sint atin~i .,~rote~tii". E ir onizata ~i com promisa fara putinta d e replica serioasa id eea epo peilor er ok e d e imitatie~ Desigur, ca in orice ofensiva, d iscemamlntul nu e intotdea una valabil; de pe acum, talentatul Saint-Amant, pe care Arta poetica iI va eticheta pina ~i d e "ne bun", e ned re ptatit. Dar , in esenta, of e nsjva e invior aloare, iz bind in pr e jud ecatile saloanelor , in falsele valori lansate ~i privite d rept incontestabile, in sno bismul gaunos. Nimerii nu consid er a, In schimb, incontestabila jud ecata lui Boileau ~i contr aof ensivele, cu Furia surprizei, a bund a. In Discur sul asu pr a satir ei (1668) Boileau nu se a par ii pe sine ci a par ii dre ptul satirizar ii. "Stiam - scr ia el ref er indu-se, pr ecum str amo~ul sau Horatiu, la «genus ·initabile vatum» ca neamul poe\ilor, ~i mai ales al poeplor pro~ti, e un neam minios, care se a prind e u~or ; ~i ~tiam ca aceste spirite lacome d e lauda nu vor digera d e fel lesne 0 ir onie, or icit d e dulce ar putea ea sa fie." "Far a a ad uce pr e judicii Statului, nici con~tiintei tale - spune Boileau sarcastic
-
po\i gasi pr oaste
ver surile
proaste
~i te
plictise~ti pe d re pt cuvint la lectur a unei carti stupid e." Citindu-i pe Virgiliu, pe Cattulus ~i pe Martial, Boileau se intr ea ba ace~tia ar f i trebuit securitatea
daca
sa f ie alungati din Parnas " pentru a sta bili
pro~tilor ~i a ridicolilor ..."
Apologia se tr ansf or ma
intr -un pamflet neitatea :
puternic
Si plin d e ver va privind
Critica exercitaUi d e Boileau, initial 0 criticii d e o pozitie, d evine clesigllr, inevita bil, cr iticii oficiala, asa cum liter atura gr uplllui sau d evine liter atur a clasicii , a preciatii d e Curte. Boileau si. Hacine a jung poeti of iciali ai regelui, istoriografii sai salariati. Far ii indoiala aceasta noua situatie inflllenteaza opera poetica Si cr itid l a lui Boileau si ex plica in cea mai mar e masur ii d e CA poetlll satir ic Si pamfletarul se tr ansforma in "Legislatorul
contempor a-
"Va tr e bui oar e sii a plaud am orice neobr iizar e pe care un caraghios 0 va fi azvirlit pe hlr tie? $i, in vr eme ce in unele tari poe\ii prosti erau cond amna\.i sii-si stear gii cu !im ba pr o priile scrieri, la noi ciirtile VOl' deveni de-aci inainte un azil inviolabil, in care toate pr ostiile isi VOl' gasi dr e pt d e inceta\enire, pe carf ' uimeni sa nu indr iizneascii a-I atinge f iid! sa fie consid er at prof anator ?" Numai 0 cunoaster e unilater ala si bazatii pe prejudecata a putut omite adeviirul incontesta bil cii 'Boileau e prin excelentii un s pirit critic ascutit, car e iSi ia dr eptul sii iilfier eze liter atur a ce nu-Si meritii numele Si sii d enunte lacunele si d eficientele, dar toate acestea - cel putin ini\ial - nu in numele unei legislatH rigide Si nu de pe pozitia unui jud eciitor oficial. E un pamfletar in primul rind, si nu un comandant al literelor . Un militant Si nu un executor autorizat al d ictaturii asupra artei. E avangarda o per ativa a unui gr up d e scriitori car e au d e spus altceva d ec:it per sonaliUitile !iter ar e la mod a si satir a lui d o borind o liter atur ii, slujeste alteia. Grupul lui Boileau inseamnii: R acine, Molier e si La Fontaine... Toti sint tineri intelectuali burghezi. Liter atur a lor va ieSi invingatoar e asu pr a celeilalte. Nu numai d ~ator ita genialitiitii ei, ci Si pentru cii r iispund e unei necesitiiti istorice, pentru ca r egalitatea, in d or inta ei de a consolid a r egimul absolutist, stie s-o f oloseascii, pr ote jind-o. Literatur a acestora, !iteratura clasicismului fr ancez, inloeuieste criteriile ar bit~'ar ~,a~e sn?bilor ~in saloane eu er iteriul " bunului-simf\ "Bunulslmt msuSl tr e bUle fund amentat teor etie, pentm a se justific;l altf el d ecit criteriile ar istocr ate. Puterea regalii iSi d i i asentimentul dir ect acestlli nou criterill d e apr ecier e, car e poate fi unul si supr em , d eci poate servi centr aliziir ii. S prijinindu-I, r egele ar e un mijloc in plus pentr u a-Si impune vointa asu pra societiitii .nesupuse a scriitor ilor .
Par nasullli": .. $i, totusi, Boileau nu s-a consid er at asd el, pe c:it se - par e, nici in a pogeul activitatii sale, c:ind d evenise autorul Art ei poetice a
I
secolului Si a clasicismului. :f 1 .n 1701 a paru prima editie a Oper elor sale/ pe a car ei co pertii Boileau isi punea numele, d e mult consacr at: Oper e diver se ale Era, d e altfel, ultima Si cea mai domnului Boileau-Des pr eau x. com pletii editie apar uta in tim pul vietii sale. In pr ef ata se ridica din nou im potriva sno bilor eruc1iti,~af irmin.cl ex plicit di valoar ea unei o pe~'e d e ar tii n u poate fi verificata decit prin r ece ptar ea ei lar ga, si nu prin confruntar e a pedtlnta cu regllli pr esta bilite: ,,0 lucrar e este in zad ar a pr obata d e un mic numar d e cunoscatori : daca nu e inzestr ata cu un anumit agr ,ement si cu 0 anumita sare buna sa multumeasca gustul general al oame'nilor ,f ea nu va tr ece dr e pt 0 lucrar e buna si va tr e bui, in cele din urmii, ca si cunoscator ii sa mar tur iseasca ei insi$i, ca s-au inselat c1indu-i a pr o barea". $i "legislator ul" incheia r ecunoscind , d e fapt, ca nici 0 lege nu poate ex plica si d etennina valoarea unica a oper ei d e arbi, care intotd eauna cuprinde intr-insa un farmec inefabil: ~,Daca m-ar intr eba cineva in ce constii acest agrement. Si aceasta sar e, as r as punde ca e un nu ~ti1l ce ( ,,1I n je ne sois quai" ) pe car e mult mai cur ind ' il poti simti d ecit ex prima", "Legislator ul" nu d re d ea niciod ata ca .r egulele pot cr ea 0 oped - aSa cum crezuse Chapelain - Si nu punea niciodata r espectarea r egulelor mai pr esus d e geniul artistic, ci invers. Se pot cita !UuIte versuri, in acest sens, ale Artei poet ice.
De altfeI, Arta poet ic(/. a parea in 1674, intr-o ed itie car e purta . titIul: Oper e d iver se ale d omnului D*** impr eUlU / ' cu Tratatul d espr e mirac' lllos sau subUm in discur s , trad ' lls d in' gr ece~t e dupii Longinus·t O d ata cu Ar l' a poetica apar ea cea mai mod ernaJin
spiritul veacului nostru -Ilucrar ea estetic.o.'ia antichitatii,/ pe car e cer cetator ii d e m.ai d emult 0 atribuiser a lui Longinus, dar al carui autor nu e id entificat nici azi cu certitudine.
f I
!Scrier ea lui Boileau era 0 poetica, ladica, precum cerea traditia 0 1carte d e r eguli, l~i mult pr e a putin 0 carte personala.( In Ar t a poet icii sint doi Boileau: unul este cel din Satire (sau din Epist ole, sau din Lutr in , in f ond ~i ele satir e), 0 parte din poetic a sa fiind 0 noua e pistola ustur atoare; al noilea este, totu~i, autorul unui poem d id actic ~i, indiscuta bil, purtatorul c;le cuvint al conce ptiei oficiale d es pr e arta ~i liter atur a,l cazut el insu~i victin1a pr e judecatii legislative. Arta poet ica a lui Boileau este fund amentar ea teoretica a " bunului-simt" in literatura. Regulele nu sint inlaturate, ci im pilcate cu s piritul noilor liter ati, scoase din arbitr ar iul pred ecesor ilor ~i justificate prin jud ecata. Important: regulele nu se mai r efer a in mod pr c pond erent la forma, ca pentru Malherbe ~i urma~ii sai, ci la .insa~i natura oper ei de arta ~i la conditia existentei ei. I Arta poet ica , asemeni cIasiclsmului insu~i, e inegala. Ea cuprind e legi generale, adevaruri etem valabiIe, intrucit imprima r .ondipa s pecifica a artei, functia ei gnoseologica speciala.1Alaturi d e acestea insii, ea cuprind e r ealmel)te Reg-uU , codif -icate dupa 0 anumita tr aditie ~i inevita bil dogmatice d e vr e me ce sint stabilite aprioric, urmind ca oper a d e arta sa fie confruntatii cu ele ~i sancponatil, cel putin par tial, in raport cu ele. Apoi ~rta poetica poarta, d esigur , pecetea gindirii vr emii sale d espr e om ~i lume ~i a limitelor ~tif uFfice ex plica bile in ep9~a.
I
iPentru Boileau - penh'u cIasicism arta era imitatie, c~ nsul consacr at al anticului mimesis, valabil pentru Platon ca ~l e .. t ' pentru Aristotel. Discupa in contr adictoriu putea pnvl n~. acea~ a fllnctie a artei, ci obiectul imitapei, r elativismlll cunoa~teru. o~ente prin ea, conditiile specifice ale acestei cunoa~ter~. Cla~l~l~mu~ francez nu agr ea ideologia platoniciana ~i era, pnn d efJmtl.e ~l prin traditie, d acii nu intotd eauna prin studiu dir ect. anst~0 :ople telician. Pentru Platon, imitatia artisticii nu era deClt.. mijlocitii ~i palid ii a unui original eter~. ~n. mod. ~eml!loclt nu er a decit 0 copie a lumii concr ete, ea msa~l consld erata doar 0 um br a minora' jl lumii tr anscend ente, a lumii id eilor , sin~ura existenta in absolut. Boileau ~i colegii sai nu contem plau ~: nu., se simteau atr a~i sa contemple zad arnid r ealitatea absoluta de dincolo d e puter ea simturilor noastr e., ,., . Bunul-simt, car e inseamna ~i jud ecata nor mala a or .lC~rUl~m a~ezat, r ezistent la f antasmagoria s peculatiilor. ~netaflzICe, 111de parta d e la sine agnosticismul.(Boileau - c1aslc.lsmul -: mer~e cu Ar istotel in definir ea r azei d e cunoa~ter e o btmute pnn actlvitatea imitativa a artei. In linii sumar e, [F.ceasta inseamna ca o biectul irnitatiei nu e -;'ealitatea concr et-istor idi. ,imedia.ta :au tr ecuta' e insasi r ealitatca esent ialiJ, eterna ~i egala cu sme 111sa~i, ca~e se d ;scoper a pr in eliminar ea d in o biectul .artei a tot ce e accid ental. local, tempor al, ind ivid ual. Pentr u Anstotel, "cel ce inf ati~eaza f a pte aievea intimplate" este istoricul ; .acesta yr~zinta "r nai d egra ba particularul". Bostul artei e;te sa d ~Z~~Ul~ univer salul adica realitatea per manent posibiIa, veroslmlla ~I necesa1'(J: '"Datoria poetului nu e sa povesteasca lu.crur i in~ir .n plate cu ad evar at, ci lucrur i putind sa se intirn ple 111 mar gmlle verosimiIului ~i ale necesar ului". Poetica lui Ar istotel ins~~na deci afirmar ea valor ii gnoseologice a a rtei - d ar el condltlOn.a aceasta valoar e d e scoaterea ar tei din timp ~i s patiu. Ge~erahtatea nu er a vazuta ca r elevindu-se artistic in ~i pr in par tIcular , fmbr acata in cor pul concr et ~i unic al acestuia. Arta n-ar avea
ca o biect d ed t ti pur ile eter ne, nu individ ualitatHe. Persona jul e d oar r ece ptaculul sau semnul conventional al unui car acter universal. "A inf ati~a univer salul inseamna a pune in seama unui per sonaj inzestr at cu 0 anumita fir e, vorbe ~i fa pte cerute d e aceasta dupa )egile ver osimilului ~i ale necesar ullli: lucru calr e car e ~i nazuie~te poezia, in ciud a numelor ind ividuale ad augate" ... In esenta Arta poetica a lui Boileau trans pune concePtia aristotelica in· termenii e pocii. Poezia inseamna cunoa~ter e prin imitatie. Ea imita natura. Ea trebuie sa imite natur a: Que la nat ur e
d o ne soit vot r e
et ud e
unique ...
I
~cest imperativ nu e 0 r egula. E inSa~i d efinir ea conditiei d c existenta a artei. ~oileau fund amenteaza acum teor etic satira sa : cei ataca\i d e el se ind epartasera d e realitate, 0 ignor asera, 0 inlocuiser a cu 0 viziune Iivresca, falsa, artif iciala. Or, nu exista fl" umos artistic in af ara realului, a adevarlllui ... Rien n'est beau que I e mai:
I e vrai seul est aimable ...
0
~ali~atea insa~i nu poateJi "inf ru musetata", ea nu este nici mlta, nici f ru moasa in sine: Ur umosul artistic rezulta d i n rd lectar ea, din imitarea a~a cum este ea:
e ~ ,J
Il n' e st point
de ser pent
QU ' i , par l'ar t imite,
(i.
ni de monst re
ne puisse
plair e
adieu x
aux yeux ...
S
Dar, imita natura inseamna a il11itarealitatea concr et-sensi bila, esentiala ~i neesentiala, in i postazele inf inite ce se inf ati~~aza ochiului, in var ietatea nelil11itata a as pectelor ~i intimplanor. Inseamna r eflectar ea particularului, pentru ca simtur ile omului nu pot lua contact direct cu gener alul. Inseamua, de Aria
poeticc1, Ill, 359. a I X-a~ 43. poeticii. Hr. 1.2.
Sc ri s oare a
Aria
asemenea, inevitabil, ref lectarea lumii pr in subiectul r eflectorul~ a~adar acela~i obiect ar pr ezenta inf inite co pii in principiu conlradictorii or icit d e mull. Care din aceste co pii ar r e pr ezenta imaginea ad evarata a lumii? Azi, impasul e d e mult d e pa~it ~i, cer cetind f enomenele in interde pend enta ~i mi~car ea lor dialectica, r as pund em firesc ('ll arta r ef lecta gener alul numai ~i tocmai prin particular ~i ca opera artistid i nu poate fi niciod ata 0 co pie, 0 imitatie exacta ~i neutrii, a naturii, ci 0 imagine a lumii obiective r iisf linte in subiectiviblI'ea artistului. . Pentru Boileau solutia a par ea in sensul conditionarii activitatii imitative d e 0 alta activitate, car e sa clelimiteze ceea ce este natmal d e ceea ce este ir n potr iv(f , natur i-i, in natura insa~i. Era un alt mod d e a cere imitarea univer sului. Pe fondul anticei poetice ar istotelice, r eluata in schema ei esentiali'i d e celelalte veacur i, se exercita mar ea influenta a r ationalismului cartesian. Cu Descartes, Ratiunea i~i proclamase car acterul universal, vala bil ~i necesar deasu pra contingentelor istorice. Pentr u Boileau imitatia ur ma sa fie contr olata de ceea ce el nume~te raison. Desigur , aceasta inca nu este propr iu-zis R atiunea carteziana, constructiva, cr eatoare, ci mai mult bt mul-simt , jud ecata cr itica restrictiva, cenzor iala, (Sinonimele a pr oximative Ie Qf erii Boileau insu~i: o pul artistic tr e buie sa fie ~i jud icieux , judicios - III, 53; r atiunea cer e r es pectarea unei stride bien seance orind uiala dupa cum se cuvine etc ... - III, 122-123). Totu~i, imperativul :
impJica incr ed er ea filozofului in suprematia r ationala a univer sului. Raison,pent ru Boileau, e un bun-sil11t su pr em, f acultatea f ir easca ~i univer sal a a oamenilor , in toate til11 purile ~i in orice
loc, care ar lua ca bazii ' .. ,a " a~r eC1er !l f enomenelor etern $i ired uctib'l" a, 111 reaIitate. 1 m natur
ceea ce este
pen~~n::l~~:ti~T~llitati~ nat,ur ii pe r aison , Boileau cere selecpe, d 't" , gul dlVefSlficat ~i contr ad ictoriu 1 ~ numa! natur a rezona bilii non l" " sa f ie ogIinlegl. Este Iimpede ca' " na a , conf or ma pro priiIor ei , , pfJn aceasta r ealitat 'd umver saIitatea ~i eternit t " ea, conSl er atii in " a ea el, er a consid e ra t" , 'I" intr -o mcr emenir e a bsol t" a Imp lClt stat ic , u a car e pr esupune leg" b'l 1 BUua 1 e, 0 a~ezar e omeneascii social 'I I . f , a ~l PSl 10 ogr ca I . necunoscuta iar med ' 1 f lxa, stoncitatea est&' , lU un actor conJ'un t I" d V " tr bUie ciiutata r eal't t . c ur a m aratul caruia 1 a ea .esentlala. Principia I, oluul pen tru poellca ' 1 ' B 'I r eal, d eterminat istorice~te . , ,'I Ul or eau nu este individul tr iisiiluri generale p ~Ir socla, punct d e intr etaier e a unor e care e posed ii int ' r -a pr o portle unicii. ci omul nor mal _ biologic' il I.' ~l ps 10 ogrc Dacii f lloscutele categorii temp' I' ne-am re eri la cueramenta e ale lui Pa I ' omll I acesta nll poate f d " v ov, am s pune ca , .r ecrt un om tar e 'i eeh ' Z 'b t b·Itr l' l in 11 m, a pe masura excita'ier' M l cu inhi~. e aneo leu r e prezenta, pr in excelent'V ,aceasta o ptica, at I . Coleri' l (d <1, anor malul eu ogla batrinului Hy p pocr ate) I' lI pa ter mino~u ~ervll tar i dar d e zeehUibr at cu pr edominar ea proce; ar fi ollllll marilor conf I" t u u: e~clt~tr v asu pra celui inhibitor , lC e, mvlOgator cind 'b t ' ' volOta, sa-~l r ealizeze echiIi br 1 "," lZ U e~te, pnn " u, t ac pl"Ior excl't atlel. F legmat ic' " . ..' lOvms clOd ced e aza a r Zl ~l sangmnr t echiI'b tOO 1 ra !l cu 0 mai mica sau mai mare mo bilitat. e a ploceselor ner l 6xtr emele unei garue no voase, ar r e pr ezenta v
•
v
v
Y
v
v
t~ lU
•
"
'o o
v ,
v
la rezolvarea celeilalte dileme puse de imitatia natur ii, Arta fiind 0 "copie", su biectivitalea lr e buie sa fie inliituratii, iniibu~itii, ca ~i individ ualizar ea eroului, lucruri aeeid entale , nu necesare. Clasicismul cultiva d eci utopia o biectivitatii a bsolute, a despersonaliziirii r ef lectorului artistic, acesta tr e buind sa fie inslW intr uchipar e a supr emei r aison. Impar paIitatea c1asica este corolar ul acestor co~ce ptii. E de la sine inteles ca, in r eaIitate, eli berar ea d in contingentele istorice ~i sociale n-a putut fi r eaIizata d e nici 0 liter atur a, a~a cum ina bu~ir ea individuaIitatii n-a putut fi, dupii Rena~ter e, d edt iIuzoriu infa ptuita in c1asicism. Cel mai mar e c1asic fr ancez, Racine, est e in acela~i tim p scriitorul care pre merge, prin f orta per sonalitiitii sale poetice, romantismului r azvratit impotriva impasibilitatii ~i proclamind victor ia eului. La Fontaine este un puternic lir ie, $i se poate s pune ell La Bruyere, r e prezentantul' viziunii car acter ologice asupra omenir ii, nu ved e, dincolo d e tipur ile eterne, pe cele ale societatii sale, deter minate istorice~te ~i social? De f a pt, in vr eme ce pr oclama univer salul ~i lltem poralul, clasicismul lui Boileau r as pund ea in mod concret unei necesitati istor ice ~i unor inter ese precise d. clasa, Sub semnul "timpului o pr it in loc", societatea f ranceza a epocH putea f j socotita ex pr esie a per fe ctiunii, a normalitatii d epline , a rationalit c1t ii ur niver sului: in primul r ind , nor mala, r ationala era d eclar ata ier arhia sociala, in frunte cu monar hia d e d re pt d ivin,
r ma e,,,
Liricii, pr in d ef initie oameni· 'b' , colcri 0<", ell senSl Ihtate s poritii sint " CJ ~l poet1Ca lui Boileau nu-i a" ~ A " rezer vii Iirismului cintul II I g~eaza, ria IUl Boileau, pe vr emur i, de d u BelI '. c~ . ~1"gel~Ul'llor secund ar e", numite ' , ay eplcenes. marunti~uri de b Atltud r nea - care la B 'I acame ... " .or e~u ex plica ueintelegerea unui Theo phiIe d V' e lau sau a unUl Samt-Amant se . raporteazii insii ~i v
v
Ceea ce este permanent lui
r ezid a
in
conceptia
valabil in Ar t a poet ica f und amentala
d espr e
a eIasicismu-
arta
ca
f or ma
Cind ind ividualitatea
va fi
,
de cunoa~ter e a r ealitatii
o biective,
fost eliber aHi de plin, d nd istor icismul va f i d evenit contestabila
a gind ir ii
umane,
dnd
maler ialismul
0 cucer ir e
dialectic
in-
~i
un mod el ve~nic, R ealitatea il1sa · pll,'ve
I I
" ,
\ ~
B 01'Ieau, m poetica sa prei A v punind dogma ca pe 0 :egulva .Ill~~/ra~itia de ja incetatenita, ima JUSI Icata de bun-simt de raison: A
o bscuritate. Pe scurt, poezia trebuie sa f ie bine conce puta r ational pentru a fi limped e :
Qu'en un lieu qu' un / ' our, un · ' seul f ait aee [. T zenne itt squ' it l a fi n le J ' , o m p t t l(3atre r empT i.
]ustificar ea unei dog me nu U~ur eaz'v A v h r omantismul sfavA Ad d AI ,I Insa c ingile ei ,. ' nmm ogmele clasicis I' . ' )Ia llIhv ~i pre judecata I' mu ill, va spul ber a defi, "ce or trel unitati". APOI, Arta poeticii inchide intr -ins v tate din ex perienf~ yea '1 d a nenumarate statuti rezul I'" CUT!or e crea'ie t" v itorului 0 dat'V ~ ar Istrca. Ea cere scri, a cu respectar ea adevarul' , A ar tistica, cultivarea for . I ' . UI, 81 0 malta constiinta mel. n Spr ntul lor t f totdeauna meritori' N' ' aces e s atur i sint inI. umal u rmarea lor ad 1't " dioasa. Nici 0 teorie a literaturii n' ". I eram e prime j pentr u Iiecare caz in p t h' u . poate d Icta formule valabile ar e, CIaI' cmd aceste f I I mare, sint va!a bile pt.' . ormu e, uate in en ru arta hterar a in a bl I . Iiteratur i i univer sale c . . '. nsam u el. Istor ia , a ~I once Jstone a art I ' evolutiei fenomenului d . '. e 01, este 0 istorie a , ar ~I 0 Istone a un " se pot analiza par ale! oi or ea zu/ 't Ulllce, care f III Ia portunle lor r' d y i niciodata red use unele I I I eCI proce ar nu pot ~au ignor a t lllieitat e a a t~ e sau la intr egul nediferentiat. 1 arta a f v . a oper el (e parte, Aici este 0 alta s d ' Iecar el cr eatii in urSa a ogmatismul' I I' altul a incer cat sau aI' A v' Ul, a e ~I Ja oricine mcer ca sa aduc v ' lI ' ' cr eatiei artistice la u n n 't a II mltatea virtuala a , A umi or comun, $1 mca ceva Nu d ' 'v , v ,exista III Icatie esteti '" ". d ' v sa nu fie nociva cind 1 v ca, onclt e Justa, care , e uata III sme iz I tV d conditiei artistice Bo'! I' e complexitatea 0a a eau cere c aritate de I' v . , • 1 r ea prolixitatii clar . , . . p ma poeZlel; evita _ _ _ _ ._ _ ' , ~I a COnCIZIeI extr eme, care poate cluce la A ,
•
v
A
I Arta
po~ticii,
I I r. 15'46.
,
•
C e
que
lon
eonyoit
bien
s enonc~
clair~ment
Et les mot s pour le dir e arrluent aisement ... I
Dar car e asemenea exigente, in pr incipiu oricincl Intemeiate, sint suficiente pr in ele insesi? ' Boileau, cer ind ex pr esie !impede, este in s piritul epocii sale, EI ex prinla gustul id eilor clare ~i distincte pe car e I-a f ormat / cartesianismul. Concizia f ormularilor , proprietatea termenilor, au d evenit tr asatur i absolute ale "s piritului f ra ncez". tnsa, claritatea, in sine, poate imbraca, 0 gindire saraca, tot a~a cum poate im br iica una bogata. E Usor sa exprimi cu limpezime locuri comune, sa repeti cli~ee verbale care tin locul unei adinci cugetali si cautari. Realitatea e com plexa si nuan\ata. Clar itatea e buna dad lumineaza aceasta complexitate si preciieaza, evid cntiaza nuantele. Daca e 0 lumina care simplif ica, linearizeaza, conto pe~te, .nu e de nici un folos. Boileau izoleaza insa imperativul claritatii sau il pune deasupr a altora ~i, pe baza. aceasta Ii r espinge pe Marot si pe R onsard, pentr u a d a ca model de urmat pe Malherbe, pentru pur itatea sa 5i Dentr u .,claritatea intorslitur ilor sale f ericite" ... Or, Malherbe este un excelent ver sificator , dar un poet sarac, El stie sa pastr eze perfectia r inlelor fara sa sacrif ice pentru aceasta limpezirea f ra zei si-si ur mareste gindul cu pr ecizie Hira sa sacr ifice nici rinlele, nici r itmul, nici alte muIte reguli tehnice d e mare minu\ie. Insa, clar ita tea nu iz buteste, singur li, sa faca d in expr esia unui maestr u al versif icatiei 0 expresie poetica. Boileau n-a inteles ca trebuie sa c aute specificitatea acestei ex presii. Pentru el limbajul poetic nu dif erea d e cel al prozei, in esenta, nici chiar de cel a.ll i" seursului asupra metodei. Cu liris-
p
I t lri a
poe t /cG , l. 153'15~
D
. .' lesf ace intr e aga compO" 'd I" in care orice ImixtlUlle. jC onnula I ea a, d ' t mul ostracizat sau sufocat, cu un limba j. car e, In esenta tr ebui f • e r oS .., a"e sa fie, ca or icar e 'altul, doar 0 expr esie clar a a unor id ei pr ecise Zitie . De aceea se mvatalte p vor b e nu~ poate comunica intelesul ~ Nici 0 r eluar e cu poezia a tr ecut pragul secolului al XVIII-lea d estul d e sarac ii pentru a putea fi contestata de r ationali~tii Luminilor. CondHi acestei propozit : ei o ptima - vor spune ace~tia - este sa poata avea, in ciud a stavilelor tehnicii versif icatoar e, per fe etia unei pr oze per fe cte, pentru a-~i justifica existenta! Art a po eticit releva deci, prin ea msa~I, citeva surse ale d og~ matismului, car e ar putea fi reduse la una singur a, esentiala: ignor ar ea ad evarului ca nici un f apt de viata nu poate fj asimilat unei r e pr ezentari gener ale, atemporale, asociale, anonime ... Nici al acesteia:
Incea l'ca maT ea cu clegewl ... \ Arf a poe ticii, pr ivita nu ca 0 estetidi ~i ca un indrumar, ci ca 0 creatia poetica, nu ignor a, pentru sine, conditia unui limba j special, altul d ecit eel al prozei. Nu ne ref erim la par tea d e satir a a lucr arii, la Boileau poetul Lutrin,.-ului, ci la ceea ce constituie specif icul artistic al ei, la Boileau poetul didactic. 0 poezie pr ece ptistica pr i n ce se poata d ef ini, in r a port cu f onnular ea pr ozaica a, pr ece ptelor! B~lU, ca ~i Horatiu, a avut geniul acestei poezii ~i a gasit mod alitatea poctica potrivita-lEl a cr eat prover be, f ormule id eale pentru ad eval'l1ri d e mar e cir culatie. timbajul pr ozaic are exclusiv 0 valoare d e schimb. EI comunica un anumit continut, terminindu-~i misiunea in momentlll In car e acesta a f ost r ece ptat. Ex pr esia sa ca star e, e inlocu.i.bilii. Exer citiul ~colar al r e pr oducerii cu vor be proprU confirma, prin d istrugerea ex pr esiei d ate, intelegerea continutului pe care I-a tr ansmis. -;., Limba jul poetic nu poate fi r e produs "Cll alte VI11,., tara a f i sacr if icala insa~i valoar ea lui d e comunicar e. ~n vel'S pove stit nu mai comunica inteleslll versului autentic. ·Ver sul e 0
~Sint propozitii
te la intimplar e. lua
Formula
inchise. Verso
Zicala. Pr overb:
Cine sa pa gro ap a aU t da ca d e
sing'll!'
intr - insa . ;
I
• oet ict i asemenea f ormule, pe cat'e \ Boileau a cr eat In Ar ta PIA r eat in limba francez1l.. ." Ie poate ecraa~ c·, nici 0 varIanta nu r ga cele cr eate d p d e pr overbe ~i zicale car e stau m un numar 0
0 '
intelepciunea
po porului. ." . 'b'l 'S-o tahnace~ti in altr i . A t poet w a e ImpOSI I . 1 1 r a • poveste~h I talmacir ii pr.over Je or, n d e dificil ca m cazu lim br l este tot a I . " .. 'ntr ate in memor ia po poa"I " . ," OrIcaror velsun I l. ea in cazul ta maCUll toO ca oi un pr over u. < memorat d e gener a II, r elor . Un vers fr antuzesc ," I' BO'leau e a proa pe in in.. 1 Art a. poet lca a Ul I .· d evine un ga IClsm.
~Sa
tregime un galicism.
o ex per ien ta inter e"Iui Boileau e Intrepr inc1erea tl'ad ucem limba noastra, Heliad e R a santa. 0 incercaslil de mult, pentl'U
dulescu, in anii debutului. Mai apoi, contemporanuI Iui Emi. nescu, A. Naum, care d aduse 0 Arta poetica Ia lassy 1875. Toate conditiile actuale asigur a prezentei traduceri distantarea neta d pred ecesoarele indepartate ~i justif ica experienta, demna d e laud il, a tillmacitorului.
ART A
POETICA
Z adarnic vrea, prin versuri, semetul autor S-ajunga, sus, pe eulmea Parnasului, 1 u~or : Al muzei suflu tainie d in eer dnd n-a simtit, Iar steaua-i din naseare poet nu I-a menit, In strimta lui gindir e ramine pur uri sclav; E surd pentru el Febus 2, iar Pegas 3 eu narav.
0, voi ee vr eti a serie, eu prin~i de-nvapaiere,
. d . tii eri~mei eu stihUliIe sale, Negnn pele~ ~ d IV 't deodata cu-n raznea a, A ~i-nee put sa em e . ., _ IV ' Iehova in fuga-I trmulla a, popor ul 1Ul . " re d pe Moise pr in a . pustIei za , C:Iurmann ?vI' . ~.) ." 1 e ineaea-n mare ' Cu Faraon a earga §I s ',' 'bTm ehiar • _ Orieare-ar fi sUtbieetul,glumet, ~ su I le . 'f __ l v
v
Urmind d e buna voie s pinoasei eariere, Nu ineereati In ver suri zadar nie sa Iucrati, Nu soeotiti d re pt geniu iubir ea sa rimali : Fugili d e-a ei ispita ee v-a ie~it nainte, Va masurati puter ea, preeum ~i-a voastra mint In ~ir itele-alese 'natura pune har ur i, Ea iti~sa imparta Ia t0ti poetii d arur i : In versuri unul foeul iu bir ii ~i-I d estr amf o glu,mil vie, altul, ~i-aseute-n epigrama; Malherbe 1 slave~te f apta cintind eutezator ii, R aean 2 prin Filis 3 cinta padurile, pastor ii, Ad eseori un spirit pr ea imbatat de sine TaIentul ~i puterea nu-~i cintare~te bine, Urmind pe Faret 4 unul odata-n a lui cale Franr ;ois d e Malherbe (1555-1628), poet liric, a exercitat Q inf luenta eonsid er a bila asupr a limbii ~i ver sificatiei, d eschizind ealea marilor clasici. Dar pr i n eombater ea teor iilor Pleiad ei,. a nedreptatit lirismul. Od ele sale cr oice se numar a printre eeltl 1
mai bune lucr ari lir iee ale literaturii franceze, din punet d e ved er e al cor ectitudinii limbii. 2 Honor e d e Bettil, mar chi z d e Racan (1589-167 0), discipolul lui Malherbe, a scr is past or ale, psalmi , od e. A d at limbii poetice fr anceze 0 armonie ~i 0 gr atie naturala, necunoscuta pina atunci. nume Cq r e 5e folosea f oarte mult in pastoralele seco3 Filis, lului al XVII-lea ~i in poeziile erotice. . 4 N icolas Far et (1596-1646), tr aducator ~i mor alist, unul dintre primii membri ai Acad emici franceze car e a contr ibuit la fondarea ei, r ed actindu-i statutele (1634), Pentru el l nu m ele lui
C
,
v
•
v ·
,~
, '-n armonie; - ;" CLf ~ vf i uneti sensul frazel eu nma ....--", (MJ;1. \ 'v P r l u po s a-m pr euna , • a armc se ot eear a ea n . . C~lit E doar 0 sclava rima §i-i dr e pt sa ~e su~~~:' h 30 , a Cind mintea se framinta 0 rima buna- . prd l , ' I Iesne se d e pnn e, Atunci ea s-o gaseasca ea Sub J'ugul ratiunii se plead i mladlo.asfa, f b gata §l rumoasa. $i-n loc sa-i striee,-o ace 0 . 35 lnsa neluaHi-n seama, d evine foarte r:a, C:i'ea s-o pr ind a, sensul al~ar ga dupa e~. ." .' trn-a voastr e hr e ,v I' . Iubiti d eci ratmnea §I pen . l' t' . frurn,osul §i-a ar tel str a neue. Dm ea ua~I §I ' ." l' ase Multi au in ins piratii pomin vIle 10 , t d get 0 sa-l lase: e eu . 4 .0 I C:'bunul simt d e parte 4 .,,1 , d injosir e ea-n ver sul lor pOClt, EI er e ea-I , 'd ee altul a gindit, Din nou sa mal gm easea . d e v
v
v
•
v
v '
v
v
o j .
v
t 0 r e putatle .' f" ," d 'n timpul 1m I-au acu r i ma eu cabar et, poe~ll ) betiv cu totul ne justificata. . I lui Mar c Ant oine 1 t I epic M Oise sa oa a '.. ' ) Aluzic la poemu 94 1661) mem bru al Acad em1el ~~ (15 '. .' I' din vr emea IUI Gerard d e Saint- Amant . f . si mal ongma I unnl d in poetii cei mal ccunZI, Lud ovie al XIII-lea,
4 :5
./~
S~ evi:ati excesuI : Italiei Iasati-i Hlmenca pod b v f I I' oa a a a selor ei gr atii I ;Iuatl bunuI simt dr e pt lege d e~i pina ia eI unecos e drumuI ~i . d I Putin d b -I gr eu e mer s s pre tel· y, U . e se a ate, se ~i ineaca-ndata
n s~n:ur d ~um ur meaza cinstita jUd ~cata:4t eseon poetuI pre a I' d . . Zelos Ii stoar ce m' I p m e-a IUI Id ee; La un palat 2 m' IeZt~ f c a versul sa-~i incheie. '. I-ara 'a atad a Iui fr um v A?~I pnn eI m~ plimba ter asa cu ter asa ~asa, AICI peronuI colo 'd ' , D' ' un Con or cu lustru mcoace -nchis baI I d ' 55 EI numa;v t ' Conu e-un aurit balustru. , a avane rotund e ~i ovale: "Nu smt deeit ghirla d ' Sar d r . n e, smt numai astr agale 3" 75 ouazeel d e f ile sfIr~itul sa I v .' <':iab' . - gasese '? Ia pnntr-o gr ad i na trecind ma I' '. t Ferit' v d mI~ esc G il v I-va e scri bul steril ~i vorbar et' . Sa nu se-nca 'I I ~, •.• , r ee sh u eu Iucr uri far v . , lot ee-i I . a plet· pr ea mu t e pururi ~i fad . d ' Ca " I ~I 0 10S spmtu respinge podoaba d'e pnsos. ' _ _ _ __ 50
V
'f
1 •
Accste abuzu " d e care 11 cuvint car e insea _ la poemul mn~ 2 Aluzie erOIe d S d , e Ctl er y (1601-1667) ' In 500 d e versuri ca sa d e' . scne ~I terminind cu gradina. cettt ,
3
Vel's
aminte~te B 'J _ . a la COIlOJ eau se r efer ~ugetan subtile fara fond r eal. m zece clnt . Al . anc , d e Georaes un car e poetul int b' _ b 1 re umteaza apr oa pe pa atul eroul .• • lll, lllce pmd cu fatada
De cititori iubitJa, blagoslovita-i car te, In li brarii 1 d e muIte succese are par t~. LFer iti-va-n cescrieti d e fr azele vulgare: Un stH or id t d e simplu, no bletea lui i§i are. Dis pretuind bun-simtul, bur leseul joe i§i bate. Ne amagi pr ivir e a pHid nd prin noutate ; In ver sur i se viizur a d o ar poante triviale, Parnasu-mprumutase limba jul d e prin hale;
I AluzietiJla
l'
poemul Alaric; b' Astmgal meaza baza capitelului unei coloane. ,nu _
Cind nu-ti cuno~ti masur a, sa scr ii nu izbute§ti. Fugind d e-un rau, un aItuI mai mare intilne§ti: Un vers pr e a sla b d nd este, voi n prefaceti dur ; Scapind d e yorba lunga, -voi deveni o bscur ; Unu-i mod est, .d ar muza-i saraca uneori; Vrind sa se-na1te, altul i§i pier de capu-n nori. Vrei sa te placa lumea, sa Hi d t m . Cind scr ii, ai gilia, tonul,. vhimbi n~contenit~ Un stH mer eu acela~i §i pururi uniform -Zadarnic str :.aluce§te; toti eititorii-ad or m. Nu pr ea citim poetH nascuti sa plictiseasca, Daca pe-acelea§i tonur i incearea sa gr aiasca. Ferice cel ce ~tie u§or sa tr eaea-nrime Din tonul gr ay la d ulce, d in glum a la as p rime !
C III
rotund car e for-
C laud e
cele br u pr in editar ea XVII-lea,
Bar bin
(1654-1703), librarul
oper elor scriitorilor
i~i avea pravalia
in g angul
regelui,
a juns
d e la sfir~itul secolului palatului
d e justitie.
al
I -
.
85
90
95
1
Dezmatu-n poezie a f ost nemarginit ; In Tabarin I, se ved e Apollo travestit. Ca molima se-ntinse ~i molipsi la noi, Burghezii, cart,!:uarii$i printii mai apoi ; Glumetul cel mai searbad avu sustinatori, • Iar Dassouci 2 $i altii-~i gasira cititori. De la 0 vr eme Curtea, a junsa d ezgustata, Dis pr etuia din versuri chiar gluma nesarata, $i distingind naivul d e plat ~i d e bufon Lasa provincialul s-admir e pe THon 3. Cu stil-q -acesta scrisul sa nu viol intinati, Doar glum:a eleganta a lui Marot 4 urmati, J ean Salornon
zis Tabarin
Lasind burlescu-n seama acelor din Pont Neuf '. Dar nu urm:ati orbe$te exemplullui Brebeuf ~. Chiar $i intr-o Farsala pe tarmuri adunind ,,0 suta d e'movile d e muribunzi gemind 3". Alegeti bine tonul, scriti tema id eala, Sublimi f ara orgoliu, placuti Hira spoiala. Dati lectorului numai ce-i face lui placere. Pur tati cad entei grija unei urechi severe: Ca totd eauna sensul, cuvinteJe taind, S-o preasca emistihul, 0 pauza vestind. Ai grija sa n-aler ge' vocala prea grabita $i-n drum d e-acela$i sunet sa nu fie lovita. ~e Cll 1tYiala cuvintu-armonios. Evita-acele vorbe cu sunet odio~ Gi~direa cea mai-nalta, tur nata-n vers divin, De supar a auzul, nu place pe deplin. In primii ani d e cintec ai mu~elor franceze, Putea d oar f antezia in arta sa troneze, $i rimele la urma, lipsite d e masura, Tineau loc d e podoaba, d e numar $i cezuriL
100
105
(1584-1626), saltimbanc vestit
110
autor d e glume proasle. Culeger ea gener ala a o per elor lui a fo pu blicata in 1632. Versul e
0
aluzie la Vir gil
t r aueslit
d e Pmll S car r on
(161
1660), poet bur lesc, r omancier ~i autor d ra matic, consid er at pr e cursor al lui Molier e. 2
f ozele
Char les
C o y peau
Dassouci (1605-1679) a tr adus
lui Ovid iu in ver sur i bur le~ti.
sau Gigant omuhi f l , pO,em burlesc pllblicat de S~arro in 1644 ~i d edicat car di nallllui Mazar in, in car e descrie lupt gigan~ilor cu zeii. 3
T i!on
4
C lement
al XVII-lea,
(1495-1544), poet f oarte pr e~uit in secolu este continuator ul lui Charles d'Orleans ~i ViIlon M ur ot
Marat a pastr at for me poetice vechi dar a ~i inova son~tul in liter atura fr anceza ~i a cr eat in "Balmi"
~~~
1'15
M etamo
.
a introdu numer oas
primul pod d e piatr ii din Paris, lega cartierul St. Germain cu Luvrul. Mult timp, pe podul acesta, saltimbancii jucau teatr u pentru po por, iar negustor ii am bulanti-, pr ofitind de afluenta pu blicului, i~i d esHiceau mai u~or marfa. 2 Geor ges d e Brebeu f (1617-1661), poet cunoscut prin publicarea unei par od ii burIe~ti dupa Eneid a (1656) ~i traducer ea in ltersuri a F ar salei lui Lucan, poet e pic latin (39-65 e. n.). t
3
Pont N eu f,
Vers din F ar sala (cartea a VII-a).
Villon ~tiut-a pr imul in secole barbar e, Poetilor ~i artei sa d eie ind ru mare 1, Mar ot in urma-i vine, cintind u-ne balade, Cornpune triolete. r imeaza mascar ad e 2. R efr ene or do nate impune la r ond ele, ~i-ar ata pentru rime, in ver suri, noi mod ele. R onsar d 3 car e-l ur meaza, pr in noua sa metod" R astoarna totu-n cale, aduce alta moda, $i mult timp avu parte d e-un fer icit d estin. Dar m\lZa lui franceza, VOl' bind greco-latin, Vazu d u pa aceea cum printr-un joc grotesc, Ped antu-i fast, grand oarea-i, pe rind se prabu~esc. Cu cit d e la-naltime Ronsar d a lunecat, Bertaut 4, Des portes 5 pe-atita mai clar s-au aratat
Dar in sfir~it, in Fr anta, Malher be intiiul vine, Dind ver sului cad enta a~a cum se euvine, La loc d e-i pus cuvintul ne~nvata ce-i puter ea ~i muza 0 supune la pravili cum i-e vrerea. Pr in pana-i d e maestru chiar limba e-ndreptata
Nu supar a ur echea am d e d elieata; Iar strof e gr atioase ince p a se-n~ira ~i vel'S pe vel'S sa-nealce nu 'VOl'mai cuteza. Legiuitor puter nic ~i-ndrumator fid el, Poetilor ~i astazi, Malherbe Ie e mod el. Urmati-i toti, deci, calea, iu. biti-i pur itatea ~i imitati-i bine, in versuri, claritatea. Daca d in versuri sensul intirzie sa vina, a minte obosita nu' poate sa-l r etina $i gata sa se rupa d e vorbele d e~arte, I Boileau se r efed la autori anonimi din Evul Med iu. al 145 car or r omane er au scr ise in ver suri conf uze ~i plate. Nu cata autor 1,lLsa mearga mai d e parte. (d e or igina italiana) er a un poem, Hid for ma 2 M asearad a Id eile la unii-s am d e-ntunecate, s peciala, eom pus pentru persona jele de balet sau bal maseat. Ca par d e-o picla d easa mer eu ingreunate; 3 P' ierre de Ronsard (1524-1585) este cel mai mar e poet franLumina r atiunii nu-i poate lamuri. cez din secolul al XVI-lea. A ser is od e, sonet e , imnur i , ~i un' incepu! de epo pee. Nainte d e a scr ie, invata-teooagindi. Par asind dr umul traditiei nationale, repr ezentahi pr in R a beDe-i limped e id eea sau nu-i d estul de clara, lais, a str ins in juru-i un grup d e poeti eu car e a infiintat PieA~a va fi ~i ver sul ee-n urma-i va s-apara. iad a, r ef o nnind poezia ~i limba literara dupa modelul clasieilor gr eci, latini ~i italieni. 4 I ean-Bert aut (1552-1611), autor d e cinte.::e ~i sonet e , duhovnicul Mariei d e Medicis ~i e piscop d e Seez, 5
Philippe
Des port es (1546-1606), a bate
d e stat, supr anumit
d e
Tiron,
a f ast Ti bul francez, A f ost unchiul consilie
pentru ginga~ia ~i u~ur i nta ver sur ilor sale,
lui R egnier ~i poetul
favorit
al
[ui Henr ie al III-lea. A lasat t re i culeger i d e sonete d e dragost ~ • t . psalmi in ver st/ f l. (imitatii din Ariost), elegH , pastora I e , em eee ~1
160
165
Cind pri.!).ziun lucr u bine, ex prima-l d eslu~it, Cuvintul, sa-lim brace, rasar e negr e~it. R es pectul pentr u lim ba voi pururi sa-l aveti Chiar daca-n mari excese ar fi ca sa cad eti. Zad arnic ii dati f razei un ton melodios, Cind yorba nu-i la locu-i, e versul vicios. ~i mintea nu admite pomposul bar barism,. Nici versul car ,e-nchid e semetul solecism. Cind nu-i sta pin pe limba oricit ar fi de mare Poetu-ntotd eauna e scrib f ar a valoar e. \ t b,UQratiincet chiar d aca imboldul va zor e~te, Sa nu va-ncinte stilul ce-alear ga ne bune~te.1 1 Un stil vioi ce-nceardi sa f aureasca r ime, N-ar ata-atlta s pirit, cit sla ba istetime. Mi-e .mult mai dr ag plriul ce pe nisipul moale I,
Prin pa ji~tea-nflorita in murmur tr ece-agale, ~or entul a prig ce-n cur ~u-i tumultos, 170 Rostogole~te pieh'e pr in vadul gIoduros. .---..; Gr a be~te-te cu-ncetul cura juL sa nu-L pierzi, De zeci d e or i poemul-lIlereu sa-l c~elezl; Da-i lustru, ~l.efuie~te-l,indr ea pta-l d e nu mer ge; _ ~ar eori s~ad augi, dar mai ad esea, ~~er geL N-a junge ca lucrar ii ce d e gre~eli e plina, 175 Din cind in clnd c-un spir it sa-i impr umuti lumina;
180
185
190
195
Ai gnJa orice Iucru Ia locuI lui sa fie ; Sflr~itul ~i-nce putul sa-~i aiba armonie, Di!1 opera d e art~ cu piese potrivite Un singur tot sa faceti prin f orme diferite; Cind scrii nu te abate pr ea mult d e la subiect, De d mgul unor f ad e cuvinte d e efect. Tu teme-t~ d e public ~i criticile sale, Fii tu intiiul critic al ver surilor tale: De sine ignor anta mer eu se minuneaza. _ Fa-ti _ prieteni ce gre~ala sever ti-o cenzureaza, Sa s puna sincer , totul, ce-i bun in scrisul ta~' Necrutatori sa fie cind vad la tine r au. In fata lor. d ezbraca mindria de-autor ,' Dar pe amic disti~ge-l d e celling~ito~ : Ca unul ae te-admir a i~{bate joc d e tine. Decit 0 m:agulir e, un sfat e mult mai bine. Lingu~itoru-ndata ince pe sa se mir e ~i orice ver s aud e, e gata sa-l admir e . PHteut, divin, e totul, 0 yorba nu-l intina, Tr e.salta d e pIacer e, d e dragoste sus pina; Te-ncar ca pr etutind eni cu laud e marete. Nu ar e ad evar ul ie~ir i pr e a 'ind raznete .. Prietenull e as pru, mereu neimpacat,
Aluzie pr obabil 1
cat, orator 1 Acest vers este luat din Paul Pellison pr o zator ~i secr etar al Academiei franceze,
(1624-1698),
poet,
lui Boileau
la Olivier
~i acad emician, ~i mur ele
numit
revizor
Patru
Quintilianu1
111 Ar tei
o bi ce hl1 discu r §ull1i g~ n ,g~p~it!
(1604-1681),
f l~
celebr u
francez,
prieten
avoa1
po eti ( J 8, pare a iIlllugur at
n o H er ilPad!;tI!liGif J ni .
200· Gre§ala ti-o-nHereaza
$i-~f ara d e aceia d~~ tirg §i de la}a~a,.v Mai poti aHa §i altll la Curtea pIln~lala. . Lucrar ea cea mai plata pe la curte~l de SOl,
(;a pe un greu pacat;
Nu-ti iarta stingacia din versurile tale, Le-ndl'eapta
pe acelea ce i se par ban ale ;
El §tel'ge, de-o-ntilne§te, 205
obraznica
emf aza,
Aici nu-i place sensu!' colo nu mel'ge-o fraza. Constructia imi pare putin intunecata Expl'esia-i o. bscura, se cere lumfnata! A§a-ti vorbe§te, sincel', un pl'ieten despl'e toate. Adeseori poetul ne-nduplecat socoate,
210
Ca ver sur ile sale sa-§i apere-i dator, $i cum il cl'itici sare in apararea lor .. Tu zici: "In vel'su-acesta expl'esia-i banala I" ,,0, domnul meu, ce vol'ba! Va eel' ingad uiala..." Raspunde el in grab a ! -
"Cuv~ntu-acesta-i
Eu l-a§ lasa d eoparte."
"Ba
fada I" -
215 "Intorsatura-i
-
e frumos
rece ;
§i trece."
"Dar lumea mi-o admiral"
Poetul nU-§i dezminte nicidnd
maiastra-i lira.
Cind un cuv'int din versu-i pe tine te rane§te, E-o fala pentru dinsul, sa-l §tearga nu voie§te. Dar dnd 220
ince pi sa-l critici te-asculta
Atunci ai peste versu-i despotica
cu placere :
putel'e.·
Ci yorba lui mieroasa v.rind sa te lingu§easca, Nu e .dedt
0
cursa poemul sa-ti citeasca.
Curind te pal'ase§te, de muza-i incinta(, $i alt nerod i§i cata ce poate-fi-n§elat 225
Ad esea
n
:
gase§te. De pl'o§tii au!ori,
E rodnicveacul
nostru ~a §i de-admil'atori.
Atrage partizanii in juru-i ca un rOl; . v $i-acuma ca-ncheier e un ghimpe d e sabra: .. v , Tot pl'ostu-§i aHa unul mai prost care-l ad mlla
\,\tt to
L
? tr ~_ -=--1..-
15
20
Adesea in id ila, poeml la strimtoar e De ciuda, nai ~i fluier arunca la-ntimplar e, ~i-atunci, ne bun cu fala, in verva-i indiscreta, In mi jlocul eglogei el dnta din tr ompeta. Pan 1 s paimintat de zgomot in trestii se ascunde, ~i nimfele, de f rica, se f uri~eaza-n und e. Din contra, altul f ace in gr aiul lui s purcat, Pastor ii sa vor beasca la f el c u cei din sat. Iar versurile-i plate lipsite d e fir esc, Se tlriie adesea ~i jalnic Hncezesc. S-:;r spune ca ~i astazi, eu tri~ca-i popular a,
25
Idile de-altadata R onsard ne d nta iar a, ~i schimba cu-nd razneala, uitlnd auz ~i ton, In Pier rot, Lycidas ~i Filis in Toinon 2. Prin astfel de a buzuri e drumlll dif iciI. Ca sa-l gasiti, urmati-l pe
A
semeni pastoritei ce-n sarbatori senine Pe capul sau nu-~i pune superbele rubin: Nu poarta diamante ~i aur in cununa ' i de pe cimpu-n floare podoabele-~/ aduna: La fel de-atragii~ d ar simpla-n stilul ei ~par a idila din idei. ' -'. n intelesu-i simplu mindria n-~ loc ~i-n versuri nu iube~te al ingi~farii j~c. Dar trebuie blindetea sa mingiie, sa-ncinte Urechea nici 0 yorba umflata s-o-nspaimi~te. 40
Teocr it
3l..
Virgil 4.
fiul lui Mercur ~i al nimfei Calist9, era zeul pastor ilor, tur melor, livezilor ~i dumbr1ivilor . 2 Aluzie la pr ocedeele lui Ronsard din poemul Bergerie, in car e numele personajelor pastorale gn;co-roma~e sint inlocuite pr in nume d e taraui francezi. 3 Teocrit, poet grec (sec. al III-lea i.e.n.), intemeietor ul poeziei bucolice, a trait la curtea r egilor din Alexand ri a. A scris id ile, e pigrame, poema Syrinx ~i poema panegirica Berenice. 4 Vir gil (Publius Virgilius Maro), eel mai mar e poet e pic al romanilor (70-19 l.e.n.), autorul Bucolicelor, Georgicelor ~i Eneid ei, a carui opera a avut 0 mar e influenta asupra poetilor medievali, pina la Dante. 1 Pan,
"11 ~
II I
PHicutele lor scrier i d e muze ins pir a.te, 30 Nu Ie Hisati d in m,ina d ecit cloar cer cetate. Maiestr ele lor versur i ad eseori te-nvata Cum: £ad injosire poti artei sa-i d ai viata ; Sa cinti pe Flora 1, cimpul, Pomona 2 §i livad a ; Sa-nd emni pastorii-n f luier sa-§i domoleasca sfada ; 35 Placerile iubirii ne-arata cum prefac Pe Narcis 3 intr-o f loar e, pe Daf l1e4 in copac; $i cum, pr in ce mijloace, egloga citeod aUi Paduri §i cimpuri d emne d e-un consul Ie arata. A§a e a idilei puter e §i-ncintar e. 40 Pe-un ton mai naH, d ar totu§i: lipsit de cutezare, Duioasa elegie inve§mintata-n d oliu,Gemind , §i-a§ter nepar ul pe~te mormint, lintoliu. Tristetea, bucuria amantilor, descr ie, ()/ S-ameninte iubita,' s-o d omoleasca §tie, G V ' Oar sa ex rime-aceste ca pricii, fericit
.~~ ~ . Flor a , zeit~ florilor , a inf loririi naturii ~i a tiner etii, a dir ei ,flYV sarbatorir e (F lor alia) avea loc bsfir ~itul lui a prilie. 2 Pomona, r - " zeita f ructelor ~i a paratoarea semanaturilor. Intregtil ver s e 0 aluzie la M etamorf ozele cintate de Ovidiu. 3 Narcis, pastor de 0 frumusete r apf toar e, a murit inecat in
fintina in timp ce-~i contempla chipul. Zeii I-au tr ansformat !n floar e a ce-i poarta numele, a car ei culoar e gal bena simbolizeaza gelozia. 4 Da f ne , fiica lui Ladon, zeul f luviilor in Ar cad ia ~i a zinei Ghea (pamintul). Ne putind sa sca pe d e d ragostea lui Apollo, fiind di se jur ase sa r amina f ecioar a, a fost pr eschimbata de maica-sa in d af in.
45
50
55
60
Poetu! e nevoie sa fie-ndr agostit. ' Ul'asc pe autorii a caror ste~rpa muza Voiesc sa ma-ncalzeasca in loc d e jar, cu spuza, Car i, molipsiti d e ar ta, d e§i sint impietriti, De dragul unor r ime s-arata-ndr agostiti. Pretinsele sus pine sint f raze pr ea d e§afte, Ei nu §tiu niciodata d ecit catu§i sa poarte, Ca d e slavesc martir iul §i ocna pe-a lor strune, Fac sa se certe simtul cu dr ea pta ratiune. Nu pe-acest ton r idicul Tibulus altadata I§i talmacea-n suspine iu birea-nflacarata ,; Chiar ginga§ul Ovid iu, ce viata-n vers 0 cinta, Povetele-i maiastr e 1 cu arta le-nve§minta. Doar inima vorbe§te in or ice elegie. Cu multa stralucire §i multa energie, Pina la cer se urca in nalta ei plutir e, S-aduca od a-n ritmu-i §i zeilor marir e. Atletilor, in Pisa 2 le-nalta por ti splendid e, 7 Cintind pe-nvingator ul ce drumul §i-l d eschid e, Ahil ce singereaza la Simoi"s3 e dtis, Sau pe Escaut il face lui Lud ovic su pus 4.
Aluzie la Arta iubirii de Ovid iu. 2 Pisa, in Elad a, locul unde se cele brau cu mult fast jocur ile olim pice. 3 S imbi's, vechi riu al Tr oad ei, actualul Mend eru Su, car e !Ie var sa in Dard anele. 4 Aluzie la r iiz boiul purt~t d e Ludovic al XIV-lea impotr iva Olandei (1672-78), eveniment contemporan compuner ii .~~ pubJi. earii Art ei poet ice. 1
Ades, ea 0 albina, muncind sir guitoar e, Cutr eier a pe tarmur i, zburind din floare-n floar e : Ea einta-os patul, dansul, §i-arisului ealdur a ; Ea lauda sarutul lui Iris d e pe gur a, Cind slab se-mpotrive§te, §i e-un ginga§ eaprieiu, Mai nu vr ea, mai se lasa, simtind cer esc d eliciu. Impetuoasa-n stilu-i, ad esea-n al ei mers, Efeet de arta ar e d ezordinea din ver so In laturi poeta§trii eu spirituJ flegmatic A caror inspir atii au earacter didactic, Care, cintind isprava unui ales erou, Istorici fara faima, n-aduc nimica nou! Ei nu-ndraznesc subiectul sa-l piard a din ved ere: Sa cucereasca DOle-ul I, sa cad a Lille se cer e' ~i-n ver sul lor urmindu-l exact pe Mezeray 2, , Surpara m:ete~ puternic din Coutrai 3. A fost zgircitl Apollo dnd har le-a picurat. 5e spune ea odata ast zeu cu gind ciudat, Dole, ora~ foarte vechi in Fr anta. A fost cucer it d e Cond e in 1668; pierdut, apoi r eluat d e Lud ovic al XIV-lea in 1674 a fost atribuit Frantei prin tr atatul d e la Nimegue (1678), {m1
preuna cu intr eaga pr ovincie Franche-Comte posesiune spaniola. 2
Franr,;ois-Eud es
din est, pina atunci
d e # e zeray (1610-1683), autor ul
unei isto-
rii a Fr antei, renumita in secolul al XVII-lea. In timpul Fr ondei, a scris citeva pamf lete viguroase im potriva lui Mazarin. Belgia (Fland r a occid entala), pe. atunci 3 C our trai , ora~ in a posesiune sp niolll. ~ fost cucerit d e Ludovic aJ XIV-lea ill 166,7,
Dorind sa-ncerce-n Franta a scribilor putere, A inventat sonetuLcu legile-' sever e; VOl doua catr ene mer eu sa potriveasca De opt ori doua rime tim panul sa-l loveasca, ~i-n urma §ase versuri artistic §lefuite, Prin sens doua tertete sa fie rinduite. Cu t@tul din poema ind e parta licwta. Ii numar a el insu§i masura §i cadenta, Nu-ngadul sa intr~ vr eun vers sla b in sonete, ~i nicid ecum cuvintul din nou sa se repete. Pe urma el I i dete splendoarea lui supr ema: Far a gr e§eli sonetul, e tot dt 0 oema. Za arnic scriitoril mer eu s-au framintat Ca f ericitul Fenix ei tot nu I-au af lat. Din miile ce scris-au Gombaud " Maynard 2, Mallevile 3,
85
90
95
Jean Ogier d e Gombaud (1570-1666), unul din primii memhri ai Acad emiei fr anceze. A scris 0 past or alii , un mar e numar 1
d e sonete, madl' igalur i ~i e pigrame. (1582-1646), unul d in cei mai buni dis2 F ranr,;ois Ma ynard ci poli ai lui Malherbe, secr etar ul r eginei Margar eta ~i membru
al Academiei in prozii. 3 C laud e
franceze.
A scris od e ,
d e Malleville
e pigrame,
cintece,
scrisori
(1597-1647), secr etarul regelui ~i unul
dintr e primii membri ai Acad emiei fr anceze. A scr iS unele poez~~ foarte iz butite in car e se f ac simtite calitatile ~i d ef ectele ~colll lui Malher be.
R ond elul
des pr e Boisr o bert,
lieu, este citat ca un mod el al genului.
f avoritul
Iui R iche-.
Abia d e-ti plac vr eo d oua sau tr ei in al lor stiI. Iar r estul ca ~i cele ce Pelletier I Ie scrie De la Sercy 2 din raf turi sarira-n bacanie: Ca sa-i cuprinda sensul in limita pr escrisa, Masura-i totd eauna pr ea mar e ori concisa. ~ Ad esea e igrama, in liber a-i scurtime E un cuvint de spirit or ~ cu doua rime: Cindva aceste poante d e nimenea ~tiute Italia f acut-a sa fie cunoscute. Multimea in~elat'a d e f alsa lor sclipir e, Alearga, casca gura, ~i-nce pe sa Ie-admir e. Incurajarea lumii Ie d ete prea mult nas, ~i inund ara-altarul stravechiului Parnas : rntH fu...madrigalul d e ele cotropit; Orgolios, sonetul, a fost ~i !Oil lovit ; Delicii nesfir~ite simp ~i tragedia 3 ; Se-mpodobi cu poante duioase elegia; Eroul d e pe scena cu ele se-narma, Fara motiv amantul sa pIinga nu-ndr aznea; Ved ern cwn toti pastorii, ce-~ipIing a lor ursita, Tin mult mai muIt la. poante decit la 0 iubita ;
-
, 1 Pier re Pelletier numar d e sonete. 2
Charles
3 Al~~ie
c~ntempor an
cu Boileau
a scr is un mare '
S er c y, librarul palatului.
la' S ylvia, tr agedie mul scrntor dr amatic care a tr agedie conf orm a r egulelor primul care a r espect at r egula
d e J ean Mair et (1604-1686), pricompus in secolul al XVII-lea 0 aristotelice (Sofonisba, 1634), ~i celO1' t r ei unitil-t i.
Oricare-ar f i cuvintul, el doua fete poar ta, '1 2 0 In proza sau in ver suri, i~i are-aceea~i soar ta, La bara avocatul Ie spune c-un alt ton, ~i-n pred ici Ie roste~te abatele l_n amvon./ Dar iata ratiunea curind se razvrate~te, Din oper ele sale pe veci Ie izgone~te, ~i daca-u tot ce scrise Ie declara infam'e '1 2 5 Le mai lasa din mila sa intr e-n e i rame, Cer indu-i agerimii ti~nind la tim p din minte, Sa puna pr et pe spirit iar nu ~i pe cuvinte. A~a, d e pr etutind eni, d ezmatul inceteaza. La Curte mascar icii sint cei care d icteaza, '1 3 0 Glumeti .Jar a d e spirit, bufoni nenorociti, Ai glumei. grosolane protectori naravip. Nu vr eau sa spun prin asta c-o muza mai stingace In tr eacat cu 0 gluma nu poate sa se joace, '135 ~i ca schimbindu-i. sensul n-o face ell succes ; Fer e~te-te mai bine d e-un astfel de exces, ~i nu risca 0 poanta f ri voHipeste seama S-ascuti orbe~te duhul din pr oasta epigrama. Orice poem straluce prin mindra-i fr umusete. '1 4 .0 Rondelul nascut galic e simplu prin bIind ete. Bala~~ b acelea i pr eee pteca-n wchime, A:d esia str alucir e din jocul Ullorrime. v - . . .
Aluzie la abatele Andre Boullanger (1578-1657), augustin r ef or mat, ale carui pr ed ici erau f oarte a pr eciate d e muJtime din t
cauza cuvintelor de spirit ce Ie str ecur a in pr edici.
Mai simplu, madri alul, mai no bil in urzire, 'r ginga~1 bIind e e i iubir e. Dorinta d e-a r az bate, nu patima birfir ii, Armeaza ad evarul cu str of ele satir ii. Luciliu 1 este primul ce-n R oma viciata, Pacatul ca-n oglind a in satire-l arata. EI r azbuna virtutea umila, auster a, Cind lenea er a d usa d e cinste-n litiera. As primiIe, cu hazuri, unite-s d e Hor atiu 2 : Toti pro~tii ped e psindu-i ~i tim pii Cll nesatiu ; $i vai d e autorul ce meritind cenzura Putu sa intre-n versu-i far ' a-i strica m~sura I . ~i Per siu~ 3, in stilu-i obscur ~i nengr ijit, Mal mult d eclt la vor be, la sensuri s-a gindit. Iar Juvenal 4 in ~coala d e r etor i educat, S~ u catoar e la pr et a .dicat. - De gr oaznice-a evar uri lucrar ile-i sint pline, ~i str alucesc in totul d e frumuseti divine:
Fie ca pr intr-o veste de la Ca pri 1 sosita, Sf arima a lui Se janus 2 statuie mult iu bita ; Fie ca-i d uce-n goar ia pe senator i in f ar, S pr e-a lingu~i tir anul mereu banuitar ; Sau biciuind desfriul latin ce se intinde, HamaliIor din Rama pe Messalir ia 3 vinde. Apr insele lui scr ieri in totul str alucesc. Discipol astor dascali ce astazi ni-l vestesc, Daar Regnier 4 e singur , car e pe-aceea~i cale, Noi gratii sclnteiaza in versur iIe sale, Si-ar f i 0 fericire pe bietul cititor, De n-ar simti ce locuri atrag pe autor ~i daca ind razneala din cinicele-i rime, N-ar supara ad esea ur echiIe pr ea fine I Latinu-onestitatea in vorbe 0 sfideaza,
v
-
Din cele treizeci de
Hor atius Flaecus), cele bru poet roman 2 H or atiu (Quintus (64-Bi.e.n.), a seris od e, sat ir e, e pist ole ~i Ar t a poet icii dupa car e s-a inspir at Boileau, luind-o ea mod el. 3
Per sius (Aulus Persius Flaccus) poet satir ic latin (34-62 e.n.)
d e la care ne-au r amas ~ase satire. 4
170
175 1
luvenal (Decimus Junius Juvenalis), eel mai mar e poet sa-
tir ic latin (42-120 e.n.) car e a c ombatut - in cele 16 satir e serise sub Domitian - viciile aristoer atiei r omane.
Capri, insula mica in golful Nea pole, renumita prin cIima
~i vinurile sale.
Aelius S eianus, favoritul
im par atului Tiberiu, car e, minat de dorinta de a se urea pe tr on, I-a d eter minat pe acesta sa-~i omoar e mem brii f amiliei. Desco per indu-i-se uneltirile, a fost s pinzurat d in ordinul impar atului. 3 St at ilia M essalina , imparateasa r omana, a cincea sotie a lui Claudiu ~i mama lui Britannicus, f aimoasa prin crimele ~i 2
Luciliu (Cajus Lucilius) poet latin (170-103 i.e.n.), er eato-
I
rul satir ei in sensul mod ern al cuvintului. satir e ale sale, nu avem d ecit fragmente.
165
desfrinarile sale. Acest fr agment d e 0 mar e indrazneala, f a ce parte din satira a ~asea d es pr e f emei, serisa d e Juvenal. 4 M athur in Regnier (1573-1613), cele bru poet satir ic fr aneez. Satir ele sale, scr ise intr-o lim ba curata ~i bogata in imagini, sint pline d e ver va, d ar prea licentioase.
Pe cind f ra neezul nostru eu ea se onor eaza . In oper e, d ezma~ul n seDate ehiar din rnint~, _ Daea pudoar ea vorbei nu poate sa-l alinte. Eu vr eau intr-o satira sa simt mereu eand oarea ~i fug d e ee o braznie ;;e pr ~iea pudoar ea. ' Pomit •din genu-aeesta ~i imitindii-i stilul, Fr aneezul bun d e glume ereat-a od evilul:' £1 mer ge eu plaeer e, §agalnic §i cintind, Din gura-n gur a tr eee §i er e§te tot mergind .. In versu-i li bertatea f r' aneeza se arata: Prune al plaeerii, er e§te eu zimbetul d eodata. Nu merge prea d e par te eu versul tau mer eu, In glume de§uehiate sa pui pe Dumnezeu 1 ; Ca toate-aeeste glume ee-ateul le-a seomit, Un seri b in pia~a Gr evei pe rug le-a ispa§it 2. In cintece se eere bun-simt ~i maiestrie : Dar vinul §i-ntimplarea vazut-am ca im bie, Cu slabe inspiratii pe unii sa-i imbete, Ser iind, f ar a d e ar ta, ea Linier e 3 euplete.
180
185
190
193
200
Iar d aca-mlPr e jur area 0 d ata te-a slujit, Sa nu cr ezi ca a juns-ai poet d esaviqit. Adesea autorul ee §ansonete serie Poet se socote§te de-a dr e ptul eu mindrie : Nu d oanne toata noa ptea sonet d e nu er eiaza} Da gata §ase dome cind zorii scinteiaza. . .. $i-i d e mir at ea-n fumur i prins de-al~.muzel .gr a~l1, N-alearga sa imprime aeeste aber a~l1, t Sa-§i puna pe coperte por tretu-neununat , Pe car e eu-a lui mina Nanteuil 2 i I-a gravat.
y
Boileau face aluzie la "li bertinii" timpului, autor i d e versur i antir eligioase, ca Theo phile de Viau (1590-1632), Des Bar r eau x (1602-1673) ~i Claud e Lhuillier zis Cha pelle (1626-1686) , I
amicul lui Boileau. poet Claud e Petit sau Le pet it, 2 Aluzie la sf ir ~itul tinarului spinzur at ~i ars in Place de la Greve (1662) pentru ca a scris cintece nelegiuite. 3 Fran90is Payot d e Linier e (1626-1704), poet satiric ~i ~an50netist, prieten din tiner ete cu Boileau.
. , I ' I G' lles Mt !mage (16 13-1692) , t Aceste ver sun smt 0 a uzte a ! . car e a scris ver sur i f ianceze, italiene, latine ~i grece~tl. . Robert Nant euil cele bru gravor . d e p~r t retel ~t (1623-1678), 2 . . - I b' tulul r ege ill. pictor in pastel, a f ost d esenatorul ~l gr avoru ca me
Dar voi veni acolo pe cimpul de mi'irire 1, Sa-nvior ez cu vocea sau sla ba mea privire; Sa va ofer ind emnul ce muza mi I-a dat Atunci cind tinar inca Hor atiu m-a-nvatat; Sa va-ncalzesc ardoar ea §i inima de fauri, S-arat din d e partar e coroan~le de lauri. Va cer ier tar e dadi, infierbintat de zel, Al scrierilor voastr e obser vator fid el, Ad esea falsul aur de cel bun osebesc, $i-n operele slabe d ef ectele lovesc : De§i sint critic as pru §i-ndr e pt ce se cuvine 1nclin sa-i cert pe altii, d ecit sa fac mai bine.
Cintul Cintul Cintul Cintul
I . II III IV
.
