IP-ADRESAREA
1.
ÎN REŢELE ŞI SUBREŢELE, PLANIFICAREA IP ADRESELOR
Sarcini şi probleme pentru lucrul individual
Variante:
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12.
192.168.41.246/26 173.226.64.5/18 202.112.50.140/26 193.13.64.156/27 90.150.144.46/14 195.25.110.87/26 198.100.155.68/26 23.29.118.110/10 221.6.15.156/26 173.213.108.11/19 61.181.22.156/12 195.25.110.87/27
13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24.
93.92.205.210/10 218.108.168.165/27 219.75.27.11/26 109.203.203.60/11 72.64.146.135/10 211.167.112.18/28 173.21.108.113/18 213.230.19.253/26 222.197.188.39/27 218.18.168.130/28 173.48.37.68/19 210.184.6.231/26
25. 26. 27. 28. 29. 30. 31. 32. 33. 34. 35. 36.
216.15.178.23/27 124.240.187.80/12 186.5.126.164/16 125.216.144.199/18 210.14.70.21/26 208.92.249.111/26 123.30.128.101/12 221.6.15.156/18 193.226.64.217/26 98.138.253.109/20 81.19.70.3/10 54.247.50.163/11
Fiecare student selectează 2 -3 IP adrese: 1)N şi 2)N+P, 3)N+P+P, unde: N – nr. de ordine din registru subgrupei la laborator, P(pas) – numărul total de studenţi în subgrupă la lectiile de laborator RC. I. Să se determine caracteristicele IP adresei: 70.91.115.200/10 1.Clasa IP adresei. / A 2.Masca implicită de reţea. / 255.0.0.0 3.Masca extinsă de reţea (în format zecimal cu punct). / 255.192.0.0 4.Scrieţi formula şi calculaţi: 4.1. Numărul de biţi rezervaţi pentru subreţea. / 10-8 = 2 4.2. Numărul maximal de subreţele posibile. / 22-2 = 2 4.3. Numărul de biţi rezervaţi pentru nod. / 32-10 = 22 4.4. Numărul maximal de noduri posibile în subreţea. / 222-2 4.5. Pasul subreţelei. / Pentru cazul când numărul de biţi pentru subreţea nu depăşeşte opt este cunoscută: 256 – masca – masca în acel octet , adică 256 256 - 192 = 64 5. IP adresa subreţelei i (în format zecimal cu punct) , unde ί este numărul de biţi c unoscută formula nr.reţeai rezervaţi pentru subreţea / Conform pct. 4.1. i = 2. Este cunoscută = i*pas avem 2*64 = 128. Deci IP = 70.128.0.0 70.128.0.0 6.Maca extinsă în binar / 1111111.11000000.00000000.00000000 7. Maca extinsă în format zecimal cu punct / 255.192.0.0
1
8. Forma binară a octetului ce conţine nr. de subreţea şi o parte de nod / Conform 6 este vorba de octetul doi, care în IP are valoarea 91, pe care o transformăm în binar (91)10. = 64+16+8+2+1 = (01011011) 2 9. IP-ul de reţea (în format zecimal cu punct) / Deoarece clasa reţelei este A, numărul de reţea ocupă doar primul octet, iar IP = 70.0.0.0 10. IP-ul de subreţea (în format zecimal cu punct) / Conform pct.6 primii doi biţi din binarul obţinut în pct.8 semnifică subreţeaua, adică valoarea acestui octet va fi (01000000)2 = (64)10. Conform ierarhiei adresei de subreţea Ip-ul subreţelei va fi 70.64.0.0 11. Numărul nodului (în format zecimal cu punct) / Conform pct.6 numărul de nod constă din ultimii şase biţi în octetul doi, octetele trei şi patru. Atunci conform pct.8 valoarea octetului doi va fi (00011011)2 = (16+8+2+1)10 = 27. Şi râspunsul este 0.27.115.200 12. Poate fi atribuită unui nod IP adresa iniţială? / Da, este o IP adresă corectă şi nu este dintre cele rezervate. 13. Atribuiţi IP pentru prima subreţea cu primul nod / Regula de atribuire descrisă în RFC 1219: numerele subreţelelor se pun în aşa fel, încât biţii majori ai numărului subreţelei să fie utilizaţi primii, iar nodurilor se atribuie numere consecutive de ordine. Conform regulii avem: 70.10000000.00000000.00000001 sau 70.128.0.1. 14. Atribuiţi IP pentru prima subreţea cu ultimul nod / Similar raţionamentelor precedente: 70.10111111.11111111.11111110 sau 70.191.255.254. 15. Determinaţi adresa de difuzare pentru prima subreţea atribuită / Există o regulă de calculare a acesteia ca adresa ultimul ui nod + 1, sau 70.191.255.255. O altă metodă ar fi aplicarea directă a definiţiei adresei de broadcast – toţi biţii de pe poyiţia de identificare a nodului au valoarea 1, adică: 70.10111111.11111111.11111111 sau 70.191.255.255. 16.Atribuiţi IP pentru ultima subreţea cu primul nod / Similar raţionamentelor din pct. 13 avem: 70.01000000.00000000.00000001 sau 70.64.0.1. 17.Atribuiţi IP pentru ultima subreţea cu ultimul nod / Similar raţionamentelor din pct. 14 avem: 70.01111111.11111111.11111110 sau 70.127.255.254 18.Determinaţi adresa de difuzare pentru ultima subreţea atribuită / Similar raţionamentelor din pct. 15 avem 70.127.255.255. II. Subnetare. Să se analizeze care din IP-urile cercetate (individuale 3) pot fi utilizate pentru împărţirea în 12 subreţele, în fiecare subreţea cu cîte min. 20 noduri (calculatoare). Pentru IP admisibil realizaţi sarcina dată. III. VLSM.
Fie că o organizaţie are 12 departamente, în fiecare câte o subreţea. Fie că subreţeaua (departamentului) trei, la rândul său, constă din 4 subreţele de grup. În orice subreţea de orice nivel nu vor fi mai mult de 20 calculatoare. Să se planifice şi să se atribuie IP adresele subreţelelor şi nodurilor, dacă de la provider va fi atribuită organizaţiei o IP adresă d e clasa B 172.27.0.0. 2
VLSM Exemplu de rezolvare: Creaţi o schemă de adresare utilizînd VLSM .
Pentru structura dată a fost repartizată IP adresa 192.168.10.0 / 24. Se cere să se repartizeze optimal IP adresă fiecărei interfeţe din structura dată. IP adresa atribuită este clasa C, deci suportă 2^21 -2 de reţele cu cîte 2^8 -2 noduri în fiecare reţea. Solutie (utilizînd subreţeaua zero) 1. Adresa 192.168.10.0/24 oferă 64 (2^6=64) subreţele (192.168.10.0 pînă la 192.168.10.255) cu două adrese de nod pentru fiecare subreţea – amintim că setarea. Pentru proiectare legăturilor point-to-point se recomandă de utilizat masca pe 30 de biţi. 2. Pentru legăturile point – to – point pot fi atribuite următoarele adrese: a. 192.168.10.4/30 cu adresele p/u noduri 192.168.10.5 şi 192.168.10.6 b. 192.168.10.8/30 cu adresele p/u noduri 192.168.10.9 şi 192.168.10.10 c. 192.168.10.12/30 cu adresele p/u noduri 192.168.10.13 şi 192.168.10.14 3. P/u LAN-uri pot fi atribuite următoarele subreţele cu respectivele măşti de reţea pentru a acoperi numărul de noduri pentru fiecare subreţea. a. LAN 1 - 12 noduri: 192.168.10.32/28 (24=16, 16-2=14 noduri de la 192.168.10.33 până la 192.168.10.46) b. LAN 2 - 12 noduri: 192.168.10.48/28 (24=16, 16-2=14 noduri de la 192.168.10.49 până la 192.168.10.62) c. LAN 3 - 28 noduri: 192.168.10.64/27 (25=32, 32-2=30 noduri de la 192.168.10.65 până la 192.168.10.94) d. LAN 4 - 60 noduri: 192.168.10.96/26 (26=64, 64-2=62 noduri de la 192.168.10.97până la 192.168.10.158) 3
Rezultat:
IV. Întrebări. Pe spaţiul de adrese 148.27.32.0/20 trebuie create 23 subreţele. Care va fi cea de a cincea adresă utilizabilă din cea de a noua subreţea? a.
148.27.8.5 2. 148.27.36.133 3. 148.27.39.197 4. 148.27.40.5 1.
Fie două reţele prima având nevoie de 3 de adrese, cea de a doua de 16. Care dintre spaţiile de adrese de mai jos ar duce la o pierdere a cît mai puţine adrese? b.
141.3.169.128/27 2. 41.63.69.128/26 3. 14.37.169.128/25 4. 8.3.1.0/24 1.
Care dintre adresele de mai jos poate fi o adresă de broadcast pentru o subreţea ce ar include 62 de staţii? c.
11.5.4.127/26 2. 194.7.54.0/26 3. 141.3.169.62/26 4. nici una de mai sus 1.
d.
Care dintre cele de mai jos este o adresă validă de staţie pentru o subreţea cu mască 26? 129.17.9.192 2. 148.37.8.31 3. 157.16.0.68 4. 193.230.36.191 1.
Noţiuni teoretice: VLSM şi CIDR Conceptul VLSM (Variable Lenght Subnet Masks) – măşti de reţea de lungime variabilă – oferă o utilizare mai judicioasă a spaţiului de adresare într -o IP reţea prin utilizarea mai multor măşti de
subreţea, cu prefixe de diferite lungimi. Cu VLSM o reţea de subreţele poate folosi mai multe măşti de subreţea, în funcţie de necesităţi. 4
Utilizarea CIDR (Classless Inter Domain Routing) – rutarea fără clase între domenii – conduce la
(1) alocarea mai eficienta a spaţiului de adrese IP, eliminând ideea de divizare în clase (A, B, C) şi (2) permite agregarea prefixelor de rutare, micşorând numărul liniilor tabelelor de rutare şi o scalabilitate crescută. Aceste grupuri sunt numite blocuri CIDR , au aceeaşi mască şi secvenţă de biţi în formatul binar al adresei. Fără implementarea CIDR, Internet-ul nu s-ar fi putut dezvolta. VLSM şi CDIR împart succesiv în porţiuni mai mici spaţiul de adrese IP. Diferenţa este că VLSM împarte spaţiul alocat organizaţiilor fără a fi vizibil din Internet. CIDR permite alocarea unor blocuri contigue de adrese pentru providerii de Internet de diferite niveluri sau pentru reţelele companiilor.
5
