Anne Tyler - Scorpia

PR OIECTU L HOGAKTH

5HRKE 5P ER RE

Proiectul HogarthShakespe are apare în cadrulcolecţi eiRaftul Denisei

coordonată de DENISA COMĂNESCU

Traduc erea acestuivoluma beneficiat despri jinulacorda t deBrit ish Counci l România. • • B R IT I S H

• • C O U N C IL

AM EŢIM

5C0RPIA IMRLRPtZIfiEn SCORPIEI DE W I L L I RM SH RK ESPERRE RFIMRCINRTfi Traduceredin engleză şi note de GEORGE VOLCEANOV

HU^I AN I TAS

T i ct i r i o -

Reda ctor: AndreeaRăsucca nu Coperta : Angela Rot aru Tehnoreda ctor: Manuela Măxineanu Corector: ulia l Vladimirov DTP: Andreea Dobreci,Carmen Petrescu Lucrare executată la Monitorul Oficial R.A. ANNE TYLER VÎNEGAR GIRL Copyright © AnneTyler, 2016 First published as VINEGAR GIRL by Anne Tyler. First published by ogar Hth in 2016. AII rights reserved. © HUMANITAS FICTION, 2017, p entruprezenta versiuneromâ nească Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României TYLER, ANNE Scorpia:îmblânzirea corpi s ei de William Shakespeare reimag inată/ Anne Tyler; trad. şi note: George Volceanov. Bucureşti: Humanitas Fictio n, 2017 ISBN 978-606-779-207-2 I. Volcea nov, George (trad.; note) 821.111-31=135.1 EDITURA HUMANITAS FICTION PiaţaPresei Libere ,1 013701Bucureşti,omâ R nia tel. 021 / 408 83 50, fax 021/408 83 51 www.humanitas.ro Comenzi online: www.libhumanitas.ro

Comenzi prin e -mail: [email protected] Comenzi telefonice: 037243 7 382 /0723 684194

UNU

Kate Batista lucra în grădină când auzi telefonul sunând nî bucătărie.Se îndreptă de şale şi îşi încordă auzul. Sora ei era în casă, dar pesem ne căîncă nu se trezise. Telefonul sunăînsă încă o dată, apoi de încă două ori şi câ nd, în sfârşit, auzi glasul sur orii ei, nu era, de fapt, decât anun ţul înregistra t pe robot. „Sa-lu-ut! Pe noi ne căutati ? S-ar zice că nu s’tem acasă, nu?Asa că lăsaţi un...“ 3

în clipa aceea, Kate înainta deja grăbită spretreptele intrăriidin spa te, scut urându-şi pletelede pe umeri cu un „Tţţ“ exasperat. îşi şterse mâinile de blugi şi trâ nti de perete uşacu plasă. — Kate, îl auzi ea pe tatăl ei, ridică receptorul! îl ridică. — Ce-i? îl întrebă ea. — Mi-am uitat pr ânzul acasă. îşi aţinti privirea asuprabufetuluide lângăfrigider, unde, bineînţeles , prânzul lui se lăfăia exact în locul în care îl aşezase ea de cu se ară. întotdeaun a folosea pungile de plastic în care se vindeau produse le dela superma rket

) sezărea clarconţinut ] si î tr-o cutie Tupperware şi un măr .ul uneia: sandviciuri n

5

— Ăhă, excla mă ea. — Poţi ) sămi-o aduci? — A cum? — Exact. — Doamne sfinte, tată. Doar nu-s Pony Express, spuse ea . — Ai ceva mai bun defăcut? — E duminică! Pliveam spânzul. — Hai, măi, Kate, nu fi... Sări în maşinăşi dă-i bice; fii fetită cuminte. * — Şşşşt, făcu ea, trântireceptorul în furcă şi luă punga cu prânzul de pe bufet. Discuţia asta era ciudatădin mai multe motive. In primul rând, era de mira re că avusese loc defel; tatălui ei nu-i plăcea telefonul. De fapt, laboratorul său nici nu avea vreun telef on; pesemne căo suna se de pemobil, ceea ce era la fel de ciudat, căci, dacă n-ar fi insistat

fiicele lui, el nici n-ar fi avut un telefon mobil. Când primise, se apucase să cumpere tot felul de apara IT - în cea mai mare parte calculatoare de tot felul dar astaa durat puţin, şi-a pierdut curâ nd interesul, iar în prezent o evita cu totul. Ciudat era şi faptul că-şi uită prânzul acasă cam de

două pelucru. săptămâ nă, dar pe numâ păre a. să ob serve ori acest Omul, pra cticvremu , nicirinu nca Kate se întorcea de la lucru, îi găsea prânzul stând frumu pe bufet şi, pânăşi aşa, în seril e aceleatrebuia să ţipe la el detrei-patru oriână p săvină şi el la cină. întotdeauna avea ceva mai bun de făcut, de citit vreun ziar sau de

revăzu ri. Dacă ar fi locuit singur, probabil că ar tfi nişte muriînse t demnă of ame. 6

Şi chiar dacă, să zicem, ar fi sim ţit că-i este niţel foame, ar fi putut săiasă şi să-şi cumpere ceva. Laborato rul lui era situat lângă campusul UniversităţiiJohns Hopkins şi erau pretutindeni tot felul de magazinaş de sandviciuri si alimentare. t Ca sănu mai spunem cănici măcar nu eraîncă amiază . Era, totuşi, o zi însorită, cu un vânticel plăcut,chiar dacă răcoroasă - prima zi cu vre me semidecentă după o iarnă lungă, grea, afurisită - aşa că n-o deranja, de fapt, că are o scuzăsă iasă în lume. N-are să ia, însă, ma şina; o sămeargă pejos. N-are decât s-o aştepte. (El unul nu lua niciodată ma şina decât dacă avea de tra nsportat ceva aparatură.Era maniac cu întreţinereasănătăţi i.) Ieşi pe uşa din faţă şi o trânti exagerat de ta re, de ciudă căBunny continuă să doarmă la o oră atât de târzie. Arbuştii aliniaţi de-a lungul aleii din faţă arăt ca vai de ei, aveau ramuri le crescutesi îsi zise căva tre-

bui să-i aranjeze când o să termine cu plivitul spânzu Legănând punga cu prânzul, pe care o ţinea de capătul înnodat, trecu pe lângă casele familiilor Mintz şi Gordon - clădiricoloniale arătoase, din cărămidă, cu holul în centru, la fel ca al familiei Battista, deşi m bineîntreţinute -> si dădu coltul. > » Doamna Gordon stătea îngenunch tă printre tufele rădăcinilor. ei de azalee şi împrăşti a compost deea jur-împrejurul — Aaa, salut, Kate! spuse ea pe un ton cântat. — Salut. — S-ar zicecă primăvara şi-a pus în gând săvină! — Îhî.

îşi continuă drumul fără încetinească cu Kate geaca din pieleîntoarsă fluturân d în să urma ei. în faţa pasu 7

ei, două tinere - cel mai probabil stude nte laJohns Hopkins- înaintau fără vreo ţintă precisă, cu viteza melcului. — Iţi spun eu că voia să mă ceară de ne vastă, poves tea una din ele, că-şi tot dreg ea glasul cum a fc ei de obicei, ştii,nu? Dar n-a zis nimic. — îmi plac lanebunie ând c sunt a şa timizi, comentă cealaltă. Kate le oco li) si îsi văzu dedrum. La următoarea interse cţie, cot i la stânga, luând-o spre un cart ier undeesamesteca u de-a valma bl ocurile de locuinţe cu cafenelele micişi clădirile de birouri, iar în cele din urmăse opri n î dreptu l altei case din cără midă, tot în stil colonial. Avea curtea din fată ceva m mică decât cea a familiei Battista, însă porticul era mai mare, maiestuo s. Lângăuşa din faţă erau vreo şapteopt plăcuţe cu numele mai multor organizaţii neobişnui şi al unor mici publicaţii obscure. Nici o plăcuţă nu purta, însă, numele lui Louis Ba ttista . De-a lungul anilor fusese mutat de-atâtea ori dintr-un loc în altu pânăcând ate rizase în acest loc prăpădit , în apropierea universităţii, dar lakilometri întregi de complexul medi cal, încât şi-o fi spus că nu mai merită efortul ă s-şi afi şe i ze numele. în hol, pe un perete, se înşirao suită de cutii de scri sori, iar bancaşubredăde sub e le er a acoperită cu m al dăre de flutura şi şi meniuri ce puteau fi luate la pachet. Kate trecu pe lângă mai mul te birouri, dar singurul 7

ca re avea usa deschisă erace l al femei creşti nilor întru Buddha. înăuntru zări un trio de strânse în jurul unu y

8

t

birou la c are şedea o a patrafemeie tampo nânduşi ochii cu un şerveţel. (întotdeauna se întâmplăceva.)Kate deschiseo altă uşă, situată în capă tul coridorului, şi coborî peo scară abruptă, cu tre pte din lemn. Când ajunsejos, formănumărul dela interfon: 1957, data la care Witebsky adefinit cel dintâi criteriil e bolilor autoimune. Pătrunseîntr-o cămăruţă mobilată doar cu o ma să > pliantă şi două scaune metalice, tot pliante. Pe masă era o pungădin hârti e maronie; aduce a cu unalt prânz. Aşezăprânzul tatălui ei lângă acesta, după care se apropie de o uşăşi bătu decâtevaori ene rgic. După o clipă, taică-său scoase capul pe uşă - avea pieleacapul ui lucioasă ca satinul, mărginită de o fâşie îngustă de păr neg ru, iarchipul măsliniu îi erapunctat deo mustă cioară nea gră şi de nişte chelar o i cu e l ntile rotunde, fără ramă. — Aaa, Kate, făcu el. Intră. — Nu, mersi, răspuns e ea. Nu suportamirosurile din lo cul acela - mirosul subţire, înţepător, al laboratoruluişi cel dehârti e uscată din camera cu cobai. — Ti-am lăs at prânzul pemasă, spuse ea. Hal, pa. — Nu, stai! întoarse capul spre cineva din camera situată în spatele lui. — Piodâ r? Vino s-o saluţi pefiică-mea. — Trebuiesă plec, nsistă i Kate. — Credcă nu te-ai întâlnit niciodată cu asistentul

meu cerceta re, spusetatălei. — de Nu-i nimic. 9

Uşa se deschi se, însă,mai larg şi lângătatălei apăru un bărbat solid, musculos, cupărul bl ond, drept. Hala tul lui alb eraaşa de jegos de-ai fi zis căare aceeaşi cu loare ca salopetagri-deschis adoctorului Battista. — V-u-u-v! făcu el. Sau, cel puţin, aşa suna . O privi pe Kate admirativ. Când o zăre au prima oară, cam aşa o priveau bărbaţi i. Asta datorită unei grămezi de celule moarte: părului ei, care era de-un negru-albăstrui şi-i cădea valuri-val pânămai jos de ta lie. — Ţi-1 prezint pePiodâr Cerbakov, spuse tatăl ei. — Piotr, îl corectăbărbatul, fără a lăsa nici cel mai mic spaţiu între -rul rostit o s norşi r-ul dantelat,multi plicat. Şcerbakov, adăug ă el, scuipând xeploziv vălmăşa gul de conso ane. — Piodâr, ţi-o prezint pe Kate. — Salut, spuse Kate. Ne vedem mai încolo, îi zise ea tatălui ei. — Am crezut cămai rămâi un pic. — Pentruce? — Păi, va trebui să -mi duci înapoi cutia de sandvi ciuri, nu? — Păi, poţi să ţi-o duci înapoi şi sing ur, nu? O interjecţi e neaşteptatăîi făcu pe amândoi să-şi întoarcă privirea spre Piotr. — întocmai ca fietele dintara mea, ziseel radios. Atât de niepoliticos. — întocmai ca. femeile, i-o întoarse Kate dezapro bator.

— Da,3 îsi iele. Bunicile1si mătus 3 ile. 10

Ea îl lăsăîn pace. — 'Iată, spus e, ai de gând să -i spui lui Bunny să nu mai lase atâtamizerieîn urmaei atunci când primeşte prieteni în casă? Ai văzut azi-dimineaţăcum a răta camera cu televizorul? — Da, da, răspuns e tatăl ei,în timp ce dădeasă se retragă în laborator. Se întoarseîmpingând un scă unel pe otile. r II pa rcă lângă ma să. — Ia loc, opofti el. — Trebuiesă mă-ntorc la grădinărit. — Te rog, Kate, stărui el. Niciodată nu-mi ţii com panie. Ea făcu ochii cât cepele. — Să-ţi ţincompanie ? — Hai, şezi, şezi, zise el arătându-i scăunelul. Poţi să iei o bucatădin sandviciul meu. — Nu mi-e foame, răspunse ea, dar se cocoţă pe scăunel continuând să-l privească cu ochii mari. — Piodâr, şezi. Şi tu poţi săiei o buca tă din sa ndvi ciul meu, dacă vrei. L-a făcut Kate, special pent ru mine. Unt de arahide, miere , pe pâine di n grâu integral. — Ştiţi că nu mănâ nc unt de arahide, răspunsePiotr pe un ton sever. Trase de sub masăun scaun pliant şi seaşeză în dia gonalăfaţă de Kate. Scaunul lui era cu mult mai scund decât abu t retul ei, aşa că ea observăcă păruli se răreşte spre cre ştet. — La mine-n ţară arahidele-s hrana porcilor.

— Kate? Ha, ha, ha, râse Battista, e foarte nostim, nu-i aşa, 11

— Poftim? — Lc mănâncă cu coajâi cu tot. Ate probleme cu pronunţia consoanelor, observăKate. Iar vocalele nu pa r să-i fie suficient delungi. N-avea chef saudă a ccente stră ine. — Te-ai mirat c-am folosit mobilul? o între bă tatăl ei, rămânând, dintr-un motiv sau altul, în picioare. Scoase telefonul dintr-un buzunar al salopetei: — Aţi avut dre ptate, fetelor; pică la marele fix, urmă el. Am degând să-l folosesc mai des. O clipă se încruntă la el, parcăîncercâ nd să -şi aducă aminte ce e. Pe urmă apăsă o tastăşi îl ţinu în dreptul feţei. Miji ochii şi se dădu câţiva paşi înapoi. Se auzi un declic. — Vezi? Face fotografii, spuse el. — Şterge poza, îi porunci Kate. — Nu mă pricep,răspunse el şi telefonul ţăcăni încă o dată. — Fir-ar săfie, măi, tată, stai jos şi mănâncă. Trebuie să mă-ntorc la grădinărit . — Bine, bine. îşi băgă telefonul n î buzunar şi seaşeză. între timp, Piotr îşidesfăcu punga cu prâ nzul. Scoase două ouă şi o bananăşi le aşeză pe punganetez ită dinfaţa lui. — Piodâr credeîn banane, mărturi si doctorul Ba ttista . îi tot vorbesc despre mere, dar nici că-i pasă, urmăel, scoţându-şi mărul din punga cu prânzul lui. Pectină! Pectină! îi spuse el lui Piotr, fluturându-i mărul pesub nas.

— nBana îs hrana mira culoasă, zise Piotr ca lm, începâ d sănoele cojeasc ă pea lui. 12

Arc o figură aproape hexagonală, observă Kate pomeţii i se lăţesc până ajung două vârfuri ascuţi te, capetele maxilaruluiîi sunt lte a două vârfuri unite printr-o linie oblică cu vârful băr biei, iarşuviţele lungi ce i se despa rt pe runt f e formează vârful de sus. — Şi ouăle, continuă el. Ouăle degalină! Atât de intelighent suficiente sieşi. — Kate îmi preg ăteşte sandviciul în fiecare seară înainte să meargă la culca re, o lăudădoctorul Batti sta. E o gospodină foartebună. Kate clipi mărunt. — Şi totuşi, cu unt de arahide... zise Piotr. — Păi, da. — Da, oftă Piotr, aruncâ ndu-i o privire încărcată de regrete. Dar îi, cu siguranţă, destul drăguţă. de — Ar trebui s-o vezi pesoră-sa. — Of, tată , excla mă Kate. — Ce-i? — Sora aiastaunde-i? se interesă Piotr. — Ei, Bunny are doar cincisp rezece ani. E încă la liceu. — OK, făcu Piotrprivind-o din nou lung pe Kate. Kate se dădu brusc în spate cu scă unelulpe rotile şi se ridică. — Nu uita s-aduci cutia Tupperware, îi spuse tatălui ei. — Ei! Să nu-mi spuică pleci! De ce aşa de repede? Kate însă nu scoase mai mult de un„Pa“—adresat mai curând lui Piotr, care nu-şi lua ochii de laea, mă

surând-o din priviri - şi mărşălui spre uşă, deschizând-o violent. 13

— Kather ine, scumpa mea, n-o lua la fugă! o impl oră taică-său ridicânduse în picioare. O, Doamne, na, că nu me rge deloc bine trea ba. Chestia e că-i tareocupată, Piodâr. N-o pot convinge în ruptulcapului săstea jos şi să-şi tragă un pic sufletul. Ţi-am sp us că ea se îngrijeşte de toată gospodăr ia? E o g ospodină foarte bună. h, A am pomenit deja de asta.Şi, pe deasupra,are şi o slujbă de opt ore. Am menţionat căpredăla pre şcolari? S e poartă minunat cu prichindeii. — Decevorbeşti asa? îl luă Kate din scur t, întorcându-se spre el. Ce-ţi veni? Ur ăsc prichindeii; ştii asta foarte bine. Piotr scoase o nouă interjecţi e ascuţită. O privea zâmbind. — De cie urăşti prichindeii? o întrebă el. — Păi, nu-s foarte isteţi,în caz că ai observat. El iar scoase un ţipăt cade bufniţă. Cu ţipetele ste aa şi cu bananape care o ţinea în mână, îi amintea de un cimpanz eu. Se răsuci pe că lcâie şi ieşi cu pa şi mari, lăsând uşasăse trânt eascăîn urma ei, apoi urcă treptel e câte două deod ată. Auzi cum se deschide uşa în spatele ei. Tatăl ei o strigă : „Kate?“ Ii auzi paşiipe scară, darporni în grabă spre ieşire a din clădire. Paşii u l i se înmuiarăcând ajunse pe covor. — Doar te conduc pânăafară, bine? strigă el în urma i.e S-o conducă afară? Şi totuşi,se opri când ajunsela ieşire.Se întoarsesă-l

priv— ească se de apro pie. Nucum m-am scur cat prea bine, îi spuse el. 14

îşi netezicreştetulcu palma . Salopeta lui , ele mărime universală, se umflase la mijloc, tlându-i o formă de Teletubby1. — N-am vrut să te înfurii, spuse el. — Nu-s furioasă; sunt... Nu pute a rosti, însă, cuvântul „jignită". I-ar fi dat lacrimile. — M-am săturat, ziseea, în schimb. — Nu-nţeleg. Aici chiar că îi venea să-l creadă. Să privim lucrurile în faţă: părea total descumpă nit.

— Şi ce tot încercai să faci acolo? îl întrebăea proptindu-şi mâini le în şo lduri. De ce te purta i aşa de... bizar cu a sistent ul ăla? — Nu-i „asistentul ăla“; ePiodâr Cerbakov şi sunt norocos ă-l s am pe el. Uite: a venit al lucruduminica! Face asta adese a. Şi e cu mine de aproape trei ani, aşa încât cred că ar trebui să-ti fie măcar familiar num ) acesta. — De trei ani? Ces-a întâmplat cu Ennis? — Dumnezeu le mare! Ennis!Păi, de la Ennisîncoa’ am mai avut> alţi doi asistenţi. > — Aha, făcu ea. Nu-şi dădeaseama dece i se pare şa a de enerv ant comportamentullui. Nu-i vorba că ar discuta vreodată despreasistenţ ii lui —defapt, despreorice latceva. — S-ar zicecă am oarece dificultăţi nî a mi-i păstra, spuse el. Poate căcelor din afară proiectulmeu nu ilse pare prea promiţător.

1. Personaj dintr-un popularserial detelevi ziune pentr u preşcolar i lansa t în Marea Br itanie nî anul2002.

15

Eraprima oară când recuno şteaasta,deşi câteo dată până şi Kate se întrebase cum stau lucruri le. Simţi dintr-odată că-i pare rău de el. îşi lăsă mâinile să-i cadă pe lângă trup. — Am făcut mari eforturi să-l aduc pe Piodâr în ţaraasta, spus e el. Nu ştiu dacă -ţi dai seama. La vremea aceea avea doar douăzeci şi ci nci de ani, însă toate nu mele grele din domeniulautoimunităţii auzise ră deja de el. E un tip stră lucit.A reuşit să obţină viza 0-1 şi asta nu se -ntâmplă preades în zilele noastre . — Păi, bine, tată.. . — O viză care denotă abilităţi extraordinar e, astae 0-1. înseamnăcă posedă nişteaptitudini extra ordinare sau nişt e cunoştinţe pe care nu le rae nimeni din ţara asta şi căeu parti cip la o cer ceta re extraordinară, care justifică nevoia mea de a-1 avea aici. — Bravo tie . — Vizele>0-1 sunt valabiletimp de trei ani. Ea întinse mânasă-i atingă braţul. — Fire ştecă-ţi faci griji în legăturăcu proiectul,spuse pe un ton, spera ea, încurajato r. Şi totuşi, pun pariu că o să iasă totul bine. — Chiar crezi? o întrebăel. Ea dădu di n cap a încuviinţare şi-l bătu decâteva ori uşure l, neîndemânati că, pebraţ. El nu se aştept a la acest ge st al ei, aşa că păru surpri ns. — Sunt sig ură, îl încredinţă ea. Nu uita să-ţi aduci acasă cutia pentru sandviciuri. Dupăcare deschiseuşadin faţă şi ieşi al soare. Două

dintre femeile de la creştinii întru Buddha şedeau pe 16

trepte cu capetele a propiate. Râde au aşa de zgomotos, dintr-un motiv sau altul, încât leluă niţel timp s-o observe, d ar apoi se traseră într-o parte, să-i Iacă loc să treacă.

DOI

Fetiţele de la grupa de patru ani se jucau de-a des părţirea. Păpuşica-balerin ă se despărţeade păpuşa-marinar. — îmi pare rău, John, spune a ea pe un ton ferm, imperturba bil - de fapt, era vocea lui Jilly —, dar sunt îndrăgostită de altcineva. — De cine? o întrebă păpuşa-marinar . Cea care vorbeaîn numel e lui în timp ce-1 ţinea de talia bluziţei u l i albastre, de marinar, era EmmaG. — Nu-ţi pot spune de cine, din prici nă că-i prie tenul tău ce l mai bun şi asta near face pe amândo i săsuferim. — Păi, asta-i cura tă prostie , spuse Emma G., ieşind din rol. Acum ştie oricum,fiindcăai zis ă c-i cel mai bun prieten al lui. — Şi totuşi,poate că are o droaie decei mai buni prieteni. — Nu, n-are cumsă aibă. Nu şi dacă-i „ce l mai bun“. — Ba da. Eu una am patru cei mai buni prieteni. — Atunci jşeti o ciuda tă. — Kate! Ai auzit cummi-a zis? — Şi ce-ţi pasă? o întrebă Kate în timp ce o ajuta

pe ea Jamee e ciudsha ata.să-şi scoată halatul de pictură.Spune-i că 18

— Ba tu eşti ciud ata, -io întoarse Jilly Emiliei C E — Ba nu. — Ba da. — Kate a zis că eşti, aşa că eşti. — N-am zis asta, spuse Kate. — Ba ai zis. Kate se pregătea să răspun dă „Ba nu“, însă,din mers, se răzgândişi spus e: — Ei, în oricecaz, nu eu am început ără t şenia asta. Se aflau în colţul păpuş ilor - şapte fetiţe şi gemenii Samson, Raymond şi David. Intr-un alt colţ se înghe suiauceilalţi şase băieţei,strâ nşi n î jurul mesei cu nisip, pe care o transformaseră într-un teren desport.Foloseau o lingură de pl astic ca să catapulteze piese de Lego într-o ţeavă metalică dintr-un set de Jell-O plasată în capul me sei. De cele mai multe ori rata u ţinta, însă, ori de câte orio nimerea vreunul , se lăsa cu explozii de chiote, iar ceilalţi începea u să-şi trag ă coate şi săse lupte cu îndârjire să pună mânape lingurăşi să-şi încerceşi ei norocul. în asemeneamomente, Kate ar fi trebuit săse ducă la ei, să-i potolească, darn-o facea. Las’ să-şi ardăo parte din ener gie, îşi zicea în sineaei. In plus, nu era educa  toarea lor, ci doar asistent a acesteia - o distantă ca de la cer la pămâ nt. Grădiniţa Spiriduşi lor din Charles Village fusese înfiinţatăde cătredoamnaEdnaDarling cu pa truzec i şi cinci de ani în urmă . Tot ease afla la cârmaei, iar toate educa toarele ei erau suficient de vârs tnice casăaibă ne

voie de asistente - câte una de căciulă şi încă două, pe 19

deasupra , pentru rupa g mi cuţilor în vârstă de doi ani, care presu puneaeforturisuplimentare , fiindcă cine le-ar fi putut pretinde să alerge după o band ă de mici derbedei la o vârstăatât de a vansată? Grădiniţa ocupa subs olul Bisericii Aloysius,nsă î cea mai mare parteera situată deasuprasolului, aşa încât ca merele erau lumi noase şi vesele, prevăz ute cu o uşă dublă, ce dădeadirect sprelocul de joacă. Pe latura opusă uşilor fusese ridicat un pe rete, formând un se pareu, cancelaria, unde femeile în vârstăîşi petrece au o ma re parte din timp bând ce ai de plante şi discutânduşi problemele me dicale ce ţineau de înaintareaîn vârstă. Din când în când, câte o a sistentă se încumeta să intre acolo, să beao cană deceai ori să folosească baiacancelariei, cu chi uvetăşi toaletăpentru adulţi; însăde fiecare dată ră mâneacu impresia că între rupeo întrunire privată şi prefera să nu zăbov eascăprea mult acolo, chiar dacă educa toarele se purtau binevoitor cu ea. Eufemisticvorbind, Kate nu avusese în ruptul capu lui de gând să lucreze vre odată într-o grădiniţă. Totuşi, în anuldoi de facultate îispusese profesoruluide bota nică că explicaţia dată deel fotosintezei scârţâie ră u de tot.Situaţia a escalada t şi, în cele dinurmă, a fostpoftită să plece. Se temuse de reacţia tatălui ei, dar,după ce a auzit toată povestea, acestai-a spus: „Păi,ai avut drep tate:chiarscârţâie rău detot“ - şi cu asta, basta. Aşa că s-a trezit din nou acasă, fără nici o trea bă, pânăcând mă tuşaThelma a intervenit şi a aranjat să capete slujba de

la diniţă. (Mă făce a pa dinii.)coTeore nsiliul degră admin istra ţie. tuşa FăceaThelm parteadin mul terte consil 20

tic, Katc ar fi putut depun e o cerere pentrureprimi rea la colegiu în anulurmător, dar, cumnccum,n-a mai depuso. Lui taicăsău probabil îi scăpase (aptul că ea avea şi această opţiune şi, de bunăseamă, şi lui îi con venea s-o aibă mai degrabă pe lângă casă, să se ocupe de gospodărie şi de sora ei mai mică, care, la vremea aceea, avea doar cinci ani, însă punea deja lagrea încer care abilităţile bătrânei lor menajere. Educatoarea a căre i asistentă era Kate se numea doamna Chauncey.(Toate educatoarele erau „doamne" în relaţi a cu asistent ele lo r.) Era o femeie tacticoasă, extrem de corpolentă , care se îngrij ise de copiii în vâr stă de patru ni a încă dinainte de-a se fi născut Kate. De regulă, iî trata cu un ear distra t, benign, însăatuncicând unul dintre ei întreceamăsura , numai ce răsuna un „Connor Fitzgerald, să ştii căvăd ce ai de gâ nd săfaci!" sau „Emma Gray, Emma Wills: priviţi drept înainte!" Kate i e s părea prea indulgentă. Dacă vreunu l dintre copii refuza săse culce în timpulprogramuluide odihnă, Kate spunea „Bine, ife!" şi ieşea furioasă din încăpere . Doamna Chauncey îi aruncao privire plină de reproş, „Cinevanuface ce i-a spus iar apoi îi spunea copilului domnişoara Kate". In asemenea momente, Kate se simţeaca o impostoare. Cine e ea, la urmaurmei, să-i porunce ască unui copil să trag ă un pui de somn?îi lipsea cu totul autoritateaşi copiii ştiau asta; păre au s-o conside re un copil de patru ni a ceva mai înalt şi mai zgomotos. Nici măcar o datăîn cei şase ani petrec uţi

la grădiniţă şoara Kate". nu i se adresaseră învăţăceiiei cu „domni j 21

Din când în când,Kate sc gândea să-şi caute de luci u în altă parte, nsă î ni ciodatănu se alegea cu nimic. Ade vărul e că nu ştia să dea bine la interviuri. Şi, oricum, nu-şi imagina ce preg ătire -iar trebui ca să poată face altceva. în cămin ul studenţesc mix t de la colegiu se lăsase într-un rând ademeni tă să joace o partidă de şah în sala de club. Ea nu erafoartebună la şah, însă rea o jucăto are teme rară, cutez ătoare si neconventională,asa că reuşi să-şi menţ ină un timp adversarul în defensivă. Un mic grup de colege de cămin se adunaserăîn jurul tablei, să urmă reascăparti da, nsă î Kate nu le a cordănici o atenţie până când îl auzi pe băiatul din spatele ei şoptind persoanei de lângăel: „Nu are. Nici un. Plan."Acesta era adevărul, de fapt. Şi pierdu parti da la scurt timp după aceea. Acum se gândea adesea la această remarcă în timp ce mergea la grădiniţă în fiecare dimineaţă. în timp ce îi ajuta pe cei mici să-şi dea jos cizmele, în timp ce le curăţa unghiile de plastilină, în timp cele punea câte un pla sture pe genunchii juliţi. în timp ce-i ajuta să-şi încalţe cizmele. Nu are. Nici un. Plan.

La prânz aveau tăiţei cu sos de roşii. Ca de obicei, Kate stăteaîn capul uneiadin mese, iar doamna Chauncey în capulceleide-a doua mese, de cealaltă parte a sălii de mese, cu grupaîmpărţită între ele două. înainte

de seinile, aşezaîn pe le lor, copiii să-şi ri dice susamâ tâilocuri palmele , iar apoi trebui dosulaup almei, să le 22

inspecteze K atc şi doamna Ch auncey. Pe urmă luauuc coţiiloc şi doamnaChauncey ba teacu furculi ţa în paha rul ei de lapt e şi spunea cu glas ta re: „Momentul bine cuvântării!" Copiii îşi trăgeau capul n î tre umeri. — DoamneDumnezeule, spuse doamnaChauncey pe un ton ră sună tor, îţi mulţumim pentru fra o ndaaces tui prânz şi pentru aceste eţişo f are proaspete şi dră gălaşe. Amin. Copiii de la masa lui Kate începurăimediat să se agite. —■Kate a stat cu chi o i deschişi, le spuse Chloe celor > lalţi. — Da, si? Care-i treaba, domnişoară Mironosiţă? făcu ea. Replica ei îi făcu pe gemenii Samsonsă chicotească. — Domnişoa ra Mironosiţă, re petă David ca pentru sine,parcămemorând cuvintele,cu gând săle folosească

pe viitor. — Dacădeschizi ochii întimpul u r găciunii , Dumne zeu o săcrea dă cănu eşti recuno scătoare,comentă Chloe. — Păi, nu suntrecunoscătoare, că nu-mi plac pas tele, -io întoarse Kate. Se lăsă o tăce re cump lită. — Cum aşa, nu-ţi plac pastele? o întrebă Jason în cele din urmă. — Au un miros decâine jilav, răspunse Kate. N-ai băgat e d sea mă? — Câh! exclam ară cu toţii. îşi băgară nasul în farfurii şi adul mecară mâncarea.

— te? îi întrebă Kate. Se Am uitarăavut uniidrepta la alţii. y

23

— Da, făcu Jason. — Zici că mi l-au băgat pc blitz al meu la cazan şi l-au gătit, adăugă Antwan. — Cââââh! — Dar morcovii-s OK, spuse Kate. Începea să-i pară rău c-a început toată discuţia asta: Daţi-i bătaie, mâncaţi cu totii. > Vreo doi prichindei puseră mâna pe furculiţă. Cei mai mulţi, nu. Kate băgă mânaîn buzunarulblugilor şi scoase un cârnăcior de vită. întotdeauna avea la ea unul, în caz că nu-i plăcea prânzul , căci era o mofturoasă. Smulse cu dinţii o bucăţică şi începu să mestece. Din fericire , nici unuia dintre copii nu-i plăcea carnea de vită, cu excepţia Emmei W., care, însă, îşi înfulecade zor pastele,aşa că nu fu nevoită să împartă cârnăciorul cu ea. — S-aveţi o zi deluni frumoasă, băieţi şi fete! le ură doamna Darling apropiindu-se vijelios de masa lor, p tindu-se în bastonul ei din aluminiu. Ţinea morţiş sătreacă prin salade mese, pe la fiecare grupă, în timpul prânzului, şi defiecare datăizbutea să strecoare > si denumirea zilei lucrătoare în urarea ei. — S-aveţi o zi deluni frumoasă, doamnă Darling, murmurară copiii, în timp ce Kate îşi îndesă, pe şe îmbucătura de cârnat subfalca stâng ă. — De ce mănâncă aşa de puţini dintre voi? se inte resă doamnaDarling. (Nimic nu-i scăpa.) — Tăiţeii au miros de câinejilav, spuse Chloe.

— Poftiiim?laDoamne ! exclamă Darling plin ducându-şi pieptulsfinte opulent o doamna mână zbârcită, 24

de pistrui. Mi se parc mic că ai uitat de regula lui Ceva Drăguţ, spuse ea. Copii, cine poate să-mi spună re gula lui Ceva Drăguţ? Toată lumea tăcu. — Jason? — Dacă nu poţi săspui ceva drăguţ, mai bine nu spune nimi c, mormă i Jason. — „Nu spune nimic“. Corect. Ne poate spune cine va ceva drăguţ despreprânzul de azi? Linişte. — Domniş oară Kate,dumneavoastră neputeţi spune ceva drăg uţ? — Păi, cusiguranţă e... strălucito r. DoamnaDarling o privi lung, sfredelitor, dar nu mai adăugă decât: „în regulă, copii. Poftă bună". Apoi se deplasăşontâc-şontâc spremasa doamneiChauncey. — Strălucitor ca un câine jilav strălucitor, le şopti Kate copiilor. Aceştia izbucniră în hohote de râs. Doamna Darling se opri şi es întoarsepe călcâie proptindu-se în baston. — Ah, apropo, domnişoară Kate, zise ea, puteţisă treceţi astăzi pe la biroul meu în timpul programului de odihnă? — Desigur, răspunse Kate şi îşi nghiţi î dumicatul de cârnat in d gură. Copiii întoarseră capul spre ea făcând ochii cât cepele. Până şi un ţânc în vârstăde patru ni a ştia că nu-i deloc bine să fii chemat la birou. — Nouă neplaci, o asigurăJason după o clipă de

tăcere. 25

— Mulţumesc, Jason. — Când eu şi cu ra f te-mcu o să creştem ma ri, o să ne însurăm cune, ti adăug ă David Samson. — Ăăă, mulţumesc. Apoi bătu dinpalme şi spuse: Ştiţi ce? Azi, la desert, avem îngheţată profiterol. Copiii scoaseră câte un M „ m“ discre t, darpe chipuri le rămase întipărită îngrijorarea.

Abia îşi terminară îngheţata când în uşa sălii de mese apărură copiii în vârstă de cinci ani, înghesuindu-se în alţii si ieşind din rând. Din limitele lumii ei mărun lui Kate îi păreau nişte ur iaşi din ce în ce mai mari, care o intimidau, deşi cu do ar un an în urmăfuseseră grupa ei de patru ani. — Să mergem, copii! îi îndemnădoamnaChauncey, ridicându-se greoi în picioare. Ţinem lumea pe loc.Spuneţi-i mulţume sc doamnei Washingto n.

— Mulţumim, doamnă Washington, spuseră copiii în cor. Doamna Washington le zâmbi, dădu din cap cu un aer regal şi îşi şterse mâinile de şorţ stândnî uşa ce dădea spre bucătărie. (In Grădiniţa Spiriduşilor se punea un mare accent pe bunele maniere.) Prichindeii de patru aniforma nd cât câtnduordo iş seplini strecurară pe lângără ceiun derâcinci ani,de făcâ snat e mici, de respect, cu Kate în arierg ardă. în timp ce trece a pe lângăGeorgina, asistentade la grupade cinci ani, îi şopti acesteia: „Trebuie ăs mă duc al birou“. — Bleah! făcu Georgina. Pă i, Doamne ajută!

oa uri tână rădin cu ocaînf ăţişa re plăcută, obra cu Era burt aşă uza primei sar cini.cu Kate arji firozalii, băgat 26

mâna-n Foc căea n-a trebui t să se prezinte niciodatăla birou. în came ra grupeide patru ani , descui e debara ua, să scoată pătucuril e pliante, din aluminiu, pe care cei mici trăgeau câte un puide somn.Le aranja dejur-împrejurul încăper ii şi le împărţi păturil e şi perni ţele ţi nute de ei în dulăpioarele lor, zădărnicind, cade obicei, planul celor mai gurali ve patrufetiţe, care aveau de gând săse culce în acelaşi colţ. De regulă, doamnaChaunceyîşi petrecea intervalul dedicat odihnei în cancela rie, dar astăzi se întoarse după prânz nî cameracelor de patruani, se aşeză la catedr ă şi îşi scoase din sacoşa ei de pâ nză un Baltimore Sun. Pesemne căauzise cândo chema se doamnaDarling pe Kate în birou. Liam D. spuse că lui nu-i e somn. A şaziceaîn fiecare zi, după ca re tocmai de el treb uia să trag ă Kate, să-l tre zească dintr-o torpoare totală când se făcea ora de la joacă. Aranjă păturasub el, de fiecare parte, cum îi plăcea lui - o pătură albă, din flanel, cu două dungi galbene, pe care continua s-o numească în continuare „pătuia“ lui când ceil alţi nu se aflau prin p reajmă, să-l poată auzi. Apoi, trebui să -i desfacălui Jilly părul prins în coadă, să n-o împungă agrafa când stăculcată. Kate îi strecură agrafa sub pern iţă şi-i spuse: — Ţine minte undee, s-o găseşti câ nd tescoli. Probabil c-o săse întoarcăla timp, să-i aducăaminte, dar dacăn-o să se mai întoarcă? îşi trecu de getele prin părul lui Jilly, răsfirându-i-1 - un păr castaniu, moale, mătăsos,mirosind aşampon şi acreioane de colorat. Nu

va fi aici să-l ajute pe Antwan să-şi învingă sfiala în faţa 27

celor carc-l intimidează; şi n-o să ştie niciodată cum s-a descurcatlimma B. cu no ua ei surioară, care urmasă vină în iunie din China. Nu-i adevărat că-i urăşte pe prichindei. Cel puţin câţiva dintre ei chiar îi plăceau. Problema e că nu-i plac toţicopiii, că doar nu sunt m embrii uniformi ai unei mici încrengături sau mai ştiu eu ce. Adoptă un ton impasibil când îi spuse doamnei Chauncey „Mă-ntorc într-o clipă!". Doamna Chauncey îi zâmbi şi-atât (deloc suspicioa să? plângându-i de milă?) şi trecu lapagina următoare. Biroul doamnei Darling era lângă camera celor de doi ani, unde copiii erau atât de mititei, încât dorme pe saltele întinse pe duşumea în loc de pătuţuri, să cumva să se rostogolească din ele. Cameralor eracu fundatăîn semiîntuneric, din câte îsi dădu ae seama privind pesingurul ge am al uşii, iar dinăuntru părea să răzbatăo tăce re intensă, voită. Geamul de la uşa doamnei Darling îi dezvălui silueta ei, aşezată la birou; vorbea la telefon în timp cefrunzărea un teanc dehârţoage. Totuşi, de-ndată ce Kate bătu la uşă, îşi luă rămas-bun scurti şpusereceptorul nî furcă. — Intră! strigă ea. Kate intră şi se lăsă pe scaunul cu spătar drept aşe cu fata la birou. > — Am primit, în sfârşit, un preţ estimativ pentr u înlocuirea covorului pătat, îi spuse doamna Darling — Îhî, făcu Kate. — Se pune, totuşi,întrebarea:de ceepătat? E clar

că undeva există oscurg ere şi până nu flăm a de unde 28

se infiltrează rugin a nu arc niciun rostsă punemnoul covor. Kate nu avu de făcut ni ci un comentariu, aşa că rămasetăcută. — Mda, făcu doamna Darling. Dar să lăsăm asta. îşi ordonă hârţoagele meticulos şi le puse într-un dosar. Apoi întinse mâna după altul. (Al lui Kate? O fi având Kate un dosar? Ce Dumne zeu o fi conţinând?) îl deschiseşi scrută o clipă prima coală, apoi o pironi cu privirea pe Kate, pe deasupra lentilelor. — Aşa, deci, ziseea. Kate, mă-ntreb: cumanumeîţi evaluezi activitateadesf㻺ura tă aici? — Ce anume? — Activitatea de la grădiniţă. Abilităţile tale educa ţionale. — Aha, făcu Kate.Eu nu ştiu. ' şi asta poate să» Speracă tregeă drept răspuns, însă, când doamna Darling continuă s-o privească cu tâlc, adăugă: — Vreau să spun că nu-s cu ade vărat educa toare. Sunt doar asistentă. — Da? — Nu fac decât să ajut. Doamna Darling continuă s-o privească lung. — Dar cred că fac o treabă OK, răspunse Kate în cele din urmă. — Mda, făcu doamna Darling, aşa şi e, în cea mai mare part e.

Kate încercăsă-şi masche ze surpri nderea. 29

— lia chiaraş zice că mititeii par să ţină latine. Cuvintele„dintr-un mot iv miste rios" păreau să atârne tăcuteîn încăpe re. — Din păcate, cre d că părin ţii lor nu au aceleaşi se n timente. — Ah, exclamă Kate. — Am mai discuta t treaba asta, Kate. Ţii minte ? — Mda, ţin minte. — Noi două am mai avut nişte discuţ ii pe tema asta. Nişte discuţii foarte se rioase . — Corect. — Acum e vorbade domnul Crosby . Tatăl Jameeshei. — Ce prob lemăare? — Susţine că ar fi di scuta t cutine joi, spuse doamna Darling apucând pr ima coală din dosar şi, reaşezându-şi ochelarii, să o studieze . Joi dimineaţă, când aadus-o pe Jameesha la grădiniţă. Ţi-a spus că vrea să discute cu tine de spre prostulobicei al Jameesheide a-şi sug e dege tul mare. — Degetele, o co rectăKate. Jameesha avea prostul obicei de a-şi suge degetele mijlocii, cu degetul mic şi cu arătătorul înălţându-se pe laterale ca în semnulcare înseamnă „te iubesc". Kate mai văzuse de câteva ori acest obicei. Cu un an în urmă , la fel făcea Benny Ma yo. — Aşa-i, îşi sug e degetele. Te-a rugat să-i interzici trea ba asta ori de câte orio vezi. — Tin minte. 7

7

»

— Şi ţii minte şi cei-ai răspuns? 30

— I-am spuscă n-ar tre bui să-şi facă griji clin ca uza asta. — Atâta tot? — l-am spus că odată şi odată, nu peste mult timp, o săse oprească deal sine. — I-ai spus că... şi aici doamnaDarling citi cuglas tare depe coala de hârtie: Ai spus:„Există şanse să se opreascădestul de curând , atunci când degetele osă-i creascăatât de ungi l încât o să ajungă să-şi sco ată ochii cu ele“. Kate pufni în râs. Nu-şi dăduseseama că a fost chiar atât de spirituală. — Cum crezi căs-a simţit domnul Crosby la auzul acestor vorbe? o întrebă doamna Darling. — De unde să ştiueu cum s-a simţit el? — Ei bine, ai puteaîncerca să ghiceşti, o pofti doamna Darling. Dar o să merg mai depa rte şi-o să-ţi spun dece nu încerc eu. A simţit căeşti... citi din nou cu glas tare, „uşuratică şi ilpsită de respect 11. — Aha. Doamna Darling puse jos coala. — Mi te imaginezajungând într-o bunăzi o educa toare matură,adevărată. — Puteti? Kate nu băgase deseamă pânăacumcă înacest o lc ar existavreoşansăreală de promo vare profesională. In mod clar, nu avea nici o dovadă în acest sens. — Mi te imaginez ocupându-te de o grupăodată ce-o să te maturizezi, spuse doamnaDarling, dar, când i

zic să te „maturizezi", nu mă rezum doar la înaintarea în vârstă. 31

Aaa, mi.

— Vreau să spun ă c trebuiesă-ţi dezv olţi nişte abi lităţi de comunicare socială . Oarece tact, au tocontrol, diplomaţie. — O K.

— înţelegi măcar despre ce-ţi vorbesc? — Despre tact, autocontrol, diplomaţie. Doamna Darling o sfredeli o clipă cu privirea. — Pentrucă, altminteri, nu tevăd continuându-ţi activitatea în micanoastrăcomunitate, Kate. Dar mi-aş dorisă te văd. Mi-ar pl ăceasă te păs trez,de dragul mătuşii tale,dar ai o situaţie foarte preca ră aici; vreau să ştii asta. > — Am înţele s, ziseKate. Doamna Darling nu pă ru foarte convinsă de acest lucru,însă, după o pauză,spuse: — Foarte bi ne, Kate. Lasă uşa deschisă la plecare, te rog. — Desigur, doamnă D., răspunse Kate. — Cred că m-au pus într-o perioadă de probă, îi povesti ea asistentei de la grupacopiilor de trei ni. a Stăteau amâ ndouă pe tere nul de joacă şi supra ve gheau balansoar ele,sănu moară vreun copil accidentat. — Păi, nu erai dejaîn perioada de probă? — Ah, exclamăKate, s-ar putea să ai dreptate . — De data astace-ai mai făcut? — Am insultat nu părinte . Natalie se strâmbă,toate avea u aceeaşi păreredespre

părinţi. 32

— K vorbatic tă ticul cel tliliu, maniacul ăla cu con trolul, care tot încearcăsă facă din copilita lui Domni şoara Perfecţiune. > > Tocmai atunci sosi,însă, şi A dam Barncs cu doidin tre ţânciide doi ani, aşa încât Kate schimbă subiectul , (întotdeaun a se strădui a să pară o persoa nă mai cumse  cade decâ t eraîn realitate atun ci când apărea Adam.) — Care-i treaba? le întrebăel. — A, nimic extraordinar, răspunse Natalie în timp ce Kate îi zâmbi proste şte, vârându-şi mâinile în buzuna rele blugilor. — Gregory ar dori săse deaîn balansoa r, spuseAdam. I-am zis că, poate, unul dintre băieţiimai mari o să-l lase şi pe el. — Desigur, spuse Natalie. Donny, strigă ea, vrei să-l laşi un pic şi pe micul Gregory să se deaîn balansoar? N-ar fi făcut astapentru ni meni în lume, în afarăde Adam. Copiii trebuiau învăţaţi să aştepte - chiar şi cei de doi ani. Kate se uită la ea pe sub sprâ ncene, iar Donny răspunse: — Da’ abia am început sămă dau şi eu! — Păi, în cazul ă sta, interveni Adam ime diat, în cazul ăsta, n-ar fi drept. Nu-i aşa, Gregory, că nu vrei săfii nedrept cu Donny? Atitudinea lui Gregory sugera, însă, că vreasăfie nedrept cu Donny. Ochii i seumplură de lacrimi şi bărbia începu să -i tremure. — Sau am eu o ide e! spuse Natalie pe un ton superentuzi asmat. Gregory, poţi să te dai împreună cu Donny.

Donny e băiat mare şi poate săse deaodatăcu tine! 33

Katc simţi că-i vine să vomite.Aproa pe că-i venea să mimeze ăc-,şi vâră un deg et n î gâtl ej, dar es stăpâni la timp. Din fericire, Adarn nu se uita Iaea. Tocmai îl sălta pe Gregory pe balansoar, în faţa lui Donny, care, măcar, acceptace ast compromis, iar apoi se dusela celă lalt capăt iş îşi lăsămâna pe leagăn, în spatele lui Jason, să-i adaug e un pi c degreuta te. Adam era singurulbărbat cu funcţia de asiste nt dintoată grădiniţa, un tip înalt, ciolănos, cu o figură binevo itoare, absolvent deengleză , cu o chică de păr negru şi barba cârlionţată. Doamna Darling avea senti mentul că a fostextrem de în drăzneaţă angajându-1, deşi la vreme a aceea majoritatea g rădiniţelor aveau mai mulţi educatori bărbaţi. Mai n î tâi îl pusese să lucreze cugrupacopiilor de cinci ani, cunoscuţi şi dreptPre-Pre, deoare ce aceşti a erau dest ul de ma ri ca să se înscrie în anul preg ătitor, dar e s consideracă mai au nevoie de un an de sociali zare. Doamna D. simţea că un bărbatr aasiguradisciplina şi coerenţa necesare. Totuşi,Adam se dovedi un om atâ t de blând, atât de fin şi săritor, încât la jumăta tea primului său an făcu rocada cu Georgina. Acum eraferici t să se ocupe d e micuţii de doi ani, să le şteargă nasul şi săle aline, la o adică, dorul de asă c , iar înainte de ora de odihnă, putea fi auzit cântând cântece de leagăn cu glasul său grav, în acompaniamentul acordurilor soporifice ale chitare sale. Spre deosebire de majoritatea bărbaţi lor, era cu mult mal înalt decât Kate şi, totuşi,în prezenţalui, ea se simţeaîntotdeaun a prea mare şi prealălâie. îşi dorea brusc să fie ma i delicată, mai gingaşă, mai feminină şi y

se jena de lipsa ei de graţie. 34

îşi doreasă aibă o mamă . Hi, davusese a, o mamă , dar îşi doreasă h avut una care s-o înveţe cum să se descurce mai bine în viată > . — Te-am văzut plimbându-te în timpul orei de odihnă,îi spuse Adam în timp ce -şi vede a de balans oar. Ai avut necazuri cu doamna Darling? — Nu... răspunse ea. Ştii tu. A m discutat despre un copilaş care-mi face probleme. Natalie scoase un fornăit. Kate îi aruncăo privire furioasă, iar Natali e afişă un aer exag erat de „V -scuzăai mă“. Era atât deevident.Toată lumeaştia că-i moartă după Adam. Săptămâna trecută făcuse înconjurulşcolii vestea că Adam i-a dat lui Sophie Watson unul dintre prinzătorii de vise confecţionaţi de el însuşi. „Oho!“ exclamase toată lumea . Totuşi, Kate şi-a zis că, poate, a făcut a cest gest doar fiindcăSophia era colega lui asistentă la ice de doi ani. Tact, autocontrol, diplomaţie. Ce diferenţăo fi între tact şidiplomaţie? Poate că„tact“ sereferă la a spune lucruril e în chippoliticos, iar „diplomaţie1 1înseamnăsă nu spuinimic. Da, dar nu al astase referă şi „autocon trolul"? Kate observăcă oamenii tind să facărisipă de cuvinte. Folosesc mult mai multe cuvinte dec ât e cazul. Se plimba fără grabă în drum sprecasă, fiindcă era o vreme nespus d e frumoasă. Dimineaţa fusese de-a

dreptul frig, însă de atun ci se încă lzise ate îşi duceageaca arun cată pe-un umă r. Unşi acum cuplu Ktâ năr 35

înainta în faţa ci în pas domol, lata povesteape îndelete ceva despreo altă fată, pe numeLindy, dar Kate nu n î cercăsă-i depă şească. Se întrebă dacă pa nseluţele lbastrua pal, spălăcite, pe care le văzuseîn urna dingrădina cuiva ar înflori şi în curteaei din spate. Aceastaera mult preaumbro asă. Deodată se auzi strigată. întoarse capul şi zări un bărbat cu pă rul deschis al culoare pă şind grăbit spr e ea, cu un braţ dicat, ri de parcă ar fi ă f cut sem n unui taxi săoprească. Vreme de-o clipă nu-şi dădu se ama ce-ar putea avea cu ea, însă pe urmă îl recuno scu pe asistentul -cercetător al tatăluiei. O derutase faptul că nu purtahalatuldin labora tor, ci blugi şi un jer seu simplu, de culoare gri. — Salut! ziseel ajungând-o din urmă . (Era un fel de ,,Saliut“.) — Peter, spus e ea. — Piotr, o corectăel. — Ce mai faci? spus e ea. — Mă tiem că s-ar putia să răciesc, îi ziseel. îmi curge nasul şi strănut ntrun î a. M-a luat deaseară. — Naşpa, făcu ea. îşi continuă drumul, iar el îşi potriviritmul paşilor cu al ei. — A fost bin e la grădiniţă? se interesă el. — Da. Acum erau exact cu un pas în urma tânărului cuplu. Lindy ar trebui să-i deapapuc ii tipului, spuneafata; o face nefericită; la care, băiatu l răspunse :

— Nu ştiu ce să zic, mie mi es pare un tip mişto. 36

— Măi, ui nuaiochi} îl luă lata larost. Tot timpul când sun t împreună,ea se uită întruna la el, iar el îi evită privirea întruna. T oată lume a a obse rvat - şi Patsy, şi Paula,şi JaneAnn şi, pânăla urmă , soră-mea i-a spus de a l obrazlui Lindy, i-a spus... Piotr o apucăpe Kate uşurel de braţ, s-o ghideze când îi depăşirăpe tineri. Gestul lui o descumpăni o clipă. Eradoar cu puţ in mai înalt decâ t ea, darse chinuia să ţină pasulcu el. Insăpe urmăse întrebă ce rost vea a asta, aşa că mersemai nc î et. El îi urmăexempl ul. — N-ar trebui săfii la lucru? îl întrebă ea. — Ba da! Tocmai mă duciam. Cum laboratorul era situat cudouă stră zi în urma lor, afirmaţia lui era complet ogică, il dar nu-şi băteaea capulcu treaba asta. Aruncă o privire scurtă spreceasul de mână. îi plăceasă ajungă acasă înaintea lui Bunny, care nu rae voie să se distre ze cu băi eţii atunci când e singură ca asă, dar uneo ri tot îşi face)de cap. — La noi în ţară e un provierb, spuse Piotr. Măi, să fie, ăşti a mere u au câte un pro verb, îşi spuse Kate în sinea ei. — Noi ziciem: „Munca, dacă-i împărţită în sie gmente, iţne mai puţin, ca timp, diecât dacă-i un singu r tot . — E tare, spuse Kate. — Die câ t timp îţi laşi părul săcrească? Schimbare a de subiect o u l ă prin surpri ndere . — Poftim? făcu ea. Ah. Cam de printr-a opta. Nu ştiu. Pur şi simplu, mă săturasem de-atâta tră ncăneală. CC

— Trăncăneală? 37

— De la salonul decosmetică. Turuiala,turuia la, turui ala; locurile astea fojgăiesc de-atâta turuiala.Femeile nici n-apucă săse aşeze şi încep sătrăncănea scă- despre iubiţi, soţi, soacre. Colegele de cameră, prietenelegeloase. Certuri , neînţ elegeri, poveşti de dragoste şi divorţuri. Ce-or fi având atâta de trăncănit? Mie unei a nu-mi venea în minte absolut nimic. îmi dezamăgeam de fiecare dată cosmeticiana . Pânăla urmă , mi-am zis: E „ i, fir-ar să fie. O să renunţ să-mi mai tund părul". — Ieşti nemaipomeniît die tră a gător, spuse Piotr. — Mulţumesc, iî răspunse Kate. Ei, uite,aici dau coltul. Cred că -ti dai seama că laboratorul eîncolo, nu? — Ah! Iesteînapoi, intr-acolo, exclamă Piotr. Chestia asta nu păre a să-l dera njeze preatare: OK, Kate! Pie curâ nd! Mi-a făcut pl ăcieresă port o di scuţie dră guţă. Kate o ua l se deja pe stradaei şi flutură un braţ ără f să priveascăîn urmă . Abia intră în casă, că şi auzi un glas care era clar de bărbat. — Bunny\ strigă ea pe cel mai se ver ton cu put inţă. — Aici sunt!răspunse Bunny pe-un ton cântat. Kate îşi aruncă jacheta pe bancadin antreu şi intră în camera de zi. Bunny şedea pe ca napea , toată num ai cârlionţi aurii, delicaţi, şi o feţişoa ră vai-atât-de-nevinovată şi o bluză fără umeri mult prea subţire pentru acest anotimp; iar băiatul d in vecini, alde Mintz, şedea lângă ea. Apăruse la orizont ceva nou. Edward Mintz, mai

mare decât Bunny cu mai mulţi ani, era un tinerel cu 38

aspect bolnăvici os, cu nişteperciunibejul ii, neuniformi, ce-i ajungeau până labărbie şi car e lui Katc îi aminteau de niştelicheni. Terminaseliceul cudouă veri în urmă , dar nu reuşise să prindă loc la vreo facultate; maică-sa susţi neacă ar suferi de „boala aia japoneză". — Desprece boală e vorba? întrebaseKate, al care domnul Mintz îi răspunsese: — Cea de care suferă tinerii care se încuie în came rele lor şi refuzăsă-şi ducăviaţa mai departe. Doar căEdward părea legat nu de camerasa, ci de veranda închisă, care dădea spre fereastra de la sufrageria familiei Battist a, unde putea fi văzut câ t era ziulica de lungă şezând pe un şezlong, îmbrăţi şându-şi genunch ii duşila gurăşi fumând garete ţi uspe s ct de inuţe. f Ei, da: măcar nu e xista încă perico lul unei po veşti de dragoste. (Bunny avea o slăbi ciune pent m băieţii care aduce au cujucăto rii de fotbal america n.) Şi totuşi,regula

era regulă, aşa încât Kate pusepiciorul în prag: — Bunny, ştii că n-ai voie să prime şti penimeni când eşti singură acasă. — Să prime sc! se răţoi Bunny făcând ochii mari, cu un aer descumpănit. Ridică demonstra tiv notesul spiralat care stătuse deschis în poala ei: Acum sun lecţia de spaniolă! — Nu zău! — I-am cerut voie lui papa, ţii minte?Senora McGillycuddy mi-a zis că am nevoie de un meditator? I-am ceru t voie lui papaşi el a zis căe-n regulă? — Da, însă... începu Kate. Da, însăel, cu sig uranţă, nu înţelegeaprin astavreun

băieţa ndru fumător de iarbăde prin vecini. Kate nu 39

spuse asta. (Diplomaţie.) Se întoarse, în schimb,spre Edward şi îl întrebă peel: — Eşti ch iar aşa de bun la spani olă, Edward? — Da, doamnă, am studiat-o cinci se mestre. Nu-şi dădu sea ma dacă a zis „doamnă" la miştosau la modul serios. Oricum a r fi o f st, tot o enerva; nu era chiaraşa de bătr ână. — Uneori chiar gândesc în spanio lă, o a sigură el. Replica astao făcu peBunny să chicotească. Bunny chicoteadin orice . — M-a învăţat dejaatâtea lucruri? zise ea. Un alt obicei enervant-al deei era să transforme pro poziţiile afirmative în inter ogative. Lui Kate îi plăcea ades-o împungă prefăcându-se că are impresiacă-s cu văratîntrebări. — N-am de undesă ştiu,nu-i asa? Doar n-am fost aici, cu voi. — Ce? întrebă Edward. — N-o băga în seamă? îl sfătui Bunny. — Am primit câte un zece sau nouă la spaniolă în fiecare semestru,în afară de ultimul an, spuse Edward, dar atunci n-a fost din vina mea. Sufeream destres. — Ei, şi to tuşi,Bunny n-are voie să prime ască musa firi de sex bărbătesc atunci când nu mai e nimeni alt cineva acasă. — Ah! Asta-i de-a dreptul umilitor! strigă Bunny. — Şi nu ma i pot eu de asta! i-o întoarse Kate. Con tinuaţi; o să fiu pe-aproape, îi preveni ea şi ieşi. Apucă s-o audă pe Bunny murmurând în urma ei:

„Un bitchoF 40

— Una bitch-A l/, o corectă Kdward pe un ton di dactic. Se porniră să râdă pe înfundate. Bunny nu eranici pe departe aşa de drăgălaşăcum credeaumea l . De fapt, Kate nu re uşise să priceapă nici măcar de ce-o fi existâ nd Bunny pe faţa pământului. Mama lor o blondă fragilă, tăcută, cu părul în nuanţe roz-aur cu ochii la fel deînstela ţi ca ai lui Bunny - îşi petrecuse primii paisprezece ani din viaţa lui Kate internândusi exter nându-se în si din diferite asa-zise „aşezăminte de odihnă“. Peurmă, din senin, se născuse Bunny. Lui Kate îi era greu să-şi imag ineze căpărinţilor ei li s-ar fi putut păre a o ideebună.Poate cănu li sepăru se; poate fusese un caz de pa siune dez lănţuită. Asta era însă şi mai greude imaginat. In orice caz, a doua sarcină a scos la iveală un defect al inimii lui TheaBattista, u sapoate chiar ea a fost ca uza a cestuidefect, şi s-a stins din viaţă pânăsăîmplineascăBunny unan. Pentru Kate, moar tea ei n-a însemnat o schimbar e faţă de absenţ a cu ca re se obişnuise de-o viaţă. Iar Bunny nici măcar nu-şi aducea aminte de mamalor, deşi unele gesturi de-ale ei se mă nau, în chip stra niu, cu ale maică-sii - felul cumesţinea, cu un aer serios, de bărbie, de pildă, sau obiceiulei de a-şi ronţăi cu de licateţe vârful degetuluiarătător. Aproa pe că-ţi veneasă crezi c-o studi ase pemaică-sa din pântece . MătuşaThelma, sora lui Thea, întotdeauna spunea: — Ah, Bunny, ur j că-mi vine ăsplâng de câte ori te văd. Eşti bucăţică ruptă din săraca maică-ta!

Kate, peKate de altă parte, nuneg semă na câ tuşioase de puţin cu mama lor. avea tenul ricios, avea le mar i 41

şi eragreoaie. Ar fi părut basurd ă dacă şi-ar fi ros vre un deget şi nimeni nu-i spusese vreodatăc-ar fi dră gălaşă. Kate era una bi teha.

— Katherine, dra ga mea! Kate se întoarse de la aragaz surprinsă de-a binel Tatăl ei o privea din uşă cu un zâmbet strălucitor aş nut pe chip. — Cum afost azi? oîntrebă el. — A fost bine. — A mers bine treaba? — Semi-OK. — Excelent! exclamă el rămânând locului. De regulă, se întorcea de la laborator cu o mină î grijorată, cu gândul tot la ceea ce lucrase peste zi, dar poate căastăzifăcuse vreo desco perire în semnată. — Bănuie sc că te-ai dus la lucru pe jos, ziseel. — A, sigur, ră spuns e ea. întotdeauna mergea pe jos dacăvremea nu era în ultimul hal de câinoasă. — Şi ai avut parte de-o plimbare plăcutăla întoar cere? — Îhî, făcu ea. Apropo, am dat nas în nas cu asis tentul tău. — Ei, nu\ — Îhî. — Minunat! Cum afost el? tu nu ştii cum e? — Cum afost? repetăKate. Păi,

— să spu n:>de spre aducă ce-aţi discu tat? Ea Voiam făcu un efort să-si aminte. 42

— Despre păr? Iacii ea . — Alia, exclamă el, continuând săzâmbească. Alt ceva? o descus u el în cele lin c urmă. — Cred că astaa fost tot. Se întoarsela aragaz. Pusese la reîncălzit combinaţia pe care o mânc au în fiecare seară la cină. îi spuneau piure decarne, dar acestaconsta mai ales în fasole boabe, legumeverzi şi cartofi, la care, în fiecare sâmbătă, adăuga o cantitate mică de carne devită fiartă la ca pac şi apoi o pasa, transformând-o într-un fel depastăcenu şie, ce urmasăfie consuma tă în timpulsăptămânii. Tatăl ei eracel care inventase reţeta asta. Nu pricepea în ruptul capului de ce nu proce dează toată lumea la fel; îi asigura organismului toate substanţele nutritive necesare ş economisea o grămadă de timp şi de acte decizional — Tată, spuse ea micşorând flacăra, tu ai ara njat ca Bunny să facă meditaţii la spaniolă cu Edward Mintz — Cine-i Edward Mintz? — Edward, vecinul nostru, tată. Era aici când am ajuns acasă de la lucru. Aici, în casă, cu totul întâm plător, ceea ce, dacă ţii tu bine mint e, e împotriva regu lilor. Si ditator bun asu nu. » habarn-avem dacă e un me Nici măcar nu ştiu cât i-a spus ea c-o să-i plătim. Te rugat pe tinece va legat de treaba sta a? — Âăă, cred că... da, parcă-mi amintes c că mi-a spus cănu stă bine cu spani ola. — Da, iar tu i-ai spu s să se intereseze şi să-şi caute un medi tator, dar de ce n-a luat el gătura u c cei care-i asigură meditator la matematică şi la engleză? De ce a

angajat un băiat din vecini? 43

(Hi având ca un motiv serios, răspuns e tată l ei. — Nn şti u de ce pres upui asia, spuse Katc şi izbi lingura ed marginea oalei, ca să disloce un cocoloş de piure lipit de ea. O uimea de fieca re dată aptul f că taicăsău e total pe din afară când vine vorbade viaţa de zi cu zi.Omul trăiaîntr-un vid al lui. Menajeraspune a că asta-i din cauză că-i atât de de ştept. — îi stămintea la chestiunifoarte importante, zicea ea. Eradicarea bolilor la scară mondialăşi alte alea. — Astanu trebuiesă-nsemne că nu-i poate stamin tea şi la noi, îi spusese Kate. Zici că-i pasă mai mult de şoarecii ăia ai lui decât de noi. Parcănici nu-i pasă de noi, zău! — Ba da, îi pasa, scumpo! îi pasă. Doar că nu ştiesă arate asta. E cai si cum... n-ar fi n î văta nd limba > t nicicâ sau aşa ceva; parcăar fi picat ai ci de pe altă planetă.

Dar îţi spun u e , zău că-i pasă de voi. Menajera lor ar fi fost de acord întru totul cu reg doamnei Darling, aia cu CevaDrăguţ. — Deunăzi, când ţi-am povestit situa ţia cu viza lui Piodâr, îi spuse taică -său, nu sunt gur si că ai înţeles ep deplin problema. Viza lui evalabilă timp detrei ani. E > si zece luni. aici de doi ani — Tiii, făcu Kate. Stinse focul şi apucăoala de amân două mânerele:Scuză-mă. El setrase înapoi din uşă. Ea trecu pelângăel şi ntră i în sufragerie, unde aşeză oala pe tri podul ce stăteatot timpul în mijlocul mesei.

Deşi suf geria era mobilată cu se de bun mobilier elegante, deraînaltă clasă , moştenit e depie la stră ii lui 44

Thea,ajunse se săarate vraişte dupămoarteaei. Sticluţele cu vitamine, plicurile de corespondenţădeschiseşi tot felul de articole de birotică se îngrămădeau de-a valma pe tava de argint depe servantă. în capă tul mesei, unde nu era aşternută fata de masă, se înălţa un morman de chitanţe, cuun minicalculator, un caiet de cheltuieli şi un maldărde formulare pentru decl araţii fisca le. Decla raţiile cădeau întotdeauna în sarcina lui Kate, iar acum îi aruncăo privire vinovată lui taică -său, care se ţinuse scai de ea. (Ziua de depuner e a declaraţiilor se apropia în chippericulo s.) El era însă preocupat depropriile lui gânduri. — înţeleg i dificulta tea, spuse el, urmând-o înapoi în bucătărie. Ea scoase o cutie de iaurt din frigider. — Scuză-mă, spuse ea din nou. El o urmădin nou în sufragerie. îşi ţinea pumnii încleştaţi nî buzunarele adânci ale salopetei, de-ai fi zis că are unmanşo > n. — Peste două luni o să fie silit să părăsească ţara, spuse l.e — Nu-i poţi reînnoi viza? — Teoretic,pot. Dar totul se învârteîn jurul persoa nei care face cererea de prelungire - dacă proiectulres pectivei persoa nei este suficient d e impo rtant , şi bănuiesc că unii dintre colegii mei cred căal meu şi-a cam trăit traiul. Ei, ce ştiu ei, păi nu? S unt pe cale să descopăr ceva, zău, aşa simt; sunt pe cale săgăsesc o un ică soluţie, unificată, a tuturor bolilor autoimune. C u toate astea,

cei de la Imigrări îmi vor spune căar trebuisă mă 45

descu rc fără el. Cei de la Serviciul de Imigrări sunt atât de absurzi de la I 1septembrie încoace, zău aşa. — Hm, făcu Kate. Se întorseseră în bucătări e. Alese trei mere din bolul de pe bufet. —■Aşadar, cine o să-ţi fie asistent în locul ul i? — In locul lui! exclamă tatăl ei, holbându-se la ea. Kate, bâigui el. Aici e vorbade Piodâr Cerbakov! Acum, că am apucat să lucrez cu Piodâr Cerba kov, nimeni n-o să-i poată lua locul. — Ei bine, mie mi es pare că cinevava trebuisă-i ia locul, spuse Kate. Scuză-mă, zise ea încă o dată. Se întoarseîn sufragerie, cu taicăsău încă o dată pe urmele ei, şi puse câte un măr pe fiecare farfurie. — Sunt distrus, se văicări taică-său. Sunt terminat. Mai bine mă las cu totul de cercetare. — Doamne sfinte, tată! — Doar dacă nu reuşim, poa te, să-i... modificăm statutul. — Foarte bine. Modifică-i statutul. Se strecurăpe â l ngăel şi ieşi în antreu. — Bunny! stri gă ea în sus, sprescări. Cina e servită! — Am puteasă-i modificăm statutultransformându-1 în „căsătorit cu cineva de cetăţenie americană" — Piotr eînsurat cuo americancă? — Âăă, încă nu, răspunse taică-său, ţinându-se de ea înapoi în sufragerie. Dar îmi închipui că-i destul de chipeş. Nu eşti de acord cu mine? Toate fetele ca re

lucr ează în cu novorbă i par săcu inventeze to t felul de motive ca clădire să intre-n el. 46

— Păi, n-ar puteasă se însoare cu o altă dc-acolo? îl întrebă K ate. Se aşeză lalocul eişi îşi despă turi şervetul . — Nu cred, răspunse taică-său. El nu... discuţii le, din păcate, par să nu ducă ni ciodatănicăieri. — Şi-atunci,cu cine? Tatăl iese aşeză în capul mesei. îşi drese glasul. — Cu tine,poate? îngăimă el. — Foarte nostim, ziseea. Of, unde-ofi ata f iaa? Bernice Ba ttista! urlă ea. Te poftesc să cobori în clipa asta. — Am coborât, spu se Bunny apărând în uş ă. Nu-i nevoie să -mi spargi timpanele. Se aşeză pe scaun, faţă-n faţă cu Kate. — Salut, papa! zise ea. Urmăo tăcere prelungă, în timpul căreia dr. Battista păru să se adune di ntr-un hău. în cele din urmă, în

găimă: — Bună, Bunny. Glasul îi era mâhnit, stins. Bunny ridică din sprâncene privind-o pe Kate într bător. Aceastadădu di n umeri şi apucălingura dinoală.

TREI

— S-aveţi o zi de marţi frumoasă, copii, spuse doamna Darling, iar apoi o pofti din nou pe Kate în biroul ei. De dataaceasta nu-şi putea părăsi clasa în timpul programului de odihnă, deoarece doamna Chauncey lipsea, fiind bolnavă . Iar în zilele de marţirăspunde a de programul prelungit, de după termi narea orelor, aşa că fu nevoită să aştepte plină de încordare de laprânz pânăla 5:30. N-avea nici cea mai vagă ideece i-o fi venitdoamnei Darling să se vadă cu ae. Dar rareori i se întâmpla să aibă. Etichetadin ace st o l c e atât demisterio asă! Sau poate obiceiurilesau convenţiile, sau ce-o mai fi... Ca, de pildă,să nu le raăţi niciodată tălpile pantofilor necu noscuţilor sau cine şti e ce. încercă să se gândea scă, oare cu ceo fi gre şit de eri i după-amiază pânăazi la amiază? îşi pusese în minte să reducă la minimum interacţiunea cu părin ţii şi segândea că doamna Darling n-avea cum să fi auzit de pandal iile care o apucaseră azi-dimineaţă, când nu putuse ăs desfacă fermoar ul gecii lui Antwan.

Mama ie de afurisenie deviaţămodernă, mur mu— rase ea. 48

Şi totuşi, blestemase viaţa, nti-l blestemase pe Auiwa n şi el, de bună seamă, înţelese se atâta lucru. In plus, nu păreasă fie genu l de puşt i care să dea ug f a şi să trâmbi ţeze ce-a spus cineva, chiar dacă ar avea prilejul s-o Iacă. Erade genul a dece fer moar de dublu, ca renea putea fi des făcut jos înacel timp partea sus ră mâ închisă şi sfârşiseprin a-i scoate geaca trăgându-i-o pestecap. Ura genulăstade fermoar. Era un fermoardat dracul ui; ţinea morţiş să-ţi satisfacă toate nevoile cu putinţă, fără să ţină cont şi depăre reata. încercăsă-si aducă minte a cum îsifrazase doamna Darling ameninţarea cu o zi nain î te. Nu-i spusese ceva de genul„încă o gafă şi zbori“, nu-i aşa? Nu, nu, parcă fusese mai puţin clară de-atât. Fusese ceva mai voalat, în genul „iar dacă nu“, cu care-i ameninţă întotdeauna cei mari pe copii, şi copiii îşi dau seama, în cele din j

i

urmă, că nu-i chiar atât desinistru precu m sună. Se folosise expresia „situaţie pre cară", din câte-şi amintea ea. Cu ce-o să-şi umpl e timpul în fiecare zi dacă n-o să mai aibă o slujb ă? Nu mai avea absolut nimic de care să-şi lege viaţa - nu-i venea în minte niciun motiv pentrucare s-ar fi datjos din pat în fiecare dimineaţă. Ieri la ora de arătat şi povestit, Chloe Smith le-a vor bit despr e vizita pe care o ă f cuse în weekend la o fermă cu animăluţe pentru copii. Văzuse nişte ieduţi şi Ka îi spusese: „Norocoa so!" (Avea o slăbi ciune pentru capre). A întrebat-o:

— Zburdauaşa cum a fc căpriţele câ nd suntericite f ? 49

— Da, uncieabia învăţausă zboare, îi spusese Chloe, iar descri erea ei atât de pl acidă, concretaşi câtuşi de puţin surp rinsăîi provocase lui Kate o clipă de plăcere totală. E ciudat cum uneori trebui e să pierzi ceva ca să-ţi dai sea ma că, la urma urmei, s-ar putea să-I preţuieşti. La ora5:40, ultima mămicăîşi ridicăultimul copil o mamă cu copilul la grupacelor de cinci ani - şi Kate îi oferiseultimul ei zâmbetcalp, cu buzele trâ s nseţea păn, ca nu cumv a să-i scape vreo vorbuliţă nelalocul ei. îşi îndreptă umerii , trase adânc aer în piept iş porni spr e biroul doamnei Darling . DoamnaDarling tocmai îşi udaplantele di n ghivece. Probabil că apela se la toate ce lelalte mijloace dea-şi umple timpul cu ceva. Kate spera că plictiseala acumu  lată n-are să se transf orme în enervare , asa cum s-ar fi întâmplat dacăar fi fost ea cea care ar fi trebuit să aştept e, aşa că începuprin a spune: — îmi pare nespus, nespus de rău c-am întârziat atâta. DoamnaAmherst e de vină. Doamna Darling nu părea deloc intere sată de doam na Amherst. — Ia loc, îi spuse ea lui Kate, netezindu-şi fusta sub coapse când se aşeză la birou. Kate se şe ază. — Emma Cray, rosti do amnaDarling, astăzi deloc dispusăsă facă risipă de cuvinte. Emma Gray? Rotiţeledin capul lui Kate se-nvârtiră rapid,analizând toate posibilităţile. Din câte ştie ea, nu j

poa te fi vorba de nimic. Emma Gray nu a constituit niciodată o problemă. 50

— Emma tc-a întrebat cine re czi că-i cel mai bun desenator la grupa de patru ani, urmădoamna Darling. îşi consultă agendape care o ţinea lângă telefon: l-ai spus, începu ea şi apoi citi de pe-o pagină: „Cred că, probabil, Jason“. — întocmai, pu s se Kate. Aşteptă să audă care-i poanta, însă doamna Darling îşi puse jos agenda, de parcă i-ar fi şi se rvit-o deja. îşi împreună de getele celor două mâini şi o scrutăpe Kate cu o expresiece voia să-nsemne „Poftim!“ — întocmai,aşa a fost, dezvoltă Kate ideea. — MamaEmmei este foartenecăjită, îi spuse doamna Darling. Susţine că ai făcut-o pe Emma să se simtă inferioară. — Dar este inferioară, zise Kate. Emma G. nu-i în stare să deseneze o nimica toată. Mi-a solicitat părerea sincerăşi i-am dat un ră spuns ince s r. — Kate, perorădoamnaDarling, ar fi atâteacontra argument e la punctul tău de vedere, că nici nu ştiu cu care săîncep. — Dar cu ce-am greşit? Nu-nţele g. — Ai fi putut ă-i s spui, de pildă: „Ştii, Emma, nici odată n-am privit arta ca pe-o întrecere. Mă bucură atât demult faptulcăvoicu toţii sunteţi atât de creativi!“ Aşa să-i fi zis. „Cu toţii daţi tot ce-aveţi mai bun în voi în orice încercaţi să faceţi.“ Kate făcu un feort să se imagineze vorbind astfel. Nu reuşi. > — Dar Emmanu s-a supă rat, răspuns e ea. Jur cănu j

»

s-a rat. zis. de cât: „A, da, Jason“, iar pe urmă şi-asupă văzut deN-a tre abă 51

— A deranjat-o destul câtsăi spunăsi maică-sii, zis e doamna Darling. — Poate că doar a (ac ut conversaţie cu ea. — Copiii nu „f ac conversaţie", Kate. Conversaţia este unadintre activităţile lor preferate, Kate ştia astadin propria ei experienţă, dar se mulţumi să spună: — Păi, oricum,astas-a întâmpl at hătsăptămâna tre cută. — Şi ce vrei să spui cu asta? De obicei, răspunsul luiKate la astfel de întrebă ri era „Păi, tiii. Păcat că n-aţi înţelespoanta". De data astaşi-l înăbuşi.(Ce-o nemulţ umea în legăturăcu faptul că uneorise abţinea în mod voit era faptul că nimeni nu-şi dădeaseama de-acest lucru. ) — Vreau să spun că n-am făcut a sta chiar acum, zise ea. Ba s-a întâmplat chiar înainte de pov estea aia cu tatăl u l i Jameesha. înainte de-a vă promite că o să mă îndrept.Vreau să spun căn-am uitat cev-am promis şi căîmi dau toată silinţa. Sunt foarte diplomată, lucrez cu tact. — Mă bucur -aud s asta, spuse doamna Darling. Nu părea însă deloc convinsă, dar nici nu-i spuse lui Kate că e concedi ată. Clătină din cap şi adaugă că asta-i tot. Când ajunseacasă, Kate o găsi pe B unny răs turnând bucătăria uc susu-n jos. Prăjea o bucatăde ceva alb la o tempe raturămult prea înaltă şi toată casa eraînvăluită

în mirosul de ulei supraîncins şi de sos de soia a restaurantelor chinezeşti. j

52

— Cc es te asta? întrebă K atc exasperata, rcpczi ndu-sc să facă flacăra mai mică. Bunny se trase înapoi. — Nu temai oftica atâta, ce Dumne zeu! făcu ea, ţinând spatul a ca pe un plici de omorât muşte . E tofu? — Tofu! — Mă fac vegetariană ? — Glumeşti, pufni Kate. — în această ţară , în fiecare oră din fiecare zi, mor şaizeci de mi i de animale din cauza noastră . — De undeştii chestiaasta? > — Edward mi-a spus. — Edward Mintz? — El nu mănâncă chestii care au chip?Aşa că, de săptămâna viitoare încolo, vreau să faci piureul nost de ca rne ă fră pic de ca rne devită. — Vrei un piure de carne fără carne. — în plus, arfi mai sănătos. N-ai nici cea mai vagă ideecu câte toxine neîndopăm organismul. — Păi, atunci, de ce să nu aderă m la o sectă, şi gata? o întrebă Kate. — Eram sigur ă că n-ai să mă-nţeleg i! — Of, du-te şi punemasa, o rug ă Kate istovită, după care deschise uş a frigiderului şi sc oase oala cu piure de carne. Bunny nu u f sese dintotdeaunaaşa de tâmpiţică. Se pare că în jurul vârstei de doispre zece ani devenise o zăpăcită cu fiţe. Până şi părul ei oglindeaaceastătransfor mare. Cândva prins îndouă codiţe cumi nţi, devenise

o claie de cârlionţi scur ţi, aurii , elastici, prin care, dacă 53

stăteai în unghiul care trebui e, vedeai cum tre ce lumina. Avea obiceiul de a-şi ţine gura uşor întredeschisă şi ochii larg deschişi,cu o privire nevinovată, şi purta haine deeti f ţă mică, avea fuste cu betel ia care-i venea pânăla subraţ,fuste scurte, scurt e de tot, mulate pe coapse. Kate îşi închipuia că de vină pentru toate astea erau băieţi i - voia să fie atrăgătoare; doar căde ce-or fi găsindadolescenţii atrăgător stilul ăstacopil ăros?(Deşi, evident, chiar e atrăgător. Bunny se bucurăde mare căutare în rândul băieţil or.) Când eraîn public, păşea greoi, cu vârfurile pici oarelor întoarse spre interior, morfolindu-şi vârful degetului, ceea ce crea o impresie de timiditate cu m nu e s poate mai înşelătoare. Porni bo că nind spre sufragerie cu o stivă de farfuriişi le trântipe masă unu-doi-trei. Kate tocmai scotea merele dinbolul de pe bufet câ nd îl auzi pe taică-său intrând în antreu.

— Să-i spunlui Kate că sunte m aici, îl auzi ea. Iar apoi îi auzi strigătul: Kate? — Ce-i? — Noi suntem. Urmă un schimbde priviri între ea şi Bunny, care acum îşi muta bucata de tofu din tigaie pe-o farfurie — Care noi? Doctorul Battistaapăru în uşa de la bucă tărie. Lângă el era Piotr > Scerbakov. — Ah, Piotr, exclamă ea. — Saliut! zisePiotr. Avea acelaşi jerseu gri pe care-1 purtase şi cu o zi în

urmă, iar într-o mânăţineao pungă de hârtie dedimen siuni mici. 54

— Şi iat-o şi pccealaltă fiicăa mea, Bunny, o pre zentă Battista. Bun-Buns,ţi-l prezint pe Piodâr. — Ei, sal’tare! Ce mai faci? îl întrebă Bunny, zâ mbindu-i cu gropiţe în obraji. — De două zile încoace tuşiesc şi strîănut, îi spuse Piotr. Şi-mi suflu nasul. Ii un fiel demicrob, asiacried. — Of, săracu’ de tine! — Piodâr o să ia masa cu noi, le anunţă Battista. — Zău? se minună Kate. Ar fi vrut să-i amintească lui taică-său că, de regulă, lumea o anun ţă din timp pe bucătă reasă când evorba de aşa ceva,dar a devărule că în această casă nu exista nici o reg ulă; şi nici nu existase vreun pre cede nt la care să raporteze situaţia de acum. Kate nu-şi ami ntea ca familia Battista să fi avut vreodată un oaspete la icnă. Iar Bunny excla ma dejaîncântată „Bunuţ!“ (Era tipul de perso ană că reia i se parecă, cu cât emai multă lume, cu atât e mai mare veselia.) Scoas e din maşina de spălat vase încă o farfurie curată si > un rând de tacâmuri. Intre timp, Piotr îi înmână lui Kate pungade hârtie. — îi un cadou, îi explicăel. Desiertul. Ea luă punga şi se uită să vadă ce-i înăuntru. Erau patru tablete de ciocolată. — Mda, mulţumesc, spu se ea. — Nouăzeci la sutâi cacao. Flavonoide. Polifenoli. — Piodâr e un mare adept la ciocolatei amare, o lămuri doctorul Battista. — Vai, ador ciocolata, îi mărturisi Bunnylui Piotr. Sunt ca şi dependentă? N u mă satur niciodată d e ea?

er bucuro asă u că Bunny îşiinit, începuse numărul cu Kate afişare aaentuz iasmul i ei nemărg fiindcăea una 55

nu sc simţea câtuşi de puţ in bucuro asă de oaspeţi . Scoas e un al patrul ea măr din bol şi se duseîn sufragerie,aruncându-i lui taică -său o privire acrăîn timp ce trecea pe lângăel. El zâmbi şi îşi frecă mâinile satisfăcut. — Avem un pic de companie, îi spuse el pe un ton confidenţial. — Hm. Când seîntoarsede la bucă tărie, Bunny tocmai îl în treba pe Piotr ce -i lipseşte lui cel mai mult de la el de-acasă. îşi înălţaspre faţa lui ochii nstela î ţi şi hipnotizaţi, continuând să ţină în mână farfuria şi tacâmurile supli  mentare, săltându -şi capul n î tr-un gest încura jator, de-ai fi zis că-i Realizatoarea Lunii la vreun post de tele viziune . — îmi lipsie sc murăturile, răspunse Piotr fără nici o ezitare. — Ah, e fascinant? — Pune masa, nu mai sta , o apostrofa Kate. Cina poate fi ser vită, gata. — Cum?Stai puţin, inter venidoctorul Battista. Am crezut cămai n î tâi am putea bea un aperit iv. — Să bem! — Da, să bem în came ra de zi. — Da! se bucură Bun ny. Pot să beau şi eu ecva, papa? Doar un păhărel mititel de vin? — Nu, nu poţi, spuse Kate. Şi aşaţi-a stagnat dezvol tarea creierul ui, băuturaţi mai lipsea! Piotr râse în pumni. Bunny se plânse: — Papa! Ai auzit cemi-a spus? — Şi am vorbit e srios, iî spuse Kate soră-sii. Nu ne

ma putemAi per mite me ri. plus, tă, sunt oartă deifoame. venit maditato i târzi u în decâ t deta obice i. m 56

— Bine, bine, ziseel împăciui tor. îmi pare rău, Piotlâr, bănuiesc c ă bucătăre asa e şefa. — Nu-i nicio probliemă, îl lini şti Piotr . Asta era cum nu se poate mai bine, fiindcă, din câte îşi amintea Kate, singurabăuturăalcoolică din casă era o sticlă începută de Chianti de la ultimul revelion. Aduse piureul de carne în sufragerie şi îl aşeză pe tripod.între timp,Bunnyîi pregătiselui Piotr un loc lângăea; era u cu toţii înghesuiţi într-un capăt al mesei din cauza formularelor cu declaraţiile de venit. > — Dar de oameni nu ti-e dor, Piodâr? îl întrebă ea de îndată c e se aşezară la masă. (Fataeraneobosită.) Nu ti-e dor de acasă? nimeni de> — N-am pe nimeni, răspunse el. — Chiar pe nimeni? — Am criescut într-un orfielinat.

—Aoleu! mai dintr-un cunoscutorfelina pânăt! acum nici o pers oană care N-am să provină — Ai uitat să-i aduci apă lui Piotr, iî spuse Kate. Tocmai împărţea porţiile de piure d e carne iş le dădea farfuriile pline, luândule, la schimb,pe cele goale. Bunny îşi împinse scaunul în spate şi dădu să s ridice, dar Piotr o mă. mână şi spus e încă o dată: — Nu-i nici ridică oproblie — Piodâr are impresia că apa diluează enzimele , le explică doctorul Battista. — Cum, cu m? făcu Bunny. — Enzime le digestive.

— Mai a lies apa cu ghiaţă, spdigiestiv. use Piotr. înghiaţăenzimiele în mijlocul tractului 57

— Ati mai auzi t vre odată teori a asia? îsi în trebădoctorul Battistaiice f le cu o figură încânta tă. Kate îşi ziseîn sineaei că-i mare pă cat că nu espoate însurachiar el cu Piotr, dacă tot eaşade hotărât să-i schim be statutul . Cei doi chiar par făcuţi unulpentru ce lălalt. In zilele de marţi, Kate variameniul, servindule lipii şi unsos de roşii cu ce apăşi ardei ute, i casă-şi facă rulouri cu piurede carne. Piotr însă nu-şi bătu capul cu rulo u rile. îşi puse cu polonicul o avalanşă de sos pesteporţia lui, iar apoi îşiînfipselinguraîn ea dând din cap în timp ce-1 ascult a cu atenţie pe d octorul Battista,care se întreba de ce le-or fi afectând bolile autoimune mai mult p femei decât pebărbaţi. Kate îşi muta de colo-colo mân carea în farfurie; nu-i era chiar aşa de foame pe cât i se păruse. Iar Bunny, aşezată înfaţa ei, nu păre a foarte entuziasmată de buca ta ei de to fu. Tăiase o bucată cu furcul iţa, să vadă ce gust a re, mestecând-o doar cu inci sivii. Legumele ei verzi, două tije de ţelină decolorate, rămăseserădeocamdată nea tinse.Kate prev edeacă faza vegetariană avea să o ţină vreo trei zile. Doctorul Battistaîi povestea lui Piotr că uneori are senzaţia că femeile sunt mai... lipsite de piele decât bărbaţii, dar se opri brusc şi privi spre farfurialui Bunny. — Ce-i aia? — E tofu? — Tofu! — M-am lăsat de mâncat ca rne? — E o hotărâre înţelea ptă? o întrebătaică-său. — îi ridicol, spuse Piotr.

— Ai văzut? o împu nse Kate pe Bunny. 58

— De undie-si ina li 12? îl întrebăPiotr > mai ia vitam pe doctorul Battista. — Bănuies c că şi-ar lua-o din miculdejun cucereale, spuse doctorul Batti stadupă o cl ipă de gândire. Desigur, asta da că ce realele a u un adaos devitamine. — Da, şi-aşa tot ridicolîi, stărui Piotr. Ii aşia de tipic americănieşte , să-ţi sărăcieşti alimientaţia. în alte ţări,dacăvor să fie sănătoşi, oamenii adaugă substanţi e nutrit ive în alimiente. Americanii le iextra g din iele. — Dar ce zici, ăăă, de o conser vă de ton? întrebă Bunny. T onul, ca animal, n-are faţă per se. Mi -aş putea luavitamina B l2 dintr-o conservă de ton? Pe Kate o surprinse până intr-atât acel „per se arunca t de Bunny, încât iî trebuio clipă pânăsă-şi dea seama că taică-său a re o re acţie exag erată la auzul pro punerii cu o t nul. Se luasecu mâinile decap şi e s legăna înainte şi înapoi. — Nu, nu, nu, nu, nu! gemu el. îl priviră cu toţii uimiţi. El îşi dădu a cpul pe spate şi spuse: — Mercurul. — Ah, exclamă Piotr. — Ei bine, nu-mi pasă, zise Bunny;refuz să mănânc viţeii mititei, care sunt ţinuţi toată viata în cuşcă si care n-apucă ăs atingă vreodată pământul cu pici oarele. — Te-ai îndepă rtat prea mult de subiect, îi spuse Kate. Te referi la carnea de mânzat! Eu nu pun niciodată mânzat în piureulde carne! — Mânzat, vită, mieluşei cu lâna moale... suspină

Bunny. Nu-mi trebuie şa a ceva. E curată tică loşie. 59

Spune-mi, Piodâr, continuă c a, trăgându-sc către e l, cum poţi să trăieşti cu gândul că faci săsufere nişte o şricei mititei? —•Şoricei? > — Sau, mă rog, ce animăluţeveţi fi torturâ nd acolo, în laborator. — Of, Bun-Buns, of tă amărât doctoru l Battista . — Io nu torturiez şoareci, sp use Piotr plin dedemni tate. Au partede un trai foartebun nî laboratorul a ttălui tău. Au parte de recreiere. De companie! Unii dintre iei au nume. A u un rt ai mult mai bun de cât cei a>flaţi în libiertate. — Doar că-i înţepaţi cu ace, îl acuză Bunny. — Da, dar... — Iar acele aleaîi îmbolnăvesc. — Nu, în prie zent nu-i îmbolnăvesc, cieia ce îi intieresant, pientru că, vezi tu... Sună telefonul. Bunny se repezi: — Răspund u e! împinse sca unul în spate, sări de pe el şi o zbughi sprebucătărie,lăsându-1 pePiotr cu guracăscată. — Alo? făcu Bunny. A h, sal’tare! Salut! Kate putea săjure că-i vorbade un băiat,udecâ j nd

după glasul ei întrerup t de respi raţia frântă, sacadată. In chip cu totul uimitor, tatăl ei păru şi el capabil s deaseama de acest lucru. Se încruntă şi întrebă: — Cinee? Apoi întoarse capul şi strigă: Bunny? Cine-i la telefon? Bunny nu lî luă în seamă.

—drăguţ Ooo, osă auzispui ră ei asta excla tare -mi ! mând. Ooo, ce drăguţ!Eşti 60

— Cu cine vorbe şte? o înirebă loc i torul Battista p e Kate. Ea ridică din umeri. — E destul de rău căprimeşte a cestte extâriîn tim pul mesei, seplânseel. Mai nou, auînceput s-o sunela telefon? — Nu te uitalaminei îi spuse Kate. Ea s-ar fi n î ecat cu pro priile-i cuvinte dacă ar fi vorbit în stilul ăstala telefon. Şi-ar fi pierdut tot respectul de sine.încercă să se imagineze o clipă în ipostaza asta: că primeşte un telef on dela, ah, poate, Adam Bar nesşi că-i spune că -i un drăg uţ pent ru căi-a spus nu mai ştiu ce. Simţeacă-i vine să intre-n pământ numai al gândul ăsta. — Ai vorbit cu ae despre băiatul ăla, Mintz? îşi în trebăea tatăl. — Care băiat Mintz? — Meditatorul ei, tată. — Ah. N-am apucat. Ea oftă şi îi puse lui Piotr încăo porţie d e piure în farfurie. Piotr si doctorul Battistase cufundară într-o conversaţie pe temaproliferării limfei. Bunny se întoarse după discuţia telefonică; acum şe dea bosumflată între ei si îşi mărunţeabucata de tofu în cubuleţe infime.(Nu era obişnuită să nu fie băgată în seamă.) La sfârşitul mesei, Kate se ridică si aduse ta bletele de ciocolată din bucă y

y

tărie, dar nu sealaj dera să rângă ile,ncare aşa.că fiecare îşi arun că amb ulnjă pes testre sturi lefarfuri demâ 61

După ce muşcăclin ciocolată, Kate sc strâmbă; şiî spuse că nouă/ cci la sută ca cao înseamnăcu vre o treizeci la sută m ai mult dec ât ar tre bui. Pe Piotr păru s-o amuze figura ei. — La noi eun prov ierb, îi spuse el. Dacă miedica mientulnu-i amar, nu poate producevindiecarea bolii. — Nu mă aştept al vreo vindeca re de la dese rturi le mele, zise ea. — Mda, eu unulcred că are un gust excelent, interveni doctorul Battista. Probabil nu-şi dădea seama că colţurile gurii îi atârnă ca într-un desen dela grupacopiilor de patru ani, înfă ţişând o mutrăîncruntată. N ici Bunny nu părea prea încântată d e ciocolată, dar sări de pe scaun şise dusela bucătărie,de unde se întoarsecu unborcan de mier e. — Puneniştemierepe ciocolată, o sfătui eape Kate. Kate dădu bo rcanul la o parteşi întinse mâ na după mărul de pe farfuriaei. — Papa? Pune-ţi niştemiere. — Ah, îti mulţumesc, Bunnikins, o alintă taică-său. Isi vârî un colt al tablete i de ciocolatăîn borca n: Miericică de la Bunnycică. j

)

Kate îşi roti în cap.alimentel — Mierea esteochii unuldintre e sănătoase de pe lista mea de preferinţe, îi spuse tatăl ei lui Piotr. Bunny îiîntinse mierea lui Piotr. — Piodâr? îl întrebă ea. — Mi-e bineaşa.

tiv ţine sau aochii ltul, semijiţi uita la Kateîl . Ave a unsă pară felDintr-un al lui demo a-şi care făcea 62

pc calc sătragă o concluzie per sonală în timp ce o stu diază. Deodată se auzi un decli c sonor. Kate tre sări sper iată şi se întoarsecătre tată l ei, care îi arătă telef onul mobil pe care-1 avea în mână. — Cred că-ncep să prind şpilul acestei drăcii, zise el. — Păi, lasă-1 acum. — Voiam doar să mai exersez. — Fă-mi o poză, îl imploră Bunny.Lăsă ciocolata din mânăşi seşterse grăbită la gurăcu şe rvetulei: Fă-mi o poză şi trimite-mi-o pe telefon. — încă n-am învăţat che stiaasta, îi mărturi si taică-său, dar îi făcu, o t tuşi, o poză . Apoi spu se: Piodâr, te acoperă Bunny în poza asta. Treci de cealaltă pa rtea mesei, aşază-te lângăKate, să vă fac o poză. Piotr îşischimbăprompt ocul, l dar Kate întrebă: — Ce-ţi veni,măi, tată? Ai tele fonul ăstade-un an şi jumătate şi până acum o da tă nu e-ai t uitat la le. — Ar fi timpul să mă alăturlumii moderne, se jus tifică e l şi duseîncă o dată te lefonul la ochi, de parcă ar fi fost un Kodak. Kate îşi împinse sca unulşi sesculă , încercâ nd să iasă din cadru,declicul se auzi din nou, iartaică -său îşi ăsă l telefonul jos, să verifice rezultatul. — O să dau o mână de ajiutor la spălatul va selor, îi spuse Piotr lui Kate, scul ându-se şi el de pe scaun. — Nu tederanja; e treaba lui Bunny. — Ah, ce-ar fi caastă-seară să le speli tu cu Pi odâr,

propuse rul are temedocto de ăcut. f Battista,căci bag mâna-n foc că Bunny 63

— Nu, n-am, răspunse Bunny. Buniiy n-avea teme aproape niciodată. Lira de-a dreptul năucitoare. — Da, dartrebuie să discut ăm despi c medit atoarea ta la matematică, stărui do ctorul Batti sta. — Ce-i cu ea? — Meditatorul la spaniolă, îl core ctăKate. — Trebuie să discutăm esp d re meditatorul tău la spaniolă. Hai, vino, o pofti el ridicânduse de la masă. — Nu ştiu ce-o fi trebuind să vorbim de spre el, îi zise Bunny tatălu i ei, dar se sculăşi îl urmăafară din cameră. Piotr deja strângea farfuriile de pe masă. — Serios, Piotr, mădescurc, îi spuse Kate. Iţi mulţu mesc, oricum. — Spui asta pientru căîs stră in, răspunseel, dar ştiu căbărbaţi i amiericani spală vasele. — Nu în casa asta. De fapt, nu le spală nici unul dintre noi . Le aruncă m în maşinăsi-i dăm drumulori de câte ori se umple. Scoatem câ teva pentru următoarea masă, iar apoi le băgăm la loc şi repornim maşin a când se umple din nou. El chibzui la cele auzite. — Asta înseamnă căunelevase îs spălate die două ori, spuse el, chiar dacănu s-a mânca t din iele. — De două ori sa u de şase ori; te-ai prin s. — Iar uneori poate că, din greşială, folosiţi va se din care s-a mâncatdieja. — Astadoardacă vreunul di ntre noia lins farfuria

lună,răspunse izbucnind n î râs. E vorbade un siste m. Sistemul lui ea tata. 64

— Alia, da, făcu ci. Un sisiicm.

Deschiserobinetul de la chiuvetă şi începu săclă tească farfuriile. Sistemul uil taicăsău nu pre supun ea preclăti rea; băgaţi toate vasele slinoase în maşină, săle mai spe le o data, aşa sunauinstrucţiunile lui. In plus , chiar şi fără a doua spălare, ştiau că vasele suntmăcar sterilizate. Simţea însă c ă Piotr o de zaprobas e deja îndea juns, aşa că nu încercă să-l oprească. Asta în ciuda faptului că folosea apa fierbinte, care era dezastruoasă pentru mediul înconjurător şi l-ar băgat în boală pe ta ică-său. — N-aveţi mienajeră? o întrebă Piotr dupăo clipă de gândire. — Nu mai avem, răspunse Kate în timp cepunea piureul decarne la loc, în frigider. De-aia folosimsiste mele lui tata. — Mama taa diece dat? — A murit,răspunse Kate. Deh. — îmi rău pientru pierde riasufierită, spuse el; suna ca şi cum ar fi memorat propoziţia asta cuvânt cu cuvânt. — Ah, nu-i nimic, zise Kate. N-am apucat s-o cunosc prea bine. — Die ce n-ai cunoscut-o? — A făcut un el f dedepresie imedi at dupăce m-am născut,răspunse K ate, care acum eraîn sufragerie şi ştergea tăblia mesei. Reveniîn bucătă rie şi continuă: — I-a fost de -ajuns să se uite la min e o dată, că a şi apucat-o disper area - şi izbucni nî râs.

Pe Piotr însăorfelinat. nu-1 pufni râsul. Ea îşi aminti că el cres cuse într-un 65

— lini închipui cănici tu n-ai cunoscui-o pc mama ta, sp use ea . — Nu, răspunseel, aşezând (arlmiile pe un raft din maşina de spăl at vase. Păreau deja destul de curate casă se poată mânca din ele. — Am fost abandona t. — Eşti u n copil abandona t? — Da, m-au găsit pieprispă. în cutie d e compot de piersici . Cu bileţel pecare scria: „în vârstăde două zile“. Când discutacu tatăl ei chesti uni strict prof esionale, îi părea cât decât inteligent, ba chiar serios, dar când o dădea pe subiecte mai puţin ştiinţifice, limbajul lui iar îi suna pueril. Nu vedea nici o logică în modul de-a folosi roi de-a nu folosi artico lele, de pildă, şi cât degrele potAzvârli fi nişte a mărâ dearticole? laveta întecoşuleţul din cămară. (Tatăl ei era 100% adeptullavetelor din bumba c, folositeo singură datăşi apoi spălatecu înălbitor. Se uita la bureţi cu o oroare aproape superstiţioasă.) — Ei bine, aici am ispră vit treaba, îi spuse ea lui Piotr. ă tatae-n camera de zi.Mulţumescpentru ajutor. Cred c El ră mase locului, uitânduse la ea, aşteptâ nd, proba bil, s-o vadă luând-o înainte, dar ea se rezemă cu şalele de chiuvetăşi îşiîncruci şă braţelepe piept. în cele din urmă , el ieşi din bucătărie, iar Kate se duseîn sufragerie,

să completezeecl d araţia fisca lă. 66

— A ieşit bi ne, nu crezi? o întrebătatăl ei. Intrase şovăind în sufragerie dup ă ce îl conduse se pe Piotr la plecare. Kate adună ci 1rele de peo coloană înainte să ridice capul. — Ai stat devorbă cu Bunn y? — Bunny, o în gână el. — Ai discutatcu ea despre Edward Mintz ? — Am discutat. — Ce-a zis? — Despre ce? Kate oftă. — Hai săne concentrăm un pic, ia fii atent, spu se Kate. Ai întreba t-o de ce nu> si-a luat un medit ator de Ia agenţie? Ai aflat cât iî cere? — Nu-i cere nimic. — Păi... astanu-i bine. — De ce nu? — Avem nevoie ca acest aranjament săfie încheiat la modul profesionist. T rebuiesă-l putem conce diadacă se dovedeşte inutil. > — Ai fi dispusă să te măriţi cu Piodâ r? — Ce face? Se aşeză la loc pe sca un şi se holbă la el, cu cal cu latorul în mâna stângăşi cu pixul în dreapta. Noutatea pe care o conţinea întrebarea lui o izbi din plin a dupăcâteva secunde - ca o lovitură încasată în plexul solar. El nu repe tă întrebarea. Rămase locului aşteptând încrezător un ră spuns, cu pumnii încleştaţi în buzuna rele

salopetei. 67

— I c rog, spun e-mi că iui v orbeş ti serios, zise ea. — I;ii atentă, Kate, ia în considera re trea ba asta, spu se el. Nu luao hotărâ re pripită până nu cântăreşti bine situaţia. — Spui că vrei să mă mărit cu ci neva pe care nici nu-1 cunosc, ca să nu-ţi pierzi tu asist entulde cercetare. — Nu-i un a sistent edcercetare ca oricare ; e Piodâr Cerbakov. Şi îl cunoşti şi tuniţel.Şi ai cuvântul meu, ca recomandare, în ceea ce-1 priveşte. — De câtevazile tot baţi şaua să priceapă iapa, nu-i aşa? îl întrebăea. Era umilitor să-şi audăglasul tremu rând în halul ăsta; speracă el nu-şi dă seama: Mi-1 tot bagi pe gât de-o vreme, iar proas ta de mine nu mi-am dat seama. Bănuiesc că, pur iş simplu, nu-mi venea să cred căpropriul meu a ttă ar fi în stare să pună la cale asa cev a. — Ei, hai, Kate, că faci din ţânţar armăsar, spuse taicăsău. Mai devreme sau mai târziu tot va trebu i să te mă riţi, nu? Iar aici este vorbadespre cineva excepţi o nal,un om atât deînzestra t; ar fi o mar e pierde re pentru omenire dacăar trebuisă părăsească proiectul meu. Şi-mi place tipul! E un itp cums ecade! Sunt sigur căai să ajungi să simţi şi tu la fel odată ce-o să vă cunoaşteţi mai bine. — Lui Bunny nu i-ai cere în veci să facăasta, răbufni Kate cu înverşuna re. Preţioasa ta comoară, micuţa Bunny-poo. — Păi, Bunny deocamdată-i încă la liceu. — Atunci, hai să abandone ze şcoala; n-ar fi nici o i

pierdere pentru lumea învăţăturii. 68

— Katc! Nu-i Inimos din partea ta, o certă tatăl ci. Şi-n plus,adăug ă el după o clipă, Bunny îi are pe toţi tinere ii ăia cărora li s-au aprins că lcâiel e după ea. — Iar eu nu-i am, spus e Katc cu obidă. El n-o mai contra zise. C) privi tăcut,plin de speranţă, cu bu zele ţugui ate, atât de încordat în cât mustăcio ara neag ră i es contractase ată. to Dacă o sărămânăimpasibilă, dacă n-o să clipească şi nici măcarn-o să deschi dă gura,să mai sco ată vreun cuvânt, s-ar putea să reuşeascăsă-şi stăpâ neascălacrimile ce ameninţau săo năpă dească. Aşa că rămase tăcut ă. Incet-încet,se ridică, cu grijă să nu se loveascăde vreo piesă de mobilier, puse calculatorul o j s, se întoarse pe călcâie şi ieşi din sufragerie cu bărbi a înălţată fsidător. — Katherine? strigătaică-său în urmaei. Ea ajunseîn antreu,îl traversă, iar apoi o luă la fugă pe scări, în sus, cu obrajii brăzdaţi de şiroaie delacrimi, care-i curgeau gârlă la vale când ajun se la etaj, ocoli stâlpul balustradei şie sciocni,de Bunny, care tocmai se pregă tea să coboare. — Alo? făcu Bunny părând şocată. Kate îi azvârli pixul în faţă, intrăîmpleticin du-se în dormitor si trântiusa în urmaei.

PATRU

Te poţi simţi cu adevărat rănit trupeşte atunci câ cineva îţ i provoacă o durere sufletească. Avea să facă aceastădescoperireîn zilele ce au urmat. O făcuse şi în trecut,în repeta te rând uri, însă de dataasta era un fel de revelaţie nou-nouţă, care o înjunghia ca un cuţit în fipt în p iept. Sună ilogic, desigur: dece tocmai în piept? La urmaurmei, inimile nu-s decât niştepomperidicate în slă vi. Şi totuşi,îşi simţea inima învineţită de durere, în acelaşi timp chircită şi umflată, oricât ar sunachestia asta de contradictoriu. în fiecare zi merg ea la lucru pejos şi se simţea com plet, iremediabil singură. I se părea că toţi ceilalţi tre cători au pecinev a, un compani on cu ca re să râdă, căruia să-i facăo confesiune , căruiasă-i tragă un ghi ont în coaste. Toate găştile alea de puştoaice ca re aveau deja soluţii pentm orice pro blemă. Toate pere chile alea care mergeau cu trupuri le lipite, vorbindu-şi în şo aptă, cu capetele apropiate, şi toate ve cinele ca re puneaude-o bârfă stând lângă automobilele pe rsonale înainte de-a porni spre locurile lor de muncă . Bârfeau despre soţi excentrici ,

adol espă scenţi i şipo li,uîndră gostiţi hKate inionişti, iar şi apoi se de rţeaum isibi zicea ,,’Nea ţa“luig - chiar cele 70

care n-o cunoşteau. Iar ea se prefăcea că nu e l aude. Dacă îşi lăsacapul în jos, părul îi cădeaîn faţă şi-i aco perea complet profilul. Vremea era acum mai primăvăratică, narcisele înce peau ăs înflorească, iar păsă relele făceau o hărmă laie de-a dreptul insuportabilă. Dacă ar fi putut dispune ed timp după bunul ei plac, ar fi ieşit sălucreze în gră dină. Treaba astaîntotdeaunaîi alina sufletul. Dar nicivorbă , trebui a să meargă la grădiniţă în fiecare zi şi să afişeze un zâmbet stră lucitor când ajun gea la intrare, unde îş i lăsau părinţii odrasleleîn grija lor. Unii dintre prichin deii mai mici refuzausă-şi ia la revede re chiar şi dup ă atâtealuni de grădiniţă, şi se agăţau cu di spera re de genunchii părinţilor, îngropându-şi feţele în poala lor, iar aceştia îi aruncaului Kate o privire posomorâtă, la care ei nu-i rămânea decâ t să afişeze o mină plină de compasiune, ed-a dreptul mincinoasă, şi să -l întrebe pe copil, oricar e ar fi fost a cesta: „Nu vrei săte ţin demână în timp ce intrăm?“Asta deoarece doamna Darling stăteaîn uşăşi pândea primul prilej săo poată conce dia. Şi, dacă ar concedia-o, ce mare brânză ar fi? N-ar fi tot un drac? în drum spr e grupacopiilor de patru n ai, le saluta doar scurt in d cap pe e ducato arele işasistent ele pecare le vedea discutând pecoridor. O saluta pe doamna Chaunc ey şi îşilăsaîn debara catrafusele. De cum ntra i u în încăpe re, prichindeii se repezeau la e a, să-i împărtă şească o veste e c nu supo rtaamânare - un nou giumb uş luc făcut devreun animal de casă, un vis înspăimâ ntător,

un cadou făcut deo bunică -> si adesea vorbea u mai 71

mulţi deodată în timp cc Katc stătea în mijlocul lor nemişcată , ca un copac, şi le răspundea : „Zău. I-auzi. Inchipuie-ţi“. Aveasenzaţia că, pentru sata, trebuiesă facă eforturi colosale, da r nici unul dintre prichi ndei nu păreasă bag e deseamă cest a uc l ru. Işi făcea orele de arătat şi povestit, de citit poveşti, de lucru manual.Apoi lua o pauzăîn cancela rie, unde doamna Bowers discuta despreoperaţia de ca tara ctă, iar doamna Fairwea ther întreba da că ma i e cineva care a suferit vreodată de tendinită şi se opreau toate s-o salute,iar Kate bâi guia e cva de genul„Hmh“ şi îşi lăsa cortina de păr să-i cadă pestefaţă în timp ce înainta spre toaletă. Grupaprichindeilor depatru ni a părea să treacăprintr-o perioadă de neînţelegeri straşniceşi nici o fetiţă nu voia să mai discute cu Liam M. — Ce le-ai făcut? l-a întrebat Kate. — Nu ştiu cele-am făcut, i-a răspuns el. Kate îi dădu cr ezare. Uneori, fetiţele asteaerau nema i pomenite în materie de maşinaţii. — Ei, nu pune astala suflet, o săle tre acă-n curâ nd, îi spuse ea lui Liam M., iar el dădu dincap aprobator, dădu drumulunuioftat uriaş şi îşiscoase pieptulînainte plin de vitejie. La prânz îşi amestecamâncare a în farfurie,obosită şi plictisită; totul mirosea a hârtie cerată. Vineriîşi uita se cârnăcio rul de vită acasă - sau, mai corect spu s, găsise sertarul gol, deşi arfi jurat cămai avea o bucată - şi mâncă do ar câteva boabe destruguri , dar îi fuseseră

de-ajuns; nu simţeacă n-are poftă de mâncare, ci că-i 72

prea îmbuibată, de parcă inima umflată i-ar fi sui gâtlej. în timpul orei de odilmă, şe dea aşezată la biroul doamnei Chauncey şi privea în gol. De obicei, ar fi frunzărit ziarele citite deja de doamna Chauncey s ar fi făcut ordine în câtevadintre locurile de joacă pre dispusela hara babură- colţul cu Lego sau masa de lucru manual , dar c aum nu făcea decâ t săsteacu pri vireapier dută şi să facă liste cu bi lele neg re ale lui taică-său. Probabil o crede lipsită de oricevaloare; nu-i decât o monedăde schimb înmintea lui îngustă, chitită pe descoperirea unui miracol ştiinţific. La urma urme care e scopul ei real în viaţă? Şi probabil cănu-i în stare să-şi gă seascăun bărbat ca re s-o iubeascăcum e ea, pe semneaşacrede el, şi-atunci, de ce sănu i-o paseze cuiva care i-ar fi lui de folos? Nu-i vorba că ea n-ar fi avut niciodată un p rieten. Dupăce term inase liceul, unde bă ieţii păruse ră niţel spe  riaţi de ea, avusese odroaie de prieteni. Sau, cel puţin, de bărbaţicu ca re iesise o dată. Uneori, chiar si dedouă ori.Nu-i treaba lui taică -său să fie dispera t desituaţia ei. în plus, are doar douăzeci şi nouă de ani. Are tot timpul din lume să-şi găsească un soţ!Astacu condiţia să-si doreascăvreodatăunul, chestie de care nu-i deloc convinsă. Vineri după-amiază, pe terenul de joacă, dând aiurea cu piciorul în capacul unei sticle de plastic pe pămân îngheţatbocnă, se tortura e d una singurăreluând la nesfârşit tot ce-i spus ese taică -său. îi spusese că-i place

tipul. De parcă ăstaar fi un motiv suficient să-şi mărite 73

lata cu el! Şi-apoi, chesti a cu felul în care plecarea lui Piotr clin echip a proiectul ui ar fi opierdere uriaş ă pentru umani tate. Pe taică -său îl doare în şpiţ de um anitate! Proiectul respectiv a devenit un scop în sine. în ciuda tuturor ntenţi i ilor şi obiecti velor sale, nu se mai termină . Continuă la nesfârşit, generând tot felul de ocolişu rezultate nea şteptate , suişuri şi coborâşuri b arupte şi nimenin-are haba r despre ce-i vorba, cu excepţi a altor savanţi. în ultima vreme, Kate începus e să se întrebe dacă şi ceilalţi savanţi chiar au vre o idee despre c e se întâmplă cu-adevărat. Poate că sponsorii au şi uitat de existenţalui; poate că îl finanţea ză doar dinobişnuinţă. Fusese scos de lacatedrăcu mult timp în urmă (eaîşi şi închipuia cam ce fel de profesor trebui e să fi fost) şi apoi trecuse prin seria aceea de laboratoare din ce în ce mai mici, mutate de colo-colo, iar atuncicând Univ ersi tatea Johns Hopkins a înfiinţat un centru special de cercetare dedica t autoimunităţii, el n-a fost invitat să se alătureechipei de acolo. Sau poate căi-a refuzat, nu e sutăla sutăsigură. In orice az, c şi-a văzut de munca lui, pe cont propriu, fără ca nimeni să se ostene ască, apa rent, săverifice dacă înregistrea ză vreunprogres sau nu. Deşi, cine ştie? Poate căînreg istrează tot felul de pro grese. Kate nu reu şea să inventeze,însă, nici un rezul tat care săjustifice sacrificarea fiicei celei dintâi născute. Din greşeală, şut ă într-un smoc de iarbă în loc să nimereascădopul de plastic şi un prichindel care stătea la coadă la leagăne o pri vi speriat. Natalie va reuşi, probabil, să-i câştige lui Adam dra

gostea. Pare atât defrumuşi că şi plină de poezie, ghe74

muindu-se să aline o fetiţăcaic şi-a julit cotul, iar Acla m stă lângă ca şi o urmăreşt e plin de înţelegere. — De ce n-o iei înăuntru, să -i pui un plasture? o întrebă el. îi supra veghez e u la bala nsoare. — Ah, vrei să fii tu aşa drăguţ? Mul ţumesc,Aclam, răspunse Natalie, sculându-se, şi o conduse pe copi spre clădire. Astăzi purta un model de rochie neobişnuit printre asistente. Faldurile îi foşneau seducătoare în jurul gambelor şi lui Kate i sepăru ăc Adam e s uită după ea mai mult decâ t e cazul. Intr-un rând, cu câteva luni în urmă, Kate încercase să poarte iş ea o fustăla grădiniţă. Nu căar fi foşnitsau cine ştie ce; de fapt, era o fustădin material de blugi, cu ca pseşi fermoar în faţă, dar ea avusese convingere a că ar putea -o face să pară ceva mai... feminină. Educa toarele mai vârstnice se arătase ră atotcunoscătoare si-i aruncase ră priviri ostile. Doamna Bower spusese: > — Aha, cineva se străduieşte di n greu azi! — Ce, chestia asta? E singurape care n-am dat-o la spălat, atâta to t, se justificase Kate. Adam nu păruse însă să observe existenţa fustei. Oricum,se dovedise nepra ctică - nu se puteacăţăra pe cadrulmetalic dejoacă - şi nu reuşea nicicum să scape de imagineaei reflectată, pe care o zăriseîntr-o fracţiune de secundăîn oglindaînaltă din toaletă. „O oaie îmbră  cată ca o mieluşea“, fusese expresiacare-i venise în minte, deşi ştia şi eacă nu-i oaie; n î că nu. A doua zi îşi puse din nou blugii Levi’s.

Acum Adam se apropie de ea şi o întrebă: 75

Ai observat că accidentele an loc în anumite zile? In anumite zile? —- Aia mică, dc-adineauri, cucotul;iar azi-dimineaţă unul dintre băieţiimei şi-a ascuţit degetul arătător în ascuţitoare... — Îîîh, făcu ea cu o grimasă. — .. .şi chiar înainte de prânz, Tommy Bass s-a lovit şi şi-a rupt dintele din faţă, de-a trebuit s-o chemăm maică-sa, să-l ducă acasă... — Îîîh,chiar ck-i o zi aaccidentelo r, recunoscuKate. I-ai pus dintele în lapte? — în lapte... — îl pui în lapte iş există şansa să poată fi reimplantat. — Tiii, nu, uite că n-am făcut asta, spuse Adam. L-am împache tat nî tr-un şerveţel Kleenex, în caz căvor să-l păstreze pentru zâna măseluţă. — Ei, nu-ţi face griji, e doar un dinte ed lapte. — De undeştii chestiacu laptele, n î trebă el? — Ei, pur şi simplu, ştiu şi gata, răspunseea. Nu ştia cum să-şi ţină mâinile, aşa că începu să -şi hâţâne braţele înainte şi-napoi, din umeri, până cân îşi aduseaminte ce-i spus ese Bunny, că aduce cu nu băiat când face aşa. (Poate conta pe Bunny.) Se opri din hâtânatul braţelor » > » » si îsi vârî mâinile în buzunare de la spate. — Când aveam nouă ani, m-a lovit o mingede baseball iş mi-am pierdut un din te, povesti ea. Pe urmă, dându-şi seama cât de nef eminin sunărelatareaei, adăugă:

Mă ducea m acasă de al şcoală, pe lângăun teren de 76

basehall. Aşa s-a întâmplat, dar menajeranoastrămi-a pus dintele înlapte . — Ei, pesemne c-a ţinut figura, zise Adam, uitându-se laca mai de aproape. Ai o dantură grozavă. — Ah, eşti... nu c drăguţ din partea să-mi spui ches tia asta? îngăimă Kate. Se apucă ă s deseneze arcuri de cerc înnoroi cu vârful adidasului. Apoi, Sophia se apropie de ei şi, împreună cu Adam, se apucă ăs discute o reţetă d e pâine la care aluatul nu tre buie frământat. In timpul orei destinate activităţilor în grup, păpu şica-balerin ă şi păpuşa -marinar avură parte de-o nouă despărţire.(Kate nici nu prinse se de veste că, între timp, cei doi se şi împăca seră.) De data astacauza de spărţirii era faptul că păpuşamarinar a vusese un comportame nt nelalocul lui. — Te implor, Cordelia, spuse Emma G., vorbind în numele marinarului, îţi promit că nu mai fac. Insăbaleri na îi răspunse: — Ei bine, regret nespus, dar ţi-am tot oferit şansă după şansă, iar acum astaa fost picătura care avărsat paharul. După care Jameeshacăzu de peun taburet şi făcu ditamai cucuiulnî frunte, confirmând, astfel, teorialui Adam despre ziua accidentelor; iar apoi, după ce Kate reuşi să-i distrag ă atenţia de la bubă, Chloe şi Emma W. începurăsă se ciondăne ascăurlând una la alta. — Fetelor, fetelor! ţipă la ele doamna Chauncey , care era mai puţin tolerantă decât Kate atunci când era

vorba de zâzanie. 77

— Nu c drept!strigă Cliloc. Emma W. i;i mereu toate păpuşile-bcbel uşi. Ea are şi păpuşicaBca-şi-udă, şi pebebeluşul care scânceşt e, şi păpuşacu păsări că, iar eu nu a m decâ t tâmpeni a asta vechede Pinocchio tăcut din lemn! DoamnaChauncey se întoarsecu faţa laKate, aşteptându-se, în mod clar, s-o vadă interveni nd camedia toare, dar canu le spuse decât „Hai, înţelegeţi-vă cumva11 şi se duse să vadă ce fac băieţi i. Unul dintre băieţiavea şi el o p ăpuşă (opăpuşă -bebel uş, văzu ea) şi o â ţ rape duşume a cu faţa în jos, făcând „Brum, brum“, deparcă ar fi fost un ca mion, iar asta i se păru cura tă risipă, în condiţiile în care păpuşil e-bebeluş erau la aşa mare căutarestăzi a , dar nu avea nici un chef să se amestece . Senzaţia aceea de durereufletea s scăi seîntinsese di nspre piept spre umă rul stângşi se întrebă da că nu c umva o să facă un atac decord. S-ar fi bucurat săfie asa. >

Intorcându-se acasă pe jos, revăzu cu ochii minţi conversaţia ei cu Adam. Făcuse „Iîîh!“ nu doar o dată, ci de două ori, pe un ton artificial, de puştoaică, pe care îl detesta, iar glasul îi răsunase mai piţigăiat ca de obicei, cu propoziţiile încheia te cuo intonaţie cr escă toare. Ce proastă, proastă, proastă. „Nu e drăguţ din parteata să-mi spuichesti a asta?“ îl întreba se ea. Arţarul japonez pitic al doamnei Gordon îi zgârie faţa când trecu pelângăel, iar ea îi trase una cu răut ate. Pe câ nd se apropia de casa familiei Mintz, văzu cum se desch uşadin faţă şi grăbi pasul, să nu fie nev oită să stea de

vorbă cu nimeni. 78

Bunny nu sosiseîncă acasă. Katc îşiagăţăsacoşa de banca din hol şi seduse al bucătărie, să mănânce ceva. Stomaculei începea să observe căsărise peste ma sa de prânz. îşi tăieo bucatăzdravănă de brânză cheddar şi începu să se plimbe prin bucătărie întimp ceronţăia, făcându-şi socoteala ce-ar trebuisă cumpere â m ine de la alimentară. Dacă săptămâna viitoare ar găti piureul de ca rne ă fră carne (îşi pusese asta în gând ca să-i facă pe plac lui Bunny, uite-aşa), ar trebui să pună un alt ingredient în canti tăţi mai mari - poate că mai multă linte sau, eventual,mazăre galbenă . Reţetatatălu i ei era calculată aşa încât săle ajungă mâncarea până ivneri seara. Săptămâna aceastaconstituise, nsă, î oexcepţi e: de când Bunny devenisevegetariană, nu-şi mai mâncapor ţia alocată şi nici măcar pre zenţasuplimentarăa luiPiotr, de marţea, cu pofta lui de mâncareca de lup, nu le fu sese de ma re ajutor. Vor mai aveacâte o porţie suplimen tară şi mâin e, iar taicăsău o să fie nefericit. Tăie, fără nici o trag ere de -inimă,vită degătitde pe listade cumpă rături. Listaera scrisă la calculato r - opera lui taică-său, cumpă răturile obişnuite înşi rate une le sub altele în ordineaîn care se ajungea la ele pe ntervalele i dintre raf turile dela superma rket—şi tot ce trebui a să facă în fiecare săptămână era să taie arti colele de care n-aveau nevoie. Astăzi tăie de pe listă be ţişoar ele de salam care constituiau, de regulă, gustare a lui Bunny; lăsăcârnatulde vită şi adăugă şampon, articol pe care taică-său nu-1 indusese pe lista-prototip, deoarece, după părerea lui, un săpun obişnuit rezolva acelaşi lucru do ar la o

câtime din preţul şamponului. 79

îl) vremurile tic tlcmull, când încăaveau menajeră, lucrurile (use seră mai puţin organizate. Nu pentruăc doctorul Batcistanu şi-ar (i dat silinţa; a erul impasibil al doamnei Larkin lî băga în boale. — Şi ce-i rău în faptul că -mi note/ , ce-mi trebuieori de câte ori îmi vine ce va în minte?-al întrebat eacând el a încerca t să-i bage pe gât propria lui listă. Nu-i mare scofală: morcovi , mazăre, pui... (DoamnaLarkin ştia să gătească o minunăţie de plăcintă cu ca rne depui la tavă .) Când el era destulde departe,cât sănu le a udă, o prevenise peKate să nu a l se niciodată u n bărbat să se amestec e în treburile casei: — O să se lase furat de tre abă, îi spusese ea, şi dup ă aia viaţa tanu-ţi va mai aparţine niciodată. Una dintre puţinele amintiri ale lui Kate legate d mamaei eraîn legătură cu o art ceă care izbucnise atunci când atăl t le în ei maşin aîncerca expl buie vase a tdesăsipă lat.ice că nu aşază cum tre — Linguril e ar trebui şe azate cu mânerul înos, j iar cuţitele şi furculi ţele cu mânerul nî sus, îi spusese el. Dacă o săle pui aşa, o să vezi că cuţitele şi furcul iţele n-o să te mai împungă şi o săle poţi aşeza mult mai repe de la locul lor evident, când trebui e scca oase maşin ă. Asta seîntâmpla, înainte luidin să-i vină ideea că maşina de spălat nu trebuie,de fapt, golită niciodată. Lui Kate, soluţia astai se păruse rezonabilă, nsă î pe maică-sa o podidise plânsulşi se retrăsese în dormitor. In bolul depe bufet era o clementină, rămăsese din-

trienânc cumpă rată Kate tocm aidratată. în februarie. Osecoj si oocut mă ă, de şi de era uşor deshi Răma îni 80

picioare lângă chiuvetăşi pl ivipe fereastrăcăsuţa roşie, pentru păsă rele,pe care o agăţase săptămâna trecută în cornul clin rgădină. Până acum nici una nuse arătase interesată de ea. Ştia că ar fi o prostie să se simtă jignită. Oare Piotr o fi co nştient deurzeala lui taică-său? N-are cum ă s nu fie, îşi » zise ea. (Vai, cât dejenant!) A trebuit ă s-şi joace rolul, la urma urmei - întâlnindu-se „întâmplător” cu ea în timp ce se întorceaacasă şi facându-i atâteacomplimenteîn legăturăcu părul ei, iar apoi venind la cină. Şi nicinu arăta ca un om îngrij orat de apropierea dateide expirare a vizei. Probabil era sigur că planul tatălui ei o să-l salveze. Ei bine, de-acum n-o sămai fie sigur de nimic. Ha! De-acum o if auzit deja că a refuzat să coopereze. Tare şi-ar fi dori să-l vadă, ce mutră o fi făcut câ nd a aflat cum stau lucrurile. Las’, cănu-i chiar aşauşor s-o fentezi pe Kate Battista. Luă un coş derufe Ia etaj şi îl umplu cu ha inele mur dare pe care legăsi în coşul cu capa c din came ra lui Bunny. După părerea lui taicăsău, trea ba care lua cel mai mult timp la spălat er a sorta rea rufelor fiecă ruia dintre ei după spălare. De aceea, decre tasecă fiecare o să aibă o zi anume,iarziua lui Bunny eravinerea. Deşi, v-aţi dat seama, Kate eraceacare spăla rufele. Camera lui Bunny mirosea a fructestârcite de la cosmeticalel e care i se îngrămădea u pemăsuţa de aletă. to O grămadăde rufe murdare care ar fi trebuit săzacă în coş erau trânt ite în devălmăşie,pe jos, dar Kate le lăsă acolo. Nu eratreaba ei să le adune de pejos.

In stoate ubsol,mă ced va semiî ntunericul ăfos o ră fecu să-şi simtă uldin arele rgele, chinuitepr de dure . Pus e 81

coşul jos şi rămase o clipă locului, luâiul u-sc cu o mâ nă de frunte. Pe urmăse îndreptă de şale şi săltă capacu l maşinii de spălat. Lucraîn grădină când Bunny ajunseacasă. Tocmai tundea din cârceii îmbătrâni ţi de curpe n alb de ng lâ ă garaj, iar Bunny de schise uş a din spate, cu plasă , ca s-o strige: — Eşti acolo? Kate se întoarseşi îşitampo nă fruntea cu mâne ca. — Ce-avem de mâncare? o întrebăBunny. Mor de foame. — Mi-ai umflat ult imul cârnăcior de carne de vită? întrebă Kate. — Cine, eu? Ai uitat căsuntvegană? — Tu, vegană? o îngână Kate. Ia stai. Eşti vegană ? — Vegană, vegetariană , mă rog, cum i-o zice. — Dacă nu ştii nici măcar diferenţa dintre termeni... începu Kate. — Rufele mele sunt p s ălate? — Sunt înuscător. — Sper c ă nu mi-ai băgat la spălat bl uzaaia cu um eri decupa ţi, nu-i aşa? j

j

— Dacă era în coş, m a băgat-o. — Hai, Kate! Pe bune! Ştii că-mi las rufele albe pentru zilele când se spală aşternuturile. — Dacă vrei să-ţi laşi ceva nespălat, ar trebui să fii aici când sespală, să fii pe fază, o puseKate la punct. — Am avut repetiţie cu majoretele! Nu pot fi pe ste

tot Kate în acese laşiîntoarse timp! la grădinărit. 82

— r’aniilia asta scârţâie rău de tot, zise Bunny u c obidă. Alţii îşi se pară rufele pe culori. Kate îndesăun câ rcel de viţă în sacul cu gunoi. — Hainelealtora nu ie s toate la fel, cenuşii . Cât despre Kate, ea nu purta decât haine înculori închise si cucarouri mari. Socoti că subiectul nu me rită atâtea discuţii. j

La cină, tatăl ei o copl eşi cu o cmplimente. — Tu singurăai măcinat pud ra de curry? oîntrebă el. (In zilele devineri,piureul de carnese metamorfoza în curry.) Are un gust atât de autentic. — A-ă, făcu ea. — Atunci, o fi dela cantitatea pe care ai pus-o. Zău că-mi place aroma asta de mirodenie. Aşa se purta de vreo trei zile încoace. De-a dreptul penibil. Bunny mânca un sandviciîncropit din brânzăprăjită şi chipsuri de cartofi cu aromă de ceapă verde . Susţinea că chipsuril e de cartofi sunt eg l umele ei. Foarte bine, n-are decâ t sămoară de scorbut.Lui Kate îi era totuna. O vreme, singurele sune te ră maseră crănţănitul chipsurilor si clinchetul urc f uliţelor atinse de farfurii. Pe i

f

urmă, doctorul Battistaîşi drese glasul: — Aşa, vasăzică, începu le delicat. Aşa, observ că declaraţiile de venit sunt tot aici. ) — Exact, răspunseKate. — Ah, da. Am spus asta numai pentr u că... mi-a venit un gând, cum că există un termen de depunere.

— Un Nuter ză u?n.făcu nele. me NuKate maiarcuin spune!du-şi uimită sprânce 83

Vreau să spun că... dar probabil că deja re-ai gân dii si tu. —■Şlii ce, tată? ti vorbi Kate. (aed că anul ăsta ar trebui să-ţi complete zi singur declar aţia de venit. Bl rămase cu gur a căscat ă şi se ho lbă năuc al ea. — Tu ţi-o complete zi pe-a ta, iar eu pe-a mea, spuse Kate. A ei era cât se poate de simplă şi, de fapt, o comple tase şi o trimisesedeja prin poştă. — Ah, păi... bâigui tatăl ei, dar eşti atâtde price pută la trea ba asta, Katherine. — Sunt sigurăcă ai s-o scoţ i la capăt, spuse Kate. Bl seîntoarse ă ctre Bunny, care schiţă unsurâs placid. Pe urmăse uită, peste masă, la Kate, şi idică r un p umn spre tavan. — Aşa, Katherine! spuse ea. Ei bine, Kate nu prevăzuse asta. Pe Bunny o luă o mamăcare tra nsporta cu maşin a ei o gaşcăde puşto aice pusepe chiuituri şi râs ete, şi care îşi fluturau mâ inile în draci pe toate geamuril e coborâ te. Tobele bubui au în boxade amplificare aradioului. — Ţi-ai luat te lefonul? o întrebă Kate şi, de-a dreptul

tardiv, adăugă: Unde-ai săfii? Bunny scoase doar un „Pa-aaa!“, o zbughi pe uşă şi dusă fu. Kate termină de gătit prânzul lui taică-său pentr ziua următoare, iar apoi stinse luminile din bucătărie şi din sufragerie. Tatăl ie citea în came ra de zi. Şedea

aşe za t înşipăre fotoliul delet piele, scă ldat înlumina galbenă a, lust rei a comp abso rbi t deziarul pe ca re-1 citea 84

însă, arunci când Katc traversă holul, ţinuta lui păru mai rigidă, trădând o oare care atenţie. Până să apuc e el să înfiripeze o conversaţie, ea o şi luă la stângaşi porni spre etaj urcâ nd câte două trept e odată. Auzi scârţâitul pielii fotoliului, în spatele ei, dar el nu încercă s-o oprească. Deşi soar ele abia amurg ea, îşi pusepijamaua. (Se simţea istovită după toată tăvălea la de pestezi.) Se privi lung în oglinda din baie dupăce se spălă pe dinţi; îşi înclină capul până câ nd setrezi cu el rezemat de oglindă şi se privi în ochi; văzuţi din acest unghi, aveau nişte cearcăne aproape la el f de întunecate ca irisurile ei. Pe urmăse întoarse în cameră şi sevârî în pat. îşi propti perna de tăblia patului, aranjă abajurul veiozei,luă car teade penoptierăşi începusă citească. Era o carte d e StephenJay Gould pe care o mai citise cândva. îi plăcea Stephe n Jay Gould. îi plăcea non-ficţiunea- cărţile de istorie natura lă sau cele despre evoluţie. Romanele nuprea îi erau de folos. Totuşi, din când în când îi făcea plăcere să pună mâna e p câte un roma n bun de spre călătoriile în timp. Ori decâte ori ave a probleme cu somnul, ţesea o fantezie în care călătorea înapoi în timp, pânăîn era cambriană. Era

ca se. cu o patru sutelecinci zeci de milioane dembri aniană în fuse urmă Pevre atun ci, singure vieţui toare erau nevertebratele şi nici una dintre ele nu trăia 1 pe usc 1. Celebrupaleo ntolo g şi biolog evo luţionist american (1941—2002), crea toru l teor iei echilibrului punctat. fost A

profesor laar H vard.Gould estepânăastăzi unul d intre e ci mai citiţiautori de popula rizare a ştiinţe i.

85

cinci Toamna trecută,Kate plantase nişt e brânduşede primăvară de mai multe culo ri sub arborele lui Iudadin fundulgrădinii şi, de câtevasăptămâni încoace, se tot uita după ele, darpână cum a nu răsărisenici una. Treaba asta o nedumere a. Sâmbătă di mineaţa, după ce merse la cumpărături, se uită din nou; împunsepământul cu o mică lopată, dar nu dădu pe ste nici un bul b. Să fie oare operacârti ţelor, a şoarecil or de câmp sa u a altor dăunători? Se opri din scurm at şi se ridică, dându-şi părul pe spate exact în momentul când în bucătă rie se porni să sune telefonul. Ştia că Bunny e trează - ceva mai de vreme auzise cum curge apa la duş - , dar telefonul con tinua să sunela nesfârşit. Până să intre încasă, robotul începu să vorbească, „Sa-lu-ut!“, iar apoi îl auzi pe ta ică-său zicând: — Kate, fii atentă ! La telefon e taică -tău. Intre timp, apuca se dejasă vadă punga cu prâ nzul lui lăsată pe bufet. Nu-şi dăde a seama cum de nu bse o r vase mai devreme. Se opri lângă uşa din spate şi o privi

furioasă. — Kate? Eşti latelefon? Mi-am uitat prânzul. 86

— Păi, foarte rău, fir-ar să fie, se adresă Kate bucă tăriei pustii. — Te rog frumos, n-ai putea să mi-1 aduci? Ea se răsuci pe că lcâie şi e i şi în grădină. îşi aruncă mica lo pată în găleată şi seîntinse du pă sapa de plivit păpădiile. Telefonul sunădin nou. De data st aa ajunse în casă pânăsă apuce robotul să preiaapelul. Inşfâcă furioasă receptorul: — De câte ori cre zi că o să mă mai fraiereşti cu tru cul ăsta, tată ? — Ah, Kate! Katherine. Se pare că iar mi-am uitat prânzul acasă. Ea nu-i răspunse nimic. — Eşt ) i la telefon? — Cred căva trebuisă faci foamea, spus e ea. — Poftiiim? Te rog, Kate. Nu-ţi cer mare lucru. — Ba chiar îmi ceri foarte-foarte mult, îi spuse ea. — Nu trebuiedecât să-mi aduci prânzul.N-am mai mâncat de aseară. Ea chibzui o cli pă, apoi spuse „Minunat!“ şi trânti receptorul în furcă fără să mai audă răspunsul lui. Ieşi în antreu iş strigă în sus , pe scări: — Bunny! — Ce-i? veni răspunsul lui Bunny de mult mai aproape decât seaşteptase aKte. Kate se întoarse din capul scărilor şi porni spre uşa camerei de zi. Bunny şi Edward Mintz şedeau pecana peacam preaaproape unul de altul. Bunny îşi ţineaîn

poală carteadeschisă. 87

— Hi, salut, Kate! o întâmpină Edward entuz iasmat, în blugii lui atât de zdrenţ uiţi că i se iţeau dinei amândoi genunchii păroşi. Kate îl ignoră. — Tata vrea să i seducă prânzul. — Unde să i se ducă? — Unde crezi? De ce n-ai răspunsla telefon cânda sunat? — Fiindcă sunt laora de spaniolă? răspunseBunny indignată , desfacându-şi palmele şi arătândui ostentativ cartea. — Ei bine, fă o pauzăşi dă o fugă pânăla labora tor. — Taţi al tău îşi petrece sâmbetele al laborator? o întrebăEdward peBunny. — întotdeauna-i la laborator?răspunse Bunny.Lu crea ză şapte zile pe să ptămână? — Cum asa: si duminicile? > — Nu ştiu de ce nu poţi săfaci tu treaba asta, îi spuse Bunny lui Kate, acoperind în treba rea lui Edward. — Eu grădinăresc; uite,de-aia nu pot. — Te duc eu cu maşina, îi propuseEdward lui Bunny. Pe undevine labo ratorul ăsta? — îmi pare rău, interveni Kate. Bunny n-are voie să meargăsingură cu unbăiat, cu ma şina. — Edward nu-i băiat! prote stă Bunny.E meditatorul meu? — Ştii foarte bine re gula lui tata. N-ai voie până nu împlineşti şaisprezece ani. >

—gură DarEdwa eu chiar şofez t simţ de ră spundere, o asi rd pe K ate.cu mul 88

— îmi parc rău, asta-i regula. Bunny închise carteazgomoto s şi o azvârli pe cana pea. — La mine în şcoală-s o grămadă de fete cu mult mai mici decât mine care ies la plimbare cu băieţ ii, cu maşina, în fiecare seară, se plânse ea. — Treaba astaspune-i-o lui tata; nueu am inventat regula asta, i-o întoarse Kate. — Ba poate-i chiarinvenţia ta. Eşti exact cael: semă naţi ca două picături de apă. — Cum ai zis că sunt? Retra ge-ţi cuvintele! se răsti Kate. Nu semăn deloc cu el! — Vai, îmi pare nespus derău, am greşit,zise Bunny cu un zâmbet luminos, drăgălaş, mijindu-i în colţul gurii. (Zâmbetul tuturor fetelor afurisite pe care le cunosc Kate pevremeacândera elevăîn clasa a şaptea.) Se sculă de pecanapeazicând: — Hai, Edgar, sămergem. Se sculă >si el>si o urmă. — Sunt singurapersoană normală din aceastăfami lie, îi spuse ea. Kate se luă dupăei, traversând holul de la intra re. în uşa bucătări ei, treb uia să la fur o ioasă parte, deoarece Bunn y se întorce a dej cu se paşidea mari, , zgâlţâind violent punga cu prânzul. ■ — Ăştilalţi doi suntţăcăniţi, îi spuneaea lui Edward, care o urma spre uşade la intrare do cil, ca un animal de companie.

deschise şi scoase un sandv cu Kate friptură de vităuşa pe frigiderului care îl cumpărase dimineaţa d 89

o tarabă cu del icatese. Nici nu se apucasesă gătească pi ti reu I de ca rne vegetari an şi îşi simţea dej a organismul lipsit ele carne. In timp ce-şi despacheta sandviciul, aruncă, întâm plător, o privire pe fereastrăşi zări dubita gri a familiei Mintz, cate tocmai ieşea în marşaricr din garaj. Bunny era aşezată pescaunul din drea pta şoferului , se simţea pe cai mari, cu o ţinută regală şi privirea aţintită drept în faţă. Bine, fie. Las’ să fie aşa. Dacă tatălu i lor îi pasă de regulile lui preţioase, ar trebuisăstea mai mult pe-acasă, să le şi aplice. — Nu-mi amintesc camiesămi se fi interzis sămerg singurăcu un b ăiat, cu ma şina, îi spusese Kate când le servise această reg ulă speci ală. — Nu-mi am intesc să te fi invitat vreun băiatla plim bare, i-o reteza se taicăsău. Kate îşi n î gădui o micăfantezie: într-o bunăzi, Bunny o să fie> si ea bătrână eascăîn felul acela >si o săîmbătrân neferici t de ca re au adesea parte blondele. Părul ei o ă s arate capaiele,iar faţa îi va fi la fel de zbârcit ă ca un măr uscat şi mai roşie ca buzele.Iar tatăllor o să-i mărturi seascălui Kate ce mare dezamă gire re prezintă pentru el fiica lui mai mică.

In fundul curţii din spate, se afla o bancă din beto plină de petede toate culo rile, cu supra faţa verzuie ciu pită în tot locul.Nu şezuse pe ea nimeniniciodată, dar astăzi, în loc să mănânceîn bucă tărie,Kate se hotărî să -şi

ia sandviciul şi săse ducă acolo. Se aşeză într-un capăt 90

al bănci i, iar farfuriacu sandviciul lângă ca, şi îşilăsă capul pc spate, săpriveascăramuri le copaculu i de deasu pra. Parcă dăduse ră dracii într-un măcăleandru de e p unadintre ra muril e mai joase, ţopăia de zor şi o împroşca cu trilurile lui tumultuoase, cinc-cinc. Poate că îsi avea cuibul acolo, sus, deşi ea nu-1 zărea nicicum. Iar în ste jarul uriaş de pe cealaltă parte a aleii, două păsărele, ne văzute, păreau săstea la taifas. „Dewey? Dewey? Dewey?“ părea să întrebe un a dintre ele , iar cealaltă ziceai că-i răspunde Hug „ h! Hugh! Hugh!“ K ate nuşi dăde a seama dacă a doua pasăre o salută pe cea dintâi sau, dimpotrivă, o pune al punct. După ce-o să termine cură gdinăritul, o să-şi bage ingredientelepentrupiureîn oala minune, Crock-Pot, iar apoi o să schimbe a şternut ul în toate ca merele şi o să pună cearşafurile la spălat. Iar pe urmă,ce să mai facă? Nu mai rae deloc priete ne. îşi văzus eră toate deviaţa lor - terminase ră facultatea, îşi găsiseră slujbe în oraşe îndepărtate, unele dintre ele chiar se căsătoriseră. Poate că de Crăciunse mai întorc la Baltimore, în vizită, dar cele mai multe nu o m ai caută la telef on. Despre ce ar putea să discu te?în ultimul timp mai primeş te câ te un SMS doar atunci când Bunny e reţinută la şcoalădupă ore) is trebui e luată acasă cu maş } ina. Dewey şi Hugh se potoliseră, iar măcăleandrul şî i luase zborul. Kate îşi închipuia în sineaei că măcălean drulşi-a zis cănu poate avea încredere în ea. Muşcă o bucă ţică din sandvici si exa mină cu atentie un mă nunchi

) le din apropiere ) ) ze căn-are de de zambi , să-i demonstre 91

gând să-i jefuiască prostia aia de cuib. .Şirurile de flori albe, cârli onţate, îi aminteau devolănaşele albe de pe pulpele mieilor. — Saliut? Se opri din mesteca t. Piotr apăru peuşadin spa te; lî zări coborând treptele. Astăzi era îmbrăcat cu halatul de laborator si » acesta îi tot flutura este p tri cou în timp ceînainta peiarbăspre ea. Nu-i veni să-si adă ochilor. Nu-i veneasă creadă > cre că poate avea atâta tupeu. — Cum ai reuşit să intri în casă? îl întrebăea imediat ce ajunse dest ul de aproape de ae. — Uşa din faţă ierea largdeschisă , o lămuri el. Fir-ar a dracu’ să fie şi Bunny asta. Când ajunseîn dreptulei, se opri şi o privi lung de sus. Măcaravea bunul-simţ să nu încercesă pună de-o pălăvrăgeală. Ea în ruptul capului nu putea să inventezevreun motiv care să justifice pre zenţalui aici. De bunăseamă, s-o fi prinzând şi el că ea nu-şi doreşte câtuşi puţin să aibă de-a face cu el, chiar dacă, dintr-un motiv sau altul, taică-său încă nu l-a lămurit în aceastăprivinţă. Or ea spusese simţea că taică-său îi cum stau lucruril e. Când îl văzusedata trecută, el se oprise înfaţa ei cu un pa s săltăreţ, cu o mină ce voia să zică „Iată-mă!“ (îşi dădu ea seama retroactiv), dar a stăzi era solemn,avea un ae r de câine bătut, şi stătea în poziţie dedrepţi , aproape milităreste. — Ce vrei? îl întrebă ea.

— Am vienitsă-mi cier scuze. 92

— Aha. — Mă ticni cădoctorul Bairista şi cu mine ti-am jignit. Se simţi, în acelaşi timp, umilită şi mulţumită că a priceput şi eltrea ba asta. — A fostun giest niecugctat să-ţi cierem să-ţi înşieli guviernul, spuse el. Cred că amiericani i se simt vinovaţi în asemenia situaţii. — N-a fost doar necug etat, răspunse ea. A fost un gest porc esc, egocentric, ignitor j şi... mârşav. — Aha! O scorpie 3. — Unde? în trebă a, e răsucinduse să se uite de jur împrejur la tuf işuril e din spatele ei. El izbucni în râs. — Foarte comic, spuse el. — Ce? întoarse capul şi văzu căîi zâmbeşte de la înălţime, legănânduse depe că lcâie pe vârfuri şi viceversa, cu mâinile în buzunar e. S-ar zicecă, după el, gata, deacum s-au împăcat. îşi luă sandviciul de pe farfurieşi muşcă o bucatăzdravănă, cu un e gst parcăsfidător, apoi se apucă să mestece. El continua să-i zâmbească. S-ar fi zis că are la dispoziţie tot timpul din lume. — îţi dai seama căai putea fi re astat, îi spuse eadupă ce înghiţi dumicatul. E o infracţiune, o faptă penală să te însori cu cineva ca să obţii carteaverde.1 1. Joc de cuvi nte în srcinal,unde substan tivulshrew înseam nă „şoa rece de câm p“, „chiţcan“,dar iş „femeie a furisită" ,

trimi ţând la tlul ti come diei shakespeariene The scorpiei. Taming ofthe tradus în limba rom ânăprinÎmblânzirea Shrew,

93

l’c ci iui părea să-l îngrij oreze per spectiva asta. — l otuşi,îţi acce pt scuzele, continuă ea. Da. Hai să te conduc. Nu că ar fi av ut nici cea mai măruntă inten » ţie să-l revadă re vodată. El oftă prelun g, îşi sc oase mâinile din buzunare şi făcu un pas, cât săse aşeze lângăea pe banc ă. Era o mişca re cu totul neaştepta tă. Farfuriaera la mijloc, între ei, şi se temu ă s nu serăstoarne,dar, dacă şi-ar fi pus-o în poală, el ar fi putut interpre ta astaca pe o încurajare, să se apropie mai apro ape deea. O lăsă acolo. — Oricum, a fost o ideeprostiască, zise el, parcă adresându-se gazonului. Ieste ievidentcă-ţi poţi aliege oricesoţ pof teşti. Ieşti o fată foarte indepiendentă. — Femeie. — Ieşti o fiemeie foarte indepiendentă şi ai un păr care ocoliestesaloanele decoafură, si aduci cu o da nsatoare. — Hai sănu sărim pe stecal, zise Kate. — Siemeni cu o da nsatoare de flamingo , spuse el. — Aha, făcu ea. Vrei săzici deflamenco. Una care tro păie pescând uri. Se leagă. — OK, Piotr, zis e ea. Iţi mulţumesc c-ai tre cutpe-aici. — Ieşti si ngurapiersoanăpie care o cunosc ca re-mi pronunţă numele co rect, spuse el cu rt isteţeîn glas. Ea muşcăîncă o îmbucăturădin sandvici, zgâindu-se, exact cael, la iarba din fata ei, dar nu reu şi să-si înăbuşesenzaţia de uşoară compas iune. — Si ttista! ziseel, întorcându-se brusc » doctorul Ba *

spr ea. Die cieta îivorbie şti do cto rului în e timp ce sora îi spune „pa pa “? Battistacu „tată“, 94

— El ne-a ccmt să-i spunem tată“, „ ră spuns e ea, cla r ştii şi tu cum eBunnikins a noastră . — Alia, (acu el.

— Că tot discutăm pe tem a asta,de ce i te adresezi cu „doctor Ba ttista“, dacă el îţi spune „Piotr“?îl întrebă ea. — In vieci naş putea să-i spun L „ ouis“, ră spunse Piotr şocat. (Pronunţa se ,,Luuv-uis“.)Ie pria ilustru. — Nu zău? — Asa i ) ie în>tara mea. Am auzit die el die foartemulţ ) ani. Când am anunţat căpliec să-i devin asistient, a fostjale mare în institutul meu. — Chiar aşa? se minună Kate. — Nu ştiai cereputaţie are? Ha! Ie ca în provierbul nostru: „Nimieni nu-i profiet, ăăă...“ — Corect; am înţeles po anta, se grăbi Kate săspună. — Ie adievărat căuneori ie un oligarh, dar am obsie rvat că alţii oameni la fiel de importanţi sie poartă şi mai rău. Iei nu urlăniciodată! Şi uite si tu cumo toliereză pie sora ta. — Pe soră -mea? — îi vâjâie vântul princap, da? Ştii prea bine. — Da, e aerianărău de tot, recunoscu Kate. Fără glumă. Se simţi, fără veste, cuprinsă de senzaţia că şi eae aeriană. Schiţă un zâmbet. — îşi înfoaie părul, clipie şte mărunt din ochi şi rienunţă la proteinelenima a le. Iar iei nu-i spune nimica . Ie foarte drăguţ din partia lui.

—reMie nu mi Vezi sepaasta re c-ar fi dră spu se Kate . aMi se pa previzibil. la tot paguţ, sul: sa vanţi geni li, 95

nebun i, căr ora li se aprind călcâiel e după nişte blonde prostăna ce, ca re cu câ t suntmai ameţi te, cu atât mai bine. I’ractic, avem tlc-a bicecu un clişeu. Şi, bineînţeles, blondele sunt moarte după ei: o grămadă ed femei sunt aşa. Ar trebui -lsăvezi pe taică-meu la petrece rile de Cră ciun date de mătuşa e > Tlielma. Femeile se adună ciorchin în jurul lui, fiindcăli se pare că-i atât de greu de citit, atât de intangibil şi de misterios. Fiecare se crede cea care, în sfârşit, va reuşi să-i spar gă codul. Simţea o oarecare uşura re în faptul că discută cu cineva care nu tăpâ s neşteengleza laperfecţie. Ii poate povesti orice,iar jumătate di n spuse le ei o să -i trea că pe lângă urechi , mai alesdacăcuvintele ise rosto golesc suficient derapid. — Nu ştiu cuma ajuns Bunn y în halulăsta, îi spuse ea. Când sa născut,am crezut,mai mult sau mai puţin, că-mi aparţine mie;eram lavârstacând puştimii îi place să aibă grijă de bebe luşi. Iar atunci când eramică, mă admira;încercaăssepoarte camine şi sădiscute ca mi ne, şi era m singura ca re îi putea aduce al inareacând lpângea. Dar, când a ajuns al vârstaadolescenţei, nu ştiu ce să zic,parcă m-ar fi lăs at în urmă. S-a schimbat înt r-o cu socială totul altă persoană, în aceastăpersoană , nu ştiu ce să zic. Iar pe mine m-a transf ormat în această fată bătrâ nă cicălitoare, afurisită ca o viperă, când, de fapt, am doar douăzeci>si nouă de ani. Nu s întâm) ştiu cum -a plat asta! — Nu toţisavanţii, îngăimă Piotr. — Poftim?

— Nubrusc prieferă spu se şi-i toţisavanţii aruncă o privire pe blondele, sub genele luielmijite. 96

Era clar că iu i reţinuse o obabă elin tot ce spusese ea. O făcea să se simtă de pa rcăar Hscăpatnepedepsi tă pentru o boroboaţă. — Hei, făcu ea. N-ai vrea jumătatea cealaltă a sand viciului? — Multumies c,* zis e Piotr. » O luă fără nici o ezitare> si muscă din ea. Când mes> teca, îi ieşea în relief un fel de no d în partea de jos a fălcii. — Cried c-o să-ţi spun K atia, zise el cu guraplină. Kate nu voia să i sespună „Katia“, însă cu m nu avea să-l mai vadă vreodată, nu se mai osteni să -i aducăla cunoştinţă treaba asta. > » — Eh, mă rog, nu contea ză, zise ea nepăsătoare. — Die cieînciep amiericanii tot cie spun cătinel-cătinel? — Poftim? — Trebuiesă-nceapă fiecare propoziţie cu „Eh...“ sau „Păi...“ sau „Mmm...“ sau „Mă rog...“ încep cu „Asa...“ diesi nu -sa mientio nat mai dievreme nici o cauză care să conducăla o concluzie sau cu „Adică, dieşi n-au spus ma i dievreme nimic care să aibă nevoie die o clarificare a sensului. Drept din toiul tăcerii, numai ce spunasta! .A dică...“ aşa înciep. Die cie fac asta? — Aăă, păi, mmm... făcu Kate, lungind-o cât mai lent cu putinţă. La început,lui nu-i pică fisa, dar peurmăscoase un hohot de râs scurt. Nu-1 mai auzise niciodatărâzând până acum. Fără să vrea, îi veni să zâmbea scă. tu

Dacă pe-aşa, dece încep i mereu fta zele aşa de— abru pt? -iMai cădai buzna în pro poziţiilera le! ,Aşa 97

şi pe dincolo", cu asta începi. „Cutare şi cutare", scur t pe doi, ca un bufnet debaros. Kxtre m de hotărât, de declarativ. Tot ce spui tu sună ca un... edict guverna  mental. — Înţeleg, spuse Piotr. Apoi, vrând parcăsăsecorec teze, adăugă: Ah, înţeleg. De data asta ea fu cea care pufni în râs, un râs scurt . Mai muşcă o dată din sandviciul ei,iar el dintr-al lui. După o clipă, ea spuse: placesă sune altfel — Uneori îmi zi c că străinilor le decât noi. Ştii? Ascultă-i, de pildă, pe străini, cântând o melodie pop ameri canăsau spunând opoveste unde trebuie să recurgă la accentul sudist tărăgănat sau vorbirea nazală a unui cowboy. O pot face perfect, fără ură de accent! Ne pot imita la marele fix. Atunci îţi dai seama că, de fapt, nu vor câtuşi de puţin să vorbească la fel ca noi. Sunt mândri de accentul pe care-1 au. — Io nu mi-s mândru, spu se Piotr. Mi-ar plăcea să n-am accient. îşi coborî privirea spre sandviciul lui în timp cefăcea această mărturisi re - îl ţinea cu amândouă mâinile şi se uita înjos, cu genele acoperindui ochii, astfel încât ea nu puteasă-i ghicea scăgândurile. Brusc,i îtrecuprin gândeşte minte că el chiar - că doar eul lui exterior face varză vocalele închise şi nu le lungeşte îndeajuns între consoane, în timp ce, pe dinăuntru, formulează gând cu nimic mai puţin complicate şi mai stratificate dec ale ei. Ei bine, OK, iată un fapt vădit, limpede. Şi totuşi

intr-un fel, o revelaţie.Simţi că în mintea ei se produce 98

un fel rcortlonare —o uşoară schimbare de viziune. îşi aşeză coaja sandviciului pe larlurie şi îşi şte rse mâinile de blugi. — Ce ai să faci acum? îl întrebăea. El îşi ridică privirea: — Să fac? o îngână el. — Cu vizata. — Nu ştiu, răspunseel. — îmi pare rău că nu te pot ajuta. — Nu-i nici o probli emă, îi spuse el. îţi spun asta sincier. Ie frumos din partea ta să-mi ofieri consola dar am sentimientul că lucrurile o să iasă bine. Ea nu vedea cum ar putea să iasă bine, dar es hotărî să aibă o atitudine reţinută şi să se abţină de la com tarii. îşi termină şi el sandviciul, cu coajă cu tot, şi îşi s tură firimiturile din palme. Cu toate astea, nu dădea semne că a vea de gând să plece. -— Ai o curtefoarte frumoasă, spuse el privind în ur. j — Mulţum » esc. — îţi place grădinăritul? — Îhî. — Si mie, mărturisi el. înainte săcă studi le la facu ltate r mă—gândeam ,-mi ehea,ba ondone săajuzng boitanistă sau aşachia ceva, spuse ea . — De ce )ti-ai abandonat studiile? Dar ea se săturase, între timp, până-n gât de prezenţa lui. îşi dădeaseama că el, probabil, simte că s-ar putea

înmuia în în privinţa încearcă profite Ea se sculă picioarelui; penea ştepta te să şi-i spus e: de situaţie 99

— Te conduc pâ nă la maşină. Se sculă şi ci, cu un ae r surpri ns. — Nu-i nicvoic, îi spuse cl. Ea însă pornise deja spre curtea dinfaţă, ca şi cum nu l-ar fi auzit şi, după o clipă, el o urmă . în timp c e înconjurau casa, dubita familiei Mintz trase pe aleea din faţă şi Bunny le ă fcu semn cu mâna pe geamul dinsprescaunulde lângălocul şoferului . Nu păre a să se ruşineze câtuşide puţin de faptul că sora ei a surprinso călătorind cu ma şina împ reună uc Edward. — Salut din nou, Piodâr, strig ă ea. Piotr ridică un bra ţ în direcţia ei, fără să-i răspundă , iar Kate se întoarse pe călcâie şi porni îndărăt,să-şi vadă de grădinărit. îşi dădea seama că, într-adevăr, este o zi minunată. încă era furioasă pe taică -său, dar se consolă, cât de câ t, cu gândul că bărbatulpe care încer case să i-1 bage pe gât nu era chiar ultimul ticălos.

5D5E

— Karherine, scum pa mea! începu aică t -său. Draga mea Kate! Lumina ochilor mei! Kate îşi ridică privirea din carteape care o citea. — Hă? făcu ea. — Simt că mi s-a luat o rgea povară de pe umeri, spuse el. Hai să sărbătorim. Unde-i Bunny? Mai avem pe unde va sticla aia de vin? — Bunny e la o petrecere care ţine până -n zori,

spuse Kate îndoind colţul unei pagini şi punându-ş carteape canapea , lângăea. Ce sărbăto rim? — Ha! Te faci cănu ştii! H ai, vino cu minela bucă tărie. Kate se ridică. Simţea că nelinişteapune stăpâ nire pe ea.

— Mare şmecher Piodâr ăla, nu-i aşa? o întrebă taică-său în drum spre bucătărie. A tulit-o pâş-pâş d laborator în timp ceBunny şi medit atorul ei erau acolo; n-a suflat o vorbuli»tă. Habar n-aveam c-a>sters-o să te vadă până când nu mi-a dat chiar el vestea. — Ce veste?

Tatăl ei nu-i răspunse ; tocma i deschidea uşa frigide rului şi se încovoia să bâjbâie în fundul lui. 101

— I,a cc veste teteferi? îl clescu.su Kaie. — Alia! exclamă el, înclteptâiuluse de şale şi întorcându-se către ea cu osticlă de Cliianri pe cate o astu paseră cu un dop improvizat. — Tată, asta-i veche, e de câtevaluni. — Da, dar în tot acest timp afost în frigider. îmi cunoşti sistemul. Scoate nişte pa hare. Kate se întinse p s re a rftul de sus al vitrinei cu porţela  nuri. — Spune-mi şi mie pentru ce închinăm, spuse ea dându-i două pahare de vin pline depraf. — Păi, Piodâr zice că acum îţi place de el. — Zău? — Cică aţi stat împreunăîn curtea din spate şi l-ai servit cu un prâ nz delici os şi aţi avut o discuţie încân tătoare. — Păi, îmi închipui că aşa s-a întâmplat, mai mult sau mai puţin, într-un fel, spu se Kate. Da. Şi? — Şi are speranţe! îşi zice că o să ţină figura! — As rede el? Of,’ lua-l-ar to»ti dracii! E sărit de >a c pe fix! — Ei, ei, o potoli taică-său pe un ton binedispus. Turnavinul în pahare, muşcându-şi vâr furile mustăţii când setrase niţel înapoi, să vadă cât a turnat. — Cinci uncii, vorbi el, mai mult pe ntrusine, după care îi întinse un paha r. Pune-1 şaispreze ce secunde,te rog. Ea pusepaharulnî cuptorul cu m icrounde şi apă să butoanele cu pricina.

Astade monstre ază că nuDă rentea ă să fiinei politicos cu — lumea, spus e ea. Pe bune! buzzna aici nvitat, 102

năvăleşte ă fră permi siunea mea, ce-i drept , uşa din faţă era deschisă , lucru ipic t la Bun ny, dacă mi-c permis să adaug- putea u să ne lase hoţii în fundulgol, că pe ea o doare-n şpiţ—dar, chiar şi aşa, a fost o mojicie din partea lui săprofite de situaţie. Mă întrerupe dinprânzul meu frumuşel, liniştit, îmi mănâncăjumătatedin sa ndvi ciul cu fripturăde vită, pe care, recunosc, eu i l-am ofe rit, dar ar fi putut să-l refuze; doar un străin s-ar folosi de-o asemenea împrejurare în halul ăsta... — N-ai degând să-l scoţi? o întrebătatăl ei, referindu-se la cupto rul cu micro unde,care scosese un clinchet ceva mai devreme, şi-i făcu semn împungând aerul cu bărbia. — .. .şi pe rumă, zi şi tu, uite cum răstălmăceştelu cruri le! spus e Kate scoţând p rimul paha r şi bâgându-1 pe al doilea. Apăsă încă o datăbutoanele de pornire : — Ce erasă fac? Să stau cao momâie? Fireşte,am discutat cu el, la modul minimal. Iar acum are tupeu l să susţină că-mi place de el! — Dar e un tip plăcut, nu-i aşa? o întrebă ta ică-său. — Dar acum nu di scută m dacă e un tip plăcut sau nu, ziseea. Tu-mi ceri să mă mărit cundividul i ăsta. — Nu, nu, nu! Nu imediat, spu se tatăl ei. Stai, să nu nepripim. Nu-ţi cer decât săaştepţio vreme până să iei o hotărâre sau alta. Chibzuieşteşi tu niţel la planul meu. Nu preamultînsă, desigur; sunt em deja în apri  lie. Totuşi... » — Tată, începu Kate pe un ton esver.. . — Vinul? îisugeră el, dând iarăşi dincap.

Ea scoa şi înalălţ doilea pa har din cuptorul cu micro  unde, ar i ese l îşi ă paha rul. 103

— Să loastăm! propuse el. Pentru... Ha era sigură eăo săadauge tine „ şi Piorr“, însă e l spuse „receptivitatea la ideile noi“. Hău o duşcă. Kate nu bău.Pusepaharulpe bufet. — Delicios, come ntă el. Ar trebui să vând pontul cu sistemulăsta celor de la Wine Enthusiast Magazine. Bău o duşcă mai lungă . Acum,căvremea se mai încăl zise,renunţ ase să mai poarte lfanelel e acelea cu mâ neci lungi, cu împletitura gofrată. Avea mânecile salope suflecate, aşa că i sevedea u antebra ţele subţ iri, acoperit e de păr negru şi ciudat defragile. Kate simţi că, dincolo de exasp erarea care pusese stăpânire peea, i seface brus c milă de el. Părea atât de caraghios, atât de nepregă tit să dea piept cu ume l a din jurul lui. Ii spuseaproape cu bl ândeţe: — Tată, împacă-te cu g ândul că n-o să accept în vecii vecilor sămă mărit cu cineva de care nu sunt îndră gostită. — în alteculturi, nce î pu el, căsătorii le aranjate sunt... — Nu suntem într-o altăcultur ă, iar aici nu-i vorba de-o căsătorie a ranjată. E vorbade trafic uma n. — Poftim? Pe chipul lui se citeagroaza. — Păi, nu astae? încercisă mă vinzi cape un obiect de troc, împotriva voinţeimele. Mă trimiţi să trăiesc cu un necunoscut, dorm să cu un necunoscut, numai şi numai casă obţii tu un câştig. Vrei săspuică asta nu se cheamă trafic? — Of, Doamne sfinte! se cruci taică-său. Doamne

fereşte! în ruptul capului nu m-aş aşteptasă dormicu el. 104

— Nu? — Nu-i de mirare că te-ai împotrivit! — Şi-atunci, lace teaşteptai? —■Păi, mi-am zisdoar că... vreau să zic, Dumne zeule! Nu-i nevoie de chestiide-aste a, o a sigurăel. Luă încă o duşcăde vin şi şi î dre se glasul:M-am gâ ndit doar că totul o să fie, mai mult sau mai puţin, exact caîna inte, doar că Piodâr o să se mute la noi . Atâta, îmi închipui, e inevitabil. Dar el o să stea în vechea cameră a doamnei Larkin, iar tu o sălocuieştiîn camera ta. Mi-am închipuit că o să-ţi dai şi tu seama ce vreau. Dumnezeule! — Nu ţi-a dat prinminte că celor de la Imigrări li s-ar putea păre a suspe ct ara njament ul ăsta? îl întrebă Kate. — Dar de ce? Există o grămadăde cupl uri care au dormitoare separate; ce i de la Imigră ri sunt co nştienţi de chestia asta. Putem spune că Piodâr sforăie. Poate chiarsforăie, n-avem de undeşti. Uite, vezi... începusă scotocească prin buzunare le salopetei âpnă îşi găsi tele fonul mobil. Uite, m-am documentat, zis e el. Ştiu ce -i interesează. Trebui e să demonstrăm că ţi-a făcut curte în timp, să le dovedimcă... îşi priv i printregene telefo nul şi apăsă o tastă, apoi alta, şi miji iar ochii. Fotografii, spuse el, întinzându-i telefonul. Făcute în timp. Con semnare a poveştii voastre . Pe ecran apărură Kate si Piotr aşezaţi în coltur diametra l opuse ale me sei din laboratorul u l i taică-său, Kate pe un tabure t înalt, iar Piotr peun sca un pliant.

Kate avea geaca de piele întoarsă; Piotr era în halatul 105

Iui delaborator. Priveau spre cadru c u figuri surpri nse, nedumerite. Trecu la fotografia următoare, luau poziţionaţi la fel, doar că, de data asta,Kate i e s adres a clar fotogra fului, lăsând săi se vadă două tendoane pronunţateîn afară ale gâtului, pe care pânăacum nu le mai observase. Următoarea poză o înfăţişa din spate, imaginea era neclară, fusese făcutăde la distanţă, ea se oprise pe tro  tuarulunei stră zi. Se întorsese pejumătate sprebărba tul care mergeaîn urmaei, însă, din spate, nu eraclar cine e. în fotografia urmă toare, bărbatul o ţinea de braţ şi tocmai depă şeau un a lt cupl u. Se parecă tat ăl ei o urmărise pe şe st. Pe urmăea si Piotr şe deau la masă, fată-n fată, în sufrageria din casa familiei Battista, însă Bunny era în prim-plan, iar borcanul de miere dinmânaei acoperea parţial profilul lui Piotr. Apoi Piotr apărea aşezat de aceeaşi parte a mesei şi se vedea un crâ mpei din Kate stând nî picioare lâng ă el, mai puţin capul i.e Aceastaera ultima fotografie. — O să ti le trim it de-ndată ce-nvăt cumse face, îi spuse taică -său. M-am gândit căar trebui să-ncepi să-i dai si nişte SMS-uri. — Poftiiim? — Am citit deunăzi intr-un zia r că cei dela Imigrări le cer uneori cuplurilor să le dea celul arele. Le iau la purica t toate SMS-urile, săfie sigu ri căcei doi sunt ndră î  gostiţi de-adevăratelea. Kate îi întinsetelef onul,dar taică-său îsi ăce f a de lucru >

y

cu paha rul,umplându-1 la loc. îl golise deja, el ştie cum, 106

iar acum g olea de zor şi sti cla. îi dădu ei paha rul cu indicaţia: — Paispre zece secunde . — Doar paisprezece? — Păi, a avut timp să se mai încălzească. îşi luă telef onul,îl puse în buzunar şi rămase în aştep tare în timp ce Kate se întorceasă-i bage paharul în cuptorul cu microunde. — Ştii, n-am vrut să aduc che stiaasta în discu ţie, spuse el, dar cred căsunt pe punctul de-a obţine ceva. S-ar putea săfiu în pragul uneidescopeririepocale, exact în momentul când ăi mari, naibaştie care-or fi, încep să-şi piardăîncrede rea în proiectulmeu. Iar dacă Piodâr ar putea ră mâne sălucre ze în laborator, dacăputem obţine acest lucru... Ştii ce ar însem na astapentru m ine? Am investit atâtea eforturi, Kate. Am parcurs un drum lung, istovitor, descurajam, dă-mi voie să-ţi spun, ştiu că uneori ţi s-a părut, probabil, că nu-mi pasă de nimic altceva; şti u căaşa i se părea maică-tii... Se întrerupsesă-i facă semn din vârful bărbiei spre cuptorul cu micro unde.Kate scoase paharul cu vin şi i-1 oferi. De data aceastadădu peste cap o u j mătate de

pahar dintr-o suflare şi ea se băuturi întrebă dacă cumproce dează. Nu era obişnui t cu le alcoo lice. e înţel Pe de altă parte, poate că tocmai datorită alcoolului devenise dintr-odată atât de comunicativ. — Maică-mii? îi suflă ea continuarea. — Maică-tii i sepărea normal săavemweekenduri tu

libe re. iBa chi ani r şimai conce diti. cu Eamine. nu price pe Ştiu înţeleg ; se me mul M aia.ra ţionacă lă,mă mai 107

practică. Dar maică-ta: ca era foarte... fragilă, aş zice. Nu-i plăceasă fie .singură; pop să-ţi imaginezi una ca asta? Şi pânăşi cel mai mic fleac o împingeala dispera re. Mi-a spus nu o ată d că are senzaţia că viaţa nu are nici un rost. Kate îşi încrucişa braţele. —- I-am spus: „Păi, bineînţeles căai senzaţia asta, mea. N-aş puteaspune , în ruptul capului, că ar scumpa aveavreun rost. Ai crezut reo v datăcă are sens?“ Iar gândul ăstan-a părut -o s consoleze . — Ei, nu zău, spuse Kate. întinse mânadupă paharulei şi trase o duşcăzdra vănă. — Foartemulte femei se conside ră fericiteşi împli nite atunci când au copi i, spuse ea după ec înghiţi vinul. Nu toate hotărăsc aşa, nitam-nisam, că viaţa nu merită trăită. — Hmm? făcu taică-său holbându-se gânditor la reziduuril e de pe fundulpaharului, dupăcare îşi ridică privirea. Ah, oftă el, nu aveanici o legăturăcu tine,Kate. Aşa ai crezut? Avea depresia aia cu mult înainte de a te naştetu. Mă tem că, în parte,a fost şi vina meacă s-a ajuns aici. Mă tem că mariaj ul nostrua avut un efect dăunător asupra i.e Părea să răstălmăce ască tot ce-i spune am. Credeacă nu-i acord mpo i rtanţacuvenit ă, că fac pe deştept ul cu ea. Ceea ce, desigur, eraabsurd.Vreau să spuncă, fără doar şi poate, eram mai deştept decâ t ea, dar inteligenţa nu-i singurullucru c are contează într-o căsătorie. în oricecaz, n-a reuşit să-şi învingăsta

rea asta depres ivă. Mă simţ eam de parcă aş fi fost pe 108

marginea unei mlaştini şi o priveam cum se scufundă. A încercat tot felul de tratamente, dar de fiecare dată ajungea la concluzia că nu-i folosesc la nimic.Şi a încer cat şi cu totelul f de pastile. Tot felul deantidepresive de-alea den-a inhibă reahso rbţi a de serotonină Nici una dat rezul tate , iar unele u a avutşi şialtele. efecte secunda re. Până la urmă , un colegde-al meu din Anglia mi-a spus de un medicament pecare l-a inventat el şi care începusesă fie folosit în Europa. Spunea că în S.U.A. nu fusese încă omologat, dar făcea minuni, aşa că mi l-a trimis şi mie, iar maică-ta l-a încercat. Ei bine, a devenit o cu to tul altă persoană. Vibrantă! Pl ină de viaţă! Energică! Erai deja în clasa a opta pe vremea aia şi, dintr-odată, aînceput-os inter eseze activitateaorgani zaţiei de părinţi şi prof esori,să participe la şedinţe, s-a oferit voluntarsă participe la excurs iile în naturăale clasei tale. Am recâştigat-o pe Thea mea de altădată,pe femeia pe care o cuno scuse m pevremuri . Pe urmăm-a anunţat căvrea să mai aibă un copi l. Mi-a spus că dintotdeaunaîşi doriseşase copii, iar eu i-am răspuns : „Păi, drag a mea, tu hotără şti. Ştii că treburi le asteale la s în seama ta“. Imediat a şi ră mas însărci nată şi, când sa dus la docto r pentru co nfirmare, am aflat că medicamentul-minune îivătă mase inima. In Europa apăruseră deja suspiciuni legate de-acest lucru şi m edicamentu l fusese retrasde pepiaţă;doar cănoi nu aflaserăm treaba asta. — De aici i s-a tras boala de inimă? — Da, şi îmi asum toată răspunderea pentru ecs-a

întâmplat.Dacă n-aş fi fost eu, n-ar fi aflat niciodată 109

de existenţaacestuimedicame nt. .Şi, dup ă cum susţine întruna mătuşă-ta, nici n-ar fi avut nevoie de el. Sorbi şi ultimii stropide vin depe fundul pa harului şi îl puse, cu o mişca re un pic pre a fermă, pe bufet, lângăel. — Chiar dacă, adăug ă el după o clipă, presupun că povestea astai-a oferit date pre ţioase colegului meu. — Mergea în excur sii cu m ine? întrebăKate, încer când săînţeleagă treaba asta. Se ocupa de mine? iI plăceade mine? — Da, bineînţeles. Te-a iubit. — Mi-a lipsit atât de mult! spuse Kate pe un ton aproape tânguitor. Nu-mi amintesc să mă fi iubit. — Ai uitat cum mergeaţi împreunăla cumpărături? — Mergeam împreunăla cumpă rături? — Spunea că-i aşa de ferici tă să aibă o fiică cu ca re să poată face tot felulde chestii, ca fetele. Te lua la cum părături, când îşi cum părahaine, te scoteala prânz, iar intr-un rând te-a dus la manichiură. Treaba astao făcu să se simtă,în chip strani u, ruptă de trec ut. Nu numaică îngropase adânc m a intireaaces tor experienţe pe ca re cr edea c-o săle păstre ze toată viaţa, însă era vorbade nişte experienţe pe ca re îşi închipuia că la vremea respectivă le-a urât. Cumpărăturile nu-i făceau nici o plăcere! Şi totuşi, se pare că parti cipasela ele de bu nă voie şi poate căse şi distra se. Era ca şi cum copilul Kate ar fi fost o entitate total diferită de K adulta. îşi privi unghii le boa nte, incolore şi nu-i venea săcreadă că au fost iş ele câ ndva pilite cu pro fesionalism,

şlefuite şi date cu ojă. fl O

— Vasăzică de-aia o avem pe Ihînny, îi spus e taicăsău cu un glas bâ râit, probabil clin ca uza vinului, iar lentilele ochelarilor i se abure au văzând cu ochii. Şi, bineînţeles, mă bucur căo avem. E atât dedrăg ălaşăşi atât de zglobie, exact cum ra e maicăta înainte să ne căsătorim. Dar nu-i, să zicem, foarte... cerebrală. Si nu are coloana ta vertebra lă, fibra ta. Kate, şt iu cămă bazez prea mult pe tine, spuse el întinzându-se să-i atingă încheieturamâinii cu vârfurile degetelor. Ştiu că de la tine am aştept ări mai maridecât ratrebuisăam. Ai grijă de sora ta, te ocupi de gospodărie... mă tem că n-o să-ţi găseşti niciodată un bărbat. — Măi, să fie! Mulţumesc, zise Kate smulgându-şi încheietura din strânsoarea lui. — Nu, am vrut să spun că... Ah, întotdeauna mă exprim cu atâta stângă cie, zău. Vreau să spuncă nu ieşi niciodată undeva unde ai întâlni putea un bărba t. Eşti închisă în ca să, îţi umpli timpulcu grădinăritul , ai grijă de copii la grădiniţă, care, dacă sfăm săne gândim, e ulti mul locdin lume unde... Am fost egoist. Ar fi trebuit să te oblig să te întorci la facultate. — Nu vreau sămă-ntorc la facultate , spuse Kate şi chiar n-avea niciun chef ăs se întoarcă; simţi că o apucă greaţa doar la gândul acesta. — Dar mai sunt si lte a facultă ţi, în cazul n î care aceea nu ţi s-a potrivit. Să nu cr ezi că nu mă gândescla asta. Ai puteatermina la Johns Hopkins! Edrept, m-am lăsat dus de val. Mi-am zis: Ah, , e tânără; are tot timpul din lume; iar între timp, am nevoie deea aici, acasă.

Trebuie săce mă bucur compania ei“. — Iţi pla compa nia de mea? 111

Probabil că şi acesta a fost unul dintre motivele pent ru care -am m gândit săte cuple1 /, cu Piodâr.Pesemne că mi-am zis: „Astfel aş putea -o păstralângămine! Nui nici o nenorocire:e o căsătorie pe băn ie şi ar rămâ ne şi pe mai departe a casă". Ai tot drept ul să fii sup ărată pe mine, Kate. îţi datorez scuze. — Păi, mda, făcu Kate, te-nţelegşi pe tine. Isi aduse m a inte de seara când se întorsesede la colegiu. Sosiseneanunţată, cu mai multe valize - cu tot ce avusese la ea - şi, când taxiul a lăsat-o în faţa casei, l-a găsit pe tatăl ei în bucă tărie, purtând un şorţ peste salopetă. — Ce cauţi ici? o întrebaseel. ) tu a — Am fost exmatriculată, spusese ea, prezentând lucrurile într-o lumină şi mai proastă decât era caz ca să si-o ia cât mairău. — De ce? o întreba se el, iar ea îi povestisedespretem i

belaprelegere desprefotosinteză ţinută de prof esorulei. Când tatăl ei i-a spus „Păi, ai drepta te", ea s-a simţit cuprinsă de-o covârşitoare uşura re sufletească. Ba nu, chiarmai mult: de-a dreptul de bucurie.O bucur ie totală. Se gândea că, poate, acelaa fost ce l mai fericit moment din toată viata ei. i

Tatăl ei ridica se sticla devin în dreptulochilor, lângă fereastră, doar-doar o mai if găsind vreu n strop pe fun dul ei. — Cândspui „Pe hârtie...", începu ea. El îi aruncăo privire scurtă. — Dacă-i doar o formalitate, sp use ea, dacă -i vorba

do che oară ţi-ar fi perm ite să-iilă... schimbi staar tutde ul-oviz ei,sti iar pelegală, urmăca arre putea rev ersib 112

El puse sticla înapoi pc bulei. Rămase încordat, aproape fără să respire. — Presupun că nu-i cine ştiecc mare chesti e, spuse ea. — Vrei să spui da ? — Of, tată. Nu ştiu, ven i răspuns ul ei obosit . — Dar ai puteasă cumpă neşti lucrur ile. Asta vrei să spui? — Cred căda, răspunseea. — Chiar ai putea să faci astapentru mine? Ea şovăi, apoi încercăsă deadin cap a încuviinţare. Exact în clipa urmă toare se şi n î trebă c e naiba o a puca se, însă ta ică-său se şi apuca se s-o strângă în braţe cu o ardoare amesteca tă cu stângă cie, după care o mpinse î la loc, să se uite lung, nespusde bucuro s, la ea. — Ai s-o faci! exclamă el. Chiar ai s-o faci! Tii la mine cât să faci asta! Of, Kate, iubita mea, nici n-am cuvinte să -ţi spun cât de recunoscător îţi sunt. — Vreau să spun că trea ba asta nuschimbă ma re lucru nî viaţa noastră, spuse ea. — N-o să schimbe nimic, ţiî jur. N ici n-o să-i simţi prezenţa ; totul va fi exact caînainte. Ah, o să fac tot ce pot să aranjez lucruri le în aşafel încât să-ţi fie uşor. Asta schimbătotul! Totul o să fie bine;acumsunt sig ur, simt că proiectulmeu va fi încununat desucces. Iţi mulţu mesc, drăguţa mea! După o clipă, ea răspuns e; — Cu plăcere! — Aşa... chibzui el. Şi... K ate... j

— Poftim? 113

- - Crezică mi-ai putea completa.şi mic F ormularul cu declara ţia de venit? Am încerca t, dar... şi se trase înapoi întinzându-şi, n î tr-un gest teatral, comic, nea ju torat, braţele subţ iri ca nişte u f se: doar măştii. — Da, tată, spu se ea. Ştiu.

5RPTE

DUMINICĂ 11:05 AM Salut Kate . îţi dau S MS. Salut. Eşti acs ac? Scrie cuvintele întregi, pentru Dumnezeu. Nu eşti un adolescent. Eşti acasă acum? Nu.

Păpuşica-balerină se căsătorea cu păpuşa-marina Păpuşa-marinarpurta aceeaşi uniformăveche, pe când păpuşica-balerinăavea o rochiţă nou-nouţă croită din şerveţeleigienice Kleenex albe, unul pentru par teadin faţă şi unul pentru spa te, strâ nse în talie cu un leastic

de prinsde părul şi caărede fluturau înpartea jos edin tutuului balerin sub ele. Rochi ţa de oconf cţioca nauza se EmmaG., dar Jilly fusese cea care donase elasticul, iar Emma K. cea care cunoştea regulile potrivit cărora mireasa trebuie să înainteze printre şirurile de bănc să se întâlneascăcu mirele la altar. Se pare că nu cu

mul timpu înflorile urmă a K.une fusese una feduse tiţele caret ţinea înEmm timpul i cun unidintre i. îşi dă 115

pc larg cu părere a despreconceptul de na ş decununie, desprecum îşiarunc ă mireasa buchetul şi despre„tortul miresei înalt cât unzgârie-nori", în timp ce restul fetiţe lor o ascultau fermecate. Părea că nici prin gând nu Ie trece să-i ceară părerea lui Kate în legătură cu detal iile astea, deşi totul fusese pusîn mişcare tocmai de zvonul apropiatei ei căsătorii. La început, Kate se gândise să nu spună mănui ni nimic.O să se mărite într-o sâmbătă - în prima sâmbătă din luna mai, în mai puţin de trei săptămâni - şi o să vină la lucru lunea, fără ca lumea să ştie nimic. Pe urmă, însă,tatălei se arătădezamăgit când află că ea încă n-a început să răspândea scă ştirea. Cei de la Imigrări, de bună seamă, o să facă cercetă ri la locul ei de muncă, îi spuse el, şi ar păre a de-a dreptul suspe ct dacăcolegele ei ar crede-o burlăcită. i — Ar trebui să -i dai bătaie şi săle anunţi, spuse el. Mâine ar trebuisă te pre zinţi cu un zâmbet pâ nă la urechi, cu un nel i la vedere, săscorneş ti o povestefaină despre curteasusţi nută, îndelungată, pe care ţi-a facut-o, să audăşi cei de Ia Imigrări toate detal iile când or veni să pună întrebări.

Servicina iul Imigră deImigră a uba al famil Kate îşi imag rilericaer penoul un ba „el“ - uun băr biaei. t pu s la costumcu cravată, chipeş la modul neutru, cu tră săturile comune ale unui detectiv dintr-un vechi film alb-negr Ar putea avea chiar şi genul de voce din filmele alb-ne gru, adică distinctă, stăpână pe situaţie: „Katherine

Battista ?'1S întreb ări .erviciul de Imigrări. Aş dori săvă pun câteva 116

Aşa că a doua zi dimineaţă, îmr-o marţi, sosi la gră diniţă cu inelul cu di amant la mătusiici de-a doua si, înainte de-a intra în clasa cu copiii de patru a ni, seduse la cancelarie, unde cele mai multe educa toare şi asisten tele lor se strâ nseseră în jurul ceainicului, şi întinse mâna ostentativ. Doamna Bower fu prima care observă. — Ooo, făcu ea zgomotos. Kate! Ce-i ăsta? E cumva un inel de ? logodnă Kate încuviinţă dând din ca p. Nu-i ieşi figura cu „zâmbetul pânăla urechi'1, fiindcădoamna Bower le preda prichindeilor de doi ani - adică la grupa unde asistent era Adam. Cu siguranţ ă o săse ducă lgonţ în clasă şi-o să-i spunălui Adam despre logodnalui Kate. Din clipa în care se băgase în povestea asta, Kate se tot gândea la cumo săprimeascăAdam vestea. Pe urmă, toate femeile se adunară ciorchine în uru j l ei, exclamând launison şi punându-i întrebă ri în cor, iarfaptul căea se purta a tât depotolit fu pus, probabil, pe se ama firii ei retrase. — Măi, cevicleană eşti!spuse doamna Fa irweather. Nici măcar n-am ştiut că ai un priete n! — Păi, mda , bâig ui Kate.

— Cine e? Cum îl cheamă? Cu cese ocupă? — II chea mă Piodâr Cerbakov, spuse Kate şi, fără să se fi gândit dinainte, îi pronunţă numele în manie lui taică -său, facându-1 să sune mai puţin străin. E microbiolog. — Serios? Microb iolog! Unde v-aţi cunoscut?

— Luc ază la labora torulîn u l i direcţia tata, răspuns e ea. ApoiChaunc , aruncă oreprivire rapidă doamnei 117

şi adăugă: Aoleu, nu-i nimeni la grupade patru ani încercâ nd, astfel, să găseascăo scuzăşi s-o ştearg ă înainte să i se mai pună şi alte întrebări . Bineînţeles că no lăsară să scape cu una cu do uă. Dc unde vine Piotr? (Doar n-o fi vre un băiat din Baltimore.) Şi-a dat a ttăl ei acordul? ând C o săaibă loc cunu nia? „Atât decurând!" exclamară ele când flară a data. — Păi, a apărut la orizont acum trei ani, îngăimă Kate, cee a ce, la drept orbi v nd, erapurul adevăr. — Dar aveţi atâteadetali i de pusla punct! — Nu tocmai; o săfacem o nuntă fără tămbălău. în familie, doar cu rudele ce le ma i apropiate. Vesteaasta, sevedea cât-colo, le provocă o mare deza măgire. — Când s-a măritat Georgina, îi aminti doamna Fairweather, şi-a invitat înt reaga promoţie, ţii minte ? — Noi n-o săavem genul ălade nuntă. N ici unul din noi doi nu e genul care să ţină la ţinuta festivă, spuse ea - „noi“, cu care încănu seobişnuise , sunându-i în urechi straniu de tot, de parcă exact atunci i-ar fi răsărit o p iatră în gură. Unchiul meu, care-i pastor, o să ne cununeîn cadrul unei ce remonii private. Doar în prezenţatatii şi a soră-mii, care ne vor fi martori - n-o las să vină nici pe mătuşă-mea. O apucă pa ndaliile de fiecare dată cândaducem orba v despre nun tă. Până şi faptul că se va ţine într-o biserică rea deja un compromis.Kate îşi dorisesă treacă, scurt, pe la ofi ciul stării civile, pe când taică -său stăruiseîn favoarea

unei cere monii cuviciul ro chie mirea ă, ca ar fiele dat ei, bin e, ca ima gine, la Ser dede Imigr ăsri. Iarrecoleg în 118

mod clar, lui iî dădeau dre ptate; schi mbarăcâtevapriviri posomorâte. — Copiii şedeau în bancadin spa telecelor ma i apro piate rudeale Georginei şifieca re ţinea în mână câte un trandafir galben, mai ţii minte?o întrebădoamna Fairwe ather pedoamna Link. — Da, pentru că rochia Georginei era galbenă, de-un ga lben drăgălaş, pastel, iar soţul ei avea cravata galbenă, răspunsedoamna Link. Mamele erau amân două scandali zate cănu e îmbrăcatăîn alb. „Ce-o să creadă lumea?“ se întrebau. „Unde s-a mai pomenit o mireasă care să nu fie îmbrăca tă în alb?“ — Iar Georgina a spus: „Ei bine, îmi pare rău, dar în alb par întotdeauna spălăcită'*, adăugă doamna Chauncey. Uneori Kate era de-a dreptul uluită cât de multadu ceau femeile din cancelarie cu fetitele care turuiau vrute > şi nev rute îngrupacelor depatru ani. DoamnaChaunceyuf cea care făcu anunţul cu nun ta în grupalui Kate. — Copii, copii! îichemă ea la ordin bă tând din pa l mele durdul ii de-ndată ce termin ară cântece lul cu „Bună diminea ţa". Am o ve ste minunată . Ghiciţi cine es mărită ! Urmă o tăcere prelun gă. Pe urmă , Liam M. îşi n î cercă norocul: — Dumneavoastră, cumva? Doamna Chauncey se supără foc. (Fusese măritată timp detreizeci şi cinci de ani.) — Domnişoara Kate, ease mărită! spuse ea. Domni i

j

şoara Kate s-a logodit. Arată-le inelul, domnişo ară Kate. 119

Kate întinse mâ na spre ci. Mai multe fetiţe scoaseră murmure de admiraţie, dar cei mai mulţi dintre copii păreau descumpăniţi. — O să fie fiine? o întrebă Jason. — Ce să fie bine? — Adică, mămic a ta o să te lase? — Aăă... bineînţeles, răspunse Kate. Iar gemeni i Samson, se vedea de a l o poştă, erau nefe riciţi. In clasă nu scoa seră un cuvânt, dar ceva mai târ ziu, în aceeaşi dimineaţă, cândse aflau petere nuldejoacă, se apropiară de ea şi Raymond o întrebă : — Si-acum noi cu cine o ă s ne mai nsu î răm? — Ei, o săgăsiţi voi pe cine va, îi asigurăea. Cu cineva mai apropiat devârstavoastră , pun pariu. — Cu cine ? o întrebă Raymond. — Păi... — Mai e Jameesha, îi aminti David. — Ah, chiar. — Si > mai e... — E-n reg ulă,o să o iau pe Jameesha. — Dar cu mine cu m rămâne? îl întrebă David. Jameesha mereu e pornită împotriva mea dintr-un mo tiv sau altul. Kate nu apucăsă audăsfârşitulacestei discuţii, deoa rece tocmai atunci Adam seapropie de ea. Purta o bluză de treni ng scur tă, roz,cu glugăşi părea extrem de moho rât sa u poate cădoar aşa i se păru ei. — Aşa, deci, spuse el oprindu-se lângăea. îşi întoarse >

priv— ireaVeste sprea?lea ăne: Am it veste a. îlgîngână eaauz (proste şte). 120

— Sc vorbeşte că te măriţi. —■Ah, făcu ea . Astaera. — Nici n-am ştiut căieşi cu cineva. — Nu ieşeam, îngăimăKate. Vreau să spun ă c, într-un fel, ieşeam, dar... totul s-a întâmplat pe neaştep tate. El dădu d in cap în semn căo înţelege, cu acelaşi e ar mohorât. Avea nişte g ene atât de întunecate şi dese, încât ai fi zis că are ochii ninşi cu uni f ngine. Rămaseră un timp uitându-se la o copiliţă de trei ani care se întinsese cuaţa f în jos peun leagăn căruiaîi răsuciserău de tot lanţurile. Acum e s tot învârteade mama focului, agăţându-se de leagăn cu disperare, o figurăconcentratăla maximum; pe urmă es dădu jos şi plecă împleticindu-se, ca o mică beţivancă. — Crezi că-i... înţelept să iei în pripăaşa o decizie? o întrebă Adam. Kate îl săgeta scurt cu priv irea, dar el continua s-o urmărească pe mititica de trei ani şi îi fu imposibil să-i citească e xpresiaaşternută pe chip. — Poate că nu, răspunse ea. Poate nu-i înţelept. Nu şti u. Iar după o lungă pauză,adăug ă: S-ar putea să fie, totuşi, o decizie temporară. De datael seuită la ea: — Temporară! pufni el. — Vreau să spun cănimeni n-are de unde şti dacă o căsătorie va rezistasau nu, core ct? Ochii ninşi de funingine deveniră tot mal întuneca

şi — tot Bine mai, înguşti. dar e un actlegal,sp useel. 121

— Kste, dar... da, ai drepta te. E un act legal. Ai dreptate. Simţi că o copleşeşte din nou se ntimentul că-i prea înaltă, că prea spune lucrurilor pe nume, că-i pre zgomotoasă. O păli subit interesul a f ţă de persoana lui Antwan, care se căţărase prea sus pe pătratele metalice şi porni fără veste îndirecţia lor, să se ocupede el. MARŢI 2:46 PM

Salut, Kate! Ai vrea să vin să te iau dela grădiniţă? Nu. Dece nu? E ziua mea destatpesteprogram. Să te iau mai târziu? Nu. Nu eşti destul depoliticoasă. Pa. ' O nouă fotografie: Kate stând ţea pănăpe aleea din faţa casei, Piotr stândângă l ea, cu un z âmbetlăţit pe faţă, chiar dacă pare un pic rozaliu în jurul nărilor. Aşazisalui răceală era, de fapt, o alerg ie la ceva din natură , aşa părea u să stea lu crurile. Apoi, Kate şi Piotr şezând pe o banchetă dintr-un restaurant. Braţul drept al lui Piotr era întins, într-un gest posesiv, de-a lungul spătarului, în spatelelui Kate, ceeace îlfăceasă parăcontorsionat,suge rând căesstră duieşte pe ste mă sură,deoarece spătarulera destu l de înalt. Pe deasupra, mai era şi un pic încruntat, chinu-

ind u-se să vadă în pen umb ră; ndea a că rese staura ele ame ricane nu sunt lumi nate îseplânge juns. Fuse dent faţă 122

şi tată l lui Katc, desigur, că doar trebui a să fie şi cineva care să facă pozele. El şi Kate comandaserăcâte un hamburg er. Piotr comandase nişte muşchi uleţi de mânzat pe u n pat de pi ure d e ţelină stropit cu melasă de rodii, după care, împreunăcu doctorul Batti sta, se angajă într-o discuţie despre „algoritmii genetici" ai reţe telor. Kate obse rvă că, atunci când ascult ă cu atenţie spusele cuiva, chipul lui Piotr capătă un aer calm, liniştit. Fruntea i es netezeaşi rămâ nea complet nemişc at în timp ce se concentra asupraperso anei respective. Apoi, Kate şi Piotr pe canapeaua din camera de zi, cam la treizeci decentimetriunul de celăla lt, cu Piotr afişând un zâmbet arg l şi repetând igura f cu braţulpe trecut pedupăspătar, în timp ce Kate, cu faţa împietrită, împunge e arul cu deg etul arătător al mâinii stângi,să-şi etaleze inelul cu diama nt. Sau, poate, o fi fost zirconiu cubic;nimeni nu ştia sigurce e. Mătuşa de -a doua fusese lucră toare comercială într-un magazin de mărun ţişuri. Kate şi Piotr spălândvasele. Piotr, cu un şorţ, on j glează cu o a f rfurie pecare urme ază s-o clătească. Kate îl priveş te din profil, parcă întrebâ ndu-se cine o mai fi şi individul ăsta. Bunny, doar parţial vizibilă, pare să

se întrebecine-or fi ăştia doi; îşi roteşte, neîncre zătoare, ochii mari,albaştri, spre aparatul de fotografiat. Bunny a fost ce a care l-a învăţat petatăllor cum să-şi expedieze fotografiile pe telefoanele mobile ale Kate şi lui Piotr, căci el unul nu aveanici cea mai vagă idee. îşi roti încă o dată ochii nî cap, dar îl ajută. Cu

toate aste a, nute făcu cre t dinului. faptul că îi e groază câ nd se gândeş la plun anulse mariaj 123

— Tu ce eşti? o întrebă ca pe Kate. Proprietatemo biliară? — E o trea bă de moment, răspunse Kate. Nu ştii ce dispera tă adevenit situaţia la laborator. — Nu ştiu şi nici că -mi pasă. Labora torul n-are nimic de-a face cu tine. — Da, dar are de-a face cu tata. E centrul v ieţii lui! — Noi ar trebui să fim centrul vi eţii lui, spu se Buny. Ce-i cu el? Omul ăstauită uneori cu lun ile pânăşi fap tul că existăm,dar, în acelaşi timp, crede că are drept ul să ne spună cu cine put em săne plimbăm cu maşin a şi pe care ar treb ui să-l luăm de băr bat. — Pe care, o corectă Kate automat. — Trezeste-te la re alitate, surioară. Te transformă într-o jertfa umană, chiar nu-ţi dai seama? — Ei, şi tu , acum, nu-i chiar aşa de rău, ziseKate. Nu uita cătotul o săfie doar pe hârtie. Bunny era însă atât denecăjită, încât son eriatelefo nului ei,cu o melodie deTaylor Swift, aproape ajunse la final pânăîi dădu prinminte să răspund ă la apel. VINERI 4:16 PM

Salut, Kate! Mâine merg cu tine la cumpărăt uri. îmi cumpărăt lemine singură. Vinplace pentrusăcfac ă Tatăl tă u şiuri cu o să gătim cina. Ceface? Teiau cu maşina mea mâinedimineaţă la opt. Pa.

a lui era un Volkswagen Broscuţă original; ea nu Maşin mai văzuse asa > ceva de ani de zile. Era de unalbas124

tru-mctali/ at atât tic ros tic n i temperii , încât ziceai că n-arc pe el vopsea, ci cre tă colorată. Totuşi, în rest, pă rea să fie într-o stare excel entă, ceea ce i es păre a un miracol, ţinând cont de halul în care se purta cu ea. Există oare o leg e a naturi i care stabi leşte căoamenii de ştiinţă nu-s în stare să conducăo maşină? Sau poate căsunt,darse adâncesc prea mult în propriile lor gânduri esoterice ca să le mai ardăsă se uite > si la drum. Piotr se uita întruna la Kate, în loc de drum, ntorcâ î ndu-se cu totul spre ea, să discute,în timp ce Broscuţagonea la vale pe 4Ist Street, iar ceilalţi conducători auto frânau si claxonau, si o hara baburăde cărţi si halate de laborator şi sticle de apă goale şi ambalaje de fast-food alune de colo-colo pe bancheta din spate. — O să cumpărăm muşchi ile f de porc, spu se el. Şi cumpărăm mălai. — Ai grijă cum conduci, pentru u Dmnezeu. — La magazinul aistaau sirop de arţar? — Sirop de arţar?! Ce naib a vreţi săgătiţi? — Fripturăde porc înăbuşi tă pe pat demamaliugă stropit cu sirop de arţar. — Doamne sfinte! — Am discutatiasta a cu tatăl tău. — Algoritmii geneticiai reţetelor, îşi aduse aminte Kate. — Ei!Ai fost atientăla discuţie. Ai luat isama la spusiele mele. — N-am luat seama la spusele tale, îl linişti Kate. Pur şi simplu, n-am avut cumsă n-aud cetrăncăneai în

urechea mea. 125

— Ai luat Mama.îţi place de mine!Criedcă ieşti moartă după mine. — Piotr, hai să ne lămurim cu m stau lucrur ile. — Vălieu! Acielaera un ca mion preamare pientru şoseauaasta. — Eu fac trea ba asta doar ca să-l ajut pe ta ta. Pare să crea dă că-i important să rămâi în ţaraasta. După c e ai să obţii carteaverde, o să ne vedem fiecare de drumul lui în viaţă. Nici un pas din planul acesta nu presupunefaptul căvreunuldin noi trebuie să fie mort după altul. — Sau poate ai să te diecizi să nu nesiepa răm, i-o întoarse Piotr. — Ce face? Ce tot ndrug î i acolo? Ai auzit o vorbă măcar din ce-am spus a dineauri? — Da, da, se grăbi el să răspundă . Te ascult. Nimeni nucump trebuie ă sfie mort nimeni să ărăm muşc hiuldup deăporc . . Iar acum miergem Trase în parcarea superma rketul ui şi opri motorul. — De ce-o sămâncăm tocmai porc? îl întrebăKate, urmându-1 prin parcare. Doar ştii că Bunny n-o să mănânce. — Nu-mi fac io griji liegate de Bunny,răspunseel. — Nu? — La noi iegzistăun provierb care zice: „Fiereşte-te de piersoane le dulciege, căci zahărul nu-i hrănitor'1 . — Iar noi ave m un pr overb care zice că poţi săprinz i mai multe muşte cu miere de cât cu) otet. i iei,

— Da, aşa or fi prociedând spu se Piotr peun ton misterios. 126

Mergea cu câţiva paşi înaintea lui Kate, lcar acum rămase în urmăşi, fără s-o previ nă, îi înlănţui umerii cu un bra ţ şi o trase spreel, lipind-o strâ ns decoastele lui. — Dar cie ost r ar avia să vriei să prinzi muşte, ai? Hai, răspunde-mi, fată oţietită. — Dă-mi drumul, es răsti Kate. De aproape, el mirosea ca fânul proaspăt cosit, iar braţulîi era tare ca oţelul, stăruitor. Reuşi săse smulgă din îmbrăţişare. j > — Doamnesfinte, ăcu f ea şi restul drumului, până traversa ră parcarea , ea fu cea care îl devansă cu câţiva paşi. La intrareaîn magazin, se agăţă de un căruci or şi dădu săintre,dar Piotr o a junsedin urmă, întinse mâ na după că rucior şi începu să -l împingăel. Ea începeasă-l suspecteze căsuferă de-un fel decomplex al m asculului feroce. — Cum vrei, zise ea scurt* iar el surâse şi continuă să meargă alături de ea, împingând căruciorul. Pentm unul carevorbea atât de mul t despre vitamine, manifestaun n i teres rem arcabil de scăzut faţă de raionul de zarzavaturi. Azvârli cu un gest apatic o varză cărucior,iar apoi, privind dejur-împrejur, o între bă: — Mălaiul: unde l-am putiagăsi? — Am impresia că te dai în vânt dupămâncărurile fiţoase, îi spuse Kate, luând-o înainte, să-i arate und raionul cu pricina. Ca aia pe care ai comandat-o la res taurant, cu piure de ţelină.

— făcu decâ t săgre timul fiel de mâncare. — N-am Scuză-mă , tnu înţele . piet ul 127

— Chiclncml, când avenii la masa noastră , vorbia tare complicat.A zis: „Aş dorisă vă prezi nt câ teva feluri speciale în aceastăscară.. Piotr m i ita la perfecţieaccentul de Balti moreal chel nerului : era de-a dreptul straniu. — Pie urmăa pomenit niştechestii foarte lungi iş cu totfelul de combinaţiide cuvinte; cubătaie lungă, măcinat cu ipatra de moară , murăturide casă, până m-a luat ameţea la de cap. Aşa că am repi etat ultimele ui l cuvinte.„Muşchiuleţ demânzat pepat d e piurede ţelină“, am repietat dup ă iei, că încă-mi răsunauvorbiele a istea

în urechi. — Atunci,diseară ne-am puteaîntoarce la bunul nostr u piuredintotdeauna, îi propus e Kate. — Nu, nu cried, ripostă Piotr şi cu astadiscuţia se încheie. Lista de cumpărături salvată pe calculator nu-i e de mare folos astăzi. In plus, mai avea u acasă o porţie zdravănă rămasădin piureulde sâmbăta trecută , de-aceea sperase Kate să-l poată pune pe ma să în această e s ară. Ultima săptămânăfusese atât de di ferită desăptămâna stand ard n î ceea ce priveşte mâ ncare a. Nu numai că tatălei aranjase cu Piotr cina de la restaura nt, ca săfacă fotografii, ci şi Piotr insista se în seara urmă toare să-i el la un resta urant (petoţi, cu excepţialui Bunny, scoată care spusese că ce-i mult stri că), iar marţi, preti nzând că simte nevoia să serbeze o scurt ă ninsoare ca pricioasă, de primăvară, apăruse neanunţat, aducând cu sine un pachet cu pui de la KFC.

Iar în cur să tămâ următoare un me dat, Kate va sul trebu ipsă senii gândea scăla, olacin ă lamo ca rent s-o 128

invite pe mătuşaTlielma. Doctorul Barristafăcuse mare tămbălău în legătură cu invitarea ei, să facă cunoştinţă cu Piotr alăturide soţul ieşi,poate, iş de unchi ul Theron , dacănu cumva avea treabă a l biserică laora aceea. La fel de bine put eau să-şi vadă de trea ba lor şi să trea că peste acest pas, spunea doctorul Battista. El şi mătuşa Thelma nu esaveau foarte bine(mătuşaThelmaîl con sider a vinovat de depresia soră-sii), dar, zicea el, „din punctulde vedere al Imigrărilor, consider că ar fi înţelept să le expunem cât mai multor rude cu putinţă planurile tale de căsătorie. Şi, cum n-ai de gând s-o laşi pe mătuşă-ta să parti cipe la cununie, mi se pare că asta ar fi alternativa strategică“. Kate nu o via s-o lase pe mătuşa iesăasiste la cununi e, pentru simplul motiv căo cunoştea prea bine. Ar fi fost în stare să-şi facă apari ţia cu şa se domnişoare de on oare şi un cor de copii. Şi totuşi, ce să-i pună pe masă? De bună seamă, nu un piurefără carne, deşi ar fi fost osoluţie convenabilă săscape, astfel, de afurisitele alea de resturide mâncare . Poate doaro fripturăde pui fără garnitură; atâtalucru poate face şi ea, desigur. Luă doi pui congelaţi în timp ce Piotr stud ia sortimentele din carnede porc, iar apoi se întoarsela raionul de legume,să cumpere spa ranghe l si > cartofi rozalii. In timp ce se întorcea spre raionul de cărnuri, îl z pe Piotr dela oarece distanţ ă adâncit într-o conversaţie cu un bă rbat deculoare cu şorţ.Puloverul gr i, lăbărţat, al lui Piotr şi ceafa lui, cu aspectul ie vulnerabil, îi pă

rurădintr-odatăciudat demişcătoare. îşi spuse că nu-i 129

pe dc-a întreg ul vina luic-a ajuns în si tuaţia astacu totul specială . Câteva clipe încercă să-şi imagineze cu m s-ar simţi ea clacă ar fi si ngurăîntr-o ţarăstrăină, cu viza pe cale să-i expire, fără să aibă nicio idee undeăsse ducă odată ce-i expiră viza sau cum să -şi câştige existenţa. La asta se mai adăugaşi problema limbii! Cândva, de mult, fusese o ele vă mediocrăspre bună la limbi stră ine, însă s-ar fi simtit nefericită dacă ar fi trebui t trăiască să într-o altă limbă. Şi totuşi, iată-1 pe Piotr discutând plin de voioşiedespre fleicil e de porc, eta lându-şi obiş nuita lui bună dispoziţie despiriduş.Ii veni săzâm bească, aşa, niţel. Când ajunse lângă el, numai ce-1 auzi spunând: — Ah! Logodnica mea. Aciest gentleman drăguţ spunecă, poate, nu muşchifile, ci şuncăproaspătă. Simţi că iar se face foc şi pară. „Logodnica " - câh! Şi dintotdeauna ura cum sună„gentleman" rostit cu onctuozitate. — Cumpărăce vrei, îi spuse ea. Mi-e totuna. Apoi îşi azvârli cumpărăturile în cărucior şi se depărtă din nou. Kate descoperi că Piotr nu-i întru totul mulţumit de ideea de a face friptură de pui pentru vizita mătuşii Thelma. Când făcuse greşeala să-i povestească planul ei de meniu, astadupă ce el o ajunsese din urmă pe cu loarul cu siro puri iş melasă, prima lui întrebare fu: — Puii pot fi tă iaţi în bu căţi? — La ce ti-ar folosi asta? — Mă gândiam că ai putea să-i prăjeşti ca la KFC. i

Ştii cum se fac puii prăjiţi? 130

— Nu. El o priv i lung, cu ofigură optimistă. — Dar ai putia să-nvcţi ? o întrebăel în cele din urmă. — Presupun ,cădacăaş vrea, aş puteaînvăţa. — Şi poate căai vrea? — Măi, Piotr, da că-ţi plac aşa de mult p uii de la KFC, ce-ar fi săcumpă r de-acolo? îi propuse Kate, gândindu-se că i-ar plăceasă vadăce mutr ă ar face mătuşaThelma dacăar procedaastfel. — Ba nu, ar trebui să gătieşti cieva , răspuns e Piotr. Cieva cu mult e ieforturi.S-o faci pemătuşa tasăse simtă bine-vienită. — Dupăce-ai s-o cunoşti pemătuşa Thelma , o să-ţi dai seama că ultimul lucru pecare ni l-am puteadori estes-o facem peea săse simtă bine-venită, spus e Kate. — Bine, dar ea face parte din familie\ insistăPiotr. Pronunţă cuvântul într-o manieră care te facea să te gândeşti că-i sacru, înconjurându-1 cu perniţ e invizibile. — Vriau să-ţi cunosc toată familia - pie mătuşa ta şi pie soţul ei, şi pie unchiul tău pastorul!Abia aştept să-l cunosc epunchiul pastor! Osă-ncerce, poate, sămă convertiască, ce zici? — Te ţii de glume? Unchiul Theron n-ar fi în stare să converteascănici măcar o pisicuţă. — Theron, repetă Piotr, pro nunţâ ndu-1 aproape „Seron“. Faci asta ca să mă torturezi ? — Ce fac? — Prea multe numecuth\ — Ah, astaera, răsuflă Kate uşura tă. Păi, da, iar pe

mamao chemaThea. 131

I.a auzul acestui nume, e l gemu. — Careera numel e lorde lamilie? Dupăo pauză de-o clipită, ea răspunse: — Thwaite. — Dumnezeule! exclamă el bătându-se cu palma peste frunte. Ea pufni în râs. — Hai căte-am păcălit. El şî i lăsă mânajos şi seuită la ea. — Am glumit, îl lămuri ea. De fapt, numele lorde familie e Dell. — Aha, făcu el. Ai glumit. Ai făcut o glumă. Mă tachinai! spuse el şi începu săzburde în uru j l cărucio rului. Ah, Kate; ah, comicamea, Kate; ah, Katia mea... — Termină! strigă ea; lumease uita la ei ca la urs. Potoleşte-te şi spune-mi ce sirop îţi trebuie. El se opri din ţopăialăşi alese o sticlă, aparent al în tâmpl are, pe care o pu se în cărucio r. — Mi se pare cam mică , spuse ea, uitânduse în cărucior. Eşti si gur căo săne ajungă ? — Nu ne trebuie un iexces de arţăria lă, spuse Piotr pe un ton aspru. Ne trebuieiechilibru.Ne trebui e sub tilitate. Ah! Dacă are succies, îi putem of eri şi mătuşii tale omâncare cu siro p de arţar! Am putea servi puii pe un pat de... o substa nţă neobişnuită, stro pită cu sirop de arţar. Mătuşa tao săspună: „Ah, ce mâncare divină mi-ati » oferit!“ -— Nici vorbă , dar nici vorbăsăspunămătuşaThelma asa ceva, îl linişti Kate.

— Am şi io voie să-i spun „mătuşa Selma“? 132

— Dacă tc referi cumva la mătuşa Tlielma, îti sugerez să aştepţ i pânăcând îţi spune ea că ai voie. Ori cum, nu-mi dau seama de ce ti-ar trebui s-o revendici drept mătuşă , dacănu-i nevoie s-o faci. — Dar io niciodată n-am avut o mătuşă ! protestă Piotr. Aiasta ar fi prima mea mătuşă . — Norocosule! — Şi totuşi,o să aştiept până -mi dă pe rmisiunea, promit. O să fiu prof und respectuos. — Nu exa gerapreamult din cauzamea, îl rugă Kate. Pe urmă, Piotr nu se putu stă pâni sănu-i povestească şi tatăluiei ce „minunat“ s-au simţit la cumpărături. Asta se întâmplă în aceeaşi dup ă-amiază, ceva mai târzi u, când ce i doi bărbaţipreg ăteau cina în bucătărie.Kate intră pe uşadin spate, cu găleata plină cu unelte degră dinărit, iar tatăl e i o privi radios, de parcăar fi fostproas păta câştigătoare a Premiului Nobel. — V-aţi simţit minunat la cumpărături!îi spuse el. — Zău? — Ţi-am spuse u că Piodâr eun băiat de trea bă! Ştiam eu c-o să-ţi dai seama până laurmă! Spune c-aţi avut parte de-o plimbare minunată, prietene ască, la magazin. Kate îi aruncălui Piotr o priv ire feroce. El zâmbea ruşinat în tip ce adăuga mirodeniile peste bucata şuncă proaspătă. — Ce-ar fi să ieşiţi împreună la cinema după cină? îi sugeră taică-său.

— Dupăcină tre buie să mă spăl pe cap. 133

— După cină? îţi speli părul dupăcină? De ce faci asta to cmaiatunci! Katc oftă şi îşi agăţă găleata în deba ra. — Ne întrebam dacă poţisă ne iexplici cie-nseamnă friptură înăbuşită , îi spuse Piotr. — Habar n-am ce mai e şi asta, răspunseKate. Se duse al chiuvetăsăse spele pemâini. Chiuveta e ra plină de ambal aje de carnepătate de nge sâ , la care se adăugau un cotor devarzăşi mai multe foi exterioare. Cum taică-său era fanatic n î privinţa principiului „pă stre ază curăţenia în timp ce aci f trea bă”, ştia prea bine cine-i vinovat de harababură. — Să nu-ndră znestisălaşi bucătăriaasacând termin i trea ba, îl preveniea pe Piotr în timp ce se şterg ea pe mâini. — Mă ocup io de tot! o asigură Piotr. Ieddi rămâne la cină? y

>

f

— Cine-i Eddie? — Prietinul su roriitale, e i -n camera de zi. — A, vrei să zici Edward. Nu, nu rămâne. „Eddie! ” Dumnezeul e mare! — Amiericanilor lie placie să li se spună pie numele mic, zise Piotr. — Ba nu! — Ba da! — Ba nu! — Vă rog, interveni tatăl lui Kate. Destul, învârtea de zor cu linguraîntr-o oală de pe aragaz. Se uită la ei cu o priv ire îndurerată.

— nul ei, îi spuse Kate lui Piotr. — în Baplu da.s, nu epriete 134

— Ba nu. E pica mare să (ic prietenul ci. Estemedi tatorul ei. — Sora ta studiază micro organismele? — Poftim? — Cartia din poala iei ieste intitulată Jurnalul demietodemicrobiologice. — Ei, nu zău? — Ce chestie! se minună doctorul Battista. Habar n-am avut c-o interesează! — Of, Dumnezeule, mur murăKate, aruncându-şi prosopul pebufet, şi dădu săiasă din bucătărie. — îmi place un provierb pie a cre-1 ştiu, îi spune a Piotr tatălui ei în timp ce ieşea. — Scuteşte-ne, îi aruncăKate. în pantofii ei de sport,nu scoase nici un zgomot când traversăholul. Intră fără veste în camera de zi i si spuse: — Bunny... — Au! strigă Bunny şi să rirăca arşi, şi ea, şi Edward. Jurnalul de metode microbiologice nu semai afla în poala ei. Era în capă tul îndepărtat lacanapelei.Chiar şi aşa, Kate străbătu me cara din patrupaşi mari, pusemâna pe ea şi i-o vârî sub nas lui Bunny. — Nu astatrebui e să-nveţi, îi spuse ea soră-sii. — N-am auzit? — îl plătim casă te-nveţe limba spaniolă. — Nu-i plătiţi un sfanţ! — Ei bine... exact astaam vrutsă subliniez şi eu când i-am spus tatii că artrebuisă-l plătim.

Bunny şi Edward ră măseseră tablou. 135

— Bimny a rc cincisprezece ani, îi spuse Kate lui lidward. încă n-arc voie să-şi dea întâlnire cu băieţi. — Corect, spuse el. Nu era uns cu toate alifiile, caBunny, care, în făţăr nicia ei, se pricepeade minune să disimuleze n i ocenţa. Roşi jenat iş îşi priviposomorât genunchii. — Nu are voie să-şi dea întâlnire cu băieţi decât în grup. — Corect. — Bine, dare... începu Bunny. — Şi nu-mi mai spune că-i meditatorul tău, fiindcă, atunci, de ce-a trebui t să-ţi semnez ieritestul de la spa niolă la care ai luat nota cinci? —■Subjonctivul e de vină? se miorlăiBunny. N-am priceputnî ruptul capului chestiaastacu subjonctivul? Părea să se întrebe dacă exp licaţia ei are vre o şansă să fie convingătoare.

Kate se întoarse pe călcâie şi ieşi. Nici nu apu că să ajungă în mijlocul holului că Bunny sari de pe canap şi alergă du pă ea. — Vrei să spui căn-avem voie să ne maivedem nici odată?o întrebă a. e Nu face altceva decâ t sămă viziteze la mine acasă! Nu ne dăm întâlniri sau mai u euce. > şti — Tipul trebuiesă aibăvreo douăzeci deani, îi spuse Kate. Nu ţi se pare nimic depl asat in legăturăcu asta? — Da. Şi? Am cincispr ezece ani. Cincispre zece ani foartematuri. — Hai cămă faci sărâd! pufni Kate. — Eşti geloasă, nimic mai mult, i-o întoarse Bunny.

O urmă în suf gerie: Dacă n-ai de ales şi tre buie să pe te Kate măriţi cura Piodâr... > 136

— îl chea mă Piotr, îi spu se Kate strâ ngând din dinţi. Ai putea să-nveţi să-i pronunţi numele corect. — Ei, ce să zic, Domnişoară FârlifusEu . una măcar n-a trebuit sărecurg la tata ca să-mi găseascăun prieten. Când rosteaaceste cuvinte ajunsese ră deja în bucă tărie. Cei doi bărbaţi le priviră surprinşi. — Fiică-ta e o javră, îi spuse Bunny tatălui ie. — Poftiiim? — E o javră indiscretă, ge loasă, băgăcioasă şi refuz să... şi -acum,poftim! Atenţia îi fu distrasă de ceea ce văzuse pe fereastră. Ceilalţi întoarseră capul şi-l zăriră pe Edward furişâ du-se pe lângă casă, cu umeriiaduşi nî faţă, cotind-o pe sub arborele lui Iudaşi îndrept ându-se spre casa lui. — Sper că eşti satisfăcută, îi spus e Bunny lui Kate. — Oare de ce mi se-ntâmplă că, ori decâte ori mă aflu maiba mul t timp în prea jma sfârş esc nrual mă între „Ce s-a întâmpl at aicifeme ?“, iilor, se conf esă dopri cto Battista lui Piotr. — Aiastami se pare o afirmaţie iextre m desiexistă, spuse Piotr peun ton serios. — Nu mă condamna, seapără doctorul Battista. îmi înteme iez aceastăobse rvaţie pe dov ezi strict empirice. LUNI 1:13PM Salut , Kate!Noi amfost după certificateledecăsătorie!

Carenoi? Tatăl ău t ) si cu mine.

Ei bine, sper c-o săfiţi foartefericiţi împreună. 137

OPT

— Bună, Piodâr, ce mai faci? îl întrebă mătuşa Thelma. — Aăă, interveniKate, dar prea târziu. — Am o aliergie foarte urâtă, dar acum măsimt mai bine, răspuns e Piotr. Poate că mi s-a tras de la mirosul materialului lemnos care se punepie pământ diejur-împriejurul tufişurilor. — Noi îi spunem compost, îl informă mătuşa Thelma. C-O-M-P-O-S-T. Rostul lui esă păstreze umi ditatea solului în timpul lungilor noastre veri toride . Totuşi, mă-ndoiesc căai alergie de la asta. Mătuşa > Thelma era în culmea fericirii de fiecare dată când put ea să core cteze opinia cuiva. Iar Piotr îi zâmbea în faţă atât delargşi de cuminte, în mod clar precondiţionat -so adore- exact ce-i plăcea ei foarte mult. Poate că seara avea să decurgă mai bine decâ t îşi imaginase Kate. Se adunaseră cu to re: Kate >tii în holul de la intra cu tatăl ei si Piotr, i, unchi ul 1 si mătuşaThelma cu soţul e Barclay. Mătuşa Thelma era o femeie mărunţică, fru muşică, la vreo şaizeci şi ce va de ani, cu părulblond, y

>

y

y

J

lins, tuns până niveluldin gâtul uta i,se farda str ă lucitor. Purta unlacostum mă bej,tă cufoarte pantalo ni, 138

şi o eşarfă stră vezie, n î toate culorile curcub eului, petre cută de ma i multe oriîn jurul {«Arului şi lăsată să-i cadă peste umeri.(Kate avea o fantezie a ei, cum căeternele eşarfe ale mătuşă-sii vor să ascundă ceva —o opera ţie mai veche sau, cine ştie, poate că urme le unor colţi.) Unchiul Barclay era uscăţiv, chipeş , cu părul grizonat, şi purt a un cost um scum p, de culoare cenuşie.Conducea o firmăde investiţii de ma re succes şi se păre a că îi vedea pe doctorul Battistaşi pe fiicele luicape nişteciudăţenii comice, un fel deexponate din muzeul de istorie natu rală al unui orăşel de provincie. Acum e s uita la ei cu un zâmbet indulgent, aplecându-se graţios în uşa de la intrare, cu mâinile înfipte înbuzuna rele pantalonilor, iar poziţia astafăcea să-i apară un fald eleg ant în tivul sacoului. Restul se îmbrăca serăcare cum put useră . Kate eraîn fusta ei deblugi, cu o că maşă ecosez. Piotr purta blugi — o marcăstrăin ă, cu cent uraprinsăfix pe tali e şi cu cră cii bufanţi -, dar şi o cămaşă albă proaspăt călcată , iar în picioare nu aveaobişnuiţii lui adidaşi, ci niştepantofi din pieleascuţiţ i, cu şireturi.Până şi doctorul Batti sta făcuse efortulsă arate calumea . îşi îmbrăcase singurul costum din gardero bă, de culoare nea gră, cu o cămaşă albă şi o cra vată fusiformă. întotdeaunalăsa impresia că-i tare fragil şi nesi gur pe el atun ci când trebuia să-şi deajos salo petaatât de drag ă lui. — E foarte inter esant, începu mătuşaThelmaexact în clipa când Kate îi pofti pe toţi în camera de zi. Ei şi mătuşii Thelma li se întâmpla frecvent să des

chidă guraîn acelaşi timp. 139

— Unchiul Tlieron a sositdeja, îi anunţ ă ea în timp ce-i conduceaînăuntru. — Hi, nu, făcu mătuşaThelma. Păi, însea mnăc-a so sit preadevrem e, fiindcăeu şi cu Barclay am sosit la fix. Cum unchiul Theron sosise, într-adevăr, mai de vreme, printr-o înţelegere specială, să poată discuta deta liile ceremoniei nupţiale, Kate nu avu ce replică să-i mai dea. MătuşaThelma păşi graţios înainteacelorlalţi şi intră în camera de zi cu bra ţele în tinse, gata s-o strângă la piept pe B unny, care tocmai es scula de pecanapea . — Bunny, draga mea! exclamă mătuşa Thelma. Doamne sfinte! N-ai îngheţat? Era prima zi din an cu adevărat călduroasă, aşa că Bunny n-ar fi avut cumsă îngheţe. Iar mătuşaThelma nu făcea decâ t săsublinieze câ t de mi nusculă e rochia ei de vară, fără braţe şi umeri , de lungimea uneicămăşi

purtate de -o persoană normală, cu nişt e funde ur iaşe, obraznice, care aduceau cu ni şte aripi de înger. Iar în picioare purta papucide vară, fără călcâie. Ce mai, o ţinută de nepermis. Unul dintre numeroasele sfaturi pe care mătuşa Thelma le dădusefetelor de-a lungul anilor suna aşa: Nu purt aţi niciodată încălţ ăminte fără călcâie la uneve nimentsocial. Acestaera sfatul al doilea ca importanţă, dupăRegulaNumărul Unu: Niciodată, în nici o împre  jurare, să nu vă rujaţi în timp ce sunteţi aşezate la masă. Toate regulile mătuşii Thelma erau adânc gravate în mintea lui Kate, chiar dacă, date fiind pre ferinţele ei

fire nu avea nici ocuper eche nu şti, umb la niciodată ruj ul lade ea.încălţări fără călcâie şi 140

Bunny, însă, nu pă ru să priceapă aluzia mătuşii Thelma şi se mulţumi să răspundă : — A, nici vorbă, mor de cald! şi o pupăpe obra z. Salut, unchiule Barclay,ise z ea şi îl pupă şi pe el. — Theron, rostimătuşaThelma cu emfază regală, de parcăi-ar fi acordat o dispensă. Unchiul Theron se ridicase de pe scaun şi stătea cu mâinile lui durdul ii, acoperitede păr blond, m î preunate în dreptul pântecelui. El şi mătuşaThelma erau gemeni, ceea ce explica numel e lor aliterative, chiar dacănu şi pe cel al surorii lor mai mici, dar mătuşaThelma „ieşise prima“, după cum sp uneaea mereu, şi avea siguranţ a de sine aprimului născut, în timp ceTheron era un bărbat ti mid, care nu se însura se niciodatăşi, după cum se pare, nu avusese nici o experi enţăde viaţă mai serioasă. Sau poate cădoar nu-şi dăduseseama c-a avut parteşi de aşa ceva. întotdeauna părea să clipească mă runt, uitându-se a l ceva, încercâ nd parcăsă desluşea scăsensul abscons la celui m ai obişnuit comportament uma n, iar în căma şa lui galbenă,nepre oţească, cu mâ neciscur te, pe care o purta în aceastăseară, păre a neajutorat,lipsit de apărare. — Nu e>şti entuziasmat? îl întrebă mătuşa Thelma . > — Entuziasmat, repetă el cu un ear îngrijorat. — O măritămpe Kate. Eşti o surpriză totală, nu-i aşa? o întrebă a e pe Kate în timp ce se aşeza într-un fotoliu. între timp, Piotr îşi trase balansoarul pe are c şedea ceva mai aproape de mătuşa Thelma. Continua să-i

fixe zes chi cu o pri a la fel de radio caplaulîn ceput . vire plină de speranţă; er 141

— Nici măcar n-am ştiut că ai un iubit, îi spu se mă tuşaThelma luiKatc. Ne era teamăcă o săajungă Bu nny înaintea tala altar. — Bunny?se minună doctorul Battista. Bunny are cinci spre znu ecese ani, zise el cu un aer posomorâ t. ul şemi încă aşeza se. Stătea în picioare în drept neului. — Aşază-te, tată, îl pofti Kate. MătuşăThelma , ce ţi-ar plăcea să bei? Unchiul Theronbea sucde ghimbir. Pomeni suculde ghimbir pent ru cătocmai aflase că tatăl ei a cumpărat doar o sticlă de vin - era greşeala ei că-i încredinţase luiaceastămisiune - şi spe ra că nimeni n-o să ceară vin până e s vor aşeza la masă, dar mătuşa ei spuse„Vin alb, te ro g“, după carese întoarsecătre Pi otr. Acestacontinua să aştepte cu răsuflarea tăiată orice perlă care i-ar fi ieşit ei pe gură. — Şi ia povesteşte-ne şi nouă, spuse ea, cum...? — N-avem decât roşu, o între rupse. — Atunci, roşu să fie. Piodâr, cum...? — Unchiule Barclay? o întrerupseKate încă o dată. — Da, o să beau şi eu roşu. — Cum ati făcut cu noştinţă, tu si Kate? izbuti să întrebe mătuşaThelma până la urm ă. Piotr răspunse prompt: — A venit la la boratorul doctorului Battista . Nu mă aştieptam la nimic. Mă gândiam: „Stă cu tată l iei, nu are prieten" . Pie urmăa apărut a. e înaltă. Cu părul ca al unei v ediete aliene it decinema .

Kate ieş i din cameră. t

142

Când se întoarse cu vinul, obse rvă că Piotr tre cuse la calităţile ei interioare, iar m ătuşaThelrna zâmbea, dădeadin cap apro bator şi părea îermccată. — Are cievadin betelede la mine de-acasă, îi spunea el. E cinstită. Ce-i în guşă, şi-n căpuşă. — Să ştii că da, murmură mătuşaThelrna . — Dar, în rialit ate, ieo fată inimoasă. Grijulie. — Ai auzit, Kate?! o felicită mătuşaThelrna. — Are grijă de oameni, urmăPiotr. Se îngrijeşte de prichindiei. — Ei!Si o săcontinui trea ba asta? o întrebă mătuşa Thelrnape Kate în timp ce-şi primea paharul cu vin. — Ce anume ? spuse Kate. — O să lucre zi mai depa rte lagrădiniţă după ce te măriţi? — Ah, făcu Kate, închipuindu-şi cămătuşaThelrna j

»

o întreabă cât o ăs mai lungea scăşarada asta. Da, bine înţeles. » — N-are nievoie, interveni Piotr. O pot între ţine eu, spuse el făcând un ge st a l rg cu braţul , de era cât pe-aci să -şi răstoarnepaharul.(Din nefericire, şi el optase tot pentruvin.) Dacă vria, sie poa te retrage di-acum. Sau se poate întoarce la facultate. La Hopkins! O să-i plătiesc taxiele. iD -acum eurăspund deia. — Poftim? se indignă Kate. Nu răspunzi tu demine! Eu însămi răspund de mine. MătuşaThelrna ţâţâi deza probator.Piotr le d a resă un zâmbet celorlalţi, invitându-i parcă să se amuz

împreună cu el. 143

— Pată tic treabă, spus e unchiul Barclaype nepusă masă. — Ki, înclipa când o să ai copii, oricum osă readu ceţi chestiunea pe tapet, spuse mătuşaThelma. Pot să tc-ntrcb ec vin bem, Louis? — Ai? făcu doctorul Battistacu un aer nefericit . — Vinul acesta e delicios. — Ah, răsuflă el uşurat. Nu părea din cale afară de entuziasmat de co mpli ment, chiar dacă e posibil să fi fost pr imul pe care i-1 facea mătuşa Thelma. — Spune-mi, Piodâr, îl descusu mătuşaThelma, o să vină şi cineva din familia ta la cununie? — Nu, răspunse Piotr, privind-o la fel de radios. — Atunci, niscai foşti co legi de clasă? Colegi de lucru?Ceva prieteni? — Am un prietin diela institutul mieu, dar iei ie-n California, răspunse Piotr. — Ah! Sunteţi apropiaţi? — Iei ie-n California. — Voiam să spun... e cinevacare ţi-ar face plăcere să participe la nunta voastră? — Nu, nu,ar fi caraghios. Nunta ţine cinci minute. — Ei, cu siguranţă o să ţină mai multt-atât. d — Crede-1 pe cuvânt,Thelma,se amestecă în dis cuţie un chiul Theron; mi-au cerutsă ţin versiunea pre scurt ată a cere moniei. — Genul meu de ceremonie, încuviinţă unchiul Barclay dânddin cap. Scurtă şi dră gălaşă.

— Taci, Ba rclay, i-o rete zăîlmă tuşaThelma. T u nu vorbeşti serios. Evenimentul ăsta trăieşti o dată-n viată! »

144

f

j

Dc-aia nu-mi vine să cred că iui sunte m invitaţi şi noi doi. Se lăsă o tăce re jenantă. In cele din urmăinstinctele sociale ale mătuşii Thelma o făcură să se înfrâneze;ea fu prima care vorbi: — Spune-ne Kate, cum iasăte îmbraci? se interesă ea. Mi-ar plăceasă te iau al cumpărături. — Ah, cred că-i rezolvat capitolul ăsta, răspunse Kate. — Ştiu că nu ţi-ai fi închipuit că o să-ncapi înrochia pe care a purtat-o săraca maică-taei... la nunta Kate îsidorea camătuşaThelma să se refere mă car ) foloseascăcuvântul „săraca11. o dată la) mama eifără să Pesemne că taică-său îşi dorea acelaşi lucru,fiindcă o întrerup se casă întrebe: — N-ar fi timpul să servim cina? — Ba da, tată, răspunseKate. In timp ce se ridica, îl auzi pe unchiul Theron într bându-1 pe Piotr dacăîn ţaralui i se permi te să -şi prac tice religia. — La ce mi-ar folosi triabaaiasta? îl întrebă Piotr cu o curiozitate nedisimulată. Kate fu bucuro asă să iasă din cameră. Bărbaţi i gătiseră ceva mai devreme, după-amiaza pui prăjit la capac, servit pe un p at dejicamala grătar, stropit cu o s s depiper perua n, deoarece siropul de arţar de seara trecută nu preaavusese succes. Kate nu trebui decât săaşeze platoul pe masăşi să pregătea scă salata mixtă. în timp ce făcea drumul dintre bucătărie şi sufra gerie, surprinse frânturi din discuţia ce continuaîn ca

mera de zi. îl auzi pe unchiul Theron rostind sint agma 145

„consiliereprcmari tală" şi secrispa, dar pe urmăPiotr spuse „le aşa nicclar, cele două tipuri de consiliu , le am ies tec ntru î na cânde vorba ă s le scri u", iar mătuşa I lielma Iuîncântatăsă-l întrerup ă şi să-i deao lecţiede limba engleză, şaa că trecuşi momentul ăsta. Kate nu era sigură că el a schimbat su biectuldiscuţiei în mod intenţionat. ) Descoperisecă uneori are capacit ateas-o surprin dă, îşi dăduse seamacă-i periculos să-şi închipuie căel nu-i disce rne nua nţelesemantice; pricepeacu mul t maimult decât ăs l a să se vadă. I se păreacă şi accen tul lui e din ce în ce mai bun. Sau easă fie cea care nu i-1 mai per cepe? Şi a început săfolosească, din când n î când, şi câte un „păi“ sa u „ah“ a l începutul câte uneiraze f . Părea să-i facă mare plăce re de scoperirea unor expresii noi, ca, de pildă, „a fura startul ", cu care îşi presăra la tot pasul conversaţia din ultimele zil e. („Crediamăcse dau de ja ştirile sierii, dar văd că.. iar după o pauză prelungită, „amjurat startul?1încheie el triumfător). Câteodată, o expresie folosită de el îi suna ei ciudat de familia „Doamne sfinte", zicea el, şi „Dumnezeule mare", iar de vreo două ori a zis „A ost f semi-OK". In asemenea momente, îşi zicea căparcă ar fi cineva care, întâmplător, îşi zăreşte imaginea în oglindă. Şi totuşi, încă era, în chip denetăg ăduit, un stră in. Până > si tinuta lui era cea a unui străin. Avea mersul unui stră in, cu trunchi ul drept şi paşii mai mămnţi. Avea tendinţa străinului de a-i face complimente pefaţă, y

1. Aluzie la subs tantivele o mofo necouncil („con siliu" ) şi counsel(„con silier e", „sfa t", „avocat"). 146

aruncându-i-lc zgomotos la picioare, ca un pisoi care vine să-i aducă în dar un şoarece mort. i — Până »si o neroadă> şi-ar da seama că urmă ti »reş ceva, îi spuneaea în asemenea momente, iar el afişa o figură perplexă. Auzindu-1 cum turuie în camera de zi, ţinând o pre dică despre primejdiile ascunseale apei reci, cu cuburi de gheaţă, simţi că o cuprinde jena dincauza luipenşi tru el, un amestec de mil ă şi nervozitate. Dar exact în clipa aceea auzi tropăitul unor tocuri ascuţite ce se apropiau traversâ nd suf rageria. — Kate? Ai nevoie de ajutor?strigămătuşaThelma cu glas tare, fals, prefâcându-se că-şi oferă ajutorul, şi pesteo clipă se strecură pe uşa bucătăriei , îşi trecu braţul pe după talia lui Kate şi-i şopti,cu răsuflarea mirosindu-i a vin: E undrăgălaşi Era, aşadar, lcar că ea, Kate, e preacritică. — Are tenul auriu şi ochii migdalaţi ... Şi-mi pla ce părul u l i galben, împâslit, adăugă mătuşaei. O fi având cevasâng e tătăresc, nu cre zi? — Elabar n-am, răspunse Kate. — Sau se zice „tătar"? — Zău că nu ştiu, mătuşăThelma. In timpul cinei, mătuşaThelma se oferi să se ocupe de recepţie. — Ce recepţie? se miră Kate, dar tată l ei o sf redeli cu pri virea printre gene. înţelegeacevreasăspună cu asta:credea că o recepţie

o să deaal naibii de bine în ochii celor de Ia Imigrări. 147

— I febuie să recunosccă, mai mult casigur, e o căsă torie a devărată, le va raporta superi orilor săi detectivul din filmul alb-negru, fiindcă familia le-a organizat o paranghelie straşnică. In fanteziile lui Kate, cei de la Imigră ri foloseau adesea termeniargotici de la 1940. — Ar fi un gest de-a dreptul egoist să nu-ţi laşi prietenii şi rudele săse împărtă şească din fericirea ta, spuse mătuşaThelma. Ei, ce-ai zicede Richardşi soţia lui? Richard era singurul copi l al mătuşii Thelma şi al unchiului Barclay, un ti p sclivisit, plin de sine, ca re făcea lobby la Washington şi avea obiceiul să-şi sco pieptul înainte şi sătrag ă adânc aer pe nas, plin de im portanţă, cu un fel de hârâit, înainte de a-şi expune vreo opinie. Nu-i păsa lui nici cât negru sub unghie de fericirea lui Kate. — îmi închipui că asta-i hotărârea voastră, dacă nu vreţi să fim cu toţii de faţă la ceremonie, îi spuse mătuşa Thelma. Nu-s deloc încântată de trea ba asta, dar pre supun cănu despre mine-i vorba. Totuşi,ar trebui ăs avemvoie să participăm la evenimentulăstaîntr-un fel sau altul. Era un fel de şantaj sentimental.Kate o iş vedea pe mătuşaThelma defilând în faţa bisericii, pichetând în poartă dacănu i se dă voie să -şi organizeze pre ţioasa recepţie. Se uită spre Piotr, care continua să-şi afişeze zâmbetul uria ş, optimist.Se uită apoi la unchiul Theron, sărindu-1 în mod intenţionat petatăl ei, iar a cestadădu

din capîn semn deîncurajare. 148

— Hi bine, spus e ea într-im târziu, o să ne mai gân dim la treaba asta. — Ah, super. E pe rfect, absolut perfect, că ci tocmai am rede corat camera de zi, spuse mătuşaThelma. O să-ţi placă cum am tapiţat canapel ele, cu ţesă turaasta superbă , din satin, care-i scump ă ca dracu’, dar care a meritat toţi banii. Şi am rezolvat şi problema spaţiul ui de primire, aşa că acum nî cap patruzeci de persoane. Chiar cincizeci, dacă ne mai strângem un pic. — Cincizeci depersoane! exclamă Kate. Tocmai de aceea nu dorise ăs vină mă tuşa iela nuntă; întotdeauna îşi impunea , într-un fel sau altul, punctulde vedere: Nici măcar nu cuno sc cinci zeci depersoane, iî spuse Kate. — Ei, precis cunoşti. Prieteni vechi, di n şcoală, vecini, colegele educatoare... — Ă-ă. — Si-atunci, câte cunoşti? — Opt? se întrebă Kate după un timp degândire. — Kate, numai la Grădiniţa Spiriduşilo r sunt mai mult de opt persoane. — Nu-mi place aglomeraţia, îi spuse Kate. Nu-mi place să socia lizez.Nu-mi face plăcere să mă simt vino vată că nu mă mişc şi nu stau de vorbă cu persoane necunoscute. — Aha, făcu mătuşa Thelma şi păru să-şi facă o socoteală în sinea ei. Atunci, ce-ai zice de o cină modestă, cu invitaţii aşezaţi în jurul mesei? — Cât de mare înseamnă modest la tine? o întrebă Kate circumspectă.

Păi, la ma sa,mea ispre zece eprsoane, aşa— că-ţi dai sea ma nu încap poate prea fdo i ar pa mare. 149

Lui Kate şi paispre zece i se păre au preamulţi, dar era mai bine decâ t cincizeci. — Păi... începuea, dar Iu întreruptăde tatăl ei: — Ei, ia să vedem: aţi fi tuşi Piodâr, Bunny şi cu mine,Thelma, Barclay şi Thcron, Richa rd cu soţia lui şi, ah, poate, vecinii noştri, Sid şi Rose Gordon; au f aşa de drăguţi cu noi după ce-a murit mama ta Şi-apoi... ce zici de... cum o fi chemând-o? — La cine te referi? — La cea mai hună prietenă a tadin liceu, cum o cheamă? — Aaa. Alice. E măritată, răspunse Kate. — Perfect. Poate să vină cu soţ i. t ul e — Dar n-am mai văzut-o de-un secol! — Ah, îmi aminte sc de Alice. întotdeauna era atât de politicoasă, comentă mătuşaThelma. Aşa, deci câţi s-au adunat până acum? în cepu să numerepe de gete: Nouă, zece... — Dar nu tre buiesă-ncercăm să-ndepli nim o cerinţă minimală, îi spuse Kate. — Unspre zece, doisprezece, îşi continuă mătuşa Thelma numărătoarea, prefacându-se că n-o aude pe Kate. Treisprezece, termi nă ea. Doamne fereşte. Trei sprezecela masă: e cu ghi nion. — Ce-ar fi s-o adăugăm şi pedoamnaLarkin? pro puse doctorul Battista. — DoamnaLarkin amurit, iî amintiKate. — Ah. — Cine-i doamnaLarkin? se intere sămătuşa Thelma. >

— Feme ia care le îngrijea pe fete, răspunsedoctorul Battista. 150

— A, da. Si zici ca murit? — L-am putea invita pe Edward!se amestecăBunny. — Ce rost are să-ţi inviţi meditatorul despaniolă la o recepţie decununie? o întrebă Kate răutăcio asă. Bunny se făcu mică pe scaunulei. — Louis, n î trebă mătuşaThelma, soră -ta mai trăieşte? — Da, dar locuieş te în Massachuse tts, răspunse doctorul Battista. — Sau... îmi închipui căai şi tu o colegă favorită la Grădiniţa Spiriduşil or, îi spuse mătuşaThelma lui Kate. Ai vreo prietenădeosebită? Kate şi-l imagină pe Adam Barnes privind-o prelung, cu ochii lui ninşi defuningine, pe ste porţelanuril e de Wedgwood ale mătuşii Thelma. — N-am pe nimeni, răspunse ea. Se lăsă tăcerea. Cu toţii o priveau plini de reproş până şi unch iul Theron, ba chiar şi Piotr. — Dar ce-i rău în faptul că vom fi treisprezece la masă? îi întrebăea. Chiar sunteţicu toţii superstiţioşi? Eu una nu vreau săam pe nimeni la masă. Nu ştiu ce rost are toată tevatura sta a ! Credea m c-o să avem o mică ceremonie fără fiţe, tata, Bunny, Piotr şi cu mine. Văd că ne scapă lucrurile de sub control! Nu ştiu cum s-a ajuns aici! — Gata, gata, linişteş te-te, spuse mătuşaThelma , întinzând omână pe stemasă, să bată uş urel p erniţa de pe scaunullui Kate, fiindcăla ea nu puteaajunge. O să fie bin e şi în treisprezece la masă, urmă ea. încerca m doar să respect convenţiile, atâta tot. Nu-ţi mai bate

capul trea ba asta. O să mă ocup eude tot. Spune-i şi tu,cu Piodâr. 151

l’iolT, care şedea lâng ă Kate, se aplecăspreca, trecându-şi braţul pe după ume rii ci. — Nu-ţi face griji, Katia, ziseel suHându-i în faţă mirea smapiperul ui perua n. — Ce drăguţ, gangurimătuşaThelma. Kate se smulse din îmbrăţi şarealui şi se întinse dup ă paharul cu apă. — Nu-mi place să se facă tămbălău, atâta, tot zise ea şi bău di n pahar. — Bineînţelescă nu, n î cercă s-o liniştească mătuşa Thelma. Si ai săvezi că n-o să fie nici un tămbălău. Louis, unde -i vinul?Toarnă-i vin. — Mă tem că s-a terminat. — Stresul ede vină. Agitaţia dinainte decăsătorie. Uite, Kate, vreau să-ţi mai pun o sin gurăîntreba re, una mititică, şi peurmăo să-mi ţin gura: nu plecaţi chiar în ziua nuntii, nu-i asa? — Unde să plecăm? se minună Kate. — In luna de miere. — Nu. Nu-şi mai bătu capul să -i explice că n-or să plece în nici o lună de miere. — Minunat, spuse Thelma. întotdeauna am fost de păre re că -i o maregreşe ală să te porneştila un drum lung,solicitant,imediat dupăcununie.Asta înseamnă că o săputemţine seara mica noastrăpetre cere. Cu atât mai bine. Dar o să ne adunăm de vreme, fiindcăvoi veţi fi după o zi mare de tot. Ne strângem pe la cincicinci şi jumăta te, cam pe-acolo, la un paharde băutură . y

Ei, atâta am avutde spus. Şi-acum săschimbăm ubi s ec 152

tul. Ce interesante puiul ăsta! Voi, bărbaţii, l-aţi preparat? Sunt impresio nată. Bunny, tu n u mănânci de loc? — Sunt vegetariană? îi explică Bunny. — Aha. Şi Richarda trecutprin etapa asta. — Nu-i, ăăă...? — Mulţumesc, mătuşăThelma, ziseKate. De data astachiar vorbea serios.1se păru ci udat de alinător gândul că mătuşaei se dovedeşte atât deim perturbabilă. Nu era vorbade agitaţia preme rgătoare cunun iei.

EraDe vorba de „De ce-o toată lumea încâ de idee? ce permi ţi una cafiasta ? N-are nim enintată de gând să mă oprească? " Marţea tre cută- când avusese zi lungă—Kate se în torsese în salacopiilor depatru ni a după ce îl conduse se şi pe ultimul micuţ până la maşina ultimului părint şi toate asistent ele ă sriserăîn sus de pe scăunelele minia turalestrigând: „Surpriză! Surpri ză!" In scurtulrăstimp cât lipsise din sală se adunase ră de pri n cotloanele unde or fi stat ascunse până atunci şi n î tinseseră o faţă de masă din hârti e pe catedradoamneiChauncey, cu gustări iş răcoritoare, pahare şi farfurii de unică folosinţă, iar pe masa cu Lego, dintr-o umbreluţ ă dantelată, răsturna tă cu susul în jos, se revărsau tot felul de cadouri împa chetate n î hârti e fină. Adam zdrăngăneastrunele chit arei, iar doamna Darling trăncăneazgomotos în spatele bolului cu punci. — Ştiai? Ti-ai datseama? o tot ntre î bau în cor. j > — Nici prin gând nu mi-a trecut, spu se ea, ceea ce

era ărul gol-goluţ. Nu ştiu ce să zic! repetăea de mai adev multe ori. 153

li oferirăcadourile cu explicaţii care mai de care mai întortochea te: câ nd am comandat acestecăni, am ceru t să fie albastre , darle-am primit verzi; salati craastapoate fi băgată în maşina de spălat;poate schi mba acest set de te da cde ăarc de ja unul . O aşe răla locu repe cuţi scaunul la ca tedra doamne iza Chaunc eyl -deşi onoa îi ofe riră bri oşe decorate curoz iş alb şi negrese de ca să. Adam cântă„Bridg e OverTroubled Water"1, iardoamnaFairweather o ntreb î ă dacăn-ar vreasă le arate o poză cu Piotr. (Kate le arătă fotografia de larestaurant, de pe

telef onul idacă . Mai mul lume spu se călaegrupa arătos.) voia să ştiee are detăgând să-l aducă deGeorg patruina ani, Ia ora de arătat şi povestit, dar Kate ră spuns e: — Ah, n-are cumsă-şi rupădin timpulde cercetare. Intre timp, îşi închipui ce bine s-ar mai distra Pio dacă ar fi folosit ca exponat şi cum ar transforma ev mentul într-un circ. Iar doamnaBower o sfătui săpună piciorul n î pragde la bun nceput î şi -isăcearăsă-şi adune singur şose tele de pe jos. S-ar fi zis căacum o pri veau cu totul altfel decât înainte. Are statut. Are greutate. Dintr-o dată îi intere sează ce are şiea de spus. Până acum nuînţele sese întru totul acest lucru, faptul că eanu cont a, şi se simţi indignatădar, în acelaşi timp, şi mulţumită. Şi, totodată, necinstită. Era tulburată. Oare faptul că se căsătoreşte osăaibă vreun efect asu pra stagiului ei? Nu-şi putea alunga din minte această

1. Celebru lag ş ăr, compoz iţie a lui Paul Simon,inter pretat de Simon and Garf unkelpe albumul cucea laşi titlu (1970) . 154

întreba re;. Isi ma că n-a mai (ost chematănici ) dădu sea măcar o dată în biroul directoarei din clipa când făcuse anunţul în legăturăcu logodna ei. Darul lui Adam era un pri nzător de vise1 . El îi spuse că inelul e dinoară ramură de sa IIgase înfaşura se în fâşii piele d e căpri şi apoi îilcie. adău nişte mărg ele de la fel ca acelea de pe pri nzătorul de vise pe care i-1dăruise Georg inei pentru bebel uşul pe care-1 aştept a şi pene identi ce cu cele depe prinzătorul de vise dăruit Sophiei. — Uite, despre spaţiul ăstagol, din mijloc, spuse el luându-1 de la Kate, ca să-i explice, se credecă lasă să treacăvisele frumoase, iar împletitura astade jur-împrejurul marginii ar trebui să împiedice visele urâte. — E nemaipomenit, Adam, spuse Kate. El i-1dăduînapoi. Ei i se păru că era trist,dintr-un motiv sau altul, sau poate cădoar se amăgea singură cu gândul ăsta. O privi drept în ochi şi-i spuse: — Vreau să ştii, Kate, că-ţi dbresc să ai parteîn viaţă de tot binele din lume. — Iţi mulţumesc, Adam, răspunseea. Săştii că ura rea ta înseamnă foarte mult pentru mine. La buletinul meteoro logic se anunţase vreme ploioasă pentru ziua aceea şi Kate venise la grădiniţă cu maşina, în drum spre casă, cu cănile, oalele şi sfeşnicelezăngănindu-i pe banchetadin spate, printre uste nsilelede labora tor ale lui taică -său, trase una cu podul palmei în 1. Obiect ar tizanal deriv at din cultura populaţi ei indige ne

amerindiene jO ibwe, preluat ul terior şi de alt e populaţi i amerindiene. 155

volan. „E nemaipomenit, Ac)am“, se cită ea pc sine cu glas piţigăiat, afectat.„Să ştii că urareata înseamnă foarte mult pentru min e, Aclam.“ îşi încleştă pumnul şi îşi trase unaîn frunte. Mătuşa T helma o întrebă pe Kate dacă intenţionează să poarte numel e de Kate Cerba kov (cu a ceeaşi pronun ţie ca a cumnatului ei). — Categoric, nu, răspunse ea. Chiar dacăaceastăcăsătorie n-ar fi fost una tempo  rară, eas-ar fi opus dei i i că mirea sa trebuie să-şi schi mbe nume le. Iar Piotr, spre uşurarea ei, intervenipe tonul lui cântat şi spu se: — Nu, nu, nu. După care adăugă: O va chemaŞcerbakov-tf. Cu terminaţie fieminină, pientru că-i fată. — Femeie, lî corectăKate. — Pientru că-i fiemeie. — Eu una rămân la numele de Battista, o anunţă Kate pemătuşăsa. Proba bil profitândde context,unchiul Theron găsi prilejul să spună: — îi spuneam lui Piodâr în camera de zi că-mi pla ce să le sug erez cuplurilor o scurtăşedin ţă de consi liere înainte să le cunun. — Ah, ce idee grozavă! exclamă mătuşa Thelma, de parcă acum ar fi auzit pentru prima oară această propunere. — N-avem nevoie de consiliere , spuse Kate. — Totuşi, unele chestiunicum ar fi intenţiade a-ti

schimba numele de familie... 156

— Nu vă facieţi griji, spuse Picur îu pripă . Nu-i important. Ie doar o marcăde compot die piersici . — Poftiiim? — Treaba asta o rezolvăm noi între noi, le spuse Kate tuturor celorlalţ i. Cine mai vrea nişte pui? Puiul i sepăreagustos, darsosul de piper perua n ave a un gust ci udatrău. Abia aştept a să deaataculla provizia ei de cârnă ciori de ca rne devită de-ndată ec avea să rămâ nă singură. — Nu ştiu dacă ţi-a spus Kate, îl informă mătuşa Thelma pePiotr, dar sunt e xpertă în decoraţiunile inte rioare. — Oho! Kate avea impresi a că Piotr nici nu şti e cu c e se mă nâncăchesti a asta, cu decoraţiunile interioare. — Voi doi o să locuiţi într-o casă ori intrun aparta ment? îlîntrebămătuşaThelma. — Aparta mient, criedcă-i putiem zice aşa, spuse Piotr. Ie casa unei văduve; a doamnei Murp hy. Io stau la ietaj. — Dar, după ce se căsătoresc, el o ă s se mute lanoi, spuse doctorul Battista. Mătuşa tă>si Piotr. > Thelma se încruntă.Se încrun — La noi?întrebă Bunny. — Nu, răspunse Piotr.Am tot eta i jul liber la doamna Murphy,fărăsă-i plătesc chirie,fiindcăo ajut pie do amna Murphy să urce de piescaunulcu rotile în maşină şi îi schimb biecur ile când se ard. Ie la doi paşi de laboratorul doctorului Battista şi în fiecare fiere astrăam câte un

copac . în primăvara aiasta aviem şi un cuib de păsări. 157

Camicrăde zi, bucătărie,două dormitoare, baie. Fără sufragerie,dar aviem ma să îu bucătări e. — Sună încântător, spu se mătuşaThelma. — Şi totuşi, dupăcununie, va locui aici, stărui doc torul Battista. — Am voie săfolosiesc toată curteadin spate, o cur te mare, spaţioasă, uriaşă, însorită, pientru cădoamna Murphy nu e s poate diepl asa acolo în scaunulcu rotile. Pun cas travi eciori şi ridichi. La fiel ar putea să facă şi Kate. Se întoarsecătre Kate: Tu vriei săpui legume? Sau numai flori? — Ah, făcu ea. Păi, da, mi-ar plăc ea să pun nişte legume. Cel puţin aşacred. N-am mai avut, pânăacum, o grădină dezarzavaturi. — Dar credeam căam discutat deja trea ba asta, in sistădoctorul Battista. — Am discu tat-o şi io m a spus nu, i-o întoarse Piotr. Pe chipul mătuşiiThelma se aşternu o expr esie jucăuşă. — Louis,spuse ea, împacă -te cugândul că fetiţata a cres cut. — Mi-am dat si euseama, dar ne-am înţelescă ea şi Piodâr vor locui aici. — Mie nu mi-a spus nimenitrea ba asta!, zise Bunny. Credea m căvor staacasă la Piodâr! Credeam co să mă mut eu nî camera lui Kate. Cea cu fereastraspregrădină? — E mult mai ogic l să stea aici amândoi, îi spuse tatăl ei. Ne-am învârti toată ziuasinguri, ca huhure zii,

prin ditamai căsoiul. 158

— Dar cum rămâne, atunci, cu „Te voi urma ori unde ve i merge'1 '? îl întrebă B unny. Unchiul Theronîşi dr ese glasul: — De fapt, aceste cuvinte îi erau adresate une i mame-soacrc.Oamenii nu parsă ştie chesti a asta. — Unei soacre ? — Ie tot ietajul, îi explicaPiotr, întretimp, do cto rului Battista. Al doilea dormitor acum iebirou, dar am să-l transform în dormitorul lui Kate. MătuşaThelma se îndreptă deşale, ascult ând cu atentie. > — Ei, hai. Mă-ndoiesccă Kate o să vrea să aibă pro priul ei dormitor. MătuşaThelma şateptă răspunsul lui Piotr urm ărindu1 precum un prepel icar care se apropie de pre peliţă, dar Piotr era mult prea ocupat, îl fixa cu privirea pe doctorul Battista, doar-doar l-o face să cedeze. Kate îsi ziseîn sineaei că s-ar simţi ca la facultate, în căminul mixt. îi plăcuse idee a căminului mixt. Se simţise foarteliberă , relaxa tă, în apele ei, iar băieţ ii de acolo nu îi erau iubiţi, ci cun oştinţe care o făceau să se simtă foarte bine. Se întrebă dacă lui Piotr îi place şahul.Seara ar putea juca şah împreună. — De vină e şlagărul ăla vechi, îi lămuriunchiul Theron. „Oriunde vei merge..."1 2, începu el să cânte 1. Citat bibli c, dintr-o replică dr aesată de Ruth lu i Naomi (Ruth, 1: 16).

2. Trimitere laW hither Y ou Go, un celebruşlagă r com pus de Guy Singerîn anul 1954, intratîn repertori ul unor m ari 159

cu glasul lui de tenor cu timlmi plăcut şi un uşor tremolo. — Bunny c prea tânără să fie lăs ată de capul ei, nesu pravegheată, îi spuse doctorul Bau istalui Piotr. Dintre toţi oamenii, tu ar trebui săIii ce l dintâi conştient de programul meu prelungit. Aşa şi e. Bunny ar umple casa cu adolescenţi cât ai zice peşte. Kate simţi că o doar e sufletul la gândulcă s-ar despărţi de curtea mare, spaţioasă, uriaşă , însorită. Totuşi,Piotr nuse lăsă: — Poţi anga ja pe cineva săse ocupe deacest aspect. > asta era adevărat. Kate se învioră. Si — Nu mai ai ce să spui,Louis, spuse Thelma. Ha! Hai că ţi-ai găsit naşul. — Bine, dar... ia stai! exclamă doctorul Battista. Eu nu a şa am planificat lucruril e! Voi discuta ţi aici de spre cu totul altceva.

Mătuşa Thelma sece înto arse tre zKate şii spu se: şi — Mi-ar face plă re să văcă vizite apar tame ntul să vă acord o consultaţie gratuită. Dacă este ca sa unui bătrân profesor de la UniversitateaHopkins, pun pariu că are un ma re potenţial. — A, sigur, un po tenţi al uriaş, răspunseKate, pentru că ar fi bătut la ochi dacăar fi recunoscut cănu vizitase niciodată locuinţa aceea. > Desertul const a doar în îngheţata cumpăra tă dela magazin, deoarece nici Piotr, nici doctorul Battista avuseseră vreo altă idee. Când e s uitarăplini de spera nţă

cântăreţi precum Pe rry Como, Bing Crosby , Mahalia Jackson şi Leona rd Cohen. 160

la Katc, ca lc spuse se: „Păi, să văd cc-o săgăscsc“ . Aşa că, după cc terminară pui ul, ieşi în bucătări e şi scoase o caserolă cu îngheţată de nuci pcca n din congelator. In timp ce aranja castronaşclc pe bufet, uşa dinspre sufragerie se deschiseşi intră Piotr. Se apropie şi o în ghionti în coaste. — Termină , ziseea. — Mierge bine, nu-i aşa? îi murmu ră el la ureche. Io cried călie pla c! — Aşa o fi, răspunseeaşi se apucăsăscoatăîngheţata din caserolă. Pe urmă, el îi încolăci,exubera nt, talia cu bra ţul şi o săr utăpe obra z. Pentruo clipă ea nu-i opuserezistenţă; braţul lui o cuprindea cu atâta siguranţă, iar mireasma lui de fân proaspăt cosit erachiar plăcută. Pe urmă , însă,exclamă: „Băi!“, şi sesmulse edlângăel. Se întoarse cu fata la el, să-l înfrunte . — Piotr, vorbi ea pe un ton dur , nu uita înţeleg erea noastră. — Da, da, îngăimă el trăgându-se înapoi şi ridicând palme le în semn descuză. Da, nimeninu ie mort după nimeni, zise el. Pot săte ajut cu castronaşele aiestia, să le ducem împrieună? — Te rog, răspun se ea, iar el luă primeledouă castronaşe umplute şi ieşi pe uşabatant ă ce dădeaîn sufragerie. La drept orbi v nd, s-ar zice că-1 plăceau. Observă astaşi în timp ce îşi mâ ncau îng heţa ta- unchiulBarclay îl întreba dacăla el în tarăexistă fondu ri deinvestirii, unchi ul Theron părea maiintere sat dacă existăîngheţa tă, iar mătuşaThelma

se apleca sppo reate el într-un mod intim,Thel prinma“ care voia tsăiv-i sugere ze că să-i spun ă „mătuşa . (Apela 161

pe caic ci imediat îl prescurtaîn „mătuşaThd“ sau, mai exact, „mătuşaScl“.) Doctorul Battista tăcea posa c din clipa când avusese loc discuţi a despre locuinţa miri lor, însăcei trei musafiri erau plini de vervă. Păi, nici nu-i de mi rare. Sunt fericiţi săscape de ea. întotdeauna u f sese un copil-problemă —un copil dificil, o adolescentă urs uză, o st udentă ratată . Ce ne facem cu ea? Acum, nsă î , primiserărăspunsulla aceastăîntre bare: o dăm în căsătorie.Şi uite-aşa scapă de toate grijile pe ca re şi le fac în legătură cu ea. Asa » că, atunci când unchiul Theron îi aduse aminte ’

că trebuie să meargă împreună cu Piotr, să depună o cerere pentru bţinere o a certi ficatului de căsătorie,ea îi răspunse cuâlc: t — Da, de trea ba astas-au ocupa t deja tataşi Piotr. Iar tata afăcut rost şi deformularul pe care tre buie să-l completez pentrui ce de la Imigrări.

După care îi privi provocator pe toţi cei strânşi n î jurul mesei. Acest răspuns ar fi trebuit săle atragă atenţia mătusii si unchilor ei, însă unchiul Theron se mulţum să dea din cap a încuviinţare, iarapoi îşi văzurăcu toţii de conversaţie. Era mult mai convenabil să se prefacă, nu-i aşa, că n-au priceput luz a ia. Ii venea să le spună : „Staţi! Nu crede ţi că-s mai pre ţioasă de-atâta? N-ar trebuisă marşez la toată povestea asta! Meri t şi eu o iubire adevăr ată, merit pe ci neva care să mă iubea scăpentru mine însămişi sămă considere o comoară. Cineva care să mă potopeascăcu flori şicu poezii şi prinzătoare de vise“.

Şi totuşi, rămase tăcută, învârtindu-şi îngheţataîn castronas. » 162

NOUR

Cu câteva zile înainte de cununie, Piotr veni cu maşina, după programul de lucru,acasă la Kate, săîn carceîmpreună lucruri le ei. Nu erau chiar aşa de multe: doar hainele din scrin,împacheta te îndouă valize, şi o cutie de carton cu daruri le de nuntă, plus un sa c de plastic cu hai nele care stătuseră atârnate n î debara ua ei. Valizele şi cutia de carton încăpură la marele fix în portbag ajul lui Piotr. Sacul cuhaine îl întinse pe ban

chetadin spate. Bunny îl salutase pe Piotr cu indiferenţă şi apoi dispăr use nu se şrie încotro, iar doctorul Barti sta încă era la labora tor. Kate bănuia căse ţine de oparte casă-i demonstreze ieceva.De când ua l serăhotărâreaîn legătură cu noua ei locuinţă, avusese o atitudine vădit distantă. Piotr locuiaîntr-una dintre vechile clădirirepartizate cadrelor didactice, si tuate la o azvârlitură e d băt decampusul Universităţii Jo hns Hopkins,o casă în stil colo nial, din scânduri albe, cu b oloane verzi, decolorate. Parcăîn faţa casei, deşi exi stao alee latera lă. Ii explică lui Kate că nu trebuie să-i blocheze ieşirea doamnei

doamna Liu, ca re era servitoarea doamnei Murphy, locuia chiar acolo. 163

I )nscră iotul n î ăuntru di nli-uu singur drum - Kate târî valizele, iar Picur cară curia de carton şi sacul cu haine, pe care şi-l puse se pe umă r. — După cie duciem lucrur ile sus, îi facem o vizită doamneiMurphy, o anunţă el. Dorieştesă te cunoască. — N-o deranjează că mă mut aşa, hodoronc-tronc? îi dădu lui Kate prin minte să întrebe . (Cam tâ rziu,ce-i drept.) — N-o deranjează. Doar se teme că, după o vrieme, ai să-i spui că triebuie să ne mutăm undeva lacasa noastră. Pe Kate o pufni râsul. Pesemnecă doamnaMurphy şi-o fî închipuit căea e genul de gospodină care poartă un >sort cu volănase. » i Holul de la ntra i re era întunecossi mirosea a mucegai. O oglindă uriaş ă, cu ra ma aurită, se înălţa maiestuos deasupraunei ser vante di n mahon cu picioare canişte gheare, iar uşil e din latera lă erau bine închise, ceea ce i se păru re confortant. Nu va trebui să le sa lute pecele două femei de fiecare dată cândo săvină sau o să plec e. In plus, îşi dădu sea ma că în restul casei nu-i la fel de întuneric.Treptele scării din faţa ei străluceau scă ldate în razele soarelui din după-amiaza târzie, filtrate print r-o fereastrăde dea supra lor, aşa încât, cu cât urc a mai sus împreunăcu Piotr, cu atât era mai multă lumi nă. în holul de la etajul întâi, duşum eaua era acoperită cu covoare, însă la etajul al doilea - odinioară apar tamentul ser vitorilor - podeaua parcheta tă cu lemn de t

bra daera goală, iarres plinta avea arearămierii nu nuanţ acee sobră din tul ca sei.culo Kate suflă , uşurată laa j

164

gândul ăsra. Holul dc aici nu aveauşă, dar era suficient de sus casă n-audăzgomotele de a l parter,aşa că aici chiar simţea că are propriul ci spaţiu intim. Piotr o uă l înainte, spre drea pta, către o ca meră ce se deschi deadin hol. — Aiasta va fi ata, îi spuse el dându-se înapoi, o lăsă să intre si o urmă . Era clar : acestafusese biroul lui. Un capă t al camerei îl ocupaun mamut de birou, cu tot felul dechestii ce ţineau de computer, iar de-a lungul pere telui opusera un pat de opers oană acoperit cu o cuverturăde velurpe care era imprimat în culori ţipătoare desenul uneiblăni de leo pard.Lângăfereastrăeraun scrin echi v şi de de mult, mic, dar numa i bun pentrue-i c trebuialui Kate, iar în colt er au un o f toliu mare, demodat, si o sof a mică . — Biroul o să miargă în camiera de zi, o asigură Piotr. Puse cutia de carton pe bi rou şi agăţă sacul cu rufe în deba ra: Mai încolo o să cumpărăm un birou mai mic dacă ai să tie faci stud ientă. — Ah! Bine. Mulţumesc,Piotr, spu se ea. — DoamnaMurphy criede că ar putia să ne dia ia un birou. Are multă mobilă care-i prisosieşte. Kate îşipusevalizelejos şi sedusela fereastră , să se uite afară. Jos se întindea curte a din spate, lungă, în verzită, tivită de boschete, şi i se păru că unele dintre ele sunt tufe de trandafiri. Până acum nu vuse a se nici odată destulsoare pentru tra ndafiri. In capătul ndepăr î  tat a l curţii, chiar lângăgardulde pari, zări undreptunghi de pământ săpa t, care eraprobabil grădina dezarzavat y

a lui Piotr. 165

—- Vino săviczirestul apanamicntului, o pofti cl. Se apropie de uşă, daro lăsă pe ea înainte şi,în mo mentul când trecu pelângă el, Kate îşi dădu sea ma în cliip acutde prezenţa lui fizică, atât de apropiată. în ciuda pl anurilor ei legate de modul în care acest apar tament n-avea săfie altcevadecât un cămin mixt, îi trecu prin gând că, de fapt, o să trăiascăde una singură îm preunăcu un b ărbat;iar când le traver să holul şi des  chiseo altă uşă, spunând „Came ra mic? , ea abia dacă se uită înăuntru(pat dublu,noptieră...) înainte să facă pasul înapoi. Pesemne căel îi sesizădiscon fortul,fiindcă închise pedată uşacamere i. — Baia,spuse el, făcând semn spreuşa întredeschisă din capătulholului, dar nu-i sugeră să se ducăs-o vadă. Ie doar una; îmi pară rău, dar va triebui s-o folosim amândoi. — A, nu face nimic; acasă o împart cu douăper soane, îl linişti ea şi râse scurt, dar se vedea că lui nu-i arde de râs. Pe urmă o conduse nî came ra de zi, care nu avea decâ t o canapea confortabilă, o măsuţă decafea cu o imitaţiede furnir şi un televizor de pe vremuri, cu tub catodic, pe o măsuţă me talică cu rotile. — Canapi auapare veche, dar iemoale, o asigurăel, părâ nd că o examin ează cu atenţie. în came ra asta nu mai eranimic devăzut, dar Piotr nu făcu nici un gest cum căar vreasă plece: Odată , când ere i am în liceu, povesti el, m-am dus caasă cu un co lieg de clasă , să lu crăm la un proi ect. Am dormit la iei a casă. Din pat, de

la ine, îi nu auziam ţii ca discutâ nd lapartier. Ştii, coliegm ul ăsta iere apărin orfan, mine. 166

Katc îi aruncă o pri vire curio asă. — Auziam doar vocile părinţilor, nu vorbiclelor. Părinţii şed iau împrieunăîn camiera de zi. Soţia îl întrieba : „Blablablabla?“ Soţul răspundi a: „Blabla“. Soţia iar îl întrieba : „Blablablabla blabla?“ Soţul zicia: „Blabla blabla“. Kate nu-şi dădeaseama unde vrea să ajungă Piotr cu povesteaasta. — Poate căuneori o să şiezi cu mine în camera aiasta, continuăel. O să-mi zici „Blabla?", iareu o să-ţi răspund „Blabla". — Sau poate că tu o ă s spui„Blabla? ", iar eu o să fiu cea care o sărăspundă „Blabla blabla", îi sugeră Kate, vrând să arate că n-are nimic împotrivă să-l lase pe el să fie cel care e mai nesigur, iar ea mai categorică. îşi dădu,însă, seama că lui nu-i pică fisa, căci se tot uita la ea încreţi ndu-şi fruntea : Desigur, spuse ea în cele din urmă . O să putem face şi asta u neori. — O -kiei\exclamă el răsuflând uşura t si zâmbi. — Bucătăria? îi aminti ea. — Bucătăria,răspunseel, facându-i semn să iasă. Bucătări a se afla în parteadin spate acasei, aproape de scară. Cândva probabil că acolo fusese magazia; pereţi i era u lambri saţicu cedru,încă aveau o mirea smă discre tă. Arăta ca una de prin anii ’50, care, în chip nedesluşit,îi plăcea foarte mult: cu un buf et de metal alb, ruginit, cu o tej gheade Formicace se cojea, o masă din lemn pe care era aplicat unstrat ros g devopseaalbă, cu două scaune roşii . i

»

— E drăg uţă, spuse Kate. 167

îţi place? — Îhî. —- îţi place toată locuinţa? — Îhî. —- Ştiu că nu-i formidabilă. > — E foarte drăguţă. Foarte confortabil ă, spuse ea exact ceea ce şi gândea. El scoase un nou oftat de uşura re. — Acum să miergem să nie nî tâlnim cu doamna Murphy. Trăgându-se iarăşi înapoi s-o lase pe ea să iasă prima din cameră, îşi supse burta cât putu, exagerând cu spaţiul creat între ei, ca să-i demonstre ze clar că n-o să se obrăznicească. Ei îi era limpede aptul f că nuzbutise i să-şi mascheze stânj eneala faţă deel.

Doamna Murphy eraeocufemeie asivă, cu părul gri- zona t, care purt a o rochi tivul dm antelat iş ghe te orto pedice. Doamna Liu era mărunţică, dar vânjoasă şi, asemenea multor femei asiatice ajunse la o vârstă m înaintată,purtao îmbrăcăminte care ar fi putut fi a unui bărbat: o cămaşă de lucru deculoare kaki , purtatăpeste

pantalonii maro largi şi adidaşi de unacoperite alb orbitor. două păreau zidite printre scaunele cu Am hu măsuţele cu înflorituri şi rafturile pline de bibelouri ieşirăla iveală treptat, pe măsurăce doamna Liu începu să împingă scaunul cu rotile al doamnei Murphy dup mai multe secunde de la intrarea lui Piotr şi Kate.

— Aceasta-i Kate a noastră? întrebădoamnaMurphy zgomotos. 168

Lui Kate mai că-i venisă priveascăîn urmă, să vadă dacă ma i e cineva; i sepăre a neverosimil că ea ar putea fi Kate „a noastră'1. Doamna Murphy întinse însă amândouă mâinile, obligând-o pe Kate să se apropie şi să i le cuprindă într-ale ei. Mâinile doamnei Murphy erau mari , avea degetele groase şi cărno ase. De fapt, toată eraaşa de ma re, încât Kate se minună cum reu şeşte Piotr s-o ridice. — Arăţi exact cum mi te-a descris Piodâr, spuse ea. Credea m căpoate exagerează niţel, ca toţi îndrăgostiţii. Bine ai venit, drag ă Kate! Bun ven it în noua ta casă. — Păi... vă mulţume sc, zise Kate. — Ti-a făcut turul casei? » — I-am arătat to tul, în afarăde curte, ră spunsePiotr. — Ah, va trebui săvezi curtea, neapărat. Am auzit că ai să te apuci de grădinărit serios de tot . — Păi, ăăă, dacă nu văderanjează deea i , spuse a e, dându-si ) brusc ea s ma că habar nare dacă doamna Murphy fusese şi ea consultată pe temaasta. — Mai bine de-atât nici că se poate, spu se doamna Murphy exact când doamna Liu o înt reba: „Totuşi, o să plantezi flori, nu-i aşa?" Deşi > doamna Liu avea un accent total diferit de al lui Piotr, părea să aibă aceleaşi probleme gramaticale ca si el. — Piodâr e cap-coadă preocupată numai delucrur i utileiCastra veciori, varză, ridichi! Ean-are pic depoezie. — El n-are pic de poezie, o core ctădoamnaMurphy. (Nici măcar Piotr nu co nfundagenuril e.) Kate o să pună f

şi flori, şi egume l . Poate că într-o bună zi va ajunge botanistă. 169

— Bun! Ar trebuisă fii şi tu botanistă, Piodâr. Mai ieşi din casă, mai stai şi tu a l soare. Vedeţi ce palidă e? o întrebădoamna Liu pe Kate. Arată ca o ciup ercă! Kate îşi spuse că, dacă ar fi stat mai aproape dePiotr, doamna Liu l-ar fi înghiontit zdravăn. în realitate, am bele femei îl priveau amuzate, cu afecţiune, iar Piotr radia de fericire . Avea zâmbetulacela se nin, abia schiţ at, şi privirea îi alunecăspre Kate, vrând parcăsă se con vingă că şi ea îi apreciază statutul de care se bucura aici. — Gata, destul, hai să terminămcu omul-ciuperc ă, decre tă doamna Murphy. Kate, va trebu i să ne spui ce-ţi trebuie pentru apartamentul vostru. Astape lângă birou; şti m dejacă ai nevoie de-un birou. Dar cum rămâne cu b ucătăria?Ai găsit destul e uste nsile? — A, da, răspunseKate, deş i nu făcuse decâ t sădes chidă unul dintre sertarele de-acolo, dar simţi nevoia să nu-i stricedoamnei Murphy imaginea pe care şi-o făcuse despre ea. Totul arată formidabil. — Ar trebui să verifici în bucătăria noastră dacă avem dubluri, îi spuse doamna Murphy doamnei Liu Când se întoarsecătreea, unul din picioare îi alunecă de pe piedestal şi Piotr se aplecă discret săi-1pună la loc. -— Ştiu căavem cel puţin două mixere electrice, spuse ea. Cel fix şi cel cu mâ ner. Sigur n-avem nevoie de amândouă. — Poatecă nu... spuse doamnaLiu fără prea multă convingere. — Acum o sămierg em să viedem curtea, hotărî Piotr.

O să discutămaltă dată dies pre mix ere. 170

— în regulă, Piodâr. Mai pofteşte pe la noi, Kate. Şi nu ezita să ne înştiinţezi în legăturăcu cel mai mic lucrude care o să ai nevoie. — Desigur, spuse Kate. Vă mulţume sc. Iar apoi, evident,fermecată de imaginea pe care şi-o făcuse doamna Murphy despreea, făcu unpas înainte si-i întinse ambele mâini. Afară, în pragul uşii din faţă, Piotr o întrebă: — Ţi-au plăcut? — Mi s-au părut chiar drăguţe, răspunse Kate. — Şi tu le-ai plăcut lor, îi spuse el. — Bine, da r nu mă cunosc! — Ba te cunosc. O luă înaintea e i şi înconjură casa, spre gardul de parice separa curtea din faţă de ce a din spate. — în garaj sunt unelteedgrădinărit, o anunţă el. Să-ţi arăt unde sacund cheia. i

Ridică ivărul porţii şi se dădu înapoi, lăsând-o pe să treacă. Si iarăşi îi făcu ma i mult loc decât îi trebuia , dar ea îşi spuse că face asta, probabil, nu numai de dragul ei, ci şi de dragul lui. Dintr-un motiv sau altul, amândoi părea u să manifesteo uşoară sfială unul faţă de celălalt.

ZECE

în dimineaţa nunţii, când făcu ochi, Kate o zări pe Bunny şezând la picioarele patului. — Ce-i cu tine, verifici cum e locul dela fereastră? o întrebă Kate, deşi Bunny nici măcar nu e s uita la scau nul de a l fereastră . Şedeaghemuită turceşte,nî căma şa ei de noapte scurtă,şi sezgâia la Kate atât de int ens de parcă ar fi vrut s-o trezească. — Asc treaba st aa.ultă, îi spuse ea lui Kate. Nu trebuie să faci Kate duseo mână laspate, să-şi proptească perna de tăblia patului. Aruncăo privire scurtăcătre cer; lumina de a fară avea o albea fceasă se întrebe >ţă care o ă dacăiar o să se lase cu ploaie, deşi la buletinul meteo rolozenta gic sepro anunţas e ode zi î să soptămâ rită. (Mătuşa Thelm a îi tot pre gnoza -on nă încoace , fiindcă spera să le poată da de băut nî patio-ul ei înainte de „banchetul de nun tă“, cum nce î pusesă-i spună .) — Ştiu că-ţi închipui că faci doa r o chestioară, ia, acolo, pe hârti e, casă-i fraiereşti pe ei c de la Imigrări, spuse Bunny, dar tipul ăsta a începutsă se poarte de

parcăai fi proprietatealui! Te învaţă el pe tine ce nume 172

să-ţi ici şi unde să locuieştişi cla că să mai munceşti sau nu. Vrea u să spun că ar fifain săam o camerăaimmare, dar da că preţulplătit pentruastaestes-o am pe singura mea sorădresată, ghidonată şi transformată într-o cu totul altă persoană... — Hei! Bun-Buns, spuse Kate. îţi mulţumesc că te gândeştila mine, dar tu nu măcunoşti chiar deloc? Mă des curceu. Nu se pune pro blema că n-aş fi avut de-a face toată viaţa cu un... despot, la urmaurmei. — Un...? — Nu mă las eu strivită aşa, cu una-cu două. Ai în credere în mine: mă pot mări ta cu el şi cu o mână legată la spa te. — OK, sedădu Bunny bătută. Bine. Dacă ţi se pare amuzant săte dondăneşt i si să te ciorovăiesti, treacă de la mine. Dar gândeşte-te căva tre bui să fii tot timpul lângăel\ Nimeni nici măcar n-a pomenit cât derepede o săai voie să divorţezi de el, dar ba g mâna-n foc cănu mai devreme de cel puţin un an şi, între timp, tu o să împărţiun apa rtame nt cu cineva care nu-ţi zice „terog“ sau „mulţumesc1 ', şi nu-ţi zâmbeşte când te-ai aştept a s-o facă şi crede că „Ce ma i faci?" înseamnă „Ce mai faci?“ şi se bagă în oameni când stă de vorbă cu ei, şi niciodatănu le spune C „ red căs-ar putea , probabil, să aşa şi pe dinco lo", ci întotdeauna le-o trânteşte de la obra z, „Te înşeli" şi „Asta nu ebine" şi „E proas tă"; n-are nici o nuanţă cenuşie,la el totul ealb sau negru şi „Ră mâne cum am stabilit." — Ei şi tu, o parte din toate astea sunt o che stiune

de limbă, o lămur i Kate. Nu poţi să -ţi baţi capul cu „t e 173

rog“ şi „probabil11când te lupţi din greu să-ţi faci înţeles mesajul esenţial. — Şi cel mai naşpa, continuă Bunny, ca şi cum Katc nici n-ar fi vorbit, cel man i aşpaosă fie faptul că n-o să se schimbe ni mic faţă de belea ua de-aici - ai să trăieşti cu un om deştiinţă dus c u sorcova, care o săaibă un sistem p entru ceamai mică mişca re pecare ai s-o faci şi care o să-şi îndrugeîntruna, la fiecare prilej ce o să i se ofere, teoriile lui de boşorog despresănătateşi o să măsoare polifenolii sau mai ştiu eu ce din fiecare aliment. — Hai că asta nu-i deloc adevărat, se împotrivi Kate. O să fie cutotulaltfel. Piotr nu-i tata! Ascultă e c spun oamenii, ai văzut şi tu;ştiesă fie atent.Şi ai auzit ce-a spusacum două-trei seri, cum căpoate o săvreau să mă-ntorc la facultate? Vreau să spun, a mai fost cineva care s-a gândit vreodată la asta? I-a mai păsa t cuiva de mine în vreun fel? Aici, în casa asta, sunt o piesă de mobilier, cinevacare nu iese nicăieri , iar peste douăzeci de ani o săfiu fiica, fata bătrână are c o ă s se ocupepe mai departe de menaju l tatălu i ei. „Da, tată; nu, tată; nu uita să-ţi iei me dicamentele,tată.“ Acum am şi eu şansasă-mi intre viaţa pe unnou făgaş, Bunny! Să am parte de o schimbare majoră! Nu mă poţi condamnapentru faptul căvreau să-mi încerc norocul. Bunny se uită la ea neîncreză toare. — Iţi mulţumescoricum,se gândi Kate să adauge, se săltă în capul oaselor, seaplecăşi o bătu pe u Bnny uşurel pe piciorul gol. E drăguţ din parteata că-ţi faci

griji174

— Bine, spuseBumiy. Să nu spui cănu te-am pre  venit. Abia după ce ieşi Bunny din cameră îşi dădu Kate seama că soraei nu şi-a terminat nici măcar o sin gură frază cu semnul întrebării.

Era ciudat să-l vadă petatăl lor stând acasă peste zi. Când Kate cob orî de al etaj îl găsi aşezat la masa din bucătărie, cu olui. ceaşcăde cafea lângăcot şi cu ziaruldes chis în fata > — ’Neaţa, îi spuse Kate, iar el îşi ri dică privirea, îşi potrivi ochelarii pe nas şi răspunse: -— Ah. Bună dimineaţa. Tu ştii cese mai întâmplă în lumea asta ? -— îl întreb ă Kate, darpese mne căelat,seară refer ise la şti ri Ce în ?genera l, fiindcă făcu un gest disper tând spre ziar, apoi seîntoarse la lectură . Era îmbrăcat tot într-o salopetă de-a lui. Pe Kate n-o deranja treaba asta, dar câ nd Bunny păşi în bucătărie după câtevaclipe, lî luă la trei pă zeşte: n-ai

— Doa r făcu deta g âicăndssă viidâ landbispa er ică .îmbrăca t aşa. — Mmm? ău, gina — Taţi, trebuieăsdai şi tu dovadă de un pic deres pect! Evorba de un oca l ş de cult; nu-mi pasă de ceea ce crezi tu. Trebuie să-ţi pui măcar o căm aşăşi o per eche de pantaloni normali. — E sâmbătă, răspunseel. N-o săfie acolo nimeni,

în afară de noi si unchiul vostru. } 175

—- Şi totuşi, cc fel de fotografie o să lacom pentru cei de la Imigrări? îl ntreb î ă Bunny. Uneori ştia să fie surprinz ător de şireată: Cu tine în ţinuta de lucru!Cam bace la ochi, nu ţi se parc? — Ah. l)a, ai şi tu dreptate, ziseel. Oftă, îşi împături ziarul şi se ridică. Cât de spre Bunny, eraîmbrăca tă în rochiţa ei devară cu aripioare de înge r, iar Kate - simţi ndu-se vag obligată faţă de unchiul Theron - îşi pusese o rochie de vară din bumba c, cu mâ neci scu rte, de culoare albastru-deschis,pe care o avea din anii de studenţie. Nu era obiş nuită să poarte culori pastel şi er a vădit incomodatăde gândul că sare în ochi; se întreba da că nu cumva exa gerează. Şi totuşi, păre a că Bunny e de acord. Cel pu ţin, nu o cr itica deloc. Kate scoase o cutie cuouă din frigider iş o întrebăpe Bunny: — Vrei o omletă? — Nu, o să-mi fac un suc de legume şi fructe, răspunse Bunny. — Atunci, fa bine si cura tă în urmata când ter mini. Când ti-ai făcut ultima oară suc, era un dezastru buc ătăria asta. — Abia aştept să scap detine, spuse Bunny, sănu-mi mai freci ridicheatoată ziua. Eralimpede căde-acum îşiînvinsese grija de a-i vorbi în dodii unicei iesurori. Cu câteva zile în urmă, Kate angajase o e f meie, pe nume do amna Carroll, să vină la ei în fieca re după-

amiază şi să facă un pic demenaj,nu cine şti e ce, şi să -i 176

ţină companie lui Bunny pâ nă se întoarce doctorul Battisla de la lucru.Doamna Carrol l era mătuşaservi toarei mătuşiiTlielma, pe caic ochema Tayccma. Mă tuşaThelma o recoma ndase iniţial pe soramai mică a lui Tayeema, însă Kate avea nevoie de cineva cu ma i multă experienţ ă de viaţă, cineva ca re să nu se lase dus cu preşul de şmecheri ile lui Bunny. — Estecu mul t mai şmeche ră decâ t ar crede lumea , o preve nise Kate pe doamna Carro ll, iar aceasta o asi gurase: — Da, vă înţeleg; da, într-adevăr. După miculdejun, Kate se întoarse la etaj şi îşi împachetă ul timele ucruş l oare în sacoşaei mare, din pânză. Pe urmă , îşi schi mbăaşternutul , punând unulcura t pen tru Bunny. îşi închipuia că aceastăcame ră o să arare cu totul altfel când re a s-o revadă cu prima ocazie. De jur-împrejurul oglinzii, fotografiile şi ilustratele prinse în ramă o săarate canişte ţepi burliţi, z pe scrino să fie o haraba bură de cosme tice,iar ha inele o săzacă aruncate vraişte pe jos. Gândul acesta n-o tulbură. Avea senti mentul că a folosit camera asta la maximum. Că şi-a trăitviaţadeaici până lacapăt. Iar după ce Piotr o să-şi capete ca rtea verde, n-o să se mai întoarcăacasă, oricât ar visa taică-său chestia asta. O să-şi găseascăo locuinţă a ei, chiar dacă n-o să-şi permi tă decât o cămă  ruţă închiriată undeva. Poate că, pânăatunci, o să ob ţină şi diploma; poate o să aibă o slujbă nouă. Arunc cearşa şul derufe murda re. De-acumînainte >furile în co> e trea ba doamnei Carroll să se ocupe deele. îşi luă sa

coşade pâ nză şi coborî la parter. 177

Tatăl ci o aştepta în came ra de zi, şedeape canapea şi bateadarabana cu degetel e pe genunchi. îşi îmbrăca se costumulnegru; dupăce fusese îmboldit, îşi pusese tot entuziasmulîn trea ba asta. — Ah, iată-te, exclamă el când ovăzu intrând, după care se ridică în picioare şi adă ugă pe un ton diferit: Scumpa mea. — Ce-i? îl întrebă ea, fiindcă ise părea că e pe cale să-i facă o decl ara ţie. > — Aăă... fu însă tot ce îngăimă el, iarapoi îşi drese glasul şi spuse: Arăţi foarte ma tură. Ea rămase nedu merită; abia o văzusecu câtev a mi nute mai devreme , arătând exa ct la fel caacum. — Bine, darsuntmatură, îi spuseea. — Aşa-i, răspunse el, dar mă surprinde ţel, ni vezi tu, fiindcămi-am adusaminte cum erai când te-ai năs cut. Nici mama ta, nici eu nu ma i ţinuserăm în braţe j »s >şa ta atreb un bebe luş i mătu uit săne arate cumtrebui e să facem asta. — Aha, făcu Kate. — Şi-acum, iată-te aici, în rochiata albastră. — Hai, dă-o încolo de treabă, doarai văzutvechitura astade milioane deori, spuse Kate. Nu face din ţânţa r

armăsar. Cu toate astea,’ o încercaun senti ment de mul » ţumire sufletea scă. înţelegeace vreasă-i spună. Ii trecu prinminte că , dacă mama ei ar fi ştiut şi ea dacă ar fi fost ca pabilă să interpreteze esmnalele lui -, vieţile lor, în patru, ar fi fost mult mai fericite.

prima oară ndseîimna venea în gând că ea e mult maiEra pric eputăla citcâ irea lelor. 178

La volan se aşeză ta tăl ei,fiindcă atunci când era pasager îl apuca agitaţia. Maşina lor era un Volvo destul de vechi, cu nenumărate urme de buşituri pe bare le de protecţi e, încasate tot cu el la volan, cu alte ocazii, iar pe banche ta din spateerau maldărede nimicuri din viata > fiecăruia dintre ei - un sort > >de laborator din cauciuc,un tea nc de revisteştiinţifice, un poster de hârtie colorată cu literaC pe el şi paltonul lui Bunny. Kate era nevoită să steaîn spate, fiindcă Bunny se stre curase pe locul din faţă într-o clipită. Când ma şinafrână extre m de brusc laun semafor de pe York Road, jumătate din trerevistecăzură pe picioarele lui Kate. Drumulpe auto stra dă ar fi o f st ma i lin şi,desigur, mai rapid, însătatălui ei nu-i plăceasă treacă de pe un drum pe a ltul. Rhodos3 la 25 dedolari, citi ea când recură t pe lângă magazinul cu produsepentru grădinărit, unde mergea şi ea câteodatăla cumpă rături şi, dintr-odată, îşi dori să poată veni azi aici, să cumpe re ceva, să aibă o dimi neaţă de sâmbătă normală, plină desarcini obişnuite. Până la urmă, soarele ră sărisedintre nori şi, după cum se mişca u pieto nii pe trotua re, încet, visători, îţi dădeai seama că temperatura e perfectă . Simţea că n-are destulaer. j Bise ricaunchi ului Theron se nume a CapelaUnificată Cockeysville. Era o clădiredin bazalt, cu o turlă minia turală- un fel de turlă prescurtată - şi era plasată exact în spatelezonei de pe York Road unde erau o puzderie de magazine de antichităţi şi consignaţii. Singuramaşină din parcare era Chevy-ul unch iului Theron. Doctoru l

Battista parcă lângăel, opri mo torul şi ră mase o clipă cu 179

capulrezemat de volan, aşa cum făcea de fiecare dată când izbutea să ajungă cu bine undev a. ■ — Văd că Piodâr ncă î n-a apărut , spuse leîn cele din urmă , după ce-şi ridică privirea. Azi-dimineaţă era rândul lui Piotr să fie de serviciu la laborator. — Vezi? întreba se doctorul Battista ceva mai de vreme. De-acum încolo o să am un ginere de încredere, pe care o să mă pot bizui, să-mi ţină locul a l nevoie. Totuşi,adusese dejaîn discuţie mai multe detali i pe care se teme a că Piotr s-ar putea săle treacă, din greşeală, cu vederea. Pânăsă plecede acasă, o întrebasepe Kate de vreo două ori: — N-ar trebui să -i dau te lefon şi sămă inter esez cum merge treaba? Pe urmăîşi dădu, însă, singur ră spunsul : Nu, nu-ţi bate capul. Nu vreau să-l întrerup. Poate căasta nu es datora alergiei lui la telefoane, ci recentei schimbări survenite>în relaţia »dintre el Piotr. Rămăsese pe mai departela fel de morocănos ca la început. Se duseră în spatele clădirii, după cu m îi instruise unchiul Theron, şi băturăla o uşă simplă , din lemn,

ca re, după cum arău ta,acoperit ziceai ecăcu dăpe într-o ie. Gemuleţele uşii era rdelebucătăr cadrilate, alb-albastru.Dupăo clipă, perde aua se dădu al o parte şi în geam apăru figura rotundă a unchiului Thero care privi afară. Le zâmbi şi le de schise uşa. Eraîmbrăcat la costum cu cra vată, iar pe Kate o impresio nă faptul

că — tra tea l ca oă oca zie tde bită. îtizăureveni ez săm aient ouzi depe nunt ferici ă,ose i se adresă el. 180

— M ii I fu mese. — Tocmai am discutatIa telefon cu mătuşă-ta. îmi închipui că a sperat pânăîn ultimul moment să pri meascăşi ea o invitaţie, darsusţi neacă m-a sunat doar ca să mă întrebe ce pă reream, dacăPiotr o săaibă vreo obiecţie dacăserveş te şam panie. — De ce ar obiecta? — Ea îşi închipuie că el seaştea ptă să punemla bă  taie vodcă. — Din câte ştiu eu, nu se aşteaptă, răspunseKate ridicând din umeri. — S-o fi gândit femeia că vrea să dea cu paha rul de şemin eu sau mai ştiu eu ce, să-l facă ţăndări, îi explică unchiul Theron. Kate observăcă, în absenţa soră-sii, unchiul e mult mai liberîn exprimare. — Poftiţi în biroul meu, ziseel. Piodâr ştiecă trebuie să bată al uşadin spate? Kate îl privi întrebător pe tatăl ei. — Da, i-am spus, o asigurăacesta. — Putem să ne uităm a l jurăminte în timp ce-1 aşteptă m. Ştiu că ne-am înţeles să fie cea mai si mplă cere monie cu putinţă, vre să ndoi vă arăce t ca re ar put fi opţiunile voastr e, cadar să şti ţau i amâ anume oesăa vă promiteţi unul altuia. Ii conduse pe un co ridor îngust spr e o cameră mică, ticsită cu că rţi. Acestease revărsau depe ra fturişi se înăl ţau teancuri-teancuripe biro u şi pe tăblia celor două

sca unepliante de-acolo, ba chiar şi era peduşume a. Scaunul rotitor din spatele biroului singurul care putea 181

folosit, da r iincliiul Tlieron simţi că ar fi nepoliticos c lin parteaIni sase aşeze şi să-i ţină pe ei trei în picioare. Se rezemă de parteadin faţă abiroului său, aproape aşezându-se pe marginealui, şi înşfacă o carte din vârful unei grămezi, apoi o deschisela o pagină cu colţul îndoit. — Ia să vedem început ul, spuse el trecâ ndu-şi deg e tul de-a lungul unui rând. „Iubiţi credincioşi" şi-aş mai depa rte. Presupun cănu aveţi nici o obiecţie la treaba st aa. — Nu, e-n regulă. — Iar eu va trebuisă-ntreb: „Cine o dăpe această femeie...?" Doctorul Battista tr ase adânc aer în piept să -i răs pundă la întreba re, darKate sări caarsăşi rosti„Nu!“, aşa că nu apucă să maiaudă ceaveael de gândsă spună. -— Şi bănuiesc că o facem fără promisiuneade supu şenie- din câte te cunosc eu, Kate, he-he-he. De fapt, în ziuade azi nimeni nu-şi mai respectă„supuşenia" pro misă . O să trecem direct la „La bine şi la rău". E-n regulă cu „La bine şila rău?" — A, bineînţeles, răspunse Kate. E drăg uţ din partealui că încearcă să fie atât de săritor, îşi spuse ea. Nu scosese o vorbădesprebine cu noscuta lipsăde religiozitatea familiei Battista. — Aţi rămâne surprinşidacă v-aş povesti ce chestii aleg să omită unele cupl uri din ziuade azi, spuse el în chizând carte a şi lăsând-o deoparte.Ca să nu maispun ce jurăminte îşi compun sieşi-, unele-s de necrezut. Ca, de pildă: „Promit să nu vorbesc mai mult de cinci mi

nute pe zi desprelucrurile dră gălaşe pecare le-a făcut câinele". 182

— Hai că glumeşti, rea cţiona Kate. — Mă tem că nu. Se întrebădacă l-ar putea pune pePiotr să-i promită că n-o să-i mai citeze to ată ziua proverbe. — Şi cum ră mâne cu fotografiile? se intere să docto rul Battista. — Ce-i cuele? întrebă, nedumerit, unchiul h Teron. — Pot să fac câteva poze? în timpul jurămintelor? — Păi, îmi închipui căda, răspunse unchi ul Theron. Dar fii atent că-i vorba de nişte jurăminte foarte scurte. — E-n reg ulă. A ş vrea doar săfac câteva , ştii, să le am arhivate. Şi poate ne faci şi tu un n i stantaneu, cu noi patru,după ceremonie. — Desigur, spu se unchi ul Theron, dupăcare îşi pr ivi ceasul. Ei! De-acum tot ce ne mai trebuie esteun mire. Era 11:20,Kate ştia deja, căci tocmai se uitase la ceas. Aranjaseră să ţină ceremonia la ora 11:00.Totuşi, tată l ei îi asigurăpe un to n convins: — O să apară el. — Aduce el certificatul? — II am lamine, spu se doctorul Battistaşi îl scoase din buzunarul de la piept, dupăcare i-1dădu. Iar luni începem mişcarea cu cei de la Imigrări. — Păi, haideţi să mergem în ca pelă, îl puteţi aş tepta acolo în condiţii mai confortabile, ce ziceţi? — Trebuie să încheie aceastăcăsătorie înainte de a depunecererea, spuse doctorul Battista. Evident, trebui e să fie un fait accompli. — Ati făcut cunoştinţăcu domnişoa ra Brood?îi în-

i

t

7

t

trebă unchiul Theron. 183

Sc opri în dreptul uneialte u.şi care se deschideade pe coridor. O femeie palidă, la vreo patruzeci i şcinci de ani, cu pă rul blond, scurt,prins laspate, caal unei fetiţe, cu o agrafă de plastic albastră, îşi ridică privirea de la biroul ei şi le zâmbi. — Domnişoara Brood e mâna mea drea ptă, le ex plică el. Are pe rioade câ nd stăaici şi şapte zile pe săp tămâ nă, deşi eîncadrată do ar cu ojumătate denormă. Avis, ţi-o prezint pe nepoata mea Kate, care se mărită as tăzi, pesoraei, Bunny, şi pecumna tul meu, Louis Ba ttista. — Felicitări, spuse domnişoara Brood sculându-se de pe sca un. Dintr-un motiv sau altul,sângele îinăvălise în obra ji. Era genul de perso ană care, atunci cândroşe şte, pare să aibă ochii înecaţi în lacrimi. — Povesteşte-le cum te-ai căptuşitcu nume le de „Avis“, o rug ă unchiul Theron. Pe urmă , fără să mai aştepte , se întoarse către cei lalţi şi le spuse: S-a născut într-un automobil închiriat. — Vai, părinte Dell, îl dojeni domniş oara Brood chicotind delicat. Povestea astale mai lipsea! — A fost o na ştere neaşteptată, le explică unchiul Theron. Adică, una neaştepta t de rapidă. Naşterea în

sine,bineînţeles,era aştepta tă. — Păi, normal! Doar nu-şi pusese mama în gândsă mă nascăîn maşină, spuse domnişoara Brood. — Slavă Domnului cănu s-a întâmplat într-un Hertz, comentă doctorul Ba ttista. Domnişoara Brood iar se pomeni chicotind delicat

da r nu-şair,de zlipi priv irea de unchi ul, de Ther on. , involunt cu şirag ul de mă rgele albe sti clă, Se de juca la gât. 184

— Ei, haideţi să mergem... îi pofti unchiu l Tlieron. Domnişoara Br ood continuă să zâmbeascăîn timp ce se aşeza laloc, netezi ndu-şi fusta la spate. Unchiul Theron îi concluse până-n capătul coridorului. Capela în sine, pe care Kate o văzusecu ocazia mai multor sărbători de Crăciun si de Pa ste de odinioară, eraun spaţ iu cu sapect modern,cu o mo chet ă de culoare bej, care se întindea din pereteîn perete, şi cu ferestre simple, luminoase şi rânduride bănci din lemn deschis la culoare. — Ce-ar fi să vă aşezaţi cu to ţii, îi pofti unchiul Theron, iar eu mă întorc în biroul meu, să aud când bate Pi odâr la usă. Exact de a sta se teme a si Kate - nu cumva să nu-1 audăpe Piotr când bate a l uşă- , aşa că se bucurăsă-l vadă plecând. în plus, dacă rămâneau între ei, erau scu tiţi de flecăreala asta ă fră rost.Puteau săsadă în tăcere. Ascultă cu auzul încordat paşii tot mai stinşi ai un chiului ei, pe coridor, fiindcăse întreba da că o să se oprea scăsau măcar o să încetinească atunci cândo săse apropie de uşa domnişoarei Brood. Dar, nici vorbă, el trecu mai depa rte îngrabă, preocupat. — în bisericaastane-am cunun at si eucu maică-ta, îi spuse doctorul Battista. Kate tresări uimită. Nu-i trecuse nicicând prin minte să-l întrebe unde se căsătoriseră . — Ei, nu, pebune, tati? întrebă Bunny. A ţi avut o cununie fastuoasă, cu domnişoare de onoare? — O, da. Ea şi-a dorit din suflet să meargă şnur toată »

>

)

j

farsa astaafurisi tă, răspunseel. Iar unch iul Theron abia 185

fusese angaj at caajutor ele pastor, aşa că ca a ţinut mor ţiş ca el şi numai el săoficieze cun unia. Sora mea a tre buit săvină hăt elin Massachusetts, s-o aduc ă cu caşi pe mama . Pe vreme a aia mama încă trăia,nu era sănătoasă tun,dar, vai, mi-au pus placa astacu „Trebuie săparticipe şi familia ta la acest eveni ment' 1şi „N-ai nici un pr ieten? Nici un coleg?" Cavaler deonoare mi-a fostîndrumă torul meu de lapostdoctorat, dacănu mă înşală memoria. Se sculă şi începu săse plimbe de colo-colo pe in tervalul dintre bănci. Devenea agitat de iec f are dată când rebui t a săşadă o bucatăde timp fără să facă nimic. Kate privi spre amvon, care era lucrat di n acelaşi lemn deschis al culoare ca si băncile. O carte uriaşă , Biblia, proba bil, din care atârnau mai multe panglici roşiisemne de carte - era deschisăpe marginea lui, iar în faţa amvonului se afla un altarmic,din lemn,cu ovază cu lalele albe, aşezată în mijlocul unui macrameu.

încercăsă şi-o imagineze pe mama ei stând în dreptul lui, ca mirea să, împreună cu versiuneamai â tnără , mai puţin arţăgoasă a tatălui ei, darnu reuşi săvadăcu ochii minţii decât imaginea unei invalide lipsite de vlag într-o rochielungă, albă, stând ng lâ ă un doct or Battista chel şi cocârjat, care îşi priveşte me reu ce asul de mâ nă. Bunny primi un SMS; Kate recunoscupiuitul tele fonului ei.Bunny îşi scoase telefonul din poşe tă, se uită la el şi ncepu î sărâdă pe înfundate. Tatăl lor se opri lângăo bancăşi scoase o broşurică de pe etajera cu imnuri. Se uită la coperta din faţă şi din spate, după care o pusela loc şi continuă să se plimbe.

Spe rnd că nu s-a întâmpl at cevaei. la laborator, îi spuse lui— Kate câ ajunse iar în dreptul 186

— Ce-ar Hpunic săsc-n tâmple? îl întrebă a. e Ar fi dorit să ştie dc-adevăratelea, fiindcă, orice ar fi fost, erade preferat gândului că Piotr găseşte re spin gătoare deea i de a se mărita cu ea, oricât de vantaj a oasă ar fi fost m işcarea. Parcăîl şi u a zeaspunând: „Nu mi erită. Ie o fată atât de Atât die niecu viincioasă“. dificilă\ Tatăl ei spus e doar atât: — Se poate întâmpla orice. Se pot întâmpla o mul ţime de lucruri.Ah, am avut eu un presentiment cănu trebui e sălas trea ba pe mâinile lui Piodâr! Sunt conştient că-i un colegfenomenal de capabil, dar, la urmaurme i, el e el>si eu sunt eu. Pe urmă , se deplasă spre partea din spate abiserici i. Bunny îşifăcea acum de lucrucu scr ierea unui SMS. Tap-tap-tap,scriacu ambele de getemari,fără săse uite mai deloc la ecran, la fel de ra pid precumesmişca u tas tele telegrafului în filmele de pe vremuri. Până la urmă, unchiul Theron seîntoarsela ei. — Aşa... făcu el în prag. Se îndreptă sprebancaunde şedeau Bunny şi Kate, iardoctorul Battista îsi schimbă dire cţia, alăturâ ndu-li-se. — Aşadar, Piodâr trebuieăsvină de foarte departe? îi întrebă unchiul Theron. — Nu, doar de la laboratorul meu, îi spuse doctorul Battista. — Se ia cumvadupă u n alt u f s orar? întrebăel, uitându-se la Kate. — După alt fus orar...? Poate, cineştie. Nu sunt sigură.

Pe urmă îşi ama , cjudecând dup expre aşternută pe chi pdădu ul lui,secă s-ar uvenisă fie sigăură da csia ă 187

ieşeau împreună dc-atâta timp. Va trebu i să ţină minte aeest deta liu pentru interviul pe care îl vor lua cei de la Serviciul de Imigrări. „A, e aiurit rău de tot!“ o să le spună ea voioasă. „Eu îi spuncă trebui e să ajungem la prieteni i noştri la ora şase, iar el nici nu n î cepe ăs se îmbrace înainte de şapte.“ Asta în caz că o să ajungă vreodată în faza interviului. — Ar tre bui să-i dăm un telefon, poate, să-l întrebăm dacă n-are ne voie să-i explicăm cum seajunge ici a , sugeră unchiul Theron. Era o prost ie din parteaei, ştia, dar Kate nuvoia să-l suneîn ruptul capului . îşi aduse aminte de discuţi ile aceleaobsedant e pe ca re le vaeau fetele idn clasaa şap tea- cum că nu vor să lase impresiacă sunt puse pe „vânat un băiat“. Chiar da că acestae băiatul(casă zic aşa) care urme ază săseînsoare cu ea, tot nu e bine. N-are decât să apară câ t de târz iu are el chef! Săvadăşi el cât

îi pasăei\ — Probabil că-i pedrum, spu se ea pe un ton necon vingător. Nu vreau să-i distrag atenţia. — Măcar trimi te-i un SMS, o sfătui Bunny. — Bine, mmm... Bunny plescăi aprobator şi îşi vârî telefonul la lo în poşetă, iarapoi întinse mâ na spre Kate, cu palma în sus. Aceasta e s holbă o clipă la ea până să priceapă ce vrea. Pe urmă, îşi pescui telefonul din sacoşă, cât putu de încet, si i-1 întinse. Tap-tap-tap, începu B unny părând cănici nu se gân deşte mă car. Kate se uită cu coada ochiului, să vadă ce

scrie Citivec „Unde , sub timul mesaj de Piotr, care.era hi deeşti“ câ teva zileul şi setermi natrimi cu „sOK, pa“. 188

Acum părea să fie vorba despre ceva serios. Nici un ră spuns.Nici măcar acelemici puncte care semnalau faptul cătocmai îi compunerăspunsu l. îl pri viră cu toţii neajutoraţi pe unchiul Theron. — Poate că ar trebui dat un telef on, sugeră el din nou. Kate îşi luăinima-n dinţi şi-i ceru lui Bunny tele fonul. în aceeaşi clipă, acestascoase un sunet ă nvalnic, abia auzit, care o spe rie a tât de ta re încât, bâjbâind după el, îl scă pă, însă, din fericire , doar în poală. Bunny plescăi încă o dată si îl înhătă. ) ) — „Un evenime nt teribil", citi a e. — Aoleu! exclam ă tatăl lor. Se aplecă peste unchiul Theron, înşfacă telefonu din mânalui Bunny şi se holbă la el. Pe urmă, se apucă săscrie un mes aj. Ce-i drept,doar cu u n deg et arătător, dar Kate era, oricum,impresionată. Toate privirile ră maseră aţintite asupralui. în cele din urmă, spus e: — Şi-acum, ce mă fac? se întrebă el într-un târziu. — Cum adică, ce te faci? îl întrebă Bunny. — Cum îl expediez? Bunny ţâţâi, îi luă telefonul şi bătu în ecran. Uitându-se peste umărul ei,Kate descifră mesajul tatălui ei: „Ce ce ce“. Urmară momente de aşteptare. Doctorul Battista respira tare ciudat. Urmă un alt sunet năvalnic. — „Şoarecii s-au dus“,citi Bunny. Doctorul Battistagâfâi sugruma t deemoţie. Se înco-

voie şi se nărui pe banca din dreptul lor. 189

I.ui Katc,cuvântul „şoarecii“ nu-i spunea deocamdată nimic. Şoareci i? Ce trea bă aveau şoare cii aici? Eaaştepta ştiri legate de nunta ei. Unchiul Theron părea să nu pri ceapă niciel nimic. — „Şoarecii!“, pufni el dezgustat. — Şoarecii di n laboratorul lui tata , îi expl ică Bunny. — Au apărut şoareci în laborator? — A reşoareci. — Mda... făcu unchiul h Teron şi era limpede că nu vede care-i diferenţa dintre cele două propoziţii. — Mai exact, coba i, îşi continuă ideea Bunny. Acum chiar că rămase total nedumerit. — Nu price p şi pace, spuse doctorul Batti stacu glas stins. Nu reusesc să absorbinformaţi a asta. Telefonul scoase încă unsunet năvalnic. Bunny îl ţinu în dreptul ochilor şi citi cu glas tare: — Activiştiipentrudrepturile animalelor i-au răpit, tot proiectul edistrusşi nu ma i e nimic defăcut. Doctorul Battista gemu. — Ah, da, exclamă unchiul T heron n î seninându-se la faţă, genulăla de oare ş ci. — Se referă la cei din PETA1?îi întrebă pe Bunny pe toţi. Existăvreo regulă cum că adulţii n-au voie să )

y

folosească abrevieri sau ce naiba? „PET A“, măi,idiotule! Zi şi tu „PETA“, ce Dumnezeu! pentru drep „Activiştii turile anima lelor*1, ha! Tipul ăsta tare mai e... greude cap! Şi observaţi şi voi cum articulează toate substa nP eop lefor the E thical T reatm ent ofA nim als 1. Acronim pentru

(„Oamenii care se pronunţăpentru atamen tr tul etic aplicat animalelor1 ), org anizaţie ce militeazăpentru drepturi le anim alel or. 190

tivele , în toc locul, cliiar dacă nu pune raticol aproape niciodată atunci când vorbeşte. — S-au dus peapa sâmbeteiani şi anide muncă, e s văicări doctorul Battista. Acum stătea îndoit de şale, cu capul îngropat în pal me, aşa că abia i se puteau desluşicuvintele. — Ani şi ani şi ani demuncă... s-au dus pe copcă. — Dumnezeule, nu se poate să fie chiaatât r de rău, interveni unchi ul Theron . Sunt sigur că situaţi a se poate îndrepta. — O să-ţi cump ărăm nişteşoricei dră gălaşi!îi spu se Bunny cu glasul ei cântat şi-i dădu lui Kate telefonul. Intr-un târziu, Kate începu ăs pricea pă cum sta u lu crurile. — Până>si tu artrebui să i -ti dai seama că numai > soa recii ăia le sunt de olos, f iî spuse ea lui Bunny. Se află la capătulunei ungi l se rii de genera ţii de şoar eci; au fost crescuţi special. — Daaa? — Cum au pătrunsoamenii ăia în laborator? se tângui doctorul Battista. Cum au ştiut co dul de la in trare? Vai, Dumnezeule,a vtrebuisă iau totul de la zero şi-s pre a bătrân s-o mai pot lua de la zero. Mi-ar lua încă cel puţin douăzeci de ani s-ajung aici. O să pierd toată finanţa »rea,•*o să fiu nevoit să închid laboratorul » si să-mi câştig pâinea făcând pe taximetristul. — Doamnefereştel spuse unchiul Theron îngrozit de-a binelea, iar Bunny sări caarsă: — Ai sămă obligi să mă las deşcoală şi să-mi caut

o sluîn jbă, aşavreun ? Ai săres mă pui sălucrez,săservesc frip turi sânu-i nge în tau rant. 191

K;U c sc întrebă nî sinea ei de ce s-or li gândi nd amândoi la meserii care nu lise potrivesc nicicum. — Măi, termi naţi, interveni ea. Nu ştim încă sigur dacă... — Of, ce-ţi pasăţie?o uă l la rosttatăl ei, ridicând brusc capul. Pun pa riu căte bucuri, pentru căacum nu mai trebuie să te mă r»iţi. — Nu mai trebuie? îl întrebă Kate. — De ce, adică,ar trebuisă se mărite? ntrebă î u n chiul ei. — Ce să mai zic şi detine! se răsti doctorul Battista la Bunny. Şi ce dacă telaşi de şcoală! Ce mare pierdere !? Niciodată n-ai dovedit nici cea mai mică aptitudine pentru învăţătură. — Taţi! Kate rămase cu privirea pironită asupraetajerei cu imnuri din faţa ei. Părea s-o încercedezamăgirea. — Vasăzicăastae, spusepe un ton sumbruatăl t ei. Theron, scuză-mă, te rog. Trebuie să mă duc pâ nă la laborator. Se ridică puţin câte puţin, ca un om multmai în vârstă şi păşi pe in tervalul dintre bă nci.Ce rost ma i are să trăiesc,zău aşa? o n î trebă el pe Kate. — Habar n-am, se răsti ea. Deci se păre a că îşi va cere înapoi vecheaei came ră. Viaţa ei o să continue din punctul în care se oprise. Luni, când o să meargă la grădiniţă, o săle expl ice cole gelor că lucruri le n-au mers conform planului. O să-i spunălui AdamBarnes că, la urmaurme i, nu-i măritată. Gândul ă stan-o înveseli câtuşi depuţin. Adam, pe

bune, n-avea nimicmu dea face cu, ea. El ntă întotdea una una are s-o facă săse simtă ltă şi dură şi şoca ; întotdea 192

o săîncercesă-şi controleze vocabularul când o săse alic în prezenţ a lui. Nu eragenulde pe rsoană căreia ă-i s placă adevăratul ei eu,la bine şi la rău. Această expresie de pe urmă îi propagă o undă de triste ţe prin tot trupul.Avu nevoie de-o clipă ca să-şi amintească dea lce i setrage asta. Se sculăşi o urmăpe Bunny pe intervalul dintre bănci . Se simţea de pa rcăar fi avut o bucată de plumb în stomac. Toate culorile din încăpere păreau spălăc avu revelaţia } că se află intr-un loc searbăd - unul mort. Ea şi Bunny rămaseră peloc în timp ce tată l lor strâ nse viguros mâna unchiului - sau, mai degrabă, se agăţă de ea, cu amândouă mâinile lui, de-ai fi zis că se agaţă de viaţă, nu alta. — Iţi mulţumesc, oricum, Theron, zise el peun ton lugubru.îmi cer scuze că ţi-am răpit din... — Saliut!? Piotr era în usa coridorului,iar domni şoara Brood zâmbea neliniştită în spatele umărulu i său stâng. Avea o ţinută atât dejerpeli tă încât ai fi zis că -i vreu n boschetar: un tricou alb, pătat, zdrenţuit la gât şi cu ţes ătura stră vezie de vechi ce era, nişte pantaloni foarte scurţi, cadri laţi, cu cră cii largi, la vederea cărora Kate se sperie că ar putea fi chiloţii lui, şi o pereche de şlapi. — Măi! răcni el o idee preatare. Cea vizată era Bunny. Se năpustinî capelă, iar dom nişoara Brood se topi. — O clipă să nu criezică n-ai săfii arestată! îi spuse el lui Bunny.

— Hă? făcu Bunny. 193

El seproţ ăpi dreptnî(-.iţa ci .şi îşi a propie ameninţător obrazul de obra zul ei. — Măi... mâncătoario dezarzavat! se stropşi le la ea. Măi, sudiet afurisit! Bunny se dăduun pa s înapoi şi îşi şter se obrazul cu dosulpalme i. Pese mnecă o împroşca se cu sa livă în timp ce vorbea . — Ce-icu tin e? îl întrebăea. — Te-ai dusla laborator în creierul nopţii; ştiu c ă te-ai dus. Nu ştiu unde ai dus şoarecii, dar ştiu bine că tu aifăcut a sta. — Eu! făcu Bunny. T u crezi că eu am făcut a sta. Tu crezi sincer ăc eu m-aş apucasăpun beţen roate pro iec tului propriului meu tată! Eşti sonat! Spune-i, Kate. între timp, doctorul Battista reuşi să se strecoare între ei. — Piodâr, trebuiesă ştiu. Cât degrav e? întrebăel. Piotr o lăsă în pace pe Bunny şi se întoarsespre doc torul Battista, lăsându-şi mâna grea pe umărul lui. — Ie grav, îi spuse el. Aista-i adievărul.Ie cât se poate die grav. — Au dispărut toţp.Toţi? — Toţi. Ambiele rafturi sunt goale. — Dar cum... Piotr îl mână spre parteadin faţă a capelei, neluându-şi mâna de pe umărul doctorului Battista. — Mă triezesc devremie, povesti el. îmi spun ă c mă duc al laborator devremie, săpot ajunge latimp la cu nunie. Ajungla uşă; o găsiesc încuiată ca die ob iciei. For

mez codul. Intru.Mă ducîn camiera şoarecilor. j

194

încetiniră şi seopriră la câţiva paşi dealtar. Unchiul Theron, Kate şi Bunny rămăseseră pe loc şi-i urmă reau. Pe urmă , Piotr întoarsecapul, să se uite după Kate. — Undeieşti?o întrebă el. — Eu? — Vino-ncoacie! Nie căsătorim. — Ah, zău, spusedoctorul Batti sta, nu ştiu dacă asta chiar... cred că nu-mi doresc decât sămă duc lalabo rator, Piodâr, chiar dacă nu se poate face nimic... — Aşteaptă până când nerostimjurămintele, tată, îl întrerupseKate. Poţi să verifici laboratorul şi după aia. — Kate Battista!se amestecă Bunny.Doar n-ai de gând sămerg i până la capăt! — Ei, bine... — Nu l-ai auzit cuma vorbit cu mine? — Ei, e şi el supă rat, o îmbună Kate. firi-ar săfie\ zbieră Piotr. — Banu sunt supărat, — înţelegi ce-am vrutsă zic,ăi spuse Kate lui Bunny. — Vino-ncoacieacum\răcni Piotr. — Dumnezeule, chiaresupărat, ziseunchiul Theron şi se porni să râdă pe înfundate, clătinând din cap. Inaintă printre bănci spre altar şi întinse larg bra ca — un Kate înger, sc ca rum e aduce b urnavesti e. po, o înt ebă el,rvii? Bunny scoase un sâsâsit, nevenindu-i să-şi creadă ure chilor, iar Kate se întoarse către e a şi-i dădu sacoşa , să i-o >tină. — OK, bine, ie f, îi spuse Bunny. A şa să fie. Vă meri

taţi unul celălalt, continuă ea, da acceptăle. să-i ţină sacoşa şi pe o urmă pe Kate târşâindu -şir picioare 195

Laaltar, Kate îşi ocupălocul lângă Piotr. — Laîncieput n-am înţieles, iî povestea Piotr docto  rului Battista. Ierea clar ces-a întâmplat, dar tot nuînţelegiam. Stau acolo şi afc ochii mari. Două ietajere goale şi nici o cuş că. Pe pierete, lângăietaj ere, ierea scr is cu vopsia: ANIMALELE NU SUNT [ECHIPAMENT D1E LABORAT OR. Şi-atuncimă gândesc săsun al poliţie. — Poliţia: păi, ce poate să facă poliţia? se întrebă doctorul Battista. De-acum e prea târziu, oricum. — Ciei de la poliţie vin foarte, foarte târziu şi când, în sfârşit, vin, nu sunt d eloc intelighenţi. Mă întriabă: „Domnule, puteţidiescrie şoarecii?" „Să-i descriu?" zic eu. „Cie să diescriu? Sunt Mus musculus obişnuiţi ; mai clar de-atât nu sie poate." — Ah, suspină, doctorul Battista . Ai perfectădrep tate. Apoi adăugă: Nu ştiu dece m-oi fi pu esu la ţol festiv dacă tu nu te-ai pus. — Se mărită cu mine, nu cu ha inele m ele, sejustifică Piotr. Unchiul Theron îşi drese glasul şi începu: — Iubiţi credincioşi... Cei doi bărba ţi se întoarseră cu fata lael. — Ne-am adunat aici în prezenţa... — Or fi avândei ideecum să dea de urmalor, îi şopti doctorul Battistalui Piotr. De pildă, să folosească un câine din rasa rat terriersau mai ştiu eu c e. N-au câini special antrenaţi pentru chestii de-astea? — Câini! pufni Piotr, întorcând niţe l capul. Câinii i-ar mânca. Asta-ti doreşti? >

i

y

»

— Sau, poate, copoi. 196

— Kathcri nc, sp use unchi ul Theronpe un con neo bişnui t de ferm, îl iei pe acest bărbat, pe Piotr, de... Kate simţea încordarea lui Piotr din rigiditateaexce sivă a trupului său, în timp ce taică -său tremura tot de agitaţie, de ce alaltă partea lui, şi simţea , în spatele ie, şi atitudinea dezaproba toare a lui Bunny.Dintre toţi, ea era singuracare nu-şi pierdusecalmul. Stătea cât putea de dreaptă, cu ochii aţintiţi asupra unchiului ei. Când ajunserăla „Acum poţi sărut a mireasa1 1, tatăl ei dădusă se întoarcăpe călcâie, să plece dela altar. — OK, acumputem plieca, îi spuse Piotr în timp ce

se apleca s-o pupepe Kate pe obra z. Poliţiştii vor să... îi spuse doctoruluiBattista, iar atunciKate păşi din aintea lui, îi apucă faţa cu ambele mâini şi-l sărută delic pe buze. Avea faţa rece, dar buzele îi erau calde şi uşor crăpate. El clipi şi se dădu înapoi. — .. .poliţiştii vor să stea dievorbăcu tine, îi spuse el cu glas stins doctorului Battista. — Vă felicit pe amândoi, le zise unchiul T heron.

UN SPR EZECE

Ca să urce în automobilul lui Piotr, Kate trebui să intre pe partea şoferului şi săsestre coare pe â l ngăschim bătorul de viteze pânăla locul pasagerului . Asta din cauză că uşade pe part ea pasagerului păreasă se fi în fundat în urmaunei b uşi . ) turi » si nu se mai deschidea Nu-1 întrebăce s-a întâmplat. Era limpede căPiotr con dusese )si mai neatent decât deobicei. îşi lăsă sacoşa jos, printre tot felul de lut f uraşi buni la nimic, iar apoi bâjbâisub fund, să vadă ce mai e şi protuberant a pe ca re se aşezase. Constată că-i vorba d e mobilul lui Piotr. Dupăce îl văzu aşezat lavolan, ea i-1 întinse» si-1 întrebă: — Scriai SMS-uri în timp ceconduceaţi El nu răspunse; se mulţumi să înşface telefonul şi să-I vâre în buzunarul dreptl şo a rtului său. Pe urmă răsuci chei a în contact, iar motorul seporni să huruie cu un sunet scrâşnit. Până să apuce săiasă în marşari er din parca re, se tre ziră că doctorul Battista ba te da rabanacu deg etele în geamul de pe partealui Piotr. Acestacoborî fereastraşi

întrebă pema uni ton — Ce e? răstit: 198

— O las peBunny acasă şi pe urm ă mă duc di rect la labora tor,îi spu sedoct orul Budista . O săsta u devorbă cu po liţia dupăce verific care-i situaţia. Bănuiesc c-o să ne întâlnim la recepţie. Piotr dă du di n cap fără un cuvâ nt şi dădu violent n î marsarier. > în timp ce goneape autostradaJones Fa lls, zicea i că simte n evoia săretră iascăfiecare clipă recentă a tragediei. — Stau acolo; mă -ntrieb: „Ce-mi văd ochii?" îmi zic: „O să-i închid şi când îi dieschid to tul o să fie din nou normal". Aşa că închid ochii, dar ietajerele tot goale îs. Fărănici o cuşc ă. Scrisul de pie pierete păre a , ţipător mi sepărea că-i zgomotos. Totuşi,camierae foartie, foartie tăcută ; nici o mişca re. Ştii că şoarecii sie mişcăîntruna. Fojgăiesc şi chiţcăie;se grăbiesc să iasă în faţă atunci când aud căsieapropi e cineva; oamenii li se par... promiţători. Iar acum, nimic. Nemişcare. Patru-cinci bucăţel e decaşcaval pe duşumeauagoală. Geamul rămăsese coborât şi yântul îi biciuia lui Kate părul,separându-1 în şuviţe, dar e a se hotărîsă nu spună nimic. — îmi dories c atât de mult să nu crie d ce se-ntâmplă încât mă ducn îcamieracealaltă; caşi cum şo arecii s-ar fi mutat diecapul o l r în altă parte. Zic „Saliut!" Nu ştiu de ce mi-a vienit să zic „Saliut", oricum , nu mi-ar fi putut răspunde. — La urmă toareainters ecţie trebuie-os iei al stânga, îi spuse Kate, deoarece înaintau atât de ra pid încât i se părucă el n-are de â gnd să vireze.

olent devola în ultima ndă , facâ nd-ope pe Smuci Kate săvi se lovească den,porti eră, iarseacu poi coti rapid 199

sinul;» Charles North, fără săseasigureiui că vine vre o maşină. (UI, în mod cl ar, nu aveanici un e fl de reţi nere când era vorbasă trea că de p e un drumpe altul.) — N-am avut încriedere în Bunny di e la bun început,îi mărturi si el lui Kate. le aşa die copilăroasă, le întocmai cum sie zice lanoi diespre.. . — Nu Bunny a făcut a sta, îl asig urăKate. N-are ea curajul să facă aşa ceva. — Bineînţele s că ia a făcut-o. Le-am şi spus poliţiş tilor că ia ie făptaşul. — Ce-ai făcut? — Dietectivul şi-a notat nume le iei în agendă. — Vai, Piotr! — Ştie codulintierfonului şi ie mâncătoare de liegume, spus e Piotr. — Există pe lumea asta o gră madăde vegetarieni, dar astanu înseamnă căsuntspărgători, îi luă Kate apă rarea. Se propti cu picioarele e d podea, fiindcă se apro piau deun sem afor care era pe galben;Şi, în plus, ea nici nu-i cu adevăra t vegetariană; do ar sus ţine căar fi. Piotr accelerăşi mai tare şi trecu pealben. g — Ba ie vegetariană, spus e el. Te-a făcut ă s scoţi car neadin tierciul ăla.

— Da, dar continuăsă-mi fure cârnăciorii de vită. — Iti ciorii devită? > fură cârnă -— Trebuie să-mi schimb ascunzăto area o dată la câteva zile, fiindcăîntotdeauna mi-i şterpeleşte. Nu-i mai vegetariană decât mine! Trece şi ea printr-o fază, are un moft de moment, ca toti adolescenţii. Trebui

le spuo i poliţişti lor că nu ea a fost, Piotr. Spune-le căai făcut gre şeală. 200

— Oricum, spu se Piot r abătui , cemai contează cine -a fost? Şoareciiau dispărut . Câtă grijă am avut deiei; iar acum zb urdăpie stră zile din Balrimore. — Tu chiar crezi că nişteoameni care iubesc anima lele e-ar l da drumul unor şoareci crescuţi în cuşcăîn traficul unui mare oraş? Şoarecii ăia sunt bine puş i la păstrare într-un loc sigur şi sunt ocro tiţi, având toţi anti corpii lor sau mai ştiu eu ce neştirbiţi. — Tie rog, nu mă mai contrazice, seîncăpă ţână Piotr. Kate îşi roti ochii spre tavan şi nici unul nu mai scoa se o vorbă. Doctorul Battista plănuise ca ea să poarteverigheta mame i sale imediat dup ă ceremon ie, aşa că venise cu inelul la biserică. în timpul jură mintelor, el nu mai fu sese pomenit - astaînsemna, proba bil, că unchiul Theron fusese mai tulburat de gi ataţia genera lă decâ t lăsase săse vadă- aşa că acum Kate se aplecă, îşi scoase porto felul din sacoşăşi extra se verighetadin compartimentul monedelor. Era din aur galben,iarinelulei de logodnă fusese din aur a lb, dar ta tăl ei îi spusese că acest u l cru este perfect accept abil. Şi-o trase pe de get şi şi î puse portofelul la loc, în sacoşă. Gonirăcao vijelie peNorth Cha rles , reuşind, nu se ştie cum,să treacă prin fiecare intersecţie exact atun ci când lumina semafoarelor se schimbaîn roşu. Piotr nu opri nici măcar o singurădată. Zburarăpe lângăcireşi şi pe lângă peri Bradford în floare, sub care se formaseră mici băltoace de peta le roz sau albe. Când ajunser ă la

harababura de constru cţii din jurul Universităţiiohns J 201

Hopkins,Piotr cotibrusc tic p c ( liarles , (luă a mai cata dicsi să semnalizeze, ga ta-gata să culcela pămâ nt o mul ţime de riner i cu coşur i de picnic în mâini. Se făcuse apro ape o ra un u şi lumea întreag ă păreasă se preg ătească de prânz - toată lumea râdea, vorbea în gura mare cu prieteni i, se plimba re laxa tă, fără nici un fel deconstrâ n gere. Piotr înjură în barbăşi închise geamul de pe par tea lui. Ajunşi în faţa casei doamnei Murphy, Piotr îşi hârşâi pneuril e de bordur ă şi opri motorul.îşi deschiseportiera, coborî şi fu cât pe-aci să-i prindă luiKate gleznelecând dădu s-o închidă, căci ea tocmai se strecurape lângă schimbătorul de viteze, de-a curmezişul scaunului şoferului. ) — Fii atent!îi strig ă ea. El avu, cel puţin, bunul-simţ săse tragă înapoi şi s-o aştept e să coboare, dar ră mase pe mai edparteăcut t şi , după ce ea se dădu jos din maşină, trânt i portieramai tare decâteracazul. Călcatăîn picioare covorul de flori roz-pal ce aco pere a trotuarul . Urcarăcele tre i trept e de cără midă şi se opriră se prispă . Piotr se bătupestebuzunarulde la spate. Apoi bombăni: „Firi-ar să fie“, apăsă soneria cu degetulşi sun ă prelung. La începutse păru căn-o să le răspundănimeni.To tuşi, pânăla urmăse auzi un scâ rţâit , doamna Liu des chise sua si îi luă la ost: r — De ce sunaţi? »

>

Păre a sădar fie îmb ăca tăstaexact caînzâmbea ziua câ nd gur o cun os cuse Kate, de rdata nu mai cu a până 202

la urechi. I'ără s-o învrednicească pe aKte măcar cu o privire, seuită furioasă la Piotr şi-i spuse: — Doamna Murph y tocmai îşi face siesta . — N-am ne voie dedoamna M urphy; vreau să intru în ca să! răcni Piotr. — Dar ai cheil e casei! — Le-am încuiat în maşină. — Iarăşi? Iar ai făcut ifguraasta? — Nu temai răţoi la mine ! Ieşti foarteniepoliticoasă! o puse Piotr la punct şi trecu pelângăea, mai-mai s-o îmbrânceas că, după care porni cu paş i mari spre scară. — îmi pare rău, îi spuse Kate doamnei Liu. N-am vrut să vă deranjăm. Luni o să mai fac un rând de chei, să nu semai întâmple. — El e cel care-i îngrozitor de nepoliticos, zise doamna Liu. — A avut o zi oa f rte grea. — Are multe zil e grele, i-o întoarse doamnaLiu. Până la urmă,se dădu din uşă şi o lăsă pe Kate să intre în casă. într-un târziu, o între bă: — V-aţi căsătorit? — Mda. — Felicită ri. — Mulţumes c, zise Kate. Spera că doamnei Liu nu-i este milă de ea. înainte părea să-i placă tare mult de Piotr, dar a cum părea că nu seputeau uferi s unul pe celălalt. Piotr ajunsese la etajul doi pânăsăapuce aesă-l prindă din urmă . Trecupe â l ngăel şi porni spre came ra care

urma fie a ei, căci aveade gânddin să-şispate: lase sacoşaacolo, îl auziăspe Piotr întrebând-o 203

— Undcs cheile mele ci ie rezervă ?

Kn se opri şi seîntoarsecn faţa al el. HI răma se locului pe palier şi se uita de jur-împrejur. Cum pe palier nu era absolut nimic, nicio piesă de mobilier, vreu n tablou sau vreun cui er prins înperete, s-ar fi zis că nu-i câtuş i de puţin locul unde să-şi caute che ile, dar rămase acolo cu unaer năuc. Ea îşi înăbuşiprima reacţie, ace ea de a-1 întreba: „De unde-ai vrea s㻺tiueu undes cheile tale?“ Pusesaco> sa jos, pe duşumea, şi îl întrebă: — Unde leţii, de regulă? — In siertarul dela bucătărie,răspunseel. — Păi, atunci, hai să ne uităm în ser tarul dela bucă  tărie, nu?sugeră ea. Vorbea mult mai lent şi pe un ton mult mai egal decâ t de obicei, ca nu cumva el să-i simtă exasperarea. O luă înaintea lui spre bucă tărie işîncepu sădeschidă sertarele neobişnuite, de metal alb, de sub tejghe bufetului:într-unulerau cuţite,ur f culiţe şi linguri lua te de la un magazin de mărunţişuri,într-altul un talmeşbalmeş de ustensile de bucătărie, iar într-unul lavete. Acesta părea să ofere cele mai multe posibilităţi, deşi ea una n-ar fi tinut cheil e acolo. Se întoarse la sertarul cu ustensile, zăngăni prin maldărul de spatule, zări un mi xer, un e t l... Piotr o urmărea cu braţele atârnândui vlăguite pe lângă trup, fără să-şi ofere ajutorul. — Poftim, spuse ea în cele din urmăşi scoase din sertar un n i el de aluminiu folosit al perdelelede la duş, de ca re erau pri nse o cheie a casei şi una a Volkswa ge-

nului. 204

— Ah! facil Piotr şi se năpus ti să Ic înşfăce, cla r ca (acu un pas înapoi şi ascunseclu-ile laspate. — Mai întâi trebuiesă suni la poliţie, ziseea, şi să spuic-ai făcut o rgeşeală în ceea ce o priveşte pe Bun ny. Cheile ai să le capeţi pe urm ă.

■ — Cie face? strigă el. Nu. Dâ-mi cheile, Katherine. Sunt soţul tăuşi-ţi cier să-mi dai cheile.

— Iar eu sunt so ţia ta şi spun nu, răspunseea. îşi închipui că el ar fi în stare să se lupte cu e a ca să pună mâna pechei.I sepăru că-i citeşte ce a st gând pe chip. Totuşi,pânăla urmă , el spuse: — O să spun poliţiei doar că Bunny poa te nu-i viegetariană. Bine? — Spune-le că nu ea a luat şoarecii. — Am să le spun că tu criezi că nu ia aluat şo arecii. Kate îşi ăcu f socotea la că mai mult de-atât nu po ate obţine dela el. — Atunci,sună, îl rugă ea. El îşi sc oase mobilul din bu/unarul drept al şortului. Pe urmăîşi scoase din buzunarul de la spate portmoneul şi extra se din el o carte devizită. — Dietectivul care se ocupăde cazul meu, special diesemnat,spuse el cu oar ece mândri e în glas. înălţă cartea de vizită, să poată citi: Cum pronunţi numele aista? Ea scrută tent a numele: — McEnroe, spu se ea. — McEnroe, re petăel. Deschise telefonul, privi o clipă ecranul, iar apoi î

cepu laboriosul proces de-a iniţia un apel. 205

Chiar şi de la distanţa la care se afla, Kate pu tu să audăsingurultârâit, urma t imediat deo vocebărbă tească şi de un anunţ preî nreg istrat. — Proba bil că şi-a închis telefonul, îi spu se ea lui Piotr. Lasă-i un m esaj. Piotr lăsă telefonul oj s şi făcu ochii cât cepele: — L-a închişiîntrebă el. — De-aia i-a intrat aşa de repede căsuţavocală. Lasă-i un mesa j. — Dar mi-a spus să-l sun laorice orădin zi şi noa pte. Mi-a zis că aista-i numărul u l i piersonal. — Of, pentru D umnezeu , făcu ea exasperată. Inşfăcă telefonul din mâna lui >si îl duse la ureche: Domnule dete ctiv McEnroe, la tele fon este Kate Battista, spus e ea. Vă sun din partea lui Piotr Şcerbakov, în legătură cu spargerea de la labo rator. El v-a spus căsora mea Bunny ar fi o posibilă suspe ctă,dar a stadin cauză că o credea vegetariană, or ea nu e vegetariană. Consumă carne. De asemenea , ea a fost acasă toată seara şi, dacăar fi plecat de acasăpeste noapte, aş fi ştiut acest u l cru,cu siguranţă, aşa căvă rog s-o tăiaţi de pe listasuspecţilor. Vă mulţu mesc. La revedere. Dupăce termin ă ce avea de spus, îi înapoie telef onul

lui Piotr. N-aveau de undetişdacă a apuca t săvorbească la timp spre a fi înregistrată. Acesta îşi puse telefo în buzunar: — Dietectivul mi -a zis: „Luaţi cartiamiade vizită“. Mi-a zis: „Putieţi să mă sunaţi oricânddacă vă mai vine vreo idee“. Iar acum nu răspunde. Ie ultima picătură;

picătur a care avărsat paharul . Ie cea mai proastăzi din viata > mia. 206

Kate îşi dădeascama că nu-i rezonabilă, dar nuavu cum sănu se simtă insultată. îi dădu cheile fără o vorbă. — Mulţumicsc,spuse el cu o privireabsentă. După care adăugă: Zău, îţi mulţumiesc - acel neobişnuit „zău“ îndulcindu-i puţin tonul. îşi trecu o mâ nă peste faţă. Părea încordat şi istovit şi, dintr-odată, mai bătrân decât în realitate. — Nu ţi-am mai spu s aiasta, ziseel, dar cieitrei ani pie care i-am pietrecut aici au fost iextrem de difi Ani de singurătate. Năucitori. Toată lumea spune că ie formidabil să fii în Amierica, dar nu-i sută la sută for midabil. Amiericanii spun lucrur i înşelătoare. Par atât de prietenoşi; îţi spun pie numele mic die la bun înc put. Par atât dedegajaţi şi familiari. Iar pie urmăîşi închid telefoanele. Nu-i înţele g! Stătea u faţă-n faţă, la numai un pa s unul de celălalt. Ea era suficientde aproape ca să-i vadă sclipirile blonde, microsco pice, ale perciunilor şi picăţelel e brunece se amestecau cu alb astrulochilor săi. — Poate de vină o fi mba li ? se întrebăel. ) Ştiu voca biularul, dar încă nu-s capabil să folosesc limba aşa cum vriau. Nu iexistă un cuvânt spe cial pientru t„ine“ atunci când vorbies c cu tine. In ienglezăiexistădoar un „tu“ iş ţie triebuie să-ţi spun caelaşi „tu“ pi e care i-1spun şi unui necunoscut; nu-mi pot iexpri maapropierea. Mi-e dor die ţarăfiind în ţaraaiasta,dar măgândiesc căacum mi-ar fi dor die tară si dacă as fi în taramia. Nu mai m a un cămin undesă mă-ntorc - n-am rubedenii, n-am o »

>

>

j

slujbă, iar prieti nii miei au pietre cut tr ei anifără mine. 207

Nu ;im nici nn loc und e să m ă duc.Aşa că rtiebuie să mă priefac că mi-c bine aici. Să mă priefac că totul ie... cum ziceţi voi? Marfă. Kate îşi aduseaminte de confesiunea ăcută f de tatăl ei cu câ teva săptămâni mai devreme , când îi povesti se ce cale lungă străbătuseră împreună. Bărbaţi i aveau tendinţa să crea dă că-i mai bine să-şi îngroape adânc în suflet toate suf erinţele; li se părea că, dacăle dau pe fată, sefac de ruşine.Ea întinse mâ na si-i atinse bra ţul, dar Piotr nu dădu nici un semn că ar fi observat-o. — Pun pariu ăc nici măcar nu ai mâncat de dimi neaţă, îi spuse ea. Era singurullucru care îi venise în minte: Astaera! Mori de foame. Mă duc să -ţi pregătesc ceva de mânc are. — N-am nievoie, veni răspunsul lui. în biserică eaîşi zisesecă, poate, el a insistat sămeargă pânăla capătcu că sătoria deoarece, în adâ ncul sufletului, el... ei bine, ţine la ea, măcar un pic, acolo. Acum, însă , nici măcar nu seuita la e a; nu păreasă-i pese că e atât de aproape deel, cu mânape braţul lui. — Tot cevriau iesă-mi capăt şoa reciiînapoi, spuseel. Kate lăsămâna să -i cadăpe lângă corp. — Mi-ar plăcia ca hoţul săfie Bunny,urmă el. Ia ni-ar putia spune undesunt ie i. — Piotr, cre de-mă, n-a fost Bunny, stărui Kate. Bunny nu a fce altceva decât să-i maimuţăreascăpe alţii. I s-au aprins niţeluş călcâiel e, sa u cam aşa ceva, după Edward Mintz, şi când Edward i-a spus că-i vegan...

Se opri. Piotr tot nu n-avea urechi s-o audă . se uita la ea; probabil că nici 208

— Ah, suspi nă ea. Edw artl a fost. Atunci ci îşi aţinti privirea asupra ci. — Edward ştie unde-i laboratorul, ziseea. S-a dus la laborator cu Bunny ând c i-a dus ea tatii prânzul. O h stat lângă ea când a format codul de la intrare. Piotr, care ţinuse până atunci cheile în mâna stângă, le azvârli bruscîn sus, le prinse din zbor şi ieşi din bucă  tărie. — Piotr?! strigă Kate. Până ajunse pepalier, el coborâse deja o ju mătate de etaj.

— Unde teduci? stri gă ea pestebalustradă . Aşteaptă să termini prânz ul şi pe urmă sună-1 pe detecti v, de ce nu faci aşa? Ce-ai de â gnd săfaci? Po t săvin cu tine? Dar nu mai auzi decât plescăitul şlapilor ce cobor treptele. Aj trebui să-l convingă s-o ia cu el. A r trebui săalerge după el şi săse arunce în maşină. Ceeace o ţinu în loc era, probabil, faptul căse simţea jignită. De la cununie încoace s-a purtat,tot timpul, de-a dreptul urât cu e a, de pa rcăşi-ar închipui că, dacă s-au căsătorit,are dreptul s-o trateze cumvreael. Nici măcar n-a observat cât de folositoa re i-a fost găsindu-i cheile alea tâmpite sa u că s-a oferit cu atâ ta bun ăvoinţă să-i pregătească ceva de mâncare. întoarsespatelescărilor şi trecu prinhol, pânăîn ca merade zi. Se dusela una di ntre ferestre rută stra da. » si sc Volkswagenul demara deja în trombă de lângă bordură.

în filme , feme ile, întotdea c ad-hoc va rafinat de mâ ncare din tot una felulîncropes denimicuri , dar ce Kate 209

nu-şi dăde a scama cum a r izbuti ace astă perf ormanţă cu ce avea la dispoziţie în frigideru l lui Piotr. Fotul se rezuma la un borcan cu maioneză, câteva cutii de bere, un carton cu ouă şi nişte ţelină foarte decolorată. Plus o pung ă răsucită, de la McDonald’s, al cărei conţinut nici nu-şi mai bătu ca pul să -l cerceteze. In fructi era de pe bufet era o singură ba nană, şi aia pătată. „Alimentul miraculos1 ', parcăîl şi auzeape Piotr, care nu es potri vea deloc cu apetitul lui pentru produsele McDonald’s şi KFC. Când uă l la rând compartimentele bufetului sus penda t, găsi şiruri ntreg î i de recipiente goale - sticl e şi borcane şi că ni meticulos spă late şi pusela păstra re. Ai fi zis că rae de gâ nd săse apuce săpună conser ve. îşi spuse că nu-i rămâne decâ t să-şi facă nişte ouă jumări, însă pe urmă îşi dădu seama că nu are nici mă car unt.Se puteau face ouă prăjite fără unt? Nu voia să rişte. Atunci, o să-şi facă nişte ouă umplute. Măcar maionezăare. Puse patru u o ă în cratiţa cusmalţul cio bit, pe care o găsi în sertarulde sub ara gaz, turnă apă peste ele şile pusela fiert. Speradin suflet ca el să nu facă vreo prostie. Ar fi trebui t săsune la poliţie şi gata. Totuşi,poate căastaşi face, se duce lasecţi a de poliţie în persoană, sau poate că merge la la borator, să investigheze sit uaţia împreună cu tatălei. Se întoarse în camera de zi şi privi din nou pe fe reastră , fără absolut nici un rost. Camerade zi părea mai puţin goală acum, că Piotr îşi adusese masa de scris din birou. Era plină de fel de

fel catra fusepliante care se afla ră, probabil, tot în birou tot de felul de cu se reclame, teancuri de cărţi, ar 210

deextensor înfăşura te, toate sateapelângăechi pam entul calculatorului. De curiozitate, luă un ca lendar de perete, să vadă dacă-si notase cum va ziua cunu niei lor, dar acesta rămăsese cu pagi na dată la luna februa rie şi toate zilele erau neatinse. îl puse la loc pe birou. Se întoarse p e palier să-şi ia sacoşaşi o duseîn dor mitorul ei. Cuverturaimprimată cu imitaţia de blană de leopard dispăru se; canapea ua extensibilă fusese dez golită pâ nă la salteaua cu dungi alb-bleumarin şi pete ruginii, şi nu era nici urmăde cearşafuri sau pături. O pernă neî nfăţată zăcea pe jos, lângăcanapea . Nu putea să pună şi el măcar un aştern ut proaspăt,să se strădu iascăsă-l facă mai primitor? Sacul ei cu hai ne era atâr nat în debara, iar cutia de carton cu daruride nuntă trona pe scrin,dar astan-o făcea să se simtă nicicum la ea acasă. Aerul din cameră mirosea a pod. Se duse la fereastră şi sechinui s-o deschidă, dar aceastarămase înţepeni tă, în cele din urmă, se dădu bătut ă si se întoarse în bucătărie.Se uită să vadă dacă au fiert ouăle, dar de unde să ştie dacă-s îndeajuns de a tri?Acasă la ea se bizuia pe un dispozitiv ce-şi schimba culoarea la câtevaminute, pe care-1 aveau încă depe vreme a doamneiLarkin. Lăsă, aşadar, ouăle să mai fiarbă câtevaminute şi,între timp, puse mai multe linguri de maionezăîntr-un castron de plastic şi o asezonă cu sare şi piper di n solniţele de pe masă. Pe urmăîşi reluăinventarul, se uită în toate com partimentele de sub tejghea, însă acesteaerau aproape

goale . După vacu trebui să-şi despa che raticace olele de bucă tărie prâ di n nz cutia da ruril e de nuntă . teze Gândul sta 211

îi redă cât de cât buna dispoziţie. Un pro iect!Ştie de pe-acum unde o să-şi aşeze cănile verzi. Stinse focul la ochiul de sub ouă, se duse cu er a tita la chiuvetă şi lăsă să curgă u n jet de apă recepesteele pânăcând se răciră cât săle poată apuca. Când ncep î u să-l cojeascăpe primul, îşi dădu se ama, după consistenţa albuşului, c-a fiert destul,dar, spr e ghinionul ei, coaja se fărâmiţa în aşchii mici, ascuţi te, încăpăţâna te, care se desprin deau cubucăţi de albuşcu tot . Oul sfârşi prin a ajunge la jumăta te dindimensiunea lui iniţială, cu cra tere , urât de ot, t iar ea se alese cu buricele deg etelo r sângerânde. — Fir-ar să fie, bombăni ea şi, dupăce clăti oul sub robinet, se uită lung la el, gândindu-se ce să facă. Biiine, atunci, să fie salată de ouă. Această decizie se dovedi înţeleaptă, fiindcă celelalte ouă ajunserăla fel de diforme după ce le decoji. Le mă runţi cu un cuţit cu a l ma tocită, iar apoi tăie şi nişte ţelină, direct pe tejghe aua bufetului, fiindcă nu găsi nicăieriun fund de lemn. Fu nevo ită să cojească cea mai ma re pa rte aţelinei şi s-o aruncenî căldare a cu re s turi mena jere desub chiuvetă. Până şi miezul îi era uşor fleşcăit. ) Se gândi la salatieraprimită în dar şi seîntoarse în cameră după ea. în salatierăgăsi m î pachetat pri nzătorul de vise. îl scoase, îl ţinu în dreptul ochilor, se învârti niţel n î mijlocul camerei, întrebâ ndu-se undesă-l agaţe. Ideal ar fi, îşi spuse ea, săsteaprins de ta van, direct dea 

supra ui ei,da însă astapresu pun ea ose ee şi nu patul ştia sigur că Piotr are cio ca n eforturi şi cui e. de Priv i bit spr 212

fereastră . Nu avea decâ t o a j luzea de hârti e îngălbenită de vreme, însă odinioară trebuieă sfi avut şi perdele, fiindcă între cele două furci dc de asupraci se întindea o tijă de metal ajustabi lă. Puse jos prinzătorul de vise şi trase spre fereastrăsofaua din faţa fotoliului aşezat în colţ. Pe urmăse descă lţă, secocoţă pesofa şi legă prin zătorul de vise de tija perdelei. Se întrebă da că Piotr avăzut vreodatăasa ceva. Probabil că o să i se pară o ciudăţeni e. Ei bine, chiar e ciu dat. O să-şi încrucişeze braţele,o să-şi deacapul pe spate şi o să-l studieze îndelung,tăcut. întotdeauna lucruril e parsă-l intereseze. întotdeaun a păre a s-o urmăreascăatât de atent - asta, cel puţin, până astăzi. Ea nu era obişnu ită să i se acorde atenţie, dar nu puteaspune că -i dis plăcea să fie în cent rul atenţiei. Sări jos de pe sofa, o târî înapoi lângă fotoliu şi se încălţă la loc. Oare să-l fi luat poliţiştii cu ei la Edward acasă, pen tru efectuarea arestă rii? Se făcuse aproape2:30. Aşa-zisul banchet pţial nu era planificat la ora 5:00.Asta înseamnă că mai au la dispoziţie o grămadă de timp, dar mătuşa Thelma locuieş te hăt de parte, în ţinutul cres cătorilor de cai, iar Piotr ar trebuisă se spele şi să-şi schimb e ţinuta înainte de-a porni ntrî acolo. Totuşi, Kate ştieprea bine că savan ţii din laboratoare uneori mai şi iută să priveascăceasul. Poate căare de completat ni şteformulare, vreun man dat, sau are de scrisvreo depoziţie sau cum ior fi zicând. îşi despachetărestul d arurilor de nuntă şi-i găsi fie j

căruiaun loc în bucătărie. Goli conţinutul valizelor în 213

sertarele scrinului, la început de-a valma, clar apoi, sim ţind apăsarea timpului, îşi rearanjă lenjeriaîn teancuri ordona te. îşi despacheta obiectele din sacoşă - peria de pă r şi pieptenele, pe care leaşeză pe scrin; periuţa de dinţi, pe care o dusela baie. 1se părucă ar fi preaintim să-şi pună periuţa în stativ, lângăa lui Piotr, aşacăseduse la bucătăr ie, luă un paha r adânc, cu picior, îşi puse pe riuţa în el şi îl aşeză pe pervazul ferestre i de al baie. Nu aveau o etajerăpentru medicame nte, dar peun raft de lemn ngust î erau câteva ustensi le de ras, un pieptenei ş un tub cu pa stă de dinţi. Oare o săfolosească împre ună această pa stă de dinţi? Ar fi trebu it să şi-o aducă pe-a ei? Oare cum vor împărţi, mai exact, cheltuielile gospodăreşti? Erau atâtea chestiuni de logistică pe care nu segân diseră să le discute.Lângăcabina duş ului, pe o barăde crom, atârn au un pro sop şi o cârpă de ba ie care păre au folosite,iar pe o altă bară, lângătoaletă, erau un pr osop şi o câ rpăde baie nou-nouţe.Astea or fi specialrep gătite pentru ea. La vederea lor, i se mai atenuă niţel suferinţa pricinuită de priveliştea saltelei g oale din dormitoruluiei. De-acum e s făcuse ora 3:00.îşi scoase telefonul din sa îl nici verifică că n-a suna -o, da văzu căcoşă nu şiare un, să messeaj.asig Puure se tele fonul a l tloc. Or să-şi vadă de treabă şi o să mănânce singură. Simţi dintr-odată că îi e foame. în bucătărie, îşi puse un pic de salată de ouă pe-o farfurie albă ciobită. Scoase o furculiţă şi rupse dintr-un

sul o le,b ucată deză hârt e de igienică, deo ce prâ nunzul ă gsi, şerveţe şi seaşe la imasă . Când şi î p rivi,are însă, 214

obse rvăo scamă de-un roşu-aprins pe -o bucăţică de găl benuş : erasângele ei. Zări apoi o altă scamă, şi încă una , şi tot aşa. De fapt, privită în întregul ei, salatapregătită de ea era căznită şi nu foarte cura tă - exagerat de mun  cită. Se ridică, îşi răzui porţia în găleata de gunoi, răs turnă peste a e restulsalatei din castron şi a scunsetoată mizeriasub bucata de hârti e igienică. Bucătări a nu avea maşină de spălatase v, aşa că spălă vas ele al chiuvetă,le şterse cu o altă bucată de hâ rtie igienică şi le pusela loc. Asta se chema distrugerea probelor. Ii trecu prin ând g faptul că viaţa în căminul mixt fusese mult mai p lăcută decât cea de-acum.Şi, în plus, uitându-se a l mâna ei stâng ă, îşi dădu se ama că aurul alb şi cel galben ch iar nu se potrivesc. La ce i-o fi stat mintea când es luase dup ă tatăl einî materie de m odă? De fapt, oamenii n-ar trebui să poartedeloc inele dacă au unghi ile scurte , neîngrijite şi cu mizerie a dunată sub ele dela grădinărit. Scoas e din frigidero cutie de be re, o des chise şi dădu peste ca p o cantitate zdravănă înainte săse întoarcă p e palier, cu cutia în mână. O luă spre camera lui Piotr. Uşa e ra închisă, dar c e mamanaibii; apăsă clanţa şi păşi înăuntru. Cameraera minimal mobilată, ca şi restul aparta mentului, dar to tul eraîn perfectăordine . Singurullucru nelalocul lui era scândura pent ru călcat, care fusese montată în mijlocul camerei, cu un iferde călcat peea şi cu o cămaşăalbă, proaspăt spălată , atârnată de pătul ca ei mai ngust î . Această privelişte a vu asupra ei acelaşi

efect caşi ceama a pro sopului şi cârpei de ba ie nefolosite. Se simţi ceva i optimistă. 215

Patul duhlii desub e freastrăera acoperit cuo cuver turădin satin roşu, cu ghe ti l de ifr auriu rupt pealocuri, aducâ nd cu ce le din moteluri le de doi hani, iar o lămpiţă de citit era precar prinsă de tăbli e. Pe noptierăse aflau o sticluţă cu aspirină şi o fotografie a lui Kate, prinsă într-o ramă aurită. A ei? O luă în mână. Ah, cu a e şi cu Piotr, numai că tabure tul ei era mai înalt decâ t scaunul lui Piotr, aşa că ea ocupa mai mult spaţiu. Aerul ei surprinsîi încreţea frunteaîn chip nu tocmai fericit, iar tri coul de sub ge aca de piele ntoarsă î avea o dâră de noroi. Nu era o fotografie de care săfie mândră.Singurul lucru ca re o făcea să fie deosebită de toate celelalte in stantane e luate detatăl ei - unele măcar puţin mai mă gulitoare - era faptul că era chiar prima, cea pe care o făcuse în ziua când îl cunoscuse pe Piotr. Retrăi în gând momentul acela, iar apoi aşeză foto grafia la loc pe noptieră. Pe scrin era u o eş arfa de sorămedicală, cu marginile dantela te, plină de praf, probabil contribuţia doamnei Liu, şi o a f rfurioară cu câtevamonede şi un si ngur ac de siguranţă.Nimic altceva. Oglinda de deasupra, înră matăîn lemn de nuc,era atât deveche, încât Kate avea senzaţia că se priveşte pri tr-ocoama fâşiede on - chi ulta ei îi părudintr-odată pali d,niar detif pă r neg rupară aproape ce nuşie. Mai bău o duşc ă de bereşi deschise un sertar. Era supersti ţioasă şi credeacă cei care îşivârănasul pe şest în spaţi ile intime ale altora sunt p edepsiţi de

des coperir ile dure roasedoar pe care le fac, dar sertar ele ui l de ha Piotr îi dezvăluiră o colecţie neînsemnată 216

împăturite şi rânduite frumuşel. Avea două jerseuri cu mâneci lungi, cu care îl văzuseîmbrăcat devreo zec e ori, două tricouri polo cu mâneci scur te, un mic mor man deşosete rul ate pepere chi (toate erau şosete sport, cu dun gi albe, în afară de o per eche de şose te bleuma rin), mai multe perechi dechiloţi tricotaţi, ca aceiapurta ţi de băieţeii de la grupade patru ni, a şi mai multe maiouri subţiri de tot, care păreau a fi marfa străină, cu b aretele neobişnui t de apropiate. Nici o pijama. Nu tu accesorii, şmecherii, frivolităţi. Singurul ucru l pe care îl învăţă despreel fu modesti a mişcă toare aexistenţei sale. Modes

tia şi... corectitudinea lui, acesta fu primul cuvâ nt care-i veni în minte. In debara găsi costumul pe care o fi plănuit să poarte la cununie - de un bleumarin luc ios - şi două perechi de blugi, dintre care una încă avea curea ua la brâu. O cravată de un violet strălucitor, împodobită cu nişte u f lgere galbene ra e atârnată de bară, iar panto fii lui Oxford, cu vârful ascuţit, erau pejos, lângăadidaşi. Kate ma i sorbi o duscă ieşi din cameră. »si » Se întoarse înbucătărie, îşi dădu ga ta bere a şi aruncă cutia în pungade hârti e pe care Piotr, pare-se, o folosea pentru materiale reciclabile. Se duse direct al debaraua >

ei, trase jos fermoarul sacul ui cu hai ne şi scoase rochia pe care plănuia s-o poarte al mătuşaThelma.Erasingura piesă de îmbrăcămin te care s-ar fi potrivit la o petrecere - unade culoare roşie, din bumbac, cu decolteu rotund. O agăţă încârligul de pe uşadebara lei şi sedădu cu un pas înapoi, s-o examineze.Oare s-o mai ca lce niţel cu

fieru l lui Piotr? îşi că ar , totuşi , nţă de lucru ea. îngâ ndurată, luăzise o gură deavea bere şi renu la idee .cu 217

Pereţii de aici, din dormitorul ci, erau la fel degoi ca toţi ceilalţi. Până acum nu -şi dădusesea ma ce mohorât este un loc fără tablouri. Timp de câtevaminute se distră bine, chibzuind cam cear putea agăţa pe pereţi. Eventua l nişte chesti i de la ea de acasă? Alea însă erau depăşite - poste ) re cu formaţii de muzică rock pe care nu le mai asculta şi fotografii cu echipa, de pe vremea când juca bas chet. Ar trebuisă găseascăceva nou. S-o ia de la ca păt. De data aceasta, însă, ideea unui proiect nu reuşi s-o mai însufleţească. Se simţi, dintr-odată, foarte obosită. De vină o if fost berea sau poate faptulcă a dormit prost astă-noapte, dar îşi dori săpoată tra ge un puide somn. Dacă ar avea patulaşternut , artrageun puide somn. Cum-necum,se aşezăîn fotoliul din colt, îsi scoase pantofii şi îşi întinse picioarele pesofa. Chiar şi prin geamul închis, cânteculpăsărelelor ajungea pânăla ea.

TerwhilliSe concentră asupra lor. I se păru căciripesc „ ker, whilliker, whillikert ‘ Incet-încet, îşi simţi pleoapele tot mai grele. îşi pusecutia de be re pe duşumea şi se cufundă în somn. Pe trepte ră sunară paşi, şlap-şlap-şlap. — Saliut?! Pa şii răsunară pe palier: Undeieşti ? Pe uşă intră o tufa uriaşă de bujori, urmatăla oarece dis tanţăde Piotr: Ah. Te odihnieşti, spuse el. Ea nu-i vedea chipul, fiindcă i-1 masca tufa, care stăteaintr-un ghiveci de plastic verdeşi avea deja câţiva boboci. Urmau ăs fie albi. Ea se săltă în capuloaselor.

Se simţea pic zăpăci berea băutun ă peste .zi tă de cap. Nu fusese o idee bună 218

— Ce s-a întâmplat? In loc să-i răspundă , îi puse şi el o întreba re: — Dic ce nu ti-ai odihnit în pa tul tău? Pe urmă, însă, se lovi cu palma peste creştet iş fu cât pc-aci să scape tufa de bujori: Ciarşafurile, exclamă el. Am cum părat ciarşafuri noi, iar ciarşa furile noipoate că au sub stanţe chimice toxice, aşa că le-am spălat. Sunt jos, la parter, în uscătorul doamnei Murphy. Aceste cuvinte îi merseră la suflet. Kate întinse mâna după pantofi şi se încălţă. — Ai vorbitcu poliţia? îl întrebă ea. — Ce săle spun? veni răspunsullui exasperant. Tocmai aşeza tufa de bujori pe podea, iar apoi se trase înapoi, să-şi scutur e praful depe mâini: Ah, ziseel non şalant.Şoarecii sî înapoi. — Sunt... înapoi? — După cie-mi zici că Eddiee făptaşul, stau şi mă gândiesc, „Da. Se liagă. Eddie e.“ i Aşa că urcîn maşină, mă duc laiei acasă, dau cu pumnii-n uşă. „Undemi-s şoarecii?" îl întrieb io. „Care şoareci?" zice el. Mimiază surprinder ea, îmi dau siama pie loc. „Spune-mi doar că nu le-ai dat drum ul pie stradă", zic eu. „Pie stradă!" zice el. „Criezic-aş putia să fiu atât decrud?" „Spune-mi undeîs cuşdle", zic eu, „oriundear fi săfie. Spune-mi că nu i-ai iexpusla şoarecii obişnuiţi d , in oraş“. Iei face o mutr ă bosumflată, posacă. „îs în si guranţă, la mine în cameră", zice el. Maică-sa ţipă la mine, dar mie nici că-mi pasă. „O să chiem poliţia!" zbiară ia, dario o a iu la fugă pe scări şi af lu care-i camiera lui. Şoarecii îs tot

în cuşti , care-s puse unapieste a lta. 219

- Ti ii, (acu Kate. — Di-aia am lipsit atâta . L-am pus peEddie săducă şoarecii înapoi la laborator. Tatăl tău iercaIa laborator. M-a îmbrăţişat! Avia lacrimi în ochi, piedupăoche lari! Pie urmă Eddiea dievenit ariestat, dar tatăl tău nua... cumîi 7.ice? Nu a diepus lânge p re pi enal ă. — Ei, nu!se miră Kate. Cum asa? Piotr ridică in d umeri. — Poveste lungă, o lămuri e l. Ni-am hotărât după cie a vienit dietectivul. Die data aiasta, dietectivul a răspuns la tilifon. Foartedrăguţ om! Un om minunat. Planta ie edla doamna Liu. — Poftim?îngăimă Kate, simţindu-se de parcă s-ar fi învârtit repede-repede, în cerc, cu ochii acoperiţi. — Ia m-a rugat să ţi-o aduc ţie. Dar die nu ntă. Pen tru curtia din spate. — Vasăzicăs-a liniştit? îl întrebă Kate. » — Liniş»tit? — Mai devreme o apuca seră năbă dăile. — A, da, întotdiaunavorbieşte urât dietot când îmi pierd cheil e, spus e el voios. Se dusela fereastrăşi să ltă cercev eaua ferestreifără să pară că se forţea ză: Ah! ex clamăel. Ie o vriememinunatăafară. N-am întârziat? — Scuză-mă, ce-ai zis? — Păi, riece pţia nu ierea la ora cinci? Kate se uită grăbită la ceas. 5:20. — Ah, Dumnezeule, oftă ea sărind înpicioa re. — Haide!O să-i dăm blană. Poţi s-o suni pie mătuşa ta din maşină.

i

— Dar nu m-am schimbat.Tu nu te-ai schimbat. 220

— Mierg em aşa; suntemîn familie. Kate îşi desfăcu bra ţele, să -i arate rochia hoţită din pricina pui ului de somn pecare-l trăsese şi patade ma io neză de lângă tiv . — Lasă-mă doar o juma’ de clipă, bine?îl rugă ea. Rochia astae un dez astru. — Ie o rochiefrumoasă, spus e el. Ea îşi aplecăprivirea, să se uite la ea şi îşi lăsăbraţele să-i cadă, dându-se bătută. — Fie, eo rochie frumoasă, zise ea. Cum vre i tu. El însă ieş ise deja pe palier şi o luase sprescară, iar ea trebuisă alerge ca să-l prindă din urmă .

D O IS P R E Z E C E

Mătuşa u sa îmbrăcată într-o > Thelma le deschise > rochi e lungă pânăla pămâ nt, cu motive florale şi croială de neglijeu. Kate îi simţi parfumul ncă î din prag. — Vă salut, scumpilor! strig ă ea. N-avea cum să nu fie surprinsă de ţinuta lor, însă ştiu să îsi mascheze cu brioreacţia. Ieşi în verandă să-si lipeascăobrazul deobrazul u l i Kate, iar apoi de-al lui Piotr. y

}

i

t

i

» venit la banche — Bineati tul vostru de nuntă! — Iţi mulţumiesc, mătuşăSel, spuse Piotr şi o strânse în braţe cu atâta entuzi asm încât puţin lipsi s-o dea jos de pe picioare. — Ne cerem scuze că am întârziat atâta, zise Kate. Ne cerem scuzecă n-am avut timp să ne schimbăm.

— Ei, iată-vă aici; asta-i tot ce contează, ră spunse mătuşaei —reacţionând u c mult mai multă blândeţe decâ t ar fi prevăzut Kate. îşi netezila loc coaf urape care i-o ciufulise Piotr: Haideţiîn spate; to ate lumeabea câte ceva. Ce noroc că-i o vremesupe rbă! Se întoarse şi-i conduse prin holul de la intrare, care

avea înălţimea a două eta je. înde mijlocul u l i atâr na un candelabru edcristal giga ntic, forma unui bra d de 222

Crăciunrăsturna t cu capul n î jos, iarPiotr încetini pa sul,cât să-l admire o clipă, cupri ns de uimi re. In camera de zi, mai multe canapele mo dulare se îngrămă deau, în spaţiul vast, cao turmă de rinoceri,iarambele mese de cafea aveau dimensi unea unor paturi duble. — Tatăl lui Kate ne-a povestit prin câ te păţanii aţi trecut stă a zi, Piodâr, îi spuse mătuşaThelma. — Multepăţanii, confirmă Piotr. — A fost extrem devorbăreţ, judecâ nd după cume de regulă. Cu toţii amînvăţat uimitor de multe lucrur i despre şo areci. Le de schise uşa -fereastrăce dădeaspre pati o. Mai era mult pânăla asfinţit, dar de crengile copacilor atâr naulampioane aprinse,iar petoate mesele pâlpâiau lu mânări le puseîn recipi enteprevăzut e cu o pl asăexterioară. Când Kate şi Piotr păş iră pe dalele de piatră din curte, oaspeţiiîntoarseră capul în grup,iar mişcare a astaîi făcu să pară cu mult mai mulţi decât era u în realitate. Kate simţi forţa atenţiei aţintite asupraei ca pe o rafală de vânt ce o izbeşte fără veste peste obraji. Se opri brusc, cu sacoşaţinută în faţă, în încerca rea de a-şi ascunde pata de ma ioneză. — Iată-i! gânguri mătuşaThelma şi întinse br aţul într-un gest maiestuos. Vi-i prezint pe... domnulCerbakov si doamna Cerbakova! Sau cum sior fi zicând. Urmăun „Ah!“ genera l, însoţit deaplauze a nemice, majoritatea invitaţilor bătându-şi interiorul articulaţi cu vârful degetelor, ca să nu-şi verse paharele cu vin. Alice, prietena din copilărie a lui Kate, luase câteva kilo j

)

grame în plus d e la ultima lor întâlnire, a i r soţul ei ţinea 223

un bebeluş în îndoi turabraţului . UnchiulTlieron avea o ţinută sfidător de ne biscricca scă, o per eche de panta loni kaki iş cămaşă hawa iiană, dar toţi ceilalţi bărbaţi erau lacostum, nî timp ce femeile purtau rochi i de pri măvară ce lăsau să li se vadă braţelei picioarel ş e albite peste a i rnă. Doctorul B attistaaplaudăcel mai zgomotos. îşi pu sese paharul pe o masă, săaibă mâinile libereşi strălucea tot de emoţie. In capătul n î depă rtat al curţi i, Bunny nu aplauda deloc. Ţinea mâna încleştată pe-o cutie de Peps i şi îi săgeta cu pri viri beli coase pe Piotr şi Kate. — Toată lumea, atenţi e lamine,trecem la şampanie, anunţă unchiul Barclay. Se apropie de Piotr şi Kate cu două pahare lungi, în care spumeg a şampani a: Vă rog să beţi, e din aceea bună,le spus e el. — Mulţumesc, spu se Kate luând un pa har. —- Mulţiumesc,unchiule Ba rk, zise şi Piotr. — S-ar zice ă c tu acumte-ai dat jos dinpat, Piodâr, comentă unchiul Barclay cu un chi cotit viclean. — Asta-i ultima modă, îi explicăKate, jurându-şi în sinea ei că-n veci n-o să mai recurg ă la vreo scuză. I-a cumpăra t dela Commes des Garţons. — Poftim? Bău o duşcă zd ravănă deşampani e. — Tu şi Piotr aţi puteastamai apropiaţi? îi întrebă tatăl ei, tinându-si mobilul cu două mâini. Nu-mi vin să cred căn-am făcut nici o fotografie lacununie. Ştiu că aveam o grăma dă de chesti i pe cap, dar... Poate că

unchiu-tău r putea ne. reinterpreteze ceremonia. —- Nu, i-ao retezăsă Kate 224

— Nu? Păi, fie, ziseel uitântlu-se cu ochii mijiţi la telefon. Cum vrei tu, scum po. E o zi atât e f ricită! Iar tu eşti ce a căreia trebui e să-i mulţumim, căci tu ni l-ai indicat pe tânărul Mintz ca principal su spect. Nu l-aş fi bănuit nî veci. Făcu m ai multe poz e în timp cevorbea; începea să se simtă tot mai competent . Erau însă slabespera nţe ca rezultatel e să fie ma i bune, deoare ce Kate avea nasul îngropatîn paharul cuşampanie, iar Piotr tocmai întor cea capul să ia o minitartină de pe ta va ţinută de mătuşa Thelma. — Poate o să iau două, spuse el, n-am mâncat ni ci diminiaţa, nici la amiază. — Vai, săracul de tine! Ia trei, îl sfătui mătuşa Thelma. Louis?Vrei caviar? — Nu, mulţumesc, lasă. Barclay, ai puteasă faci o poză cu mine, mireasa şi mire le? — Cu plăcere, se oferi unchiul Barclay exact în aceeaşi clipă când mătuşaThelma îi puneaîn vedere: — Mai întâi te îngrijeşti să aibă toată lumeaşampa nie. Kate s-a şi apucat să bea şi nici n-am toastatîncă. Kate îşi coborî paharul cu un g est vinovat, deşi de vină era doar unchiul Barclay. El era cel care îi spusese să bea. — Nu-mi dă pace gândul că tot nu price p dece s-a întâmplat toată povestea asta, mărturisi tatăl ei. Mă refer la chesti a asta cu ce i de la protecţia animalelor. Şoarecii mei duc oviaţă de invidiat! De fapt, una cu mult mai să nătoasă decât vierile mul tor oameni. Intot-

> deauna am avut o relaţi e foarte bunăuc şoarecii mei. j

>

225

—- Ei, mi î închipui că ţi-e mai bine cu ci decât fără nici unul , spuse mătuşaThclma şi trecu m ai departe cu a tva ei. Richard, băiatul mătuşii Thelma, îşi cro ia drum pr se ei cu soţia lui, o blondăpalidă, glacială, cu o piele parcă lipsită de pori şi cu buzeroz, străluci toare. Kate îl trase rapid demânecăpe taică -său şi-l întrebăîn şoaptă: — Zi repede: cum ocheamă pe soţia lui Richard? — Pe minemă-ntrebi? — începe cuL. Leila? Leah? — Verişoa ră! exclamăjovial Richard, care, de regulă, nu era aşa de prietenos. Felicitări! Feli citări,Piodâr, zise el, bătându-1 zdravăn pe spate. Eu sunt văru l lui Kate, Richard. Ţi-o prezint pe soţia mea, Jeannette. Doctorul Battistase uită la Kate şi îşi încreţisprân cenele. — Rich, îs încâ ntat decunoşti nţă, spuse Piotr. Jen, » » încântat de cunoştinţă. Kate se aştept a să-l vadă pe Richard trăgând adâ nc aer pe nas, în semn de pro test,dar e l nu spus e nimic. — Nu-mi vine să cred că s-a măritat, în sfârsit, si fata asta, începu e l. Toată familia răsuflă din cale afară de uşurată. j

Cum replica astaîi confirmalui Kate cele mai negre suspici uni,simţiun junghi în inimă. Iar Jeannettescoase un „Vai,Richard“ care nu făcu decâ t să înrăutăţea scă lucrurile. — Şi io răsuflu uşurat, spuse Piotr. N-am ştiutdacă o sâ-i plac lui Kate.

— Păi, sigur îi placi. Eşti de-al ei, nu-i aşa? — î s di-a l iei? 226

Dintr-odată, Ricliard pă ru m ai puţin sigur pc sine , dar o ţinu pe -a lui: — Vreau săspuncăproveni ţi din acelaşi mediu. Din lumeaştiinţei, în ca re a fostea educată. N-am dreptate, unchi ule Louis? întrebăel. Nici un om normal nu v ă înţelege pe voi. — Ce anume ţise pare greu deînţel es? îlîntrebă docto rul Battista.

— Păi, ştii tu, jargonul ăla ştiinţific; eu unul nu pot aşa, pe nepusămasă... — Eu cercetez bolile autoimune, îi spuse doctorul Battista. E adevăr at că „autoimun“ are patru si labe, însă, poate că dacă ţi-aş împărţi cuvântul în silabe.. Kate simţ i că cinevaîşi strecoară un braţ pe după talie şi tre sări. Intorcându-se, dădu cuochii de Alice, care stătealângă ae zâmbind şi care iî spuse: — Felicitări, străino. — Mulţam, răspunse Kate. — N-aş fi vrutsă ratez ocazia astapentru inmic în lume.Cum o mai duci? — Bine, bine. — Mi-ai văzut bombonica? — Da, am observat-o. E băieţel sau fetiţă? — Bineînţe les că-i fetiţă, răspunse Alice încruntându-se. Pe urmă se însenină şi adăugă: Grăbiţi-vă şi puneţi şi voi de una, să fie tovarăşe de joacă. — Ei, şi u, t excla mă Kate, uitându-se dupăniştetar tine, dar acestea ajunseseră în capătulcelălal t al curţii.

— Hai, şte-mi despre?tipul tău!se Unde cunosc ut? Dpoves e cât te timp îl cunoşti E foarte xy. l-ai 227

- - Lucrează la laboratorul lui tara, spu se Kate. Ne cuno aştem de trei ani. Işi dădu sea ma că spus ele ei începsă sune a purul adevăr. Aproa pe căputea să şi evoce nişteamintiri con crete ale îndel ungatei lor cunoşt inţe. — Cei doi de-acolo sunt pă rinţii lui?

— Poftim? Ah, nu, suntsoţiiCordon, spu se Kate. Vecinii noştri, stau la două case de noi. Piotr nu are părinţi. Nu are deloc familie. — Ce noroc,i îscăpă lui Alice. Vreau să zic, ce trist pentruel, dar ce noroc pe tine: nu ai bătaie de cap cu neamurile. Ar trebui s-o cunoştipe mama lui Jerry. Schiţă un zâmbet uriaş, care îi dezveli dinţii, adresat soţului ei, şi-şi flutură degetele: E depărere că el ar fi trebui t săse însoare cu prietenalui de profesie neuro  chirurg , spuse ea continuândsă zâmbească. Unchiul Barclay păşi în mijlocul patioului şi întreb cu gl as tare: — Are toată lumeaşampanie? Urmă un m urmur genera l. — Atunci,v-aş propune să ţin un toast, spuse el. Piotr si Katherine! Vă urez săfiţi la fel de fericiţi cum am fost mă tuşa ta»si cu mine. >

j

j

>

De ici-colo răsunăcâte o ura re) si toată lumeasorbi din şampanie. Kate ha bar n-avea cumtrebui e să reacţio neze. De fapt, era prima oar ă în viaţa ei când es ţinea un toast pentru ea. Aşa că înălţă paharul către to ceilalţi şi dădu di n cap, iar apoi privirea îi alunecăspre Piotr, săvadă ce face el. Zâmbeacu gurapână la ure chi,

îşi dă ţinea n î ălţat laha ce r; dintr-o peurmă îl coborî, îşi du pa ca pha ulrul pesp ate şi până goli pa rul înghiţitură. 228

La cină, mătuşaTliclma sc îngriji săaranjeze oaspeţii la masă întocmai caîntr-o sală de banchet oficial - mi reasa şi mirele urmauăssteaaşezaţi unul lângăaltul, în centru, pelungul me sei, cu membriifamiliei al iniaţi la stângaşi la dreapt a lor, în ordinea descr escătoare a gra dului de rudenie. Totul aducea cu scena dinCina e ca de taină. — Tatăl ă tu o să steaîn drea pta ta, o instrui mătuşa Thelma pe Kate în timp ceo conduceaîn sufragerie, deşi nici n-ar mai fi fostcazul să -i explice asta, fiindcăîn dreptu l fiecă rei farfurii se aflau cartonaşe cu numele frumos caligrafiate ale mesenilor. — Bunny o să şadă în stânga lui Piodâr. Pe urmă, eu mă a şez de cea laltă parte atatălu i tău,iar Barclay o să şadă de cea laltă parte alui Bunny. Theron o săşadă la acest ca păt a l mesei, iar Richard la capătulcelălalt , iar toţi ceilalţi oaspeţi vor sta aşezaţi băiat-fată-băiat-fată de cealaltă parte a mesei. Apărură şi unele probleme. Mai întâi, Bunny refuză să se aşeze lângăPiotr. Intră în sufragerie, se uită scurt la cartonaşe le cu dispunereamese nilor şi decl ară: — In ruptul capul ui nu măaşez lângăpersoanaaceea. Te rogsă schimbi o l cul cu mine, unchiule Barclay. Unchiul Barclay pă ru surprin s de ce rerea ei, dar era un om înţelegător din fire. — Nici o problemă, zise el şi-i trase scaunul, să se aşeze, iar apoi luă şi el loc pescaunulde lâng ă Piotr. Se pare căţi-au apărut la orizont necazuri cu cumnata, amice, îşi şopti el lui Piotr.

— Da, ie foarte furioasă pie mine, spuse Piotr calm. 229

Katescaplecăcătre ta tăl ei, careîşi despă tureaşervetul. — I )e ce-i furioasă? îl întrebă ea în şoa ptă. Crede am că n-ai depus p lânge re pena lă. — li o chestie complicată, răspunse tatăl ei. — In ce sens complicată? Tatăl ei se mulţumi să deadin umeri şi şi î netezişer vetul în poală. Apoi, nici lui Alice nu-i plăcu locul repartizat ei, chiar dacă nu semanifestă la fel de categoric. Ea ar fi trebui t să steade cea laltă partea mesei, faţă-n faţă cu Kate şi Piotr,dar seapropi e sfioasăde mătuşaThelmaşi o întrebă: — Mi-e jenăsă vă întreb, rdam-aţi puteaaşezala un capăt ed masă, vă rog? — La capătulmesei? se minună mătuşaThelma. — La un moment vatrebui să -mi alăptez be beluşul şi o săam nevoie de mai mult spaţi u. — Se poate, cu siguranţă, o linişti mătuşaThelma. Richard, dragule! strigă ea. N-ai vrea să faci sch imb de locuri cu Alice? Richard n u se arătă la fel de înţelegător ca unchiul Barclay. — De ce? întrebă el. — Are nevoie de spaţiu, să-şi alăpte ze bebeluşul, — Să-şi alăptezebebeluşul?. Mătuş a Thelma se strecură graţioasă pe sca unul de pe cealaltă partea tatăluilui Kate. Dupăo pauzăplină de înţeles,Richard es sculă şi se aşeză cu unloc mai în colo,lângă domnul Gordon, iarAlice trecu lacapătul

mesei şi întinse mâi nile să preia bebeluş ul. 230

Kate începu ăssimtă, mpo î triva voinţeiei, că mătuşa Thelma e demnăde tot respectul.Era ca şi cum ar fire văzut Pearipilevântului, la maturitate, când din tr-odată şi-a dat se ama că Melanie e adevăra ta eroină. De fapt, aproape că o încerca regretul că n-au invitat-o şi pe ea la cununi e. Deşi, probabil, a fost mai bine aşa, ţinând cont de dezastrul cu care se soldas e ceremonia. Piotr şi Kate şe deau destulde aproape cael s-o poată înghionti cu cotul ori de câte ori voia să-i împărtăşea treburile pecare le apreci a. Şi erau o gră madăde che stii pe care le aprecia.Ii plăcu supade cartofi şi pra z, servită rece la începutde tot - Kate înv ăţase deja ă c orice v aea în compoz iţie cartofi şi varză îl făcea fericit- , ca şi mie lul la grătar se rvit după aceea. Ii plăcea suita de Bach, care se revărsa din sistem ul de amplificare hi-fi al unchiu lui Barclay, caşi echipame ntul electro nic în sine, cuele c patru dif uzoare discr ete, poziţionate în cele pa tru co lţuri ale cornişe lor. Cel mai m ult îi plăcu de fetiţa lui Alice, care regurgită exact în clipa când Alice o ridică deasupra capului, să o vadă toată lumea. Treaba asta îl făcu să izbucnească într-un râ s cu hohote, deşi Kate îl înghionti zdravăn, să tacă. Iar atunci când unch iul Theron îi po vesti doamnei Gordon că, în ultima vreme, dirijorul coruluide la biserică„dă rasol“, Piotr era în al nouălea cer. „Dă rasol!" îi repetă el lui Kate, dându-i un cot în timp ceea îşi felia fripturade miel.Nodul cotului său, lipit de braţul ei ol, g era cald şi bătătorit. De cealaltă parte aei, tatălei se îndoi brusc deşale. Ai fi zis că vrea să se vâre sub masă.

— Cefaci? îl întrebă Kate. 231

— îţi ciilicsacoşa , răspun se el. — La ce-ţi trebuie? — Trebuie să pun hârti ile astea în ea, spuse el. I Icarătă pe dată- erau mai multe coli împături te în trei, ca scrisorile de afaceri. Pe urmăîşi vârî din nou capul sub masă. — Hârtiile pentru Serviciul Imigrări, ziseel cu glas înăbuşit. — Of, pentru Dumnezeu, se răsti Kate şi împunse o bucată de friptură ceva mai taredecâ t ar fi trebui t. — Louis?Ai pierdut ce va? îl întrebă mătuşaThelma . — Nu, nu, ră spunseel. Se îndreptă de şale, congestionat al faţă din cauza efortului, cu ochela ri căzuţi de e p şaua nasului. — Punea m niştechestii în sacoşa lui Kate, spuse el. — A, da, zise aprobator mătuşa Thelma , închipuindu-şi, probabil, că el sereferă la bani; pânăîntr-atât de puţin îl cunoşte a. Trebuie ăs mărturisesc, Louis; teai descurca t destulde bine cu etele f astea , îi spuse ea, ţi nând con t detoate încercă rile prin ca re ai trecut.îşi în clină paha rul n î direcţia lui: Trebuie să recunosc. Ştiu că la vreme a respecti vă ţi-am spu s că ar treb ui să mi le mie

încredinţezi cre ştere , dar a cu m zvăd că poate ai avut dre ptate câ nspre d ai insi stat ăs le pă stre i alături de tine. Kate se opri din mes teca t. — Păi, da, bâigui doctorul Ba ttista. Se întoarsecătre Kate şi-i spuse cu glasul scăzut: mi î închipui că jargo nul birocratic o să ţi se pară, la început , descurajator,

da am lăsa ocarteEdeun vizită cut numă rul deîn telef on al rluiţi-Morto nt Sşi tanfield. avoca specia lizat pro232

blcmc de im igraţie şi o să te ajute să treci peste to ată povesteaasta. — OK, îl linişti Kate. îl bătu pe mână şi repetă: OK, tată. Alice tocmai o ruga pe Bunny să-i taie friptura, fiindcăea îşi alăpta bebeluşu l, acum înf ăşura t în jacheta ei. Jeannette ncerca î să-i capteze atenţia lui Richard; acestatocmai îşi umpluse, probabil, al treilea pahar de vin. Ea se tot apleca în faţă şi ţinea degetul arătător ca o perso ană care ar dori să propună un ame ndament, dar privirea luialunecaîn chip stăr uitor în altă dire cţie. Doamna Gordon îi spune a lui Piotr că-i pare nespus de rău s-audăcă puştiul Mintz i-a furat şoar ecii. Şedea de ce alaltă parte a mesei, cu câ teva locurimai spre mar gine, aşa că fu nevoită să ridice to nul: — Ar cam fi timpul caJim şi Sonia Mintz să-i dea bătaiei şsăplăteascăoalele,strigă ea, iar Kate se înfioră la gândul că pese mne iş Bunny a auzit acestevorbe. — Să plăteascăoalele,repetăPiotr îngândurat. — Să treacă la bătaie, îi sugeră unchiul Barcla y. Ca la baseball1. — Ah! Drăguţ. Foarte folositor. Io măgândeam la oalele cu mâncare. — încă decând Edward era mic, iJm şi Sonia erau aşade lasă-mă-să-te-las. De la bun în ceput afost un co pil ciudat,dar ei nici măcar n-au băg at deseamă. 1. Joc de cuvinte intraductibil în srcinal, baz at pe polisemia expresiei to step up

o t the plate,care

înseamnă „a-şi asuma

răspunderea", dar (în baseball) şi „ase pregăti de băt aie" (de lovirea mingii puse în joc de aruncător).

233

— S-ar zice că au dat rasol, îi spuse Piotr. Când spus e aceste cuv inte, era clar că dă pe-afară de fericire , că-i vădit mulţumit desine, aşa că pe unchi ul Barclayîl pufni râsul. — Ţie chiarîţi plac expresiile noastre americane, Piodâr, nu-i aşa? îl întrebăel. — Le ador*, răspunse Piotr, izbucnind şi le în râs, radios la culme. — Bun băia t, spuse unchiul Barclaycu afecţiune. In sănătateaomului meu Piodâr! toastăel, ridicându-si paharul cu vin. Să-i urăm bun venit nî familia noastră. In jurul mesei se stârniagitaţia, se apucarăsă vor beascătoţi odatăşi n î tinserămânadupă pahare,darpână să-şi continue mişca rea, se auzi scaunul lui Bunny scrâ şnind peparch et şi ea sări în picioare. — Ei bine, eu unanu-i urez bunvenit, zise ea. Pen tru nimi c în u l me n-am să-i urez bun ve nit unuiindivid care a agresat un om nevinovat. — Nevinovat? se minună Kate. Apoi, cu întârzier e, adăug ă: Agresa t? — Mi-a povestit tot ce i-ai făcut, continuă Bunny, întorcându-se cu faţa la Piotr. Nu putea i să-l rogi cu binişorul să-ţi dea şoarecii n î apoi; vai, nu. A trebuit să te duci să-l iei la bătaie. Toţi oaspeţii se holbară uimiţi la ea. — L-ai luat la bătaie? îl întrebă Kate pe Piotr. — N-a pria vrut să mă lase în casă, recunoscu Piotr. — Erasă-i fracturezi maxilarul! Po ate că i l-ai f ac> si r turat. Mama lu i crede că trebuieă-l s ducă la urg enţă,

urmă Bunny. 234

— Bună ide e, zise Piotr, ungându-şi o feliede pâine cu unt . Poate că aţa o să-i coasă ţi guta. — L-aţi auzit? îiîntrebă Bunny pe ceilalţimeseni. La care doctorul Battista interveni: — Ei, Bun-Buns . Hai, scumpamea. Potoleţte-te, dragă. Dar, în acelaţi timp, Kate întrebă: — Ces-a întâmplat? Ia stai. — Aproape că dărâmă uţafamiliei Mintz, îi povesti Bunny, se apucă să urle al Edward, îi bagă mânaîn piept şi-l înşfacă de cămaşă; biata doamnăMintz e cât pe-aci să facă un atac de cord şi, când Edward n î cearcă să-i taie ca lea, cum eşifiresc —doar e pe proprietatea lui -, Piodâr îi dă una d e-1 culcă la pământ şi se năpus teşte pe scară, urcăla etaj, intră şi e i se valvârtejdin dor mitoarele familiei Mintz până când găseşte camera lui Edward şi începesă zbiere: „Vino sus! Vino sus în clipa asta!“ şi îl sileşte pe E dward să care toate cuşt ile la parter şi de-acolo la dubiţa familiei Mintz, şi când doam na Mintz strigă : „Ce se-ntâmplă aici? ncet î ează!1', el o re pede: „Dă-te la o parte! “, în gura mare, cu vocea lui greţoasă. Când ea , de fapt, nici nu ştia! Credea căEdward ţine şoarecii pentru un priete n de-al lui! Şi chiarţinea îi , pentru un ip t peste care a dat peInterne t, de la o orga nizaţie dinPennsylv ania, care i-a zis căo săvină săptă mânaviitoare şi o să ducă şoarecii la un adăpost de animale de-aleaunde nu-s omorâte, de unde putea u fi daţi în adopţie... Doctorul Battistagemu, m i aginându-şi, fără doar şi poate, ce s-ar fi întâmplat dacă şoarecii lui preţioşi ar

fi ajuns în mâinile unor indivizi plini de bacterii de p Pennsylvania. 235

— ...şi pe urmă, după cc ajung la laborator şi Edward îlajută foarte mul t la descă rcarea şoarecilor din dubă şi mutare a lor înapoi, în camera lor, trea bă deloc uşoară, cum cr ezi că -i mulţumeşte? Piodâr pune mâna şi sunăla poliţie. II dăpe Edward pe mâna poliţiei dup ă ce a repa rat tot răul făcut. Eldward ar fi putrezit la pârnaie chiar în clipa asta, dacă, după cum a m aflat, doamna Mintz n-ar fi avutideea să-l reclame ea pe Piodâr la poliţie. — Poftim? făcu Kate. — Ţi-am spus că-i complicată treaba, zise tatăl ei. Ceilalţi i» meseni rămaserăcu totii tablou. Până si mit tica lui Alice se holba la Bun ny cuguracăscată. — Bietul Edward, continuăBunny,e grav vătămat; are o falcă umflată ca un dovleac, aşa că bineînţeles, , mama lui a chemat poliţia. Şi uite aşa, tata- şi la aceste cuvinte Bunny se întoarse către doctorul Battista; era prima după oarte f mulţi ani când Kate o auzea spunâ ndu-i „tata“ - tataatrebuit să renun ţe la plângerea pe nală, slavă Domnului, căci altminteri familia Mintz a ameninţat căo sădepun ă plângere penalăîmpotriva lui Piodâr. A fost o înţelegere între părţi. — Păi, nu cred căasta-i tocmai o înţeleg ere, în sen sul că... începuunchiul Barclay. — De-aceea n-ai mai depus plângere penală? îşi întrebă Kate tatăl. — Mi s-a părut ma i avantajos aşa, recunoscuel. — Dar Piotr a fost provocat! răbufni Kate. N-a fost vina lui c-a trebuit să-l pocnească pe Edward. y

>

— I-adievărat, încuviinţă Piotr dând din a cp. 236

— în oricecaz... interveni mătuşa Thelma. — Bineînţeles, dup ă tine, Piodâr n-ar putea să Iacă vreun rău. Zău, parcă te-ai transformat intr-un zombi. „Da, Piodâr; nu,Piodâr“, teţii de coada lui, căzutăîn limbă dupăel. Parcăte şi aud: „Cum vrei tu, Piodâr; o să fac orice-ţi place ţie; sigur că mă mărit cu tine, Piodâr, chiar da că nute n i teresează decâ t săpui mâna pe ori care cetăţeancă bătrână dinS.U.A“. Iar pe urmăapăreţi super-târziu la recepţia dată încinsteaproprieivoastre cununii şi nici măcar nu veniţi îmbrăcaţi ca lume sunteţi ci ufuliţi şi şifonaţi, de parcă v-aţi fi pus-o toată după-amiaza. De-a dreptul dezgustător. Pe mine n-o să mă vezidând napoi î în halul ăstacând o săameuşi un bărbat. Kate se sculă şi şî i puse ervetul ş pe masă. — Bine, în cepu ea. Era conştientăde faptul că Piotr are privirea- toţi au privirea —aţintită asupraei şi că unchiul Barclay pare săse distre ze pe cinste, în timp cemătuşaThelma etoată numai încordare şi pândeşteprimul prilej ce i s-ar oferi ca să intervină şi să pună capăt disputei. Dar Kate îşi pironi privirea exclus iv asupralui Bunny: — ea, N-ai t esă-ţi te soţul a şade cum ta ie p urmă dadecâ r midetra peazi cum milă el,te orici neca arul, fi să fie. E greusă fii bărbat.Te-ai gândit vreodatăla asta? Bărbaţi i cred cătrebui e să ţină ascuns to t ce-i deranjează. Ei cred cătrebui e sălase imp resia că se descurcă , că sunt stăpânipe situaţie; n-au curajul să deape faţă ceea ce

simt d a eferă vărat. Indi fere nt dacu cănima îii doare vacă , sunt dispercu aţi, su cum plit, sunt grea,ceda le e 237

dor dc casă sau dacăîi apasăpovara unui păcat uri aş, întunecat,sau dacă-s pecale să înreg istrez e un eş ec răsu nător, ei nu spu n decât: „Ah, mi-e bine. Totu-i minunat1 1. Sunt cu mul t mai puţin liberi decât femeile, dacă stai să te gândeşti . Femeile studi ază încă dinleagăn senti mentele oamenilor; îşi pe rfecţionează radarul - intuiţia sau empatia sau chesti a aia interper sonală, zi să-i zic. Ele îşi dau e s ama cum sta u lucruri le în realitate,pe când bărbaţii se împotmolesc în competiţiile lor sportiv e, în războaie, în lupta pentru faimă şi succes. E caşi cum bărbaţii şi femeile ar trăi în două ţări dif erite! „Nu dau înapoi11, cum spuiu;t îi fac şi lui loc în ţaramea. îi ofer spaţiu într-un loc unde m a ândoi să putemfi noi înşine . Pentr u Dumnezeu, Bunny, la s-o şi tu maimoal e\ Bunny se aşeză pe scaunulei, părâ nd total descu m pănită. Poate cănu era câtuşide puţin convinsăde cele auzite, dar, pe moment, renunţ a la încleşta re. Piotr se sculă de pescaun, îşi petre cu unbraţ pedupă umerii lui Kate. O privi în ochi surâzător şi-i spuse: — Săriută -mă, Katia. Iar eaîl sărută.

EPI LO G

Louie Ş cerbakov ajunsese la o înţelegere cu părin ţii lui: atunci când îl lăsau în grija unui babysit ter, le era cel care-şi pregăteasingur ci na. Ştia deja să găteascăcu mult mai bine decât mămica lui şi aproape la fel de ca tăticul lui. La toamnă, când o să intre în clasa întâi, ei or să înceapă să-l lase săfolosească aragazul în prezenţa unui adult, dar între timpare voie să întrebuinţeze cuptorul cu microunde, toasterul şi tacâmurile, dar şi cuţitele ascuţit e. Se pricepedestul de bine la feliatul cârnăcio rilor devită cu foarfecele de bucă tărie. Diseară părinţii lui pleacă la Washington, deoarece mămica o săprimească un prem iu. A câştigat un Premiu de Ecologie aPlantelor acordat de c ătre Fede raţia Bota nică. Louie a bă tut toba toată săptămâna pe temaasta. „Mămica o să primească un premiu de la F ederaţia Sof-anică"1, spunea el, iar peurmă se tăvălea de râs. Cei maimulţi se mulţumea u să zâmbeascăpoliticos, dardacă se întâmpla ca tăticu’ să se afle prin preajmă, izbucnea 1. Joc de cuvinte în srcinal, unde Louie stâlceşte cuvântul

rostindbutt-anical, iar buttl nseamnă „fund“, „popou“, botanical, „posterior" .

239

şi el în râs la fel de zgomotos ca Louie. Atunci când râdea, colţurile exterioare ale ochilor lui tăticu' se arcuiau în sus. La fel se întâmpla şi cu ochii lui Louie; înplus, moşte nise şi părul dre pt, blond al tatălui său. Thelma, mătuşa luimămic a, spuneacă e de-a drept ul comică asemănare a dintre el şi tari,dar Louie nu gă sea deloc comică trea ba asta. O fi vrut să spună că el nu are bra ţele vânjoase, muscu loase ca tati? Păi, o săajungă şi el la fel. Puse două felii în prăjitorul depâine, apoi târî tabu retul în trepte pânăla bufetul cu laimente iş luă o con servăde sardele.Nu sepreadă el în vânt după sardele, dar îi place să deschidă cutia cu cheiţ a ei delicată. După ce ispră vi operaţiuneaasta, luă o bananădin fructiera de pe tejghe a, fiindcă ba nanele u s nt alimente miracu loase, o coji şi o tăiecu un cuţi t din serviciulde tacâmuri. Pe urmăieşi pe pali er şi strigă : — Avem cumva fa sole boabe? — Poftim?Nu! răspunse mami din dormitorul pă  rinţilor. > — Foarterău, spuse el cu g lasscăzut, mai mu lt pen tru sine. Cândmerge la bunicu’, mănâncă de a sea fasole pasată, amesteca tă cu o g răma dă de alte chesti i. Ii place gustul ei acru. — Ce Dumnezeuvrei să faci cu afsolea ? strigă mă mica,dar apoi, coborând gasul,adăugă: Tot nu înţeleg de ce nu pot sămă duc, pur şi simplu, în panta loni.

— îmi Ei, totuş ie un ieveniment oficial, spu se tati.Io unul puni,costumul. 240

— Ia încea rcăşitu să porţi cândva o rochie.Arăt ca un câ ine de companie împopoţonat deun copildement. Louie e s întoarse în bucă tărie,se sui încă o dată pe tabur etulcu scăriţă şi luăsticlade pla stic cu ke tchup.Roşu o să meargă, îşi zise în sinea lui. Roşu, arg intiu şi be j: ketchup,sardele şi bana ne. „Dar vierdele undei?“ îi plăcea lui tati să-l întrebe e d fiecare dată, dar m ămica intervene a, „Mai lasă-I, drag ă, în pace. Am cunoscutla viaţa mea puşti care nu au consumat decât alimente albe pânăau intrat la facultateşi cu toţii erau sănătoşi tun“. Cel mai adesea babysitterul lui Louie era bunicu acum cămătuşica Bunny se măritase cu instructorul ei personaj şi semutase la NewJerse y. Bunicu’ avea o carte veche, îngălbenită de vreme, intitulată Fenomeneştiinţifice curioasepentru tinerii cititori şi, atunci când venea să-i ţină compani e, o aduceasă-i citească din ea şi, pe chestia asta, Louiese simţea important işiubit. In seara asta, însă, bunicu’ o sămeargă şi el la Washington, ca şi mătuşaThelma,unchiul Barclay şi unchiul Theron, aşa că Louie o săsteala partermpreun î ă cu doamna Liu. Ceea ce este, totuşi, bine. DoamnaLiu îl lasăsăbea Coca-Cola, iarpriete na ei, doamnaMurphy, are obiec telealea faine în vitrină: un pre spapier cu steluţe uri a i, care se învârtejesc înăuntrul lui în locul fulgilor de nea; un fruct deun rosustrălucitor al cărui vârfse deschide i 7 , iar din el se revarsă o turmă deelefanteialbi, microscopici, şi o că suţăfăcutădin scoarţă de copac, cu două figurine care anunţă timpul probabil. Un omuleţ au s o femeie miniaturalăse apropie deuna din tre uş ile casei -

femeia dacă o săfie vreme însorită, bărbatuldacă o să 241

fie vreme ploioasă. Aproape întotdeaunaeme f ia este cea care se arată, cu stropitoareaei mititică în mână, n î timp ce bărba tul rămâne în penumbră, submbrelu u ţa u l i de mărimeaunei un ghii, chiar ţi atunci când to arnă cu găleata. Tăticul lui Louie spunea că-i o ştiinţă foar inexactă. DoamnaLiu nu a cceptăbani de la părin ţii lui pentru timpul petre cut cuel, fiindcă, susţine ea, e mătuşalui Louie. Când eramic, Louie chiarcredea că e mătu şa lui, pe motiv căau aproape acelaşi nume,dar pe urmă mămica i-a explicat că doamna Liu e doar mătuşică de onoare. La fel e şi doamnaMurphy, pentru căei locuiesc în cas a ei, chiar dacăbunicu’ doreşte caei să se mute acasă la el. Totuşi, mămica i-a spus căn-are degând să se mute. I-a spus călocuieşte iaci de unspre zece ani şi este cât se poate demulţumită, şi la ce le-ar folosi dacă ar avea mai mult spaţi u; arfi doar mai mult spaţi u gol, iar tati a zis căea are perf ectădrept ate. Louie scoase feliile prăjite din prăjitor şi le puse tejghea. Acoperi o felie cu discu ri de banană, iar peste acestea întinse sardelele şi apoi le strop i cu ketch up în zigzag. în fine, puse a doua felie de pâine peste toate asteaşi o apăsătare, în jos, iar sandviciul termi nat lî puse într-o cutie de sandviciuri Tupperware scoasă dintrsertar. Comprimarea sandviciului făcuse ca un pic de ketch up, dar nu ci ne şti e cât, să ţâşne ascăpe bufet. Iarnatrecută, când tăti cu’ iş bunicu’şi-au primit pre miullor,astas-a întâmplat într-o cu totul altă ţară, aşa

că trebu itisi să mea ăma şi mi Louie cuate isă . Cere monia a fost atâtade plict toare , rg că l-a lăs joace pesătura te 242

jocuri video pe telefonul ei. Nu-i pare rău că de data asta îl lasăacasă. Linse ketchupul cu ca re se mânjise pe de gete, iar apoi trase de peraft un ştergar devase, să-şi şteargă, cât de cât, ketchup ul care îi pătase şi tricoul. între timp, îşi auzeapărinţii discutând pe palier. — Să nu stăm nici o clipă mai mult decât e nevoie, spunea mămica. Ştii bine căurăsc tră ncăneala ără f rost. Apoi apărură amândoi în uşa bucătăriei. Părul negru, lung, al lui mami îi scăpăra pe umeri şi,surprinzător, purta rochia ei deseară, roşie, din care i se iţeau picioa rele fără ciorapi. Taţi era în costumul ui l albastru,cu frumoasa lui cravatăviolet, străbă tută de fulge rul galben. — Cum arătăm? îl întrebă mămicalui, iar Louie îi spuse: — Arătaţi ca omuleţiicare anunţă timpul proba bil. Pe urmă, nsă, î îşi dădu sea ma că, de fapt, nu ara tă aşa. E adevărat că amândoi stăteau în uşă, dar stătea u într-una şi aceeaşi uşă, unul lângă altul, aproape lipiţi unulde celălalt, nici unuldin ei mai nî faţă sau mai în spate, şi se ţineau de mâ nă zâmbitori.

La preţulele vânzarese adaugă 2% , reprezentâ nd valoarea timbrului literar.