Legea rezonantei - Noi gândim încontinuu, fie că vrem sau nu. Fiecare dintre noi are aproximativ 60.000 de gânduri pe zi. Iar toate aceste gânduri produc consecinţe, pentru că fiecare gând este, de fapt, o energie pe care o lansăm în Univers – şi – şi nu doar în direcţia dorită, ci în toate direcţiile. Energia emisă de gândurile noastre îşi caută apoi, în drumul ei, o altă energie cu care să vibreze la unison, după principiul „ceea ce se aseamănă se adună”. Fiecare gând, indiferent că este bun sau rău, declanşează un proces de rezonanţă. Tot ceea ce va vibra la unison cu energia gândurilor noastre, va fi atras automat în viaţa noastră. Gândurile tale secrete, felul în care îi judeci pe ceilalţi, vorbăria interminabilă a minţii – totul totul formează un fel de intenţie. intenţie. Aşadar, prin gândurile noastre, noi emitem permanent energie către exterior, fapt care influenţează, întrîntr-o mare măsură, ceea ce atragem în viaţa noastră. De aceea, o scanare atentă a propriilor gânduri, mai ales a celor despre noi înşine, ne ajută să conştentizăm ce anume avem de schimbat. Ştiţi ce este minunat aici? Faptul că stă în puterea noastră să ne alegem gândurile.Precum la un televizor, putem comuta pe diferite programe, iar dacă vv-aţi săturat de emisiunea „Sunt un prost. Nu fac nimic cum „Dragostea lui Dumnezeu mă înconjoară şi mă susţine, în fiecare clipă a trebuie ”, apăsaţi butonul şi alegeţi „Dragostea vieţii” . Veţi simţi diferenţa. 1. În crearea realităţii noastre, nu doar gândul este „implicat”. Mai este şi altceva… Până nu demult, oamenii de ştiinţă au crezut că doar prin gândurile noastre emitem energie către exterior şi că cel mai puternic emiţător energetic din corpul nostru ar fi creierul, cu impulsurile sale electromagnetice. Dar trupul nostru dispune de un emiţător şi mai puternic – INIMA – INIMA – care care generează un câmp electric mult mai mare decât cel al creierului. Aceasta este una dintre cele importante descoperiri ale secolului al XX-lea: XX-lea: faptul că inima omenească are un rol mult mai important decât acela de a pompa sânge în corpul uman. Responsabil pentru Responsabil pentru această descoperire este Institutul de Cradiologie din California California , care a realizat un studiu aprofundat al inimii. Astfel s-a s-a descoperit faptul că acest organ uman este înzestrat cu ceea ce numim „inteligenţa inimii” şi că influenţele acesteia sunt sunt foarte profunde pentru noi. Măsurătorile realizate au arătat căinima generază un câmp electric care se extinde cu mult în afara corpului nostru. Acest câmp electric are o anumită formă, aratând ca un inel lat împrejurul trupului, cu o rază de aproximativ 2-3 aproximativ 2-3 metri. Institutul de Cardiologie a mai descoperit că inima interacţionează atât cu trupul, cât şi cu mediul exterior, prin câmpurile electromagnetice pe care le generează. Avem motive să credem că acest câmp generat de inimă are influenţă la mulţi kilometri în afara corpului nostru, pornind de la locaţia fizică a inimii. Cum poate inima să facă aceasta? În ce fel comunică ea? e a? Cum sunt transmise informaţiile? În primul rând prin EMOŢII. Ştiinţa ne spune căatunci când simţim o emoţie, ea este transpusă în energii electrice şi magnetice corespunzătoare, care interacţionează cu celulele corpului nostru şi cu atomii lumii înconjurătoare, pentru a produce acele efecte formidabile de care vorbesc toate tradiţiile spirituale autentice. Ele ştiu cum să orienteze atenţia aspirantului către inimă, pe când noi o orientăm către raţiune, creând astfel o societate foarte mentală, bazată doar pe logică. Alte studii asupra inimii au arătat că aceste câmpuri electromagnetice, generate de inimă, au şi o altă cauză la fel de importantă şi anume, CONVINGERILE noastre, toate acele lucruri pe care le credem cu tărie şi în jurul cărora ne modelăm vieţile. Deci nu numai emoţiile noastre sunt emise în afară, ci mai ales convingerile şi credinţele noastre. Iar
inima este un fel de interfaţă care transformă toate emoţiile şi convingerile noastre, în energii electromagnetice. Deci, prin sentimentele noastre, prin iubire, iertare, compasiune, dar şi prin mânie, ură, supărare, noi putem produce modificări atât în trupul nostru, cât şi la mulţi kilometri în afara noastră. Trăgând linie, este bine să reţinem următorul aspect: deşi creierul emite şi el câmpuri electromagnetice, oamenii de ştiinţă au arătat că undele electrice produse de inimă sunt de o sută de ori mai puternice, iar undele magnetice sunt de 5.000 de ori mai puternice, decât cele generate de creier. Astfel se explicăde ce vindecarea se obţine mai repede printr-o susţinere afectivă, decât doar printr-un proces de gândire, pentru că noi emitem mai multă energie prin intermediul inimii, decât prin intermediul creierului. 2. ADN-ul uman are o influenţă directă asupra lumii înconjurătoare Există încă o descoperire ştiinţifică importantă, care ne arată cum influenţăm realitatea în care trăim. Ştim, teoretic, că totul este interconectat şi, în mod tainic, interdependent. Dar să vedem cum se traduce această lege, la nivelul micro-universului nostru. Studiile de laborator au arătat că ADN-ul uman influenţează direct particulele elementare responsabile pentru toate fenomenele electromagnetice, numitefotoni (fotonul fiind denumit şi cuantă de lumină). Fizicianul rus Vladimir Poponin a realizat nişte experimente faimoase la începutul anilor ’90. El a pus într-o eprubetă închisă ADN uman şi fotoni, dorind să afle ce influenţă are ADN-ul uman asupra fotonilor. Dintr-una dintre eprubete s-a extras tot aerul, pentru a obţine ―vid‖ (vidul este un termen care induce în eroare, deoarece el nu este un spaţiu gol, ci este plin de informaţii şi energie). Într -un astfel de spaţiu există fotoni care pot fi măsuraţi destul de exact cu unele aparate specifice. În experimentul lui Poponin, aceşti fotoni s-au distribuit, aşa cum era de aşteptat, în mod dezordonat, fără să respecte o anumită ordine. Apoi a fost introdus ADN uman în această eprubetă vidată. Şi acum s-a produs un lucru foarte surprinzător. ADN-ul uman avea o influenţă directă asupra fotonilor: printr-o forţă misterioasă, el ordona fotonii în forme regulate. Acest aspect este foarte, foarte profund, deoarece arată că substanţa din care suntem creaţi, adică ADN-ul, are o influenţă directă asupra particulelor din care este creată lumea înconjurătoare, adică fotonii atomilor. Este prima dată când ştiinţa occidentală a demonstrat ceea ce tradiţiile spirituale străvechi au spus cu mult timp în urmă: suntem parte integrantă din această lume şi o influenţăm în permanenţă. Iar experimentul nu se opreşte aici… Când ADN-ul uman a fost extras din eprubetă, fotonii s-au comportat ca şi cum ADN-ul era încă prezent acolo. Şi-au păstrat poziţia lor ordonată. Fotonii şi ADNul uman încă mai păstrau legătura, deşi fuseseră separaţi fizic. Părea că un anume câmp subtil încă le ţinea conectate. Concluzia experimentului lui Poponin a fost aceea că există un câmp cuantic care ne uneşte cu tot ceea ce există în jurul nostru. Prin intermediul acestui câmp, suntem mereu în legătură cu toţi şi cu toate, fie că suntem conştienţi sau nu de aceasta. 3. ADN-ul uman este influenţat, la rândul său, de sentimente Senimentele umane care izvorăsc din inimă, având în spate convingerile noastre puternice,modifică efectiv forma ADN-ului, iar acesta influenţează atomii, după cum am văzut. S-au testat efectele sentimentelor pure asupra ADN-ului. Pentru aceasta a fost izolat ADN de la diferite persoane în câte o eprubetă. Aceste eprubete cu ADN au fost supuse unor puternice câmpuri emoţionale. Pentru aceasta, subiecţii experimentului au folosit diferite tehnici emoţionale şi spirituale. S-a observat un lucru care, protrivit vechilor legi ale fizicii, nu ar fi trebuit să se petreacă. În timp ce participantul emitea un câmp emoţional puternic, au putut fi măsurate reacţii electrice la nivelul ADN-ului. Persoanele care au participat la acest test puteau influenţa molecula de ADN din eprubetă doar prin intermediul emoţiilor lor puternice. Când subiecţii experimentului emiteau stări de iubire, recunoştinţă, molecula de ADN se dilata, lanţurile ADN-ului se deschideau, se măreau.
Când subiecţii respectivi trăiau stări de furie, frustrare, stres, molecula de ADN se micşora şi bloca astfel multe din codurile sale, răspunzând emoţiilor negative printr-o evidentă contracţie. S-a observat astfel, în mod empiric, cum emoţiile, convingerile, sentimentele noastre pot modifica structura moleculei de ADN, precum şi ordonarea acesteia în celule. Mai mult chiar, oamenii de ştiinţă au remarcat că această blocare a codurilor ADN putea fi anulată deîndată ce experimentatorii emiteau din nou stări de recunoştinţă, iubire şi fericire. Aceste descoperiri, care au arătat că genele ADN-ului sunt modificate de energiile din exterior, stau la baza întemeierii unei noi ştiinţe, denumită Epigenetică. Creierul este un centru de comandă care interpretează evenimentele din exterior şi apoi trimite în trup semnale corespunzătoare. Printre aceste semnale se numără atâtreacţiile biochimice, cât şi undele electromagnetice. Aceste semnale influenţează în mod direct celulele şi produc astfel modificări ale codurilor lor genetice. Cu ajutorul unui ceas atomic foarte precis,s-a măsurat diferenţa de timp dintre emiterea unei emoţii şi reacţia ADN-ului. S-a observat că reacţia ADN-ului avea loc întotdeauna simultan. Tot ceea ce gândim şi simţim, ADN-ul nostru percepe în mai puţin de o nanosecundă (0,000000001 secunde), iar aceasta indiferent dacă mostra de ADN se află lângă noi sau pe cealaltă parte a Pământului. Concluzia? Gândurile şi sentimentele noastre pot modifica ADN-ul, iar ADN-ul modifică în mod direct materia din care este structurată lumea. Atunci când trăim anumite stări, cum ar fi, de exemplu, compasiune, iertare, dragoste, dar şi stări negative, ca de exemplu mânie ură, supărare, gelozie, noi influenţăm direct structura ADN-ului nostru, iar aceste modificări se propagă în trupul nostru, cât şi în afara noastră pe distanţe extraordinar de mari, datorită câmpului cuantic, influenţând tot ceea ce există în această lume. FILMUL “Legea rezonanţei” : http://youtu.be/MDo8dO6hnjo În documentar apar oamenii de stiinta: Dr. Bruce H. Lipton, Gregg Braden, dr. Rupert Sheldrake, Prof. Dr. Dr. Ervin Laszlo, Prof. Dr. Fritz A. Popp, Lynn McTaggart Bärbel Mohr, Prof. Dr. James Hurtak, Dr. Masaru Emoto, dr. Eric Pearl, prof. dr. Hans-Peter Dürr, Dr. James L. Oschman, Dr. John Hinwood, Dr. James M. Sigafoose, Patricia Atanas, Dr. Peter Bancel, Renée Coltson, dr. Desiree Hurtak, Anna Rocker, Isabelle de Fallois, Michaela Merten, Julia Franckh, Fantuzzi, Lionel Wharton si Max Alberti.
CORPUL DURERE ―Corpul-durere vrea să supravieţuiască, precum orice altă entitate vie, şi nu poate supravieţui decat dacă vă determină vă identificaţi inconştient cu el. Atunci se poate ridica, poate pune stăpanire pe dvs., "sa devina dvs" (să vă determine să vă identificaţi cu el), si poate trăi prin dvs. Are nevoie să-şi procure „hrana" prin dvs. Se hrăneşte cu orice experienţă ce rezonează cu propriul său fel de energie, cu orice lucru ce creează o durere nouă, indiferent sub ce formă: furie, dorinţă de a distruge, ură, pierdere, dramă emoţională, violenţă şi chiar boală. Astfel, corpul-durere, in momentul in care a preluat conducerea, vă va pune intr-o situaţie de viaţă care să reflecte propria sa frecvenţă energetică din care să se hrănească Durerea se poate hrăni doar din durere. Durerea nu se poate alimenta din bucurie. O găseşte cu totul indigestă. Odată ce corpul-durere a pus stăpanire pe dvs., doriţi şi mai multă durere. Deveniţi o victimă sau un agresor. Nu este o diferenţă prea mare intre cele două .Desigur, nu sunteţi conştient de acest aspect şi veţi susţine cu vehemenţă că nu doriţi durerea. Dar examinaţi-vă cu atenţie şi veţi descoperi că gandirea şi comportamentul vă sunt proiectate in aşa fel incat să facă durerea să continue, atat in ceea ce vă priveşte pe dvs., cat şi pe alţii. Dacă aţi fi intr -adevăr conştient de acest lucru, tiparul s-ar dizolva, pentru că a dori mai multă durere este o nebunie şi nimeni nu este nebun in mod conştient sau voit. Corpul-durere, care este umbra intunecată, proiectată de ego(sinele fals), se teme in realitate de lumina conştiinţei. Se teme să nu fie descoperit. Supravieţuirea sa depinde de identificarea dvs. inconştientă cu el, ca şi de frica inconştientă de a infrunta durerea ce trăieşte in dvs. Dar, dacă nu o infruntaţi, dacă nu o aduceţi la lumina conştiinţei, veţi fi forţat să o retrăiţi de nenumărate ori. Corpul-durere vi se poate părea un monstru periculos, la care nu suportaţi să vă uitaţi, dar eu vă asigur că este o fantomă lipsită de substanţă, care nu poate invinge puterea prezenţei dvs. Unele invăţături spirituale afirmă că orice durere este in ultimă instanţă o iluzie — şi au dreptate. Aşadar, corpul-durere nu vrea să fie observat direct şi să fie văzut aşa cum este. In momentul in care il observaţi, ii simţiţi campul energetic in interiorul dvs. şi vă indreptaţi atenţia asupra lui, se rupe identificarea cu el. Se instalează o dimensiune superioară a conştiinţei. Eu o numesc prezenţă. Sunteţi acummartorul sau observatorul corpului-durere. Aceasta inseamnă că el nu vă mai poate folosi de acum inainte, pretinzand că vă reprezintă, şi nu se mai poate alimenta prin dvs. V-aţi descoperit puterea interioară. Aţi dobandit accesul la puterea clipei de acum. Aşa cum nu puteţi lupta cu intunericul, tot aşa nu puteţi lupta cu corpul-durere. Incercarea de a face acest lucru, ar crea un conflict interior, şi astfel şi mai multă durere. Observarea este suficientă. Urmarirea lui implică acceptarea lui ca parte a ceea ce este in momentul dat. Corpul-durere constă din energia vitală blocată, care s-a separat de campul energetic total şi a devenit temporar autonomă prin procesul artificial de identificare cu mintea. S-a răsturnat şi a devenit anti-viaţă, ca un animal care incearcă să-şi devoreze singur coada. Cand veţi incepe să vă detaşaţi de identificarea cu el şi să deveniţi un observator, corpul-durereva continua să funcţioneze un timp şi va incerca să vă păcălească să vă identificaţi din nou cu el. Deşi nu il mai alimentaţi cu energie prin identificare, i-a mai rămas un impuls, o inerţie, ca in cazul volantului sau a titirezului ce continuă să se invartă, deşi nu mai este acţionat de nimic. In acest stadiu, el poate crea dureri in diferite părţi ale corpului, dar acestea nu vor dura. Rămaneţi prezent, rămaneţi conştient. Fiţi paznicul mereu vigilent al spaţiului interior. Trebuie să fiţi suficient de prezent incat să puteţi urmări corpul-durere şi să ii simţiţi energia.Atunci el nu vă va mai putea controla gandirea. In momentul in care gandirea dvs. se aliniază cu campul energetic al corpului-durere, deja vaţiidentificat cu acesta şi il alimentaţi din nou cu propriile ganduri.
Atenţia conştientă şi susţinută rupe legătura dintre corpul-durere şi procesele gandirii, duce laapariţia procesului de transmutare. Este ca şi cum durerea ar deveni combustibilul flăcării conştiinţei dvs., care incepe să ardă astfel mai puternic. Acesta este inţelesul ezoteric al vechii arte a alchimiei: transmutarea metalului obişnuit in aur sau a suferinţei in conştiinţă. Ruptura interioară se vindecă şi deveniţi din nou un intreg. Recunoaşteţi corpul-durere. Acceptaţi că se află acolo. Nu vă gandiţi la el — nu lăsaţi sentimentul să se transforme in gandire. Nu il judecaţi şi nu il analizaţi. Nu faceţi din el o identitate proprie. Conştientizaţi nu numai durerea emoţională, ci şi pe dvs. ca „persoana care observă", observatorul tăcut. Aceasta este puterea clipei de acum, puterea prezenţei conştiente. Urmăriţi ce se intamplă in continuare." Eckhart Tolle
Filtrul Triplu al lui Socrate In Grecia Antica, Socrate era renumit pentru respectul cu care isi trata prietenii. Intr-o zi o cunostinta l-a intalnit pe marele filosof si l-a intrebat: "Stii ce-am auzit despre prietenul tau?" "Stai putin", a replicat Socrate."Inainte de a-mi spune ceva as dori sa facem un test. Se numeste testul Filtrului Triplu." "Filtrul Triplu....?" "Exact", a continuat Socrate."Inainte de a vorbi cu tine despre prietenul meu , ar fi o idee buna sa stam un pic si sa filtram ceea ce vei spune. Acesta este motivul pentru care il numesc testul Triplului Filtru. Primul filtru este Adevarul. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?" "Nu", spuse omul. "De fapt doar am auzit despre asta si......" "In regula", a spus Socrate."Deci nu stii daca este adevarat sau nu. Acum hai sa incercam si al doilea filtru, filtrul Bunatatii: Ceea ce vrei sa-mi spui despre prietenul meu este ceva bun?" "Nu, din contra........." "Deci," A continuat Socrate, "Vrei sa-mi spui ceva rau despre el dar nu esti sigur ca este adevarat. Totusi poti sa treci testul, deoarece mai este un filtru: filtrul Utilitatii. Ceea ce vrei sa-mi spui despre prietenul meu imi va fi de folos?" "Nu, nu chiar." "Bine", a concluzionat Socrate, "Daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici adevarat, nici bun, nici chiar folositor, de ce mai trebuie sa-mi spui ceea ce vrei sa-mi spui?"
15 trasaturi ale oamenilor aflati in varful PIRAMIDEI LUI Maslow Una dintre cele mai cunoscute teorii citate in stiintele sociale este „Ierarhia trebuintelor‖, elaborata de catre psihologul Abraham Maslow. La baza piramidei se afla nevoile primare ale oamenilor: confort, hrana, odihna, grija. Ce se afla in varful piramidei? Cine sunt acei oameni echilibrati si frumosi, care reusesc sa isi traiasca viata dupa un set de valori profunde? Miza pentru fiecare dintre noi in aceasta viata ar trebui sa fie, in opinia psihologului Abraham Maslow, atingerea unei ultime trepte a dezvoltarii individuale, aceea unde fiecare putem sa fim stapani pe noi insine si pe propria viata. Ierarhia gandita de Maslow nu implica faptul ca cei care se concentreaza acum pe "nevoile superioare" ar fi in vreun fel mai "buni" decat cei care se concentreaza pe nevoile inferioare. Nu este vorba despre o astfel de ierarhie. Este o ierarhie care priveste evolutia noastra interioara, in timpul activitatilor si interactiunilor de zi cu zi. Nevoile superioare nu apar daca nu sunt satisfacute nevoile inferioare. Maslow considera ca teoriile despre personalitate si motivatie trebuie sa accentueze dezvoltarea santoasa, normala. Astfel, Maslow a creat o teorie a „autorealizarii‖, pe care o expune, pe scurt, Brenda Schaeffer in cartea ei „Dragoste sau dependenta, cum sa recunosti iubirea sanatoasa‖. Aceasta este piramida trebuinetelor umane, gandita de Maslow. Pentru Maslow, experientele „de varf”, ale oamenilor „autorealizati”, viziunile mistice si autocrearea sunt aspecte naturale ale celor mai inalte preocupari omenesti.
Cele 15 trasaturi ale oamenilor aflati aproape de autorealizare
1. Accepta realitatea. 2. Se accepta pe sine, pe ceilalti si lumea asa cum sunt ele. 3. Sunt spontani. 4. Se concentreaza pe solutionarea problemelor si nu asupra propriei persoane. 5. Au un aer detasat si simt nevoia de intimitate. 6. Sunt autonomi si independenti. 7. Au o perspectiva vie asupra oamenilor si lucrurilor, nu una stereotipa. 8. Cei mai multi dintre ei au trait experiente mistice sau spirituale intense, desi n u neaparat de natura religioasa. 9. Se identifica cu umanitatea. 10. Relatiile lor intime cu cativa oameni iubiti si speciali din viata lor, tind sa fie profunde si intens emotionale, nu superficiale. 11. Au valori si atitudini democratice. 12. Nu confunda scopurile cu mijloacele. 13. Au un simt al umorului mai mult filosofic decat ostil. 14. Se opun conformismului cultural. 15. In loc de a se adapta pur si simplu la mediu, il transcend. Maslow dinstinge intre doua tipuri de persoane care se autorealizeaza: nontranscendentii sitranscendentii. Primii sunt „practici, realisti, cu picioarele pe pamant, capabili si lumesti‖, reformatori sanatosi ai vietii, dar lipsiti de experienta extazului spiritual. Pe de alta parte, transcendentii sunt cei care au cunoscut „iluminari sau revelatii‖ care i-au motivat sa-si transforme propriile vieti ca si pe cele ale celorlalti. Ei sunt aceia care au simtul destinului, care cauta adevarul si nu judeca, care considera durerea, chiar si in relatiile de iubire, drept o oportunitate de dezvoltare.
In mod normal, in timp ce latura noastra umana se concentreaza asupra supravietuirii si securitatii, latura noastra spirituala cauta cresterea personala si fuziunea cu ceilalti, spune Brenda Schaeffer. Pentru ca acest proces nu este un demers asumat de auto-descoperire si auto-echilibrare, ni se intampla adesea sa confundam unele sentimente, cum ar fi iubirea sau atasamentul fata de o alta persoana, drept acel ceva care ne-ar duce pe calea autorealizarii. „Daca insa persoana cu care ne contopim este dependenta si imatura, ea va deveni o piedica in calea autorealizarii noastre‖, spune Schaeffer. Nu trebuie sa confundam iubirea obsesiva fata de o persoana cu adevarata iubire, cea care rezida din interior, care este bazata pe autostima si maturitate. „Daca vei scoate la iveala ceea ce salasuieste in tine, ceea ce vei arata lumii te va salva. Daca nu, ceea ce vei ascunde te va distruge‖. – Evanghelia dupa Toma "Telul suprem al oricarui terapeut este acela de a insufla clientilor sai credinta ca solutia la problemele lor trebuie sa vina din ei insisi si de la a le pune apoi la indemana instrumentele necesare care sa ii ajute sa descopere singuri aceste puternice intrebari launtrice"- Brenda Schaeffer.
Antrenarea creierului. Modalităţi de a obţine sănătatea fizică, mentală şi spirituală (Andrew Newberg si Mark Robert Waldman) "Căscaţi. Râdeţi dacă vreţi (deşi aţi face mai bine creierului dacă aţi zâmbi), dar după părerea mea profesională, căscatul este unul dintre cele mai straşnic păstrate secrete în neuroştiinţă. Chiar şi colegii mei, care fac la alte universităţi cercetări asupra meditaţiei, relaxării şi reducerii stresului, au trecut cu v ederea această puternică unealtă de intensificare neuronală. Căscatul a fost folosit de multe decenii în terapia vocii, ca un mijloc eficient de reducere a hipertensiunii din gât şi a anxietăţii. Câteva studii recente bazate pe scanarea creierului au arătat cum căscatul induce o activitate neuronală unică în zonele creierului care sunt direct legate de generarea conştiinţei sociale şi crearea sentimentelor de empatie. Una dintre aceste zone este precuneusul, o mică structură ascunsă în cutele lobului parietal. Conform cercetătorilor de la Institutul de Neurologie din Londra, precuneusul pare să joace un rol central în conştiinţă, autoreflecţie şi refacerea memoriei. Precuneusul este stimulat de respiraţia yoga, fapt care ajută la explicarea motivului pentru care diferite forme de meditaţie contribuie la un sentiment sporit de conştiinţă de sine. Este de asemenea una dintre zonele cele mai atinse de afecţiunile bătrâneţii şi problemele de deficit de atenţie, deci este posibil ca dacă vom căsca deliberat să întărim această parte importantă a creierului. Din aceste motive credem că simplul căscat trebuie integrat în exerciţii şi programe de reducere a stresului, antrenamente de intensificare a memoriei, psihoterapie şi practici spirituale contemplative. Şi deoarece precuneusul a fost asociat recent cu sistemul neuron-oglindă din creier (care ne permite să rezonăm la sentimentele şi comportamentele altora), căscatul ar putea chiar să ajute la intensificarea conştiinţei sociale, compasiunii şi comunicării eficiente cu alţii. Căscatul este atât de eficient şi de important pentru funcţionarea creierului, încât vă voi cere să citiţi cele treizeci şi patru de studii legate de căscat pe care le-am citat la note (puteţi citi rezumatul şi câteva articole accesând pubmed.gov). De ce sunt atât de insistent? Pentru că dacă v-aş cere să puneţi jos această carte chiar acum şi să căscaţi de zece ori ca să experimentaţi această tehnică fabuloasă, probabil că n-o veţi face. Chiar şi la seminare, după prezentarea cantităţii copleşitoare de dovezi, când ceream oamenilor şă caşte, jumătate din audienţă ezita. Trebuia să îi conving pentru ca să simtă efectele relaxante imediate. Există o prejudecată de neînţeles în societatea noastră, care sugerează că este nepoliticos să caşti şi cei mai mulţi dintre noi am fost învăţaţi aceasta când eram mici. Ca tânăr student la Medicină, am fost prins odată căscând şi am fost muştruluit de profesor. A spus că nu se cade să apar obosit în faţa pacienţilor, chiar dacă stăteam pe hol, nu în salon. Într -adevăr, căscatul se intensifică atunci când sunteţi obosit şi ar putea fi modalitatea blândă prin care creierul vă spune că ar fi necesar un mic somn de regenerare. Pe de altă parte şi expunerea la lumină vă poate face să căscaţi, sugerând că aceasta este o parte a procesului de trezire. Căscatul nu numai că vă relaxează - vă aduce cu rapiditate într -o stare de conştiinţă cognitivă. Studenţii cască la curs, nu pentru că profesorul este plictisitor (deşi şi acest lucru vă poate face să căscaţi, încercând să rămâneţi concentrat la discursul monoton), ci pentru că scapă creierul de somnolenţă, ajutânduvă să staţi concentrat asupra unor concepte şi idei importante. El reglează conştiinţa şi sentimentul de sine şi ne ajută să devenim mai introspectivi şi mai conştienţi de sine. Desigur, dacă se întâmplă să vă treziţi în faţa unui profesor monoton, plictisitor, căscatul vă va ajuta să vă menţineţi treaz. Căscatul vă va relaxa şi vă va aduce într -o stare de veghe alertă mai repede decât orice altă tehnică de meditaţie cunosc şi, deoarece este neurologic contagios, este foarte uşor de învăţat în grup. Una dintre fostele mele studente folosea căscatul pentru a readuce la atenţie consiliul directorilor în mai puţin de şaizeci de secunde. De ce? Pentru că ajută oamenii să îşi sincronizeze comportamentul cu alţii. Căscatul, ca mecanism de alertare, apare în primele douăzeci de săptămâni de la naştere. El ajută la reglarea ritmurilor circadiene ale nou-născuţilor şi, deci, căscatul ar trebui să ajute petrecăreţul de până în
zori şă îşi reseteze ceasul intern al creierului. Căscatul ar putea de asemenea să uşureze disconfortul provocat de altitudinile mari. Deci ce anume se află înapoia mecanismului care face din căscat o unealtă atât de esenţială? Pe lângă activarea precuneusului, reglează temperatura şi metabolismul creierului. [...] Numeroase neurochimicale sunt implicate în experienţa căscatului, inclusiv dopamina, care activează producerea de oxitocină în hipotalamus şi hipocamp, zone esenţiale pentru activarea memoriei, controlul voluntar şi reglarea temperaturii. Aceşti neurotransmiţători reglează plăcerea, senzualitatea şi relaţiile dintre indivizi, deci dacă vreţi şă vă sporiţi intimitatea şi să staţi împreună cu partenerul dumneavoastră, atunci căscaţi împreună. Alte neurochimicale şi molecule implicate în căscat sunt acetilcolina, oxidul nitric, glutamatul, GABA, serotonina, ACTH, MSH, hormonii sexuali şi peptidele. De fapt, este greu să găsim o altă activitate care să influenţeze atât de multe funcţii ale creierului. Sfatul nostru este simplu. Căscaţi cât de mult puteţi într -o zi: când vă confruntaţi cu o problemă dificilă la lucru, când vă pregătiţi să mergeţi la culcare şi ori de câte ori simţiţi mânie, anxietate sau stres. Căscaţi înainte să aveţi o discuţie importantă, căscaţi înainte să daţi un test şi căscaţi în timp ce meditaţi sau vă rugaţi pentru că vă va intensifica experienţa spirituală. Căscatul conştient are nevoie de puţină practică şi disciplină pentru a trece de inhibiţiile sociale inconştiente, dar oamenii vin adesea cu trei scuze ca să nu caşte: "Nu-mi vine", "Nu sunt obosit" şi, preferatul meu, "Nu pot". Sigur că puteţi. Tot ceea ce trebuie să faceţi ca să declanşaţi un căscat adânc este să îl mimaţi de şase sau şapte ori. Încercaţi asta acum şi veţi descoperi până la al cincilea căscat fals că se va produce unul real. Dar nu vă opriţi aici, pentru că până la al zecelea sau al doisprezecelea căscat veţi simţi puterea acestui mic truc seducător. Ochii poate vă vor lăcrima, s-ar putea să înceapă să vă curgă nasul, dar vă veţi simţi şi foarte prezent, incredibil de relaxat şi foarte alert. Nu e rău pentru ceva ce nu ia mai mult de un minut. În concluzie: 12 Motive esenţiale să căscaţi: 1.Stimulează starea de alertă şi concentrarea 2.Optimizează activitatea creierului şi metabolismul 3. Îmbunătăţeşte funcţia cognitivă 4. Îmbunătăţeşte memoria 5. Sporeşte conştiinţa şi introspecţia 6. Scade stresul 7. Relaxează fiecare parte a corpului 8. Îmbunătăţeşte controlul muscular voluntar 9. Intensifică abilităţile atletice 10. Reglează simţul timpului 11. Creşte empatia şi conştiinţa socială 12. Sporeşte plăcerea şi senzualitatea Despre autori: Andrew Newberg este doctor în medicină, profesor asociat la Departamentul de Radiologie şi Psihiatrie al Spitalului Universităţii Pennsylvania şi profesor adjunct la Departamentul de Studii Religioase. Este fondatorul şi directorul Centrului pentru Spiritualitate şi Minte şi directorul Centrului pentru Studii Integrate de Spiritualitate şi Neuroştiinţă al Universităţii Pennsylvania. Este board-certified în medicină internă, medicină nucleară şi cardiologie nucleară. A publicat pe ste o suta de articole, eseuri, capitole de cărţi, lucrări. O prezentare generală a lucrărilor sale poate fi văzută lahttp://www.andrewnewberg.com/. Mark Robert Waldman este cercetător asociat al Centrului pentru Spiritualitate şi Minte, Universitatea Pennsylvania, autor a nouă cărţi şi antologii în domeniile psihologiei şi creativităţii şi a unor lucrări profesionale publicate în jurnale din întraga lume. Deţine specializări în dinamici de cuplu şi terapii bazate pe conştienţă. O prezentare generală a cercetării şi workshop-urilor sale poate fi văzută lahttp://www.markrobertwaldman.com/.
15 convingeri puternice care te vor elibera de negativitate Nu este deloc usor sa ne pastram mintea limpede atunci cand suntem inconjurati de negativitate. Pe de alta parte, ceea ce multi dintre noi uitam este ca detinem controlul asupra lucrurilor pe care alegem sa le credem. Poate ca cele mai puternice instrumente impotriva negativitatii sunt credintele noastre sanatoase despre viata. In randurile urmatoare, veti gasi 15 convingeri puternice care va vor elibera (macar partial) de negativitate. 1. Ceea ce gandesc ceilalti despre mine este in totalitate problema lor, nu a mea. 2. Sunt liber(a) sa fiu eu. 3. Viata nu este perfecta, dar cu siguranta este frumoasa. 4. Este in regula sa am zile proaste. 5. Chiar daca am probleme in prezent, tot gasesc motive pentru care sa fiu recunoscator. 6. Fiecare experienta este o alta lectie de viata. 7. Lucrurile nu sunt permanente, iar eu trebuie sa le iau ca atare. 8. Cateodata, alegerile gresite ne conduc in locurile potrivite. 9. Nu este nevoie sa port cu mine experientele care m-au impovarat. 10. Dispozitia mea de astazi este rezultatul gandurilor mele. 11. Timpul pe care il petrec cu mine insami conteaza cu adevarat. 12. Criticile si judecata ingusteaza cararea spr e fericire. 13. Pot face din lume un loc mai bun atat timp cat incep cu propria persoana. 14. Merita sa muncesc din greu pentru indeplinirea dorintelor mele. 15. Am dreptul sa ma exprim asa cum sunt.
45 de intrebari care te vor pune pe ganduri Se spune ca uneori este de ajuns sa adresam diferite intrebari pentru a da nastere raspunsurilor de care avem nevoie. In randurile urmatoare, vom gasi 45 de intrebari despre viata si moarte, despre decizii si regrete, despre fericire si melancolie. 45 de intrebari carora este posibil sa le fi auzit glasul, dar care nu au iesit niciodata din spatiul intim al sufletului nostru. Va invitam sa va acordati timpul necesar pentru a reflecta la intrebarile urmatoare si sa raspundeti cu sinceritatea pe care acestea o cer: 1. Conform modalitatii in care privesti viata, care ar fi varsta ta daca nu ai sti cati ani ai? 2. Ce este mai rau: sa esuezi sau sa nu incerci deloc? 3. Desi viata este atat de scurta, de ce facem atatea lucruri care nu ne plac si de ce ne plac atatea lucruri pe care nu le facem? 4. Care ar fi singurul lucru pe care l-ai schimba in lume daca ai avea aceasta posibilitate? 5. Daca fericirea ar fi moneda nationala a oamenilor, care ar fi munca pe care acestia ar trebui sa o indeplineasca? 6. In prezent, actionezi conform credintelor tale sau astepti sa se intample ceva care sa te determine sa te porti astfel? 7. Daca te-ai pensiona la 40 de ani, cum ti-ai petrece timpul? 8. Cat de mult ai avut controlul asupra vietii tale pana acum? 9. Iti doresti mai mult sa faci lucrurile cum trebuie sau sa faci lucrurile pe care “trebuie” sa le faci?
10. Sa presupunem ca iei pranzul alaturi de alti 3 prieteni pe care ii respecti si ii admiri. Ei incep sa critice un alt prieten de-al tau, fara sa stie ca acesta este o persoana foarte apropiata tie. Judecatile lor te ranesc deoarece sunt nedrepte. Cum reactionezi? 11. Daca ai putea sa oferi unui copil un singur sfat, care ar fi acela? 12. Ai incalca legea pentru a salva o persoana iubita? 13. Ai asociat vreodata creativitatea si nebunia? 14. Care este trasatura care te diferentiaza de ceilalti oameni? 15. Cum se face ca lucrurile care te fac fericit nu ii fac si pe ceilalti fericiti? 16. Care este lucrul pe care nu l-ai facut si pe care ti-ai dori sa-l faci din tot sufletul? Ce te opreste? 17. Te agati de ceva/ cineva pe care ar trebui sa-l eliberezi? 18. Daca ai avea posibilitatea sa te muti intr-o alta tara, care ar fi aceea si de ce? 19. Apesi butonul liftului de mai multe ori? Chiar crezi ca acest lucru va determina liftul sa vina mai repede? 20. Ai prefea sa fii un geniu plin de griji sau un naiv vesel? 21. Esti genul de prieten pe care ti l-ai dori ca prieten? 22. Ce este mai rau: momentul in care un prieten bun pleaca departe sau pierderea legaturii cu un prieten care locuieste aproape? 23. Care este lucrul pentru care esti cel mai recunoscator? 24. Crezi ca este posibil sa cunosti adevarul inainte de a experimenta o anumita situatie? 25. Pana acum, frica ta cea mai mare a devenit realitate? 26. Iti amintesti vreun moment de acum 5 ani in care ai fost foarte suparat(a)? Cum ti se pare acel moment acum? 27. Care este cel mai fericit moment din copilaria ta? Ce il face atat de special? 28. Care a fost cea mai recenta situatie in care ai simtit ca traiesti cu adevarat? 29. Daca nu acum, atunci cand?
30. Ce ai de pierdut daca incerci? 31. Ti s-a intamplat vreodata sa nu-i spui nimic persoanei de langa tine, dar sa plecati amandoi cu sentimentul ca ati avut cea mai frumoasa conversatie? 32. De ce religiile care vorbesc despre iubire produc foarte multe razboaie? 33. Este oare posibil sa cunoastem binele si raul, fara a avea nici cea mai mica indoiala? 34. Daca ai castiga un milion de dolari, ai renunta la jobl tau? 35. Ti-ar placea sa ai mai putin sau mai mult de munca decat ai in prezent? 36. Simti ca ai mai trait aceasta zi de cel putin o suta de ori? 37. Daca toate persoanele pe care le iubesti ar muri maine, care ar fi prima pe care ai vizita-o si de ce? 38. Ai fi dispus sa-ti reduci viata cu 10 ani in schimbul atractivitatii si faimei? 39. Care este diferenta intre a trai si a fi viu? 40. Cand vine timpul sa te opresti din a calcula riscurile si castigurile din viata ta si sa in cepi sa traiesti? 41. Daca invatam din greselile noastre, atunci de ce ne temem atat de mult ca o sa gresim? 42. Ce ai face daca ai sti ca nimeni nu te va judeca? 43. Cand ai constientizat pentru ultima oara procesul respiratiei tale? 44. Ce iubesti cu adevarat? Ai facut ceva recent care a exprimat aceasta iubire? 45. Deciziile se iau intotdeauna la timpul prezent. Intrebarea este: iei aceste decizii pentru tine sau ii lasi pe altii sa decida in locul tau?
Bronnie Ware - Cele mai importante cinci regrete atunci cand murim Oamenii se schimba si se dezvolta foarte mult atunci cand se confrunta cu propria mortalitate. Am invatat astfel sa nu subestimez capacitatea oamenilor de schimbare si dezvoltare. Cateva schimbari sunt insa fenomenale. Fiecare dintre ei au experimentat o varietate de emotii, cum era de asteptat, negatii, frica, furie, remuscari, din nou negatii si in final acceptare. Fiecare pacient si-a gasit in final pacea si linistea interioara inainte de a pleca definitiv. Cand au fost intrebati despre regretele pe care le au sau ce ar fi facut diferit in viata lor, raspunsurile au convers catre aceleasi teme: 1. As fi dorit sa am curajul sa traiesc viata asa cum mi-am dorit eu si nu viata pe care altii au asteptat-o de la mine. Acesta este unul dintre cele mai comune regrete. Cand oamenii realizeaza ca viata lor este pe sfarsite, se uita in urma si descopera cate vise si dorinte personale raman neimplinite. Majoritatea oamenilor nu au atins nici macar jumatate din visele si dorintele lor si vor pleca din aceasta viata stiind foarte bine ca a fost numai alegerea lor. Este foarte important sa incerci sa iti implinesti cateva dintre visele pe care le ai. Pentru ca in momentul in care iti vei pierde sanatatea va fi prea tarziu. Sanatatea aduce libertate si majoritatea realizeaza acest lucru doar atunci cand nu o mai au. 2. As fi vrut sa nu muncesc atat de mult. Acest regret vine de la fiecare barbat pe care l-am asistat. Barbatii pierd perioada copilariei alaturi de copii si in compania sotiei. Femeile mentioneaza si ele acest regret, desi majoritatea, fiind din generatii varstnice, nu erau pilonii principali de intretinere ai familiei. Toti barbatii pe care i-am asistat au regretat enorm ca au petrecut majoritatea timpului lor muncind. Simplificandu-ti viata si facand alegeri constiente este posibil sa realizezi ca n u ai nevoie de veniturile curente si de stilul de viata de care crezi ca esti dependent. Oferindu-ti mai mult spatiu in propria viata, vei deveni mai fericit si mai deschis catre noi oportunitati, unele care se vor potrivi mai bine cu noul stil de viata. 3. As fi vrut sa am curajul sa imi exprim convingerile. Multi oameni isi reprima convingerile pentru a metine confortul cu ceilalti. In consecinta ei se multumesc cu o existenta cuminte, de mijloc, si nu devin ceea ce ar fi fost capabili sa devina. Multi dezvolta boli legate de amaraciunea si resentimentele pe care le traiesc. Nu putem controla reactiile celorlalti. Totusi, chiar daca oamenii vor reactiona diferit atunci cand ne vom exprima onest convingerile, relatia se va aseza pe un nivel corect si sanatos. Iar daca acest lucru nu se va intampla, cel putin veti elimina relatiile nesanatoase din viata voastra. In ambele cazuri sunteti castigatori. 4. As fi vrut sa pastrez legaturile cu prietenii. De multe ori oameni nu realizeaza beneficiile pe care prieteniile adevarate si de lunga durata le au asupra lor decat atunci cand este prea tarziu. Multi dintre ei au devenit atat de prinsi in propriile vieti incat lasa ―prieteniile de aur‖ sa adoarma cu anii. Sunt atat de multe regrete despre lipsa de timp si implicare pentru intretinerea prieteniilor. In ultimele clipe de viata toti simt lipsa prietenilor. Este deja comun ca toti cei care au o viata agitata si ocupata sa lasa prieteniile sa adoarma. Dar cand te confrunti cu finalul vietii, detaliile materiale ale vietii nu mai conteaza. Oamenii isi doresc sa isi lase in ordine situatiile financiare pe cat posibil. Dar nu bani sau statutul sunt ceea ce-i preocupa cu adevarat. Ei vor sa lase lucrurile in ordine pentru cei pe care ii iubesc cu adevarat. De multe ori insa ei sunt prea bolnavi ca sa mai indeplineasca si aceste ultime sarcini. In final totul se rezuma la dragoste si la relatii si este tot ce mai ramane in ultimele saptamani de viata. 5. As fi vrut sa imi permit sa fiu mai fericit. Surprinzator, acest regret este unul comun. Foarte multi nu realizeaza decat la sfarsit ca fericirea este o chestiune de alegere personala. Ei au ramas ancorati in tabieturi si obiceiuri invechite. Asa numitul ―confort‖
al familiaritatii le-a inundat propriile emotii si viata materiala. Frica de schimbare i-a facut sa se prefaca fata de altii si fata de ei insisi ca sunt fericiti.Dar in sufletele lor si-ar fi dorit sa rada mai mult si sa isi traiasca viata cu adevarat. Cand esti pe patul de moarte ceea ce cred altii despre tine este departe de a mai fi o preocupare. Cat de frumos trebuie sa fie sa poti sa te schimbi si sa fii fericit cu mult inainte de moarte.
Copilarie ranita „Atunci cand mama imi facea un compliment, il spunea mereu dupa o rautate. Nici nu puteam sa ma bucur, iar ceea ce mi-a ramas in minte de-a lungul anilor este doar un sir de critici―, marturiseste D., 46 de ani. Parintii, care ar trebui sa ne protejeze, sa ne ofere tot sprijinul, de la care invatam sa ne autoadministram iubirea de sine, pot fi chiar cei care ne denigreaza. Desigur, educatia joaca un rol important in aceasta tendinta de autoflagelare, ea participand la edificarea unui supraeu mai mult sau mai putin sever. Daca am avut parinti prea exigenti sau rauvoitori, vom avea tendinta sa le adoptam punctul de vedere si stilul critic, prin identificare. Circumstantele mai pot influenta stima de sine, fara existenta unor vorbe devalorizante – cel mai bun exemplu este copilul care se crede responsabil de divortul parintilor pentru ca nu a fost suficient de cuminte, de bun. O credinta eronata, cu serioase repercusiuni in viitor. O spirala nefasta In mod cert, gandurile negative ne duc spre angoasa, ne deprima si sunt la originea multor conduite de esec. Cel care crede ceea ce i s-a spus despre sine in copilarie, nu va inceta sa verifice acest lucru multiplicandu-si comportamentele care vor naste respingerea, aratandu-si ca are dreptate sa nu se iubeasca. Este spirala infernala a credintelor autoverificate. La fel, persoanele care cred ca, fiind dure cu ele insele, vor reusi sa progreseze, sunt identic expuse. Nefiind capabile de blandete sau empatie cu sine, ele nu indraznesc sa se lanseze in provocari noi, de teama ca nu vor putea face fata unui eventual esec. Rezultatul: pasi timizi pe drumul vietii sau o reala brutalitate autocauzata, pentru a evita situatiile vulnerabile, ce au potentialul unei expuneri emo¬tionale. Blandetea contagioasa Dupa o serioasa analiza a ceea ce se intampla in timpul unei sedinte de meditatie, specialistii ne propun sa vizualizam cum gandurile negative trec pe langa noi, aluneca, fara sa ni se ataseze de corp, deci fara sa le integram. Pe de alta parte, intrarea in relatie cu gandurile parazite reprezinta un instrument esential pentru acceptarea vulnerabilitatii, devenind astfel mai binevoitori cu noi insine. Nu este vorba despre repetarea frenetica a unor fraze sau propozitii motivationale, dimineata, in oglinda, ci de a ne ingriji acel copil interior ranit, cu blandete si tandrete, exact asa cum ar face mama. Accept sa simt suferinta, chiar si fata de ceea ce nu imi place la mine, intrucat dorinta mea febrila de a fi fara defecte nu face altceva decat sa imi dauneze si mai mult. Dar, atentie la autocompasiune, care nu ofera satisfactie, ci reprezinta doar un mic pansament pus pe rani, cu eficienta scurta, pe o perioada determinata de timp. Acestea fiind spuse, prin bunavointa fata de sine se subintelege, in mod evident, o dorinta intacta de viata. Caci, daca nucleul autodistructiv inconstient este prea puternic, va fi foarte dificil de actionat doar la nivel constient, incat numai un efort analitic va putea sa rezolve problema si sa elibereze energia necesara acestei bunavointe. In final, nu stim care sens este cel corect: drumul spre sine ne conduce si spre ceilalti sau a avea compasiune pentru cei din anturaj este cel mai simplu mod de a intelege cum functioneaza bunavointa si pentru sine? Oricum ar fi, in orice forma s-ar prezenta, important este sa existe, pentru ca, speram noi, nimic nu e mai contagios decat bunavointa! Autocritica, specific feminina Pe divanul psihoterapeutilor, terapia multor doamne incepe printr-un proces complex de restaurare a respectului de sine. Indiferent de clasele sociale, de nivelul cultural, de frumusetea fizica, in general, femeile au tendinta de a se autocritica. Barbatii, in schimb, sunt mai putin inclinati spre autocritica.
Fac asta numai daca viata a fost foarte dura cu ei, au trecut sau trec prin experiente extrem de grele. De unde aceasta diferenta? Din educatie! Barbatii sunt inca crescuti precum niste regi in miniatura, in timp ce fetele se dezvolta adesea intr-o ambianta ceva mai critica, pe care nu o contesta si o perpetueaza la maturitate. De unde si submisivitatea la serviciu, inegalitatea in ceea ce priveste salariile, teama de a cere o marire de salariu sau acceptarea unor relatii toxice, abuzive, in cadrul carora nu se pot dezvolta personal, ca identitate feminina, si sunt tratate constant ca fiind inferioare.
6 EXERCITII BINEVOITOARE „Autocompasiunea nu aboleste durerea, ci o imbraca intr -o cuvertura blanda―, spune Kristin Neff, profesor asociat de psihologie la Universitatea din Austin (Texas), care ne dezvaluie sase exercitii prin care sa devenim mai atenti si binevoitori cu noi insine. 1 Imbratiseaza-te singura. La fel cum ai lua in brate un bebelus pentru a-l mangaia. Strange-te in brate cat poti de mult, mangaie-ti bratele, leagana-te incet. Poate suna nefiresc sau chiar ridicol, dar acest contact fizic elibereaza oxitocina, hormonul linistirii si al atasamentului. 2 Concentreaza-te pe senzatiile pe care le simti. Observa impactul pe care gandurile negative le au asupra corpului tau, mai degraba decat continutul formal al mesajului. Unde se localizeaza aceasta senzatie dureroasa? Defineste-o mental, apoi gandeste-te la un mesaj de sustinere: „Este foarte dificil prin ce treci acum, este normal sa iti fie greu si sa nu te simti bine fizic―. 3 Gaseste-ti mantra de consolare. Sa ai mereu la dispozitie o fraza de sustinere pentru situatiile mai putin placute, de exemplu: „Sunt in acord cu mine insami, ma sustin emotional, stiu ca va trece, altii se confrunta cu situatii asemanatoare, poate chiar mai rele―. Doar de tine depinde sa gasesti formula care ti se potriveste. 4 Refugiaza-te intr-un loc primitor. Gaseste-ti refugiu intr-un loc care te linisteste, real pe cat posibil sau imaginar. Sa stai langa un semineu, acasa; la soare, pe o terasa; la munte, intr-o poiana – descrie locul cat mai precis posibil. La un moment dat, cortizolul, hormonul stresului, va scadea, la fel ca si agresivitatea fata de propria persoana. 5 Vorbeste-ti ca unui prieten. Ce ii spui unui prieten care nu a facut o alegere potrivita: „Esti imbecil?―. Sau mai degraba il ajuti sa isi analizeze greseala, ce l-a determinat sa o faca? Sa obtii ceva constructiv? De fiecare data cand te denigrezi, gandeste-te la acest prieten, la ceea ce i-ai spune. 6 Fii blanda cu corpul tau. Trateaza-ti corpul cu respect, fara sa-l neglijezi ori sa il supui unor standarde aberante de perfectionism. Sa ai grija de corpul tau este o forma de bunavointa fata de tine insati.
Emotiile reprezinta modalitatea prin care suntem informati ca in interiorul nostru avem parte de anumite experiente carora ar trebui sa le acordam atentia necesara. De exemplu, in momentul in care ne confruntam cu o stare de anxietate, emotiile sunt cele care ne pot atrage atentia asupra unor posibile pericole din mediul exterior. Astfel, o emotie considerara negativa asa cum este anxietatea ne poate fi de folos in diferite situatii de viata. Un alt aspect pe care ar trebui sa-l mentionam despre emotiile noastre este faptul ca atunci cand incercam sa le ascundem, ele ies la suprafata intr-o modalitate mai evidenta si poate chiar mai zgomotoasa. De asemenea, tot emotiile sunt cele care ne ghideaza comportamentul. Noi avem tendinta de a ne indeparta de lucrurile pe care le experimentam ca fiind rele si de a ne indrepta catre lucrurile pe care le vedem ca fiind bune. Un alt rol pe care emotiile il indeplinesc este acela de a ajuta oamenii sa -si identifice nevoile. In acest sens, putem lua exemplul foamei. Procesele fiziologice au implicatii profunde, declansand diferite reactii corporale, dar si psihologice. Senzatia de foame este foarte eficienta in mobilizarea actiunilor adecvate de cautare a hranei. In mod similar, anxietatea pare sa activeze constiinta pericolului si nevoia de a actiona pentru a obtine siguranta. Gandire si emotie Cu totii suntem familiarizati cu experienta conflictuala de tipul “Inima imi spune da, mintea nu”. Psihologii Padesky & Mooney folosesc terminologia “minte experientiala” si “inima analitica” pentru a se referi la expresia de mai sus. Aceste “minti” pot lucra atat impreuna, cat si in opozitie una fata de cealalta.
Folosirea anumitor strategii cognitive ne poate ajuta sa accesam partea analitica a mintii in momentul in care suntem coplesiti de emotiile noastre. In astfel de momente, ne pot fi de folos intrebari de tipul celor care urmeaza: • Pot numi ceea ce simt? • Ce ganduri apar o data cu aceste sentimente? • Ce pare sa imi spuna aceasta emotie? • Unde pot simti in corpul meu aceasta emotie? • Acest sentiment imi aminteste de ceva anume? • Ce se intampla cu sentimentul pe masura ce il observ? Se schimba? Se amplifica? Se calmeaza? Emotiile pot fi privite din ipostaze diferite. De exemplu, o persoana poate fi intr-o zi trista din cauza pierderii unei persoane dragi pentru ca in cateva zile, sa manifeste compulsii suicidale. Astfel, emotia a trecut de la stadiul adaptativ la cel maladaptativ. De asemenea, este important de stiut faptul ca furia apare ca o emotie secundara, disimuland o emotie primara de durere sau tristete. Pe de alta parte, emotiile pot fi instrumentale, ceea ce inseamna ca accentueaza in mod indirect o nevoie, ca atunci cand oamenii plang pentru a-I determina pe ceilalti sa le ofere mai multa atentie. De asemenea, putem cataloga emotiile in emotii sanatoase si emotii nesanatoase. “Emotiile sanatoase pot fi negative, insa au tendinta de a aduce o nota de noutate si prospetime. Ele sunt mai putin legate de lucrurile din trecut si par sa fie clar exprimate, impingandu-ne intr-o anumita directie.” Pe de alta pare, “emotiile nesanatoase sunt negative, vechi si familiare, referindu-se la antecedentele de viata. Ele sunt stabile si sunt deseori exprimate fara claritate.”
Mai mult decat atat, emotiile negative prezinta efecte distructive, impiedicandu-ne sa primim ajutorul de care am avea nevoie. Indiferent in ce categorie am include emotiile noastre, poate ca unul dintre cele mai dificile, dar si sanatoase aspecte in acelasi timp este acela de a ramane o perioada cu ele pentru a le imbratisa si pentru a facilita drumul spre propria vindecare.
Resurse: Psihoterapie&consiliere cognitiv comportamentala, Frank Wills, Editura Herald
Dacă nu ai fericire… trimite după ea! Universul va fi cel care livrează. Dar nu cerşi. Dă comanda ştiind că ţi se va livra cu siguranţă. Toate lucrurile se rezolvă într -un final, iar fericirea nu necesită mai mult de cât schimbarea atitudinii. Aşa că zâmbeşte!
Care dintre noi n-a avut vreodata un moment de mare durere? Cine n-a simtit in vreun moment al vietii dorinta de a renunta? Cine inca nu s-a simtit singur, extrem de singur si a avut senzatia de a fi pierdut sensul sperantei? Nici oamenii faimosi, bogati, importanti nu sunt scutiti de a avea momentele lor de singuratate si de adanca amaraciune. La fel i s-a intamplat unuia din recunoscutii compozitori ai tuturor timpurilor, Ludwig Van Beethoven, nascut in anul 1770, in Bonn, Germania, care a murit in anul 1827, in Viena, Austria. Beethoven traia una din aceste zile triste, fara stralucire si fara lumina. Era foarte abatut din cauza mortii unui principe al Germaniei care fusese ca un tata pentru el. Tanarul compozitor suferea de o mare lipsa de afectivitate. Tatal sau era alcoolic inrait si il batea. A murit pe strada din cauza betiei. Mama sa a murit foarte tanara. Fratele sau de sange nu l-a ajutat niciodata cu nimic si la toate astea se adauga agravarea bolii sale. Simptomele de surzenie incepeau sa-l t ulbure, gata sa-l lase nervos si iritat. Beethoven putea sa auda doar folosind un fel de trombon ( palnie ) acustic in ureche. Lua cu sine totdeauna o hartie si un caiet pentru ca oamenii sa-si scrie ideile si asa sa poata comunica, insa nu toti aveau rabdare pentru asta, nici ca sa-le citeasca de pe buze. Dar cum niciun fiu al lui Dumnezeu nu este uitat, sosi ajutorul spiritual, prin intermediul unei fete oarbe, care locuia in aceeasi modesta pensiune, unde se mutase Beet hoven, si care ii spuse aproape strigand „Eu as da tot ul ca sa pot vedea o noapte cu clar de luna”.
Auzind-o, Beethoven se emotiona pana la lacrimi. La urma urmei, el putea vedea! El isi putea pune maiestria in compozitiile sale. Pofta de viata ii reveni si atunci compuse una din piesele cele mai frumoase ale umanitatii: „Sonata Clar de luna”.
În tema sa, melodia imita pasii lenti ai unor persoane, probabil ai sai sau ai altora, care duceau sicriul mortuar al principelui, protectorul sau. Privind la cerul argintat de clarul de luna si amintindu-si de tanara oarba, ca si cand s-ar intreba de cauza mortii unui mecena atat de iubit, el se lasa cufundat intr-un moment de adanca meditatie transcendentala. Unii specialisti in muzica spun ca cele trei note, care se repeta insistent in tema primei parti a Sonatei, sunt cele trei silabe ale cuvantului „why?” (de ce?) sau ale altui cuvant sinonim, i n germana. Dupa ani de la depasirea suferintei, va veni incomparabila “Oda a bucuriei”, ultima parte din Simfonia a IX-a, care
incununeaza misiunea acestui compozitor, deja cu totul surd. “Oda bucuriei” exprima recunostinta sa adusa vietii, pentru faptul de a nu se fi sinucis.
Totul datorita acelei fete oarbe, care i-a inspirat dorinta de a transpune in note muzicale o noapte cu luna. Cu sensibilitatea sa, Beethoven a descris, prin melodie, frumusetea unei nopti scaldate de clarul de luna , pentru cineva care nu putea vedea cu propriii sai ochi. http://www.youtube.com/watch?v=-NxbnCCXw9M&feature=related
