ALDYN
Povestiri din Memorie
CĂDEREA în GOL 2011
ALDYN
Povestiri din Memorie
CĂDEREA în GOL 2011
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României ALDYN
2011 1 Căderea în gol / ALDYN - Galaţi : Axis Libri, 201 ISBN 978-606-8324-06-7 821.135.1-32
Biblioteca Judeţeană „V.A. Urechia” Galaţi © 2010 Editura Axis Libri Str. Mihai Bravu, Str. Br avu, nr. 16, Galaţi, 800208 Tel: +40 236 411037; Fax: +40 236 311060 E-mail:
[email protected],
[email protected]
Copyright © 2011 Aldyn Toate drepturile rezervate autorului
ALDYN
Motto:
„Mai bine să ai un sfârşit de coşmar decât un coşmar fără de sfârşit”.
(Legile lui Murphy)
4
Căderea în gol
Întunericul era dens şi gol. În liniştea sa profundă, presărată cu zgomote mute, se auzea într-o tăcere infernală, strigătul strident al tăcerii. Nu era nimeni în această imensitate şi totuşi cineva, sau ceva, a început să se mişte. Dacă ţi-ai deschis ochii, cu toate că diferenţa dintre închiderea şi deschiderea lor era absolut insesizabilă, te-ai lovit instantaneu de zidul pietricat şi rece al nimicniciei. Acel ceva , care a început să se mişte la un moment dat, împins de instinctul tangibil al existenţei, erai chiar tu , propria-ţi persoană înălţată la rangul de cădere.
Ai făcut primul pas prin întunericul atât de omogen,încâtîţiputeasusţineîntreagagreutate, şiaisimţitcăteprăbuşeştiirecuperabil.Nuera 5
ALDYN
nimeniiac nimen acolo olo car care esă să te pr prin indă dăatu atunc nciicâ când nd av avea eaii să ca cazi zi,,şi şi în mo mod dcâ câttse se po poat ate ede de tr trag agic ic,,nu nu şt ştia iaii nici ni ci und nde e av avea eaii să ca cazi zi.. Nu îţ îţii pu pute teai ai pr prec econ oniz iza a nicigreutatea,nicitimpul,şinicivitezacăderii, pentrucăerauacoperitetoatedepânzagroasăa întunericuluiceîţiînfăşuracuneţeinţa. Între întuneric şi lumină, nu ai ales lumina,pentrucănueraiobişnuitcuea,îţiera necunoscută, şi la un contact neprevăzut cu dimensiuneaeite-aiumplutdeteamă,oteamă nevindecabilă,însăniciîntunericulnul-aiales, pentrucădejateaaiîninteriorullui,fărăvoia ta.Atunci,ceţi-amairămasdeales?Puteaexista cumvaostareîntreluminăşiîntuneric,întreaşi anu?Laaceastăîntrebarenuputemrăspunde, pentru că din păc ăcaate nu cunoaştem răspunsul, şioricâtdemultne-amchinuisăîlaăm,vom rămânecusiguranţădepartedeel. Formele se pierduseră toate în această ceaţădetăciuneceîţiumbreaochiicudensitatea eiînăbuşitoare.Singurullucrudecareeraideplin conştient era sufocarea, o sufocare vecină cu moartea,şicupierdereabruscăaconştiinţei.Era oînecarelentă,sauoîngroparedeviulafelde lent le ntă. ă. Ap Apa a îţ îţii in inva vada da pa parc rcă ă în re relu luar are e pl plăm ămân âniiii,, cu valurile-i spumoase, ca şi cum ai băut o şampan aniie dintr tr--o stic icllă fără fund, şi nu te-ai îmbătatniciodată,apoipământulînvăluiaapa,şi îţiastupanărileîntr-oultimărăsuare,şitimpul 6
Căderea în gol
începeasătreacăcurepeziciunedevenindu-ţicel maimareduşman,pentrucă,lasfârşitulscurgerii sale le,, a evap apoorării mirac acuulo loaase şi in ineexplic icaabil ilee, aveaisămori,sătesufociînpropria-ţirăsuare. Înultimatasuare.Câtdeparanoicşideciudat… Cum ar oare să i deja mort, şi într-o ulti ul timă mă în înce cerc rcar are, e, în într tr-o -o zb zbat ater ere e ex exac acer erba bată tă în într tre e existenţăşiinexistenţă,sămaimoriodată?Poate cei mai mulţ lţii din inttre dumneavoas astr trăă, ir iriitaţ aţii de terib te ribili ilism smul ul ac aces estei tei si situ tuaţ aţii ii ss-ar ar în într treb eba a da dacă că aş aşa a ceva este posibil. Dacă o moarte în interiorul uneimorţi,maipoateînfăptu uneimorţi ,maipoateînfăptuită.Dinceleaat ită.Dinceleaate e denoilespuneamcăda,oasemeneafaptăeste posibilă,chiardacăseprezintăprecumcevalipsit de lo logic gică. ă. Po Poate ate că aţ aţiire reali alizat zat de deja ja că călo logic gica aes este te încazuldefaţă,ultimatendinţădemnădeluatîn consideraţie. Fiinţa pe care încercăm să o urmărim în acest haos interminabil, a făcut primul ei pas, unpasmicpentruimensitateacareoînconjura, darunulmarepentrueaînsăşi.Simţeacăîntrun fel sau altul îşi începuse drumul. Lupta cu indescifrabiluleraacerbă.Defaptnueraoluptă propriu-zisă,oluptăefectivă,contraunuiadversar binedeterminat,încarneşioase,pecaresăîlpoţi observacu observ acupreciz precizieşi ieşisăîl săîlpoţiataca poţiataca.Era .Eracaşi caşicum cum te-ailuptatcuneprevăz te-ailuptat cuneprevăzutul,adic utul,adicămaiexactcu ămaiexactcu tineînsuţi.Şiţinândcontdeacestecircumstanţe, stauşimăîntreb,caşi Gânditorul luiRodindacă 7
ALDYN
o asemenea luptă este posibilă? Pentru că în situaţia de faţă, eca şicumai juca opartidăde şahcu două perechide piese de aceeaşiculoare. Pe lângă faptul că este absurd, odată început jocul,te-aiîncurcaînproprialuptă,printreacele piesedispuseîndiferitelocuripetabladeşah.La unmomentdatnuaimaiputeadistingepiesele oponentuluişiv-aţimutaecarepieseleceluilalt, întrebându-văparoxistic,cinecucineluptăşicât vamaiduraaceastăluptăridicolă? În drumul tău către necunoscut ştiai că mergi, dar nuputeai şti unde,şinicidece. Mergeai pentrucăpurşisimplunuaveaialtăoportunitate. Nuaveai dealesîntreînainteşiînapoi,însăliberul arbitru era mai activ ca oricând. El era balanţa carearmonizaacţiuniletale,transformându-leîn licăririscurtedecompătimireşisperanţă. Atunci ai încercat să faci un lucru memorabil, de-a dreptul eroic, te-ai zbătut dinadinssădepăşeştiunobstacol,darnueraniciun obstacol.Deceatâtatrudăşiatâtatranspiraţie? Pentrucănuştiaiceseîntâmplă,puteaisăfacio innitatedelucruri:săsari,săţipi,săalergi,săte opreşti,săterostogoleşti,însănuputeaicontrola aceastăsituaţie,eraiînchisîntr-ogaurăfărăfund. Şicelmaigroaznic,erafaptulcănuştiainiciunde şinicidece. Omul, ca şi inţă proiectată în spaţiu, şi încadratăînintervalulprecisalunuitimp,oricare 8
Căderea în gol
ar acesta, simte nevoia acută a identicării. Şi de cele mai multe ori această identicare se înfăptuieşte,comparativcucertitudinileşinucu necunoscutul,precumseîntâmplaîncazuldefaţă. Oriceomtrebuiesăcunoască,şiastaseînţelegede lasine,coordonateleexistenţialeîncareseaă.E adevăratcăacestecoordonatepotdecelemai multeoriominciună, dar eletrebuie săexistecu orice preţ în mintea persoanei respective, altfel intervineparanoia,dezechilibrulşiinstabilitatea existenţială. Cu cât cunoaştem mai multe despre locul în care trăim cu atât aveam impresia că trăimmaibine,căsuntemstăpânipesituaţie,pe propria noastră viaţă, pe sângele care ne curge năvalnicprinvene.Cândneîndepărtămdeacest loc, asemănător cu locul copilăriei, ca să fac o comparaţiecâtsepoatedepertinentă,simţimcă ne pierdem în necunoscut, într-un spaţiu care nuneaparţineşicucarenuneputemidentica nicicum.Iaracestlucrunuseînfăptuieşte,pentru căspaţiulrespectivnuestealnostru,acomodarea cuelnuaavutloc,sauîntr-oaltăordinedeidei, oricât de mult s-a încercat această acomodare, earămânetotuşiirealizabilă,ancoratăundevala margineaabisului. Întunericul era apăsător şi plin, umplut curăsuăriletaledisperatecarenuştiauîncotro seîndreaptă.Mergeaicătrenecunoscutşisimţeai 9
ALDYN
că te scufunzi odată cu el. Ajuns acolo, în faţa prăpastiei,carenicinupăreacăîncepe,nicicăse termină,te-aiîntrebatretoric,dacăaveaisăcazi vreodatăînea,deundetrebuiasăîncepi,pentru căteaai,cusaufărăvoiata,exactînmijlocul ei.Mijloculacestaerabineînţelescevaimaginar, o iluzie trasată cu cretă albă prin întunecimea fantomaticăaspaţiului. Şiatunci,înmomentulcăderii,maiexact cu puţin înainte ca aceasta să înceapă efectiv, ca un semn prevestitor, se producea acel sunet inconfundabil, generat parcă de un instrument stricat al unei orchestre, care era de-a dreptul apăsătorşiinsuportabil.Şicucâtcădereaavansa, cuatâtrezonanţasunetuluiseamplica,devenea dinceîncemaitare,iarcândatingeaapogeul, visulsesfârşeaşitetrezeaisperiat. Căderea înceta şi ea, iar tu constatai că te ai în patul tău şi că totul a fost o iluzie, că nucăzuseşiniciunde,şicădefaptvisaseşi,însă această senzaţie a căderii era atât de vie încât puteaijuracăotrăiseşide-adevăratelea.Dacăar trebuitsădeclaricumânapeBiblieveridicitatea situaţiei,înaintedeatetrezidinvis,aijuratfără preamultereţinerişifărămustrărideconştiinţă. Visul era atât de real încât sda orice logică şi limităarealităţii,eraundevadincolodeaceasta, într-unspaţiuatâtdecomplex,încâtnuîlputeai înţelege. Erai numai tu, în luptă cu propria-ţi 10
Căderea în gol
cădere…şiînjurultăuabisul…scara fără trepte… *
MantonLaShawnsetreziîntr-unţipătde teamă, în mijlocul nopţii ploioase, care arunca fulgereşituneteîntoatedirecţiile.Înacelmoment, speriatădestrigătulacestuia,înlinişteadeplină şineafectatăanopţiiteriante,setrezibuimăcită şi soţia sa, Amy care încerca să înţeleagă ce se întâmplă.Mantoneraudleoarcădetranspiraţie. Privindu-l ai zis că dormise afară în ploaia rapidăşiinterminabilăcarezguduiadintemelii geamurile apartamentului, şi nu în patul său căldurosşiprimitor. — Ce s-a întâmplat dragule? Un coşmar? Manton gâfâia şi nu reuşi să zică nimic, parcănicinuauziseîntrebareasoţieisalecareîl luăînbraţeşiîlsărutăsuavpeobraz. —Gata,atrecut,afostdoarunvisurât, acumeştilângămine,nimicrăunuţisemaipoate întâmpla. Fără a ţine cont câtuşi de puţin de afecţiunea soţiei sale, Manton se dădu jos din pat, şi se duse în grabă la baie, fără a-i spune acesteia nimic. Ceasul electronic de pe noptiera delângăpatulimens,indicaora3:15am,iarpeste aproape trei ore avea să sune într-un exces de furie,anunţândoratrezirii,şiapregătiriipentru 11
ALDYN
serviciu.ErasunetulpecareMantonîluracelmai mult.Îşiurameseriaşirutinapecareaceastao implica.Cutoatecăreuşeasăcâştigedestuide mulţibani,atâţiacâtsăducăoviaţăluxoasăîntrunapartamentlafeldeluxos,nueraîmpăcatcu muncasa,pentrucăînafarădeasta,nuîimai rămâneamaideloctimpşipentrualtceva.Şiînplus acummaierauşicoşmarurilepecapullui,care setotrepetauînmodnecontrolat.Eradejaatreia oarăînsăptămânaastacândaveaacelaşicoşmar, acelaşivisciudatcareîibântuiaminţile:simţeacă seprăbuşeşte,căpierdecontrolulasuprasituaţiei şicănupoatefacenimicpentruaseopune.Eraca şicumunspiritnecuratarpusstăpânirepeelşi îltotagresa.Sesimţeainofensivşivulnerabil,dar nuştiacesăfacă.Aşteptasătreacădelasine,dar nutrecea,păreacăseamplicăîntr-uncrescendo interminabil. Acumeraînbaie,departedevis,departe detot,elsingurcugândurilesale.Seprivicâteva momenteînoglindadreptunghiulară„zidită”în pereteşimedită. Chipul său, acum obosit, surprins atât de clar în oglinda aceasta dreptunghiulară, se reecta cu putere într-un spaţiu supranatural. Privindu-se, ştia că era el, dar părea un altul, o dublură a sa, o copie perfectă care totuşi nu corespundea nicidecum imaginii reectate. Îşi văzu atunci cearcănele adânci din jurul ochilor 12
Căderea în gol
perlaţi,delimitaţidedouăsprâncenestufoase, dararanjate,ceseîncruntaudeecaredatăcând deveneagânditor, nasulsubţire şi ondulatsub caresegăsea,laodistanţărezonabilă,ogură uimită şi lungă, care acum era întredeschisă, şi care prin asociere formau un întreg plăcut. Dinţiiimaculaţistrăluceauprovocatorînlumina falsă a băii, dând o impresie de curăţenie. Obrajiiosoşicarenufăceaudelocpunctcomun curestulchipului,păreaumaidegrabăînpţiîn extremităţilefeţei,decâtdelimitaţiarmoniosde aceasta,ieşindînevidenţădeecaredatăcândîţi îndreptaiprivireacătreel.Înrest,eraunbărbat frumos, cu părul negru şi nu foarte lung, cu aspecttineresc,carearatrasprivireaoricărei femei frumoase. Purta o barbă scurtă de doar câtevazile,pecareorădeaperiodic,lăsându-şi cândşicândciocşimustaţă. Privindu-se încă odată în oglinda miraculoasă din faţa sa, şi nevenindu-i parcă săcreadă,rostiîngând,cuvocemută,întrebări fărărăspuns: — De ce una ca asta? Şi de ce acelaşi vis detreiorilarând?Cândosăseoprească?De cesimtcămăprăbuşesc,şiceecuzgomotul acelaciudatşidiabolicceîmizgârieurechile? Oareînnebunesc?Darnuexistăniciunmotivsă seîntâmpleunacaasta.Totulîmimergebine, amosoţiecaremăiubeşte,înviitorulapropiat 13
ALDYN
uncopil.Deundeacestcoşmar?Deundeaceste stăridenesiguranţă?Cearputeacauzaaşaceva? Şi ce să facacum?Săîi spun luiAmydesituaţia mea?Nu,înniciuncaz,nuvreausăoînspăimânt întimpulsarcinii.Dacăeusuntagitateatrebuie săecalmă.Nuvreausăpăţeascăcevacopilul.O sămaiaşteptosăptămânăsăvădcumevoluează lucrurile,poateafostdoaragitaţiaşistresulde laserviciu,şiapoi,dacăvanevoie,voiluao decizie.Darsuntsigurcăosătreacăşinuosă trebuiascăsăiauniciodecizie. Stătuse mai bine de o oră în baie, gândindu-selaastfeldelucruriciudate,fărăa-şi daseamacâtderepedetrecusetimpul,şicămai aveaaproximativdouăorepânăcândtrebuiasă setrezeascăpebuneşisăplecelamuncă.Defapt, orarespectivă isepărusezeceminuteşinimic mai mult.AtunciintrăşiAmyînbaie,neştiindcese întâmplăcusoţulei. —Dragule,deatuncistaiînbaie?Ces-a întâmplat?N-amapucatsăvinimediatdupătine, te-amaşteptatînjurdezeceminutesăviiînapoi, iarapoiamadormitşiacumcândm-amtrezitdin nouşiamvăzutcanueştilângămine… — Nu s-a întâmplat absolut nimic, numai cădupăcem-amtrezitdinacelcoşmarnuam maipututsăadormlaloc.M-amtotfoitprincasă, negăsindu-mistarea. — E aproape patru şi jumătate, hai în pat, 14
Căderea în gol
pentrucămaiepuţinşitrebuiesătescolişinu vreausăiobositcândveiplecalamuncă.Trebuie săteodihneşti. — Daaaa,trebuie sămă odihnesc. Darnu ştiucum.(Ultimafrazăorostinumaipentruel,în gând). Se băgară apoi amândoi în pat şi nimic important până dimineaţă nu se mai întâmplă, nimicteriantsauagitant,înafarădezgomotul sistematic al ploii, care se izbea cu putere de întunecimea cadaverică a nopţii, în care doar stelele şi luna, undeva într-un colţ retras mai luminau. La ora 6:30 am punct, ceasul electronic de penoptierăsunăfurios,trezindu-iînacelaşitimp pesoţiiLaShawn,caredormeauatâtdebineîn dimineaţaaceearăcoroasădetoamnă,cândafară încă mai picura, semn că ploaia nu se sfârşise denitiv. Curgerea ei, care îşi mai pierduse treptatdinritm,încămaipâlpâia,asemeneaunui lumânăriajunseaproapedecapăt,caremocneşte, gataoricândsăsestingă. *
LaShawn lucra la o mare companie de telecomunicaţii, intitulată simbolic „People Talk”,oclădireimensă,depesteosutădeetaje, dotatădelauncapătlaaltulcumiidebirouri. 15
ALDYN
Rod alimaginaţieiatreimariarhitecţi, depetrei meridiane diferite ale globului, construcţia se remarcaprindiversitateaconcepţiilorşistilurilor alcătuitoare: astfel încât, părea mai degrabă o adunătură de idei proprii, specice ecărui arhitect în parte, care totuşi într-un nal se deschideaucătremultipleşicomplexesemnicaţii cefraternizauîntr-unînţelescomun,caşicumcei trei arhitecţi ar fost fraţi în momentul în care s-arhotărâtsăcreezeaceastăoperă,oadevărată minunealumiimoderne. Încă de la prima privire pe care această construcţiefuturistaţi-orăpea,rămâneaifascinat şi imobilizat de grandoarea şi aerul modern pe care îl degaja prin ecare por respirator, prin ecaremoleculăbiomecanizatăceîiînfăşuracu supleţeinţatehnologizată.Clădirea,privităcao parteintegrantăaCreaţieipăreaeaînsăşioinţă, cuunscopbinedeterminat,şiladreptvorbind chiar asta şi era: un centru imens de comandă, care unea prin intermediul ramicaţiilor sale, o vastă reţea comunicativă. Aici erau stocate şi înregistrate, într-un computer superperformant şiinteligent,toateconvorbiriletelefonice,e-mailurileşimesajelescrisealecetăţenilor.Eraunfelde Big-Brothercareurmăreaecaremişcare,unochi invizibilşiatotcuprinzătorcestocazişinoapte oricebătaieainimiişioricetresărire. La interior clădirea păstra aceeaşi eleganţă 16
Căderea în gol
caşilaexterior,însensulcătotuleratehnologizat şimodernizat:uşilemaiimportantesedeschideau prinprelevareaamprentei,iarcelelaltefuncţionau pe bază de senzori de mişcare, luminile recunoşteau comenzi vocale şi se aprindeau printr-osimplăcombinaţiedecuvinte,internetul era wirless, lifturile automatizate, iar încăperile maispeciale,precumşicentreledecomandăerau securizatelamaxim,într-uncuvântblindate. Planulclădiriiera destul desimplu:prin centrul acesteia, treceau patru lifturi de ultimă generaţie,grupatedouăcâtedouă,caşicumar formatuncubsauunparalelipipedsecţionat în patru părţi egale. Datorită numărului ridicat de etaje, erau pe deplin necesare patru lifturi, caresătransportepersonalulîndiversezoneale clădirii, fără a aştepta prea mult eliberarea sau sosireaunuia. La orice orăailuatliftul, găseai întotdeauna unul, dacă nu liber, cu siguranţă prinapropiere,astfelcănutrebuiasăaştepţinici măcar un minut ca să ajungi acolo unde aveai nevoie. Totul era gândit şi aranjat în amănunt încă de la început. Se pare că cei trei arhitecţi ajunseserălauncompromisşirealizaserăooperă deartă„perfectă”,atâtcâtsepoateînţelegeprin acestcuvânt,cefraternizeazăînmodabsolutcu divinitatea. Odată ce ieşeai din încăperile primitoare alelifturilor,teloveaideambianţatransparentă 17
ALDYN
ageamurilorimense,tăiateparcădintr-osingură bucatăşiasamblateînfelşifeldemoduri,pentrua compunebirourileangajaţilor,caredădeauroată celorpatrulifturicetreceauprinmijloculclădirii. Datorită geamurilor împrejmuitoare, lifturile puteaufoarteuşorobservatedecătreangajaţii rmei,înmomentulîncareacesteatreceauprin birourilelor.Geamurileexterioarealeconstrucţiei erau reectorizante, de un albastru ultra-marin închis,nepermiţândpătrunderealuminiisolareîn incintaclădirii.Acestegeamuriexterioareltrau luminasolară,curăţând-odeimpurităţi,apoieo lăsausăpătrundăînîncăpereatâtcâtîşidoreacel careaveabiroulînzonarespectivă,printr-osimplă apăsaredebuton,caşicumarreglattemperatura delaaerulcondiţionat,eoînlăturauîntotalitate, iaratuncisetreceapeluminaarticialăabecurilor uorescentedindotare. Casăvăfaceţioideedesprecumarătau aceste birouriultramoderne,osă încerc oscurtă descriere,atâtcâtîmipermitememoria,indcăvoi reconstruipebazaamintirilor,aşacumamfăcutşi pânăînmomentuldefaţă,şiaşacumvoifaceşide acumîncolo,atuncicândvoivorbidespreaceste întâmplărifascinante,carecusiguranţăcămerită relatate. Dupăcumspuneam,birourileangajaţilor arătauînmarepartelafel,numaicelealeşelor erau diferite, însă acestea se aau la etajele 18
Căderea în gol
superioareşideobiceiocupauunetajîntreg,în timp ce angajaţii împărţeau acelaşi etaj cu alţi colegidemuncă.S-arpututspune,şiastala drept vorbind, că etajul la care te aai, spunea despre tine, ca şi angajat, mult mai mult decât aipututcrede,pentrucăerairepartizatlaun anumitetajînfuncţiedegradulresponsabilităţii pe care îl aveai în instituţie. Astfel, cu cât erai maiînaltîn funcţie, cu atât erai maiaproapede vârf, adică de ultimul etaj al clădirii. Era ca o numerotare:număruletajuluişifuncţia.Dinacest punct de vedere, clădirea semăna la perfecţie cuoimensăpiramidă,chiardacăaveaoformă paralelipipedică. LaShawn avea biroul într-o frumoasă şi spaţioasăîncăperesituatălaetajul63,delacarese puteaadmiraaglomerataLondră,presăratăcufel şifeldeoameni,unadevărattabloudepersonaje necunoscuteşiextremdevariate.Delaaproape cei200demetriînălţime,oraşulpăreaunfurnicar imens,oînvălmăşealădeinţe, încareîşifăceau loc,rândperândproblemeleşifrământărilevieţii cotidiene. Două uşi imense de sticlă ornamentată, pe careseputeaobservaimediatemblemaclădirii,un Partisticcaresecontinuacuformaţiunea„eople”, dincareseiveamaiapoiunTrăsturnatceîşiavea liniaorizontalădedeasupra,labazalitereiP,cu careformauntotşicaresecontinualarândullui 19
ALDYN
cu formaţiunea „alk”, scrisă bineînţeles pe dos, formau un tot unitar extrem de bine organizat. Deschizând cele două uşi, intrai într-o încăpere miraculoasă. Pe jos erau nişte cuburi groase de sticlădincareseformaaşazisa pardoseală ,care comunicauîntreeleprintr-uncanalcilindriccele străbăteaîntotalitate,şiprincaretreceaunlichid vâscos care le încălzea în permanenţă, fără a nevoie de alte sursede căldură. În faţă se putea distingeunbiroudesticlăneagră,asemănătoare onixului,carestrăluceafabulosînluminaarticială aîncăperii, iarpebirou unlaptoplafel denegru funcţionafărăîntrerupere.Înspatelebirouluise înălţausdătoaregeamurilereectorizante,deun albastru marin, închis la culoare, care ofereau o privelişteextraordinară. Înstângaseaaoaltămasă,totdesticlă, însăcevamaimicădecâtbirouldeonix,deculoare argintie pe care se putea observa un computer imens,peecranulcăruiasevedeaufelşifelde graceşicifre.Păreacămăsoarăceva,saucăţine oevidenţădeprecizieelveţiană.Înparteaopusăa încăperiieraunfeldebibliotecă,numaicănuera plinădecărţicidecarcasedeDVD-uri,dispuse lafeldearanjatcaîncazulunorcărţi.Dealtfel, s-arpututspunecăşiacesteDVD-urieraunişte cărţi,numaicănuaşacumsuntemnoiobişnuiţi să e, pentru că nu erau nişte cărţi obişnuite, ci nişte cărţi electronice. Fiecare carcasă era 20
Căderea în gol
numerotatăşidispuneadeunnumepropriu,care o individualiza, stocând cu precizie informaţia aatăînăuntru. Deasupra, pe tavanul acoperit în totalitate deooglindăimensă,încaredacăte-aiprivitteaiobservatatâtpetine,câtşirestullucrurilor înconjurătoare, luminau o serie de becuri uorescente, care datorită oglinzii reectau luminaîn modegalîn toată încăperea, fără prea multconsumdeenergie.Eradeajunssăaprinzi numaicâtevabecuri,pentrucatoatăcamerasă estrăpunsădeoluminădivină.Dealtfel,puteai congurasistemulastfelîncâtsăaprindănumai acelebecuri aateîn imediata ta apropiereşi să lestingăpecelelalte,pentrucătotulsebazape mişcare,pesenzoriicaredetectauînoricemoment oriceinţăvie.Sistemulerauncompuscreatsă interacţioneze cu omul, să răspundă cerinţelor saleşisăileîndeplinească,să-iuşurezemunca şisăîntreţinăconfortul.Unsistemgenialpecare toţişil-ardoritînproprialorlocuinţă,însăera multpreascumppentruaputeaachiziţionat,şi înpluserarealizat şilacomandă,ceeaceîngreuna şimaitaredeţinerealui. Manton intră în biroul său şi se aşeză grăbitlabiroulde onix,pe care se aalaptop-ul personaldeserviciu.Îldeschise,introduseparola pecarenumaieloştia,şiîncepusătastezenervos cevalatastatură.Dupăfelulagitatîncaretastaai 21
ALDYN
spus că lucrurile nu îi mergeau tocmaibine,şi chiaraşaşiera.Nuterminaseîncă treaba cucare fuseseînsărcinatiarşefulaşteptadelaelraportul nal,pecaretrebuiasăi-lprezinteîncădeacum treizile,aşacăacumlucradezor,greşindlaecare minutcâteceva,ceeaceîlenervalaculme. Seopridinlucru,sesculădepescaunul confortabil de culoare neagră, care se încălzea automatşireglatemperaturacorpuluipersoanei careîlfolosea,şicomandătelefonicocafeapentru asedestindevremedeunsfertdeoră.Dupăcinci minutesosişifatacucafeaua,otânărămulatrăde 20deani,careseasemănaperfectcucafeauape careocomandaseLaShawn.Eraofatăsubţirică care avea părul împletit în cozi lungi, aşa cum poartănegriideobicei,cuoperechederoledin silicon, cu care se deplasa în timp record între etaje,şidelaunetajlaaltul,pentruaaducela timpcomenzileangajaţilor. Toate fetele care lucrau la centrul de servire, purtau role, iar primul criteriu de angajare al acestora, pe lângă aspectul frumos şi tineresc de care trebuiau să dea dovadă, era îndeletnicireadeamergebineperole.Eraufete detoatenaţionalităţileangajateaici,pentrucăera unlocfoartecăutatîncaresecâştigaufoartemulţi bani. Dacănu te propuneacinevanu aveainicio şansă,şimaiapoi,dupăcetepropunea,trebuia să îndeplineşti la perfecţie şi cele două condiţii 22
Căderea în gol
de mai sus, adică să i fată, să arăţi bine şi să stăpâneştimersulperole. De altfel, suprafaţa glisantă a holurilor şibirourilorfacilitamersulperole,indcădupă cumspuneamşimaidevreme,totulfusesegândit dinainte, toate detaliile care alcătuiau această rmăgigantdininimaLondrei.Iarfetelenuaveau timpnicisărespire,atâtdemultecomenzierau întimpuluneizile.Uniiangajaţibeaucafeade douăsaudetreioripezi,lacaresemaiadăugau şimeseleprincipalealezilei,iarînacestsensnu exista o regulă prestabilită de servire, în sensul cămasadedimineaţăseservealaoanumităoră, şiaşamaideparte.Fiecarecomandaatuncicând consideracăesteabsolutnecesar.Politicarmeise împleteaarmoniosculucrulşipentruaserealiza aceastăcondiţie,nutrebuiausăexisteconformări generale,însensulcăecaretrebuiasă-şisatisfacă propriilecapricii,sănueobligatsămănâncela aceeaşiorăcucolegul,săiapauzăînacelaşitimp cuelsausăfumezeînacelaşiminutcaşiel,şitoate asteapentruanuîntrerupelucrulbineînţeles.În felulacestatotulmergeacaperoate,toatălumea era independentăşiîşifăceatreabacusârguinţă, saucelpuţinaşalăsasăsevadă. Înecare zi,pentruasedeplasaîntimp recorddelaunetajlaaltulMantontrebuiasăia liftul,cutoatecăsufereaatâtde claustrofobiecât şi de acrofobie. Cu toate că simptomele acestor 23
ALDYN
afecţiuninuerauîntr-ostarefoarteavansată,se puteadistingeînmodclarunînceput.Deaicişi aparentalinişte aluiLaShawn, carenusesimţea câtuşi de puţin afectat de virusul acestor boli. Puneatotulpeseamaproblemelorşistresuluide laserviciu,aîndatoririlorşisarcinilorimportante decarerăspundea. Camînritmulacesta,întreţinutdegrijile înlănţuite şi interminabile, se derula pentru Manton ecare zi pe care o petrecea la biroul săudeultimăgeneraţie.Problemecarecereauo rezolvareimediatăşirăspunderinelimitate,lacare dacănuseputeaconformaşinuputearămânepe poziţii,adicăfermşihotărât,înceeaceaveade făcut,arriscatsăedatlaopartedecătrecineva care putea îndeplini cu promptitudine aceste sarcinişiîndatoriri.Eraoluptăpermanentăîntre angajaţi,pentrupromovareaînfuncţie,pentrucă rmapuneapreţpeadaptabilitateşiconsecvenţă, astfel încât, orice persoană aată într-un loc înaltalconducerii,exceptându-lpepatronşipe cunoştinţeleacestuia,puteasădecadădinfuncţia pecareoocupa,şisăajungădeundeplecase,dacă nuseţineadetreabă,saualtfelspus,dacănuerala înălţime.Dealtfel,unadintredevizelermeiera: „Dacă te temi de înălţime, te putem aduce mai jos” . CâtdespreManton,acestasetemeadeînălţime, darnuînsensuldatdenoiaiciacestuitermen,ci într-unul,casăspunemaşa,cevamai gurat,chiar 24
Căderea în gol
dacăadaptatlasituaţiaînfăptuiriisale,elrămâne tot propriu. *
Ajuns acasă, după o zi de lucru ca oricare alta,şivăzândcăvisulaceladecoşmarnuînceta să revină, ca o migrenă obsesivă, Manton se închiseîntr-unuldintredormitoare,pentruacât maidepartedeprivirileiscoditoareşiîntrebătoare ale soţiei, îşi luă cu el servieta de serviciu pe careodeschiseşidincarescoaseziarulpecare tocmai îl cumpărase de la unul din magazinele dinapropiere.Îlrăsfoicurepeziciunepânăcând ajunselatitluriledeanunţurimatrimoniale,unde găsiimediatceeacecăuta.Ochiiisexarădintr-o datăasupracăsuţei,încareeraucuprinsedatele pecareîşidoreasălevadă: „DR. MAXIMILIAN BALDWIN, psihiatru de profesie, vă aşteaptă la cabinetul său personal de pe Broad Sanctuary, nr. 41 din Londra. Asta numai dacă o vizită la psihiatru vă este absolut indispensabilă! Mail:
[email protected] Telefon: 0044 8639046515 Dacă ai o problemă nu ezita, scrie-mi sau sună-mă! Aici problemele tale încetează să mai existe!” 25
ALDYN
Privi anunţul cu o oarecare neîncredere, întrebându-sedacăpânălaurmăchiararenevoie deunpsihiatru.S-arpăreacăpropoziţiaglumeaţă, „Asta numai dacă o vizită la psihiatru vă este absolut indispensabilă!”, scrisă în cadrul articolului, i-a rămasîntipărităînsubconştient, careacumlucra din răsputeri pentru a-l convinge că trebuie să stea liniştit, şi să nu se agite degeaba. Apoi, dezmorţindu-seuşordinstareademoleşealăcare îlcuprinse,dusemânalabuzunarulhaineişitrase afarătelefonulmobil.Maipriviodatănumărulde telefondinziar,apoi îl formăcu repeziciunepe tasteletelefonului, darnu avucurajsă sune,aşa căînchiseşicăzupegânduri,momentîncarese trânticupoftăînpatuldincameră. Închise ochii şi privi în adâncul inţei sale, încarenuputeaîntrezărinimicbun,onelinişte declaratăîlrăvăşeaşinuîidădeapace.Nuputea şticeeste,darbănuiacănupoatecevabun. Seaşteptalatotceeramairău.Sesimţeacaşi „Neliniştitorul”, lui Sigmund Freud, un lucru ascuns care şi-a permis să se concretizeze şi să tulbureordineadeplinădinjur. Oricât s-ar străduit, Manton nu reuşea să seregăseascăîncadrulproprieisaleexistenţe,caşi cum,ourmăadâncădeincertitudineintelectuală şiexistenţialăpusesestăpânirepeel.Eratotel, lasuprafaţăacelaşichip şi aceeaşiatitudine,dar înăuntrueraparcăaltcineva,unspiritpotrivnic 26
Căderea în gol
careîlbântuia.Nuştiadecedeecaredatăcând închideaochii,aveaciudatasenzaţieaprăbuşirii îngol,aindenituluişianesiguranţei,caşicum ar părăsit această lume, şi ar ajuns într-o alta,într-odimensiuneîncarelegilelogiciişiale raţiuniisedezintegreazăşiformeazăaltelegicare nusesupunriiconştiente. În plus, visul lui, de fapt ce spun visul lui, coşmarul luitulburător,deveneamai clarşi mai viucuecareclipă,cuecareziasăptămânii.Dacă arreuşitsăajungălaunconsens,săînţeleagă cesepetreceînmintealui,arpussingurcapăt problemei,arcăzutpânălacapăt învis,pentru a revenilanormalitateînlumeareală,darcăzătura era interminabilă, la fel şi starea lui. Ce putea face?Atuncideschiseochiidinnou,capentruase reîntoarcepemeleagurileacesteilumi,şirosticu vocetare: — Mă voi duce la psihiatru! Trebuie! apoi îşicontinuămonologulîngând: — Am aşteptat prea mult ca lucrurile să se rezolvedelasine,darnuserezolvă! *
Maximilian Baldwin era un psihiatru germanstabilitdecevatimpînAnglia,laLondra, unde deţinea un cabinet propriu, care pe lângă faptulcăîiaduceafoartemulţibani,îiofereaşi 27
ALDYN
faima dorită. Se chinuise vreme îndelungată să ajungăaici,şiacumcândsoartaîisurâsesecuun zâmbetpânălaurechi,complotând parcăpentru bunul mers al vieţii sale, simţea că visul său deveniserealitate,căînsfârşitaveapentrucetrăi, chiardacă,înmodcâtsepoatedeabsurdtrăiade peurmacelorcuprobleme.Îidisplăceatermenul de „bolnav mintal”, sau „dereglat psihic”, şi obişnuiasăîşinumeascăpacienţiidrept„persoane cu afecţiuni”, transpunând astfel înţelesul primordialalbolnavului,într-unulmodern,mult maipotrivitpentru societateaactuală asecolului XXI. Ştia că succesul în meseria sa consta în a nu lelăsapacienţilorimpresiacăsuntniştepersoane bolnave, care suferă de ceva anume, de ceva foarte grav, în consecinţă de anumite afecţiuni intratabile. Deaceeaşiaveafoarte mulţipacienţi careîicălcaupragul,şicaredeclaraucâtsepoate desincer,căl-auvizitatindcă:„simţeaunevoia deacomunicacuopersoanăpotrivită”. Cei mai mulţi veneau aici pentru că sufereau de lipsa de comunicare şi nicidecum pentrucăaravutanumiteprobleme,sauchiar dacă simţeau într-o oarecare măsură, prezenţa unei dereglări funcţionale în organismului lor, nufăceaudinastaunactdetragism,şi,decele maimulteori,nicinurecunoşteaucainddrept probleme,aceste„micidereglări”. 28
Căderea în gol
Aici intervenea, cu o foarte mare iscusinţă Maximilian,careştiacumsăîşitratezepacienţii, cumsăleaecelemaiascunsegândurişidorinţe pentru aputeasesiza„cauzelecareşi-aupierdut cauzele”,dupăcumîiplăceasăspună.Atuncicând cauzeleiniţialealeorganismuluinumaigenerau efectele prestabilite, asociate ecărui organ în parte,însemnacăaavutlocodereglareaacestora, odisfuncţiecaretrebuiaimediatremediată. Baldwin era un bărbat bine făcut, solid, cam la un metru optzeci, cu părul albit pe alocuri, cu ochi pătrunzători şi alungiţi, ca ai unuichinez,cufaţaluminoasă,şicuoevidentă tăriedecaracter.Cutoateacesteachipulsău,bine alcătuit şi proporţionat, parcă după un precis calcul matematic, era un amestec de încruntare şibunăvoinţă,unamestecatâtdeinadecvatîncât puteaidistingeimediatînellinişteaşiapăsarea ce-lfrământau.Aveaînjurde40deani,darpărea mult maibătrân,campe undeva pe la 50,poate şi datorită meseriei sale care cerea foarte multă dedicaţieşipasiune.Nuputeaintraînsuetele pacienţilor săi, în gândurile lor cele mai tainice dacănusetranspuneapedeplinîninţaacestora. Încercasăîiînţeleagăpânăla epuizare.Şidecele maimulteorireuşea. Când era la muncă, în biroul său ultramodern purta întotdeauna un costum elegant,nupentrucăi-arplăcutcipentrucă 29
ALDYN
prezentamultmaimultăîncredereşiseriozitate în faţa pacienţilor săi. Înainte de a ajunge psihiatrulucraselaobancă,undeînmodevident ţinutaeraobligatorie.Deaicişirepulsiasafaţă deîmbrăcatullapatruace.Costumul,cutoatecă eraunuldintrecelemaine,şimaifrumoscroite, marcaPaoloRossi,simţeacănuisepotriveşte, că îl strângeşi irită. Însă puteatrecefoarte uşor pesteacesteinconveniente,atuncicândsegândea labani:lacâtdemultcâştigacapsihiatru.Nicinu puteasăcreadăcăpelumeexistăatâtdemulţi „afecţionaţi”, care necesitau un tratament pe termenlungsauscurt. Datorită lor conducea un luxos şi nou AstonMartin,marcaDBScumpăratnuînleasing sau prin împrumut ci cu banii jos. Achiziţia îl costasenicimaimultnicimaipuţindecât170.000 deliresterline dar îşi meritapedeplininvestiţia. Înplus,neindcăsătorit,avealipicilafemei. Cabinetul său era amplasat pe Broad Sanctuary, lângă Parliament Square într-o zonă foartecirculată,exactîncentrulLondrei.Înainte dea-şideschideacestcabinet,adicăînurmăcu aproximativpatruluni,lucraselaobancă,însă pasiunealuieradeaajungepsihiatru,dea-iajuta pe ceilalţi, de a le da sfaturi folositoare. Privea viaţa ca pe o legătură socială, ca pe un contact neîntreruptcusemenii,şi,maimultdecâtatât,ca peorelaţiedeîntrajutorare. 30
Căderea în gol
În acel moment secretara, o femeie cam pe la35deani,oblondăcupicioarelungişiprivire înşelătoare, pecaredoctorul oaborda decâteori aveaocazia,intrăînbiroulacestuiaşiîlanunţăcă unanumeManton LaShawn,carespunecăardori să-iepacient,aşteaptăafară. — Domnul LaShawn nu are rezervare, începuaceasta,darestefoartehotărâtsăvorbească cudumneavoastră.Vinepentruprimadatăaici. Cefac?Îispunsăintre,sauîlanunţcăsunteţi ocupat? Maximilianseuitălaceasulsăuelveţian, pe care îl purta la mâna stângă, şi cântări cu acurateţeaunuimatematiciansituaţia. — E 16:35, începu el, şi următorul pacient eprogramatlaora18:00,aşacămălipsescpuţin detimpulmeuliberşiîioferdomnuluiLaShawn întâietate.Spune-isăintre,săvedemcevrea! SecretaraieşişiîlanunţăpeLaShawncă esteaşteptat.Acestaseridicagrăbitdepescaunul dinholşiseîndreptăcugrijăspreuşacabinetului. Când intră îl zări pe doctor, sobru şi serios, în costumul său impecabil, stând la biroul său modernpecareerauînşiratezecidefoişicărţi, alăturideunlaptopelegant. —Bunăziua,îmiparebinesăvăcunosc domnule dr. Maximilian Baldwin. Manton LaShawnmănumesc. — Ştiu, secretara m-a anunţat că veniţi. 31
ALDYN
Luaţilocvărog! Manton se aşeză în fotoliul confortabil din faţadr.Maximilian,privindu-lpeacestaextremde pătrunzător,gataparcăpentrua-idestăinuiunul dintrecelemaimarisecretealesale,şiîntrebându-l înmodindirectprinmimicaîncordatăafeţeidacă poateîncepe,şidacăsepoatebazapeîncrederea sa. Baldwin înţelese această privire şi crispare ceîicontorsionaluiMantonîntregulcorp,şiluă cuvântul: — Doriţi o cafea, domnule LaShawn? — Nu, mulţumesc! — Atunci un ceai! Privindu-l pe dr. Maximilian, care avea maimultdecâtogurărugătoare,LaShawnnuîl puturefuzaşizise: — Da, un ceai cred că ar mai potrivit. Dr. Maximilian ridică receptorul telefonuluiaatpebiroulsăudelucru,şiîşisună secretara,căreiaîicerudouăceaiurierbinţi,apoi dupăcâtevamomentedetăcere,îşiîncepuatacul, dupăometodădestuldeingenioasă,numaideel ştiută: — Domnule LaShawn ştiţi ce se spune desprepsihiatrie?Careestedeniţiaeiexactă,cu seocupăşiceobiectiveare? — În linii mari, răspunse Manton cu jumătatedegură,doarnuseaşteptaacumsăîi 32
Căderea în gol
vorbeascăîntermeniacademici,despreunlucru lacarenusepricepea. Dr. Baldwin, reluă cuvântul şi spuse: — Psihiatrul francez Henry Ey, spunea despre psihiatrie că este o: „ramură a medicinii care are ca obiect patologia vieţii de relaţie la nivelul asigurării autonomiei şi adaptării omului în condiţiile propriei existenţe”. — Înţelegeţi domnule LaShawn? — Mă străduiesc. — Ăsta e un lucru bun. Sunteţi căsătorit? — Da! răspunse Manton. — Foarte bine. Ştiţi ce se spune despre persoanelecaretrăiescsingure? — Nu! Ce anume? — Că singurătatea prelungită duce la depresie. — Nu e şi cazul meu. — Categoric! Aşadar care este relaţia pe careoaveţicusoţiadumneavoastră?Totulmerge bine?Văînţelegeţideminunesauvăcertaţidestul dedes? — Nu, nu, ne înţelegem mai bine ca niciodată. În plus aşteptăm şi un copil. Este însărcinatăînlunaapatra. — Minunat. Mă bucur să aud una ca asta. Atuncidacăviaţa de relaţie,saumaibinezisviaţa în relaţieeperfectă,carearproblema?Existăcumva posibile neadaptări în ceea ce privesc condiţiile 33
ALDYN
existenţiale? — Ar cam ceva în acest sens, cred. — Ce anume? —Paiştiţi,mi-ecamteamăde totceea ce senumeştetehnologie. — Cum aşa? — Pai să vă explic. — Vă ascult! Înacelmoment,intrăsecretaracareţinea în mână o tavă, pe care erau aşezate simetric douăceştidincareieşeaunaburademenitorşi înmiresmat.Pusetavacugrijăpebirou,şiplecă fără a scoate un cuvânt. Dr. Maximilian ridică ceaşcadeceaidindreptulsău,şioduseabsorbit lagură,darsefripseşioretraseimediat,rostind îngândoscurtăînjurătură.Fărăaseatingede ceaşcadeceai,Mantonîşicontinuăideea,parcă pentruanuşi-opierde: —Amanumitetemeriînceeacepriveşte tehnologia,însănutrebuiesăvăgândiţiacumla totceeaceimplicăea.Mătemdeacelelucruri, sauaspectealeei,decaredepindcaşiom,care vizeazăsiguranţameapersonală. — Îmi puteţi da şi un exemplu? —Da,desigur.Celmaimultmătemde lifturi. De ecare dată când mă urc într-un lift, oricâtdesigurarel,amimpresiacăs-arputea prăbuşi în orice clipă, şi atunci încep să îmi imaginezacelviscutremurătorcareîmibântuie 34
Căderea în gol
nopţile:interminabilacădere în gol. —Aveţiastfeldevisuri,încaresimţiţică văprăbuşiţi,caşicumaţicădeaîngollainnit,şi cănuajungeţiniciodatăsăatingeţisolul? —Da,şisetotrepetăobsesiv.Uneorimă trezescînmiezulnopţii,speriatcauncopilcare avăzutnuştiucemonstru,şinumaipotadormi laloc.Ejenant,pentrucăîmipierdputereade concentrareşimăsimtşifoarteobosit.Numai ştiucesăfac,pentrucănuvreausăoîngrijorezpe soţiameacareesteînsărcinată,nuvreausăîşifacă griji,ştiţi,i-arputeadăunabebeluşului. — Da, desigur. — Ea nici nu ştie, că mă au acum în cabinetul dumneavoastră, şi vreau ca asta să rămânăîntrenoi.Credcăoputemscoatelacapăt într-unnal. — Nici nu mă îndoiesc, domnule LaShawn. — Credeţi că sufăr de claustrofobie, sau cevadegenu? — Domnule LaShawn ştiţi ceea ce se spune înpsihologieşipsihiatriedesprefobii? — Nu! Ce anume? — Că omul se naşte cu două fobii sau temeri. — Care anume? — Teama de zgomot şi de cădere. — Exact de acestea două sufăr şi eu. — Să nu spunem că suferiţi încă. Să 35
ALDYN
spunem mai degrabă că ele reprezintă o fază incipientăspreundrumpecarevomîncercacu totdinadinsulsănuîlparcurgeţi. — Dar visul meu se tot repetă, în mod obsesiv.Şiînaintedeaîncepeefectivstareade cădere,sedeclanşeazăacelzgomotcareîmizgârie creieriilapropriu.Cumputeţiexplicaacestlucru? — Domnule LaShawn când ne scăpăm imaginaţia de sub control, – partea cea mai delicată şi importantă a minţii noastre, – apare o teamă absolut normală, ce poate merge până la manifestări de tip patologic. Cred că asta s-a întâmplat în cazul dumneavoastră. O simplă „defectare”aimaginaţiei. —Adicăvreţisăspuneţicăsuntnebun? Cănumaiştiucefac? — Nicidecum domnule LaShawn. —Spune-miterogManton,măsimtmai aproapedeceicaremăstrigăpenumelemicdecât ceicareîmifolosescîndiscuţiinumeledefamilie. —Foartebine,domnuleManton.Ceeace trebuiesăştiţi,şivreausăvăexplicestefaptulcă oaparentădereglareaimaginaţieinuînseamnă în mod exclusiv şi pierderea totală a acesteia, incapacitateaeideamairulalaputeremaximă. Ecaşicumaipeunmunteînalt,însănuai puteavedeatotpeisajul,datorităvaluluideceaţă cetocmais-aabătutdenicăieri,înacelmoment, înzonarespectivă.Ecevaperiodic,caretrebuie 36
Căderea în gol
să treacă.Imaginea care ar trebuitsă e clară, devine astfel „incertă”, însă ea existăacolo lafel deviecaatuncicândvremeaestebună,clarăşi cu mult soare. În cazul dumneavoastră vremea esteacumpuţinnefavorabilă,iarprinapelulpe carel-aţifăcutlamine,vomîncercasărestabilim vremeabună,săaducemdinnousoareleînviaţa dumneavoastră.Iaracestanuesteunlucrugreu, sau imposibildupăcum sunteţitentatsăcredeţi. Înviaţaecăruiadintrenoi,existăatâtzileînsorite cât şi zile întunecate. Acest proces inevitabil al interschimbăriifacepartedinalcătuireavariabilă şiasimetricăavieţii. — Foarte interesant! Susţineţi deci că nu este ceva grav, şi că situaţia se poate remedia destuldeuşor,nu? — Exact, domnule Manton. — Îmi pare bine să aud asta. —Amuitatsăvăîntreb,daraţisuferitîn trecutvreunaccident,petrecutînlift?Aţirămas cumvablocat,saucevadeacestgen? — Da! s-a întâmplat odată când eram mic.Pânăînacelmomentîmiplăceanespusde multsămergculiftul,măplimbamoridecâteori aveamocazia,eraunfeldejucăriepentrumine, odistracţiepuerilă.Însăîntr-ozi,urcându-măîn acellift,fără aşti cemăaşteaptă, fără abănuicâtuşi depuţinceeaceaveasăurmeze,inevitabiluls-a produs.Liftuls-aopritîntreetajeşim-amsperiat 37
ALDYN
îngrozitor. Am început să ţip şi să plâng fără încetare,pentrucăeramsingurşinuştiamcumsă ies din aceeastrânsoare.Evenimentulnuadurat mai mult de un minut, când liftul, auzindu-mi parcădisperarea,s-apornitdelasine,ducândumăcubineladestinaţie,însămiemis-apăruto veşnicie. —Şideatuncibănuiesc,cănuv-aţimai urcatniciodatăîntr-unlift. — Niciodată singur. — Deci aţi mai mers, dar nu singur. — Da! În compania altor persoane şi pe cât derarposibil. — Înţeleg, însă cel mai bine ar să încercaţi săvăînvingeţiaceastăteamă,deplasându-văpuţin câtepuţinşisingurculiftul,pentruadevenimai sigurpeforţadumneavoastrăinterioarăşipentru ascăpadeoricefeldefobie.Într-adevărnueste unlucruuşor,dartrebuiefăcut,pentrucăaltfelva prinderădăcinişimaiadânciînsubconştient,şi maitârziuvadeveni imposibildeîndepărtatsau remediat.Trebuiesăvăînvingeţisingurtemerile şisăluptaţidinrăsputeripânălaultimasuarecu ceeacevăprovoacăgroază.Unantidotmaibun caacestanicicăpoate exista.Eceamaisigură cale. — Domnule Baldwin, începu Manton pe untonfoarteserios,îmifaceplăceresăvorbesccu dumneavoastră,simtcămăînţelegeţiînceeace spunşiastaconteazăcelmaimult.Aşdori,dacă 38
Căderea în gol
se poate să u pacie ienntul dumneavoas astr trăă, dacă bineî bin eînţe nţele les sma maiidis dispu pune neţi ţide de un lo loc clib liber er pe lis lista ta deserviciu. — E adevărat că sunt cam încărcat, dar de dataastaosăfacoexcepţieşiosăvăînscriupelista mea,şinu mea,şi nuca capacie pacient ntcum cumspuneţ spuneţiidumnea dumneavoastr voastră, ă, cicaşiclient. Momentan mă simt incapabil să vă pres pr escr criu iu o ore reţe ţetă tă,,es este te de ab abia ia pr prim ima avi vizi zită tă şi nu vreausămăgrăbescînatrageconcluzii,pentrucă nuvreausăgreşesc. — Vă înţeleg. —C Ceea aţţis sppunes săăm maait trreceţip peel laam miine, pestetreizile,sămai pestetreizile, sămaidiscut discutămşi ămşisăîmi săîmidestăi destăinuiţi nuiţi dacăvisulsemairepetăîntotacesttimp. — E perfect. Să-mi spuneţi şi cât mă costă şedinţadeazi,şiputeţisă-mipercepeţişiTVA pent pe ntru ru că am sos osit it ne nean anun unţa ţat.t. Do Doct ctor orul ul râ râsse cu poftă,apoiMantonîşireluădiscuţia: — Ştiu că era resc să-mi fac o rezervare şi săvăcomunictelefonicsauprine-mailcăvreau săupacientul,pardon,clientuldumneavoastră, darnuampututpentrucă… Dr. Maximilian nu îl lăsă pe Manton să îşi terminepropoziţia,intervenindprompt: — Nu este nicio problemă. Vă puteţi î îns nscr crie ie ch chia iar r ac acum um,, şi îi în înti tins nse e lu luii LaS aSha hawn wn un formulardeînscriere,cerându-isăîlcercetezeşi săîlcompletezepânădataviitoare. 39
ALDYN
În ceea ce priveşte banii, să spunem că şedinţadeastăzivăcostaexact1000delire,cu totcuTVA,şirâserăamândoicugurilepânăla urechi. LaShawn îi plăti doctorului integral, cu baniijos,apoiîşiluălarevederedelaacestaşi ieşiparcăcevamaimulţumitdecumvenise,din cabinetulacestuia. *
Manton se aa în faţa liftului. Simţea că trebuie să îşi învingă teama odată pentru totdeauna.Îşiaminteacuvinteledr.Maximilianşi încercasălerespecteîntocmai.Seaalaetajul54 alclădiriiîncarelucra.Încercăsănusegândească prea mult la distanţa ce se înălţa ca un hău interminabilîntreelşibazaconstrucţiei.Închise ochii şi păşi. Se aa înăuntru. Şi lucrul cel mai importantdeţinutminte,esteacelacăerasingur, nueranimenialăturideelcucaresăîşiîmpartă temerile. Era ca şi cum toate spaimele care se degajau din di n i inţ nţa a sa, ra radi diau au îm împr prej ejur urul ul să său, u, lo lovi vind nduu-s -see putern put ernicde icdeper pereţii eţii lif liftulu tului,pentru i,pentru camai camaiapo apoiisă să sereîntoarcă,cuovitezăşimaimareînapoiîn suetulsău.Dacăarmaifostcinevacuelînlift, aceastăenergies-arîmpărţitînmodegalîntreel şi pe pers rsoa oana na în înso soţi ţitoa toare re..Dar Dar acu acum mnu nu er era anim nimen enii 40
Căderea în gol
acolocaresă absoarbă opartedinaceastăenergie opartedinaceastăenergie distructivă.Erasingurşiteamaîlomora,îldevora pânălaultimasuare,pecarecugreuşi-oputea stăpâni,sănu-istrăpungăinimaşiplămânii. Cu toate că lifturile erau de ultimă generaţie,şinuprezentaserăniciodatădefecţiuni de când gigantica clădire din centrul Londrei fusese deschisă, se temea totuşi de acestea. O spai sp aimă mă pr prel eluung ngă ă şi su sufo foca cant ntă ă îl în învă vălu luia ia at atuunc ncii când călc lcaa pragul acesto torr „c „cuuti tii” i”,, după cum le numeael.Decelemaimulteoripreferasămeargă pescări atu atunci nci cân când dtre trebui buia asăse săsedep deplas laseze eze înt între re etajeaparentapropiate.Dacăeravorbadedouă, trei,patru tre i,patru sau cin cincietajemerg cietajemergeape eapescă scări, ri, pen pentru tru cădupăcumspunea,atuncicândcolegiisăiluau liftul:„număsimtîn largulmeuînlift”.Uneori merg me rgeea ch chia iar r şi ze zece ce et etaj aje e pe sc scăr ări,i, at atuunc ncii câ când nd nuerapresatdetimp.Preferasăştiecăseaăpe picioarelelui,decâtsăeladispoziţiauneicutii electronice,încareintra,dardincarenumaiera sigurcăvaieşi.N sigurcă vaieşi.Nuintraniciodată uintraniciodatăsingurîn singurînlift,şi lift,şi deecaredatăcândintraseaaîncompaniaaltor persoane,pecarenuleputearefuza,pentruanu sefacederâsînfaţaacestora. Câtt tiimps seea a aî înnl liift,i innimaî înncepeas săăî îii batămaitare,caşi batămaitare, caşicumar cumar alerg alergatzece atzecekilom kilometri, etri, şitranspiralafeldemult.Cutoatecăplimbările întreetajenuduraumult,–casăparcurgiîntreaga distanţăaclădirii,delaparter distanţăaclădirii, delaparterpânălaultimul pânălaultimuletaj etaj 41
ALDYN
aveainevoiedemaxim3minute,–aceleclipeîn careera închis întreceişasepereţi împrejmuitori ailiftuluiisepăreauore.Seuitanerăbdătorla ceasulpecareîlpurtalamânăşiaiziscăse cronometrează,căvreasăcâştigecursa,ajungând primul la destinaţie, însă nu făcea întrecere cu nimeni. Se uita la ceas pentru că nu mai avea noţiuneatimpului,acestapăreacăsedilatăcaîn teoriarelativităţiialuiEinstein,devenindetern.I sepăreaucelemailungiclipedinviaţalui. *
— Aşadar cum au decurs ultimele zile, de cândnune-ammaivăzut,domnuleManton?Aţi reuşitsăfaceţioarecareprogrese,saulucraţiîncă laacestlucru? — Spre surprinderea mea, pot spune că amfăcutunpasînainte,nufoarte mare,dardestul deevident. — Îmi pare bine să aud una ca asta. Sincer nu mă aşteptam, dar intuisem încă de la începutcăsunteţiunclientextremdecapabil,de aceeam-amşihotărâtatâtderepedeînprivinţa dumneavoastră.Aţiaduscontractul? — Da, desigur! şi Manton scoase din servietasa,formularulpecaredoctoruli-ldăduse laprimalorîntâlnire. Doctorulîlprivicuatenţie,cercetăecare 42
Căderea în gol
pagină, asigurându-se că totul este completat întocmai,dupăcareîlintroduseîntr-unuldintre bibliorafturileaateînpartealateralăabiroului său,peunuldintrerafturilesolidealebibliotecii. — Am trecut şi de primele formalităţi, aşa că vom merge mai departe, încercând să găsim osoluţielaproblemadumneavoastră.Cumecu coşmarul?Mairevine? — Sincer să vă spun, da! E la fel de viu şi autenticcaîn prima ziîncareaînceputsă mă bântuie.Uneorinicinumaiştiudacămăauîn lumearealăsaudacăvisez,dacăceeacevădşisimt sepetrece aieveasaudacăeste doarofabulaţiea minţiimele.Credcăamajunsînstadiulîncarenu maipotdiscerneîntrevisşirealitate.Ecaşicum le-aştrăipeamândouăînacelaşitimp. — Ştiţi că diferenţa dintre vis şi realitate este enorm de mică, domnule Manton, de fapt aceste două dimensiuni sunt grupate asemenea unor calote, într-o singură sferă. Una dintre jumătăţiîiestespecicăvisului,cealaltărealităţii. Astfel,estefoarteuşorsăcădemdintr-oparteîntralta,fărăanedaseamadeaceasta.Stareadetrezie poatedenităcaorealitatecusensiarstareade viscaorealitatefărăsens.Însăchiarşiînaceastă realitate fără sens, există o anumită logică, însă noinuoputemdescoperi. Înacestcontext,geniul,careesteoboală şi de care au suferit de-a lungul istoriei foarte 43
ALDYN
mulţi oameni, apare atunci când persoana în cauză, se raportează, mai bine zis se conectează mai des la irealitate, sau suprarealitate decât la realitate. Aşadar, geniile rămân mai mult timp ancoraţipetărâmulproprieilorimaginaţiidecât pe cel al imaginilor înconjurătoare propriuzise.Esteunfenomenpecareştiinţaşimedicina încăîncearcădinrăsputerisăîlînţeleagăşisăîi ofere o explicaţie verosimilă. Întrebarea la care cercetătorii se străduiesc să răspundă este: „Ce seîntâmplăînminteaunuigeniu?”,darastaeste o altă problemă, ce se depărtează oarecum de discuţianoastră.Însădacăacesteiîntrebăriis-ar puteaoferiunrăspunspertinentşisucient,sau maidegrabăoseriederăspunsuri,pentrucăîn mod cert nu poate vorba despre unul singur, afecţiuniledeacesttip,arputeatratatemultmai uşor,pentrucăelevizează imaginaţia,–oparte dincreierul uman,carenouă psihiatrilorne este încănecunoscută. Psihiatria încearcă să găsească diferite remedii pentru cele mai cunoscute fobii, iar greutatea desluşirii acestora constă tocmai în faptulcăeleauounicăsursă:minteaumană.De aici pornesctoatebolile şi fobiile, totceea ce nu nedăpaceşinenelinişteşte.Dacăamcunoaşte maimultedespregânduri,cumsenascşidecese produc,deceseîndreaptăspreceeaceseîndreaptă sau,deceuneorirămânpeloc,îninacţiune,am 44
Căderea în gol
putea prescrie mult mai uşor un tratament, o reţetămiraculoasăcaresămeargădirectlaţintăşi săanihilezeimediatboala.Însănuştim,şipipăim canişteorbiotumoare,încercândsănefacemo ideedesprecumarată. În meseria de psihiatru nu vei întâlni niciodatădouăafecţiunideacelaşitip,chiardacă elepoartăaceeaşidenumire,şiparaseîndrepta spreaceeaşidirecţie,pentrucădrumulpecareele îlparcurgpentruaajungeînpunctulcupricina esteîntotdeaunadiferit.Deaceea,datorităacestei varietăţi de deplasare, unele boli pot tratate dacă sunt depistate la timp, tocmai pentru că nu se supun unui anumit tipar evolutiv. Boala iaoformădiferităînecarecorppecarepune stăpânire, pentru că după cum putem constata, ecarecorpestediferit.Esteasemeneavirusului HIVcareseindividualizeazăînecarepersoană pecareoatacă,unvirusinteligentcareurmează propriasagândire,mulându-seperfectpecorpul bolnavului.Ecaşicumecarepersoanăafectată arîmbrăcatăîncostumulcareisepotriveşte,nu numaicadimensiuni,cişicagust,caşipreferinţă: culoare,model,material. Şi de obicei, domnule Manton, atunci când trebuie să ne confruntăm cu fobiile noastre, în creierseactiveazăozonăspecică,iarcortizonul creştelacotenebănuitecaşicumarscăpadenitiv desubcontrol. 45
ALDYN
Cortizonul este un medicament, cu acţiune strict hormonală, obţinut din glandele suprarenale şi secretat de sistemul nervos central, prin intermediul unui hormon al glandei hipoze ACTH, denumit şi hormon adrenocorticotrophipozar. În acest sens, pentru ameliorarea unora dintre afecţiunile dumneavoastră o să vă recomandcâtevamedicamente,carecredeucăar funcţionaînaceastăsituaţie. Osă vă prescriuSuperprednolpe careîl veţiadministraînprimăfazăla…,săzicem7mg/ zi,dupăcarevomreducedoza,dacăsituaţiavi sevaîmbunătăţi,undevala0,5-1,5mg/zi.Apoi osăvămairecomandşiun…,numaibinefără medicamentul ăsta, pentru că mă tem pentru stareadumneavoastră,maidegrabăcreezoreţetă simplăşisigurădecâtunacomplexă,dincaresă nupotprevedeaconsecinţele. Pentrustareadeclaustrofobiedecareîmi spuneţicăsuferiţiosăvărecomand,dincategoria medicamentelorantidepresive,nişteleacuriceva mainaturale,cumarAconitumnapellus,care reduce frica de moarte iminentă şi palpitaţiile, indoplantădinfamiliaRanunculaceaecarese administreazăîndiluţiaCH15sauCH30x1-3/ zi,timpdeaproximativtreisaupatruzile. Diluţiile CH 15 şi CH 30 sunt diluţii înalte, utilizatecelmaiadeseapentrumaladiilecronice 46
Căderea în gol
şi tipurile sensibile, făcând parte din categoria medicamentelor homeopatice. Aşadar, mă voi opricredasupra diluţieiCH15,careoricumeste destul de puternică, şi pe care o vom folosi în combinaţiecuAconitumnapellus,plantadespre carev-amamintitmaidevreme,pecareoveţilua osingurădatăsăptămânaaceasta,urmândcadata viitoarecândnevomîntâlni,sădiscutămdinnou despre starea dumneavoastră. Atunci voi trage noiconcluzii,şi,evomîntrerupetratamentule îlvomcontinua.Astadepindenumaidecumvă veţisimţilamomentulrespectiv. În plus, pentru a sigur de reuşita medicamentelor, o să vă prescriu şi o doză de ArgentumNitricum,(NitratdeArgint)dincare veţiluaogranulăpezi,înaceeaşicombinaţiede diluţieCH15. Totuşi, s-ar putea ca stările de care îmi vorbiţi să e cauzate nu de aceste temeri sau fobiicideoproastăfuncţionareaglandeitiroide, tocmaidinacestmotiv vă recomand şioanaliză endocrinologică de tipul TSH, ATPO, FT3 sau ATG. Şivreausămaiştiţişicăevoluţiaacestor temeritreceprintr-ofazăbine determinată, care porneşte de la o stare de anxietate, care poate tergiversaîn panică şimaiapoiîntr-o fobie,pentru caînnalsăatingăgradulmaximdedezvoltare, prin instalarea depresiei. Sper ca în cazul 47
ALDYN
dumneavoastrăsănuevorbadecâtdeobanală anxietate,şisăputemprevenilatimpoposibilă depresie,carearlucrulcelmaigrav. În mintea lui Manton se derulau serii nesfârşitedegândurişiimagini,caremaidecare mai înspăimântătoare, întrebându-se în ece secundă dacă nu dăduse în culmea nebuniei, sau dacă nu cumva tocmai era pe cale să intre în ea. Ceea ce îi spusese doctorul îl neliniştise. Toateacestemedicamentepecareileprescrisese îl incomodau, simţindu-se vulnerabil şi expus bolii.Nusegândeala prevenire,câtmaidegrabă la ameliorare, care după câte ştia el erau doi termeniextremdediferiţi.Unaînsemnasăprevii instalarea uneiafecţiuni,şialtaerasăoameliorezi, săîireducidinintensitate,lucrucareimplicadeja existenţaboliiîncorp. Zilele următoare au trecut fără prea multe întâmplăriimportante,caresămeriteostenealade arelatateşiintroduse înpovestireanoastră, de aceeanicinuilevomîmpărtăşicititorului. *
SecretaraîlpoftipedomnulLaShawn,în birouldomnuluiBaldwin,anunţându-lcăacesta lipseştepuţin,dincauzaunornevoiurgentede ultimăoră,ivitepeneaşteptateînprogram. 48
Căderea în gol
LaShawn încuviinţă din priviri, şi o asigură pesecretară,căîlvaaşteptapedoctorînlinişte, fără a produce nicio pagubă în lipsa acestuia. SecretaraînţelesejoculdepriviripecareManton îldesfăşurăfugitiv,şiseretrase,lăsându-lsingur înbirou. LaShawn se aşeză pe fotoliul pentru pacienţi,pecarestăteadeecaredatăcândîlvizita pe Maximilian, şi închise ochii. Camera plutea într-o linişte mormântală, deranjată la intervale exactedeticăitulobsesivalceasuluidincabinet, ce se învârtea fără rost într-o mişcare paranoică. Mantonîncercăsăsegândeascălaceva,darnu reuşi,prinmintealuitreceauatuncidoarfrânturi şiresturialeuneiimaginaţiidetipulceleifolosite deSalvadorDaliînpicturilesale.Pentruoclipă vrusăsmulgăceasulacelaridicoldinpereteşisă îlcalceînpicioarecutoatăforţa,apoisăîlridiceşi săîlizbeascăfărămilădetoţipereţiicabinetului, dupăcaresăîlaşezeaşastricatcumeralalocul său,caşicumnimicnus-arîntâmplat,darexact înultimaclipăseabţinu. De ecare dată cândprivea lucrurile din jurulsăulevedeadistorsionate,şidacăarsemnat caAndréBretonunmanifestalsuprarealismului arieşitcusiguranţăînvingător.Ştia,saumai binezisîşiînchipuia,cădacăarfostartistar ajuns la fel de ininteligibil şi de cunoscut ca şiPicasso.Doarsoartaaceastamizeră,îistătuse 49
ALDYN
parcăîmpotrivă şi îlfăcuse un simpluangajat al unei rme de telecomunicaţii. Nimic mai mult. Viaţa nu fusese prea darnică cu el, însă nici el nu se străduise să o depăşească, să o supună dorinţelor sale.Cu alte cuvinte, el însuşi se lăsa supusşicontrolattuturoraspectelorşidorinţelor pecareleimplicaviaţaînderulareaeiconvulsivă. Dinacestpunctdevederesesimţearatat,distrus pentrutotdeauna.Eraconvinscăpierdusejocul cu viaţa, că nu avuseseca şi alţiinoroc, şi că nu câştigasenimicdinbunurileşidarurileexistenţei. Atuncideschiseochii,iarlumeadinjurul său reveni la normal, nu că până atunci fusese cumva altfel. Lumea imaginară dispăru, ceasul încetăşielsămaibată,caşicumfusesestrivitde o anume forţă superioară asemănătoare puterii gândului,iarMantonseridicădinamorţealacare îl cuprinsese cât timp stătuse întins pe fotoliul confortabildincabinet.Aruncăoprivirede360de gradeîmprejur şipeunuldintre pereţiiîncăperii zărifelşifeldediplomeînrămatealedoctorului, darceea ce îi atraseîn modspecial atenţia, erao listăscrisămarecuroşu,careeraexpusăalături deacestediplomeşidecoraţiuni. Se apropie cu sală de această pagină misterioasă,desprinsăparcădinleleistorieişi citi:LEGILELUIMURPHY.Atracţiaeraatâtde persistentăîncâtaveaciudatasenzaţiecăs-araa chiarînfaţaLegilor lui Moise,dictatedeDumnezeu 50
Căderea în gol
pemunteleSinai. Prima lege de pe această listă suna în felul următor: „Dacă faci ceva care poate pe placul tuturor, se va găsi cineva căruia să nu-i placă”.
— Maimult ca sigur. Întotdeauna m-am lovitdeaceastăsituaţieşicredcăoricineaavut partedeealaunmomentdat,gândiManton. Atunci îşi aminti cum la şedinţele de la serviciucareseţineauînmodperiodic,deecare datăcândîşiprezentaproiectullacarelucrasefără odihnăvremeîndelungată,segăseaucâţivamai cumoţcaresăprotesteze,careerauincapabilisă-i apreciezemuncaşiefortuldepus.Şidincauzalor, decelemaimulteori,proiectulîifuseserefuzat, şitrebuiasăreiatotuldelacapăt,sărestructureze totmaterialul,pentrua-iîmpăcapetoţi. Trecumaiapoicuprivireapesteîntreaga listăşiseopriasuprauneialtelegicareisepăru interesantă: „Populaţia planetei creşte continuu în timp ce inteligenţa ei rămâne constantă”.
— Interesant, nu ştiam asta. Eram ferm convins că odată cu evoluţia se dezvoltă şi inteligenţa, dar s-ar părea că acele modele de 51
ALDYN
inteligenţă scăpate de sub control de mâna naturii,suntdefaptexcepţii.Geniilelenumeripe degete,întimpcerestulpopulaţieiesteformată dinoameninormali,aşacamine. —DinEvulMediuşipânăînprezentcu cât am evoluat, exceptând avântul tehnologiei? Şicândspunastamăreferstrictlainţaumană, la caracterul ei. Singura certitudine pe care o întrezărescînfaţaochilorestecăoameniiaceştia, loviţi în plin de modernitate şi ştiinţă, sunt la feldeprimitivicaşiacum500sau1000deani. Foarte puţini dintre ei au reuşit să facă un pas importantînainte.Restulreprezintă…,darseopri cugândurileaicişitreculaurmătoarealegedin listăpecareogăsişimaiinteresantă: „Multe persoane pretind că fac totul ca la carte fără să ştie cine este autorul cărţii sau chiar despre ce carte este vorba”.
—Bunăasta!Ecaunuldintreproverbele chinezeşti din vechime, rostite de unul dintre gânditoriişiînţelepţiibudişticarecautăNirvana. Am s-o reţin pentru că este mai mult decât autentică. Cercetând lista în continuare se opri în dreptul altei armaţii pe care o găsi de o importanţăaparte: 52
Căderea în gol
„În condiţii de stres cei mai mulţi oameni aleg dintre mai multe variante de acţiune pe cele mai proaste”.
Atunci se întrebă, în sinea lui, dacă nu cumva deciziaconsultării unui psihiatru, fusese doar o alegere proastă de moment, impusă de efectulapăsătoralstresului.Îitrecurăfelşifelde gândurinegreprinminte,fărăaputeaţinepasul cuele,şifărăaleputeaalungadinconştiinţasa. Ştiacătrebuiesătreacămairepedelaurmătoarea legedinlistaluiMurphy,oricinearfostMurphy, şiciti: „Fiecare ar trebui să creadă în ceva – eu cred că aş mai bea o bere”.
Înfaţaacesteiarmaţii,râsecupoftăfără asemaiputeaopri,caşicumarvizualizato glumăreuşităde-aluiMs.Bean,carepringesturile şiprinsituaţiilepecarelepropunereuşeştede ecare dată să capteze atenţia şi să stârnească râsul.Isefăcuşiluipoftădeobere,darîşiaduse amintecă începuse un tratament şi că trebuiasă seabţină operioadădelatentaţiaalcoolului.Nu eraunbăutorînrăit,darcândşicândmaiserveao bere,unpahardevinsauotărie. Oprindu-se din râs, mai privi odată lista cuatenţie,şiajunselacapătulei,undevăzuceva 53
ALDYN
careîlcutremură. Ultimalegepeaceastălistă,caşicumar întregit-o, închizând-o ermetic într-o capsulă supranaturală,sunaînfelulurmător: „Mai bine să ai un sfârşit de coşmar decât un coşmar fără de sfârşit”.Cevroiasăînsemneasta,seîntrebă Mantonvremedecâtevaclipe,fărăaputeagăsi însăunrăspunscaresă-lmulţumească. Cum adică să ai un coşmar fără de sfârşit, eracumvavreogurădestil,vreometaforăcu subînţelespecarenuoputeadesluşi?Pentrucă primaparteapropoziţiei oînţelegeaperfect,ştia ceînseamnă să ai un sfârşit de coşmar,saude faptbănuia,indcănueracazullui.Darvăzuse în acele lme de groază oribile, preferatele lui ind cele regizate de Quentin Tarantino, cum oameniimureauînfelşifeldemoduri,pecâtde neaşteptatepeatâtdeteriante. Îşi amintea nenumăratele secvenţe în care oameniierastriviţi,saupurşisimpluseceraţişi spintecaţi, ori împuşcaţibrutaldecătrecriminali psihopaţicaresimţeaunevoianeîntreruptădea ucide.Vedeacumsângeleseîmprăştiaşiţâşnea ca dintr-o fântână arteziană în toate părţile, iar oamenii aceia, ajunşi în pragul neputinţei şi al disperării, ţipau de groază şi de durere pentru aajutaţi,iarînfaţalor,seaacălăul,ultima persoanăpecareaveausăomaivadă,celcare, alimentându-seşimaimultdinchinullor,într54
Căderea în gol
un extaz prelung vecin cu orgasmul, le curma cu brutalitate printr-o ultimă lovitură, întreaga suferinţă. Apoi trupul cădea fără suare la pământ,eliberatdescânteiadivinăcesălăşluiaîn el. În acel moment, intră în cabinet şi doctorul Baldwin, aşezându-se grăbit la biroul său şi scuzându-se politicos faţă de LaShawn, care se îndreptă atunci din faţa listei misterioase, şi se aşezălalocpefotoliulpecarestătusecevamai devreme. — Îmi pare rău, domnule Manton, pentru întârziere, cred v-a spus secretara mea că a intervenitcevaurgent,şinuampututajungela timp,momentîncareseuitălaceas,şirealizăcă nupierdusedecâtojumătatedeorădinprogram. Oricumvomprelungişedinţadeazi,cuojumătate deoră,timpulîncareamlipsit. Manton încuviinţă tăcut cuvintele doctorului,lăsându-iacestuiaimpresiacănueste absolutnicioproblemăşicăşedinţapoateîncepe. — Am început să iau ceea ce mi-aţi prescris,şi… — Şi? Vă simţiţi mai bine? interveni doctorul,extremdesigurpeel. — Deloc! — Ciudat, credeam că situaţia s-a mai ameliorat.Evorbadespreacelaşivis? —Nuestedelocunvis,domnuledoctor, 55
ALDYN
esteuncoşmarîntoatăregula! —Coşmar,amvrutsăzic,defaptlaasta mă gândisem şi eu, dar nu am avut curajul să pronunţîntocmaiacestcuvânt.Misepareprea dăunător . — Vi se pare dăunător ? Paisăştiţicăşi este.Domnuledoctor,credcăproblemamease acutizează,devineceeacen-artrebuitniciodată sădevină,adicăcevacenumaipotstăpâni,ceva ce-miscapăîntrutotuldesubcontrol.Ecaşicum euaşproprietarulcasei,darcheilenusemai potrivesc,saunumaisuntlamine.Şipedeasupra încep sămătemtotmaitaredeimpactulinevitabil caresevaproduceîncurând,şicaremijeştela orizontprecumunrăsăritdesoare,saunu,mai bineziscaunapusdesoare. —Înţeleg!Înţelegfoartebineceeaceîmi spuneţi. Şi o să vă dau şi eu câteva exemple în acestsens.Veţivedeacătotulsepetreceînmintea dumneavoastră,cătrăiţicuofalsăimpresie,pe care singur v-o implementaţi, impresie care va devenimaitârziu,întimpulnopţiicoşmar,după cumdeclaraţi.Acestaemomentulîncarecreierul îşipierdecapacitateadeautocontrol,lăsându-se pemânainconştientuluiîncares-austrânsaceste temeri, pe care, în timpul zilei, dumneavoastră singurlefabricaţi,şicarenuaşteaptăaltcevadecât clipaperfectăpentruazburaînvoie. De exemplu, am citit despre o persoană 56
Căderea în gol
caresetemeafoartemultsămeargăcuavionul, şiastanupentrucăs-artemutdeînălţime,ci pentru că se gândea în continuu la o posibilă prăbuşire a aeronavei. Trăia în mintea sa cu aceastăiluzie permanentă, pe care nu şi-o putea refula.Purşisimplu,decâteorivedeaunavion,şi trebuiasăseurceînel,seîntorceaînapoi,cutoate căîşicumpărasebiletpentruocălătorie,şiîncerca să găsească un alt mijloc de transport pentru a ajunge la destinaţie. Era ceva incontrolabil care puneastăpânirepepersoanarespectivăexactla faţa locului. Atunci impulsul incontrolabilului, careseaccentuaconsiderabilcaîntr-uncrescendo muzical, izbucnea dintr-o dată ca un vulcan încins,şideaicitotceeaceurmasesubînţelege. În plus, această femeie, căreia nu îi mai reţinnumele,eraatâtdeobsedatădeprăbuşirile avioanelor,încâtdecupatoatearticoleledinziare pecarelegăsea, cuprivireladiverseleaccidente care se produceau, şi pe care le lipea mai apoi pepereţiicamereiîncarelocuia,pentruaavea întipăritînmintemaiclarpericolulinevitabilcare seputeaînfăptui. Aşa se face că într-o bună zi, după cum era şideaşteptat,persoanarespectivă,şi-afăcutceva maimultcurajcadeobiceişis-aurcatînsfârşit într-unavion. —Cumcrezicăs-aterminatpovesteape careîncercsăţi-ospun? 57
ALDYN
— Avionul respectiv s-a prăbuşit! — Întocmai! — Iată absurdul şi paradoxul existenţei! Deceeacenetememnuputemscăpa.Fiindcă după cum spunea şi Murphy: „Dacă ceva poate să meargă prost, va merge” .Laurmaurmeinoinu putemfacenimic,decâtbineînţelessăaşteptăm sfârşituliminentcareneurmăreştecuoprivire receşităioasăcademort.Restuleneinteresant pentrucănunemaipriveşte,ianaşteredincolode noi. Dr. Baldwin se uită pe furiş la pacientul său,caredejatranspirasecaostropitoare,şicare delauntimpsezvârcoleaneputinciosînfotoliul primitor care pe neaşteptate îi devenise parcă incomod,îlprivicuagresivitateînochi,însănu aceltipdeagresivitatecarerăneşte,ciacelacare vindecă,şisegândidacăvapotrivitsăîimai spunăşiceade-adouapovestepecareocunoştea despreuncazasemănător.Apoi,fărăamaicalcula consecinţeledezastruoaseceaveausădecurgădin relatarea sa, începu din nou să povestească, cu acelaşiavântfulgerătorcaşiprimadată: — Un alt caz, asemănător primului, îmi aminteşte despre un negustor dornic de înavuţire,carefacetotposibilulpentrua-şiduce laîndeplinireplanulrapidalîmbogăţiriişicare pe parcurs eşuează. Nu numai că reuşeşte să strângăsaciplinidebani,astacasămăexprimîn 58
Căderea în gol
conformitate cuaverea sa,darreuşeştesăobţinăşi succesulpeplansocial,săeunînstăritalvremii sale,respectatdeîntreagasocietateburghezăpe careofrecventa.Toatemergeaubinepânăcând, încolţeşteideeaînminteaomului,singuracapabilă esăclădească,esădistrugăununivers.Aşa sefacecăacoloundesuntmulţibani,îşibagăşi Diavolul coada, pentru a scormoni sacul până la fund,şi pentru ase delectacu realizărilesale nemăsurate, ce par să cuprindă în mişcarea lor oscilatorieîntreagalume.Cemailungescvorba fărărost,cândîieralumeamaidragănegustorului nostru, i se aprind în minte temerile sărăciei şi alecăderiiîndizgraţie. Nusepoateşticeanume i-aadusînminteunasemeneagând,cândavea tot ce îşi putea dori pe lumea aceasta, dar iată neaşteptatulşineînţelesuldinminteaumană,cu caresetotluptădeatâteasecolemaitoţiînvăţaţii lumii. Cu ecare zi care trecea îşifăceagânduri totmainegre,desprecearînsemnasă-şipiardă rangulnobiliarpecareîlobţinusecuatâtatrudă, săajungăunnimicprecumfuseselaînceput,şipe deasupra,indcătoateacesteanueraudeajuns, sănu-imaimeargăniciafacerile,şitoatăavereasă iserisipeascăprecumnisipulînbătaiavântului. Trăind zi de zi cu această temere în suet, cu această neputinţă maladivă, la un moment dat, fără a putea preveni monstruoasa catastrofă, şi nefericitulincident,lucrurileseîntâmplăîntocmai. 59
ALDYN
Unduşmandecarenuştia,îllovicapeAhileîn călcâi,şidinstatutulsăudeinvincibil,ajunsepe deplinînvins,înfrântdepropria-islăbiciune. — Cât de ciudată e viaţa şi cât de încurcate sunt căile sale, izbucni Manton într-un exces de furie abia stăpânită. Cele două povestiri ale psihiatrului, îl întoarseră pe dos, îi provocară uturi în stomac şi agitaţie în suet, pentru că înambelecazurisepuseseînloculpersonajelor despre care îi povestise doctorul. Odată fusese femeiacareseprăbuşiseînaccidentuldeavion, şi trăise această melodramă mai viu decât în realitate,pentrucăştiafoartebineceînseamnă săteprăbuşeştilainnitînabisulindescifrabilal existenţei,şisănupoţifacenimic,săresimţiîncea maiadâncăramicaţieaspirituluişiatrupului interminabilasenzaţiea căderii în gol,apoifusese şi negustorul îmbogăţit peste noapte, care tot peste noapte avea să şi moară, îngropându-se nuînmormanelestrălucitoaredebanipecarele strânsesecu„trud㔺i„răbdare”,ciînîntunecimea cadavericăapropriuluidestin. Fiind pe deplin epuizat, Manton crezu decuviinţăcăarcelmaipotrivitcaşedinţadin aceastăzisăsesfârşească,şiîlanunţăpedoctorcă doreştesăseretragă: — Nu vreau să mă înţelegeţi greşit, dar credcăpentru ziuadeastăzi estesucient,măsimt totalepuizatşisimtcănumaipotcontinua. 60
Căderea în gol
Aşvreasălăsămrestulpentrudataviitoare,cred căaşaecelmaibine. — Desigur! reuşi dr. Maximilian să îngâne, momentîncareMantonseîndreptăspreuşăşi ieşirapiddinbirou.Nutrebuiasăîimaispunşia douapoveste,primadejaîlaprinseseşiîlagitase destuldemult…LADRACU,gândiînsinealui dr.Maximilian.Înlocsă-miliniştescpacienţiişisă îicalmez,maitareîiagitşiîiindispun.Cefelde doctorsunt? *
LaShawn se hotărî să îi facă o surpriză plăcutăsoţieisale,şiîndrumulsăucătrecasă,se oprilaoorăriepentrua-icumpăraacesteiaun buchet imens de ori,pentru a-idemonstra că o iubealafeldemultcaînziuaîncareoîntâlnise. Trecusecevavremedeatunci,darsentimentele luifaţădeeaeraulafeldepronunţateşiştiacă primea în schimb acelaşi lucru. Alese cel mai frumos buchetdeoripecare îlzăriatuncicând intrăînorărie,şiplecăentuziasmatcătrecasă. Inimaîibăteacuputereînpieptcaşicumera pentruprimadatăcândsimţeaorulcutremurător aldragostei. Se îndreptă apoi grăbit spre maşina sa, parcatăînapropiereşigonipestrăzileLondrei, deparcăartrebuitsăajungăîntr-untimprecord 61
ALDYN
launevenimentextremdeimportant. Ajuns în faţa liftului, care îl despărţea prinintermediulatreisprezeceetajedelocuinţa sa,ezită,însămânatprobabildesentimentulatât deplăcutşiînălţătoraliubirii,seurcăînacesta fără preamultetemeri.Buchetul de orifrumos ornamentatşicoloratpecareîlţineaînbraţeîi dăducuraj,uncurajcarel-armotivatchiarşipe celmailaşdintreluptătorisăiaarmeleînmâinişi săporneascătriumfătorlaluptă. UşileliftuluisedeschiserăşiMantonpăşi semeţ în interiorul acestuia. Ţinea buchetul cu putere într-o mână şi cu cealaltă apăsă primul butoncareînchiseuşileermetic,apoiîlapăsăşipe celde-aldoilea,îndreptulcăruiaeraaşatnumărul 13.Pentruprimadatăînviaţasa,nusemaitemea decutiaaceeaîngustăcaresedeplasaautomat,cu ovitezăuluitoarecândînsus,cândînjos.Nicinu apucă să respireşi să-şifacăcineştie ce gânduri ciudate pentru că liftul ajunse la destinaţie, iar uşilesedeschiserăprevestitor.Primejdiatrecuse, şielseaaînfaţauşiimetaliceaapartamentului său.Secăutădecheiprinbuzunare,darapoise hotărî să sune. Aşeză buchetul de ori în faţa vizorului,şisunălunglauşă.Sunetulascuţital soneriei produse oarece mişcări în apartament. Vremedecâtevaclipenusemaiauzinimic,paşii carerăzbăteaudinăuntruîncetaseră,darsunetul sonerieinu.Apoi,dinspateleuşiiseauziovoce 62
Căderea în gol
speriată: — Cine e? LaShawn tăcu vreme de câteva clipe pentru a amplicasuspansul,apoirăspunse: — Surprizăăăă! Recunoscându-i vocea, Amy deschise uşaşiîlîmbrăţişăcuafecţiune.Mantonîidărui buchetuldeori,pecareaceastaîlvăzudecând priviprinvizor,apoiîlsărutăcupasiune,fărăa se mai puteaopri.Apoi se traseuşor dinbraţele soţuluieipentruapuneorileînvazaspiralată depemasadreptunghiularădesticlă,dincentrul apartamentului,pecareoumplupejumătatecu apăşiseîntoarselaacesta. Manton începu să o sărute şi mai înăcărat pesoţiasaşiîitrasenesimţitorbluzaalbastrăde inpecareaceastaopurtaatunci,lăsândsăiasăla ivealăsâniirotunzişibombaţipecareîncepumai apoisăîisărute. Se dezbrăcară amândoi din câteva mişcări şi începură să facă dragoste ca în acele seri interminabileşiromanticedelaînceputulrelaţiei lor,caredurauoveşnicie.Decânderaînsărcinată, înloc să îicreeze ooarecare urmăde respingere datorităformeloreitotmaiproeminenteşiaburţii carecreşteaneîncetat,Amyîlexcitaşimaimult peManton.Rotunjimeaburţiieiisepăreachiar frumoasăşiatrăgătoare,nicidecumrespingătoare, iar Mantonadora să facă sexcu soţia sa de când 63
ALDYN
aceasta rămăsese însărcinată, cu toate că acest lucruseîntâmplamairardecâtînainte. Fărăamaiţinecontdetimp,saudealte griji,serelaxarăamândoişifăcurădragostevreme decâtevaorebune,îmbrăţişându-se,sărutânduseşialintându-seunulpecelălaltpringesturicare maidecaremaiintime. *
Ziuade17octombrieaanului2010erao zicaoricarealta.Nimicciudatsaumisteriosnu părea că avea să se petreacă, dimpotrivă, era o zifoarte plictisitoare, careamplicatot maimult moleşeala maladivă şi amorţeala care pusese stăpânire pe toată lumea. Nimeni nu avea chef de nimic, iar angajaţii rmei „People Talk” îşi târaualenepropriagreutateprintreculoareleşi încăperileclădirii,mânaţinudepropriadorinţăci deîndatoririleşiobligaţiilepecareleaveau.Era oforfotăzgomotoasăcareseestompaînacţiunile mutealelucrătorilor,carepreferausătacăşisă ducămairepedelabunsfârşittreburilebanalecare lecăzuserăpecap.Nimeninuvorbea.Probabilcă setemeauacumdecuvintemaimultcaoricând. Însăaceastăatmosferădeaparentă„adormire”nu eraspecicărmei„PeopleTalk”,pentrucădupă cumnespuneşinumele,„Oameniivorbesc”,şi acestaeraşicreuzetulpecareceimaimulţidintre 64
Căderea în gol
angajaţiîlîmpărtăşeaucuîncredere. Dar astăzi era una dintre acele zile, în care ecare îşiîncărcabateriilepentruzileleurmătoare, careurmausăvină, şisăleofereenergiatemeinică cenulelipseaniciodată. Mânat probabil deinstinctul supravieţuirii, cares-adezvoltatatâtdemultîncazulomului, ajungisăresimţifărăsăpoţirealizaastaînmod conştient,caşicumaiaveaociudatăpremoniţie, căcevarăuurmeazăsăseîntâmple,şimaimult decâtatât,cănutepoţiopune.Şisimţiastacu toată inţa ta,cu toate ramicaţiile ei nesfârşite ce se întind ca nişte rişoare subţiri prin toate extremităţile corpului, ca un or electric ce-ţi transmite un scurt impuls, menit să te pună în alertă, să te atenţioneze în legătură cu naşterea tragediei. În astfel de situaţii, cei mai mulţi pun toată desfăşurarea întâmplării pe suportul sensibil al paranormalului, şi fac asta în primul rând pentru că nu au forţa necesară spre a înţelege situaţia pe deplin, se adâncesc atât de mult în iţeleei,încâtnuisepotsustrageşinuopotprivi cutezător din exterior, de acolo de unde ochii devinatotcuprinzătorişipotpercepecuuşurinţă întreaga complexitate a evenimentului, de la cauza sa declanşatoare, până la aşa-zisul efect „paranormal”. 65
ALDYN
Acestea ind spuse, dacă vom analiza ceva maiatentsituaţiaîncauză,amajunge,pedeplin convinşi,laosingurăconcluzie,unaîncarene vinedestuldegreusăcredem,şisăoacceptăm caatare,şianumecănimicnupoatedenumit „paranormal”, sau, în cazul în care am accepta această alternativă şi am crede nestrămutat în efectul „paranormal”, ar însemna că totul este „paranormal”.Şiaiciţinsăcitezcuvintelemarelui zician Albert Einstein, care spunea că: „Există două moduri de a-ţi trăi viaţa: ca şi cum nu ar exista miracole sau ca şi cum totul ar un miracol”. Lăsând la o parte speculaţiile metazice cu privirelaminunileşitaineleexistenţei,sărevenim pentrucâtevaclipelapersonajulpovestiriinoastre, MantonLaShawncaretocmaiînmomentulacesta seîndreptagrăbitspreunuldintreascensoarele clădirii.Mergeaapăsatşiîncordat,cufrunteasus, îmbrăcatîncostumulsăuelegant,cuunecusonde identicareînptînpiept,şicuundosardefoila subraţ. Se aa la etajul 72 al clădirii şi probabil căseîntorcealabiroulsău,aatcu9etajemai jos,adicălaetajul63,saupoatecăurmasăfacă ovizităundevamaisus,launetajsuperior,nu putemşticusiguranţăundeanumeseîndrepta Mantonînacelmomentalzilei,darputemdescrie încordarea atât de evidentă de pe chipul său: privireaapăsatăaţintităcătreunpunctinexistent, 66
Căderea în gol
ridurile şerpuitoare ale frunţii încolăcinduse într-o luptă acerbă, încleştarea obrajilor şi ciocnirealorneaşteptată,buzeleroşiaticeşisubţiri semideschise,caşicumarîncercasărosteascăun ultimcuvânt,uncuvântinexprimabil,şimultealte diformităţialechipuluisău,carenuîşigăsescloc în descrierea noastră, datorită imposibilităţii lor descriptive,carepentruaseputeafaceînţelese,ar necesitacuvinte nealcătuite,decarenudispunem. Ca să nu mai lungesc mult vorba, Manton seaaînfaţaliftuluişiaşteptasosireaacestuia. Din când în când se uita nervos la ceas, semn că eradeja în întârziere,saucă nu realizaseîncă ceeaceaveadefăcut,şiîncercasăţinăooarecare evidenţăatimpuluicaretreceşipecareştiacă nuîlpoatedepăşisauopri,emăcarşipentruo clipă, asta pentru ase simţi şi el odatăîn viaţă, înaintealui. Liftul sosi prinzându-l pe Manton cum îşi măsoarăceasuldelamână,caşicumarîncercat să-i înţeleagă alcătuirea pentru a construi unul asemănător. Păşi imediat în incinta acestuia şi uşileseînchiseră ermetic înurmasa. Ascensorul începu să se mişte, după câteva momente de ezitare,şidupăcâtevazgâlţâituriscurtecarenu îl alarmară deloc pe Manton care era pierdut denitivîngândurilesale.Păreacăţineevidenţa unor sarcini importante şi că le măsoară din toate unghiurile, calculându-le marja de eroare, 67
ALDYN
încercândsăaedacăestenegativăsaupozitivă. Lumina liftului era puternică şi strălucea caosteaînmijloculnopţii,degajândocăldurăşio luminăconcentrată,înimediatasaapropiere.Dacă l-aiprivitînaceleclipedelinişteşiîncordare, împinselaextrem,aispuscăMantonluaseliftul directsprecentrulgalaxieicătreoaltădimensiune, şidacăl-aiîntrebatundeseduce,n-arştiutsă îţirăspundă, pentru căladreptvorbindchiarnu ştia,atâteradepierdutîngândurilesale. Atunci liftul se opri, şi odată cu el, şi lumina. În pieptul lui Manton, inima încerca aceeaşisenzaţie,însăreuşeasămaipâlpâiecuo sforţareîncordată,precumacărauneilumânări gata să se stingă, ajunsă la capătul tilului. Mantonsimţicăîntreagalumeseprăbuşeştepeste el,ogreutateinsuportabilăîiapăsapesteumeri. Sesimţeaprecum Atlas,careîşifoloseaşiultima suare pentru a sprijini pe umerii săi atletici întreaga lume, şi nu îşi permitea nicicum să greşeascăsausăcedeze,pentrucăsoartaomenirii depindeaînprealabil,deforţaşiderezistenţasa. Eraunmomentcriticalexistenţeisale,oluptăpe viaţăsi pe moarte,în care nu puteasă întrevadă efectelesfârşitului.Înacelemomente,nicimăcar nuîşiputeaimaginaunsfârşit,nueraînstaresă gândească atât de în adâncime, perspectiva era departede gândurile şiprivirile sale, îndreptate totmaimultcătreprezentuldiaboliccarepusese 68
Căderea în gol
stăpânirepeel. În jurul său, se aşternu în linişte şi pe neaşteptate,acelaşiîntunericadânccareîibântuia nopţileînvis,prezentacummaimultcaoricând. Îl acoperise în aşa măsură încât Manton avu impresia că devenise şi el întuneric, că acum erauunaşiaceeaşiinţă.Nuseputuabţineşi începusăstrigedinrăsputeri,mânatdeimpulsul incontrolabilalspaimei: — Ajutooooorrrr! Ajutooooorrrr! Să mă ajute cineva! Ce se întâmplă? Cine se joacă cu liftul? Ajutooooorrrr! Ajutooooorrrr! Mă aude cineva?Răspundeţi! Însănimeninueraacolo,şinimeninuîl puteaajuta,eracaînvisullui.Totulseîntâmpla aievea. Mai întâi se instala întunericul, apoi ţipătulinsuportabil, careseloveaneputinciosde pereţiiamortizanţiailiftului,careieşeadisperat de pe buzele sale, şi i se întorcea ca un uragan întimpane,dupăcareurmaindubitabilcăderea, starea interminabilă de cădere, de prăbuşire abisală,caşicumaicoborâtcuvitezaluminiio scară fără trepte. Pereţii atât de neîncăpători ai liftului păreaucăseprăbuşescdintr-odatăpesteel,că seapropietotmaimultdecălduratrupuluisău, prinzându-l strâns ca într-o menghină rece, din care nu mai putea ieşi. Era coşmarul vieţii lui. Aeruldeveneairespirabilşicândîncercasătragă 69
ALDYN
câte o gură de aer, i se punea dintr-o dată un nodîngât,caşicums-arsufocat.Respiraţiaîi deveneadinceîncemaigrea,şimairapidă,de-a dreptul convulsivă, vrând parcă să compenseze nemişcarea ce se lăsase neanunţat în jur. Însă oricâts-arstrăduit,nureuşeasăţinăpasulcu amorţeala febrilă care acoperise soarele precum oeclipsă totală, în numaicâtevaminute. Încercă săspunăorugăciune,darnuîşigăseacuvintele, şi dacă le găsea pe unele dintre ele, acestea nu veneau în mintea sa în ordinea lor rească, e începeacusfârşitul,epierdeaşirulşiîncercasăo iadelacapăt. Cutoatecăeraobeznădeplină,dacăam aprinsolanternăîntoatăaceastăîntunecimede mormânt,amzăritchipulîncordatalluiManton cum se sluţeşte într-o grimasă de eliberare, exprimând de la sine, neputinţa şi spaima atât deevidentăacaptivului.Eracaunleuîntemniţat într-ocuşcădeer,precumvedemadesealacirc. Însă acum leul atât de oros devenise o biată pisică,caremiorlăiadinrăsputeri,pentruapusă înlibertate. Atunci se pipăi în dreptul buzunarului delahaină,pentruadadetelefonulsăumobil, însperanţacăvaaveasemnalşicăvaputeasă comunice cu cineva, dar când băgă mâna în buzunar constată că acesta era gol. Atunci îşi aminti că uitase telefonul pe birou, înainte să 70
Căderea în gol
pleceîngrabăcătrelift.Încăodatăsoartanuţinea cuel,sepuseseparcăîmpotrivalui,gândindcum săîldistrugăşinuînţelegeadece.Cucegreşiseel, MantonLaShawn,înfaţadivinităţiidetrebuiasă sufereoasemeneapedeapsă?Deceiseîntâmplau toate acestea tocmai lui? Şi de ce exact acum? Erau gânduri care îi treceau cu o repeziciune cinematogracă prin minte, fără a le putea ţine pasulşifărăaleputeaconştientiza. Nemaiputând suporta tensiunea şi încordareacareîicuprinseseinţa,decândliftul seblocaseîntreetaje,LaShawnleşină. Întunericul era dens şi gol. În liniştea sa profundă, presărată cu zgomote mute, se auzea într-o tăcere infernală, strigătul strident al tăcerii. Nu era nimeni în această imensitate şi totuşi cineva, sau ceva, a început să se mişte. Dacă ţi-ai deschis ochii, cu toate că diferenţa dintre închiderea şi deschiderea lor era absolut insesizabilă, te-ai lovit instantaneu de zidul pietricat şi rece al nimicniciei. Acel ceva , care a început să se mişte la un moment dat, împins de instinctul tangibil al existenţei, erai chiar tu , propria-ţi persoană înălţată la rangul de cădere. *
Echipa de salvare făcea afară eforturi 71
ALDYN
uriaşe pentru a-l elibera dinăuntrul închisorii încareseaa.Defapt,nimeninuştiacineera înăuntrul liftului pentru că toate sistemele electronicesedefectaseră,curentulcăzuseşinu eraniciocaledeacceslacamereledeluatvederi, pentru a se putea identica personalul aat la momentulrespectivînliftulterorii.Nuseştiadacă înăuntruse aaosingurăpersoană sauun grup depersoaneşiniciunderămăseseliftulînţepenit. Echipa de tehnicieni reuşise să ajungă la panoul de comandă al clădirii, aat la subsolul acesteia, şi încerca din răsputeri să descopere problema care produsese căderea de curent. Dotaţi cu lanterne puternice şi cu aparatură sosticată,specialiştiiîncercautoateposibilităţile, vericau ecare cablu şi ecare siguranţă, însă timpultreceaşieraextremdeimportant,pentru cădeeldepindeaviaţa,sauvieţileunoroameni. Gigantul din Londra, intangibilul brand „People Talk”, devenise vulnerabil, şi datorită acesteineaşteptatevulnerabilităţialesaleomorâse un om, îl strivise şi îl îngropase în propria-i tehnologie.Dinacestpunctdevedere,seasemăna perfectcuTitanicul,carepecâteradeimpunătorşi sdătorînfaţaapelorimensepecarepăşeaatâtde semeţşineînfricat,peatâteradesigur.Daristoria nedemonstreazăacum,încăodată,poateanuştiu câtadată,cătocmaiacelelucruricarepardincale afarădesiguredevinlaunmomentdatalexistenţei 72
Căderea în gol
lor,maifragiledecâtotrestieînbătaiavântului. Acestea ind spuse, s-ar părea, datorită uneileginescrisearii,căexactacelelucruricare nedemonstreazăogaranţiedeplină,careprezintă osiguranţădepânăla100%suntcelemaiexpuse dezastrelor. E un fenomen inexplicabil care se petrece foarte adesea sub ochii noştri, dar pe care de cele mai multe ori îl ignorăm, punând totulpeseamaîntâmplăriişiahazardului.Însă uităm că după cum spunea şi Einstein, marele gânditor al secolului trecut, că: „Întâmplarea e felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim”. Şi dacă acceptăm totuşi existenţa unui Dumnezeu în tot acest joc devastator, care se numeşte atât de simplu viaţă, unde anume l-am plasa? În faţa, în spatele sau în interiorul ei?Nicizica,nicilozoanunepotrăspunde la această întrebare simplă, pentru că este o întrebare care merge direct la ţintă, iar aceste ştiinţe,prinmarealorcomplexitateşidinamitate, răspund doar la acele întrebări care ocolesc vertiginos scopul pe care şi-l propun să-l rezolve. De ce una ca asta? Nici noi nu ştim… *
Amy LaShawn primi telefonic vestea că soţul ei murise într-un tragic accident, produs de defectarea unui lift al clădirii în care lucra. 73
ALDYN
ŞefulluiMantonîicomunicaseelînsuşinefericita veste. La auzul acestor cuvinte, pe care Amy păreacănuleînţelege,caşicumarfostrostite într-olimbănecunoscută,seprăbuşipecovorul din camera în care se aa. Nici nu apucase să proceseze întreaga informaţie, s-o asculte până lacapăt,pentrucăîşipierduimediatconştiinţa şi leşină. Telefonul căzu şi el alături de ea, alunecându-i din mână la fel de neputincios. Vinson, şeful lui Manton, care nu apucă să termine discuţia telefonică, auzind căzătura, ţipa de nebun în receptor: — Doamnă LaShawn, mă auziţi, mai sunteţi acolo? S-a întâmplat ceva? Dar nimeni nu mai răspundea, ecoul rece al tăcerii se răspândi ca un virus împrejur. — Trimiteţi imediat o ambulanţă şi o echipă de poliţie la această adresă, şi le arătă celor de la poliţie, care sosiseră la locul accidentului pentru investigaţii, şa lui Manton în care îi era trecută adresa. — Trimiteţi o ambulanţă şi o echipă de poliţieimediat,pentrucădoamnaLaShawn,nuse simtebine,credcăaleşinatşiesteşiînsărcinată. Unuldintrepoliţişticomunicăprinstaţie adresarespectivă,şisireneles-aupusînmişcare. Detectivul Mallone Fox, responsabil cu desfăşurareaanchetei,eraunbărbatputernic,în jurulvârsteide35deanitrimisdecătreceidela 74
Căderea în gol
omuciderisăinvestighezeaccidentulcaretocmai avusese loc. Purta un pardesiu de culoare gri deschiscareîiajungeapânălagenunchi,iarpecap aveaopălăriecudungăneagră,totdeculoaregri, însacevamaiînchis,cucareseasortademinune. Avea o privire ageră, şi doi ochi tăioşi, care îşi atingeau întotdeauna obiectivul, de parcăarlovitlaţintăşiarşinimerit.Faţaîi eraperfectcuratăşiîngrijită,iarlamomentulîn care relatăm aceste lucruri, era abia ras, lăsând să i se vadă neţea şi strălucirea chipului. Trupul lui Manton era de-a dreptul sfâşiat,nusemaiputeadistingepreamultedin el, pompierii care l-au scos de sub dărâmături, identicându-ldupălegitimaţiapecareopurtaîn pieptşipecaresemaiputeaobservaopartedin numelesău:Shawn.Membreleîieraucontorsionate, caşicumarfostciopârţitecubrutalitatedeun maleccriminalînserie,careîşichinuieştevictima pânăcândaceastaîşidăduhul,fărăaschiţanicio tresărire sau gest de bunăvoinţă ori îndurare. Chipul îi era pe deplin desgurat, ca şi cum îi căzuseunbolovanimensexactînmijloculfeţei, zdrobindu-itoateoaseledintr-osingurălovitură, scutindu-lastfeldedurerilemultiple,lacarear fostsupusdacăarfostatacatdeoploaiedepietre. Costumul negrupe care îlpurtaerascăldat, sau maibinezisspălatîntr-obaieroşiaticădesânge încareseîmbibaseşipătrunseseprinstofană, 75
ALDYN
sfâşiatăşiruptăînzecidelocuri.Dacăaiprivit deladepărtarescena,aispuscăesteunadintre acelepicturiabstracte,dincarenusepoatedesluşi nimicconcret,darcareesteredatăfoarteexpresiv într-onuanţădenegrumorticatşiroşucald,detip sanguin.Ocombinaţieperfectă,încare,caşiartist nupoţiniciodatăgreşi,şicaremergeîntotdeauna lasigur.Însăacum,încazuldefaţă,combinaţia fusesemortală,saucelpuţinaşalăsasăsevadă. În lunga şi libera lui cădere, liftul se frecase cu putere de pereţii împrejmuitori ai clădirii, alunecând cu o viteză incalculabilă şi extrem de ridicată, până când atinse solul, comprimându-se ca un acordeon care cântă o melodie tristă. Era melodia morţii care răsuna încet în depărtare şi care se amplica tot mai multcuecaresecundăîncareliftulacceleraîn drumul său către parter. Se pare că liftul nu îl maidusesepeLaShawnladestinaţie,laloculpe careacestaîlxădinainteprinsimplaapăsarede buton,şiîşialesesesingurodestinaţie,sprecare se grăbea să ajungă: tărâmul întunecat al morţii. *
Luna octombrie a anului curent nu adusesenimicbuncuea,numaifrigşinefericire, amestecate cu lacrimi erbinţi de amărăciune şi disperare. Frigul extern, şi căldura interioară 76
Căderea în gol
formauunconglomeratforţatdesperanţăşide deznădejde,careputeaînoricemomentsăerupă. Odatămoarteaîşiaruncaseceratăioasă,pentru atreieracâmpiavieţii,ajunsălamaturitate,apoi viaţa, pentru a compensa acţiunea intransigentă amorţii,căutaocaledeexpansiuneşidezvoltare, prinzândcolţşicroindu-şidrumprinrulnecopt ce urma să iasă din pământ la suprafaţă. Cine oareaveasăcâştigeaceastăluptă?Viaţaîşivada laivealănoullăstar,perpetuândşiînmulţindîn modnelimitatspecia,saumoartea,atâtdebrutală şi impersonală, va smulge dinpământ, cu totcu rădăcinăefortul depusdecauzaînnoitoareavieţii? Amy abia ieşise din spital, unde nu stătuse decâtşasezile,iaracumseaaînapartamentul pustiu, în care se simţea bântuită de fantoma soţuluiei,careîşiîncheiasesocotelilecuviaţaîntrun mod atât de tragic şi de neaşteptat. Copilul pe care îl purtaîn pântece, păreacă uitase să se maimişte,numaidădeaniciunsemndeviaţă, caşicumarfostşielmartor,sauarbănuit căonenorociredeproporţiiseîntâmplase.Totul intrase în amorţire, şi nu dădea niciun semn căarvreasăiasăprearepededinaceastăstare. Florile care nu cu mult timp în urmă se înălţau atât de maiestuoase în glastra spiralată depemasadreptunghiularădesticlă,situatăîn centrulîncăperii,erauacumveştejiteşiaplecate însprepropriilerădăcini,caşicumarîncercat 77
ALDYN
să se salveze printr-un ultim efort, de la clipa inexistenţei şi a regenerării universale, în care oriceinţătrebuiasăpăşeascălaunmomentdat. Înjurullordomneaoliniştedeplină,oliniştea eternităţii,pecarenumaiceimorţioresimt,atunci cândseînchidîncutialordeveşnicie,pentrua călători singuri spre tărâmuri necunoscute. Amy nu îşi putea imagina, şi nici nu putea concepe viaţa, fără mult iubitul ei soţ Manton, vestea morţii acestuia lăsând în ea o urmă adâncă şi irecuperabilă de tristeţe şi nefericire, ca şi cum ar venit pe lumea asta, atât de nedreaptă, fără să ştie de ce. Vroiatotuşisăînţeleagăceseîntâmplase înrealitate,pentrucătotulisepăreaacumunvis ciudat,încareseîngropaseînmodinexplicabil. Armaiavutatâtdemultdepetrecutalăturide soţul ei, atâtea să-i spună, lucruri de o extremă importanţăpecareevitasesăilecomunicepentru că, spunea ea: „nu venise încă timpul”. Dar se parecătimpulvenisepeneaşteptateşiîirăpise prilejuldea-şidestăinuisecreteleşidorinţele.Cât de nedrept.Dacăexistacu adevăratun Judecător supremundevaacolosus,înacellocîncarese spunecătrecsuetelemorţilor,acestaojudecase nedrept.Soartaîierapecetluităşiclipelenumărate. Prin faţa ochilor îi treceau imagini demult uitate, care acum se redeşteptau cu repeziciune înconştiinţaei,înghesuindu-selaţărmulsurpat 78
Căderea în gol
al egoului precum nişte valuri imense care se lovescdestânciledinzare,capentrualedărâma sau străpunge. Se simţea spintecată de ecare val care îi invada inţa, jupuindu-i pielea de pe ea fără milă, şi lăsând sângele să se scurgă şiroaie, până când s-ar scurs tot, aruncând în ea un gol adânc şi rece de olire şi uscăciune. La un moment dat, presată probabil de o curiozitate nestăpânită, Amy deschise gemul înalt al încăperii în care se aa, şi prin care se puteau observa în depărtare, cu uşurinţă, norii negriidispuşihaoticînînaltulcerului.Înjurullor, se perindau în mod sistematic celelalte blocuri cenuşii care păreau nişte piloni de susţinere a bolţii nocturne. Ceasul agăţat în peretele camereiseapropia de ora20:00, aşacă afarăse înnoptase deja, iar oraşul arăta ca un brad de crăciun, împodobit cu nenumărate luminiţe care pâlpâie dezorganizat. Frigul care răzbătea înăuntru prin deschizătura largă a geamului aburit, îţi pătrundea până în oase, dar Amy păreacănusimteaceastărăcealăbolnăvicioasă. Privea în depărtare ca şi cum ar căutat să desluşeascăceva,oformăsauoimpresie,şirămăsese aşanemişcată,vremeîndelungată,fărăaştidece, sau pentru ce. Probabil că privea înmărmurită fantomasoţuluiei,osiluetădefum,vagconturată cesestrecuraneanunţatprintrevibraţiileaerului. Vântul care sua puternic de afară îi 79
ALDYN
răvăşea părul negru şi des ce zbura în toate direcţiile, şi bluza subţire de noapte pe care o purta. Părea că devenise ea însuşi o stae, care atunci când pătrunde într-o încăpere aduce cu ea şi frigul cotropitor al morţii. În ochii ei se putea citi o suferinţă nespusă care se accentua cu ecare clipă care trecea.Chipulisesfrijise,şidinfrumosşisuav precumera,deveniseîncărunţitşibătrânesc,de parcă timpul trecuse peste noapte şi produsese asupra ei o schimbare ce numai în decursul zecilor de ani ar fost vizibilă. Dar acum nimic nu mai conta, totul era deşertăciune. Lacrimi mărunte îi curgeau pe obrajii rotunzi şi palizi, care se împrăştiau imediat pe întreagafaţă,datorităfurieivântului.Atunciîşi ridică unul dintre picioare şi păşi pe pervazul ferestrei, apoi îşi trase încet şi celălalt picior şi ajunse cu bine pe marginea prăpastiei, care despărţea apartamentul de contextul lumii exterioare.Stăteacaşicumarstatpeunscaun, cu picioarele desculţe atârnându-i în afară, la fereastra larg deschisă a locuinţei. Nu se temea că s-ar putea dezechilibra şi ar aluneca în hăul interminabilceseînălţasubea.Eramaisigură peeacaoricând,petotceeacegândeaşifăcea. Măsură dintr-o aruncătură întreaga distanţăceseîntindeacaunuragansubgreutatea eişivrusăsară,darseopri.Mâinileîitremurauşise 80
Căderea în gol
ţineau cuputere deuna dintre marginile geamului. Începusăplângăşimaitareşisăsughiţedeteamă şi de frig, şi se întrebă retoric: „De ce?”. Dar răspunsulîntârziasăapară,şitensiuneacreştea, gataoricândsăatingămomentulcriticşisăirumpă. Prăpastia haosului se întindea cu o repeziciune de nedescris în faţa ochilor spălaţi delacrimişitristeţe,cuprinzândînadâncimeaei inobservabilăîntreagaviaţă,deparcăarvrutsă osfărâmedintr-osingurămişcare,dintr-olovitură precisădesabie,careprinvitezaeiuluitoare,taie directşipentrutotdeaunaîncarnevie.Rananu maipoatecicatriza,pentrucălovituraasecţionat celedouăpărţicaremaiînainteformauunîntreg, desprinzându-le în totalitate una de cealaltă. E caşicumviaţaarcurmată într-o clipăîndouă, intrând neputincioasă pe tărâmul nesigur al lui Hades: un tărâm al aşteptării şi al neputinţei. Pentrucăunomcareîşiîncheiedenitivsocotelile cuviaţanusetemedepropria-iinexistenţă,pentru că el conştientizează în moddirect că legăturile cumişcareanus-auruptpedeplin,seteme,la începutînmodinvoluntar,apoicâtsepoatede conştient,demodulîncareestepussăaştepte. — Ce ne sfărâmă nouă existenţa cel mai mult,şinunelasăsănevisămpânălasfârşit, aparentîmpăcaţi,visulacestascurtalvieţii?Ce altcevadecât aşteptarea?Şidacăaroaşteptare care să ne ducă spre un lucru cunoscut, am 81
ALDYN
împărtăşi-ocuceamaimaredragosteşisiguranţă, dartocmaipentrucăeaneducecătrenecunoscut nuoputemaştepta.Ecevacaresepetreceînmod inexplicabilînsuetulşiconştiinţaoricăruiom. De lucrul de care ne temem cel mai mult, ştiţi cumeste,nu putemscăpa. Şi ştiţide ce?Pentru cănepriveştepefurişcuproprialuiînfăţişare,şi dinproprialuidimensiune.Apoivinemomentul când prinde viaţă, când se materializează pe nesimţiteşinecuprindeîngheareleluiascuţite şi sugrumătoare,şi asta fără ca noisă ne putem opunecâtuşidepuţin.Rezistenţanoastrăînfaţa rezistenteilui,eincalculabilăşifărăimportanţă. Rostul existenţial se pierdea într-o ceaţă deasă şi nesfârşită, care ascundea mistere nebănuite, devenind astfel ceva imposibil de descifrat.Golulde subpicioarele luiAmypărea o groapă fără fund, care înghiţea orice formă de viaţă, transformând-o în ceva indenit, într-o neclaritate vecină cu obscurul. Astfel, clar-obscurul devenea aici un obscur-neclar . Întunericul era dens şi gol. În liniştea sa profundă, presărată cu zgomote mute, se auzea într-o tăcere infernală, strigătul strident al tăcerii. Nu era nimeni în această imensitate şi totuşi cineva, sau ceva, a început să se mişte. Dacă ţi-ai deschis ochii, cu toate că diferenţa dintre închiderea şi deschiderea lor era absolut 82
Căderea în gol
insesizabilă, te-ai lovit instantaneu de zidul pietricat şi rece al nimicniciei. Acel ceva , care a început să se mişte la un moment dat, împins de instinctul tangibil al existenţei, erai chiar tu , propria-ţi persoană înălţată la rangul de cădere. *
Detectivul Mallone privea îngrozit cadavrul femeii întins pe asfaltul rece din faţa blocului de la care aceasta căzuse. O baltă de sângeîşicroise drum printre crestăturile străzii, răspândind în jur un miros de făptură fragedă, care îşi găseşte sfârşitul în mod tragic, înainte de vreme. Cutia craniană era spartă şi creierii femeii erau întinşi pe jos în diferite părţi, ca şi cum ar format un puzzle irezolvabil. Braţele erau deschise larg, ca şi cum ar îmbrăţişat întreaga lume, pentru ultimă data şi pentru totdeauna. Dacă abdomenul, care prezenta o proeminenţă uşor evidentă nu s-ar opus în urma impactului cu solul, probabil că femeia carezăceaacumîntinsăpeasfalt,arintratpe jumătateînacesta,devenindparteintegrantăasa. Stătea într-o poziţie incomodă cu faţa spre pământ,căzând în plin şi în golde la odistanţă cenu-iputeacurmaviaţa.Stăteacaşicumar privitînăuntrulacesteilumicrude,delacarenu maipoţiobţinenimic,şiîntr-oîncercaredisperată 83
ALDYN
şi nevralgică de ultimă clipă, cauţi totuşi un răspuns, chiar dacă acesta este atât de radical. Mallone intuia că era o sinucidere şi încerca să desluşească cauzele care au dus la producereaei. Trupul femeiiîicomunicaînmod indirectacestlucru.Ştiacănuomânăucigaşăo împinsesepeaceastadelafereastralocuinţei,ci că propria conştiinţă făcuse acest lucru atât de violent.Eraunexpertînmeseriasadedetectiv, şi nu de puţine ori rezolvase cazuri dintre cele mai grele, doar de la primul contact cu scena întâmplării. În decursul anilor învăţase că mai mult de jumătate din consecinţele acţiunii se aă la locul impactului, şi că dacă ai o privire pătrunzătoare şi o minte ageră poţi desluşi imediat,fărăpreamultefort,opartealabirintului ceseînalţăatâtdesdătorşideconvingătorîn faţa anchetatorilor. Nu se lăsa niciodată înşelat de aparenţe, pentru că mergea dincolo de ele. *
Nepoatespunecinevacăviaţanuîncepe şinusetermină,cuoprelungă cădere în gol?O cădere eternă ce pregurează starea aducerii aminte, a retrăirii conclusive a ecărui detaliu, într-untimpcenuîşimişcăniciodatăsecundele. E destul de evident, că atunci când intrăm în mâinile vieţii, semnăm involuntar un pact cu 84
Căderea în gol
moartea,subscriemcondiţieieiprecare,şiatunci, când toate câte ne înconjoară sunt deşertăciuni, după cum ne spune şi Eclesiastul în cartea sa, ce putem face noi, nişte inţe atât de fragile? De fapt, care este rostul nostru? Există vreunul în toată această imensitate ce nu ţine cont câtuşi de puţin de micimea înfăţişării noastre? Cum ar trebui să arate omul care să-şi poatădepăşicăderea?Saumaibinezis,ceartrebui elsăfacă,săpoatetrecepesteacest neajuns?Să se sinucidă, sau să continue să trăiască, când sensuldevinefărădesens,cândlogicasepierde înpânzeleabsurdului,şicândacărasensibilăa lumânăriieînconjuratăînîntregimedeîntuneric? Nu ştiu de ce se întâmplă adesea, ca amintireauneiinţedragi,pecareamîngropat-o demultînconştiinţă,săpersistetimpîndelungat înăuntrulnostruşisărevinăînmodneaşteptatla suprafaţă,săsetrezeascăcaunvulcanînmijlocul nopţiiveşniceşisăstrigecutoatăputereasacătre noi,sănevorbească,aşacumnevorbescideile, atuncicândsederuleazăfugitivprinlabirinturile întortocheate ale minţii. E un fenomen ciudat şi inexplicabil, care trezeşte întreaga inţă la viaţă, revigorând-o dintr-o singură suare. De fapt, acum, când uraganul tristelor dureri a dat buzna peste liniştea nevătămată a suetului, spulberând-o, mi-aş permite să pun o altă întrebare, una care atinge în mod 85
ALDYN
directexistenţa: Ce ar omul fără amintirile sale? În lipsa lor ar mai el ceva, sau n-ar mai nimic? Cu siguranţă că ar . Ar TOTUL… Cândvăzuanunţuldinziar,dr.Baldwin orecunoscu.Nuseschimbasefoartemult.Părul negruşi lung,puţinondulat, dezvăluiaun chip inconfundabil:formasuavăşinăafeţei,pecare seadăugausuccesiv,într-oarmoniedesăvârşităşi neafectată,elementeledenitorii,şivomîncepeaici cudescriereaochilorcareeraumarişibulbucaţi, privindspreunorizontinexistent,asemănătoricu ceiai Domnişoarei Pogany,celebrasculpturăalui Brâncuşi,variantadinanul1913,apoi,deremarcat erauşibuzele,carenueraumicişiinobservabileca însculpturaanterioramintită,cidimpotrivă,erau marişicărnoase,foartefrumosdecupateşiaşezate acoloîntr-uncontrastdirectproporţionalcuochii, completându-se reciproc pentru punctul central alfeţei,caredezvăluiaunnassubţireşifeminin. Dr. Baldwin îşi spuse atunci: „ea trebuie săe”.Maipriviodatăcuatenţiepozadinziar, şirămasemutpentrucâtevaclipe.Nuîiveneasă creadă. De când plecase de la Northown Bank, şi îşi deschisese propriul cabinet de psihiatrie, acumaproximativpatruluni,numaiştianimic deea.Seevaporaseînneant.Apoi, cândtermină decitittotarticolul,îşidăduseamadegravitatea şi ridicolul situaţiei. Atunci realiză că nimic 86
Căderea în gol
nu este întâmplător pe lumea asta, şi că toate accidenteleseproduccuunscopbinedeterminat. Simţeacătrebuiesăiaodecizie,altfelarfost nedrept pentru toţi. Conştiinţa îl mustra şi îi cerea răspunsul. Ştia că oricum avea să e şi el pedepsit într-o zi pentru greşelile sale, şi nu vroiasăaştepteaceeazi,careaveasă-llovească pe neaşteptat cu o parşivă viclenie. Dacă ar avutlaîndemânăunbici,dinaceleacarefolosesc înmânăstiricălugării, s-ar autoagelat,s-ar biciuitpânălasângeoziîntreagă.Darnuavea… Titlul din ziar, era scris cu litere mari: „După tragicul accident din liftul diabolic, familia LaShawn se stinge denitiv”. Lângă, era o poză a soţiei lui Manton, iar mai jos se continua articolul, din care vom reproduce aici o parte: „După aproximativ o săptămână de la moartea neaşteptată a domnului Manton LaShawn, care lucra la celebra companie de telecomunicaţii «People Talk», şi care îşi va găsi groaznicul sfârşit în urma unei căderi în gol cu liftul, de aproape 70 de etaje, datorită unei defecţiuni a sistemului de curent, soţia acestuia, Amy LaShawn, însărcinată în luna a patra, se aruncă de la fereastra apartamentului în care cei doi locuiau, amplasat la etajul 13, al unei clădiri de locuinţe, murind împreună cu copilul nenăscut. Se pare că vestea insuportabilă a morţii soţului a împins-o pe aceasta la un act necugetat, din care nimeni şi nimic nu o putea 87
ALDYN
opri, nici măcar copilul pe care îl purta în pântece…”
Dr. Baldwin înţelese atunci toate cauzele careauduslasituaţiadefaţă,şiştiacăpurtaşi el o parte din vina celor întâmplate. Acum îşi înţelese pentru prima dată pacienţii pe care îi trata, dereglările comportamentale ale acestora şi fobiile de care sufereau. Era pentru prima dată,când,caşipsihiatrusesimţeaneputincios, cu alte cuvinte, că avea el însuşi nevoie de un psihiatru.Darnueranimeniînbiroulsăucaresă îlconsoleze,caresăîiofereunsfat,săîiîndrume paşii, aşa cum îi îndruma el pe pacienţii săi. Gândindu-se la pacientul său, Manton LaShawn, pe care încercase din răsputeri să-l trateze, şi aând acum, pe această cale, despre tragicul său destin, gândi în sinea lui, fără a puteaştidece,căpoateaşaeramaibinepentru LaShawn,pentrucădupăcumspuneaşiMurphy încelebrelesalelegi: „Mai bine să ai un sfârşit de coşmar decât un coşmar fără de sfârşit” . Poate că în acest fel, coşmarul insuportabil al lui LaShawn se sfârşise, şi îl scăpase pe acesta, odată pentru totdeauna, de teribila senzaţie a căderii în gol,saupoatecă,mortind,continua să cadă şi acum, dincolo de această lume, întrunabisşimaimare.Într-oziaveasăaeşiel asta,săsimtăpepielealuicumesămori,dacă viaţacontinuăîntr-adevăr,saudacă,dimpotrivă, 88
Căderea în gol
se opreşte suspendată undeva într-o clipă care uită să mai bată, să-şi mai pulseze suferinţa într-o anumită direcţie. Cine ştie? Acum gusta viaţa,dargustulacestadeveneadinceîncemai amar, creându-iun disconfortvecin cu nebunia. Atunci Maximilian tresări. Îşi aduse aminte de ceva important, de ceva la care ţinea foarte mult.Deschisesertaruldesusalbirouluidelucru, lacareseaa,şiundevaînspate,ascunsă parcăcu premeditareprintrecelelalteobiectecareumpleau sertarulpânălarefuz,găsicutia aceea roşiatică,de mărimeaunuitelefonmobil,căptuşităcuocroială nădepluş,încarepăstraseşiacum,ceeacenu avuseseniciodatăprilejulsăfolosească.Otrasecu grijăafarăşiodeschisecaşicumarînfăptuit unritualsacru,cuoatenţieşioplăcerenespusă, deparcă,conţinutulaceleicutiiarfostoinţă vie,şin-arvrutînruptulcapuluisăorănească. Din spatele capacului protector al cutiei, răsăriosplendoaredeinelcarestrăluceadintoate unghiurile de incidenţă. Era de o perfecţiune aparte, care lăsa să se întrevadă imediat, atât eleganţa cât şi stilul cu care fusese executat. În mijloc,asemeneauneioricaretocmaişi-adesfăcut petalele, îndreptându-se cu supleţe către soare, seînălţaopiatrăcristalină,asemănătoarecuun diamantînminiatură.Îlprivicuadmiraţievreme îndelungatăşioftăadânc,frământatprobabilde amintirilepecareacestinelbuclucaşletrezeaîn 89
ALDYN
minteasa.Probabilcănicielnumaiştiabinelace segândeşteînaceleclipe,iaroftatulacelaascuţit, pesemnecăeradoarunsimplususpin,unsuspin după ceva care se pierduse denitiv în negura vremii.Scoaseineluldincutiaîncareseaa,îlmai priviodată,caşicumarurmatsăsedespartăîn curânddeel,sărenunţeîntotalitatelafrumuseţea sa,–singuraîncaremaicredeaacumcuadevărat, –şiîlaşezăpemasă.Eraudoareidoi,şigândul careîiunea,darcare,înacelaşitimp,îişidespărţea… Luă un pix de pe biroul de lucru şi o foaie şi începusăscrie.Scriacuorepeziciunedenedescris şicuoapăsareatâtdeaprinsăîncâtbiroulscârţâia dintoateîncheieturile.Scriacaşicumştiadinainte ceea ce avea de scris, de parcă memorase pe dinafarăecarecuvânt,şiacum,nufăceaaltceva decâtsăletranspunăpefoaiadehârtie,fărăase gândila sensul şi la ordinealor. Eramaimult o scrieremecanică.Terminăîntr-untimprecordde scris, şi apoideschise un sertar micuţ din partea inferioarăabirouluisău,pecarenuîldeschidea niciodată.Ştiacăacumvenisemomentul.Scoase pistolul nefolosit din sertarul cu pricina, îl încărcă,şitrase.Sângeleseîmprăştiecaapadintrun robinet pornit la maxim, în toate direcţiile, murdărindatâtscaunulpecareacestaseaaatunci când îşi pusese pistolul la tâmplă, cât şi partea dinspateapereteluişiobunăparteabiroului. Sângelesărise,caşiculoareaaruncatădeunpictor 90
Căderea în gol
abstract pe pânzasa,direct dinvârful pensulei. Întunericul era dens şi gol. În liniştea sa profundă, presărată cu zgomote mute, se auzea într-o tăcere infernală, strigătul strident al tăcerii. Nu era nimeni în această imensitate şi totuşi cineva, sau ceva, a început să se mişte. Dacă ţi-ai deschis ochii, cu toate că diferenţa dintre închiderea şi deschiderea lor era absolut insesizabilă, te-ai lovit instantaneu de zidul pietricat şi rece al nimicniciei. Acel ceva , care a început să se mişte la un moment dat, împins de instinctul tangibil al existenţei, erai chiar tu , propria-ţi persoană înălţată la rangul de cădere.
Auzind ciudatul sunet venit din biroul şefului ei, secretara, aată în camera alăturată, bătulauşădecâtevaori,dupăcare,văzândcă şefuleinuîirăspunde,intră.Înmomentulîncare deschise uşa şi văzu întreaga scenă de coşmar, desprinsăparcădintr-unlmdegroază,vrusă ţipe,darnu maiavuputereanecesară, aşacă o luălafugăspreprimultelefonşiformănumărul de urgenţă al autorităţilor, abia reuşind să se stăpâneascăşisăîndrugecâtevacuvinte,pentrua sefaceînţeleasă. Poliţiasosiîncâtevaminuteşiîşiîncepu fărănicioreţinereinvestigaţia.Cazulerasimplu, şi nu necesita alte cercetări suplimentare, era 91
ALDYN
vorbadespreosinucidere.Pebiroulvictimeiera declaraţia proaspăt scrisă şi pătată de sânge a acesteia,iardeasupraei,seaauninelcudiamant, foarteplăcutvederii. După ce fotograe întreaga scenă, detectivulMalloneFoxcareaveadejamânuşile puse,ridicăinelulşiîlstudiecuatenţie.Acesta începu să strălucească în lumina interioară a camerei, ca un nestemat scos din adâncurile pământuluidintr-odatălasuprafaţă.Eramiric. Pe spatele lui era inscripţionată o declaraţie pe care detectivul Mallone nu o înţelese: „Pentru Amy”. Apoizărifoaiaumplutăpânălarefuzde tuşulcaldalpixului, amestecatcusângeleşimai caldaldecedatului,pecareoridicăşiciti: „În acest moment, de maximă intensitate, viaţa mea nu mai are niciun rost, mă simt incapabil şi inutil pentru aspiraţiile acestei lumi. Am încercat o vreme să înţeleg nebunia din minţile oamenilor şi durerea din suetele lor, dar am eşuat. Am ajuns eu însumi în pragul nebuniei. Prin sfaturile mele de doi bani am grăbit sfârşitul unui om, care după ce vine la câteva şedinţe de psihiatrie în cabinetul meu, moare în liftul de serviciu, într-un mod cât se poate de absurd. Nimeni nu merită aşa ceva. Apoi, la aproape o săptămână de la evenimentul 92
Căderea în gol
cu pricina, soţia acestuia, însărcinată în luna a patra, se sinucide aruncându-se în gol de la etajul apartamentului în care locuia. Aici intervin eu. Aceasta este vina mea şi mi-o asum. (Celedouăpropoziţiierauscrisecu literemaigroasedecâtcelelalte,semncăautorul lescriseseodată,apoiseopriseasupralorşile îngroşaseînmodintenţionat). Cea pe care am iubit-o atât de mult, nepreţuita mea Amy MacVille, se va dovedi în scurt timp nepotrivită pentru mine, sortită altui bărbat, ca şi cum iubirea ar un joc la loterie, construit pe legile hazardului şi întâmplării, cu alte cuvinte pe noroc , şi nu o certitudine, ceva pe care să te poţi baza. Acum sunt ferm convins: nu avusesem noroc. Un cuvânt mic pentru literatură, dar unul imens pentru soarta şi destinul unui om. Eu şi Amy ne-am cunoscut la banca «MoneySociety» la care lucram amândoi, şi ne-am plăcut încă din prima clipă. Nu eram iubiţi, dar ne întâlneam destul de des, şi mai mereu după serviciu, pentru o partidă năvalnică de sex. Nu ştiam că are pe cineva, un alt iubit adică, pentru că nu mi-a spus niciodată. Nu mergeam niciodată la ea acasă, nici măcar nu ştiam unde stă. Ori veneam la mine, şi asta se întâmpla în cele mai multe din cazuri, ori mergeam pe la vreun hotel, unde nu stăteam mai mult de câteva ore. 93
ALDYN
Apoi, într-o zi, încep primele simptome ale unei sarcini, dureri abdominale, greţuri, vărsături, şi restul, moment în care Amy îşi va face şi testul de sarcină. Ştiu că aşteptam răspunsul ei cu o nerăbdare ce nu poate transpusă în cuvinte, şi dacă avea să iasă pozitiv, adică să e însărcinată, aş acceptat cu bucurie întreaga situaţie. Vroiam chiar să o cer de soţie, mă şi interesasem pentru un inel scump, însă testul de sarcină era decisiv. Cu toate acestea eram mai mult ca sigur că ea este însărcinată, nu aveam absolut nicio îndoială, de aceea am şi cumpărat inelul respectiv, pe care l-am lăsat aici drept mărturie, pentru toţi aceia care se vor încumeta să citească ultimele mele cuvinte. Cele mai sincere dintre toate. Am fost surprins de răspunsul ei, care a venit pentru mine ca o puternică lovitură drept în centrul pieptului, sfărâmându-mi inima în mii de bucăţele. Testul ieşise negativ , şi îl făcuse de mai multe ori, după cum mi-a declarat la vremea respectivă, semn că nu era însărcinată. Apoi, a dispărut pur şi simplu şi de la banca «MoneySociety» şi din viaţa mea. Nu am mai ştiut nimic despre ea. Îşi schimbase numărul de telefon şi nu o mai puteam contacta. Pur şi simplu se evaporase. Dintre toate femeile din viaţa mea la ea am ţinut cel mai mult, pe ea chiar am iubit-o, dar încercam să nu îi arăt prea mult asta, pentru că ştiam că ea nu nutreşte aceleaşi sentimente pentru mine. Mă păstra doar ca pe o jucărie sexuală, veşnic la comanda şi dorinţele ei, iar eu, – eu nu vroiam să forţez deloc nota, 94
Căderea în gol
pentru a nu strica întreaga situaţie, (relativa apropiere care se stabilise între noi). Simţeam că există un început între noi, o posibilă relaţie de lungă durată, care s-ar consolidat prin apariţia acestui copil, pe care îl aşteptam şi îl iubeam ca pe lumina ochilor. Nu fusesem niciodată căsătorit şi ştiam că acesta ar fost momentul, dar m-am înşelat încă odată. De data asta însă, pierdeam un lucru la care ţineam, o femeie pe care o apreciam. Despărţirea de ea nu era ca despărţirea de una dintre acele femei pe care nu puneam niciun preţ, pe care le foloseam doar pentru a-mi satisface dorinţele sexuale. Acum roata se întorsese împotriva mea, mă ajunsese mânia lui Dumnezeu, eram un însumi folosit şi nu puteam face nimic, niciun lucru care să schimbe această situaţie. La scurt timp după despărţirea de ea, m-am resemnat. Eram dispus să o iau de la început, aveam destui bani încât să agăţ orice femeie tânără şi să o fac să mă iubească. Dacă nu pentru ceea ce eram, măcar pentru bani. Într-o zi, primesc vizita unui pacient, tulburat de câteva temeri şi fobii, pe nume Manton LaShawn, care se va dovedi a de fapt soţul celei pe care eu o iubeam nespus: Amy MacVille, care acum devenise Amy LaShawn. Acest lucru l-am aat acum, când scriu aceste rânduri, când din greşeală am văzut poza iubitei mele Amy în ziar, alături de povestea tragică ce i-a curmat necruţător viaţa. 95
ALDYN
Am înţeles imediat că acel copil pe care îl purta în pântece, era al meu, de aceea a şi dispărut ca o fantomă din viaţa mea, fără a-mi spune un cuvânt, şi am mai înţeles şi că în timp ce noi ne întâlneam în acele seri erbinţi, pe care nu le pot nici acum uita, ea se iubea şi cu Manton LaShawn devenit ulterior pacientul meu, care, simţind o oarecare neregulă în viaţa personală, începe să dezvolte temeri şi fobii. Cred că s-a depărtat atunci de mine pentru că îl iubea mai mult pe LaShawn, de fapt ce spun mai mult, numai pe el îl iubea, care îi va deveni soţ, dar care nu ştie că va trebui să crească un copil care nu îi aparţine. Totuşi, o forţă mult mai mare decât noi, inexplicabilă din orice punct de vedere, vede toate aceste lucruri care se petrec sub soare în ecare clipă, şi decide să nu le lase la voia întâmplării. Astfel, situaţia se va schimba, unindu-ne pe toţi patru într-un destin ce se va continua şi dincolo de moarte, pentru că viaţa asta, nu reprezintă altceva decât o prelungă cădere în gol , iar în momentul în care ajungi la capăt, în momentul în care nu mai ai unde să cazi, atingi moartea. LaShawn moare într-un accident de lift, Amy se aruncă de la etaj cu propriul meu copil, iar eu, eu pentru ce mai trăiesc?” Maximilian Baldwin 25 Octombrie 2010
96
În anul 2010, la Editura „AXIS LIBRI” a Bibliotecii Judeţene „V.A. Urechia“ Galaţi semnalăm următoarele apariţii: Omul tranziţiei / Ivan Ivlampie; Totalitarism şi victimizare / Viviana Ivlampie; Ghidul turistic al Galaţiului / Zanfr Ilie, Pompiliu Comşa; Dialoguri socratice / Viorel Dinescu; Dicţionar enciclopedic de expresii celebre / Teodor Parapiru Trandarul galben / Nicolae-Paul Mihail; Războiul lui Puf / Ioan Toderiţă; Am fost cândva OM / Marius Cioarec; Catrafuse / Victor Cilinca; Povestiri despre demonul politic / Ion Cordoneanu; Indexarea publicaţiilor de drept / Dorina Bălan; Biblioteca Publică „V.A. Urechia” Galaţi : monograe (Vol. 1 şi 2); Oameni în memoria Galaţiului 2009; GHIDUL Bibliotecii „V.A. Urechia” 2010 ; Anuarul evenimentelor culturale 2010 (Anul I, Nr. 1); Buletinul Fundaţiei Urechia (Anul 8, Nr. 11); Revista AXIS LIBRI (Anul III, nr. 6, 7, 8, 9) Revista Asociaţia - trimestrial
În curs de apariţie la
Puzzle cu Vasile / Katia Nanu Ion Barbu: categorii abisale matematice/ Ioan Toderiţă Domnul Darwin de Veneţia / Teodor Parapiru Bună seara, domnule Mallarmé / Ioan Toderiţă Agonie de sărbători / Aurel Stancu Arhipelag stelar / Viorel Dinescu Filmul american / Grid Modorcea