meseria# un diamant de o sută treizeci #i trei de carate #i să-l lase să plece cu el din 'aris& Qi totu#i, cum stă #i se uită la el, nu se poate abţine să nu se întrebe1 Oare ar putea "i a(e%&rat2 )crutează c!mpul& Copaci, cer, "!n& întuneric învăluitor ca o cati"ea& C!teva stele palide deja ivite& Marie-aure respiră egal în somn& Cu to#ii ar treui s& se poarte ca i cu' ar "i )n posesia celui autentic, ăcătu#ul leagă iar piatra în săculeţ #i pune săculeţul înapoi în rucsac& îi simte greutatea, micuţ cum e, de parcă #i l-ar "i strecurat în minte O un nod& După c!teva ceasuri, se treze#te #i vede "orma unui avion acoperind stelele, în zborul său spre est& C!nd trece pe deasupra lor, scoate un p!r!it slab, ca atunci c!nd se rupe ceva& Apoi dispare& După c!teva clipe, păm!ntul se zdruncină& Dincolo de un zid de copaci, un colţ de cer nocturn se aprinde în ro#u& în lumina vie, p!lp!itoare, vede că avionul nu e singur, că cerul colcăie de ele, o duzină de avioane repe- zindu-se încolo #i încoace, năpustindu-se în toate direcţiile #i, într-un moment de dezorientare, i se pare că nu prive#te în sus, ci în jos, ca #i cum un re"lector ar "i "ost îndreptat spre un ochi de apă s!ngerie, cerul ar "i devenit mare, iar avioanele, ni#te pe#ti "lăm!nzi, hărţuindu-#i prada în beznă&
