www.astronomiepentrutine.blogspot.com
Astronomia Astronomia, (din limba greacă, άστρον astron : stea, νόμος nomos : lege) este știința care studiază legile ce guvernează cosmosul, adică corpurile cerești și evenimentele ce au loc dincolo de atmosfera terestră cum ar fi stelele, planetele, cometele, galaxiile sau radiațiile cosmice de fond. La fel, studiază forma și formarea universului. Cei care studiază astronomia se numesc astronomi. Astronomia este una dintre cele mai vechi științe datând încă din perioada Greciei Antice. În secolul al VII-lea în Anglia astronomii se foloseau de poziția stelelor în navigație. Astronomia nu trebuie confundată cu astrologia, o pseudoștiință care încearcă să prezică destinul persoanelor pe baza traiectoriilor unor obiecte cerești. •
•
•
•
În istorie, observatorii amatori, studiind cerul ca hobby, au jucat un rol deosebit în descoperirea unor fenomene astronomice, astronomia
•
fiind una din puținele științe în care amatorii încă mai joacă un rol important, în special la descoperirea și monitorizarea fenomenelor tranzitorii, doar că aceștia au acces limitat la uneltele performante ale astronomilor profesioniști. Este suficient un binoclu pentru a putea vedea obiectele cerești ca planetele din sistemul nostru solar, cometele sau sateliții, dar și câteva roiuri stelare, nebuloase și galaxii mai strălucitoare. Prin telescoape se pot observa nebuloase- nori de gaz din galaxia noastră , roiuri stelare - aglomerări de stele și galaxii. Se mai pot vedea ploi de meteori, petele solare , grupuri de planete (conjuncții), luna. Mulți astronomi amatori fotografiază cu succes corpurile cerești din sistemul solar sau din g alaxie.
Universul Universul contine tot ceea ce exista, de la cele mai mari galaxii, la cele mai mici particule subatomice. Majoritatea masei de materie observabila vine de la stele din cauza luminii pe care o raspandesc. Obiectele pe care nu le putem observa pot fi detectate daca emit diferite tipuri de radiatii. Chiar daca contine multe corpuri, Universul este un spatiu cu un vast volum de "nimic". O singura parte a Universului este cunoscuta ca avand viata: planeta noastra. Cea mai acceptata teorie cu privire la nasterea Universului este aceea a Big Bangului. Aceasta propune ca Universul era la inceput foarte dens, compact si fierbinte. Din motive necunoscute, o explozie cosmica numita Big Bang, s-a produs in urma cu 10 - 20 miliarde de ani, si de atunci Universul este intr-o continua expansiune. Teoria Big Bangului a fost elaborata datorita analizei luminii emise de galaxii, lumina acestora ajungand la noi cu o tenta rosiatica, ceea ce inseamna ca galaxiile se indeparteaza unele de altele. Efectul spre rosu al galaxiilor care se departeaza de noi este numit efect Doppler. Cu ajutorul acestuia mai putem afla si distantele dintre galaxii. Daca expansiunea va continua, Universul va deveni din ce in ce mai gol, iar spatiul din ce in ce mai rece. Insa daca Universul va incepe sa se contracte, galaxiile se vor apropia pana cand vor intra in coliziune si vor fuziona. Totul va fi distrus. Viitorul depinde de cantitatea de materie pe care o contine Universul pe metru cub. Insa potrivit informatiilor actuale ea este prea mica pentru ca Universul sa inceapa sa se contracte. Cu toate acestea in prezent cunoastem prea putin din tot Universul (cca: 5%), pentru a ne putea exprima categoric.
Curiozitati
Un an pe planeta Pluto inseamna 248 de ani pe Terra. Chiar daca este cea mai mare planeta din sistemul nostru solar,Jupiter face o rotatie completa in jurul axei sale in doar 10 ore! Eclipsele de luna se realizeaza numai la luna plina.Mai precis la opozitia Luna-Soare. Pe data de 3 septembrie 2081 va avea loc urmatoarea eclipsa totala de soare, vizibila din Romania. Toate stelele din galaxia din Andromeda se apropie de noi cu 200 de km in fiecare secunda. Lumina celei mai stralucitoare stele de pe cer - Sirius - ajunge la noi in 8,6 ani. Lumina lui Jupiter ajunge la noi in aproximativ treizeci si cinci de minute,atunci cand aceasta planeta este cel mai aproape de Pamant,iar cand se afla la cea mai mare distanta de noi,in aproximativ o ora. Aproximativ o suta de tone de praf patrund zi de zi in atmosfera Pamantului,iar in colbul subtire care se aduna in stresinile caselor se regasesc,probabil,si cateva particule cosmice. Daca astazi vedem explozia unei stele aflate la 3000 de ani-lumina de Pamant,atunci acea explozie a avut loc in urma cu 3000 de ani,adica exact timpul de care are nevoie lumina sa pentru a ajunge pana la noi. Saturn are 18 sateliti dintre care cei mai cunoscuti sunt giganticul Titan, mai mare decat Mercur. Galaxia Andromeda daca ar fi in totalitate vizibila cu ochiul liber, ar fi de 7 ori mai mare decat Luna plina. Insa doar regiunea centrala are stralucirea necesara pentru a fi vizibila. Universul nostru a consumat pana acum 20 % din combustibilul initial, transformat in stele. Conform cercetatorilor, mai exista stocuri pentru inca 70 de miliarde de ani. Datorita conditiilor “infernale” de pe Venus cea mai performanta nava care a aterizat , Venera 13, a reusit sa reziste doar 2 ore si 7 minute. In fiecare zi,sistemul nostru solar strabate aproximativ 20 de milioane de kilometri in galaxia Calea Lactee. • • • • • • •
•
•
• •
•
•
•
Trafic greu pe orbita Pamantului Orbita Pamantului incepe sa semene tot mai mult cu artera supraaglomerata a unei mari metropole. Potrivit publicatiei Le Journal de Montreal, Terra este incercuita de 450 de sateliti si aproape 150 000 de resturi de rachete vechi, ramase pe orbita planetei noastre. Ele sunt rezultatul cursei spatiale pentru obtinerea unui loc extraterestru in domeniul telecomunicatiilor si nu numai. Marea aglomeratie orbitala i-a pus deja pe ganduri pe specialisti, mai ales dupa ce statia ruseasca MIR a fost la un pas de coliziune cu un satelit american. NASA a studiat efectele unor ciocniri spatiale si a conchis ca un biet surub ratacit in cosmos poate sa strapunga un vehicul spatial si sa omoare echipajul acestuia. Impactul cu o bucata de metal de cativa centimetri aflata pe orbita circumterestra este la fel de ditrugator ca ciocnirea cu un camion care ruleaza cu 150 de kilometri la ora. Pentru evitarea unui dezastru viitoarea statie spatiala internationala - ale carei temelii s-au pus deja - va avea un "blindaj" protector rezistent la orice tip de coliziune cu deseurile spatiale. NASA a pus in discutie si vulnerabilitatea navetelor spatiale. Potrivit agentiei, riscul unei coliziuni este de unu la 400. Ce-i drept, de doua ori mai mic decat riscul unei probleme de lansare. In privinta circulatiei prin cosmos, viitorul se anunta unul aglomerat si nu este exclusa aparitia unui regulament de circulatie extraterestra.
Calendar astronomic 2011
29 octombrie - Jupiter la opoziţie. Planetă gigant se va afla la cel mai apropiat punct fata de Pământ şi va fi pe deplin luminat de Soare.
Acest lucru este cel mai bun moment pentru a vedea şi fotografia Jupiter şi sateliţii săi. Planetă gigant va fi mare şi lumin oasa in cerul noptii. Un telescop mic sau mijlociu ar trebui să vă arate câteva dintre detaliile în benzile de nori al lui Jupiter. Cu un binoclu ar trebui să vedeţi Jupiter si cei mai mari patru sateliţi, care sunt mici puncte luminoase de o parte si de alta a planetei.
8 noiembrie - Asteroidul 2005 YU55 Flyby. Un asteroid cunoscut din 2005 YU55 se va apropia de Pamant. Bucata mare de roca de circa
1300 de metri în diametru va trece mai aproape decât Luna, la 0.85 distanţe lunar. Nu este de aşteptat să prezinte o ameninţa re pentru Pământ, insa acest eveniment extrem de rar prezintă o oportunitate unică pentru astronomii amatori pentru a observa asteroidu l,
deoarece ajunge cel mai aproape fata de planeta noastra. Multe centre de astronomie au planificat de a observa evenimentul. A steroizii de asemenea marime trec atat de aproape de Pamant la fiecare 30 de ani.
17, 18 noiembrie - ploaia de meteoriţi Leonidele. Leonidele reprezinta unul dintre cei mai buni curenti meteorici pentru a fi observati,
producând o medie de 40 de meteori pe oră la maxim. Curentul în sine are un an de maxim ciclic la fiecare 33 ani, unde sute d e meteori pot fi văzuti în fiecare oră. Ultimul dintre acestia a avut loc în 2001. Curentul de meteori are de obicei maxim pe 17,18 noiembrie, dar este posibil să vedeţi meteori intre 13 – 20 noiembrie. Luna in scadere poate ascunde unii dintre cei mai slabi meteori din acest an, insa ar trebui să fie un spectacol excelent. Uita-te pentru Leonide care radiaza din constelaţia Leului după miezul nopţii.
25 noiembrie – Eclipsa partiala de Soare. Aceasta eclipsa partiala va fi vizibil numai peste Antarctica şi părţi din Africa de Sud şi Tasmania.
10 decembrie – Eclipsa Totala de Luna. Eclipsa va fi vizibilă în cea mai mare parte din Europa, Africa de Est, Asia, Australia, Oceanul
Pacific, şi America de Nord.
13-14 decembrie - ploaia de meteoriţi Geminide. Considerat de mulţi a fi cel mai bun curent de meteori din ceruri, Geminidele sunt
cunoscute pentru producerea de până la 60 de meteori multicolori pe oră la maxim. Maximul de meteori, de obicei, apare în jurul intervalului 13- 14 decembrie, deşi unii meteorii ar trebui să fie vizibili intre 6-19 decembrie. Punctul radiant pentru acest curent va fi în constelaţia Gemini. Luna bombata va interfera cu siguranta in acest an si va ascunde cei mai mici meteori, dar cu până la 60 de meteori pe oră este posibil sa prindem un spectacol excelent. Cele mai bune momente de vizualizare sunt, de obicei, la est, după miezul nopţii dintr-o locaţie întunecata.
22 decembrie - Solstitiul de decembrie. Solstitiului de decembrie are loc 05:30 UTC. Polul Sud de pe pământ va fi înclinat spre Soare, care
va fi atins poziţia sa nordica în cer şi va fi direct peste Tropicul Capricornului de la 23.44 grade latitudine sudică. Aceasta este prima zi de iarnă (solstiţiul de iarnă) în emisfera nordică şi prima zi de vara (solstitiul de vara), în emisfera sudică.
Curentii de meteori in 2011
Fazele lunii in 2011
Apusul Soarelui in diferite luni
Pozitia planetei Uranus pe cer
NASTEREA SISTEMULUI SOLAR INCEPUTUL UNIVERSULUI Astronomii cred ca totul a aparut în urma cu 15 miliarde de ani c u formarea particulelor care se agitau cu vitexe apropiate luminii. Dupa un sfert de ora în urma fuziunii nucleare s-au format nucleele atomice usoare. Apoi s-au format atomii si abia la capatul a 300 000 - 400 000 ani temperatura a scazut sub 3 000 C. Dupa sute de milioane de ani s -au format galaxiile. Teoria Big bangului a fost elaborata datorita analizei luminii emisa de galaxii, lumina acestora ajungând la noi cu o tenta luminoasa, ceea ce înseamna ca galaxiile se îndeparteaza unele de altele. Efectul spre rosu al galaxiilor care se departeaza de noi este numit efect Dopler. Cu ajutorul acestuia putem afla distantele între galaxii precum si daca acest ea se apropie sau se departeaza de noi. Daca expansiunea va continua Universul, va devenii din ce în ce mai gol, iar spatiul din ce în c e mai rece. Însa daca Univers ul va începe sa se contracte, galaxiile se vor apropia pâna când vor intra în coliziune si vor fuziona. Totul va fi distrus. Acesta va fi Big crunch. Viitorul depinde de cantitatea de materie pe care o contine Universul pe metru cub. Însa potrivit informatiilor actuale ea este prea mica pentru ca Universul sa înceapa sa se contracte. Cu toate acestea în prezent cunoastem prea putin din tot Universul (cca: 5%), pentru a ne putea exprima categor ic. NASTEREA SISTEMULUI SOLAR Sistemul solar se întinde pe o suprafatã în formã de disc cu raza de 6 miliarde kilometrii. Cu toate cã el p are foarte întins la scara Universului acesta este cu adevãrat minuscul. Asa cum am mai afirmat acesta este alcãtuit din Soare, planete, asteroizi, comete. Sistemul solar a luat parte acum circa 5 miliarde de ani dintr-un nor de gaze, care a început sã se prãbuseascã sub propria lui greutate si sã se învârteascã. A urmat un disc mai cald în interior decât la limitele exterioare. Apoi materia din interiorul sãu a devenit suficient de densã si caldã ca Soarele sã înceapã sã strãluceascã. Pe parcursul a 100 milioane de ani s-au format planele. Sistemul solar a fost sortit sã disparã încã din momentul creerii sale. Astfel în mai putin de 5 miliarde de ani tot hidrogenul din interiorul Soarelui se va transforma în heliu, iar Soarele va creste în dimensiuni "înghitind" planetele pânã la Jupiter. Dupã aceasta Soarele se va contracta transformându-se într-o piticã albã care se va stinge lãsând Sistemul solar in frig si întuneric. LOCUL SAU IN UNIVERS Sistemul solar face parte din Galaxia numitã Calea Lactee, o galaxie în formã de spiralã cu un diametru de 100 000 ani luminã fatã de o grosime de 1000-2000 ani luminã. Ea are trei sau patru brate în care este concentratã materia (tipul galaxiei noastre este Sc sau SAB dupa parerile unor astronomi). Sistemul nostru este situat în unul din aceste brate la circa 30 000 ani luminã de centrul ei. Nucleul Galaxiei are o lungime de 15 000 a.l. si o lãtime de 5000 a.l. si se ascunde în spatele unei nebuloase de gaze si pulberi. Imaginiile preluate prin infrarosu si unde radio de cãtre sateliti prezintã fie o mare aglomerare de stele fie o gaurã neagrã.
Observarea Lunii Luna este satelitul natural al Pamantului, nu are lumina proprie, ea reflecta lumina pe care o primeste de al Soare.Nu are atmosfera, iar departarea medie fata de Pamant este de numai 384 mii km. Luna se deplaseaza pe orbita sa cu o viteza medie de 1024 km/s, ceea ce inseamna ca, miscandu-se in jurul Pamantului, revine in dreptul aceleiasi stele dupa un interval de timp de 27 zile, 7 ore 43 minute si 11,47 secunde.Acest interval de timp se numeste perioada siderala. Pe de alta parte, Luna se roteste in jurul axei sale intr-o perioada de timp egala cu perioada de miscare in jurul Pamantului, fapt pentru care ea arata mereu aceeasi fata spre Pamant.In figura 1 am reprezentat soarele (S), Pamantul (T) si Luna (L), in pozitia initiala fiind socotite punctele : S,T1 si L1.Dupa un interval de timp egal cu perioada siderala a Lunii, cele trei corpuri se vor gasi in p unctele : S,T2 si L2.Pentru ca Luna sa ajunga iarasi in pozitie coliniara cu Soarele si Pamantul, in L3, va trebui sa mai treaca un anumit interval de timp.In modul acesta se vede c a perioada sinodica interval de timp dintre doua conjunctii este mai mare decat perioada siderala.Perioada sinodica se determina observational si este egala cu 29 zile, 12 ore, 44 minute si 2,8 secunde. Luna nu are lumina proprie, ea putand fi observata datorita luminii solare pe care o reflecta.De aceea, noi nu putem vedea decat portiunea iluminata de Soare, dar nici pe aceasta in intregime, ci numai partea care este orientata spre Pamant.Aceasta este cauza principala a fazelor lunii. Faza ,,Luna Noua“ o avem atunci cand spre Pamant este orientata suprafata neiluminata de Soare.Apoi apare o fasie iluminat a, o ,,secere”, care creste din ce in ce mai mult pana cand Luna ajunge la 900 fata de pozitia corespunzatoare fazei ,,Luna Noua”.In acest timp spre observatorul terestru va fi orientata jumatate din jumatatea iluminata a suprafetei lunare si avem faza ,,Primul Patrar” In continuare, observatorul vede din ce in ce mai mult din suprafata iluminata, iar la 1800 de la faza ,,Luna Noua” lumina Soarelui va ilumina intreaga suprafata pe care Luna o arata Pamantului, avem faza ,,Luna Plina”.Urmeaza apoi faza ,,Ultimul Patrar” , la care Luna prezinta observato-
rului terestru jumatate din cealalta jumatate de suprafata iluminata, adica iarasi este vizibil numai un sfert din suprafata Lunii. In ultimul timp, s-a dovedit ca si planetele Mercur si Marte au relieful asemanator cu acela al Lunii, fapt de mare importanta pentru o serie de cercetari cu privire la trecutul sistemului solar. In vederea descrierii discului aparent al Lunii, trebuie sa facem urmatoa-rele precizari : se numeste terminator curba care, pe discul lunar, separa partea iluminata de partea obscura; se numeste limb limita discului lunar.Din cauza fazelor lunare, limbajul Lunii poate sa fie un arc de cerc, semicerc sau cerc, pe cand terminatorul are curbura variabila. Relieful lunar se poate pune in evidenta cu multa usurinta daca se fac observatii printr-o luneta oricat de mica sau chiar printr-un binoclu.In modul acesta, observatia ne arata ca suprafata Lunii este acoperita c u neregularitati care se observa foarte bine in vecinatatea terminatorului, unde aspectul Lunii are un caracter dantelat. De la terminator spre limb, relieful este mai putin pronuntat, deoarece exista mai multa lumina solara, motiv pentru care nu se pot distinge bine toate detaliile. O examinare mai amanuntita arata ca relieful lunar este alcatuit din trei categorii de formatiuni : mari, continente si cratere. Marile sunt regiuni vaste mai intunecoase si netede.Ele sunt denumite impropriu asa, deoarece pe Luna nu exista urme de a pa. De asemenea si denumirea de continente este tot improprie, acestea din urma fiind regiuni deluroase sau muntoase care inconjura “marile“.Exista lanturi de munti care au inaltimea de 5-6 mii de metri, cum sunt Muntii Alpi, de exemplu. Craterele sunt formatiunile care intr-adevar caracterizeaza relieful lunar.Ele sunt de forme si dimensiuni diferite, de la cele mai mari care pot depasi 200 km in diametru, cum este de exemplu Craterul Clavius si pana la cele de dimensiuni ,,microscopice”.
Sfarsit
Realizator prezentare : Gaman Gabriel Profesie : elev , astronom amator . Adresa de email :
[email protected] /
[email protected] Profil : www.facebook.com/gaman.gabriel Hobby : astronomia , meteorologia , alimentele si sanatatea , natura , PC. Site : www.astronomiepentrutine.blogspot.com Va multumesc pentru vizualizare!
Cer senin!
Prezentare.......................................................................................................................1 Astronomia......................................................................................................................2 Universul..........................................................................................................................3 Curiozitati........................................................................................................................4 Trafic greu pe orbita Pamantului......................................................................................5 Calendar astronomic........................................................................................................6 Curenti de meteori in 2011............................................................................................... 7 Fazele lunii in 2011...........................................................................................................8 Apusul Soarelui in diferite luni..........................................................................................9 Pozitia planetei Uranus pe cer..........................................................................................10 Nasterea sistemului solar.................................................................................................11 Observarea Lunii.............................................................................................................12 Sfarsit..............................................................................................................................13
