7x7x7 [1] (primele șapte cărți)

7x7x7

Daniel-Dumitru Darie

Semnul meu e-o lacrimă de foc, Pot întoarce lumea spre trecut... Şi aş arde-al vieţii nenoroc Azi când simt că-i iar un început...


7 x7 x7 Primele şapte cărŃi Editura 3D – Drobeta Turnu-Severin, 2014 ©toate drepturile sunt rezervate autorului

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României DARIE, DANIELDANIEL-DUMITRU 7x7x7: 7x7x7: primele şapte cărţi/Daniel-Dumitru cărţi Darie, Drobeta Turnu-Severin:Editura 3D, 2014 ISBN 978-973-88579-9-5 821.135.1-1

Coperta:


Magnificul 7 întrepătruns cu 3 Am căutat şi m-am gândit mai de mult la un titlu al cărţii care trebuia să cuprindă, în întregime, cele 7 cărţi la care s-ar fi oprit, după cum credeam eu, viaţa mea pe tărâmul poezie. Şi pproape că a venit singur, sau s-ar putea spune, că l-am gândit mecanic, n-am avut nici un motiv precis, l-am gândit fără să îmi dau seama că aduceam realul, matematicul, pe tărâmul visului, ar spune unii al irealului. Ba, mai mult decât atât am şi lucrat coperta acestei cărţi. Titlul era 7x7x7! Revelaţie sau gândire realistă? De ce acest 7 se repetă de 3 ori? Am căutat mult? Am căutat puţin? Nu ;tiu, singura certitudine ce o am este faptul că au urmat căutările răspunsurilor la această întrebare... Am găsit un răspuns matematic, după doi ani, când cele şapte cărţi au văzut lumina tiparului, ştiind că între coperţile lor s-au adunat 343 poezii adică exact cât rezultă 7x7x7. Răspunsul acesta pare, cumva, mulţumitor dacă e să privim doar numărul ca atare, făcând abstracţie de toate alte evidenţe. Să fie surprin5


zător că din reultatul matematic, 343, se poate obţine iarăşi 3 şi 7, ori 7 şi 3 dar şi atoate-cuprinzătorul 10? Un pasionat al numerologiei, ca ştiinţă ocultă, aşa cum pot spune cei ce mă cunosc, nu sunt, dar, ca om şi mai ales ca fizician, m-am aplecat asupra ciudăţeniilor ştiinţei, ciudăţenii ce nu au logic nici o explicaţie. Şi spun acum, în scris, ceea ce am mai spus de atâtea ori verbal: ciudăţeniile sunt porţile închise cărora trebuie să le găsim cheia... Oare nu a auzit nimeni de faptul că arhi-universalul număr (3.1415...), numit simplu pi este strâns legat de bine(ne)cunoscutul număr phi (1,6180339...), sau de neînţelesul şir al lui Fibonacci (0, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13...)? Şapte... trei... trei... şapte... Câte nu se spun despre numere... Numărul trei este considerat, în toate culturile, un număr care exprimă în cel mai sintetic mod alcătuirea complexă a universului, caracterizat ca număr perfect, având un început, un mijloc şi un sfârşit, un simbol al Trinităţii. El revelează tripla unitate a fiinţei vii –fizic, psihic, spiritual– şi rezultă din îmbinare lui unu cu doi, inducând în relaţia dualistă un „Unu” capabil să atenueze excesul oricăreia dintre polarităţi. Numărul trei se constituie ca un prag, ca o pun6

7x7x7 [1]

te de legătura între prima fază a manifestării cea în care fiinţa se orga-nizează pe sine şi cea în care se purcede la structurarea universuluicosmos. Trei rezolvă disonanţa creată de polaritatea dualităţi, rezultând într-o nouă integrare şi integralitate. Aceasta poate fi observată în ‘diviziunile' unui om: corpul, mintea şi spiritul ne întregesc. Trei se poate referi de asemenea la expansiune şi la a învăţa din experienţele vieţii. Este considerat un număr norocos şi e adesea asociat cu norocul. Trei poate descrie câţiva oameni care îşi unesc forţele pentru a atinge un ţel comun, printr-o afiliere socială sau profesională. Trei mai reprezintă şi comunicarea de orice fel, exprimarea, teatrul, actoria şi umorul. Numărul trei posedă atributele înţelepciunii, înţelegerii şi cunoaşterii, trei e perceput ca un număr magic. Şi poate fi văzut chiar magic, dar şi necesar, când are legătură cu viaţa, cu firescul vieţii de cuplu şi famile: doi plus unu, pas spre continuitate. În unele cazuri, el poate căpăta unele aspecte negative şi poate fi văzut ca fiind demonic sau nefiresc, din moment ce nu există vietăţi în lumea noastră care să umble pe trei picioare. 7


Semnificaţia fundamentală şi universală a numărului şapte, pe care o găsim aproape fără excepţie în orice cultură este cea a sacrului. Şapte e considerat a fi un număr spiritual pentru că e iluzoriu şi conţine valuri care trebuie mai întâi înlăturate, unul după altul, până când va fi găsită iluminarea în cele din urmă. Despre şapte se spune că e un număr sacru, ba chiar magic, aceasta fiind demonstrată de faptul că sunt şapte zile într-o săptămână, textele străvechi precum Geneza spune că Pământul a fost format în şapte etape, vechiul sistem solar avea şapte stele; este marele număr biblic, reprezentând uniunea omului cu Divinitatea şi este, în mod incontestabil, real, numărul culorilor în care se descompune lumina albă. Numărul şapte este un pas spre refacerea unităţii originare care apare într-un mod firesc atunci când fiinţa se autoevaluează. Numărul şapte este punctul de echilibru între potenţiala diversitate a exteriorităţii şi unitatea interiorităţii. Relaţia numărului şapte cu unitate primordială, simbolizată prin cerc din perspectiva fiinţei umane, este una cu totul specială prin faptul că cercul nu poate fi împărţit la şapte cu exactitate folosind mijloace geometrice. 8

7x7x7 [1]

Şapte... trei... trei... şapte... Câte nu s-ar tot putea spune despre numere... Acesta este secretul titlului cărţii, acesteia şi a celor ce vor urma, acestor la un loc adunate cărţi, spre a da o carte cu cărţi, diferenţiate de un subtitlu care să marcheze, până la urmă, trecerea mea şi a celor deodată cu mine trăitori, cei mai de aproape, de mai departe, ori niciodată ştiutori spre mine sau ştiuţi de mine. Se pot căuta multe explicaţii la orice se poate crede că este explicabil, tot aşa cum nici o explicaţie nu este suficient de consistentă pentru ceea ce este o pornire lăuntrică. Toate, până la urmă se pot explica, toate se pot înţelege, într-un fel sau altul. Legi reale sau legi imaginare pot da tot atâtea explicaţii credibile câte sunt şi incredibile, tot atâtea corecte câte sunt şi cele incorecte. Nimeni nu poate garanta credibilul, aşa cum nu poate garanta corectitudinea, căci stau toate sub acelaşi orizont al întâmplării, acela care ne este paravanul de care tot încercăm să trecem cu gândul şi, totodată, ecranul pe care tot vrem, privind viaţa ca pe un film al amintirilor, să desluşim înţelesurile punctelor de reper care ne-au jalonat drumul. Toate se pot explica, cu toată ciudăţenia lor, doar că noi tot privim un film al copiilor esenţialităţilor, origi9


nalul rămânând tribut acelui timp în care s-a lăsat întâmplat. Dumnezeu ne-a lăsat, prin cei ce au scris, doar textul original al Scripturilor, nu şi copiile, de aceea numai textul original este fără de erori. Inspiraţia nu garantează că o copie este fără eroare, în special copiile făcute după copii care sunt copiate după alte copii. Astfel că toate, altfel sunt o ciudăţenie... De fapt... încă o ciudăţenie... Sau, de fapt, viaţa în toată simplitatea şi complexitatea ei. Cartea încearcă să păstreze originalul celor şapte cărţi, cu necesarele modificări ale formei, nicidecum conţinuturilor, pentru a fi ea însăşi o carte. Şi aşa a ieşit această primă Carte cu cărţi, 7x7x7, cartea primelor şapte cărţi! 11.10.09

10

7x7x7 [1]

Pașaport

Privind spre lume Acum 24 de ani, în Iunie 1982 plecam pe un drum hărăzit de necesitatea împlinirii. Era momentul încheierii unei fireşti perioade existenŃiale. Pasul necesar trecerii pragului (admiterea la liceu) – un pas ce în acel an era necesar a fi talia săritorilor cu prăjina – m-a propulsat pe orbita celor care nu aveau voie la întoarcere. Aveam de ales astfel doar drumul înainte. Cum viaŃa e o înşiruire de întâmplări şi coincidenŃe, coincidenŃa a fost ca noi, cei care în 1982 păşeam ca elevi ai clasei a IX-a la Liceul de matematică-fizică “Traian“ să începem un nou ciclu al vieŃii noastre la 100 de ani de când se hotărâse înfiinŃarea acestei cetăŃi a ştiinŃei, făuritoare de oameni cărora li s-a recunoscut emblema de personalitate. Furcile caudine ale obligatoriului spirit al ne-au triat în mod continuu şi nepărtinitor. La doi ani de la acea “mare trecere” ne-au trecut încă odată prin sită. 11


7x7x7 [1]

Am rămas mai puŃini, într-o firească şi necesară luptă pe acel drum ce ne-am impus. Şi am reuşit să parcurgem şi acel drum, împletind viaŃa de elevi cu trăirile de adolescenŃi. Ne-au unit întâmplări, bucurii, fireşti descumpăniri, rătăciri, complicităŃi, urcuşuri şi coborâşuri pe ale noastre continue cărări ce au împletit drumul devenirii. 1986, Iunie a adus clipa de împlinire şi de răscruce. Din acel moment drumul se vroia pecetluit doar de vrerea proprie. Şi, de aici înainte a fost mai uşor pentru unii, mai greu pentru alŃii, mai lung sau mai scurt, dar, peste ani, pentru aproape toŃi, suma a fost pozitivă. Am redevenit de multe ori în vremurile acelea, regăsindu-mă acel ce am fost. Mi-am căutat schimbările pe care cei ce atunci mă ştiau spuneau că sunt minore sau că nu există. Şi, pentru că le dau dreptate, am readus către cei de azi gândurile acelor vremuri. Şi ale acelor idealuri. Pentru că aşa a fost să fie. Până acum fireşti sau nefireşti oprelişti au făcut ca aceste file de Paşaport ale devenirii să nu poată fi luminate decât de difuza lumină a sertarului. Iar dacă tot a fost să fie aşa am şi eu partea mea de vină. Cei ce ştiu povestea să o spună. Cei ce nu o ştiu, să nu o inventeze. Eu nu o voi spune! 12

7x7x7 [1]

Pașaport

Şi astfel aşa mă puteŃi descoperi pe mine, cel care am fost şi sunt. De fapt acesta sunt eu. Un om ce a trecut prin timp, purtând urmele acelor timpuri. Şi, poate, că a şi lăsat urme în treceri. Poate am fost cuprins de deznădejdea idealurilor pierdute după acel Decembrie 1989 în care m-am implicat suficient încât să îmi pot permite să nu accept, de nici o parte, minciuna. Şi poate de aceea, sau ca o premieră, în 24.12.89 am preferat să rămân în lumea celor mulŃi. Şi tot de accea am preferat ca dovezile despre mine, cel din acele zile, să Ńină companie, în sertar, „gândurilor” ce se vor derula în continuare. Acum au rămas singure Şi tot aşa or să rămână. Prin tot ceea ce sunt, prin tot ceea ce fac, prin gând sau prin reacŃii, e posibil să fiu văzut ca un om controversat. Şi poate că acesta e o realitate. Unii m-au privit după fapte, alŃii m-au văzut după cum mi-au înŃeles vorbele... Unii mi-au judecat contradicŃiile pozitiv, alŃii, într-o normalitate a echilibrului le-au pus spre negativ. Şi toate acestea mă definesc pe mine, un om, un simplu om, un altfel de om, în această mulŃime de anonomi. Poate, despărŃindu-mă de un comportament care defineşte deja o modă – şi referire fac la “plimbarea la Biserică de dragul imagi13


7x7x7 [1]

nii” ca şi de o neînŃeleasă convertire la credinŃă a celor care erau străjerii ateismului – am lăsat loc de interpretare şi am generat şi mai multe controverse. Şi astfel m-am situat, a nu ştiu câta oară, “împotriva tuturor“ prin neacceptarea decăderii la rangul de tolerant prin închiderea ochilor şi prin tacerea de dragul laudelor. Dar eu, faŃă de mulŃi alŃii, am făcut acest pas în suficientă cunoştinŃă de cauză. Iar explicaŃiile mele sunt simple: în primul rând ca unul ce încearcă să dea explicaŃii fenomenologiei naturale – prin prisma faptului că am absolvit Facultatea de Fizică – şi în al doilea rând am avut curajul şi îndrăzneala să trec mai departe de spusele oamenilor în sutană – preoŃii – şi să încerc să dezleg tainele şi tăinuirile credinŃei, în primul rând creştine. Şi am avut curajul să nu fiu adeptul ideilor care cândva s-au spus tocmai de cei care blamau credinŃa, dar care acum de unii dintre cei care flutură acest steag, sunt considerate ca fiind în ajutorul lor, am cercetat pentru ca să am toate motivele pentru a crede. Iar cum firul drumului s-a cam întors şi către cei pe care noi îi numim păgâni, am considerat ca fiind absolut necesară delimitarea. Mai mult decât atât, instituŃia numită Biserică se face de multe vinovată; instituŃia şi oamenii care o slujesc şi mai ales cei care se 14

7x7x7 [1]

Pașaport

fac a o sluji. Mă plec adânc în faŃa sfinŃiei şi clarviziunii strategice lui Daniil Sihastru, a demnităŃii lui Constantin Brâncoveanu, a celor care, cu Dumnezeu în suflet, s-au jertfit pentru credinŃă, neam şi pământ. Dar nu pot accepta pe cel care, cu Biblia sau crucea în mână, se bucură de durerea altora! Nu voi accepta plecăciunea acestora în faŃa maimarilor vremii, batjocorirea şi chiar uciderea unor oameni în numele unei credinŃe! De ce oare au existat cruciaŃii? De ce s-au înfiinŃat biserici nefireşti, de un alt rit, dar subordonate unei alte cârmuiri? De ce a existat războiul din Iugoslavia? De ce se falsifică istoria pentru a fi pe placul şi la dispoziŃia celor care sunt, la un moment dat, învingători? De ce impunem democraŃii cu bombe aruncate din înaltul cerului şi cu tancuri răscolind pământurile sfinte ale altora? De ce s-a impus şi de ce am acceptat uciderea unui conducător într-o zi considerată sfântă? De ce, încă, mai mor oameni în aşa-zise procesiuni de exorcizare? Acesta sunt eu. Rebel şi împotriva curentului. Mereu întrebător. Cu mine, cu alŃii, cu tot ce se întâmplă. Şi mereu în căutarea răspunsului. Şi aşa voi încerca să fiu mereu. Cameleonul e poate frumos. Dar omul-cameleon nu cred că poate avea o astfel de etichetă, de frumos. 15


7x7x7 [1]

Acea etichetă derivă din comportament, care, neaoş, româneşte, se numeşte curvărăsie. Iar eu nu vreau legată de numele meu acea etichetă. Niciodată!.... Drobeta Turnu-Severin 31.12.06

P.S. S-au mai schimbat vremurile, s-au mai schimbat oamenii. Însă, cum toate sunt făcute să dureze, atunci când nu sunt menite a face bine, năravurile rămân. Iar comportamentele oamenilor parcă au luat-o razna. ToŃi acuzatorii, azi, se transformă în judecători. Apărătorii nu mai au dreptul la cuvânt. Dreptul la apărare este doar teoretic. Verdictele, înainte de judecată, sunt cunoscute...

16

7x7x7 [1]

Inscriptie în Anti-Teze

InscripŃie autobiografică Vin din marginea Ńării, din acea comună cu nume rezonând în credinŃa neamului, Pristol. O comună în care cocoşul se aude cântând în trei Ńări: România, Bulgaria şi Iugoslavia (din păcate acum doar Serbia). Şi de cumva cocoşii nu cântă toŃi la fel, în mod sigur pe malurile Dunării, atât la noi, cât şi peste Dunăre, pe malurile Timokului oamenii vorbesc aceeaşi limbă română. Aşadar, de aici am plecat. Drumurile vieŃii s-au tot derulat, dar cu excepŃia anilor de studenŃie, pământul Olteniei m-a tot chemat înapoi. M-a chemat şi felul de a fi al oamenilor, aprigi ca focul de paie, dar cu suflete curate. şi cum drumurile m-au mai dus şi peste graniŃele politice ale Ńării, glasul plaiurilor de vis mi-a răsunat tot timpul ca o necesară, şi de-a pururi, revenire acasă. acasă Iar dacă îmi este sfântă Oltenia, îmi sunt la fel de sfinte Moldova şi Ardealul, Maramureşul şi Dobrogea, Bucovina şi Basarabia; îmi este sfânt tot pământul românesc, necuprins încă în nişte graniŃe – mereu în mişcare şi trasate de multe ori în cancelarii sau corturi de campanie, ciuntite de Diktate şi Tratate, de războaie şi năvăliri. 17


7x7x7 [1]

Am trecut prin vreme, păşind dintr-o orînduire în alta, trăind şi suferind, laolaltă cu toŃi cei de pe pământul românesc, vremuri şi mai rele şi mai bune. Sunt un om de pe aceste pământuri care plânge de multe ori privind la cei din jur... sau se bucură cu cei din jur. Un om care trăieşte în viaŃa de zi cu zi, visând zi de zi. Un om ce iubeşte, un om ce regretă, un om la fel cum toŃi se regăsesc în suflet. Acesta sunt eu. Pot fi înŃeles sau condamnat, pot fi lăudat sau criticat. Pot fi chiar pus la pământ. Dar niciodată nu voi putea fi convins să tac, să nu spun ceea ce am eu sau înŃeleg că au alŃii pe suflet. şi chiar de nu sunt un tribun, dau drumul acestor trăiri în ceea ce pun pe hârtie şi, poate şi prin ceea ce scriu eu, va fi mai bine. Drobeta Turnu-Severin 15.11.06 P.S. Şi, oricâte adevăruri am împrumutat cuvântului, cârtitorii au avut câte ceva de zis. Nu mă cunosc în realitate, dar ei ştiu totul despre mine. Nu m-au judecat, dar m-au condamnat. Nu m-au citit, dar m-au criticat. Mereu în lipsă, mereu într-o aşa-zisă contumacie. Când vor avea curajul să mă citeze la dreapta lor judecată? Mi se va da oare destul timp să le şi spun tot ceea ce am de spus? 18

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Schimbări de vreme E vremea demolărilor. E vremea când ştirile conŃin imagini ale unor demolări. Se pun la pământ case şi fabrici. MunŃii noştri arată de parcă uragane nimicitoare au năruit totul în calea lor. Încet, încet se cam termină lucrurile ce pot fi distruse prin demolare. Dar cum trebuie ca opera de distrugere să continue, s-a început demolarea şi demonetizarea simbolurilor. Avem un tricolor care este rupt din curcubeu. L-au vrut unii pătat, dar au existat conştiinŃe care l-au purtat alături de inimă, în sensul cel mai real al cuvântului, pentru a exista şi acum. Dar acum am ajuns ca în inima Ńării steagul tricolor să fie arborat numai când este absolut obligatoriu. Altfel, culori ce ne amintesc de Ip, de Trăsnea, de Moisei, de Doja, de Horea, Cloşca şi Crişan, de Crăişorul Apusenilor, flutură şi ne inundă ochii în lacrimi. Dar răul nu este total. Vin unii dintr-ai noştri şi încep să demoleze simboluri de-a pururi perene. Domnitorii acestor pământuri sunt puşi în lumina reflectoarelor pentru a fi judecaŃi doctrinar. Mihai Viteazul este criticat pentru legarea de glie 19


7x7x7 [1]

a Ńăranilor, uitându-se de prima Mare Unire, merit ce pune în umbră orice greşeală, nu de puŃine ori impusă de necesităŃile vremurilor. Demnitatea lui Cuza, reformele caree au transformat în consecinŃă România reprezintă prea puŃin pentru a putea fi mai presus decât urmaşul său, impus, la tron. Apoi, vremurile războiului, legile care guvernează o stare specială, reprezintă pentru acuzatori doar un nimic atunci când se aruncă asupra Mareşalului Ion Antonescu cu tot felul de acuze care îl trec în rândul celor mai mari criminali ai omenirii. Şi, mai mult decât atât, cei care au beneficiat de curajul său, uită să spună că părinŃii sau bunicii lor au avut parte de tot ceea ce a urmat pentru că El – cel care niciodată nu s-a pus mai presus de interesele Ńării, cel care nici de judecată dreaptă nu a avut parte, şi nici loc de mormânt în pământul acestei Ńări nu a avut – a avut curajul de a înfrunta pe mai marii vremii şi a-şi urma propria politică. Şi dacă nu a fost de ajuns să ne demolăm şi miturile conducătorilor, a venit vremea să răstălmăcim MioriŃa. Apoi a venit vremea parodiei, pe Manole aducându-l în vremurile noastre, punând alături de sacrificiul Anei, drumuri în cramă ori principiul „Merge şi aşa”, doar de dragul scrierii unor vorbe ce se înnoadă, pentru a fi vândute, cu pretenŃia de poezie a sclipirii de inspiraŃie, s-au 20

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

pus bazele unui podium pe care se urcă oricine vrea, cum vrea şi când vrea. Oare dacă podiumul ar fi un eşafod al respectului faŃă de Ńară ar mai fi atâta îmbulzeală? Astea sunt vremurile noastre. Demolări, puneri la zid şi „executări în public” sunt necesităŃile spectacolelor de imagine. Oameni, ce se vor a reprezenta intelectualitatea zilelor noastre, se coboară în acest grotesc comportament de dragul şi necesitatea prezenŃei publice. Din necesitatea unei pseudo-identităŃi, neo-europene, se aruncă la o inventată groapă de gunoi esenŃa noastră de români. Uitând de tot ceea ce a însemnat ştiinŃa românească pentru progresul omenirii, marii inventatori ce au revoluŃionat tehnologii - aducând viitorul mai aproape de prezent - se aşteaptă cu sufletul la gură intrarea în Europa. Venim oare de pe alt continent? Cum se face că toŃi, la geografie, învaŃă că România este totuşi în Europa. De unde venim, dacă trebuie să intrăm? Acesta sunt eu. Chiar dacă şi eu am obiceiul de a demola subiecte tabu, nu voi putea fi niciodată convins să particip la demolarea simbolurilor naŃionale. Voi crede la nesfârşit în tricolor şi voi păstra lângă suflet stindardul dacilor. Ana lui Manole va fi în conştinŃa mea acolo unde este şi Zalmoxe, iar Manole va rămâne pentru tot21


7x7x7 [1]

deauna omul ce a trebuit să îşi jertfească până şi sufletul pentru construcŃia durabilităŃii umane. Voi crede fără şovăire în 1 Decembrie. Domnitorii acestor pământuri, pământeni, de la Burebista până la Cuza, marii bărbaŃi de stat, toŃi eroii sunt sfinŃii de seamă în calendarul CredinŃei în România. Pentru această credinŃă a mea puneŃi-mă la zid. Dar cel care va avea puterea să dea ordinul de execuŃie să fie unul care crede în această Ńară măcar atât cât cred eu. Dacă însă nu se va găsi acest om, printre cei care mă condamnă, îmbrăŃişati această Sfântă CredinŃă. Poate va fi mai bine pentru toŃi. Drobeta Turnu-Severin 03.12.06

P.S. A existat un nume care a dăinuit în mentalul social, peste un mileniu. Mihai Viteazul a reîntregit Dacia. Dar, pentru că doar numele era îndeajuns pentru a fi resimŃit, prin marile cancelarii, ca un pericol, ni s-a impus un nume şi o pseudoistorie a formării poporului român. Fără a contesta actualul nume al statului existent pe nucleul Daciei, România, să nu uităm că totuşi în pământul acesta îşi duc somnul de veci oamenii unui popor falnic: dacii, mereu liberi! 22

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Moartea lui Chronos Parcă mereu se simte o sabie a lui Damocles deasupra capului. Nu am fost eu nici primul nici ultimul ce a resimţit-o. Curios e că ştim că are şi un nume: Chronos. Punându-mi întrebări şi căutând măcar să îmi dau răspunsuri, nu prea am reuşit să dau de adevăratele motive pentru care mereu se intră în criză de timp. Firea umană, e adevărat că mereu e în căutare de nou, îşi complică existenţa cu banalităţi, dar... până la un punct. Fără să vreau să fiu considerat un îmbuibat, venind pe tapet cu argument ştiinţifice, nu am putut să trec peste o observaţie din anul 1991, în timpul unei prelungi furtuni solare. Eram student, era sesiune. Şi nu era prima. Dar parcă în acea vară timpul era cu mult mai scurt. Pe lângă alte manifestări oarecum comune, caracteristică la toţi era criza de timp… Oare ce făcuse să ne schimbe? De ce înainte şi după această criză nu s-a resimţit, deşi problemele se cam înmulţeau? M-am întrebat atunci dacă nu exista o legătură între timp 23


7x7x7 [1]

şi radiaţia fotonică… Dar am rămas doar la acel stadiu: de întrebare. Recent am citit un raport în care exista o informaţie: Iar dacă e să “traduc” în sensul lui Chronos, rezultă că dată fiind creşterea frecvenţei vibratorii a Pământului, cele 24 de ore de viaţă ale unei zile sunt… doar 16 ore reale! Să spunem că deocamdată este încă bine şi acceptabil, deşi explică de ce suntem tot mai grăbiţi şi mai obosiţi, de ce nu mai avem suficient timp... Deci… ce se întâmplă? Soarele a cam luat-o razna cu exploziile solare, planetele Galaxiei au luat-o razna, temperaturile au luat-o razna… oamenii, de asemenea, au luat-o razna. Oare chiar intrăm într-o altă etapă şi se arată semnele Apocalipsei? Îşi dau mâna religiile şi ştiinţa spre a dovedi că nimic nu e întâmplător şi că nimic nu e nou sub soare? Nu prea avem încredere în religii vechi deşi ele au dovedit uneori şi superioritate. Ba ne mai uităm chiorâş şi la creştinism cu tot umanismul pe care, cel puţin în ziceri, 24

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

încearcă să-l propăvăduiască… dar?... încă un dar… Şi dacă tot e rămasă în aer o întrebare să mai fie una: deşi extraordinar de exact, calendarul mayas se opreşte în 22 decembrie 12. De ce? Moare timpul? Poate că deja există mâini ridicate în dreptul tâmplei pentru a face un semn. Ca să nu stea prea mult şi să doară, dau un răspuns grăbit acum: Da! şi mă voi explica mai târziu. Mai întâi de toate am nişte argumente ştiinţifice: -Alexei Dimitrov, un cercetător rus, a constatat că Luna îşi “fabrică” atmosferă proprie, alcătuită din compuşi ai sodiului, care acum se întinde pe o suprafaţă de 2 6000 km . - Atmosfera lui Marte creşte rapid şi se crede că ar fi dus la defectarea lui Mars Observer, în 1997. - Atmosfera Terrei este şi ea în schimbare, în straturile superioare formându-se un nou gaz, care nu exista până acum, iar activitatea vulcanică a crescut de 5 ori din 1875 încoace. - Venus suferă o creştere vizibilă a intensităţii luminoase. 25


7x7x7 [1]

- Câmpul magnetic al lui Jupiter s-a dublat iar între planetă şi unul dintre sateliţi s-a format un tub de radiaţie ionizată, similar descărcării Corona. - Uranus şi Neptun au suferit recente inversări de poli, îşi măresc câmpul magnetic şi devin tot mai strălucitoare. - Câmpul magnetic al Soarelui a crescut şi el cu 230% din 1901 încoace. Deci peste tot explozii de energie. Cum şi Terra este un minuscul corp în univers, nici ea nu poate ieşi din acest joc. Jocul acesta a început, în Univers, de prin ’98 să intre. Terra va păşi în joc, cu toate drepturile, prin 2012... Parcă acest an era pe buzele mayasilor?... Şi ce s-ar putea întâmpla? Moare lumea? Cum va muri? Orice fiinţă este alcătuită în primul rând din energie. Iar energia este informaţie, şi invers. Corpul material este doar învelişul altor corpuri energetice, învelit, la rândul lui de altele asemenea celor din interior. Omul se încadrează şi el, fireşte, în organizarea universală. “Animal cu (uneori) raţiune”, fiinţa umană a fost înzestrată cu capacitatea de a avea o paletă largă de trăiri, sentimente, gânduri. 26

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Dovada că acestea sunt energii în stare pură ne este oferită de constatările de-a lungul timpului şi cercetările ştiintifice din ultimile două secole. Trăirile şi sentimentele negative creează energie negativă, nefastă, iar gândurile se pot chiar şi materializa, după cum s-a reuşit în proiectul Montauk. Ca orice energie, sentimentele, trăirile şi gândurile umane au o anumită vibraţie. O energie negativă nu poate avea, evident, decât o vibraţie joasă, pe principiul universal al evoluţiei. Iar vibraţiile scăzute sunt demolatoare. În Univers, nimic nu este întâmplător iar totul este subordonat unui singur scop: perpetuarea şi evoluţia vieţii. Materia însăşi este înzestrată cu o inexplicabilă capacitate de a crea viaţa! Există legi universale chimice, fizice, astronomice şi chiar juridice. Ele nu sunt însă stricte, pentru că Universul nu este o armată, iar cuvântul de bază este diversitatea. Viaţa trebuie să evolueze prin forţe proprii, fără dirijări cazone, să se confrunte cu cele mai dificile situaţii. Cine invinge merită să mearga mai departe. Chiar şi războaiele au rolul lor în programul universal. Nu sunt de dorit, în 27


7x7x7 [1]

general, dar determină unitatea unei naţii sau a planetei, poate a unei întregi galaxii, şi evoluţia ştiinţifică, aducând o presiune şi o urgentare sporită în acest sens. Tot ele, aduc un examen energetic major, o separare între “buni şi răi”. Fiindcă totul este energie, nici Universul nu face excepţie de la regulă. Aşa cum el a fost creat prin explozia colosală a unui… atom, tot aşa există surse de energie pozitivă ce alimentează galaxiile iar de la acestea, prin sori, sistemele solare. Aceste energii sunt de frecvenţă foarte înaltă, pentru a putea străbate distanţele imense, până la sorii captatori. Incet, încet pentru noi, repede pentru Univers, tot ceea ce se întâmplă, pare să ducă la transformarea omului profeţită de Biblie, la o teribila experienţă spirituală. Deci… conflict energetic: oamenii cu un comportament egoist şi, deci, cu frecvenţe de vibraţie scăzute în aura energetică nu vor supravieţui radiaţiei de înaltă frecvenţă existentă în viitor. Cu alte cuvinte, va avea loc o mare selecţie naturală pe baza spirituală amintită. Nicidecum externă, nicidecum fizică... O moarte care nu va fi fizică, totdeauna. 28

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Şi aşa parcă ajungem la cei aleşi… Nu e cazul să mai spun aici, cred, că până la urmă aceasta este esenţa creştinismului. O spun eu, cel care nu a apărat niciodată creştinismul. Dar… -fără să mai pun semnul întrebării- trebuie să dau Cezarului ce este al lui… Am spus de mai multe ori că trecem prin Apocalipsa Sufletelor. Un război între oameni, materializat eminamente energetic. Bun, ca orice război, nu este, dar face o preselecţie şi o pregătire a celor aleşi. Este precum un vaccin, dar un vaccin cu destulă viaţă. Cei ce se vor imuniza vor putea trece pragul. Altfel spus, va exista şi moartea fizică... Şi dându-mă ca exemplu, fără amănunte suplimentare, pot să declar cu mâna pe inimă că acesta este adevăratul proces. Punerea la încercări… apoi va veni “judecătorul suprem”, va da verdictul şi vor începe execuţiile Armaghedonului. Apocaliptic, incredibil, dar dacă aşa va fi? Trebuie înţeles doar că omul însuşi, pentru el, va fi şi judecător şi executor al sentinţei... La un momentul dat se va produce un amplu proces de rearmonizare, de recalibrare a frecvenţelor propriului corp uman 29


7x7x7 [1]

cu cele de referinţă din Univers, ducând la o creştere a celor umane. Este aşanumita “înălţare”, “ridicare la Cer”, de care vorbesc şi vechile scrieri, nu doar cele creştine! “Înălţarea” fiind uneori bruscă şi puternică, cei cu vibraţii de frecvenţe joase, negative (răutate, egoism etc.) nu vor rezista transformării. Frecvenţele genomului uman şi ale ADN-ului sunt foarte înalte, vibraţiile foarte fine. Sunt în fapt lumină, doar o altfel de lumină, ceea ce explică realismul vizibilităţii aurei la zei, sfinţi… Dr. Berrende Fox a constatat că, de 20 de ani, oamenii au început să se schimbe la nivel celular iar unii chiar şi-au dezvoltat noi lanţuri în structura ADN-ului, fapt observat prin teste de sânge. Apoi a mai apărut ceva interesant: “clonarea” părinţilor în urmaşi, inexplicabilă (încă) genetic. Ce se va întâmpla cu bătrânul Chronos? Ce se va întâmpla în momentul intrării în “joc”, în 2012, cum se aude pe ici, pe colo, sau în alt an, “cel de nimeni ştiut”, este pur şi simplu de neînchipuit: întreaga planetă, inclusiv omenirea, va trece într-o altă dimensiune! Mai concret: 24 de ore, privite ca aspect al dinamicităţii actuale, vor fi… 0 30

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

(zero) ore efective, deci timpul terestru nu va mai exista! (Limita unui şir de tip 1/f (aici valoarea foarte mare a frecvenţei), ce tinde spre infinit, este zero). Mi se va spune că nu este exact zero, însă totul are o limită minimă în acest univers infinit, astfel că nesemnificativa valoare a timpului nu îşi găseşte însemnătate. Atât şi nu dezvolt aici teoria…). Iar pentru că o nenorocire nu vine niciodată singură, în acel “Punct Zero” se vor produce o seamă de schimbări şi inversări. Deci… “regele” Chronos va muri. “Le roi est mort!”. Dar altceva îi va lua locul “Vive le roi!”. Poate o regină, numită Armonie sau, de ce nu, Iubire... Ce se va întâmpla “după”? Cu argumentele înţelegerii şi cunoaşterii de astăzi s-ar putea ca: - intuiţia şi capacităţile paranormale să se dezvolte mai repede; înmulţindu-se telepaţii; - valoarea, mică, de folosirea a capacităţilor creierului (10-15% în prezent) să crească; - bolile incurabile să dispără (inclusiv artificiala SIDA şi cancerul);

31


7x7x7 [1]

- corpul fizic să începă să se schimbe şi probabil totul să devină transparent în aură! - mult mai multe, care or să fie cunoscute atunci!!! Am găsit curajul de a aşterne aceste rânduri nu pentru a fi o poveste. Spun asta şi risc să fiu catalogat. Nici ca să mă împopoţonez cu o aură de clarvăzător. Pentru că nu sunt nici povestitor, nici Mafalda să le ştiu pe toate şi nici prooroc. Am scris ceea ce percep eu, cu bagajul meu de cunoştinţe, cu trăirile mele, cu simţurile mele. Iar dacă e să mai spun ceva, aş spune, repetând poate a nu ştiu câta oară cuvintele celor trecuţi prin viaţă, cuvinte venind din vechime: ”Iubeşte-ţi aproapele”. Reînvăţaţi ce înseamnă a iubi. Nu priviţi de sus, nu priviţi peste umăr. Şi nu uitaţi ideea cu dansul ursului: azi la mine, mâine la tine. Să fim mai drepţi, să fim mai buni. Şi să iubim… Hai să regăsim din nou puterea De-a da morţii un atac sublim, Să uităm şi răul şi durerea Să-nvăţăm, din nou, să ne iubim. Drobeta Trurnu-Severin, 28.07.07 32

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Copacii şi pădurea Conform unor idei atotcuprinzătoare, pădurile se văd, copacii se zăresc greu. După furtună însă, nimeni nu vorbeşte despre păduri, doar copacii sunt cei loviŃi şi seceraŃi. Pădurile copacilor ce suntem ne cuprind în întregime. Că sunt pâlcuri, că sunt perdele de protecŃie, că sunt păduri de pepinieră ori că sunt păduri seculare, mai nimeni nu face referire la copaci. Rar de tot, câte unul mai spune “pădure de brad” ori “pădure de mesteacăn”. Deseori, prea des poate sunt amintiŃi copacii cu o viaŃă efemeră: sălciile, plopii, aninii. Alteori, cei care îşi întind rădăcinile întru distrugere. La fel de amintiŃi sunt copacii încorsetaŃi între trotuare şi străzi. Nimeni însă nu vrea să îşi amintească, nimeni însă nu vrea să vorbească de copacii singuratici, acei copaci care, în bătaia tuturor vânturilor, au fost de neclintit. Acei copaci care au dat sens, uneori, vieŃii celor rătăciŃi; au dat umbră celor obidiŃi, au dat repere dăinuitoare prin vreme acelor care şi-au delimitat existenŃa, pornind de la ei şi ajungând tot la ei. Acei copaci care au fost forŃaŃi 33


7x7x7 [1]

să nu poată să rămână anonimi. Au avut nume, şi numele lor s-a păstrat ca un sens al existenŃei locurilor şi timpurilor inconfundabile. La răscruci de vijelii fiind, securea vremurilor a atins de multe ori. Tulpina lor poartă cicatricele loviturilor de secure sau încă păstrează vârfurile săgeŃilor aruncate cu bună ştiinŃă, ori fără de gândire, spre încercarea şi dovedirea calităŃilor acelor trecători. Şi ca nimic să nu rămână ca o simplă întâmplare, vremea şi-a pus amprenta, ascunzând doar, privirilor tuturor, rănile, niciodată vindecate, niciodată vindecabile. Iar dacă toate ar fi fost să dureze la infinit, focul din ceruri s-a dovedit a fi necruŃător, lăsând în urmă doar amintirea locurilor. Mai devreme, ori mai târziu, în umbra sau la umbra semeŃilor arbori au apărut puieŃii, cei care urmau să ajungă la fel de semeŃi. Dar rareori aceştia au reuşit să înlocuiască pe cel din a cărui rădăcină apăruseră... prăbuşindu-se în prea dura necesară luptă, pierind anonimi. Am trecut de multe ori prin pădurile seculare. Am văzut în aceste păduri şi copaci doborâŃi de furtuni sau de fulgere. Dar am văzut mult mai mult cum sunt atacaŃi furibund copacii singuratici. Deşi nici loc mult nu ocupă, deşi de folos de multe ori au fost şi încă sunt, oamenii tocmai către 34

7x7x7 [1]

Pas pe prag

ei îşi îndreaptă dorinŃa de a-i doborî. Şi ca să completeze opera umană, fulgere apărute de aievea îşi fac mereu drum spre aceşti ultimi copaci singuratici. Unii dintre marii copaci singuratici, de multe ori nu se mai văd, cotropiŃi fiind, în existenŃa lor, de creşterea pădurilor nedefinite, în amestec fără formă. Copacii ce nu se văd de atâta pădure nedorită... Iar pădurile nedorite încep să cuprindă aproape întregul areal. Vâscul acestora ameninŃă necruŃător existenŃa nobilă a copacilor singuratici, ba chiar şi pe a celor ce mai au, sau vor să aibă o existenŃă necesară şi lăsătoare de rod. Nu mi-am dorit niciodată să mă compar cu un copac singuratic. Nu mi-am dorit niciodată să am destinul unui copac singuratic. Mi-am dorit întotdeauna să fiu ca un copac în mijlocul pădurii. Poate şi pentru că mi-ar fi fost mult mai uşor. Dar poate că am fost un soi care nu s-a putut cuprinde în nici o pădure. Pădurile m-au împins mereu spre margine şi mereu m-am trezit ca un copac singur, în bătaia vânturilor, în vorbele oamenilor, trimis mereu, mereu către margine. Şi mereu, fără împotrivire am plecat în căutarea pădurilor ce îmi vor permite să stau o clipă să îmi pansez rănile săgeŃilor otrăvite. Am simŃit uneori că sunt obosit şi mi-am dorit să rămân doar o umbră, întins pes35


7x7x7 [1]

te drumurile ce le tot mersesem. Dar parcă nici aşa nu mi-a fost dată odihna şi mereu a trebuit să privesc cerul, apele, norii, fulgerele, vânturile, direct în faŃă. Şi mereu să bat drumul sorŃii doar pe jos. Şi aproape mereu să o iau de la început. Iar drumul nu se lasă niciodată a fi scurtat. Se vrea uneori a fi mai greu, aşa încât de multe ori trebuie să iau în piept urcuşuri de neimaginat. Iar vânturile îngheŃate suflă fără încetare, din aproape toate părŃile. Lumina soarelui mi-a crestat în priviri dorinŃa de a domoli întunericul. Frigul iernilor mi-a brăzdat fruntea să pot rezista căldurii toride. Ploile de toamnă mi-au înlăcrimat ochii să mă pot apăra de vânturile de peste vreme. Şi urmele trecerii doar s-au estompat, urmând ca odată, cândva, să bată pragul... Acel prag peste care pasul, mic în forma sa cea mai simplă, mare în însemnătatea lui reală, nu se va mai întoarce... niciodată... Sau e poate doar o iluzie... Poate doar se va închide un cerc... Şi un alt cerc deschis îi poate lua locul... Şi aşa mai departe... Et caetera... până în eternitate. Şi chiar mai departe! Drobeta Turnu-Severin, 31.12.06

36

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Dublu sens Drumurile reale au dublu sens; dus şi întors, iar distanŃele sunt cu o mică aproximare, egale. Reguli elementare obligă la parcurgerea sensurilor în conformitatea cu universalitatea înŃelegerii umane şi cu mici excepŃii, particulare şi la fel de bine definite, înspre înapoi. Realitatea pare însă a avea două feŃe. Realitatea în comparaŃie cu ceilalŃi şi realitatea în comparaŃie cu trăirile proprii. Fără a se delimita şi defini, realitatea ce integrează individul în social, în oceanul anonimatului, lasă semne comportamentale. Fugind din sfera trăirilor raportăm viaŃa pe o scală a dimensiunilor sociale, reducând necesităŃile la ceea ce se manifestă public. ConsecinŃă directă a „consumului” şi a „pieŃei” ce invadează zi de zi ideea de a trăi, cam toate se „consumă” şi cam toate devin „achiziŃionabile”, cam toate au „durată de utilizare” şi „garanŃie”. Toate însă îşi au un sens clar în viaŃă. Întâmplările sunt doar aparenŃe ce se vor rezultanta jocului hazardului. A defini hazardul existenŃial e ca şi cum s-ar încerca urmărirea mişcării 37


7x7x7 [1]

browniene a unei particule atomice, când toate se simt a fi şi sunt pe deplin haotice. Conglomeratul de gânduri şi idei tinde să absoarbă cu totul trăirea umană. Paradoxal, cu cât se simte, într-o direcŃie, o rezolvare a problemelor (mai ales de domeniul palpabilului), o multitudine de alte probleme înlocuiesc golul din acea direcŃie. Şi nu doar atât; multiplicarea în avalanşă devine un apanaj al celui ce încearcă să îşi pună, măcar pentru o clipă, întrebări despre sine şi despre semenii săi. Acuzat şi acuzator, judecător şi apărător... cam aşa poate fi definit omul intelectual al zilelor noastre. Supus bombardamentului informaŃional, accesând fără oprelişti lumi mai mult sau puŃin cunoscute, hăŃişurile vieŃii îl pot strivi. Iluziile devin uneori o concretitudine a sinelui şi eu-lui, bulversând drumuri ce îşi stabiliseră, de mult, sensul. Justificator şi căutător, omul-intelectual nu realizează că rampa iniŃială se transformă în tobogan. Un tobogan ameŃitor ce dă sens răstălmăcirilor fără de înŃeles. Iar dramatismul căderilor dă o imagine apocaliptică. De multe ori am privit în jurul meu fără să pot înŃelege ceea ce se întâmplă. Şi nu numai că nu înŃelegeam, dar de multe ori, de cele mai multe ori, eu nu vroiam a înŃelege, 38

7x7x7 [1]

Anonim mereu

eu căutam chiar şi întelesurilor alte înŃelesuri. Şi nu admiteam că aşa ceva, sau ceva asemănător, mi s-ar putea mie întâmpla. Ori poate că mizam pe acel joc al hazardului care mie mi-ar fi ursit altceva, altcumva. Bătătorind un drum al armoniei, timpul trecea şi, asemenea lui, viaŃa trecea. Alăturarea gândurilor şi faptelor mă purtau spre o grădină a Edenului ce părea că se va fi reală în orice clipă. Şi nimic, absolut nimic, nu simŃeam a-mi fi împotrivă. Cohortele norilor furtunii s-au abătut însă fără semne. Din clipe de vis, gândurile s-au transformat în zbateri şi neînŃelegeri. Din concretitudine am trecut pe un nivel al veşnicelor căutări, deschizând radial o multitudine de cărări. Parcă matematic am urmărit această divizare, alegându-mă cu culegerea prafului ce se depunea prin urma paşilor mei. Sau, vorba românească, am cules praful de pe tobă. Economia consumului şi a pieŃelor multiple are ca efect conştientizarea ideilor de calitate şi preŃ. PieŃele oficiale, bine definite, au avantaje şi dezavantaje, la fel de bine cunoscute. Mai peste tot se vorbeşte de raportul calitate/preŃ. Dar uneori, sub impresia unui ambalaj frumos, nu renunŃăm la principiu şi ne lăsăm atraşi şi de iluzia preŃului? Uităm oare 39


7x7x7 [1]

că suntem prea săraci să cumpărăm produse ieftine, plătind apoi preŃ mare, preŃ însutit, pe o iluzie, pe o simplă iluzie? Ne simŃim bogaŃi şi simŃim că ne putem permite orice; de la micile prostioare la marile schimbări. Sau suntem săraci şi preferăm chiar sacrificiul pentru a ajunge, cumva, mai repede, într-un trunchi al piramidei sociale unde să nu mai existe teama zilei ce va urma. Cam aşa este posibilă o caracterizare a extremelor sociale, din punct de vedere material. Şi tot din această direcŃie se poate judeca şi caracteristica pieŃei… Jocul minŃii este şi rămâne ca o lume reală. Pentru că de fapt lumea reală este produsul jocului minŃilor. Iar raŃionamentul logic este de multe ori învins de hazardul ilogicii, al privirii peste umărul conştiinŃei. Iluzii existenŃiale pândesc la tot pasul. Iar acela ce crede că îşi poate permite orice e primul ce poate să fie pus în situaŃia de a înŃelege că ceea ce a plătit cu un preŃ prea mic, deşi strălucitor la prima vedere, cere la scurt timp taxa pe prostie. Ba, mai mult, viaŃa cere şi ea compensarea plăŃii neefectuate la vamă, iar “marfa” atât de frumos ambalată ajunge la suprapreŃ. Şi, conform structurii normale a omului, ea nu va mai fi consumată. Rămâne doar o achiziŃie fără sens. Dar se uzează moral. 40

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Teama de ceea ce va urma îl face pe cel ce trăieşte înspre subsol să accepte poleiala ca fiind un semn al distinctivităŃii, devenind victima propriilor dorinŃe. Consumând ceea ce crede că a devenit o achiziŃie preŃioasă, nu face altceva decât să-şi înfrumuseŃeze căciula cu coarne de cerb. Ori de bou. DiferenŃa este doar de nuanŃă şi de mod de percepŃie. Finalitatea, deşi mai puŃin răsunătoare, mai puŃin palpabilă, rămâne la fel de dramatică. Doar diferenŃa de înŃelegere a deformărilor de coloană vertebrală face ca unii să se transforme în umbră, alŃii în amintire. PieŃele paralele, gri şi negre au avut totdeauna menirea de a oferi spre achiziŃie produse de valoare la un preŃ mult diminuat. Motivele diminuării sunt tot timpul necunoscute dar acceptarea fără rezerve a produsului în sine a fost totdeauna speculată de cei ce aprovizionează această piaŃă. Aici apare ideea fructului oprit, a dorinŃei de a gusta neştiut păcatul, idee pe care oricine o simte ca o necesitate diversificativă şi înnoitoare. Contorsionând realul, piaŃa neagră consumă şi idealul. Valurile aduc visele mai aproape de o împlinire ipotetică. Sensurile evolutive devin inversabile, precum drumurile ce se ocolesc printr-un paralelism imaginar. Şi acest fapt este intrarea în lumea haosului. O lume a 41


7x7x7 [1]

pierderii de sine şi a pierderii măsurii. Motivele exacerbate exacerbează trăirile. Gânduri contradictorii duc spre desuet cele mai frumoase şi bune intenŃii. Ceea ce rămâne, identitatea şi structura fizică este asemănătoare unei nuci ce nu mai are miez, ci doar coajă. Şi aşa, încet, încet, cuprinzând lumea, Apocalisa Sufletelor devine realitate. Iar această realitate se pare că ne-a cuprins ca un vârtej ameŃitor, din care e greu să mai găsim scăpare. Identificarea fizicului cu spiritualul, intelectului cu instinctualul, realului cu imaginabilul creează condiŃiile ideale propriei distrugeri. Comportându-se haotic şi regresiv, indiferent la cei de lângă el şi indiferent la propriile-i fapte, omul începe să construiască un castel de nisip aşezat în locul în care valurile mării se aruncă pentru a se descompune, locul marii iluzii în care se crede că marea şi-a pierdut puterea şi nu poate lovi; sau locul în care triumfă uscatul. Realitatea este că acolo uscatul se scurge încet în mare iar marea chiar de nu-şi găseşte puterea să dea o lovitură puternică, reuşeşte să dizolve, încet dar sigur, totul. Cu atât mai repede sunt dărâmate castelele de nisip. Constructorii de drumuri nu aleg niciodată plaja mării pentru a constru drumuri. Aşa cum nu aleg crestele semeŃe spre care însă în42

7x7x7 [1]

Anonim mereu

dreaptă drumurile. Pentru că drumul este necesar a fi bine bătătorit. Şi necesitatea de a păstra distanŃele îi aduce rareori în situaŃia de a despărŃi sensurile. Constructorii de drumuri nu poleiesc drumurile şi nici nu lucrează la dumping, pe piaŃa neagră. Drumurile nu au imagine comercială, dar sunt sigure. Iar ei, constructorii, nu stau ascunşi sub mărci sau pseudonime. Constructorii adevăraŃi de drumuri sunt şi gânditorii drumurilor. Ei gândesc şi pun în practică pentru viitor. ViaŃa e un drum ce are multe, poate prea multe, direcŃii la un moment dat. Ceea ce pare a fi un viitor drum ideal se dovedeşte, nu de puŃine ori a fi îngustat, îngustabil sau închis. Ocolirea obstacolelor uneori pare o soluŃie extraordinară. Însă nu totdeauna are finalitate. Iar drumul de întoarcere în punctul de răscruce nu este la fel de uşor. DorinŃa de comportament mediocru devine o fatalitate atunci când omul ce priveşte lumea cu ochii minŃii încearcă a o pune în practică, a-i da consistenŃă. Nefiind instinctual el se transformă într-o pradă uşoară. Nelăsând, la voia întâmplării, faptele, el devine un vânat sigur. Nefiind “consumator” el devine un simplu căutător şi veşnic observator al pieŃelor. Continuu la curent cu preŃurile de pe piaŃă, nu vrea să mai cumpere. Toate “mărfu43


7x7x7 [1]

rile” devin doar obiect de studiu. Prea târziu însă, degringolada şi haosul sunt caracterizante pentru trăirile sale. Răvăşit de-al vieŃii tainic dans Trec mereu o punte spre abis, Numai… puncte, puncte şi… suspans, ViaŃa mea... un haos indecis...

Doamne, eu de ce simt că viaŃa mea e un haos? Drobeta Turnu-Severin, 15.07.08

44

7x7x7 [1]

Absolut concret

„Second-Life” PresaŃi de gândurile zilelor prezente viaŃa pare a se redefini. Concretul şi idealul au reflexii identice şi comune. O oglindă transparentă începe să definească comportamente necunoscute. Realitatea socială obligă şi îngrădeşte la principii şi percepte bine statuate de-a lungul timpului. Principiilor, corecte sau mai puŃin corecte, firea umană, în mod natural se opune şi doreşte a crea un alt orizont, o altă sferă a manifestărilor propriilor idei, propriilor speranŃe, propriilor vise; o lume libertină şi conservatoare totodată. Fără de planuri, fără de gânduri profunde, o altă trăire, paralelă, în care iniŃial există doar el, creatorul, este experimentată şi dezvoltată pas cu pas. E o lume a unei realităŃi dorite, a unui mod de simŃire şi trăire conform unor răbufniri de orgoliu. Necesară sau nu, bună sau nu, lumea aceasta există pentru mulŃi, şi, de multe ori, influenŃează şi marchează destine. Iar consecinŃele nu se lasă aşteptate... Înainte de Internet au existat imagini, texte, filme, muzică... toate formele de artă posibilă există cu scopul de a comunica o anumită viziune a lumii, 45


7x7x7 [1]

de a crea o anumită stare. Este oarecum ipocrit să susŃin că realitatea virtuală este net inferioară acestor medii de comunicare. Internetul a deschis o cutie a Pandorei. Crearea unei lumi virtuale, într-o societate virtuală, este la o distanŃă de un click. Şi, pentru că Internetul este, dincolo de toate şi o mare afacere, nici nu e nevoie de a o crea. Site-uri dedicate unei aşa-zise comunicări între oameni sunt de fapt lumi virtuale în care a te integra, a te manifesta fără oprelişti prea mari, în sensul unei pseudo-existenŃe normale, este pus la dispoziŃia oricui. Lumea reală, viaŃa reală are limitările spaŃiului tridimensional, al volumului existenŃial. SpaŃiul virtual are limitele infinitului. Aproape totul e posibil: o nouă identitate, alte caracteristici fizice, alte însuşiri intelectuale, alt mod de exprimare, un cerc de cunoscuŃi cu mult mai mare. Şi asta pentru că, aproape totdeauna, nu există posibila confruntare. Până la urmă… Lumea reală, viaŃa reală are limitările spaŃiului tridimensional, al volumului existenŃial. SpaŃiul virtual are limitele infinitului. Aproape totul e posibil: o nouă identitate, alte caracteristici fizice, alte însuşiri intelectuale, alt mod de exprimare, un cerc de cunoscuŃi cu mult mai mare. Şi asta pentru că, aproape totdeauna, nu există posibila confruntare. Până la urmă… 46

7x7x7 [1]

Absolut concret

De ce să nu fim toŃi blonde cu ochi albaştri, super-eroi, sniperi ascunşi într-un turn, doctori în filozofia marmotelor, antreprenori în Second Life, regi în Utopia sau orice altă trăznaie ne mai oferă soft-urile menite a ne depărta de viaŃa de zi cu zi? De ce să nu vindem şi să nu cumpărăm orice: real sau imaginar, de la cele cotidiene la necesităŃi umane, de la micile fantezii la sex. A fi Casanova, a fi Don Juan, în viaŃă nu e la îndemâna oricui. În această nouă lume, folosind doar capacitatea intelectuală, poŃi face cuceriri răsunătoare. Imaginea personală este modelată după necesităŃile momentului, după idealurile cuplului adhoc format. Dacă totul decurge normal se continuă... dacă apar fisuri, totul se reia fără urme de remuşcări sau regrete... şi, de obicei, cam nimic nu se pune în practică. Dacă se ajunge însă la acel moment apar dramele, faptele antisociale, de cele mai multe ori... În fapt rămâne dominantă întrebarea: e bine sau e rău? Fiecare percepŃie a realităŃii umane este o realitate virtuală. ToŃi ne bazăm pe simŃurile noastre să aflăm ce este real şi ce nu. Deci, de ce ar fi realitatea viruală mai puŃin reală? Posibilul răspuns e simplu: pentru că dispare când tragi cablul de alimentare din priză. Astfel că devine clar: realitatea virtuală nu este un drog (discutabil), nu este o religie, 47


7x7x7 [1]

este o unealtă. Este o unealtă care a existat în diferite forme de-a lungul timpului, iar cea mai nouă formă se întâmplă să implice mănuşi, căşti, încăperi special construite sau doar o tastatură şi o atitudine. În adâncul sufletului său, omul rămâne un animal cu pantofi şi realitatea virtuală nu poate decât să-i stimuleze imaginaŃia şi inteligenŃa. Instinctul rămâne ceva separat, ceva dincolo chiar şi de simŃuri, ceva care în continuare îl îndeamnă pe om să îşi caute şi să comunice cu proprii semeni. Nu vom înceta să fim oameni doar pentru că avem realitate virtuală şi de aceea nu sunt credibile scenariile apocaliptice care spun că prin jocuri şi simulatoare realitatea virtuală ne va mânca creierii şi ne va tâmpi copiii. Nu ar fi cazul de a fi speriaŃi. Cea mai convingătoare hologramă nu poate să înlocuiască două milioane de ani de evoluŃie. Toate marile tehnologii au provocat în momentul apariŃiei lor reacŃii extreme. Ori eşti superîndrăgostit de ea, ori vezi în ea Anticristul. Aşa a fost în cazul tiparului, radiodifuziunii şi apoi televiziunii. În cele din urmă, omul a ajuns la un echilibru. Aceeaşi va fi situaŃia şi în cazul realităŃii virtuale. Dacă nu... scoatem maşina din priză. Cam asta ar fi o modalitate de a privi, cu ideea “pro”, realitatea virtuală. 48

7x7x7 [1]

Absolut concret

Dar... totul are o limită şi în cazul acesta limita ar trebui impusă când renunŃăm la noi şi devenim micul caracter virtual pe care l-am creat, când decidem în acel univers să stăm... Nu este normal să te refugiezi într-un alter-ego care nu există... psihologii şi terapeuŃii luptă cu tratarea unor cazuri de acest gen de zeci de ani. Nu eşti mulŃumit cu tine, fă ceva în privinŃa asta, ceva concret nu câteva click-uri bine plasate pe o pagină web. PuŃin joc nu strică nimănui, atâta timp cât ştim delimitarea celor două lumi. Poate nu ar trebui să renunŃăm la astfel de metode de relaxare, divertisment sau cum le priveşte fiecare. Dar nu trebuie să abuzăm de ele şi să decidem să trăim doar în on-line că acolo suntem mai cool, mai deştepŃi, mai frumoşi şi ne facem prieteni mult mai uşor decât în realitate; să nu ne ascundem în spatele unui blog sau vlog unde se adună toŃi fanii noştri şi să ignorăm realitatea care ne înconjoară. Altfel nu trebuie să facem mişcare, nu trebuie să mâncăm sănătos, nu trebuie să mergem la şcoală, nu trebuie să ajungem la muncă azi, mâine, poimâine... nu trebuie să mai facem nimic care nu are legătură cu on-line-ul pentru că acolo ne simŃim cel mai bine. Internetul este atât de mare şi noi suntem nişte zeităŃi perfecte acolo. Stăm pe chat/messenger cu orele vorbind cu oameni pe care nu-i vom întâlni niciodată, dar pe 49


7x7x7 [1]

care nici nu vrem să-i întâlnim, că doar de aceea s-a inventat chat-ul, să socializăm pe net. Nu avem curaj să facem anumite schimbări în viaŃa noastră, nu este o problemă, le facem în Second Life şi acolo vedem cum merge. Cu cât ne folosim mai mult de aceste resurse, cu atât uităm cu adevărat cine suntem noi şi acesta nu este un lucru bun pentru psihic. Sunt oameni care deşi lucrează împreună zi de zi nu schimbă mai mult de două-trei cuvinte, dar care în momentul în care pătrund într-o lume virtuală sunt cei mai buni prieteni şi parcurg împreună strategii de luptă şi fac schimb de sfaturi. Sunt oameni care abia de îŃi răspund la un salut, dar pe messenger poartă cu tine discuŃii interminabile şi ajungi să descoperi o persoană care nu seamănă deloc cu omul pe care îl cunoşti. A te izola în realitatea virtuală este ca şi cum ai duce o viaŃă dublă. Îi înşeli pe cei de lângă tine cu nişte necunoscuŃi. De ce? ÎŃi este ruşine cu pasiunile tale sau eşti prea mândru de ele şi simŃi că nu ai ce discuta cu prietenii tăi? Fugim într-o realitate virtuală pentru că în realitate suntem mai slabi, mai timizi, mai sperioşi şi mai laşi. Fugim de tot ce nu ne place şi alegem cea mai uşoară cale de a depăşi nişte probleme, le ignorăm pentru că în lumea noastră virtuală nu există. 50

7x7x7 [1]

Absolut concret

Pentru a fi însă serioşi, dacă nu avem mari probleme de acomodare şi socializare atunci am face bine să nu ne mai complacem în astfel de activităŃi şi să înfruntăm realitatea. Altfel nu am fi noi, am fi doar nişte măşti umblătoare. Cam acestea ar fi motivaŃiile atitudinii “contra”. Argumentelor de raŃionament s-ar putea adăuga rezultatele cercetărilor ştiinŃifice, cercetări care nu pot fi ignorate: într-un prim experiment, realizat de Universitatea din Washington, subiecŃii puşi să înveŃe a folosi o camera video performantă din poze şi instrucŃiuni scrise, şi-au amintit ulterior numai o parte din ce poate şi ce nu poate face respectivul aparat. SubiecŃii cărora le-a fost prezentată camera prin intermediul unei versiuni virtuale pe computer şi-au amintit mai bine cum se foloseşte, dar au vorbit şi de multe calităŃi inexistente ale acesteia, care nu le fuseseră nicidecum prezentate. Prin urmare, cercetătorii cred că experienŃele virtuale stimulează imaginaŃia, creierul devenind la scurtă vreme incapabil să separe amintirile reale de cele ireale. Testul s-a referit numai la o experienŃă limitată, dar psihologii vor să afle în ce măsura e afectată memoria celor care fie se joacă pe PC mai multe ore zi de zi, fie se numără între cei peste 2,2 milioane de locuitori ai lumii imaginare botezate "Cea de-a doua viată" (Second Life), unde au o slujbă, o familie, proprietăŃi, afaceri - toate imaginare. Alt experi51


7x7x7 [1]

ment, realizat de University College din Londra, le-a cerut voluntarilor să dea un test de memorie unei femei imaginare create de un computer, iar la fiecare răspuns greşit al acesteia să îi aplice şocuri electrice. Deşi ştiau că e vorba de un personaj imaginar, monitorizarea ritmului cardiac al subiecŃilor şi mărturisirile lor ulterioare au demonstrat că ei se comportau ca într-o situaŃie reală. Dar, sub influenŃa unei "figuri autoritare" care le dădea ordinele, ei aplicau şocurile chiar şi atunci când femeia le cerea să se oprească. Din 34 de subiecŃi, 11 au comunicat cu femeia virtuală doar prin mesaje scrise, ei aplicându-i toate cele 20 de electroşocuri la care aveau dreptul. Şi dintre cei 23 care vedeau un personaj virtual, 17 i-au aplicat toate şocurile, trei - 19 şocuri, iar câte unul - 18, 16, respectiv 9 şocuri. În mod paradoxal, participanŃii resimŃeau situaŃia ca reală, deşi ştiau că nu e, dar în acelaşi timp nici nu s-au oprit din chinuirea femeii virtuale. Rezultatele testului ce au arătat că empatia scade în realitatea virtuală şi sub influenŃa unui îndemn sunt similare unuia efectuat la Yale în 1961. Atunci, un cercetător le ordona unor voluntari să aplice electroşocuri unor necunoscuŃi şi, cu toate că majoritatea s-au plâns ulterior că ceea ce făceau era împotriva conştiintei lor, toŃi au ascultat "ordinul", având justificări similare criminalilor de razboi nazişti. Pe de o parte, experimentul cercetătorilor londonezi e în52

7x7x7 [1]

Absolut concret

grijorător, pentru că oamenii s-au dovedit lipsiŃi de compasiune. Pe de o altă, dacă subiecŃii au spus că s-au comportat ca într-o situaŃie reală, experimente similare ar putea investiga violenŃa de pe stadioane sau violenŃele rasiale, când indivizi normali urmează spiritul de turmă şi devin foarte violenŃi la îndemnul altora. Concluzia generală, ştiinŃifică, este unanimă: realitatea virtuală poate crea amintiri, imagini, situaŃii ireale şi scade empatia faŃă de semeni, chiar şi atunci când se intră în contact temporar cu o lume imaginară, modificând simŃul realităŃii. M-am afundat poate mult prea mult în argumentele ştiinŃifice şi unii îmi pot imputa această meteahnă, a omului pregătit să lucreze cu argumente palpabile. Şi asta pentru că toate acestea se vor regăsi între coperŃile unei cărŃi care, dacă e să judecăm după argumentele de mai sus, tocmai face să se creeze, pentru un timp, timp al cititorului, o altă lume, ireală pentru aceasta. Argumente pro şi contra pot fi date şi aici. Şi chiar recunosc, acelor ce îmi vor aduce critici, realismul gândurilor. Însă le aduc în faŃă un singur argument: ceea ce este scris în această carte nu are menirea de a crea o lume gândită de mine, ci de a arăta celorlalti lumea sufletului meu, cu trăirile şi imaginile ei. Nu reprezintă un alt orizont al cititorului, pentru că acesta există ca o realitate de netăgăduit, dar altfel netransparen53


7x7x7 [1]

tă pentru mulŃi. Chiar dacă există, într-un atât de normal şi real, firesc, şi destui cârtitori... Am experimentat această viaŃă paralelă şi ireală. CondiŃii proprii m-au dus să resimt mult mai repede decât alŃii efectele acestei beŃii care poate depăşi instantaneu pragul comei. N-am depăşit acest prag, dar, deşi în această lume am pătruns conştient, nu am fost atât de puternic încât să nu am măcar clipe în care m-am îmbăt cu apa rece a unui succes în parte ireal. În consecinŃă, m-au şi aruncat acele clipe peste un prag al nedoritelor sensuri ale vieŃii. Au existat drumuri de întoarcere, dar, îmi este clar, sunt convins, că alte praguri nu s-ar mai mai lăsa călcate în sens invers. Oricum, toate vor marca ceea ce reprezintă biografia unui om Mi-am amintit acum o întrebare pusă cu obstinenŃă de un specialist ce căuta în subconştientul unor subiecŃi un sens al trăirii lor: “Preferi să stai acasă pe net decât să ieşi în oraş cu prietenii/familia?”. Ciudat sau nu, pentru mulŃi a sta pe net le oferea universul de care aveau nevoie, în detrimentul existenŃei palpabile şi bucuriei celor de alături. Visul îŃi crează o realitate virtuală mai mult decât jocul. Un adevăr care mă pune pe gânduri. Nu pot să contrazic. Aşa este. În fiecare moment ne imaginăm câte ceva. Fie că visăm cu ochii deschişi, fie că îi avem închişi, tot visăm. Şi jocul e ceva mai real decât visul... 54

7x7x7 [1]

Absolut concret

Visul şi jocul nu pot, nu trebuie să aibă ca obiect darul suprem – viaŃa. ViaŃa nu este un obiect ce poate fi reparat sau înlocuit. Are însuşirea de a fi un absolut fără de preŃ, fără de egal. * M-am jucat şi eu cu viaŃa şi am ajuns la concluzionarea limitelor. Limita nu e calculabilă nici către plus infinit, nici către minus infinit. E o limită definită în spaŃiul existenŃei proprii. Limita aceasta nu este în nici un fel virtuală. Este reală, este concretă, este condiŃionată şi totodată necondiŃionată. Dincolo de condiŃiile externe, de condiŃiile sociale, economice sau profesionale, mi-am hotărât drumul paşilor următori: absolut concret si real. Visele sunt frumoase, dar în alb şi negru nu se disting detaliile. Eventual, se poate vorbi de artă. Jocul e poate necesar şi foarte plăcut, dar este cronofag. Timpul nu poate fi lăsat la voia răpitorilor de orice fel. El trece. Iar viaŃa chiar Ńine cont de această a patra dimensiune a existenŃei. Celelalte trei pot fi modelate... Cea de-a patra are doar sens unic... înainte. Câteodată trebuie să învăŃăm să punem, clar şi răspicat, punct final, să punem puncte pe I şi trebuie trebuie să uităm să folosim pe cele de suspensie. Am ajuns şi eu în acel punct al punctelor obligatorii. Mă întorc definitiv în realul conret, pentru a da necesarul contur vieŃii mele. Voi fi acela care nu 55


7x7x7 [1]

mai caută apa rece chiar şi în razele soarelui din zilele toride de vară. Voi fi acela care va şti să privească o Ńintă reală, cel care va trăi în timpul real: voi mânca, voi iubi, voi face dragoste, voi munci, voi învăŃa, voi lupta. De fapt... voi fi acela care nu apucase pe drumul pragurilor. Cu marea diferenŃă că duce pe umeri povara experienŃei. Mă întorc până la urmă în viaŃa mea. Mă întorc pentru a repara ceea ce este reparabil. Mă întorc pentru a reda speranŃa oamenilor ce cred cu adevărat în mine, acelor ce au rămas, fără a pune condiŃii, tot timpul lângă mine. Poate o să mai scriu sau poate nu. Dar şi pe acest tărâm mă voi ancora în modul cel mai real, angrenându-mă în lumea celor care nu trăiesc un vis al marelui scriitor. PerfecŃiunea nu Ńi-o dau laudele nemotivate, ci trăirea adevărată. Nu Ńi-o dă prietenul virtual, ci criticul obiectiv. Până la urmă nu de ieri, nu de azi eu mi-am definit caracteristica vieŃii mele: anonim şi absolut real. Cu atât mai mult cer un paşaport, chiar prin inscripŃii în antiteze, plătind cu o picătură de suflet, fie şi către o lacrimă de soare, să mai pot face un pas pe prag spre a fi anonim mereu şi a trăi absolut concret. Drobeta Turnu-Severin, 15.07.08

56

De la-nceput privind, către prezent Mereu găsesc un gând adolescent... Şi mă tot simt acelaşi care-am fost, Şi tot la fel aş face-al vieŃii rost...

MulŃumiri omului de lângă mine, cu sprijinul căruia a apărut această a doua ediŃie. Mai mult, această ediŃie este rodul efortului şi strădaniei sale.

7x7x7 [1]

Pașaport

Eu, ca prefaŃă Revin acum şi n-am să spun nimic Cu toate că mai toate se compară, Că iar e greu şi iar e frig în Ńară, Şi viaŃa cu nimicuri mi-o complic. Am pus cândva politica la zid, Redând speranŃa vorbelor directe, Şi n-am slujit păcatele abjecte, Cedând dorinŃei de a fi servid. Mai mult, n-am vrut să uit de Mareşal, Ori că Moldova e-mpărŃită-n două, Şi-am strâns în palmă boabele de rouă, Plângând Ńăranii satului real. Iar omul nou m-a tot dezamăgit Când nu-şi mai amintea de Bucovina, Sau când, mereu, pe alŃii dădea vina Că tot trăim pe muchii de cuŃit. M-am dus şi la biserică să ştiu Ce crimă fac cei ce mai au conştiinŃă. Şi uite-aşa, cu cea mai buna ştiinŃă, Am înŃeles că eu degeaba scriu. 59


7x7x7 [1]

Acum revin, ştiind ce lucru fac, La ceasul când istoria se mişcă, Şi viaŃa-i o continuă morişcă Spre deznădejdea celor care tac. Aduc din timp un gând adolescent Fără să schimb nimic din vechea formă, Că, traversând mereu câte-o reformă, Aş fi cobai cu suflet repetent. Aceasta e prefaŃa mea de om Ce îşi mai pune viaŃa pe hârtie, Şi regăseşte-n şoapta sa pustie Hotarul istovitului atom. Am fost rebel şi tot aşa voi fi Şi tot mereu cuvântu-l spun pe faŃă, Cătând lumina copcilor de gheaŃă În marea încercare de-a trăi. 31.12.06

60

Tuturor, Celor care mi-au dat tăria, Celor care mi-au sădit şi deznădejdea, Celor cu care mi-am intersectat drumul, Celor ce mi-au tăiat calea, Acelui OM ce mi-a dat puterea de a renaşte... Nu doar o dată... Aceleia, Pasărea mea Măiastră, I


62

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pașaport

Gînduri către cititori Cum să fie slugă pana doar nimicului meschin, cît în sînge arde rana aburind paharul plin? De citiŃi, aveŃi cuvîntul, vorba-i liberă prin sine... De cînd lumea şi pămîntul adevărul e-n ruine! S-a vorbit, s-a spus într-una, Chiar de ce, nici nu se ştie. Dar eu tot iubesc furtuna Ce îmi spune: Scrie! Scrie!... 15.09.84 63


64

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pașaport

Lacrima Lacrima-i putere, Lacrima-i durere, Mîine-i mîngîiere Restul e tăcere. 05.03.77 65


66

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pașaport

Drum spre creste Haide, hai alături, sus pe creste, Hai în umbra nopŃii din poveste, Urc-alături pasului hoinar, Muntele ne face drumul dar. Hoinar precum eram, Mereu te căutam, Te aşteptam să vii, să nu mai pleci. Cu ochii către cer, Erai un fad mister Pe negrele şi asprele poteci. Plecînd ades în munŃi, Urcînd spre soare punŃi, Te căutau pîraie şi văi seci. Umblînd ades hoinar łi-am dat cărări în dar, łi-am dat izvoare limpezi, ape reci. 67


7x7x7 [1]

Precum hoinar eram, Privirea-Ńi căutam Şi-Ńi ascundeam ce poate fi mai greu, Eram stindard şi foc Şi te purtam în joc Cum mă-ndemna pe drumuri pasul meu. Te privegheam tăcut, O luam de la-nceput, Urcam, urcam şi tot aşa mereu, La ceas de vis tîrziu, Veghindu-Ńi cerul viu, łi-am pus pe frunte nimb din cerul greu. 12.03.86

68

7x7x7 [1]

Pașaport

Ecou Raclă de cioburi topite, Ape-nvrăjbite-n izvor, PorŃile nopŃii-s zdrobite, Trase-s mereu în decor. Victimă-a pajurei nopŃii, Palidă urmă-n trecut, Moartea nici n-are proporŃii, Are doar timp de-mprumut. Tron de stindarde funebre, Pod peste culmi de văzduh, Aripa porŃilor negre Are un înger în duh. Iarăşi şi iarăşi, din nou, ViaŃa e-al morŃii ecou. 23.02.85 69


70

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pașaport

Umbra Ce umbră tainică te-ascunde În amintiri şi primăveri? Eu plec la drum dar nu ştiu unde, E ziua care a fost ieri. A fost ce-a fost şi niciodată Nu vei mai fi un pas concret, Iubirea mea nu te mai cată În ascunzişul tău secret. O umbră veşnic visătoare Din flori de crin şi flori de mac, Mă-nchide-n mine şi mă doare Şi-n vînt de noapte mă prefac. În ascunzişul tău din umbră Mă plănuieşti în fel şi chip, Mă vezi în răzbunarea-Ńi sumbră Ca valul mării pe nisip. 71


7x7x7 [1]

În umbra ta neştiutoare Se pierde şi destin şi vis, CredinŃa ta revoltătoare E doar eternul compromis. Şi-n lacrimi zboru-i o mirare, Vechi amintiri de vis răzleŃ, Şi-am nimicit prin condamnare Un vis frumos şi-un vis măreŃ. De-acum şi pentru totdeauna Rămîi doar drumul paralel, Privind în soare eu văd luna Şi la desfrîu fac iar apel. Rămîi o umbră-n veşnicie ÎmbrăŃişînd un univers, În viaŃa ta-i doar armonie, Un drum al vieŃii nemaimers. 24.01.1985

72

7x7x7 [1]

Pașaport

Firesc să cad Şi vor fi de toate şi firesc să cad Într-o lucitoare armură de seară, Paşii mei prădalnici, buciumaŃi de vară Vor clădi apusul pe-nroşitul vad. Se va scurge-n semne unda cristalină, Flautul va ninge ace verzi de brad, Sau va fi nimicul, cum, firesc să cad, Zace-n bezna sfîntă haos de lumină. Palme-ncătuşate vor culege urme Peste sărindarul inimii ce-l prad, Vor rămîne visuri, cum, firesc să cad, Oropsită-i toamna zilele să curme. Ochii din privire vor depune şoapte, Istovirea-n plînsuri îşi va face vad, Nu vor fi păcate, doar, firesc să cad Într-o infinită, călătoare noapte. Şi vor fi de toate şi firesc să cad Peste infinituri, peste mai aproape, Vin înlăcrimate picături din ape Ce apun în pasul rugului de brad. Nu va fi nimic. Doar, firesc, să cad! 09.11.85 73


74

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pașaport

Ultima toamnă Încă-o frunză moartă mi-a căzut pe gură, Inima firavă Ńine-n ea măsură, Pasuri susurate toamna înfierbîntă, Ochii plini de focuri stelelor se-avîntă. Stelele de pradă au iluzii triste, Frunzele mărunte mor ca să existe, Risipindu-mi vise caut altă poartă, Pasul depărtării are iz de ceartă. Ordine de ceaŃă mă ard în zăpadă, Frunzele se sfarmă şi-n ochi or să-mi cadă, Osia de clinchet mă-nfrînge obraznic, CeaŃa dimineŃii e un vis zadarnic. Cîtă prăbuşire pentru-o înălŃare, Cîtă deznădejde trece în uitare, Palma mea întinsă frunzele adună, Anii-şi pierd valoarea tot plătind arvună. 75


7x7x7 [1]

Vor rămîne paşii, vor rămîne zile, Culcă-te în pace, pace dormi copile, Vor rămîne toate, frunzele de toamnă Dorm în adormirea care mă îndeamnă. Într-o frunză moartă mi-a căzut privirea, Vîntul soarbe clipa, clipa-i amintirea, Păsări călătoare de deasupra Ńipă, Ultima mea toamnă, ultima ta clipă. 09.11.85

76

7x7x7 [1]

Pașaport

Sfîrşit de an Încet, sfîrşitului de veac se-adună Strivita cale prinsă în amiază, Şi-ntru-nceput puterii se-mpreună, Uscată-n umbra arsă de o rază. Prohod de veac pe umbre mă asaltă Şi-mi pun pe cap coroana din secure, Şi urcă scara patima înaltă, Dintre copaci furîndu-mi o pădure. Înalte zări, înaltă dănŃuire Pe rug încins de frunze căzătoare, Într-un sfîrşit de an e o iubire Ivită vag, mereu înălŃătoare. Într-un sfîrşit de an e o iubire În care fiinŃa mea e-nălŃătoare. 17.12.85 77


78

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pașaport

Zidire Apropie-te-n margine de lume Tu, care caŃi destin şi întîmplare, Şi caută-Ńi între ruine nume, În marea amintirii de hotare. Să îŃi aduni întreg de parte sfîntă Bătut pe muche aspră de cuŃit, Cînd lacrima spre ceruri se avîntă Din osul tău avid de infinit. Cu ultima privire-ncărunŃită Tu fă-Ńi un loc de zbor şi priveghere, Să poŃi răpi-ntrebarea înjosită De cei avizi de rang şi de avere. Şi-n ropotul de murmure încete Aprinde-te-n firavul tău cuvînt. Şi culcă-te cu faŃa la perete Ca inima s-o simŃi lîngă pămînt. 79


7x7x7 [1]

În urmă să-Ńi rămînă numai paşii Ca de la Lună puşi pînă la Soare, Să te adune dintre ei urmaşii Punîndu-Ńi nume sacru de eroare. Şi fiindu-Ńi vorba pavăză firească, Numai atunci să-Ńi fie de ajuns, Te poŃi întoarce-n soarta omenească Zidit între-ntrebare şi răspuns. 03.11.85

80

7x7x7 [1]

Pașaport

Tîrziul An Nou S-ar putea să treacă păsări călătoare Înspre nordul arctic, înspre sudul sec, Anul iarăşi trece fără sărbătoare, Eu, în deznădejde, clipa o petrec. Printre datini triste pravile s-or bate, Între stînca albă jnepeniş arzînd, Se vor plînge anii cînd se vor socoate Între ei şăgalnici, între noi plîngînd. Toate se vor scurge printre ceŃi pe cetini Înspre cerul nopŃii, ca un trist cadou, Vom petrece viaŃa printre vechi prieteni, Neştiind de-acuma cînd e Anul Nou. Vulturii de munte vor veni agale Printre lupii iernii, prăduind firesc, Se vor trece ape tot venind din vale Peste matca lumii, pe un vad ceresc. 81


7x7x7 [1]

Vor veni tîrziuri printre orologii, Între ani ce-or bate, tîmplele, cărunŃi, Vor trece-n plutire, nerostit, elogii Brazilor dînd nume cînd îi fur din munŃi. Numai osîndirea va fi legiuirea Cea din totdeauna, cea de nicăieri, Semănînd a iarnă, toată împlinirea Va fi doar ecoul zilelor de ieri. S-ar putea să treacă păsări în întoarceri, Toate se vor şterge, fi-ne-vor cadou, Vor veni tîrziuri, vor veni petreceri, Vom fi iarăşi fii Anului cel Nou. 11.11.85

82

7x7x7 [1]

Pașaport

Cer de apă Sub umbre de apă Mai toate-or să-nceapă, Şi-n umbre-or să vină Strivite-n lumină. Şi toate-or să-nceapă Din sînge de Ńeapă, Şi lin cade-n tină Hercul de lumină, Pustiu să strivească O roată lumească. Lumini or să umble Pe niscavai umbre, Şi urlete triste Pierind să existe, Încet se vor frînge Cu lacrimi în sînge. Şi-n umbre de apă Iubiri or să-nceapă, Strivite-n lumină Veni-vor să vină. 17.12.85 83


84

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pașaport

Fără timp Timp nu am deloc, Totul e un joc Iar eu ard în foc. Se sfîrşeşte-n mal Val plîngînd, pe val, Alburi de voal. Pravile se zbat Zborului uitat, Veşnic zbuciumat. Focul arde-n lemn, Umbră de îndemn Rostuit solemn. Păsuiri de dor Trag mereu în zbor Muchea de topor. Urmele iau foc Şi se prind în joc, Măsluind un troc. 16.12.85 85


86

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pașaport

Ploaia Răstigniri de stele mîngîie pămîntul, Şoaptele adună frunze verzi de iarnă, Nu mai e putere, a rămas înfrîntul Alb şi marmoreic tainele să cearnă. Molcome izvoare cad în ispăşire Prăbuşiri se-neacă pline de război, Zborul se-ntregeşte plin de-nrîurire Sfărmînd trecutul şi lovind în noi. Picături de clipă bat în ochi privirea, Obosit e cerul prins pe Carul Mare, S-a-nvelit nădejdii colindînd iubirea La apusuri albe pline de chemare. Lucitoare unde plămădesc pustiuri, Susur de izvoare bat încet la porŃi, Numai orologii vor pîndi tîrziuri Către împlinirea uzurpată-n sorŃi. 87


7x7x7 [1]

Oglindiri de spadă taie nodu-n două, Praguri de izbîndă urlă în nefire, Picături de sînge, picături de rouă Se prefac în lacrimi plînse de-o privire. Vin scîntei la țărmuri pline de-nsetare, Vin, şi vin, şi pleacă nevăzut de-ncet, Ruguri călătoare se aprind în soare Învrăjbindu-mi ploaia fără de regret. 28.11.85

88

7x7x7 [1]

Pașaport

Fără drept Noi n-avem dreptul să ne mai iubim Şi n-avem dreptul să ne ştim aproape, Avem doar timpul să ne pribegim Pe apele lunatice de noapte. Noi n-avem dreptul să ne mai cunoaştem Şi n-avem drept în noi să ne simŃim, Avem numai trecutul să-l străbatem Prin apele din lacrimi ce privim. Noi n-avem dreptul să ne dăm nici mîna Şi n-avem dreptul să ne ştim în gînd, Avem doar haos să strivim lumina În ochii ce privesc în gol, arzînd. Noi n-avem dreptul să ne mai iubim Şi n-avem dreptul unor orişicine, Avem doar timpul să ne pribegim, Ascunşi fiind mereu printre ruine. 15.12.85 89


90

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pașaport

Retragere Azi, tot ce ştii tu despre mine E doar atît cît îŃi convine, Sub gînd perfid de răzbunare, Sunt doar un semn de întrebare. Găsind un rost în rătăcire Tu arzi mocnind şi-n amintire, Legînd speranŃa tuturora De-un ceas ce tot încurcă ora. Prin vis crescînd şi renăscînd, Eu port acelaşi tainic gînd, Să mă prefac, să înŃeleg, Şi de trecut să mă tot leg. Nepăsuit de existenŃă, Am absentat fără frecvenŃă, Şi-am existat în nemişcare, Prăvalnic, taină călătoare. 91


7x7x7 [1]

Sub haina modei demodate CredinŃe-am strîns nenumărate, Şi-am înŃeles că, din eroare Am tras cu ochiul către soare. Şi-am numărat cu pas rebel, Un el şi-o ea. Perfect drapel. Şi a rămas doar nu, ori da, Peste un prag ce va-ngheŃa. Am fost un trăsnet fără moarte Ducînd lumini spre mai departe, Dar am rămas fatalitate Şi dor, mereu, de libertate! Azi, doar atît ştii despre mine Şi crezi că totul îŃi convine, Dar totuşi sunt, din întîmplare, Un mare semn de întrebare. 07.12.85

92

7x7x7 [1]

Pașaport

Însemn Şi e trist şi-atît de bine, Eu port gîndul de la sine, Eu port gîndul pentru mine, Şi e trist şi-atît de bine. Ca pe-o utopie-nsîngerată Te mai cat şi vreau să te mai am, Cînd plutesc pe aripi de săgeată Cu iluzii şi noroc infam. Printre tot ce-n noapte iluzoriu Se aşterne peste tot ce am, Mă declar prăpădul provizoriu Cu iluzii şi noroc infam. Prin întunecatele dezastre ÎmpărŃite pentru doi la doi, Peste depărtări şi peste astre Eu voi fi tîrziul tău apoi. Dintr-o emisferă fără suflet A îndepărtării dintre noi, Mai revin cu pasul fără umblet, 93


7x7x7 [1]

Ca să fiu tîrziul tău apoi. Caut clipe, caut disperare, Regi ai munŃilor ascunşi în nori, Delirînd eterna murmurare Peste dimineŃi strivite-n zori. Amanet pe vorbă şi pe faptă, Peste gînd şi peste sărbători, Rostuind a lumii vechea şoaptă Peste dimineŃi strivite-n zori. Intrigant cu toate, cu-nceputuri, Nu mai pot nicicum să te mai am, Şi mă regăsesc printre rebuturi Doar cu gînd şi cu noroc infam. Şi cătînd mereu printre confuzii, Nu mai ştiu nici eu ce căutam, Însă rătăcesc hrănind iluzii Doar cu gînd şi cu noroc infam. 21.05.85

94

7x7x7 [1]

Pașaport

Am fost Am fost şi eu copil cîndva, Strivit de un hotar umil, Mereu dorindu-mi altceva. Am fost, am fost şi eu copil. Am dat şi eu la stele foc, Chiar vorbe grele-am îndurat, Şi mi-am umbrit al meu noroc, Şi foc nebun la stele-am dat. Am plîns cu urme pe zăpezi Şi am clădit şi-am sfărîmat, Doar peste nopŃile-n grămezi O urmă albă am lăsat. Am stingherit în vetre foc, Am strîns cenuşa pe cuŃit, M-am stingherit apoi în joc Şi focul negru am slujit. 95


7x7x7 [1]

Mi-am pus în palmă vechi stindard Să n-am nici ochi şi nici urechi. Şi am ajuns în foc să ard În palmă cu stindardul vechi. Am fost. Am fost. Copil am fost, Pluteam pe cerul de april. Azi amintirile-mi dau rost. Am fost. Am fost şi eu copil. 13.04.85

96

7x7x7 [1]

Pașaport

Cuvînt paradoxal Ai apărut ca şi o stea Din margini de hotare, Şi te-ai pierdut în lumea mea Precum o întrebare. Rămîne sacru şi-nŃelept A nopŃii sfiiciune, Iar dimineaŃa te aştept Să ştiu ce ai a-mi spune. Şi ochii tăi căutători, În noaptea demascată, S-au înălŃat biruitori Să uit ce-a fost odată. Dintr-un paradoxal cuvînt, În dimineŃi apuse, O altă lume, din pămînt, Adună nopŃi răpuse. Am adunat pe buza mea O noapte-nsîngerată, Şi am sfîrşit a nu mă vrea Chiar şoapta mea uitată. 97


Cu răul împletind dispreŃ Numit-am sărbătoare Izbînda şoaptelor de preŃ, Să nu ştim ce ne doare. Tu m-ai numit din depărtări O şoaptă zbuciumată, Dar am plecat pe trei cărări Spunîndu-Ńi: Niciodată! Păcat am pus în vorba mea, Cînd foc dădeam la lume, Ca să-mi păstrez lumina ta Punîndu-Ńi chiar eu nume. Te otrăveşti cu-acelaşi gînd Să împleteşti sorocul, Dar încă îŃi urăşti plîngînd Şi soarta şi norocul. E rîndul meu să te numesc Demon şi înger rece, Acum îŃi spun că te iubesc Cînd zorii stau să plece. Aceasta e şi vorba ta Strivită de păcate, 98

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pașaport

Ai început a mă uita, Şi-Ńi dau acum dreptate. Lumina-i gîndul în cuvînt Şi rînduri peste rînduri, Pămîntul mi-l numesc pămînt Şi-l prăpădesc în gînduri. De şoapta mi-o numeşti acum Hotar fără hotare, Mai ieşi o clipă-n al meu drum Şi-apoi te pierde-n zare. Nu am uitat şi-am înŃeles, Tu nu faci cale-ntoarsă, Şi mă supun, n-am de ales, Trecutul mă apasă. E frig şi este beznă iar Şi tremur pîn’ la sînge, Iubesc doar noaptea ce-mi dă-n dar O rază ce mă frînge. Îmi iartă neîndurat cuvînt Ce Ńi-am sădit în nume, Acum că uiŃi ceea ce sînt Plecînd în a ta lume. 16.04.85 99


100

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pașaport

Stih De cînd puterea vieŃii mele cată, Privesc făptura ta adevărată, Şi-mi dă pedeapsă-ntreaga mea mîndrie, Te văd aşa cum scriu o poezie. Şi tot mereu te caut, tot mereu, Această poezie n-o scriu eu. Ucide-mă, iubeşte-mă, e dreptul tău. 18.12.85 101


102

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pașaport

Iubire în furtună Afară e frig Afară e frig şi noi stăm împreună. Te iubesc. Doar atît şi afară-i furtună. Lîngă soba în care focul pîlpîie stins, Ne iubim peste seara care-n ceruri a nins. Suntem singuri, noi, singuri şi e-atît de plăcut, Te iubesc cu zăpada ce ne-a fost început. Ceaiul e prea fierbinte, abureşte în noi, Tu dă veste la lume că suntem amîndoi. 103


7x7x7 [1]

Şi cum focul ni-i visul, visu-i focul arzînd, Cu privirile-n timpuri tu îmi eşti foc şi gînd. Afară e frig. Vom rămîne-mpreună, Ne iubim. Şi atît. Şi afară-i furtună. 23.04.85

104

7x7x7 [1]

Pașaport

Paşaport E cald pe continentele uscate şi toată miza e un paşaport, iar drumurile-s veşnic exilate, cuprinse-ntre dosare şi raport. Şi doar fotografii şi semne negre sub datele de rost şi contrasemn, şi nimeni nu mai poate sta de veghe la vama dintre şoaptă şi îndemn. Acum tu Ńii un paşaport în mînă şi-aştepŃi să pleci în cursa ce-o pleca către o lume ce o simt hapsînă şi-n care toate pot a se-ntîmpla. Te vei răni pe flori de mărăcine, şi semne ai să porŃi pe fruntea ta, cum toată frumuseŃea-i în ruine, în timp vei şi începe a uita. 105


Prin gardul înconjurului de lagăr o umbră-a amintirii-ai să rămîi, te va tăia ca pe un lemn, un joagăr, tu, emigranta mea iubită-ntîi. Şi vor rămîne datele la mine, cu actele ce le-ai depus de mult şi cum nu te mai pot acum reŃine, mă regăsesc în taină şi te-ascult. Dar tot mă vor lovi direct în faŃă ca pe boxeor-ngenunchiat în ring, şi-aproape cu întreaga mea viaŃă va trebui să plîng ca să înving. Voi cere paşaport spre a te vede, ascunsă pe la rude, dacă ai, dar nu mă vei convinge să pot crede că-mi poŃi vorbi prin semne, fără grai. Eu tot te voi iubi ca pe scînteia ce-Ńi încălzeşte încă noaptea ta, şi-mi biciuieşte-n noaptea mea ideea şi gîndul meu, că nu te pot uita. Şi-n vizita pe care Ńi-o voi face, te voi găsi în tainicul fiord 106

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pașaport

în care te-ai ascuns pentru a zace iubito, emigranta mea spre nord! Dar umbra mea rămasă-aici, în vamă va vrea să ştie locu-n care stai, şi-am să încerc să caut fără teamă, să te găsesc strivită de alai. Şi nu ştiu de atunci voi recunoaşte pe cea care ai fost aici, prin tot, şi dacă ai dorinŃa de-a renaşte, şi dacă eu să te iubesc mai pot. Din umbra aurorei boreale un gînd de vei putea să îl mai scrii, vei plînge drumul urmelor pe cale, dar n-ai să poŃi nicicînd să mai revii. Te vor cuprinde, nu mai ştiu, de toate şi fiinŃa mea-i o umbră şi ocol, de cîndva ai să poŃi zbura, socoate, cum ai plecat, călătorind spre pol. Regretul ai să-l simŃi cu-ntreaga fiinŃă, ascunsă-n gîndul trist împrăştiat, doar paşaportu-Ńi este o credinŃă iar sufletul, în taină, zbuciumat. 107


7x7x7 [1]

Eu ochii îi închid spre a te vede, te strîng pentru etern în mîna mea, dar datele din paşaportul verde, mă tot grăbesc să spun că voi uita. Pleca-vei peste cîteva minute cu-această cursă care va pleca. iar vorbele ce le rostesc sînt mute, căci, tainic, te-aş ruga a renunŃa. Dar, tu, nu poŃi să spui două cuvinte, rosteşti doar clipa ce Ńi-o voi rosti, şi-n vorba ta e-un veşnic înainte înduplecat mereu pe a nu şti. 21.06.85

108

7x7x7 [1]

Pașaport

Nevralgie Răvăşirea se adună Sub halou de semilună, Dar, la dracului cu toate, Un abis ne mai socoate. Hai să mergem spre dezastrul Zborului de cer albastru, Cînd cu ultima suflare Ne zdrobim de întîmplare. Fie-Ńi patima ursită Peste lumea mărginită, Şi te du unde mă duce Urma prinsă în răscruce. Şi mai hai spre barieră ÎngropaŃi în lizieră. Dar, la dracului cu toate, Doar abis ni se mai poate. 17.01.86 109


110

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pașaport

Tîrg Iubita mea, Ńi-am cumpărat oceanul ÎncărunŃit de valuri la refuz, Nu te uita că eu sunt pămînteanul Ce te iubeşte-n felul său ursuz. Ascunde-te pe Ńărmuri fericite, Eu sunt Neptun în trăsnet şi în foc, Ce-n marea zbuciumată de ispite Te va găsi în orişicare loc. Iubita mea, sărmană Atlantidă, Trecutul mi-l citeşti mereu în gînd, Furtuna se abate mai servidă Atîtor rele ce ne vin, la rînd. Nu căuta spre stele de departe, Puterea lor înseamnă doar blestem, Aici eu sunt destinul fără moarte Şi-n valuri de furtună nu mă tem. 111


În jurul nostru-s sute de catarge Plutind din negrul abisal adînc, Tu zodia tăcerii mele-o sparge, Să fii lumina mea sub care plîng. łi-am cumpărat oceanul în furtună Doar tu poŃi azi să mi-l mai domoleşti, Şi-n noapte ce trecutul împreună Ai să înveŃi din nou să mă iubeşti. În Biblie s-a scris prin alte ere Că apa este totuşi un uscat, Să dăm crezare altor emisfere Şi-astfel să ne iubim cu-adevărat. Iar dacă-mpleticiŃi în legislaŃii Ne vor tîrî consoanele-n proces, Să nu uităm că mai avem relaŃii Şi suntem chiar subiect de interes. Să ne iubim îmbrăŃişati sub ape, Ca două plutitoare alge verzi, Să fim prin veşnicii tot mai aproape, Să-Ńi dau în taină marea s-o păstrezi. HipnoptizaŃi de cele ce-or să fie, Ne-om aduna din zborul rătăcit, 112

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pașaport

Vom fi o clipă zbor şi bucurie Şi ne vom pierde cum ne-am şi ivit. Dar vom trăi ca doi retraşi lunatic, Doi oameni plini de apă şi de zbor, O lume blestema-va doi apatici, Dar lumii tot de noi îi va fi dor. Să ne iubim pe Ńărmurile mării Cu ochii-nchişi şi-nveninaŃi de cer, ApropiaŃi mereu îndepărtării Să tîrguim prea tainicul mister. ReşiŃa, 23.06.85

113


114

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pașaport

Dar Ionelei

E ziua ta, Deschide-Ńi pumnii strînşi Să-Ńi pun în palmă două lacrimi, una de foc şi una de gheaŃă. Cea de foc din ochiul care sîngerează foc. Cea de gheaŃă din ochiul care sîngerează gheaŃă. Sînt două picături hoinare din primăvara sufletului meu, din vara sufletului meu, din toamna sufletului meu, din iarna sufletului meu. Deschide-Ńi palmele şi strînge în pumni două lacrimi pe care Ńi le dăruiesc din ochii mei de foc, din ochii mei de gheaŃă. 115


7x7x7 [1]

Păstrează-le şi pune-le uneori foc şi mai pune-le gheaŃă, ca să-Ńi opreşti partea ta care e întreaga mea privire a inimii. Aceste lacrimi sunt darul meu de ziua ta, Sunt pline de sîngele ce-l plînge viaŃa mea în dorul ei de viaŃa ta. Iubeşte aceste două lacrimi! Primeşte aceste două brumării picături de rouă. Dăruieşte-le o clipă, o clipă de două lacrimi. Lacrimile mele... Plînsurile mele... Zborurile tale... 25.05.86

116

7x7x7 [1]

Pașaport

Parapet Prin timp pierdut Văd doar trecut, Şi ochii ni-i inundă, iarăşi, ploi. Prin împliniri Şi amintiri Se vor sfîrşi poveştile în doi. Ne mai minŃim, Ne mai iubim, Ne mai iertăm sub norii luminoşi. Şi-n tot cu tot E doar complot, Vom fi, prin veşnicie, mai frumoşi. Îmi pare rău Căci gîndul tău S-a dezbinat treptat din doi în doi. Şi tot privesc Ce nimeresc Şi văd că totuşi din senin cad ploi. 117


7x7x7 [1]

Un vechi cuvînt, Atît de sfînt, Ne-a zbuciumat prin tot ce-am împlinit. Te rog mereu, Pe Dumnezeu, Cît încă vreau să jur ca te-am iubit. Dar am un drum Prin nori de fum, Chiar îmi spuneai că sunt înfumurat. Acum greşesc Şi pedepsesc Ce-a fost şi ce n-a fost adevărat. Dar prea a fost adevărat Ca să îŃi spun că te-am uitat. Prin cîte vesel spun că sunt, Eu cel mai trist rămîn prin cînt. Iar vorba plînge de durere, “Adio” sau “La revedere”? 03.05.85

118

7x7x7 [1]

Pașaport

Joc Joc de-a baba oarba, Negură-n scîntei, De e neagră iarba Tu nu mă mai vrei. Ca o împlinire Soarele apune, Iar a mea iubire Foc în ochi îmi pune. Jocuri fără viaŃă, Jocuri fără moarte, Eu te văd prin ceaŃă Tu mă vezi prin soarte. Astfel bucuria Urcă şi coboară, Vine primăvara Să mă dea afară. 119


Între ziduri negre Eu clădesc o lume, Şi-am să-i stau de veghe Pînă îi pun nume. Jocuri fără moarte, Jocuri fără viaŃă, Tu mă vezi departe, Eu nu văd nici ceaŃă. De pe partea stîngă Trec pe partea dreaptă, Cine să mă-nfrîngă? Cine mă aşteaptă? Ca o amăgire Soarele răsare, Iar a mea iubire E o întîmplare. Jocuri fără viaŃă, Jocuri fără moarte, Eu nu văd nici ceaŃă, Tu mă vezi prin soarte. Cu cît spun mai multe, Ruinez palate, 120

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pașaport

Nimeni n-o s-asculte Povestiri uitate. Doar din întîmplare Pun accent pe clipă, Şi mi se tot pare Că mă trec în pripă. Jocuri fără moarte, Jocuri fără viaŃă, Tu mă vezi departe, Eu nu văd nici ceaŃă. 26.06.85

121


122

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pașaport

Elegia călăreţului fără cal DaŃi-mi biciul meu, e-hei, Să-mi adun toŃi anii mei, Şi s-alerg, s-alerg, s-alerg, Prin pădure să mă pierd. Şi s-alerg spre zori de zări Cu-al meu dor de depărtări, Să mă duc, să mă tot duc Botezat cu flori de nuc. DaŃi-mi pinteni, daŃi-mi foc, Să fiu umbră altui loc Şi să fug, să fug, să fug, Să aprind în cer un rug. Să mă pierd prin împliniri Între vise şi-amintiri, Şi-ntr-un nor de foc s-ajung Să nu-mi fie drumul lung. Curcubeul plînge-n zări Iar eu zac de depărtări. DaŃi-mi caii mei de foc Să alerg după noroc. 14.06.85 123


124

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pașaport

Valul (...clipei nopŃilor mele)

Răsare luna dinspre deal Şi noaptea străluceşte, Trece un val şi un alt val Şi moare omeneşte. În cer luceşte cîte-o stea Pentru pămînt şi soartă, Iar lumea caută în ea Dacă noroc îi poartă. Din negrul nopŃii timpurii Străluce-n depărtare O stea cu aripi plumburii Care apoi dispare. Şi-n locul stelei ce-a pornit, Din raza ei fierbinte, Răsare mîndru gînd rostit Strivit între cuvinte. 125


7x7x7 [1]

Şi-un zbor neşters prin amintiri În ochii tuturora Răsare-n tristele iubiri Şi plînge aurora. Şi plînge pasul pe urmări, Căci moarte-nseamnă moarte, Şi totu-i cumul de-ntrebări Şi răbufniri de soarte. Chiar visul dacă ar pieri, Răsar în urmă visuri, Şi regăsim în zori de zi Eterne compromisuri. Tremurător în foc şi cer O umbră străluceşte, Sunt valuri chiar cînd valuri pier Doar timpul le trăieşte. 27.02.85

126

7x7x7 [1]

Pașaport

Unire în munte Ionelei

Să fim noi doi, în vîrful unui munte, Să ne-ncălzim la umbra unui foc, Şi să ne-mbete tragic amănunte Aduşi de gîndul lumii în mijloc. S-avem un drum pe negrii colŃi de stîncă Şi ape să ne murmure-mprejur, Să ne mîngîie unda lor adîncă Cu picături de cer senin şi pur. Să fim acolo umbra de pe lună, Să mîngîiem a lumii depărtări, Să picure şi fulgere-n furtună Şi să ne facem drum din întîmplări. S-avem destinul primelor însemne Al celor doi ce-ntîii au pornit, Iubindu-ne la foc firav de lemne Să trecem pragul fructului oprit. 127


7x7x7 [1]

Să fim noi doi sub norii înălŃimii La umbra pajurei venind spre noi, În necuprinse clipe a mulŃimii Să ne iubim, sălbatici amîndoi. Cascadele să tulbure văzduhuri Şi în ecou să cînte nunta ta, Să-nchine depărtarea sfinte duhuri, Colind de dor şi vis de a uita. Să fim noi doi în vîrful unui munte, Să ningă peste noi scîntei de cer, Să ne unească trainic amănunte, ÎngemănaŃi în ochi de vis stingher. 28.10.85

128

7x7x7 [1]

Pașaport

Scrisoare cu ultima fotografie Priveşte, mama mea, şi tu, iubito Această ultimă fotografie, Nici eu nu ştiu pe unde am făcut-o Nici fotograful, de-l întreb, nu ştie. Ştiu însă că lumina-i este semnul, Sau blitzul, dacă vrei, de mortieră, Ce a Ńintit în vreo trei cuie lemnul La cel dintîi atac spre barieră. CitiŃi la flacăra ce vă-ncălzeşte Un strigăt scris cu lacrima pribeagă, Şi parcă un abis se dezveleşte Şi intră-n el, deodată, lumea-ntreagă. Priveşte mamă, dacă dor îŃi este Şi mai citeşte, dacă vrei, ce scrie, Poate aşa va fi, doar o poveste Şi asta-i ultima fotografie. 129


7x7x7 [1]

Iubita mea, nu-Ńi Ńine jurămîntul Dacă va fi să uit să vin acasă, Să baŃi mereu, în lung şi-n lat pămîntul, Să pot uita durerea ce m-apasă. Acesta, mamă, este adevărul, Aşa mi-e scris de sunt în capul listei, La voi, acasă, e în floare mărul Şi-aş vrea să stau şi eu pe pragul prispei. Dar poate o să stea, cîndva, acolo, Această ultimă fotografie, Şi am să fiu şi eu, dar mai încolo, Că nu mai am azi timp spre a-Ńi mai scrie. Şi plec şi las aici, acum, scrisoarea, Şi-au s-o trimită alŃii către tine, Eu plec să-mbrăŃişez îndepărtarea Pe puntea dezrobirii de suspine. ..............................................................................

Acum, iubită mamă, fii tăcută, Îmi pare rău, aşa a fost, şi-i scris, Că doar o schijă roşie şi mută M-a-nvăluit cu negrul ei abis. 01.10.85

130

7x7x7 [1]

Pașaport

Pe flori de nufăr Pe ape-nvolburate pîn’ la sînge, Ca orice mugur risipind lumină, Sărutul nopŃilor de veghe plînge Pe adormirea pietrei din ruină. Fiind ca şoapta clipei, zbuciumată, Eu, viaŃa, nici nu pot să o mai sufăr, Şi am un testament în umbra mată, Lucind pe ape şi pe flori de nufăr. 01.07.85 131


132

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pașaport

Şoaptă de toamnă Toamna din soare se-adapă, Nouri de muguri rostesc depărtări, Unde nebune se-mbracă în apă, Iarăşi ne cheamă, posibil, cărări. Pod pe marginea drumului din ceaŃă scapără licuricii de rouă brumărie în colivia păsărilor călătoare pline de învălmăşala drumului. Picături de trandafiri arşi de întreaga vară colindă un colind înzăpezit în trecutul An nou şi se caută ca pe un pas al paşilor. 133


7x7x7 [1]

Incinerate flori de frunze picurînd singurătate ard în orologiul primăriilor de altădată, înveşmîntată de atîtea ori în ordinea anotimpurilor trecătoare. Toamna din soare se-adapă, Nouri de muguri vestesc depărtări, Unde nebune se-mbracă în apă, Iarăşi ne-aşteaptă, posibil, cărări. 15.11.85

134

7x7x7 [1]

Pașaport

Imposibila iubire ViaŃa ta în mine e o umbră Ce-o privesc prin geam cu margini mate, Amintirile prin lume umblă Pe deasupra nopŃilor uitate. Ce-ar putea acum să mă mai lege De un nume scris într-o agendă? Cînd privirea vrea a te-nŃelege Tu îmi ceri şi inima-n arendă. Nu mai pot să-mi iau acum un nume, Să fiu eu, iar, trăznetul de vară. M-a durut. Ştia întreaga lume Şi îmi eşti teribila povară. łi-am înscris pe viaŃa mea adresa Cu accente de poveste veche, Şi o recitesc uitînd, adesea, Că viaŃa ta-i fără pereche. 135


7x7x7 [1]

Azi eşti doar o palidă adresă, Asta-i tot ce ştiu şi a rămas, Şi-am pierdut iubirea ta. O lesă Ce-mi era izbînda de pripas. Şi cum toate-au fost ca o răscruce, Am visat un zbor spre infinituri, N-am ştiut că drumul ne va duce Cum s-a început, către sfîrşituri. Şi de-mi mai răspunzi la cîte-o şoaptă, Ştiu că te frămînŃi şi-mparŃi la trei, Dar cum gîndul meu nu mai aşteaptă, Plec tot eu, iar tu să faci ce vrei. 03.10.85

136

7x7x7 [1]

Pașaport

Romanţă din război Am prin mine un întreg prădalnic Şi mă zugrăvesc palate vechi, Visul meu şi gîndul meu hotarnic N-are vorbe, plînge în perechi. ÎnvăŃînd din mers rostul prostiei, ViaŃa mea e chiar şi ea război, Am uitat aici glasul mîndriei Şi-am să trec cu tancul peste noi. Nu mai am nici ură, nici voinŃă, Sunt sătul să mor un anonim, Dar, nemaiavînd nici o credinŃă, Mi-a rămas războiul ce-l trăim. Îmi zvîcneşte viaŃa-n al meu sînge, Mîngîi nori de praf ce îi dezbin, Îmi e dor în braŃe a te strînge, Puşca-mi plînge însă a destin. 137


7x7x7 [1]

Iar prin gînd uman şi provizoriu Eu voi dezerta de pe pămînt, Voi pleca tăcut şi derizoriu Să mă-nalŃ la gradul cel mai sfînt. E alarmă. Lacrimi îmi bat gîndul, Îmi iau arma, trebuie să plec, Gîndul meu îl las acum plîngîndu-l Şi spre moarte plec şi mă petrec. 24.10.84

138

7x7x7 [1]

Pașaport

Ultima clipă Cu ochii noştri plini de patimi Ne revedem cînd tu revii, Dar, gîndul cum nu Ńi-l mai ştii, Rămîi în şoaptă şi în lacrimi. S-a dus ce-a fost cîndva, odată, Ce lumea-ntreagă a-nŃeles, Dar noi abisul am ales Şi-n el ne-am pus credinŃa toată. Şi tot ce-a fost ne aparŃine, Nu vom putea da înapoi, E totul trist între noi doi Şi doar nimicul ne susŃine. Eu mai păstrez în amintire Acele zile, ca un tot, Chiar dacă, să-nŃeleg nu pot Ce poate crezi c-a fost iubire. 139


7x7x7 [1]

Dar totul e o grea minciună Ce am numit-o, noi, mister, Şi am urcat-o către cer Pe un halou de semilună. A fost ce-a fost de ne-am iubit, Dar gîndul rău se înfiripă, Cu fapta lui a şi sosit Şi a trecut ultima clipă. Lacul Roşu, 09.08.84

140

7x7x7 [1]

Pașaport

Fiinţa ta În fulgerul ce nici nu dăinuieşte, Un timp al bucuriei îmi aduni, Iar fiinŃa ta, ce iar m-ademeneşte, M-adună mai mereu dintre furtuni. Chemînd ca pe-o lumină de tristeŃe FiinŃa ta în gîndul meu şoptit, CredinŃele mă pradă şi-s măreŃe Prin tot ce ne va fi de împlinit. În roiul anilor ce se aşază Pe tîmple, pe iubire şi pe chip, FiinŃa ta îmi este blînda rază Şi apă-mi este şi îmi e nisip. Cu buzele udate-n apă vie A bucuriei mele eşti stindard, CredinŃă şi iubire şi mîndrie Pe chipul meu de-a pururi revanşard. Dar în aproape toate ce mi-s sfinte, Te voi privi în toate cîte trec, Vom birui firavele cuvinte Peste hotare care ne petrec. 12.06.85 141


142

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pașaport

Ceasurile Se-aude ceasu-n turn la primărie, Tu-mi spui că o să plouă prin vecini, Eu nu-Ńi mai spun nimic, de bucurie că trandafirii toŃi sînt plini de spini. Se-aude, bate ceasul din perete, Tu-mi spui cum că afară sînt furtuni, Eu nu mai spun nimic, deşi, pe îndelete, aş vrea să ne iubim ca doi nebuni. Cînd toate ceasurile îşi bat ora, Tu-mi spui că vor mai exista poveşti, Eu nu-Ńi mai spun nimic, căci tuturora le e cumva necaz că le iubeşti. Dar ceasurile iar încep să bată Şi bat ultima oară-n astă zi, Cînd ceasurile-n ziua cealălaltă trecutele iubiri vor împlini. Acum încep şi clopote să bată dar bat aşa cum nu au mai bătut, O melodie veche şi uitată. Şi iarăşi, tot aşa, ca la-nceput. 10.10.85 143


144

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pașaport

Plouă nins etern Ninge şi e frig, mă ghemuiesc la rădăcina stejarului, Şi-mi ning în ochi poduri de amintiri. Clopote de frunze uscate murmură stindarde în pierzare către infinit, către pămînt, către cer. Păsări migratoare Ńipă sfîrşitului de zi înmiresmate de puterea vîntului. Boabe mari de ceaŃă umplu văzduhul şi se chircesc în valuri, trecătoare şi supuse. Neştirbite valuri de oboseală Se trec prin dimineŃile toamnei. Corăbii rătăcite la porŃile dinspre iad ori spre rai trec pe malurile apelor. 145


7x7x7 [1]

Ninge, e frig şi mă ghemuiesc la rădăcina stejarului nins de tot atîtea zăpezi şi scuturi de amintiri. Ochii mei reci de albul zăpezilor Nici nu mă mai recunosc. Plouă parcă, nins etern. 28.01.86

146

7x7x7 [1]

Pașaport

Atîtea semne Atîtea semne peste literele lumii Ce Ńi se pot necunoscut rosti, Dar literele numai cuvinte pot îngemăna şi într-o ordine firească. Bietele litere, atît de necunoscute, n-au voie într-o ordine obscură, ci numai pier de nu se înşiruiesc firesc. Iar semnele se pun pe orişiunde, Nu au nici o valoare, uneori. Te poŃi uita pe ele fără să le iei în seamă trecînd şi revenind la ele şi într-atîta libertate. Doar literele, bietele litere n-au voie şi nici vrere, au numai ordinea impusă de celelalte. 147


7x7x7 [1]

Pe cînd atîtea semne se adună, întruchipate într-un gînd, intrînd uneori printre litere. Dar cad adeseori şi de atîtea ori încît nu ajung literă. Atîtea altele mai sunt, dar literele sînt deplin condamnate să se adune numai în lege spre a fi cunoscute. Atîta condamnare în necunoştinŃă Cu atît cît sunt cunoscute fiecare. Bietele litere! Fericitele semne! Dar vai, e mult mai rău! Bietele litere! 19.11.85

148

7x7x7 [1]

Pașaport

Suspine P.

Te-am căutat visînd, în noapte Şi te-am văzut în depărtări, Şi se aud pierdute şoapte Şi pleci şi tu şi pieri în zări. I.

P.

Dar eu n-am vrut, să plec, nicicînd, Şi-mi pare rău şi îmi dau lacrimi, Eu doar iubire-Ńi port în gînd, De ce mă vrei trăind în patimi? Cînd rătăcesc cu gînd timid Prin norii mari ce mă tot cheamă, E un întins pustiu arid Şi plîng oprelişte de seamă. Ascult cum vorba ta-mi ascunde Fremătătorul adevăr, Şi cîntul nostru n-are unde Să ne mai pună întrebări. 149


I.

P.

I.

7x7x7 [1]

Cînd am pornit pe drum am spus Că nu-i putere să m-oprească, Dar am ajuns atît de sus, Peste puterea omenească. Doar gîndul tău înseamnă-acum Un drum şi-o altă libertate, Iubirea urmelor de scrum E taina nopŃilor furate. Bătătorindu-ne cărarea, Să declinăm acum cuminŃi Din verbe ce-am uitat, uitarea, Şi să plecăm, uitaŃi, în munŃi. Ce vrei să spui? Parcă prevăd, În gînd ai numai despărŃire, Iar cum acum totu-i prăpăd, Mă cheamă vechea amăgire. În noaptea plină de fiori, De e aşa rămîn tăcută, Şi voi pleca la primii zori, Să mă tot pierd, necunoscută. 29.01.85

150

7x7x7 [1]

Pașaport

Bujor de munte Caleidoscoapele stelare Mi se-aşază nevăzut pe tîmple, Şi mă tot grăbesc să mă întîmple Într-o prea sublimă nourare. Cale-nseninată de departe Urma-năbuşită vrea a frînge, Şi-o înveşmîntează-n poli de sînge, Că fugind de viaŃă, fug de moarte. Nimburi înstelate-mi stau pe frunte Şi-un botez de flăcări am în mînă, Raza de lumină-i cea stăpînă Din izbucul de Bujor de Munte. 22.12.85 151


152

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pașaport

Iluzie în gînd Retrăind o clipă Fac de timp risipă, Gîndul e rănit definitiv. N-am nici crezăminte Să mai cred cuvinte, Piere-n urmă ultimul motiv. Renegînd privirea, Caut împlinirea, Nici o vorbă nu mai am să-Ńi spun. Cu credinŃa moartă Plîngem peste soartă, SuferinŃa mea-i de om nebun. Pune mînă-n mînă, Să asculŃi ce-ngînă, Clipa mea şi gîndul meu meschin. Dau ultima clipă, Fac şi-acum risipă, Dar nu pot, nu ştiu, nu mă închin. 153


Dau la vorbe drumul Şi culeg tot scrumul Gîndului ce sens i-am dat, grăbit. Unul, doi şi alŃii, Brazii mei înalŃii Mă întreabă cum de te-am iubit. Am iubit la sînge Şi trecut mă frînge, Nu pot accepta acest motiv: Valuri peste timpuri Măsluiesc nisipuri, Iar eu pierd, pierzînd definitiv. Pune-o vorbă veche Peste-a ta pereche, Să dăm foc iluziei în doi, Am ce am prin mine, Şi chiar îmi convine, Cînd veghează noaptea zorii noi. În sentinŃa rece Timpul o să plece Cu un simŃămînt necunoscut. Haide, lasă, lasă, Să plecăm acasă, Să privim doar timpul ce-a trecut. 154

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pașaport

Dacă-n nebunie, Ce a fost să fie Am crezut că nu-i adevărat, Să îmi spui de-n lacrimi Ai cuprins doar patimi Dintr-un gînd cu totul ne’mpăcat. Eu sunt eu prin mine, M-ai ştiut, ştii bine, Că sunt eu şi-n vorbe, numai eu, Adunînd pe toate, Cu tot ce se poate, Am pus ce-i al tău lîngă al meu. Spune-mi, prins-ai bine? Coarda asta Ńine? N-am să cad în ultimul rapel? Nu ştiu ce înseamnă Ceea ce mă-ndeamnă Să fiu nesupus, să fiu rebel. În credinŃa serii, Cripta primăverii Mă îndeamnă să pornesc la drum, Chem de prin unghere Vorbe şi tăcere, Iar tăcerea ta îmi spune: Acum! 155


Adunat-ai oare NopŃi şi gînd şi soare De înşiri cuvinte fără rost? Ai alt gînd se pare, Dar în disperare Vei uita şi ceea ce a fost. Dacă ştii îmi spune, Gîndul de vrei pune Peste mine, peste amîndoi. Nu da importanŃă Că e o instanŃă Ce ne judecă pe amîndoi. Eu păstrez în fire Noapte şi iubire Şi-Ńi dau tot motivul ce nu-l ai, Dar, cum îŃi dai seama, Mă apucă teama Că nu-i iadul niciodată rai. Cît păstrezi tăcerea Regăsesc durerea De-a trăi la fel în orice zi. Dar cînd tai în două Picături de rouă Uit mereu chiar verbul a iubi. 156

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pașaport

În aceeaşi clipă Noaptea se-nfiripă Ca să mor minŃit şi împărŃit. Să ascult în pace Lumea care tace, Să-nŃeleg al lumii pas minŃit. Umple-mi tu paharul Să-mi cunosc hotarul, Dar nu pot să rabd acest mister, Şi ce întîmplare Trece în uitare De ne-am avîntat pînă la cer? Pe obrazul rece Lacrimi stau să sece, Gîndu-i mai netrebnic, revanşard. Ultima ispravă Mi-o servesc pe tavă, Ca în foc nestăvilit să ard. Peste jocul sorŃii Blestema-vor morŃii Să rămîn un veşnic exilat. Hai, ce stai, adună Timpul împreună, Ca să rabd trecutul blestemat. 157


7x7x7 [1]

Crezi în ceva? Crede Pînă vom purcede Şi ne-om avînta peste avînt, Plînge de durere Ultima putere Şi-Ńi rostesc pierdut acest cuvînt. Uite, se adună Şi se împreună, Şoapta spune-n toate Pleacă, nu se poate! Culegînd complice NopŃile ferice, Fie ce-o să fie, Dă-mi trecutul mie. 04.04.85

158

7x7x7 [1]

Pașaport

Cîntec Sună munŃii şi răsună PrivegheaŃi în cer de lună, Şi ascunşi sub nori de cetini Îşi vorbesc despre prieteni. Călărind pe timpul veşnic Rostesc pravila cucernic, Şi ascunşi cu fruntea-n soare Susură din ochi izvoare. Sună munŃii şi răsună Ca voinicii cînd se-adună, Şi-şi ridică-o cupă plină Blestemîndu-ne lumină. Şi ne cheamă către creste Drumurile din poveste, Şi doar doina e stăpînă Peste frunzele ce-o-ngînă. Sună munŃii şi răsună, Cerul nopŃii li-i cunună. 07.01.86 159


160

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pașaport

De ce…? -De ce oftezi cînd n-ai motive? De ce ai gînduri obsesive? De ce te baŃi cu ploi de gheaŃă? De ce aprinzi un foc în ceaŃă? De ce dai foc la rădăcină Şi recunoşti că eşti de vină? De ce te zbaŃi să ştii pe toate Cînd bine ştii că nu se poate? Şi chiar, de ce asudă focul? Tu ştii că vatra îi e locul? De ce te clatini? N-ai motive! Atîtea-s gînduri posesive? -Să vă răspund adun cuvinte Şi le aştern pe dinainte, Oftînd cu lumea veşnic plină De întuneric şi lumină. 161


Mi-e dor să plîng fără dovadă Pe ispăşirea mea bolnavă, Plutind în doruri de putere, Rămîne viaŃa o durere. Ridic un foc în bezna serii, M-aşez la mesele tăcerii, Adun şi tot adun ca-n mine Să fie tot ce-mi aparŃine. Dar gîndul meu rămîne slugă La tot ce vorba lumii-ndrugă, Trăind şi despicînd în două O eră veche şi-una nouă. Nu am motiv dar gîndul zboară, Nici viaŃa nu-i deloc uşoară, În vorbe care-ajung la mine E tot ce lumii îi convine. Dar nu adună astă lume Decît urmaşii după nume, Nu ştie că urmaş se cheamă Şi cel ce tace fără teamă. Şi fără teamă-n gura mare Dă veste spre întreaga zare, 162

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pașaport

Dă veste focului să-nvingă Şi-n focul vieŃii să se stingă. Eu sunt urmaş al tuturora Cît ceasurile mai bat ora, Strămoş al celor ce-or să fie Cînd vîntul toamnei mă adie. Şi am să plîng şi rîd ferice Şi am să mă condamn complice, Şi-am să ciocnesc cu fiecare, În clipa lui de disperare. 03.04.85

163


164

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pașaport

Proces Ferice mă-nconjoară-o rază Prin scop, prin Ńel şi prin destin, Şi veşnic lumii stau de pază Şi lumii veşnic mă închin. Declar proces deschis terorii Şi pun dreptatea avocat, Dar, mincinoşi, judecătorii Mă pun la zid predestinat. Cu zgomot propriu, iluzoriu, Luceşte un afet de tun, Şi-n prăbuşiri, inchizitoriu, Nici vorbe nu mai am să spun. În vechi instanŃe prăbuşite Se judecă proces meschin, Dar toate plîng neauzite Pe norii negri care vin. 09.12.84 165


166

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pașaport

Victorie Cu fruntea aplecată şi senină ÎŃi dau şi viaŃa mea să ai lumină, Ridică un topor, cu sfiiciune, Şi mi-l aruncă-n cap ca pe-un tăciune. Apoi dă-mi ultima iertare şi mereu Învinge-mă! Învinge-mă! E dreptul tău! 01.10.85 167


168

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pașaport

Addenda Oprelişte stingheră se aduce Pe plînsul împlinirii de cîndva, Punînd un nume care mă purta Pe umbra unui om cu chip de cruce. Şi pavăză firească în chirie Adulmecă miresmele de nori, Din primii paşi pînă la primii zori, Înduplecat pe-o fulgerare vie. Orizontal pe muchia obştească În fuga-n care toate se pătrund, Întrebătoare orele se-ascund Pe-o neştiută zodie firească. 20.11.85 169

Eu sunt acela care, cateodată Mai spune nu, deși e clar că-i da, Şi, neuitând mereu a se-ntreba, Mereu aceeași faţă își arată.

Un gând îndreptat mereu spre cea care a considerat o necesitate apariŃia acestei a doua ediŃii. Anonimă voindu-se, rămâne Omul de lângă mine.

Celor ce mi-au călăuzit pașii, profesorilor mei:

Nicolae Marinoaia Gheorghe Ghebaur Ovidiu Vișan Grigore Bădescu


174

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]


Anti-teze N-am decît o iarnă-n mine Şi o vară mă abŃine. Şi nu port decît un cîntec Şi-un destin pentru descîntec. N-am decît o amintire, Fire sînt şi sînt nefire, Şi-mi descînt în alinare Fapta ce-n suspin mă doare. łin cu mine prin unghere Trista nopŃii mîngîiere, Şi-i închid cu lanŃuri drumul, Adunînd din toate scrumul. Iarna urlă ca o fiară Cînd iubire vrea să pară, Şi-mi clădesc o viaŃă veche Ca un pas fără pereche. Am şi totuşi n-am, se pare, O durere ce mă doare, Într-un gînd ce-mi e speranŃă Peste-a lumii cutezanŃă. 175


7x7x7 [1]

Aş pleca, dar nu m-aş duce Spre destinul din răscruce, Şi-mi descînt cu scrum de sare Tot ce şi-n privire doare. N-am, dar am, de n-am cu toate, Cîte-mi dau şi-mi cer dreptate, Am şi dau, căci n-am în sine, Decît gîndul ce mă Ńine. Şi-aş rămîne şi-aş pleca, Eu, cu toată viaŃa mea. N-am decît ceea ce am Dintr-un timp ce-l privegheam. 08.02.85

176

7x7x7 [1]


Cîntec pentru nunta ta Voi răbufni fără să am o lege Din amintirea ce Ńi-o voi purta, Ca ochii mei să poată înŃelege Am să conjug, mereu, pe a uita. Şi pe deasupra stărilor civile Eu voi semna pe actul de credinŃă, Şi voi jura pe ruguri şi pe zile Că-mi vei rămîne cea mai dragă fiinŃă. Într-o coroană ce-ai s-o pui pe frunte Va dăinui o clipă teama mea, Şi voi trăi, un timp, retras în munte Te voi iubi şi-apoi te voi ierta. Ca un stindard în zbor de amintire Voi lîncezi în focurile stinse, Să te iubesc în trista-Ńi împlinire Pe crestele de trăsnete aprinse. 177


Dogoritor ca focul de-nceputuri Privirile-Ńi voi arde-n ochii tăi, Şi făuri-voi zborul spre trecuturi Pierzîndu-te pe alte şapte văi. Un nume pe o coardă de chitară Te va întoarce fără nici o veste, Iar din fiinŃa ta şi de pe-afară Se va isca furtună şi poveste. Cum peste timp tu vei uita de mine N-ai cum să mă mai chemi la nunta ta, Dar nici nimicul nu mă va abŃine Să fiu şi eu cu toată fiinŃa mea. Au să mă dea părinŃii tăi afară Ca pe un cerşetor, fără de milă, Eu însă-Ńi voi cînta de primăvară Că vara-mi este, timpuriu, ostilă. Cu un pahar umplut pe jumătate, ÎŃi voi ura de timp şi amintiri Şi mult noroc şi multă sănatate, Cu lacrima neştearsă de priviri. Să-nchini pocalul nostru de izbîndă, Eu am să-nchin paharul de otravă, ÎmbrăŃişa-voi trecerea plăpîndă Căci de atîtea vorbe e bolnavă. 178

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]


Să nu mă rogi cu lacrima fierbinte Ca să primesc avansuri de apoi, Te voi privi şi fără de cuvinte Am să rostesc povestea, fără noi. În gîndul meu călit în disperare Focosul armei va veni să plîngă, Iar cu cocorii-n zare voi dispare Şi bucuria-n mine-o să se strîngă. Fără vorbe, fără grai, Dreptu-acesta să mi-l dai, Să îŃi cînt la nunta ta. Cît îmi eşti faptă şi gînd, Voi rosti vorba plîngînd, Să înveŃi pe a uita. Fără glas, fără cuvînt, Voi rosti frînturi de vînt Şi-am să-Ńi cînt cu viaŃa mea. Cît îmi eşti un pas de zbor, Voi fi gîndul zburător Ce lumina vrea să-Ńi dea. 14.07.85

179


180

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]


Rămîi... Rămîi cu toată şoapta sfîntă Să închinăm acest pahar, O veche taină ne încîntă Să ne iubim fără habar. Să priveghem cu ochi de soartă Al vremii mers necontenit, Şi să pornim pe-a lumii poartă Ca să plutim spre infinit. Rămîi, ridică astă cupă Cu vinul negru de Cotnar, În mine-i ceva să se rupă Şi Ńie să se dea în dar. Iar vorba noastră-i prea departe Şi mai departe decît noi, Şi astfel noi sîntem departe De vechile poveşti în doi. Ridică-te din amănunte Eu mîna dreaptă o ridic, Cu toate cutele-mi cărunte Primeşte-mă, atît mai zic. 181


7x7x7 [1]

Rămîi, ridică-Ńi mîna stîngă Privind acum pe chipul meu, Poate-ai să vezi c-o să se frîngă Acel ce l-ai ştiut mereu. Dar hai şi îŃi ridică fruntea Ca lacrimile să îŃi şterg, Deasupra noastră este puntea Pe care trebuie să merg. Nimic, nici sfintele cuvinte, Nu se astern în palma ta, Şi tot nimic, tu ia aminte Nu mai citeşti pe viaŃa mea. Acum rămîi fără speranŃe, O clipă stau şi am să plec, Se-aude murmur de romanŃe Şi a rămas izvorul sec. Noi l-am umplut cu apă vie Şi-apoi tot noi l-am tulburat, Acum nimic nu se mai ştie Rămîi cu bine! Am plecat!... ReşiŃa, 23.06.85

182

7x7x7 [1]


Şi iar de ce? Apoi, de ce? De ce nu plîng? De ce nu rîd şi nu-s mişcat De tot ce e adevărat Şi doar durerile le strîng? De ce ca Sfinxul în tăceri Mi-arunc privirea către cer, Cătînd înaltului mister Apus şi mort fără dureri? De ce? De ce nu pot să plîng Şi n-am nici gînd, nici fericiri, Nici împliniri şi nici iubiri, De ce în minte-atîtea strîng? Aşa, cu fruntea aplecată Îmi cînt eterna rugăciune, Şi mă închin cu sfiiciune Spunînd în taină: “Niciodată”! 183


7x7x7 [1]

Dar dacă n-am nici cui le zice, Le strîng pe coala de hîrtie, Şi-apoi le-aş da cu dărnicie De cineva ar fi ferice. Dar nimeni nu se-ntreabă vreodată De am privirea-n somn însîngerată Cînd mă semnez cu vocea mea uitată Spunînd, mereu şi veşnic,“Niciodată”! 14.05.85

184

7x7x7 [1]


Atunci cînd... Atunci cînd voi muri, de-o fi să mor, aproape să-mi sădiŃi un brad, un brad tînăr; să crească-n piept cu rădăcina înfiptă în inima ce sîngele pulsează pînă-n vîrf şi să-mi urce gîndul către cer. Atunci cînd voi muri de cumva am să mor, din bradul ce va creşte să faceŃi un altar ca toate gîndurile care vor rămîne să aibă un altar la care să se-nchine şi astfel să-mi fie zdruncinate gîndurile din clipa întunecării. 185


7x7x7 [1]

De-o fi să mor, căci voi muri cîndva, în mînă să îmi puneŃi o pană cu care să mai pot să scriu căci voi avea un gînd şi după... Chiar dacă bucuriile îmi sunt deşarte eu tot voi vrea să spun la lume că o iubesc. Cînd voi muri, căci am să mor odată, să-mi cînte o fanfară, o fanfară militară, romanŃa doinelor din codri, romanŃă pentru toŃi eroii, romanŃe pentru viaŃa mea! Iar dacă şi clopotele or să bată, un tun să năpădească tăcerea mea. Astfel eu voi trăi! Atunci cînd voi muri De-o fi să mor cîndva! 11.06.85 186

7x7x7 [1]


Cînt pentru un erou La o margine de drumuri, În răscrucea vîntului, Luminează negre fumuri Aripa descîntului. Ca un om cu faŃa-n soare, Spre deşarte unduiri, Priveghează-n depărtare Cruci de negre rînduiri. Pe sub plopii fără umbră, ÎncadraŃi de-un cer sublim, Ca un vifor moartea umblă, Nepăsarea o privim. Crucea stă mereu de veghe Peste locul ce-a-ngheŃat, Doar la mii şi mii de leghe Crucea-i trup adevărat. 187


7x7x7 [1]

Peste umbra depărtării Se mai văd şi se citesc, Din cuvintele uitării, Scrisul celor ce iubesc. Ca o undă fără nume, Şoapte, rînduri şi blestem, Anonim, ca un pronume, Nici nu ştiu cum să-l mai chem. În genunchi, în mîini cu-o floare Pentru el, pentru trecut, Jeluiesc fără uitare Un soldat necunoscut. Iar de nici nu se mai ştie Cine-a fost şi ce a fost, Şi-a dus moartea cu mîndrie Şi războiul i-a dat rost. Soldat pierit, Descoperit, Ce umbră tu mai porŃi pe crucea ta? Ai dispărut Şi-ai apărut Ca o nădejde de a nu uita. 07.07.85

188

7x7x7 [1]


Cîntec trist (DezrădăcinaŃilor)

Plecat-aŃi într-o altă parte cu ura binelui în sînge, Destinul îl semnaŃi cu moarte peste iubirea ce se frînge. Prin umilinŃe fără soarte sînteŃi robie şi-nrobiŃii, Şi ninge sacru ca pe-o roată, plîngîndu-vă sărbătoriŃii. În umbra veşnicei iluzii vă repeziŃi spre-ngenunchere, Vă-ntrezăriŃi între aluzii şi urlă moartea cu plăcere. Rămîne-o umbră despicată destinul ce-aŃi purtat în vise, Şi noua lume desfrînată deschide drum de uşi închise. Şi nici n-a mai rămas din toate decît un nume ce vă tine, Şi-n clipele îndurerate La rădăcini aveŃi ruine. 01.01.84 189


190

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]


Cîntec de nuntă Cum, demult, cîntam credinŃa sfîntă Am rămas tîrziu la nunta ta, Şi doar amintirea ta cuvîntă Despre tot ce n-ai să poŃi uita. Şi tot cerul nopŃii se ridică Pe sinistre genele-i albastre, Mă priveşti în suflet şi mi-e frică Şi-au rămas dezastrele sihastre. Ca un paradox al vechii clipe, Eu privirea nici nu mi-o privesc, Şi-au rămas în pribegiri ispite Pentru-a cugeta un gol firesc. Tu te roagă frunzii-n rătăcire Să îmi şteargă lacrima pribeagă, Am destulă moarte-n amintire, Moartea şi de nunta ta mă leagă. 191


7x7x7 [1]

Iar tăcerea mea e-o-ntreagă zare Peste care ochii-Ńi odihneşti, Spumegînd pe-un val de depărtare Doar instanŃele îmi sunt lumeşti. Înrobit, pe fardurile nopŃii, Vag eu Ńi-am rostit o-nchinăciune, Într-o-nrîurire de proporŃii Nunta ta e-un fel de rugăciune. ÎnălŃarea zilelor trecute Mă zdrobesc şi totuşi mă îndeamnă, Dar o coasă veche tu ascute, Că-i aşa cum îŃi spuneam. E toamnă. Şi cu mîna-n chip de flăcări pale, Ochii mei îi arde şi-i închide, Am venit la ziua nunŃii tale, Ieşi la poartă. Poarta larg deschide. 12.10.85

192

7x7x7 [1]


Vorbele lui D Am împlinit ce-am împlinit cîndva, CredinŃa mea se surpă-n viaŃa ta. Şi-am pus o mînă peste a mea mînă, Cu a mea o literă ce mă îngînă, Cînd tot culeg din gînduri pun accent, Iubirea e un sentiment absent, Cu dungi, blazoane, neagră împlinire, Un val de vis pe frunze de-amăgire. Şi-apoi dacă mai strîngi pe D cu A, Iluzia credinŃei plînge-n DA, În toate depărtările de zare, Noroc de faimă plin de depărtare. Un da se schimbă ca un trist atu Într-un întîrziat, netrebnic, nu. Dar dacă pui accent pe fiecare, Alături ai aluzii şi hotare. 193


7x7x7 [1]

Adio deci, iubita mea cu A, Eu n-am plecat, tu nu mă întreba. Acum nici D nu poate să mai spună Nimic. Şi A se află în furtună. Şi voi rămîne tristul D în trei Şi am să plîng răpus de anii mei. 21.06.85

194

7x7x7 [1]


Cîntec hoinar Ca să fiu mai lîngă tine, I-am zis drumului: Grăbeşte! Şi-am înfipt un cui în mine Ca să văd cum înroşeşte. Şi să-Ńi fiu apropiat Le-am spus apelor: Uscat! Şi-am pornit pe nori de fum, Tot pe drum, pe drum, pe drum. Ca să fiu mai lîngă tine Le-am zis apelor: Vreau focul! Şi-am înfipt ursita-n mine Ca să-mi ştiu deplin norocul. Şi să fiu aşa cum sînt Cerului i-am zis: Pămînt! Şi-am plecat ca şi acum Tot pe drum, pe drum, pe drum. Izvoare-Balta Verde, 18.08.85 195


196

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]


Iarnă-n munte Lupii urlă, urlă prin pădure şi aleargă sănii mari pe cer, Cetina de brad se înfioară, noi venim îmbrăŃişaŃi de ger. Caii albi trag pîclele de nouri, trag albastre aure de zori, Mugurii se învrăjbesc în mine, albul nopŃii se prelinge-n nori. Mai la deal un cîine stă de veghe, munŃii-şi poartă lacrima de alb, Doar aici e focul ce purcede şi-ntre inimi întuneric cald. Vifor aspru urlă în fereastră răstignit de apele din rîu, O săgeată mă pătrunde-n sînge Ca un spic ori ca un bob de grîu. 197


7x7x7 [1]

Lîngă foc e-o cumpănă tîrzie pe un maldăr mîngîind scîntei, Apa plînge, nici nu vrea să ştie Că-i otravă numai cînd o bei. Şi în noapte pururi lupii urlă, urlă vîntul ceaŃa timpuriu, Sănii albe se tot duc în treceri, dimineaŃa pleacă în pustiu. Voineasa, 23.02.86

198

7x7x7 [1]


Împreună Stai liniştită, încă mai e vreme, N-aprinde lampa, nu te-nfricoşa, Mai prinde-mă de mînă, nu te teme, Sînt lîngă tine şi voi sta aşa. Ce crezi acum cînd noaptea-i peste viaŃă? Curînd, curînd, în neguri amîndoi, Din ce în ce se-mbracă totu-n ceaŃă, Nu mai vedem privindu-ne-napoi. Din ce în ce şi urmele se curmă În timpul ce-l avem să ne privim, Dispare-o oră şi rămîne-n urmă, A doua oară n-o s-o mai trăim. Atît a fost sau alŃii-au vrut să fie, O clipă doar şi infinit apoi, Rămîn mereu, precum demult, se ştie, O umbră a privirii dintre noi. 199


7x7x7 [1]

Eu încă stau sub plopii singuratici Sub cerul nopŃii trist şi nevăzut, Doar anii mei se zbuciumă sălbatici În clipa care-a fost şi a trecut. Stai liniştită, va mai trece vreme, Aprinde-n amintirea mea un foc, Şi-Ńi aminteşte-n taină, nu te teme, Din cînd în cînd de umbra unui loc. 26.09.85

200

7x7x7 [1]


Pentru trecut. Tatălui meu Ca un copil ingrat îŃi spun părinte, Deşi, ar fi mai bine să nu-Ńi spun, Tu cauŃi mereu scuze prin cuvinte Şi-mi aminteşti din toate doar ce-i bun. Prea greu mi-a fost doar cînd eram mai mic Cu lacrima-n Ńărîna însetată, Acum, că mi-ai rămas, din tot, nimic, Te chem numai pe numele tau, tată! Rătăcitor pe-un drum de căi răzleŃe Ai pus un nume peste al meu chip, Şi-ntr-un contur cu amintiri semeŃe Ai zugrăvit castelul de nisip. Te-a căutat o lacrimă-n cădere Şi-o mînă de copil te-a căutat, Vroiai un fel de searbădă putere Fară să-l ştii trăind cu-adevărat. 201


7x7x7 [1]

ÎŃi pare rău, dar s-a sfîrşit cu jocul, Rămîi mereu un comis-voiajor, Şi Ńi-ai pierdut şi vremea şi norocul, Eu nu-s stindardul tău biruitor. Dar cum se trece valul, trece valul, Tu sapi un mal în malul care sînt, Dar tot aşa se surpă-n tine malul Ca pravila strivită în pămînt. 07.11.85

202

7x7x7 [1]


Astrală Te pierd prin margini negre de abis Perseverînd prin amintiri obscure, Tu-ngemănezi de-a pururi zori de vis Şi un apus de soare în pădure. Te-ai revoltat orbeşte-n fiinŃa ta Şi te ascunzi trecută-n amintiri, Revolta ta eu n-o pot accepta Revin mereu la vechile iubiri. Nu mai spera la vechii zori de zi, Sînt zori de zi luceferii de noapte, Şi ştii atît de bine ce va fi Cînd trecerea prin vreme-nseamnă şoapte. Tu o să-Ńi pierzi tot timpul numărînd, Ce stele sînt în galaxia noastră, Şi totuşi după doi e trei la rînd Şi ceaŃa nopŃii e mereu albastră. 203


Precum în alte lumi nu se cunosc, Pier stelele şi nu se iau în seamă, Doar în plăceri abia se recunosc Iubirile ce-n patimi ne mai cheamă. Şi-abstractizînd o frunză-ncărunŃită, Lumina gheŃilor răsare-n soare Şi cerul e o taină răzvrătită Deasupra biruinŃei ce ne doare. Şi pleci în fapt spre clipa vieŃii tale Cu propria izbîndă ca dorinŃă, Trăind în bis-uri, vînturi şi rafale, Dă viaŃă morŃii mele din nefiinŃă. Precum vroiai să fii o stea anume Cu ropote în roiuri de lumini, S-a-ngemănat puterea-ntr-al tău nume Pierzîndu-se în şoapta ce-o suspini. Eşti simŃămînt ciudat de niciodată Şi cerul zace în pămîntul stors, Într-o Lactee Cale demodată Pe unda amintirii de întors. Şi tot ascultă stelele uitate În mersul lor tîrziu spre Orion, Ca să clădeşti ruine de palate În care să-Ńi pierzi pasul monoton. 204

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]


Păstrează sfînta ducere spre taină În ceaŃa vîntului de cer stingher, Şi-mbracă-te într-a pustiei haină, E-atît de frig în ziua de mister. Decapitează flacăra arzîndă În cel mai îngeresc şi tragic dans, Şi dăruieşte o suflare blîndă Acelor puncte, puncte din suspans. 11.06.85

205


206

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]


Rug fără lege Noi ce-am jurat pe-un rug de iarbă verde Şi conspirăm pe ultimul egal, Jurăm eternităŃii că se pierde În cel dintîi şi-n ultimul total. Legalizînd pe ape-nstrăinarea Pornim spre infinit din doi în doi, Iar cînd vom fi sfîrşit şi depărtarea Ne vom lega de clipa de apoi. Rebeli fiind, pe-un spic de mărăcine, Ne vom tîrî uitatele poveri, Ca tot ceea ce azi ne aparŃine Să fie taina nopŃilor de ieri. DesculŃi, prin frunza galbenă, uscată, Vom răvăşi doar zori de dimineŃi, Şi într-un zbor de clipă renegată Ne vor zdrobi noiane de peceŃi. 207


Iar ceasul cînd o fi să bată ora, Noi vom jura pe apa şi pe flori, Şi-n ochii noştri şi ai tuturora Se vor ascunde stelele în nori. Tot noi ce-am cunoscut şi neştiinŃa Fiind păcatul lumii blestemat, Vom despica în două biruinŃa Ca pe un val la maluri îngheŃat. Şi astfel jurămîntul fără lege Pe suflet ne-a sădit un legămînt, Şi lumii ce-am clădit-o îi sînt rege Iar tu regina mea cu nume sfînt. Sîntămăria-Orlea, 09.09.85

208

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]


Ultimul discurs Bate vînt de jar Stelele ce-apar. Ne-apucăm acum S-adunăm din drum Vechiul sentiment. Dar ce-a fost, a fost, Nu mai are rost, Eu mă dau înfrînt, Nu mă mai avînt. Astăzi sînt absent. Am sosit grăbit, Jocul s-a sfîrşit, Totul e-n zadar, Visul e coşmar, Tainic răsfăŃat. Ne-acuzăm cu zel În chip şi în fel, Dar acum trăind, Vorba nesfîrşind, Şoapta a-ngheŃat. 209


Înscenăm furtuni, Evocăm minciuni Şi sfîrşim plîngînd, Flacăra arzînd Se preface-n fum. PorŃi în umbra ta Fapta ta şi-a mea. Timpul a trecut, Nu ne-am cunoscut, Azi n-avem nici drum. Ce n-am înŃeles Are un alt sens, Şi-o să fim cuminŃi, Să ne dăm înfrînŃi Măsluind nevoi. Nu mai am cuvînt Să-Ńi fiu legămînt, Doar un gînd e bun, Adio îŃi spun, Pentru amîndoi. Şi nicicînd un gînd Să nu-l pui la rînd, Mergem tot la greu Cu pasul mereu Vînturînd nisip. 210

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]


Tu te vrei să fii Vis în armonii, Dar ce a trecut E prea cunoscut, Ni-l citim pe chip. De păstrezi ceva, Nu mă întreba, Chiar mă pot mîndri Tot ce-a fost va fi Şi cred în prăpăd. Du-te-n lumea ta, Nu te frămînta, Nu visa iubiri Cînd în amintiri Numai nopŃi se văd. Eu, ce mai gîndesc? Ori te mai iubesc? Umbre mă înving, Sufletu-mi încing Şi toate-mi spun: Nu! Oriunde m-aş duce, Umbra ta mi-e cruce. Te blestem suspect, Cu-acelaşi respect... La adio, tu! 211


7x7x7 [1]

Ce a fost, a fost, A fost şi-a trecut, Nu mai are rost Nici ce-am cunoscut. Ce am fost cîndva Nu vom fi nicicînd, De-a rămas ceva, Povestim în gînd. Pristol, 06.08.84

212

7x7x7 [1]


Exil Retras în grota mea sinistră, etern presat de gînduri mari, Sfărmat în falduri şi cornişe, rămîn pustiu printre gheŃari. M-afund în sfera glaciară, mă prinde-n veşnicia ei, Rămîn de-a pururi exilatul, exil îmi e groapa cu lei. Retras în lumea sechestrată mereu mă duc spre înapoi, Punînd ca semn de încheiere destinul împărŃit la doi. Mă-nchin în sfera mea perfectă păstrînd oceanul îngheŃat, Sînt mîndru doar de şoapta spusă şi mă las veşnic exilat. 213


7x7x7 [1]

M-acceptă tainic astă lume cu tot accentul meu de ieri, Dar nu mă-nchin către minciună, voi pune gîndu-mi barieri. Rămîn în sfera glaciară, rămîn etern teribil vis, Însingurat cu tot cu viaŃă, ca un zadarnic compromis. O lume rece ce scînteie o văd cu ochii mei, orbind, Dar orice-aş spune şi aş face, mă regăsesc, în gol privind. Degeaba fac o faptă bună, eu tot altfel sînt înŃeles, Şi viaŃa mea, deja uitată e un exil mereu cu sens. 09.05.85

214

7x7x7 [1]


Imposibilul nume Paloare de lumină sfîşiată Eu te cuprind la fel de neclintit, Şi îmi rămîi ispita minunată Ce niciodată nu m-a ispitit. Cînd Ńi-am atins, în mînă, mîna caldă, Tăişul ochilor tu l-ai înfipt, Şi-nŃelegînd o noapte pururi albă, Tu ai Ńipat iar eu n-am auzit. Ai răvăşit o clipă anonimă Cu ochii ca un soare-n asfinŃit, Şi clipa a rămas ultima crimă Ce te-a vîndut pe-un soare răsărit. 215


Şi te-a furat ca şi pe orişicine O lungă depărtare între noi, Şi cum rămas-ai singură cu tine, Eu am aprins o flacără de-apoi. Şi va fi noapte, stele m-or cuprinde, Tu ai să Ńipi de parcă am s-aud, ComercianŃii amintiri vor vinde Şi vînturi reci vor bate dinspre sud. Tu vei păstra uitată amintirea Şi ai să plîngi cîndva din cînd în cînd, În lună oglindindu-Ńi lung privirea, O toamnă îŃi va fi al nopŃii gînd. Paloare sfîşiată de lumină, Eu îŃi cuprind un nume ispăşit, Şi noaptea de-al meu nume se anină Cu numele ce nici nu l-am rostit. Plecînd, Ńi-am prins în mîini o mînă rece, Şi ochii i-ai închis în semn de rugi Ca să-Ńi înalŃi îndemnul spre o lege Ce am slujit-o în plăceri ca slugi. Şi ca un stil retoric de speranŃă Chiar ochii mei o clipă s-au închis,

216

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]


Ca să învingi a lumii cutezanŃă, Ca să învigă prea frumosul vis. Sărutul tău a fost un bulb de gheaŃă Ce s-a înfipt în suflet şi în gînd, Şi mi-au rămas privirile în ceaŃă SimŃindu-Ńi chiar şi inima plîngînd. Adio, tu mi-ai spus cu vocea stinsă, Adio, eu Ńi-am spus şi am plecat, Cu inima de viaŃa-n veci pătrunsă Şi de al nopŃii neştiut păcat. Sântămăria-Orlea, 09.09.85

217


218

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]


Cînt hoinar Sînt un hoinar rătăcitor, MunŃii-i iubesc, de ei mi-e dor. La ceas tîrziu plutesc în zări Mă cheamă-un dor de depărtări. Şi n-am nimic, nimic al meu, Înaltu-mi e eternul zeu, Îmi este sfînt tot ce-i mai greu Şi hoinăresc, hoinar mereu. Sînt un drumeŃ, rătăcitor, Către înaltul norilor, În zori de zi eu plec spre zări, Mă cheamă-un dor de depărtări. Şi unde-n cer ameŃitor Plutesc vulturi în zborul lor, Acolo sînt dacă Ńi-e dor, Iubito, gînd biruitor. 219


7x7x7 [1]

Sînt un hoinar precum mă ştii Şi rătăcesc spre zări pustii, Şi dacă-n noapte mă veghezi, Haide şi tu şi ai să vezi. Povestea care, Ńi-am mai spus, Ai s-o trăieşti pe creste sus, Vei vedea soarele-n apus O umbră-a crucii lui Iisus. Bucureşti, 01.09.1985

220

7x7x7 [1]


Poveste Pe-acest pămînt cuprins între pămînturi O lume se coboară şi ridică, Şi bat mereu, mereu, aceleaşi vînturi Cu lacrimi de curaj şi zbor de frică. A tuturor e lacrima pribeagă Din chipul ce-n pădure pribegeşte, Dar nimeni nu mai vrea să înŃeleagă Povestea care iar se povesteşte. Poveste iar şi iarăşi începuturi, Potopul peste noi iar năvăleşte, Şi reclădind o arcă sînt un Noe Ce-n lume cu-nceputul o porneşte. Într-un neant rănit de marea-n spume Se-nalŃă o sentinŃă funerară, Şi lumea tuturor le pune nume Ca un blestem şi rugă de fecioară. Al nimănui rămîne zborul tainic Ce dintre vechi apusuri răbufneşte, Şi, ca un rug, poruncitor, năvalnic Povestea mea din nou se povesteşte. 221


7x7x7 [1]

Poveste iar şi iarăşi începuturi, Potopul peste noi iar năvăleşte, Şi reclădind o arcă sînt un Noe Ce-n lume cu-nceputul o porneşte. Etern ca o firavă rădăcină În rădăcini eu tot rămîn o viaŃă, Să caut o povară în lumină Răpusă de–o tîrzie dimineaŃă. Şi iarăşi, încă-odată, ca-n poveste Cu coasa veche fînul se coseşte, O lume se sfîrşeşte fără veste Şi-n ultima ei vorbă povesteşte. Poveste iar şi iarăşi începuturi, Potopul peste noi iar năvăleşte, Şi reclădind o arcă sînt un Noe Ce-n lume cu-nceputul o porneşte. 23.09.85

222

7x7x7 [1]


Mă numesc Mă numesc în şoaptă Cerul rece-al nopŃii, Mă numesc culoare, Mă împart proporŃii. Mă numesc în taină Marea rece-a iernii, Mă numesc albastru, Mă împart vecernii. Mă numesc în gînduri Munte-n apă rece, Mă numesc izvorul Îzvorît să sece. Mă numesc albastru, Mă numesc culoare, Mă numesc, ştiu bine Floare fără floare. Mă numesc albastru, Floare fără floare. 20.09.85 223


224

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]


Cîntec de seară Ionelei

Amurgul sîngerînd se întristează Pe-ngemănarea paşilor din ceas, Şi se revarsă într-a stelei rază În toată dimineaŃa ce-a rămas. În pasul ochilor peste risipă, Din universul rupt în univers, O-ntreagă deznădejde se-nfiripă De n-ar mai fi finalul nostru mers. Şi-astfel o noapte caldă şi firavă, Aruncă raze de exil frumos, Prin marea mea-s de-a pururi o epavă, Iar tu străbaŃi un infinit pe jos. Din mîngîierea privegherii tale În ochii mei destinul Ńi-ai robit, Şi Ńi-ai clădit de-atîtea ori o cale Spre visul ce-a rămas de neclintit. 225


7x7x7 [1]

Prin infinitul ce l-am pus la cale, Ai luat în pază visul călător, Urcînd mereu, mereu, mereu agale Rămîi izbînda mea de-nvingător. Şi în căuşul palmelor, arzîndă, Pe fruntea mea strîngi trecere prin rost, Să tot rămîi a zilelor prea blîndă Cînd noaptea voi fi iarăşi cel ce-am fost. Dar tot mai faci de paşii tăi risipă Cînd paşii mei în lacrimi se opresc, Şi mă culegi din datină o clipă Ca peste clipe tot să mai trăiesc. Şi-n taina picăturilor de ploaie Firesc, nefiind, în lume mă păstrezi, Ca-n lacrima ce-n ochii mei şiroaie Să-nving tot eu şi tu să-mi tot cedezi. Dar tu, fiinŃa mea cea mai aproape, Din palmele firave mă clădeşti, Şi pe-nserarea zilelor în ape, Făcînd risipă tot mă mai iubeşti. 06.11.85

226

7x7x7 [1]


Colţ de pîine Mi-am îmbrăŃişat destinul Îmi e dor de absolut, Şi-mi ascund în ochi suspinul, Hohotind necunoscut. Mă aşteaptă ne-nfricată Steaua zilelor de mîine, Şi mai jur încă odată Pe un colŃ de pîine. Din destin, poveşti şi faptă Îmi deschid un paşnic drum, Dar iubirea stă şi-aşteaptă Focul urmelor de scrum. Cînd mai plec, e-nsîngerată Chiar de viaŃa mea de cîine, Şi mai jur încă odată Pe un colŃ de pîine. 227


7x7x7 [1]

Din izbînda lui Ulise, Mi-adun umerii sfărmaŃi, Ascult şoapta din culise Şi mă rog la ani uitaŃi. Eu sînt eu şi, niciodată, N-am să jur pe-o zi de mîine, Dar mai jur încă odată Pe un colŃ de pîine. Arunc Biblia la spate Şi Coranul pun pe jos, Am un dor de libertate Într-un cînt evlavios. Şi în ziua-ntunecată Ochi şi viaŃă ca de cîine, Mai jura-vor încă-odată Pe un colŃ de pîine. Cînd iubirile mă cheamă Îmi e dor şi nu mi-e dor, Şi-mi dau viaŃa fără teamă Şi-aş muri să nu mai mor. Şi-aş pieri plutind odată Către faptele de mîine, Şi mai jur încă odată Pe un colŃ de pîine. 09.02.85 228

7x7x7 [1]


Două picături Îngemănînd trecutul într-o rază Cu cele două lacrimi pribegite, Exasperarea doar ne mai păstrează Pe noi, ca putregaiuri infinite. Şi-n para focului de lemne arse Ca două picături de vis, stinghere, O patimă a cerului se sparse Şi am rămas striviŃi de emisfere. În urma noastră lunecau pustiuri Spre taina undelor tot mai fugare, Iar timpuri sfîşiau în nori tîrziuri Rănite de-o inversă întîmplare. Fugeai spre două lacrimi reci şi ude De-atîtea flăcări stinse în privire, Şi se plîngea o toamnă că n-aude Decît de-un prag trecut în amintire. 229


7x7x7 [1]

Plutea pe cer enigma tuturora Din asprele însemne ale nopŃii, Şi-n miezul clipei se frîngea şi ora Ca două picături între proporŃii. Şi între libertăŃi tot mai abstracte Din frunzele ucise curgea singe, Iar mugurii de ceaŃă dinspre noapte Luau, în parte, parte spre a-mi plînge. Eu doar plîngeam, ori nu, ca orişicine, Rîzînd de orga vîntului prin ploaie, Plîngeai destul, destul spre-a-mi aparŃine SimŃind cum pribegia mă îndoaie. Şi a mai fost, îngemănînd trecutul Cu două lacrimi triste şi-nrobite, Să ne păstreze-ntregi necunoscutul Ca pe aceleaşi umbre răstignite. Un ordin hărăzind o lege-n ape Se-ntinde neştiut şi pe pămînt, Doar vulturii mai vin să se adape Cu aripile arse de avînt. 31.10.85

230

7x7x7 [1]


Viaţa mea Doamne, dă-mi ce n-am din toate Şi ia-mi tot ce vrei să-mi dai, Dar mă lasă-n libertate Să-mi pierd vorbele prin grai. ViaŃa mea-i o urmă-n urmă, Pas al umbrelor din suflet, Şi cînd drumul mi se curmă Mai rămîn doar gînd şi umblet. Nu-mi împrumuta secrete Pentru gîndul meu cazon, Căci mă trec pe îndelete Şi-l înving pe Cupidon. ViaŃa mea de-i nemurire Eu mi-o-mbăt cu scrum de sare, Vreau o clipă de-mplinire Şi să pier în zori de zare. 231


Am un drum ce-mi spune tare Că se-mparte ne’ncetat, Şi în nopŃi de aşteptare Mă simt eu îndepărtat. ViaŃa mea! O, nu-i nimica, Stau atîŃia să mă-nvingă, Mă arăt că le-aş şti frica Dar răspunsul vrea să-i frîngă. Demon sînt cînd spune-o lume Şi pot fi chiar Dumnezeu, Dar rămîn un simplu nume Şi sînt veşnic numai eu. N-am decît o primăvară Pentru vara care vine, Şi-o aştept seară de seară Spre a-mi vorbi despre destine! Nu cerşesc şi nici n-am milă Însă viaŃa mea-mi doresc, Răbufnire de idilă Dintr-un gînd copilăresc. Dar, mă rog, am vorba plînset Şi zîmbesc cu ochi de gheaŃă, Ca să zbor în al meu umblet Către şoaptele din ceaŃă. 232

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]


Sînt problemă din problemă Ca să fiu ceea ce sînt, Iar apoi răsar dilemă Şi prin viaŃă mă avînt. Umbra tristului zburdalnic, Ce se zbate-n gînd de iarnă, Mă aşteaptă, plînge falnic Şi vor gînduri să mă cearnă. Mă-nfăşoară-o sfîntă ceartă, A luminii ce mă vrea, Şi tot vrea să îmi împartă Tot ce are viaŃa mea. Nu-mi da Doamne! Ai dreptate, Mai există nori şi ceaŃă Şi mai zace-n laşitate Chiar dorinŃa mea de viaŃă. 27.02.85

233


234

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]


Mai stai... Mai stai cu umărul alături Atîtea să ne povestim, Ne-or bate albele omături Şi sub zăpezi o să albim. Ne vom întoarce plini de sete Prin nori cu iz de trandafir, Ca două albe siluete Ce vor plăti acelaşi bir. Mai fără gînd, fără cuvinte, Povestea noastră s-o rostim, Pe drumurile ce ni-s sfinte Către tîrziu să dăinuim. Şi stai alături, lîngă mine, Eu gîndul nu mi l-am sfîrşit, FiinŃa mea îŃi aparŃine În tot ce-avem de împlinit. 235


7x7x7 [1]

Cu toată vechea întîmplare, Ca stea te-nalŃ către etern, Şi, peste lună, peste soare Omături albe-n noi se-aştern. Şi stai, mai stai, mai stai alături, Atîtea ne vom povesti, Sub negrul albelor omături Să fim cînd ne vom aminti. Mai stai alături, lîngă mine, Să pot trăi, să pot spera, Cu gîndul care mă susŃine Eu te numesc chiar viaŃa mea. Şi stai cu umărul alături Atîtea ne vom povesti, Ne-or ninge albele omături Şi sub zăpadă vom albi. 04.06.85

236

7x7x7 [1]


Dînd nume Iubita mea, nu mai privi spre munte, El e cuprinsul paşilor în doi, Doar norii-n rotocoalele cărunte Privesc fără de milă peste noi. Din munŃi am cumpărat blestemul mării Ce mă lega de zidul plin de moarte Şi, ca un semn, pe ceasul depărtării Am pus mereu speranŃele deşarte. Şi mai rosteşte sacadat poemul Ce-n litere de sînge a fost scris, Îmi dă tîrcoale noaptea cu îndemnul Acelor creste legănînd abis. Am pribegit în munŃi odinioară Cu apele în susur de văpaie, Dar cerul peste munte se coboară Şi roua dimineŃii-n ochi şiroaie. 237


7x7x7 [1]

Să nu priveşti spre muntele-n furtună, Prea multe dintr-odată s-or ivi Şi-n mine vei fi tu, şi împreună Ca doi copii dezastrul vom privi. Tu ai să-mi spui chemarea împlinirii, Cînd vulturii roti-se-vor sub stele, Şi din cascade, strana amintirii, Va legăna-n pădure gînduri grele. În nimbul crestelor cu capre negre, Un chip de zeu privirea va veghea, Şi-n jurămîntul focului din pietre Ai să rămîi tîrziu, tîrziu, a mea. Atunci să spui pădurii seculare Pămînt îmbrăŃişat de cer în rugă, Şi-om fi aproape cît e depărtare În pasul cerbilor ce dau să fugă. Lainici, 28/29.09.85

238

7x7x7 [1]


Frunză verde depărtare Frunză verde depărtare Ai fost cîndva zbuciumare, Fată fără de hotare. Apă-mprăştiată, rece, Haide fată, te-oi petrece, Cerul trebuie să plece. Şi ridică acum clipa Precum umbletul aripa, Peste fete-i doar risipa. Frunză verde rătăcire Ai fost cîndva amintire, Fată fără împlinire. Abur rece de-ntîmplare, Haide fată şi fii tare, Cerul e doar o eroare. Şi din noapte te ridică Să îmi fie mie frică, Fată mare, fată mică. 239


7x7x7 [1]

Frunză roşie de nucă Ai fost cîndva dor de ducă, Fată-n ceruri te aruncă. Apă-n abur de ursită Haide fată, fii iubită! Cerul tot e o ispită. Cer topit tu înverzeşte, Să văd clipa omeneşte, Fată, fată, fericeşte! Frunză galbenă de sînge Ai fost cîndva... O, nu plînge, Fată, lacrima înfrînge. Apă prinsă-n rădăcină Haide fată, fă lumină, DimineaŃa o să vină. Şi spre noi în ochi ridică O privire fără frică, Noaptea-i mare, noaptea-i mică. La nuntă, 13.10.85

240

7x7x7 [1]


Minţita iubire De crezi încă visul iernatic În palmă rămîi unduire, Eu însă-Ńi închin emblematic Această minŃită iubire. Te-ai năpustit ca şi o fiară Şi m-ai robit cu vis cu tot. Cînd m-ai schimbat din piatră-n ceară Ai şi plecat, plecînd, socot. Şi ai plecat fără cuvinte, Nici umbra nu Ńi-o mai zăresc, Şi-am invaŃat că vorba minte Şi-aş vrea uitînd să te iubesc. 241


A fost minciună sau iubire Ori născociri din gînduri aspre? Ai fost, ce-ai fost? Şi-n amintire ÎŃi numeri visele-n dezastre. Spui vorbe multe, vorbe bune, Te înfloreşti şi desfrunzeşti, Dar abia chipul mării spune Dezastrul care-l pribegeşti. Tu joci în carŃile-mi pe faŃă ŞuviŃa de nisip în valuri, Şi ploi de maluri şi de gheaŃă Se înfăşoară-ncet pe maluri. Rămîi, cea-i fost, şi azi esti urmă Al toamnei vis de începuturi, Iar faptele ce-n suflet scurmă Sunt uragane, nu doar vînturi. Apoi de te arunci în luptă Luptînd cu ploaia de confuzii, Ai să-nŃelegi privirea ruptă În veşnicia cu iluzii. A fost minciună sau iubire Ori născociri din gînduri aspre, 242

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]


Ai fost ce-ai fost! Şi-n amintire ÎŃi numeri visele-n dezastre. Te-ai năpustit ca şi o fiară Şi m-ai robit cu vis cu tot. Cînd m-ai schimbat din piatră-n ceară Ai şi plecat, plecînd, socot. Şi ai plecat fără cuvinte, Nici umbra nu Ńi-o mai zăresc, Am invaŃat că vorba minte Şi-aş vrea uitînd să te iubesc. 15.08.85

243


244

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]


Într-o privire Cînd ochii mei în taină se vor stinge Opreşte tîmpla să nu cadă-n foc Şi o păstrează, ca să poŃi învinge Parade onorifice în joc. Şi-n colbul alb al ochilor din noapte ÎŃi caută o parte ce-i a ta, Şi lasă lacrima să cadă-n moarte, A nu mai fi nu-nseamnă a uita. ÎŃi las un strop din sîngele din mine Tihnit la mese roase de onor, E-ntreagă şoapta ce-Ńi va aparŃine De-o fi să mor, de cîndva am să mor. Un vreasc de paşi pe urme se aprinde, TristeŃea le dă foc din cap de drum, Încet, tristeŃea iar te va cuprinde În nori de praf şi iar de nu ştiu cum. 245


7x7x7 [1]

Pornirea se va stinge-n gongul nopŃii, Cu-atîtea cite-au fost, eu te-am iubit, Şi de-am învins şi fapte şi proporŃii Acum e doar tîrziu şi-s obosit. Păstrează, ca un semn, într-o privire, Mirifica putere de-a pieri, Şi-n taina lăcrimată de iubire Te voi iubi şi-atît cît voi muri. Nu se stinge, nu se-aprinde, Lacrima ce te cuprinde E atît ce poate fi. Urmele de foc dau focuri, ViaŃa-i gîndul unor jocuri Şi mereu te voi iubi. Pristol, 29.12.85

246

7x7x7 [1]


Setea de nălucă Exist ca o taină cu gîndul, Amprenta îmi e semnătura, Iar palma aceasta-i măsura Ce-n două împarte tot rîndul. Prin vorba din visele tale Alerg ca un trup de furnică, Şi-atît mi-e de rău şi de frică Dar tot te aştept pe-a ta cale. Pătînd sinonime cuvinte Pun bază pe ultima şoaptă, Ca totuşi în ultima faptă Să plec înapoi şi-nainte. Ferit, peste-o soartă cumplită, Un gînd răstignit mă răpune, În era credinŃei, să sune Ca zvîcnet şi dor de ispită. 247


7x7x7 [1]

Atît cît acum îmi e sete Mai multe izvoare şiroaie, Dar beau numai apă de ploaie, Şi mîngîi doar vagi siluete. A vifor cu rang de văpaie Se zbuciumă-n toate infernal, Iar noapte îmi este însemnul Şi alte izvoare şiroaie. De-acum am stindardele rupte, Şi pragul de noapte îmi cere Fundalul eternelor ere: Doar văi cu prăpăstii abrupte. În zi şi în noapte mi-e sete, Şi-i mîl, numai mîl în izvoare, Şi plouă. Şi ploaia mă doare, Doar umbrele trec, incomplete. 15.05.85

248

7x7x7 [1]


Astfel... Astfel, nu ştiu nici întrebarea, De-ar fi prin vorbe să-Ńi răspund, Prin gînd uitat mi-e răzbunarea Ca nori de viaŃă să ascund. Şi cum nu-mi ştiu deplin puterea, Doar fapte-n vorbe mai sădesc, Dar cum mă paşte iar durerea, łi-aş spune... nu-mi mai amintesc. Din cîte vreau ca amintire, Blestemul meu mă va robi Şi, ca supremă fericire Mă-ndeamnă spre a şi iubi. Apoi prin gînd de întîmplare Mai număr iar din doi în doi, M-apucă dor şi disperare De vremuri vechi şi vremuri noi. 249


Ascuns prin ne’nŃelese timpuri Cînd toate sînt hotar strivit, Ca un castel între nisipuri Voi fi tot eu, şi n-am minŃit. Din toate cîte-au fost să fie Şi cîte să mai fie-au fost, Mi-adun şi-a mea copilărie Deşi nu are nici un rost. Şi prin poveşti nenumărate La toate cîte-au fost, mă-nchin, Şi plin de visuri spulberate La vechiul meu motiv revin. Şi-apoi îmi înfăşor cu sete Alăturarea ce n-o am, Cu gînd în gesturi prea încete Mai cred norocul meu infam. Doar printre gînduri exilate Cu viaŃa-mi răzbătînd prin vremi, Pe căi de munte, neumblate, Alături sînt, să nu te temi. Cînd toŃi încep să mă vorbească În suflet de-ai să îmi citeşti, Te roagă noaptea mea firească Să uiŃi ce nici nu-Ńi aminteşti. 250

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]


Culege taina ce se-aşterne Pe tot ce murmură nătîng, Şi-apoi în şoaptele-mi eterne Ascultă-mi inima. Şi plîng. Aşa, acum, ştii şi tu bine Că-n tot ce eşti, e gîndul meu, Nimicul vechi mă mai reŃine Să te iubesc, astfel, mereu. 30.04.84

251


252

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]


Maria Şi bate ceasul, plec de-acum Şi plec mereu pe-acelaşi drum, E drumul meu pe care-l am De cînd prin stele rătăceam. Te-ai aşezat cu gînd senin În visul meu de toamnă plin. E toamnă, trebuie să pleci, Maria mea, am ochii reci. Şi ochii-Ńi sînt la fel de reci, Cu ochii-n lacrimi mă petreci, Eu plec, dar unde nici nu ştiu, Iar de-am să vin va fi tîrziu. Cu şoapta-nceată îmi vorbesti, Îmi spui că tot mă mai iubeşti, Eu tac, rămîn cu a tăcea, Adio deci, Maria mea. 253


7x7x7 [1]

Adio dar, şi sec şi crud, Nici nu mai văd, nici nu aud, E-un gol imens, pămînt şi cer, Nimic nu-Ńi dau, nimic nu-Ńi cer. Şi iar o iau de la-nceput, Nici ochii nu Ńi-i mai sărut, Doar mîna ta, Maria mea... Ai fost a vieŃii mele stea! Maria, plec, nu mă uita, Rămîi pustie-n lumea ta, Plecând la drum doar tu-mi ramîi, Cu chipul tău mă mai mîngîi. Pristol, 08.08.85

254

7x7x7 [1]


Eu n-am să pot ieşi Eu n-am să pot ieşi cu tine-n lume, Că nu-s decît aşa cum sînt, firesc, Eu n-am decît atît, atît, un nume Şi-mi poartă grija faptul că iubesc. În ape focurile ard trufie, Eu n-am să pot nicicînd să-Ńi dăruiesc Decît un nume ce mereu se ştie ÎnlănŃuit pe-un ideal firesc. Tu n-ai să poŃi ieşi cu mine-n lume, Cum eu nu urc, tu nu ai să cobori, Tu ai părinŃi şi ai al lor renume, Eu n-am decît apus şi primii zori. În flacăra de vise arzătoare Eu am să ard şi fără să m-aprind, Şi-astfel iubindu-te ca pe o floare Puterea-mi stă în gîndul suferind. Dar n-am să pot ieşi cu tine-n lume, Ca nu cumva eu viaŃa să-Ńi restrîng, Eu am onoare şi un biet pronume Şi-n sufletul astfel ursit mă strîng. 255


7x7x7 [1]

Dintr-un-nadins ce mi-i contradictoriu Aş vrea să fim mereu, numai noi, doi, Iar tu-mi declari acum prea provizoriu Că adevărul veşnic sîntem noi. Eu pun accent pe toată bucuria, Tu însă pui pe bani şi pe averi, De fel nu ştii de îŃi mai porŃi mîndria Ori dacă ştii vieŃii ce să ceri. Eu nu mai am cum să mai ies vreodată Cu tine-n lumea mea sau lumea ta. Cu viaŃa mea atît de zbuciumată, Te rog de pe acum a mă uita. Eu n-am să pot ieşi cu tine-n lume, Tu n-ai să ieşi cu mine nicăieri, Tu ai părinŃi şi ai al lor renume, Eu am atît: doar anii mei mizeri. 01.06.85

256

7x7x7 [1]


Pîrîul cerbilor De înŃelegi, dă mîna ta fierbinte Şi cată-n ceaŃă drumul spre mister, Ridică numai ochii către cer Mergînd doar înainte, tot ‘nainte. Miros de fîn în gură mi se stinge, Un luciu albăstrui în vorbă ard, Şi-mi port privirea-n luptă ca stindard Care încet, definitiv, învinge. Ferigi de sînge urme-nvăpăiază Şi locuri tăinuite pun în drum, Ca un bandaj, din tîmple-mi iese fum Şi lăcrimează în priviri o rază. Pîrîu de lacrimi se iveşte-n cale Şi drumul tot mai urcă-n munte, mult, Dar se iveşte într-un trist tumult Ca s-aşteptăm arzînd ferita-i vale. Într-un tîrziu, veghindu-ne lumina, Vom pune pasu-n ape ca-ntr-un nimb, Şi ne-or veghea de rele şi de timp Din ceruri cerbii. Prinde-mi mîna. 18.12.85 257


258

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]


Drum Prin cer bătut de ploi şi vînt Am colindat o vreme, Azi, rătăcind pe-acest pămînt Vin îngeri să mă cheme. Şi plec adesea capu-n jos, Nu pot privi spre stele, A fost şi bine şi frumos Cînd eram printre ele. Şi rătăcesc şi mă-nconjor, Mă clatin plin de patimi, De cer adesea îmi e dor Şi-l regăsesc în lacrimi. Alerg desculŃ, omătu-i alb Şi urma-mi e de singe, Mă uit în urmă, cad şi rabd, Doar sufletu-mi mai plînge. Deasupră-mi bat şi vînt şi ploi, Deasupră-mi e furtună, Poveştile se spun în doi Trăindu-se-mpreună. 259


7x7x7 [1]

Eu spun povestea către cer Şi ea se pierde-n ape, Trăind tristeŃi, trăind mister, Departe şi aproape. Şi se-ntîlnesc pe nu ştiu cînd, În aburii de noapte, Adună vorbele din gînd În rădăcini de şoapte. Şi se aud prin cer ades Cum robii se închină, Eu am rămas şi am ales Pămînt contra lumină. Mi-e dor de cer, dar tot rămîn Să mai colind pămîntul, Aş tot pleca, dar iar mă-ngîn Cu trăsnetul şi vîntul. Dau foc cuvîntului în pumn Şi-l sting ades cu lacrimi, Şi-n pulberea arzînd în scrum Rămîn aceleaşi patimi. 02.10.85

260

7x7x7 [1]


Poetul întristat Cum nimeni nu-i mai poartă hram de soartă, Adesea îmbrîncit şi alungat, În calea lui înalŃă-o nouă artă Poetul, fiind mereu însingurat. Prea mulŃi se cred că îl cunosc prea bine, Vorbesc atîtea, multe, neştiind, Dar printre vorbe aspre şi puŃine Poetul e un veşnic suferind. Cînd alŃii noaptea albă-n gînduri cată Şi se pretind mai sus şi mult mai sus, Poetul, cu o viaŃă întristată, Se încălzeşte-n soarele apus. Rupînd din viaŃa sa propria viaŃă, Enigma-i o citeşti în soarta ta, Şi bate drumuri prin noroi şi ceaŃă, Nu vrea să ştie gîndul a-şi uita. Idilele sînt nopŃile-i de taină În care a visat şi-a tot sperat, Dar îmbrăcat într-a vegherii haină De-a pururi a rămas însingurat. 261


7x7x7 [1]

Poetul e un nume-al amintirii Doar peste vreme nume el avînd, Pătînd sintagma rece-a împlinirii Cu ochii care rîd ades plîngînd. Şi nu mai sînt reproşuri în condiŃii Cînd zorii vin o nouă zi grăbind, Doar tîmplele-i arzînde-n repetiŃii Mai bucură poetul suferind. Nici roua bucuriei n-o mai ştie Ades nemaifiind, ades pălind, Aprinde-un foc meschin ca o mîndrie Şi-n timp ades el moare suferind. 01.08.85

262

7x7x7 [1]


Aşa cum... Aşa cum am fost nici nu mai ştiu, şi în ochii tuturor parcă ninge cu aripi de ploaie, în picături de rouă, cu culori de curcubeu. Aşa cum am fost nici nu mai sînt, şi în vorbele tuturor suflă un vînt cu pale de foc, şi aburi de sînge arzînd în culoarea frunzelor uscate. Aşa cum am fost nici că mai pot gîndi, şi în urechile tuturor tună cu răcnete disperate, în ropote de orgă, Allegro şi Piano. 263


7x7x7 [1]

Aşa cum am fost nici nu mai ştiu, şi privirile tuturor mai plîng în ochii mei, cu stelele amintirilor răpuse de amintirea stelelor. Aşa cum am fost nici nu mai ştiu, şi nici nu mai sînt ci numai priveghez, cu ochii în vînt privirile tuturor. Totuşi sînt Aşa cum am fost. 23.09.85

264

7x7x7 [1]


Motivaţie De-ai fi cu mine, n-aş mai pierde clipa, Nu aş mai fi în nopŃi rătăcitor, Aş împărŃi mereu la doi risipa Şi aş robi sentinŃa viselor. Am tot trăit în clipe şi în vise, Mi-a fost destinul fructul interzis, Dar azi revin din drumul lui Ulise Şi mă renasc strivindu-mă în vis. Am fost hotar nestăvilit de forme, Răzvrătitor de drumuri şi hotar, Şi răstignind întunecări enorme Am tot trecut prin vreme în zadar. Am fost mereu când frunză vestejită, Când floare ce mereu s-a dăruit, Dar te-am găsit minune şi ispită Şi tot trecutu-n tine s-a strivit. 265


7x7x7 [1]

Redevenind stindard de luptă dură M-am regăsit şi renăscut în zori. Din scrum, din adieri şi-a vieŃii zgură Am reclădit uitate sărbători. Te-ai dăruit strivindu-mă în viaŃă Ca să-mi redai motivul de a fi, Şi răvăşind în zori o dimineaŃă Vom retrăi mereu această zi. Codlea, 19.04.06

266

7x7x7 [1]


Între da şi nu De Ńi-e greu să mai rosteşti cuvinte, Te întreabă-n fapte ce rosteşti? Cum orice protest e-o rugăminte, Eu sunt un hotar ce Ńi-l doreşti. Peste gând hoinar ca o-ntrebare Trec prin tine şoapte şi chemări, Ca venind mereu din depărtare, Să-Ńi găsesc răspuns la întrebări. Între absolut şi împlinire, Eu am pasul meu de călător, Şi mereu îŃi sunt o amintire Prinsă-ntre clepsidră şi decor. De Ńi-e greu să-Ńi rostuieşti uitarea, Te întreabă cum exişti acum? Şi cum valul mării spală marea, Drumul meu se-nchide-n al tău drum. 267


Ca un adevăr al vieŃii noastre, Eu rostesc cuvinte şi tu taci, Dar privind mereu spre zări albastre În tăcerea ta mai mult îmi placi. Şi cum greu îŃi e să-Ńi vezi privirea, Vei fi şoapta ce o împlineşti, Şi lăsînd în urmă ne-mplinirea Îmi vei spune chiar că mă iubeşti. Între da şi nu Stai mereu doar tu Ca un vis ce nu vrei a-l uita, Între nu şi da Plînge viaŃa ta, Doar răspunsul meu te va-ntreba. Da mereu cînd tu, Îl doreşti pe nu Şi priveşti un cer înseninat, Şi mereu doar da Cînd speranŃa mea Va deschide ceru-ncătuşat. Vîrciorova, 25.04.06

268

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]


Şi de-ar fi… Şi de-ar fi să am întregul, Eu mă mulŃumesc cu partea Deşi unii îmi spun blegul, Hotărîndu-mi soartă, moartea. Şi de-ar fi să înving timpul, Eu mă mulŃumesc cu visul, Şi în vînt vîntur nisipul, Oglindind în ochi abisul. Şi de-ar fi să rîd într-una, Eu mă mulŃumesc cu plînsul, Şi din cer îmi plînge luna, Rămînînd în chinga-i strînsul. Şi de-ar fi să spun pe toate, Eu mă mulŃumesc cu şoapta, Să învăŃ să pot socoate Cînd fac stînga ori fac dreapta. 269


Şi de-ar fi să am lumina, Eu mă mulŃumesc cu pala, Şi asupra mea iau vina, Să-mi port arzător migala. Şi de-ar fi să am uitarea, Eu mă mulŃumesc cu restul, Şi poprindu-mi depărtarea, Mai încurc Nordul şi Estul. Şi de-ar fi să am pe toate, Eu mă mulŃumesc cu soarta, Dar trăind în libertate, Eu închid şi deschid poarta. Timişoara, 02.03.06

270

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]


Reproş vinovat Stînd la rădăcina nopŃii sfîrtecat de şoapta palmelor răstignite, îmi spintecam lacrima ochilor cu privirile tuturor nevinovaŃilor lumii, ca să pun palmele de foc deasupra palmelor de gheaŃă care vor sta deasupra palmelor de foc ce Ńin în căuşul palmelor lor palmele arse şi palmele degerate ale privirii nevinovaŃilor lumii. Şi doar la rădăcina nopŃii am înŃeles că nu doar crimele, într-un deplin înŃeles, se numesc crime, pentru nevinovaŃi. Numai pentru cei nenevinovaŃi nu se numesc crime. 271


7x7x7 [1]

Ei au un postament de foc, foc al cerului care lumină faptele lor nevinovate în vinovăŃia lor deasupra nevinovăŃiei nevinovaŃilor. Şi numai pîrîul sîngelui le şterge pe toate. Şi numai pîrîul lacrimilor le ştie pe toate. Şi toate se adună la rădăcina nopŃii. Şi toate sînt vinovate de nevinovăŃie. 21.10.85

272

7x7x7 [1]


Tu nu ştii? Tu nu ştii că marea deasupra căreia zboară pescăruşii şi-n care vagabondează primăvara e focul frunzelor veştede? Tu nu ştii că frunŃile munŃilor foşnesc dezmierdător despicînd zîmbetul norilor neînsufleŃiŃi pe umerii soarelui alb? Tu nu ştii că primăvara năruie spre cer zăpada prin adormirea tristelor zile şi nopŃi, ca toate celelalte? Tu nu ştii că amurgul, mîngîindu-ne ochii goi trezeşte o undă de teamă, un crin, sîngerînd în mîinile noastre? Tu nu ştii? Atunci, de unde să ştiu eu? Eu ar trebui să ştiu? 05.02.85 273


274

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]


Întuneric Mi se-ntunecă destinul Şi mă-ntunec eu mereu, Cînd cuvîntul e suspinul Rătăcesc un nor în zbor. Plouă taina amintirii Şi mă plouă greu mereu, Pînge ploaia împlinirii, Cînd mă cert şi-nving, mă-ncing. Fulgerul absoarbe focul, Trăsnetul de-l sting mă-nving. Şi prin visuri asta-i totul, Sînt ce pot şi pot, un tot. 19.02.85 275


276

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]


HoŃie S-au furat toŃi trandafirii, Lumea-i plină de decrete, Peste cărŃile nefirii, Între şoaptele secrete. S-au furat fără de lege La comandă, într-o seară Şi-n coroana unui rege Au rămas doar flori de ceară. S-au furat cînd a dat bruma, Trandafirii-s fără urmă, Întrecut-au hoŃii gluma Şi iubirile se curmă. Au fost hoŃi plătiŃi de gîndul Că doar spini au trandafirii, Iar acum ne-a venit rîndul, Reclădim firea nefirii. 277


7x7x7 [1]

S-au furat toŃi trandafirii Printr-o lege azi secretă Şi se pune lanŃ iubirii, Măsurată-i la ruletă. Astăzi dis de dimineaŃă S-a sfîrşit cu trandafirii Nu mai sînt pe nici o piaŃă, Dăruim doar spini iubirii. 31.07.85

278

7x7x7 [1]


Gînduri din abis Am un gînd de om nebun De stau nopŃile s-adun, Şi tot schimb în veşnicie Răul ce mă mai îmbie. Foaie veştedă şi verde, Cîte noaptea vor purcede, Mă vor apăsa în taină Într-a nebuniei haină. Ruptă frunză de salcîm, Plouă des pe caldarîm, Şi îngheŃ în taina sfîntă Numai ce mă mai încîntă. Spic nebun de buruiană Mă întorc în vechea toamnă, Să răsar cu iarna vieŃii Spre sfîrşitul dimineŃii. 279


Spic nebun de luna mai Sînt un iad ce crede-n rai, Şi-mi pierd ultima speranŃă Şi-mi trimit gîndu-n vacanŃă. Foaie verde-a nebunie, Mă răneşte-o veşnicie, Cînd mai am totuşi credinŃă Că trăim cu bună ştiinŃă. Frunză moartă de destin, Spre apus de mă închin, Mă îndeamnă la speranŃă O nebună cutezanŃă. Gînd timid al nemişcării Dorul meu e-al remuşcării, Şi-nfăşor în larga-i togă Amintirile în vogă. Moartă frunză de sărut Am sfîrşit la început, Şi-mi iubesc cu bună ştiinŃă Nebunia din voinŃă. Foaie verde şi-ncă-odată, Răul tot mă mai aşteaptă, Nu-i răspund, dar el m-aude, Parcă încă am fi rude. 280

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]


Foaie verde şi mai mult, Dacă stau să şi ascult Chiar şi ceea ce-mi convine Mă Ńinteşte-ntre ruine. Şi de stau în ascultare, Pun doar semne de-ntrebare, Şi cînd frunza se usucă Mă agăŃ de-un dor de ducă. 10.02.85

281


282

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]


Cuvînt şoptit Cîntă-o lebădă în noapte Peste viforul şoptit, Eu pieri-voi printre şoapte Chiar prin tot ce am iubit. Cîntă-n urmă fără teamă Către steaua ce o cată, Eu mă duc, iar ea mă cheamă, Inima mi-e ne-mpăcată. Din hotarul aşteptării Visul meu spre ceruri bate Şi, ca semn al întrebării, Stau iubirile uitate. N-am decît un dor de viaŃă Ca să nărui despărŃirea, Şi să scald în foc de ceaŃă Viforul şi nemurirea. 283


7x7x7 [1]

Împlinesc cununi de stele Spre a priveghea destinul, Sărbătoarea zilei mele Tot va lumina suspinul. Cîntă-o lebădă şi moare, ViaŃa mea e viaŃa ei, Orice întristare doare, Plînsul nu mai are zei. 04.03.85

284

7x7x7 [1]


Reproş Degeaba numit-am iubire, O şoaptă a urii ne cheamă, Şi totul din marea zidire E piatră, mormînt fără seamă. Cu gîndul secat de nefiinŃă Te-aseamăn cu fata morgana, De totul a fost bună ştiinŃă Te uită cum sîngeră rana. În timpul sortit, gînd năvalnic Te cheamă în ziua ce vine, Şi trece absurb şi zburdalnic Ca o despărŃire-ntre destine. Dă vorbe prin fapte destinul Şi plîngi pe credinŃa-mi de sînge, Rămîn veşniciei străinul Ce viaŃa cu sine îşi strînge. 285


Şoptesc pentru tot ce-o să fie Blestemul nescris al iubirii, E tot ce mai am ca mîndrie Din toată speranŃa-mplinirii. Visat-ai castel pe nisipuri, Priveşte-l cum azi se dărîmă, Şi-mi juri pe netrebnice timpuri Că tu eşti, chiar tu, o fărîmă. Zăpadă e viaŃa-mi trecută, Zăpadă şopteşte zefirul, Şi toamna prin mine-mprumută Din moarte, tăcut, elixirul. Dă-mi viaŃă să-Ńi spun ce e viaŃa, Să uit să mai mîngîi pustiul, Că uite, mă-nvăluie ceaŃa Şi-n vorbă răzbate tîrziul. Întinde o mînă spre mine Oricum e totuna. Totuna E gîndul ce bate spre tine Şi-n noapte mă ceartă într-una. Plecat-ai prin fapt de iubire Din plînset ce zbuciumul cată, E totuşi o tristă-mplinire, Dar nu, nu mă-ntorc. Niciodată! 286

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]


(Am scris în ritmuri de catren bătînd peronul şi în tren, Am scris un gînd ce încă doare în tren, în noapte, în picioare. Cînd gîndul vechi mă tot bătea plecam tîrziu din ReşiŃa, Şi cum scriam uitînd de viaŃă La Severin e dimineaŃă). 10-11.03.85

287

Vântul, vântul suflă peste toate, Toate urcă şi coboară-n vânt, Simt că pot mai mult, simt că se poate Să rescriu istorii pe Pământ.

Revizuiriea şi corectarea acestei cărŃi, a doua ediŃie, reprezintă munca unui singur Om. Omul ce, permanent, a fost alături de mine!

În toate se regăsesc gânduri, În gânduri se regăsesc fapte, Iar faptele sunt amprentele tuturor celor care mi-au fost prin preajmă.

Celor care au avut dorinţa ca toate aceste gânduri să aibă coperţi. Celor care m-au sprijinit ca toate aceste gânduri să aibă coperţi.


292

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Confesiune Şi peste toate cîte-s pe pămînt, PrimiŃi-mă! Am fost aşa cum sînt. Am nopŃi de bucurii şi insomnie Şi duc cu mine-a lumii nebunie. Dar totuşi bucuria port cu mine În inima strivită de ruine, Şi port în partea stîngă şi în sînge Durerea care nici nu poate plînge. Durerea lumii încă mă apasă, Gonindu-mă şi noaptea de acasă, Ca-n rană inima să îmi vibreze, Cu visurile veşniciei treze, Eu am pe nimicia faptei mele Un zbor de stele către alte stele. Iar viforul ce urlă şi mă stinge, Încearcă a mă pierde şi convinge. 293


7x7x7 [1]

Iar peste împliniri, peste dezastre, Eu totuşi am şi gîndurile voastre, Şi port cuvîntul cum îmi port în sînge Aceste bucurii ce voi a strînge. Şi-adun pe gînduri, rînduri şi plînsoare Acelaşi drum de-aici şi pîn’ la soare. Iar dacă nu mai am nici cui mă plînge, O lacrimă se scurge pînă-n sînge. PrimiŃi-mă cu sîngele otravă Cu toată viaŃa mea mereu bolnavă, Bolnavă de o şoaptă-nsîngerată Şi de tăcerea lumii-ndurerată. Eu astăzi port durerea tuturora Şi bat cu toate ceasurile ora, PrimiŃi-mă, aşa am fost şi-oi fi, Atît cît voi trăi, cît voi muri. 15.06.85

294

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Picătura de suflet Nici n-am ştiut că veacul e pe moarte, Că timpul suferă de insomnii, Că peste timpuri mai apasă soarte, Că încă mai trăim copilării. Acum cînd sîngele nici nu mai curge Şi-am adormit sub poale de gheŃar, Din mine-o picătură se mai scurge În veacul meu de vifor solitar. Cînd toamna sîngeră a nemurire Eu toate mi le dau ca împrumut, Şi mă găsesc un tot în amintire, Pornesc mereu, din nou, de la-nceput. Şi s-a mai stins un veac, s-a stins o eră, În lacrima ce vreau să o ridic, Doar gîndul meu o lume tot mai speră Să zică ea ce eu voiam să zic. 295


7x7x7 [1]

Eu nu mai am nici umbră şi nici nume, Trecutul mi-e-n eternele iubiri, Din lacrimă şi cer, ca un prenume, Am început să cred în amintiri. Nici n-am ştiut, deşi ştiam de toate, Sînt azi bolnav de-o boală ce n-o am, Dar dacă-n lume gîndul nu mai poate, Eu nu mai sînt nici cel care eram. Nici n-am ştiut că veacul va muri, Că timpul nu mai doarme mai deloc, Şi între toate se vor prăpădi Trecutul şi prezentul, la un loc. 06.06.85

296

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Întunericul precar Îmbracă-te în negru frumoasa mea fecioară, Şi gîndul îŃi împlîntă în viaŃa-mi înnegrită, Dar lasă totuşi vara să fie încă vară, Şi te închină nopŃii de e neîmplinită. Dacă e negru totul şi toate stau să cadă, ÎŃi aminteşte, tainic, tăcerea mea de seară, Şi iarna strălucindă, cu falduri de zăpadă, Şi soarele fierbinte şi dalba primăvară. 297


Trăieşte neagra clipă ce-ncîntă amintirea, În toamna aburindă de sînge şi motive, Închide-Ńi ochii mîndri şi-aşteaptă-mi osîndirea, Şi-ascunde-mă în taină în motivări tardive. Priveşte fluturi roşii răpuşi de ceaŃa deasă, Şi înŃelege chinul ce încă năpădeşte, Şi neagra asuprire ce încă mă apasă, Trecutul, tot mai negru, ce aspru se sfîrşeşte. Îmbracă-te în negru, priveşte răstignirea Şi taina dăruieşte-o lumii născută moartă, Păstrează cît mai vie, neştearsă amintirea Şi povesteşte lumii ce ştii din a mea soartă. 298

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Cînd voi fi stins şi rece, străin fiind de lume, Întoarce-te în viaŃă şi-mplîntă-Ńi o credinŃă, Dar aminteşte-Ńi tainic de-a existat un nume Ce a aprins, obraznic, un foc dintr-o voinŃă. Deschide-Ńi ochii mîndri, priveşte-o lume seacă, În jurul tău priveşte, minciuni şi nedreptate, Dar totul aşa lasă, lasă cuŃitu-n teacă, Doar alŃii ca şi ca mine ce-am căutat să cate. Întoarce-te plăpîndă în gerul de afară De iarna o să lase un ger ce nu mai trece, Şi-mbracă-te în roşu, frumoasa mea fecioară, Tiranii au o viaŃă, dar eu voi avea zece 299


O simplă întîmplare m-alungă şi mă cheamă, Eu am crezut în trăsnet şi-n noapte-nseninată, Poruncile măreŃe mă lasă fără teamă, Spre mai măriŃii lumii eu nu mă-nchin vreodată. Dar norii mari din ceruri n-au trăsnet şi n-au ape, Iar slava se înalŃă din neguri şi blesteme, Astfel a mea izbîndă de moarte e aproape, Să vii de vezi mormîntul atît cît mai e vreme. Şi vino către stele, să îmi tot fii Luceafăr, Şi Ńine-mi iar în mînă destinul şi voinŃa! Fără închinăciune şi fără să mă apăr, Am aşteptat cu lacrimi şi-ndurerat sentinŃa. 300

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Dar doliul meu nu-i negru, în ultimă instanŃă, În veci să se rostească, a nu ştiu cîta oară, Să îmi alini durerea vei fi a mea speranŃă, Şi-mbracă-te în roşu, frumoasa mea fecioară! 09.02.85

301


302

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Post scriptum (la Întunericul precar) De ai să caŃi în vorbe suprema mea credinŃă, ÎŃi mîngîie privirea în lacrima durerii, Motivul, peste toate, e-nvinsa suferinŃă Ce-am căutat-o-n taină în patima tăcerii. Şi ca o tristă undă a faptelor trecute, Pe sufletul ca piatra o piatră mai apasă, Şi drumu-i totdeauna prin locuri nebătute Ca lumea să nu ştie de am sau nu o casă. ÎŃi oglindeşte ochii şi cată în privire Motivul împlinirii ce l-am purtat în gînduri, Cu rangul de albină l-am scris ca amintire, Prin toate ce-or să fie l-am pus în aste rînduri. În toate ale mele mă cheamă cu tristeŃe, Şi bucurii şi şoapte, pentru trecut, deodată, Chiar apa răstignită de bucurii semeŃe, Şi toate plîng în mine, acum ori niciodată. 06.05.85 303


304

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Despărţire-nseninată Ne despărŃim sub soarele de vară, ÎmpleticiŃi în faptă şi tristeŃi. Şi trişti, pierzînd cea mai de preŃ povară, Vom sta la pîndă, paşnici, hrăpăreŃi. Sărută-mă, nu te uita la mine, Nu te uita în ochii plini de fum, De-acum, în iarna serilor senine, M-or nărui poveri uitate-n drum. Şi nici nu voi privi cum te voi pierde În furnicarul defilînd pe drum, Dar cînd mă voi întoarce, te voi crede Furtună care stinge nori de fum. De-atunci voi vrea să priveghez într-una Hotarul tainelor, secret, meschin, Înspre înaltu-n care plouă luna Cu zîmbet dulce, palidu-i venin. Voi vrea să plec spre zilele atlante, Şi-n voia lor în taină să trăiesc, Să-mi spintec viaŃa ultimelor pante, Venind, mereu, să-Ńi spun că te iubesc. 305


Iar cînd va fi să-Ńi fie nunta sfîntă, Mai aminteşte-Ńi zborul meu trecut, Şi gîndul meu ce vorba o împlîntă, Şi anii-n care tu l-ai cunoscut. Să laşi apoi pe trubaduri să cînte Un vag îndemn ce tu-l împerechezi, Şi către mine-n noapte să avînte Amare vînturi, pline de zăpezi. Şi mai târziu să cînte din vioară, Din scripca lor, un cîntec minunat, Şi pentru un mereu odinioară Un veşnic altădată şi-altădat’. Aşa fiind, să te retragi senină În locul ce-ai să-l ştii îndepărtat, Să te privesc prin raza de lumină Veghind un adevăr adevărat. Prin fulger şi prin trăsnet, între stele, ÎŃi voi cînta plînsoarea ce va fi, Şi lacrimi cîntul va voi să spele O pravilă pe care-o voi iubi. În marile instanŃe, fără-a-mi spune, Închide ochii, haide, şi te du, 306

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Cînd vom privi castele de ruine, Doar lacrimilor mele spune “nu”. De-ai să mă vezi, să faci ce-i omeneşte Să nu îmi spui nimic, nimic, nimic, Mai bine treci şi-n taină ocoleşte Păcatul grîului ce dă în spic. De ce îngîni şuvoaiele de lacrimi În ochii negri, puri şi răvăşiŃi? În nume îŃi sădeşti un cer de patimi Şi eu promit mereu ce tu promiŃi. Ştiai din iarnă vara ce-o să fie, Că vom trăi doar mai de neuitat, Dar vorba ce Ńi-am pus-o temelie, Tu ai crezut că-i gîndul revoltat. Pînă va fi să fie nunta sacră, Primeşte ultimul buchet de flori, Din piatră seacă, seacă apa-n piatră În curcubeul ultimei culori. Ne vom uita, încetul cu încetul, Aşa cum daŃi uitării sîntem toŃi, Şi va rămîne-n urmă alfabetul Ce-a unduit cărarea către porŃi. 28.12.84 307


308

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Privirea ta Mereu treceam pe sub privirea ta, Erai atît de sus nu mă vedeai, Şi astăzi tot mai trec, nu pot uita Cum tainic gîndul meu mi-l zbuciumai. Şi trec şi azi privindu-te furiş, Culori de bronzuri, pale de argint, Învălui în priviri doar ascunziş, Şi nu sînt eu acela care mint. Azi gîndul bate drumul de-altădat, Şi cale-mi e eternă, cum o ştii, Privirea ta e cer înnourat, Dar totul e trecut şi tu-ntîrzii. 309


7x7x7 [1]

În vis ades pe drumul desfundat ÎŃi caut doar privirea ce-o vedeam, Dar visele se zbat doar în păcat, Şi nu mai am norocul să te am. Şi din privirea ta, ce o aveai, Nimic nu porŃi şi doar nimicu-l ştii, Erai un rai, şi-apoi un iad erai, Dar vino-ncet oricum ai să-ntîrzii. 02.06.85

310

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Licurici de strajă În ochii mei stau licurici de strajă Şi-şi povestesc de iernile de foc, Un foc m-adoarme în tîrzia-i vrajă, Şi-n trecere şi timpul e un joc. Miraje sfinte-mi zugrăvesc obrazul Şi tîmplele iau foc de-atîta nins, Mă vede prin ferestre şi pervazul De care m-am temut în necuprins. A opta artă-i furtul de destine, Împerecheate-n alburi de voal, Şi-n sobă arde tot ce aparŃine Acestui rest total, imparŃial. O stea e-un amanet de amănunte În necuprinderea de os şi lut, Doar jocuri, nefiresc, iubesc un munte Pe care-l văd aşa cum au trecut. 311


7x7x7 [1]

Corăbii albe trec pe cerul nopŃii Deasupra de stindardele de fum, Neamănuntele iubesc proporŃii, Şi-un vraf de praf înseamnă scrum şi drum. În Carul Mare umbra e o vrajă, Şi toate către cer se pribegesc, În ochii mei stau licurici de strajă, Că obidit, în taină, te iubesc. Pristol, 26.12.85

312

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Zbor de iarnă E prea frumos, afară iar e viscol, Pămîntul este tras de şapte cai, Şi-i iarnă iar, e iarnă iar la Pristol, Şi vîntul cîntă hore lungi la nai. Cu ochii arşi mă-ntorc din rătăcire, Şi cerul înstelat încerc privi, Mă simt un rob şi cat în amintire Un drum spre clipa ce se va ivi. Trosnesc în foc stejarii de-altădată, Şi stelele din miezul lor Ńîşnesc, Afară-i frig şi noaptea e bogată De apele ce-n geruri se iubesc. De-atîtea toate luna se ascunde Şi ochi de foc din ceruri mă privesc, Prin ochii mei în suflet vor pătrunde, Şi-mi vor grăi, demonic, îngeresc. 313


Mă văd ascuns în ultima privire Ademenind mereu un ultim pas, Şi renegat de nopŃi de rătăcire Pornesc mereu de unde am rămas. Mi-e frică mie şi privesc spre lemne, Îmi dau tîrcoale-n suflet rădăcini, Pe pieptul meu răsar în taină semen, Precum o floare într-un cîmp de spini. Mă doare cerul spintecat de viscol, Mă doare apa Dunării la mal, Ce iarnă iar, ce iarnă iar la Pristol, Mi-e dor de-o şa şi-mi este dor de-un cal. Mă simt în prag corabia măreaŃă, Mă simt epava ce salvează vieŃi, Cîntă cocoşi. E poate dimineaŃă, Sau doar gîndesc şi ei la dimineŃi. Eu cat acum spre albe calendare În care toate sînt de neclintit, Doar focuri reci ce ard în depărtare Mi-au fost în suflet pîine şi cuŃit. S-au răsculat domnii stăpînitoare, Cei înjunghiaŃi m-au pus să fiu mai sus, 314

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Mi-au dat în dar lumini înălŃătoare Şi-un jurămînt cu ce-au avut de spus. La mreaja sobei caut către mare Şi caut malul îmbrăcat de val, Ce dor îmi este-acum de depărtare! Aş vrea o şa, aş vrea un drac de cal. Mă doare bradul mîngîiat de viscol, Mă doare gîndul munŃilor străbuni, Şi-i iarnă iar, e iarnă iar la Pristol, Şi-n dimineaŃă viscolesc genuni. Pristol, 11.01.86

315


316

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Eşti frumoasă... Eşti frumoasă şi o ştii prea bine, N-are rost să Ńi-o mai spun şi eu. Gândul mi-e prădalnic, nu-l pot Ńine Şi rămân să te aştept mereu. Îmi e greu să mă găsesc în noapte Şi să ştiu că nu mai am nici rost, Iar când viile sunt toate coapte Îmi găsesc în cramă adăpost. N-am să beau din vinuri învechite, Am venit aici să plâng tăcut, Mă-ntinez cu zile pribegite, Ca să nu mă vezi nicicând căzut! Eşti frumoasă şi te-aş vrea cu mine, Dar ne copleşesc cărări în munŃi, Şi mereu mă-ntorc în vis cu tine Şi mai pun, prin deznădejde, punŃi. 317


7x7x7 [1]

Voi avea cândva parte de visuri Copleşit de paşii merşi pe jos, Şi trecând mereu peste abisuri, Te voi priveghea să dormi frumos. Îmi vei fi mereu dorinŃa vieŃii Şi te voi găsi mereu în zori, Chiar dacă las pradă dimineŃii A privirii tainice ninsori. Eşti frumoasă întru tot şi toate, N-are rost să spun cât te voiesc, Mă gândesc că totuşi se mai poate Să te am mereu, să te iubesc! 29.09.06

318

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Răvaş Un dor cu tristeŃe şi jale Azi semăn pe fapta din urmă, Dar uite ce ceaŃă-i pe cale Şi gîndul speranŃa îmi curmă. Şi iar se aude un bucium, Destinul mi-arată trecutul, E iar bătălie şi zbucium, Se sfarmă în pumn infinitul. Priveşte cum taina poverii De astăzi dă iama întruna, În şoaptă mă-nchin primăverii Cu gînd de-a mai fi totdeauna. Trăind şi iubind teama veche, Dau glas răzvrătirii din mine, Sînt multe ce nu au pereche Şi multe sînt astăzi ruine. 319


Ce bine că noaptea mă cheamă Şi-mi spune că-i ultima dată, Şi totuşi îmi e încă teamă De noaptea aceasta-nstelată. De-i ultima seară, prin fapte, Dă-mi tainic sărutul tău rece, E vifor sălbatic şi-i noapte, Izvoarele vor să se-nece. Furiş cată noaptea iubirea Şi luna se pune să plîngă, În toate-mplineşti amăgirea Iar sufletul stă să se frîngă. Degeaba dăm foc la lumină, Răsare aceeaşi robie, Şi ziua aceasta-i senină, Doar norul de ploaie adie. În şoapta mea, CrivăŃ întruna, Şi beznă străluce în zare, Adio, şi-mi eşti totdeauna SperanŃa cea fără crezare. Dă-mi mîna să-Ńi strîng amintirea, Căldură să-Ńi dărui din moarte, Azi noi împletit-am nefirea Şi mergem stingheri mai departe. 320

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Cît gîndul veghează venirea, Eu ochii-i închid pe vecie, Rămîne să plîngă iubirea Cînd vîntul de toamnă-o s-adie. Prin umbra ascunsă de mine, Am totul şi cartea-i pe faŃă, Mereu tu rămîi, pentru tine, Aceeaşi tirană măreaŃă. Dă foc veşniciei de aur Cît încă mai eşti o credinŃă, E drumul meu plin de coclauri, Dar tot te mai cred biruinŃă. Te ştiu adormire şi zvîcnet Pe ultimul trăsnet de vară, Şi încă mai port pe-al meu suflet SentinŃa din ultima seară. Pe lacrima ştearsă de sfinŃii Ce stau lîngă mine, cu tine, Ne blestemă azi şi părinŃii, Că totuşi a fost foarte bine. Dar încă rostit-am deodată Blestem şi credinŃă de moarte, Chiar dragostea noastră uitată În mine şi-n tine ne-mparte. 321


7x7x7 [1]

În ochii mei negri de ciudă Tot cerul îmi plînge cu stele, Ce muncă-n zadar şi ce trudă, Şi vorbe sînt visele mele. Ce bine că totuşi spre seară Un gînd răvăşit ne mai cheamă, Acum că e iar primăvară De iarna trecută mi-e teamă. Cu mîna întinsă, de pază, Citim un răvaş anonim, E ceaŃă pe ultima rază Şi noaptea în noi o simŃim. Cu mîna întinsă, în şoapte, O ultimă noapte trăim, Atît a rămas, doar o noapte, Dar nu mai putem s-o-mpărŃim. 18.03.85

322

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Epilog Dar tu, ce mai credeai că o să fie Acel ceva ce-a fost adevărat? Am rătăcit. O scurtă nebunie, Dar nu-s bolnav, cum nu m-am vindecat. N-a fost decît atît: un pas sălbatic, Pe care orice om l-ar fi făcut, Dar toate, prin sfîrşitul lor apatic Mă fac să cred că nu te-am cunoscut. A fost aproape tot ce nu se poate, Şi chiar cu ochii-nchişi eu pot să spun, Apoi le-am adunat încet pe toate În negre picături de pas nebun. A fost ce nici nu a mai fost vreodată, Astfel că nici nu pot a dispera, Un strop de veşnicie zbuciumatăIubirea mea, apoi et caetera. Dar tu, ce mai credeai că o să fie Acel trecut supus de altceva? A fost adevărată nebunie Azi doar un idiot et caetera! 07.06.85 323


324

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Sonet feroviar Am să te-aştept în fiecare gară, Dacă prin gînd Ńi-o trece să şi urci, Am să te-aştept în fiecare seară La un semnal pe care-l tot încurci. Am să te-aştept plîngînd pe căi ferate, Cu ochii înroşiti să-Ńi fiu semnal, Şi doar cu amintirile uitate Sa mă-mpreun ca şi un val cu-n mal. Pluteşti pe-o mare tainică-n urgie Cu tot ce-a fost fiind adevărat, Şi o furtună iarăşi mă îmbie Dar unde este gara de-altădat? Şi tot mereu rămîn în aşteptare În orice tren de ai să şi cobori, Trecutul, de-am să-l ştiu, e o eroare Ca albul mat al primelor ninsori. Albit de neguri, rele şi povară Cu tot ce s-a-ntîmplat, te voi iubi, Şi-am să te-aştept în fiecare gară, Am să te-aştept mereu strivit de zi. 325


7x7x7 [1]

Cu inima bătînd în ritmul roŃii, Urmez un drum pe care l-am urmat, Şi cum şi noaptea mi-au furat-o hoŃii, Eu caut gara-n care ai urcat. Şi iar m-apasă ultima privire Din toate cîte-am vrut de neuitat, A fost frumos, uitata mea iubire, Dar astăzi doar un tren e-adevărat. Te-aştept să urci în orişicare gară, Te-aştept în orice tren cînd să cobori, Albit de neguri, stele duc povară Şi-or să m-apese dimineŃi în zori. Am să te-aştept din zi în miezul nopŃii, În orice tren şi în oricare gară, Cu inima bătînd în ritmul roŃii, Eu te aştept în fiecare seară. 09.01.86

326

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Mai crezi? Mai crezi că mai exist ca nume În vatra plină de candoare, De tot mă-ntrebi cînd îŃi voi spune Ce boală am şi ce mă doare? Mai crezi că unanim e totul, Că plîng mereu atunci cînd rîd, Şi voi aprinde iarăşi focul Cu gîndul caraghios şi hîd? Mai crezi că acordat-am bine Vioara-n cîntul vieŃii mele, Şi de la mine pîn’ la tine E tot atît ca pîn’ la stele? Mai crezi că spus-am amăgire Cu gîndul numai la trecut, Şi mi-aş purta ca împlinire CredinŃa mea-n necunoscut? Mai crezi? Eu nu mai cred nimica, Pun pasul peste ape-n ape, Şi am curaj cît încă frica Îmi dă tîrcoale pe aproape. 327


7x7x7 [1]

Ce să mai cred? Nu am ce crede, Am spus tot ce aveam de spus, Şi am rămas să nu pot vede Că mîine-i şoapta ce s-a dus! Mai crezi, să cred în ce nu este, Să cred în vifor, în furtună, Să cred în basm şi în poveste, Să cred în soare şi în lună! Apoi, de crezi, mă şi ascultă, Şi dacă poŃi mă înŃelege, Cînd toată lumea mă insultă, Eu cred a lacrimilor lege. 01.01.84

328

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Şi de va-nvinge... De va învinge faptul firii, Prin raŃiune va fi greu, Va ninge-n seara despărŃirii Tot mai uşor şi tot mereu. Şi-apoi va fi numai furtună În racla gîndului frumos, Şi numai lacrima-mpreună De jos în sus, pe sus, în jos. Şi de va plînge o furtună Din cerul umed şi senin, Veni-vor munŃii să ne spună Că apa ploii e venin. Iubirea noastră nesfîrşită Prin calmul meu o s-o sfîrşim, Ca veşnic să-mi rămîi ispită Şi-n veşnicii să ne iubim. 329


7x7x7 [1]

Te chem pe viaŃă cum pe dată łi-arăt că drumu-i înapoi, CredinŃa mea nestrămutată Se-mparte în destin, la doi. Iubesc şi totuşi n-am iubire Prin gîndul meu copilăresc, Soldatul moare-n nemurire Şi eu în moartea lui trăiesc. 06.10.85

330

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Reale primăveri Abisul vieŃii grabnic mă-nconjoară, BineŃe-mi dau stăpînii de poveri, Abia mai ştiu de gîndul stă să moară, Ori de plec eu în prag de primăveri. Cărări stinghere valului dau pace Şi cheamă focul mîngîindu-l blînd, Eu vin din pragul caselor sărace Şi plec în largul falnicului gînd. Cobai de marmă înstelat de grijă, Podar pe calea unde toate plec, Din steaua mea se rupe cîte-o schijă În susurat izvor de plînset sec. Mireasmă de scîntei îmbujorate, Călări pe soare umbre mari se duc, Mai sînt iubiri, încă mai sînt păcate, De-n moarte plec, spre viaŃă o apuc. Şi tot mereu pe cale-s primăveri, BineŃe-mi dau stăpînii de poveri. 08.03.86 331


332

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

La ceasul dimineţii La ceasul dimineŃii, cînd stelele-s pe cer, Cînd toată lumea doarme şi liniştea-i deplină, Ne pregătim cu toŃii, şi cu un pas stingher Plecăm încet spre munte, spre raza de lumină. Cu rucsacul în spate şi dor de drumeŃie, Urcăm spre norii tainici, cu pasul apăsat, Şi zarea-ndepărtată e neagră şi pustie, Doar dorul de-nălŃime e veşnic ne’ntinat. 333


Cînd seara iar se lasă şi-i linişte deplină, Noi zăbovim o clipă în jurul focului, Privind un dans sălbatic de flăcări şi lumină În tabăra de corturi, sub poala muntelui. Cînd soarele răsare şi-ncepe-o nouă zi, Spre crestele cărunte porni-vom împreună, Vom fi mereu prieteni, nedespărŃiŃi vom fi, Cînd este greu şi-n viaŃă, şi-n munte, şi-n furtună. La cumpănă de drumuri, cînd soarta ne desparte, Cînd inutil se pare a fi un Ńel sublim, Vom încerca prin viaŃă să mergem mai departe, Cu muntele în suflet în pace să trăim. M-Ńii Făgăraş, 25.08.84 334

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Dor de foc Cărările umbrite de omăt Se scurg în paşi către pămînt şi cer, Şi vin în vale apele-ndărăt Sub arsele pridvoare plînse-n ger. Pe urmele de prăzi şi vînători Trec încet desişuri uşurate, Se regăsesc în paşi de trecători Şi-ntr-o taină, din trecut, uitate. Călători ai cerului de noapte Lasă-n Ńipăt de acvilă visul, Şi-Ńi cuprind înveninate şoapte Ce-şi deschid ne’ntîrziat abisul. łipătoare, clipele de seară, Plîng vrăjite de un mugur veşnic, Vine timpul muntelui să ceară Taina unui foc aprins, vremelnic. Şi cum stins, un foc nu poŃi aprinde, Ai doar focul ce te mai cuprinde. 09.02.86 335


336

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Ascundere în infinit Vorba mea prelungă se sfîrşeşte-n şoapte, Infinitu-mi pare o eternă noapte, Iscodiri de veghe vin să ne purceadă, Cerbi şi capre negre vin să ne mai vadă. Roua mă-nfrăŃeşte lungilor poteci, Ochii tăi sînt tandri, ochii tăi sînt reci, Văd un drum în lacrimi, drum văd în priviri, Lîngă mine-s ceruri ca în izbîndiri. Îmi faci semn cu şoapta, eu pe nicăieri, Ceri cu mîna-n mînă paşii efemeri. Nu vreau infinitul cu farmecul său, Eu te vreau pe tine, vreau numele tău. Roua îmi petrece drumul către creste, Trec prin nori de seară, norii îmi dau veste, Călător cu gîndul, călător în fapte, Infinitu-mi pare o eternă noapte. 337


7x7x7 [1]

Flori de primăvară mi se-aştern pe gînd, Inimi se-mpreună către cer mergînd. Ispitit de rînduri, ispitit de vînt, Plec o vorbă-n ceruri şi-una în pămînt. Un stindard de veghe tu pui în priviri, Lîngă mine-s ceruri ca în îzbîndiri, Nu vreau infinitul cu farmecul său, Eu te vreau pe tine, vreau numele tău. 19.12.85

338

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Plecare firească Deasupra noastră cerul înnoptează, Mă mai veghezi cu-n crez îndepărtat, Sub mîna caldă fruntea se brăzdează, Şi cerul, iar, de tine-i luminat. Şi mă întrebi ce gînduri rătăcesc, Şi te iubesc! O, nu, nu te iubesc! În plină noapte cerul se-nfierbîntă Şi se îneacă în izvoare seci, Sub noi e cerul care nu cuvîntă Şi pleacă iar o taină. Şi tu pleci! Nu te opresc, e drumul tău firesc, Şi te iubesc! O, nu, nu te iubesc! Te voi petrece spre întreaga zare, Spre necuprinse negrele poteci, În vorba ta e-un dor de depărtare, Şi pleacă de acum, de ştii că pleci. De ce mă-ntrebi pe unde rătăcesc, Doar te iubesc? Dar nu te mai iubesc! 339


7x7x7 [1]

Priveai amurgul serilor de vară, De-abia venisei cînd puteai să pleci, Azi vrei să pleci. Hai, pleacă astă seară, Strivind înrourarea pe poteci. Aşa e drept, aşa e şi firesc, Şi te iubesc cum nu te mai iubesc! Tu ce în gînd porŃi cerul spintecat, Mai faci un pas, mai fac şi eu un pas, Cum ai plecat! Să-mi spui de ce-ai plecat? Să fi rămas! De ce să fi rămas? Să nu mă-ntrebi ce îmi mai e firesc, Căci te iubesc, dar, nu, nu te iubesc! 17.10.85

340

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Înfrînt Mă-nvinge o mirare, Mă-nalŃă-o rătăcire, Mi-e dor de întristare, Mă bucur cu iubire. Cad falduri aburinde, Cad nori de rătăcire, Un tîrg pe toŃi ne vinde, La preŃ de amăgire. Bat ploi înmărmurite, Sînt viscole pe urme, Pe creste-cărunŃite Vin amintiri de turme. Cad ultimele lacrimi, Vin primele mîndrii, Cad norii grei de patimi, Rămîn doar bucurii. Mă-nvinge o mirare, Mă-nalŃă-o rătăcire, Mi-e dor de întristare, Mă bucur cu iubire. Pristol, 31.12.1985, 23:55 341


342

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Vreau un cal Vreau un cal, un cal împărătesc Şi un rug să am cu ce-l hrăni, Şi pe urme albe s-o pornesc, Să ajung şi să mă pot opri. Să ajung din urmă sănii mari, Să m-alerge haitele de lupi, Calul meu să-i roadă în lăstari, Ca altar al mărului ce-l rupi. Vreau o şa, s-o pun pe-un cal de foc, Să-mi aprindă-n drum o zi din nopŃi, Să-mi fiu umbră şi să-mi fiu noroc Cînd trosnesc şi lemnele la porŃi. Să le-ascult în tropotul de cal, S-o pornesc către un alt tărîm, Şi pe spuma crestelor de val, Alburi de zăpezi să mai dărîm. Vreau o torŃă, vreau un zurgălău, S-o pornesc pe drum căutător, Haide, calule, e drumul tău, Du-mă tu, eu sînt un călător. 343


7x7x7 [1]

Să ajungem pînă-n zori de zi, Să dormim pînă pe înserat, Să ajung ştii unde mi-aş dori, Şi-Ńi dau Ńie ceru-nvăpăiat. Dar, hai, calul meu, mereu lumesc, Ia din braŃul meu un braŃ de fîn, Tu trudeşti la drumul ce-l trudesc, Şi pe-afară gerul e stăpîn. Hai, mai repede şi hai, încet, Haide, haide, fără de regret. 12.01.86

344

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Cîntec nedrept Deodată, dintr-o dată, enigma-i amintire, Şi-n mine se zdrobeşte şi totuşi mă mai doare, Doar gîndul niciodată nu-mi este amintire, Iubito-Ńi spun: ”Adio”, – iubirea noastră moare. Din fapta nopŃii-n valuri, sub orizont de mare, A fost minciună sacră născută din splendoare, Acum e amintire şi file-n calendare, Iubito-Ńi spun: “Adio”, – chiar adevărul moare. 345


7x7x7 [1]

Se duc în spaima serii săruturi clandestine, BeŃia adormirii acum e o eroare, Dar nu e numai visul, eclipsa-i în destine, Iubito-Ńi spun: ”Adio”, – prezentul nostru moare. Suflînd, mai greu, cu gîndul şi fapta mea de sînge, Mai port în împlinire amarnica teroare, Şi dacă-n faptul serii scrum de trecut vom strînge, Iubito-Ńi spun: ”Adio”, – prezentul nostru moare. Să strîngem laolaltă, trecutul cu prezentul, Şi vom privi fierbinte lumina arzătoare, Vom regreta tîrziul urmînd să pun accentul: Iubito-Ńi spun: ”Adio”, – chiar adevărul moare. 346

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Şi orice dor de seara, tîrziu înnourată, Va fi doar o strivire şi zvîcnet de eroare, Noi nu vom mai aprinde o torŃă niciodată, Iubito, doar: “Adio”, – iubirea noastră moare. Rm. Vîlcea, 31.12.83

347


348

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Ning fără zăpadă Cum ninsoarea umblă peste-un ochi de stele, Umbra cade-n geruri veşnicii să spele. Zboruri de departe cad încet şi-asudă, Şi se-mbrac în noapte, steaua cere trudă. Vijelii supuse mi se sfarmă-n palmă, Numai unda mării nu-i, ca mine, calmă. Cată amintire, cată păsuire, Peste toate-i iarnă, vară-n amintire. 349


7x7x7 [1]

Lacrima învinsă nici nu cade-n ceruri, E de vis brăzdată, arde gînd în geruri. Cade în pămînturi, mreaja vieŃii, pradă, Amintiri supreme Ning fără zăpadă. 12.02.86

350

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Lasă-mă, stăpîne Hai şi mă redă eternităŃii, Lasă-mă, stăpîne, cu-al meu vis, Smulge-mă orgiei izbucnite, Nu-s decît istovitor abis. Lasă-mă în bestia de viaŃă, Nu-mi culege boabele de gînd, Stinge-le în praful de pe drumuri Regăsite-n şoapta mea plîngînd. Mugurii de seară se vor stinge, Clipele de foc mă vor răni, Nu-mi mai smulge ultimile patimi, Lasă-mi bucuria de-a mă şti. Ah, stăpîne, muritori cu toŃii Se vor stinge lîngă gîndul meu, Vor aprinde stele şi luceferi De va fi uşor acum ce-i greu. 351


7x7x7 [1]

Ne întoarcem ca din iadul clipei, Ne plecăm să nu ne mai vedem, Vom purta pe umeri ne’mplinirea, Altceva nu-i drept să mai avem. Voi pieri şi eu, şi tu, stăpîne, Nu vom fi, în timp, deloc mai mult, Eu voi fi un dor de azi şi mîine, Tu vei fi acelaşi gînd trecut. Nu, stăpîne, clipa nu ne trece, Clipa nu se-ntoarce, nicăieri, Drumul nostru urlă plin de focuri, Şi-i destul. Atît mai ai: să speri. 26.02.86

352

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Evadînd Şi evadînd, pe zidul închisorii Ne binecuvîntează zori de zi, Şi-n trecerea firească, iar, cocorii Ne cheamă către taina ce va fi. Ne dau onorul temniŃele ude Şi se gîndesc la paşii noştri reci, Şi-n fiecare umbră ne aude Albastrul plîns de rouă pe poteci. Ne duc în spate drumuri de izbîndă, Şi cale ne clădesc păduri de brad, Doar lacătu-nchisorii vrea să-mi vîndă Istoria de cum era să cad. Ne dau bineŃe şoaptele din valuri Şi porturi ale stelelor ne vor, Păşind încet, ne mai iubim pe maluri, ÎnlănŃuiŃi de evadări de dor. Evadînd ne cheamă pragul nopŃii Să-i punem paşii noştrii căpătîi, Şi să-i clădim tărîmul ce-l vor sorŃii De la pornirea lumilor dintîi. 353


7x7x7 [1]

Pierzînd în noapte noaptea nepătrunsă, Ne oglindim privirile în zori, În dimineaŃa ce-i în noi ascunsă Ascundem şoapta primei sărbători. Dar, evadînd, un duh de primăvară Ne pune-n ochi mari sceptre de destin, Şi norii-ndepărtarea ne-o măsoară, Avizi de ploaie spală cer senin. De vremea lor ne povestesc tîrziuri, Cum rătăceam pustii înspre pustiuri. 18.12.85

354

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Drumul stelelor Cohortele stelare Trec în depărtare, Şi trec încet, încet, Pe urme de regret. Revin pe totdeaună, Înmiresmînd furtună, Şi caută spre lună. Şi dacă dau de soare, Se strîng în zori de zare. Şi trec şi se tot trec Şi Orionu-i sec. 19.01.86 355


356

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Cîntec în prag de iarnă Ninge astă seară, ninge fantomatic, Unduiri de stele, poli de univers, Cade-n crucea lumii răcnetul sălbatic, E-al plînsorii triste într-un paşnic mers. Cînd se vor întoarce, ca un vis, cocorii, Într-o toamnă arsă de un vînt stingher, Răsări-vor stele şi veni-vor norii Peste-ntîie falduri arse de mister. Şoapte dinspre toamna ospătării noastre, Plînsuri de furnică, urcă în pămînt, Tîrgul se va vinde stelelor albastre Şi apoi va pune clopote în vînt. Viforul conspiră trenuri înspre gară, Buzele de gheaŃă apele sărut, Vin furtuni la Ńărmuri întrebînd de vară, Numai astă noapte e-n necunoscut. Ninge ochi de taină însetaŃi de sînge, ÎnsetaŃi de abur, înveliŃi de cer, Toamna iar se roagă, iernilor se plînge, Cea dintîi zăpadă cade cînd o cer. 16.11.85 357


358

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Noi fără noi Într-o lume fără nume, Peste noi, fără de noi, Se înalŃă-o altă lume Fără griji, fără nevoi. Dacă unul minus unu Veşnic vor rămîne doi, Încă mai cîntăm cu tunul Sărbătorile din noi. Clipele, mai repezite, Se retrag fără voinŃă, Piscurile-nzăpezite Zac de-aceeaşi suferinŃă. În teroare şi iubire Peste-o lume trepidantă, Pacea lumii-n amintire E credinŃa enervantă. 359


7x7x7 [1]

Univers peste nefiinŃă, Mi-e credinŃa umbră veche, Umbră veche sub credinŃă, În desfrîu fără pereche. Lumea peste pulsul firii Mai pulsează adormirea, Din analele iubirii Culegînd neîmplinirea. Noaptea am făcut-o cioburi, Ca ulciorul dus la apă, Şi prin timp de pus-am poduri, Sapă groapa, frate, sapă. Sapă-n apă pîn’ la sînge Să asculŃi pustie şoapta, Noaptea lîngă noi se strînge Şi ne fericeşte fapta. 23.04.84

360

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Repetiţie Iar şi iar, prin lacrima ce pică Retrăiesc în plînset un trecut, Nu mă tem de ură sau de frică, Dar mereu o luăm de la-nceput. ToŃi împlîntă vorbe şi cuŃite, MulŃi se pregătesc de pomeniri, Şi învăluiŃi de vechi ispite Pun privirii triste amintiri. Prin supreme gînduri spulberate, Timpul se înfruptă adoptiv, Plîng şi vremile îndepărtate De o neghiobie tip nociv. Uverturi pe unde arhipline Peste toate sînt şi ce n-au fost, VieŃilor, din pietre şi ruine, Încă regăsesc trecut şi rost. 361


7x7x7 [1]

În instanŃe pline de butoane JudecăŃi pe hartă s-au făcut, Gînduri peste vorbe, peste toane, Zbuciumă istorii şi trecut. Te iubesc ca pe-o fiinŃă-n mine, Te iubesc cu tot ce o să fiu, Tot trecutul tău pe lume Ńine Adevăr ce toŃi mai marii ştiu. Te iubesc cu-atît mai mult în lacrimi, Şi mereu îmi eşti a vieŃii stea, Chiar şi suferind strivit de patimi, Eu rămîn aici, în Ńara mea. 06.06.85

362

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Bob de grîu Spicul boabelor uscate Trage focu-n alte sate, Şi le lunecă-n tîrziuri Către clipe şi pustiuri. Şi învăluiŃi în stele, Vrajă a nopŃilor mele, Caii bobului de grîu, Trag izvorul în pîrîu. Aburind, un nimb al lunii, Mîngîie în vîrf gorunii Şi, cu ochii lor de focuri, Vraja nopŃii altor locuri. Umbra nimbului de soare Se afundă în izvoare Şi se pierde-n colb de rîu, Netihnitul bob de grîu. 363


7x7x7 [1]

Obosind în raze arse, Peste cerul ce le sparse, Trec din noapte în lumină Nevăzute flori de mină. Călătoare raze-a nopŃii Plîng în scîrŃîitul porŃii, Şi-n izvor şi în pîrîu Drumul bobului de grîu. 20.02.86

364

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Hai, fraţi români Hai, fraŃilor, luaŃi-vă arme, AduceŃi destinul în Ńară, Dacă trecutul adoarme, Degeaba mai e primăvară. ChemaŃi-vă pruncii degrabă Şi tainic priviŃi-vă-n focuri, Şi între odihnă şi treabă RefaceŃi a vremilor locuri. Cu lacrimi la marginea Ńării ÎntindeŃi o horă străbună, PurtaŃi-vă-n voia chemării Cu sfîntă-ne limba română. ÎntoarceŃi şi vechile timpuri Strîngîndu-vă fii în braŃe, Zac glorii sub vînt şi nisipuri, Orgiile stau să ne-nhaŃe. 365


7x7x7 [1]

E taina luminii pătrunsă, Înfipt e cuŃitul la sînge, Mereu în seifuri ascunsă, Istoria Ńării ne plînge. Pămîntul e plin de mistere, Pămîntul e chiar viaŃa noastră, Avem doar această avere, Să n-o aruncăm pe fereastră. LuaŃi-vă fraŃilor arme, Şi astfel priviŃi către lume, Trecutul nu poate, nu doarme Cît Ńara aceasta-i renume. De sufletul, poate, adoarme, Degeaba proces de conştiinŃă, Hai, fraŃilor, luaŃi-vă arme, Ne-ndeamnă româna fiinŃă. 14.01.86

366

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Oltul în Oltenia Cum ne e străbuna moştenire, Veacuri de istorii urcă-n munŃi, Şi-n puterea nopŃii de-mplinire Se aşază peste maluri punŃi. Hoardele de pradă îşi pierd urma, Apele se spală pe pămînt, Baciul mioritic mînă turma Şi în miezul iernii cîntă-n vînt. Brazi bătrîni de veghe în hotare Ne rostesc de Mircea cel Bătrîn, Şi păgînii fug în depărtare, Oltu-i din vechimi mereu român. Clopote de timp se trag în turle, Cozia l-aşteaptă pe Mihai, Vremi îndepărtate Ńin să urle, Numai Oltul ne rămîne crai. Călăuza apei din izvoare Paşii de Ńăran ia împrumut, Şi-n apus şi-n răsărit de soare Dunărea îi pierde în trecut. 367


7x7x7 [1]

Şi cum Oltul pavăză ne este Prin istorie făcînd recurs, Împlinind şi maluri, şi poveste, Oltul e român în vad şi curs. Unde sfînt ne este idealul Şi e vulturul pe cer stapîn, Oltul ne mîngîie blînd cu valul, Brav botezător de plai român. 03.02.86

368

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Acum nimic Acum nimic nu mai rezistă, Şi vînturi bat din nord şi sud, Nici gîndul meu nu mai există Şi-n negre umbre te aud. Acum nimic nu se sfîrşeşte, Şi ploi se-abat din sud şi vest, Nici gîndul nu mai dăinuieşte, La schimb nimic nu e, ca rest. Acum nimic nu mai răsare, Furtuni se-abat din vest şi nord, Iar dacă pasul mă mai doare Am inima un lung fiord. Acum nimic. Eu sînt trecutul Şi gîndul mi-l abat spre vis, Rămîn mereu necunoscutul Stingher pe-o umbră de abis. 08.06.85 369


370

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Nopţi de iarnă Ca din ochiul rătăcit de soare, Dintr-un spic de gheaŃă cată luna, Apa susurîndă în izvoare, MunŃii ce-i îmbracă, iar, furtuna. Brazii încărcaŃi de viscolire Îşi apleacă cetina plîngîndă, Ocrotind a iernilor iubire Şi odihna lupilor la pîndă. Vîntul aspru şuieră prin stele, Sfîşiat de-un urlet de aproape, Aripi mari de ceaŃă vin să spele Lacrima de cer în colb de ape. Cerbi şi ciute, umbre mari de iarnă, Trec cu pas sfios în legănare, Şi ne vin luceferi să aştearnă Pe un vîrf de munte o-ntîmplare. Oblojit de frig un vad trosneşte, ÎmpărŃindu-şi harfa sa de gheaŃă, Şi pe roata morii se opreşte Mîngîiat de lună ori de ceaŃă. 04.02.86 371


372

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Tangaj Ca un sinistru, încarnat orgoliu, ViaŃa mea de negru şi de doliu Pluteşte pe deasupra mea şi-a ta. ViaŃa mea pe coarde de legendă Primeşte, pînă gîndul se suspendă, Firavul chip de-a fi şi-a exista. Şi din tangajul marilor distanŃe, La judecata marilor instanŃe Te iau alături de trăirea mea. Fiind cu toată firea mea alături, De la nimic nemaiputînd da-n lături, Vei străluci a foc în viaŃa-mi grea. Iar dacă, peste timp şi peste vreme, Se vor ivi miraje să te cheme, Ai toată libertatea să le ai. 373


7x7x7 [1]

Dar dacă fiinŃa mea va fi străină De toată-ntruchiparea ta senină, Să-mi spui tot ce mai vrei, prin grai. Nimicul fiind aici dintotdeauna, Pe amîndoi ne-o birui furtuna, Fiind mereu doar o urmare-n timp. Să ne iubim pe Ńărmure de ape Şi-astfel, să fim mereu tot mai aproape, ÎmbrăŃişaŃi pe valuri de nisip. 22.06.85

374

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Şoaptă zbuciumată Gîndul tău păstrează Noaptea din adîncuri, Şi mereu veghează Ale nopŃii cînturi. Fericind anume NopŃile pierdute, Plînge astă lume Zări necunoscute. Bătălii de stele, Noaptea cată noapte, Ochii, printre ele, Ale tale şoapte. Noaptea blestemată E un gînd sihastru, Zboară şi te-arată Cerului albastru. 375


7x7x7 [1]

Clipă de-amnezie, Gînd de primăvară, Scrie, scrie, scrie Ce mi-ai spus aseară. Lasă-te purtată Peste toate-a mele, Şoapta zbuciumată Urcă înspre stele. Te zăresc mîndrie Pe trecut funebru, Nimeni nu mă ştie, Sufletul mi-e negru. Tot apoi, cu toate Încă noaptea cheamă, Tot ce nu se poate Se retrage-n teamă. 02.05.85

376

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Focul, probabil Probabilitatea-i o măsură De mai ştii cuvintele să rogi, Dar ceea ce spui tu astăzi fură Bietele destine de milogi. Furi postum din faptele trecute Şi apoi nu ştii ce ai de spus, Şi tot spui şi vrute, şi nevrute, Răstignind şi ochii lui Iisus. Invincibil totuşi te ridică, În destin nu ai decît minciună, Teamă nu îmi e şi nu mi-e frică, Nici n-am fost vreodată împreună. 377


7x7x7 [1]

Ai crezut, dar n-ai privit spre stele, Gîndul a crezut ceea ce vrei, Abia astăzi tu mă vezi prin ele, Însă tot nu ai vreun temei. Neavînd altceva a socoate Din sintagma vechilor frînturi, Mă loveşti tăios şi pe la spate, Punînd viaŃa printre picături. Drept destin Ńi-ai luat învălmăşeala Şi o soartă vis de răzbunare, Însă şi un scrum aprinde pala Cînd scînteia unui fapt răsare. Iar ca o măsură preventivă, Nici n-ai vrut din umbră să vorbeşti, łi-ai luat pedeapsă prezumtivă Adevărul care Ńi-l trăieşti. Te-ai tîrît să mai găseşti o rană Ca să pui un fier încins pe ea, N-ai simŃit condiŃia umană, Care nici învinsă nu te vrea. Astăzi, dacă tot mai ai cuvinte, łi le schimbă aspru şi tenace, Şi priveşte drumul înainte, Şi-ai să vezi că nu te poŃi întoarce. ReşiŃa, 17.07.85 378

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Drumul canalelor Canale triste curg spre abatoare În cele drumuri ultime mereu, Pe cîmpuri albe-i purpură în soare Şi parcă peste ele-i trupul meu. Şi parcă-n inimi Ńipătul se strînge, Se zvîrcoleşte-n murmure amar, Şi nici nu rîde, nici nu poate plînge, Încins de un cuŃit fără habar. Iar umbre ale crucilor din frunze Dau foc la aburii spre cer suind, Şi-n calea epopeelor pătrunse Aşează cerul nopŃilor fugind. Şi-n drumul lor nici nu se mai adună, În drumul către rai ori către iad, Ci cată către frunzele-n furtună, Fără să simtă că-n adîncuri cad. 379


7x7x7 [1]

Şi sînt lumina rădăcinii nopŃii, Şi sînt sărutul pariei dintîi, Un leagăn sînt şi, ca un cui al porŃii, Botezător de creştet şi călcîi. Prohod de valuri trece peste gheaŃă Pe vadul urmelor, nemişcător, Mai Ńipă-n cer şi se sfîrşeşte-o viaŃă Şi curg canale trist spre abator. 15.01.86

380

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Drum în primăvară Mugurii de iarbă se întorc în stele Înotînd în neguri, înotînd în ger, Vin de sub zăpadă primăveri rebele Peste-a mea uitare, arcă de mister. De nevoie plînge faldul de zăpadă, Carul vechii toamne scîrŃîie pierdut, Nu e nici o veste, dar fără tăgadă Iarna nu e iarnă, e doar gînd trecut. Căi de drumuri albe se-nveşmîntă-n umbre, Împăcare tristă vine peste noi, Se dă clipa zilei, noaptea să ne umble În pierduta şoaptă, ultimei nevoi. Vine primăvara-n mugurii de ierbi, Într-un pas de ducă păsuit de cerbi. 09.03.86 381


382

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Dorul lacrimei Iarăşi cerul vrea să-mi plîngă Nouri plini de zbor şi ploi, Şi-nvelit în vis să-mi frîngă Pribegia celor doi. Măgulit de stele stinse, Noaptea stinge flăcări mari, Şi-n înnegurări aprinse PoŃi să pleci sau să dispari. Cale către mai departe Unduită-mi ia avînt, Oblojită, fără de moarte, Plînge ceruri pe pămînt. Şi-n tîrzie împăcare, Mugurii din ierbi vor da, Cum îmi plouă, cîte-o floare, Primăverii şoapta ta. Iarăşi cerul o să-mi plîngă Nouri plini de nimb stellar, Şi un mugur vrea să-mi frîngă Amintiri de-acum în dar. 19.02.86 383


384

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Şi mîine încă-o zi Şi mîine încă-o zi va fi să vină, Şi număra-voi vieŃii încă-o zi, SperanŃă de izbîndă şi lumină Din ziua ce-n trecut va izbucni. Iar dacă valul moare, încă unul Prin lume va veni să-i fie-n loc, Ca primul val să fie pururi drumul Acelui val ce se va stinge-n foc. Şi pe deasupra nopŃilor mai umblă Înalt de frumuseŃi şi dimineŃi, Chiar moartea veşniciei e o umbră Şi-un dubios exil al altor vieŃi. Din clipele ce timpuri au trecute, Aceleaşi clipe eu le regăsesc, Şi între întîmplări nepetrecute, Etern, de voi muri, eu dăinuiesc. 385


7x7x7 [1]

Adaug la o zi care va trece O zi ce după sine va veni, Iar dacă şi izvoarele-or să sece, Alte izvoare ape-or primeni. Iar dacă eu voi piere fără urmă, O urmă va veni pe urma mea, Şi toată amintirea mea o scurmă Lumina care-n veci rămîne stea. 11.06.85

386

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Eu, tuturor Frunză verde de suspin Ochii mei plîng în venin, Mă ridic şi mă cobor Ca o taină de omor, Printr-o lacrimă pribeagă Paşii nu mai vor să meargă, Ca un abisal decor: Ochii mei şi-ai tuturor. Rază-a nopŃii fără sorŃi, Mă îndeamnă-a lumii porŃi, Aplecat pe-un soare-n jug, Tot mă doare acest rug. Printr-un zbor de unduire Raza lunii-i amintire, Ca în neînfricatul zbor: Paşii mei şi-ai tuturor. 387


7x7x7 [1]

Rază-a nopŃii de april, Ochii mei sînt în exil, Şi se-nchină în destin Lacrimilor de venin. Mă închin la raza nopŃii Peste lumea în proporŃii, Rază-a iernilor de frig, Plin de lacrimi tac şi strig, Ca-ntr-un abisal decor: Paşii mei şi-ai tuturor. 25.09.85

388

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Romanţă pentru dreptul lumii Se întunecă şi apa, Anevoie bate vîntul, Are gust de armă sapa. Nu mai are scop cuvîntul, Nu sînt drepturi să ne-asculte, Printre lacrimi ce şiroaie, Numai armele-s mai multe, Ca o aripă de ploaie. În zadar cer unii viaŃă, Ei sînt condamnaŃi la moarte De-o sentinŃă mai măreaŃă Decît cele şapte arte. Peste mări şi continente, Tot există grea robie Pusă-n taină ca accente Peste tot ce o să fie. 389


7x7x7 [1]

Cer copii drept la leagăn, Mor soldaŃii în tranşee Semănînd pe cîmpul reavăn Pacea lumii ca idee. Hai să facem tot ce alŃii O iau drept o vorbă goală: Să se-nalŃe condamnaŃii Peste legi şi peste boală. Nu mai sunt pe lume drepturi, De la post la post e-un rond, Şi-s mereu aceleaşi certuri Şi război pe mapamond. Cei ce plîng că au de toate, Nu se-ntreabă, nici nu vor, Că o lume abia-şi scoate Sărăcia pe ogor. ReşiŃa, 19.07.85

390

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Drumul Ceasul drumului se bate În secunda mea ştrengară, Şi porneşte mai departe, Înăuntru şi afară. Şi cu traista-n băŃ de gînduri Plec şi eu la drum cu dînsul. În afară sînt doar vînturi, Înlăuntru e doar plînsul. Peste nici un ceas de vreme, Un moşneag ce-i dau bineŃe Îmi răspunde despre semne, Privind crestele semeŃe. Şi vorbind de dimineaŃă, Urcă şoapta şi-o coboară, Povestind, încet, de viaŃă Şi de zboruri ce-l purtară. -“Iar de pui picioru-n apă, Cată piatra ce trosneşte Şi cu ea în apă sapă, Şi-ai să vezi că putrezeşte. 391


Şi-apoi caută-n lumină Întunericul uitării, Să-Ńi baŃi ziua, de-i senină Ca pe-un prag al întrebării. Caută urcînd spre stele Steaua care te veghează, Şi coboară printre ele DespărŃit fiind de-o rază. Dar cu ochii priveghează Tot ce ai şi-n sus, şi-n vale, DespărŃite-s de o rază, De-un hotar şi de o cale. Numai urma de e-n ceaŃă Ia-o-ncet, s-ajungi în grabă, Pune pas cu pas pe viaŃă Ca să vezi că ai şi treabă. Dar, la drum. Aşa, drumeŃe, Caută colindul firii, Să-nŃelegi că-Ńi dau bineŃe Şi furtunile iubirii. Şi o ia din rădăcină, Dinspre cer înspre pămînturi, 392

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

De cobori, nu vezi lumină, Sus, bat nori de ploaie-n vînturi. Dar aruncă-te-n durere, Ca s-ajungi să plîngi cu soare, Să-nŃelegi că prin putere Infinit de pas te doare. Hai, la drum, aceasta-i calea! Hai să urci, destul cu plînsul! Nu căta îndepărtarea, Şoapta nopŃii-i necuprinsul. Pasul ce îl faci cu pasul Te departe şi aduce Peste ce-a porni urmaşul Să ajungă în răscruce. De porneşti ajungi pe cale, De porneşti, Ńi-asumi şi riscuri, Urci în gînduri, urci în vale Înspre munte vezi doar piscuri. Lasă calea presărată Cu victoriile vieŃii Şi le-adună doar o dată La amiaza dimineŃii. 393


7x7x7 [1]

Iar apoi din nou le-nşiră, Dă-le toate, tuturora, Ca prin ele cîŃi porniră Să-Ńi privească aurora. Dacă nu, priveşte dealul Şi porneşte-ncet pe vale, Pînă unde Ńine malul Şi opreşte-te din cale.” 18.11.85

394

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Am... Am un eu şi o mîndrie, Am şi gînduri perspicace, Însă-a mea copilărie Are amintiri sărace. Bate bruma peste toate, Amintirile se şterg, Astfel nici că se mai poate Cîndva înapoi să merg. Am în gînd sălbăticie, Am şi-un dor ce mă răpune, Însă-a mea copilărie Nu mai are ce îmi spune. Bate, bate, bate vîntul, Nici un gînd nu pot avea, Pe cît lumea şi pămîntul Voi avea credinŃa mea. 02.06.85 395


396

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

La fel de firesc Tăcerea e botezul întîmplării Din lacrima topazului menit, Şi chiar menirea tristă a chemării La porŃile ce-ai bate osîndit. Şi caŃi, firesc, durerii nesfîrşite, Un leac spre care ştii că ai pornit, Să-l dăruieşti apoi în zori ivite Oricărui suflet rob şi obidit. Nici noaptea nu-i un drum la întîmplare Din ochii tragic conjuraŃi de zei, Şi e botezul scris de fiecare Pe palma înjunghiată de temei. Şi caŃi cu inima, din întîmplare, Paharul cu otrava ce Ńi-o bei, Şi măsluieşti întreaga depărtare, Ca şi dresorul sfîşiat de lei. 397


7x7x7 [1]

Întregul drum e presărat de vînturi Cu spada şi cu scutul învrăjbit, Năluci de umbre-ncărunŃesc pămînturi A nu te-ntoarce, chiar de n-ai pornit. Şi pajura ce rătăceşte-n vînturi, Îngenuncheată parcă de zenit, Se leagănă-n privirea ce Ńi-o vînturi Spre infinitul ce te-a izgonit. Întrebătoare vin furtuni mereu, E drept, furtuna e cuvîntul meu, Şi mă întreb mereu şi tot mereu: Cine sînt şi care-i drumul meu? O umbră-a celui ce a fost mereu. Şi plec la drum doar eu şi gîndul meu. 07.01.86

398

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Nervi de toamnă La dracului! Ce toamnă arsă-n sînge Ce-nfige sînge şi cuŃit în os, Şi cerul care plînge, plînge, plînge Cu tot al meu de-a pururea prisos. Şi frunzele-n arpegiile nopŃii Vibrează-n corzi finalele acorduri, Şi lacrima în zumzetele morŃii Aşterne noi emoŃii peste porturi. E toamnă sîngerîndă pe cîmpie, E toamnă înălbită-n munte sus, Şi dedesupt e omul ce se ştie Cu mîinile pe crucea lui Iisus. Şi vîntul care saltă iarăşi valul Deasupra mării prinse în furtuni, Şi zbuciumă cu pas de maluri malul Adulmecat în cer de semiluni. 399


7x7x7 [1]

La dracului! Cu ochiul ei de gîde Ce sus ridică barda şi-o coboară! Şi cerul care rîde, rîde, rîde De tot ce-a fost, de iarnă şi de vară. E toamnă înnegrită şi pe ape, E toamnă şi pe stelele ce cad, Şi dedesupt e omul mai aproape De cel dintîi şi cel din urmă vad. 20.10.85

400

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Festina Lentae Încet, încet, plutesc în ape stele Şi curg încet, încet şi monoton, Şi vin încet la Ńărmuri să se spele Fugind apoi, încet, spre Orion. Încet, încet, se scurg în nemurire Cu ochi de foc, încet, încet, privind, Şi vin încet la Ńărmuri cu iubire, Fugind apoi; încet în Ńărm pierind. Încet, încet, umbresc o piatră seacă, Păşind încet în drumul lor firesc, Dar pleacă-ncet încetului ce pleacă Şi-ncet, tîrziu, în cer, se nemuresc. 10.12.85 401

Sunt lupul singur care, seara, plânge când simte că minciuna îl înfrânge... şi dă mereu tribut o zi din viaŃă pentru un vis în prag de dimineaŃă, simŃind mereu că lacrima nu doare când e un dar al razelor de soare.

Acelor care, spărgând cu privirea calote ocrotitoare, redau dreptul de a pluti spre orizont...

Acelor care au fost, sunt, şi pot fi, chiar... pentru o zi,

Lacrimă de soare...


406

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Contur de lacrimă Pătrund în şoaptă printre gânduri triste, Preocupat de-al clipelor trecut, Şi-n vorba mea începe să existe Hotarul spre eternul absolut. Înstrăinat de zodia-mi firească, Adun mereu al lacrimei contur, Şi simt că o-ntâmplare nelumească Mă face o privire să îŃi fur. Şi te privesc în visul unei şoapte, Cu sufletul zdrobit de absolut, Doar viaŃa-mi pare c-a rămas o noapte, În care toate-au fost un început. Şi toate câte sunt sunt pas firesc Pe drumul ce îl bat să te găsesc! 01.07.07 407


408

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Întoarcere spre Atlantida Iubito, azi mă-ntorc în Atlantida, Mă cheamă amintiri de timp strivit, Aştept o zi care-mi va da obida De-a izbândi în val neisprăvit. Va fi să plec la ceas apus de seară Şi să colind prin furcile de cer, Să-nalŃ pe stăvilarele de ceară Un mal al rostului mereu stingher. Voi fi când zori de zi, când miezul nopŃii, Voi cauta priviri de pe pământ, Strivit între destin şi jocul sorŃii Te voi veghea şi-n ultimul cuvânt. Iubito, astăzi plec spre Atlantida Spre a-nŃelege timpul ce-a trecut Şi să culeg din vie agurida Şi să mă-mbăt ca un necunoscut. 409


7x7x7 [1]

Voi fi pe rând şi foc, şi apa mării Iubit de plus şi minus infinit, Şi-n sânge voi purta amarul sării, Uscat de soarele la asfinŃit. Doar nori de ploaie mă vor face bine, Udându-mi buzele uscate-n vânt, Şi-am să mă-ntorc într-un târziu la tine, Să te veghez şi-n ultimul cuvânt. Iubita mea, pleca-voi astă seară, Purtat de-un val mereu înălŃător, Că nu mai ştiu de ziua n-o să-mi ceară Să mă robesc în gândul călător. Voi adormi pe val în Carul Mare, Cât soarele va străluci-n amiezi, Şi cu un gând al lacrimii amare, Mă voi da Ńie să mă şi păstrezi. Şi va fi bine pentru toŃi deodată, ÎnlănŃuiŃi pe-un prag de legământ, Şi voi veni pe marea zbuciumată Să te păstrez ca pe al meu cuvânt. Orşova, 16.03.06

410

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Paradoxalul sens Paradoxal, când alŃii vor să moară, ObişnuiŃi c-un trai de zi cu zi, Eu regăsesc, acum, a doua oară, Puterea şi dorinŃa de-a trăi. În clandestinul nopŃii care trece, Bat pragul absolutului comun, Şi, fără să mă-mbăt cu apă rece, Din vânturile vieŃii mă adun. Iar dacă toate merg spre totdeauna, Între un plus şi-un minus infinit, Zorii de zi au împletit cununa SperanŃei de înalt nebiruit. Când încă toŃi se miră că se poate Să redevin mereu adolescent, Eu regăsesc, acum, un drum în toate Şi dau alt sens realului prezent. 411


7x7x7 [1]

În labirintul zilelor de mâine Aduc şi întristarea din trecut, Pun preŃ egal între un colŃ de pâine Şi-acest elan spre Ńel necunoscut. Iar dacă somnul nopŃii mi se duce În umbra remanentă din priviri, Îmi port cu grijă, singur, a mea cruce, Spre orizontul ultimei zidiri. Paradoxal, cu sens de legământ, Eu las amprenta mea unui cuvânt. 10.07.07

412

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Sens de nume Pe drumul meu, spre ziua de-mplinire, gândesc cuvântul încă nerostit, tărăgănând mereu, ca amintire, obsesia hotarului sortit. Iscată dintre valuri de furtună, când timpul se scurgea în mod firesc, ispita dintr-o lacrimă de lună are acum un nume îngeresc. Lăsând hotarul undeva departe, Colind prin viaŃă dinspre moarte... Iaşi, 21.06.07 413


414

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Porneam la drum Porneam la drum spre a strivi destinul, Cu împliniri şi gând adolescent, Să schimb în taină şoapta şi suspinul Cu-nseninarea unui gând prezent. Şi n-am voit să ştiu că nu se poate, Întâia oară m-am înaripat, Veneam spre tine ca să uit de toate, De tot şi de nimicuri am uitat. Dar tot aşa cum apele revarsă, Stindardul nopŃii ni s-a pus în drum Şi m-am trezit că am privirea arsă Şi punŃile spre vis sunt numai scrum. Am vrut să îŃi veghez odihna-n noapte, În palma mea să simt c-ai adormit, Dar brusc pe toate le-am uitat în şoapte Şi-n tot trecutul meu m-am poticnit. 415


7x7x7 [1]

Am pus mereu pe NU la oiştea vieŃii Şi numai NU mi-a fost de căpătâi, Acum rămas-am cu lumina ceŃii Şi cu robirea clipelor dintâi. N-am fost decât o stavilă-a-ntâmplării Ce s-a robit în urme de trecut Şi, ca un rost nocturn al depărtării, M-am vrut doar eu, mereu necunoscut. Am vrut să fii revanşa clipei mele, Să-nvăŃ să uit să nu mai spun doar NU, Dar n-am putut să văd ploaia de stele Şi am rămas să văd că pleci şi tu. Am înŃeles târziu că nu se poate Să mă răsfrâng doar în trecutul meu, Şi-acum aş vrea din minte să-mi pot scoate Că am pierdut, definitiv, doar eu. Aş vrea să fiu acela care vine, Aş vrea să ştiu că te cuprind şi-n vis, Să nu-mi existe gând fără de tine, Să nu avem frânturi de drum închis. Mi-a şters privirea lacrima târzie, Când am văzut că-n noapte ai să pleci, ÎnŃelegând că urma mea-i pustie Şi drumul se va arde pe poteci. 416

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

De-ai înŃeles că e mai bine-aşa, Eu aş fi vrut mereu să tot rămâi, Şi dimineaŃa să fii iar a mea, Să fii izbânda nopŃilor dintâi. Mi-am pus hotar la margini de hotar, Dar astăzi vreau să trec peste trecut Şi ca un om strivit în calendar, Să te iubesc, s-o iau de la-nceput. 28.01.07

417


418

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Mă mângâi... Din şoaptă răstignită şi speranŃă, Îmi pregătesc a vieŃii cutezanŃă, Şi, cum mai toate trec în amintire, Mă mângâi cu-o poveste de iubire. La ceasul serii rostuiesc uitarea Şi-n valuri liniştite înec marea. Iar când ascund o lacrimă-n privire, Mă mângâi cu-o poveste de iubire. Între cuprins şi patimă tîrzie Mai pun destinul vieŃii temelie; Şi-atunci când plâng, strivit de amăgire, Mă mângâi cu-o poveste de iubire. Înzăpezind un drum uitat, în noapte, Nu mai aud cum ceasul bate-n şoapte, Când te privesc ca rost de dăruire, Mă mângâi cu-o poveste de iubire. Fără să-mi pese de furtuna vieŃii, Dau foc în zori luminii dimineŃii; Şi tot visând a vieŃii împlinire, Mă mângâi cu-o poveste de iubire. 27.01.07 419


420

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Anticerşetor de sentimente Eu nu sunt cerşetor de sentimente Şi chiar nu pot iubirea s-o cerşesc, Ca să dau sens zidirii aparente, Înnobilând cocioabe nefiresc. Şi chiar nu pot iubirea s-o cerşesc, Ca să mă-mbăt o zi cu apă rece, Dorindu-mi doar un piedestal firesc, Al lacrimii şi-al timpului ce trece. Eu nu sunt cerşetor de sentimente Şi chiar nu vreau respectul să-l cerşesc, Ca să mă cred hotar între amprente Şi urme clare, ce le las firesc. Şi chiar nu vreau respectul să-l cerşesc, Să nu mai văd copacii din pădure, Dorindu-mi doar reculul nefiresc, Al stelelor ce noaptea vor să-mi fure. 421


7x7x7 [1]

Eu nu sunt cerşetor de sentimente Şi chiar mi-e greu să ştiu că pot cerşi, Când nu pot da condiŃiei absente Mai mult decât un unghi ce-l pot privi. Şi chiar mi-e greu să ştiu că pot cerşi, Că-mi pot strivi condiŃia umană, Fără să ştiu, în timp, a ispăşi Pedeapsa unui fier încins pe rană. Bucureşti, 20.01.07

422

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Gând de vis Te-aş iubi pe roua dimineŃii, te-aş iubi pe creasta unui val, Te-aş robi ca pe-o-ntâmplare simplă, aruncată de furtuni la mal. łi-aş strivi cununa de uitare între plus şi minus infinit; Răzvrătind miracole de viaŃă pentru izbăviri de vis rostit. Te-aş iubi în gând de înnoptare, te-aş iubi pe treceri între munŃi, Să te am ca zbor de împlinire, să nu ai puterea să renunŃi. łi-aş sorbi cuvântul din privire ca să-mi fii un pas mereu spre cer, Învrăjbind un pas al vieŃii noastre, odihnit în colbul de mister. Te-aş iubi în şoapta dimineŃii, te-aş iubi la ceas de înserări, M-aş robi în zori încă odată într-un pas visat prin întâmplări. Sighişoara, 19.04.06 423


424

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Porţile gândului Ridică-Ńi ochii către zori de zi Şi caută luminii să-i dai nume, Să poŃi să ai un gând a se-mplini, Să mai deschizi o poartă către lume. Iar dacă drumul trece unduit Aproape de al apelor izvoare, PoŃi da un semn de gând nestăvilit Să simŃi că lacrima se arde-n soare. Să simŃi, să crezi şi să trăieşti prin tot Şi să veghezi necontenit lumina, Când toŃi aşteaptă-n noapte un complot, Să poată să-şi găsească ei odihna. 30.01.07 425


426

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Potire de foc Izvorul nopŃii se retrage-n munte, Cu pas de iarnă, crud şi nepătat, O nouă zi ne este iarăşi punte, Rebotezând al lumii vechi păcat. Şi peste focuri ce se ard în stele, La noi se văd doar stelele ce cad, Să le-adunăm, rătăcitori ca ele Şi să clădim firavul vieŃii vad. Să trecem peste zilele de vară, Să ne privim în focuri ce troznesc, Şi să rescriem noi, a câta oară, Povestea celor doi ce se iubesc. 31.01.07 427


428

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Viitor în trecut Am cerul în faŃă, Pe tine în gând, Bat praguri de ceaŃă, Simt Luna plângând. Văd drum înainte, Fac paşi înapoi, Mă-nec în cuvinte Mi-e dor de noi doi. Mai caut lumina Deasupra de munŃi, Dă-mi mie azi vina, Nu vreau să renunŃi. Şi simt că mă doare, Când caut un vis, Prin lacrimi de soare Mă-nalŃ din abis. 31.01.07 429


430

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Cântec pentru o nălucă Renaşte iar un vis al sorŃii Şi gândul pleacă în pustii, Doar dragostea e stâlpul porŃii Şi iar suntem, iubind, copii. Dintr-o întâmplare-n gândul meu, Te-ai strivit de pasul trist, hoinar Şi privind spre depărtări mereu Mă înveŃi să-mi fiu din nou hotar. Ca o frunză lucitoare-n vânt, Vii în viaŃa mea de neguri mari Şi cu pas de seară şi cuvânt, Pleci şi vii, dispari şi iar apari. Dintr-o răzvrătire-n şoapta mea, Te-ai rănit de-un pas mereu fugar Şi privind şoptirea ca o stea Mă mai faci să-mi fiu din nou hotar. 431


7x7x7 [1]

Ca o frunză-n apă strălucind, Vii spre gândul meu de vis strivit Şi cu pas de seară rătăcind, Pleci şi vii cu pasul rătăcit. Dintr-o rătăcire fără gând, Te-ai cuprins cu-o rugă în zadar Şi privind privirea-mi tremurând, Îmi şopteşti să-mi fiu din nou hotar. Ca o floare ce-nfloreşte-n pas, Vii spre gândul meu de amintiri Să rămâi în şoapta fără glas Zborul către cer şi împliniri. 28.01.07

432

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Dialog cu sufletul Pun iar pariu şi viaŃa mea în joc, Că, vreau-nu vreau, opri-voi timpu-n loc, Şi am să fiu acelaşi orişicând, Ca să îmi fii mereu, mereu în gând... Călătoresc spre pasul ce va fi, Spre adevărul fiecărei zi, Pun pasul meu alături de-al tău pas, Şi încă ştiu cât timp a mai rămas... În dialog cu sufletul rămân, Să mă mai cred al gândului stăpân, Dar îmi şopteşte soarele-n apus Că nu am spus tot ce aveam de spus... Dar oare n-am rostit ce-n nopŃi gândesc, Temându-mă să-Ńi spun că te iubesc? Credeam că ştii că nu mai cred că-s eu, Mă tot trezesc cu tine-n gândul meu... Am fost cândva torent prea trecător, Azi am rămas să caut un izvor. În curgerea în care trec firesc, Izvor îmi eşti - Izvorul meu lumesc. 433


7x7x7 [1]

De-mi eşti alături, n-am să pot să fiu O frunză-n vânt, pierdută în pustiu, Şi nu mi-aş mai dori să plec deloc, Tu îmi eşti apă, cum îmi eşti şi foc. Dar am curaj în ochi să te privesc, Fără de teamă să te regăsesc, Şi să-mi pun clipa strajă la hotar Şi să te vreau al şoaptei mele dar... Privit-am într-o seară-ntâmplător, La ceasul când credeam că iarăşi mor, Şi am văzut un cer înseninat Şi mi-am adus aminte ce-am uitat. Şi trebuie să uit că am căzut, Că mi-a fost greu, că multe m-au durut, Voi trece mai uşor peste ce-a fost Şi vom putea s-avem, în doi, un rost. Aşa va fi, chiar dacă-i nefiresc, Vei fi a mea, când zorii se ivesc, Voi fi al tău. O noaptea de-nceput Şi ai să ştii de-atunci ce mult te-am vrut. 03.07.07

434

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Redivivus Iubindu-te, nopŃii spun teamă, Te-admir clandestin şi captiv, Şi gânduri uitate mă cheamă, Şi iar sunt copilul naiv. Pe orice tristeŃe fugară Mi-eşti soarta, izbânda şi rostul, O flacără-mi este ocară Iar alta îmi e adăpostul. Târziu, anonimul din mine, În spirit de somn şi de vis, Aprinde un foc pe ruine Cu Ńel înŃeles şi precis. Pe frunte am riduri de noapte, În ochi mai port lacrimi şi soare, Rostirea o ştiu doar în şoapte Şi numai trecutul mă doare. 435


7x7x7 [1]

Sub bolta de stele stinghere, Simt paşii ce umbră nu au, Izbânda e-o simplă tăcere Şi toate ca ieri se-ntâmplau. Fiindu-mi blestemul poruncă, Pe cer între stele te pun, Trecutul în valuri m-aruncă, Şi gândul aleargă nebun. Dar vreau să înduplec exilul Să ard ca o stea căzătoare... Iubindu-te-s iarăşi copilul Ce plânge cu lacrimi de soare. 31.01.07

436

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Să fur o lacrimă… Şi vine ziua să ne uite-n şoapte, Să dea un sens ideii de-a trăi, De-a regăsi puteri ca, peste noapte, Să conjugăm doar verbul a iubi. Întreaga noapte e un dor de ducă, Cu gânduri ce ne ard în flăcări vii, Şi-n zorii zilei parcă ne apucă DorinŃa de-a fi flacări în făclii. Şi ca în prag de albă sărbătoare, Pe cer e un halou de curcubeu, Din cer mai fur o lacrimă de soare Şi mă topesc, sub raza ei, mereu... 01.02.07 437


438

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Necesarul cuprins Te-ascult din umbră şi în umbră stau Şi mă trezesc gândind spre mai departe, Nici nu mai ştiu de toate se-ntâmplau, Sau lacrima e-a mea. Şi-mi Ńine parte. Clepsidra vieŃii s-a întors deodată Şi din trecut vin drumuri să le bat, Aş vrea să se întâmple toate-odată, Deşi, se pare, s-au şi întâmplat. Privesc în urmă să-mi găsesc un rost, Să înŃeleg de ce un gând mă doare, Mă bat furtuni şi n-am nici adăpost, Vreau doar atât: o lacrimă de soare. Te-ascut din umbră, caut mai departe Şi caut maluri valului ce sunt, Chiar dacă totuşi viaŃa mea-i o carte, Mai pot să am alt rost pe-acest pământ. 439


7x7x7 [1]

Am ars în focuri căutând puteri Să sting un rug ce sufletu-mi ardea, Strivesc un lanŃ în prag de primăveri Şi uit că a fost iarnă-n viaŃa mea. Pot iar să cred că totuşi nu se moare Când ai destinul unui om învins, Nu vreau decât o lacrimă de soare Să pot să am la cartea mea cuprins. 04.02.07

440

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Murmur (unei prietene dragi, din dorinŃa căreia această poezie a revenit la lumină)

Buzele mi s-au uscat în ploi, Când ploua cu vise pe-amândoi... Se adună-n parte ori se scad, Vorbele ce-n nepăsare cad. Prihănit de şoaptele încete, Printre mugurii de flori târzii, Am iertat, însângerat de sete, Amintiri pustii, iubiri pustii. Stelele s-au stins născând furtuna, Focul pâlpâie de dor învins, Privegheză dimineaŃa luna, Ca să-ndur pe toate, dinadins. Nici nu a trecut mai mult de-o clipă Şi-o instanŃă-n loc s-a adunat Ca făcând de adevăr risipă Să mai cad odată-nstrăinat. S-a sfârşit şi ploaia, şi furtuna, Au rămas cuvinte fără sens, Numărând secunda, câte una, Am ajuns cu viaŃa la consens. 441


7x7x7 [1]

În exilul frunzelor ce-or cade, Fruntea, noaptea trist va-mbrăŃişa Şi-or rămâne zilele să prade Adevărul despre viaŃa mea. Între patru ziduri neştiute Voi veghea trecutul prin prezent Şi voi spune vrute şi nevrute, Ca să pun pe toate un accent. Şi-or mai fi destui ce or să vadă, Alte vorbe, alte răzbunări, Şi va ninge iarăşi, prin zăpadă, Urme-n ochii tristei nepăsări. Dar va fi să fie o enigmă, Toate or să treacă şi-or vorbi Numai adevăr ori... paradigmă, Când albastrul timp mă va sorbi. 03.02.07 (Reluare unei idei din 30.09.85)

442

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Eu bat drumul... Grâul dă în pârg şi se zvoneşte Că va fi şi-n toamnă rod bogat, Eu bat drumul ce se tot lungeşte, Ca să pot la poarta ta să bat. Vara îmi dă semn de împlinire, Ca să caut locul ce ni-i dat, Eu bat drumul dinspre dezrobire Şi-acel timp de vis înnobilat. Vremea mi-e-mpotrivă câteodată, Din furtuni mi-e greu să mă adun, Eu bat drumul către tine, fată, Şi în palme inima-mi îŃi pun. 29.05.07 443


444

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Întrebare Frunză verde, verde de mirare am sa plâng a gând de sărbătoare, te găsesc în purpuri de lumină, amintindu-mi clipa ce-o să vină. Biruit de şoaptele ştrengare, umblu peste paşi de întrupare, niciodată n-o să fac risipă, aplecând spre tine a mea clipă. Ca un semn al lacrimii fugare, intru-n gândul fără de hotare, ne-ntrebat îmi umilesc trecutul, existând ca vrutul şi nevrutul. Exilând sentinŃe călătoare, stau şi pun un semn de întrebare. te cuprind cu lacrima pribeagă, întrebarea mea vrea să-nŃeleagă. 06.02.07 445


446

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Eu, val al mării Un val al mării vine către mine, Restituindu-mi gândul de demult, Eu nu-nŃeleg de ce îmi aparŃine Şi nu-nŃeleg de ce îl mai ascult. Mă aşteptam să simt că briza mării Va pune frâu pornirii de acum, Dar nu-mi dă pace rodul întâmplării Şi sunt sortit să fiu mereu pe drum. Îmi udă ochii lacrima amară Şi miezul nopŃii vine prea curând, E-aşa-ntuneric în această seară, Chiar pescăruşii trec şi se ascund. Vroiam să ştiu dacă e totuşi bine Că te aştept, că vreau să te găsesc, Dar cum nu ştiu ce faci, ce e cu tine, Pe Ńărmul mării vreau să-mbătrânesc. 447


7x7x7 [1]

Şi într-o zi, oricare-ar fi să fie, Să mă găseşti, privind spre asfinŃit, Un anonim de care nu se ştie Nici cine-a fost, nici cum a-mbătrânit. Dar dacă totuşi apa n-o să poată Să rostuiască viaŃa-ntr-un alt fel, Am să mă-ntorc să fim ca altădată: Tu – floare rară, eu – mereu rebel. Şi-n zori de toamnă, tot pe malul mării Vom da iar sens destinului în doi, Înnobilând o şoaptă a chemării Cu harul sfânt al patimii din noi. Zăpezi şi geruri ne vor prinde bine Şi valul mării ne va încălzi, Ai să rămâi mereu numai cu mine Şi Ńărm al mării mele ai să fii. Eu val voi fi, ce vine şi tot vine, Trecând acum prin neguri şi lumini, Mă voi opri când voi ajunge-n tine La ceasul când speranŃei mă închini. 23.06.07

448

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Am vândut... Am vândut singurătatea Unui haos anonim, Astăzi vreau eternitatea Doar la doi s-o împărŃim. Am uitat că am în spate Doar o viaŃă dusă-n gând, Şi-am pornit spre libertate Ca o flacăra arzând. ÎŃi veghez clipa visării Ca o lacrimă, supus, Şi dau viaŃa mea uitării, Când iŃi spun ce-aveam de spus. Totuşi uneori mă doare Că fac pasul mult prea mic, Îmi eşti lacrima de soare Şi mai mult nu vreau nimic. 12.02.07 449


450

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Pas de regăsire Fiindu-mi şoapta clipă de ispită, lăcrimez în vorba risipită, obidit de semne de-ntrebare, aştept visul razelor de soare. Robotind prin simpla amintire, enervez o clipă de trăire. Dor de ducă, dor de împlinire eşti de-acum găsita mea iubire. Făurind istoria de-o clipă, obosesc pe-a gândului aripă, călator pe gând de începuturi, fiindu-mi frig, mă ard printre rebuturi. 451


7x7x7 [1]

Luminez şoptirea mea-n neştire ocrotind o şoaptă de rostire, amintindu-mi rostul de-mplinire retrăiesc, găsindu-te, iubire. Existând într-un calup de stele, dăruiesc speranŃă zilei mele, evadez pe ziua mea trecută, vultur să cobor pe-a ta redută. Începând un pas de regăsire, sunt mereu în preajma ta. Dau ştire! 08.02.07

452

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Focul sacru... Mă opresc mereu în faptul serii Şi-amintiri, deodată-mi dau năvală, Când ucid un pas al primăverii, Nimeni nu îmi cere socoteală. Caut veşnic un miracol sfânt, Vreau să înŃeleg ce mă îndeamnă Să adun cuvânt lângă cuvânt, Ca să uit că vine-a vieŃii toamnă. Norii negri vor din cer să cadă, Amintiri îmi dau, mereu, bineŃe, Paşii mei sunt urme prin zăpadă Şi înving un gând din tinereŃe. Eu, nebun, rămân doar eu, mereu, Un copil cu inima senină... Pot iubi şi eu, un derbedeu, Ca o lacrimă de suflet plină. 453


7x7x7 [1]

Am uitat ce-nseamnă nebunia, Gândul meu e fapt şi răbufnire, Îmi dă iar târcoale sărăcia, Dar mă-nalŃ plângând cu-a ta iubire. Până-acum trăiam doar în desfrâu, ViaŃa mea murea fără tăgadă, Căutam izvoarelor pârâu Şi striveam troiene de zăpadă. Mă adun din şanŃ, de prin noroaie, Mă înec în lacrimi şi suspine, Azi adun a ploilor şiroaie Să rezist pe drumul pân’ la tine. M-am robit mereu atâŃia ani, Mi-am purtat viaŃa plin de teamă, Am dormit sub pâlcuri de castani, Dar acum eşti visul cel de seamă. Focul sacru arde iar în vânturi, Azi dau foc la fapte şi regrete, Şi mai scot din ultimele gânduri Pasul răzvrătirilor secrete. Glasul tău în iarnă mă trezeşte Şi plutesc tăcut şi revanşard, Te cuprind în braŃe nebuneşte Şi în focul Demonilor ard. 19.02.07 454

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Va fi... Va fi o toamnă-a unui an firesc, În care toate-au fost la întâmplare, Şi-am învăŃat că totu-i omenesc, Dorind mereu o lacrimă de soare. Va fi o zi cu cerul înflorit, Va fi o zi cu falduri de lumină, În care vom uita ce am trăit Şi toate ce vor fi, vor vrea să vină. Istorii vor începe-a se rosti, În ziua împletirii de destine, Şi-o sâmbătă-ntr-un tot ne va uni, Să trecem peste rău şi peste bine. Şi ierni de alburi şi de rod bogat Se vor păstra în mugurii de floare, Iar vara va avea de-ncununat Menirea sfântă-a lacrimei de soare. 26.02.07 455


456

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Firesc e iar... Când pasul nopŃii trece către zi, Hotarul şoaptei este omenesc, Îmi este iarăşi dor de a iubi, Şi lumii dau de ştire că iubesc. TristeŃea, în mod tainic, e un gând Pe care îl trăim în mod firesc. La târgul vechiturilor o vând, Azi nu mai ştiu decât că te iubesc. Dezastrul lumii are gust meschin, În viaŃa-n care totu-i nebunesc, De toate uit când Ńie mă închin, Şi-mi e destul că pot să te iubesc. Iluzia e dusă spre real. În mod ciudat şi asta e firesc, Dar încă îmi e dor de ideal, Şi ideal îmi eşti şi te iubesc. Mereu realul pare rău fatal, Mereu firescul pare nefiresc, Dar dacă valul se opreşte-n mal, Fără tăgadă ştiu că te iubesc. 21.02.07 457


458

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

S-ar putea... S-ar putea să cad uitat de toate, Să şi ard pe drumul meu lumesc, Dar acum când somnu-mi nu se poate, Mi-e deajuns să ştiu că te iubesc. S-ar putea s-ajung din întâmplare Într-un crov al paşilor ce pier, Dar fiindu-mi lacrimă de soare, Dreptul de-a iubi mai pot să-l cer. S-ar putea să plec pe altă lume Într-un haos tainic, omenesc, Însă-am să mă-ntorc eu, val în spume, Să te am mereu, să te iubesc. 29.03.07 459


460

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Nu pot să cad... E ceas de seară, stele se aprind şi norii nopŃii neguri definesc, De mă strivesc de pragurile vieŃii, nu pot să cad cât ştiu că te iubesc. Vin vânturi mari şi simt că îmi e frig şi-n raza lunii cerul îl privesc, De mă ucide-n taină şoapta lumii, nu pot să cad cât ştiu că te iubesc. În pas de ducă lacrimii dau sens şi cu speranŃă cat un prag lumesc, De ard în pripă orice gând al nopŃii, nu pot să cad cât ştiu că te iubesc. 11.03.07 461


462

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Răvaş de primăvară Iubita mea, eşti frunza primăverii Şi-mi eşti stindard în lupta ce o duc, Şi lupt cu multe-n clipa înserării, Când toate la-ntuneric se reduc. Sunt multe semne ce ne dau târcoale, Tot încercând să stingă focul sfânt, Şi vor într-una să ne stea în cale, Să poată să privească un zbor frânt. 30.03.07 463


464

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Te vei mărita... Te vei mărita, ştii asta bine, MulŃi se vor uita în urma ta, Tot mai mulŃi mă vor urî pe mine, Că vei fi de-atunci mereu a mea! Te vei mărita în zori de toamnă, Vorbe vechi de-atunci se vor uita, Şi vei fi a vieŃii mele doamnă Şi-ai să-mi fii şi lacrimă, şi stea. Te vei mărita şi-un cer ca focul Să fim doi mereu ne va-ndemna, Zorii zilei îşi vor face jocul, Soarelui furându-i lacrima. 03.05.07 465


466

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Eşti... Eşti chiar frumoasă, ştii şi tu prea bine Şi lacrimă de cer îmi pari că eşti, Eşti adevăr, şi şoaptă, şi minune, Şi semn al cărŃii pline de poveşti. Eşti chiar mai mult, eşti roua dimineŃii, Şi zorii zilei ştiu că îmi poŃi fi, Şi-n răzvrătirea valurilor ceŃii, Tu drum îmi redeschizi spre altă zi! Eşti chiar frumoasă, ştii la fel de bine Şi focul vieŃii simt că-l reaprind, Am doar o clipă ce îmi aparŃine, łi-o dăruiesc şi-n gându-mi te cuprind! Eşti chiar mai mult, eşti valul unei ape Şi mal îmi eşti când viaŃa-mi rătăcesc, Şi tot mereu te simt şi vreau aproape, Până-mi fac drum spre haosul ceresc. 07.05.07 467


468

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Căutare Sub nori de seară caut steaua clipei, Şi-nvăŃ din nou să cred în viitor, Ştiu c-am trăit sub patima risipei, Dar, azi, spre tine aş pleca în zbor. Nici luna plină nu-i întâmplătoare, Aşa cum toate au un drum al lor, Tu îmi rămâi o lacrimă de soare Ce-mi dă un drum spre timpul viitor. 07.05.07 469


470

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Ia-ne, Doamne.... Am uitat de mult cum se trăieşte, Ne ucidem pentru mărunŃiş, Chiar lumina zilei ne orbeşte Şi ne ducem viaŃa pe furiş. Înscenăm furtuni la întâmplare, Zorii zilei aruncăm în foc, Am ajuns şi hoŃi la drumul mare Şi dorim s-avem numai noroc. Facem focuri să avem ce stinge, Ne-nchinăm la sfinŃii cei mai mari, Cea mai sfântă cruce e o minge Şi suntem mereu tot mai avari. Ia-ne, Doamne, orice perspectivă, Ia-ne tot ce-a fost sau ce va fi, Dar nu ne lăsa a fi-mpotrivă, Dă-ne iar puterea de-a iubi. 10.05.07 471


472

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Nemuritor Niciodată n-am cerşit nimic, Am trăit cu ceea ce-am avut, Astăzi am curajul să vă zic: Chiar şi pragul vieŃii l-am trecut. Umbre-ncolăcite de lumini Mă duceau pe-un drum necunoscut, Şi, contemporan cu-ai mei străbuni, Retrăiam poveşti de început. Val de lacrimi mi-a fost dat să fiu, Răvăşit de ordinea de zi, Dar simŃind că ceru-i plumburiu, Mi-era clar că ştiu ce nu pot şti. 473


7x7x7 [1]

Din priviri am răzbătut spre cer, Azi îmi ştiu întregul viitor, Viaţa mea pot gaj să o ofer, Că murind eu tot nu pot să mor. M-am întors şi-acum Ńin timpu-n loc, Scriu o carte fără de sfârşit, Ştiu că împreună-avem noroc Şi-mplinim tot ce e de-mplinit. Cum în viaŃă n-am cerşit nimic, Ochii din pământ pot să-i ridic. 12.05.07

474

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Norocul meu... În nori de plumb am regăsit lumina Şi-am regăsit căldura în zăpezi. Am luat mereu asupră-mi toată vina Ca eu să-nving când tu vrei să-mi cedezi. În ape reci am pus să ardă focul Şi-am pus la cale-a vieŃii sărbătoare, Şi-n miezul nopŃii mi-am găsit norocul, Norocul meu - o lacrimă de soare. 13.05.07 475


476

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Un gând mereu… Iubita mea, priveşte cerul nopŃii Şi luna-n răsăritu-i prea grăbit, Ca să mă vezi zdrobit de-un pas al sorŃii Şi răstignit pe-o muche de cuŃit. Hotare triste am fixat în grabă Şi trandafirii sunt înmuguriŃi, Dar dacă vine noaptea şi mă-ntreabă, Eu n-am să spun nicicând că sunt striviŃi. Un ger răzleŃ a vrut să îi ucidă Şi drumul să ne ducă-n necuprins, I-a cam atins suflarea lui aridă Şi crede că definitiv ne-a-nvins. Iubita mea, am munŃii lângă mine Şi martor mi-este ceru-nseninat, ÎŃi jur că iarăşi primăvara vine Şi toamna va avea un rod bogat. 477


7x7x7 [1]

Şi-n iarnă o să vezi şi flori de gheaŃă, Şi Flori de ColŃ în suflete crescând, Eu voi da veste că-ntr-o dimineaŃă Vei fi o stea cu ochii surâzând. Va fi o vară cum n-a fost vreodată, Cu nopŃisenineşi-mpliniri de vis, Mai toatălumea va privimirată Că cerul vieŃii ni s-a redeschis. 18.05.07

478

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Ignorând... Oricât m-ai ignora, tu ştii prea bine Că vreme nu mai este de pierdut, Şi, hazardându-te spre absolut, Ai să-nŃelegi de ce te-ntorci la mine. Când faci abuz de vorbe-ntortocheate Pui doar accent pe timpul tău trecut, Şi uiŃi că sunt un om necunoscut Ce ştie şi ce vrea şi ce se poate. Tu, în întoarceri vrei să-Ńi afli calea Şi să repari castele de nisip, Aşezi o umbră tristă pe-al tău chip Când într-o parte-i dealu-n alta-i valea. Şi mă ignori şi crezi că poŃi fi totul Sub zodia hotarelor de foc, Sau poate uiŃi că Ńin şi timpu-n loc Când pun în joc şi soarta şi norocul. În tot ce spun e semn că arde cerul Şi curge-n picături ce ard mereu, Şi-acel final ce-l port în gând mereu Va risipi, predestinat, misterul. 05.06.07 479


480

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Premoniţie Am gânduri mari şi cred că se-mplinesc Cu fiecare noapte care trece, Şi chiar atunci când suflă vântul rece, Nu mă mai tem şi ştiu că te iubesc. Din lacrimi izgonite din destin Adun speranŃa clipei de-mplinire, Şi uit trecutul ars de-a ta privire, Când mă priveşti în unda-mi de suspin. Am gânduri iar şi nu le mai opresc, Înalturi albe mai mereu mă cheamă, Şi nu mai simt nicicum că mi-ar fi teamă, Mi-e teamă doar să-Ńi spun că te iubesc. 20.05.07 481


482

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

În umbre caut... În umbre caut şi te aflu-n stele, La un hotar de ceas fără sfârşit, În infinitul gândurilor mele, Îmi eşti speranŃa unui drum sortit. În miez de noapte ori în miez de zi, Te-aştept să vii în viaŃa mea grăbită, Să pot să cred că pot redeveni Mai mult decât o umbră răstignită. În umbre caut, dar te văd în soare, Atunci când cade ceru-nspre pământ, În infinitul gândului ce doare, Tu eşti clepsidră, eu nisip în vânt. Pe drumul vieŃii, când mi-e pasul mic, Te-aştept să vii să uit că am hotare, Dacă mai cad să pot să mă ridic, Să nu rămân doar semn de întrebare. 483


7x7x7 [1]

În umbre caut să găsesc lumină, Când zorii zilei simt că-i rătăcesc, Destinul meu de haos fără vină Îmi spune iar la drum să o pornesc. Într-un târziu, când totul ar fi trist, Te-aştept să vii să mergem mai departe, Iar eu învăŃ să cred că iar exist Şi pun în joc acum ultima carte. 13.06.06

484

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Aripi frânte O nouă stea din cer ne luminează Şi caută vieŃii să-i dea nume, Eu tot aştept pe margine de lume Un semn şi-un gând pe-o lacrimă de rază. Prin norii negri simt că pleci departe Şi spre dezastru toate se vor duce, Iar tu rămâi un nume pe o cruce Şi adevărul lumii ne desparte. Altarul clipei a aprins şi cerul, Şi aripi frânte se ivesc din ape, Strivind o clipă, caut de aproape Răspunsul ce învăluie misterul. CerneŃi, 08.06.07 485


486

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Priveşte cerul Priveşte, cerul nopŃii e brăzdat De încă o istorie de-o clipă, Doar adevărul e îndurerat De-atâta zarvă şi de-aşa risipă. Hotarul umbrei e din nou strivit De trecerea firească, efemeră, Doar paşii mai Ńintesc spre infinit, ÎncătuşaŃi de-un semn de barieră. Câte un gând mai are drum închis, Când la-ntrebări încearcă să răspundă, Ori, obosit de-al vieŃii compromis, Se pierde-n râu de lacrimi ce-l inundă. 17.06.07 487


488

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Pumnal în tâmplă Cât trecători rămânem, se întâmplă Să fim doar flacări, fără un destin, Şi doar pumnalul, resimŃit în tâmplă, Mai picură-n paharul deja plin... Înlocuim o vorbă cu un gând, Înlocuim trecutul cu poveşti, Mai trecem peste adevăr plângând Şi aşteptăm în întuneric veşti. Dar poate în cuvânt găsim puteri, Chiar dacă-n toate încă mai greşim, Să revenim aici de nicăieri, Găsim puterea încă să trăim. Sau, dacă rostul nu-i un şir de glume Şi nu trăim gândind la ce-a fost ieri, Putem să reclădim în noi o altă lume, Mereu în pragul altor primăveri. 28.06.07 489


490

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Teii din Copou Au înflorit iar teii din Copou, Şi noaptea, luna, cerul străjuieşte, Răstălmăcesc o şoaptă cu ecou, Să simt că-mi duc destinul omeneşte. Cu pas încet hotarul vieŃii trag Către o zi ce gândul îmi adună, Doar miezul nopŃii, ce mi-e iarăşi drag, Povestea noastră vrea mereu s-o spună. Şi tot aştept să fiu un bun comun, Vândut ca supliment pe o tarabă, Să pot să tac, să pot să mă supun Celor ce iar, de tine, mă întreabă. 491


7x7x7 [1]

Au înflorit iar teii din Copou Şi-un colŃ de lună îmi mai şterge faŃa, Redându-mi hotărârea ca, din nou, Să-Ńi spun în şoaptă: Bună dimineaŃa! Mai mă opresc din mers privind tăcut, În aşteptarea ce se tot lungeşte, Şi-mi caut un prenume de-mprumut, Să fiu un anonim ce-n gând trăieşte. Şi tot aştept tarabei să mă dau, Să simt că vânzătorii mă ignoră, Să nu mai pot nici locului să stau, Deşi o zi de-a mea la voi e-o oră. Iaşi, 21.06.07

492

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Altar de foc Într-un cotlon al gândului găsesc Un drum, în paşi, spre tot ce va urma, N-aş vrea să ştiu, aş vrea să şi greşesc, Dar toate, într-un fel, vor exista. Atâtea porŃi, pe drumul redeschis, Vor pune semne şi vor da răspuns, Iar timpul, într-un tainic val de vis Va înŃelege dacă-i de ajuns. Apoi, din umbra norilor târzii Va fi să cadă un altar de foc Şi, sub stindardul nopŃilor pustii, Blestem va fi: de viaŃă şi noroc. Tulcea, 22.06.07 493


494

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Rost întru noroc Se simte că-i furtună peste tot Şi valul trece iarăşi peste mal, Se rupe-n două-al lumii piedestal Tocit de al căldurilor complot. Un uragan al timpului trecut Face ravagii mari în calendar, Şi toŃi se zbat acum, dar în zadar, Se pierde totul în necunoscut. Teroarea clipei urcă mult prea mult, Victimizând al zilelor hotar, Şi doar speranŃa gândului hoinar Rezistă într-al nopŃilor tumult. Chiar zborul prin furtunile de foc Aduce-n plâns întregul lumii vis, Înnobilând al lumii compromis Cu un blestem de rost întru noroc. 07.07.07 495


496

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

De mi-a fost dor... Pe umeri, fără grijă, duc poveri, Şi mă găseşti mereu, pe nicăieri, Sfârşind mereu tot ce am început, În viaŃă n-am cerşit nici un sărut. De mi-a fost dor, am tot privit în zări, Poate-am oftat sedus de depărtări. Îngenuncheat mereu la poarta lumii, Nu m-am vândut trădării sau minciunii. Şi toate mi le-am dus cum am putut, Chiar soarta lumii totuşi m-a durut, Si voi dori mereu un cer senin Şi alunga-voi norii care vin. 30.06.07 497


498

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Dac-aş şti... Dac-aş şti că pot aduce Soare în inima ta, Într-a timpului răscruce Chiar acum m-aş aşeza. Dac-aş şti că pot reface PunŃi ce aripi îŃi pot da, Drumul vieŃii l-aş întoarce Şi destin aş recrea. Dac-aş şti că pulsul clipei Este gândul tău şi-al meu, M-aş şi dărui risipei, Ca să fim doar noi mereu. Dac-aş şti... Nu ştiu... Se ştie? NopŃii îi dau sens de zi, Fie deci ce-o fi să fie, În curând te voi găsi. 18.06.07 499


500

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Destin de lacrimi Eu nu îmi mai aduc nimic aminte, Şi totu-mi pare că-i aşa real, Destinul meu e scris în trei cuvinte, Ca un abuz de lacrimi ideal. Din prima clipă am uitat de toate, SimŃeam că cerul cade în abis, Aşa cum ştiu că totuşi se mai poate Să fim noi doi un colŃ de paradis. Când vânturi bat şi drumuri se înfundă, Te chem stingher şi caut pasul tău, O lacrimă de soare mă inundă Şi nu mai ştiu ce-i bine şi ce-i rău. Trăiesc în tot ce viaŃa-mi pune-n faŃă: Războaie, drame, vorbe de scandal. Destinul meu, adus de-un val de ceaŃă, E un însemn de lacrimi, ideal. 501


7x7x7 [1]

În toiul luptei caut spre lumină, Şi-mi dă puteri o stea ce-a răsărit, O lacrimă îmi spune că-s de vină, Dar ăsta sunt. Vreau şi un fruct oprit. Nu am hotar când marginea de lume Îmi pune-n cale sensul interzis, În trei cuvinte cândva mi-a dat nume, Să pot da viaŃă ultimului vis. Şi uit mereu şi nu-mi aduc aminte, Şi rostuiesc o soartă din cuvinte. 15.07.07

502

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

Liman Am dus război cu sufletul prea mult, Uitând cumva de ce mai şi trăiesc, Am învăŃat să tac şi să ascult, Azi însă vreau limanul să-mi găsesc. Adăugând un sens de ultim gând, În joc aduc al lumii început, Chiar dacă viaŃa o mai duc plângând, Eşti tot ce vreau. Eşti tot ce n-am avut. În miez de noapte caut înspre cer, DorinŃei mele împlinire eşti, Un jurământ ne leagă... Un mister, Balsam al răscolirii-mi sufleteşti. EşelniŃa, 23.08.07 503

Timpul trece, anii se tot duc, duc, Nu se [tie ce va mai urma, urma, _ns# [tiu c# ve[nic voi lupta Drumul, spre lumin#, s#s#-l aduc.

Acelor oameni care nu mm-au lăsat să cad, împins fiind, fiind, uneori, uneori, spre cădere... cădere... Acelor oameni care are mm-au lăsat să ma înalŃ, ursit fiind la înălŃare... înălŃare... Acelor oameni care are şişi-au dorit să cad, dar nu au reuşit săsă-mi vadă căderea... căderea... Celei care mi-a fost, mereu, alături, ani, decenii...


508

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Pas pe prag Pas de împlinire, răvăşit de viaŃă, Se înalŃă iarăşi într-un gând rostit, Razele de soare ard un văl de ceaŃă, Noi vom trece pragul pe un drum sortit. Pas de înălŃare, izgonit de lume, Se despovărează de un trist trecut, Razele de lună scriu pe cer un nume, Noi vom trece pragul spre necunoscut. Pas de existenŃă, împărŃit în două, Se reduce astăzi la destin comun, Razele de soare plâng în bob de rouă, Noi vom trece pragul. Nu ştiu ce să-Ńi spun. Pas de şoaptă tristă, suspendat în toate, Trece spre finalul gândului uitat, Razele de lună spun că nu se poate, Noi vom trece pragul. Pragu-i neumblat. 26.05.07 509


510

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Ultimul val Deasupra amintirii în furtună, Furtună e şi azi pe Marea Neagră, Iar munŃii, rătăcind, se tot adună Să reclădească lumea noastră-ntreagă. În universul trist şi plin de valuri, Epavele se-apropie de mal, Şi tot mai ne-nŃeles se pierd în maluri, În răvăşirea ultimului val. Mereu în inchiziŃii e-o pereche Şi valul este ultimul cuprins, Noi sîntem cea din urmă umbră veche Ce a rămas pe-un rug de stele stins. În focul rugăciunilor sihastre E iarăşi foc şi lumea iar e foc, Noi ne rugăm spre zările albastre Pentru noroc şi pentru nenoroc. 511


7x7x7 [1]

Iar cînd şi cheiul portului se curmă, La noi vin stelele ca într-un port, Doar cerul plînge, veşnic, a lor urmă Şi se aruncă-n valul mării mort. Dar cînd nu poate nimeni să mai meargă Deasupra norilor de gînd supuşi, Adună-mi tot ce zace-n Marea Neagră Să nu confund vioara cu-n arcuş. Să reclădim din apele de mare Doi ochi, un suflet şi-ncă un blestem, Şi să ne certe-ntreaga depărtare Printr-un reflux şi printr-un flux suprem. De-a pururi vor rămîne legăminte În legănarea bărcilor la mal, Însă acum, iubito, stai cuminte, Eu povestesc, vestind, ultimul val. Tu, ultima mea noapte minunată, Adună-mi lacrima în scoici de mare, Şi pune-o peste clipa mea uitată În ultima instanŃă de-nchinare. 19.02.85

512

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Colind de seară Ionelei

La serata dimineŃii noastre, Să aprindem nopŃii lumînări, MunŃii sînt departe-n depărtări Şi-au rămas doar zările sihastre. Noaptea ne-a cuprins plini de furtună, Pe deasupra-i cer, sub noi e cer, Lerui flori şi dalbe lerui-ler, Unde ne sînt munŃii împreună? Prinde-te de mîna tremurîndă Cu o mînă stîngă arsă-n foc, Şi adună munŃii la un loc, Ca să stăm şi noi cu ei la pîndă. Sărbătoarea ne-a-nvelit în şoapte, Vor veni iar zori şi încă zori, Dalbe lerui-ler şi lerui flori... Unde ne sînt munŃii noştri-n noapte? Mîna dreaptă, arsă de îngheŃuri, Pune-o peste ochii ce privesc, Am rămas în noapte să păzesc Îngînarea mea rămasă-n ceŃuri. 513


7x7x7 [1]

Exilarea întîmplării noastre S-a îngemănat în zori de cer, Lerui flori şi dalbe lerui-ler, Unde ne sînt munŃii-n zări albastre? Mîinile în inimă-mi le strînge Ca în ochii mei să le-mpreuni, MunŃii se îmbracă în furtuni, Lacrima-mi coboară pînă-n sînge. Apele ne-au pus gheŃari pe frunte, Au rămas doar umbrele pe cer, Dalbe flori şi lerui-lerui-ler, Cine-i hoŃul crestelor cărunte? Au rămas doar munŃii, A rămas furtuna, Brazii mei, cărunŃii, Mai mîngîie luna. Au rămas doar munŃii, A trecut furtuna, Brazii mei, cărunŃii, Tot mîngîie luna. 08.10.85

514

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Pămînt... Pămînt de foc, pămînt de vis, Pămînt - dezastru şi abis, Strigau în noapte din decor PiloŃii ce plecau spre zbor. Pămînt de vis, pămînt de dor, Pămînt – iubirea tuturor, Strigau în şoapta unui val Şi marinarii către mal. Pămînt, pămînt, pămînt, pămînt, Te-adun din gînduri şi cuvînt, Te strig cînd clipele mă dor În noaptea mea şi-a tuturor. Şi tot mereu, oriunde merg Pămînt e lacrima ce-o şterg. 17.10.85 515


516

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Când bate luna De mă bate vîntul Toamna pe cîmpie, Mă mai poartă gîndul Prin copilărie. Îmi adun credinŃa Din imensa noapte, Şi îmi chem sentinŃa Prin desfrîu de şoapte. Mai adun cu ură Paşii, cînd vin zorii, Dar, din flori de zgură, Năpădesc fiorii. Chem o nouă şoaptă Rătăcind prin stele, Noaptea stă şi-aşteaptă Gîndurile mele. 517


7x7x7 [1]

Cheamă depărtarea Nourii în floare, Şi-mi urăsc chemarea Cînd privesc la soare. Lunecă tîrzie Luna printre toate, Şi-apoi vîntu-adie Visuri spulberate. Şoapta desfrînată Stăruie-n furtună, Noi, ca niciodată, Sîntem împreună. Reclădesc palatul Sfărîmat de silă, Şi umbresc înaltul Fără să am milă. Azi, ca totdeauna Regăsesc cuvîntul, Cînd mă bate luna Şi plînge pămîntul. 06.03.85

518

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Declaraţie Se tînguiesc în zori, netrebnici: Eu îŃi dau asta! ... Dă-mi... ÎŃi dau... Dar vai, cînd ei de iad sînt vrednici Doar eu în cale le mai stau? Eu cînd mă-ndoi fără motive Şi cînd în ochii mei sînt lacrimi, RenunŃ la timp şi adjective, Adun în mine lumi de patimi. Mă clatin. Ură, nedreptate Îmi arde chiar şi legea firii, Mi-au mai rămas acum, din toate, Doar bucuriile iubirii. De la săraci fără putere Îmi iau tăria şi avîntul, Durerea lor e-a mea durere, Prin toate lor le dau cuvîntul. 519


De n-aş da piept cu uraganul Mi-ar fi mai mult de mine silă, Pot aştepta să treacă anul, Dar n-am să pot trăi din milă. De ce să nu slujesc suspinul? De ce să-nalŃ aristocraŃii? Al lumii unul e destinul Şi-s cu săracii. Jos bogaŃii! Ah, ce-ntrebări adevărate: De ce mă leg de nu mă doare? Mă doare. Gînduri birocrate, Desfrîu sub lege şi teroare. Iubesc o viaŃă anonimă, Iubesc o viaŃă-n sărăcie, Prefer doar plata mea infimă Că sînt bogat cît am mîndrie. Şi n-am să-ngădui niciodată Ca mîna mea să stea întinsă, Mai bine-n lacrimi e udată Decît de cineva atinsă. De aş voi şi bani şi-avere Le-aş aduna şi fără trudă, 520

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Dar astea nu îmi dau putere Mai sus e fruntea care-asudă. Ei, da, de n-aş trăi în lume, De-aş judeca doar ce-i al meu, M-aş afunda sub un biet nume Pierdut între cei mulŃi mereu. Astfel privesc oamenii-n faŃă Şi-n ochii lor mai pot privi, Mă pot trezi de dimineaŃă Şi pot în viaŃă izbîndi. 29.03.85

521


522

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Nostalgie de toamnă Ieri călcînd pe decorul de frunze am văzut o frunză plutind într-o culoare veştedă. Privind spre cer a fost aşa, dintr-odată! Abia acum ştiu, a venit, cu ruguri de frunze veştede, toamna. Am simŃit în inima însîngerată picurînd pe frunze-mpresurate în rugăciunile către cer ale rădăcinilor din care porniseră. Am prins în mîini o frunză susurînd în adierea lină a vîntului, în infinitul dintre pămînt şi cer şi iar pămînt. 523


7x7x7 [1]

Şi am privit prin picătura lacrimei cocarda ruginie de verde veşted spintecînd verdele atît de crud din prima viaŃă a ierbii. Luceau în cer ca într-un rug însetat urmele mugurilor ca nişte cruci ale primăverii şi ale verii de prin filele calendarului. Am simŃit acum, abia acum, că venise mai demult toamna. Iar murmurul copacilor grei tremura deasupra mea, trecînd prin mine în frunzele pline de trecut. Venise toamna şi era tîrziu. Inima plutea pe frunze veştede. Ochii erau două frunze uscate. Era însă toamnă. 03.10.85

524

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Protest Protestez în modul cel mai dur La atâta nedreptate gravă! Unii, când fac dreapta împrejur, Ne şi cred pe toŃi ceilalŃi epavă. (Însă chiar credinŃa e bolnavă.) Protestez, cerîndu-vă iertare Că am îndrăznit să vin aici, Şi pleca-voi plin de întristare Dintr-un furnicar fără furnici. (Însă plin de suflete prea mici!) 01.11.06 525


526

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Concert Cînta o muzică pe nu ştiu unde Şi soarele-n furtună se ascunde; Doar muzica-şi continua parada, Afară, peste toate, e zăpada. Cînta o muzică de-nmormîntare Şi viforul îmi cîntă-n depărtare. Cînta o muzică pe nu ştiu unde Şi soarele în viscol se ascunde. Cînta parcă o muzică de nuntă Şi iarna tot mai aspru mă înfruntă, Dar poate nu-i decît concertul vieŃii, Incertul răspicat al dimineŃii. Cîntă o muzică. Şi nu ştiu unde... 09.10.85 527


528

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Rugăciune la rădăcina stejarului Cu ochii plini de picături de sînge şi inima privind spre cer, mă rog la frunza stejarului să-mi acopere sufletul. Cu gura plină de lacrima privirilor şi ochii îngemănaŃi de cuvinte, mă închin la frunza stejarului să-mi adăpostească inima. Cu inima înstrăinată de atîta respirare şi gura zvîcnind în bătaia sîngelui, mă plec la rădăcina stejarului să mă acopere şi să mă adăpostească. Mă rog, mă închin şi mă plec la frunza stejarului, la rădăcina stejarului. 16.10.85 529


530

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Deschidere Ne iubim în trecere mereu, Tu rămâi, cel care plec sunt eu, Umbra lumii nouă ni s-a dat A venit şi seara, s-a-nnoptat. Umbrele vin peste noi mereu, Tu rămâi, cel care plec sunt eu, Noaptea rece-n taină ne-a cuprins Nu mai ştiu ce patimi ne-au învins. Întuneric vom privi mereu, Tu rămâi, cel care plec sunt eu, Neguri ne trimit către abis, Poarta depărtării s-a deschis. 03.06.07 531


532

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Fapt al nopţii Fapta vieŃii te ridică, Lumea e acum prea mică, Cerbii zbor spre depărtare, Tu nu poŃi avea hotare. Şi închină cupa plină Să îŃi jur şi eu lumină, Paşii mei vin iar spre tine, Noaptea-i tot ce-mi aparŃine. Noaptea asta-i limpezită Şi-are numai o ursită. Şi în taină iarăşi sapă Pentru apă, groapă-n apă, Să înveŃi să faci risipă Pentru tot ce faci în pripă, Să rămâi ca un altar Rugăciunii de hoinar. La nuntă, 13.10.84 533


534

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Crucifix Pe albul mat al primelor decoruri, În urma nesfîrşitelor regrete, Prin amăgiri şi negre semnalmente, Eu nu mai am nici gînd spre alte zboruri. În nopŃile de veghe însetată Zăpada se aşterne iar pe mine, Şi totul, pe o mare de ruine, E un altar de clipă-ndepărtată. Cum zbor a fost şi drumul către stele, Întoarcerea n-a fost nicicînd văzută, Şi m-am trezit cu umbra mea căzută În zbuciumatele păcate grele. Apoi în toate, împliniri de viaŃă, Luminile sînt gîndul meu integru, Şi-n totul, cu decoruri în alb-negru, E-un crucifix pustiu de flori de ceaŃă. 30.06.85 535


536

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Mister în pas Cîte n-ar fi de n-ai pleca vreodată, De n-ai rămîne tainic pribegire, Te-aş căuta pe calea spulberată A celei vechi, rostite, împlinire. Te-aş lua din cer În pas stingher, Şi m-aş robi, Şi te-aş iubi. De n-ai pleca în fiecare clipă Înlăcrimând chemarea sîngerîndă, Te-aş aduna pe calea de risipă A celei vechi, rostite, stea flămîndă. Te-aş lua din cer Plin de mister, Să-mi fii aş fi, Şi te-aş iubi. 537


7x7x7 [1]

De-ai sta puŃin în palma fulgerată Şi nu mi-ai răstigni voit privirea, Te-aş aduna pe calea mea uitată Din tot mai veche, plînsă, amintirea. Te-aş lua din cer În pas de ger, Şi te-aş robi, Şi m-ai iubi. Te iau din foc În zbor, în joc. Şi te iubesc, Şi mă găsesc. 11.12.85

538

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Tic-tac Iar tic-tac şi iar tic-tac, Simt că totuşi trece ora, Cîntă lebede pe lac, Şi în ochii tuturora Ceasurile bat... tic-tac! Sub eterne rezoluŃii, Frigul a cuprins înaltul; Straniu mers prin involuŃii: Apa, cerul şi uscatul. Numai ceasul e-n discuŃii. Ceasurile bat, tic-tac, Lîngă tîmpla mea-n neştire. Lîngă patu-n care zac E şi-o tristă împlinire: Toate păsările tac. Umblă peste jocul sorŃii Un blazon de ritm funebru, Lîngă mine stau cu toŃii. ÎmbrăcaŃi cu pas de negru, łintuiŃi de lemnul porŃii. 539


7x7x7 [1]

Iarăşi gongul bate ora Într-un timp ce s-a oprit Chiar în ochii tuturora. Şi prin tot ce-am împlinit Străluceşte aurora. Tac şi tic şi tic şi tac Cîntă şi privighetoarea Şi o lebădă pe lac Îşi anină sărbătoarea Chiar de patu-n care zac. Tac şi tic şi tic şi tac. 14.05.85

540

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Cîntec pentru niciodată Pleacă! Pleacă! Pleacă! Drumul e-nainte, Nu mai am nici vorbe, nu mai am cuvinte, Mi-a rămas trecutul singura-mplinire, Şi cu ochii-n lacrimi te numesc iubire. Te robesc în mine, ca să fii o şoaptă, Stau timid şi singur, cu un gînd ce-aşteaptă. Fapta mea e faptă ce n-are iertare Şi cu toate cele, n-o dau spre uitare. Mă-fierbînt cu sarea mierii de albine, Cu un gînd din urmă te mai chem la mine. Îmi e dor de fapta dintr-a ta credinŃă, Dar a mele vorbe sînt încă-o sentinŃă. Stau în fapt de seară, lacrimi stau să pice, Îngerii din ceruri stau să mă ridice, Lacrima e sînge, sîngele mă cheamă Şi îmi este teamă, chiar îmi este teamă. Dau năvală gînduri peste trupul firii, Pun un pas în moarte, mă închin iubirii. Te-aş cuprinde-n braŃe. Dar privesc ‘nainte, Du-te, ăsta-i drumul. Nu mai am cuvinte. 07.03.85 541


542

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pas pe prag

De pe creste-nourate Cînd mă cheamă depărtarea Ca un tainic dor de drum, Plec strivindu-mi nepăsarea Ploilor ca văl de fum. N-am habar de frig răzbate Şi de-s ploi ori sînt furtuni, Eu prin munŃi am bradul frate Şi stejari prieteni buni. Cînd mă cheamă-n depărtare Apele în susur blînd, Plec să-mi aflu alinare Ne’mplinitului meu gînd. De pe creste-nnourate Privesc zări de gînd curat, Şi pe drumuri neumblate Răvăşesc un pas mirat. 543


7x7x7 [1]

Am pus legămînt cu viaŃa Să am muntele un vis, Şi în el să-mi port speranŃa Prăvălită în abis. Sub luceferi şi sub lună Brizele ne duc în cer, Şi cu soarta ne-mpreună, Numai muntele-i stingher. 28.02.85

544

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Rugăminte Să mă ierŃi şi să mă uiŃi în toate, Eu sînt doar nemuritor de rând, Am vrut doar să vezi că se mai poate Să te reclădeşti din scrum de gând. Dintr-un vis stârnit de remuşcare, Te-ai robit în noapte şi în seri, Şi plecând în tainica-mi chemare Vei trăi strivită de plăceri. Să mă uiŃi ca să mă ai cu viaŃa, Eu sunt doar o umbră în uitări, Şi să plîngi în şoaptă dimineaŃa Ce-am strivit-o-n albe aşteptări. Dintr-o vorbă scrisă în păcate, Te-am dorit în clipa de hotar, Să mă ierŃi şi să mă uiŃi în toate, Ca pe-o filă dintr-un calendar. Şi precum se strâng în noapte toate, Să renaşti din viaŃă şi din şoapte, Şi priveşte-n taină şi socoate Clipa înrobită ca o noapte. Miercurea Ciuc, 19.03.06 545


546

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Şi ninge Orologiu-a mai bătut odată Peste toŃi ce-n bezna nopŃii cată, Şi ninge, ninge peste vechiul sat, Ca peste-un loc pustiu şi blestemat. Şi lemnele din vatră au tăcut, Şi cîinii latră tot mai trist şi mut. Şi ninge, ninge peste vechiul sat, Ca peste-un loc pustiu şi blestemat. Culorile sînt toate prinse-n fum, Trasînd zăpezii cel mai falnic drum, Şi ninge ca în vechile poveşti Ascunse-n obiceiuri bătrîneşti. Mai latră uneori un cîine-n somn, Visînd c-ar fi şi om, ar fi şi domn, Şi ninge ca în vechile poveşti Ascunse-n obiceiuri bătrîneşti. Şi ninge, ninge peste vechiul sat, Ca peste-un loc pustiu şi blestemat, Şi ninge ca în vechile poveşti Ascunse-n obiceiuri bătrîneşti. 03.06.85 547


548

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pas pe prag

E drumul greu inscripŃie pe cartea lui Lucian Blaga

E drumul greu Şi apa dă năvală, Sînt singur, numai eu Şi focu-i doar o pală, E drumul greu Prin norii de furtună Şi numai eu, mereu, Sub umbrele de lună. E drumul greu Şi noaptea mă-mpresoară Eu jur pe Dumnezeu, Stau apele să moară. E drumul greu, Iubita mea, priveşte Acum, sînt numai eu, Trecutul putrezeşte. 15.08.84 549


550

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Iubire Se iubesc cu mugurii de gheaŃă Poduri de pervaz înzăpezit, Pribegind în apele de ceaŃă, Ispitite de un frig cinstit. Şi cu sfinte mîini incinerate Pun corole-n ruguri de hotar, Tot tînjind o sacră libertate Peste hotărîtul minutar. Fulgi de timp îşi fîlfîie aripa, Zborul arde-n ŃurŃurii ce plîng, Căută cu ochii lor risipa Vadului ce noaptea o înfrîng. Ultima strivire de fereastră, Ninge cu scîntei în prag de cer, Colindînd o lacrimă albastră Oglindită-n visul efemer. 551


7x7x7 [1]

Şi-n amurgul rece de cleştar, Zorii vin încet şi dau în pîrg, IzgoniŃi spre soare de Icar, Dintr-al aripii topite tîrg. Primele colibe ale nopŃii Împrejurul viselor se strîng, Şi trozneşte lemnul vechi al porŃii, Amintindu-şi iernile din crîng. 20.11.85

552

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Testament pe umbră TristeŃe nu mai e şi fiecare priveşte către cer şi către apă, Eu sînt în toate doar un oarecare, atît de trist ca piatra care crapă. Şi-n urma gîndurilor răstignite vor fi să fie toate sărbătoare, Eu mă voi stinge-n tainele cumplite a umbrii ce în vară dă răcoare. Şi va urma o vară răstignită Şi va urma o vară fericită. Şi va fi umbră şi răcoare Şi va fi umbra sărbătoare. 21.10.85 553


554

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Apocaliptic Va fi curând un val nimicitor Ce va lovi în tot ce e înalt, Şi focuri, într-un rug ameŃitor, Vor da-n final şi ultimul asalt. Deasupra va rămâne un palat Ce urme va purta, ca de securi, Şi doar pământul va putea fi pat Pentru acei ce nu vor fi-n păduri. Şi martori or să fie prea puŃini, Eu sigur... dar aş vrea să fii şi tu... Să ducem către cei plecaŃi lumini, Şi să păstrăm speranŃa ca atu... Iaşi, 21.06.07 555


556

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Secunda violentă (poezie cenzurată)

Bat secunda fără milă Şi-o alung spre înapoi, Mai apoi îmi este silă Să vorbesc de oameni noi. Înfăşor cu braŃul rece O lumină ce mă-mbie, Şi prin degete îmi trece Pierind în copilărie. Mă abat acum că bate Ceasul, veşnica secundă, Frigu-n inimă-mi răzbate, Către noapte mă afundă. Bat secunda şi mă bate, Şi-mi împac numai în gînd Triste şoapte zbuciumate, Amintirile, plîngînd. 10.02.85 557


558

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Învăţăcel ÎnvăŃ acum că mai există Basta, Şi nu-i străin, ci e român de-al meu. ÎnvăŃ şi înŃeleg acum năpasta Ce ne-a împins în jos, pe noi, mereu! ÎnvăŃ mereu că-n lume e mai bine Să stai îngenuncheat mereu la porŃi, ÎnvăŃ şi înŃeleg că cei ca mine Sunt vinovaŃi mereu că nu sunt morŃi! ÎnvăŃ. Dar nu pot unii să priceapă Că pietre suntem, dure, ce nu crapă, Chiar dacă suntem aruncate-n apă. 14.10.06 559


560

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Actuale întrebări Ne schimbăm identitatea des, Cum ne vor puterile străine, Şi suntem ce alŃii au ales, Tot trăind mereu de azi pe mâine. Ne minŃim mereu şi tot sperăm Că va fi şi ziua noastră mâine, Suferind, ne facem că uităm, Şi-mpărŃim mereu un colŃ de pâine. Dăm un preŃ prea mare pe gogoşi, Şi dăm idioŃilor crezare, Suntem nişte oameni norocoşi Şi trăim mai mult peste hotare. Ăştia suntem noi cei de acum, Ne uităm eroii în morminte, Avem doar poteci, nu avem drum, Mergem înapoi să dăm ‘nainte. Ne despart politici de-mprumut, Ne despart şi dogme şi religii, Ne dăm votul unui prost limbut, Punem mulŃi nemernici în efigii. 561


7x7x7 [1]

Vine să ne tragă de urechi Câte-un bâlbâit în misiune, Şi avem mereu probleme vechi, Şi dăm buzna la închinăciune. Ne-am vîndut QI-ul pe nimic, Ne-am vândut copii pe tarabă, Şi avem un suflet tot mai mic, Dar suntem europeni de treabă. Leul românesc e doar un semn, Convertim mai totul în valută, Şi orice poruncă mi-i îndemn, Şi-n principiu nu se mai discută. Mai mereu ne punem beŃe-n roŃi, Şi la zid le punem pe-ale bune, Suntem chiar aşa de idioŃi? Suntem chiar aşa cum ni se spune? 24.11.06

562

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Manifest împotriva mea CălugăriŃi-mă în cea mai mare taină, Când soarele străluce-nspre apus, Şi înveliŃi-mă într-a tăcerii haină, Să nu mai auziŃi ce am de spus. PuneŃi-mă mereu în zona interzisă Când vă e clar că sunt de pus la zid, Nu tac şi nu îmi vreau nici vorba compromisă De vreun Ńel ascuns sau doar servid. Sau omorâŃi-mă de ştiŃi că e mai bine, La ceas târziu când luna intră-n nori, Dar să păstraŃi ceea ce azi îmi aparŃine, Să vreŃi să fiŃi mai liniştiŃi în zori. 11.07.07 563


564

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Pod Formă de vagă speranŃă ruptă din aripi de val, Capătul drumului lumii arde-n orbiri de voal, Oblăduire de tihnă secătuită-n pămînt, Pîinea dă rost de renume ostentativ în cuvînt. Lagăr firesc în pierzare, apele-n valuri se trec, Marginea mării se rupe, către izvor o aplec. Numai puŃin printre pietre apa se-ascunde scurmînd, Ordinea legii servide trece prin faptă şi gînd. 565


7x7x7 [1]

Tîrg din obşteasca fîntînă a preafinalului ger, Trecerea-n patima nopŃii încă se pierde în cer. Urmă de formă în spuză între destin şi abis, Încă resimt pîrguirea, tainic, spre rod, ca un vis. Pod peste drumul de cruce, foc peste gheaŃă de foc, Marea-n ispite se curmă între netimp şi noroc. 04.11.85

566

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Plîns de greier Plîng greieri pe-afară Şi cerul e rece, Plîng greieri de-aseară O vreme ce trece. Doar lampa prefiră O flacără moartă, Şi trist mi se-nşiră O viaŃă şi-o soartă. O stea de tărie În ceruri se frînge, Şi nimeni nu ştie Cînd greierul plînge. Plîng greieri pe-afară Şi plînsu-i m-atinge, Cu buza amară Eu lampa voi stinge. Plîng greieri pe-afară. 14.06.85 567


568

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Au fost cei dîntîi Au fost cei dintîi ce-au pătat înaltul cerului şi-au brăzdat încătuşarea norilor. Au fost cei dintîi ce-au spart lacătul apelor şi-au robit robia înălŃimilor. Au fost cei dintîi ce-au înveninat vînturile văzduhului şi au năvălit tăria cerurilor. Au fost cei dintîi, MunŃii. 06.11.85 569


570

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Vis frumos Un vis frumos s-a spulberat Şi începea o nouă toamnă, Abia-i plecat şi ai uitat Că miezul nopŃii ne condamnă. În gîndul tău e faptul firii Şi împlinire şi complot, Tu, lacrimă a amintirii, Întoarce-te cu vis cu tot. DistanŃele nu sînt distanŃe Şi nu mai ştiu la ce mă-nchin, Am adunat cîndva speranŃe, Azi doar speranŃe mai susŃin. Cum eu sînt drumul spre prăpăd, Eşti oaza mea din nălucire, Trecutul nu-i şi nu te văd, Dar ai fost viaŃă şi iubire. 571


7x7x7 [1]

Mi-e dor de şoapta de mister Strivit de şoapta ta fierbinte, Cînd amintiri în lacrimi pier Şi gîndul meu în şoapte minte. Petală-a nopŃii spulberate, Eşti setea mea fără hotar, Dă-mi înrobiri nemăsurate, Dar vreau să gust al tău nectar. Un vis frumos s-a spulberat Şi noaptea s-a lăsat tăcut, Era senin şi s-a-nnorat Şi clipa noastră a trecut. E noapte, nu ştiu ce să fac, Destinul trece-aşa aproape, Vorbesc cuvintele ce tac, Plutind pe-nstrăinări de ape. 15.09.84

572

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Scrisoare (I) Un gînd îmi pare noaptea ce-mi destramă un crez rostit apusului de soare, Cît frumuseŃea ta încă mă cheamă, simt că trăiesc o cinică eroare. Degeaba oameni degeraŃi de vară trăiau iubind şi soarele curat, Te-am scos din mintea mea încet afară, ca drumul să răzbată ne-ntinat. Mă mai apasă trist şi derizoriu tot ce rosteşte gîndul de departe, Iat tu îmi spui minŃit şi provizoriu că ai să mă iubeşti pînă la moarte. Plutea în cer ca o enigmă sfîntă tot aurul de sînge purpuriu, Şi vorba-mpotrivirii mă încîntă un adevăr rostind. Dar prea tîrziu. Sub răbufnirea sîngelui ce curge, azi mi te-ai da odată şi-nc-o dată, Şi timp se trece. Şi prin noi se scurge credinŃa tinereŃii sfărîmată. 573


7x7x7 [1]

Te-a revoltat condiŃia-mi pustie, dar tot m-ai afundat pînă la gît, Şi-ai plîns cînd vînturi începeau s-adie, ca să rămîn cu drumul meu şi-atît. Jurasem să clădim ca o minune din sărutări şi gînd de primăvară Palat de nemuriri. Dar viaŃa-mi spune că totuşi eşti, rămîi, o piatră rară. Pentru războiul paşnicelor arme mai răbufneşte sîngele din noi, Dar sentimentu-mpărtăşirii doarme şi plînge unul pentru amîndoi. În sărbătoarea anului de mîine, smulgîndu-te condiŃiei de cinste, Mi te-ai mai da ca osul unui cîine pentru eternul plînsetelor triste. Ne mai cerşim cu gura-nsîngerată spre a ne mai certa, de-om fi cîndva. Acum e totul doar un altădată, Şi totul s-a-ntîmplat... altundeva. 02.03.85

574

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Noi nu vom mai ieşi Noi nu vom mai ieşi în lume, Aici şi nici altundeva, Că eu nu am decât un nume Şi toate trec în seama mea. De fel rămîn un oarecare, Prin toate cîte se vor zice, Doar, ca un semn de întrebare, Va rîde vorba mea complice. Eu n-am să pot, că nu se poate Să am un gînd ce nu îl am, Dar te întreabă şi socoate, De ce iubirea îŃi vegheam? Şi iar degeaba-i tot degeaba, Trecutul încă-i o instanŃă, Şi tot mă vîntură ca pleava, Precum eu nu-i dau importanŃă. Voi fi acelaşi totdeauna, Cum alŃii tainic m-au rostit, Şi-Ńi jur cu stelele şi luna Că toate se vor fi sfîrşit. 575


7x7x7 [1]

Cînd nopŃile se plîng în vise, În toate, vrute sau nevrute, Am toate clipele prescrise Şi vorbele-mi rămîn doar mute. PoŃi tu ieşi cu mine-n lume? Şi n-ai să mă urăşti nicicînd? Dar să nu uiŃi că al meu nume E doar prezenŃa unui gînd. Acum te las în crezăminte, Te las în gîndurile tale, Şi drumul meu fără cuvinte Va fi departe de-a ta cale. Dar, totuşi, nu vom fi-mpreună Şi alte nume vom rosti, Vor plînge ochii în furtună Şi doar trecut vom împărŃi. Întortocheatele aluzii Trimise peste al meu nume, Vor mai aprinde vechi iluzii, Dar nu vom mai ieşi în lume. 18.06.85

576

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Suflet răzvrătit De ce-ai plecat? Tu nu voiai să pleci Pe lungul drum cu luminiŃe reci, În noaptea-n care m-aşteptai să vin Ca un torent de şoapte şi senin? De ce-ai venit, de nu voiai să vii Ca o-ntîmplare seacă şi senină? Azi drumul tău tu nici nu îl mai ştii, Iar lacrima e arsă de lumină. Ca un altar de vis şi întrebare A fost ce-a fost, o lacrimă de-apoi. De ce-ai plecat spre cinica uitare, De ce s-a stins un pas voit în doi? De ce-ai plecat? Tu chiar voiai să pleci? De ce-ai lăsat priviri prin lacrimi seci? De ce-ai venit? Tu chiar voiai să vii? Spune-mi, te rog, va fi să mai revii? 14.12.84 577


578

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Motto: < Şi nu uita că viaŃa lasă urme Şi nu uita că din senin cad ploi...>

Cîntec trist Ne despărŃim sub cer senin, În vara fără soare, Şi fără vorbe mă închin La şoapta ce ne doare. Ne sărutăm cu ochii duşi, În noi e doar trecutul, Plecăm înlăcrimaŃi, supuşi, Cu tot necunoscutul. Şi cîte flori pe lume sunt, Ne ştiu şi ne condamnă, Eu spre gutui mă tot avînt, În ultima mea toamnă. Să-mi spună ce s-a întîmplat, Cînd şoapta se-mpreună... Din tot ce-a fost adevărat, Ce dăinuie-n minciună? 579


7x7x7 [1]

Să ascultăm povestea lui, O spune-atît de bine, Noi să nu spunem nimănui Decît ce se cuvine. łi-am spus de mult că vom avea O vară fără soare, Şi ai ajuns la vorba mea, Că vremea-i schimbătoare. łi-am spus să pregăteşti de-atunci O ultimă o rostire, Dar n-ai putere şi te-ncurci Şi mă numeşti iubire. Adio frunzei de gutui, Pieri-va pînă-n toamnă, Dacă tu crezi ceea ce spui, Trecutul ne condamnă. Plecăm pe drumul despărŃit, TicsiŃi printre regrete, Cînd toate par de negăsit Şi pier să se repete. 05.02.85

580

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Lacrimi Pustiu, ca umbra de scîntei, Sub norii de zăpadă, Adun din vorbe şi idei O lume de paradă. În falduri albe învelit, Un început răsare, Iar timpul a întinerit Pierzîndu-se în zare. Sub mantii grele de furtuni Răscrucea-i o-ntîlnire, Mai cred în sacrele minuni Robite de iubire. Şi un cuvînt, rămas postum, Îmi taie mereu drumul, Şi-adun din urmele de fum Cu duioşie scrumul. 581


7x7x7 [1]

Şi-apoi din grindine şi foc Dau brazii nemuririi, Şi caut raza de noroc Şi pragul amintirii. Iar cînd mă-ntorc din rătăciri Spre taina măsluită, Mă ard în prag de împliniri Şi-n şoapta răstignită. M-adun la focul învingînd Căldura casei triste, Şi port minunile în gînd Şi-n lacrimi să existe. Şi din deşertul ce mi-l am, Revine ca o boare, De cînd prin stele colindam O taină călătoare. 31.12.84

582

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Răspuns întîrziat Azi îŃi dau răspuns, cu-ntîrziere, Pot să îl repet de mii de ori: Eu sînt doar hotarnica părere Ce ucide dimineŃi în zori. Pe sfîrşit de vis şi calendare Eu rămîn un gînd fulgerător, Am pierdut cu-aceeaşi disperare Ce mă face azi nemuritor. Mi-ai fost cândva şoaptă-nlăcrimată Ca o filă de trecut absent, Astăzi ştiu că eşti chiar tu sfărmată În desfrîu minŃit şi indecent. Poartă-te pe visul nemuririi Cu credinŃă de înalt şi vis, Retrăieşte-n sensul amintirii Ca un trist, teribil, compromis. Adu-mi jertfa stelelor căzute Peste nerostitul legămînt, Spune nopŃii mele să-mprumute Aripe din fulger şi cuvînt. 583


7x7x7 [1]

Dăruieşte-n amintirea noastră Vorba ta-necată de regret, Ca o şoaptă prinsă la fereastră Şi strivită de un pas încet. Te aştept să uit, a cîta oară, Scopul de a fi prin altceva, Primăvara plînge-n primăvară Şi sînt eu, tot eu, altcineva. Dăruieşte-te, suspin prădalnic Către nopŃi îngemănate-n nori, Că-mi tot bat la poarta mea năvalnic Amintiri de dimineŃi şi zori. Lasă-mi azi această mîngîiere Să-Ńi răspund, să tac şi să-Ńi vorbesc, Ce îŃi pasă de a mea durere? Ce îŃi pasă că te mai iubesc? Vorba ta e compromisul jalnic Şi prefer să ard în felul meu, Doar în munte bradul este falnic, Doar prin mine eu voi fi mereu. 04.10.84

584

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Un joc în foc În pasul nopŃilor străine Puterea veŃii-mi aparŃine, Şi pun pe foc întregul joc, Cînd norocul meu îl trag la sorŃi. În prag de zi, în dimineaŃă, Lumina nopŃii pleacă-n ceaŃă, Şi-ntregul foc e doar un joc Ce bate-ncet, încet, la alte porŃi. 30.12.85 585


586

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Privirea inimii Fruntea ta e azi atît de rece, Am simŃit cu ochii, sărutînd, Inima ce vrea spre zări să plece Am văzut-o către cer căzînd. Inima-mi alunecînd pe ape Către cer s-ar strecura cîndva, Cînd veni-vor cerbii să se-adape, Vor sorbi din amintirea mea. Toamna are fard de frunze moarte Peste rugăciune şi blestem, Toate vin şi toate sînt departe, Mi-a rămas doar clipa şi mă tem. Dacă mă mai simŃi şi azi aproape, Îmi îneacă ochii în iubiri, Am să plec pe-un susur vag de ape Către noaptea marii împliniri. Ochii tăi sînt trişti şi poartă lacrimi, I-am simŃit cu vorba mea, trecînd, Şi-am văzut în cer albastre patimi Cînd plecam în noapte ca un gînd. 587


7x7x7 [1]

Gura mea de sete-nsîngerată Se îneacă-n apele de cer, Noaptea plînge-n ruga disperată Să-mi rămînă numai în mister. Dacă poŃi să mai priveşti în stele, Inimii dă-i foc şi iar dă-i foc, Spulberă iluziile mele Să rămînă pururi doar un joc. Şi dă-mi foc şi dă-mi veninul dulce Din pocalul nopŃilor ce-au fost, Astăzi toamna pleacă să se culce Într-un alb şi tainic adăpost. Inima mereu îmi sîngerează, Tu-mi atinge ochii să-i închid, Spintecă-mi şi trupul cu o rază, Eu privirea inimii-mi deschid. 21.10.85

588

7x7x7 [1]

Pas pe prag

A fi ori.... M-aş răstigni pe-ntreaga amintire, De lumea ar vorbi ce n-ar vorbi, Şi aş rosti povestea în neştire Sfîrşind mereu: A fi sau a nu fi. Dar un destin slujit de anemie Întoarce fila veche făr-a şti, Şi ultima mea şoaptă-n bucurie Sfîrşeste iar: A fi sau a nu fi. 04.10.84 589


590

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Rămîi drumeţule Rămîi, drumeŃule hoinar, Rămîi în munte solitar, Alături fii să-l simŃi aproape Cînd cerbii vin să se adape. Rămîi sub cetina de brad, Rămîi cînd alte frunze cad, Să vezi cum caprele pe creste Rescriu a muntelui poveste. Rămîi drumeŃe, pe-nserat, Rămîi sub luna-n nimb bogat, Cînd cîntă apa în izvoare Doinind în suflete şi-n soare. Rămîi cu dorul de asalt, Rămîi cu muntele înalt, Cînd vulturii îŃi dau bineŃe, Rămîi pe crestele semeŃe. 01.02.86 591


592

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Dor de ploaie Ce tristă-i pădurea. Şi plouă! Un trăsnet străluce a moarte, Plecînd nicăieri şi departe. Ce tristă-i pădurea. Şi plouă! Ce veşnic răzbate pustiul! Un fulger renaşte din rază În gîndul ce gerul păstrează. Ce veşnic răzbate pustiul! Ce noapte şi vreme a vieŃii! În susurul blînd plîng izvoare, Şi cerul din noapte răsare. Ce noapte şi vreme a vieŃii! Ce cîntec se-aude în zare! O lebădă neagră-i pe ape, Şi cîntă, mereu mai aproape. Ce cîntec se-aude în zare! 593


7x7x7 [1]

Ce neagră e negura nopŃii. Şi ninge sălbatic îndemnul, Sub zorii de ceaŃă-i infernul. Ce neagră e negura nopŃii! Ce drum se aşterne pe cale! Străbat ca nebunul o noapte, Ce-mi scurmă trecutul prin soapte. Ce drum se aşterne pe cale! Ce neagră e negura nopŃii. Ce tristă-i pădurea. Şi plouă! 02.03.85

594

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Şi merg... Merg iar pe drumul către vară, Cum am tot mers de-atîtea ori, Şi plînge gîndul către seară Prin fapta primilor fiori. Mai trec prin zilele uitate Cu seara gîndului din vis, Şi-n toate ce-mi mai sînt curate, Mai am culori de compromis. Îmi vine seara-nlăcrimată Să-mi spună tot ce s-a-ntîmplat, Eu cu privirea zbuciumată Rămîn în viforul uscat. Plouă cu stele-nfrigurate Şi pasul îmi e iar stingher, Am căutat în tot şi-n toate Un chip senin strivit de cer. Ştiam că visul se sfîrşise, Trăiam ucis de „a uita”, Dar tu, un curcubeu de vise, Plecai cu toată viaŃa ta. 03.02.84 595


596

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Secure în dar Dă-mi încă-o pădure de stele, Păstrează lumina-aşadar, De astăzi în vorbele mele Dau doar o secure în dar. Au înflorit din nou caişii Şi ne simŃim iar împreună, Visăm înaltul, spunem dînşii, Şi între toate-i doar minciună. Se-abate peste mine-aiurea Pădurea plină de buturi, Şi se înalŃă-n van securea, Şi peste toate doar securi. Dă şoaptelor, din glossa veche O noapte din eterna noapte, Şi-n frumuseŃi fără pereche Mă pierde şi pe mine-n şoapte. Deschide aripa de lacrimi, Înşiră vorbe şi temei, Şi te ascunde-n mii de patimi, 597


7x7x7 [1]

Să-mi porŃi fiinŃa către zei. Mai crezi iubire tu în sine, Mai crezi că plîns-am bucuria? Spune-mi oricum, că, pentru toate, Mi-am înjosit credul mîndria. AscundeŃi vorba-mprăştiată, Să nu-mprumuŃi un zbor trecut, Prin toate, fapta zbuciumată Cunoaşte doar ce-a cunoscut. Spune-i trecutului tandreŃe, Spune-i dispreŃului iubire, Dar lasă-mi amintiri măreŃe Să le păstrez întru-mplinire. Eu spun cu vocea-mi archebuză Că nopŃi de foc ne-au biruit, Dar gîndul murmură pe buză: Cu tot ce-a fost, eu te-am iubit. 12.04.85

598

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Flori de crin Mă apasă peste împlinire Armele ce nici nu le-am avut, Te numesc acum doar amăgire, Te numesc iubire şi trecut. Mă îngînă să declin trecutul Vorbele la care mă închin, Nu mai ştiu de-i ăsta începutul Sau sfîrşitul florilor de crin. 06.06.85 599


600

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Nisip de cetate lui Amza Pellea

Jos la poalele cetăŃii Pietrele se-adună-ncet; Toate trec necesităŃii De-a fi semnul de regret. Cad încet sihastre turle Şi coloanele se pierd; Numai vîntul să le urle Timpului ce îl dezmierd. Peste milenara-i poartă, Podul apelor e rupt; Toate trec deplin în soartă Şi se zbat pe dedesupt! Cad încet la poale pietre Şi se-adună într-un nimb. Rămînînd o veche zestre Ca un semn de ultim schimb. 12.12.85 601


602

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Un pas Pas cu pas se duce, Altul e răscruce. Clipa de-mplinire Plînge în neştire, Şi răsare iar Umbră de hoinar. Şi încet înceată Vorba-ncătuşată. Mai rămîne-n urmă, Umbra ce se curmă: Rost adolescent Pus ca un accent. 603


7x7x7 [1]

Nici nu se mai ştie, Prin copilărie, Cum încet se duce Pas cu pas spre cruce, Şi-i mereu în cer Umblet de mister. Pas de pas tîrziu Vine-ntr-un sicriu. Ca un paşnic semn Răstignit în lemn. 03.12.85

604

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Astfel eu trăiesc Sub scutul umbrelor bogate, În umbra vechiului stejar, Năluci în calea mea apar Rănite de iubiri uitate. Se trec în timpul lor cocorii, Iar eu rămîn timid şi şters, Şi merg pe unde am de mers Că-n urma mea, şterg urma, norii. Mă mai abat în disperare Spre maluri care cad în foc, Iar dacă plec rămîn pe loc Peste lumina călătoare. 16.02.85 605

Şi dacă nu-s ceea ce-aş vrea să fiu Mi-e dor de ceea ce am fost cândva, Că poate ceva s-ar putea schimba Să pot uita ceea ce astăzi ştiu. Şi încă mă mai rog lui Dumnezeu Să facă într-un fel, orice, ceva, Chiar dacă n-am să ştiu ce va urma, Să fiu şi eu un Anonim mereu...

Celor din spatele meu, aceia ce au preferat mereu anonimatul, în umbra mea. Dar şi celor care mi-au ridicat statui de mucava, fiind mereu vânători ai greşelilor mele, umane. Celor care, în trecerea prin timp, au rămas în preajma mea, fiindu-mi un scut ocrotitor. Dar şi celor care, fără să privească în oglindă şi în urmă, au preferat să lovească pe la spate, întru biruinŃa propriilor dreptăŃi.


610

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Anonim mereu Nu urc pe dealuri, nu cobor în vale, Sunt anonimul cel mai cunoscut, Şi plâng şi eu în lacrimile tale, Privind mereu, în taină, spre trecut. Nu mă înclin când vântul vieŃii bate, Chiar dacă-n suflet frigul îl resimt, Şi dau bineŃe clipelor uitate Când deznădejdea lumii o presimt. Rămân de strajă nopŃii-ntunecate, Descoperind şi-n vis un hohot trist, Doar adevărul Ńipă şi se zbate Când lumea uită că şi eu exist. Iar drumul orişiunde mă va duce Nu-l pot străbate de priviri ascuns, Nu am odihnă, n-am nici o răscruce, Sunt eu: şi întrebare, şi răspuns. 07.09.07 611


612

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Sens de iubire Eu te iubesc, în felul meu, tăcut, Privind lumina zorilor de zi Ce vor la viaŃă iar a mă trezi Spre a uita că ieri e doar trecut. Zăresc o umbră-a cerului senin Şi-n gând îmi eşti un vis mereu, Eu, omul fără Dumnezeu, În faŃa ta azi vin să mă închin. Vor trece zile şi-am să simt că iar Pe drumul vieŃii sunt alergător, Să te sărut mi-e astăzi iarăşi dor Şi încă-o filă rup din calendar. Mai e puŃin şi vom privi în doi Un orizont ce ieri părea închis, Şi, poate, ca un ultim compromis Vor înŃelege toŃi că suntem “noi”... 613


7x7x7 [1]

Şi, învăŃând că totul e real, Vei da de ştire fapt împlinitor, Mă vei renaşte tu, să nu mai mor, Că între noi e doar un semn: egal. Te voi iubi, în felul meu, tăcut, Privind mereu un cer înseninat... Acum ştiind ce-n viaŃă ne-a legat Vom retrăi chiar şi acel trecut... 26.07.07

614

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Destin târziu Duceam cu mine şoapta unei stele inoculând speranŃe inutil, Aripi de vis plângeau în vorbe grele, negând dezastrul pasului tiptil. Şi iar dau foc iluziei pierdute la ceasul când oraşul e pustiu, Un alt destin, din frunzele căzute, refac prin clandestinul meu târziu. Zăpezi târzii vin azi să înflorească, adeverind speranŃa mea lumească. 19.05.07 615


616

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Cântec pentru altfel de nuntă De n-am să fiu la nunta ta nici mire, poate nici mesean, nu plânge, nu te întrista... am fost şi eu un pământean... Când am promis să fii mireasă, spre cerul nopŃii n-am privit… azi simt povara ce m-apasă, acum, când soarta m-a strivit. La nunta ta voi sta-ntr-o parte şi-n miezul nopŃii-Ńi voi vorbi, iar dacă viaŃa mea-i o carte, vei ştii mai bine-a o citi. Când mirele va vrea să-Ńi pună un semn pe degetul tău stâng, mă voi ascunde după lună şi-n şoaptă am să-ncep să plâng. 617


7x7x7 [1]

Te vei întoarce către mine, vei vrea să ştii ce gânduri am, ai să-nŃelegi că nu oricine îŃi poate da ce eu vroiam. Se va fi vrut o nuntă mare, spre bucuria tuturor, însă noi doi, ca o-ntâmplare, vom fi-mpotriva viselor. 21.03.08

618

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Am învăţat… nu pot… Am învăŃat să privesc odihna, Am învăŃat să visez zborul, Am cules aripile frunzelor uscate Şi... m-am ales cu palmele bătătorite. Am pornit ca un zurgălău pe câmpii, Am pornit ca o umbră pe soarele primăverii, Am ajuns într-o singurătate aspră Şi... m-au nins vânătăi pe obraz. Am înălŃat în soare o coroană, Am înălŃat în ceruri un îndemn, Am învăpăiat zile triste Şi... m-am ales cu florile duşmăniei. 619


7x7x7 [1]

Am slăvit înaltul zorilor, Am slăvit vibrantul halou al lunii, Am slăvit cerul senin de vară Şi... m-am ales cu ochii orbiŃi de întuneric... Iar dacă, totuşi, am învăŃat să privesc, să pornesc, să înalŃ, să slăvesc, Atunci... de ce? De ce nu pot să iubesc privirea, drumul, înălŃarea şi slava? 09.11.07

620

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Zi de Crăciun Va veni Crăciunul, dar, la mine, Va fi doar o zi ca până-acum, Am să tai încă un colŃ de pâine Şi o să mă uit, mai lung, pe drum. Am să pun paharele pe masă, Le voi umple chiar cu un vin bun, Ca să cred o clipă că nu-mi pasă Că trăiesc acest pustiu Crăciun. Vor veni copii să îmi colinde, Le voi spune că sunt bucuros, La poveşti cu ei mă voi întinde, Ca să uit că toate-mi ies pe dos. Seara voi aprinde-o lumânare Să-mi văd umbra pe pereŃi dansând, Şi-am să mint că-i doar o întâmplare Că petrec această zi plângând. Va veni Crăciunul şi la mine, Am să îl petrec cum pot şi eu, Şi-mi va fi mai clar un fapt, în sine, M-a uitat până şi Dumnezeu. 21/22.12.07 621


622

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Anonim mereu

La-nceput… La început de toamnă ard cu totul: Şi eu, şi cerul, şi pădurea toată, Şi se înalŃă-n ceruri şi norocul Ce mi-a surâs cândva... şi doar odată. Cuvântul spală visul într-un urlet, Întunecând speranŃa ce se duce, Ce mai rămâne? Pasul meu de umblet Şi un îndemn nerăstignit pe cruce: E încă toamnă, cât o fi să fie, TrăiŃi-o ca pe-o mare bucurie! 10.09.07 623


624

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Încă mă-ntreb? Încă mă-ntreb de ce nu folosesc unda de foc, ce pot oricând stârni, să am orice şi tot ce îmi doresc eu cel ce pot chiar muntele urni? Încă mă-ntreb de ce nu mă grăbesc să pun în umbră tot ce am în drum, şi pe deasupra lor să tot păşesc eu care pot preface piatra-n scrum? Încă mă-ntreb de ce nu îndrăznesc să pun accentul doar pe ce voi fi, şi-n cumpănă nu stau când dăruiesc, deşi cu gândul pot orice strivi? Încă mă-ntreb, deşi am un răspuns... Iubesc, şi asta mie mi-e de-ajuns. 16.09.07 625


626

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Dă-mi mâna ta… Fiului meu, Mihai-Daniel

Dă-mi mâna ta, copil cu chip senin, Descătuşează forŃe nevăzute, Îndepărtează-mi norii ce revin Purtându-mă spre praguri absolute. Dă-mi mâna ta şi redeschide-mi drum prin vorbe sfinte, spuse-n prag de seară, Că iarăşi pot remodela acum Un adevăr ce nu mai vrea să moară. Dă-mi mâna ta, copil cu gând curat, Îmi schimbă iarăşi noaptea-n dimineaŃă, Şi-ai să-nŃelegi, mereu, cu-adevărat Că pentru tine eu revin la viaŃă. Dă-mi mâna ta şi lasă-mă să-Ńi spun Ce-a fost, ce este, ce va fi cu mine, Cât pot pecetea lacrimei s-o pun În gândul ce mă-ndeamnă către tine. Dă-mi mâna ta! E noaptea iar senină, Eu vreau, în viaŃa mea, numai lumină. 16.09.07 627


628

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Fatala iertare Astăzi poate chiar îŃi este bine, Ai urzit un scop şi l-ai atins, łi-ai dorit să faci ce vrei din mine, Bucură-te, dacă vrei, că ai învins. Umbră, să mai am, nu se mai poate, DimineaŃa mă târăsc pe brânci... Doamne... cândva le făceam pe toate, Nu ştiam că văile-s adânci. Câte-au fost deodată să se-ntâmple... Faptelor le caut înŃeles, Iarna m-a atins deja la tâmple... Unde să mai plec? Am de ales? Te-ai gândit doar să îŃi fie bine, Ai ştiut să mă loveşti din plin, Tot ce-am construit e în ruine, N-am decât spre ceruri să mă-nchin. 629


Să te ierte Dumnezeu de toate... Eu mă rog în serile-mi pustii, Să te-ajute să răzbaŃi şi, poate, Numai fericirea o s-o ştii. Am greşit şi eu... şi am o vină, Ştiu că uneori s-a resimŃit, Însă n-am lovit la rădăcină, Tu însă, prin spate, m-ai lovit. Crede-mă, nu ştiu ce mă mai doare, Chiar n-am dreptul să mai spun nimic, Am crezut că-i ceva nou sub soare, Azi nici ochii nu mi-i mai ridic. Aş dori să uiŃi că-această viaŃă Mi-e mai scurtă... cred că asta ştii, Să nu-Ńi pese că-ntr-o dimineaŃă Voi pleca spre zările pustii... Să-Ńi doreşti în viaŃă pe măsură, Faptei tale să-i găseşti egal... Nu cu răzbunare, nu cu ură, PoŃi să îŃi atingi un ideal... Dacă vrei, poŃi arăta la lume Că ai pus un suflet la pământ, 630

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Nu-mi mai pasă chiar de-mi spui pe nume, Asta sunt acum: o frunză-n vânt. Dacă însă vrei să-Ńi fie bine Nu trăi minŃit şi concesiv, Caută să fii doar tu, prin tine, Altora... nu le găsi motiv. Ai lovit. Şi cred că e mortal, Însă uită... nu-i aşa fatal... 05.06.08

631


632

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Limpeziri de ploaie Plouă, plouă, plouă des, Ştiu că azi am de ales Lacrimilor un alt drum, Ca să pot să îmi asum Interzisul lor acces Printre mugurii de scrum. Plouă, plouă, plouă trist, Mă şi mir că mai exist, Răzvrătind un rug aprins, Nu vreau să mă dau învins, Dar mă mir că mai rezist, Frigu-n suflet m-a cuprins. Plouă, plouă, plouă rar Filele din calendar, Când descopăr, nefiresc, Că doresc, şi chiar trăiesc, NopŃi în care iau foc iar Şi izvoare limpezesc. 12.10.07 633


634

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Idealul pas (replică infidelă) Stupida vreme încă Ńine pasul Cu urma nopŃii şi ne face semn, Întreb şi eu, când pot, cât mai e ceasul? Să nu trec spre uitări un vis solemn. Desăvârşim, sau ardem într-o clipă, Ireversibil, fără scop precis, Un adevăr ce face chiar risipă De idealul ultimului vis. Nu poŃi privi în faŃă sau în spate, Nu poŃi culege când n-ai semănat. Alege-Ńi drumul către libertate Şi lasă-n urmă tot ce s-a-ntâmplat! 15.10.07 635


636

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Ultima amăgire Astăzi rătăceşti ultima dată Spre mirajul faptelor comune, Regăseşti în şoapta zbuciumată Adevărul ce voiam a-Ńi spune. Te-ai fi vrut, în viaŃa ta, senină, Şoaptă de izbândă şi-mplinire, Însă noaptea care o să vină O să-Ńi spună: totu-i amăgire. Mâine vei avea o altă cale Ce Ńi-ai spus-o într-un prag de seară, Ai să dai, din nou, vorbelor tale Cerul zilelor de primăvară. Ai să vezi lumini ce te inundă, Teama ai s-o laşi, pe veci, acasă, Nimeni n-o să poată să ascundă Ce-Ńi spuneam: Tu ai să fii mireasă... ToŃi vor întreba să înŃeleagă: Ce va fi, ce-a fost şi ce ne leagă... 02.10.07 637


638

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Toamna fără sens Mi-aduc aminte... ce era să fac? Pluteau în aer norii plumburii Şi lebede cântau. Priveam spre lac, Vroiam să vii... Dar ştiu că tu nu vii... Mi-aduc aminte... toamna fără sens Cu vise ce tu azi nu le mai ştii... Azi toate le trăiesc... Un gol imens... Şi vreau să vii... Dar ştiu că tu nu vii... Mi-aduc aminte... ce mai pot să spun? Văd drumurile triste şi pustii… Pe gânduri nu am cum să mă răzbun, Vroiam să vii... Dar ştiu că tu nu vii... 06.11.07 639


640

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Inacceptabil Dinspre trecut simt numai vântul rece, Simt chiar în suflet crivăŃul câinesc, Aş vrea o clipă să o pot petrece Uitând de tot ce pare-a fi lumesc. Tot hăituit de vorbe-nveninate Încerc să redescopăr că trăiesc, Spun unii c-aş avea numai păcate Şi, că iubind, mereu păcătuiesc. Poate, de mine, mulŃi ar vrea să ştie Ce-am fost, ce sunt, cum viaŃa mi-am trăit, Eu însă ştiu că, în copilărie, VieŃii, să-i dau foc, mi-aş fi dorit. Am pus mereu un semn de întrebare Chiar dacă un răspuns era găsit… Şi-am înŃeles că viaŃa-i o-ntâmplare Şi nu-i poŃi da un drum prestabilit. 641


7x7x7 [1]

Mereu se simte vântul. Şi e rece, Şi vorbele asupră-mi se abat, Azi nu mai vreau să ştiu că timpul trece Şi, orice-ar fi, mi-asum acest păcat. Chiar de va fi să lupt cu-ntreaga lume, Vreau să rămân un om adevărat, Şi n-am s-accept nicicând ca al meu nume Prin mlaştină să ştiu c-a fost purtat. 03.12.07

642

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Întrebarea ca prezent A fost iubire sau o încercare de-a rezista dorinŃei de-a trăi? Rămas-am doar cu-această întrebare, cînd, obosit, conjug verbul a fi. Dă voie amintirii să privească ceea ce vrea, nu doar ceea ce ştii, Şi dacă poŃi tu las-o să rostească de ce îmi simt şi vorbele pustii. Ne-a măcinat orgoliul unei clipe, sau ne-am lăsat de viaŃă doborâŃi? Acum ne dăm ca pe-un tribut risipei şi ne simŃim în suflete urâŃi. Când dam crezare spuselor păgâne şi aruncam cu falduri de noroi, Nu ne-ntrebam ce oare va rămâne din tot ce-a fost frumos, cândva, ‘ntre noi? 643


7x7x7 [1]

Ce vom simŃi când într-o dimineaŃă unul din noi din ceruri va privi? Vom învăŃa că-n copcile de gheaŃă dacă vroiam, averi puteam găsi. Am refuzat, fără s-avem motive un adevăr al omului de rând. Răspunsurile mele-s obsesive iar tu nu-mi crezi nici lacrima căzând. 04.12.07

644

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Rugăciunea unui saltimbanc Eu nu-s decât un mare saltimbanc, Când lacrima în zâmbet o prefac, Rostogolindu-mă ca un nebun, Când cărŃile pe faŃă vi le pun. M-aŃi cunoscut ca mască de paradă Şi rânduiri de gânduri incomplete, Înnobilând o vorbă de pe stradă În umbre de uitate siluete... Puneam accent pe searbede consoane, Recucerind un drept, fără tăgadă, Iar dacă din săpun făceam baloane, Ştiam că eu voi fi un semn pe stradă. Eu sunt ce v-aŃi dorit: un saltimbanc Ce plânsu-n zâmbet ştiu să îl prefac, Rostogolindu-mă ca un nebun, Când cărŃile pe faŃă vi le pun. 645


7x7x7 [1]

Şi când ştiam că ceva am a spune, Stindardul luptei l-aduceam în faŃă, Dar nu credeam că aş putea supune Bolidul alb ce-mi va ieşi în faŃă. Iar voi să încheiaŃi cândva povestea, Când veŃi simŃi că va apune luna, Şi să uitaŃi că rândurile-acestea Sunt ultimele, pentru totdeauna. Am fost şi eu un mare saltimbanc, Ce azi va da şi ultimul atac, Rostogolindu-se ca un nebun Să fie Ńeavă şi afet de tun. 29.10.07

646

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Priveşte-mi… Priveşte-mi inima cum bate, Ascultă-mi ochii cum privesc, Acum am nopŃile bogate, Când simt că ceruri biruiesc. Priveşte-mi gândul ce te-aşteaptă În zorii ce mă copleşesc, Mă regăsesc dorit de-o faptă Şi simt că ceruri biruiesc. Priveşte-mi lacrima ce trece Peste un vad prea nefiresc, Eu nu mă-mbăt cu apă rece, Dar simt că ceruri biruiesc. 22.10.07 647


648

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Peste timp, probabil Când vor mai trece ani, vei înŃelege Minciuna, ce te-a prins în mreaja ei, Şi, care, ca o literă de lege, łi-a spus să îmi dai foc... Azi asta vrei? Vei fi rănită când vor trece toate Şi-ai să cunoşti ce drumuri ai strivit, Trecutului, dând sens, vei şti că poate Cu lacrimi, până-n sânge, te-am iubit. Când Ńi-ai clădit un surogat de soartă, În ochii mei cuŃite-ai aruncat, Şi-atunci când tu treceai deja de poartă, M-ai şi văzut, pe mine, c-am plecat. Uitasei însă că puterea trece, Iar vremea bună-aduce şi furtuni, Că vara-i rea când iarna nu e rece, Că nu există numai oameni buni. 649


7x7x7 [1]

Eu am rămas plângând privind plecarea, Tu mă priveai gândind că-s dedesubt, Şi n-am să înŃeleg că n-am chemarea Acelui val ce diguri mari a rupt. Curând, curând, o ŃorŃă nevăzută Va lumina întregul timp trecut, Şi ai să vezi că lupta ta-i pierdută, Dar ce folos la câte am pierdut? 28.11.07

650

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Mâinile tale Mâinile tale trăiesc, în fiecare mângâiere... Se simte alinarea, Se simte speranŃa, Se simte sufletul. Mâinile tale au lacrimi şi gânduri, au zâmbet şi raze de soare, au dorul speranŃei. Mâinile tale poartă visul, Mâinile tale poartă viitorul, Fără semne de întrebare Şi fără puncte de suspensie... Mâinile tale... 29.08.07 651


652

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Nu-mi lua (replică infidelă) Nu-mi lua dimineŃi liniştite, Oglinda pe care-o privesc, O şoaptă mă duce-n ispite, Ispita e fapt omenesc… Nu-mi lua un destin din privire, Nu-mi da tot ce este mai greu, Sătul sunt de-atâta uimire Şi viaŃa în care-s doar eu. Nu-mi lua primul zâmbet al zilei, O clipă să nu fiu învins, Nu vreau o cutie a milei Cât încă pot fi rug aprins. Mai bine dă-mi raza de soare Să pot reclădi din nimic, Să pot să refac din uitare, Destine de grâu dând în spic… Timişoara, 09.02.08 653


654

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Eu, ca un adevăr Mă vor arde la-nceput de seri Lacrimi ce n-au spus ce-aveau de spus, Tu să reclădeşti doar primăveri, Amintindu-Ńi doar că eu sunt “sus”... Nu mă plâng şi nu mai zic nimic, Aripile nopŃii mă cuprind, ViaŃa mea e-un joc - un loz în plic Şi prefer să mă şi simt murind... Nu mai am putere să-nŃeleg NopŃile ce mi s-au dat în dar, Am plătit cam totul pe întreg, Astăzi simt că totu-i în zadar... Toate sunt un semn paradoxal, Din iubire vreau să fiu ucis, Nu aştept decat un gong final... El să spună ce aveam de zis... Mi s-a spus că nu am nici un drept, Mi s-a spus că sunt un inutil, Îmi doresc doar un cuŃit în piept, Vreau să nu mai ştiu c-am fost copil. 655


7x7x7 [1]

Am greşit în viaŃă uneori, Poate chiar m-am şi trezit târziu, Voi plăti prea marile-mi erori Când veŃi pune semnul c-am fost viu. Vor rămâne multe fără sens Chiar şi rândul ce îl scriu acum, Totul e o urmă de condens, Paşii mei sunt arşi de-atâta drum. Dacă o să am un loc în cer Voi veghea să nu mai fie rău, Ştiu prea bine că mai pot să sper Ştiu că eu trăiesc în gândul tău... 04.01.08

656

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Când te voi fura... Am să te fur când fi-va întuneric, Nimeni nu va şti de fapta mea, Dar, ştii bine, ne vor blestema Cei ce au doar un hotar himeric. Dacă, totuşi, stau să mă gândesc E mai bine dis-de-dimineaŃă, Dar, cum frică ştiu că-Ńi e de ceaŃă, ToŃi vor crede că, de fapt, glumesc. Poate e mai bine-n miez de zi, Când e lumea-n mare-ncurcătură, Şi cam nimeni nu se mai îndură Din vâltoarea vieŃii-a se opri. Însă în amurg sau pe-nserat E mai sigur c-ai să mergi cu mine, Ştii şi tu că asta se cuvine Ca să uiŃi ce viaŃă-ai îndurat. Dar nu e prea sigur dacă poŃi, Nici cu mine nu ştiu de va Ńine. O să uiŃi de toate şi de toŃi? De te fur, o fi mai rău, sau bine? (re)adaptare, 29.06.08 657


658

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Speranţă în amurg Mănânc şi plâng... Un colŃ amar de pâine, Tu vrei să ştii că de-abia de îl am... Aştept mereu, mereu, o zi de mâine Şi uit de toate câte mai speram. Nevoie n-am decât de o speranŃă, Tu vrei să ştii că nu o s-o mai am, Aştept mereu şi pun într-o balanŃă Pe cel ce sunt, pe cel care eram. Mănânc acum un ultim colŃ de pâine, Mănânc şi-n suflet lacrimile curg, Îmi pun speranŃa într-o zi de mâine, Chiar dacă-n viaŃă eu sunt în amurg. M-am învăŃat să nu-mi doresc prea multe, M-am învăŃat să nu privesc în zări, Dar cum mai nimeni n-o să mă asculte, Mă cheamă iar un dor de depărtări… 07.01.08 659


660

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Război… Război am dus cu sufletul, cu viaŃa, m-am închinat spre luna-n răsărit, mereu am ocolit ca dimineaŃa să-mi spună iar că drumul e greşit. De m-au lovit stihiile păgâne, am reuşit cândva să le Ńin piept, dar astăzi simt că-n urmă voi rămâne şi n-am la ce speranŃă să m-aştept. Am dus război cu sufletul şi viaŃa, prin spate doar, mereu, am fost lovit, aştept acum să vină dimineaŃa, să pot să plec din viaŃă odihnit. 29.01.08 661


662

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Aşteptare Arde mocnit un turn de catedrală Şi-n jurul meu e apă şi e foc, Aştept tăcut pedeapsa capitală Şi-o zi a mea, uitată de noroc. De-aseară ninge, alb e totu-n zare, Doar lângă mine-i negru, peste tot, Rămân în foc şi ies la drumul mare Şi-aş plânge-n noapte, însă nu mai pot. Ucis de valuri, rătăcind prin lume, Cuprins de aşteptatul ultim pas, Aştept să fiu, cu nume şi prenume, O amintire ce mai pot s-o las. 27.10.07 663


664

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Conjugînd firesc Strivite-s azi, între idei, cuvinte Rostite-n clipe ce uitau de rost, Dar cum nimic nu e ca mai-nainte, “A fi” e conjugat doar ca “a fost”… Nici ruga înspre cer nu poate face Să se-mplinească pasul rătăcit, Când tot ce-aud, ştii bine, nu îŃi place, Mă-ntreb mereu de ce am adormit? Acum, când ninge şi e albă zarea, Mereu conjug în suflet pe „a fost”, Între noi doi se-aşterne depărtarea, Iar eu pleca-voi dintr-al vieŃii rost. Reconjugând din mers, când timpul trece, Dăm sensul întâmplării spre firesc, Afară-i vânt şi-l simt că-i tot mai rece Dar pasul nu mai pot să îl opresc. 15.02.08 665


666

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Rugă spre neant Singurătatea iar îmi dă de furcă, Mă simt un gol imens în univers, Şi vorba-n gură parcă mi se-ncurcă, Şi ceasurile merg mereu invers... Corăbii mari din ceruri se coboară Şi aripile lumilor iau foc, Presimt că moartea mea când o să doară, Se vor opri şi apele în loc... Prind umbre ce tot trec pe lângă mine, Se duc mereu şi văd că nu revin, Numai trecutul îmi mai aparŃine, Iar eu spre umbra lui mă tot închin... E noapte albă peste lumea-ntreagă, Zăpezile mă-ngroapă-acum de tot, Dă-mi, Doamne, linişte şi mă dezleagă De jurământul vieŃii... nu mai pot... 13.01.08 667


668

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Cântec pentru drum final Dezamăgirea mea este profundă, Mă simt umil şi fără să am rost, Un derizoriu fapt o să m-ascundă De toate câte sunt, în ce a fost. Mă rog spre cer să-mi dea măcar putere Să iau cu mine tot ce e greşit, Nu las în urma mea nici o avere, dar ştiu că eu, prin toate, v-am iubit. Dar cum de multe ori m-am tot minŃit Plec azi pe drumul fără de sfârşit... 17.01.08 669


670

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Drum de răscruce ViaŃa m-a adus să plec de-acasă, Chiar şi urma trebuie să-mi şterg, Nimănui de mine nu-i mai pasă, Pun un pas, dar nu ştiu unde merg. Nu ştiu cât pot merge de departe, Nu ştiu unde trebuie s-ajung, Şi dacă-o să am vreodată parte Să ştiu drumul cât va fi de lung. Oropsindu-mi viaŃa la tăcere Caut lumi în care să m-ascund, ÎnvăŃând să uit de-a mea durere Trec hotarul somnului profund. 671


7x7x7 [1]

Clipa nesfârşită-mi e aproape, ÎnŃelesul ei îl desluşesc, Şi, cum nu mai vreau să mai îmi scape, Vreau să nu se ştie ce trăiesc. Plec de-acasă şi m-ascund în lume, Pun sigiliu peste amintiri, Voi lăsa de strajă al meu nume Ca pe-un semn al marii ne’mpliniri. Poate, doar când viaŃa-i o răscruce, Cineva aminte-şi va aduce. 24.02.08

672

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Nedăruire N-am nici o noapte-n plus în magazie, În minus am ieşit la inventar, Sau... poate-i rătăcită şi târzie, De-o regăsesc, Ńi-o dau că-i în zadar. N-am nici o oră-n plus de data asta, Paradoxal, am un orar precis, Pe capul meu iar a căzut năpasta Şi plec spre viaŃa mea mai indecis... Nici lipsa n-o mai simt şi mă amuză Că-s surdo-mut şi nu îŃi pot vorbi, Doar adevăru-i cea mai bună scuză Când focul e doar scrumul dintr-o zi. N-am să te iert, să nu îŃi ceri iertare, Nu-s acrobat de circ, sunt om real, Şi azi, când viaŃa mea e-n sărbătoare Priveşte marea... eu plutesc pe val... 22.07.07 673


674

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Zile în calendar Nu mai am putere Să privesc lumina, ViaŃa-mi negru cere, Să-mi pot plăti vina. Am dat foc la ape Şi-am privit la soare, Azi mă simt aproape De un prag ce doare. Clipei îi dau nume Spre răstălmăcire, Vreau să îşi asume Plânsu-mi din privire. Necuprinsul serii Arde şoapta tristă, Gândul primăverii Ştiu că iar există. 675


7x7x7 [1]

Însă pe la mine Suflă vântul rece, Încă-o iarnă vine, Fără să mai plece. Iarnă, iarnă doar Am în calendar. 24.03.08

676

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Zicere Nu lovi, copile, într-un om bolnav, Nu-i fura din zile, Nu te da grozav. Când priveşti spre stele cauŃi în zadar, NopŃile lui, grele, nu-s prin calendar. Nu-i poŃi readuce clipe ce-au trecut, ViaŃa-i o răscruce, Palma-Ńi l-a durut. Nu lovi, copile, într-un om, nicicum, Nu-i lua din zile, Nu-l opri din drum. 27.03.08 677


678

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Suficienţă Eu ăsta sunt. Nu pot să am un nume, Nu pot să spun că rănile mă dor, Dar am curaj s-arăt la-ntreaga lume Că pot, de e nevoie, să şi mor. Sunt tot ce-am fost. N-am gând de preschimbare, Nu vreau să fiu pe stradă arătat, Mereu găsesc un semn de întrebare Când alŃii spun că-i totu-adevărat. De-mi dau dreptate faptele-ntâmplate, Mereu se uită că ştiam de mult, O umbră-a mea se regăseşte-n toate, De suflet am uitat totuşi s-ascult. Chiar dacă timpul vindecă pe toate, Îmi e destul. Mai mult nu se mai poate. Cluj Napoca, 18.04.08 679


680

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Povestea mea de Paşte E sărbătoare pentru toŃi creştinii Şi semnul crucii dă mereu lumină, La mine-n casă au crescut ciulinii Şi nu m-aştept ca cineva să vină. O bucurie resimŃim cu toŃii, Din mai nimic speranŃa chiar renaşte, La mine-n casă-au năvălit doar hoŃii, N-am nici măcar un ou, un ou de Paşte. Se simt bogaŃi acum chiar şi săracii, Ce au mai bun aduc şi pun pe masă, Eu aştepta-voi să-nflorească macii Deasupra mea, să ştiu că am o casă. 25.04.08 681


682

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Pseudoscrisoare Vremea a trecut, e o poveste, Lumea ştie doar ce mai vrea ea, Adevărul este şi nu este… Doar finalul lasă umbră grea. Încotro priveai, vedeai lumină, Nu credeai că sunt în faŃa ta? Ce-a urmat ştiam că o să vină, Oare chiar credeai că n-aş putea? Raza unei stele n-are umbră, Nu am vrut s-arăt o altă faŃă, O eclipsă dă lumină sumbră, Răsăritu-i doar de dimineaŃă. A rămas... şi n-ai ştiut alege Timpului o cale de-mplinire, Undeva, eu am ştiut culege Laurii speranŃei de iubire... 29.06.08 683


684

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Cântec înspre seară Noapte bună, oameni buni, Eu vă las, vă las cu bine, VeŃi afla-ntr-o zi de luni Că eu n-am o zi de mâine. Noapte bună, dragii mei, Eu vă las, vă las cu toate, Nu mai am nici un temei Să cred c-a trăi se poate. Noapte bună, noapte bună, Steaua mea stă să apună! Noapte bună, dragii mei, Iau cu mine-ntreaga vină, Eu mi-asum groapa cu lei, Voi s-aveŃi numai lumină. Noapte bună, oameni buni, Ce-a trecut, trecut se cheamă, Nu mai cred nici în minuni, Doar de vis îmi este teamă. 16.05.08 685


686

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Anonim mereu

N-am fantezii (pseudoreplică) N-am fantezii, iubito! Ieri, curăŃind boscheŃii Visam formele tale din anii tinereŃii. Aşa vedeam eu viaŃa, aşa vedeam femeia, Azi asta îmi e soarta, nici nu mai simt scânteia... Ce văd... imagini triste... Tu îŃi vopseşti pomeŃii, Să vezi, când ieşi pe stradă, hulpavi, doar nătăfleŃii... Când ai să pleci iar, astăzi, eu rup o cheie-n broască, Să ştiu că-n astă seara lipseşte a ta mască. N-am fantezii, iubito! Te dai de toŃi pereŃii! Că-n parc e multă lume şi cam lipsesc boscheŃii... 19.05.08 687


688

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Clipa de drum Totuşi eu ştiu că o să vină O clipă-n care n-ai să-mi pleci, Când vom fi noi ca o lumină Pe vadul marilor poteci. Acolo muntele se-aruncă În ape pline de avânt... Voi da spre ceruri o poruncă Să fim noi doi... un cuplu sfânt. S-avem însemn de creste-nalte Şi gând spre tot ce va veni, Când or să vină să ne-asalte SperanŃe ce ne vor "a fi"... Şi va veni mereu o noapte Şi-am să te Ńin până în zori Să te mângâi, să-Ńi spun în şoapte Că cerul este plin de nori. 689


7x7x7 [1]

Să te privesc ca pe-o mireasă A sufletului meu stingher, Să simŃi că de nimic nu-Ńi pasă Când dimineŃilor te cer. Să mă hrănesc cu-a ta privire Să mă îmbeŃi cu un cuvânt, Să-Ńi jur, pe viaŃa mea, iubire Eu, cel mai trist de pe Pământ. 19.07.07

690

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Apus de noapte "singur, singur, singur..." Caut către lume, Mă trezesc în prag, Nu mai am nici nume, Răul îl atrag. Vin cam de departe, Voie n-am să fiu, Aş pleca spre moarte, Dar n-am nici sicriu. "singur, singur, singur..." Lacrimi nu-mi dau pace, Ochii mi-i cobor, Sufletul meu zace, Nu mai pot să zbor. 691


7x7x7 [1]

Încă mai văd focuri, AlŃii stele văd, Eu n-am timp de jocuri, ViaŃa-i un prăpăd "singur, singur, singur..." Mă ascund în noapte, Somn nu am deloc, Şi răcnesc şi-n şoapte, Şi dau clipei foc. Tot cobor pe scară, Cât încă mai pot, DaŃi-mă afară, DaŃi-mă de tot... 03.01.08

692

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Contur concret Gândului i-am dat contur mereu, ÎnvăŃând să cred că nu se poate Să pot pune semnul ce-l vreau eu Când din piatră am vrut apa scoate. Mi-am robit speranŃa în suspin Dând mereu iluziei crezare, Şi-am umplut paharul deja plin, Ascunzându-mă-ntr-o întâmplare. Prin menirea sfântă-a unui vis, Când simŃeam că ceru-i mai aproape, Rana vieŃii mi s-a redeschis Într-un ceas limpezitor de ape. Totul pare iar întâmplător, Dar mai toate încă se repetă, Azi, privind în urmă, ştiu că mor Să-mi devin iluzie concretă. 18.11.07 693


694

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Nuntă cu torţe Sunt un resort ce nu mai are loc În tristă-a timpului maşinărie, Şi simt că aer nu mai am deloc Şi-aştept pedeapsa... în contumacie. M-au pedepsit şi clipele, în plâns, La rătăciri în nopŃi întunecate, Doar stelele, în jurul meu, s-au strâns, Să pot avea o nuntă-n şapte sate. Călătorind, uitat şi neştiut, Mi-aduc aminte că eu n-am nici casă, Şi n-am de unde şti de n-am murit Când îmi puneam şi sufletul pe masă. Şi-n nunta, ce va fi-n curând să fie, Inima mea va fi o torŃă vie... 10.10.07 695


696

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Jurământ suprem Am ajuns la cap de drum, nu mai am ce să mai spun, nu mai ştiu nimic. Vânturi mă tot bat acum, lacrimile mă supun, nu mă mai ridic. Toate-n jurul meu se trec, azi nimic nu mai aştept, am un drum sortit. Toate-au fost. Izvoru-i sec, focuri mă tot ard în piept, parcă-am obosit. Norii negri sunt un semn, dar acum nu mă mai tem, ce va fi, va fi. Fac un jurământ solemn când dau înŃeles suprem zorilor de zi. Am luptat pentru un vis, nu m-am dat nicicând învins, chiar de m-a durut. 697


7x7x7 [1]

Drumul de s-a vrut închis l-am făcut şi dinadins spre necunoscut. Uneori, tăcând prea mult, m-au văzut ca şi căzut, poate chiar strivit. Azi de suflet vreau s-ascult, să cred iar în ce-am crezut, eu, cel mai hulit. Ştiu c-am fost o frunză-n vânt, doar o lacrimă de gând, din trecut trimis. Şi, de voi privi-n pământ, gândul nu vreau să mi-l vând, târgul s-a închis. Pasul ce îl fac Nimeni nu-l va şti, Chiar dac-am să tac, MunŃii voi urni... Şi veŃi şti apoi Că m-am rătăcit, Dar vin înspre voi Dinspre infinit. 07.11.07 698

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Nimeni, nimic Mi-e singurătatea absolută, Nimeni nu mă-ntreabă de nimic, Noaptea vine prea necunoscută Când în zori doar ochii mi-i ridic. Plânsu-n şoaptă-n ziduri se închide, Nimeni nu m-aude cu nimic, Doar speranŃa uşa-mi mai deschide... Cui să zic ce mai vroiam să zic? Câte-odată plec în grabă mare, Nimeni nu mă-ntreabă de nimic, Ziua-mi ştiu că trece-n calendare, Eu, de fapt, cu toate mă complic. Când rostirea-mi caută spre lume Nimeni nu m-aude cu nimic, Doar singurătatea-mi pune nume: Însă şi cu ea mă contrazic. Azi plătesc ce ştiu că n-am gândit, Când, crezând, eu singur m-am minŃit. 02.03.08 699


700

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Vinovat prin vis Şi dacă valul Ńărmurile spală, La ceasul aşteptărilor ce dor, Vin amintiri şi dau mereu năvală, Într-un vârtej nebun, copleşitor. Deasupra, când furtuna dă târcoale Şi cerul se apleacă spre pământ, Un val al mării vrea să se răscoale Înaripând o lacrimă-n cuvânt. Târziul răscolind a mării undă Aduce-n vis al vieŃii compromis, Iar dacă nu mai poate să se-ascundă Striveşte-n zori un drum întredeschis. Şi numai zorii mai aduc lumină Şi visul va purta mereu o vină! 02.11.07 701


702

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Semne de-ntrebare Mi-ai fost gând şi şoaptă, mi-ai fost floare, cea mai dragă lacrimă de soare. Azi, când plec prin viaŃă la-ntâmplare, caut Ńărmul valului, pe mare, obsedând un semn de întrebare. Mi-ai dat aripi şi mi-ai dat culoare, însemnând o lacrimă de soare. Azi, când totul trece la-ntâmplare, caut drumul ce îmi e chemare, înrobit de semne de-ntrebare. Mi-ai fost totul! Nici nu ştii cât doare... Nu mai eşti tu lacrimă de soare? ViaŃa mea-i un val strivit, se pare, drumul e mereu la întâmplare şi-s ucis de semne de-ntrebare. Craiova, 27.09.07 703


704

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Ireversibilul absurd Când multora le pare prea târziu, Eu redeschid dosare din trecut, Că am trecut pe cumpene şi ştiu Cât de absurd e pasul absolut. De câte ori am fost interogat, Alte-ntrebări absurde mi s-au pus, Şi m-am văzut deodată condamnat, Spunându-se că-s, în sfârşit, supus... Ferestrele speranŃei le deschid, Al clipei har îl regăsesc subit, SentinŃe fără sens m-au pus la zid, Doar cei tâmpiŃi cu piatra au lovit. Dar a venit şi timpul să vorbesc, Pe faŃă un verdict real să pun, Pe cei făŃarnici să îi prevestesc Că eu şi din cenuşă mă adun. 705


Ceea ce-a fost începe a se şti, Apare ca un tir încrucişat, Spre creste pot acum, din nou, privi, Şi pot schimba tot ce s-a întâmplat: Judecătorii au uitat de legi, Validă-i legea bunului lor plac, Dau părŃilor mereu pedepse-ntregi Prin hotărâri ce cinste lor le fac. Demisii de faŃadă s-au tot dat Ca totul să se creadă înŃeles, Cum însă nimeni nu s-a vrut plecat, A fost mai clar că-s oameni de succes. Rupând întregul, simplu şi banal, Valuri beŃive creierul supun, Şi măturat mă vor de primul val, Dar eu, la valul lor, mă ştiu imun. Căci pietrele rămân când valul trece, Iar ei sunt beŃi de-atâta apă rece. Cluj-Napoca, 08.05.08

706

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Umbră de toamnă Plouă trist, mărunt. Totu-i pustiu, Cerul e un haos plumburiu, Umbrele se sting prea nefiresc, Eu prin ploaia nopŃii rătăcesc. Vântul mai adună uneori Liniştea uitaŃilor fiori, Frunzele să moară se grăbesc, Eu le calc şi uit... doar rătăcesc. Cerului, de zi, îi e iar dor, Plouă peste frunzele ce mor, Umbrele fac umbre. E firesc Să-mi pierd urma şi să rătăcesc. Timişoara, 26.09.07 707

P!tufb!îo!dsvdf.nj!mvnjofb{ă!gbţb! Şj.nj!gbdf!tfno-!îous.vob-!t.p!vsnf{-! Fv!o.bn!qvufsf!tă!nă.oefqăsuf{-! Bşufqu!tă!tjnu!dă!wjof!ejnjofţb///!

Cu mulŃumiri pentru tot sprijinul ce mi l-au acordat în redefiniriea, redevenirea, remodelarea şi... regăsirea mea, tuturor clor ce au încercat să-mi înŃeleagă revolta, răbufnirile şi rătăcirile mele. Şi pentru faptul că au avut încredere că voi reuşi.

Qftuf!befwăsvm!dmjqfj!ef!{j!dv!{j-! qftuf!sfbmvm!tqvtfmps!şj!gbqufmps-! usfdvuvm!sfefgjofşuf!wjjupsvm! jbs!wjjupsvm!eă!dpouvs!usfdvuvmvj/!

! Nfsfv!vo!hâoe!ef!înqmjojsf! tqsf!dfj!dbsf!bv!ebu-! ebv! şj!wps!eb!dpouvs!wjfţjj!nfmf-! Jpofmb!şj!Njibj!


712

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Absolut concret

Absolut concret Crucea timpului se frânge Renegându-se complet, Idealul se restrânge Într-un absolut concret. Ceasurile-arată-n grabă Un posibil mers prea-ncet, Nimeni nu se mai întreabă: Ce-i normal? Ce-i desuet? Chiar şi scrisul se complică, N-are semne-n alfabet, Că aşa-i la o adică, Absolutul e concret. Alteori, din întâmplare, Sunt absurd şi indiscret, Am mereu câte-o-ntrebare Şi vreau un răspuns concret. 713


7x7x7 [1]

Miezul nopŃii pune nume Chiar şi urmei de regret, Aducând mereu spre lume Absolutul mai concret. Când un semn de exclamare Pune un accent discret, Chiar mă-ntreb de mi se pare, Ori dau eu sens incomplet. Umbra zorilor, pe fugă, Îmi dă dreptul să repet, Să înalŃ spre cer o rugă Absolută în concret. Caransebeş, 03.05.08

714

7x7x7 [1]

Absolut concret

Poem nerostit (Unui om drag, ce mi-a fost mereu alături 22 de ani.)

Eşti frumoasă. Ora e târzie, Nu mă mai opresc să te privesc, Te revăd şi simt o bucurie Să dau iar de ştire... te iubesc! Te privesc şi-mi pari ca o nălucă, Vânturi reci mă bat, dar tot rezist, Mă apucă doar un dor de ducă Să fiu iar cu tine, să exist. Eu promit că fi-voi lângă tine Când norocul vreau să mi-l găsesc, Vreau, nu vreau, ştiu că va fi mai bine Şi la toŃi dau ştire... te iubesc! N-am să plec, de fapt nici nu am unde, Sunt un om ce-şi vrea de-acum un loc, Tu de taci şi nu îmi poŃi răspunde Ştii că viaŃa mea o pui pe foc... E târziu, şi timpul abia trece, Aş da foc secundei s-o grăbesc, Şi afară vântul suflă rece... Nu mai spun nimic... Dar te iubesc. 29.12.07 715


716

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Absolut concret

A doua cale Printre aberaŃii şi ambiŃii Definim un ideal absurd, Sufletul strivit între condiŃii Se descrie a fi orb şi surd. Între adevăr şi injustiŃii Nu mai ştim când lacrimile curg, ExaltaŃi mereu de noi ambiŃii, Răsăritul îl numim amurg. Clipelor le tot tăiem avântul, Şoaptele sunt doar un semn ciudat, Chiar când crapă între noi pământul Ştim că nu-i nimic adevărat. Totuşi, vrem să mergem mai departe, Însă doar de piedici ne lovim, Şi simŃim că ne-ndreptăm spre moarte, Că, deja, de mult nu mai trăim. Hai să regăsim însă puterea De-a da morŃii un atac sublim, Să uităm şi răul şi durerea, Să-nvăŃăm, din nou, să ne iubim. 19.03.08 717


718

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Absolut concret

Noi spre infinit Hai, vino, hai, în margine de lume, Să fim noi doi un val de neoprit, PredestinaŃi de un însemn anume, Suntem un început de infinit. Prin nori de foc remodelăm destine, Când pragul nopŃii cade istovit, Suntem mereu speranŃa de mai bine Şi suntem drum mereu spre infinit. În zorii zilei ne găsim în toate, Şi o să fim realul izbândit, Şi toŃi vor înŃelege că se mai poate S-avem, în doi, un drum spre infinit. Kraguievac, 24.09.07 719


720

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Absolut concret

Destin spre întâmplare Timpul şi-a ucis, încet, hotarul, Picătura a umplut paharul, Lacrima a hotărât destinul, Suspendând, pornirilor, suspinul. Mai departe văd ca o lumină Paşii, absolvindu-mă de vină, Şi, călcând mereu noi orizonturi, Lupt cu viaŃa pe mai multe fronturi. Adevărul, ca un sens al vieŃii, L-am găsit în crucea dimineŃii... Din risipa-mi toate se adună, Împletind a visului cunună. Şi, cum ştiu că soarele răsare, ViaŃa e în sine o-ntâmplare. 04.10.07 721


722

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Absolut concret

Rugă de suflet Cine nu crede adevărul vieŃii Poate trăi minŃit şi concesiv, Uitând mereu că zorii dimineŃii A nopŃii poartă-nchid definitiv. Am pus un pas pe prag şi astfel ştiu: Orice poveste nouă e tot veche, Chiar dacă azi nu sunt ce vreau să fiu, Eu cred mereu în suflete pereche. Privind spre nori azi regăsesc lumina, Din fulgerul furtunii mă hrănesc, Şi fac recurs, recunoscându-mi vina De-a şti că viaŃa trece-n mod firesc. Ridic privirea, liber, către cer Şi spun mereu o rugăciune veche, Ştiu că-s sărac, la bogăŃii nu sper, Dar, Doamne, lasă-mi sufletul pereche. 02.06.08 723


724

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Absolut concret

Îmbătrânind Te-mbrăŃişez şi ceasul îl privesc, şi simt cum ochii-ncet mi se-nchid… Încep încet, încet, să-mbătrânesc şi iar destinul meu e translucid. De nicăieri venit-am şi mă trec, uitând să cred că timpu-mi e vrăjmaş… Strivit de locu-n care mă aplec, nu pot trăi ca umbra unui laş. Mi-adun din umbre sensul unui gând, să pot să trec hotare clandestin, iar de-i nevoie-n târguri să mă vând, că multora eu piept pot să le Ńin. Şi dacă toate-ncep şi se sfârşesc, căzând în desuet, în mod comun, apusul am curajul să-l privesc şi adevărul tuturor sa-l spun: Îmbătrânind simt orişice hotar şi mă întreb de pot trăi-n zadar. 22.03.08 725


726

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Absolut concret

Căutând un gând Ieri, pe lângă râu, trecând, Am pierdut un fir de gând. Căutându-l spre apus, L-am găsit cu vorba dus. N-aveam lacrimi să îl plâng, Când păşea cu pasul stâng. Şi fugea spre miazăzi, Hăituind rostul de-a fi. Negăsind al şoaptei rost, Îşi dorea un adăpost, Şi, pe drumu-i hărăzit, A fugit spre răsărit. Fiind ascuns în firul ierbii, L-au purtat pe coarne cerbii, Peste munte, peste deal, Căutându-i vad şi mal. Şi-am ajuns să rătăcesc, Gândurile să-mi găsesc. Craiova, 29.10.07 727


728

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Absolut concret

De-ai fi... De-ai fi o floare-a câmpului, Te-aş lua cu tot, cu rădăcină Şi te-aş ascunde în lumină. De-ai fi o rază-a soarelui, M-aş înălŃa până la stele Şi te-aş ascunde printre ele. De-ai fi o şoaptă-a vântului, Moară de vânt să fiu aş vrea Şi te-aş păstra numai a mea. De-ai fi seninul cerului În nor de foc m-aş preschimba S-atrag mereu privirea ta. 729


7x7x7 [1]

De-ai fi izvorul gândului, Ai fi cu mine viaŃa toată Şi nu te-aş pierde niciodată. De-ai fi hotarul timpului, Să-mbătrânesc nu aş putea Şi-n poarta ta mereu aş sta. Dar pân’ la urmă ce să fac? Pe toate cum să le împac? Eşti totul... Chiar dacă n-ai fi, Alt orizont nu aş privi. Mereu te chem, te vreau mereu Icoană sufletului meu. Pristol, 10.06.08

730

7x7x7 [1]

Absolut concret

Cântec în ploaie Plouă iar şi plouă greu, Plouă în sufletul meu, Lacrima mi-a mai rămas. Mă confund cu-n pas rebel Să-mi găsesc al vieŃii Ńel, Eu, copilul de pripas. Cerul nu-i deloc senin, Gânduri caut să-mi abŃin, Clipei rost nu îi găsesc. Pasul îl tot pun în gol, Nu-s actor, dar joc un rol, Să pot spune că trăiesc. 731


7x7x7 [1]

Haosul nemărginit Într-un colŃ m-a Ńintuit, Hotărându-mi drum invers. NopŃile au sens obscur Dar, la miezul nopŃii, jur Că există şi revers. Plouă parcă zi de zi Însă nu mă pot opri, Voi schimba totul din mers. Şi voi pune iar hotar Zilelor din calendar Cu un gând şi cu un vers... Cluj, 22.04.08

732

7x7x7 [1]

Absolut concret

Real fără tăgadă Cam totul era simplu şi normal Şi uneori răstălmăceam idei, Visam abstract deşi plângeam real, Te modelam pe umbre de femei. Credeam în stele dar vedeam doar norii, Mai rar, în ochii tăi ştiam privi, De-atîtea ori zăream trecând cocorii, Însă uitasem verbul „a trăi”. Din împliniri făceam un caz concret, Eşecul nu-l luam în serios, Cuvântului dădeam doar sens complet Fără să ştiu că poate fi pe dos. Contrar a tot ce, poate, se-nŃelege, La miez de noapte pavăză mi-ai fost, Lăsându-mi libertatea de-a alege Să mă întorc din drumuri fără rost. Când cerul primăverii da în pârg Am înŃeles ce-nseamnă să nu fii, Am înŃeles că viaŃa nu-i un târg Din care poŃi să pleci şi să revii. 733


Trăiesc acum de pe o zi pe alta, Spun că trăiesc, deşi e clar că mint, Însă tot cred că stânci de sparg, cu dalta, Curând vom face nuntă de argint. Vânat-am, nebuneşte, un miraj, Fără să ştiu că eu sunt cel vânat, Acum, chiar şi aşa, am prins curaj Să vreau să fiu un om adevărat. Nu mă mai tem şi pot să dau de ştire Că va fi soare, ploaia-i pe sfârşit, Că ştiu acum un drum spre fericire Şi-acesta-i drumul ce ne e sortit. Aşa că te iubesc, fără tăgadă, Aşa că te iubesc, fără-ntrebări, Oraşul nu mai are nici o stradă, Iar sufletu-mi e-o listă de-aşteptări. Tg. Jiu-HaŃeg, 06.05.08

734

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Absolut concret

Definitiv să tac E clar ca nervii mei or să cedeze, azi nici speranŃei nu-i găsesc motiv, nu poate nimeni să mă mai salveze… E necesar să tac. Definitiv. Sau fără să-nŃeleg că timpul trece, atac mereu accentul negativ, mereu sunt căutat de vântul rece, că-i necesar să tac. Definitiv. Ultima luptă n-o să mă învingă, chiar dacă morŃii îi va da motiv, lumina mea încet o să se stingă, şi-i necesar să plec. Definitiv. 23.03.08 735


736

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Absolut concret

Lumina în perspectivă În viaŃa mea, mai plouă clandestin, Chiar timpul vrea să se mai odihească, Plâng în tăcere, caut să-mi închin, Zorii de zi pe-o cale mai lumească. Orgii de roşu închinând pahare Pe malul apei tot mereu se fac, Eu îmi duc crucea şi mi se tot pare Că păsările nopŃii nu mai tac. Să tac? Să plâng? Mi-e plânsul în zadar, Eu vreau lumină, vreau să fie soare, AprindeŃi torŃe, vreau să dau în dar O zi în plus, o zi de sărbătoare. 30.08.07 737


738

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Absolut concret

Dorinţă O, Doamne, nu mai văd acum nimic, Doar chipul tău ce-l caut peste tot, Şi câte aş avea mereu să zic, Şi mă opresc mereu că nu mai pot… Să fiu cu tine m-aş preface-n foc, Chiar dacă-n foc ar fi ca eu să ard, Şi timpul l-aş opri o clipă-n loc Ştiindu-te că tu îmi eşti stindard. Aş lua cuvântul tău fără să-l schimb Şi mi l-aş pune vieŃii căpătâi, Oricum privesc, te văd ca pe un nimb De la-nceputul lumilor dintâi. Pentru o clipă doar de-ai fi să-mi fii, Aş mai cerşi la cer încă atât, Să pot să-Ńi dăruiesc, fără să ştii, Mereu îndepărtarea de urât. Să fii cu mine şi să fim noi doi Când luna se ascunde în lumini, Iar timpul să îl vrem doar înapoi, Să fim şi rădăcină şi tulpini. 08.03.08 739


740

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Absolut concret

Când privirile... Azi mă simt stăpân pe lumea toată, Nu mai ştiu ce poate-a mă opri, Tot ce vreau de-acum o să se poată, Roata vieŃii iar se va-nvârti. În căuşul palmei te voi prinde, Gândul tău să pot să-l ocrotesc, Şi-ai să vezi cum focul se aprinde Când privirile ni se-ntâlnesc. Am trăit prea mult în neodihnă, Astăzi ştiu că nu-i nimic pierdut, ÎmpărŃi-vom iar a vieŃii tihnă Fără frica de neprevăzut. Clopotele cerurilor sparte Or să bată într-un ritm drăcesc, Noi, în doi, vom scrie altă carte Când privirile ni se-ntâlnesc. 741


7x7x7 [1]

Vom avea chiar şi acelaşi nume, Nord sau sud, în nici un caz apus, Şi vom şti să ne-arătăm în lume, Tuturor spunând ce-avem de spus. Şi mă vei ierta uitând de toate, VieŃii dând un sens dumnezeiesc, ÎnvăŃa-vom că orice se poate. Când privirile ni se-ntâlnesc. 14.03.08

742

7x7x7 [1]

Absolut concret

Mereu, iarăşi... Seara pune iarăşi stăpânire Peste vadul cerului senin, Izgonind mereu spre amintire ImportanŃa zilelor ce vin. Hohotul de noapte liniştită Dă-nŃeles de clipe-n unison, Amintirea-mi e mereu ispită, Patimă, dorinŃă, abandon. Stelele dau iarăşi relevanŃă Haosului vag şi prea firesc, Rostuind a lumii cutezanŃă Într-un carusel Dumnezeiesc. Printre umbre şi însemne sfinte Uit chiar şi ce mie îmi spuneam, Vorba-mi e strivită de cuvinte, Lacrima îŃi bate Ńie-n geam. 743


7x7x7 [1]

Mâine vom fi iarăşi o pereche, Vom fi noi în ochii tuturor, Vom fi o poveste totuşi veche, Însă nu-i nimic întâmplător. Liniştea ce va urma să vină, Va da vieŃii sensul absolut, Regăsind a nopŃilor lumină, Vom avea şi tot ce n-am avut. ViaŃa pune iarăşi stăpânire Să găsim un drum spre nemurire. 18.06.08

744

7x7x7 [1]

Absolut concret

O clipă doar Tot restul vieŃii... Nu ştiu cât va fi: O zi, o clipă, poate şi mai mult, ÎnvăŃ să cred că pot cumva trăi Aşa cum ştiu de suflet să ascult. Pot fi cobai, pot fi un om comun Pe drumuri, între casă şi spital, Însă n-aş vrea pe alŃii să-i supun Şi viaŃa să şi-o ducă-n ritm banal. Am vina mea şi crucea am să-mi duc Către un vârf ce ştiu că-mi este dat, Şi când va fi spre cer să o apuc Să fiu ce-am vrut: un om adevărat. Nu cer nimic, nu voi trăi cerşind, Iar mila nu e ceea ce-mi doresc, Căci tot mai cred că pot să reaprind O candelă a vieŃii ce-o trăiesc. Tot restul vieŃii... Piedică nu pun Să fiŃi cu mine şi cu voi să fiu, Voi încerca prin toate să v-adun, Să dăm un nume timpului târziu. 25.03.08 745


746

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Absolut concret

Înclinarea verticalei Când libertatea îmi e gând final, Mă-ntreb de adevărul e real, Sau, dacă-n întrebări ce nu se pun, Pe viaŃa mea încerc să mă răzbun. Cu sens fugar adun un vis uitat Să am reper la tot ce s-a-ntâmplat, Şi dacă uit că totu-i trecător Tot n-am ştiut când lacrimile dor. Târziul clipei dă un sens deplin Când nu ştiu verticala s-o înclin. 14.04.08 747


748

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Absolut concret

Tu mă păstrează… Încet, încet, vom fi doar îngeri, Doar umbre-a ceea ce-am fost... Şi vine ceasul marii stingeri, Redefinirii fără rost... Şi poate când lumina nopŃii Va da semnalul de-nceput, Va scârŃâi un stâlp al porŃii Iar eu voi fi necunoscut. O să revăd prin timp doar norii Şi-al vieŃii adevăr meschin... Eu am să trec cum trec cocorii, Şi de-am să plec, n-am să mai vin. N-or să m-aştepte-n pragul clipei Nici vorbe, nici păreri de rău, Mă vând de pe acum risipei... Tu mă păstrează-n gândul tău... 05.02.08 749


750

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Absolut concret

Realul ca trecut În curând nu veŃi mai şti de mine, Am să-nvăŃ să tac, orice ar fi, N-am să ştiu dacă e rău sau bine, N-am să ştiu ce-nseamnă-a suferi. Lacrimile-n vânturi reci de iarnă Se vor transforma în stele reci, Peste amintiri or să aştearnă Falsul drum al fostelor poteci. În curând, pe Ńărmuri pustiite Paşii mei lăsa-vor urme, vag, Şi un rest al vieŃii-mi împărŃite Mă va ajuta să trec de prag. Din tăcere n-am să am ieşire, Am să simt cuvintele tăcut, Am crezut că pot trăi-n iubire, Pragul amăgirii l-am trecut. În curând voi pune punct final Şi voi deveni trecut real. Cluj-Napoca, 18.04.08 751


752

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Absolut concret

Un gând de seară… Aş vrea să fim acasă amândoi, Afară iarnă şi zăpadă mare, Să vrem să fim întotdeauna noi Şi tot trecutul doar o întâmplare. Aş vrea să-Ńi prind din nou obrajii-n palmă Şi ochii să Ńi-i simt cum mă privesc, Să ne unească iar o viaŃă calmă, Să pot să-Ńi spun că vreau să mai trăiesc. Dar astăzi plâng că ştiu că mi te-a luat Un gând ce nu a fost nicicând curat. Şi dacă e să-mi fie-aşa sortit, Tu uită pe acel ce te-a iubit… 09.02.08 753


754

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Absolut concret

Şi nu avem… -un fel de replică-

O noapte nu avem şi n-o petrecem, Ci doar ne facem că suntem în doi... Dar, peste toate, când răsare luna Ne regăsim, aşa, străini, tot noi. O zi n-avem şi până-n zori de ziuă Mai dăm din umeri şi ne ard şi ploi, Când, peste toate, iar dăm foc luminii, Ne regăsim, aşa, mai trişti, tot noi. N-avem nimic. Atât, singurătatea Ce vine-n valuri peste amândoi, Doar câte-un ceas de poate ne permitem Să fim, în taină, singuri, numai noi. 24.04.07 755


756

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Absolut concret

Trecutul ca însemn Cam multe răni se văd înspre trecut Şi lacrimile sufletului dor, Astăzi privesc spre alt necunoscut Şi mă întreb de ce-aş simti că mor? Mereu, mereu, trecutul e un tot Ce îmi arată drumuri fără Ńel, Şi dacă mă opresc, când nu mai pot, Simt că rămân sărac fără de el. Dar viaŃa merge-ntr-una într-un sens, Nu poate să se uite înapoi, Şi rănile ne dor tot mai intens Şi o durere suntem înșişi noi... Şi mai intens trăim un nou trecut Când tot ce fi-va-i iar necunoscut... Cluj-Napoca, 18.04.08 757


758

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Absolut concret

Trandafiri de mai Au înflorit, iar, trandafirii Şi timpul verii iar dă semn, Mă simt un rug al netrăirii, Strivit de-un jurământ nedemn. Plătim mereu la vama vieŃii Şi tot mereu e de plătit, Cei cunoscuŃi sunt hrăpăreŃii Ce ne-au furat tot ce-am trăit. Mereu, al clipelor hotar, E limita spre infinit, Când totul pare în zadar Şi soarele de nori umbrit. Plătim, naivi, la suprapreŃ DorinŃa numelui străin, Dar dacă am scăpat de-ngheŃ, Priveşte-n zări: Ceru-i senin. 759


7x7x7 [1]

Şi înflori-vor trandafirii Spre a ne fi mereu îndemn, Un legământ al regăsirii Şi-al adevărului însemn. Recunoscând că valul mării Aduce alt nisip, curat, Vom da un nume întâmplării Ca să uităm ce s-a-ntâmplat. 25.05.08

760

7x7x7 [1]

Absolut concret

Izbăvitoarea ploaie Plouă parcă într-un mod ciudat, Plouă peste razele de soare, Semnul crucii mult prea tare doare, Tot mai mult în formă-i inversat. Norii trag de raze-n curmeziş Şi prefiră lacrimi arzătoare, Lumea e mereu mai doritoare De-a-şi simŃi privirile-n cruciş. Ploaia, risipind furtuni de foc, Pune întrebări hotărâtoare Şi, când toŃi privesc doar către soare, Defineşte-al umbrelor noroc. Vântul, poate chiar întâmplător, Dă speranŃă clipei viitoare, Plăsmuind motive zdrobitoare Pentru toate visele ce mor. 761


7x7x7 [1]

Plouă totuşi într-un mod ciudat, Ploaia pare-a fi izbăvitoare, AgăŃând de razele de soare Întâmplări ce nu s-au întâmplat. Dar, piezişe, razele de soare, Plâng prin ploaia purificatoare. 28.06.08

762

7x7x7 [1]

Absolut concret

Înţelesul necuprins Să-nŃeleg ce nu se înŃelege, Să cuprind întregul necuprins? ViaŃă e o lege făr' de lege Când de ideal te laşi învins. Orizontul nopŃii lasă urmă? Timpul trece pentru toŃi la fel? Când nu poŃi să te desprinzi de turmă Cum să fii alături de-un rebel? Pot să dau mirajului un nume? Pot să ştiu cum e să mor perfect? Nu ştiu cine poate să mă-ndrume Să pot da răspunsuri indirect. Însă întrebări am drept să pun Şi întreb: sunt oare eu mai bun? Bucureşti, 12.04.08 763


764

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Absolut concret

Paşi de infinit Uneori trăim fără motiv, Paşii parcă ni-s în sens invers, ViaŃa nu-i un simplu substantiv, Dacă vrem, clădim un univers. Uneori privim, uitaŃi, în gol, Întuneric peste tot găsim, Drumul cel mai scurt face ocol Şi, de obicei, mai rătăcim. Obsesivul ne striveşte-ncet, Teoretic ştim aproape tot, Adevăru-i însă incomplet Cât ascunde-al gândului complot. Uraganul lasă cerul clar, Luna arde-al nopŃii rol ştiut, Infinitul nici n-are habar Cât de mult e, zilnic, definit. 765


7x7x7 [1]

Judecăm de multe ori mărunt, Paşii uneori ni-s în zadar, Timpul trece într-un amănunt Ce mereu devine necesar. Matematic totu-i definit, Calculând, eu simt c-am obosit. Cluj-Napoca, 23.04.08

766

7x7x7 [1]

Absolut concret

O dorinţă încă Dă-mi, Doamne, o putere să-l ucid Pe cel care am fost până acum, Sau, dacă e nevoie, să-l închid În urna-n care va putea fi scrum. Nehotărât fiind să pot să-l duc Să-şi vadă fapte ce-au lovit din plin, Şi, de-i nevoie, să îl readuc Să-şi bea întreg paharul de venin. Cum visul nopŃii pune un accent Pe zorii zilei, sensuri hotărând, Azi vreau trecutul să îl fac prezent Şi toate să-mi rămână mie-n gând. Dă-mi, Doamne, o putere să rescriu Povestea... Ce am fost... Ce pot să fiu! Cluj-Napoca, 18.04.08 767


768

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Absolut concret

Repetitio in integrum Prea multe se repetă. Chiar prea multe Şi simt accentul pus, paradoxal, Pe un consens ce-ar trebui s-asculte De valul ce se vrea strivit de mal. Obositor, pun faptă lângă faptă Rupând ideea către început, Mă regăsesc şi ştiu că mă aşteaptă Întoarcerea... mereu spre absolut. Cum toate se petrec din întâmplare, Chiar adevărul pare-a fi contrar, Iar paşii lasă semne de-ntrebare Când urmele, în mod subit, dispar. Privită dinspre seară, ziua-i tristă Iar dimineaŃa-i timpul viitor, Dualitatea vorbelor persistă Într-un absurd ansamblu de decor. 769


7x7x7 [1]

Repetitiv prea multe se întâmplă, Şi ceasul are ritmul cunoscut, Simt gândul cum pulsează iar în tâmplă, Absurdizant, mutându-mă-n trecut. Prea multe se repetă. Parcă toate, Şi toate mi se-arată-n mod firesc... S-o iau de la-nceput? Nu se mai poate… Capitulard pun punct… Şi mă opresc... 03.05.08

770

7x7x7 [1]

Absolut concret

Nume interzis Eu sunt un nume interzis, Chiar şi pe-o coală de hârtie, Un nume-al drumului închis Uitat de orice primărie. Când mi-aparŃine un cuvânt, E-ascuns mereu, să nu se ştie, Mă-ntreb: de ce doar vorbe-n vânt Mi-s date ca o bucurie? În taină, rost adevărat, Rostesc uitând chiar de mândrie, Şi uit mereu ce s-a-ntâmplat Când doar trecutul mă mai ştie. Nevoie nu-i să fiu rostit, Sunt om ce poate să nu fie, Dar pot fi veşnic pedepsit Şi interzis la primărie. Şi dacă ceva tot se ştie, Să-mi daŃi pedeapsa numai mie. 04.04.08 771


772

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Absolut concret

Dreptul de a spune Când m-am născut era o iarnă grea, Zăpezile priveau de peste case... Trei zile-au trebuit ca mama mea Să hotărască liber să mă lase. Copil am fost atât cât să se creadă Că n-am ştiut ce-i rău sau ce e bun, Doar lacrima ce aştepta să cadă Îmi era semnul ce vroiam să-l pun. Poveri enorme mi s-au pus în spate Şi-o cruce peste suflet mi s-a pus, Lovit mereu de-a lumii nedreptate Am învăŃat să nu mă las supus. Îmi da avânt spre timpul viitor Doar fulgerul furtunilor de vară. Scârbit de răutatea tuturor Vroiam însă să mor seară de seară. 773


7x7x7 [1]

Prin râpe am trecut fără să-mi pese Că rănile mă năpădeau de tot, Deşi ştiam că-n jurul meu se Ńese Un prea absurd şi idiot complot. Şi toate repetându-se, un cerc A dat contur la toată viaŃa mea, SoluŃia finală vreau să-ncerc, Şi nu mai vreau să văd ce va urma. Chiar dacă-s acuzat de laşitate, E dreptul meu să spun: nu se mai poate! 25.04.08

774

7x7x7 [1]

Absolut concret

Gând de uitare Mă mai robesc istorii sa mă cearnă, Accente pun numai pe ce va fi, Rătăcitor cobor din a mea rază, Inevitabil îmi eşti zori de zi. Apoi, de-mi vând trecutul la tarabă Mă-ntrec cu primăvara în trăiri, Iar şoaptele mă pun din nou la treabă, Hotărnicind statornice iubiri. Ascuns fiind de tot ce mă mai Ńine, Lovesc mereu în toate ce se duc. Şi cum doar şoapta sigur mi-aparŃine, N-am cum să uit cu totul de trecut. 07.03.06 775


776

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Absolut concret

Redivivus de final Oh, Doamne, ce sfârşit banal... Doar eu pe patul de spital...

******* Mai ştii... ce nume îŃi dădeam Când şi în vis te căutam? Icoană, lacrimă şi stea… Mereu, mereu, iubita mea… Mai ştii... ce gânduri împleteam Când ploaia ne bătea în geam? Gândeam că-ntruna va ploua Şi că de toate vom uita... Mai ştii... ce-nflăcăraŃi eram Când pradă vieŃii ne lăsam? Lumina peste noi cădea, Iar noi simŃeam că se-nnopta... Mai ştii... ce nume îmi dădeai Când numai stelele vedeai? Şi ceru-ntreg se oglindea În gândul şi privirea ta... 777


7x7x7 [1]

Mai ştii... ce gânduri mari aveai Când parcă fără grai erai? Şi sufletu-Ńi mă cuprindea, Urmând în tine-a mă purta... Mai ştii... cum plânsul alinai Când ochii-n palme mi-i luai? De-aş fi ştiut ce va urma… Ai ochii plânşi, iubita mea…

******* Şi sensul unic e real, Urmează punctul de final... 04.06.08

778

7x7x7 [1]

Absolut concret

Regăsita zi de vară Parcă totuşi viaŃa-mi spune Că trăiesc un început, Adunând doar gânduri bune Trec un prag spre absolut. Ne-au îndepărtat în pripă Întâmplări fără de sens, Şi ne-au aruncat o clipă Într-al vieŃii gol imens. Fulgere fără de milă Au făcut între noi drum, Şi-ajunsesem plini de silă Să vedem şi ceaŃa fum. Între fapte şi urmare Eu uitam că pot să cad, Semne mari de întrebare Apelor au croit vad. Azi e însă zi de vară, Norii nu mai pot s-apară! 21.07.08 779


780

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Absolut concret

Curând pe ţărmul mării Va fi să te iubesc pe Ńărmul mării, Când stelele se pierd în necuprins, Lăsându-ne în voia întâmplării, Să ducem cartea vieŃii spre cuprins. Ne va spăla un val curat al mării De toate câte ni s-au întâmplat, Şi-nŃelegând misteru-ndepărtării, Vei fi din nou izvor de rod bogat. Iar eu te voi simŃi ca Ńărm al mării, Spre care vin în drumu-mi dinspre cer, Amestecându-te cu gustul sării, Nici zorii zilei n-am să ştiu când pier. Ne vom iubi-n curând pe malul mării, Redând contur întregului trecut, UniŃi de-aceeaşi şoaptă a chemării łinti-vom spre înaltul absolut. 06.07.08 781


782

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Absolut concret

La tine… ...vieŃii mele

Poate mai vorbesc şi de noroc, Poate şi de gânduri clandestine, Am trecut prin apă şi prin foc, Şi am reajuns, mereu, la tine... Toate câte-au fost au şi rămas, Lacrima ştiu clar că-mi aparŃine, Şi mă-ncumet să mai fac un pas, Adevărul e, mereu, la tine... Frig a fost şi uneori prea greu, M-am strivit de rău ca şi de bine, Am crezut că totuşi pot fi Eu, Valul vieŃii m-a adus la tine... 04.09.07 783


784

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Absolut concret

Mireasă iar... În curând ai să revii acasă, Drumul regăsirii s-a deschis, Ai să vii şi ai să-mi fii mireasă, Tot ce va urma ne este scris. Cerul e senin ca niciodată, Nori nu se mai văd pe nicăieri, Vom fi iar, noi doi, ca altădată, Toamnele schimbând în primăveri. Doborât-am praguri absolute, Sensul întâmplării ne-a lovit, Ne-am izbit de vrute şi nevrute, Pân’ la urmă tot ne-am regăsit. În curând ai să revii acasă, Pragul casei te voi trece iar, Şi uitând de tot ce ne apasă, Vom şti iar să ne avem ca dar. Cerurile nopŃii sunt albastre, Stelele în ochi îŃi strălucesc, Vom avea iar vise “ale noastre”, Şi-ai să ştii atunci cât te iubesc. 785


7x7x7 [1]

Vom pluti pe valuri de speranŃă, Tot ce ne dorim vom reuşi, Am învins a morŃii cutezanŃă, Ne e dat acum a ne iubi. În curând ai să revii acasă Clipelor în noapte să dăm foc, Şi, trecând prin foc, să-mi fii mireasă, Că tu-mi eşti blestemul de noroc. Fulgerele nu mai au răbdare, Au dat semn şi iarăşi vor da semn, MulŃi vor crede că-i doar întâmplare, Noi vom şti că-i un moment solemn. Timpul va uita să ne grăbească, Chiar hotar al timpului vom fi, Vom fi o pereche nelumească, Moartea nu ne poate despărŃi. 28.07.08

786

7x7x7 [1]

Absolut concret

Redefiniri de foc Fată de foc cu inima senină, Priveşte cerul zorilor de zi, Lasă speranŃa clipei să devină Un pas al împlinirii ce vei fi. Redefineşte zâmbetul prin şoapte Înrâurind uitate amintiri, Să dăm contur izbânzii într-o noapte Lăsând în urmă triste ne'mpliniri. Fată de foc cu inima rănită, Priveşte cerul dimineaŃa-n zori, Şi-ai să-nŃelegi că iar eşti o ispită Ce soarele l-aduce printre nori. Redefineşti speranŃa fără teamă Când laşi o urmă-a pasului fugar... Să-nveŃi din nou să ştii că te tot cheamă Al clipei rost ce trece în zadar. La urma urmei, focul ce s-a stins Cu o scânteie azi e reaprins. Craiova, 13.04.08 787


788

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Absolut concret

Totuşi, real Vin în gândul tău în plină noapte Când dau foc ursitei pământeşti, Vorbei îi pui frâu, însă, în şoapte Recunoşti că totuşi mă iubeşti. ÎmpărŃindu-Ńi clipa de tăgadă, Ochii n-ai mai vrea să mi-i priveşti, Şi n-ai vrea ca cineva să vadă Că acelaşi drum şi tu-l doreşti. Regăsindu-Ńi vad spre pas de viaŃă, Laşi în urmă vorbe nefireşti, Şi ştii bine: într-o dimineaŃă Ai să-mi spui din nou că mă iubeşti. Şi-Ńi va fi mai greu să-Ńi aminteşti Ruperea hotarelor fireşti. Cluj, 03.04.08 789


790

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Absolut concret

Cântec de drum lung Drumul mi se pare lung, Vreau mai repede s-ajung, Să te pot în ochi privi, Cerul să-l putem strivi. Focul n-ar fi de ajuns Să găsească un răspuns, Visul va fi iarăşi rost A tot ceea ce a fost. Norii dinspre munte vin, Gândul abia mi-l abŃin, Drumul pare tot mai lung, Vreau să zbor, vreau să ajung. Dintr-odată simt că iar Sufletu-mi e pus pe jar... Şi chiar totul e firesc... Gândul meu Ńi-l dăruiesc... 791


7x7x7 [1]

Drumu-i lung şi lung a fost Printre fapte fără rost, Astăzi simt că-s obosit, Însă drumu-i împlinit. Focul iarăşi e aprins, A fost greu, dar am învins! 21.07.08

792

7x7x7 [1]

Absolut concret

Scrisoare (II) Nu e normal să retrăieşti şi tu Acelaşi drum ce ştiu că m-a ucis, Voi spune chiar şi vieŃii mele Nu, Dar n-am să las strivit încă un vis. Am vrut să tac, însă era prea mult, SimŃeam că-mi ard privirile-n zadar, Deşi-mi era uşor să te ascult, Am hotărât să-Ńi dau o viaŃă-n dar. Şi am să-nfrunt destinul, să il schimb, Să fie numai soare-n jurul tău, Să porŃi în suflet al luminii nimb, Iar eu să iau tot ce îŃi face rău. 04.08.08 793


794

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Absolut concret

Testamentul lupului alb Nu vreau să fiu în haită şi flămând, Prefer să-l văd pe cel ce mă împuşcă, Să ştiu că timpul trece ca un gând... Şi el flămând... Să simt că viaŃa-mi muşcă... Zăpada iernii-i uneori prea mare, Şi drumul, singur, nu mai pot să-l fac, Însă mi-e greu şi nu mai am răbdare, Şi-aştept ca timpul să-mi găsească leac. Prin faŃa mea trec haite-nflămânzite Spre un himeric Ńel neînŃeles, Mânate de-ale simŃului ursite... Instinctualul drum către regres. Zăpezile sunt mari şi cad întruna, Mutând hotare înspre necuprins, Iar dacă uneori răsare luna, Presimt că-i vremea să m-arăt învins. În haită pot să fiu un anonim, Dar viaŃa n-o pot duce clandestin. Chiar dacă am un drum de-nsingurat, Nu vreau s-ajung în haită lup turbat. 17.07.08 795


796

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Absolut concret

Haoticul bacşis Trăncănesc şi eu când nu se cade, Să se creadă că nu spun nimic, Şi, cum simt că hoŃi or să mă prade, Gândul în mai toate îl implic. Caut prin nisipuri mişcătoare Să deschid o poartă ce s-a-nchis, Şi găsesc că, tot privind la soare, Noaptea nu mai dorm decât în vis. Sunt haotic, parcă n-am răbdare Să mai trec hotarele pe rând, Dar descopăr, dintr-o întâmplare, Că, mai nou, iubirile se vând. Caut drumul spre o altă lume, Să pot spune că m-am regăsit, Dar m-aud strigat direct pe nume Şi mă-ntorc de unde am pornit. Tac acum şi ştiu că am o vină, Sunt strivit de-al timpului hăŃiş, Ca să mă apropii de lumină, ViaŃa mea am dat-o ca bacşiş. 09.08.08 797


798

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Absolut concret

Calcul imposibil Mereu adun şi tot mereu împart, Şi iar mă iau la luptă cu trecutul, Şi firu-n patru iarăşi îl despart Când caut să-nŃeleg necunoscutul. Mereu adun şi nu mai ştiu să scad, Şi aflu iar că numai eu ştiu drumul, Şi mă ridic oricum, şi iarăşi cad Când focu-l caut chiar de nu văd fumul. Mereu găsesc un adevăr ascuns Şi iar privesc spre timpul viitor, Şi-n întrebări mai pun şi un răspuns Când clar îmi e că totu-i trecător. Mereu împart şi mai învăŃ s-adun, Şi cifrele prin faŃă îmi tot sar, Şi câteodată nu mai ştiu ce spun Când numele mi-l văd prin calendar. Mereu împart şi-ncerc să înmulŃesc, Şi probă adunării încă fac, Şi văd că nu mai ştiu ce socotesc Când numai timpul vieŃii îi e leac. 08.08.08 799


800

7x7x7 [1]

7x7x7 [1]

Absolut concret

Hotar de timp Cerul de vară pare să devină Un cinic şi sălbatic rug aprins, Dar nu se înŃelege că-n lumină Ascuns îi răul care ne-a cuprins. Schimbări majore, vor urma, în toate, Şi nimeni nu mai ştie ce va fi, CondiŃia umană va fi, poate, Hotar ce poate chiar redefini. Urma-vor lupte fără de motive, Veni-vor magi cu falduri de minciuni, Iar omul, plin de gânduri posesive Va crede că există iar minuni. Un simplu Nu poate urni dezastre, Ape şi foc şi tot ce nu-i ştiut, Doar nopŃile redevenind albastre Pot duce timpul către început. Recalibrări de gânduri renegate Aduc speranŃei gândul viitor, N-avem nevoie să zidim palate, Chiar regele în sine-i cerşetor. 801


7x7x7 [1]

Un drum de lacrimi va deschide calea Spre timpul ce urmează a nu fi, Şi semn va da că, totuşi, întâmplarea Nu-i modul sigur de a izbândi. Averi imense dacă se vor pierde Va însemna că nu-i nimic pierdut, Dar dacă iarba nu va mai fi verde, Nici adevărul nu mai e crezut. Apocalipsa chiar ne va cuprinde, Când nimeni nu va crede că-i real, Să fie bine doar de noi depinde, De a iubi şi-a nu trăi banal. 01.08.08

802

7x7x7 [1]

Absolut concret

Requiem pentru Grete (Noaptea neagră, 05-06.05.03)

Te-am găsit – o buburuză mică Strânsă într-un pumn căuş făcut, Licărire de avânt şi frică, Pas spre viitorul absolut. łi-am dat nume şi visai cuminte Cu un glas uşor şi cunoscut, Şi priveai din urmă spre-nainte Către adevărul absolut. Te-ai făcut frumoasă în speranŃă, Şi treceai în unduire lină, Ca o undă vagă de romanŃă Către altă zi, către lumină. Dar, a fost să fie noaptea albă, Te-ai strivit pentru a fi mereu... Ai plecat după un fir de iarbă Şi te-ai dus încet spre Dumnezeu. Cine ştie, aşa a fost să fie, Drumul tău spre timpul de apoi, Noi te-am vrut mereu lumină vie, Tu te-ai vrut un înger pentru noi. 803


7x7x7 [1]

Şi spun „eu” vorbind de-o dimineaŃă Ce n-aş vrea nicicând să se repete, Când trăiam din ultima speranŃă Doar s-o-ntoarce viaŃa-n tine, Grete! Nu a fost ce-am vrut şi tu te-ai dus, Au rămas, plângând, trei oameni mari, Ne rămâi o stea fără apus Şi-aşteptăm în vis să ne apari. Dar mereu vei fi cea fără frică, Dormi în pace şi visează blând, Chiar de-ai fost un suflet de pisică, Ai rămas o lacrimă de gând. 08.05.03

804

7x7x7 [1]

Absolut concret

Statică dinamică (Dialog virtual cu ideile profesorului George Pena, în amintirea timpului de ziarist al domniei sale)

łara-n toate forfoteşte, Întâlnirile-s în toi, Se vorbeşte, se munceşte, Cine mai ştie de noi? Câte unul, pe la spate Face semn de disperat, Ştim cu toŃii că se poate Să furi şi să fii bogat. Poate însă nu-i departe Clopotul să bată iar, Să se scrie-a lumii carte Prin eroare de tipar. Câte-un semn de se mai pune, Iese mare tărăboi, Iar apostolii vor spune Că de vină suntem noi. ÎmpărŃirea cu hotare Nu mai are nici un sens, Dacă vrea ce-i cel mai mare... Se votează în consens. 805


7x7x7 [1]

Legea-i literă uitată Dacă are semn rotund, Nu se ştie niciodată Că şi sacul are fund. Plânsul surd din sărăcie Unii cred că e normal, AlŃii nu vor să se ştie Că-s doar clovni de carnaval. Circul lumii se porneşte Şi se termină în pat, Cartea nu se mai citeşte, A-nvăŃa e un păcat. Gândul către libertate E mereu de toŃi furat, ToŃi, când îşi doresc palate, Uită de unde-au plecat. Vremea de închinăciune Nu mai are azi sfârşit, Arzi în foc, dar eşti tăciune Şi-Ńi duci viaŃa chinuit... 01/02.04.08

806

7x7x7 [1]

Absolut concret

Încă o zi Mai e o zi. Atât a mai rămas Până ce timpul va strivi trecutul, Şi-or să rămână vorbe fără glas, Iar eu voi fi sfârşitul şi-nceputul. Voi arde vise, mă voi arde eu Şi foc va fi până în Carul Mare, Şi am să las aici ce-a fost al meu, Că-i drum prea greu spre marile hotare. Nu se va şti cum mă mai pot găsi Judecători iviŃi la întâmplare, Să pună ipotecă pe-a mea zi, Apoi să fiu ucis la drumul mare. Mai e o zi. Apoi tot eu voi fi Acel ce totuşi a învins trecutul, Şi nu există cale de-al opri Să ducă mai departe începutul. 04.08.08 807

7x7x7 [1]

Pașaport

Impresii după citire “Paşaport” - un volum de poezie ce se vrea şi reuseşte cu succes să fie un paşaport spre sufletul lui Daniel-Dumitru Darie. “La vama dintre şoaptă şi îndemn” am luat paşaportul spre lumea lui Daniel-Dumitru Darie, o lume intensă, plină de pasiune şi de dragoste. Am citit şi recitit fără întrerupere fiecare vers, fiecare poezie, cu o emoŃie şi o trăire ce le credeam uitate demult. Am trecut, pe rând de la starea ce mi-a transmis-o autorul, prin trăirea dragostei pentru fiinŃa iubită, la emoŃia pentru dragostea de Ńară şi de neam, dragoste, pe care, prea puŃini dintre noi au astăzi curajul să o mai recunoască sau să se mai gândească dacă o simt sau nu. Pentru că, înainte de tot şi de toate, înainte de a fi poetul care este, Daniel-Dumitru Darie este un adevărat patriot şi asta se reflectă în fiecare vers al lui. Când o creaŃie este bine scrisă nu poŃi avea curajul şi nici dreptul la critică. Aşa cum nici eu nu am curajul de a alege o poezie din acest volum şi să spun: această poezie este 809


7x7x7 [1]

deosebită; tot ce scrie Daniel-Dumitru Darie, pentru mi-ne este deosebit. Daniel-Dumitru Darie este înzestrat cu acel spirit, Dumnezeiesc aş spune, repezit şi rebel, dar în acelaşi timp, sigur pe el, care ştie să transmită prin vers şi poezie trăiri intense ce răscolesc şi condamnă în acelaşi timp la dragoste, la viaŃă, la dorinŃă. Motto-ul de viaŃă al omului care este, nu doar al celui care scrie, Daniel-Dumitru Darie este “Omule, păstrează-te frumos”. Şi el, Daniel-Dumitru Darie, este nu numai un om care s-a păstrat frumos, este un om deosebit cu un suflet pe măsură. Sanda Nicucie Bucureşti

810

7x7x7 [1]

Pașaport

O poezie fără timp Cuvânt de citire ca prefaŃă la a doua ediŃie

Revărsări de culori şi nuanŃe, întrebări retorice, metafore criptice, discurs liric gradat, condensat, iată ce ne propune în acest volum, Daniel-Dumitru Darie. SeducŃiile sale literare sunt în acelaşi timp atuuri ale unui op promiŃător şi ale afirmării unui poet cu reale calităŃi în tărâmul atât de controversat al poeziei, tărâm populat cu himere, în căutarea unui adevăr imaginar, paradoxal, suplinit prin comunicarea modernă a celularului şi a internetului. Scormonitor în cuvinte şi stări lirice, poetul, în sensul bun al cuvântului, caută sensuri noi vocabulelor tragice şi filosofice în acelaşi timp, dar nu scapă din vedere nici efemeritatea clipei în care trăim, abur şi fum până la urmă, după care ne trezim în mersul firesc al vieŃii la poarta închisă a existenŃei. În volumul Paşaport, spiritul său neliniştit cultivă o meditaŃie halucinantă, atent orchestrată, asupra sensurilor lumii prezente. Poezia sa este o radiografiere a crizei existenŃiale, în fiecare din noi prezentă, la el făcând parte din alcătuirea fiinŃei lui; este o poezie a tainelor, a 811


7x7x7 [1]

subtilităŃilor, a jocului de cuvinte ce duc la sublinierea esenŃelor. Pentru Daniel-Dumitru Darie poezia este platoşa cu care se protejează împotriva trecerii timpului, împotriva răutăŃilor lumii, este mascota cu care cutreieră vremea şi necuprinsă ei, iar cartea domniei sale astfel alcătuită este cu preponderenŃă închinată sentimentului cel mai sublim la care aspiră fiinŃa umană, dragostea. În comunicarea cu natura atât de bine evidenŃiată în versurile acestei cărŃi, poetul găseşte o alianŃă care îl iluminează şi îi crează o stare specială, impresionat de cuvintele din poeme care îl fac să se gândească ce miraculoasă poate fi viaŃa, având mare încredere în devenirea sa poetică. Firul roşu al volumului e cercetarea naşterii, a vieŃii, a dragostei (în special) şi a morŃii, elemente regăsite în mai toate poeziile care incită şi fascinează. Cele mai frapante caracteristici ale lor sunt fluenŃa şi imaginile măiestrit concepute, deloc ostentative, cu sugestii ale unei sensibilităŃi debordante. O altă trăsătură definitorie este lirismul bine articulat, perfect motivat, încadrat cu exactitate în lirica tradiŃională, cu puternice intarsii de modernism (aici, cele două într-o armonie 812

7x7x7 [1]

Pașaport

deplină), capabile împreună să adauge o mare căldură versurilor. Acestor trăsături, care Ńin de fond şi de atitudine, li se adaugă clasicismul perfect asimilat în modernitate, precum şi nivelul propriu-zis al expresiei, al stilului, nivel caracterizat prin plasticitate şi eleganŃă, care-l fac pe autor triumfător asupra textului, asupra temei, asupra limbajului chiar dacă, câteodată, repetiŃiile par să deranjeze; ele au însă rolul de a stabiliza o anume idee. Coborând mai jos de josul lumii, pătimind pentru “zidirea” într-un folos scriitoricesc a cuvântului, poetul parcurge un itinerar iniŃiatic, care, până la urmă, întruchipează popasul nostru pe pământ, către „sfârşitul de an” în care încă mai poposeşte „o iubire” ce înalŃă şi dă speranŃe fiinŃei poetului. “Târziul An Nou” e târziul din noi, din fiecare, în care gânduri şi speranŃe, aidoma păsărilor călătoare, se îndreptă nu spre soare-răsare ci spre soare-apune „înspre nordul arctic, înspre sudul sec”, o poveste repovestită a trădărilor şi a uitărilor cum spune poetul în versurile: „Vom petrece viaŃa printre vechi prieteni Neştiind de-acuma când e Anul Nou”. Mădălina Loredana Olteanu Drobeta Turnu-Severin 813


7x7x7 [1]

Impresii după citire „InscripŃie InscripŃie în AntiAnti-Teze” Teze nu este primul volum al poetului Daniel-Dumitru Darie -3D. Este volumul al doilea, urmează al treilea, şi mai departe, până la şapte. De şapte ştiu eu! După felul cum scrie şi după vigoarea şi tinereŃea domniei sale, eu cred că ne va uimi. Primul volum nu a apărut încă; va apărea, poate, printre ultimele. Daniel scrie poezie din tinereŃe, şi nu timiditaea l-a oprit până acum să publice. Nici vorbă. Nici mulŃumirea de sine sau egoismul. Pur şi simplu nu s-a gândit să ne dea şi nouă din puterea gândirii şi a cuvântului. Până acum. Poetul Daniel-Dumitru Darie nu plânge pe liră, nu ne arată iubiri platonice, nici vorbe linguşitoare sau dulci. Adânc înfipt în creaŃie, ne lasă mai mult decât un testament: “Când voi muri, căci o să mor odată să-mi cânte o fanfară, o fanfară militară romanŃa doinelor din codri, romanŃă pentru toŃi eroii, romanŃe pentru viaŃa mea! 814

7x7x7 [1]


Iar dacă şi clopotele or să bată, un tun să năpădească tăcerea mea.”

Şi totuşi: “Astfel eu voi trăi! Atunci când voi muri De-o fi să mor cândva!” Este sigur că nu va muri. Unui om cu o asemenea putere creativă, atunci când va fi să moară fizic, îi va rămâne opera solidă, cerebrală. Daniel aleargă peste zări, cu imaginaŃia, dar şi fizic, colindând Ńara în lung şi-n lat şi căutând ceva. Nu ştie nici el ce caută. Poate caută absolutul. Sau poate liniştea după care tânjesc toŃi marii autori. Volumul de faŃă cuprinde de toate, de la pastel: “E prea frumos, afară iar e viscol, pământul este tras de şapte cai şi-i iarnă iar, e iarnă iar la Pristol şi vântul cântă ore lungi la nai.” la poezia de dragoste: “Stai liniştită, încă mai e vreme N-aprinde lampa, nu te-nfricoşa, 815


7x7x7 [1]

Mai prinde-mă de mână, nu te teme, Sunt lângă tine şi voi sta aşa.“

Şi văzând că: “S-au furat toŃi trandafirii, Lumea-i plină de decrete, Peste cărŃile nefirii Între şoaptele secrete.” 3D ne arată o altă faŃă a autorului, pe care, în mod sigur, o vom regăsi şi în viitoarele volume; este un revoltat. Şi a fost revoltat şi în trecut. Dar nimic nu l-a putut opri să-şi aştearnă gândurile pe coala albă şi să ne bucure şi pe noi, ceilalŃi muritori în lumea asta nouă şi atât de săracă în literatură. O carte care, prevăd, va avea loc în raftul şi inima tuturor iubitorilor de frumos şi adevăr. Ioan Crişan, 3 Decembrie 2006, Sibiu

816

7x7x7 [1]


Cuvântul, ca un Prieten PuŃini sunt autorii pe care i-am editat şi care să îmi dea senzaŃia că foaia scrisă este un intermediar ce doar ne face cunoştinŃă. Uşor nelalocul ei această cunoştinŃă, atâta vreme cât cuvintele zboară atât de lesne între două priviri, între două minŃi. A fost o vreme când ceea ce din comoditate numim „telepatie” era, de fapt, mijlocul de comunicare între oameni, între minŃile aparŃinând aceleiaşi comunităŃi. Este ceea ce se întâmplă în cazul acestui autor – în cazul nostru, în ultimă instanŃă, al aparŃinătorilor aceleiaşi comunităŃi întru Minte, întru Cuvânt şi întru Dragoste. Aproape că nu trebuie să vorbeşti. Este deajuns o privire de o secundă cât un secol pentru ca hârtia să devină doar o mărturie a întâlnirii, o mărturie a Cuvântului – nerostit, neîntrupat, pentru că nu este nevoie de rostire sau întrupare atunci când Cuvântul este Prieten. George Arhip Sibiu

817


7x7x7 [1]

În loc de prefaŃă

Dedat la laptele nebunilor frumoşi Printr-o stranie prejudecată colectivă, cei ce vor să devină poeŃi cred că îi aşteaptă care triumfale trase de cai albi înaripaŃi care să-i ducă în nemurire. PuŃini sunt cei care conştientizează că trebuie să dărâme un munte, zămislind furtuni de nesomn, ca nişte profeŃi ai deznădejdii în tragice sacrificii, ca să-şi povestească durerile şi să-şi arate rănile, devenind victime voluntare. Ori un argonaut căutând Lâna de Aur, evadând din propria crisalidă cu îndrăzneala de a naviga cu plăcere în mările riscului sau flutur atras de lămpile incandescente în tremur de foc sacru şi pieire în nădejde de nouă naştere. Iată, Daniel–Dumitru Darie este unul dintre poeŃii minunaŃi, născut iar nu făcut, prins în dansul fluturilor, al iubirii şi al morŃii. A intrat în literatură scăpărând delir în cuvinte amăgitoare, în culori elegante ce ard superstiŃii în pasaje dătătoare de ViaŃă. Şi de Moarte. Şi de Rugăciune. Şi de Blestem. Aleluia... 818

7x7x7 [1]


I-au scăpat literele în miere deochiată ca să făurească cuvinte topite în aluaturi de haremuri sublime descoperite sub sălcii pletoase de pe malurile Dunării, la Drobeta-Turnu Severin. Poate ca să ne bucure auzul cu vorbe vrăjite şi să ne alunge din cutele sufletului întunericul sau crisparea. Ca un cântăreŃ cu mirosul fânului în gură, cu o atracŃie calorică interiorizată. Are talent înnăscut, are ştiinŃa sublimării pasiunilor proprii, sedus de farmecul universului imaginar şi uman. Dezrobit de false minuni, s-a logodit cu stelele, hrănindu-se cu logosuri din miezuri de prescură. Mă simt minunat în vecinătatea versurilor sale, sedus de aglomerarea de superlative abstracte în prefaceri ce reprezintă justificarea şi încordarea autorului. Reliefarea sensibilităŃii poetice e oglindită în respectul pentru viaŃă (în toate ipostazele ei ca o conştiinŃă a reînvierii prin limbă în respiraŃie ce înseamnă felul său de a trăi). Limpezit de metamorfoze, vine de niciunde în Ńara lăutarilor nemuritori, pentru a învăŃa numele lor ca pe al băuturilor scumpe, dar aducând cu el gustul zaibărului şi al Ńuicii autohtone. De aici înainte nu se va mai risipi în zădărnicie, ci, ca într-o îngenunchere la marginea Dunării, în taină şi rugă îşi va ridica o mănăstire de cuget cu 819


7x7x7 [1]

luciri de candelă aprinsă de destin. Aşa se va putea ridica din vâltorile lumii prin strâmtorile făuritorilor de frumos în Ńara fântânilor albastre cu izvoare mângâiate de fulgere. Cu torŃe în mâini, cu zurgălăi la picioare, călare pe-un cal lumesc dar năzdrăvan, a luat potecile nopŃii-n copite, îngânat de frunze, spre cerul nopŃii înjurat de rapsozii universului – greierii. Crede că-i atât de firesc să se ascundă-n infinit, trecând prin pârâul cerbilor cu cântec în ecouri la fel de fireşti ca un destin de depărtare. Cu tâmple blindate de amintiri, îşi scutură degetele cu lerui-ler pe foi albe dezlănŃuite furtunos în omături pure. Linia capului, a vieŃii, a norocului şi a destinului lasă prin palma dreaptă sămânŃuri de lumină lângă ideea de decolare din neştiut păcat în alt păcat, unde tremură zeiŃe cu parfum de calapăr, respirând naştere sau înviere, îndurând viscole spre nemărginirea clocotitoare. Ioan Gligor StopiŃa Sibiu, 5 decembrie 2006

820

7x7x7 [1]


ExistenŃ ExistenŃialitatea simplului destin Poet al neliniştilor, Daniel-Dumitru Darie, este un autor de texte cu frumuseŃi stranii. Continuitatea versurilor din poeziile sale este imprevizibilă, unind o sintaxă ce străluceşte prin inovaŃie, cu o structurare imagistică fără precedent. Volumul e aşezat pe imaginea centrală a iubirii alungate din Rai, în care El şi Ea par întorşi cu spatele unul către celălalt, în rol principal rămânând el, Poetul, nostalgic şi temător, când este vorba de discursul său contrariant, din care se nasc răsărituri trădate, răzbătătoare din puseuri marcat melancolice, dar care ajung direct la cititor, subjugându-l pe acesta prin mărturisirea iubitului risipitor care se întoarce, obsesiv, spre lumea creată de el şi în care şi-a întemeiat fiinŃa bucuriei. Dacă bine am perceput poezia lui Daniel-Dumitru Darie (3D!), lumea creată, populată sărac, dar bogată imagistic, este o căutare voită a singurătăŃii, e un refugiu în care poetul se retrage să-şi oblojească rănile din dragoste, să-şi replieze „soldaŃii” pentru un nou atac asupra meandrelor vieŃii. Dar o durere e înlocuită cu alta, aşa că poetul nu rămâne „sărac” în suferinŃă, iar şansa lui de comunicare sporeşte datorită acestei himere, iubirea. Versurile peste care au trecut decenii (1985) sunt în armonie deplină cu altele noi (2006), mar821


7x7x7 [1]

cate toate de iubirea pământeană şi celestă în acelaşi timp. E ca şi cum poetul ar fi avut o amnezie şi o împrejurare favorabilă l-a trezit în alt timp în care şi-a regăsit trăirile vechi. În ciuda debordantei fantezii, a întoarcerii sub alte forme la aceeaşi temă, subordonată unei profunde reflexivităŃi, şi chiar în ciuda originalităŃii metaforice şi imagistice, arsenalul poetic, paradoxal, este extrem de concis şi de accesibil. Stăruie, însă, performanŃa, un dar al poeŃilor autentici de a intui, netrucată, simplitatea în rostirea adevărurilor existenŃiale. Pe lângă muzicalite, plasticitatea, cum am mai spus-o, constituie o calitate în plus, sporind vraja şi reverberaŃia emoŃională, poetul creând admirabile tablouri, prin explorarea valenŃelor plastice ale cuvântului. De scos în evidenŃă e că poetul Daniel-Dumitru Darie, este un spirit rar, în care omul şi poetul s-au contropit definitiv. ExistenŃa sa s-a sublimat în poezie, iar poezia s-a revărsat fabulos în viaŃa sa cotidiană. Să nu uităm a menŃiona că Daniel-Dumitru Darie nu s-a lăsat sedus de amăgitoarele meandre ale modei şi a succesului ieftin, rămânând, în plus, constant, adeptul mult mai rar întâlnitului vers clasic. Mădălina Loredana Olteanu Drobeta Turnu-Severin 822

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

O privire critică Într-o Ńară în care potentaŃii vremii „Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă”, „fac neamul nostru de ruşine şi ocară”, „îşi bat joc de limbă, de străbuni şi obiceiuri” – cum spunea Mihai Eminescu în Scrisoarea III – într-o Ńară în care se falsifică necontenit patrimoniul nostru cultural, lăsând loc manelelor şi spectacolelor de prost gust, într-o Românie tot mai mult divizată social, câteva picături de suflet românesc aşternute pe hârtie sunt întotdeauna bine primite de cei care se simt încă români şi trebuie încurajate. Picăturile de suflet (vol. „Picătura de suflet” sau „Noi fără noi”) aparŃin lui Daniel-Dumitru Darie, fizician de profesie, absolvent al Liceului (azi Colegiul NaŃional) TRAIAN în anul 1986. Poate că mulŃi cititori îşi vor pune întrebarea: de ce bate la poarta poeziei atât de târziu? Răspunsurile posibile sunt mai multe: Daniel-Dumitru Darie e un veşnic călător (obligaŃii legate de activitatea profesională), dar poate şi un călător în câmpul poetic, mereu în căutarea identităŃii artistice. Se simte în versurile sale o uşoară notă de tristeŃe ce ne aminteşte de romanŃa eminesciană („Atunci când...”, „Rămîi”, „Împreună”), ecouri ale liricii bacoviene dominate de nesiguranŃă şi deznădejde („Nervi de toamnă”, „Cîntec în prag de iarnă”, „Drumul canalelor”), împerecheri insolite de cuvinte: „rug de iarbă verde”, „ultimul egal”, 823


7x7x7 [1]

„ultimul total”, „mă numesc culoare”, „mă numesc proporŃii” ca în lirica avangardistă, dar şi aspecte ale liricii peisagiste ce amintesc de George Coşbuc, Şt. O. Iosif sau Ion Pillat. Drumurile şi căutările în aflarea propriului destin poetic sunt dublate de o permanentă sete de cunoaştere, acumulându-şi în timp un volum mare de informaŃii din diverse domenii ale ştiinŃei. Poate fi şi aceasta una din cauzele întârzierii apariŃiei primelor tipărituri poetice. Citind însă cu atenŃie unele poezii, am putea deduce şi o doză de comoditate sau de aşa zisă „lene sarmaŃiană”, boala multora dintre noi. Să fie cumva vorba şi de neîncredere în propriile-i puteri?… Totul este posibil. Numai Daniel-Dumitru Darie ne poate spune. Dacă vrea... Important este că s-a hotărât să publice. Cele mai multe dintre poeziile sale, din aceste volume, sunt erotice, continuându-se o tradiŃie: împletirea sentimentelor erotice cu elemente din natură. Nu avem însă o natură plenară, senină – suport şi cadru pentru puritatea sentimentelor ca în poezia clasică. Decorul în care s-a consumat iubirea e sumbră: „Bat vînturi dinspre nord şi sud”, „Furtuni s-abat din vest şi nord”, drumurile iubirii „sînt desfundate”. Uneori, poeziile sale cuprind reproşuri adresate iubitei ca în „MinŃita iubire”, „Între da şi nu”, „Reproş”, „Mai crezi?”. Întâlnim în poezia lui Daniel-Dumitru Darie un suflet sensibil, chinuit de întrebări fără răspuns, o chemare permanentă către o iubire sinceră, sau o aşteptare înfrigurată a iubitei, ca în poezia „Sonet feroviar”: 824

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

„Albit de neguri, rele şi povară Cu tot ce s-a-ntîmplat, te voi iubi Şi-am să te-aştept în fiecare gară Am să te-aştept mereu strivit de zi. Cu inima bătînd în ritmul roŃii Urmez un drum pe care l-am urmat, Şi cum şi noaptea mi-au furat-o hoŃii Eu caut gara-n care ai urcat.” Avem totuşi iluzia că desele ezitări între da şi nu, între dorinŃă şi reprimarea ei, între a fi şi a nu fi, pun în lumină o fire capricioasă, nehotărâtă, vindicativă. Daniel-Dumitru Darie cultivă şi pastelul, un pastel puternic personalizat, un pastelelegic, în care decorul devine prilej pentru evadarea dintr-o lume confuză şi coruptă. Cele mai multe pasteluri sunt dedicate iernii: „Zbor de iarnă”, „Iarnă-n munŃi”, „NopŃi de iarnă”, „Cîntec în prag de iarnă”. Nu avem însă o natură fermecătoare, ireală, cu crengi îmbrăcate de zăpadă strălucitoare, cu linişte de catedrală prin nemişcarea ei, nici o natură calendaristică grupată pe îndeletnicirile omeneşti ca la George Coşbuc sau o natură în care pădurea pare confundată într-o încremenire mitică, în somnul virtualităŃilor ca la poetul Lucian Blaga. Pentru Daniel-Dumitru Darie elementele din natură (faună sau floră) constituie mai degrabă un ecou al sufletului său zbuciumat, trezind nelinişti si incertitudini: „Lupii urlă, urlă prin pădure şi aleargă sănii mari pe cer Cetina de brad se înfioară, noi venim îmbrăŃişaŃi de ger.” (Iarnă-n munŃi) 825


7x7x7 [1]

„Vîntul aspru şuieră prin stele Sfîşiat de-un urlet de aproape, Aripi mari de ceaŃă vin să spele Lacrima de cer în colb de ape.” (NopŃi de iarnă)

O imagine luminoasă, tonică, o întâlnim însă în pastelurile „La ceasul dimineŃii” şi „Drum în primăvară”; primul este parcă o invitaŃie la drumeŃie în munŃi, munŃii fiind o metaforă-simbol a înălŃării sufleteşti, a purităŃii morale, iar crestele cărunte – simbol al înŃelepciunii. „La ceasul dimineŃii, cînd stelele-s pe cer, Cînd toată lumea doarme şi liniştea-i deplină, Ne pregătim cu toŃii şi cu un pas stingher Plecăm încet spre munte, spre raza de lumină.” „Cînd soarele răsare şi-ncepe-o nouă zi, Spre crestele cărunte porni-vom împreună,” (La ceasul dimineŃii)

„Drum în primăvară” aduce o rază de speranŃă în sufletul poetului prilejuită de sosirea noului anotimp. „RepetiŃie”, „RomanŃă pentru dreptul lumii”, „Hai, fraŃi români”, „HoŃie” se înscriu în lirica socială. în „RomanŃă pentru dreptul lumii” răul din societate capătă proporŃii planetare: „Peste mări şi continente Tot există grea robie Pusă-n taină ca accente Peste tot ce o să fie. Cer copii drept la leagăn, Mor soldaŃii în tranşee Semănînd pe cîmpul reavăn Pacea lumii ca idee.” 826

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Trandafirii – metaforă simbolică, deschisă, dinamică, asemănătoare celor folosite de Lucian Blaga, sunt furaŃi zi de zi de stăpânii lumii, prin legi şi decrete viclene (HoŃie), singura alternativă pentru salvarea binelui şi frumosului fiind ridicarea la luptă: „Hai, fraŃilor, luati-vă arme, AduceŃi destinul în Ńară, Dacă trecutul adoarme Degreaba mai e primăvară. LuaŃi-vă fraŃilor arme, Şi altfel priviŃi către lume, Trecutul nu poate, nu doarme Cît Ńara aceasta-i renume. De sufletul poate adoarme, Degeaba proces de conştiinŃă Hai fraŃilor, luaŃi-vă arme, Ne-ndeamnă româna fiinŃă. Orice poet se implică în propria creaŃie pe care o priveşte în raportul cu cititorii, într-un spirit de responsabilitate: „Iar peste împliniri, peste dezastre Eu totuşi am şi gîndurile voastre” (Confesiune) Cu puŃine excepŃii, mesajul este însă ceŃos, fiind poate influenŃat de minciunile şi digresiunile politicienilor corupŃi – mijloace diabolice, dar eficiente pentru zăpăcirea populaŃiei. într-o asemenea lume nu e de mirare că poetul e trist şi însingurat: „Adesea îmbrîncit şi alungat, În calea lui înalŃă-o nouă artă Poetul, fiind mereu însingurat.” 827


7x7x7 [1]

Scârbit de asemenea rînduieli nedrepte care proliferează desfrâul celor bogaŃi în spectacole de prost gust, oportunismul şi lichelismul clasei politice româneşti pe fondul bulversării valorilor, tendinŃa de evadare spre tărîmuri luminoase este firească: „Evadînd”, „Vreau un cal”, „Drumul”. Din propriile-i mărturisiri, rezultă că Daniel-Dumitru Darie nu se gândeşte prea mult când scrie; e suficient să pună mâna pe condei şi versurile se aştern pe hârtie aproape singure. S-ar putea spune în acest fel că poetul e creat de propria-i poezie. E aceasta o dovadă a talentului de versificator, dar poate fi şi o capcană: expresia poetică poate căpăta obscuritate prin împerecheri insolite de cuvinte, imperfecŃiuni prozodice, lăsând impresia de neglijenŃă. Daniel-Dumitru Darie şi-a găsit totuşi un drum propriu: acela al clasicismului şi tradiŃionalismului românesc, adaptat însă cerinŃelor poeziei moderne, prin intenŃia reflexivă a limbajului şi prin trecerea de la metaforica plasticizantă spre metafora simbolică, încărcată de semnificaŃii. Astfel înarmat, poate să bată la porŃile ferecate ale poeziei cu buzduganul lui Făt Frumos şi porŃile trebuie să i se deschidă. prof. Grigore Bădescu, Drobeta Turnu-Severin 28.11.2006

828

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

Gândul ca destin Daniel-Dumitru Darie – un destin de poet, dar, în primul rând, un mare patriot, un adevărat român! De ce spun asta? Citind articolul autobiografic „Schimbări de vreme”, aşteptam să aflu mai multe date despre cel ce este eul liric al acestui volum… şi am aflat… dar într-o manieră mai puŃin întâlnită, atât de originală: „E vremea demolărilor… MunŃii noştri arată de parcă uragane nimicitoare au năruit totul în calea lor. …Avem un tricolor ce e rupt din curcubeu”… Ce poate fi mai frumos decât această comparaŃie? „Astea sunt vremurile noastre. Demolări, puneri la zid şi executări în public”, precum şi frumoasele şi convingătoarele versuri din poezia „RepetiŃie”: „Te iubesc cu-atât mai mult în lacrimi, Şi mereu îmi eşti a vieŃii stea, Chiar şi suferind strivit de patimi Eu rămân aici, în Ńara mea.” Un suflet sensibil, dezamăgit de tot ce se întâmplă atunci… acum, un mare iubitor a ceea ce încă se mai numeşte România… Am fost privilegiată să îmi aştern – fie şi în câteva rânduri – impresiile mele de cititor asupra volumului lui 3D, „Picătura de suflet”… grea sarcină… 829


7x7x7 [1]

La prima vedere, oricine poate scrie frumoase versuri, dar, privind prin ele, vedem însuşi sufletul poetului… acel suflet sensibil, adolescentin, ce trăieşte la maxim intensitatea iubirii, ce caută sensul vieŃii, iubirea adevărată… clipe ce au fost, clipe ce sunt, clipe ce vor fi, cu vise, dezamăgiri, neîmpliniri, dar şi speranŃă… „Eu nu mai am nici umbră şi nici nume, Trecutul mi-e-n eternele iubiri, Din lacrimă şi cer, ca un prenume, Am început să cred în amintiri.” Întreaga sa operă lirică pare o picătură din sufletul său ce îŃi umple sufletul cu o iubire profundă, atât de înflăcărată... o iubire ce te duce cu gândul la acea perfecŃiune erotică la care mulŃi au visat… acea iubire înălŃătoare, curată, dezinteresată… iubirea-copil… Mai găsim în aceste versuri multă dezamăgire, clipele de tristeŃe ale despărŃirii, a neîmplinirii, aspecte bine reliefate în poezia „DespărŃire-nseninată” „Voi vrea să plec spre zilele atlante Şi-n voia lor în taină să trăiesc, Să-mi spintec viaŃa ultimelor pante, Venind, mereu, să-Ńi spun că te iubesc. Ne vom uita, încetul cu încetul, Aşa cum daŃi uitării suntem toŃi, Şi va rămâne–n urmă alfabetul Ce-a unduit cărarea către porŃi.” Câtă trăire… câtă iubire în sufletul său de adolescent… atâta pasiune… un suflet cu adevărat no830

7x7x7 [1]

Picătura de suflet

bil... Şi cum poŃi citi astfel de versuri sensibile, fără a îndrăgi autorul lor?… fără a-l iubi pe Daniel, poetul ce ne cântă în suflet? Şi nu poŃi să-l iubeşti altfel decât aşa cum el ni se arată în aceste versuri: sincer, din tot sufletul, dezinteresat! De scris despre această carte mai sunt multe însă… ceea ce aŃi citit aici e doar o impresie, o părere a unui cititor neavizat, ce a avut onoarea de a descrie – în câteva rânduri – aceste minunate poezii, trăiri, sentimente din ceea ce acest Mare Om ne-a dăruit nouă, românilor… Pentru tine, dragul nostru poet, drum drept şi luminos, pe calea desăvârşirii. Sufletul tău frumos e cheia fericirii! Cu multă stimă şi respect pentru tine, brav român! Emilia Stoicescu Piteşti

831


7x7x7 [1]

Gânduri ca postfaţ postfaţă Când mi s-a pus marea întrebare dacă nu vreau să scriu aceste rânduri, privind spre cele citite, am reacţionat ca un copil: inima îmi era deschisă şi palpitând de nerăbdare să spun „Da”. Entuziasmul însă mi-a scăzut când am constatat că sunt prea multe de cuprins într-un spaţiu atât de restrâns. De departe de a fi o simplă colecţie de poezii de dragoste, volumul apare ca o radiografie -„contur de lacrimă” a unei existenţe poetice dulci-amărui, motiv pentru care şi este dedicat tuturor celor care, ”spărgând cu privirea” carapacea închisă, au redat “dreptul de a pluti spre orizonturi, acelor care au fost, sunt şi pot fi Lacrimă de soare”. Dar ce este o lacrimă de soare? Doar o metaforă ce cu greu poate fi pătrunsă cu ochii minţii? “ Lacrima de soare”… Clipe trecute şi prezente. Clipe viitoare. Clipe trăite. Clipe ce vor urma. Asemenea lacrimilor. Dulci sau amare. Clipe ce îi aparţin. Clipe ce ne aparţin. Clipe dăruite nouă. Dar nu pentru a cerşi sentimente. Ci, pur şi 832

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

simplu, pentru a dărui. Pentru a dărui dragoste, speranţă, timp... Clipe ce fulguiesc precum lacrimile. Lacrimi de soare, rouă de noi deveniri. De noi orizonturi. Şi un singur nume: Daniel-Dumitru Darie. O nouă revenire! Multe coincidenţe stranii îl compun pe 3D –pseudonim nu întâmplător ales... După cum spunea chiar el, „viaţa mea s-a legat de litera D: 3D-uri ale numelui la care se adaugă o dată 3D(ecembrie).”... Pentru noi, 3D înseamnă mai mult decât un simplu nume... înseamnă dorinţă, înseamnă dăruire, înseamnă dragoste... o dorinţă poate nebunească- de a dărui dragoste... dragoste de tot ce e frumos, dragoste de viaţă... şi toate aceste D-uri au fost adunate într-o singură persoană... Nu este un nume nou în domeniul poeziei, dar nici o apariţie desuetă şi plicticoasă. Cel de-al patrulea volum, „Lacrima de soare”, s-a lăsat poate prea mult aşteptat. Schimbarea de stil în lirica sa este binevenită, fiind întâmpinaţi acum de un Daniel îndrăgostit, gata să renunţe la singurătate şi să se dedice frumuseţii acestui sentiment: „Am vândut singurătatea 833


7x7x7 [1]

Unui haos anonim, Astăzi vreau eternitatea Doar la doi s-o împărţim.” („Am vândut”)

Şi ce este mai presus de noi, decât iubirea în sine? Din multele discuţii pe care le-am avut cu Daniel de-a lungul timpului, am învăţat că iubirea nu este o certitudine... este un vis, o speranţă... iubirea este un act de credinţă şi de sacrificiu... ce poate fi mai frumos decât să renunţi la egoismul interior şi să te regăseşti cu totul reflectat într-o altă fiinţă? Şi cum spunea Michelangelo, „Iubirea este aripa dăruită de Dumnezeu sufletului, pentru ca să urce până la El.” Şi Daniel, prin poeziile sale de o puritate îngerească, cântă împreună cu El frumuseţea vieţii şi sentimentele supreme. Sondând în adâncul sufletului său, un suflet plin de iubire care arde de nerăbdare să fie dăruită fără a cere nimic înapoi, îşi dă seama că prin Iubire poate renaşte, se poate salva, rupându-se de întunericul din el: „Iubindu-te-s iarăşi copilul Ce plânge cu lacrimi de soare.” („Redivivus”), 834

7x7x7 [1]

Lacrima de soare

găseşte puterea de a o lua de la început, crescându-i înapoi aripile pierdute în neguri de timp: “Mi-am pus hotar la margini de hotar, Dar astăzi vreau să trec peste trecut Şi ca un om strivit în calendar Să te iubesc, s-o iau de la-nceput”. ( „Porneam...”)

Despre poezia sa se pot spune încă multe... în ea regăsim cuvinte pe care oricare femeie ar vrea să le audă rostite de persoana iubită... cuvinte de dragoste cu o rezonanţă puternică, ce îţi rămân în minte şi se repetă la nesfârşit... un „eşti frumoasă” spus cu ardoare de parcă şi sufletul se topeşte de atâta dor: „Eşti chiar frumoasă, ştii şi tu prea bine Şi lacrimă de cer îmi pari că eşti, Eşti adevăr, şi şoaptă, şi minune, Şi semn al cărţii pline de poveşti.” ( „Eşti...”)

Spre deosebire de celelalte volume, unde prezenţa iubitei era una fugară şi efemeră, aici ea apare ca o stare de spirit... o fiinţă plăpândă şi gingaşă, pură şi nevinovată... o Ileană Cosânzeană aievea, în care descoperă basmele fără început şi sfârşit, puritatea şi candoarea, o viaţă ce merită trăită... 835


7x7x7 [1]

Citind aceste versuri, am ajuns să o invidiez pe această Femeie -superioară nouă prin toate calităţile ei- care are parte de o iubire eternă atât de profundă şi inimaginabil de frumoasă... dar vin şi mă întreb... cum ne putem invidia tocmai pe noi? Nu-ţi fie teamă, Poete, să spui Te Iubesc femeii sculptate de tine, iubirii tale descoperite din fum parcă... Ţi-am înţeles căutările... tu doar deschide-ţi aripile spre original... Între aceste coperţi găsim cu mare drag frânturi de suflet îndrăgostit... trăiri şi doruri... de aceea, oricât am citi şi reciti poeziile sale, oricât am analiza, critica şi cenzura versurile sale, ne vom lovi mereu de sentimente... Hai să nu judecăm sentimentele... căci ele, mai presus de orice, ne sunt victime şi acuzatori... Patricia Lidia Timişoara

836

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Un ocean de iubire într-o lacrimă de suflet… În concertul liricii româneşti actuale, DanielDumitru Darie se impune ca o voce distinctă între multe altele ale scriitorilor generaŃiei sale. O nouă carte de versuri care se adaugă la cele încă patru volume de poezie, publicate deja, se constituie, indubitabil, într-un eveniment literar de marcă. Este vorba de o nouă apariŃie, sub titlul Pas pe Prag, o culegere de poeme, unele vechi, scrise cu două decenii în urmă, altele abia scrise, ce probează o altfel de trăire poetică. Aici, pragul are un cumul de sensuri, sugestii şi conotaŃii diferite de cele acceptate în arealul firescului cotidianului. Din prag, lumea poeŃilor a descoperit calea spre orizontul apropiat dar şi spre nemărginire. Deziluziile vieŃii, chinurile creaŃiei, aspiraŃiile către o nouă altitudine sufletească - speranŃa împlinirii în dragoste sunt coordonatele definitorii ale creatorului. Pasul îi este un aliat pentru tra837


7x7x7 [1]

versarea nemuririi, un regenerator al forŃei artistice dăinuitoare. Avem în faŃă încă un sceptic mântuit prin Poezie după ce a urcat solitar spre o Golgotă personală; numai aşa „devenirea” justifică desăvârşirea. Nu există poem din care să nu reŃinem o „perlă stilistică”, o expresie inedită, memorabilă (nopŃi de foc; vocea-mi archebuză; scrumul de gând, etc) Rugăciunile se transformă în rugăminŃi („Rugăminte”). Acum e rândul criticii să se aplece cu acribie şi înŃelegere asupra acestei creaŃii de certă valoare. Să ajungi la esenŃa creaŃiei, a Poeziei mai ales, s-o înŃelegi cum se cuvine, să o semnalezi la timp imediat după editare, să faci o critică de întâmpinare atât de trebuitoare cititorului mai puŃin avizat, sunt doar câteva dintre preceptele determinante care impun şi se impun criticului bine intenŃionat. E tocmai ceea ce mă voi strădui să întreprind, fidel acestor repere, pe parcursul părerilor generate de text. În poemul titular, Daniel-Dumitru Darie face, în sfârşit, „pasul peste prag”; un Făt Frumos care îşi trece mireasa peste prag, prag neumblat, pentru ai arăta palatul comorilor unui nemuritor de rând. Negreşit, noua locatară va deveni şi ea o nemuritoare pe un alt tărâm. Acolo se află cui838

7x7x7 [1]

Pas pe prag

bul visurilor şi al fericirii, nesperate până atunci. Poemul este concentrat în chintesenŃa celor patru strofe - dar câtă potenŃialitate sugestivă, conŃinută, presupune orice vers! „Pas de împlinire, răvăşit de viaŃă, Se înalŃă iarăşi într-un gând rostit, Razele de soare ard un văl de ceaŃă, Noi vom trece pragul pe un drum sortit.” ………………………………………….. Pas de şoaptă tristă, suspendat în toate, Trece spre finalul gândului uitat, Razele de lună spun că nu se poate, Noi vom trece pragul. Pragu-i neumblat. (Pas pe Prag)

Arar apare un cer înseninat, curat ”ca oglinda”, luminat de soare, sau spuzit de stele, noaptea - spre care, tu cititor, să-Ńi poŃi ridica privirile în tării şi să asculŃi muzica sferelor; ceaŃa, amurgul, clar-obscurul, negurile cotropesc, în sincope, cadrul poemelor. Poetul pare un însingurat, dacă nu, chiar unul dintre marii singuratici care îşi croiesc şi străbat un drum numai al lor în câmpul fără de hotar al literaturii. Însingurarea, singurătatea căutată nu vizează şi nu frizează cumva alienarea; este doar un dat poetic aparŃinător (scriitorului). 839


7x7x7 [1]

Doar lampa prefiră O flacără moartă Şi trist mi se-nşiră O viaŃă şi-o soartă (Plâns de greier)

Duceam cu mine şoapta unei stele inoculând speranŃe inutil, Aripi de vis plângeau în vorbe grele, negând dezastrul pasului tiptil. (Destin târziu)

Bat secunda şi mă bate, Şi-mi împac numai în gînd Triste şoapte zbuciumate, Amintirile, plîngînd. (Secunda violentă)

FiliaŃii cu reprezentanŃii arealului poetic autohton se pot detecta volens-nolens, fiindcă seva lirică circulă ca prin nişte rădăcini întinse pe sub pământ, asta dacă ar fi să ne oprim doar la expresia lui Lucian Blaga. Convenim că avem de-a face cu un dat ancestral, căruia, poetul nostru nu i se poate sustrage. Fuge de tirania subjugării blagiene, dar această tiranie oricum îşi lasă amprenta (Rugăciune la rădăcina stejarului). În acest sens îi putem nominaliza, fie şi în treacăt, pe un Coşbuc, Goga sau Bacovia; Emi840

7x7x7 [1]

Pas pe prag

nescu şi Arghezi împlântă săgeata în scutul poeziei lui Daniel-Dumitru Darie, chiar dacă în cuirasă nu rămâne decât „săgetătura” fiorului liric; adie nu-mai influenta maeştrilor şi nu matricea stilistică înrobitoare a acestora. Preluarea artistică a temelor şi motivelor poetice devine atribut distinct al autorului. Pe tipar de vers clasic merg mai toate poemele cărŃii. Recurgerea la versul alb este rar întâlnită, fiind în slujba aceloraşi coordonate ale cosmosului său poetic. Pentru cititorii poeziilor lui Daniel-Dumitru Darie, decriptarea îngemănării celor trei „D” a devenit deja un fapt de notorietate. Deseori, denominaŃiile se echivalează. Nici autorului nu-i displace trimiterea spre simbolistica alfabetului grecesc; litera „D” avea, în vechea Eladă, numele „delta (∆)”. În scrierile biblice, ∆ semnifică ochiul DivinităŃii, acesta fiind adoptat ca totem şi în sigla editurii pe care poetul o conduce. Daniel-Dumitru Darie, spirit generos, reeditează pilda marelui înaintaş Ion Heliade Rădulescu, nu numai prin îndemnul „…scrieŃi băieŃi, numai scrieŃi!”, ci şi prin tipărirea cărŃilor tinerilor autori. Adevărat act de cultură! 841


7x7x7 [1]

Poate, încă nu i s-au scris exegezele cărŃilor apărute, dar critica îşi va face, sperăm, datoria. Putem afirma, fără să riscăm termenul, că „3D” este deja un scriitor consacrat şi cunoscut unui cerc tot mai larg de cititori şi admiratori. Oricum şi oricând, în łara PoeŃilor, în Republica Literelor, senatorul de drept al cuvântului născător de Frumos şi Iubire şi-a însemnat loc de veşnicire („un nemuritor…”). Unui urmaş al auguştilor poeŃi latini se cuvine, pe merit, o urare: EXCELSIOR! prof. CreŃu Dumitru (MitriŃă) Dumbrava-Lespezi-Iaşi 11 dec. 2007

842

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Noi, paşi prin timp… Pas după pas păşim pe calea existenŃei. Suntem mereu aceiaşi şi, totuşi, alŃii. Suntem fulguiri de zâmbet, suntem soare şi lacrimă. Ne-am născut cu un paşaport spre Nicăieri. Sau spre Undeva. Dar, avem datoria de a merge înainte. Lăsând trecutul în noi, parte neclintită a unei eternităŃi. Al unui ieri ce, sperăm, să nu devină, din nou, un azi. Vom face primul pas încă din naştere. Paşii copilăriei, ai purităŃii. Poticnindu-ne în frunze lăcrimânde, firele nevăzute care ne leagă de Cer ne vor ridica încet, ajutându-ne să pornim apoi mai departe. Pentru că “noi vom trece pragul pe un drum sortit” (“Pas pe prag“). Treptat, timpul va trece…”Tic-tac”… strivind secundele una câte una. Fără şovăială, paşii ne vor purta spre un alt prag, plin de mistere. Acela al adolescenŃei. Inima va înflori, lăsând să pătrundă în ea iubirea, deschizând “privirea “. Vom mai urca o treaptă. Treapta maturităŃii, viaŃa fiind înŃeleasă acum numai ca “Destin comun”, chiar dacă, uneori, “razele de lună spun că nu se poate“. O treaptă a cărui prag va fi plin de ”viaŃă răvăşită“. Dar… “E drumul greu”… Vom “vinde trecutul la tarabă”, trecând peste toate 843


7x7x7 [1]

obstacolele, întrecându-ne ”cu primăvara în trăiri”. Încet, încet, trecutul va putrezi, cântecul trist şi lacrimile de greier transformându-se în dans lin de “speranŃă lumească“. Într-un “Destin târziu“, când viaŃa pare că nu mai are nici o noimă, descoperim că orice cădere este un pas înainte, un zâmbet cu sens devenind zbor spre înălŃimi. Paşii în doi… Fulgi de clipe ce fâlfâie din aripi… (“Iubire”)… Zmee spre un alt destin… În toată această etapă vom fi, pentru noi şi pentru alŃii, inscripŃie în antiteză, un Alfa şi Omega, o zbatere de aripi, cădere şi zbor, întuneric şi lumină, răsărit şi apus. Vom privi viaŃa cu alŃi ochi, fiind părtaşi la bucuriile şi tristeŃile semenilor noştri. Încercând să ajutăm vom deveni, de multe ori, “cenzuraŃi“, dar dornici să găsim răspunsuri. Unele vor veni, altele vor întârzia. Ne va fi foarte greu să înŃelegem de ce majoritatea întrebărilor noastre sunt retorice... Dar vom lupta să răzbatem şi, cu zâmbetul pe buze şi credinŃa în suflet, deschidem o nouă poartă. Aceea în care fiecare amintire începe cu “A fost odată“... În care “adunăm din urmele de fum/cu duioşie scrumul” (“Lacrimi”). Aceea care parcă ne este şi teamă să o numim, să o trăim. Răscolim amintirile şi nu găsim prezentul decât în zâmbetul propriilor copii şi râsul zglobiu al nepoŃilor noştri. 844

7x7x7 [1]

Pas pe prag

Cu sfială, vom ajunge să păşim pe ultima poartă. ”Pas de pas tîrziu/Vine-ntr-un sicriu/Ca un paşnic semn/Răstignit în lemn.” (“Un pas“). Va fi “Ultimul val“, învăluit în ”Nostalgie de Toamnă”. Dar nu vom uita, înainte de a trece acest prag, să adresăm o ”Rugăminte“ celor dragi: aceea de a preŃui fiecare clipă, ca şi când ar fi ultima… Aceea de a privi şi asculta, cu inima deschisă, râsul unui copil, sărutul unui adolescent, frământările unui adult şi amintirile unui om în vârstă. De a vibra la fiecare lacrimă de nor, la murmurul unui izvor, de a asculta foşnetul stelelor şi tăcerea unui zâmbet de soare… Şi aceasta, chiar dacă nu avem răspunsul la ceea ce reprezintă clipele… Poate că nu sunt altceva decât lacrimile noastre prinse în clepsidra timpului... sau fire de nisip strangulate de mâini dornice… De căutare? De dragoste? De speranŃă? Cine mai ştie? “Mister în pas“… Fiecare dintre ei ne deschid o cale pe drumul vieŃii. Fiecare trebuie trăit… Până la “Pasul final“… Ultimul… “Pas pe prag”… Ce este altceva această mică nestemată decât o radiografie a vieŃii oricăruia dintre noi, până la Supremul Pas? Nu sunt oare aceştia trepte existenŃiale care crează un “Pod” peste timp? Sau, poate, “Concertul vieŃii”… Patricia-Viorica Belcin Bucureşti 845


7x7x7 [1]

ÎncărunŃind la Steaua Nimănui (profil de poet )

Poetul Pasului pe prag revine, în forŃă, după cele cinci cărŃi publicate deja, la adevărata sa vocaŃie de poet reflexiv şi elegiac, cu această carte nouă: Anonim mereu. Volumul oferă cititorilor un discurs liric demonstrând un condei virtuoz al concentrărilor lirice şi al interogaŃiilor de o discreŃie desăvârşită, fără cochetării ieftine, fără excedentare imagerii ale gratuităŃii şi ostentaŃiei, Daniel-Dumitru Darie, stăpân întru totul pe sensibilitatea şi intenŃiile sale creatoare, cu orgoliul eu-lui autentic şi unul din cei mai prolifici poeŃi ai generaŃiei sale (6 cărŃi în 3 ani). În această carte ne surprinde, din nou, cu câteva orizonturi lirice, suav şi sentimental, generos, confesiv dar şi neguros şi grav, atins de aripa melancoliei şi a regretului în dragoste, demonstrând o viziune mai elaborată, o lărgire a tematicii lirice şi mai ales o bogăŃie de motive exprimate cu dezinvoltură, cu o maturitate artistică evidentă. Poetul este însă su846

7x7x7 [1]

Anonim mereu

ficient de lucid şi experimentat ca să se declare anonimul cel mai cunoscut. Nu urc pe dealuri, nu cobor în vale, Sunt anonimul cel mai cunoscut, Şi plâng şi eu în lacrimile tale, Privind mereu, în taină, spre trecut. Iar drumul orişiunde mă va duce Nu-l pot străbate de priviri ascuns, Nu am odihnă, n-am nici o răscruce, Sunt eu: şi întrebare şi răspuns. (Anonim mereu)

Destinul poetului e pândit de vechi candori şi iluzii ce-l duc la exasperare: ...dau foc iluziei pierdute/la ceasul cînd oraşul e pustiu, şi un alt destin, din frunzele căzute,/refac prin clandestinul meu târziu. Poeziile lui Daniel-Dumitru Darie devin, de multe ori, meditaŃii calculat-grave, uşor ascetice, cu ecouri voiculesciene, tentate uneori de abstracŃiuni, autorul Anonimului mereu înălŃând în soare o coroană şi în ceruri un îndemn ceea ce face să se alegă cu florile duşmăniei. Poetul declară ritos că: La început de toamnă ard cu totul; Şi eu, şi cerul, şi pădurea toată, Şi se înalŃă-n ceruri şi norocul Ce mi-a surâs cândva… şi doar odată. (La-nceput)

Întâlnim la Daniel-Dumitru Darie un drum poetic scrijelat de întrebări şi de căutări, versul fiind unul laconic, concentrat, introverit şi 847


7x7x7 [1]

uneori dramatic, subliniind amărăciuni, poetul fiind un învins blagian… de atâta iubire şi de-atâta lumină. Căci el este un frământat, un răzvrătit încercând cu obstinaŃie să poată chiar muntele urni, să prefacă piatra-n scrum sau cu gândul poate orice strivi (Încă mă-ntreb?). Ori, ca în Idealul pas: Nu poŃi privi în faŃă sau în spate, Nu poŃi culege când n-ai semănat. Alege-Ńi drumul către libertate Şi lasă-n urmă tot ce s-a-ntâmplat!

Motivată lăuntric, aşadar, starea poeziei lui Daniel-Dumitru Darie este una spiritualizată, în care dominante sunt accesele de visare şi de filozofare cam abruptă, moderată cu înŃelepciune şi maturitate, în care poetul se revoltă încât cere “copilului” său să descătuşeze forŃe nevăzute, să-i redeschidă drum şi să-i schimbe noaptea-n dimineaŃă. În Zi de Crăciun sau La-nceput…, poetul se simte izolat de lume, un însingurat pe care l-a uitat pînă şi Dumnezeu. În cea de a doua poezie, poetul este iluminat de arderi puternice încât uită de regretele sale şi încheie cu un îndemn către cititor: E încă toamnă, cât o să fie, TrăiŃi-o ca pe-o mare bucurie!

Daniel-Dumitru Darie are gust şi pentru a „zugrăvi” un pseudo-pastel, demonstrând în stil bacovian că: 848

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Plouă, plouă, plouă rar Filele din calendar,... (Limpeziri de ploaie)

Acelaşi fior bacovian întâlnim şi în Umbră de toamnă, în care plouă trist şi mărunt şi cerul e un haos plumburiu. Deşi apăsător, sentimentul provincial încântă prin aura sa melancolică, modernă, având mai întotdeauna, câte ceva din lirismul avangardiştilor. Versul devine din ce în ce mai laconic, concentrând atuuri şi viziuni, fixând uneori teribilisme, unde Daniel-Dumitru Darie se relevă ca un poet autentic. Aş enumera în acest sens poemele: Inacceptabil, Rugăciunea unui saltimbanc, Priveşte-mi…. Sub acŃiunea legii întâmplării, poetul este decimat de întrebări, hăituit de vorbe-nveninate, şi nu se lasă uşor îmbătat cu apă rece. Iată două mostre: Am pus mereu un semn de întrebare Chiar dacă un răspuns era greşit… Şi-am înŃeles că viaŃa-i o-ntâmplare Şi nu-i poŃi da un drum prestabilit. (Inacceptabil)

Eu sunt ce v-aŃi dorit: un saltimbanc Ce plânsu-n zâmbet ştiu să îl prefac, Rostogolindu-mă ca un nebun, Când cărŃile pe faŃă vi le pun. ( Rugăciunea unui saltimbanc)

Drumul poetic este o Golgotă, când poetul redeschide dosare din trecut şi când în849


7x7x7 [1]

trebări absurde i s-au pus, Daniel-Dumitru Darie se aurolează cu melancolie crudă, cu răni şi interogaŃii, unele închipuite, altele atât de conforme eu-lui său, oarecum vindicativ, dar, cu certitudine traumatizat. Multe alte versuri mizează pe tentaŃii de frustrare, de prelungite tulburări generând disperare, am învăpăiat zile triste/şi m-am ales cu florile duşmăniei (Am învăŃat… nu pot…). Relevante în acest sens sunt şi versurile din Zi de Crăciun, unde poetul îşi vede umbra pe pereŃi dansând şi conchide lapidar: Va veni Crăciunul şi la mine Am să îl petrec cum pot şi eu; Şi-mi va fi mai clar un fapt, în sine, M-a uitat până şi Dumnezeu.

Sunt dezvăluite, în aceste poeme, intenŃiile, temele şi motivele lirice oarecum explicite, tipice romanticilor întârziaŃi, anotimpurile şi natura în ipostaze solare, şi tomnatic revelatorii, al unui poet matur, capabil întotdeauna de surprize. Priveşte-mi inima cum bate, Ascultă-mi ochii cum privesc, Acum am nopŃile bogate, Când simt că ceruri biruiesc. (Priveşte-mi...)

Rănile lirice ale poetului sunt noi mărturii ale capacităŃii sale de însingurare, aptitudinea sa de menŃinere în marginile propriilor întrebări, ducând război cu sufletul şi viaŃa, 850

7x7x7 [1]

Anonim mereu

veşnic răzvrătit împotriva acelora ce prin spate au tot lovit. Cu toate vicisitudinile vieŃii, traversat de stihiile păgâne, ce macină sufletele violentând şi ultragiind sensibilitatea poetului care totuşi, regăseşte resurse, speranŃe şi încredere în viitor: Îmi pun speranŃa într-o zi de mâine, Chiar dacă-n viaŃă eu sunt în amurg. (SperanŃă în amurg)

Spirit neliniştit dar şi contemplativ, poetul se dedă unor replici infidele, unde lamentaŃiile sale fiind programatice şi teatrale au imagini deseori remarcabile. Nu-mi lua primul zâmbet al zilei, O clipă să nu fiu învins, Nu vreau o cutie a milei Cât încă pot fi rug aprins. (Nu-mi lua)

Daniel-Dumitru Darie se ia cât se poate de… în serios şi cu un har evocator, şi retrospectiv scrie un vers melodios şi clar, avid de întrebări, visare, într-un obsedant travaliu cu propriu-i destin, ce se reprezintă cu orgoliu ca solitar într-o bătălie în surdină cu timpul, cu sine, cu limitele propriei recunoaşteri. El poetul, polemizează cu ape şi foc, cu valuri, dar şi cu racilele veacului, al ultimei vremi petrecute, dorindu-se ca şi Labiş o amintire frumoasă. Ucis de valuri, rătăcind prin lume, Cuprins de aşteptatul ultimul pas, 851


7x7x7 [1]

Aştept să fiu, cu nume şi prenume, O amintire ce mai pot s-o las.

Lirica poetului Daniel-Dumitru Darie este una a virtuozităŃii metaforice, în atâtea mirabile ipoteze creatoare. În poeme ca: Rugă spre neant, Cântec pentru drum final, Drum de răscruce, Zile în calendar, Zicere, SuficienŃă, Pseudo-scrisoare ori Cântec spre seară, avem de-a face cu o poezie stilată, o poezie a obsesiilor fecunde când poetul se simte un gol imens în univers, umil şi fără rost şi deşi nu lasă în urmă nici o avere, ştie că prin toate ne-a stimat şi iubit. Poetul, într-o contopire lirică a poemului SuficienŃă, se declară: Eu ăsta sunt . Nu pot să am un nume, Nu pot să spun că rănile mă dor, Dar am curaj s-arăt la-ntreaga lume Că pot, de e nevoie, să şi mor.

El, poetul, se împovărează cu întreaga vină a neîmplinirilor şi ştie să-şi asume groapa cu lei şi, deşi nu mai crede în minuni, doar de vis îi este teamă. Unele poezii sunt variaŃiuni ale singurătăŃii absolute, ale unor invocări, ale unor mari întrebări, a uitaŃilor fiori, şi mai ales a eroticii, unde iubirea este gestul ceremonios şi raŃiunea de a fi, arta unui spirit mereu tânăr, selenar şi solar, dedat risipei metaforice, printr-un vast monolog liric, demonstraŃie a unei entităŃi creatoare de înaltă sim852

7x7x7 [1]

Anonim mereu

Ńire şi bravură lirică. Lirica erotică o regăsim în miracolele de spirit şi fantezie ale lumii noastre de ieri şi de azi. Tema iubirii, tratată mai ales de poeŃi, exprimă bogăŃia uriaşă de sentiment, înalta tensiune sufletească a creatorului norocos sau anonim, în poeme ca: Sens de iubire, Cântec pentru altfel de nuntă, Fatala iertare, Ultima amăgire, Întrebarea ca prezent, Nu-mi lua, Peste timp, probabil,. Invocările despărŃirii de fiinŃa iubită, unele tribulaŃii sentimentale, se constituie într-o minigamă a repertoriului poetic în această carte a lui Daniel-Dumitru Darie. DespărŃirea de fiinŃa iubită, face ca versul să fie melodramatic şi de multe ori persiflant. Multe din texte devin chiar dureroase. Relevant în acest sens este poemul Fatala iertare care se constituie într-o satiră amară la adresa indiferenŃei: Te-ai gândit doar să îŃi fie bine, Ai ştiut să mă loveşti din plin, Tot ce-am construit e în ruine, N-am decât spre ceruri să mă-nchin.

Poetul este obsedat de despărŃire şi textele devin subtile, cu ironii abil întocmite: Te-ai fi vrut, în viaŃa ta, senină, Şoaptă de izbândă şi-mplinire, Însă noaptea care o să vină O să-Ńi spună: totu-i amăgire.

Regretul iubirii pierdute abundă mai în toate eroticele din această carte: vroiam să 853


7x7x7 [1]

vii…, dar ştiu că tu nu vii; a fost iubire sau încercare. Poetul este acela care care îşi asumă acest păcat. În poezia Peste timp probabil, poetul nu se dă bătut şi jubilează persiflant: Şi ai să vezi că lupta ta-i pierdută, Dar ce folos la câte am pierdut?...

Aceeaşi faŃetă a despărŃirii şi părerilor de rău inundă şi celelate poeme din carte, cum ar fi: Drum de răscruce, Nedăruire, Când te voi fura, Clipa de drum, Nunta cu torŃe. Ultimele trei poeme aduc, totuşi , o rază de soare, un dor al împăcării, şi chiar o speranŃă a unui viitor împreună, pe baza iubirii care-i leagă. Să mă hrănesc cu a ta privire Să mă iubeşti cu un cuvânt, Să-Ńi jur pe viaŃa mea iubire Eu cel mai trist de pe pământ.

TradiŃionalist, Daniel-Dumitru Darie se poate autodepăşi cert, la o nouă carte. Sinceritatea şi fiorul confesiv, îi marchează versurile elegante, melancoliile netrucate. Asistăm la o lirică de un firesc productiv, cu revelatorii efuziuni sentimentale, poetul fiind generos cu firile romantice, cu visătorii. George Pena Drăgăneşti-Vlaşca 01.09.08

854

7x7x7 [1]

Absolut concret

Definitoriu şi absolut Mereu egal cu sine însuşi, autorul versurilor din acest volum nu se dezminte nici de data aceasta, oferindu-ne o reală bucurie a lecturii în imagini ce dau formă „absolut concretă” frământărilor, ezitărilor, temerilor, dar şi bucuriilor efemere ale unui suflet în căutarea şi eterna regăsire a sinelui. Rătăcitor printre gânduri, cum se autodefineşte într-un poem. Derizoriul drumului cotidian al ambiŃiilor şi piedicilor în atingerea unui vis, amărăciunea de a fi nevoit să răzbaŃi printr-o a doua cale, speranŃa şi uneori îndârjirea de a câştiga dreptul la timp, la viaŃă şi la dragoste sunt trăiri şi întâmplări ale fiinŃei în care ne regăsim la un moment dat, fiecare din noi. Poate în grade diferite de intensitate, în alte dimensiuni, cu alte interpretări… însă dincolo de acestea, peste toate se aşterne, de obicei, tăcerea. Sau resemnarea. Sau uitarea care te îndeamnă să o iei de la început. Daniel se opreşte însă asupra lor, le cercetează, le frământă – s-ar părea, destul de scrutător, fără a fi însă prea insistent – în încercarea de a le afla taina, sensul, şi le îmbracă în forme noi, pentru a le reda puterea emoŃiei. Parcurgând filele cărŃii, iese în evidenŃă o anume impresie de spontaneitate a spunerii, cuvintele 855


7x7x7 [1]

par a curge unele din altele, iar accesibilul nu distruge sensul profund, ci, dimpotrivă, îl scoate la lumină, înfrumuseŃându-l. Căci ceea ce îl defineşte în mod cert pe autor este, fără îndoială, simŃul estetic. Expresie a zbuciumului, a tensiunilor interioare, a singurătăŃii deznădăjduite, niciodată resemnate, poezia lui place. Poate şi pentru că, de fiecare dată aproape, răzbate din ea speranŃa. Poate pentru că adesea autorul pune semnul egalului între trăire şi iubire, între iubire şi femeie (evident, o anume femeie). Poate prin forŃa metaforei. Poate din alte motive. În mod sigur însă, pentru că „trădează” sensibilitate. Ideile, întrebările şi răspunsurile, ezitările şi sentimentele se aşează până la urmă în matca desăvârşită a versului ri(t)mat, armonios. Se cristalizează în trăiri. Concret. Firesc. Tăcerea devine rostire, fără ca vorbele să fie strivite de cuvinte. Cartea aceasta este, aşadar, un dar. Al gândurilor unui „simplu om”. Care se vrea păstrat în anonimat. Şi, în ciuda faptului că la un moment dat părea a-şi lua rămas bun, aşa cum făcuse în „Testamentul lupului alb”, Daniel-Dumitru Darie mai are încă destule de spus. Şi, aş adăuga, dacă-mi e îngăduită remarca, şi de făcut! Vom afla odată cu următorul volum, poate, ce a mai smuls timpului care îl duce spre alte începuturi… prof. Ioana-Cecilia Stanciu Bucureşti

856

7x7x7 [1]

Absolut concret

Definiri şi redefiniri Daniel este un tânăr care Ńine morŃiş să definească minunea care se petrece cu el. E atât de inocent şi de mirat în faŃa concretului eruptiv pe care multă vreme a dorit să-l controleze, să-l ordoneze, să-l exploateze cu toate că ştie că pseudonimul său, 3D, nume de argonaut pe corabia virtualităŃii deschise de „bulevardele informaŃiei” cibernetice chiar semnifică cele trei dimensiuni nece-sare excursului prin absolute: Determinare, Demitizare, Divinizare. Lumea virtuală în care are impresia că s-a prăbuşit este de fapt, lumea purităŃii, a bucuriei, a lipsei de durere şi, mai ales, a lipsei de ostilitate din partea semenilor. Îngerul biruitor şopteşte ruga eternă a întrupărilor în vers: „Miezul nopŃii pune nume Chiar şi urmei de regret, Aducând mereu spre lume Absolutul mai concret Umbra zorilor, pe fugă, Îmi dă dreptul să repet, Să înalŃ spre cer o rugă Absolută în concret.” 857


7x7x7 [1]

Dincolo de tonul frumos deprins în curgerea cuvintelor ce izvorăsc din adâncul fiinŃei lui Daniel pândesc la tot pasul abisuri proiectate parcă de prea plinul sufletului său de ales alergător după himera eternităŃii: „Hai, vino, hai în margine de lume Să fim noi doi un val de neoprit De pe acum, având acelaşi nume, Suntem un început de infinit.”

Ritmul şi rimele asumate de poet exprimă nu numai vastitatea experimentărilor sale ci şi o fină cunoaştere a ceea ce se numeşte „măsura” zicerii poetice. Nimic nu violentează curgerea lină a discursului. Astfel, versurile „Cine nu crede adevărul vieŃii Poate trăi minŃit şi concesiv, Uitând mereu că zorii dimineŃii A nopŃii poartă-nchid definitiv.”

semnifică, fără îndoială, o reală şi adevărată mărturisire de credinŃă căci poetul este atât de lucid încât poate constata cu oarecare seninătate: „În viaŃa mea, mai plouă clandestin, Iar timpul a plecat să odihnească Tăcerea. Plâng şi caut, să-mi închin, Zorii de zi pe-o cale mai lumească.” 858

7x7x7 [1]

Absolut concret

Dematerializarea înseamnă pentru Daniel-Dumitru Darie reasumarea concretului: „Mă vând de pe acum risipei, Tu mă păstrează-n gândul tău.”

Cartea aceasta nu este tristă, nu exultă de bucurie dar nici nu te poartă de mână prin labirintul mizeriei concrete. Cartea aceasta este un mod de a intra în echilibru. Virtualul câmp de existenŃă mărturisit în „Autobiografic” este doar porunca asumării concretului numit uneori „absolut”. Aşadar, un absolut concret este fiecare clipă a realului căci: „Visul şi jocul nu pot, nu trebuie să aibă ca obiect darul suprem – VIAłA.” Emil Albişor membru U.S.R. Drobeta Turnu-Severin, 24.08.2008

859

Cuvine-se, ca într-un adevăr mărturisit să rămână, pentru totdeauna ştiut, că rândurile acestea sunt acum o carte, pentru că au existat oameni care m-au ajutat, şi care au ajutat, ca toate să se întâmple. În feluri diferite ajutorul lor a venit, şi cred că, fiind la fel de important, nu trebuie să spun cum au făcut-o, ci să le scriu aici numele, ca şi ei să-şi aibă, de la cititori, partea de gânduri bune şi pomenire întru eternitate:

Irina Pană, Mihaela-Hortenzia Rad, Violeta Eftime, Lenuţa Popa, Claudia Leitan, Loredana Dănoiu, Maria Bodea, Lavinia-Constanţa Partenie...

Cuprins Magnificul 7 întrepătruns cu 3 Privind spre lume Inscripţie autobiografică Schimbări de vreme Moartea lui Chronos Copacii şi pădurea Dublu sens “Second-Life”

Paşaport Eu, ca prefaţă Gînduri către cititori Lacrima Drum spre creste Ecou Umbra Firesc să cad Ultima toamnă Sfîrşit de an Zidire Tîrziul An Nou Cer de apă Fără timp Ploaia Fără drept Retragere Insemn

5 11 17 19 23 33 37 45 57 19 63 65 67 69 71 73 75 77 79 81 83 85 87 89 91 93

Am fost Cuvînt paradoxal Stih Iubire în furtună Paşaport Nevralgie Tîrg Dar Parapet Joc Elegia călăreţului fără cal Valul Unire în munte Scrisoare cu ultima fotografie Pe flori de nufăr Şoaptă de toamnă Imposibila iubire Romanţă din război Ultima clipă Fiinţa ta Ceasurile Plouă nins etern Atîtea semne Suspine Bujor de munte Iluzie în gînd Cîntec De ce? Proces Victorie

95 97 101 103 105 109 111 115 117 119 123 125 127 129 131 133 135 137 139 141 143 145 147 149 151 153 155 161 165 167

Addenda Punctul unui semn

169 170

Inscripţie în Anti-Teze

171 175 177 181 183 185 187 189 191 193 195 197 199 101 103 107 109 113 115 119 121 123 125 127 129 131 135

Anti-Teze Cîntec pentru nunta ta Rămîi... Şi iar de ce? Atunci cînd... Cînt pentru un erou Cîntec trist Cîntec de nuntă Vorbele lui D Cântec hoinar Iarnă-n munte Împreună Pentru trecut. Tatălui meu Astrală Rug fără lege Ultimul discurs Exil Imposibilul nume Cînt hoinar Poveste Mă numesc Cîntec de seară Colţ de pîine Două picături Viaţa mea Mai stai

Dînd nume Frunză verde depărtare Minţita iubire Într-o privire Setea de nălucă Astfel... Maria Eu n-am să pot ieşi Pîrîul cerbilor Drum Poetul întristat Aşa cum... Motivaţie Între da şi nu Şi de-ar fi Reproş vinovat Tu nu ştii? Întuneric Hoţie Gînduri din abis Cuvînt şoptit Reproş Inscripţie pentru noaptea mea

137 239 241 245 247 249 253 255 257 259 261 263 265 267 269 271 273 275 277 279 283 285 288

Picătura de suflet

289 293 295 297 303 305

Confesiune Picătura de suflet Întunericul precar Post scriptum Despărţire-nseninată

Privirea ta Licurici de strajă Zbor de iarnă Eşti frumoasă... Răvaş Epilog Sonet feroviar Mai crezi? Şi de va-nvinge... Reale primăveri La ceasul dimineţii Dor de foc Ascundere în infinit Plecare firească Înfrînt Vreau un cal Cîntec nedrept Ning fără zăpadă Lasă-mă, stăpîne Evadînd Drumul stelelor Cîntec în prag de iarnă Noi fără noi Repetiţie Bob de grîu Hai, fraţi români Oltul în Oltenia Acum nimic Nopţi de iarnă Tangaj

309 311 313 317 319 323 325 327 329 331 333 335 337 339 341 343 345 349 351 353 355 357 359 361 363 365 367 369 371 373

Şoaptă zbuciumată Focul, probabil Drumul canalelor Drum în primăvară Dorul lacrimei Şi mîine încă-o zi Eu, tuturor Romanţă pentru dreptul lumii Drumul Am... La fel de firesc Nervi de toamnă Festina Lentae Autocaracterizare

375 377 379 381 383 385 387 389 391 395 397 399 401 402

Lacrima de soare

403 407 409 411 413 415 417 421 423 425 427 429 431 433 435

Contur de lacrimă Întoarcere spre Atlantida Paradoxalul sens Sens de nume Porneam la drum Mă mângâi Anticerşetor de sentimente Gând de vis Porţile gândului Potire de foc Viitor în trecut Cântec pentru o nălucă Dialog cu sufletul Redivivus

Să fur o lacrimă… Necesarul cuprins Murmur Eu bat drumul... Întrebare Eu, val al mării Am vândut Pas de regăsire Focul sacru... Va fi... Firesc e iar... S-ar putea Nu pot să cad... Răvaş de primăvară Te vei mărita Eşti… Căutare Ia-ne, Doamne... Nemuritor Norocul meu Un gând mereu... Ignorând Premoniţie În umbre caut Aripi frânte Priveşte cerul Pumnal în tâmplă Teii din Copou Altar de foc Rost întru noroc

437 439 441 443 445 447 449 451 453 455 457 459 461 463 465 467 469 471 473 475 477 479 481 483 485 487 489 491 493 495

De mi-a fost dor... Dacă-aş şti... Destin de lacrimi Liman Semn de nume

497 499 501 503 504

Pas pe prag

505 509 511 513 515 517 519 523 525 527 529 531 533 535 537 539 541 543 545 547 549 551 553 555

Pas pe prag Ultimul val Colind de seară Pămînt… Cînd bate luna Declaraţie Nostalgie de toamnă Protest Concert Rugăciune la rădăcina stejarului Deschidere Fapt al nopţii Crucifix Mister în pas Tic-tac Cîntec pentru niciodată De pe creste-nourate Rugăminte Şi ninge E drumul greu Iubire Testament pe umbră Apocaliptic

Secunda violentă Învăţăcel Actuale întrebări Manifest împotriva mea Pod Plîns de greier Au fost cei dintîi Vis frumos Scrisoare (I) Noi nu vom mai ieşi Suflet răzvrătit Cîntec trist Lacrimi Răspuns întîrziat Un joc în foc Privirea inimii A fi ori... Rămâi drumeţule Dor de ploaie Şi merg... Secure în dar Flori de crin Nisip de cetate Un pas Astfel eu trăiesc Stea mereu

557 559 561 563 565 567 569 571 573 575 577 579 581 583 585 587 589 591 593 595 597 599 601 603 605 606

Anonim mereu

607 611 613

Anonim mereu Sens de iubire

Destin târziu Cântec pentru o altfel de nuntă Am învăţat... nu pot... Zi de Crăciun La-nceput Încă mă-ntreb Dă-mi mâna ta… Fatala iertare Limpeziri de ploaie Idealul pas Ultima amăgire Toamna fără sens Inacceptabil Întrebarea ca prezent Rugăciunea unui saltimbanc Priveşte-mi Peste timp, probabil Mâinile tale Nu-mi lua Eu, ca un adevăr Când te voi fura Speranţă în amurg Război Aşteptare Conjugând firesc Rugă spre neant Cântec pentru drum final Drum de răscruce Nedăruire Zile în calendar

615 617 619 621 623 625 627 629 633 635 637 639 641 643 645 647 649 651 653 655 657 659 661 663 665 667 669 671 673 675

Zicere Suficienţă Povestea mea de Paşte Pseudoscrisoare Cântec înspre seară N-am fantezii Clipa de drum Apus de noapte Contur concret Nuntă cu torţe Jurământ suprem Nimeni, nimic Vinovat prin vis Semne de-ntrebare Ireversibilul absurd Umbră de toamnă Haos existenţial

677 679 681 683 685 687 689 691 693 695 697 699 701 703 705 707 708

Absolut concret

709 713 715 717 719 721 723 725 727 729 731 733

Absolut concret Poem nerostit A doua cale Noi spre infinit Destin spre întâmplare Rugă de suflet Îmbătrânind Căutând un gând De-ai fi… Cântec în ploaie Real fără tăgadă

Definitiv să tac Lumina în perspectivă Dorinţă Când privirile… Mereu, iarăşi O clipă doar Înclinarea verticalei Tu mă păstrează Realul ca trecut Un gând de seară Şi nu avem... Trecutul ca însemn Trandafiri de mai Izbăvitoarea ploaie Înţelesul necuprins Paşi de infinit O dorinţă încă Repetitio in integrum Nume interzis Dreptul de a spune Gând de uitare Redivivus de final Regăsita zi de vară Curând pe ţărmul mării La tine Mireasă iar Redefiniri de foc Totuşi, real Cântec de drum lung Scrisoare (II)

735 737 739 741 743 745 747 749 741 753 755 757 759 761 763 765 767 769 771 773 775 777 779 781 783 785 787 789 791 793

Testamentul lupului alb Haoticul bacşiş Calcul imposibil Hotar de timp Requiem pentru Grete Statică dinamică Încă o zi Adevăr banal Sanda Nicucie: Impresii după citire Mădălina Loredana Olteanu: O poezie fără timp Ioan Crişan: Impresii după citire George Arhip: Cuvântul, ca un prieten Grigore Stopiţa: Dedat la laptele nebunilor frumoşi Mădălina Loredana Olteanu: Existenţialitatea simplului destin Grigore Bădescu: O privire critică Emilia Stoicescu: Gândul ca destin Patricia Lidia: Gânduri ca postfaţă Dumitru Creţu: Un ocean de iubire într-o lacrimă de suflet…

795 797 799 801 803 805 807 808 809 811 814 817 818 821 823 830 832

837

Patricia Belcin: Noi, paşi prin timp George Pena: Încărunţind la Steaua Nimănui Ioana-Cecilia Stanciu: Defintoriu şi absolut Emil Albişor: Definiri şi redefiniri

843 846 855 857

Alte cărŃi de poezie publicate la Editura 3D: Clipa de refugiu, Sanda Nicucie, 2007 De-acolo, de-acasă..., Daniel-Dumitru Darie, 2013 Drum prin destin, Daniel-Dumitru Darie, 2011 Eternitatea prin dilemă, Daniel-Dumitru Darie, 2009 Evidentele realităŃi, Daniel-Dumitru Darie, 2011 Flori pentru suflet, Florentina Crăciun, 2008 Inevitabil, revenirea, Daniel-Dumitru Darie, 2014 Intoarceri de destine, Daniel-Dumitru Darie, 2010 Punctuale constatări, Daniel-Dumitru Darie, 2010 Realitate prematură, Patricia Lidia, 2007 Sub soarele speranŃei, Adrian Păpăruz, 2007 Triada începutului, Daniel-Dumitru Darie, 2009 Freamăt de dor, colectiv, 2008 Freamăt de timp (1,2), colectiv, 2007 Ce enigmatică eşti, femeie..., colectiv, 2008

Formatul digital executat la Editura 4E ! Imprimarea digitală executată la PIM Iaşi, Sos. Stefan cel Mare nr. 11 tel: 0332.440.728/0729.992 965, fax: 0332.440.730

7x7x7 [1] (primele șapte cărți)

Recommend Documents