w -
<
Şar şi rafinaent, subtilitate şi nonşaanţă, situaţii e e1' 1' îprejurări unice şi o conc concuzie uzie capitaă:
( a w
VOR BREA E D E AU R! De artă oernă la câini, trecân pri hoteluri e lux ' poitică, e a aristocraie la Taantno, cu iei depre mân< succes, ci oralitae fiscaă şi, nu în uiul rân, es pre viilo1 P scurt, regula supreă a convrsaţiei sună aşa n·
< 'l a
<
SĂ N U L I C T S E Ş T I !
c :O . u c o > ISBN 978-606-8564-39
I 111
9 78608 54395 ROMÂNIA
( c X (
www.baroquebooks.r
oBLEf�t®
oBLEf�t®
! 1• p
kr vn Schnburg, 11 1 H I •n scriitor, sa
r, gusl 969 şi este fiul , 1• 1 „ Sz>nyi vnSrvr I " d „j , lcu Jachim von
FIŞA DE RESTITURE
, I hq, < .1u
ă ătorit cu print 1 V de Hessa, nepoata toph de Hessa şi stră ' ) l � s bc ta a Ia .i o ri i: MariaLetitia, < s chim Mara şi 1 !1 l ly 1 1 sh Mar Mara a Sunt dir(i rgie Vctoria 1 1w\ a prnţese q q d sia ezina împăra > n r ci n a conesiunii 1 , 1 1.. p p .w t excluşi de la , · l.1 tonu brtanic. l'JI >s
•
F
® K
Numău pemisuu
L
ZECE REGU REGU D AUR PENTR PENT R
'U E LĂUDA CODATĂ CĂ:
Data stituii
oBLEf�t®
! 1• p
kr vn Schnburg, 11 1 H I •n scriitor, sa
r, gusl 969 şi este fiul , 1• 1 „ Sz>nyi vnSrvr I " d „j , lcu Jachim von
FIŞA DE RESTITURE
, I hq, < .1u
ă ătorit cu print 1 V de Hessa, nepoata toph de Hessa şi stră ' ) l � s bc ta a Ia .i o ri i: MariaLetitia, < s chim Mara şi 1 !1 l ly 1 1 sh Mar Mara a Sunt dir(i rgie Vctoria 1 1w\ a prnţese q q d sia ezina împăra > n r ci n a conesiunii 1 , 1 1.. p p .w t excluşi de la , · l.1 tonu brtanic. l'JI >s
•
F
® K
Numău pemisuu
L
ZECE REGU REGU D AUR PENTR PENT R
'U E LĂUDA CODATĂ CĂ:
Data stituii
ZECE REGU REGU D AUR PENTR PENT R ORICE OCAZE -COCKTAIL PARTY, RECEPŢIE SAU SĂRBĂOARE: 1 Stai 2.
'U E LĂUDA CODATĂ CĂ: nu îţi citeşti corespondenţa; menţii curăţenie impecabiă în maşină;
drept! Mergi drept
Nu lăsa niciodată să se observe că
nu ştii câţi bani ai în cont;
interlocutorul te pictiseşte Nu te
ai mai mult de un amant;
uita niciodată peste umăru ui, în
•
peci cu papucii de casă din hotel;
căutarea ator persoane!
întotdeauna faci rost de masă la
3 ii
Jimmy' s, în Monte Carlo;
interesat Procedează ca marele
maestru Clinton Sau c a ambasa
•
eşti prieten cu Ayesha Gaddafi
doru din Liechtenstein la Berlin Când vorbeşti cu oameni ca ei, îţi
4
PO PO LĂUDA CĂ
transmit sentimentul că sau trezit
•
îţi respecţi siesta;
în acea dimineaţă cu gândul că tre
•
îţi place să căătoreşti cu trenul;
buie să te întâlnească pe tine
•
îţi place să fii şic;
Nu lăsa să apară vreo pauză în
•
îţi place singurătatea;
conversaţie La nevoie, întreabă:
•
te simţi bine în societate
„Ce lucru frumos vi sa întâmpat astăzi?" 5 Nu
fi servi. Poţi să şi contrazici,
când este cazul 6.
u fi arogant Lasă-l şi pe intero
NU E PLÂNGE NCODAĂ DE •
mâncare;
•
programul de televiziune;
•
toaeta din cafeneaua Hawelka de la Vien Viena; a;
cutor să aibă dreptate! întotdeauna amabil cu angajaţii!
•
costurile costur ile pentru inteatu copiior;
u jigni niciodată niciodată o mamă Sau un
•
angajaţi;
•
propriul şef;
•
partenerul de căsnicie;
pe masă
•
piercing;
Ascută
•
Angela Merkel.
7. Fii 8.
câine 9.
1 0
u pune niciodată telefonu mobil
Aexander von Schnburg
ARTA CONVERSATIEI I
sa eleganţa ignoanţe
traducere dn limba germană de MIHA I MOROU
C ea cu pasun e ş sav oi-fare. Un v olu m Ba oqu eB ooks& Arts"
„Thefool doh thin k he is wse but the wseman kn ows mselobea oo." WILAM SHAKESPEARE, As Colecţi coordonată de Dana MOROI Alxander von Schnburg SMALLTAK i ust ds sivolln Mitdens t'py;© 2 I S y owoht Blin Vra GmbH, Berlin, Grany © Baoque Books & Arts" 2015 Imagina coerte: Ghorh FK oncee grafică© Baroue Boos & Ars Rdactor Deni GEORGSU Descrierea CIP a Bbliote Naiae a României SCHONBVRG, ALEXANER vn Aa esaţ I Axade o Schurg rad: Mhai Mori. - Breşi Baroqe Boks & As 2015 ISBN 9786864-39 I oroi ai (rad) 36.77
iarul exctat d onitou Ofial R.A Nin ragmen in aceasă are ş icio ompoenă gafiă nu p f epose fără au sri a deăouui de pyrigh onfrm egi rept e Ar
YouLike It
„Purşi impl nu ma estepoib ă a i opăree.
"
CHRISTAN KRAHT, Tristesse Royal
ELEGANŢA GNO RANŢEI To ce nu trebie să ştim ca să susnem o conversaţie
ţi cumpărat acest voum ca să vă găsiţi tonu potrivit 1 societate? Vreţi să ştiţi cum să abordaţi o conversaţie? t aşa, doar în două vorbe. Să nu întrebaţi niciodată ţi fost în concediu?" sau Cu ce vă ocupaţi?" Nu există vadă mai limpede de filistinism „De unde sunteţi?" I u cţionează de fapt doar a Berlin Acolo, unii conver'ză apoape exclusiv pe această temă Alte câteva formule c trebuie neapărat evitate: Ce zodie sunteţi?" 2. „Când urmează să naşteţi?" 3. Vă rog să mă scuzaţi, oare nam avut noi cumva o relaţie amoroasă?" 4. „Este posib să revii asupra nei schibări de sex?" 5. „veţi nişte cocaină?" 1.
tfel, aproape totul este permis Doa atitudinea tează Aşa. Acum, după ce am rezovat aspectu de
/ R TA CO N V E R S A Ţ I E
9
în minte nicio eplică Nenumăatele oe petecute în salon
Schimbae socială s-a petecut şi la vecnii noşti euo lo să ăduit Î
în minte nicio eplică Nenumăatele oe petecute în salon ne-au mai învăţat şi să tatăm absout pe oicine cu aceeaşi codialitate, cha şi pe cei mai mai şi mai enevanţi plic ticoşi, da, absout plicticoşi, să ne putăm cât mai amabil cu putinţă ca să le compensăm lipsa de şam. Secoele îndelungate au mai podus şi stategii valooase de com batee a plictiselii De unde şi gustul pentu umoul fin şi povocaea subtilă, din feice foate ăspândite în aceste cecui Păinţii mei m-au mai învăţat, desigu, să nu acod atenţie micilo gafe ale celo din ju şi să numi ce nici odată scuze pentu ale mele popii, deoaece abi a aşa atag atenţia asupa o (qui sexcuse, s'accuse, aşa se spunea întotdeauna la noi) Şi mi s-a mai întipăit în minte că te subiecte sunt intezise în convesaţie Tot ce ţine de ege, politică şi, bneînţeles, de sex Ceea ce astăzi nu mai se eoc vaabl, consde eu Pn umae, în umătoele capitoe vo ataca ş teme consideate tabu de când umea a nguee tabr autentice sunt chia tabuuile e ce şueta ae un nume aşa de ău în Gemania? Mă tem că asta se leagă în bună măsuă de maginalizaea vechilo ete. Idealul ca singuul citeu al ascensiunii sociae să fie euştele pesonae, ş nu oiginea şi locu ocupat în societate, este cât se poate de îndeptăţt Da pentu toate s-a plătit un peţ: s-au piedut pactici cultu ale cae pe vemui eau la îndemâna oicui, pe cae le admiăm la alte naţuni. Schimbaea elitelo din secolu XX s-a desfăşuat mai adical în Gemania decât în alte păţi Elitele nobiiae şi bugheze s-au disceditat atât de pofund în timpul eei wilhelmine, încât pe dept cuvânt nimeni nu şa mai doit săi imite pe „cei de sus". Ia după decădeea vechilo eite a umat tăvălugul final al pomi siunilo de egalitate naţionaste făcute de nazişti No, gemanii, suntem sigua ţaă euopeană unde sa euşit înătuaea apoape totală a elite
Schimbae socială s-a petecut şi la vecnii noşti euo Însă statuile în ascensiune s-au stăduit acolo să te stiu vechilo elite La no, în schmb, cuvântul de rdne de după ăzboi a fost (absolut de înţeles!) ca 1poape tot ce păsta un iz noblia şi bughez să inte în tegoia etogad şi stătut Fiecae doea să fe cât mai ogesist şi mode cu putinţă De aceea şi este Gemania aă atât de acceptabilă, în multe pivnţe Însă în ceea ce pveşte pacticile cultuale ale convieţuii socale, nu o
sntem un popor prea bogat noi, germanii.
Da situaţia pae să se schimbe, încetul cu încetul Suntem, în geneal, mai destinşi. Ia membii fostelo elite îcep să fe piviţi cu ceva mai mută bunăvoinţă
Alexade vo Schnburg
potrivă, consider că persoanele care ştiu totul sunt
potrivă, consider că persoanele care ştiu totul sunt •xtre de obositoare De aceea, uneori renunţ cu bună
ştinţă la desăvârşita acurateţe, în schimbul simplifcării ără niciun regret Dar, după cum spuneam, simplificarea ste singura posibilitate de a guverna incoerenţele din ea noastră. Curajul de a simplifica mi la dat, în parte, xeplul unor persoane al căror nume îl menţionez mereu în această carte, ca să mă laud puţin. Graţie familiei (dar şi eseriei) mele, am avut şansa să întâlnesc o mulţime de
DESPRE MODUL DE ULIZARE A ACESTEI CĂRŢ
Situaţii diferite impun întotdeauna registre diferite. neori suntem puşi să luăm hotărâri pe loc: Trebuie să îmi bat mintea să fac conversaţie sau să stau deoparte, ca şi
cu naş avea habar de nimic?Se cuvine să fac impresie? lteori, cel mai intelgent e doar să ţii puţină companie, îndrugând ceva, fără să ieşi cu nimic în evidenţă Din acest motiv, subiectele discutate în volumul de faţă au fost împărţite în trei domenii: mai întâi, teele all inclusive
cele generale, la care trebuie să poţi lua parte. Urmează teele joker sau aşii din mânecă, aşi care funcţionează ca
nişte fumigene distrag atenţia şi asigură un răgaz. Chiar dacă ne aăm pe un teren nesigur, când nu avem nici cea mai vagă idee despre subiectul în discuţie, cu un aseme-
nea as reuşim aproape întotdeauna să rămânem o vreme pe linia de plutire sau să ne asigurăm o retragere demnă, cât de cât Şi, în sfârşit, teele anestezice, cu care reuşim să ne îmbrobodim de minune interlocutorul. Este inutil să spun că nu mam edificqt până la ultimele amănunte cu toate teele tratate de mine în această carte.
Nu pretind că aş f deţinător al cunoaşterii absolute Alexande r von Schiburg
cum şiar compara permanent între ei contu pe Linkedn.
personalităţi. Lam vizitat pe Isaiah Berlin la el în cotage, a Oxford, am călătorit împreună cu Marin Dnhoff Porsche, cu care mam şi certat atunc pe tea idealului de ibertate. Leam pus întrebări lordului Rothschild despre bănci, lui Franz Beckenbauer despre fotbal şi lui Allen Ginsberg despre droguri Bătrânul Heini Thyssen nu a considerat pierdere de timp sămi explice mie, pe atunci în vârstă de cincisprezece ani, viziunea sa asupra pieţei de
artă, iar Henry Kissinger mia expus interpretarea sa asupra Războiului Rece. Recunosc, este perfect adevărat că acum mam împăunat puţin. Nu mă îndoiesc că o veţi face mult mai rafinat şi mai subtil, în conversaţiile dumnea voastră la urma urmei, un nume scăpat ca din întâm-
plare, ici şi colo, ace parte din recuzita acestei arte. Acest volum intenţionează însă mai întâi de toate să conserve o manieră culturală din ce în ce mai uitată astăzi,
în epoca selfe, în era cultivării propriei imagini: cultura conversaţiei. Ideea de „conversaţie" presupune interesul
faţă de interlocutor fapt care nu mai este de la sine înţeles întro vreme când fecare îşi afşează doar propria sa
viaţă În zilele de azi întâlnim tot mai des persoane care vorbesc cu entuziasm doar despre ele şi performanţele
lor şi de îndată ce au încheiat se retrag întro tăcere stranie, vecină cu autismul. Chiar dacă discută în continuare, oamenii conversează tot mai rar, comportându-se ca şi ARTA CONVERSAŢII
ce sclipire au rolu l lor important a orice part y Dacă
cum şiar compara permanent între ei contu pe Linkedn. Fiecare vorbeşte numai despre sine Aproape nimeni nu mai ascultă. Deoarece ne privim interlocutorul doar ca pe un recipient al efuziunilor noastre autoreferenţiale Iar unul dintre secretele interacţiunii socae este că oricine, absolut oricine, are ceva interesant de spus Dacă este lăsat! Pentru a putea cu adevărat asculta, idealul ar fi să dispunem de un domeniu relativ larg de subiecte de interes Dacă întâniţi pe cineva vorbind cu însufleţire despre hobbyu lui indiferent care ar fi el, astrofizică, budism sau artă abstractă , trebuie să puteţi cel puţin mima interesul, după care să spuneţi, spre exemplu „Ah, am citit de curând un text captivant despre asta, şi anume . " Ş încă ceva: trăim în vremurile cele mai democrate, dulgete şi mai iberae cunoscute vreodată pe acest pănt Se prea poate să fi existat vremuri în care, 1în so", era obligatoriu să te porţi întro anume manieră, c1111e i ft. Vreuri apuse Astăzi, scena socială este pţul ce a deocratic, la modul absolut Indiferent cu te arăţi în ume, cu barbă, cu piercing sau în cămaşă perfect călcată şi cu papion impecabi, în tricou înorat sau în smoching, în costumaţie de covn sau rezervat şi retras, ai dreptul să f aşa cum eşti. În zilele noastre, pentru a pluti uşor pe scena sociaă, nu este nevoie nici de o cunoaştere a lumii, nici de o artă de a guverna relaţii. Oricine e binevenit Şi cu cât suntem mai diferiţi, cu atât mai bine. Există oc pentru genul Maschmeyer şi Kitschko, Diogene şi Paris Hiton, pentru profesori distraţi, ahtiaţi după monologuri sau taciturni, pentru frumuseţi şi picticoşi Până şi fraierii lipsiţi de
1 Carsten Maschmeye, cunoscut om de afacer foarte bogat german, mpcat în scandalur de fnanţae a patdelor n Germana (n tr)
A l e x a n d e r v o n S c h bu r g
ce sclipire au rolu l lor important a orice part y Dacă 1ătaţi ca Maschmeyer sau aveţi prestanţa u i Kl iciko, l' totu în regul ă. Problemele încep să apară când un aschmeyer îl imită pe Berthod Bei2 sau Kliciko se oartă ca Henry K issinger Fii ceea ce eşti, a şa ai şansa să 1jungi ceea ce poţi să fi M-a luat va lul şi am început ă vorbesc solemn. E momentul să mă potolesc şi să trec la
ucruri mai practice
Vtal Kcko, poltcan ucranean, astăz prmar al Kievulu ş fost campion e box (n. t.) 2 Industraş german foarte respecat, fost preşednte al fme Krupp, începând dn ani cncizec, cunoscut pentru ac ţunile sale de salvare a evrelor dn Germania în peroa a Holocaustulu, lantrop, membru al Comtetulu Olmpic Intenaţonal etc (n r). 1
TEME ALL INCLUSIVE
Oare există subiecte care trebuie neapărat evitate în cietate? Da şi nu Nu cu multă vreme în urmă era de imaginat să dscuţi descs despre pornografe. Dar stăzi mulţi domni, în jur de treizec şi ceva de ani, povesLsc amuzaţi amuzaţi a masă m asă cum au uitat să şteargă istoricul navi gaţiei peInternet peInternet şi prietenele lor au nimerit pe neaşteptate pe Youporn, Youporn, în loc de Youtube Ca să nu mai vorbim şi de toate diferenţele regionale În America se discută fără nicio inibiţie despre bani (How much are you worth?), ceea ce în Franţa este considerat pro fund vulgar, iar în Eveţia orice subiect e greu de abordat cu detaşare Ş Ş la Berna chiar eşti considerat prea expansiv dacă saluţi direct cu Grezi1• Prin urmare, în loc să ne împotmolim în subiecte tabu şi în particularităţ regonale, mai bine stabilim limpede că da, adesea există teme inoportune ca religa, spre exemplu, sau digestia şi cam tot ce ţine, ţine, în în sens larg, de sănătate . . . Dar nu este mult mai logic să te aplec asupra acelor teme pe care oricum nu e poţi ocoli? Următoarele capitole au funcţa unui sistem de navigaţie, care ne poartă prntre subiectele de neevitat ae vremurilor
1
„Salut" dialectul germa loca (n. tr).
A R TA T A C O N V R S AŢ AŢ I E I
actuale, despre care este obligatoriu să avem o părere.
Regula supremă a small talk-ului sună însă astfel:
actuale, despre care este obligatoriu să avem o părere. Temele all inclusive reprezintă prin urmare lecturi obli ga torii, la fel cum trebuie plătit şi abonamentul all inclusive al radioului radio ului şi televiziunii naţionale, naţionale, indiferent că vă inte resează sau nu programele lor Dar pentru început, câteva sfaturi generice. Am amintit mai devreme că, pentru a face o bună impresie în societate, societate, zâmbetul trebuie folosit cu modera
Regula supremă a small talk-ului sună însă astfel: SĂ NU PLICTISEŞTI esenţă, ă, o conversaţie trebuie trebuie să poească de d e la l a lucruri În esenţ
asta se va mişca firesc în societate şi va radia mult calm în jur Atunci când începeţi o conversaţie cu o persoană, acordaţi-i întreaga atenţie! Priviţio numai pe ea, fără să vă uitaţi în jur, în căutarea următorului interlocutor, ceea ce ar fi o gravă impoliteţe.
unte. Iată o primă etapă absolut vitală, care oferă ocazia 'Î evaluări reciproce, cu un schb de mii şi mii de 1 frmaţii pe secundă, cnd conductorii nvizibili se încng la şu, iar discuţia în sine are o importanţă cu totul mnoră (' aţ ajuns în acel loc sau de cnd vă aflaţi acolo, în enea en ea momente puteţi povesti şi că aţ întârziat puţn dn uză că a trebuit să vă ucideţi soacra, orcum nimeni nu e ent la ce spuneţi. Nu încercaţi să fiţi spiritual de l a primele vin vinte, te, asta nu arată decât că sunte sunteţţ întro disperată căutare e legături legături nterpretarea nterpretarea liberă a veci zicale, cne e bufon la prânz nu primeşte nvitaţie la cină Dar după troducere, trebuie neapărat să vă vnă o idee. Ceva scurt, de preferinţă. Nimic Nimi c nu plictiseşte mai mult mu lt într-o într-o conversaţie decât vorbitul vorbitul fără oprire. Evitaţi detaliile inutile. afară de asta, ar fi frumos, foarte frumos, dacă nu ati considera totul frumos, foarte frumos. Când totul vi se pare frumos, frum os, mnnat şi super, dispare orice urmă de spirit Dacă nu vă vine nicio idee pe subiectul artei, să nu spuneţi cât de mult iubiţi frumosul! Mai bne murmuraţi: „Arta? Tocmai încerc înc erc să mă dezobişnuie dezobişnuiesc sc de ea .. . " Ideal ar fi însă ca fiecare replică să conţnă un asemenea mărunt clenci loc să vă entuziasmaţi de „frumoasele hoteluri", mai bine aduceţi în discuţe că hotelurile de lux snt adevărate bordeluri loc să vă plngeţi plngeţi că „statul social e o vacă de muls", mai bne explicaţi de ce statul este dator să îşi răsfeţe cetăţeni cetăţeni E prefe rabil să faceţi afirmaţii capabile să işte controverse decât să vă chinuiţi partenerii de discuţie cu banalităţi conformiste Două lucruri trebuie însă evitate cu orice preţ: să faceţi pe deşteptul Şi pe moralul Amândouă sunt moartea
26
ARTA CON VESAŢI
ţie şi doa do ar la momentul mom entul potrivit. potrivit. Şi de d espre mişcarea mişcarea lent lentă a
privirii şi despre gesturile echilibrate am vorbit În schimb nu am dezvăluit o altă tehnică importantă: întâm pinaţi pe oricine ca şi întâmp ca şi cum ar a r fi o veche vech e cunoştin cunoştinţă! Bineînţele ineînţeles, s, asta nu nu înseamnă înseamnă că, d acă la o petrece o petrecere re vă
întâlniţi cu Claudia Schiffer sau cu Gerhard Schrder, trebuie să vă duceţi la ei şi să îi bateţi pe umăr. Dar aerul că v-aţi şti de mult are darul să destindă bine atmosfera Astronautul Chris Hadfield a declarat odată, într-un interviu: „Am contemplat de atâtea ori Pământul din spaţiu, încât indiferent pe cine întâlnesc sunt întot deauna perfect relaxat, cu sentimentul că lam văzut deja" Cu toţii putem face asta, asta, este doar o chestiune de de atitudine Nu suntem nimănui străini Şi totuşi, cei mai m ulti se fe f eresc de străini Dar cine nu o fac fa ce obtine a
priori un avantaj E suficient să înţelegem bine următoarea id ee: indiferent ide indife rent ce am fi, am fi, super supe r model, supercanc supercancelar elar sau vânzătorr în sup vânzăto su p ermarke ermarket, t, în ad âncul nostru no stru exis exi stă o
esenţă umană care ne leagă. Suntem cu adevărat egali întrre noi şi a propiaţi, înt propiaţi, în în acest s ens. Iar c ine înţele înţel ege bine
conversaţie. Conversaţia
Alexand er von Schburg
small talk
este un oc. Care se
1
l
27
> m, pe nimeni nu interesează cu adevărat detalile
conversaţie. Conversaţia small talk este un oc. Care se hrăneşte dintrun dans continuu Fiecare replcă trebuie să lase loc la replică. Truismele morale bătrânii trebue respec taţi, opilul mai înainte de oce (sau poate sănătatea?) nu lasă loc de discuţie Şi aşa încălcaţi regulile jocului La fel ş când faceţ pe deşteptul. Întro conversaţie, scopul nu este niciodată să aveţ dreptate Dimpotrivă, trebue să fiţ capa bil să pledaţ pentru orice teorie şi să apăraţi orice pozţie, cât mai spiritual cu putinţă Un profesionst al conversaţiei nu are nicio problemă să se vadă învins. În astfel de situaţii, englezului îi face plăcere să declare: I stand corrected. În germană nu există o locuţiune comparabilă• Şi asta spune foarte mult. Dn câte se pare, să poţ să ţ fruntea sus şi să recunoşt că nu ai avut dreptate nu se împacă prea uşor cu mentalitatea noastră Dar nui nimic, asta se poate corecta Multe dntre ocurile inventate de englezi sau răspândt în toată lumea. Pe unele (fotbalul, spre exemplu!) am ajuns să le ucăm excelent. Nu văd de ce nu am reuşi şi în con versaţie, şi ea find tot un schimb de mngi Ş încă ceva Ştu că doare Cu toate astea, vă rog, vă rog foarte mult, renunţaţi la bancuri! Iată o temă căreia i-am dedicat un capitol separat, unde am încercat să explic de ce acest gen de umor echvalează cu un soi de declarare tardvă a insolvenţei. O altă metodă la fel de disperată de a resuscita conversaţile este îndemnul „Povesteştene şi nouă care a fost cea mai enantă întâmplare dn viaţa ta!" Este o cale greşită chiar şi numai din simplul motiv că o persoană încrezătoare în sine nu are de ce să se eneze vreodată Iar când gafează, o face impetuos. Prn urmare, dacă nu vă vne ncun răspuns în minte la această întrebare, cauza este doar aplombul personal
1 Cum nu exstă nic în română (n tr.)
28
Alexander vo Schănburg
Nu ni s-a mai povestit ce reacţie au avut distinşii
> m, pe nimeni nu interesează cu adevărat detalile ·te ale exstenţei dumneavoastră În schimb, oricine ă în vânt după o poveste suculentă Este cea mai 1antă cale de a resuscta o conversaţie muribundă Nu "' l\Î evoie de nicun apropo Suficient să atacaţi direct, „ >e curând am trecut printr-o întâmplare ncredibilă. ", ţ vor deven atenţi Sre exemplu, ată una dntre poveştile care mi-au vt mereu drept defibrilator de small talk La nevoie, eţ apela la ea, serviciul fiind cuprins în preţul cărţii ' a întâmplat aşa : O cunoştinţă a unui prieten deschisese la Guildford, 1gă Londra, o mică afacere pe Internet şi era în căutare de nvesttori Întro dupăa miază, stablise o întâlnire cu grup de potenţiali sponsor mportanţi, la Londra Însă ar în zua aceea s-a întâmplat să aibă o suferinţă la sto ac, mai direct spus o cufureală Iar întâlnirea era prea mportantă ca să poată fi contramandată. În drum spre ara din Guldford, a constatat că inevitabilul se produ ese Şi purta pantaloni de culoare deschsă Sensibili la ete Prn urmare, s-a oprit grăbt la Marks & Spencer colo găseşti orice, inclusv pantaloni A înhăţat o pere ce, a fugt la casă, a plătit ş a reuşit să aungă la tmp şi a gară, ca să prindă trenul spre Londra-Waterloo Sa încuiat la toaletă, şi-a scos pantalonii pătaţi, ia aruncat pe fereastră şi a deschs punga de cumpărătur, ca să constate că, în locul pantalonilor aleşi de el, conţinea un tutu de culoare roz Dn prcina grabei, înhăţase o altă plasă la casieria din Marks & Spencer Întâlnirea cu potenţalii fnanţatori urma să aibă loc chiar pe peronul d Waterloo Ce ma putea să facă ? Să nu ma apar ă la loc ul stablit? îmbrăcat costumul de bal et, a coborât din tren sub priv rle mrate ale celorlalţi călători şi, c paşi hotărâţi, a pornt în căutarea partenerilor săi de afaceri l
.1·
A R TA C O N V R AŢ I E I
29
Nu ni s-a mai povestit ce reacţie au avut distinşii domni, dar ştiu sigur că omul nu le-a dat nicio explicaţie şi că sa întors la G uildford, în acea seară, după ce a încheiat un contract co losal. Investitorii au fost convinşi de ideea lui de afaceri. Şi probabil şi de el. Pentru că pur şi simplu reuzase să se uşineze Să fie adevărată povestea? Se non e vero, e ben trovato după cum merge vorba în Brookyn. Chiar dacă nu-i adevărată, e de efect. Şi are o morală minunată. Dacă tot calci strâmb, nu te sfii, fă-o cu grandezza!
ARTĂ MODERNĂ
De fapt, subiectul este desuet Cel puţin dacă ţii neapă t să-ţi demonstrezi apartenenţa la avangardă vrând să ari ceea ce nu eşti, când mai bine ai încerca să te prezinţi dept specialist în techno labels sau în noile jocuri video vir1 ual reality. Zeci de ani ai putut să te de clari în voie admi ator al artei modee, fiind sigur că, în ac est fel, eşti de artea nonconformismulu, ba chiar că te situezi undeva în prima linie a istoriei umane, acoo unde înfrunţi direct asprimile spiritului lumii Din păcate, există o lege a natu rii care te împiedică să f veşnic în avangardă La un oment dat, vreinu vrei, te integrezi în establishment Pe de altă parte, arta contemporană sa transformat ast fel întrun subiect la care oricine are dreptul să aibă ceva de spus Trebuie să aibă ceva de spus Trebuie săi vină o idee oarecare despre Hirst-KoonsMurakami-Richter Basquiat-Kiefer Doar, vai, să nu sune ca o părere de iniţiat şi insolent, pe deasupr a Sau ca o bl azare ostilă faţă de artă. E preferabi să rămână între cele două extreme, indiferent cum, numai să nu scandalizeze prea tare „Ah, nu aţi văzut încă noua expoziţie a lui Basei? Este cu adevărat minunată!" Da, cu adevărat minunată A R T A C O N V E R S A Ţ I
„Opera ui iese în afara timpului" Aşa-i. Aşa-i „Trebuie
<1 săşi atingă sfârşitul [ ], mi se pare că trebuie să ţin
„Opera ui iese în afara timpului" Aşa-i. Aşa-i „Trebuie admirat cum a pictat mereu împotriva mainstreamului." E momentul potrivit să dai expresiv din cap „Ştiaţi că prima lui expoziţie independentă de atunci, din Berinul de Vest, a stârnit un asemenea scanda, încât poliţia a venit la faţa ocului şi a confiscat mai multe tablouri?" Dacă în clipa asta vreţi să vă daţi cunoscător, arătând cu îngâmfare că povestea, prezentă în toate, absolut toate cataloagele lui Basei, nui decât o minciună gogonată, că presa a fot atunci chemată chiar de galeria respectivă, pentru ca acel scandal înscenat să pună în mişcare maşinăria marketin gului veţi încăca prima lege a artei conversaţiei alese evită controversee, caută armonia. Multe persoane au o săbiciune pentru arta modeă, iar pentru unele reprezintă chiar un subiect de importanţă aproape sacră, prin urmare nu este deloc un subiect care să dea naştere la controverse. În schimb, puteţi trece la un subterfugiu cât se poate de delicat pentru a însufleţi acest subiect care, altfel, obligă a armonie ansaţ îtebarea oare ce este ea, arta modernă? Şi cât de modernă trebuie să ie arta modernă pentru ca să mai poată trece drept modernă? Nu este simplu deloc! Şi rococo se chema la vremea lui style moderne, Jugendstilul german a fost numit de engezi şi francezi „Art Nouveau" Dacă noi etichetăm acum, în manualele şcolare, arta seco lului XX drept „modernă", „clasic modernă" şi „posto deă", cum îşi vor putea denumi copiii noştri arta contemporană cu ei? Este dificil să definim tot ce s-a petre cut după 1900 ca modern, pentru ca apoi să trecem la o minuţioasă subclasificare a modernului Sau e posibil ca arta modernă să se distingă tocmai prin conştiinţa că după ea nu mai urmează nimic, nu mai poate să urmeze nimic, ceea ce înseamnă că am ajuns a capătul drumului? Fiozo ful pop Mark Greif scrie în cuvântul înainte a volumu de eseuri Buescreen: „Câd mă întreb dacă civilizaţia noastră 2
A l e x a d e v o c h n b u r g
muzică de ghetou, un vagabond-exponat viu întrun
<1 săşi atingă sfârşitul [ . . .], mi se pare că trebuie să ţin „,•1 că arta a auns dea la ca păt." Şi trimite la minimalis din muzică, a brtalismul din arhitectură („constrc din beton prefabricat, care nimeni nuşi dorea să I r. ască prea mult, care nimeni nici nu credea că va trebui ăiască prea mult"), aungând a o „concluzie întru totul că", miezul logicii ei fiind: mai departe nu merge. Hmm Dar oare cât mai putem fabrica artă, aştepta n·a inevitabilului sfârşit? Mai curând sau ma i târziu, efec t se pierde. Ceva mai radical decât cee făcute de dadaişti, anii douăzeci, nici nu există. Ei au declarat că arta sa prăvit Totul fusese înfăptuit, totl fusese încercat. Mani le tul lor futurist ridicase tehnica a rangul de nouă artă, osiderândue pe toate ceelalte perimate „O maşină d e rse [ . . ] este mai frumoasă decât Nike din Samotrace", a se spune în el. Apogeul a fost atins în anul 1917 când arcel Duchamp a propus pentru expoziţia independen ţior de la New York Fântâna, un pisoar sadea, în chip de operă de artă. Exponatul a fost atunci respins, însă ironia ace că replici ale originalului şi-au găsit un loc de cinste în cee mai importante muzee de artă modeă din lume. Ce altceva sar mai putea adăuga? Dadaismu a emis certificatul de deces a artei. Asta s-a întâmplat în 1917. Chiar avem de gând să împungem în continuare acelaşi cadavru, vreme de o sută de ani? Mereu alte şi alt e ready mades, alte şi alte instalaţii, performance art, happenings, graffiti, conceptual art, personae de desene animate a dimensiuni colosale, animale conservate în formaldehidă, toate pot fi fantastice, amuzante, provocatoare şi şocante. Dar dacă facem comparaţie cu momentul 1917 nimic nu este cu adevărat nou şi radical Toată povestea asta aunge, cu timpul, să sufere de efectul baubau La u n moment dat, nu se mai sperie nimeni. Şi cu ce ne alegem? Doar cu „măr turii ale vieţii animalice, fetide, fotografii ale britanicilor, .,
n
•1
ARTA CONVRSAŢIE
33
' cteze în perspectivă sau să individualizeze expresiile
muzică de ghetou, un vagabond-exponat viu întrun muzeu, un jual de zapare şi gunoi pentru toată lumea ", declară Gustav Seibt, prinţul criticilor Prin urmare, tot ce este capabil să provoace poate fi oare artă modernă? Sau tot ceea ce urmăreşte să provoace? Şi să ne pună pe gân duri şi să ne clatine părerea asupra lumii? „Arta = Asta pot şi eu dar nu mam încumetat", aşa suna o postare recentă pe witter Dar mi se pare prea sim plu Dacă vreţi să lansaţi o idee originală într-un cerc oare cum bine informat, susţineţi pur şi simplu că arta modernă înseamnă, în esenţă, tot ce s-a produs din Renaşterea tim purie încoace, începând de la Cimabue şi Giotto Partenerii de discuţie vor fi miraţi, iar atunci va trebui să fiţi în stare să le explicaţi, cu un aer cât mai sigur cu putinţă, de ce în arta occidentală nu sa înregistrat o ruptură mai radicală În clipa cd artiştii sau eliberat de normele iconografice ale Bisericii, în clipa când sau perceput ca personalităţi artis tice, în clipa când neau devenit cunoscuţi, după nume, arta nu s-a mai confundat cu un cult al divinităţii, artistul nu a mai fost un nimeni, ci exact asta: un artist Arta modernă începe odată cu descoperirea libertăţii artistice Orice altă dată, veţi argumenta, rămâne absolut arbitrară În arta bizantină, reprezentările nu erau repre zentări în sens de operă de artă Icoanele şi frescele erau Biblii pentru analfabeţi, concepute potrivit unor precepte stricte Ele urmăreau să facă Evanghelia inteligibilă celor care nu puteau citi, să împărtăşească realităţi divine. Tipi cul servea şi pentru a stabili şi limitele a ceea ce putea fi reprezentat. Stilizarea nu era, cum adesea se presupune, rezultatul stângăciei picturale Tehnic vorbind, marii meş teri ai secolului al XIII-lea ar fi fost foarte uşor în măsură
1 Auzie la volumul Abfall r a/le publcat de Rd G î 19 (n. ).
34
Alexander von Schburg
când în când. Beuys, care a transformat în artă teoria
' cteze în perspectivă sau să individualizeze expresiile . t l e. Stilizarea icoanelor era voită, opunându-se decla 1 , t l ai vechii maltradiţii elenistice, care din punct de e tehnic se ridica la înălţimea artei renascentiste in urmare, dacă vrem să definim arta modernă, tre i u i să stabilim momentul când arta începe să se revolte \a ce în primă instanţă nu s-a petrecut, desigur, în mod • cit. Pictorii Renaşterii timpurii erau extrem de pioşi I ' ra Angelico ar fi respins cu indignare ideea că ar fi un oluţionar Dar odată cu el şi cu contemporanii săi, artis l I sa transformat din umil servitor şi simplu meşter 1 un regizor genial, hotărât să înfăţişeze mesajul Biseri l ii cu mijloacele sale şi să îl condimenteze cu imaginaţia sa. Curând, pictura s-a eliberat de constrângerile Bisericii, au mai fost tratate exclusiv teme religioase, iar artistul ,1 îceput să reprezinte ceea ce percepea el ca realitate În asul următor, arta a devenit „pitorească", cu tuşe de pen lă recognoscibile voit lăsate pe pânză Apoi a început oc c percepţia. Impresioniştii au pictat însuşi văzul xpresioniştii nu au mai pictat ceea ce vedeau înaintea ochilor, ci ceea ce simţeau După ce nefericitul Edvard unch a terminat în 1 9 1 0 ultima versiune a Strigătului său, scoţând la lumină adâncurile sale, după ce Picasso şi raque au pictat simultan din mai multe perspective şi au experimentat cu materiale obişnuite, de zi cu zi, după ce alevich şia prezentat în 1 9 1 5 Pătratul negru şi Mondrian câţiva ani mai târziu modelele sale geometrice, sa ajuns la punctul natural ultim, aşa cum au constatat şi futuriştii, şi dadaiştii Mai rămânea doar ca produsele industriale de masă să fie declarate obiecte de artă După ce Fântâna sau Pisoarul lui Duchamp a ajuns în muzeu, nimic nu a r mai fi putut să ofere mai mult radicalism Ceea ce a urmat a fost, în esenţă, o repetiţie. Dar asta nu înseamnă că nu a mai apărut şi câte o capodoperă, din •
A R TA C O N V E R S AŢ I E
35
•u a avea o bază cât mai bună de discuţie, iată
când în când. Beuys, care a transformat în artă teoria însăşi, instrucţiunile de utilizare intelectuală, expresioniştii abstracţi ai deceniilor postbelice, glorificarea culturii de fiecare zi a lui Warhol, graffitiurile lui Keith Haring şi JeanMichel Basquiat, viziunile apocaliptice ale l ui Anselm Kiefer, toate au fost comentarii intense, de încheiere, faţă de sfârşitul istoriei artei. Vine un moment, însă, când totul a fost spus. Mi sa întâmplat odată să dau peste un obiect de artă în sens propriu care în ce mă priveşte reprezintă o declaraţie c adevărat puternică şi finală a sitaţiei descrise anterior. Opera se găseşte în casa cumnatului meu, colecţionarul de artă Friedrich Christian („Mick") Flick, sus, în munţii de lângă Gstaad şi a fost realizată de artista video elve ţiancă Pipiloi Rist Constă dintrun monitor instalat în closetl pentru oaspeţi din casa lui Mick Când te aşezi pe vas, descoperi imediat, lângă hârtia igienică, o mică tele comandă. Deschizi monitorul, în speranţa că îţi vei petrece timpul cu ultimele ştiri. Dar imaginea de pe ecran nu îţi deschide perspectiva spre întâmplările din lume. Graţie unei camere minuscule fixate pe vas, eşti martor în trans misiune directă la pleoscăitul propriilor tale excremente în apă. Căcatul, nu al artistlui, ci al contemplatorului de artă, ca operă de artă ultimă. Duchamp ar fi exultat la această idee la fix o sută de ani după pisoarul lui. Ca să nu vă faceţi duşmani în cercurile de amatori de artă, adică printre persoane care consideră tablourile întoarse cu fundul în sus o găselniţă strălucită, trebuie să evitaţi, cu orice preţ, să trageţi concluzii şi să emiteţi judecăţi asupra artei Cel mai bine ar fi să rămâneţi în zona aproximativului Şi să ieşiţi cu totul din spaţiul plin de capcane al teoriei artei, refugiinduvă fără întârziere la „piaţa de artă, care a luato razna". Criticile şi lamentaţiile au darul să ducă la consens. Alexander vo Schi burg
•u a avea o bază cât mai bună de discuţie, iată . i l ' V a informaţii: niciodată nu au existat atâţia miliardari . i ăzi Peste două mii două sute, în toată lumea. Fapt 1 ecedent în istoria omenirii. De când se ştie, moneda ai de preţ în universul celor superbogaţi este presti 1 ar el se capătă, tot de când se ştie, prin intermediul IL Î' . Peste patruzeci şi trei de milioane de euro pentru un 1 e din tablă de eff Koons, peste o sută cinci milioane de 1 pentru un tablou de Francis Bacon nu înseamnă prin 'ae „nebunie", ci preţuri absolut rezonabile. Încă un 1c detali: comerţul de artă este extrem de apreciat şi tru că nu există metodă mai bună pentru spălarea ilor. Albirea banilor prin restaurante sau alte afaceri arent legale, metoda tradiţională, adică, este foarte com icată şi lasă în urmă prea multe documente şi alte dovezi dorite. În schimb pe piaţa de artă circulă zilnic milioane �i ilioane de dolari şi de euro între părţi care de cele mai ulte ori sunt cunoscute de autorităţi doar sub titulatura e „colecţionar particular" şi de „colecţii particlare". echeria bine verificată fncţionează astfel: A scoate un ablou la licitaţie, B îl cumpără cu bani negri (obţinuţi cu uţin timp mai înainte tot de la A), la o valoare cu mult m ai are decât cea reală. Şi banii sau albit. Salturile de preţ ămân oricum inexplicabile din pctul de vedere al ato ităţilor Î mai 2013, lucrătorii vamali de pe Kennedy Interational Airport din New York au verificat un pachet ce conţinea un tablou înrămat, cu o valoare declarată de o sută de dolari, şi au descoperit înătru o mâzgăleală care nu sgera mare lucru, însă unul dintre funcţonari a recunoscut, din pură întâmplare, că era vorba de un Basquiat în valoare de zece milioane de dolari Tabloul aparţinea unui escroc financiar brazilian, care detuase investiţiile a mii de clienţi bancari şi plasase în artă o bună parte din averea astfel agonisită, pe care aşa o albea şi o scotea d ţară. 1
1 • .
,1
•
.i
A R TA C O N V E R S A Ţ E I
Dar preţurile ridicate la care se ajunge cu prilejul licita ţiilor sunt uşor de explicat şi în lipsa maşinăriei de spălat bani a pieţei de artă Arta înseamnă investiţie Creşterea valorii de piaţă a lucrărilorvedetă de pe piaţa de artă a fost în ultimii ani dea dreptul spectaculoasă De ce se întâmplă aşa? Miliardarii nu ştiu ce să facă cu banii. Cum după ultimul mare crah nicio oportunitate de investiţie nu mai poate f considerată cu protecţie de criză, ei preferă să îmbine plăcutul cu utilul şi îşi atâă capitalul de pereţii palatelor lor de pe Rubliovka, la Moscova, sau de pe Bishops Avenue, la Londra Oligarhul rus Roman Abramovici încă nu ştie să mnânce corect cu frculiţa şi cuţit dar lucrările importante de artă contemporană achiziţionate de partenera sa de viaţă îi asigură şi lui acceptarea în societate În zilele noastre orice proprietar mai răsărit de magazin cu materiale de construcţie are avioane particulare şi iahturi, dar cine vrea să se distingă cu adevărat trebuie să pătrundă în casta marilor colecţionari Niklas Maak, şeful redacţiei de artă de la Frankfurter Allgemeine Zeitung, scrie următoarele: „Aşa cum pe vremuri te întâmpina leul din marmur ă la intrarea palatului, ca însemn seniorial, simbolul suveranităţii abso lute de astăzi este un rechin deal lui Hirst expus în hol" Ar f un semn de îngustime să ne plângem de una ca asta sau să îl facem răspunzător pe artist de lista colecţionarilor săi, acuzândul de o specie de prostituţie Oare arta nuşi manifestă capacităţile ei cele mai subversive tocmai în saloanele celor puternici? Ce poate f mai încântător decât să ţil imagnezi pe Abramovici în palatul său londo nez, trecând pe lângă un cap de mort creat de Damien Hirst, acel memento mori făcândul să se îndoiască zilnic, măcar o clipă, de intangibilitatea sa Şi dacă tot a venit vorba, de când este setea de prestigiu un argument împotriva artei pe care o protejează? Megalomaniei înfumuratul ui parvenit,
pei Iulius al Ilea, supranumit I Terribile, îi datorăm a dintre cele mai mari opere ale umanităţii, Capela Sxtină pictată de un anume Michelangelo. În toată nebunia asta a pieţei de artă, mai există oare � colecţionari mânaţi de pasiune? Bineînţeles! Pentru trânul Berggruen, operele de artă erau produse dea
38
A R T A C O N V E R S AŢ E I
Alexader vo Schnbug
eptul divine, insuflate artistului de o putere înaltă, de
definit Iar relaţia magică dintre el şi picturile sale nu l-a piedicat deloc să devină putred de bogat, de pe urma Mia povestit odată despre un prieten deal său care ea o galerie de artă impresionistă la Paris Întro zi, în 1 rn
alerie a intrat un bărbat foarte bogat, de origine orientală, a uitat în jur şi l-a rugat pe prietenul lui Berggruen să
pacheteze toate tablourile şi să îi facă un preţ rezonabil. ar omul la refuzat. Desigur, ar fi făcut avere dintro vitră, dar na vrut ca opera vieţii lui, lucrările adunate e-a lungul unor zeci de ani, să fie cumpărate de un gnorant, printro simplă trăsătură de condei Şi prietenul meu, paternul Carl Laszlo, era un colecţonar din aceeaşi categorie În casa lui de la Basel erau expuse tablouri de Ren Magritte, William Blake şi Christian Schad, alături de postere din revistele Art Nouveau şi coperte de discuri, lucrări plastice de Giacometti alăuri de
roboţi de la magazinul de jucării Pentru el, artă însemna tot ceea ce considera că merită acest titlu Puţin îi păsa de piaţă, de critica de artă şi de prestigiu Când l-am întrebat dacă toate piesele erau bine asigurate, mi-a râs în faţă „M-ar costa prea mult", mi-a răspuns, 1iar dacă mi se fură ceva, în cel mai bun caz mă aleg cu ceva bani, lucrările nu
le mai văd niciodată înapoi" Şi dacă tot vorbim despre colecţionari celebri, trebuie să povestesc din nou anecdota mea preferată despre Heini
Thyssen Mă tem că am mai făcut-o de câteva ori. Însă e atât de bună, încât merită să o repeţi cu orice prile. La 39
capătul vieţii, era căsătorit cu o doamnă extrem de îndărătnică, pe care o chema Carmen, zisă „Tita". El era foarte bătrân Ea, relativ tânără Seara, petreceau de multe ori ore în şir împreună, în salonul din Villa Favorita, casa lui de la
Lugano, deşi nu aveau să-şi spună prea multe. ,,Îmi place să stau cu Tita", spunea baronul, „ea se uită la televizor, iar eu la Sisley." Sisley, de care era atât de legat, este astăzi
expus la Museo Thyssen din Madrid BNCRI Pe ăsta îl ştiţi? Vă rog, nu Vă rog, fără bancuri Dacă ar exista şi un Decalog al conversaţiei, asta ar tre bui să fie în frunte Şi imediat după să nu plictisiţi! Există omente potrivite şi pentru bancuri La restaurant În etrou În sala de aşteptare. În schimb la petreceri şi la asă, bancurile sunt tabu Bancurile sunt recunoaşterea ltimă că nu aveţi nimic de spus. Pe deasupra, mai tre buie să vă şi pricepeţi să ziceţi bancuri, condiţie pe care oarte puţini o îndeplinesc Hellmuth Karasek descrie în inunata sa carte Sol das ein Wi sein? (Să fe o glumă ?) o situaţie prin care am trecut cu toţii Karasek se află în barul Hotelului Atlantic din Hamburg şi ascultă, fără să vrea, cu m un bărbat de la masa alăturată încearcă să le spună partenerilor săi de afaceri englezi o anecdotă cla sică (Un elefant se întâlneşte pe plajă cu un bărb at dez brăcat ş îi zic e: „ Bietu de tine, cum să te saturi vreodată cu trompa aia?") Bărbatul din bar spune bancul după cum urmează: „ know a very Jnny joke. There is an elephant, and a man without trousers, you know? Tu, Birgit", îşi întreabă colega A R T A C O N V R S AŢ E I
mai tânără, „cum se zice despuiat? Naked? Okay, bine Good, well. Aşa: A elephant . . " Birgit îl întrerupe: „An elephant!" „Bine. An elephant, aşa am zis şi eu. Aşa An elephant sees an naked man .. " A naked man, intervine Birgit din nou „Păi, sigur, a naked man. Aşa: An elephant sees a naked man. And he looks at him and says: «Poor fellow, with such a lile » Brgit, cum se zice trompă?"
Brgit: „Nci eu nu ştiu." „Nare mportanţă Aşa: «Poor fellow, with such a little nose . », you know, nose, like a snake, hahaha, «how could you get . » Cum se zice sătul, Birgit?"
Birgit: „ ???" „Nic i asta nu ştii «How could you get », hm, yo u know, you eat nt enough, you are hungry! Understand ?" Unul dintre englezi: „ Yes" A nd yo u have eaten enough, you are nt hungry, right? Okay Aşa: «f you 're hu ng», says the elephant, «how could you get nt hungy?» " Cum niciunul dntre englezi nu râde, povestitorul insistă: „Nt hu ngry, understand? You have eaten enough! Filed up! Sătul! Sad!"
Englezii se uită unii la alţii, nedumeriţi, conversaţia continuă timid Curând englezii îşi iau rămas-bun şi se
retrag la culcare, iar germanu le spune colegilor lui: „Pur şi smplu n-au înţeles bancul. Englezii ăştia au alt fel de
simţ al umorului" Ca să te pricep să spui bancur, trebue în primul rând să i tu însuţi spiritual, să f ingenios şi sclipitor, asta este problema principală Spiritu nu-i deloc totuna cu umorul. Umor are orice persoană sănătoasă. Neurologii au reuşit
1e de pe lobul anteror stâng al creierulu cu impul ,ui electrice slabe Avem nevoie de umor pentru a face 1\ paradoxurilor vieţii Aşa cum avem nevoie de vise ca .1 tem procesa evenimentele trăite Umorul este un miji< >c antistres natural al corpului În viaţă nu este de înţees l, iar umorul ne ajută să ocolim acest obstacol. „Tutu ne place să avem certitudini de nezdruncinat", spune n mai amuzant medic german, Eckart von Hirschhau "l', „dar umoru este în stare să le clatne ş să ne schimbe rspectivele. După ce neam revenit dintrun şoc, vedem ai limpede ca mai devreme: poate că lucrurile stau altfel, i totu ab sau negru, ci muticoor" Umorul reprezintă, ca să spunem aşa, o funcţie a corpuui La fel ca strănutul Cum produsele funcţiilor oastre corporale elementare nu sunt foarte rafinate, de egulă, un simţ al umorului foarte simpu este suficient entru a trăi, spre exemplu, bucuria de răul altuia Una dintre cele mai vechi glume di n istoria omenrii se încadrează în această categorie E vorba de o tânără pereche fără un ban în buzunar şi cu frigiderul pustiu În loc de ic dejun, programul include sex pe masa din bucătărie, la fel şi a pânz Seara, bărbatul soseşte flămând acasă şi îşi găseşte soţia dezbrăcată, ipită de sobă „Încălzesc cina!", îl anunţă ea. Este versiunea pentru secou XXI O poveste asemănătoare o găsim întrun limerck englez din secoul XX şi o poezie populară scoţiană din veacul al XIXlea (Te Supper Is Na Ready); mai apare ş întrun voum de versuri franceze licenţioase din anul 1618 (Mais le souper nest pas encore cuit). În forma lui iniţală, bancul este vech de peste o mie cinci sute de ani! Îl găsim în Philogelos (ubitorul de râs), o cuegere de glume obscene compilată în
să stâească râsul unor subiecţi care contemplau o coală de hârtie goală, fiind suficient să stimuleze un punct Alexad e vo Sch6nburg
' Medic şi comedat german (n 1967) (n tr.
ARTA CONVERSAŢEI
vechea Grecie, în secolu al IV-ea sau al V-lea Acolo sună astfe: „Zice un bărbat voluptuoasei lui soţii: «Femeie, ce zici, mâncă sau facem dragoste? «Cum vrei tu, dar nu ave nicio bucată de pâine.»" Şi Cicero ştia: Haec enim ridentur ve soa ve maxime quae notant et designant turpitudinem aliquam non t urpiter. În tra ducere iberă nimic nu stârneşte mai multă veselie decât glumele obscene. Cicero pretinde însă o minimă doză de ranament. Potrivit părerior ui de teorie literară, o glumă grosolană, fără nicio pretenţie de subtilitate, este pur şi simpu o gluă proastă, din punct de vedere oral-este tic Dar ca să apreciezi bancurile proaste nu-i nevoie să f spiritua, ajunge şi ce mai primitiv uor Umorul este arhisuficient şi pentru a te distra pe seama oamenilor, atri buindule trăsături stereotipe Spre exemplu, mult umor avea Earl L. Bu, ministru al agricuturii sub preşedinţii americani Richard Nixon şi Gerald Ford. n 1976, el a fost nevoit să demisioneze, tocmai din cauza umorului său. Fiind întrun avion, Bu a făcut următoarele comentarii, suficient de tare să audă toţi: The only thing coloreds are looking for in le are a tight pussy, loose shoes and a warm place to shit Cu acel prilej, Washington Post a citat afirmaţia lui cuvânt cu cuvânt, New York Times s-a limitat a o para frază, bolborosind ceva despre satising sex, loos e shoes and a warm place for bodily nctions
Presupunem că rafinamentu, în sensul ui Cicero, i lipsea cu desăvârşire lui Mister Bu din Indiana Astfel, ajungem la diferenţa fundamentaă dintre umor şi spirit. Umor este, aşa cu spuneam, mai degrabă o funcţie de bază a corpuui Spiritu, esprit, cum îl numesc francezii, pretinde mult ai mut Esprit este ascuţit, da, capabi să rănească Oscar Wilde, spre exemplu, nu avea pic de umor În schimb, spirit din belşug. Putem discuta cu spirit despre un subiect anume doar atunci cân d îl înţeegem cu A l e x a n d e r v on S c h b n u r g
compensat Sunt întratât de obişnuiţi ca lumea să-i consi
devărat până în ultima lui fibră. Despre un subiect? espre o circumstanţă? Mult mai bine spune despre o problemă! Glumee înseamnă totdeauna depăşirea unei robleme. Mark Twain a afirmat odată, spre groaza citito ilor săi, că în cer umorul lipseşte cu desăvârşire. Avea, desigur, perfectă dreptate Acolo unde nu există probleme, u există nici motiv de glumă. Glumele sunt infinit de triste. Nimic nu-i mai serios decât o glumă. Sunt pe lumea asta probeme atât de serioase, ncât nu pot fi exprimate decât în glumă. Cum este aceasta, rămasă dintr-un lagăr e concentrare: comandantul îi proite unui deţinut o raţie de pâine suplimentară dacă poate ghici care dintre ochii săi este din stică Deţinutu îl măsoară scurt şi răs unde imediat „Dreptul." Comandantul „Cum ţiai dat seama?" Deţinutul: „Se uită omeneşte" Să fie glumele evreilor forma supremă a acestei arte? eşi este un loc comun, corespunde adevărului: toţi comedianţii infuenţi ai vremurilor noastre, de la Larry David până la Louis CK şi Sarah Silverman, sunt evrei de origine. Oare de ce? Karasek nu este de fapt evreu, dar di n fericire are sufi cienţi prieteni evrei ca să aibă o părere avizată despre acest subiect. Odată a mărturisit cum a devenit el un bun poves titor (inclusiv de bancuri! ) deoarece şi-a dat sama că doar astfel poate compensa alte lipsuri: „ra slab a sport şi nici altfel nu mă distingeam în vreun fel, aşa că-i rămâ nea doar o şansă ca să mă menţin la suprafaţă: trebuia să devin clovnul clasei" Apoi a rostit în treacăt un adevăr pe care orice om care nu e nici bogat, nici frumos, nici renu mit, ar trebui să şi- atârne deasupra patului: cine nu poate copensa cu nimic este a mare strâmtoare. Cei prea frumoşi au adesea personaităţi şterse, cei prea bogaţi sunt de obicei desăvârşit de plicticoşi Ei nu au nimic de ARTA CONVERSAŢEI
•1ann iese la plimbare pe malul lacului, în miez
compensat Sunt întratât de obişnuiţi ca lumea să-i consi dere nemaipomeniţi, încât nu trebuie săşi dea deloc silinţa După ce evreii au fost alungaţi din Paestina, în urma răscoaei lor împotriva romanilor, şi au trăit în dias pora, au fost siiţi, secole de-a rândul, să compenseze multe: nu aveau patrie, peste tot erau nepoftiţi, hăituiţi şi alungaţi, apoi hăituiţi din nou Aşa se face că în glumele evreieşti se oglindeşte tristeţea străveche a unui popor căruia nu i-a rămas decât să se refugieze în ceva ce, potri vit lui Sigmund Freud, înlesneşte depăşirea traumelor: macabrul Pubicistul Josef offe consideră glumele evre ieşti arme verbale", îndreptate atât împotriva propriei persoane (autoironie"), cât şi împotriva celorlalţi. Dn acest motiv, majoritatea se ncadrează în trei cate gorii. Cea mai importantă se cheamă pesimism frustrare faţă de propria apartenenţă la un popor ales. Sub deviza: Doamne, pe noi neai ales, dintre popoare dar de ce tocmai pe noi?" În serialul american de televiziune Curb your Enthusasm apare o scenă în care Larry David se află în faţa cinematografuui, fredonând o arie de Richard· Wagner. Un alt evreu se arată deranat şi îl apostrofează: Dumneavoastră nu sunteţi evreu?" Larry: Cum, vă rog? Poate vreţi sămi vedeţi penisul?" Domnului furios nu- vine să creadă că un evreu poate să fredoneze muzica renumitului antisemit Wagner şi îl acuză pe Larry de tipica ură de sine a evreilor Larry David îi replică indig nat: Sigur că mă urăsc! Dar nu pentru că sunt evreu" O metaglumă pe o temă de când lumea, ura de sine Cum este aceea cu evreul care se plimbă voios prin par c, când se trezeşte cu un găinaţ de pasăre în cap Omul îşi ridică pri virea spre cer şi zice: Iar goimilor (neevreilor) le cântă!" n cea dea doua categorie intră glumee bazate pe întrebări stupide, aşazisele bancuri seci, care subliniază propria poziţie dominantă Cam aşa: Alexan der vo Schinb ug
•1ann iese la plimbare pe malul lacului, în miez 1 e Deodată, îl vede pe prietenul său Lwenthal • o 1 t u se întro copcă I enthal, sa rupt gheaţa sub tine?" nthal: Nu, probabil ma surprins iarna în timp ce dam." I ( l'a de-a treia categorie se referă la obiceiul evreiesc de 1 ce lucrurile pe toate feţele, la înclinaţia de a cântări 1 i, ână la ultimul detaliu. Iată un exemplu clasic: I > evrei, unul tânăr, celălalt în vârstă, se aă în aceaşi 1 artiment dntrun tren Tânărul îl întreabă pe cel mai \ stă: Cer iertare, puteţi sămi spuneţi cât este ceasul?" ci un răspuns Ofensat, tânărul se face mic pe colţu 1 e banchetă, dar cu puţin timp înainte să aungă la I n, nu mai suportă şi îşi varsă oful: „omnul meu, acum o jumătate de oră v-am rugat I cos sămi spuneţi cât este ceasul şi aş vrea foarte mult �u de ce nu maţi considerat demn de un răspuns." m să vă explic cu plăcere, tinere domn. M-aţi între cât este ceasu, aşai? Sigur că aş putut sămi scot •sul de aur din buzunar şi să vă spun cât arată Ce sar 'ecut după aceea? Ar început o conversaţie: «Ce ceas frumos aveţi!» «Da, şi merge cu mare precizie», aş răspuns eu. «E o moştenire?», aţi întrebat dumneavoastră «Nu», aş răspuns eu «Afacerile vă merg bine, cu siguranţă», aţi zis mneavoastră «ntr-adevăr, nu am de ce mă plânge», aş f spus eu «Ce negustorie aveţi?» «Grâne.» «Locuiţi la Lublin?» «Desigur» «Cu siguranţă aveţi o casă frumoasă?» .
ARTA CONVERAŢEI
«Oh, da!» «Aveţi familie?» «Da, am două fiice frumoase.» Ei, şi până la urmă cear fi ieşit? Miaţi fi făcut o vizită la vilă, iar după câteva zile aţi fi cerut mâna fiicei mele mai mari. Şi acum, spuneţi şi dumneavoastră, tinere: cum să o dau de soţie pe Esther a mea cuiva care nu are nici măcar un ceas?" Strict vorbind, ar fi trebuit să redau aceste glume în idiş, ca să-şi păstreze întreaga savoare. Idişul este un dia lect germanic cu eemente de vocabular împrumutate di n ebraică şi din limbile slave A fost lingu a fanca a evreilor răspândiţi în toată Europa şi Rusia, centrele culturii evre ieşti din Europa fiind germanofone. În timpul prigoanei asupra evreilor din Evul Mediu, o mare parte dintre cei din Germania au emigrat în Europa de Răsărit, păstrân du-şi însă limba şi acolo. Cultura germanoidiş şi limba idiş au fost nimicite de nazişti Acum nu ar mai înţelege imeni u banc spus în idiş. Karasek îi avertizează pe drept cuvânt în cartea lui de glume (care n-ar trebui să lipsească din nicio bibliotecă) pe neevrei să nu spună bancuri cu evrei. Atunci, „se ajunge şi se depăşeşte repede o graniţă jenantă" Quod erat demonstrandum: singurele glume cu adevărat spirituale şi care merită spuse sunt cele evreieşti Dar cum majoritatea nu se pricep să le spună, mai bine să o lase baltă, la fel cum fac şi eu acum.
CAPTALSM
ată un domeniu în care ignoranţa este absolut scuza1. Iar faţă de cunoscători este întotdeauna nţelept să âneţi sceptic ar în zona economiei, asta vă poate salva •xstenţa. Cele mai multe catastrofe economice au fost 1 .i
L•clanşate de superdeştepţii care consideră că banii, capi
1 l, consumatorii şi în primul rând riscul ar avea un omportament previzibil. La scurt timp după declanşarea crizei financiare glo ale din noiembrie 2008, regina Angliei, afată în vizită la ondon School of Economics, le-a adresat economiştilor o trebare simplă, care i-a pus în mare încurcătură De ce
u a prevăzut nimeni crahul? a întrebat the Queen. Îvă ţaţii s-au bâlbâit în toate felurile, până când unul dintre ei, profesorul Luis Garicano, a recurs la cel mai străveziu pretext cu putinţă: „Toţi au considerat că procedează ca la
carte, lăsânduse pur şi simplu unul în seama altuia ." Cum am urmat şcoala în Anglia, ţara unde un econo mist (J.M Keynes) este venerat ca un sfânt patron al naţi
unii, am fost obligat să învăţ la cursul respectiv formule de genul Y = I + C, adică: producţia (Y) rezultă din suma inves
tiţiio (I) şi a consumului (C) O altă formulă este E = Y C, -
A R TA C O N V E R S AŢ I
adică rata de economisire (E) este ceea ce rămâne dacă scă dem consumul din producţie Din cele două formule rezultă că E I, economiile sunt egale cu investiţiile (I), căci, evident, tot ceea ce oamenii depun la bancă (E) este dat cu împrumut şi practic reinvestit, fie în consum (C), fie în mijloace de producţie (Y). Totul limpede? Am avut note proaste la economics. Dar nu trebuia să-mi bat capul, deoarece în Anglia exista de pe atunci obi ceiul ca şcolarilor lipsiţi de orice formă de venit să li se pună la dispoziţie cărţi de credit Suficient să le introduci în fanta potrivită ca să obţii bancnote, pe care apoi le puteai folosi pentru a te consola consumând (C), spre exemplu bere (B) sau alte droguri (D) şi asta absolut indiferent dacă aveai sau nu ceva economisit în cont (E). Graţie mărinimiei Midland Bank (din păcate dispărută între timp) puteam sămi permit oricând şi un bilet de zbor (B) spre casă Interesul meu faţă de studiul economiei suferea şi din cauza prieteniei de atunci cu un domn în vârstă, care ma îndemnat să uit toate formulele şi ma învăţat, în timpul lungilor plimbări şi al popasurilor şi mai lungi în cafenele, mai multă economie decât ar fi reuşit orice manual. Andr Kostolanyi Bătrânul guru al bursei venea des la noi acasă pentru că, datorită mamei mele, strănepoată a eroului naţional maghiar Istvn Szchenyi, casa noastră din Mnchen era un punct de atracţie pentru ungurii din exil Kosto, aşa cum îi spuneam noi, avea pe atunci în jur de nouăzeci de ani şi o experienţă foarte bogată. Pe deasupra, era şi foarte zgârcit, semn sigur că era bogat şi în sensul material Apu case să fie tânăr comisionar la Bursa de la Paris, înainte de sfârşitul Primului Război Mondial, iar în istoricul an 1929 lucra pe Wall Street El însuşi un speculant împătimit, însă foarte bine educat şi deloc lipsit de înclinaţii artistice, îşi =
50
Alexader von Schănburg
rivea colegii de breaslă cu cel mai încântător dispreţ şa cum ajung fetele nevinovate să facă trotuarul, la fel se întâmplă şi la bursă, repeta Kosto mereu: „Mai întâi e curiozitate, apoi plăcere şi la urmă lăcomie" Verdictul său „Pe vremuri, un tată şi trimitea la bursă doar fiii cei ai nerozi. Cei înţelepţi mergeau la universitate, să înveţe ceva serios." La Mnchen ne întâlneam întotdeauna în vechiul bar Schumann's, deoarece nu-i plăcea nicio cafenea din oraş Însă cel mai bine se putea sta de vorbă cu el tot în cafenele, a Viena în Caf Central, la Budapesta în Caf New York, n acel extraordinar kitsch pompos. Cafeneaua era catedra ui, habitatul lui natural. Unde şi-a petrecut o jumătate din iaţă în faţa meselor minuscule, din marmură Acolo ţinea relegeri, citea, cădea pe gânduri, aţipea, se trezea, conversa, iarăşi citea. Mereu perfect îmbrăcat, pantofi Budapester impecabil lustruiţi, achetă de tweed, batistă în buzunarul de la piept, cămaşă de comandă, niciodată cravată, întotdeauna papion O asemenea existenţă, în toată splendoarea ei orientală, este astăzi aproape de neînţeles Acum, dacă bărbaţii pre feră să-şi petreacă ziua cât e ea de lungă la cafenea, sunt mbrăcaţi voit neglijent, nebărbieriţi, poartă fes şi trăiesc n izolarea lor cu căştile în urechi, în căutare de wireless. Şi nici nu stau aşezaţi pe scaunele acelea nemilos de tari, fără cotiere, clasice pentru cafenelele acelei lumi dispărute, ci în fotolii adânci de catifea, care sufocă orice idee origi nală. În timpul sesiunilor îndelungate petrecute cu el prin cafenele, Kosto mi-a împărtăşit câteva principii esenţiale, printre care „Bărbatul îşi poate permite să fie nechibzuit, dar femeia trebuie să fie avară Familiile în care se petrece invers sunt sortite unei tragedii." Sau „Despre un idiot sărman, toată lumea vorbeşte ca despre u idiot. În schimb, un idiot bogat trece rept oginal" Sau: „Şi Voltaire ştia ARTA CONVRSAŢIE
5I
că orice nenorocire poate avea ş consecinţe avantajoase. În econome, ma ales Dezastru cuiva poate f cea mai mare fericire pentru aproapee lui ." Şi atunci a făcut semn spre laptopul meu Toshba desul de voumnos, pe vremea aceea unul dintre prmele computere portable, pe care îl căram mândru peste tot. „Pentru muncitor din fabricie de maşini de scris, obiectu acesta este o adevărată caamitate. Pentru frmele producătoare, o adevărată binefacere. Dar mai devreme sau mai târziu cineva o să nventeze ceva şi mai năstruşnc, ar aparatura de acest gen va dispărea, iar odată cu ea ş frmele producătoare. Asta pune economa în prmede? Fără îndoaă! nstabltatea este condţia bunăstări" Cum aşa? Kosto nu-şi încăpea în piee de bucure când îi puneam tot felul de întrebăr, mirat, primind cu încân tare să intre în rolu rabnului înţelept. Atunci începea să povestească despre legendarul economist vienez Joseph Schumpeter, căruia î păcea să se desfăşoare în saloanee famlior de patricieni vienezi, dar ş la Caf Landtmann. Schumpeter a fost, după Karl Marx, cea mai rară pasăre din istoria ştiinţelor economice. Pe Schumpeter şi pe Marx î ega credinţa în dnamica permanentei distruger ş înnor cunoscute de capitalism. Şi slăbicunea faţă de plă cerile vieţi. În sne adept a austromarxismulu, Schumpe ter îşi cumpăra costumee de pe Savle Row, ar pentru avenurle amoroase avea închriat un apartament la Hotel Astora, nu departe de ocuinţa sa de pe Strudhofgasse. După cum mia expicat Kosto, Schumpeter a fost toată viaţa lu preocupat de o unică întrebare: „De ce între Evul Mediu şi Revoluţia Franceză standardu de viaţă al europenior sa schmbat în mod nesemnficativ, şi de ce, începând de atunc, trece prntr-o îmbunătăţre expozvă?" Explicaţia lui Schupeter: prăbuşirea umi feudae. „Secoe de-a rândul, crcumstanţele au rămas necntte: A l e x a n d e r v o S ch i b u r g
dn popuaţe o ducea bne până la nemaipomenit, estul se luptau să supravieţuască. Dstrugerea acestei umi, după ce burghezia a preluat puterea, a avut efectul nei explozii. Şi dntr-odată a apărut ceva ce nu mai xstase până atunc: concurenţa, spiritul întreprinzător, scu. nstaurânduse o permanentă redistribuire. Ieri puteai să fi ider de piaţă, iar mâine fat. Prăbuşre repetate, dragul meu, sunt parte integrantă a captalismului, altfel totul ar stagna." Suna cât se poate de convingător din gura cuva care, din 1929 încoace, îş rispse şi îş recâştigase averea de câteva ori. La fel de convngător era şi felul î care apăra sstemul bancar. Când ajungeam să- plctsesc amintindu- că sus îi alungase pe zarafi din Tempu, se muţumea să zâm ească indulgent. Dn punctu meu de vedere, de nob scăpătat, eram desigur justficat să am rezerve în prvinţa bănclor, dar pentru restu lumii ee sunt o adevărată bnecuvântare. „Voi, cei cu sânge abastru, aţi putut trăi bine-mersi, sute de ani, fără bănci Dspuneaţ de pămân turi şi de capita. Pentru toţ celalţ, însă, lipsţi de mijloace, dar eficenţ, spre deosebire de voi, stora acestei umi a devent nteresantă abia odată cu inventarea sistemului de credtare şi întemeierea băncior moderne. Cee dintâ bănc, de la Florenţa, acordau credit doar ceor care dspu neau de proprietăţi funcare imense sau de alte forme de garantare Însă cu adevărat pasonant a auns să e aba în secolu al XIXea Famia Rothschild a fost cea dntâ care a împrumutat ban persoanelor fără titlur de vaoare, care în schimb aveau de ăreţe. Iar dobânda era un fe de taxă pentru rscu asumat." Aşadar, tot răul ni se trage de la aparţia băncilor moderne? Nu s-a decanşat criza pieţei financare din cauză că li s-au acordat credte nor persoane care nu ş e I0%
ARTA CONVESAŢEI
puteau permite? Sau poate e o explicaţie prea simplă? Mă întreb uneori ce-ar fi spus Kosto despre spargerea bulelor de credite subprime, care în 2008 a dus la criza gobală a pieţeor financiare Pe atunci, americanii doritori să devină proprietari de casă, numiţi în interioru băncior şi NINJA (No Inco me, No Jobs or Assets), au fost sistematic atraşi prin credite tot mai tentante. Ia r când ratele nu au mai putut fi susţinute, s-a produs o reacţie în lanţ: mai întâi câteva bănci cu veche tradiţie, ca Lehman Brothers, au făcut implozie, apoi au rămas şomeri milioane de oameni, din toată lumea Şi care ar fi fost verdictu ui Kosto despre euro? Nu cmva introducerea acestei monede în ţări precum Grecia sau Portgalia nu a fost decât o altă pervertire a vechii idei a credituui, atât de frumoase, după cum se pretinde? De fapt, astfel e posibil ca unele state cu bonitate scăzută să obţă credite în aceleaşi condiţii ca stateemode centraleuro pene, pentru simplul motiv că fac parte din familia euro. Acum, Kosto şi cu mine ne-am fi putut întâlni în noul Schumann' s S-ar fi bucurat de dispa riţia vechiului bar în umina gândirii lui Schumpeter, bineînţeles Cel nou e mai frumos şi mai puţin înghesuit Aşadar, cum ar vorbi Kosto despre criza pieţelor financiare, dacă am sta faţă în faţă, a masă? El se amuza mereu pe seama aşazişilor experţi, convinşi că economia financiară ar fi o ştiinţă („Oare câţi profesionişti de bursă nam văzut eu care, obsedaţi de gra fice şi de calcule, şi-au pierdut şi ultimul cent?") Cine vrea să aibă succes pe piaţa financiară trebuie să studieze filo zofie, nu matematică „Finanţele au propria lor ogică, ieşită din orice calcul" Şi criza ia dat dreptate Noile produse financiare, cee care au declanşat criza, aşanumitele obligaţiuni de creanţă confirmate, au fost născocite de tipi superinteligenţi Şi totul a funcţionat perfect, la început. Persoane în sine sărace au primit bani din care săşi A l e xa n d e r v o S c h 6 b u r i
nstruiască o casă Şi băncile, şi cele locale, şi cele de pe all Street şi din toată umea asta, care a u cumpărat credi e adunate în pachete enorme, sau ales şi ele cu câştig. rată alchimie teic-financiară. Atât timp cât toţi facto rii esenţiali au rămas aproximativ stabii Rata de ocupare forţei de muncă, dobânzile, preţurile imobiiarelor. Mai ârziu sa stabilit că, spre exempu în cartierul săracior din etroit, în anu 2006, când rata şomajului era de mult în reştere, când dobânzile au explodat şi preţurile caselor au căzut, s-au acordat în continuare credite în valoare totală de peste un miliard de dolari Tăierea creditelor a produs n efect de domino Una dintre primele victime a fost bca erril Lynch Fondatorul, bătrânul Charles E Merrill („ un domn adevărat"), nul întâlnise niciodată pe Kosto . Garantat, pe Kosto nu -ai fi auzit lamentânduse după „vremurile bune de odinioară" Nu era în stilul lui Se amuza pe seama bancherilormatematicieni, dar nu pe seama celor care vor să-şi împlinească visurie şi pentru asta sunt dispuşi să rişte Probabil şi-ar fi amintit din ou de una ditre poveştile ui preferate, cea despre mag atl de pe Wal Street, putred de bogat, care după un prânz esfârşit a încercat zadarnic, de câteva ori, să-şi aprindă o ţigară de foi Pur şi simplu refuza să tragă Atunci a desco perit un bieţel, printre frunzee de tabac Şi pe el, cu itere minuscule, scria plin de şarm: „Iubite domn! Mă numesc Conchita rabucul pe care îl fumaţi a fost răsucit de mine, cu mâna, pe coapsă, cu iubire, din frunze de tutun Savu raţi- cu gândul lyuua mine!" Omul a fost atât de mişcat, încât a hotărât să poească spre Cuba, în căutarea celei care răsucise ţigara A găsito, a adus-o cu el la New York şi s-a căsătorit cu ea Conchita a devenit o mare doamnă A apărut o singură probemă: vestea despre lovitura dată de micuţa Conchita sa răspândit în toată Cuba şi aproape toate fabricile de havane au intrat în faliment În a
·
ARTA CONVERSAŢIE
55
multe dintre ţigări erau introduse scrisori sentimentale, de dragoste, c preţul prăbuşirii calităţii Dn cele o sută de manufacturi de trabucuri, nu au mai rămas decât vreo două duzin a jocul anilor cincizeci Însă ele scoteau, sub supraveghere, produse de un nivel nemaivăzut până atunci. Înveţ din nfrângeri Te perfecţionezi. Fără cădere nu există progres. O nouă criză urmează, negreşit Şi se prea poate să o depăşească pe cea recentă Dar regula rămâne aceeaşi: din distrugere va creşte ceva nou. Ghinionul unuia, norocul altuia CAZURI PENALE
odată nu trebuie să daţi crezare oricărei poveşti q te pe care o auziţi, chiar dacă sunteţi ncă tânăr. , 1 bine să nu uitaţi că poveştile palpitante sunt armele ' ale oricărei conversaţii Şi din acest punct de vedere c u-i mai bun decât o crimă veche şi plnă de mister. / să explic imediat de ce. Dar mai ntâi povestea Şi , • f
ARTA CONVRSAŢIE
57
morţii Charge of the Light Brigade a rămas proverbială şi desemna o acţiune al cărei final dezastruos era sigur, încă de la început Familia trăia de pe urma domeniilor din Irlanda, dar locuia în cel mai frumos colţ al Londrei, într-o zonă patriarhală din Chelsea, cu vedere la Tamisa Tatăl lui John trebuie să fi inspirat mult respect Bogat, ascetic, anti religios, un radical de stânga în contextl englez După 1945, lordul Lucan s-a aflat în anturajul primului premier britanic postbelic, socialistul Clement Attlee, fiind preşe dinte al fracţiunii Partiduli Laburist din Camera Lorzilor Î război a fost comandantul Batalionului 1 din Coldstream Guards, cel mai vechi şi glorios regiment al armatei brita nice. În timpul conflagraţiei, lordul a fost nevoit să îşi tri mită copiii în străinătate, după ce soţia i sa îmbolnăvit grav şi n a mai putut să se ocupe de ei Şi au fost daţi în grija unor nannys . Pentru încept, au locuit în Ţara Gali lor Apoi la New York, la o miliardară prietenă a familiei După încheierea războili, când s-a ntors acasă împre ună cu fraţii săi, ohn avea unsprezece ani. La Londra dom nea cea mai neagră sărăcie Casa de pe Cheyne Row nu mai exista Fusese distrusă întrunul dintre masivele bombardamente ale aviaţiei germane asupra Angliei Prin comparaţie, New Yorkl şi pacea din Park Avenue au fost un vis frumos pentru ohn Tatăl lui era autoritar şi extrem de avar, iar familia trăia refugiată întrn car tier pentru cei evacaţi după bombardamente Înălţimea Sa punea mare preţ pe stilul de viaţă spartan, nu în ulti mul rând din raţiuni politice. Descriu în detaliu acest fundal deoarece este important pentru profilul psihic şi pentru comportamentul lui Bingham. La moartea tatălui său, în urma unui atac de apoplexie, ohn a devenit cel deal şaptelea lord Lucan, la doăzeci şi nouă de ani, şi sa pus cu toată hotărârea să
seze privaţiunile îndurate n tinereţea sa În lipsa 1 <egherii părinteşti, putea să se lase în voia pasiunii • entru automobile Aston Martin, curse de galop şi 11ori A acceptat o slujbă întro bancă londoneză, la a rennţat însă după scurt timp „De ce aş trudi nlo", spunea el, „când pot să-mi câştig venitul pe un an întro singură noapte, la Aspinall?" Jo Aspinall .i roprietarul celui mai elegant cazinou din oraş. Şi ·1it protector al naturii. Ţinea o grădină zoologică I ' · culară pe domenil său Howles, din comita tul Kent •ru gorilele lui se aduceau zilnic, cu avionul, mango şi aia proaspete, iar tigrii erau hrăniţi cu cea mai aleasă e de vită În schimb oaspeţii de la Howlets, unde am o t n mai mlte rânduri, primeau de regulă doar pâine ce şi supă. John Aspinall a murit n 2000. Sora mea, aya, era bună prietenă cu el. Ceea ce ştiu despre Bingham aflat de la el Şi de la crtea adunată de „Aspers" în l său. John Bingham făcea şi el parte, în perioada 1 care se desfăşoară povestea, din cercl de prieteni al cestui om fascinant şi carismatic Bingham a devenit un jucător pătimaş şi unul dintre ei mai buni clienţi ai cazinoului lui Aspinall Era pasionat ai ales de bacara. Scriitorul Ian Fleming relatează cum a câştigat Bingham n cazinoul din Le Touquet la bacara doăzeci şi şase de mii de lire (peste o sută de mii de mărci, e atnci) Într-o sgură noapte A fost atât de impresionat de Bingham cel impunător şi monden, ncât a devenit odel al personajului său, James Bond. Primul roman al lui an Fleming, Casino Royal, începe cu un spectaculos joc de bacara, întro staţiune franceză, pe mall mării Şi aşa cum i se întâmplă n cele din urmă oricărui jucător, Bingham a nceput să piardă sume tot mai mari La treizeci de ani, când s-a căsătorit cu fosta prezentatoare de modă Veronica Dncan, mai tânără decât el cu trei ani,
58
A R TA C O N V E R S A Ţ E I
Alexander von Schbnug
' .i
, r n• 1
·
s
59
Bingham avea mari datorii la prietenii săi din toată Europa, pe care a găsit cu cale să le stingă recurgând la grosul averii sale de familie, pe care a risipito în cele mai neobişnuite extravaganţe chiar şi pentru mediul englez Închiria un avion pe atunci consderat încă un lux ieşit d comun pentru scurte călător la Paris sau Monte Carlo, ca să-şi petreacă o zi pe hipodromul de la Longchamps sau o noapte în caznou. În contextul istoric al acelui moment, modul lui de viaţă nu semnala doar simplă risipă, ci în primul rând o nepăsare cu totul remarcabilă. (Menţionez asta pentru că mai târziu va avea o mare importanţă în alcăturea portretului lui complet) În anul 974, când povestea noastră a ajuns la trstul ei apogeu, Marea Britane se afla în stare excepţională. Concedieri în masă, greve generale, grămezi de gunoi pe străzile ondrei, cadavre rămase neînhumate din cauza grevelor, spitale care trebuiau evacuate în urma penelor de curent, lira sterlină în cădere liberă, mişcări de stradă şi greve ale minerilor din nordul Angliei Şi ohn Bingham, care toca înverşunat averea de secole a familiei sale Între timp, el şi Veronica aveau trei copii, fetiţa cea mare, Frances, de zece ani, George de şapte şi micuţa Camilla, de patru ani Datorile lui Bingham depăşeau de câteva ori venturile familiei, băutul în socetate se transformase de mult în alcoolism, Veronca suferea de depresie după naşterea ultimei fetiţe şi era, cel puţin aşa susţineau prietenii lui Aspers, very possessive. Din câte se pare, bănuielile ei se îndreptau nu numai împotriva femeilor era geloasă pe prietenii lui John, pe avocaţi, pe conslierii bancari, pe per sonalul din caznouri, pe oricne care se apropia de el. Un fapt rămâne cert: în 1974 căsnica dintre viciosul Bingham şi depresva Veronica ajsese î stare belgerantă. Se pare că Veronica îl silise pe John să plece din domiciliul conjugal aflat în distnsul carter londonez dplomatc
1 a rămas singură cu copiii, după ce el s-a 1 1 o ă casă a familiei, la numai câteva minute de " os . eronica susţin prietenii lui se folosea • 1·1 drept mijloc de presiune, împiedcându-l 1 cu ei Iar mijlocul lu de presiune aşa stă 1 1 dosarul procesulu au fost banii A oprit plăţile 1 .i soţie, lăsând-o să se descurce cu bani cuveniţ • lor. a un moment dat, nu a mai plătit nici facturile I I I ods, din al căru raion de delicatese se livra i 1 zl în Lower Belgrave Street Apoi au urmat 1\e şi ameninţările, ca săşi poată vedea copi I 1 i c . Ea ş-a luat un serviciu cu normă parţială şi a 1 1 1 tat bani de la toate prietenele. În cele din urmă, 1 ,lim şi-a dat soţia în judecată Urmărea să fie decla onsabilă şi să piardă custodia asupra coplor Hca este dementă", zicea pretenii lui, „copiii nu 1 11 sguranţă alături de ea" Judecătorul nu a fost nsă d cu asta Din consemnările procesului de tutelă ;u at atunci reiese că Bngam potrivit declaraţiilor 1 ţ lor îş bătuse soţia în repetate rânduri, ba chiar 1 1pinsese pe scări, o dată Judecătorul i-a acordat căi custodia deplină. Bingham s-a ales doar cu I 1 'ul de a face vzte, când şi când otvt relatărlor prietenilor lu Bngham, iată, e , ce s-a petrecut atunc: târziu, în seara de 7 noiembrie J IJ74, Bingham sa strecurat la el în casă, a deşurubat din ng becurle de la parter, şia pândit soţia în spatele 1 de la bucătărie ş, când ea a intrat săşi facă un ceai, ovito cu o ţeavă de calorifer Însă, din întâmplare, a 1 1erit-o pe bona copiilor Dn acea noapte, John Bingham i spărut O dată la câţiva ani, la fel cum se întâmplă ş c ostrul din Loch Ness, mai apare câte un martor ocular e susţine că l-ar f văzut pe lordul Lucan în Goa, n gla sud-americană or undeva în Afrca poteza că
60
ARTA CONVRSAŢEI
Alexa nder von Schnbug
I
1
t
'
ol
61
1 \ 1c
din copilărie, având ca efect lipsa de empatie 11 1 il h1are comportamentală şi narcisism. Lipsa uni ' 1 • ic oral, rezltat din educaţie instabilă Înclnaţia
1a căzt în propria li sabie", dpă cm se spne în cercu rile ofiţerilor englezi, este considerată şi astăzi cea mai plazibilă explicaţie pentr dispariţia li C pţin timp înainte să moară, în 2000, Joh Aspinall a acordat nl dintre rarele l interviri şi a dezvăluit că prietenl să a comis acea crimă şi de ruşine că omorâse pe altcineva, în locl soţiei, luase singra decizie onorablă Aspinall n a dat amănunte despre sfârşitl prietenli să Mlt mai târzi şi sb o pronnţată inflenţă a alcoolli, nl dintre membrii crţii li mia povestit următoarea versi ne a poveştii: prietenl li Aspinall, miliardarl immy Goldsmith, deşi n-l agrease niciodată pe Bingham, i-a oferit adăpost o vreme, din loialitate faţă de Aspinall Până când Bngham a plecat la Aspinall, nde s-a şi împşcat, la Howletts Dpă care Aspnall, ca să şteargă orice rmă, la dat ca hrană la tigrii săi. Scotland Yard consideră ş astăzi cazl nerezolvat. Un certicat de deces n există, atât timp cât n sa găsit nicio urmă Oficial n a fost declarat mort, în schimb fil să, George Bingham, a preluat titll de al optlea lord Lcan. L-am întâlnit o dată pe tânărl Bngham l a Londra, c pri lejl unui dine n este simpatic, dar asta trebe să io trecem c vederea. Povestea coplăiei l este teribil de tristă C mama sa n comnică Ş surorle li au între rpt legătrile cu ea La căsătoria li Frances, fiica cea mare, mama ei n a fost invitată Aici se încheie istoria Poate fi relatată, pentr a satisface criozitatea şi pofta de horror care frizează voaiersmul. Poate fi povestită şi pentr caracterl ei exemplar în multe privinţe Doă tremi dn toate crmele sunt cazate de dramele din interiorl unei relaţii la originea cărora sta de obcei lptele pentr putere dintre parteneri. Pe deas pra, Bngham întrneşte toţi factor de risc prezentaţi în manalele de crmnalistcă. Întâmplările terble sau lipsa
ind tipologii ale criminalilor pe baza trăsăturilor ioare. Învăţătrile sale au servit drept model pentr ·a raselor a naziştilor şi exercită o inflenţă până în e noastre. n 1 963, la Chicago, dpă ce n anme Richard Speck " tacat n cămin de asistente medicale, nde a violat şi a ' 1 c s opt femei, a fost spus uni std medcal amănunţit. <zltatl find, dpă cm sa crezt, că prezintă n ozo Y splimentar n lmea ştinţifică şi
62
/RTA CONVERAŢEI
A l e x a n d e r v o n S c h n b u g
I
1
1 I comportament antisocal. Cercul din jrl l .l 'a în orce caz convns că n are absolt nimic .• 1
f
cu societatea şi că se află deasupra legii Dacă
1 11 I roducem în ecaţie şi faptl că era alcoolic, el 111 • un criminal ca la carte. Din acest pnct de vedere,
t fi considerat chiar o minne a criminalisticii, I , 1n ar i ans să comită fapta. I >. are poate fi explicat un asasinat pe cale ştiinţifică, 1
1 1 e strădieşte crminalistica? Şi să se stablească şi 1 e probabilitate? Există predispoziţii biologce care 1 ază comportamentul criminal? I
·
1
timă instanţă, cercetătorii moderni, ca Wolf Singer
1 < ; hard Roth, afirmă de la nivelul lor exact acest q , ,lunci când îi neagă omli liberul-arbitru şi îi redc • rtamentl d1
s
la inevitabilităţi nerologice. Începând 'coll al XIXlea, revine mere la modă explicarea
1 i" prin boli Un rol deosebit de regretabil este cel 1 1 . de medicl torinez Cesare Lombroso, care, după
•perrea nor anormalităţ pe calota craniană a uni criminal î n serie, a rămas de-a dreptl obsedat de l'a de a găsi rădăcin biologice ale răli" A renunţat I. eseria li de chirurg şi a încept să ia la rândînchisorile,
63
bineînţeles şi în mass-media ştirea a stârnit o enormă bucurie Lumea a sărbătorit descoperirea „genei crimi nale" După sinuciderea lui Ulrike Meinhof, care înainte de intrarea ei în conspirativitate şi întemeierea RAF fusese o jurnalistă apreciată, descoperirea în creierul ei a unei tumori în zona numită putamen a stâit acelaşi gen de speculaţii. O vreme s-a crezut că nucleele amigdalei cere brale sau cortexul orbitofrontal ar fi „centrul răului" Întreaga absurditate a argumentului biologic este rezu mată într-o glumă de marele psihiatru şi neurolog vienez Reinhard Haller: „ Un inculpat se înfăţişează înaintea udecătorului şi spune: «Da, am comis fapta, dar voinţa mea nu a fost liberă, deoarece cortexul meu orbitofrontal este deranat. Judecătorul îi replică: «Atunci, dumnea voastră sunteţi achitat În schimb pe cortexul dumneavoastră orbitofrontal îl condamnăm la cinci ani de închisoare»" Potrivit lui Haller, este greşit ca bolnavii psihic să fie supuşi unei prezumţii generale de vinovăţie „Adesea se dovedesc considerabil mai inofensivi decât cei din jur" Tendinţa de a expedia răul, punându-l pe seama a ceea ce este patologic, anormal, străin, prezintă din punctul de vedere al majorităţii populaţiei avantajul şi mângâierea de a putea ignora propriile abisuri. Întro conferinţă de-a sa, Haller a vorbit despre ceva cu mult mai tulburător: cruzimea noastră, a tuturor A făcut trimitere la experimentul psihologului american Stanley Milgram, care a testat disponibilitatea persoanelor obiş nuite de a da curs unor instrucţiuni, chiar şi atunci când contravin conştiinţei lor. Celebrul experiment Milgram a demonstrat cât de înclinată este majoritatea, mai exact două treimi, să comită orori, atunci cân d este autorizată să
Roe Armee Faktion (n . ).
Alexader von Schbug
Haller a amintit de discuţiile despre moartea trecut şi de un mare congres al psihiatrilor, la I ntre referenţi a vorbit despre rolul nefast al l,t L'Î din perioada nazistă, despre asasinarea unor " sic, sub titlul de eutanasie „oţi cei prezenţi au 1 o fu d şocaţi", spune Haller. „După aceea, un coleg I .>/ i vorbit despre modelele lor de moarte asistată, • t u dle şi prin considerente economice foarte rezo i l • / expus şi un calcul, potrivit căruia din costurile de q' ae unui caz de demenţă gravă s-ar putea finanţa 1 entru o tânără familie" Majoritatea auditorilor, t 1 aller, au întâmpinat cu uimitoare deschidere opi egului din Olanda „Departe de mine să compar uă situaţii", zice Haller, „însă se vede limpede cât l culos este să autorizezi agresiuni, spre exemplu 1coperire economică, aparent raţională din punct de 'rc ştiinţific." ăul? Răul suntem noi toţi", a spus od ată un om, de a prezenţă la dineul oferit cu prilejul aniversării mele d ptsprezece ani voi fi întotdeauna mândru şi care, 0 eţit de vin, mia ţinut şi o prelegere: Friedrich I >enmatt l întrebasem de ce oamenilor le face atâta l , cre să asculte poveşti despre crime Drrenmatt mia uns că în fiecare dintre noi există o latură întunecată este că ne vine aşa de greu să ne-o mărturisim. I i schimb poveştile ne dau mereu prileul să ne vizităm surile, de la o distanţă sigură 1 1 t
„
omeneşti Acest voaersm mângâia nespus, reuşea să potolească pentru o vreme propria nefericire. Era, ch mai mut decât religa, opiu pentru popor În era digitală însă, Olimpul a fost uat cu asalt Deodată, fiecare ave î mână instrumentu multimedia propriu, cu care să se repreznte pe sine Exhibţionismul a înlocuit voaiersmu, ca anestezic Procesul de selecţie, despărţirea ceor care se bucură de atenţie de cei care comunică în gol, este făcut de rowd intelligene, fiind acum cu adevărat democratic Cine nmereşte tonul potrivt se bucură realmente char dacă efemer şi euforic de o aură de zeu Pentru ca apoi să se dizolve dn nou în marea masa anonimă În urmă au ma rămas ca utime surogate ale zeilor câţiva aştri a sportului capabi să fascineze Ei sunt gladatorii de azi Indferent cât de egalitară ar fi epoca noastră, lor e acordăm cee ma absurde recompense pământeşti Când vine vorba de salarle sportvilor de vârf, şi în special ale fotbaliştilor, se lasă tăcerea şi dspare nvid a n defnitiv, pentru noi trudesc, au tot dreptu să fie plătii regeşte Astfel ne întoarcem la mentalitatea Antchităţii Gladiatorii care se omorau între ei spre amuzamentul general erau şi a Roma singurele ceebrităţ autentice Dar nci pe aura de zeu nu se poate conta la nesfârşit În oc să le ridcăm statu în panteonuri unora ca Bors Becker sau Lothar Matthus, îi silim să se întoarcă în cirus maximus, de data asta nu ca actori principali, ci ca bieţi clovni care să ne amuze în pauze Oare nu suportăm nicun erou veşnc? O sngură dorinţă omenească pare ma veche şi mai puteică decât nevoia de a priv sus, spre zei: dornţa de a-i vedea doborâţi Prn urmare, cele ma aprecate poveşti din societate despre ceebrităţi sunt cele în care aşa-zşi coloş sunt reduş la dimensiuni normale, omeneşti Spre exemplu, Alexade vo Schănbu rg
I tul meu acum dispărut dintre no, Johannes I d Taxis, a dat nas în nas în timpul unui party I J1'W York, la sfârşitl anlor şaptezeci, cu marele •bauer Kaiserul, fără îndoială cel ma cunos i 1 german, era la fnalul strălucite ui cariere de I1„ � tocmai se transferase de a Baye Mnchen la \ Cosmos , i-a strâns cordal mâna şi i-a zis, î • să se audă ş în jur: „Sunteţi desigur faimosul de masă" Una dintre cee mai bune prietene ale . 11es a fost Betsy Bloomingdale, moştenitoarea I \ de magazine La un dineu la Los Angeles, a fost .11 lătri de Klaus Mara Brandauer Mephisto, în care '" mlu principa, tocmai câştigase Oscarul pentr cel hun fim străin Betsy a zis: „La cât de bine arătaţi, aţi •,1 ce careră ac, a Hollywood" E: „Vă rog sămi ' eţ, numele meu este Kaus Maria Brandauer!" I „ Nu face nimic Numele poate fi schimbat" că una? Şeful meu, Ka Diekmann, a fost invitat odată 1 · ecedes la Barcelona, ca să asste la cursa de Formula I a la împreună cu celaţ oaspeţi de onoare, când unul e funcţonarii de la Mercedes l-a recunoscut în 1tlţime pe David Coulthard şi a remarcat cu mândrie: 1d ere's David ur drver. La care Dekmann a tras deo " e ş l-a întrebat politicos: If you are the drver, ould you r/ e me to my hotel later? Staru de Formula 1 (treisprezece ' torii de Grand Prix) a râs şi într-adevăr l-a dus pe I >1kmann la hotel, ma târzu ,
n·
.i
1
ECHITATE SOCIALĂ
Un profesionst a conversaţiei se remacă p ăiestra de a vorbi degajat despre subiecte la care e p cepe prea puţin fără să se ia prea în serios. Un nuăr e onglerie Desigur, există şi teme la care ignoranţa noa tă este atât de vastă, încât am face bine să le eviă totul, la petreceri. Însă ele au darul să apară ereu î discuţie. Mobitatea şi echitatea socială sunt bune exeple Prn urmare, trebuie să fim permanent pregătiţi De obicei oameni se plâng de „prăpastia" ce se cască tot mai adânc între bogaţi şi săaci, care ajng să trăiască în umi tot mai radical separate. Absolut corect Dar ce concluzie trebuie să tragem? Ce-i de făcut? Nimen nu ştie. Nu există nici ăcar stud cât de cât seroase Cele apărute se preocupă mereu doar de mobil tatea ascendentă, ignorând-o pe cea în sens invers. Eu, spre exeplu, locuiesc cu chirie, în apropierea nei şosele şase benzi, c ieşire spre autostradă dar pe pereţi am tablouri ae strămoşilor care încă purtau haină de hermină şi stăpâneau mine de argint, în munţi. O altă lipsă a tuu ror studiilor despre mobiitatea socială: iau de regulă în considerare maxium trei generaţi astfel încât nu au cum Alexand e von Schnburg
măreşte minut de minut Cartea lui Piketty este un atac la
să fie foarte concludente În Europa, marile averi sunt ade sea vechi de sute de ani Specialistul în istoria economei Gregory Clark The Son Als Rises a stârnit recent un justifcat val de nemulţu mire după ce a îndrăznit să abordeze perpetuarea prospe rităţii, un subiect la fel de periculos ca un cuib de viespi. Teza u este următoarea şansele de ascensiune socială sunt supraestimate. Una dintre afirmaţiile pentru care Clark a fost atacat în mod deosebit a fost aceea că persoa nele bogate, cu succes şi educate, transmit mai departe condiţiile îmbunătăţite de start în viaţă nu numai prin educaţe (nurture), ci ş prn caractersticile lăsate moşte nire (nature). Urmaşi lor, prin urare, dspun de o zestre nu doar materală, ci şi biologică, zestre ce î plasează prn tre favoriţi în societatea concurenţială. Reacţiile nepriete noase la adresa cărţii lu Cark sunt de înţeles. Argumentele biologice sunt văzute aproape ca o lezare a bunelor mora vuri În afară de asta, asemenea afirmatii clatină bazee visului american. Asta în condiţiile în care, tocmai în America, segregarea socială a avansat atât de mult, încât uversurile săracilor şi bogaţilor practic nu se mai ating. Trăiesc departe în spaţiu unii de ceilalţi, îşi trimt copi la şcol diferite, cumpără din ocur diferite. Cu atât mai important ca să existe ascensiuni rapide Nimic ma potrivit să-i îpace pe oameni cu piramida socială ferm cimentată După Clark a urmat Thomas Piketty. Cu mare avânt Economstul francez a pubicat în 2014 volumul Capital in the Twenty-First Centu graţie căruia a devenit, peste noapte, starul rock al breslei sale. Piketty a demonstrat că raporu rile dn cadrul societăţii st destul de încremenite nu numai în Europa, ci şi în Amerca ş că averea bogaţlor creşte într-o măsură cu totul disproporţionată. Cu cât capitalul e mai mare, cu atât se înmulţeşte mai rapid. Niciodată nu a fost numărul bogaţior aşa de mare ca astăzi. Iar bogăia or se A R TA C O N V E R S A Ţ E I
abia atunci când astfel facem o bucurie unui străin ndife
măreşte minut de minut Cartea lui Piketty este un atac la adresa bazelor spiritului american Metodele lui au fost în parte discreditate (este adevărat că a preluat greşit anumite date), sau lansat acuzaţii la adresa lui (în presa de scandal s-a afirmat că şi-ar fi bătut soţia, fncţionar superior în Minis terul Economiei francez) în ultimă instanţă, însă, Pikety nu încercase, c salata lui necomestibilă de cifre, decât să arate ceea ce oricum se vede c ochiul liber şi corespunde perfect cu următorul proverb şvăbesc: „Banii la bani trag" Să fie ceva rău? Întregul concept de mobilitate socială se bazează pe un ideal destul de vag ce a echităţii sociale Şi filozofii greci au purtat discuţii publice asupra acestui subiect, Platon, spre exemplu, a predicat principiul său, suu m cuique, fiecăruia ce este al său În Eica nicomahică, Aristotel formulează cât se poate de poetic că „nici Lucea fărul de seară, nici cel al dimineţii" nu sunt aât de minu naţi ca echitatea, în schimb el şi ceilaţi filozo greci ne-au rămas datori cu un răspuns la întrebarea ce anume înseamnă exact suum, care aparţine de drept ecăruia Spre exemplu, este drept ca unul să crească pe o insulă din Frisia, unde aerul este atât de curat, încât ăâi sănătos şi cu pielea trandafirie, în schimb altul din oraşu Herne, în Ruhr, să facă larngită încă din leagăn? Ca Heidi Klum să aibă picioare mai lungi decât soţia dumneavoastră? Ca vecinul să aibă Mercedes, iar dumneavoastră doar Seat? Sigur că nu este echitabil! Însă echilibrul ar putea fi resta bilit, în cel mai bun caz, prin crearea unei lumi în care toţi şi toate să fie velate în care toţi să arate exact la fel, să con temple acelaşi peisaj şi să respire acelaşi aer Ceea ce ar fi nu numai teribil de plicticos, ci ar face inutilă şi orice formă de virtute Nimeni nu ar mai putea fi nici mărinimos, nici sări tor, nci imparţial. Deoarece „echitatea pretinde diversitatea partenerilor", după cum zice Toma de Aquino Asta mai înseamă şi că facerea de bine se transformă în chemare 74
Alexander vo Schibug
iubire sau o prăjiură cu morcovi de la Barcomi's, benefic arii propriu-zişi ar f, paradoxal, nu cei dăruiţ, ci auorii
abia atunci când astfel facem o bucurie unui străin ndife rent ce a putea să însemne suum doar atunci câd atribuim termenul cuiva cu care în esenţă nu avem nimic de-a face, pe care nu-l agreăm în mod deosebit, pe care îl percepem chiar ca pe o ameninţare la adresa propriilor interese, doar atunci putem fi consideraţi drepţi, în sensul tomist Cât de dificil este o arată dezbaterile aprinse care se iscă la fiecare câţiva ani în jurul „imigraţiei sărăciei" şi a pretinsei escamotări a ajutorului social de către cetăţeni din Europa de Est. Nimeni nu ar fi dispus să conteste că suum înseamnă şi dreptul de a creşte cu un acoperiş dea supra capului şi de a fi hrănit şi de a beneficia de asistenţă medicală de bază Dar când pe străzile noastre apar brusc oameni bruneţi, ridică pretenţii din partea sistemului nostru de asigurări sociale şi arată paşaportul UE, unora le vine deodată greu să acorde aceste drepturi fndamentale Însă, potrivit lui oma de Aquino, tocmai acestea sunt situaţiile în care este pusă la încercare iustitia commutativa, capacitatea noastră de echitate compensatorie Este adevărat că, prin intermediul dreptului roman, suum cuique a intrat în fondul comun al moştenirii occi dentale, însă de fapt ce înseamă exact „fiecăruia ce este al său"? Venim pe lume cu drepturi fundamentale? Ne este lumea datoare cu ceva? Răspunsul gândirii occidentale la această întrebare este mult mai echilibrat, dar experienţa ne învaţă fără greş: da, lumea ne datorează ceva şi anume un şut în fund Ascensiunea socială şi aici îl contrazic pe istoricul economist Clark este totuşi posibilă, însă numai pentru cei care au înţeles fără rezerve ideea că lumea nu-ţi datorează decât şutul acela în fund. Se prea poate ca lucrurile să stea exact invers, şi noi să fim cei care datorăm lumii. Şi, pentru ca viaţa noastră să reuşească, se poate să fie nevoie să ne plătim datoria făcând bine Iar când dăruim indiferent ce, timp, bani, A TA C O N V E R S AŢ I E
5
(iustitia commutativa) produc doar îndrepăr vremelnice Josef Pieper, flozof a reigiei, spune „ Actu fndamenal al
iubire sau o prăjiură cu morcovi de la Barcomi's, benefic arii propriu-zişi ar f, paradoxal, nu cei dăruiţ, ci auorii darului. În minunaul sera de comedie Litle Britain, rea liza de BBC, exisă personajele Andy şi ou, benefciari de asisenţă socială din nordul Angliei Andy să oaă ziua în scaunul pe roile ş se lasă pura pese o de preenu ui ou (deşi ar puea să meargă ş el, fără probleme) Indife ren ce bucurii se srăduieşe să-i facă ou, Andy le accepă, însă nu fără a da de înţeles câ le consderă de insuficiene. Andy ese ferm convins că lumea î ese daoare, fiind o caricaură perfecă a omuui vremurilor noasre din Occi den El ese cu siguranţă nemerncul în relaţia or, ar Lou ce irabil, dar răbdăor idoul cuplului Însă, pin nemer ncia lui, Andy îl ajuă pe preenul lui ou să denă zi de zi un sfân. Aşadar, învingăor ese idiou Însă numai dacă dăruieşe iraţional de mul, generos şi rispior şi fără să se aşepe la vreo răsplaă concreă Cui îi vne greu să îl înţeleagă pe cel care dăruieşe, pe idio, în posura de învingăor să î ciească pe Dosoievski, să sudieze eica de naură creşinomisă sau, dacă prea ae oseneala, măcar să vadă câeva episoade din Litle Briai . Prin urmare, bnefăcăorul ese adevărau beneficiar a fapei sale. Ş aunci, dăica poae fi ceva profund egois? Viaţa ese plnă de paradoxuri Dar asa nu scueşe saul de îndaorrea de a încerca, cel puţin, să asigure un cadru de bază penr o socieae echiabiă. Însă în ce fe? Toma de Aquino a formula asfel: principiul ordonaor penru promovarea echiăţii ese restitutio, resituirea Cum adică resiuire? Dn cauză că sarea niţială paradiziacă, sarea echlibrului absolu, a fos sricaă de reaiaea vieţii şi a convieţurii omeneşi, ea rebuie arificia „resiuă, resa biliă". O idee care amineşe de lupa de clasă. În vreme ce comunişii visau a edficarea une forme ideae definiive, Toma de Aquino ne învaţă că acee de echiae compensaorie 76
Alxande von Schibu rg
constă în aceea că de acum vor muri
cu
toţii.
Oricum, mai
produc doar îndrepăr vremelnice Josef Pieper, flozof a reigiei, spune „ Actu fndamenal al echiăţi compensaori se cheamă «siuire», ceea ce araă limpede că sarea ideaă definiivă ese mposibi de realza în rândul oamenilor Cu aâ mai mul, ocmai improvza ţia, nedefiniivul şi provioriul, smpa «cârpeală» ce înso ţeşe orice ges al isoriei ţ de egea fundamenaă a omuui şi a lumii sale, iar preenţia de a consrui în lume ordinea finală şi necliniă ne conduce negreşi spre neomenie Aşadar, Toma de Aquino î conesă caegoric satului (iustitia commutativa)
orice capacitate de a realiza o echtate durablă. Merge şi mai depare, avertizând împoriva une socieăţ în care ceea ce le revne de făcu membrior ei se calculează doar rece, raţionalis: „Echiae fără compasiune înseamnă crzime."
Aşa se face lumnă înro democraţie funcţională, ese inerzs să închizi un ochi, să pu îngăduinţa înainea jusi ţiei. În aceasă prvinţă, nic anicii nu se lăsau ai prejos Bias, unu l dinre cei „şape înţelepţi, considera că o socie ae poae fi dreapă doar aunci 1când oţi cei din sa se em de leg ca de un ran Dar oare nu ese neomenos? Nu va fi un sa silit să- respingă pe refugiaţii sosiţ în barcă, dacă nu poară la ei ace vaabile de imgrare? Nu rebuie oare ca orice comuniae să păsreze un anume eemen de anarhie penru a puea fi dreapă? De dragul echiăţii nu rebuie permise şi gesuri ilogice de compasiune? Ca să fim cu adevăra drepţi, nu rebuie să facem bine chiar şi aunci când călcăm legea şi ne facem şi nouă un rău? a fel ca în Elysium, flm SF în care Pămânul decade, ransformânduse înr-un unc sum enorm ş mizer, lpsi de cee mai elemenare măsur saniare, în vreme ce păura conducăoare se bucură de îngrijire medi caă deosebiă, locund înr-un fe de miniplanee arifici ale pluoare pe cer până când pămânenii de rând reuşe �c să năvălească pe planeele VP Happy endul lui ATA CONVERSAŢI
77
constă în aceea că de acum vor muri cu toţii. Oricum, mai echitabi decât doar câteva sute de bogaţi trăitori în ux Din fericire, sistemu socia european încă mai păs trează ce puţin cu cât ne depasăm mai spre sudul UE câteva caracteristici simpatice, de anarhie. Chiar şi în Germania, judecătorii de asistenţă socială ignoră uneori egile în vigoare, spre avantaul eneficiarior, dacă dispun de suficientă ibertate de acţiune. Asta ne deosebeşte într-un mod cât se poate de agreabi de Statee Unite. Democraţia americană se azează pe un contract socia, încheiat de cetă ţeni ieri, care nuşi datorează reciproc decât cea mai mare libertate c putinţă şi şansa de a-şi const popria fricire. Fiecare pentru sine Nimeni nu-i este dator nănui nimic. Din această cauză, medicu de urgenţă n se ocupă decât de cei care au a ei o carte de credit vaabilă De ce diferă atât de mut modelu de înţeegere a statuui european? Deoarece, în esenţă, este nedemocratic în ce mai simpatic mod. Martin Mosebac a făcut o amuzantă demonstraţie în Die Zeit că mentata tea despre asistenţa sociaă a europenilor este moştenită din vremuri feudale şi se trage din conceptul legal de „suveranitate". În toată Europa exista preocuparea ca sveranu să prospere. Pe vremuri, suveranul era regee, care se văita dacă nu avea voie să-şi construiască paatu ui aducător de păceri Astăzi, poporul este suveran şi se vaită dacă d n program i se taie eementee aducătoare de păceri. Prin urmare, dacă vă afaţi în societate ş trebuie neapă rat să vă exprimaţi părerea despre subiectu statuui socia, vă recomand următoarea voltă însuşiţi-vă revendica rea ceor de stânga venit de bază garantat, fără condiţi. Şi apoi justificaţivă poziţia cu străvechiu principi monarhic, expicat anterior Bineînţees, nu aveţi cum să vă apăraţi de pe poziţii strict raţionaiste, însă uneori iogica este o formă superioară ogicii. Chiar dacă nu s-ar zice, a prima vedere. 78
Alxade von Schnburg
„Unde mi-am pus cheile maşinii?"
I I BĂRBŢI (problema zender)
Un preşedinte federal german a spus odată întrun interviu un ucru remarcabi. (Ceea ce nu e deloc de a sine înţees) Printre atee, se discuta despre cât este de trist când domnii în vârstă se umă în pene în prezenţa doam neor, făcându-se referiri a un episod în care un poitician din FDP1 (pe atunci un partid poitic influent) se remar case graţie unor observaţii indecente După ce se restai ise camu, a apărut interviu respectiv, dat de şefu statului (de Joachim Gauck este vorba), c decaraţia care, dincoo de ace moment, a oferit instantaneu combustibil nou unui subiect clasic de tacae. Preşedntee federa a afirmat că proema femeii încă nu a fost rezovată Mai exact „Fără îndoială, a noi au mai rămas unee ucruri de făcut în probema femeii." E greu de presupus ce anume înţeegea şefu statuui prin problema femeii din poziţia ui înaltă. Proemee clasice ae unei femei sunt, după cum ştim:
1
Freie Demokratische ate, Patdul Lbe Democrat (n tr.)
A T A C O N V E R S AŢ E I
9
din anii cincizeci În sens filozofic strict, ceea ce noi numim
„Unde mi-am pus cheile maşinii?" ,,Încap în ocu de parcare?" „Louboutin măsura 37 aveţi?" Dar care să fie problema femeii? De-a lungu timpului, ea s-a confundat întotdeauna cu întrebarea dacă femeile sunt mai înţelepte decât bărbaţii sau invers Dar mai nou a venit şi răspunsul La femei, acea zonă a creieruui numită hippocampus, destinată funcţiior cognitive, este mai mică. Î schimb, creieru lor acţionează evident mai e cient. Femeile au nevoie, aparent, de o asă nervoasă mai restrânsă pentru a rezolva aceeaşi obligaţii inteectuale Noua probemă a femeii pentru care trebuie să fim înar maţi astăzi sună astfe: oare există cu adevărat? Femei? Si bărbaţi? Întrebarea a devenit superfluă în zonee di� Berlin locuite de hipsteri, ca Friedrichshain, nde fetele tre buie să zburde pe terenul de sport, în vree ce băieţi se joacă cu păpuşi În regiile mai înapoiate, nsă, se discută în continuare despre gender mainstreamn, din câte se pare. În cercurile cu adevărat progresiste, orice clasificare pe criteriu de gen este respinsă, fiind considerată reacţionară.
Avangarda socoteşte retrogradă până şi osibiitatea oferită de Facebook utiizatorior lui, de a se prezenta drept „domn" sau „doamnă", drept „gender uid", „trans person" şi „ neutrois" Dacă nimerim din nesocotinţă în mijoc unei discuţii despre gender mainstreaming, nu ne mai răne decât să ridicăm din umeri şi să ne retragem discret De mirare este că de multe ori chiar cee mai hotărâte persoane, cu păreri de necintit, cunosc neaşteptat de puţin despre obiectul dis cuţiei. În timp ce o atitdine rezervată poate adesea con secinţ unei coaşteri vaste Şi ca să pteţi păstra o tăcere competentă, iată un curs-fuger de gender mainstreamng. La baza întregii poveşti stă viziunea postmodernă pre ponderentă din facultăţile de filozofie americane, începând So
Alexander von Sc h6nbug
din anii cincizeci În sens filozofic strict, ceea ce noi numim în limbaj de zi cu zi „fapte" nu există, din punctu de vedere a constructiviştilor şi al reativiştilor. Ele fie se trag din mediu social (precum diferenţele de rol dintre bărbat şi femeie), fie au apărut în urma categorisirii arbitrare, omenesti Pentru constructivişti, numee date de noi obiec telor sunt arbitrare Copacul devine „copac", muntee „munte", abia după ce îl denumim astfel Să fie oare, pen tru o amibă, grăuntele de nisip un munte, iar copacu, n ici mai mut, nici mai puţin, decât „lumea"? Astfel, poziţia
noastră este profund omenesc-subiectivă Şi faptele sunt constructe umane Atfe, când i-am vorbit despre asta fii cei mee de doisprezece ani, mi-a spus, dezarmant „Şi cu Luna cum rămâne? Există dinaintea oaenilor ş probabi îi este absout indiferent cum o numim" Să fe suficient un sigur copi ca să demaşte generaţii întregi de filozof post modei? Constructivismu poate fi pus în dificultate şi prn logica simplă. Dacă nu există fapte absolute şi am sta bili adevăru afrmaţiei, atunci ar fi în sine un fapt absolut Oricum. Reativismu şi constructivismu ne-au marcat în bună măsură gândirea, în ultimele decenii. Şi mai ales ştiinţee sociae Gândirea de modă nouă a fost îmbrăţişată cu înfăcărare şi de psihoogul John Money, de la Harvard În anii şaizeci, pe când preda la Johns Hopkins University, a cea mai renută facultate de m edicină a Americii, şi-a
propus să demonstreze următoarea teză: rolurie sexeor sunt invenţii omeneşti, fără fundament biologic . În 1967 a desfăşurat un experiment considerat epocal în istoria medicinei În cadru cinicii universitare de a Johns Hopkins, un băieţel de doi ani, pe nume Bruce Reimer, a fost supus unei operaţii de schimbare de sex Băiatul fusese victimă a unei erori medicale, în urma căreia rămăsese cu penisu mutilat Acum, copiulu i i s-au înăturat şi testicu lee, iar din tegumentu scrotuui s-au format abiie. La ATA CONVERSAŢEI
81
fi la fel de obtuz indiferent că îl aperi cu îndârjire sau îl respingi categoric Nouvorba Poliţiei Gândirii bine cunoscută din romanul ui Orwell ne scoate din sărite la fel de mult ca furia ceui care se simte vai atât de liber, şi îndreptăţit să bată cu pumnul în masă. E cam ca atunci când porţi un guer de zibelină doar ca să le faci în ciudă pisălogilor de la PETA1 şi apoi la scurt timp apare şi o rusoaică nouveau riche. Moment în care înţelegi pe loc că nimic nu e mai penibi decât o blană la gât Aşadar ne aflăm în faţa unei dileme casice Bneînţeles este absolut stupid să te lansezi în discuţii despre sensu şi nonsensul constructivismului când te afli în societate Iar o persoană presată să ajungă la toaetă dar nesigură dacă este femeie sau bărbat nu poate fi blamată că nu rămâne de fiecare dată pe gânduri ca să ia această decizie dificilă (Altfel cozile formate în faţa cabinelor pentru genderfuid cu prileju marilor manifestări ar ceva mai scurte din câte bănuim) Însă cum spuneam este preferabl să cunoaştem bine bazee unei discuţii în care intervenim ca să nu ne trezim în mijlocul unor tee pe ângă care am trecut în grabă cu cine ştie ce resentimente în stilu ui Sarrazin şi Matussek Dar se poate ieşi la suprafaţă şi cu un citat din litera tură. Un pasaj din Alice în Ţara Minunilor descrie de ce este atât de înfricoşător refuzul de a le spune ferm ucrurilor pe nume deschizând calea unor confuzii absolute În cele din urmă nu mai rămâne piatră pe piatră. Iubire fdelitate prietenie a un moment dat nimic nu-şi mai păstrează sensu propriu În romanul ui Lewis Carrol Alice îl întâl neşte pe arogantul Hupty Dupty2• Între cei doi se iscă
1 2
People for the Ethal Treatent of Anials (n. tr.). Om-ou, ap oxa tv H opaM tc ă (n . t r.).
Alexande vo Sch nburg
o ceartă legată de sensul unuia dintre cele mai frumoase cuvinte din limba engeză, glory, semnificând onoare,
dar şi faă. Hupty Dupty stă cocoţat pe un zid, cu costum şi cravată, se uită la Alice cu dispreţ şi-i spune: „Când folosesc un cuvânt, înseamnă exact ce vreau eu să însemne Nimic în pus sau î minus." Alice rămâne surprinsă: „Cum poate un cuvânt să însemne ucruri diferite?" Iar omul-ou ce înfumurat îi răspunde aspru:
,,Întrebareai cine stăpâneşte aici, cât se poate de simplu! "
Pentru a pune capăt unei dezbateri nefericite despre gender issues, spuneţi pur şi simplu că nu cunoaşteţi figuri iterare care să reprezinte mai bine nihiismu devastator a secoluui XX decât acele Fuck faces ale duetului de artişti Chapan Brothers, Teletubbies şi Hupty Dupty, pomenit mai devreme Şi că vi se pare remarcabil că toate
aceste păsmuiri aparţin unor englezi, ceea ce vă întăreşte judecata că fiii Albionului se numără printre cei mai abili explo ratori ai vremurilor noas tre. Atunci veţi ved ea
probabi în jur feţe consteate, ceea ce vă va oferi ocazia de a schimba subiectul - sau petrecerea.
considerat asta o nouă şi amaică milinţă Să fie siliţi să îşi pună terenul sacru la dispoziţie, drept spaţiu al triumfu lui, trebuie să fi fost îngrozitor, din punctul lor de vedere. Să fie oare profund profund retrogradă toată discuţia asta despre triumf şi milinţă, despre pământ sfânt şi victorii ce ţin de fatalitate? Ideologia fotbalistică de azi nici nu vrea să adă de înosire Bucuria jocului, şurinţa şi eleganţa tactică, ele conteazăă şi nu virtţile vechilor germani, conteaz germani, cm ar fi lupta şi sudoarea Mannschaft nu ar fi câştigat titll mondial din 2014 dacă sar fi lăsat doar în seama lor, aşa cum susţine antrenorl Joachim Lw. Fotbalul modern a devenit mai ştiinţific Presing, apărare în zonă, marcaj la supraveg supraveghere, here, constrcţie pe anc, vârf vârf fals vocabularul fotballi e plin de concepte necunoscute până acm Un catal an este considerat marele preot al noii învăţătri a fotbalului, care mizează pe rafinament tactic, şi n pe dominaţie fizică: Pep Gardiola. Metoda lui este demoralizarea adversarului printr-o circulaţie permanentă a balonului pe spaţiul cel mai restrâns cu putinţă, putinţă, învăţată învăţată la şcoala de fotbal de la FC Barcelona. Teoria se bazează pe ideile li ohan Cruyff, legendarul jucător şi antrenor al Barce lonei, care la rândul lui le deprinsese la clubul lui de acasă, din Amsterdam Prin urmare, fotball modern, pretinzând mai multă virtuozitate şi mai puţină vigoare fizică, „mai feminin", după cum se înfurie unii, este o invenţie olandeză Şi filozoful Wolfram Eilenberger consideră feminină (cu sens cât se poate de negativ) această abordare: „D upă părerea li Guardiola, în fotbalul ideal domină pasele scurte, în schimb nu există ştri de la distanţă, lovituri libere directe, centrări, golri cu capul Stilul său se caracterizează prin controlul minuţios al balonlui şi lipsa pătrunderilor în forţă" O adevărată oroare, din punctul de vedere al nostalgicilor de bungab bungabunga unga de prin tribune 90
Alexader vo Schăn burg
Filozof ia fotbalului modern este o adevărat Filozofia adevăratăă binecuvântare pentru capii de familie care vor să meargă pe stadion împreună c cei mici, fără să se teamă că o să li se întâmple ceva. Prin urmare, mijlocaşul argentin argentinian ian Diego Simeone, care spnea că poţi învinge doar „c un cuţit în gură", nu mai are deloc dreptate
mai aparţine unei persoane particulare, însă neserioas
mai aparţine unei persoane particulare, însă neserioase, ne putem imagina Este al dubiosului Mohamed AlFayed De aceea se repetă acum vechea poveste: când nu se duce în staţiuni sau la munte, connaisseurul locuieşte la prieteni, în oraşe străine Hipsterii fac schimb de locuinţe, prin platformele de pe Internet. Cui i se pare prea compli cat, nnoptează nepretenţios şi ieftin la Design Hotels cum sunt Motel One şi 25hours, care se bucură deodată de mult succes în toate marile oraşe Deşi mici, camerele sunt modern mobilate şi dotate cu wireless. Dar oricum nu îţi petreci prea mult timp în cameră, ci jos, în lobby, şi afară, în oraş. Nici în staţiunile de la mare nu mai sunt n vogă hotelurile pe stil vechi, unde trebuie să te lupţi la mic dejunul-bufet şi în piscină cu turiştii ruşi şi chinezi. Mai bine împarţi cu prietenii un apartament de vacanţă pri vat. Iar cine are bani îşi închiriază o casă. Şi cine are şi mai mul ţi bani îşi închiriază un iaht şi ancorează în golf sau navighează în larg, departe de căile bătute ale turis mului de masă. Prin urmare, dacă vă aflaţi în societate şi vine vreun cunoscător de duzină să vă explice cum e cu „extraorda rul hotel de lux" unde şi-a petrecut timpul cu noua lui cucerire, vă sfătuiesc să-i răspundeţi în stilul antisnob al hipersnobului Odată, l-am întrebat pe Peter SchollLatour1 care este hotelul lui preferat A început să-mi vorbească pasionat despre paturile şubrede din Continentalul de la Saigon şi de chefurile interminabile ale corespondenţilor de război, de care îşi amintea din vremea războaielor din ndochina. Apoi a continuat cu o filipică la adresa noilor administratori „maniaci ai igienei şi ai virtuţii" şi a „dotă rii lipsite de imaginaţie cu prilejul renovării". Desigur,
nu-i exclus ca o „climatizare funcţională să fie mai impor tantă decât simţul culturii istorice", spunea SchollLatour Să mai existe oare hoteluri frumoase, decăzute cu stil, care să păstrat şarmul epocii dinaintea vulgarizării? Cunoscătorii Berlinului preferau, până în urmă cu câţiva ani, Pension Florian din Giesebrechtstrae 1 . Bunica pro prietarilor a fost pe vremuri matroana legendarului bordel Salon Kitty, cunoscut din cărţile de istorie deoarece naziştii l-au folosit drept cuib de spionaj. Dar nepoţii lui Kitty Schmidt au renunţat la pensiune, în anii nouăzeci Oaspeţii sau mutat în vecinătate, la Hotel Bogota (un loc iubit de Helmut Newton) Nici el nu mai există astăzi Iar Chelsea Hotel din New York, locul perfect de întâlnire a artiştilor din acel oraş, a fost adaptat de mult gustului de masă. Nu mai puţin legendarul Beat Hotel din Quartier Latin de la Paris, unde Allen Ginsberg a avut prima sa experienţă cu LSDul şi William Burroughs a scris Te Naked Lunch, a dispărut şi el Î acel loc se ridică astăzi un hotel de patru stele radical diferit şi mai confortabil, cu numele de Le Relais de Vieux Paris. Ce a rămas în urma lor? Înţelepciunea că abia pierde rea dezvăluie adevărata valoare Şi sfatul prietenului meu Christian Kracht Dacă îl ntrebi de hotelul lui preferat, îţi vorbeşte imediat despre un „stabiliment foarte bine condus" din fostul regat Mustang, în Himalaya Red House din Kagbeni. O noapte acolo te costă exact un euro Dar e greu să-ţi faci rezervare Nu există telefon
' Cunoscut junalis şi publicis geman (1 924-2014) n tr).
98
A l e x a n d e vo S c h i n b u r g
Dacă un împătimit vă antrenează impacabi într-o
INTENET Atunci când membrii aşa-numitei comunităţi online se încumetă să iasă „în viaţa reală" (IVR), se dovedesc în gene ral cât se poate d e agreabili în societate La petreceri, pre zintă şi un alt avantaj esenţial : din firimiturile agăţate în barba lor poţi afla meniul de la bufet. În schimb, conversaţia cu ei pe subiectul Inteetului se poate dovedi extenuantă Pe vremuri, Inteetul era î ncântător Când te conectai, se auzeau un şir de şuierătri vesele şi îţi puneai în cap toţi colegii de birou sau de apartament, care nu mai puteau să dea un telefon ore întregi Între ti mp, însă, Inteetul s-a transformatîn multe privinţeîntr-o pacoste, nu numai pen şi pune în centrul t că ne inundă cu informaţii, dar se unor dezbateri fără sfârşit În care trebuie neapărat să ai şi tu o părere Oare după fecare mare invenţie să se fi întâm plat la fel? Să fi existat discuţi amaice despre foc în rân dul oamenilor din Epoca de Piatră? Sau certuri legate de roată, în Egiptul antic? Pobabil că da. a Viena, bătrânul împărat Franz Joseph s-a împotrivit telegrafiei, cerând ca depeşele dactilografate să-i fie rescrise, de mână D ar nicio asemenea dispută nu a durat o veşnicie. Prin urmare şi discuţile dn jurul Internetului vor avea cândva un sfârşit lOO
A l e x a d e r v o S c h n b u g
Dacă un împătimit vă antrenează impacabi într-o discuţie despre Internet, nu vă sfiiţi să- puneţi a încer care Puteţi chiar să-i propuneţi un pariu şi să vă aegeţi cu câţiva bitcoini: să spună când s-a născut Internetu şi să dezvote Dacă este cu adevărat priceput, nu va airma că în 1974. Când inginerii Vinton G Cerf şi Robert „Bob" Kahn au conceput un imbaj comun (Internet protocol), cre ând condiţiie ca ordinatoare din reţele diferite să poată schimba date între ee Împătimiţii autentici vor invoca Arpanet, un proiect de cercetare miitară care iniţia, în 1969, a conectat între ee nu mai puţin de patru computere Superîmpătimiţii, a rându or, vor perora despre dezvo tarea ciberneticii în anii patruzeci, susţinând că sistemee de comandă reciprocă ae aparaturii tehnice aşa cum termostatu preia informaţiie primite de a termometru şi regează temperatura sistemuui de încăzire fără inter venţie umană reprezintă o formă timpurie de interco municare tehnoogică a informaţiior. Nie try, îi puteţi spune atunci pasionatuui de umea digitaă, în cuvenitu jargon romgez Şi apoi îi încasaţi bitcoinii Pentru că Inteetu a fost inventat de Thurn und Taxis, chiar dacă ironia face că nepotu meu Abert, capu famiiei din ziee noastre, răspunde greu a emaiuri Thurn und Taxis a fost mută vreme ceea ce este Googe astăzi. Şi mă întreb dacă iteree muticoore din siga Googe vor înfrunta secoee a fe de încăpăţânat, păstrân du-şi cognoscibiitatea, aşa ca bine cunoscutu corn poş ta? Franz von Taxis (1459-1517) a fost fără discuţie ce dntâi care a sistematizat reteaua de schimb informationa până atunci o operaţiune scumpă, pericuoasă şi mai degrabă rară , reuşind să instituie prin poşta sa un mono po a schimbuui de date Toţi discipoii entuziaşti ai Internetuui, care au sperat din partea ui o savare şi au rămas uuiţi să ae cum sunt supravegheaţi de concerne şi ARTA CONVERSAŢIEI
vorba despre avantajele şi dezavantajele netului, ci de big data: adică despre faptul că marile aşteptări din partea
sub jugul establishmentului, iar apoi, când LSDul nu-şi mai făcea asupra lui efectul dorit (din pricina cantităţilor
vorba despre avantajele şi dezavantajele netului, ci de big data: adică despre faptul că marile aşteptări din partea epocii informatice moderne democratizare, transpa rentă educatie explozia competitivitătii şi a spiritului creator au rămas o utopie Iar pentru a stăpâni bazele acestei dezbateri, trebuie să recurgem la un mediu este remarcabil, nu? născocit pe la 440 şi care de atunci se bucură de o imensă populari tate: cartea tipărită În acest context, trebuie să fi auzit măcar numele a trei lucrări: de departe cea ma i importantă este Darwin Amng Te Machines Te Evolution Of Global Intelligene a istoricului ştiinţelor american George Dyson, apărută încă în 1998. O carte pesimistă, deoarece prezice victoria maşinăriilor inteligente asupra omului Cui îi este prea lene să citească poate accesa nui lipsit de puţină ironie una dintre cee mai minunate pagini de Internet, ca săl asculte vorbind: Dyson conferenţiază cu regularitate pe TEDcom Aproape la fel de important este volumul Who Owns the Future de Jaron Lanier, apărut în 204 Răspunsul lui Lanier: nu nouă! Pentru care are nevoie de patru sute opt zeci de pagini. Cum epoca excesului de informaţii induce o diminuare a duratei de atenţie n-ar trebui şi autorii să fie mai laconici?) Vorbind deschis, cartea lui Lanier este insuportabilă. Însă face parte din lista obligatorie, deoa rece expeditorul a fost el însuşi pe vremuri vestitor şi rockstar al erei digitale n Cui aparţine viitorul? face un bilanţ al propriei sale tehnoutopii În anii opeci, Lanier a intrat în scenă împrenă cu Timothy Leary, ca să bine vestească era digitală Leary, pe care am avut ocazia să-l întâlnesc personal şi să discutăm împreună despre avanta ele şi dezavantajele consumului de LSD la schi, era acel profesor dement de la Berkeley care în primă instanţă a considerat drogurile cea mai bună cale de eliberare de ,
1 04
I
1
sub jugul establishmentului, iar apoi, când LSDul nu-şi mai făcea asupra lui efectul dorit (din pricina cantităţilor consumate), a crezut că va găsi o nouă savare în Internet Leary a dispărut de mult, iar Lanier susţine că s-a înşelat Şi descrie cum reuşesc câteva concerne să orbească, să manipuleze şi să prade miliarde de oameni Şi cum noile tehnologii îi distrug mai întâi pe întreprinzătorii mici şi mijocii, iar apoi pe noi toţi. Cea mai bună carte în susţinerea unei dezbateri tehnice este însă cea scrisă şi publicată în 200 de marele filozof al erei digitae, Frank Schirrmacher, din păcate timpuriu plecat dintre noi. Paybak abordează tema din perspectivă neurologică, explicând cum se transformă gândirea, şi creierul, desigur, sub efectul noilor tehnoogii. Teza sa este următoarea prea multă tehnică echivalează cu eziunea corporaă Faţă de celealte volume, Paybak prezintă un avantaj esenţial: nu este un atac la adresa a tot ce clipeşte şi străluceşte, ci un demers sosticat, care se bazează pe o masă largă de informaţii Şi încă ceva: ind scris de un jurnalist, poate fi cu adevărat parcurs, căci Schirrmacher a transformat pentru cititorii săi toate elementele funda mentale ale discuţiei într-un produs comestibil. Toţi aceşti vizionari împărtăşesc aceeaşi intuiţie: în inten ţia realizării unei tehnici care să ne seească, am obţinut una care ne domină Noi suntem prima generaţie care îşi pune cătuşe digitale, de bunăvoie
Alexande r von Schănbug
Cei mai respingători sunt însă aşazişii connaisseuri,
MÂNCARE
Nu se vorbeşte cu gura plină. Asta ştie oricine În schimb sa răspândit o altă barbarie teribilă: se vorbeşte despre mâncare. Dacă luăm în considerare desfătările sim urior, mâncarea are pe drept cuvânt întâietate faţă de somn şi de sex. Despre somn şt im prea puţin cum stau ucrurie (întrun caz ideal). Şi chiar dacă am pune cap a cap toate orgasmele dintro viaţă, abia dac ă ajungem la un ceas (tot întrun caz idea) Însă socotin d cele trei mese pe zi, omu modern petrece vreo şaptesprezece ani din viaţă mâncând.
Francezii sunt cei mai pricepuţi a înrudirea senzorială dintre mâncare şi sex Ei folosesc acelaşi termen pentru ranzele şi sâni, Ies miches, iar aller auxfaises este doar unu dintre nenumăratee eufemisme pentru actu sexua în sine Însă dacă discuţiile despre sex sunt absolut acceptabile, nu există nimic mai ipsit d e eleganţă decât să discu taţi despre mâncare a masă Iar cine o face e fie picticos („ce gust ales", „bucătarul păzeşte reţeta ca pe o comoară"), fie încrezu t („exceent, însă pe limbă rămâne totuşi un uşor iz de nucă") Avem dea face, în cel mai bun caz, cu o capitular e intelectuaă. A l e xa n d e r v o n Sc h n b u rg
Cei mai respingători sunt însă aşazişii connaisseuri, care lasă să li se topească îmbucătura în gură, plescăind calm („ca să intre oxigenul, doar aşa se dezvoltă deplin aroma") Ei încalcă articolu 1 al coduui de savoirvivre: cu cât plăcerea e mai mare, cu atât trebuie tratată mai en passant. Ceea ce este vaabil peste tot. Dar cu atât mai mut în Germania Pentru francezi, se ştie, mâncarea rămâne cel mai important ucru din lume. Ei reprezintă singura cultură occidentaă unde o necesitate banală, cea de a te hrăni, a fost transformată în artă. Prin urmare, dacă francezul vorbeşte despre mâncare, trebuie să io trecem cu vederea Însă nici măcar lui nu îi vine în minte să vorbească despre asta în timpul mesei După cum nu filozofăm despre sex nici când nous al lons aux faises, adică atunci când mergem după căpşune, ci ce mult înainte şi după Când germanii discută despre mâncare, pare ceva forţat, parvenitist, ca şi cum ai vedea o persoană încălţată cu cizme de călărie pimbânduse degajat pe zona pietonală, cae însă doar în urmă cu cinci minute a văzut pentru prima oară un cal Sau ca şi cum ai face comentarii despre cuori, egat la ochi În landurie foste redegiste eu am dreptu să vorbesc aşa, faiia mea se trage de acoo lumea este indignată de şoferii de TIR polonezi, pentru că gonesc nebuneşte cu monştrii lor plini de defecţiuni tehnice pe minunatele noastre autostrăzi nounouţe, punândune în primejdie sănătatea şi viaţa Însă să nu uităm că ei se pun primii în perico, doar de teama „mâncării" deloc ieftine de a popasurie de pe marginea autostrăzilor din Est Bieţii de ei, obişnuiţi de acasă cu o bucătărie ipsită de rafinament, dar cinstită, îşi doresc să ajungă cât mai repede cu putinţă din Germania Răsăriteană în Bavaria, una dintre puţinee regiuni ae Germaniei unde sau păstrat, chiar şi în bufetele modeste, rudimentele unei culturi gastronomice ARTA CONVESAŢIEI
suficient spaţiu să îşi întindă picioarele . . Dar asta-i altă poveste.
suficient spaţiu să îşi întindă picioarele . . Dar asta-i altă poveste. Vedeţi? Am început de la o temă plicticoasă, mâncarea, şi am ajus în cu totl altă parte Aşa trebuie să se întâmple
TEME JOKER
Î ţările romanice, cearta este considerată o distracţie. Francezii, spre exemplu, nu se simt bine în pieea lor dacă nu gesticulează aprig şi dacă nu se agită. De cee mai mute ori discuţia se învârte în juru unor chestiuni arzătoare, cum ar fi în ce piaţă şi în care moment al ziei se găsesc cele mai bune legume. Însă şi englezii preţuiesc o ironie subţire. Este doar ceva mai greu de remarcat. Oh, really? reprezintă o formă destul de gravă de dezaprobare. Dar se poate şi mai dur Dacă un englez vă replică Do you really think so? trebuie să o luaţi ca pe o sfruntare. Î spaţiul de limbă germană interesant, a fel ca în Statee Unite - conversaţia pretinde de regulă un anume nivel de armonie La noi, cel puţ la începutu discuţiei, se evită orice disensiune. Însă, după o vreme, după ce sau schimbat toate amabilităţie, trebuie să avem grijă ca discuţia să nu alunece î derizoriu. Prin urmare, e important să avem capacitatea de a anima conversaţia prin mici controverse înţelept provocate, îndreptate în cea mai potrivită direcţie Capitoul care urmează este menit să servească drept îndreptar pentru asemenea situaţii, subiectele tratate în contiuare ind adevărate bombe bine dozate. Sau petarde, capabie să deruteze temporar interlocutorul sau numai bune pentru netezit calea spre bufet (sau spre ieşire). ARTA CONVERSAŢII
Însă înainte de a trece la acţiune, este recomandabil ca
5
vorbească despre sine. Nu există miloc mai eicient să te
Însă înainte de a trece la acţiune, este recomandabil ca întotdeauna să sondaţi terenul În loc să vă avântaţi în dialog, luaţi mai întâi temper atura din societate. Prin urmare, prima regulă s ună astfel: Stai şi ascultă!
Voi mai reveni asupra acestui aspect, tocmai pentru că este atât de import ant ascultatul este arma secretă a small tot talk-ului. Mulţi îşi închipuie că trebuie să dea din gură ", aşa timpul, ca să se remarce în discuţie Să „trăncănească cum se spune sugestiv, peste tot şi despre orice. Se trăncă neşte i nernal de mult. Dar uneori merită să te opreşti, ca într-un soi de ezarmare unilaterală, şi atunci ai să con staţi cât este de relaxant Dar şi să aci pe mutul e o tactică de aur, adică să pari inteligent atunci când eşti complet ignorant O persoană tăcută p oate trece drept o persoană oarte deşteaptă, bucurânduse în acelaşi tip de toată consideraţia locvacil or.
Mai iscusit decât să taci este să râzi Există proesionişti desăvârşiţ, în stare să poarte o conversaţie autentică ără să rostească o sgură propoziţie mulţuminduse să respngă prntrun hohot de râs orice întrebări, airmaţii, amabilităţ, leacuri, obrăznicii sau obscenităţi Unor asemenea per soane li se pot adresa cele mai absurdeîntrebări, în prezenţa lor se pot spune cele mai teribile bizarerii, ele vor râde netulburat Iar asemenea întâlniri rămân agreabile, chiar dacă nu ţi-a ost dat să auzi nici măcar o frază întreagă De apt, capacita tea de a asculta ţine de caracter. O persoană capabilă să asculte nu îşi acordă o impor tanţă exagerată şi maniestă un nteres autentic aţă de cei din jur Am o mătuşă care este considerată în amilie, dar şi într-un cerc mult mai larg, centrul şi suletul oricărei petreceri, oricărei vânători, oricărei nunţi. Am studiat o. De iecare dată, ea pune o singură întrebare, însă cu auten tică amabilitate şi convingere: „Stai puţin, dragul meu, şi povesteşte-mi despre TNE ! " Oricui îi ace plăcere să A l e x a d e v o n S c h ă b u r g
surse Urmăresc spusele unei femei frumoase la fel de înse
vorbească despre sine. Nu există miloc mai eicient să te aci iubit de cineva decât să îl asculţi cu atenţie Majoritatea ne mulţumim să mimăm preocuparea. Fără să punem preţ pe ceea ce ni se spune Sau gândindune, în tip ce parte nerul de discuţie încă mai vorbeşte, la ce răspuns îi vom da. De apt, trebuie să acem un exerciţiu de a asculta cu adevărat Iar partenerii ideali de antrenament sunt persoa nele care nu ne interesează deloc Nu de mult am participat la un dineu împreună cu soţia mea, la Berlin. Miniştri, un ost cancelar, redac torişei, colecţionari de ată americani, bineînţeles prima rul Berlinului, toată lumea era prezentă. În drum spre casă, am întrebato pe soţia mea cu cine îi ăcuse cea mai mare plăcere să converseze. Fără să ezite, l-a indicat pe un bărbat plinuţ, de vârstă mijlocie, greu de remarcat la prim a vedere, care stătuse lângă ea, la masă . Şii cine este? „Nu ", i-a spus . Ştii cu ce se ocupă? „H abar n-am." L-a i întrebat ce anume îl pasionează? „Nu, dacă stau să mă gândesc bine, eu am vorbit mai tot timpul Cum este viaţa la Berlin şi aşa mai departe . . " Ce se întâmplase de apt? Soţia mea avusese o întâlnire cu un bigshot. Bărbatul alături de care stătuse, abia trecut de cincizeci de ani, era un miliardar se made, aflat în topul celor mai bogaţi zece americani Pe vre muri a ost cel mai tânăr manager de la Goldman Sachs, între timp este deţinătorul celui mai de succes ond de hedgng dn lume şi cel mai de seamă ilantrop din Chicago. De regulă, asemenea persoane au două caracteristici comune. Mai întâi, nu simt nevoia să vorbească despre ele Ce ar putea spune? Pe cine să impresioneze? „Tocmai mi-am cumpărat un Czanne" Sau: „Tocmai am donat o nouă sală de operaţii spitalului de copii din Chicago." „Noul meu avion este G-5 " Sună a antezie Apoi, por nesc în general de la ideea că nu ştiu destule şi că este bine să afle mereu lucruri noi şi asta din cele mai neobişnuite A R TA C O N V E R S AŢ I E I
surse Urmăresc spusele unei femei frumoase la fel de înse taţi ca anaizele specialiştilor lor în finanţe, şi se întânesc cu un benzar cu acelaşi interes ca pentru un pasionat al T-ului Sunt ascultători de performanţă Ascută spusele interlocutorior nu din politeţe, ci pentru că informaţiile preţioase răsar adesea din sursele cele mai neaşteptate. Înainte de a vă face pinul cu subiectele joker, încă un ultim sfat, esenţial: vă rog să nu vă luaţi în serios prea exagerat, ceea ce e valabil şi pentru spusele dumneavoastră Într-o conversaţie se poate spune absolut orice, nu-i nevoie nici să fie adevărat, nici politic corect atât timp cât nu e spus cu patos Şueta talk nu face casă bună cu seriozitatea absolută. Vorba de duh este ingredientul suprem al con versaţiei. Enunţuri scrte, pregnante, cu cât mai puţin provocatoae, care să îi încânte o clipă pe cei din jur dar fără pretenţii de adevăr absout Cine stăpâneşte arta unui bon mot este suveran în societate. Există prea puţini maeştri în domeniu. Unul a fost jurnalistul Johannes Gross, dispărut dintre noi cu ceva timp în urmă Vechile lui articole din FAZ-Magazin sunt o lectură obligatorie pentru admiratorii meşteşuguui Odată, a explicat prin ce se distinge o remarcă inteligentă „Un bun prieten mia povestit amuzat replica de spirit a unui francez: cine face cunoştinţă cu o milionară şi nu se îndrăgosteşte pe loc de ea este lipsit de abilitatea de a supravieţui Ei bine, nu, gândesc eu, un bon mot adevărat ar fi acesta: cine cunoaşte o moştenitoare bogată şi nu se îndrăgosteşte pe oc de ea este lipsit de suflet." Pornind de aici, ne punem întrebarea dacă spiritul este educabil. Da este răspunsul. Este educabi! Iată şi lecţia numărul unu: sub niciun să nu vă luaţi în serios prea exagerat.
RORŢ Trebuie să fim în măsură să luăm parte a această
discuţie? Nu. Nobiimea reprezintă în Germania o minoritate absout nesemnifica tivă Sub 0,1 % din germani au un von
în nume. Mult ai important ar fi să vorbim despre
sinti care trăiesc aici de mai multe secoe Sau despre sorbi o minoritate etnică de osebit de interesantă a cărei cultură dispare încetul cu încetul. Dar nobilimea este
fascinantă aşa se spune Unii îi întâmpină pe nobili cu
resentimente pe care n u şi le-ar permite vreodată f aţă de alte minorităţi, în vreme ce alţii urmăresc cu pasiune şi cele mai mărunte ştiri din cercurile nobiliare. Problema este că nimeni nu are competenţa să dea
informaţ ii despre aristocr aţi Cei din afara cercului nu au nici ce mai mic habar Iar cei din interior, cu atât mai
puţin. Ce a ş putea scrie? O privire dinspre interior ? Ar suna cam aşa: „Da Jocki şi Bollo Netti şi Gcki sunt eeextraooordinari Incom arabili! Iar Boms şi Pong te pun pe foc " Cât se poate de nemuţumitor, din punctul
de vedere a cititorului. Aşadar cum să scrii despre broaşte când şi tu te numeri printre ee? ARTA CONVERSAŢI
vechilor titluri nobiiare Fiind în primul râd u semn de
dispariţie, care se cuvine să fie puşi sub protecţia uui
vechilor titluri nobiiare Fiind în primul râd u semn de extremă mărginire Vă rog să-mi îngăduiţi, baroane von Wrangel! Parcă şi auzi pocitul din călcâie. Şi cum să te preziţi, cu toată seriozitatea drept baro, drept „Freiherr"? Domn liber? O preteţie cam exagerată Şi „conte"? Sună eserios, a impostor, cotee Bobby, contele Dracula, cotele de Monte Cristo Nu se potriveşte în vremurile oastre, cu atât mai puţin atunci câd practicăm o profe siune citadină Î geeral vorbid, vechile titluri nobili are u rimează cu nicio activitate proesioală Toţi coţii şi baronii care permit firmelor unde sunt agajaţi, fie ele bănci, case de licitaţie sau ceor fi, să se împodobească cu titlurile lor istorice, nu fac decât să vândă iefti mâdra istorie a familiilor lor Gestul este acceptabil doar pentru idepedeţi, fie ei avocaţi agenţi imobiliari ori consul tanţi de toate categoriile, şi bineînţeles pentru jurnalişti, aşa ca mie Î jurul acestui subiect există de atfel o corespondenţă din aii cincieci cât se poate de amuantă, purtată ître doi snobi legendari, scriitorii eglei Nancy Mitford şi Evely Waugh Mitford îi scrie lui Waugh: The purpose of the aristocrat is mst emphatically nt to work for money . Ca aristocrat, nu trebuie să munceşti ca să-ţi câştigi existenţa Evelyn Waugh aduce o precizare teei prietenei sale
dispariţie, care se cuvine să fie puşi sub protecţia uui program UNESCO Veţi stâi uluirea celor di jur. Folo siţi-vă de răgazul creat ca să provocaţi şi mai multă cofu zie: programul de protecţie trebuie desigur îzestrat cu mijloace suciente, care să asigure că membrii acestor familii nu trebuie săşi găsească refugiu în rândurile aga jaţilor. Bineîţeles, obilii dispuşi să beeficieze de această protecţie trebuie să cotribuie şi ei cu ceva Spre exemplu, î cotinuare nu vor avea voie să îcheie căsătorii decât î cercul mai restrâs sau mai larg al familiei, petru a preveni amestecul cu material geetic străi de specie, păstrâd astfel spliul specic şi particularitatea cultu rală Fără discuţie vor locui î cotinuare pe domeiile lor, idiferent că plouă pri acoperiş şi clădirile abia mai pot fi îcălzite Iar cine îşi va transforma castelul î hotel sau club de golf va pierde istantaeu privilegiile de protecţie a speciilor După ce plasaţi această teorie, este recomada bil să schimbaţi rapid subiectul conversaţiei.
You should have said, nt that aristocrats can't make money in commerce, but that when they do, they become middleclass
Nobilii pot desigur să fie activi î orice profesie normală, iar uii chiar cu mut succes Da r dacă o fac, s-au asimilat şi aparţi di acea clipă clasei mijlocii Aşadar, dacă vă aflaţi î societate şi coversaţia ajunge la subiectul obilimii, cel mai bine ar fi procedaţi astfel: pomeniţi-i pe cei di urmă aristocraţi care trăiesc în conti nuare pe domeiile lor de la ţară, potrivit rangului, atri buidue calitatea unui eam de băştinaşi pe cae de 1 2.
Alexander von Schăburg
în bloc, sub acuzaţia de religie a wellness-. O asemenea poziţie nu-i nici oarte originală, nici foarte îndreptăţită,
BDI Există o formă de snobism reigios care are darul să calce teribi pe nervi Abonaţii veterani a taz1, care ajunşi în miezul vârstei descoperă frumuseţea liturghiei catolice (dinainte de Conciiu Vatican !), foşti elevi a Waldorf, care simt nevoia imperativă săşi dea copiii la şcoli iezuite Din categoria superioară de venituri, cele mai enervante sunt doamnele din cartierele Bogenhausen din Mnchen sau Pseldorf din Hamburg, cu poveştile or despre cura anuală de cinci stele din Sri Lanka, pe care însă nu o numesc cură, ci retreat, şi despre călugăru „lor", cu aceaşi entuziasm cu care pe vremuri, când erau mai zgobii, vorbeau despre personal trainer Oricum lam privi, în părţile noastre budismul nu este ferit de un aer artificial, de revistă glossy, potrivit devizei: „Un strop de spiritualitate în viaţa iecăruia de zi cu zi." Însă, oricât de tare ne-ar înfuria, politeţea ne impune să nu-i privim de su s şi să le tăiem scurt macaroana snobior neoreligioşi. Mai aes budismul urban nu trebuie respins
1
1 26
Tageszeitung di Berlin ( tr.)
Alexander von Schănb urg
în bloc, sub acuzaţia de religie a wellness-. O asemenea poziţie nu-i nici oarte originală, nici foarte îndreptăţită, strict vorbind Prin urmare, cu ce am putea înlocui spiritu alitatea light? O viaţă în care Bottega Veneta sau bijutierul Gra reprezintă puterea supremă? Mai bine un strop de religiozitate decât deloc. Deşi budismul, şi cu asta am intrat în miezul subiectului, nu are prea mult dea face cu credinţa, ind vorba mai ales de un stil de viată. Iar în această privinţă avem o mulţime de învătat de la un vlăstar de nobili, Siddhartha Gautama, născut În secolul al Vlea în zona de graniţă dintre Nepal şi ndia. Omul reli gios îşi poate îmbogăţi pietatea prin învăţăturile lui Siddhartha şi ale discipolilor lui Iar omul nereligios poate ajunge prin intermediul budismului la intuitii care să dea peste cap, în sens pozitiv, nu doar propria lu i viaţă, ci şi pe cea a aproapelui său Şi prejudecata că omul modern ar fi atât de atras d e budism datorită spiritualitătii lui profund egocentrice este şi ea absurdă, la o privire m �i atentă. deea de karma („lucrare", „faptă" în sanscrită) se întemeiază în întregime pe aceea că faptele bune au urmări bune, iar faptele rele au urmări rele. Un budist nepriete nos, egoist, ar un budist rău, deoarece şiar face un deserviciu în primul rând lui Dar să păstrăm ordinea. Ma întâi câteva cuvinte despre Buddha ca persoană istorică. Născut în a unui raj, adică princpe local, Buddha a crescut bine protejat, după c am spune astăzi Potrivit legendei, ar fi f st cu totul izo lat de lume, dar cu siguranţă este vorba de o exagerare. Ajuns la vârsta de şaisprezece a, tatăl său ia aranjat căsătoria, poate şi pentru a-l aduce puţin cu picioarele pe pământ pe u său visător şi meditativ. ndiferent din ce motive, pere chea a rămas vreme de treisprezece a fără copii. Potrivit relatărilor, cu puţin ainte ca soţiei sale să î vină sorocul, Siddhartha a întreprins acele „patru incursiuni" ARTA CONVERSAŢI
1 27
hosemanship aşa se numeşte în cercurile ecvestre această
Arabii susţin până în ziua de azi că şeicul a ost tras pe
hosemanship aşa se numeşte în cercurile ecvestre această
artă înseamnă nu să te impui în faţa calului, frângândui voinţa, ci să stabileşti o relaţie de încredere cu această fiinţă, de felul ei fricoasă şi bănuitoare Romanii, a căror pasie pentru cai a fost inspirată de greci şi de perşi, au organizat curse şi în Britania. Primul eve niment oicial documentat de acest gen pe pământ englez a avut loc în anul 210 în nord, la Netherby (Yorkshire) Dar Aglia a început să dobândească statutul de mare putere în cursele de galop abia în secolul al XVIIlea şi asta graţie a trei nume În esenţă, cele trei nume vă sunt sufici ente pentru a vă menţine o vreme la suprafaţă într-o socie tate de cunoscători în domeniu Byerley Turk, Darley Arabian şi Godolphin Arabian. Toţi cei circa două sute de mii de cai pursânge care iau astăzi parte a cursele de galop provin din aceşti trei armăsari de legendă. Byerley Turk a fost un armăsar arab f urat de la un răz boinic otoman în Marele Război împotriva turcilor de la sfârşitul secolului al XVII-lea Potrivit unei interpretări mai prietenoase, calul a fost luat ca pradă de război ndi ferent cum, a ajuns în posesia oiţerului englez Robert Byerley, care şi-a dat seama pe loc de calitatea impresio nantului armăsar, l- a luat cu el în Anglia, pentru împere chere Însă armăsarul arab pare să fi dus dorul graţioaselor sale congenere arabe, pentru că sa arătat dispus să se împerecheze cu foarte puţine dintre robustele iepe engleze În schimb unul dintre puţinii lui urmaşi, armăsarul Herod, fătat în 1758, sa dovedit mai puţin mofturos şi a devenit unul dintre caii de prăsilă legendari din istoria curselor de cai, contribuind decisiv la apariţia noii rase, numită cal pursânge englez Cel deal doilea strămoş vestit de pursânge englez, Darley Arabian, se chema iniţial „Ras el Fedowi" (Capricio sul) şi a fost vândut de un şeic sirian unui consul britanc 1 36
Alexander von Schnbug
Arabii susţin până în ziua de azi că şeicul a ost tras pe sfoară de diplomatul britanic Thomas Darley Faptul ar de senzaţie, în contextul istoriei economice orientale Oricum, calul a fost adus în Yorkshire, nu a luat personal parte la nicio cursă, în schimb a prăsit până la vârsta înaintată de treizeci de ani sute de iepe, ai căror mânji au devenit mai apoi vestiţi pentru galopul lor excepţional de ute Unul dintre urmaşii direcţi ai lui Darley Arabian, reprezentat de mai multe ori în picturile lui George Stubbs, a fost armăsarul Eclipse (1761789) cel care, graţie celor optsprezece victorii în tot atâtea curse, a rămas o legendă absolută în istoria curselor de cai Cel de-al treilea şi probabil cel mai renumit dintre stră moşi este însă armăsarul berber Sham, fătat în 1724 intrat în istorie sub numele de Godolphin Arabian, deoarece a ajuns, pe căi ocolite se pare că a fost iniţial dăruit de suveranul Tunisului regelui francez Ludovic al XVlea în posesia familiei nobiliare engleze Godolphin Viaţa lui a devenit subiect de romae (prtre care King of the Wind de Marguerite Henry), însă Godolphin este renumit şi pentru că herghelia cea mai strălucită d lume de astăzi îi poartă numele: Godolphin Racing. Clubul, împreă cu t ot ce ţne de o herghelie, îşi are sediul la Newmarket, iar jocheii poartă racing silks de culoare albastrudeschis Este proprietatea privată a şeicului Mohammed bin Rashid Al Maktoum, suveranul din Dubai Numai în 2013 clubul a câştgat 228 de trofee în toată lumea ca să spunem aşa, este un fel de Real Madrid, FC Barcelona şi Baye Mnchen la un loc. Dacă am lua jucători din aceste echipe şi i-am încrucişa repetat între ei (incluzând inevitabil în acest plan şi atlete de top), sar ajunge probabil la succese similare cu cele de la Godolphin Racing Pe lângă aceste trei mari nume, puteţi pomeni în treacăt şi numele altor cai celebri, dând impresia că sunteţi iniţiat ATA CONVERSAŢIE
1 37
O prmă dovadă de francofile se poate face evocând adevărul în bună măsură utat astăz că în Franţa a exstat a dntre prmele cvlzaţ avansate ale omenr, menţo-
sapiens, ş a fost greu de prceput pe ce sa bazat succesul
acestu om nou Ipoteze se ma fac s în zlele noastre des răspunsul este foarte smplu: pr ul Homo sapiens ur-
O prmă dovadă de francofile se poate face evocând adevărul în bună măsură utat astăz că în Franţa a exstat a dntre prmele cvlzaţ avansate ale omenr, menţonată mereu ş oblgatoru împreună cu aceea a Bablonulu ş a Egptulu. Doar cne e conştent de această realtate poate înţelege de ce taxmetrşt ş chelner francez ne dspreţuesc dn prncpu pe no, străn Iar în schmbul aceste desconsderăr se aşteaptă la un bacşş gras, care, la drept vorbnd, nc nu este bacşş, c ma degrabă o răscumpărare Sau o compensaţe pentru că au fost nevoţ săş bată capul cu no. Atunc când ştm cât de nmagnabl de venerablă este cultura franceză putem înţeege ş afrmaţ ca acelea ale marelu (ş absolut lunatculu) scrtor Lon Bloy: „Franţa este în asemenea măsură cel dntâ dntre popoare, încât toate celelalte, ndferent care, trebue să se socotească onorate dacă l se permte să mănânce pânea cânlor e" Aşa cum estafrcan au toate motvele să fie mâdr că în patra lor se află leagănul omenr, ş francez ştu că urmele cele ma vech de exstenţă umană dn Europa de acum două mloane de an sau descopert pe pământ francez Atunc, când ceea ce numm astăz Scandnava, Germana ş Marea Brtane ma zăcea ascuns sub un strat gros de gheaţă, în Franţa exsta ceva asemănător une cul tur. Mărture stau petrele ş fragmentele de oase grosolan prelucrate descoperte peşterle dn munţ francez Majortatea Franţe actuale, nclusv zona parzană, era acopertă de stepe ş de pădur nesfârşte, dar char ş ce dntâ francez se prcepeau săş pregătească o masă caldă, aşa cum ndcă vetrele găste în grotele de la Vallonet, în apropere de sa. Multe m de an ma târzu, neanderthalen, adcă oamen cu fruntea teştă ş orbte oculare proemnente, au fost înlăturaţ peu a peu de o spece cu totul nouă, Homo 142
A l e x a d e v on S c h i b u r g
sapiens, ş a fost greu de prceput pe ce sa bazat succesul acestu om nou Ipoteze se ma fac s în zlele noastre des răspunsul este foarte smplu: pr ul Homo sapiens urpean a fost francez! Dn jurul anlor 35000 î. Hr, în Franta au locut prm oamen a contnentulu cu totul asemănă tor celor de astăz. E sunt ce care neau lăsat, în peşterle dn Prgord, prmele mărtur ale extraordnarulu lor smţ artstc ş al formelor. Ş nordul Spane se găsesc câteva dntre aceste renumte opere de artă, dar sunt probabl tot opera unor francez rătăcţ prn Prne (în căuta rea unu local bun?). Iar când în mlenul al IVea î Hr. a apărut cultura Chassey cu construcţle e msteroase, dn enorme blocur de patră, ş sumeren au întemeat în Mesopotama prmele oraşe ale omenr Adevărat, dn cultura Chassey nu neau rămas nc ovez de screre, nc nu au dezvoltat un sstem asemănător celu brocratc asa ca sumeren dar poate fi oare un motv să nu acor� ă rangul de cvlzaţe tmpure? Francezlor nu le place brocraţa nc până în zua de az, ar dacă au întemeat sate ş nu oraşe, motvul trebue să fost că se smteau ma bne provnce, la fel ca francez actual Agrc� ltura, în schmb, se desfăşura la fel de sstematc ca în Mesopota ma, ar obectul veneraţe erau nu cne şte ce ze brutal, c, mult ma ranat, o zeţă a fertltăţ. Ş asta marchează o anumtă contnutate Ma târzu, acest rol a fost preluat de Jeanne d'Arc ş, cu mult ma târzu, de Catherne Deneuve ş Laetta Casta. En bref doar dacă recunoaştem Franţa ca leagăn al cv lzaţe, deopotrvă cu Mesopotama, î înţelegem ş pe francez Ditroată devne lmpede de ce francezul, când se vede întro mulţme, se aşază spontan în frunte, ndferent că vorbm de Godefroy de Boullon crucadă sau de o parzancă la casa de blete dn Gare d u Nord. Înţelegem de ce francez transformă tot ceea ce boches (german), ARTA CONVERSAŢIEI
1 43
simultan în locuri diferite? Se poate ca unu plus unu să facă unu? Este posibil ca natura să îşi râdă de noi? Fizica cuantică a dărâmat toate legile logicii banale şi
PA R T C U L A L U I D U M N E Z E U
Uneori ni se întâmplă să ne trezim prinşi în mrejele unei discutii intelectuale. Si să ne auzim rostind lucruri pe care n le mai înţelegm foarte bine În asemenea situatii cine intentionează să lase o bună impresie în faţa celor p care îi pr�ţuieşte trebuie să recurgă la anumite manevre, cel mai adesea efectul obţinut fiind cu totul altul decât cel dorit. ar atunci nu ne mai rămâne decât refgiul celor mai banale subiecte („Aţi gustat vreodată ouă ruseşti? Absolut delicioase!") sau mersul curajos înainte Fizica cuantică Este un subiect fantastic, şi asta pentru că exist ă exact cinci oaeni care îl cunosc cu adevărat Unul predă la Paris, al doilea la Viena, cel deal treilea şi cel mai important a dispărut (lucrează la un oarecare proiect secret al guvernului american), al patrulea nu a mai ieşit de ani buni din laboratorul lui de la centrul de cercetări atomice CERN de lângă Geneva. Cel deal cincilea, din câte ştiu eu, şia pierdut minţile Practic, este imposibil să înţelegi cu adevărat fizica cuantică Astfel, este nepreţuită ca temă de small talk. Întrebările care se dezvoltă sunt în sine ilogice. Spre exemplu, este posibil ca un obiect să se găsească I
54
Alexander von Schn burg
ricoşeze, ca nişte mingi, a fost învăţatul francez Ren Descartes Isaac Newton l-a confirmat în cartea sa Opticks, din anul 1704. În esenţă, este recomandabil ca toate con
simultan în locuri diferite? Se poate ca unu plus unu să facă unu? Este posibil ca natura să îşi râdă de noi? Fizica cuantică a dărâmat toate legile logicii banale şi de aceea este un minunat subiect de conversaţie. Iar un concept ca particula lui Dumnezeu are efect de petardă Cu el reuşeşti să stârneşti interes ecient şi instantaneu dar nu pentru mult timp Pentru a mânui cu pricepere o petardă, trebuie să citeşti bine instrucţiunile înainte Iată câteva elemente de bază, pe scurt Fizicienii, asta soarta lor, vor să explice luea. Î Antichitate, recurgeau la obiectele obişnuite, de zi cu zi, dar cu timpul au reuşit să pătrundă tot ai adânc în materie. Filozoful grec Democrit, născut în jur de 470 î. Hr., a făcut următorul experiment ipotetic ce se întâmplă dacă tai repetat în două o bucată de len sau de cârpă? La u moent dat, a dedus el, se va ajunge la un corpu scul imposibil de secţionat în continuare Pe care la numit „atom" (a-tomos înseamnă „indivizibil"). Ştim astăzi că elementele cele mai mici sunt particulele elementare din care sunt alcătuiţi atomii Una dintre aceste particule este electro nul, care se roteşte în jurul nucleului atomic si este extrem de îndrăgit, deoarece datorită lui etalele � rezintă co ductibilitate electrică Fără niicul ăsta nu ar uncţiona niciun aparat de prăjit pâine, iar asta ar fi cea mai ică nenorocire întro lume fără electroni O altă particulă eleentară este otonul, şi el la mare cinste, deoarece în lipsa acestor particule luminoase nu am putea vedea nimic, adică nici măcar nu am ai găsi aparatul de prăjit pâine. Democrit a fost foarte sănătos şi a trăit, se zice, până la o sută de ani, din păcate fără să mai apuce descoperirea unei caracteristici fundamentale a miniparticulelor sale, şi anume că apar sub două forme diferite: ca par ticule şi ca unde. Cel care a stabilit primul, pe la 1 635, că lumina este alcătuită din particule inuscule, care pot i făcute să ARTA CONVERSAŢIE
r ss
natrii adică întâmplărie din interioru atomului. Studiul zicii cuantice a început odată cu Max Planck Era stiut mai de mut că atomul poate absorbi şi ceda energie Şi că
ricoşeze, ca nişte mingi, a fost învăţatul francez Ren Descartes Isaac Newton l-a confirmat în cartea sa Opticks, din anul 1704. În esenţă, este recomandabil ca toate con cluziile la care a ajuns Newton să fie acceptate. Unul dintre puţinii care lau contestat vehement a fost un anume Goethe din Weimar Dar astai altă poveste, care nu ne interesează acum Următorul cercetător care a dus mai departe ştiinţa despre elementele de construcţie ale lumii a fost englezul Thomas Young Thomas Young, născut în 1773, a fost un geniu La doi ani ştia să citească, la doisprezece stăpânea, pe lângă limba maternă, şi latina, şi ebraica. La paispre zece a scris prima lui carte, o autobiografie Două dintre realizările lui Young îi asigură nemurirea în istoria ştiinţei: el, cel dintâi, a descifrat hieroglifele egiptenilor antici. Şi şia conceput o abord are experimentală utilizată în labora toare până în zilele noastre experimentul cu dublă fant � A luat o placă metalică şi a prevăzuto cu două fante In spatele ei a poziţionat o bucată de pânză Apoi a lumnat placa, observând în ce fel razele pătrundeau prin fante şi cădeau pe pânză Şi atunci a făcut o observaţie epocală deşi lumina este formată din particule, în experimentul său s-a comportat ca undă Spre deosebire de particule, undele pot să „interfereze", adică să se suprapună, să se stimuleze sau, când se întâlnesc în punctele de amplitudine minimă, să se stingă reciproc. Lumina a lăsat pe pânza lui un model complex, cu zone intense şi stinse dovada structurii sale de undă Numai că Young nu se îndoia deloc că razele de lumină sunt alcătuite din particue care pot fi aruncate îna poi şi în afara benzii Faptul fusese dovedit de mult şi de sute de ori Însă el arăta acum că particulele luminoase, în mod straniu, se puteau comporta şi ca unde Fizicienii secolului XX au reuşit să dea de urma a tot mai multe dintre secretele celor mai mici componente ale 56
Alexader von Sch burg
natrii adică întâmplărie din interioru atomului. Studiul zicii cuantice a început odată cu Max Planck Era stiut mai de mut că atomul poate absorbi şi ceda energie Şi că de aceea fucţionează plita electrică sau aparatl de prăjit pâine. Ce nu se ştia era cum este transportată energia Planck a aat că energia nu se transmite cotinuu, ci doar în mici porţii, numite cuante Graţie metodelor tot mai ranate de măsurare, a fost în cele din urmă posibi ca experimentul făcut de Young asupra dublei fante să fie executat în forme extreme Cu adevărat papitat a fost momentul câd prin fante au fost trimise fluxuri de eectroni. Atunci s-a stabilit că şi ei asă pe pânză urme la fel ca acelea caracteristice particulelor comparabile cu urmee de gloanţe Dar o făceau doar atunci când zboru lor prin fanta dublă era observat. Dac ă nimeni nu îi observa, eectronii se comportau diferit şi ăsau pe pânză urme de unde. Se pute a trage concuzia că electronii îşi schimbau comportamentul atunci când se simţeau observaţi? Experimentul a devenit şi mai straniu atunci când una dintre fante a fost închisă. Deodată, elec tronii au început să zboare ca şi cum ar ştiut că nu mai exista decât o fantă. Ca şi cum ar fi putut să se înţeleagă între ei. De-a dreptul bizar a fost atunci când sa stabilit că unele particule eementare în sine indivizibie treceau simultan prin două fante ale plăcii ca să ajungă ca parti cue individuale pe pân!. Transpus în lumea noastră, este ca şi cum aş călători simultan cu trenul şi cu maşina de la Mnchen la Berlin, ca să mă întânesc cu mine însumi pe Kurfrstendamm şi, din nou reunit, să beau în liniste ' 0 ceaşcă de cafea. Prin urmare, oare natura îşi râde de noi, atunci când înercăm să punem sub observaţie părţile ei cele mai intime? Vrea să ne împiedice să-i privim în cărţi? Richard Feyman, laureat al Premiului Nobe în anul 1965 şi uu A R TA C O N V E R S AŢ E I
1 57
el este crucială şi erotică. Dar orgasmul în sine este un lucru cât se poate de serios Ceea ce francezii au înţees primii, când lau numit le petit mort, mica moarte Momentul de extaz nu înseamnă o revenire sau intrare în sine
el este crucială şi erotică. Dar orgasmul în sine este un lucru cât se poate de serios Ceea ce francezii au înţees primii, când lau numit le petit mort, mica moarte Momentul de extaz nu înseamnă o revenire sau intrare în sine ci dimpotrivă, o ieşire din sine Neurobiologii susţin că în creier se petrece atunci ceva asemănător unei morţi aparente, near death experience: ieşim din propriul nostru corp Câteva secunde, suntem eliberaţi de toată povara vieţii, de toate gândurile şi de tot ce este pământesc Faptul că suntem mânaţi de ideea de împreunare trupească şi de orgasm, şi nu de împreunarea în sine, explică şi succesul unor cărţi ca Fty Shades of Grey (Cincizeci de umbre ale lui Grey). Probabil că majoritatea oamenilor ar fi total dezgustaţi dacă ar fi permanent biciuiţi, însă repre zentarea ca joc al minţii ne poate stârni interesul Si succesul pe care îl are Youporn (zinic peste şaizeci de milioane de accesări) se justifică doar prin aceea că reprezentarea sexului îi interesează pe oameni (mai exact: pe bărbaţi) mai mult decât sexul IRL (in real le). Urmările sunt fatale Dacă este adevărat că dorinţa de sex reprezintă forţa dinamică cea mai adâncă a omului, bărbaţii se lip sesc, prin Youporn & Co, de acest impuls fundamenta. Pornografia de pe nternet amăgeşte un instinct uman, făcândul să se stingă Termenu grecesc pentru ceea ce noi numim vedere este ida, idee Atunci când ne îmboldeste ideea de sex, iar ea este pe loc împlinită prin ida, vede�e, înlocuim o îmbrăţişare palpabilă printro imagine goală. Ne păsmuim un paradis digital în care ne este livrat, printrun clic de mouse, ceva dup ă care mai înainte trebuia să aergăm, pentru care trebuia să depunem efort şi să intrăm întro competiţie Între tp, sa răspândit vestea despre efectul paralizant a sexuui digital În America a apărut mişcarea NoFap apping înseamnă „onanie", în slang), exponentul ei cel mai renumit nefiind un evanghelist I
SEX
Discuţiile despre sex sunt permise la petreceri? Desigur În orice caz, vechea regulă empirică rămâne perfect valaiul bilă: cu cât e mai lată povestea, cu atât e mai mic piţigo e În înalta societate engleză, în esenţă nu se discută despr mai sex În schimb promiscuitatea este, după crichet, cel altă ncio Î iubit sport, dincolo de orice bariere de clasă nu tară însă nu auzi mai m ultă lăudăroşenie legată de sex, �e cântă şi nu scrie mai mult decât în Spania, şi tot acolo se greu întâlnesc şi bărbaţii cei mai fideli şi doamnele ce mai de cucerit ral Importanţa sexului în viaţa de zi cu zi este în gene atât supraestimată Imaginarea sexului, în schimb, este cu este mai electrizantă Practicarea propriuzisă a sexului und însă costisitoare, extenuantă şi cronofagă. După Sigm pri Freud, nu sexul, ci dorinţa sexuală reprezintă mobilul exista mar al eului omenesc În lipsa acestei dorinţe, nu ar sub artă, nu ar exista cultură. Când trubadurul cânta fereastra iubitei sale, nuşi dorea decât un singur lucru nici Fără cântecul de dragoste al trubadurului nu ar exista rt, literatură europeană, nici muzică clasică, nici Moza spre nici Elvis Orgasmul este scopul suprem, însă calea 1 60
Alexader von Sc hnbug
moralizator, ci gangsa rapperul 50 Cent, care le pune la dispoziţie fanilor, prin Twitter, sfaturi concrete despre cum să se elibereze de paimă Există şi o pagină de nteet
ARTA CONVERSAŢIEI
I
16!
culurale, bărbaţii se descurcă perfect în condiţii de mono gamie. Dar femeile sub niciun motiv. Şi nu au avu pro bleme multă vreme dea lungul istoriei Când speranţa
moralizator, ci gangsa rapperul 50 Cent, care le pune la dispoziţie fanilor, prin Twitter, sfaturi concrete despre cum să se elibereze de paimă Există şi o pagină de nteet unde abstinenţii vorbesc despre experienţa lor şi despre viaţa liberă de această dependenţă De pornomanie suferă aproape exclusiv bărbaţii Să fie oare mai leneşi? Mai puţin interesaţi de sexul real decât femeile? Sexologia a dezminţit recent spre disperarea lumii masculine câteva mituri exrem de bine fixate. Spre exemplu, că bărbaţii ar fi mereu în căutare de sex, femeile, în schimb, mai degrabă monogame Canadiana Meredih Chivers a demonstra, pe baza mai multor experimene, c ă femeile se excită mult mai repede decât bărbaţii find însă educate de societatea noasră să îşi tăgăduiască porni rile Întrun est, ea a măsurat excitaţia sexuală a femeilor, în imp ce urmăreau diferie filme, cu sex în grup, scene de violenţă sexuală, sex între bărbaţi homosexuali Aşa c au arăat limpede măsurătorile, toate filmele au avut efect exci tant Dar când participantele la test au ajuns să bifeze pe un chestionar ce anume le-a atras, întrebarea a rămas fără răs puns. Între ceea ce sim femeile şi ceea ce îşi permi să sim ă rămâne, din cauza clişeelor culurale, o distanţă enormă In cazul bărbaţilor, lucrurile sau exact invers Le place să se laude însă în realitae greu le fierbe sângele în vene Daniel Bergner, juas newyorkez specializat în ştiinţă, a adunat cele mai iportane descoperiri d acest domeniu făcute în ultimii ani în volumul at Do Women Want? (Ce-şi doresc femele ?) Dacă vreţi să vă păstraţi o imagine de femeie castă, educată de societate în spiritul monogamiei, mai bine nu o ciţi Studiie la care face trimitere volumul sunt ctre murătoare pentru bărbaţ Asfel, sa demonstrat de mult că bărbaţii resim plăcerea sexuală cu aceeaşi femeie şi după mulţi ani În cazul ei, apeiul se stinge aproape complet după cnci ani petrecuţi în cuplu. Împotriva turor cşeelor
1 62
Alexande von Schnburg
l cu p alat inluenta mamei sale. Aga Khan şi-a înzestrat fiu
cu si tot �ersonalul necesar, cu un venit considerabil şi ăs în i
culurale, bărbaţii se descurcă perfect în condiţii de mono gamie. Dar femeile sub niciun motiv. Şi nu au avu pro bleme multă vreme dea lungul istoriei Când speranţa de viaţă mai ales penru bărbaţi nu era foarte ridicaă Sau făcut sudii ştiinţifice şi asupra punctelor forte ale unui bărba care le atrag pe femei Femeile aleg un bărba care le ransmite sentimentul de siguranţă şi ele cână resc toul, din câte se pare, înr-o stime de secundă Şi îi preferă pe vânătorii agili Bărbaţii leneşi, care sau desco torosi de instinctul lor cinegetic, cum am mai spus, au şanse mici înro competiţie sexuală Exact disponibilita tea de a face orice efort şi hoărârea de a cuceri femeie după femeie explică succesul unui playboy. Adevăraţii caballeros, cavaleri, sunt întodeauna interesati de femei fiind priviţi cu scepticism de domnii care îi consideră „prea pricepuţi". Caballeros au succes la doamne pentru că se simt cu adevărat bine în societatea lor pentru că asa ca orice bun vânăor, au capacitatea de a se pune în locul „prăzii" lor Pentru că sunt cu adevărat preocupaţi de ele. De aceea şi par aâ de suspecţi în ochii celorlalţi. Aş vrea să ilustrez specia pe baza a două exemple Aly Khan şi Porfirio Rubirosa Cei doi au fost fără să aibă ali adversari cei mai mari playboy ai secolului XX Şia trăi vremurile de glorie imediat înainte şi după al Doilea Război Mondial, în epoca de strălucire a jeseului Şi amândoi au pierit, aşa cum se cuvine, în accidene cu maşini de vieză Aly Kan mărturisea: „Ca să pot funcţi ona, trebuie pur şi simplu să am femei în jurul meu. Viaţa nu înseamnă nimic penru mine, fără femei" Fiu şi moşe nitor al conducătorului ismailiţilor, Aga Khan, şia petre cut viaţa vânnd femei frumoase, iar rubricile de scandal ale epocii profia din plin de pe urma aventurilor şi mariajelor lui Şi-a început cariera de playboy la optsprezece ani, când tatăl său la trimis la Londra, ca să-l scoată de sub
'
I
,
�
ARTA CONVERSAŢII
63
atribite ni latinoamer ican Evelyn Waugh la descris ca pe unul di ntre acei „ tineri lunecoşi, cu gusturi vag suspecte, pe care îi întâlneşti prin ambasade şi legaţii De
l cu p alat inluenta mamei sale. Aga Khan şi-a înzestrat fiu
cu si tot �ersonalul necesar, cu un venit considerabil şi voia âteva sfaturi despre crsele de galop şi la lăsat în sortii Î cel m ai scurt timp era rât d e toţi tinerii aristo cra�i din Londra si dorit de toate tinerele doamne
Cea mai cunosată cucerire a sa, pe lângă Rita Hayworth
a (pe care i-a sulat-o lui Orson Welles), a fost Lady T helm Fuess, pe atunci favorita priţlui de Wales S-au întâlnit în la 0 petrecere din New York A convinso să vină la o cină doi, seara mătoare Şi în următoarea din nou. Când a alat h de iminenta ei întoarcere l a Londra, a rugato în g enunc săşi amâne plecarea. „Nu, mâine trebie să p lec", ia spus ea, râzând, şi a doua zi, după ce sa îmbarcat, şi-a găsit cabina plină cu trandairi roşii Şi fiecare buchet avea mesa n. jul lui de amor: You left too soon Lave, Aly See you in Londo g, darlin , A doa zi, tot în cabina ei, a sunat telefonul „Hello e n vrei să luăm împreună micul dejun?" Era Aly, care �
înainte n urcase şi el pe vapor, fără să îi fi spus nimic
in Londra anilor cincizeci, era de bonton pentr doamnele d c anumite categorii ale societăţii să ie puse în legătură ly Şi a devenit legendar graţie artei sale de seducţie, felu lui în care le făcea c urte. Când îl interesa o femeie, îi pnea şi o la picioare lumea întreagă, îi dăria bijuterii, o răpea i ducea pe Riviera Odată, a strecurat în grădina unei do ă şoare pe care îşi dorea să o c ucerească o întreagă orchestr
de amor. de operă, cu tot cu tenor, ca să o trezească c o arie
Fiul său, Karim Aga Khan al IVlea, actualul lider al ismailiţilor, nu a a juns n playboy de legendă pentru că i-a lipsit întotdeana farmecul. Şi nici şamant nu a reşit să ie. de Cuvânt din păcate greu trductibil în germană E vorba e, un amestec de eleganţă, farec, ineţe şi spirit Roger Moor n roll lui James Bond, era şarmant. Daniel Craig n este
rigi Un s armant absolut a fost Seor Poriri Rubirosa,
r nar din Sto Domngo El corespudea tturor şabloanelo A l e x a d v o n S c h ă n b u rg
atribite ni latinoamer ican Evelyn Waugh la descris ca pe unul di ntre acei „ tineri lunecoşi, cu gusturi vag suspecte, pe care îi întâlneşti prin ambasade şi legaţii " De altfel, compania lui Rubirosa nu a fost niciodată preţită de alţi bărbaţi A avut cinci neveste, printre care s-a numă rat, vreme de şaptezeci şi două de zile, şi moştenitoarea concenului Woolworth, Barbara Hutton, genul clasic de poor rich girl. Şi-a datorat ascensiunea socială primei sale soţii, Flor de Oro (loarea de Ar), iica dictatorli domi nican, generalul Rafael Trjillo. Adecv at noului său statut, dictatorul şi-a plasat ginerele în serviciul diplomatic. Mai întâi la Berlin, apoi l a Paris, mai târzi la Buenos Aires, unde a avt obrăznicia să lirteze cu Evita Pern, soţia pre şedintelui, declanşând astfel o criză diplomatică între Republica Dominicană şi Argentina. „Rubirosa", aşa se numesc până astăzi în Argentina acele piperniţe uriaşe, folosite în restaurante aluzie la fell special în care era înestrat de la natură Se mai spune că Rubirosa se trata zilnic cu un praf misterios, preparat din ciuperci jap oneze, ca să-şi menţină virilitatea ajunsă de legendă Dar se poate să fi fost doar un simplu zvon lansat de concurenţa plină de invidie. Dar după cm am fost asigurat din surse com petente, performanţele lui Rubirosa nu erau deloc atât de spectaculoase Mult mai importante erau însă disponibili tatea şi capacitatea li de a fermeca şi de a atrage o femeie Asta mia dezvălit Zsa Zsa Gabor, care a avut şi ea o scurtă legătură cu Rubirosa. Însă a fost părăsită pentru mult mai plicticoasa Ava Gardner Am întrebat-o pe Zsa Zsa despre Rubirosa: „Darrrrling", ma privit ea visător, „desssiiiiiigur că era un amant minunat Dar am cnoscut pe alţii, cu mult mai buni! Însă când erai împreună c Porfiri, aveai mereu sentimentul că eşti cea mai impor tantă, deosebită şi dezirabilă făptură de pe faţa pământlui. Şi asta e mult mai sexy decât sexul" A R TA C O N V E R S A Ţ I E
altel avea şi urechi de ăgar, încercând, ca oricare alt bărb at bogat şi de vază, să ascundă asta" „Şcoala de gândire" lansată la ijlocul priului dece
SUCCES
Este subiectul cel ai de succes din zilee noastre. Pentru a-i expria protestu îpotriva ui, vă spun direct si vă rog stăruitor ca de îndată ce apare în orice conver aţie, torpilaţi-l! Cu ştiţi ai bine! Insist A putea să îl cită aici pe Gilbert K Chesterton. De la el ne-a răas probabi cea ai spirituală părere despr acest alnic subiect, apărută în 1908, în voluu de eseu All ings Considered sub titlul „The Faacy o Success („Aberaţia succesuu i") Aşa cu se vede, încă de �e atunc se răspândise năpasta ghidurilor de saturi practice Iată ce scrie Chesterton: „Nu există niic despre care să se poată spune că nu are succes Odată c un lucru există înseană, siplu, că are succes; un onar are succe în ăsura în care este ilionar, iar un ăgar, în ăsura în care este ăgar Fiecare iinţă vie a reuşit să trăiască, orice mort poate să se i sinucis cu succes" Apo Chesterton îndreaptă tunurile inteectului său de actura barocă asupra ideologiei adulatorior de bani şi ateşte de regele Midas, care transora în aur tot ce a ng � a, „ar în schib nu ai putea ânca sendvişuri cu şunca,
�
1 66
Alexander von Schănburg
Volumul lui Hadfield este singurul căruia îi accept sta tuul de ghid de succes valabil deoarece nu ridică nicio
altel avea şi urechi de ăgar, încercând, ca oricare alt bărb at bogat şi de vază, să ascundă asta" „Şcoala de gândire" lansată la ijlocul priului dece niu al secolului nostru de ilul şi cartea The Secret repre zintă probabil cultul succesului în ora lui cea ai ibecilă, reuşind, cu are succes, să distrugă viaţa oaenilor The Secret propagă ideea că este sufcient să crezi cât ai intens în ţintele alese ca să le şi atingi Fatal ente, însă, în viaţă ulte o iau razna. Adepţii unui ase enea cult al succesului, aşa cu sunt de iaginat doar în societăţi cu existenţa asigurată, sunt insuicient de bine echipaţi pentru această peroranţă Oaenii care reuşesc să realizeze în viaţă lucruri cu adevărat ieşite din coun practică, de regulă, exact opusul a ceea ce cer The Secret şi alţi propovăduitori de think positive. Ei percep viaţa ca o libertate de a depăşi orice probleă şi de a ieşi în evidenţă Există o carte din care se poate aa cu procedează oaenii care vor cu adevărat să fe capabili de rezultate extraordinare. Autorul ei a privit luea oarte de sus, iind astronautul Chris Hadield (An Astronaut's Gu ide to Le n Earth - Wat Going to pace Taught Me About ngenuity, Determination and Being Preparedfor Anyth ing). Astel aăm că astronauţii ştiu să preţuiască şi cele ai ici greşeli di tipul antrenaentelor deoarece ele se transoră î lecţii din care pot învăţa cu să l e evite Apoi citi despre siularea sisteatică a unor scenarii de catastroe tot ca lecţii extre de preţioase Şi ai învăţă că sârşitul poate i draatic dac ă în situaţiile de iportanţă vitală pierde vreea să căută best case scenarios A avut ocazia săl intervievez pe Hadfeld Mi-a dat u n sat care de atunci ă urăreşte şi încerc să ţin seaa de el când îi este ai greu „Nu există situaţie atât de gravă, încât să nu o poţi agrava chiar cu âna ta" ATA CONVERSAŢIEI
1 67
Volumul lui Hadfield este singurul căruia îi accept sta tuul de ghid de succes valabil deoarece nu ridică nicio pretenţie de acest fel. Cât despre cele care aspiră a un se menea statut, iată observaţia lui Chesterton: „N1me nu ar îndrăzni să scrie o carte despre electricitate care practic să nu conţină nici măcar un cuvânt despre electricitate; sau să propună un articol despre botanică în care ă demonstreze că nu ştie cu ce capăt se înfige planta pământ. Cu toate astea, lumea noastră modeă este plin� de cărţi despre succes şi oameni de succes, care n� �fera nici măcar o idee inteligentă ş nici măca r o propozţe de bun-simţ" m
TI Toată umea se plânge că n u are timp Când conversa ţia atinge aces subiect, e momentul să aruncaţi câteva fumigene în mijlocul adunării Din cipa în care au început să gândească, oamenii au început să mediteze şi asupra timpului Dar ce este timpu nu poate preciza nimeni. Imaginea clasică newtoniană asupra unei lumi constante, imuabile, a fost dată peste cap de Albert Einstein Avea douăzeci şi trei de ani şi tocmai intrase întrun serviciu: era expert tehnic clasa a IIa în Biroul de Brevete de a Berna. Pe atunci locuia împreună cu viitoarea lui soţie Mieva pe Kramgasse 49. Î iecare dimineaţă, ua tramva iul spre serviciul său În fiecare dimineaţă aştepta în staţie, cu privirea spre vestitul Zeitglockenturm, Zytglogge în dialectu local, turnul datând din Evu Mediu, prevăzut cu un splendid ceas astronomic Avea tot timpul să cugete şi aşa se face că întro bună zi i-a venit o idee destul de ciu dată Î mintea lui sclipitoare sigur avea o altă formă, însă simpicând suna astfel „În fiecare dimineaţă mă it la ceasu acela părăs it din vârul turnului Ca să disting ora, informaţia trebuie să parcurgă distanţa dintre turn şi ochii mei, ca stimul luminos Viteza de deplasare a acestei ARTA CONVERSAŢIE/
1 69
haotic, cu extrem devotament Unii susţin că în acest mod se poate opri în loc percepţia timpului acum ul
extravagante şi oribile, sacrificând mii de nevinovati ca să e siguri că soarele va răsări şi în ziua următoa re) ' I
haotic, cu extrem devotament Unii susţin că în acest mod se poate opri în loc percepţia timpului acum ul Deoarece timpul de-a lungul tuturor timpurior a fost mereu un mister şi va rămâne mereu (mereu?) la fel Despre timp se poate arma cam orice Şi opusu, la fel de bine Ceea ce funcţionează, bineînţeles, până când inter vine cineva care se pricepe cu adevărat. Dar asemenea persoane se exprimă de obicei atât de criptic, încât nu reprezintă un pericol, cel puţi într-un saon, în mijlocul societăţii Cine afirmă, spre exemplu, că a citit O scurtă istorie a timpului a l Hawking cel mai probabil minte Este cea mai vândută carte necitită din lume. Tipărită în milioane de exemplare şi tradusă în patruzeci de limbi. Însă de citit au citit-o exact patruzeci de nefericiţi Tradu cătorii Ei au făcut-o din motive profesionale şi, din câte ştiu eu, după aceea au trecut cu toţii pe la psiholog. Am încercat chiar şi versiunea ilustrată, pentru nătângi, după care a trebuit să mă întind pe canapea cu dureri de cap Autobiografia sa (ca să notez şi eu ceva amabil despre u autor), în schimb, este cât se poate de comprehensibilă. Şi de amuzantă Acolo spune pe scurt de ce timpul nu poate fi manipulat şi de ce, pr urmare, o maşină a timpului nu va exista niciodată (încă un cuvânt controversat!): „Dacă ar f posibil, în jurul nostr ar mişuna de mut turiştii dn viitor" De ce şi când am început oare să ne dorim să măsu răm timpul? Prima civiliaţie pe a cărei listă de priorităţi măsurarea timpului ocupa un loc de frunte a fost cea a popuaţiei maya Erau pur şi simplu obsedaţi de subiect Aveau nu unul, ci două caendare, uul sfânt, celălalt profan Ce sfânt era rezervat castei preoţilor şi domnitorilor, fiind considerat o cunoaştere secretă Mayaşii erau capabili să rezolve probleme de calcu aritmetic compicat, aveau astro nomi care puteau măsura cu mare precizie mişcarea plane telor (Şi cu toate astea orgaiau credibile ceremonii, 1 72
Alexande r vo Sch6burg
extravagante şi oribile, sacrificând mii de nevinovati ca să e siguri că soarele va răsări şi în ziua următoa re) Se poate în să ca şi înaintea lor să m ai existat şi alte civiliza ţii care s ă se fi ocupat cu măsurar ea timpu lui, dar au lăsat mult mai puţine vestigii. Prin urmare, rămâne neclar când a apărut această obsesie omenească. Nu însă şi de ce Strămoşii noştri ţineau cu orice preţ să înţeleagă mişcarea soarelui, venirea şi trecerea anotimpurilor Cel puţin din momentul în care au devenit sedentari, pentru că doar aşa mai puteau stabili când era vremea s ă semene şi când să recolteze. Vechii egipteni, spre exempu, stabileau în acest fel perioadele de inundaţie ale Nilului. ' I
Au mai trecut însă încă aproape o mie cinc i sute de ani până când oamenilor lea venit în minte să stabilească cu mai multă precizie şi momentele unei zie Ce oră este" nu interesa pe nimeni în Antichitate Şi în Evul Mediu era sufcientă aproximarea asigurată d e ceasurile solare Pen tru măsurarea intervalelor mai scurte, se apela la clepsidre cu apă sau cu nisip Primele ceasuri relativ precise au fost concepute doar în urmă c vreo două ste de ani, adică extrem de recent, în perspectiva istorică a omului. Univer sul nostr există de paisprezece miliarde de ani Ce a fost mai nate, dacă a existat timp, nu poate nimeni răspunde Fără spaţiu nu există nici timp Sau poate există, totuşi? Ceea ce fascinează este că până şi îtr-u domeniu atât de sofisticat ca astrofiica, ştiinţa se loveşte la un moment dat de un zid al ignoranţei totale Un fapt rămâne cert o vreme, lumea s-a descurcat de minune fără să măsoare timpul Şi astăzi? Viaţa actuală nu mai depinde de vechiul ritm de semănat şi recoltat Hrana noastră vine de mult din sere imense, iluminate artificial Nu mai trebuie nici să coborâm la vale turmele de vite, pentru iernat, iar temperatura mediului ambiant din staul este comandată prin computer De fapt, este aproape surprinzător că ne mai orientăm A TA C O N V E R S A Ţ I
7 3
de respect să numeşti ţigan pe un sinto sau pe o sintiza, dacă nu ei nu îşi doresc asta Dar jignirea propriu-zisă este să consideri înjositor conceptu de ţigan în sine" Herta
poporuui său, susţinând că istoricii ar trebui să se arate capabii să înveţe şi să „nu se agaţe de imbaju criminai lor" De fapt, a fost un autogol. Ca să-i atribuie „imbaju
de respect să numeşti ţigan pe un sinto sau pe o sintiza, dacă nu ei nu îşi doresc asta Dar jignirea propriu-zisă este să consideri înjositor conceptu de ţigan în sine" Herta Mer, scriitoare germană originară din România şi au reată a Premiuui Nobe, scrie „Am purtat cu mine, România, cuvântu roma, m-am foosit de e în discuţii, a început, şi de fiecare dată a fost întâmpinat cu ipsă de înţeegere. Termenu este ipocrit, aşa mi sa spus, noi sun tem ţigani, şi cuvântu este bun atât tip cât suntem bine tratati." Cea mai simpă dovadă că acest cuvânt nu este peio :ativ? Epitafu de pe piatra de mormânt a ui Josef Deeter, decedat în 2007 este „Preşedinte a ţiganior" Natascha Winter, fosta preşedintă a „SintiAianz Deutsch and", dispărută dintre noi în 2012, a fost şi ea o susţină toare înfocată pentru foosirea fără ezitare a termenuui Ea spunea cu orice priej: „Sunt fericită şi mândră că sunt ţigancă autentică." Ea se deimita astfe de opinia domi nantă în cadru Consiiuui Centra Sinti şi Roma, care afirmă despre sine că ar reprezenta majoritatea popuaţiei cu origii ţigăneşti, bineînţees fără să aibă un mandat „Este vorba de subvenţii", expica Natascha Winter, „cu tura noastră este sacrificată pentr u fondurie de susţinere." Cine vorbeşte despre ţigani nu se aege cu niic din pă cinta de fonduri, deoarece Consiiu Centra monopoi zează prerogativa de interpretare a terminoogiei. n cursu disputei din juru unui monument adecvat ce va fi construit în memoria ţiganior omorâţi de nazişti, istoricu Eberhard Jcke a susţinut că formuarea „sinti şi roma" a fost pusă în circuaţie de Consiiu Centra abia în 1982: „Conceptu de ţigan este vechi de sute de ani şi sub niciun motiv denigrator Evreii nu s-au redenumit nici ei pentrµ că asa e ziceau antisemitii" A stârnit un enorm va de indi nare. Romani Rose, �reşedintee Consiiuui Centra, a vorbit despre un „scanda", despre „ofensă şi umiire" a 1 76
Alexander von Schăn burg
opeci de mii, nu ştie nimeni Oficial, mulţi nici nu există Nu sunt înregistraţi, nu apar în ncio statistică Străinii sunt sfăuiti să nu se rătăcească prn acele locuri unde puţine
poporuui său, susţinând că istoricii ar trebui să se arate capabii să înveţe şi să „nu se agaţe de imbaju criminai lor" De fapt, a fost un autogol. Ca să-i atribuie „imbaju criminalilor" tocmai acelui om de ştiinţă, care în egendara dispută a istoricior de la mijlocu anilor opeci a fost ce mai mare susţinător al tezei caracteruui crimina de excepţie a Hoocaustului, deţător nu nuai a Ordi nului de Merit casa I, ci şi a preiului de iteratură Geschwister Scho, a fost un gest de-a dreptu ruşinos „Suntem cu toţii ţigani, romi nici nu şti ce înseamnă", mi-a spus şi Crina, o tânără care în toana ui 203 mi-a arătat u oc pe care nu am să-l mai uit niciodată sectoru s, ghetoul rău famat din sudul Bucureştiuui, capitala Româ niei După ce a făcut vâvă în presa din întreaga ume cazu unei fetiţe blonde crescute printre ţiganii geci s-a buit că fsese un copi răpit, victimă a tracului cu copii _ -am rugat pe şeful meu să mă trimită întro căătorie de studiu în Bacani. Doream să pornesc în căutarea unor ţigani c existenţă reală dar nu în „taberee counae" germane, cum se cheaă a noi lagărele de refugiaţi Pe care le vizitase, ca reporter. Doream să ajung în cartie rele sau în satele unde ţiganii reprezintă majoritatea popu a ţiei Citisem mut despre acest popor misterios, venit în Europa din câte se pare din India, cu mai bine de un mileniu în urmă pentru a rămâne ereu a arginea societăţii Doream să e fac o vizită „copiior vântuui", cum îi numeşte Roger Moreau. Prin urmare, România, ţara unde există procentua un mare număr de ţigani. În sectoru 5 există si cartieree Rahova, Ferentari şi Gigiuui rămase, de d �parte, zone europene sărace şi mizere Până atunci crezuse că su muri mai întâlneşti doar a marginea arilor oraşe as iatice şi africane şi u la doar câteva ore de mers cu maşina la sud-est de Viena Câţi oameni trăiesc aici, treizeci sau _
ARTA CONVESAŢIEI
1 77
Când am ajuns în sfârşit la o baracă purtând inscripţia „ASIS", am putut să intervievez o asistentă socială ASS, A i i
opeci de mii, nu ştie nimeni Oficial, mulţi nici nu există Nu sunt înregistraţi, nu apar în ncio statistică Străinii sunt sfăuiti să nu se rătăcească prn acele locuri unde puţine taxiu;i se încumetă să părundă. ar poliţia preferă să îşi facă apariţia aici în efectve numeroase, bine înarmate. Crina, ghida mea, era o aşanumită persoană de încre dere. O mijlocitoare între locuitori şi organizaţiile de aju tor rămase active aici Mia spus că are treizeci şi ceva de ani Arăta de peste cincizeci, cu cearcăne adânci sub ochi, piele paidă şi trăsături profund triste şi dure Ne-am întâlnit la staţia de metrou Constantin Brâncoveanu, numită după un domnitor decapitat pe vremuri de turci În aer plutea mirosul de plastic ars, gaze de eşapament şi gunoi care putrezea pe străzi Trebuia să mă feresc să calc în seringile abandonate peste tot De ce? „Deoarece nu se salubrizează", a zis Crina. Ţinta noastră erau spaţiile de cazare ale ASISului, o initiativă de binefacere locală Zece minute pe jos Trecând ' pe lângă şasiuri de maşini demonate şi ruginite, grămezi de gunoaie şi construcţii din prefabricate pe jumătate prăbuşite din vremea dictatorului Ceauşescu Aici locuiesc deseori opt până la zece persoane în douăzeci de metri pătraţi Doar 30% din gospodării au apă curentă, doar 12 % electricitate Oficial. Branşarea se face ilegal Farfuriile de satelit sunt fixate de ferestre cu lanţuri de bicicletă Peste tot câini vagabonzi, arătânduşi colţii, slabi să le numeri coastele Treceam mereu de pe un trotuar pe celălalt. Sunt câini fără stăpân, mai periculoşi decât oamenii", mi-a explicat Crina Când sa întâmplat prima oară ca un grup de tineri bărbaţi să ni se pună în cale, am îngheţat de frică, însă Crina şia văzut de drum, izgonindu-i scurt „Nu vor decât să vândă droguri, sunt inofensivi." Mai târziu, am aflat de ce Crinei nui era deloc frică Unchiul ei este unul dintre cei mai puternici şe de clan din sectorul 5. 1 78
Alexander von Schăburg
mai avuţi au palate fanteziste, pline de culoare, dar nu neapărat cu baie Casele sunt doar simboluri de statut,
Când am ajuns în sfârşit la o baracă purtând inscripţia „ASIS", am putut să intervievez o asistentă socială ASS, Asociaţia „Sprijinirea Integrării Sociale", se străduieşte să combată izolarea socială ţiganilor. Cea mai importantă măsură de integrare? Convingerea părinţilor s ă-şi trimit ă copiii la şcoală În România învăţământul este obligator iu, însă legea, ca şi altele, e greu de aplicat în sectorul 5 Când am întrebat-o pe Crina unde sunt copiii, mi-a aruncat o privire dispreţuitoare Era o după-amiază târzie Pe străz i erau multe bătrâne care vindeau porumb fiert şi semin ţe de oarea-soarelui. Şi tineri care fumau în grupuri Dar copii, nicăie ri Crina a tăcut, când m-am interesat unde sunt Întrebarea mea a rămas fără răspuns Mi-a spus că nimeni de aici nu avea şansa să-şi găsească un servic iu normal 11Nimeni nu te angajează, dacă vii di n sectorul 5. E ca un semn lăsat cu ierul roşu Nu scapi nici odată de el." nformaţiile primite de la asistenta socia lă ASS erau extrem de sărace După o oră de conversaţie, am put nota în carnet o singură rază „Statul nu d ă doi b ani pe oamenii de aici. Singurele care-şi bat capul sunt organi zaţiile nonguvernamentale." Mai târziu, după ce m-am întors în centrul orasului o angajată a asociaţiei Caritas mia dezvăluit unde se aă copiii din sectorul 5 11Sunt daţi cu împrumut de părinţii lor, mai exact, închiriaţi, în Occident Şelor de bandă Fetele pentru prostituţie, iar băieţii pentru furat Şefii clanurilor se folosesc de ei pentru că justiţia nu le poate face nimic" Era exact ce-mi spusese şi Rolf Bauerdick , deziluzionat, înainte de călătoria mea: 11Majoritatea victi melor ţiganilor sunt şi ei ţigani, femei băute, fete supus e abuzurilor şi copii chinuiţi" La Bucureşti auzi cele m ai neverosimile istorii despre Sinteşti, o comună suburbană a capitalei 11Acolo locuie sc şe d e bandă", s e spune. 11Sunt nemăsurat de bogaţi! Cei .
A R T A C O N V E R S AŢ I I
'
1 79
spre mine, cu mătura ridicată. Au apărut imediat şi alte
mai avuţi au palate fanteziste, pline de culoare, dar nu neapărat cu baie Casele sunt doar simboluri de statut, mulţi preferă însă să locuiască în rulotele din spate!" La Sinteşti locuiesc mulţi căldărari, din neamul fierari lor şi al arămarilor Însă de meseriile astea nu mai are nimeni nevoie Oale şi tigăi nu mai cumpără astăzi nimeni de la negustori ambulanţi, sunt mult mai ieftine cele din China sau Vietnam. Când se strică, nimeni nuşi mai bate capul să le repare, ci cumpără altele noi Căldărarii nu mai au niciun rost Dar au descoperit noi surse de venit. Nu este politic corect să scrii despre ele Să le ignori ar fi o prostie „Bande de răufăcători minori din Europa sunt coordonate de la Sinteşti", mi-a confirmat un ofiţer de poliţie bucueştean din departamenul de crimă organi zată Adevărate afaceri criminale de familie Nu în ce pri veste delictele în sine, cele mai multe dintre ele nişte ba�atele, furt din buzunare, cerşetorie organizată „Cumplit este că se folosesc de copii" În România trăiesc vreo două milioane de ţigani Cu sprijinul UE, guvernul României aplică programe de integrare costisitoare Au locuri rezervate în fiecare clasă din scoli Problema este că băncile rămân de obicei goale Cop iii nu sunt trimişi la şcoală, ci la cerşit. Atunci când apar la noi în statisticile de criminalitate, se spune, pe ocolite: „Proporţia copiilor şi adolescenţilor în rândul delincvenţilor a crescut enorm" Sau: „Numărul tot mai mare al suspecţilor negermani trebuie pus pe seama faptului că ei fac parte din grupuri călătoare de făptaşi." L-am rugat p e taximetrist să oprească în faţa unuia dntre palatele ţigăeşti Avea un acoperiş din tablă foarte frumos ornamentat şi deosebit de multe camere de supraveghere. Când am coborât, o bătrână cu basma şi fustă până la pământ, care până atunci mătura paşnic frunzele, a dat brusc semne că este deranjată de prezenţa mea S-a repezit 180
Alexader von Schburg
spre mine, cu mătura ridicată. Au apărut imediat şi alte femei cu părul negru împletit în cozi şi fuste multicolore, făcând un tărăboi şi mai mare decât bătrâna. În doar câteva secunde sa a propiat în viteză un BMW de teren în culori închise şi a frânat cu putere lângă noi Din maşină au coborât furtunos patru bărbaţi îmbrăcaţi în haine de piele Salvarea mea: o glumă misogină 11Toate femeile voastre sunt la fel de pisăloage?", am întrebat, în germană Unul dintre tineri a înţeles ce spuneam, a râs în gura mare şi le-a tradus şi celorlalţi Au început şi ei să râdă. Din casa multicoloră, cu acoperiş din tablă, ieşise între timp în stradă un domn corpolent cu un Rolex uriaş pe mână. Bărbaţii sau tras deoparte, femeile sau potolit şi ele Era bulibaşa. „Frumoasă casă aveţi", i-am zis şi apoi, arătând spre Mercedesul din faţa garaului: „Ş i o maşină frumoasă. Germană!" Tânărul a tradus, apoi a tradus şi răspunsul omului. 11Valea!" „Doar două întrebări, vă rog!" A dat din cap, reţinut. ,,În Occident, toată lumea se teme că veţi veni peste noi, cu miile. Ce aveţi de spus?" „Graniţele sunt deschise de mulţi ani", mi-a răspuns bulibaşa, „habar nu aveţi de nimic" Ultima mea întrebare: „Cum vă câştigaţi banii?" S-a întors pe călcâie şi lea făcut oamenilo un semn „Plecaţi acum! Rapi d!", a strigat traducătorul cel sumbru Taximetristul meu era alb la faţă şi avea pete mari de transpiraţie pe spate. Îl convinsesem să mă aducă doar pătindu-i de cinci ori preţul cursei Meritase din plin I-am descoperit totuşi foarte departe de slumurile Bucureştilor, dincolo de Carpaţi, în Transilvania Ţigani care trăiesc aşa cum ştim din poveşti de demult Prieteni de-ai mei m-au condus, în afara unui sat minuscul din Ţara Secuilor, la aşezarea lui Gyrgy Lakatos. A fost ca o terapie pentru un orăşean ca mine, care altfel n rămân deloc locului, fără să îmi fac de lucru cu smartphone-ul, să stau la soare bând ceai şi urmărindul cum împleteşte A R T A C O N V E R S AŢ I E I
181
TEME ANESTEZICE
Merg cu liftul Uşa se deschide Se urcă şi o colegă, care altfel îmi este simpatică Încearcă mereu să intre în vorbă, însă niciodată nu pare să ştie cum. „Ei? ", spune ea, de cele mai multe ori. „Ei!", vine atunci răspunsul meu De fapt, nui nicio problemă. E ca un schimb de priviri, cu sonor. În asemenea situaţii, câinii sar adulmeca, scurt În activita tea profesională, însă, nu se cuvine să procedezi aşa Comitetul director nu ştie de glumă De data asta, colega îmi zice „Ah, de mult ţineam să te întreb, ce părere ai despre Biserica Catolică?" Ne-au rămas exact trei etaje ca să dezbatem două mii de ani de istorie a Bisericii Dificil Asemenea scene se petrec deseori, tăcerea ar semn de nepoliteţe, un simplu „Ei?" ar părea insucient, însă la fel de nefericită ar fi şi abordarea unui asemenea subiect de dimensiunile unui lungmetraj O altă situaţie te afli la o petrecere şi eşti prezentat cuiva Amuşinatul ar soluţia ideală şi de data asta „Veniţi adesea aici?" este deschiderea clasică Însă teribil de banală Într-un vechi abecedar de maniere pentru diplomaţii din RG, am găsit recomandarea ca oaspeţii din ţări îndepărtate întâlniţi cu prilejul recepţiilor oficiale să e întrebaţi: „Vă aflaţi de mult aici?" Şi după aceea: „Vaţi obişnuit cu bucătăria germană?" Dar nici asta nu sună strălucit ARTA CONVERSAŢEI
Apoi, apar mereu acele momente în care pare prudent să nu atragi atenţia asupra ta, ci să stai discret printre cei
1 95
mai potrivit să le zicem „subiecte teriac ". Teriacul era un remediu universal di A tichit te b
Apoi, apar mereu acele momente în care pare prudent să nu atragi atenţia asupra ta, ci să stai discret printre cei din jur, fără să faci pe deşteptul Forma ideală de small talk în astfel de momente este cea suficient de amuzantă, încât să merite purtată, dar şi atât de banală încât să poată fi întreruptă oricând, fără să sufere cineva. Dar cum trebuie procedat? Ce subiecte sunt potrivite? Capitolul care urmează oferă, sper, suficient material în acest sens Forma jucăuşă de small talk se aseamănă cu ciripitul păsărilor, cu torsul pisicilor, cu im provizaţiile lui Schu bert, cu armoniile recurente Nu contează prea mult ce zici În asemenea momente, o bună parte din comuni care se desfăşoară oricm nonverbal În ultimă instanţă, nu facem totuşi decât să ne adulmecăm Doar că puţin mai subtil Înainte de a trata pe rând subiectele, aş vrea să mai dezvălui o tehnică deosebit de practică, ideală pentru clipele câd trebuie umplut un gol şi nu şti cu. Eu o numesc abilitatea papagalului Pur şi simplu repetăm ultimul cuvânt Trucul funcţionează cel mai bine faţă de persoane care se iau foarte în serios Iată cum: Fanfaronul „Ahh, ieri am fost la teaaaatru!" Profesionistul „La teatru?" Fanfaronul continuă „Ce ţi-e şi cu ideile astea regizo rale modee! Îngrozitor! Şi scenografia! O oroare!" Profesionistul: „O oroare?" În majoritatea cazurilor fanfaronul nu va băga nimic de seamă şi va monologa pâ nă ce veţi găsi prilejul să îi scăpaţi din gheare. De fapt este oarecum nedrept să numim subiectele care urmează anestezice Am ales termenul deoarece sublini ază caracterul lor calmant Însă anestezicul duce la pierde rea cunoştinţei, şi nu acesta este scopul Ar f mai onest şi 96
Alexander vo Sch burg
regală daneză ne propune o metodă foarte eficientă de antrenament Pentru ca tinerii prinţi şi prinţese să înveţe
mai potrivit să le zicem „subiecte teriac ". Teriacul era un remediu universal din Antichitate, bazat pe opiu, reco mandat cu orice prilej şi folosit de unii chiar şi numai pentru a-şi îmbunătăţi starea generală Subiectele care urmează joacă exact acest rol: produc armonie şi contri buie astfel la îmbunătăţirea stării de spirit Subiectele inocente nu înseamnă neapărat că ar şi lip site de spirit ori plicticoase E un schimb de mingi, însă nu şutate cu forţă, ci cu e fect A rta constă în alegerea subiec telor cu potenţial mare de a fi amuzante ş i agreabile Repet, cel mai greu păcat al unei conversaţii este s ăţi plictiseşti interlocutorii În Roma antică, plicticoşii se che mau molestus, cât se poate de potrivit şi de semnificativ, deoarece molestare înseamnă nu numai a sâcâi, ci şi a răni Iar plicticoşii induc cu adevărat dureri zice Într-una din tre satirele sale, Horaţiu a făcut portretul unui molestus tipic, care s pune: „Ştiu că nu vrei decât să s capi de mine, cu tot dinadinsul, văd limpede Nu te strădui, însă, c ăci eu mă agăţ de tine ca o lipitoare " Aşa este un plictic os Sufo cant, cu vorbăria lui nesfârşită, plină de cele mai inutile detalii plasate la mare preţ „Trebuie să fi fost în vara lui 89. Sau în prim ăvară? Mda , nu contea ză Cumnată-meu şi cu mine . poate să f ost şi sormea de faţă, n-are impor tanţă, prin urmare cumnatămeu şi cu mine. Sau stai, cum natul meu, sora mea şi cu mine, prea puţin contează " Ajutoooor! Şi totuşi trebuie să ai răbdare cu asemenea oameni Este singurul remediu eficient Dar dacă te simt că vrei să o ştergi, devin şi mai vigilenţi Şi din nou trebuie să le acorzi toată atenţia. Uneori pot fi însă persoane încântă toare Cel mai uşor te salvezi însă dacă reuşeşti să îţi ascunzi bine intenţia Oare ai cum să înveti să faci u na ca asta să urmăresti cu aparent interes o discuţie fără viaţă? Cum s ă stai faţă în faţă cu un plictic os şi să-ţi menţii un aer amabil? Curtea '
ARTA CONVERSAŢEI
1 97
regală daneză ne propune o metodă foarte eficientă de antrenament Pentru ca tinerii prinţi şi prinţese să înveţe cum să facă faţă unei conversaţii inofensive, trebuiau să exerseze cu fotolii goale, pe spătaree cărora erau prinse cartonaşe pe care scria „Ambasadorul englez", „Preşedin tele curţii" Cine reuşeşte să poarte o conversaţie relaxată cu un fotoliu gol este perfect pregătit pentru societate Încercaţi chiar acum, la dumneavoastră acasă Purtaţi un dialog despre politica exteă americană cu propria canapea Probabil nu vă va contrazice. Apoi procedaţi la fel când vă întâlniti cu un vecin la coa dă la brutărie şi trebuie să petre ceţi î �reună câteva minute Rezultatul va fi cât se poate de asemănător
APOCALIPSĂ
Apar situaţii în care pare mai înţelept să nu tulburi desfăşurarea agreabilă a discuţiilor prin controverse Atunci este momentul subiecteor capabile să menţină o armonie Sfârşitul lumii reprezintă o teă de actualitate veşnică şi probabi crescândă din această raţiune ideală pentru a instaura o atmosferă plăcută de conversaţie Cu toţii vor fi de acord că lumea va pieri Cu cât mai repede, cu atât mai bine, şi în această privinţă există unitate de vederi Declaraţia de venituri încă nu a fost rezolvată, în căsuţa poştală aşteaptă răspuns 327 de e-mailuri, pe urmă mai sunt şi costurile de educaţie ale copiilor recalcitranţi, soacra te calcă pe nervi, cooana te doare, maşina a ajuns iarăşi în atelier, în ecare zi druul la birou, pe scurt unde este scăparea? Perspectiva finalului, a marii curăţe nii, vine î întâmpinarea dorinţei adânci şi colective a suprasolicitatului om mode eliberarea, tabua rasa Vestea bună: sfârşitu lumii e garantat Soaree nostru are o durată de viaţă finită şi calculabilă Astrul se va stinge Până atunci, îşi va mări diametru şi implicit inten sitatea uminoasă În cele din urmă, Pământul se va usca, făcând imposibilă viaţa. Vestea proastă toată povestea se A R T A C O N V R S AŢ E I
1 99
•
va mai tărăgăna, o vreme. Potrivit calculelor actuale, circa 1,3 miliarde de ani Dacă luăm în considerare că Pământul
De aceea, cel care vede acum sfârşitul iminent ar trebui să ştie că la baza cosmologiei extremorientale nu găsim o
va mai tărăgăna, o vreme. Potrivit calculelor actuale, circa 1,3 miliarde de ani Dacă luăm în considerare că Pământul există de aproape cinci miliarde de ani, înseamnă relativ curâd, însă până atunci vor mai trebui depuse o groază de supărătoare declaraţii de venit Apocalipticii mizează de aceea pe asteroizi NASA consideră periculoase mai mult de o mie de obiecte din piatră, care circulă prin univers Printre care asteroidul Apophis Diametru trei sute de metri! Dacă ne nimereşte, cutremurele şi valurile gigantice ar avea urmări catastro fale Asadar, oare să aibă dreptate vechiul cântec de carna val? ,,a 30 mai vine sfârşitul lumii, nu mai avem mult de trăit, nu mai avem mult de trăit" Însă abia în 2029 va fi Apophis suficient de aproape ca să putem calcula dacă ne va lovi cu adevărat, după alţi şapte ani. Adică în 2036. Agenţia Spaţială Europeană, ESA, pregăteşte acum misiu nea Don Quijote, cu scopul de a abate din traiectoria lor asteroizi asemenea lui Apophis ESA averzeaza ca msnea este deja în întârziere Peste tot se fac economii Dar, şi aşa, rămâne o mică problemă: impactul produs de aste roizi poate provoca stricăciuni îngrozitoare (întrebaţii pe dinozauri!), dar lumea nu a dispărut niciodată din cauza lor Perspectiva religioasă este mult mai concretă Potrivit învăţăturii budiste, trăim în 11era întunecată", cea de-a patra şi ultimă epocă după naşterea lui Bud dha Şi pentru hinduşi a început de mult sfârşitul zilelor Ei numesc vre mea noastră 11Kaliyuga", epoca lui Kali. În Bhagavata Purana (11Cartea zeului suprem"), una dintre scrierile sacre ale hinduismului, Kaliyuga este descrisă astfel: Bărbatii si femeile vor trăi alături doar în virtutea atrac ;iei superfciale dintre ei, iar succesul în negoţ va depinde de înşelăciune" Şi: /1 Ţinta vieţii va să-ţi umpli pântecele, iar neruşinarea va trece drept veridicitate" •
I.
'
'
De aceea, cel care vede acum sfârşitul iminent ar trebui să ştie că la baza cosmologiei extremorientale nu găsim o reprezentare liniară a timpului, ci sfârşitul lumii repre zintă întotdeauna capătul unui ciclu După care totul porneşte iarăşi, de la început Religiile monoteiste ale spaţiului nostru cultural sunt mai radicale, în acest sens Pentr u evrei şi creştini, capătul lumii înseamnă cu adevărat sfârşitul şi unul însoţit de spaimă Nicio altă scriere nu a marcat mai profund imagi nea noastră despre acest sfârşit decât ultima Carte a Bibliei, Apocalipsa Sfântului Ioan Limbajul metaforic al aposto lului este suprarealistpsihedelic, o viziune cu adevărat horror Prin urmare, sfârşitul va veni exact aşa cum l-a descris Sfântul Ioan? Să ne aşteptăm ca î acea clipă să apară imagni ale Farei ridicânduse dn mare [ . ] având zece coae şi şapte capete" (Apocalipsa, 13,1) pe frontispiciul Spiegel Online şi la transmisiuni live, pe televiziuni? Cel mai mare specialist pe acest tărâm delicat este teo logul Klaus Berger Din 1974 şi până la retragerea sa din 2006, a condus (catolic in d) catedra de Nou Testament a Facultăţii teologice protestante de la Universitatea din Heidelberg El este de părere că orice lectură ad litteram a revelaţiei apocaliptice, ca să aflăm ce ne aşteaptă, îi dimi nuează mesajul Nu avem voie să interpretăm mot a mot scenariul horror descris de Apostolul Ioan El semnifică sfârşitul a tot ce ne putem iagina." Dar va fi de groază, asta ne garantează Apocalipsa Cu cât Bisericile au devenit mai conformiste, cu atât mai resc a fost ca şi aceste perspective teribile să fie relativizate, pentru ca elevii să nu se sperie la orele de religie Regre tabil, consideră Berger, din punctul său pedagogic de ' Penru cate le bibl ce s-a folosi versu nea Anana
(n. .)
•
200
Alexader von Schib urg
ARTA CONVERSAŢIE
201
într-un ziar mnchenez să apară un „necrolog foarte frumos, intitulat «Bauschan», cu o cruce groasă" Eest
Indienii susţin că s-a întâmplat în felul următor: odată, acum multă, foarte multă vreme, un lup de codru a întâl
într-un ziar mnchenez să apară un „necrolog foarte frumos, intitulat «Bauschan», cu o cruce groasă" Eest Hemingway a avut alături în anii cincizeci un cocker spa niel, Blackie Aşa ca toate celelalte legate de Hemingway, şi această prietenie ca între bărbaţi s-a încheiat trist. În 1957 locuia în Cuba, patria sa de adopţie, iar Blackie, ajuns la bătrâneţe, era aproape orb şi sur d Întro zi, soldaţii dic tatorului Batista au pătruns în forţă pe domeniul lui Hemingway. Cu devotamentul lui necondiţionat, bătrâ nul şi inofensivul Blackie s-a repezit lătrând furios asupra intruşilor şi a fost împuşcat de un soldat Iar Hemingway şi-a făcut reproşuri tot restu vieţii Până şi Truman Capote, altfel mai degrabă insensibil în privinţa semenilor săi a dezvoltat un fel de gingăşie faţă de câini, ceea ce explică un pasa neaşteptat de sentimental din Rugăciuni împlinite, romanul său neterminat altfel atât de brutal, în care un căţelandru fără stăpân, prevăzut să ajungă friptură întrun restaurant coreean, este salvat de o doamnă bogată, petrecându-şi viaţa în budoarul ei din Upper East Side Căţeluşa buldog Maggie şi nu Gloria Vanderbilt a fost probabil singura prietenă autentică a lui Capote Iată ce remarcă Martin Walser, puţin mai prozaic însă probabil pe deplin ustificat: „Având oarecare experienţă în această privinţă, sunt de părere că avem de învăţat de la animale tot atât cât au ele de învăţat de la noi." Astfel, ajungem la întrebarea cea mai interesantă Când şi mai ales de ce sa transformat lupul din prădător sălbatic în cel mai bun prieten al omului? Din câte se pare, câinii s-au obişnuit să latre abia după ce au început convieţuirea cu omul Înainte de această simbioză, nu puteau decât să urle si să chelălăie. Au învătat să latre ca să ne spună ceva, spre exemplu, că ne pândeşte o primejdie Ce gând fascinant Prin urmare, cum s-a putut ajunge la această relaţie emoţio nantă dintre om şi animal? '
206
'
Alexander von Schnb ug
vreodată în preajmă, te vom ucide" Lupul de codru a dispărut în desiş, iar lupul de stepă a rămas alături de
Indienii susţin că s-a întâmplat în felul următor: odată, acum multă, foarte multă vreme, un lup de codru a întâl nit un lup de stepă Sau împrietenit şi după aceea nu au mai mers la vânătoare decât împreună. Dar într-o zi nu au mai găsit nimic de vânat şi au început să sufere cumplit de foame. Nu mai mâncaseră nimic de zile întregi şi erau cu totul sleiţi de puteri, când sa întâmplat să treacă pe lângă wigwamul unei familii de indieni Indienii tocmai puseseră la foc o bucată grasă de cerb. „Haide să intrăm si săi întrebăm dacă nu ne dau şi nouă ceva", şi-au zis e i, „poate ne vor alunga, poate chiar ne vor ucide, dar dacă nu mâncăm imediat ceva, murim oricum" Sau târât până la wigwam, cu ultimele puteri şi, spre mirarea lor, oamenii sau purtat prietenos Leau dat să mănânce si leau făcut loc să doarmă, lângă foc Lupii au mai stat o �oapte, apoi încă una La un moment dat, lupul de stepă ia spus cama radului său: „Hai să rămânem aici. Oamenii se poartă frumos cu noi. Nu are niciun rost să ne întoarcem în sălbă ticie" Oamenii au auzit şi s-au bucurat S-au pu s să le con struiască celor doi o colibă, numai a lor. Între timp, însă, lupul de codru a băgat de seamă că rezervele de carne rămăseseră nepăzite S-a strecurat în locul acela, a luat toate proviziile şi le-a ascuns într-o crăpătură dintr-o stâncă. Şi ia zis prietenului său: „Avem acum carne din belşug La noapte o luăm cu noi şi ne întoarcem în liber tate!" Lupul de stepă s-a întristat „De ce îi furi pe oameni? Au fost buni cu noi. Dăle carnea înapoi!" Lupul de codru a început atunci �ă râdă de prietenul său, care nu voia să renunţe la viaţa lupilor dintotdeauna În scurt timp oame nii au văzut ce se întâmplase şi şi-au ridicat armele asupra lupului de codru, zicândui „Aşa ne mulţumeşti tu pentru ospitalitate? Acum am putea să te omorâm. Dar de dragul prietenului tău, te lăsăm în viaţă Îţi cerem numai să dispari şi să nu te mai întorci aici Dacă te mai vedem A R T A C O N V E R S AŢ I E I
207
primele forme de cooperare socială, dincolo de cee din cadrul familiei restrânse Potrivit ui, oamenii primitivi
vreodată în preajmă, te vom ucide" Lupul de codru a dispărut în desiş, iar lupul de stepă a rămas alături de oameni Îl hrăneau, iar în schimb e le păzea tabăra, noaptea mai ales, când dormeau. Aşa sa transformat lupul în câine, cu timpu Iar între upul de codru şi oameni domneşte acea duşmănie, de la începuturi Ca de atâtea alte ori, vechile poveşti şi legende dezvă luie cu suficientă precizie aceleaşi lucruri pe care le arată mai târziu şi cercetările Sa presupus multă vreme că lupii s-au domesticit în urmă cu vreo douăzeci de mii de a, când oamenii au devenit sedentari Asta pornind de la ipoteza că agricultura ia atras pe lupi în sate, fiind astfel domesticiţi Între timp, însă, s-a ajuns la concluzia că această prietenie este mai veche cu cincizeci de mii de ani, upii urmândui pe oameni încă din vremea când erau doar vânătoriculegători Câinii, ca şi lupii, dispun de capacitatea rară în rândul animalelor de a învăţa, de a se inspira din ceea ce văd Oare nu cumva unii lupi, sătui de vânătoare, au preferat să se apropie de oameni pentru a-i imita? rofesorul vie nez de filozofie şi iubitorul de câini Erhard Oeser propune în cartea sa Hund und Mensch ( Om ul şi câinele) teza intere santă că lucrurile s-ar fi petrecut invers Nu lupul l-ar fi imitat pe om, ci omul primitiv pe lup, mai exact: inteligenţa lui socială Asta consideră Oeser că a inluenţat decisiv transformarea maimuţei în om. Cee mai noi studii genetice arată întradevăr o uimi toare coincidenţă în timp şi în spaţiu între „hominizare" şi „caninizare" Este foarte posibil ca abia colaborarea dintre cee două specii, simţurile şi abilităţile lor complementare, să fi făcut posibi modelu de succes Homo sapiens. Oeser merge chiar mai departe: Canidee, strămoşii câieui domestic, ar fi fost cele care i-au învăţat pe stră moşii noştri de demut, în urmă cu o sută de mii de ani, 208
primele forme de cooperare socială, dincolo de cee din cadrul familiei restrânse Potrivit ui, oamenii primitivi s-au inspirat de a haitele de lupi, ceea ce lea im pulsionat evoluţia: în căutarea hranei, este avantajos să te organizezi în unităţi sociale, în oc să sari la gâtul celor din jur şi să e spargi capul Convieţuirea în grupuri mari a dus la pri mele forme de întrajutorare şi ne-a învăţat să ne îngrijim de cei din aceeaşi specie cu noi Dacă este adevărat, ar fi cea mai grozavă glumă din istoria noastră intelectuală strămoşii umanismului ar fi câii!
„
Alexander von Schnburg
mai sigur mod s ă puteţi demonstra că sunteţi îndreptăţit să luaţi parte la şueta intelectuală din ţ t P i
F O I L E T O N U L D I N F AZ
Dacă vă învârtiţi în cercurile din marile oraşe, mai curând sau mai târziu garantat veţi auzi graţie atotpre zenţei reprezentanţilor mass-media următoarea propo zitie: „Ar trebui să facă cineva un New Yorker german." Bi �eînteles că e o mare prostie, drept pentru care trebuie să daţi politicos din cap Surprinzător este că şi de cealată parte a Atlanticului domneşte o fascinaţie asemănătoare faţă de cultura juaistică germană O revistă ca New Yorker îsi datorează existenta tocmai nostalgiei după jurnalismul de cafenea, tipic european. Iarba este întotdeauna mai verde de cealaltă parte a gardului Dacă cineva ar spune în timpul unui cocktail party de la ew York că în America ar fi de dorit un foie ton zilnic, ca acela din FAZ, pretenţia lui ar fi mai rezona bilă Pentru că ei nu au cu adevărat nimic comparabil În paginile de Arts din New York Times găseşti mai aes recenzii; zadarnic ai căuta observaţii pertinente asupra vieţii de zi cu zi sau dezbateri sociapolitice. Nu există nimic care să vă angajeze mai puţin pe terito riul small talk-ului decât foiletonul din FAZ. Lectura uti mu eseu scris de Minkmar sau de Seidl vă ajută în cel '
20
Alexader vo Schn burg
mai sigur mod s ă puteţi demonstra că sunteţi îndreptăţit să luaţi parte la şueta intelectuală din ţara asta Pute ţi convins că foietonul din FAZ vă pune la dispoziţie materialul potrivit pentr small talk de nivel înalt Toate subiectele contemporane importante, mergând cu mult dincoo de spaţiu strict cutural, indiferent că ar fi vorb a de politică, vreme sau economie, de ştiinţe naturale sau bârfe totul este surprins de foiletoane, scrise cu spirit de cei mai perceptivi autori din Germania Mitu foietonulu i din FAZ a fost alimentat şi de moartea mult prea prem atură a lui Frank Schirrmacher, cel care ia dat această form ă A existat chiar şi o vreme când toţi autorii prin ochearii cărora v-aţi fi dorit să vedeţi umea scriau în FAZ Dar î . n juru anului 1997 sa petrecut un exod al giganţior Muţi se certaseră cu Schirrmacher Privind în urmă, a fost o binefacere, deoarece a în rubrica de foiletoane de a FAZ noii „generaţii Gof". Iar cei care au plec at au răspândit spiritu său în lume, în celealte mari ziare din ţară spre fundaul acestui exod sa scris mult şi s-a şop tit şi mai mult Acuzaţiile merg de la calomnie şi fratri cid până la paricid, material suficient pentru cele mai nebu ne romane Într-adevăr, unul dintre fugari a scris sub pseu donim (imediat dezvăluit) o carte, un roman poiţi st, în care fostul său şef este asasinat Autoru nu-i spune desi gur pe nume lui Frank Schirrmacher, însă faptul că vic tima avea trăsăturile lui a devenit şi mai limpede după dezminţirie înverşunate publicate mai târziu de autor , angajat atunci la Sddeutsche Zeitung. Fanteziie violen te care abundă în carte lasă un gust amar, cu atât mai mult d upă moartea ui Schirrmacer Dar în ce fe reuşise coeditoru l de
Genertion Goleste ttul unui volum eseistic de Foran Illes, apărut în anul 2000 (n. t.) 1
ARTA CONVERSAŢEI
21
era şi un orum pentru numeroşi oameni de ştiinţă. Pe scurt, există două şcoli ale foiletonului scriem e pentru
este că Adorno nu a putut scrie nicio poezie nici înainte de Auschwi" Nici măcar Schiller nu a scăpat de ironia lui
era şi un orum pentru numeroşi oameni de ştiinţă. Pe scurt, există două şcoli ale foiletonului scriem e pentru cafenea, fie pentru academii. Să spui lucruri serioase pe un ton neseros, priviegiul primordial al foiletonului, nu era deloc în vederile lui Fest. Mai târziu, în amintirile sale, a dezvăluit că tatăl său îi interzisese să citească Buddenbrooks, deoarece, la urma urmei, romanele sunt pentru servitoare" O singură dată, în calitate de şef al departamentului, sa lăsat convins să ie părtaş la un gest de frivolitate jucăuşă, când ia permis autorului Michael Schwarze să susţină întrun articol că autorităţile federale au convenit împreună cu reţelele de televiziune ca de Crăciun să întrerupă temporar emisiunile, î vederea consolidării vieţii de familie Sensul satiric al stirii nu a fost înteles si, ziua următoare, ARD şi ZDF au fost paralizate de telefoane de protest, sau primit până şi ameninţări cu moartea. Dar a rămas doar o excepţie, altfel cât se poate de bine ţintită Arta hiperbolei polemice fusese delegată de Fest către FAZ-Magazin pe atunci suplimentul de vineri al ziarului, şi în special prietenului său Johannes Gross. Acest reacţionar excepţional înzestrat avea acolo o rubrică (numită Notizbuch"), alcătuită dintro colecţie de aforisme şi cuvinte de duh caustice care stârnea cu regularitate furtuni de indignare. Spre exemplu, atunci când deinea paciiştii drept persoane care nu prea au pentru ce lupta, când a ridiculizat proza politică a lui Gnter Grass ( la fel de bună ca povestirile lui Rainer Barze") sau când a citat celebra airmatie a lui Adoo, că după Auschwi nu se mai poate scrie nicio poezie, şi a încheiat Adevărul
.
.
1
Raier Barzel (1 9242006, fost membru (1957-987) şi preşedte al Budestaguui, miistru î mai multe guvere ş lider a Uniuii Creşti Democrate (CDU (n. tr.).
2 14
Alexander von Sc hnburg
este că Adorno nu a putut scrie nicio poezie nici înainte de Auschwi" Nici măcar Schiller nu a scăpat de ironia lui Johannes Gross Idealul d e fraternitate umană al poetului este nonşalant expediat de foiletonist: /visul unui copil singur la părinţi" Preluarea funcţiei lui Fest de către Frank Schirrmacher, la ianuarie 1994, a reprezentat mai mult decât doar o schimbare radicală Se făcuse u salt peste o întreagă generaţie La cei treizeci şi cinci de ani ai săi, a ost cel mai tânăr jualist numit în această poziţie. Stârnise senzaţie încă de la douăzeci şi nouă de ani, când devenise edtor literar al gazetei Faptul fusese remarcat chiar şi de Time Magazine, care îl inclusese întro listă mondială a celor mai inuenţi tineri sub treizeci de ani Am menţionat deja că această operaţie nu sa petrecut fără traume. Însă schimbarea de stil sa petrecut cu blândete ceea ce trebuie să recunoască astăzi, după douăzeci de ani, chiar şi foştii lui adversari. Desigur, au existat unele momente când sa renunţat la reţinerea atât de caracteristică a lui Frankfurter Numere legendare, cum a fost cel din 27 iunie 2000, în care au fost reproduse dea lungul a peste şase pagini secvenţe ale genomului uman - c ocazia momentlui revoluţionar al descifrării lui Sau ediţia din 7 ianuarie 2003, unde, ca reacţie la teama faţa iminentului Război din Irak, sau tipărit pe două pagini toate cele 426 de temeri diagnosticate clinic (Cele 426 de nume ale ricii") Dar asemenea happeninguri şiau impus efectul tocmai pentru că erau excepţii Criticii săi iau reproşat lui Schirrmacher că a prejudiciat moştenirea clasică, aşa cum usese ea cultivată de FAZ. Asta în condiţiile în care a fost unul dintre cei mai impor tanţi critici sociali conservatori şi nu în ultimul rând a văzut mai limpede decât majoritatea contemporanilor săi puterea tot mai dominantă a tehnicii. După crahul pieţelor inanciare din 2008, Schirrmacher ia scris întrun email ARTA CONVERSAŢIEI
215
Asta este desigur cât se poate de neplăcut pentru nenewyorkezi. ew Yorkul reprezintă pentru noi chinte
NEW
ORK
Newyorkezul tpc nu este vorbăreţ Iar newyorkez sunt orcum ferm convnş că tot ceea ce trebue ştut despre oraşul lor încape în puţne cuvnte: la est de Central Park locuesc ce născuţ bogaţ. De cealaltă parte a parculu, în Upper West Sde, se găseşte establshmentul lberal. În Chelsea î găsm pe ce care nu-ş permt Upper West Sde În fostele cartere ale boeme, SoHo, Trbeca, East Vllage, locuesc acum bancher de nvestţ bogaţ Ceva artşt ma exstă în Lower East Sde, însă avangarda sa mutat de mult în Wllam sburg, Astora, Bronx, cartere care acum dou ăzec de an ma era u consderate în inma întunerculu Pentru newyorkez, unversul înseamnă New York Undeva, în sud, se află Florda, la vest e Cal foa, tot ce- la est de Hamptons este mşmaşul greu de dent al Europe ş Ase, despre care e nu ştu ma mult decât ce ctesc uneor în Times. Cu asta, am spus tot Oamen de ac urăsc small -ul E nu conversează, c bârfesc. Spre exemplu, dacă cneva îş exprmă bucura aţă de vremea bună, este consderat mbecl. Dacă te adresez unu străn, în lft sau la o petrecere, se sârşeşte de regulă cu o plângere de tentatvă de vol 228
Alexander von Schnbug
Asta este desigur cât se poate de neplăcut pentru nenewyorkezi. ew Yorkul reprezintă pentru noi chinte senţa oraşului magic, singurul loc din lume unde trebuie să ajungi, măcar o dată în viaţă. În vremuri străv echi, Babi lonul trebuie să fi fost un asemenea oraş. Mai târz iu, Atena Pe ur mă Roma În momentul în care se tipăreşte această carte, ew Yorkul este oraşul oraşelor, capitala lumii. Î câţiva ani, sar putea să e Shanghai Însă din dotarea esenţială a unui profesionist al conversaţiei mai fac încă parte cunoştinţele de bază despre ew York Şi asta indi ferent dacă a fost acolo sau nu. Aşadar, ce trebuie să ştiţi? Mitul ew Yorkului se bazează probabil pe fapt ul că oraşul întruchipează un străvechi vis omenesc : năzuinţa de a da formă lumii. A te ridica pe tine, om, la poziţia de creator, iată un act de răzvrătire profundă o răscoală împotriva zeului Aşa cum Prometeu a fura t focul Sau cum a fost înălţat Turnul Babel. Oare zgârie-norii d in ew York plăsmuiesc un Babel mode? „Manha ttism", aşa numeşte arhitectul olandez Rem Koolhaas spir itul ew Yorkului, programul lui ind „viata într-o lume creată cu
totul de mâna omul ui".
Religia ew Yorkului este capitalismul. Negustor i şi nu cuceritori! au fost întemeietorii oului Ams terdam, cum s-a numit iniţial oraşul avigatorul Henry Hud son, trimis al negustorilor olandezi, a fost prim ul european
ajuns în 1609 la extremitatea sudică a Manhata nului de astăzi. Despre întâmpinarea făcută lor de indienii din tri bul algonkinilor unul dintre oţerii săi notează: „Erau douăzeci şi opt de canoe, pline de bărbaţi, fem ei şi copii, aparent extrem de b ucuroşi de sosirea noastră." Marinarii au înţeles imediat valoarea acelui loc, şi anume că „por l oferea o bună protecţie de vânturi şi de valuri" Hudson şi oamenii lui descoperiseră cel mai mare port natu ral din A R TA C O N V R S AŢ I E I
229
intuind că renumele casei sale va avea de profitat, în timp, de pe urma acestor coategoale Dorothy Parker a locuit la
lucruri de acest gen: „Dacă vreţi să vă salvaţi seara, pără siţi teatrul după actul , învioraţivă cu o plimbare făcută
intuind că renumele casei sale va avea de profitat, în timp, de pe urma acestor coategoale Dorothy Parker a locuit la Algonquin toţi anii douăzeci. O gospodărie proprie cu toate obligaţiile ei ar fi copleşito fără nicio speranţă (deşi a fost căsătorită în mai multe rânduri) Probabil că toată viaţa ei nu şia făcut singură nici măcar o dată apă fier binte, şi cu atât mai puţin patul Şi, oriunde a locuit, a avut animale de companie. Pe unul dintre papagalii ei l chema Onan O ironie sesizabilă doar de cunoscătorii Bibliei Odată, a găsit întrun taxi doi pui de aligator, pe care i-a luat şi i-a instalat în cadă, în baia camerei ei spre dispe rarea personalului. În 192 9 a trebuit să plece temporar din oraş, ca să câştige bani la Hollywood, ca autoare de scena rii. n coşmar, din punctul ei de vedere Insula Manatta era singurul loc din lume întru câtva suportabi pentru ea Când a părăsit Algonquinul, după zece ani încheiaţi, datora hotelului atâţia bani, încât nu a avut curajul să mai dea ochii cu directorul. Astăzi, dacă ne gândim l a scriitoare newyorkeze, prima care ne vine probabil în minte ar fi Carrie Bradshaw din Sex and the City Însă Carrie pare o ţărancă naivă în compa ratie cu această columnistă inegalabil de spirituală şi de răutăcioasă În vremurile când Dorothy Parker era renu mită pentru critica ei de teatru şi de roman, cuvântul scris şi tipărit se bucura de un prestigiu greu de imaginat acum, în era mediilor online O singură silabă putea dezlănţui un cutremur intelectual, succesul producţiilor de pe Broadway (cinematograful abia acum se dezvolta) depindea de ver dictul criticilor. Iar ei, la rândul lor, scriau perfect conştienţi de greutatea cuvintelor, cu maximă precauţie şi numai după ce cântăreau foarte bine. În acest mediu paşnic şi conservator a explodat, n anii douăzeci, sarcasmul lui Dorothy Parker. Când nu-i plăcea o piesă de teatru, scria în Vanity Fair, iar mai târziu n New Yorker şi în Lfe Magazine 232
Alexander vo Schnburg
lucruri de acest gen: „Dacă vreţi să vă salvaţi seara, pără siţi teatrul după actul , învioraţivă cu o plimbare făcută prin jur şi întoarceţi-vă abia atunci când se ridică cortina, la începutul actului III." Sau: „Dacă protagonista nu ar fi fost sugrumată de un coleg de echipă, graţie unei întorsă turi fericite a sorţii, miaş croit singură drum pe scenă şi maş ocupat de asta c mâinile mele" Iată ce scria în New Yorker despre Katharine Hepburn, pe atunci încă aproape necunoscută, departe de momentul când avea să e deţinătoarea celor mai multe Oscaruri din toate timpu rile: „Mrs. Hepburn stăpâneşte toată gama emoţiilor de la A la B" Era mult temută în saloane Ţinta predilectă a baocurii ei: ladies who lunch trupa de doamne bogate din Upper East Side Se întâmpla să-i spună zâmbind deschis unei tinere „Vai, trebuie neapărat să vorbim la telefon" si de cum se îndepărta făptura, să murmure suficient de ;a�� ca să se audă în jur: „Femeia asta vorbeşte opt limbi Însă în niciuna nu ştie să spună «nu»." După cum spunea mai târziu umoristul Corey Ford, cel mai iubit sport indoor din New York era să citezi buta dele lui Dorothy Parker şi ale celorlalţi din Round Table Membrii cercului, cu excepţia lui Dorothy Parker, sunt astăzi uitaţi La fel de tipic pentru New York, Dorothy Parker era plină de contradicţii Îi plăcea dolce vita şi avea multă admiraţie faţă de glamourul unei Jackie Kennedy şi al distinsei societăţi newyorkeze. Î acelaşi timp, dispreţuia creaturile superficiale din high society care nu visau nimic dincolo de lunch şi de shopping. Mai apoi, a devenit adeptă nfocată a stângii, iar în perioada McCarthy a avut inter dicţie de a profesa. Moştenirea ei, şi implicit drepturile de publicare a operei, ia revenit lui Martin Luther King şi National Association for the Advancement of Colored People (NAACP) Nui putea suferi pe bogaţi, dar cum ARTA CONVERSAŢEI
233
dar dacă nu vă numiţi Henry Kissinger, în Germania nu ajungeţi astfel prea departe Purple Heart1,
dar dacă nu vă numiţi Henry Kissinger, în Germania nu ajungeţi astfel prea departe Pe Kissinger am avut prilejul săl văd oda tă Sa întâm plat în Republica Dominicană, în cursul unei călătorii în Caraibe alături de cumnatul meu ohannes Thurn und Taxis la bordul iahtului său cu pânze, Aglon Cu mare regret, a trebuit să plec acasă mai repede pentru că mi se terminase vacanţa Mare păcat, Aglon a pornit mai departe spre Cuba, unde cumnatul meu la vizitat pe Fidel Castro, o veche cunoştinţă dea sa Însă din păcate fără mine În schimb, întâlnirea cu Henry Kissinger nu mi-o mai poate nimeni răpi S-a întâmplat la o cină, în casa designerului ' Oscar de la Renta Anna Wintour era acolo, Diane von Furstenberg şi alte personaje importante din branşă Spre norocul meu, Kissinger se plictisea în acea societate, iar cumnatul meu nu avea timp, ind prins întro dispută cu gazda Prin urmare, Kissinger era cu totul al meu Cu nepăsarea insolentă care îi face pe tineri atât de obositori, mam aşezat lângă el nu avea cum fugi, se pră buşise pe o canapea adâncă, de unde nu sar fi ridicat decât cu mare osteneală şi i-am ţinut companie Aproape toată seara În germană Sfârşitul anilor opeci a fost o perioadă limpede, în privinţa politicii externe Aşadar, am vorbit mai ales despre fotbal Dar la un moment dat am atacat totuşi o teă care mă interesa (spre deosebie, de altfel, de majoritatea vesteuropenilor): diviziunea ger mană Mam declarat indignat că ministrul de externe al Marii Britanii declarase întrun interviu că îl doare undeva de împărţirea Germaniei, desigur întrun limbaj mai adec vat. Kissiger s-a arătat de acord u supărarea mea stâită Purple Heart1,
P O L I T I C Ă E X T E RN Ă A M E R I C A N Ă
Bineînteles că rămâne valabilă regula de bază a conver satiei să u insistaţi niciodată să aveţi dreptate, ci să aveţi id i originale susţinute într-un stil cât mai inteligent , mereu şi în orice situaţie Dar aici mai mult ca oriunde Cea mai gravă greşeală pe care o puteţi comite pe tărâmul politicii externe americane este să vă daţi atotştiutor, aşa cum proceda cu obstinaţie Joschka Fischer Judecând strict, nici nu se mai încadrează neapărat în rândul subiectelor anestezice Trecute sunt vremurile când era de bonton să vă plângeţi de politica exteă agre sivă a Statelor Unite ale Americii! Ambii preşedinţi Bush au fost fantastici pentru un small talk. Consensul se obţinea întotdeauna, fără greutate Cel mai bine făceaţi faţă ară tânduvă indignat şi apelând la un ping-pong de clişee rămase în memorie din articole de fond pertinente Şi astăzi? Situaţia a ajuns între timp atât de confuză, încât se poate susţine aproape orice, fără să te pui întro post r neplăcută Mai puţin poate o afrmaţie ca „Obama stca tot ce a construit Bush" S-ar putea să vă califce pentru o
�
236
Alexader von Schi burg
de acea gafă diplomatică. Însă a fost vizibil mult mai deranjat când butler-ul a trecut în grabă pe lângă el cu tava
1
Decoraţie acodată în umele preşeditelu SUA celo ă sau căzuţ î luptă (. tr)
ARTA CONVERSAŢEI
237
gazului ar fi „ linia roşie" care, odată ncălcată, i va obliga
guvernul să intervină Dar nu sa ntâmplat nimic De
de acea gafă diplomatică. Însă a fost vizibil mult mai deranjat când butler-ul a trecut în grabă pe lângă el cu tava plină de caviar pe pâine prăjită Când am reuşit să-i câştig din nou atenţia, mia explicat că o lume împărţită este cu siguranţă „inacceptabilă" pentru ocuitorii zoneor de gra nită în schimb ea aduce restuui omenirii o clarificare liniştitoare Având în vedere potenţialul de ameninţare acumulat de ambele părţi, până în acest moment nu a exis tat în toată istoria o situaţie în care un război de mari dimensiuni să fie mai puţin probabil. Cu acel priej, Kissnger mi-a făcut două profeţii. Ambele sunau ridico. Ambele s-au îndeplinit. 1. Dacă divizarea germană avea cu adevărat să se încheie, într-o zi, spunea Kissinger, evenimentul avea să tubure statica globaă Lumea nu avea să devină după aceea în niciun caz mai sigură sau mai paşnică Între timp, este un fapt acceptat de toţi, la doar câţiva ani Bill Clinton a comentat: Gosh I miss the Cld War. În ce priveşte cea de-a doua pre viziune a lui Kissinger Greuther Frth, echipa localităţii sae natale, a reuşit cu adevărat să promoveze în Bdesliga (este drept, trecător) Ultima profeţie a lui Henry Kissinger, făcută într-un interviu luat de Spiegel, este următoarea George W Bush va fi curând reabilitat de istorie deoarece a recunoscut ca nimeni altu provocarea adresată întregii lumi de Islamul radica şi a arătat limpede oricărui stat nelegiuit că este inoportun să se îndoiască de fermitatea Americii Această din urmă perspectivă s-a schimbat odată cu Obama. Şi încă o profeţie, de data asta nu de-a lui Kissger aşa cum 9 noiembrie 989 şi septembrie 200 sunt momente de cotitură ale istoriei, aşa va fi odată şi 2 august 203 Este ziua când în Siria s-a folosit gaz toxic împotriva fortăreţeor rebele de la est de Damasc Preşed tee american Obama anunţase mai devreme că folosirea
238
Alexander vo S chnburg
spărgeaţi capul unul altuia. Şi tot acolo veţi ajunge, curând" Ceea ce aminteşte puţin de constatarea legendarului şeic Rashid bin Said Al-Maktoum din Dubai: „Bunicul meu
gazului ar fi „ linia roşie" care, odată ncălcată, i va obliga
guvernul să intervină Dar nu sa ntâmplat nimic De atunci s e ştie că America nu se mai opune nici măcar unui dictator de mâna a treia. „Dacă China va anexa întro zi
Taiwan ul şi Rus ia va pune mâna pe statele baltice, ne vom
aduce aminte de acest 21 august 2013", spune prietenu meu fostu corespondent de război Julian Reichelt „Acoo unde puterea se trage napoi lasă n urmă o invitaţie" scrie Jose fJoffe Prin urmare, cum mai este posibil n zilele noastre să
speţi ceva cât de cât original despre politica externă americană fără să stricaţi atmosfera adunării evitând totuşi să emiteţi doar banalităti? O solutie este să sustineti mereu contrarul opiniei majorităţii dar pe un ton politicos şi scoţând mereu n evidenţă că s-ar putea s ă greşiţi n defnitiv nu sunteţ n ici Kissger nici Joschka Fischer. Să facem un exerciţiu pe baza ceor mai la ndemână trei clişee
1
CLŞEU L 1 : AMER CA NTERV INE DOAR CÂND E VORBA D E PETROL . Această formuare care apare inevitabil n orice discu
ţie despre politica exteă americ ană, vă ndreptăţeşte să
puneţi urmăoarele ntrebări precaute: „Nu ar cu mult
mai ieftin să cumpere petrol, n loc săl cucerească?" Acum veţi avea suficient timp să vă ocupaţi de jngerfood. Interlo
cutorul va ncepe să se bâlbâie Dacă doriti săi veniti n ajutor povestiţii despre mu Syriana, produs ş i jucat de George Clooney n care este vorba despre lupta pentru '
materii prime. Apare acolo într-o replică explica ţia de ce
petrolul n cantităţi tot mai l imitate este cu adevărat o pro blemă pentru toată lumea cu excepţia Americii Consi lierul nanciar a l unui principe de coroană arab, jucat de
Mat Damn i spune bossului să u oriental: „Acum câteva generaţii trăiati n corturi n mi.locul desertului si vă
A R TA C O N V R S AŢ E I
I
239
trebuie, pe cât posib il, să se ferească de dobândirea unor pământuri străin e pentru simplu l motiv că i s-a fe
spărgeaţi capul unul altuia. Şi tot acolo veţi ajunge, curând" Ceea ce aminteşte puţin de constatarea legendarului şeic Rashid bin Said Al-Maktoum din Dubai: „Bunicul meu călărea cămile, tatăl meu călărea cămile Eu merg în Mercedes şi fiul meu merge în Mercedes. Dar fiul lui va călări din nou pe cămile" Pentru a da micii sale ţări o şansă de a supravieţui economiei bazate pe ţiţei, a trans format-o întro citadelă comercială. Petrolul se va termina Asta este o problemă pentru ţările producătoare de ţiţei din Orient Şi pentru noi, euro penii. În schimb pentru America reprezintă un avantaj strategic. Aliaţii ei latent de neîncredere din Orientul Mij lociu rămân astfel fără singurul lor mijloc de presiune, cu atât mai mult cu cât America şi-a dobândit în ultimii ani o independenţă energetică însemnată prin noi metode de foraj şi prin exploatarea gazelor de şist (acking), contro versată la noi. CLŞEUL 2: AMERCA VREA SĂ DOMNE LUMEA. Aşa să fie? Atunci de ce caută americanii, cum au trupe staţionate undeva, să găsească o exit strategy? După ce au cucerit Galia, romanilor nici nu le-a trecut prin minte că le-ar trebui o strategie de ieşire Şi nici britanicilor, în India Probabil tocmai asta este problema Americii Că este un imperiu, dar refuză să se vadă ca atare. Cum debarcă pe undeva soldaţii US, se şi gândesc să se întoarcă în Okla homa Sunt lipsiţi cu desăvârşire de acel spirit colonialist, pentru care erau renumiţi britanicii „Aveţi în sânge instinctul de cuceritor, vechi de patru sute de ani", ia spus odată Fr D. Roosevelt aliatului său, Winston Churchill. Îi ponegrea pe britanici, care pun stăpânire pe teritorii din toată lumea, chiar dacă ar fi „doar câteva stânci sau o fâşie de nisip" „Voi, britaniii, nu vreţi să înţelegeţi că o ţară 240
Alexader von Schănbu rg
CLIŞEUL 3 AMERICA FACE POLTICĂ EXTERNĂ DOAR DE UNA SINGURĂ
trebuie, pe cât posib il, să se ferească de dobândirea unor pământuri străin e pentru simplu l motiv că i s-a oferit prileju l " Ce n u pricepea FOR din punctul d e vedere al brita ni
cilor, cu căştile lor coloniale şi cu pantalonii scurţi, era o chestiune de onoare Şi-au construit imperiul având con ştiinţa că trebuie să dăruiască lumii civilizaţia: o admi nistraţie fncţională, sisteme de învăţământ şi sănătate, o reţea de şosele, regulile crichetului şi reţeta de Bloody Mary Un fapt rămas străin tradiţiei americane. Întreg mitul fondator al SUA se bazează pe anticolonialis m, ele preferând să construiască centre comerciale acasă decât naţiuni undeva, la capătul lumii Ultima oară când sau opus acestui instinct au reuşit şi cea mai mare performanţă
de politică externă di istoria modern ă: victo ia asupra
Germ aniei nazis te şi după aceea aplica rea Planuu i Marshall şi realizarea Republicii Federale democratice Poate că americanii ar face bine să încerce mai des, şi nu să cate de fiecare dată imediat o exit strategy! Bineînţeles că argumentele că America aspiră la domi naţia mondială ar uşor de găsit. L a fel de uşor s-ar putea susţine şi contrarul, adică şi lumea tânjeşte, în realitate, după d ominaţia americană. Probabil că în istorie nu a m ai existat niciodată o putere mondială care să beneficiat de asemenea superioritate militară Dar se bizuie dominarea americ ană cu adevărat pe fring power, pe puterea de foc? Sau mai degrabă pe lucrurile create de spiritul liber şi de creativitatea acestei ţări unice, pe care şi le doreşte lumea întreagă ş de aceea se răspândesc d e la sine? Nieni nu ne bagă cu de-a sila pe gât Twitter, Facebook, iPhone-uri,
jeanşi şi Coca-Cola. Noi ni le dorim Si indiferent unde la Berlin , Bagda d sau Addis Abeba De atfel, filiale McDonald's se găsesc în o sută patruzeci de ţări, baze militare US doar în patruzeci. ,
A R T A C O N V E R S AŢ I E
2+1
instanţă supremă a moralităţii ar trebui să se ocupe, spre îndreptare, doar cu genocidul populaţiei tutsi de către cea
CLIŞEUL 3 AMERICA FACE POLTICĂ EXTERNĂ DOAR DE UNA SINGURĂ Corect Sau ce puţin aşa a fost multă vreme Termenul de specialitate este „unilateralism", dar după mai mult de un pahar de vin alb devine mai greu de pronunţat După sfârsitu Războiuui Rece s-a sperat, pentru scurt timp, într�o nouă ordine mondiaă. Cu ONU în rolul de poliţist mondia. Cu o Europă proaspăt uniicată, care să-şi vadă de propriile răspunderi de politică externă „Ceasu Euro pei" sa încheiat la Srebrenica, atunci când circa opt mii de musulmani bosniaci, aflaţi sub protecţia „comunităţii internaţionale", au fost asasinaţi de trupele generaului sârb Ratko Mladici. Sub ochii căştior abastre ale ONU olandeze, aflate sub comandă franceză Abia masacru de la Srebrenica a convis Parisul, Berlinu şi Londra să cedeze îndemnurilor Americii, NATO a bombardat în cele din urmă Iugoslavia şi în Balcani a putut fi impusă o soluţie de pace Cu atacuri aeriene care de al tfel nu fuse seră autorizate de Naţiunile Unite. Consiliul de Securitate a adoptat o rezoluţie (cu numărul 1244) de autorizare a intervenţiei abia după capitularea lui Miloevici. Istoricul britanic Nige Ferguson este de părere că America a învă tat două lucruri din Războiul din Kosovo: „Că exista posi ilitatea să tragi întâi şi apoi să-ţi baţi capu după o rezoluţie a Consiliuui de Securitate." Şi „Percepţia comandantului operaţiunilor, generalul american Wesley Clark, a fost că procesul de decizie din interiorul structurilor NATO este aproape la fel de dificil ca acela din ONU." După experienţele anilor nouăzeci, ar fi greu să i se mai explice americanilor de ce o intervenţie devine legi ă doar după ce, în Consiiul de Securitate, aprobă atât cinicii de la Paris, cât şi măcelarii din Piaţa Tiananmen Cine îi consideră pe specialiştii europeni de politică exteă, diplomaţi ONU sau coua comtate ternaţională 242
instanţă supremă a moralităţii ar trebui să se ocupe, spre îndreptare, doar cu genocidul populaţiei tutsi de către cea hutu. Şi cu rolul jucat de ONU, şi în special de Franţa, în acest episod de coşmar al istoriei recente. Ori de câte ori comunitatea internaţională a trebuit să se preocupe de genocid, în utima vreme, a reacţionat divergent. Ori apa tic. Ori şi, şi De aceea este şi atât de greu de hotărât dacă „unilateralismul" este într-adevăr întotdeauna mai rău decât „multilateralismul" Dacă doctrina Obama, care relativizează explicit pre tenţia de leadership american, se va impune şi dincolo de actualul mandat prezidenţial, politica exteă americană îşi va încheia în orice caz rolul de subiect de conversatie. În ediţiile viitoare ale volumului, acest capitol va tre b ui probabil înlocuit cu atul, despre politica externă a Chinei.
A l e x a d e r v o S c h n b u r g
în vreme ce Ridley se străd uia mereu să dea a dâncime şi ultimei absurdităţi, îşi îcărca delirant filmele cu subt ext filozoc şi era mereu atent să câştige bunăvoi ţ iti il
în vreme ce Ridley se străd uia mereu să dea a dânc ime şi ultimei absurdităţi, îşi îcărca delirant filmele cu subt ext filozoc şi era mereu atent să câştige bunăvoinţa critici lor, Tony Scott a fost un adevă rat v lăsta r al epoci i postm odern e. Deoa rece nu mai făcea nicio deose bire între gunoi şi cultură înaltă Pentru el contau doar categ oriile
„căcat" ş i „magnific".
De ce înşir aici toată povestea asta? Nu trebu ia să discut despre Quentin Tarantino? Atunci de ce vorb im
QUENTIN TARANTINO
Se presupune că Tony Scott sa sinucis dintrun complex de inferioritate, urmare a valorilor sale idealiste. Nu a mai suportat ca lui regizor de mari succese comerciale (Top Gun, Beverly Hills Cop I, săi fie refuzată o viaţă întreagă recunoaşterea, cu care în schimb a fost copleşit fratele său Ridley Scott (Blade Runner, Alien, elma & Louise). Este tragic (cuvântul se potriveşte cu adevărat în acest context) având în vedere că între tim p în rândul experţilor domneşte consensul: dintre cei doi, Tony era producă torul mai important Nu numai că Ridley îi era inferior ca meseriaş fratelui său mai tânăr, nu numai că Tony îşi găsea o plăcere în stilul teatral, în iluminarea caracterelor, rămase străine lui Ridley. Tony Scott care şia luat viaţa la 19 august 2012 făcând un salt de pe Vincent Thomas Bridge din portul Los Angeles, a ajuns să fie considerat cel mai de seamă regizor al postmodernismului El a fost cel care, prin filmele sale a demolat graniţele dintre seriozitate şi divertisment şi mai e xact fără nicio cochetărie dar cu detaşarea lucrului de la sine înţeles potrivit vremii ' Amândoi fratii au studiat la universităti de artă veneau dintro familie cu standarde de educaţie superioare însă, 24+
A l x a n d e r v o S c h n b u r g
cocaină, fiind apoi hăituit şi de poliţie, şi de Mafia În scena sicilană amintită, bossul mafio (juca de marele Chriso pher Walken) îl torturează pe tatăl tânărului fugar, ca să îi
despre Tony Scott?
Deoarece la subiectul Tarantino, bun pentru toate anotimpu rile şi răsu cit pe toate feţele nu mai există nimic inte resant de adăugat. În afară de o idee deşte aptă despre legătura dintre Scott şi Tarantino Aşa sar mai putea eventual să fi ascul taţi. În acest sens întreb area dacă atunci, la începutul anilor nouăzeci Tony Scott a fost cel care la descoperit pe Tarantino nu este deloc vitală (Unii afirmă că ar fi fost Harvey Keitel) Mult mai inter esant este pun ctul de vedere care afirm ă că cel mai b un film al lui Ta rantino nu a fost făcut de Taran tino ci chiar de Tony Scott Tarantino rămâne doar auto rul scena riului Superb: Brad Pitt în rol de drogat cu minţ ile duse. Perfect: Gary Oldman în rol de proxenet alb care se simte ca un negru. True Romance este filmul ideal care invită la o discuţie despre fuziunea dintre arta dialog ului, stăpânită c u măie strie de Tarantino şi arta desăvârşită a I
pun erii în scenă a lui Scott.
Dacă mai reuşiţi să comentaţi şi vestita scenă siciliană competenţa dumneavoastră în domeniul pop culture va fi cu greu de depă şit. În True Romance este vorba de un tânăr care se îndrăgosteşte de o prostituată Cei doi se căsăto resc şi, ca să demonstreze căşi poate apăra soţia, el se duce la proxenet şi îl omoară. După care agitat pleacă din locu inţa acestuia nu cuhaiele soţiei sale, c i c o valiză plinăochi de ARTA CONVERSAŢIE
24 5
reprezintă din partea sa o formă de ironie ori de violenţă verbaă. Sau, nu La fel cum violenţa în general n-word1
cocaină, fiind apoi hăituit şi de poliţie, şi de Mafia În scena sicilană amintită, bossul mafio (juca de marele Chriso pher Walken) îl torturează pe tatăl tânărului fugar, ca să îi afle ascunzăoarea Taăl (inerpreta de Dennis Hopper) le turuie fără încetare mafioţilor (printre care, d e alfel, apare şi James Gandolfini, Tony Soprano de mai târziu! ) un monolog aşa c um doar Taranino este în stare să con ceapă Că ese mare ciior, mai ales de cărţi de istorie, iar înr-una scrie, de exemplu, că sicilienii se rag din nordafricani. Iniţial, au fost un popor de blonzi, însă după invazia maurior şi ravagiile făcute de aceştia, mosenirea genetică siciliană s-a sers cu toul, iar siciienii provin cu toţii din bastarzi cu sânge negru Reu şind astfel să îşi înfurie în asemenea măsu ră orţionarii, încâ în cele din urmă îl mpuşcă, scutindu de o moarte mult mai cumpliă. Tarantino filmează scena cu desă vârşită artă Unii susţin că ar fi cea mai bună punere în scenă din istoria filmului, în orice caz cea mai bună a anilor nouăzeci. Tarantino a povestit după multă vreme că istoria cu sicilienii o auzise cândva de la un negru, prinr-un fum gros de narghilea, şii păcuse atâ de mult, încâ îşi jurase să o folosească înr-un fim Tony Scott a savurat dialog ul extrem de îndrăzneţ penru acee impuri se petrecea în 1993 cu un entuziasm aproape copiăros. Şi nici nu ia trecut prin minte să îl dilueze, înrun fel sau altul Dim potrivă Potrivit lui Taranino, Scott a trebuit să accepe mai multe compromisuri din partea Motion Picture Association, responsabilă de evaluarea categoriei de vârstă accepabilă penru peliculă, a modificat până şi desfăşurarea intrigii, se pare otu numai ca Sicilian scene să rămână neatinsă. Întro conversaţie despre Taranino, pueţi discuta, desigur, şi despre măsura în care uiizarea excesivă a ui ,
246
.
Alexande vo Schb urg
să arătaţi ce multe ştiţi, puteţi da două exemple d perioada lui timpurie. Fie filipica extraordinară împotriva bacşişului,
reprezintă din partea sa o formă de ironie ori de violenţă verbaă. Sau, nu La fel cum violenţa în general ese atât de excesiv prezenată în filmee lui, ncâ nu m ai şim dacă îşi pierde capacitatea de a înfricoşa, a fel ca n comics-uri, sau îşi obigă specatorii să privească în abisu rile omeneşi din cauza abordării degajaludice Dar discuţia asta a avu oc de opt mil ioane de ori, şi a ajuns să fie picticoasă. La fel de picticos este şi să e dai conna isseur în cinematografie evocând verbos mii de scene din isoria filmului citate de Taranino în pelicuee sale (Preferata mea ese din fackie Brown, în care la televizor ruează un lm cu Hemut Berger) În oc să vă ansaţi generos în asemenea considerente, e preferabil să fceţi o afirmaţie lapidară, spre e xemplu, că n-word1
tipii ulraviolenţi, care ajung în siuaţii bizare, perorează pe teme pop cu lture şi uşor-uşor devin de nesuporta, după
ce au fos intens copiaţi. Invenaorul acestui procedeu sti listic e ste, de alfel, n u Tarantino, ci scriitorul Bre Eason Ellis. În American Psycho din 1991, un yuppie de Wall Sreet lozofează, în timpu şi după orgiie sale d ezlănţuite, pe ema celor mai adevărate cămăsi si celor mai desăvârsii panto şi de ce îl calcă pe nervi Whitney Houson Quenin Tarantino a fost primul care a inrodus această scama o rie în fim Şi de aunci a o fost copiaă Iar cu priejul primei pelicule produse de Til Schweiger (Knocki n ' n
'
Heaven 's Dor), în care eroi săi criminali răncăn esc fără
înceta re, a devenit limpede penru oată umea : chesia asa e erminată. Chiardacă nu Tarno a inventat aşanumitu wisecrack2 dialogue, rămâne maesru de necontesa al genul ui Şi ca
1 Efmism pentru nigger, ngru n. r. Intlgen, cu miz (n tr)
2
ARTA CONVERSAŢIEI
247
atât de conştientă şi de vizibilă a ului arată cât de înduioşător de conservator rămâne de fapt, făcând în
să arătaţi ce multe ştiţi, puteţi da două exemple d perioada lui timpurie. Fie filipica extraordinară împotriva bacşişului, aproape convingătoare prin rigoarea ei, rostită de Mr Pink în primul film propriu al lui Tarantino, Reservoir Dogs, fie, şi mai bine, subtila ceartă din Crimson Tide, despre originea cailor lipiţani. Aşa puteţi semnala că sunteţi autentic ini ţiat în arta dialogului la Quentin Tarantino Puţini ştiu, d e fapt, că Tarantino a lucrat şi a doua oară pentru Tony Scott. Care dorea neapărat să ecranizeze Crimson Tide, un thriller din timpul Războiului Rece despre răzvrătirea de pe un submarin atomic american Povestea îi plăcea, în schimb dialogul scenariului i se părea plicticos. Şi l-a rugat pe Tarantino să-l învioreze puţin. Cine vede filmul rămas şi astăzi fantastic , recunoaşte distinct intervenţia lui Taran tino Conflictul dintre comandantul submarinului (Gene Hackman) şi primul său ofiţer (Denzel Washington) este sugerat încă de la începutul filmului, prin divergenţa între cei doi în privinţa originii cailor lipiţani „Din Portugalia", susţie comandantul „Din Spania", îl contrazice ofiţerul. Din păcate, Tarantino nu lămureşte că de fapt amândoi greşesc (poate nici el nu ştia): rasa lipiţanilor, pentru care este vestită Şcoala de călărie spaniolă de la Viena, provine de la Libica, astăzi în Slovenia. La scurt timp după Crimson Tide al lui Scott, pe ecrane a apărut, în 1994, Pulp Fiction al lui Tarantino A fost marele său succes, ia adus Oscar, Palme d'Or, Premul BAFTA, Csar, Golden Globe. Tarantino a devenit bossul filmului contemporan Meritele sale, talentul neegalat de a povesti cu umor situaţii absolut lipsite de umor, sunt de necontestat Dar dacă vreţi cu ad evărat să faceţi impresie, trebuie să puneţi sub semnul întrebării dacă Tarantino se încadrează în deconstructivismul postmodern. Tarantino însuşi se consideră un mare revoluţionar, care alătură cu virtuozitate arta serioasă şi divertismentul Însă, tocmai prin cultivarea 248
atât de conştientă şi de vizibilă a ului arată cât de înduioşător de conservator rămâne de fapt, făcând în continuare distincţia dintre „cultura înaltă" şi „trash", ceea ce la noi nu se mai încumetă să o facă oficial decât câţiva curajoşi profesori de limbă germană Să trateze cu aceeaşi seriozitate Wallenstein de Schiller şi Rambo, nu, asta ar prea mult pentru el Amestecul de high şi low sar petrece altfel mult mai accidental, mai degrabă ca la Tony Scott. Iar atunci Tarantino ar face mari lme inteligente, şi nu capodopere adorate de intelectuali Dar poate că Taran tino are dreptate. Tony Scott nu a cunoscut fericirea cu blockbuster- lui, cum spuneam Bildung, vechiul, bunul şi foarte germanul principiu care miroase frumos, a cărţi pline de colb (cuvânt care a pătruns în vocabularul inteaţional, la fel ca blikrieg, angst şi kindergarten), pare să-şi exercite cu încăpăţânare farmecul şi în epoca p ostmo deă. De aceea poate şi admiraţia lui Tarantino faţă de actorul Christoph Wal Deoarece faţă de „hm, decon structivistul mode" de care în aparenţă se îndoieşte simte în realitate un autentic respect 7
' Ca
în bilzgsrom1 (n. t)
Alexander von Sch nburg
Desigur, nu se poate compara cu heliskiing1 î Munţii Cariboo din Canada, pe zăpada adâncă, pufoa să şi imacu
HI
Utima dată când ma întrebat cineva unde mi-am petrecut vacanţa de schi, a trebuit săi răspund: „La Detmod." Pentru berinezi există „vacanţe a schi" specia e şi de această formă am proitat de curând ca să ne vizităm împreună cu copiii câteva rude din câmpia din estu Westfaie Interocutorul meu m-a măsurat stin gher Aproape cu miă. Cine nu îşi poate povesti utimee aventuri apine are toate şansee să fie privit ca un defa vorizat socia. Si în asemenea situatii nu te descurci decât cu gogoşi! Povestiţi cu entuzia �m despre pârtia de a Les Arcs, în Savoia, care coboară de a Aiguie Rouge, 2 126 metri înă ţime, până a V iaroger. De departe cea mai frumoasă pâr tie din Europa, se spune, poate nu a fe de pretenţioasă ca traseee casice de coborâre, Lauberhorn şi Schitho (şi cursa nferno) de pe înăţimie Bernei în schimb inegaa biă în privinţa varietăţii: pante dificie, de zonă apină a început, pasaje domoae şi traversări prin pădure a fina
1
250
Oraş din andu Renania de Nord-Wesfalia (n. tr.)
Alexander von Sch bug
cuceriri, conversând pe un ton coborât, potoit, ca şi cum ar exista o înţeegere secretă împotriva zgomoteor şi a hohoteor de râs mai acute, şi o ceată de cheneri mărunţi
Desigur, nu se poate compara cu heliskiing1 î Munţii Cariboo din Canada, pe zăpada adâncă, pufoa să şi imacu lată, c are coboară kilometri întregi pe pante apro ape verti cale . . Şi după ce aţi reuşit astfel să vă impresion aţi interlocutorul, puteţi spera că va renunţa să vă plictisească cu poveşti anoste despre hotelurile masive, cu nenumă rate c amere, de la Obertauern Varianta B: recunoaşteţi simplu şi fără rezerv e că nu ati ' mai ieşit de ani buni pe o pârtie! Eu am doar amintiri vagi despre vacanţa petrecută într-o staţiune de sporturi de iaă. Eram la St Mori şi mi-a rămas imaginea confuză a unei seri în casa N iarchos, în cursul căreia m-a cuprins o usoară ameteală Am simtit nevoia acută de aer curat, motiv pentru care m-am întins în zăpad ă în aţa cabanei, îmbrăcat doar în smo ching, sim ţind cu delectare cum se aştern pe mine fulgi i moi. Fratele meu, care ma găsit acolo, mi-a povestit mai târziu, când mi-am revenit în simţiri, că deja fusesem acope rit de un strat subţire de nea P rin urmare, imaginile m ele legate d e St Mori sunt lipsite de clarita te Fără d iscuţ ie trebuie să se fi petrecut şi activităţi s portive însă imagi nea care îmi revine mereu în faţa ochilor este în esenţă aceea şi interio rul cabanei de schi, unde se aă un clu b de no apte numit Dracula. Ş i h olul impozant a l Hotelului Palac e. Un soi de circ de lux, unde aparent nu au acces decât cei m ai frumosi şi mai bogaţi oameni din lume. Contese italiene cu p ulove;e de caşmir aruncate neglijent pe umeri, gentl emeni englezi cu p ărul grizonant, care a parent au crescut odată cu jil ţu rile în care stau, citind stoic Financial Times , miliardari greci jucând tab le, moştenitori ai marilor dinast ii germane ale oţelului, cu alură de sportivi, la braţ cu ultimele lor '
1
'
'
Urcarea în vârf se face cu elicopteru (n tr.)
A R TA C O N V E R S AŢ I E I
251
ae Coumbiei trebuie să fie extenuantă, sau char de-a dreptu mistuitoare Trebuie să e e îngăduită şi or puţină
cuceriri, conversând pe un ton coborât, potoit, ca şi cum ar exista o înţeegere secretă împotriva zgomoteor şi a hohoteor de râs mai acute, şi o ceată de cheneri mărunţi şi grăbiţi, fără excepţie itaieni, care mişună discret şi grăbit aprovizionând societatea cu ceaiuri parfumate, sendvi şuri cu rondee de castravete proaspăt şi ţigări de foi Şi în funda, trosnetu păcut a buştenior din cămine, şi totu în faţa panoramei măreţe a coamei apine şi a coasteor acoperite de păduri de brad, oaspeţii având priviegiu de a urmări prin ferestree enorme până seara, când draperiie groase sunt trase cu promptitudine jocu cinematografic de umini a munţior Ar fi suficient un singur contro financiar temeinic în acest ho şi UE şi-ar putea permite să preia încă trei state foste membre ae Bocuui Răsăritean Friedrich Sieburg a descris a un moment dat, pri n anii cincizeci, maşinie parcate în faţă, sugerând tot ceea ce este esenţia despre atmosfera din Palace Hote: „Unee dintre ele sunt îngropate sub o masă de zăpadă care abia asă să i se mai ghicească formee, dar dacă te uiţi înăuntru, prin tr-un petic de parbriz rămas a vedere, interioru pare cât se poate de confortabi Pe bancheta din spate, c mode ecosez, se vede aruncată o păărie de damă din fetru roz sau o umbreuţă roşie sau o cutie de praine, desfăcută, ucruri de care nu ai nevoie în hote [ ] În mod deosebit ne pace o maşină care nu este acoperită nici cu gheaţă, n cu zăpadă, ci e mereu pregătită de pecare. Un RosRoyce cu design voit conservator, în negru şi argintiu, care nu îmbătrâneşte niciodată, dar nici n-a fost vreodată tânăr, emanând sentimentu unei bogăţii teribie Păcuţee de înmatricuare trădează proprietaru, un dipomat coum bian a Copenhaga Cine nu s-ar ăsa purtat de cee mai adânci visuri! Viaţa bărbaţior care se uptă în capitaa daneză pentru interesee de poitică externă şi economice 252
Alexader von Schă burg
ae Coumbiei trebuie să fie extenuantă, sau char de-a dreptu mistuitoare Trebuie să e e îngăduită şi or puţină reaxare a Engadin." Iar articou se intituează atentie mai frumos nici nu se poate „Zăpad ă parfumată", pubi� cat atunci de Frankfurter Allgemeine Zeitu ng, Sieburg ind pe atunci principau critic iterar a ziaruui Potrivit unei păreri arg răspândite, aici, a St Mori, sar inventat schiu De engezi pictisţi, desigur, a fe cum au inventat şi toate ceeate sporturi Un u născu t a treiea sau a cinciea într-o famiie de mari proprietari de pământuri engezi avea prea puţine de făcut, prin tradiţie Aşa se face că în secou a XIXea engezii au început să căătorească masiv în zona europeană continentaă, în primu rând în Grecia şi în Itaia, şi a un moment dat au descoperit şi munţii Chiar şi din simpe motive ogistice, căătoriie în munţi erau imitate atunci a perioadee de vară Hoteieru Johannes Bad rutt, intrat apoi în egendă, a făcut în vara ui 1864 un pariu cu şase oaspeţi engezi, cărora ea garantat că într-o zi cu soare pot sta şi iarna pe terasa ui doar în cămaşă Î caz contrar, era dispus să e pătească sejuru şi chiar să e acopere şi chetuieie de căătorie. Dar dacă dreptatea va d e partea ui, ei se anga jau să vorbească înfăcărat în cuburie or de a Londra despre avantaee prezentate de Engadin în tmpu iernii Engezii din upper class mai bine se asă decapitaţi decât să refuze un pariu, aşa că şi-au petrecut iarna următoare în pensiunea ui Badrutt, Engadiner Kum De unde sau întors bronzaţi a Londra şi au povestit c entuziasm despre aventura or hibeaă. Iar invazia snobior avizi de aven tuă care a rmat imediat i-a permis ui Badrutt să-şi transforme pensiunea într-unu dintre cee mai impor tante hoteuri de ux europene Astăzi ar fi probabi considerat un techniceak sau techie. A construit în apropierea hoteuui său o mică centraă ARTA CONVERSAŢIE
253
calup din American Horror Story, fiecare imagine î parte ar fi meritat să fie reprodusă pe o pagină dublă din Vogue ic ă Jessica L ange în postura de mare maes diţia
cu acorduri de vioară, ci vne, mai ales î branşa familiei Soprano, brusc. . pac Altfel, pot şi eu înţelege foarte bine consternarea fanilor La urma urmei, farmecul poveştilor
calup din American Horror Story, fiecare imagine î parte ar fi meritat să fie reprodusă pe o pagină dublă din Vogue ediţia americană: Jessica L ange în postura de mare maes tru al vrăitoarelor în versiune modernă a strălucit prin eleganţa ei profund atrăgătoare ş i în acelaşi timp antipa tică, serialu l fiind astfel neapărat de urmărit, pentru mimică şi gestică, în ciuda scenariului subţire Despre Soprano s sper că nu mai avem ce discuta Oricine ştie că, dintro singură lovitură, totul sa schimbat, timpul s-a r esetat de la zero, televiziunea a devenit deo dată punctul focal a l celor care gândesc, iar romanul şia încetat funcţia de mediu al analizei prezentului Când această epopee din depresivul New Jersey a ajuns brusc la final, petrecusem mai bine de şaptezeci de ore alături de Tony şi de familia sa numeroasă După moartea lui, în epi sodul 86 în felul cunoscut, în primă instanţă cu totul de neînţeles , am petrecut două ceasuri întregi pe Internet ca să aflu ce se întâmplase de fapt, ce a vrut să spună David Chase când, absolut pe neaşteptate, m-a rupt pe mine şi pe alte câteva m ilioane din mijlocul acţiunii, în timpul unei scene de restaurant, ş i ne-a lăsat mai multe minute în faţa unui ecran negru Mulţi şi-au imaginat o pană de transmi sie Aba dpă inute chinuitoare de privit ecranul gol a pornit î n sfârşit genericul, pe fondul sonor nesentimental şi uşor absurd al melodiei Don't Stop Believin cântate de Journey David Chase nu a comentat niciodată ce intenţii a avut cu acel final Ia lăsat pe critici să tragă concluzia, după montaj şi perspectiva camerei de filmat, că Tony Soprano a fost pur şi simplu împuşcat din spate. Finalul tulburător al seria lului Sopranos a fost subiect al stirilor serii în America Multi fani (şi, surprinzător, chiar şi unii critici) au fost indignaţi de sfârşitul subit De, fapt, nu făcea decât să imite realitatea Nici în viaţa adevărată moartea nu este de regulă anunţată cu duruit d e tobe sau -
.
258
.
A l e xa d e r v o n Sc h ă b u g
cu acorduri de vioară, ci vne, mai ales î branşa familiei Soprano, brusc. . pac Altfel, pot şi eu înţelege foarte bine consternarea fanilor La urma urmei, farmecul poveştilor constă tocmai î faptul că viaţa din ele are î esenţă mai mult sens decât î cea reală Este şocant când realitatea se revarsă asupra ficţiunii, deoarece îi răpeşte funcţia ei cea mai importantă şi mai mângâietoare: cea de a da sens lipsei de sens Chase a urmărit poate să arate doar cât de mult sa transformat opera lui întrun fel de realitate paralelă. După sfârşitul serialului, care durase nu mai puţin de opt ani, aveai cu adevărat sentimentul că îţi lipseşte ceva din viaţă Un gol autentic! M-am consolat gândindumă că şi pe Balzac îl poţi relua de mai multe ori, că voi parcurge la un moment dat din nou Sopranos de la încept Apoi, când Tony Soprano, James Gandolfini, a murit cu adevărat în 2013 în timpul unei escale la Roma în drum spre Sicilia, am fost trist şi lam regretat serios pe un om cu care nu mă întâlnisem niciodată, dar alături de care petrecusem momente intense, mai mult decât în compania altora, din viaţa mea reală A murit ca şi cum ar fi respectat un scenariu, în urma unui infarct, după o cină prea bogată. În camera 449 a Hotelului Boscolo, construit în decadentul Jugenstil în Piazza della Repubblica Vedeţi? Am prins viteză, în felul ăsta poţi vorbi despre seriale la nesfârşit, fără să spui nimic interesant, contro versat sau preţios Subiect anestezic mai bun nici nu există Singurul fapt care te poate scoate îngrozitor din sărite este goana nebună după distincţie stârnită deseori de discuţiile despre seriale din timpul partyurilor Dacă se vorbeşte despre House of Cards, se găseşte cineva să te înveţe că originalul englez al BBC-ului din 1990 unde-i vorba de căderea lui Margaret Thatcher, este „cu muuuult mai bun" Toţi se grăbesc să susţină că au văzut ln Treatment ARTA CONVERSAŢIEI
29
după smartphone. Un an mai târziu, Zuckerberg a pătit un
miliard de dolari pentru Instagram, după aţi doi ani suma incredibiă de nouăsprezece miliarde de dolari pentru
după smartphone. Un an mai târziu, Zuckerberg a pătit un
ITO A rămas un singur subiect despre care trebuie să mai vorbim. De fapt, cea mai bună temă de small talk dintre toate Nu există nimic despre care să poţi spune mai mut fără a avea nici cea mai mică idee. Cunosc două ziceri foarte spirituae despre viitor Una îi aparţine ui Friedrich Niesche. Şi alta, şi mai bună, lui Mark Zucker berg Niesche a spus „Viitorului îi muşcă trecutul din coadă" Şi acum, Zuckerberg: Nothi ng is the ture forever. Replica a căzut în timpul unei mese rotunde a care participau strategi financiari, printre care şi prietenul său, Marc Andreessen, regee capitalurilor de risc. Cofondator, pe vremuri, al Netscape, a ajuns multimiliardar la nici trei zeci de ani, fiind între timp cooptat în boardu Facebook şi considerat una dintre cee mai sclipitoare minţi din Siicon Valley. Se discuta despre pieţele viitoare ale Facebook-ului Andreessen susţinea ne afam în anul 201 teza că apa ratura mobiă, ca tabetee şi smartphone-urie, reprezită viitorul Internetuui. Opinia lui Zuckerberg diferea de cea a prietenului său. „Da", a zis el, „acum aparatura mobiă înseamnă viitorul Însă nimic nu este veşnic viitor" Ceea ce-l tulbură cu adevărat este însă întrebarea ce urmează -
262
Alexader vo chnburg
Analiştii domeniului care consideraseră VR o piaţă de nişă au fost luaţi pri surprindere când Facebook a achizi tionat Ocuus. Va fi oare posibil în viitor să participăm vir
miliard de dolari pentru Instagram, după aţi doi ani suma incredibiă de nouăsprezece miliarde de dolari pentru WhatsApp, două programe care au deschis caea trecerii Facebook-uui de pe desktop pe telefonu mobi Googe şi Facebook sunt angrenate de ani întregi într-o luptă de acaparare a utimeor tehnologii, aruncă miiarde în stânga şi în dreapta şi se bat pe cee mai inovatoare start-up-uri răsărite prin garaje. Apple şi Amazon au urmat o strategie ceva mai discretă, în aboratoarele lor secrete robotesc cei mai bine plătiţi ingineri din ume, pre gătind viitoru digital. Cu toţii sunt apăsaţi de aceeaşi grijă, să nu rateze the next big thing Cât de viu este mitu firmelor de garaj o demonstrează de atfe una dintre uti mee achiziţii de senzaţie făcute de Mark Zuckerberg î martie 2014 Facebook a plătit fondatorului Oculus, în vâr stă de douăzeci şi unu de ani, peste două miliarde de doari (adică mai bine de dubu cât pe Instagram) Palmer Luckey, aşa î cheamă pe întradevăr norocosul cel mai tânăr miiardar din Silicon Vaey, a reuşit să reaizeze în garajul părinţior săi, în stiu do-it-yourse ceva ce giganţii de software Microsoft şi Sony cercetau de mulţi ai cu eforturi enorme virtual reality, pe scurt VR. Oculus Rift construiţi de firma ui sunt consideraţi u Ros-Royce a ochearilor pentru realitatea virtuaă, având câmp _izual larg şi sezori de mişcare enorm de rapizi. Intr-un joc video, purtătoru lor are senzaţia aproape stranie că se află „în miezul acţiunii" Iar Ocuus studiază deja următorul sat integrarea de GVS, galvanic vestibular stimulation, ceea ce înseamnă că pe capul utilizatorului vor fi fxaţi eectrozi, pentru a-i manipua simţul echii bruui As tfel, spre exemplu ntrun joc de lupte aeriene, ar avea cu adevărat sentimentul că se află în picaj sau execută tonouri. ARTA CONVERSAŢIEI
imitaţie a omului are probabil o vechime de peste o mie de ani. Golemul humanoidul plăsmuit din lut în stare
Analiştii domeniului care consideraseră VR o piaţă de nişă au fost luaţi pri surprindere când Facebook a achizi tionat Ocuus. Va fi oare posibil în viitor să participăm vir �al la aniversarea bunicii deşi ne aflăm a mii de kiometri distanţă? Vom putea să ne împărtăşim „ virtual" experienţe şi nu numai imaginile unor întâmplări? Mark Zuckerberg merge şi mai departe Iată comentariul său după ce a cum părat Oculus: „Este pariul nostru că realitatea virtuală va fi odată o parte a vieţii noastre obişnuite." Zuckerberg crede că la un moment dat până şi vizitele a medic şi întâlnirile de afaceri se vor desfăşura în virtual reality. În vreme ce Facebook îşi investeşte miiardele în VR (şi pe tăcute şi în dezvoltarea unor noi căi de transmitere a datelor) Google urmează alte căi spre viitor. De o vreme tinerii din Mountain View cu mpără cam tot ce este notabi în domeniul roboticii. Numai pentru Nest Labs producători de „aparatură electrocasnică în stare să înveţe singură" sau plătit 32 miliarde de dolari Google mai încorporase până atunci si Redwood Robotics si DGuy specialişti în simu larea de aglomerări omeneşti Şi desigur Boston Dynamics inventatorii lui „Big Dog" un android asemănător unui câine ce reuşeşte să se descurce pe teren accidentat ca niciun alt robot. Pentru Google dar şi pentru Amazon care experimentează de mult cu roboţi şi drone înlocuirea personalului uman în depozite şi în reţelele de transport sistemele robotice autonome reprezintă fără discuţie „viitoru". Încă de pe acum aparatele inteigente îndepi nesc în numele nostru atâtea lucruri importante încât am ajuns să stabilim cu ele o reaţie de-a dreptul afectuoasă Pe care Susanna Elm specializată în istoria Antichităţii o compară cu reaţia dintre romani şi scavii or n ce priveşte visurie sau mai degrabă coşmarurile noastre asupra viitorului tehnologic ee au fără îndoială cel mai lung istoric. Ideea de a crea o fiinţă artificială ca ,
26 4
'
Alexade r von Schbug
imitaţie a omului are probabil o vechime de peste o mie de ani. Golemul humanoidul plăsmuit din lut în stare să împlinească porunci dar nu şi să vorbească apare în legendele evreieşti încă din secolul al XII-lea Această poveste i-a inspirat pe Goethe în Ucenicul vrăjitor, în 1 797, şi pe Mary Sheey pentru Frankenstein, în 1818 Ca să nu mai vorbim de Isaac Asimov cu I, the Robot din 1 952 Dar de când şi-au croit drum din lumea fanteziei în realitate roboţii au produs şi multă dezamăgire. Cel puţin până acum. Au performanţe de care oamenii nu sunt capabili spre exemplu să preleveze mostre de roci de pe Marte. Sa u să facă lucruri de care oamenii se feresc cum ar fi să dezamorseze bombe sau să aspire praful Micuţele ajutoare sunt bine privite şi în industria automobilului. nsă fără excepţie suferă de un mare handicap după cum susţine Scott Hassan unul dintre managerii iniţiali de a Google: „Sunt proşti ca noaptea" Firma lui Hassan Willow Garage a dezvoltat un „PR" (Personal Robot) considerat în branşă o operă de pionie rat deoarece poate prelua munci cu adevărat neplăcute cum ar fi sortarea gunoiului îşi găseşte singur drumul prin casă şi poate servi şi băuturi deşi uneori oferă un pahar nu oasp eţilor ci cuierului S-a u făcut progrese fasci nante în domeniul inteligenţei artificiale începând din anii şaizeci există roboţi care văd sau joacă şah nsă după aceea eşuează în operaţiuni dintre cele mai simple pe care şi un gândac le-ar pricepe cu inteligenţa lui. A durat zeci de ani ca să e învăţaţi să nu se răstoa e pe teren neregu lat Programarea unui robot în aşa fel încât să ridice de jos obiecte care nu au ce căuta acolo încă nu a reuşit Pentru asta roboţii ar trebui să gândească independent Departa mentu de cercetare al Ministerului Apărării din Statele Unite organizează anual în Florida un fel de campionat mondial al roboticii pentru a face progrese în rezolvarea ARTA CONVERSAŢIEI
265
s-au trezit în acea dimineaţă cu gândul că trebuie să te întâlnească pe tine
s-au trezit în acea dimineaţă cu gândul că trebuie să te întâlnească pe tine 4 Nu lăsa s ă apară vreo pauză în conv ersatie! La nevoie, întreabă: „Ce lucru frumos vi s-a întâm p at astăzi?" 5 N u fi servil Poţi să şi contrazici când este cazu l! 6. fi arogant Las ăl şi pe interlocutor să aibă dreptate! 7. F totdeauna amab il cu angajaţii! 8 Nu jigni niciodată o ma mă S au un câine 9 Nu pune niciodată telefonul mobil pe masă. 10 Ascultă!
l
�A
S F AT U R I D E Î N C H E I E R E
Teme care trebuie ocolite în societate: bărbierit în zone intime; concediere; dimensiunile tumorii bunicii·
Unii citesc cărţi începând cu sfârşitu Pare neresc, dar este un gest absolut nevinovat O dovadă că suferim de exces de informaţie Pentru cei în cauză, adică în primul rând pentru cei care îşi petrec mai toată ziua în faţa unor mici ecrane, care au cu adevărat nevoie de o introducere în modul de comunicare IRL, pentru ei, prin urmare, am rezumat esenţialul cărţii în câteva vorbe, care să-i scutească de restul ecturii:
•
• •
I
•
• • •
• •
Zece regui de aur pentru orice ocazie - cocktail party, recepţie sau sărbătoare: 1 . Stai drept! Mergi drept! 2 Nu lăsa niciodată să se observe că interoc utorul te plictiseşte Nu te uita niciodată peste umărul ui, în căutarea ator persoane! 3. Fii interesat! Procedează ca marele maestru Clinton Sau că ambasadorul din Liechtenstein la Berlin Când vorbeşti cu oameni ca ei, îţi transmit sentimentul că
•
•
•
•
• •
•
•
• •
1 real li (n. tr.).
268
•
Alexander von S chănburg
Teme mereu valabile în societate nasurii de pe blazeru inerlocuorului; panoii doamnei din grupu vecin;
Orientul Mijlociu; deodorante; bilanţuri; divorţ; teorii al e conspiraţiei; digestie; herpes; poststructuralism; şcolile Waldorf; nebunia dietelor; dispariţia tipăriturilor; Vladimir Putin; vârsta gazdei; wellness center; taxa de moştenire; buchetul vinului; buchetul interlocutorului
ARTA CONVERSAŢEI
Te poţi lăuda că • îţi respecţi siesa;
69
Teme mereu valabile în societate nasurii de pe blazeru inerlocuorului; • panoii doamnei din grupu vecin; • uima expoziţie de la Winey Museum; • revisa Vogue; • dispariţia prânzurilor prelungie; • piaţa neagră a pianelor; • Mnchenul în anii şapezeci; • zvonurile; meniul din localul londonez Rawduck; • demodarea unor obiece pâă nu de mul omniprezene (cabine eleonice maşini de scris porabile) în epoca revoluţiei ehnice; • pâriile de schi; • ulima care a lui Faramerz Dabhoiwaa1 ; • Maria Furwnger2; • Ayurveda; • uleiul de măsline de pe Ins ua Lesbos; • srăzile comerciale Nu te ăuda niciodată că: nu îţi cieşi corespondenţa; • menţii curăţenie impecabilă în maşină; • nu şii câţi bani ai în con; • ai mai mul de un aman; pleci cu papucii de casă din hoel; • înodeauna aci ros de masă la Jimmy' s, în Mone Carlo; • eşi prieen cu A yesha Gaddafi.
1 Profesor de istorie de a Oxford, auo, pnre atele, al volumului The Origin ofSex: A Hiory ofth e First Sex ual Rev olution (n tr.). 2 Mara F utwnger-Burda, cunoscută actriţă de elevizune germa nă ş medc n. tr)
20
Alexander vo Sch6 nbug
Te poţi lăuda că • îţi respecţi siesa; • • •
îţi place să călăoreşi cu renul; îţi place să f şic; îţi plac e singurăaea; e simţi bine în socieae.
Nu te plânge niciodată de • mâncare; • • • •
programul de eleviziune; toaleta din cafeneaua Hawelka de la Vien a· costurile pentru internatul copiilor; angajaţi; propriul şe; parenerul de căsnicie;
I
•
piercing;
•
Angela Merkel.
Te poţi plânge de: • emperaura şampaniei; • avocatl propriu; • axiurile din H amburg; consilierul propriu în materie de artă;
• •
coada de la şaormeria lui Mustafa din Kreuz berg;
cafeaua servită pe Air Berlin.
Câteva sugestii de d eschidere a con versatiei·
1 Aţi auzit că la Breguet au lansat o iini0 " e de brătări pentru transportat poloni?" (Când nimeriti într�un 2.
cerc de oligarhi ruşi.)
" Care a fost cea mai lungă perioadă petrecută fără să dorm iţi?" (În discuţiile cu soldaţi sau când sunteti lângă ringul de dans din clubul Berghain .)
ARTA CONVERSAŢIEI
271
în sala de aşteptare a cabinetului lui dr Mang; pe malul Lacului Constance
Bolliger 1978
Queens Park Swizzle (când ne putem permite o mahmureală);
în sala de aşteptare a cabinetului lui dr Mang; pe malul Lacului Constance
Locuri pe care întotdeauna faci bine să le menţionezi: Peter Luger's Steakhouse din Brooklyn; clubul de jazz Brown Sugar din Bangkok; • calea ferată dintre Torino şi Nisa ; grădina ambasadei Japoniei din Berlin terasa de mic dejun a Hotelului Man darn Orental d
San Francisco; librăria Felix Jud din Hamburg; restaurantul Chesa Veglia din St Mori; Klenderhof de pe Insula Sylt; terminalul Business Class din stanbul; Gstaad; clubul Richbaby din Shanghai (1 80 Maoming Nan Lu) .
Cum te poţi ace iubit n societate, garantat achitând nota de plată. Băuturi nerecomandate Campari Orange; Budweser american; şampanie rse; caff latte cu lapte de soia; laptele de soia în general (dacă e neapărată nevoie, este preferabil laptele de migda le) Băuturi recomandate: Ristretto; espresso dublu;
' Cunosut specialist în hirugie estetă (n tr.)
2 74
A l e x a n d e r von Schnburg
Lucruri pe care, când eşti gazdă, trebuie să le ai mereu pregătite: •
cuburi de gheaţă;
Bolliger 1978
Queens Park Swizzle (când ne putem permite o mahmureală); Old Fashioned (când nu ne putem permite o mah mureală);
Frozen Daiquiri (când mergem la ris c); Bloody Mary (când suntem uşor mahmuri); Prairie Oyster (când suntem oarte mahmuri).
Trei reguli d e aur ale beţiei
Dacă ne îmbătăm, să o acem cu intenţie. 2 Din când în când, un pahar de apă 3 ot ce a fost spus, indierent ce, trebuie uitat a doua zi. Nu vorbiţi niciodată, nimănui, despre acea noapte. Niciodată Trei reguli importante pentru dinner party: 1 să întârzii întotdeauna un sfrt de ceas;
să nu pleci niciodată ultimul; 3. să nu comentezi nimic despre mâncare Digresiune pe tema ciocnitului paharelor:
Bătrânul Gregr von Rezzori a fost întrebat dacă există ceva ce nu ar ace în timpul unei petreceri, i ndierent cum procedează cei din jur. A rămas câteva clpe pe gânduri şi a răspuns: „Niciodată nu aş spune prosit şi nu a ş închina paharul" Şi cum reacţionează când altcineva închină? „Dau din cap, scurt şi prietenos. La nevoie, spun skal sau a sdorowje, însă prosit numi iese niciodată pe gură Un bărbat are dreptul săşi bea paharul linişte, ără să i se atragă mereu atenţia ce face" ARTA CONVERSAŢIEI
275
obişnuia, de marile sărbători, să se bată monede seciale, care erau dăruite oaspeţilor Astăzi, aşa ceva se cheamă goodie bag şi sunt întâlnite doar cu rileul serbării zielor de
Lucruri pe care, când eşti gazdă, trebuie să le ai mereu pregătite: • • • • • • •
obişnuia, de marile sărbători, să se bată monede seciale, care erau dăruite oaspeţilor Astăzi, aşa ceva se cheamă goodie bag şi sunt întâlnite doar cu rileul serbării zielor de naştere ae celor mici şi la marile evenimente ale rmel or.
cuburi de gheaţă; aracetamol; boxe active; ichior de şare; iarbă (de grâu! Pentru băuturile organice); telefonul pentru comandă de ta xi; telefonul unui chiroterapeut.
Personaje d e evitat în societate: politicieni; lucrători ai Serviciului Federal de Inform at membri ai Partidului Liber Democrat; •
•
'
•
Feluri de mâncare de evitat: • • • • • • •
•
creveţi cu avocado; sufeuri; aricidemare proaspeţi; saghetti aglio e olio; ficat de viţel; raci vii, n alcool; sparanghel.
prostituate;
•
fostul amic al celei mai bune prietene; foşti bancheri, astăzi sponsori a i artelor.
•
Lucruri care contribuie la strălu cirea unei nunţi • •
Feluri care trebuie neapărat servite: • • •
•
ficat de gâscă; fingerfood vegetarian; vocă; sorbet.
•
• •
Digresiune pe tema cadoului pentru gazdă:
Trebuie să le duc gazdelor un cadou? Nu Dăruiţile flori! Pe care le trimiteţi rin curier, la o zi după eveniment Împreună cu o scurtă scrisoare de muţumire, scrisă de mână. Pe vremuri, la marile sărbători, exista obiceiul să i se facă daruri oaspeţior Cu priejul unui dîner, găseai pe ocu care ţi era rezervat o atenţie, un suvenir, spre exempu, o scrumieră special comandată entru acea seară sau o mică bijuterie. n trecut, la curţile regale se 276
suporteri ai Califatului; redactori ai revistei Closer;
•
•
•
I
•
Alexander vo Schă burg
ceremonia se desfăşoară la ofiţerul stării civile; confeti; hing la lumina zilei;
• • •
petrecerea să fie la ţară;
discursurile să e spirituale (dar nu vulgare!); petrecerea miresei să aibă loc în seara dinaintea mariajului; te trezeşti n at cu un alt invitat; la ceremonialul de ociere să f puţin mah mur şi, duă câteva ore de somn, să intri n biserică cu floare la butonieră şi umat a faţă; doamnele să poarte pălărie; domnii să poarte u costum casic, resectiv morning suits (dar fără veste ridicole, multicoore);
să e foarte cald;
şampania să fie bine fraată; după o sătă mână, să citeşti relatarea even imentului în Bunte şi în Point de Vue.
Indicii după care recunoşti o nuntă nereuşită: • •
se desfăşoară ntro metropoă; Rolls-Royceul nchiriat;
ARTA CONVERSAŢIEI
2 7
Grupuri pe seama cărora neapărat să faci bancuri: • bancheri;
ceremonia se desfăşoară la ofiţerul stării civile; confeti; smoching la lumina zilei; fratele miresei se ocupă de import-export
Grupuri pe seama cărora neapărat să faci bancuri: bancheri; travestiţi; •
Evenimente care nu trebuie ratate: •
•
Festivalul de la Salzburg; Festivalul de la Bayreuth; ceremonia de „dat cep butoiului" la Oktoberfest, la Mnchen; Bienala de Artă de la Veneţia; concursul Miss Corviglia de la St Mori; săptămâna de curse hipice de la Ba denBaden; gala de decernare a Premiului de film al Bavariei; nunţile din familia Oetker.
Neapărat de ocolit: • • •
Life Ball la Viena; Rosenball la Monaco; concursul Miss Sunshine de la Magalluf, în Mallorca; inaugurări de cluburi de noapte la Moscova; Berlinale; nunţile din familia Brenninkmeier1
Grupuri pe seama cărora să te abţii de a bancuri:
germani din Răsărit; vienezi; transsexuali; beneficiari ai ajutoarelor sociale; jurnalişti din presa tipărită; moaşe
1
78
Popetaa fimei C&A (n. tr.).
Gaa, asa a fs Acm, âăra generaţie se poa e înoarce la aparaele ei elecronice Resl ciorilor, adic ă cei suficien de răbdăori să ciească volumul meu pâă la ulim ul cuvâ, vor răsplăiţi de me pr dezvăluirea unui secre. Un secre care în mod normal le rămâe ascns ciiorilor de ghi duri pracice de felul celui de faţă El sună asfel: nu rebuie să e schimbi Rămâi aşa cm eşi, c bunele şi cu relele ale! Dacă înţelegi aceasă realiae, nu mai ai de ce să cumperi vreodaă niciun ghid pracic. Încercarea de a e schimba nu e duce nicăieri. Indiferen câ ar de lăudabilă enaiva de rasformare, poeşe de la o premisă falsă - dorina de a fi altul decâ eşi, de fap Desigur, poţi oricând c oreca u dea liu de comporamen, însă obsacolul prop riuzis rămâe împăcarea c propria a natură. Doar cie ese consecven sieşi, doar cine şie că ese aşa cum ese şi accepă aces fap diferen câ ar suna de paradoxal -p ăsrează câ de câ o şansă să se ransforme Pe înţelesul uu ror: Yo, chill! 1 Î genera, sunem cu mul prea criici faţă de noi. Şi ne acordăm prea puţină recunoaşere De acee a şi exisă cărţi ca aceasa Handicapul nosru, al uuror osenirea europeană. Înreaga noasră culură creşiă (la f�l şi cea musulmană) se bazează pe cerinţa reb uie să fii alfel decâ eşi Ceea ce daorăm probabil rădă cinilor noasre 1
Alexandr vo Schib ug
muntenii din regiunea Bernei; berlinezi; hamburghezi; plătitori de taxe
„Sta calm, şez norma" ( t).
ARTA CONVERSAŢII 2 79
mozaice udaismu este reigia marior profeţi, iar ei erau mereu porniţi să-i îndemne pe oameni. Aşa sa creat spiri
mozaice udaismu este reigia marior profeţi, iar ei erau mereu porniţi să-i îndemne pe oameni. Aşa sa creat spiri tu scepticismuui faţă de propria persoană, care continuă să-si facă efectu asupra umii de astăzi, îndepărtate de relige De asta ar trebui să ne eiberăm în primu rând, pentru a avea o şansă a ceea ce ne dorim mai mult cu toţii: propria noastră optimizare Să revenim domo, după aceste consideraţii cu bătaie ungă, în cercu mai strâmt a reaţiior de societate: cee mai agreabie persoane din jur sunt cee împăcate cu sine. Doar cine se afă în armonie cu sie, doar cie se place pe sie (sau măcar încearcă), este capabi să-i placă şi pe cei di jur şi să se facă păcut şi de ei Cine se înfăţişează exact aşa c este, fără să se prefacă, şi nu vrea să fie un exempu pentru nimeni este per se o persoană agreabiă În schimb, cine se străduieşte cu îndâire nu reuşeşte decât să îi cace pe nervi pe toţi cei din jur Este absout ndiferent dacă încearcă săşi aeagă cravata cuvenită, cuvitee cuvenite, gesturie cuve nte, ca să creeze imaginea cuvenită Este un adevărat chin să-i vezi cum se frtează. Virtuozitatea, indiferent unde, a birou sau a pian, sau poate în societate, asă întotdeauna impresia de uşurţă Şi cui nu-i vine uşor, trebuie ce puţin să se străduiască să ase impresia Fake it, 'til you make it. Prefă-te căi simpu, până câd se va dovedi cu adevărat simpu! Pe scurt avem de-a face cu o idee care ţine de esenţa civiizatiei ne străduim să ne înfrânăm grosoănia, să ne facem iaţa şi reaţiie cu cei din ur mai păcute şi asta fără să devină o povară şi o constrâgere Aşa cum se prezintă situatia în momentul de faţă, este şi motivu pentru care mod �lu de viaţă occidenta se va impune pe termen ung Deoarece se bizuie pe o atractivitate imbatabiă, pe o prom i siune pentru o viaţă de caitate şi pentru bucuria de a trăi. Şi pe curtoazie Iar voumu de faţă ar trebui să aducă şi e mica ui contribuţie în acest sens 80
Alexande vo Schn burg
Î N L O C D E B I L I O G RA F I E
Am scris această carte c a să vă scutesc, de fapt, d e lec tura mul tor altora Cine mai este disp us să citească în aceste vremuri grăbite trei sute de pagi ni despre fotbal sau despre seriale de televiziune? Însă dacă ati înt âlnit un subiect pe care simţiţi neapărat nevoia săl a�rofundaţi, vă pn la dispoziţie informaţile despre cărţile care miau ser vit spre ami completa cunoştinţele în materie insuciente Cei interesaţi de raporturile civi lizate, adică de maniere în sine, nu vor găsi un sprijin perf ect doar în lectura unor volume, din păcate. Însă nu voi trece sub tăcere cele două cărţi excepţionale, cunoscute de mine, pe acest subiect: cea dintâi, Bunele man iere. Mic tratat de supravieţuire în societate, a fost scrisă de Asf aWossen Asserate Am un prim exemplar, pe care îl folosesc foa rte d es ca lucrare de referinţă şi spre amu zament, motiv pentru care sa uza t şi am cum păratîncă unu l, cu scop deco rativ. Celălalt, la fel de strălucit, este Vom Mandarin zum Gentleman (De la man darin la gentleman, titlu englez Goo d Behaviour: Being a Stu dy ofCertain Types ofCivility), carte scrisă de vechiul diplomat britanic Harold Nicolson, un fel de isto rie a culturii bunelor A R TA C O N V E R S AŢ I E I
28!
a ost Zen in der Kuns t des Bogenschieens (Ze nul în arta tragerii cu arcul, 1929) de Eugen Herrigel El a ost unul dintre primii europeni care s-au ocupat de zen, lucrarea sa ind
Rr, al Geraniei şi a l omulu i Pentru cine vrea să pătrundă mai pround în tactica şi lo zoa jocului şi să înţel ă
a ost Zen in der Kuns t des Bogenschieens (Ze nul în arta tragerii cu arcul, 1929) de Eugen Herrigel El a ost unul dintre primii europeni care s-au ocupat de zen, lucrarea sa ind clasică în materie Pentru a aa mai multe despre sistemul de educaţie budist şi despre Buddha istoric, am apelat la cărtile lui Hans Wolgang Schumann, cel care a petrecut de�enii de misiuni academice şi diplomatice în ndia, Myanmar şi Ceylon. Dar cea mai nostimă şi poate şi cea mai plină de învăţătură a ost The Cow in the Parking Lot: A Zen Approach to Overcoming Anger de Leonard Schef şi Susan Edmiston (2011) Este nepoliticos să vorbeşti cu gura plină Dar să mănânci la masă? Dacă e vorba de An Edible History of Humanity de Tom Standage ar trebui permis. O carte minunată, publicată în 2009 la Walker & Company Abia citind acest volum am priceput inuenţa mâncării asupra istoriei si economiei, da, de apt asupr a gândirii noastre şi apariţiei lui Homo sapiens. Carte absolut ascinantă Cine citeşte în timpul mesei nu trebuie să se mire că v a avea parte de tot dispreţul francezilor Ca să-i înţelegi pe rancezi şi Franţa este suicientă lectura capitolului despre Jeanne d'Arc, cea mai ranceză dintre ranţuzoaice, î volumul devenit clasic Got in Frankreich? D umnezeu în Franta? de Friedrich Sieburg Multe dintre gândurile lui Siebrg sunt prezente în acel capitol. Volumul său, apăru t î 1929 spune tot ce merită spus despre Franţa Iar cine simte nevoia unei undamentări ştiinţiice trebuie inevitabil să citească L'identit de la France ( 1986) de Feand Braudel. Există o serie de volume excelente despre otbal. Cel mai izbutit dintre ele, din punct de vedere literar, este după părerea mea Spieltage (Zile de meci, 2013) de Ronald Reng. Dacă ar i să mă retrag pe o insulă pstie şi să iau cu mine zece volume, printre ele ar i şi acest a Este un portret al unui antrenor de otbal, dar şi al Bundesliga, al regiunii A l e xa n d e r v o n S c h n b u r g
Butler, cea menţonată anteror, ntitulată Gender Trouble (1990 entru înţelegerea problemelor rdicate de nvela rea sexelor, o lectură utlă este Die globale sexuelle Revolu
Rr, al Geraniei şi a l omulu i Pentru cine vrea să pătrundă mai pround în tactica şi lo zoa jocului şi să înţeleagă otbalul ca aacere modernă, există o singură solţie: The Nu mbers Game: y Everyt hing You Know About Footbal l is Wrong de Chris Anderson şi David Sall y Dar de departe cea ma i importantă lucrare este Quest for Excitem ent Sports and Leis ure in the Civiliz ing Process, publicată în 1982 de ma rele sociolog Norber t Elias (decedat în 1990) împ re ună c colegul său Eric Du nning. De ce i ubim sportul? Ce n cesităţi suleteşti sunt sat isăcute prin el? Cum se explică v10lenţa maniestată în pre ama evenimentelor sportiv e? După această lectură, asemene a întrebări primesc răspuns. Critica serialelor de televiz iune? Nu vi se pare puţin decadent? Editura diaphanes lea cerut unora dintre cei mai im portanţi teoreticie ni ai artei pop să acă analize detaliate ale prin cipaleor ser iale din aceşti ani. Dar este cu adevărat nevoie să citim ce are de zis Diedrich Diederich sen depre The Sopranos? Die tmar Dath despre Los t? Steanie Diekmann despre Six Fee t Under? Doar plicticoşii au asemenea gusturi. Fără ace leaşi pretenţii academice si touşi mai bog at inormat est e vol um l The Revolution W s Televised de Alan Sepinw all (2012) . Sepinwa este unu l dintre cei ma i influenţi critic i TV din Americ a, ind sin gurul căr uia David Chase, real izatorul serial lu i Sopranos ia acordat un lung interviu Car tea sa a ost considerată de New York Times prin tre cel e mai bune aparitii din 201 2 iind o istorie cult urală intelig entă a serialelo ca divertis ment TV Explică, pornind de l a drame TV ca 24 şi Breaking Bad cum producătorii e seri ale au revolutionat arta nar a' ţiei în s ine. Dar n e obligat oriu de citit Subiecul „gender" este pre a controversat să se poată ace ăr ă prime die recom and ări de lectură. Unul dintre cel e mai important e ma nie ste ale miş cări i gender ma ins treaming este desigr cap itolul din cartea lui Jud ith
�
;
A R TA C O N V E R S AŢ I E I
28 5
Odată, cân d Hemut Sch m idt . M zcz pov e şt desp re un om mare, de Jost Kas ers (eyn e Verlag 20 2) C
Butler, cea menţonată anteror, ntitulată Gender Trouble (1990 entru înţelegerea problemelor rdicate de nvela rea sexelor, o lectură utlă este Die globale sexuelle Revolu tion (Revoluţia sexuală globală de Gabrele Kub ş Robert Spaemann (fe-Medenverlag, 2012
Odată, cân d Hemut Sch m idt . M zcz pov e şt desp re un om mare, de Jost Kas ers (eyn e Verlag 20 2) · Cea ma revelat
oare ş ma am uz antaV car te cu nos cut a de mne despre el mut Sch md t. Pentru a scre cât de cât seros desp re homosexu altate, hotărât or, dn pun ctuI meu de vedere a ost eseul "ene ' Mens chen" („ oam en . !· ") de Gu tav eibt din S d� � deu tschen Zeitu ng, ap ăru maru l d l anuare 20 Tot ce şta m despre su 4 bect a cap� tat o veros ml tate nouă, deosebtă, dupa aceastaV lec tură tmpul stu dlo r, pro e sorul meu de 1s toe m-a convns să t (Co str ngeri dorinei Rou t , 8 ers, sa dupa textul lu Sebt am put ut saV A . ma mtorc Ia acea lectur ă sa o v ad cu alt och Pentru ca să ne acem . o d ee despre cul sele l m hote!urlor, romane!e sunt o su rsă m a bunav deca t luc rărle de specalta te Ce care . se pcep cu ad eva at, concerge sau o camerstă, nu scru volume de dezval u Atmosera su spe ctă dn gran d ho . teI u este desc sa Fez Kru al lu Thomas Mann, spre exemplu, şI,· des1gur, Men schen im Hote Oame ni în hote, b ne cunosc utu l rom an al lu Vcky Baum Ma acta I este sa roman I b t e fp te reale Hotel Babylon al jurnalistei britanice o Iones Memo rle lu wards Max Keller mau autat sa ţe l g sto ra hotelurlor europene de lux, dn per spe tva u nu proe sonst de ma rcă. El a cond s a ho elu la ong Kong, St M or ş Vena, a lucrat du sta hote lurlor de lux dn întreaga Iue, pr . urmare şte ea b e despre ce vorbeşte Car tea sa se nt tlează a Morz nach
Am reuşt să scriu captolul despre partcula lu Dum nezeu ş pe cel despre timp, subiecte despre care nu îm rămăsese nico amintre dn vremea şcol, doar pentru că, după o căutare îndelungă a une surse care săm lmpe zeasc ă puţn câteva secrete ale fzc, la un moment dat am descopert cărţle lu m Al-Khall P ână la e l, încercasem absolut totul Dsperat, am făcut char ş un pelerina (împreună cu copi mei) la Sacrow (în casa unde a locut Ensten ş care astăzi găzdueşte un mc muzeu), în spe ranţa că celebrul genius loci mă va ajuta să înţeleg teora relatvtăţi Ş, întradevăr, la Sacrow ma ieşt cu adevărat în cale genul loculu, altfel extrem de pretenos, însă la deslurea char ş rudmentară a anumtor aspecte ale fici moderne (cel puţn atât cât să ajgă pentru câteva mnute de replc în socetate) am ajuns doar datorită cărţilor lu m Al-Khall Ş el are cop, astfel încât este inţat ş în arta de a lămuri lucrur complcate în cuvnte smple Cu advărat fantastc este volumul să Paradox The Nine Greatest Enigmas in Physics (Bantam Press, 2012 Aba ma târzu am descopert că exstă ş o autoare ger mană capablă să explce zca superioară pe înţelesul tuturor: Brgtte Rthle. Cartea e Die Quantenrevolution (dtv 2004 este chiar superioară cele a lu Al-Khall menţ onată anteror urnalista specalizată în ştnţe Brgtte Rthlen are capactatea genală de a da răspunsur precse ş pe înţeles la subecte ştiinţifce complicate Vreţ să sondaţ ma adânc fenomenul Helmut Schmidt? Aş vrea să fac o sngură recomandare: Als Helmut Schmidt
: �
t
Alexander vo Schnbug
;
V
·
v
A
•
·
A
� :; i
.
:
V A
�
Hong Kong und ur ck (Prin St M spre Hong Kong şz zna a ost pub lca tă în 2007 Îde NZZ L1. ro, edtura cot poz) ş d anulu Neue Zrcher Zeitung I a stră ·
A
•
volum având � =ees�e, delucdept arte, he Hote
drep t subect prn cp !
einmal. . Kleine Geschichten ber einn grofen Mann 26
.
on Pace Ven dme: .
Death, and Betraya at the
Hote Ri in
A R TA C O N V E R S AŢ I E 2 87
fanatici ai cailor prsânge, trebie să fe n bn pnct de pecare Atorl, Tom Coombs, a fost vreme de doăzeci de ani în corp de gardă căare (Hosehod Cavalry) al
doresc să o recomand N se ocpă atât de Tarantino, cât mai degrabă de impicaţiie etice şi estetice ale fimelor li. A scrs-o chard V Greene şi K Silem Mohammad i se
fanatici ai cailor prsânge, trebie să fe n bn pnct de pecare Atorl, Tom Coombs, a fost vreme de doăzeci de ani în corp de gardă căare (Hosehod Cavalry) al reginei şi a cond s şcoala de echitaţie a Brit ish Army of the hine O carte extrem de distractivă despre crsele de gaop este Bloodlines (Genealogii Vintage Books 2006 de Maggie Estep, antologie de poveşti adevărate şi mai mt sa mai pţin fictive din ace st sport Unl dintre pţinele domenii î care, spre rşinea mea, pot scrie pe baza nor vaste informaţii proprii, fără să e nevoie să mă spriin pe o bibliografe, este ce al ceebrită lor Când eram în cătarea materiali pentr voml de faţă, m-am inspirat din eseri de-ale mele mai vechi Cie consideră insfcient ce am sps aici se bcră din partea mea de cea mai profundă compasine. Şi de admiraţa mea Pentr că o persoană care ţne să aprofndeze sbiectul prin lecuri splimentare dispne fără îndoială n nmai de o sete nelimitată de cnoaştere, dar şi de mlt timp liber Iată lista mea, în ordinea priorităţii: e Importance of Being amous a li Mareen Orth, atoare de texte pentr Vanity air (Henry Holt & Company 2004; Enno Patalas, Sozial geschichte der Stars (Istoria socială a starurilor Schrder Verlag 963) Chris ojek, Fame Attack - The Ination of Celebrity and its Consequences (Bloomsbry 202; R.S.P Esa Maxwell's Own Story atobiografa faimoasei jaliste de scandal americane din anii cincizeci. Cam asta ar fi (sper e, din pnct dmneavoastră de vedere!) Şi nmărl volmelor consacrate l i Qentin Tarantino este în oarecare măsră de speriat Este de înţeles ca stdenţii la filmoogie să fie preocpai de n regizor încă tânăr, care (sperăm) n a ans încă la zenitl carierei N şi pentr noi, ceilalţi Opiniile despre el exprimate aici le datorez în bnă măsră vărli me, scenaristl Sebastian Henckel von Donnersmarck. Însă există o carte pe care 292
Alexande von Sch nburg
de Jim Holt, Dacă-l ştii, opreştemă O istorie şi lozoe a bancurilor. Încă şi mai utilă (şi mul t mai hazlie!) a fost însă
doresc să o recomand N se ocpă atât de Tarantino, cât mai degrabă de impicaţiie etice şi estetice ale fimelor li. A scrs-o chard V Greene şi K Silem Mohammad i se nmete Quentin Tarantino and Philosophy (Open Cort, 2007 Sex, dpă cm se ştie, acoperă n domeni foarte larg Vă rog să n vă aşteptaţi acm la o listă extinsă de recomandări Oamenii care petrec prea mlt timp citind despre sex mi se par sspecţi Mt ădata carte a istori cli de a Oxford Faramerz Dabhoiwala, intitlată The Origins of Sex e nl n am citito Am simţit că-mi îngheaţă sângee în vene încă de la cvânt înainte, în care ssţine teza că, până a eliberarea de atitdinile morale bisericeşti, sex a servit exclsiv procreării, plăce rie prodse c acest prile fiind interzise Cea mai impor tantă carte despre sex, dpă părerea mea, este cea a li Ioan Pal a I-lea, singr ator cnosct mie care a demonstrat ogic de ce separarea dntre sex şi ibire este problematică n doar din perspectiva eticii, ci şi a desfătării Ideile despre eros ale papei, care a mrit în 2005 şi a fost canonizat în 204, snt rezmate în cartea sa Teologia trupului. Bineînţeles, n este ilstrată, ceea ce probabil explică de ce n este la fe de poplară ca alte scrieri, cee despre tantra, spre exempl Aş vrea să mai recomand doar o singră altă carte (care mi-a foosit şi mie a redac tarea texti), What Do Women Wan t? de Danie Bergner, deoarece înlătră o serie de predecăţi vechi de când lmea prin argmente de sexoogie Pentr pasaee con sacrate n sexi, ci amanţio r de legendă, ma ajtat lec tura ni volm scris de prietenl me, dispărt dintre noi din păcate, Wilfried Rot Das se Leben der Playboys Geschichte einer Kul tgur (Du lcea viaţă a playboyilor Istoria unei guri de cult FAB Verag 1998)
Capitoll despre bancri n l-aş fi pt scrie fără să citesc mai întâi mic volm de istorie a acesi gen scris ARTA CON VESAŢIE
293
Penguin Current 2014). Tucker este expert tehnic al revistei specializate în într-o lum e care îţi anticipează orice m işcare
de Jim Holt, Dacă-l ştii, opreştemă O istorie şi lozoe a bancurilor. Încă şi mai utilă (şi mul t mai hazlie!) a fost însă cartea lui Hellmuth Karasek, Sol das ein Wi sein ? Să e o glumă Quadriga Verlag 2011 ) Decizia de a folosi în capitolul despre ţigani exact acest termen, „ţigan", io datorez lui Rolf Bauerdick Înainte de a pleca în România, pentru un reportaj, l-am rugat să-mi dea câteva sfaturi şi i-am citit articolele şi cartea, Zigeuner Begegnung mit einem ungeliebten Volk Ţiganii Întâlnirea cu un popor neîndrăgit, VA 2013). Pe lângă acest volum,
aş vrea să mai recomand un film (se găseşte pe DVD), şi anume Vremea ţiganilor al regizorului sârb Emir Kusturica. Pelicula relatează povestea unui tâăr care ajunge în m ediul interlop; deşi o ficţiune, cred că filmul este mai realist decât orice documentar Cei interesaţi de istoria acestui popor misterios trebuie să citească şi Kinder des Windes Copiii vânt ului, Scherz Verlag 1999) de Roger Moreau Cărţile despre viitor au de regulă viaţă scurtă Ca să vă faceţi o părere despre cum îşi imaginează viitorul nostru stăpânii din Silicon Valley, cartea lui Eric Schmidt şi ared Cohen The New Digital Age a rămas în continuare actuală, deşi a apărut în trecutul îndepărtat, în 2013. Înfricoşător este că suveranii Internetului ne promit ceva cât se poate de ameninţător uşurarea vieţii noastre prin conectare nformaţională completă Regula de trei simplă formulată de Schmidt, „Ştim unde te găseşti Ştim unde ai fost. Putem şti cu oarecare aproximaţie ceea ce gândeşti", este considerată de pe acum un principiu central a l vremurilor noi, la fel de relevant din punct de vedere istoric ca have a dream cu diferenţa că este versiunea de coşmar Patrick Tucker a propus între timp o interpretare actualizată şi nu la fel de euforicglorificatoare a „interconectării întregii lumi" The Naked Fut ure hat happens in a world that an ti
Penguin Current 2014). Tucker este expert tehnic al revistei specializate în politici de securitate DefenseOne.com, iar blogul său, www.wfs.org/blog/91, ar trebui avut în vedere de oricine este interesat de noile tehnologii şi de implicaţiile lor poli tice şi economice Cele mai importante cărţi de dezbatere a Internetului au rămas în continuare aceleaşi trei: aron Lanier, Who Ownss the Future, Evgeny Morozov, The Net Delusion: The Dark Side of Internet Freedom şi Frank Schirrmacher, Payback Cei atraşi de stadiul actual al cer cetărilor din domeniul roboticii şi inteligenţei artificiale trebuie să citească Pardon the Disruption The Future You într-o lum e care îţi anticipează orice m işcare
Never Saw Coming (Scuzaţi deranjul Vitorul vine pe neaştep tate, Wasteland Press 2013) de Clayton R Rawlings, James
Randall Smith şi Rob Bencini Sau, şi mai bne, citiţi cu regularitate ce au de zis Stuart Russel şi Jitendra Malik despre acest subiect. Amândoi predau informatică la University of California din Berkeley, iar cursurile lor sunt postate de universitate pe Inteet. Mai există o carte a cărei lectură poate înlocui mai tot din ce am menţionat anterior A BriefHistory of Humankind de Yuval Harari. Întreaga istorie a lui Homo sapiens de la începuturile Epocii de Piatră şi până la cyborgii de mâine, într-un monolog furios, captivant, un adevărat circuit amuzant şi instructiv de mon tagne russe al minţii Pregătiţi chiar şi cu un fragment din câte are de spus Harari în car tea lui veţi face faţă în orice situaţie de small talk mai multe încaări la rând
cipates your every move? (Viitorul gol-goluţ Ce se întâmplă
Toate aceste volume miau fost de mare folos. Însă vreau să le mulţumesc în primul rând unor oameni Înainte de toate, lui Marin Horn, care a inventat pentru mine rubrica „Smalltalk" din BL, încurajândumă să găsesc o aplicaţie jurnalistică firii mele exagerat de didactice Dacă
2 94
ARTA CONVERAŢEI
Alexade von Sc hburg
nu ar fi ost sugestia ei, nu mi-ar fi venit niciodată ideea
295
nu ar fi ost sugestia ei, nu mi-ar fi venit niciodată ideea să-mi adun puţina mea cunoaştere într-o carte şi, ca de obicei, ar fi rămas doar colegi, soţia şi copii sămi suporte parada de erudţie Le sunt recunoscător şi celor care au făcut eortul să cerceteze textul în căutarea eventualelor inadvertenţe şi mau dat sugesti valoroase, ş în primul rând redactorulu de carte, Hanna Schuler Îi mai multu mesc lui Frikarl Stumpf, întâlnit întâmplător, cum se spune, fără să fi fost deloc o întâmplare, şi cu care maş împrietenit, cu siguranţă, dacă nu s-ar fi stins din viaţă; lui Christian Kassung, profesor de istoria ştiinţelor la Univer statea Humboldt din Berlin, care mi-a permis săl pisez cu întrebări despre fizică; colegului meu, Konstantin Sakkas, de a că rui trudă am beneficat în capitolul despre Helmut Schmdt, vărului meu, Sebastian Henckel von Donners marck, care m-a dat toate lămurrile necesare despre lumea cinematografiei, şi prietenului şi colegului meu Danel Haas, care a însoţit încă din prima clipă facerea aceste cărţi Multe dintre experienţele şi întâlnirile cu care am avut ocazia să mă laud aici sau datorat exclusiv uşilor deschise pentru mine de surorile mele mai mari, Maya şi Gloria, şi de regretatul meu cumnat, Johannes, ca şi de pretenul meu, şi el plecat dntre noi, Carl aszlo Recunoştinţa mea profundă li se adresează ş lor.
Cuprins
E l eganţa ign oranţ ei .
D esprem odu de ut i i zarea ac est e c ărţ i TEME ALL INCLUSE Art ă m odern ă Banc ur
. .
1
Caz uri pena e C eebrit ăţ
.
57
.
66
Echtat e soca ă
. .
F em ei � i bărbaţ i (prob ema g ender)
H ot el uri de ux Int ern et
„
Mâncare
B udsm
9 86 92
106
113 119
•
Franc e i
72
... . 100
C urse decai
48
23
31
Arist ocraţ i e
ual i t at
18
TEME JOKER
Hom
9
Capta i sm . . . . . . . . .. . . . . . . . .. . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . .49
F otba l
Apropo, uneori semnalez evenimente care mi se par demne de atenţie pe wwwOnAlexandersMind.blogspot de Şi pe Twitter@AlecSchoenburg
.
126
„ 13 11
Homo sex ual i t at e
Part ic ula l u i D umnez eu S ex
S ucces T im p
.
TEME ANESTEZICE Apocal ipsă
69
.
.
H elm ut Schm i d Moral itat ef i scal ă
175
. .
Pol i ic ă ex ernă am er ic ană Q u en inarant ino
.
.
. .
S er ia l eT V i itor
Sfat ur i deînch ei er e Înloc debiblograf e
184
193 199 204 210 218 223 228 236 244 250 256
.
262
.
268
.
160 166
.
Fo i l etonul di nFAZ
N ew Yor k
48 154
Vânătoar e
Sch i
.
Ţ i gani
Câ i ni
.
Familia de litee Palatino,
28
.AVo\1-iRt
®
.AVo\1-iRt
Familia de litee Palatino, o scurtă istorie Princ ipa u l fon u i iza în ac easă cae ese Palaino n um ec e desemn eaz ă o fam i i en um eoasă defonuri carea debuaca un ip de caracer serif în si l v ech i conc epu de H ermann Zapf ş i lansaîn 1948 deael i erele L inoype În 1984 Paaino a fos un u l dinre fonuri l e inc use deAppe Compue în eza uru Mac inosh . În 999 Zapfa ev i z u i fonu Pa aino p enru L inoype ş i M icrosof reboezându- Pa laino Ln i oype D n i no ua fam i ie făc ea u pare se i e de carace e ain e, grec eşi ş i ch i i i c e exi nse În urma co abo ă i i din e Zapfş i Ak ia Kobayash i fam i ia de fonu i Pa laino a fosdezvo aă . L inoype a lansafam i i i l e Pa laino Nova Pa aino Sans ş i Pa laino SansInfoma l n i c l uzând însă ş i fonuri l e sans-se if umanse Paaino Nova a fos fo losi penru prim a daă în 005, c el ea efi ind ansae un an mai ârz i u . P urândn u m e e l u i G a i mbaisaPa aino , ma esru ca l igraf iaian din seco l u l a XVI- ea Palaino a e la baz ă fonuri l e u man ise din pe ioada R enaşe i i ia l i en e care im iă l ieree rasae de pen iţ elec u vârf la conferind sc isu u i o gra i eca l igrafic ă Da în vem ec efon i erenasc enise ui l ia u n g en ea l l ierem ic i c l n i i i v erical emai l ungi (c elededeasupraş i c e l ede dedesubu copu l u i l i erei) c u uş e mai fi n e Paai no are propor i i mai mari , fi ind consid eramai uşordec i i . Fonu l Paain o coni n u ă să fi eş i în prez en un u din rec e l emai fo osie (ş i ma i copiae) fi ind adapa pen u oae ipu i e de eo o g i e ş i fac epaedinre c eemai des ui l i zaez ec efont u i serif. E sedeasem en ea un u dinrefonuri l e„în udie" creaede Zapf fi eca eog indind infl u ena R enaşe i i iai en e D in grupfac paePal ain o S i si na M i c h el ang el o T i l i n g ş i A dus carede iv ă din ie eepenru iparconc epuedeFranc esco G f i fo în pografia l u i A ldusMan ui us în j u u l an u l u i 1495.
®
Cartea din nur, Sv elana Dorosh eva Îngerul pantolor, G iovanna Zobo i & Joanna Conc ejo De rasă Mic compendiu de maniere canine, F en ea Sm ih & TheBroh ersMcL eod
Puterea puterii, R ein e N eumann Istoria parfumulu i, Mandy Afe Bogaţii şi istoria lor, John Kampfn e Lun a şi faţa ei nevăwtă, B endB unn e Cum să NU scrii un roman Arta greşelilor,
Ho wadM ielmak & Sandra N ewman
Arta de a gândi limpede, Ro lf Dobei 33 de lecţii delozoe de şi pentru băieţii răi, A ain G uyad Enciclopedia subli mului, J essica K erw in J enk ins Tărâmul lămâilor, H el enaAl ee 2 creatoare care au schimbat istoria, B erand M ey erSabey Hârtia O elegie, Ian Sansom Jurnal de lectură, A beo Mang u e it Kit, Sanda N ewman Arta simplităţii, D o m i n i q u eLo eau Arta esenţei, Dom in iq u eLo eau Micul innit, D o m i n i q u eLorea u Tot ceea ce trebuie să ştie bărbatul genial, O iv erK uhn Tot ceea ce trebuie să poată bărbatul absol ut, O iv erK uhn uxomania, Edw ig eMain Dicţionar din dragoste de vin, B ernardP ivo Istorie pentru cei care se tem de istorie. De la Napoleon am învăa să nu ne spălăm, S ebasian Schnoy Arta orizontalei. audă tolănitul ui, B endB unn e Vă spun sincer, min t perfect sau arta compromisului, UeEhhard W i h em John en Dicţionarul mărunţişurilor, S imonaVasi lach e În c uând:
Arta de a pune lucrurile la locul lor, Dom in iq u eLoreau Iubeşte ploaia, iubeşe viaţa, D o m i n i q u eLorea u Arta de a te cunoaşte, J enn ife O u el l ee Maimuţa din tine, Jg en Brae Comand la fel!, R ebecca Har ingon creatori care au schimbat istoria, B eandM ey e-Sabey Gaud, G ji svan H ensbeg en
Doamnele de marţi, M on i ka Pee 7 zile ră, M on i ka P ee Doamnele de marţi, în derută, M on i ka P ee Toţi oamenii su nt mincinoşi, Albert oMangu el Extraordinarul voiaj al unui Fakir care a rămas blocat într-un dulap Ikea, R omai Pu rt olas Cerneala, F ernandoT rasdeB es Colecţionarul de sunete, F ernandoT rasdeB es Adio, nobili! sau noblesse oblige, Chrst in eG ră v on B r 101 de nopţi Ciudată e lumea, până la urmă, J ean D'O rm esson În cu rând:
Zahera, fetiţa care a înghiţit un nor mare cât Turnul Eel R oma in Pu rt olas
o5LEf�t® Regi, războaie şi cocote, Chrst ophSchult e-Rcht ering Înalta societate, Al exanderv on Schnbu rg Lux exicon, Al exanderMargu i er
Ştiinţa politică autentică, P i erreMan ent Imaginaţia morală, Russell K i rk 25 de ani ş i câteva sute de partide, C rst ian P reda
Filozoa vinului, c oordonat orBa rry C. Smth
TEME CARE TREBUIE OCOL ÎN SOCIEATE:
O co ecţi ecareş i do reşte să repuă îdreptu ri va o ri itraten umbră, apa ret desu ete, da rcu n eaşteptată reevaţ ă petru z i l eenoastre Auto ri i vo u m eo r suntma rto ri ş i com etato ri a i soc i etăţ i i modere sc ri ito ri ş i ua l ş c sâg ea b astu, dispuş i să-ş i v t i ec i tito i i n v ers l lo rcoju rat dem i steru i sto ri ei ş i a prez etu lu i . O co l eq i ede como ri v echi de când lum ea, da r bie pă strateître z i du ri e casteeo r sau n ta iiţ ee o radâc i, pritre datee ş i tafta e. Coservato ri sm ş i l i b era l i sm, mona rhi eş i repubi c ă, bi j uteri i a l e co roaei ş i c rista l eS wa rovski
bărbierit în zone nte;
concediere;
Orienu Mijoci;
deodorante;
bianuri;
divor;
teorii ale conspiraţ;
dgestie;
herpes;
•
poststructuralis;
•
şcolie Waldorf;
nebunia dieteor;
dispariia ipărt ;
Vladmir Putn;
•
vârsta gadei;
wellness center;
taxa de moştene;
•
buchetul vin;
bchetu interoct.
