T r ade ade, L abor abor,, and and the th e E nvir nvi r onment onment H ow Bl ue and Gr een Sanction Sanctions s Th r eaten aten H i gher gher Standards Standards by Daniel T. Griswold
Incetinirea progresul privind liberalizarea comertului a fost cauzat de controversa actuala asupra faptului daca standardele fortei de munca sau standardele de mediu trebuiesc puse in aplicare prin sanctiuni comerciale sau nu. In contextual Globalizarii, Statele Unite, jucand un rol important in comertul international, international, si-au pus problema adopotarii unui plan de crestere a standardelor fortei fortei de munca si a celor de mediu. Daca administratia Busch a propus un fel de “tool box” de masuri pentru pentru a promova standarde de comert international inalte, masuri care, in schimb, nu pot fi impuse cu forta, Senatorul Max Baucus sustine ca din aceasta “ trusa de scule” nu poate lipsi “ciocanul” si ca pentru a avea success aceste masuri ar trebui impuse cu forta. Dar daca Guvernul SUA insista ca aceste conditii sa fie impuse acordurilor de comert international, alte natiuni, in special cele mai putin dezvoltate se vor feri sa semneze, astfel ca schimburile comerciale vor fi paralizate. Sustinatorii ideii de impunere prin forta a unor masuri de crestere a standardelor Blue si Green isi argumenteaza idea prin faptul ca, in i n lipsa unor masuri de impunere. tarile dezvoltate economic cu standarde de viata inalte se vor gasi in dezavantaj competitiv fata de cele mai putin dezvoltate. Argumentul pentru impunerea standardelor pietei muncii si de mediu este bazat pe mitul mitul ca natiunle sunt reglementate de principiul “ race to the bottom”, dar dovezile dovezile au demonstrate demonstrate contrariul contrariul tezei. Standardele mai putin inalte le dau producatorilor producatorilor din tarile sarace un avantaj in ceea ce priveste costul, permitandu-le sa castige cota de piata in detrimentul producatorilor producatorilor din tarile bogate care isi bat capul cu costurile unor standarde inalte.
1
Producatorii de incaltaminte din tarile bogate vor fi astfel nevoiti sa isi transfere capitalul in tari cu standarde mai putin inalte pentru a ramane competitivi, incurajand astfel guvernele tarilor bogate sa isi micsoreze standardele pentru a-si pastra productia si locurile de munca acasa. Asa se explica notiunea de “ Race to bottom”. Practica a demonstrat insa ca reglementarile fortei de munca si mediu nu afecteaza intr-un procent semnificativ competitivitatea intre tarile dezvoltate si cele mai putin dezvoltate, ci mai degraba stabilitatea politica, educatia si productivitatea fortei de munca, transportul si infrastructura, legile, apropierea de piete de desfacere, usurinta de export si import si de a repatria profitul ar influenta, mai degraba, decizia unor producatori de a -si muta productia in afara granitelor. Daca conceptul de “ Race to the bottom” ar fi fost adevarat ne-am fi asteptat sa vedem fie cum capitalul tarilor dezvoltate va fi directionat catre tarile mai putin dezvoltate, fie ca statele dezvoltate isi vor micsora nivelul standardelor pentru a impiedica factorii de productie sa paraseasca granitele. De fapt, niciuna din aceste doua situatii nu se intampla. Natiunile cu standarde scazute nu castiga o proportie mai mare de investitii straine directe sau piete de export. De fapt, marea majoritate a comertului mondial si investitiile straine merg spre economiile cu standarde inalte. Un studiu arata ca o majoritate coplesitoare a ISD-urilor vin si sunt directionate spre tari cu standarde “Blue si Green” similar de inalte. In realitate, deschiderea catre comert si investitii promoveaza dezvoltarea si venituri mai mari, care permit tarilor mai putin dezvoltate sa isi creasca standardele de mediu si piata muncii. Asta explica de ce natiunile care sunt deschise economiei globale se bucura de cele mai mari venituri si isi mentin deasemenea cele mai inalte standarde de mediu si forta de munca.
2
Deschiderea spre comert ofera schimb de resurse de la sectoare care se bucura de avantaje comparative spre alte sectoare. Stimuleaza competitia in economia nationala, favorizand preturile mici, inlatura monopolurile create de companiile protejate de stat si aduce inovare si eficienta in procesul de productie. Deasemenea, furnizeaza noi piete de export, dand nastere la economii de scara si deschizand noi oportunitati pentru economiile nationale, in final rezultand venituri mai mari in economie. Aceste venituri la randul lor conduc spre standarde mai inalte. Oamenii isi permit sa investeasca in controlul poluarii, in educatie, impingand astfel Guvernul sa impuna reforme. Acest proces va conduce in final la imbunatatirea standardelor pietei muncii si a mediului in tarile deschise spre globalizare. Astfel autorul merge mai degraba pe ideea de “Race to the top”, idee pe care o sustin si eu deasemenea. Luand in considerare sindicatele, autorul este de parere ca pot avea efecte ambigue in eficienta economiei. Daca negocierea colectiva conduce la cresterea salariilor peste nivelul de productivitate al muncitorilor, industria afectata poate pierde cota de piata. Pe de alta parte insa, daca negocierea colectiva compenseaza puterea unui angajator care incearca sa profite de angajati prin plata unor salarii sub nivelul productivitatii lor, sindicatele pot eficientiza economia. Cat despre discriminare, un studiu al Bancii Mondiale concluzioneaza ca : “Efectul discriminarii nu este nicidecum acela de a crea avantaj competitiv la export, ci mai degraba efectul inver s.” Se pune, deci, problema : Este bine sau nu sa aplicam sanctiuni statelor care nu respecta standardele noastre inalte? Este o solutie sa refuzam sa importam bunuri produse de minori, sau de muncitori care primesc o renumeratie sub nivelul asteptarilor noastre, din state care fac posibil acest lucru? Incurajam astfel crearea unor standarde inalte in ceea ce priveste forta de munca si mediul? Parerea autorului este ca nu ajuta cu nimic sanctiunile sub argumentul ca lipsa veniturilor provenite din vanzar ea acelor bunuri “controversate”, nu va duce la imbunatatirea standardelor, pe cand incurajarea comertului liber, va conduce spre cresterea veniturilor, venituri ce pot fi investite la randul lor in imbunatatirea acestor standarde.
3
Am ajuns astfel la concluzia ca nu exista vreo dovada cum ca tarile cu un nivel al standardelor de viata scazut se bucura de o performanta mai buna la export decat cele ale statelor mai dezvoltate. Sanctiunile priveaza tarile sarace de oportunitatile comertului international si investitiilor, ele trebuiesc mai intai de toate sa isi creasca standardele de viata. In tarile mai putin dezvoltate, sanctiunile tind sa loveasca fiecare industrie de export care plateste deobicei cele mai mari salarii si mentin cele mai inalte standarde, fortand productia si forta de munca spre sectoarele mai putin globalizate, unde salariile si standardele sunt aproape intotdeauna mai scazute. Sanctiunile dauneaza deasemenea intereselor economice ale Americii sabotand negocierile comertului regional si multilateral. In timp ce unele state au reusit sa obtina venituri pe cap de locuitor mai mari, dar fara a-si creste standardele de mediu, nicio tara nu a reusit sa isi creasca standardele fara sa-si mareasca veniturile. Autorul este de parere, deci, ca, daca obiectivul Statelor Unite este acela de a incuraja cresterea standardelor de mediu si a fortei de munca in afara granitelor, ar trebui sa inceapa prin a incuraja comertul liber si fluxul ISD-urilor, ceea ce duce la o dezvoltare mai rapida a statelor in cauza, ceea ce se materializeaza prin cresterea veniturilor pe cap de locuitor. Progresul in ceea ce priveste mediul inconjurator nu a fost rezultatul amenintarilor sanctiunilor in ceea ce priveste comertul sau alte tipuri de presiuni, ci mai degraba efortul de a tine poluarea sub control datorita cresterii economice si a noilor tehnologii, care mai departe sunt alimentate de cresterea fluxului de comert si investitii straine. Natiunile deschise economiei globale tind sa se dezvolte mai repede, sa obtina venituri pe cap de locuitor mai mari si sa isi mentina standarde inalte in ceea ce priveste forta de munca si mediul. Ideea ca standardele inalte pot fi promovate numai prin impunere cu forta in acordurile comerciale este, deci, un mit.
4
Ale cărei standarde și Ce standarde? O problemă majoră cu aplicarea standardelor forței de muncă și de mediu prin acordurilor comerciale este lipsa unei definiri clare de ce aceste standarde ar trebui să existe, modul în care conformitatea ar trebui să fie măsurată, și cine ar trebui să verifice dacă au fost încălcate. Privind standardele de muncă, exista un consesn că țările ar trebui să se limiteze la o listă mare de "bază a drepturilor lucrătorilor". Din cele 175 de state membre ale Organizatiei Internationala a Muncii, 38 de tari au convenit în 1998 in Declarația "Organizatia Internatioanala a Muncii privind principiile fundamentale și drepturile la locul de muncă ", pentru a promova un set de drepturi de munca " fundamentale ". Sunt patru conventii de baza acceptate:
o interdicție privind munca forțată sau obligatorie (ILO Conventiile. 29 și 105)
libertatea de asociere (Convenția OIM nr. 87) și dreptul de organizare și negociere colectiv (Convenția OIM nr. 98)
nediscriminarea (Convenția OIM nr. 111) și egalitatea de remunerare (Convenția OIM nr. 100), în ocuparea forței de muncă
o vârstă minimă pentru ocuparea forței de muncă a copiilor (Convenția OIM nr. 138) și o interdicție privind cele mai grave forme ale muncii copilului (ILO Convenția nr. 182).
În timp ce aceste convenții de bază sunt lăudate în principiu, acestea nu sunt îmbrățișate în practică. Doar nouă alte tari membre OIM, inclusiv Laos, Myanmar si Republica Populară Chineză, au ratificat cât mai puține convenții ca si Statele Unite ale Americii. 39 dintre țări negociază cu Statele Unite ale Americii spre o zonă de liber schimb a Americilor, 25 au ratificat cel puțin cinci din convențiile de bază. Desigur, ratificarea unei convenții OIM nu înseamnă neapărat ratificarea țarii de a implementat de fapt Convenția prin legile sale naționale, la fel ca și incapacitatea de a ratifica nu înseamnă neapărat un eșec de implementare. Dar reticența Statelor Unite și a altor țări de a ratifica un număr de convenții fundamentale ale OIM pune la îndoială aceste convenții, ca un standard universal si sa fie "aplicate" de normele comerciale la nivel mondial.
5
Convențiile OIM sunt problematice
Problematica cea mai mica a conventiilor de baza sunt interdictiile privind munca obligatorie sau fortata.Daca conventiile nr 87 si 98 vor fi implementate, acestea ar putea spori sau restrânge puterea sindicatelor în Statele Unite într-un mod in care intră în conflict cu legile deja existente. Convenția nr. 100 cere ca statele care au ratificat "Să asigure aplicarea principiul remunerației egale pentru toți lucrătorii bărbați și femei, pentru o muncă cu valoare egală. " Convenția nr. 111 cere statelor care au ratificat pentru a interzice "orice deosebire, excludere sau preferință pe bază de rasă, culoare, sex, religie, opinie politică, origine națională sau origine socială, care are ca efect anularea sau egalitatea de șanse a afecteaza tratamentul în muncă sau ocupație. " Convenția nr. 138 obligă membrii care au ratificat pentru a "asigura abolirea efectivă a muncii copiilor și de a ridica progresiv minim vârsta de încadrare în muncă sau de lucru la un nivel compatibil din punct de vedere fizic și dezvoltarea psihică a tinerilor. " Convenția nr. 182 membrii care au ratificat să elimine "cele mai grave forme de munca copiilor ", care convenția o definește ca prostituție, trafic de droguri, și alte activități ilicite, toate formele de sclavie, inclusiv datoria si robia locul de muncă, care, prin natura sa, "este probabil să dăuneze sănătății, securității sau moralității copilului. " Standardele evazive de mediu
Guvernele naționale și subnaționale sunt în cea mai bună poziție pentru a determina compromisuri de mediu corespunzătoare pentru nivelul economiilor de dezvoltare.
O abordare backdoor la standardele aplicabile de mediu ar fi de a crea un cadrul de reguli comerciale globale, noi lacune care ar permite o gamă largă de bariere comerciale și sancțiuni. Normele OMC ar putea fi rescrise pentru a permite restricții comerciale bazate nu pe orice caracteristică inerentă a produsului în sine, ci pe "metodele de producție și de prelucrare", utilizate pentru a produce,iar dacă sunt adăugate în normele comerciale existente la nivel mondial, ar invita abuzurile protecționiste și va submina dezvoltarea. Supraîncărcarea OMC
Un obstacol final ar fi de a decide cine ar determina conformitatea. Mulți avocați de standarde aplicabile vor ca ei să devină o parte din normele OMC astfel încât acestea să poată fi puse în 6
aplicare de sancțiuni comerciale, dar OMC nu este pregatit să arbitreze dispute asupra standarde sociale interne. Dacă forței de muncă și punerea în aplicare de mediu au fost ,,bagate pe gat,, la OMC, sistemul de soluționare a litigiilor ar putea fi ușor copleșiț până la punctul de defalcare de numărul mare și complexitatea cazurilor nontrade sesizate. Probleme cu sancțiuni
Judecând după experiența și importanța comerțului pentru dezvoltare, sancțiunile ar putea fi ineficiente și contraproductive. Ca regulă generală, sancțiunile comerciale unilaterale au fost un instrument slab de aplicare pe ntru obiectivele de politica externă a SUA, în general. În practică, sancțiunile americane nu au reușit să aducă democrația și drepturile omului, cum ar fi Cuba, Irak, Coreea de Nord, Libia, și Myanmar. De fapt, sancțiunile nu au reușit să își atingă obiectivele în majoritatea cazurilor în care acestea au fost aplicate de către Statele Unite din Primul Război Mondial. Daca sunt folosite pentru a pune în aplicare standardele de muncă și de mediu, sancțiunile comerciale ar avea efectul pervers de a submina dezvoltarea comerțului, una dintre cele mai puternice forțe din lumea de astăzi pentru ridicarea standardelor. In dezvoltarea comerțului și a investițiilor străine, sancțiunile ar putea intarzia cresterea economica, ceea ce face mai dificil pentru țările sărace pentru a ridica standardele de muncă si de viață la un nivel global. Opoziție larg răspândită de sancțiuni în rândul partenerilor noștri comerciali ar fi oportunitățile de blocare a pieței, pentru a reduce barierele comerciale în străinătate prin intermediul unor noi negocieri comerciale. Aplicarea standardelor sociale prin sancțiuni ar putea starni o reacție împotriva exportatorilor americani. În concluzie, sancțiunile sunt un mod rau de a pune în aplicare definirea standardelor sociale, toate în numele a preveni o iluzorie “race to the bottom.”
Sanctiuni alternative
Orice efort de a încuraja standarde mai înalte în străinătate ar trebui să fie proiectate astfel încât să nu submineze extinderea comertului și creșterea veniturilor care fac standardele posibil mai ridicate. Concluzii
7
Efortul de a pune în aplicare standardele de munca și de mediu prin sancțiuni comerciale, este construit pe o înțelegere fundamentală a impactului real al comerțului și al dezvoltării. Greutatea dovezilor indică faptul că națiunile sunt angajate nu într-o reglementare "race to the bottom"(cursa spre partea de jos), ci într-o cursă spre partea de sus. Deschiderea față de comerț și investiții, încurajează o creștere mai rapidă, ceea ce duce la creșterea veniturilor și a forței de muncă mai mare și a standardele de mediu. Natiunile cu cele mai înalte standarde sociale sunt printre cele mai deschise la economia globală. Încercările de a "pune în aplicare" standardele de muncă și de mediu, prin sancțiuni comerciale nu sunt numai inutile, ci, de asemenea, contraproductive. Sancțiunile pot afect interesele economice ale Americii de sabotarea negocierilor comerciale regionale și multilaterale. În afară de a fi standarde inutile si contraproductive, aplicarea unor sancțiuni s-ar dovedi a fi o sarcină împovărătoare și subiectiva. Standardele de mediu sunt chiar mai puțin clar definite și trebuie să fie aplicate în mod flexibil, în funcție de nivelul de dezvoltare a unei țări. În cazul în care guvernul SUA vrea să încurajeze forta de munca mai mare și standardele de mediu în străinătate,politica cea mai importanta va trebui sa incurajeze comerțul liber și fluxurile de investiții, astfel că națiunile mai puțin dezvoltate se pot dezvolta mult mai rapid. Ca o politică complementară, aceasta ar putea solicita o OIM mai robusta, care să monitorizeze în mod sistematic și sa faca un raport privind punerea în aplicare a drepturilor de muncă în țările membre. Între timp, organizațiile societății civile sunt libere de sensibilizare a publicului prin campanii și boicoturi, și importatorii pot satisface preferințele consumatorilor pentru standarde mai înalte prin intermediul etichetării și alte promoții. Cea mai bună politică de promovare a creșterii economice intr-o tara și în străinătate este -o economie deschisă pentru comerțul mondial și investiții- care, de asemenea este cea mai bună politică de promovare a creterii forței de muncă și a standardele de mediu.
8
