2.4.1 Legumicultura - Exemple Si Practici

S.C. MDA GLOBAL AUDIT S.R.L. Cluj Napoca, str. Buftea nr 7, tel/fax: 0264 433 081

II. EXEMPLE ȘI PRACTICI DE SUCCES

Conținut: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29. 30. 31. 32. 33. 34. 35. 36. 37.

Poveste de succes- Fermier la 24 de ani ............................................................................2 Ciuperci Champignon- O afacere de milioane! ..................................................................3 Trufia trufelor, între mit și realitate. Cât este de profitabilă afacerea ...............................5 Cum faci profit din patru hectare de teren. Livada cu meri și peri....................................7 În business de la 15 ani .......................................................................................................9 Mica afacere de legume diverse ........................................................................................ 11 Mica afacere de legume diverse ........................................................................................ 12 Comuna clujeană Jucu, o localitate de excelență legumicolă ........................................ 14 Daniel Pană: De ce să mi se dea subvenție, iar eu să stau cu grâul în hambar?........... 16 Investiții serioase în legumicultură, la Botoșani .............................................................. 20 Profit din coriandru și muștar ........................................................................................... 21 Cel mai bogat fermier din România este legumicultor .................................................... 22 În România poți începe de la zero o afacere în agricultură ............................................. 23 Producătorul român cu cea mai mare suprafață de sere din Europa ............................. 24 Bani frumoși din plantațiile de cătină ............................................................................... 25 Înființarea unei plantații de căpșuni .................................................................................. 26 Vânzarea directă a ciupercilor- o afacere prosperă ......................................................... 28 Grupul Brateșleg- Practică legumicultura la ” foc continuu”.......................................... 29 2 idei de afaceri de succes cu ceapă ................................................................................ 33 A pornit cultivând un teren din grădina bunicii................................................................ 35 Culturi de hrean- o oportunitate pentru legumicultori ..................................................... 37 Cum se cultivă goji: Proprietarul celei mai mari plantații bio din Europa își povestește experiența. ....................................................................................................... 39 Shiitake- Regele ciupercilor face producție la Gherla ..................................................... 41 Cum și-au înființat o ciupercărie, pe lângă jobul actual și acum...sunt pe val ............... 45 Cultura ciupercilor Lentinus edodes (SHIITAKE) pe bușteni de lemn ............................ 46 Cultura ecologică a ciupercilor comestibile Agaricus bisporus ..................................... 58 Afaceri cu ciuperci – cum să faci bani atunci când nu ai spațiu ..................................... 66 Cultura ecologică a ciupercilor Pleurotus spp.- bureți sau păstrăvi de fag ................... 67 Câștigați peste 40.000 de euro anual din cultivarea ciupercilor ..................................... 70 Tehnologii optimizate de cultură la principalele specii legumicole din spații protejate(solarii) ................................................................................................................. 72 Cum scăpăm de buruieni?................................................................................................. 78 Pregătirea și instalarea răsadnițelor ................................................................................. 80 Sistemul de fertilizare a culturilor ..................................................................................... 82 Plantarea răsadurilor ......................................................................................................... 84 3 afaceri profitabile uimitoare din creșterea râmelor ....................................................... 86 Compostul .......................................................................................................................... 88 Plan de afaceri în legumicultură, Viorel Pârjea ............................................................... 90

a Servicii de consultanţă pentru elaborarea unei documentaţii de fundamentare a potenţialului economic local şi Planul de acţiune pentru relansare economică locală,

Etapa 2, Identificarea și structurarea proiectelor/ programelor de relansare economică locală potențiale, Iunie 2013

1



1. Poveste de succes- Fermier la 24 de ani Sursa: http://www.ruralantreprenor.ro/povesti-de-succes

"Am accesat 24.000 de euro, finantare nerambursabila. Nu a fost o incercare grea dar nici usoara, stii cum e, multa alergare dupa fiecare hartie.” Levente Tobias-Nagy are 24 de ani si traieste intr-o comuna langa Cluj. La varsta la care alti tineri inca evalueaza care este cel mai bun drum in viata, Levente stie deja foarte bine ce are de facut. Avand in vedere ca, impreuna cu familia, detine o mica exploatatie agricola, Levente a identificat oportunitatea finantarilor nerambursabile destinate mediului rural si a cercetat aceasta oportunitate de dezvoltare pentru agricultura. A aflat de masura 112 “Instalarea tinerilor fermieri”, prin care putea obtine o finantare de pana la 25.000 euro nerambursabila. Pasul urmator a constat in discutiile cu un consultant, care l-a sprijinit in scrierea proiectului. Dupa “multa alergatura dupa fiecare hartie”, in anul 2010 a depus un proiect pe masura 112 si a obtinut o finantare nerambursabila in valoare de 24.000 de euro. In prezent, afacerea sa si a familiei e reprezentata de o exploatatie agricola ce insumeaza 10 hectare de teren luat in arenda, cultivat in special cu legume, De asemenea, detine sase vaci si 40 de oi. In total, realizeaza o cifra de afaceri de aproximativ 25.000 de euro pe an. Pentru a putea vinde produsele, parintii lui Levente fac, in fiecare saptamana, trei drumuri catre pietele din Cluj Napoca. Asa cum spune tanarul antreprenor, “cu banii obtinuti reusim sa finantam afacerea si sa obtinem si un mic profit”. Finantarea nerambursabila de 24.000 de euro va fi folosita pentru achizitionarea unor utilaje si a unui sistem de irigatii complet automatizat pentru o suprafata de 5.000 de metri patrati. De asemenea, doreste ca in viitorul apropiat sa faca o sera si sa mai ia in arenda o suprafata de aproximativ 2-3 hectare de pamant, pe care sa le cultive tot cu legume. Din experienta de pana acum a lui Levente, cultura legumelor aduce rezultate financiare mai bune decat cresterea anumalelor, asa ca decizia de extindere s-a indreptat catre acest domeniu. Dincolo de agricultura, incearca sa diversifice activitatea pentru a rezolva problema sezonalitatii si a scaderii veniturilor in perioada de iarna. De curand, a pornit o noua activitate, in domeniul importului de produse pentru curatenie. Lipsa de experienta in domeniul afacerilor l-au determinat sa caute programe de formare profesionala care sa ii dezvolte cunostintele si abilitatile antreprenoriale si manageriale. Astfel s-a inscris in programul Rural Antreprenor, despre care se declara convins ca ii va consolida cunostinetele in domeniul antreprenoriatului si ii va deschide noi orizonturi de dezvoltare a propriei afaceri. Recomandabil de vizitat site-ul RURAL-Antreprenor sau FNTM.



2



2. Ciuperci Champignon- O afacere de milioane! Sursa: http://afacerimici.blogspot.ro/2013/02/idei-de-afaceri-la-domiciliu

Despre ele s-a spus ca aduc nemurirea. Creatii ale zeilor, acestea nu puteau fi dedicate decat lor. Nu degeaba, in Egiptul Antic, doar faraonii aveau privilegiul de a le avea pe masa regala. In viziunea creatorilor de piramide, consumul de ciuperci contribuia la nemurirea chipurilor regale si niciun muritor de rand nu avea acces la acest aliment exclusivist. Dar vremurile au trecut, caracterul divin s-a estompat, insa nu si calitatile acestui mix de proteine, vitamine si minerale. Milioane de oameni din intreaga lume le aseaza astazi cu regularitate pe masa si alte cateva mii se asigura ca ele ajung la consumatori. Despre ciuperci s-ar putea scrie tomuri intregi, insa menirea noastra este sa iti aratam cum poti deveni dintr-un simplu consumator, un producator.Pentru ca inainte de a fi asezate in farfurie, ciupercile sunt o afacere si inca una de milioane! Sunt aproximativ 200.000 de specii de ciuperci impanzite pe Terra, insa doar ciupercile Champignon au primit statut de vedeta internationala, fiind cultivate in peste 70 de tari ale lumii. Botezate stiintific Agaricus bisporus, acest soi de ciuperci a primit numele « de scena » Champignon de la cei mai iscusiti bucatari ai lumii, francezii, in semn de pretuire pentru rasfatul culinar pe care il aduc. De ce merita o astfel de afacere? In trei cuvinte: investitie modica, concurenta minima, cerere in crestere. Acestea trei conjugate conduc catre cuvantul cheie: PROFIT. Cultivarea ciupercilor Champignon s-a dezvoltat in ultimele trei decenii de 9 ori in SUA, de 9,2 ori in Franta, de 5,8 ori in Anglia si de 350 de ori in Olanda. Romania insa abia paseste pe acest drum. Asa incat ai toate sansele sa te dezvolti frumos si avantajos pe aceasta linie de business. Ciupercaria ta in cifre Investitie intiala: 1.000 euro Spatiu minim de productie: 50 mp (de pe un singur mp se obtin 80-100 kg de ciuperci/an) Productivitate: 5-6 recolte/ an (este cultura cu cel mai mare randament pe metru patrat) Concurenta: cererea de ciuperci este de 26 de ori mai mare decat oferta Incasari: peste 55.000 de lei/an. Asta in masura in care iti doresti o afacere mica. Daca vei creste suprafata de productie, veniturile vor creste si ele. Poti beneficia de fonduri nerambursabile si de sprijinul statului. PrinProgramul National de Dezvoltare Rurala – Masura 121 „Modernizarea exploatatilor agricole”sau Masura 123 „Cresterea valorii adaugate la produsele agricole” poti obtine finantarea necesara. Iar noi iti vom arata cum sa convingi statul sa aloce bani nerambursabili afacerii tale cu ciuperci. Afaceri cu ciuperci – cum sa faci bani atunci cand nu ai spatiu Din ce in ce mai multa lume vrea sa manance sanatos. Din ce in ce mai multa lume tine post sau prefera dieta vegetariana, iar cu ciuperci avem alegerea perfecta si delicioasa. Dintre a Servicii de consultanţă pentru elaborarea unei documentaţii de fundamentare a potenţialului economic local şi Planul de acţiune pentru relansare economică locală,


3



toate culturile, cea cu ciuperci aduce cel mai mare randament pe metru patrat. La o cultura intensiva de ciuperci se obtin 5-6 recolte pe an! Piata ta: magazine tip aprozar, lanturi de hypermarketuri si supermarketuri, piete agroalimentare, restaurante, unitati tip fast-food, pizzerii, fabrici de conserve, pensiuni, export. De ce sa incepi o afacere cu ciuperci: Beneficiezi de un cadru legislativ favorabil micilor intreprinzatori Ai ACUM oportunitatea finantarii prin fonduri europene sauobtinerea de subventii pentru culturile in solarii Concurenta redusa. Cererea de ciuperci este de 26 de ori mai mare decat oferta! Materialele necesare productiei de ciuperci sunt foarte ieftine si usor de procurat (paie, balegar) Reduci investitia intiala cu peste 40% daca folosesti planul de afaceri pe care ti-l oferim! Obtii profit fulger! Ai nu mai putin de 5 sau 6 recolte pe an, deoarece ciupercile sunt cultura cu cel mai mare randament pe metru patrat! Nu-ti bati capul cu spatiul pentru ca poti cultiva ciuperci pe paturi suprapuse! Lucrezi impreuna cu familia! Ai piata de desfacere pentru ciuperci tot timpul anului dar in special in perioadele de post! Vegetarienii si cei care au probleme de sanatate sau doresc sa-si mentina o buna forma fizica se dau in vant dupa ciuperci pentru ca sunt bune si sanatoase.



4



3. Trufia trufelor, între mit și realitate. Cât este de profitabilă afacerea SURSA: http://afacerimici.blogspot.ro/2013/02/idei-de-afaceri-la-domiciliu Romania este una dintre putinele tari europene unde se gasesc toate tipurile de trufe, inclusiv soiul alb, cel mai scump, ce poate depasi 3.000 de euro pe kilogram. Daca acest lucru este confirmat de specialisti, in jurul diamantelor negre, asa cum mai sunt numite trufele, s-a construit si o serie de mituri care nu au legatura cu realitatea. Pentru multi antreprenori nefamiliarizati cu subiectul, afacerile cu trufe sunt sinonime cu profitul garantat. In realitate, lucrurile sunt diferite, spune Dan Cautis, directorul general al Trufa.ro si unul dintre membrii Asociatiei Cautatorilor de Trufe din Romania. Acesta recunoaste ca in padurile de foioase din Romania exista toate speciile de trufe comestibile, de la cea mai comuna, supranumita "trufa de vara", pana la cea alba, extrem de rara si pretioasa. Pretul unui kilogram de trufe negre, de cea mai slaba calitate, porneste de la 25 de euro pentru un kilogram si poate ajunge si la 250 de euro, in cazul unei trufe de calitate superioara. Cele albe pot fi mult mai valoroase si pot fi vandute pentru mai mult de 3.000 de euro pe kilogram, dar numai in cazuri extrem de rare, mentioneaza specialistul. "In functie de calitatea disponibila pe piata mondiala, tariful poate creste sau dimpotriva. Nu exista un pret fix pentru trufe. Totusi, de cativa ani, pretul trufei albe s-a stabilizat in jurul valorii de 1.0001.500 de euro. Foarte rar trece de 2.000 de euro", explica specialistul.

Tocmai de la pretul mare porneste si "mirajul" antreprenorilor care fac un calcul simplu si ajung la concluzia ca pot investi sume minime si pot ajunge la profit in scurt timp. Folosirea cainilor dresati dupa ureche "S-a format "mafia trufelor", cu oameni care vor sa se imbogateasca peste noapte si pun presiune pe padure. Au aparut comerciantii de caini care, in realitate, nu fac nimic. Poate doar sa distruga habitatul natural", mai spune Cautis.



5



De altfel, principala problema care se intalneste pe piata locala este absenta unei legislatii. Altfel spus, nu exista nimic care sa ii impiedice pe cei dornici sa se imbogateasca peste noapte sa caute prin paduri si sa afecteze zonele trufiere. Daca nu se iau masuri in timp util, Romania risca sa ajunga ca Italia, Franta sau alte tari unde padurile au fost distruse si, in ciuda incercarilor de replantare, mediul a ramas distrus. Antreprenorii amatori nu iau in calcul nici faptul ca o trufa veritabila are nevoie de 8 pana la 10 ani sa se dezvolte. In schimb, investesc sume considerabile de bani, care ajung pana la 10.000 de euro, in "cainii trufari falsi", care nu sunt dresati corespunzator si care fac mai mult rau in padure, scormonind dupa trufe. Adevaratii caini dresati pentru descoperirea trufelor se gasesc mult mai greu si sunt, in general, dresati de firme si asociatii care incearca sa protejeze ariile trufiere. Specialistii spun ca nu exista o singura rasa de caine potrivita pentru acest scop, asa cum crede publicul nefamiliarizat cu situatia. Intr-adevar, cainele din rasa Lagoto Romagnolo este cel mai cautat, dar la fel de utili pot fi si labradorii sau cei din rasa beagle, cu conditia sa fie pregatiti special. Italenii si francezii, mari consumatori de trufe romanesti Vanatorii profesionisti de trufe exporta cea mai mare parte din cantitatea culeasa catre tari precum Italia, Franta si Germania, exact statele care au avut aceasta resursa, dar au supraexploatat-o. Intr-un an, un vanator de trufe poate avea un profit si de 10.000 de euro, dar se poate confrunta si cu perioade in care sa nu obtina aceasi suma ci dimpotriva. Trufa ca mirodenie, nu ca bomboana Pe plan local, cererea ramane redusa, tinand cont de faptul ca romanii nu au "cultura trufelor". Cei mai multi asociaza numele acestei ciuperci cu bomboanele de ciocolata. "In urma cu 10 ani, cand am inceput afacerea, romanii nu stiau ce inseamna trufele si nu stiau care este gustul acestui condiment", spune membrul Asociatiei Cautatorilor de Trufe.

Totusi, cateva restaurante din orasele mari, cum ar fi Bucuresti, Brasov, Timisoara si Iasi, cauta trufe de calitate pe care sa le introduca in meniu. Din punct de vedere culinar, aceasta are nenumarate intrebuintari. De la cele clasice, cum ar fi in sosurile pentru paste sau drept garnitura pentru friptura, pana la cele mai nonconformiste, cum ar fi inghetata.



6



4. Cum faci profit din patru hectare de teren. Livada cu meri și peri Sursa: http://afacerimici.blogspot.ro/2013/02/idei-de-afaceri-la-domiciliu

O parcela de teren de patru hectare poate genera un profit brut de pana la 45.000 de euro pe an din productia de meri si peri. Cu o investitie initiala medie, livada de meri si peri reprezinta solutie pentru valorificarea terenurilor nefezabile pentru culturi de cereale. Dupa 1989, suprafata agricola a Romaniei s-a fragmentat foarte mult, un dezavantaj pentru exploatarea la scara larga a terenurilor. In timp ce in Cehia, de exemplu, exploatatia agricola medie este de 90 de hectare, in Danemarca de 60 de hectare, in Franta 53 de hectare etc., in Romania este de 3,5 hectare, valoare care o plaseaza pe penultimul loc in Europa. In timp ce marii investitori in agricultura vad un dezavantaj in faptul ca terenurile din Romania sunt divizate, micii agricultori pot intoarce situatia in favoarea lor. Parcelele de teren de pana la 10 hectare pot fi utilizate pentru livezi cu pomi fructiferi. Business24 prezinta un plan de afacere pentru o livada de patru hectare cu meri si peri: Investitia initiala Pentru a infiinta o livada de mar si par ai nevoie de o investitie initiala de 260.000 de lei pentru o suprafata de patru hectare de teren. In aceasta suma sunt incluse atat cheltuielile cu manopera, cele cu lucrarile mecanizate sau cheltuielile legate de transportul fructelor. Cheltuieli cu manopera: 5672 lei Cheltuieli cu lucrarile mecanizate: 1131 lei Cheltuieli cu materii si materiale:49739 lei Cheltuieli cu transportul: 8769 lei Total general: 65.312 lei/ha x 4= 261.248 lei



7



Pe langa cheltuielile legate de plantarea si intretinerea livezii, agricultorul trebuie sa investeasca si intr-o baza de utilaje agricole.

Necesarul de utilaje agricole pentru o ferma pomicola. Sursa:www.madr.ro Costurile totale: Costurile initiale totale care includ atat costurile anuale pentru lucrarile agricole cat si costurile pentru utilaje sunt de peste 110.000 de euro. Plantatie: 261.248 lei Utilaje: 262.240 lei TOTAL: 523.488 lei adica 118.974 euro Venituri obtinute Pe un hecatr de teren sunt plantati in jur de 2083 de meri si peri. Productia de mere estimata pentru un hectare de teren este de 25.000 kg iar in cazul perelor - 22.0000 de kg. Prin urmare, rezulta ca veniturile din vanzarea produselor sunt de peste 460.000 lei. Pret per kilogram: mar- 2 lei, par - 3 lei Total productie 4 ha: 100.000 kg mere, 88.000 kg de pere TOTAL venituri productie: 200.000 lei + 264.000 lei=464.000 lei adica 105.454 euro. Profit brut obtinut: 464.000- 261.248= 202.752 lei adica 43% *Nu sunt incluse amotismentele



8



5. În business de la 15 ani Sursa: http://afacerimici.blogspot.ro/2013/02/idei-de-afaceri-la-domiciliu Antreprenoriatul i-a gasit pe cei mai tineri antreprenori din Europa pe bancile scolii. Dupa ce, timp de un an de zile, au invatat in cadrul unui proiect scolar ce inseamna sa dezvolti o afacere din cresterea si livrarea de plante de gradina, la 15 ani, trei britanici au decis sa transforme proiectul intr-o afacere adevarata. David Garbera, Michael Jones si Benn Jessney invatau la Kelvin Hall School din Hull, un oras din nordul Marii Britanii, si au avut sansa sa participe la proiectul Young Enterprise, dezvoltat pe parcursul unui an de organizatia non-profit. Aceasta ofera tinerilor consultanta, pentru a pune bazele si de a conduce propria companie. Tinerii au preluat in septembrie 2003 o afacere-proiect cu datorii de 250 de lire sterline, pe care niste colegi de-ai lor o abandonasera, si dupa ce au regandit-o, aceasta a ajuns in finala nationala a competitiei Young Enterprise Award din Londra. “La finalul anului, ne-am dat seama ca putem avea succes ca afacere de sine statatoare, mai ales, pentru ca deja aveam o baza de clienti. Aveam 15 ani cand am inregistrat compania KH Smilers”, a povestit pentru Business Standard Benn Jessney. Varsta, atu si impediment Varsta frageda a fost pentru cei trei si avantaj si dezavantaj. Avantaj pentru ca au avut astfel sansa de a obtine bani pentru a-si finanta afacerea si dezavantaj pentru ca nu inspirau incredere atat bancilor, cat si clientilor. “Pentru ca eram tineri nu am putut sa obtinem niciun imprumut sau credit de la vreo banca. Sunt insa organizatii infiintate special pentru a-i ajuta pe tinerii care vor sa-si puna ideile in practica. In cazul nostru a fost Cracknell Youth Bank din Hull, de la care am primit un grant de 750 de lire sterline”, povesteste David Garbera. La aceasta suma au adaugat si economiile personale si au investit banii in plante si intr-un utilaj care sa ii ajute sa creasca plantele. Investitia a fost recuperata in primul an de activitate, cand KH Smilers a vandut plante de gradina de aproximativ 3.000 de lire sterline. In momentul de fata, afacerea inregistreazã o cifra de afaceri anuala de aproximativ 8.000 de lire sterline. Crearea unui cont bancar a fost una dintre dificultatile intampinate la inceput. “Pentru ca aveam sub 16 ani, am gasit cu greu o banca care sa ne ajute. Simteam ca eram luati in deradere. Varsta noastra a fost un factor important, deoarece a fost dificil sa ii convingem pe oameni sa ne ia in serios - nu doar bancile, dar si noii clienti. Dar, odata ce am dovedit ca livram servicii de calitate, oamenii au fost foarte incantati de noi”, isi aminteste David. Afacerea, care nu are alti angajati decat pe cei trei tineri, a crescut exponential, dublandu-si anual productia. In 2004, au crescut 3.000 de plante de gradina, iar anul acesta vor ajunge la 50.000 de plante si 200 de ghivece suspendate. “Compania ofera gratuit serviciul de livrare, iar, in timp, aria de livrare a fost extinsa. Am cumparat trei sere in care sa ne crestem produsele. De asemenea, oferim cosuri cu flori si ghivece suspendate, dar si cadouri si decoratiuni personalizate pentru evenimente si momente speciale. Pe piata sunt destule companii care au produse similare. Noi ne diferentiem prin produsele si serviciile de calitate superioara, la preturi rezonabile. Chiar am plantat florile in gradinile clientilor, ceea ce nu face nicio alta companie din zona”, spune Benn. Tinerii antreprenori spun ca afacerea lor nu a fost afectata foarte mult de criza economica mondiala. “Am fost nevoiti ca, pentru prima data din 2004, sa crestem pretul ghivecelor cu a Servicii de consultanţă pentru elaborarea unei documentaţii de fundamentare a potenţialului economic local şi Planul de acţiune pentru relansare economică locală,


9



flori cu o lira sterlina, pentru ca furnizorii nostri au crescut preturile. Cresterea nu este mare si suntem siguri ca nu ne va afecta relatia cu clientii”, explica David. Si studenti, si patroni In momentul de fata, cei trei tineri sunt studenti. Doi studiaza medicina, Benn la Hull York Medical School, Dave la Universitatea din Liverpool, iar Michael studiaza Tehnologia Informatiei la Universitatea din Leeds. In acelasi timp, afacerea merge. “Obiectivele noastre sunt simple - sa pastram afacerea si chiar sa o extindem pe cat posibil. In acelasi timp, ne dedicam din timp cursurilor universitare. Mie mi-ar placea sa devin doctor, dar vom continua sa conducem noi insine afacerea cat mai mult timp”, spune David. A avea propria afacere de la o varsta atat de frageda i-a ajutat sa se dezvolte personal foarte mult. “Am impresia ca sunt antreprenor dintotdeauna. Ne ocupam de KH Smilers de aproape sase ani si asta mi-a schimbat, cu siguranta, viata”, spune David. Acesta a terminat, recent, de scris o carte despre intreaga experienta KH Smilers, care urmeaza sa iasa pe piata la sfarsitul acestei luni. Scopul cartii este de a inspira pe altii care vor sa devinã antreprenori. Afacerea celor trei tineri a fost nominalizata in cadrul competitiei anuale organizate de revista Business Week, European Young Entrepreneur 2008. 3 CV Benn Jessney (stanga), 19 ani - studiaza medicina la York Medical School din Hull Michael Jones (mijloc), 19 ani - studiaza tehnologia informatiei la Universitatea din Leeds David Garbera (dreapta), 20 ani - studiaza medicina la Universitatea din Liverpool Sfaturile lui David Garbera si Benn Jessney pentru antreprenorii romani              

Cercetarea de piata este foarte importanta. Asigura-te ca exista o cerere pentru ceea ce oferi tu. Nu trebuie sa risti, daca nu sunt sanse ca afacerea sa mearga. Ai rabdare! Nu este o idee foarte buna sa te grabesti sa incepi o afacere. Intai cerceteaza si planifica, in functie de cum vrei sa conduci firma. Accepta sfaturi de la alti oameni din mediul de afaceri. Este uimitor cate poti invata de la altii. Cauta o sursa de finantare. Exista posibilitatea de a obtine un imprumut rambursabil sau nerambursabil de la organizatii nonguvernamentale care sa te ajute sa incepi afacerea. Sa ai o minte deschisa si sa fii pregatit sa iti schimbi planurile. Trebuie sa faci modificari pe parcurs, daca observi ca lucrurile nu merg cum trebuie. Sa nu iti fie frica sa iei decizi grele, daca nu incerci niciodata nu o sa stii ce s-ar fi putut intampla. Dar, intotdeauna, sa iei in considerare toate posibilitatile, inainte de a lua decizia finala, pentru ca doar tu esti responsabil de ce se va intampla. Dezvolta-te incet la inceput, nu te forta sa cumperi prea mult, prea repede. Reinvesteste profitul obtinut in dezvoltarea afacerii. Sa nu fi descurajat de varsta. Tanar sau batran, oricine poate porni o afacere. Reputatia este singurul lucru care conteaza. Asigura-te ca faci totul cu pasiune, acest lucru se va vedea in produsele si serviciile tale. Incearca sa te vinzi cat mai bine pe tine si pe compania ta. Lasa-ti clientela sa te cunoasca si sa stie ceea ce vrei sa faci. Incearca sa fii diferit. Nu te stradui sa copiezi lucruri care s-au facut deja. Inscrie-te in competitii! Chiar daca nu castigi, este o metoda foarte buna de a-ti face reclama si a cunoaste pe altii. Ai incredere in tine si in instinctele tale. Nu in ultimul rand, distreaza-te. Este o experienta uimitoare care iti poate aduce multe satisfactii. Sa nu renunti, daca nu reusesti din prima. Continua sa incerci, o sa reusesti!



10



6. Mica afacere de legume diverse

Sursa: http://www.legume.go.ro/despre-noi.htm Mica afacere de legume diverse Firma situata la 25km de Bucuresti, cu piata de desfacere - Capitala. Despre noi Noi suntem producatori particulari de legume si zarzavat proaspat in solarii si la cimp . Satul nostru este situat la 25 km de Bucuresti ceea ce inseamna ca principala noastra piata de desfacere este capitala . Produsele noastre sunt comercializate in stare proaspata in pietele Bucurestene . De exemplu produsele care sunt recoltate astazi, miine ele ajung pe piata pentru a fi comercializate . Pentru ca produsele noastre proaspete sa ajunga la consumatori, ciclul de productie incepe de toamna cu infiintarea culturilor de ceapa verde , usturoi verde, salata, marar continuind in decembrie cu pregatirea patului cald pentru infiintarea rasadului de rosii , ardei iute, gras , capia, rasadului de varza apoi cind acestea ajung la un anumit stadiu de dezvoltarea urmeaza repicarea lor iar primavara se muta in solar rosiile , ardeiul iar varza in cimp . Dupa ce se termina cu rosiile din solar se infiinteaza cultura de catraveti de toamna . Odata cu terminarea culturi de castraveti de toamna se curateste cimpul si se pregateste terenul pentru un nou ciclu de productie . Sursa: http://www.fresh-fruits.ro Firma de distributie legume-fructe Se ocupa cu achizitionarea, depozitarea si livrarea de produse. A inceput in 2010 de la 2 angajati, in prezent ajungand la 18. Distributie legume fructe Compania noastra va ofera solutii si servicii complete pentru aprovizionarea cu alimente si produse agroalimentare, legume, fructe, de cea mai buna calitate, livrate cu promptitudine conform comenzilor, toate acestea la cel mai bun raport calitate/pret, atat din import cat si din productie locala. Tinta noastra a fost inca de la inceput sa oferim clientilor nostri produse agroalimentare de inalta calitate. Astazi, putem spune cu mandrie ca produsele pe care le distribuim si serviciile noastre inseamna calitate. Suntem dedicati unor relatii de colaborare pe termen lung cu toti clientii si furnizorii nostri si dezvoltarii unei retele de distributie bazata pe servicii si produse de calitate. Suntem intr-o continua cautare de parteneri de afaceri, furnizori si distribuitori.



11


7.


Mica afacere de legume diverse

Sursa: http://www.ziuaonline.ro/societate/un-sfat-de-la-un-legumicultor-tinerii-sa-se-apucede- agricultura-si-sa-se-organizeze-in-forme-asociative.html Un sfat de la un legumicultor de succes: Tinerii să se apuce de agricultură şi să se organizeze în forme asociative

Un agricultor din Pleşoiu dă o lecţie de curaj celor care vor să scoată profit din agricultură. Marin Păunel are un solar modern în care cultivă roşii pe care le vinde în pieţe şi supermarketuri. Împreună cu familia lui, cultivă legume în fiecare an pe o suprafaţă de un hectar. Schimbările de temperatură şi verile din ce în ce mai călduroase l-au determinat pe acesta să îşi construiască unul dintre cele mai moderne solarii pentru legume din întrega ţară. Acesta a înţeles că numai ţinând pasul cu noile apariţii din domeniu va putea să aibă o producţie mult mai mare şi mult mai bună calitativ. “Legumicultura, şi mai ales cultivarea de tomate, este una dintre cele mai profitabile ramuri ale agriculturii. Cea mai rentabilă plantă este roşia, care dă cea mai mare producţie pe metrul pătrat”, a spus legumicultorul din Pleşoiu. Deşi nu mai este la prima tinereţe, Marin Păunel speră ca şi anul viitor să poată să lucreze aceeaşi suprafaţă de teren, iar recoltele să fie şi mai mari ca anul acesta. Pentru a avea o producţie mult mai mare, Marin Păunel s-a hotărât să înlocuiască solariile vechi cu unul nou mult mai performant, iar sămânţa pe care o foloseşte este foarte bună calitativ, diferită de cele utilizate până acum. Noul solar are o suprafaţă de 1.200 de metri pătraţi, sistem de irigat prin picurare, iar folia cu care este acoperit este de tip gonflabil. Acest tip de “seră la rece”, cum mai este numit, este unul dintre cele mai moderne solarii. Deşi suntem în noiembrie, aici se pot cultiva tomate, întradevăr de o calitate mai slabă. Producţia care este obţinută într-un an nu se poate compara cu cea din solariile obişnuite, plus condiţiile de lucru sunt foarte bune, iar volumul de muncă este mult mai mic. Şi soiul de sămânţă folosit are un rol foarte important. Cele două coroborate nu ne pot aduce decât satisfacţia muncii, a explicat legumicultorul pentru Gazeta de Olt. Legumicultorul din Pleşoiu a reuşit să îşi comercializeze legumele chiar şi în supermarketuri, în pieţele volante din Bucureşti şi din Slatina, ajutat de Federaţia Agrostar, al cărui membru este. Acesta îi îndeamnă pe toţi legumicultorii să se organizeze într-o formă asociativă pentru a avea pe cineva care să-i reprezinte şi să îi ajute. “Toţi legumicultorii din Uniunea Europeană sunt organizaţi în grupuri de producători, iar noi trebuie să înţelegem, mai a Servicii de consultanţă pentru elaborarea unei documentaţii de fundamentare a potenţialului economic local şi Planul de acţiune pentru relansare economică locală,


12



devreme sau mai târziu, că doar aşa putem să reuşim să accesăm fonduri europene, să avem mai multe pieţe volante, subvenţiile să vină la timp”, a spus Marin Păunel. Marin Păunel îi sfătuieşte pe tinerii care stau la ţară să se apuce de legumicultură. Chiar dacă la început nu vor obţine profituri foarte mari, în câţiva ani vor reuşi să facă bani din acest domeniu. “Acum, este problemă cu locurile de muncă. Este păcat ca tinerii care au suprafeţe de pământ, mai mari sau mai mici, să nu se apuce de legumicultură. Cu puţin curaj şi ceva investiţii succesul este garantat”, a adaugat legumicultorul din Pleşoiu.



13


8.


Comuna clujeană Jucu, o localitate de excelență legumicolă

Sursa: http://www.recolta.eu/comuna-clujeana-jucu-o-localitate-de-excelenta-legumicola/

Comuna clujeană Jucu s-a aflat mult timp în atenţia presei datorită investiţiei realizate aici de Nokia. Puţini ştiu, însă, că locuitorii de aici sunt renumiţi pentru legumele pe care le produc. Potrivit autorităţilor locale, activitatea principală în comună este legumicultura, care se bucură de tradiţie şi de condiţiile prielnice de climă. Nu în ultimul rând, apropierea de oraşul Cluj rezolvă în bună parte desfacerea producţiei. Potrivit primarului Dorel Pojar, sectorul legumicol ocupă 290 hectare din suprafaţa arabilă a comunei, din care 6 hectare sunt ocupate cu solarii. Majoritatea cultivă ardei, vinete, tomate sau varză. De câţiva ani, mulţi au început să cultive broccoli, care are căutare printre clujeni. Cercetarea agricolă este şi ea reprezentată la Jucu, unde Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare ce aparţine de USAMV Cluj deţine 1300 ha teren agricol şi un nucleu valoros de animale de rasa. SC Transilvania Sport Horse Company SRL, firma mixtă româno-norvegiană, a concesionat terenurile fostei Herghelii de stat (inainte de 1948, herghelie regala), continuând activitatea de creştere a cailor de rasă pentru sport, dar diversificând domeniul de activitate prin cultivarea plantelor ornamentale. Sursa: http://www.ziarulfaclia.ro/legumicultorii-din-jucu-s-au-apucat-de-lucru/ -tot despre Jucu, in mai multe detalii Vestiţii legumicultori din comuna Jucu au multă treabă în această perioadă. Cunoscuţi în tot judeţul (dar, şi în afara lui, fiindcă duc marfă şi pe la vecini!) agricultorii de pe Valea Someşului Mic au început deja lucrările de sezon, chiar dacă ne găsim numai la sfîrşitul lunii februarie şi iarna ne poate juca încă feste, deşi în aer se simte mirosul primăverii. Primarul comunei, Dorel Pojar este şi el preocupat de soarta legumiculturii şi colaborează cu gospodarii celor cinci sate componente ale comunei. Nu este de mirare că primarul are astfel a Servicii de consultanţă pentru elaborarea unei documentaţii de fundamentare a potenţialului economic local şi Planul de acţiune pentru relansare economică locală,


14



de preocupări, fiindcă sectorul legumicol ocupă nu mai puţin de 290 hectare din suprafaţa arabilă a comunei, iar, ca în fiecare an, familiile care au această veche îndeletnicire amenajează solarii şi sere pe 6 hectare.

Aproape că nu găsim curte în localităţile Jucu de Jos şi Jucu de Mijloc, unde să nu vedem un solar sau sere. Mai ales în Jucu de Mijloc trăiesc legumicultori cu mare experienţă, care s-au profilat pe cultivarea ardeilor, tomatelor şi verzei, aşa că, la Zilele Recoltei, produsele unor gospodari cum sînt Cornel Cherecheş, Ioan Lazăr, Cosmin Turbuţan sau Alexandru Danciu se clasează mai mereu primele locuri. Trecînd zilele trecute prin satele comunei Jucu am văzut mulţi agricultori muncind la amenajarea solariilor (deocamdată se lucrează la schelete), dar şi la fertilizarea suprafeţelor pe care vor fi cultivate legume. Aşa că ne putem aştepta, ca la începutul lui aprilie să plece din Jucu primele legături de ceapă verde sau de ridichi.



15


9.


Daniel Pană: De ce să mi se dea subvenție, iar eu să stau cu grâul în hambar?

Sursa: http://www.recolta.eu/daniel-pana-de-ce-sa-mi-se-dea-subven-ie-iar-eu-sa-stau-cugraul-in-hambar/

Chiar dacă pentru un legumicultor de soi, o cheltuială de 1.000 – 2.000 de lei cu un concediu de o săptămână pe an, la mare sau la munte, nu ar fi o mare povară prea mare, acesta nu se îndură să lase de izbeliște solarul și cultura de pe urma cărora mănâncă un an întreg și el, și familia sa. Mai mult, chiar dacă scoate producția în piață, legumicultorul nu-și permite să dea chix cu munca sa, prin simplul fapt că nu este atât de bine subvenționat precum colegii săi de breaslă din agricultură. Daniel Pană, interlocutorul nostru, este și legumicultor, și viceprimar al comunei Giuvărăști, județul Olt. Localitatea pe care o păstorește are circa 2.000 de ha de teren arabil, din care în jur de 200 ha sunt acoperite cu solarii. Comuna din care provine Pană are aproximativ 1.400 de locuitori și toți se ocupă exclusiv cu legumicultura și cultra mare. În localitatea din județul Olt activează inclusiv societăți comerciale cu profil agricol care au arendat suprafețe întinse de teren. „Avem vreo trei societăți care au luat terenurile în arendă, însă loturile apropiate de sat, locuitorii le-au păstrat pentru cultivarea legumelor”, a declarat pentru Recolta.eu, viceprimarul giuvărăștean. Politicianul-legumicultor cunoaște măsura vorbelor și spune despre confrații săi din legumicultură că trudesc din greu, iar hârțogăraia necesară pentru a-i ține în legalitate este greoaie. Pană nu vede cu ochi buni proiectul cu cardurile de producător, consideră că nu avem nevoie de noile Camere Agricole, atâta vreme cât avem deja specialiști în Primărie și crede că subvențiile ar trebui să fie date celor care scot marfa în piață și nu o stochează. „Omul s-a învățat să producă roșii și castraveți. Cu hârtiile se mișcă mai greu un pic. (…) Ar a Servicii de consultanţă pentru elaborarea unei documentaţii de fundamentare a potenţialului economic local şi Planul de acţiune pentru relansare economică locală,


16



trebui simplificată chestia asta, astfel încât totul să țină strict de Primărie. Această instituție îl cunoaște bine pe producător și știe ce face acesta din urmă. De ce să mai plătească producătorul la Administrația Financiară, fiind și mai greoaie procedura? (…) Nu văd din asta (n.r. - noile Camere Agricole) o soluție. Cea mai bună soluție rămâne tot la Primărie. Aceste instituții știu și gestionează cel mai bine situația producătorilor și a localnicilor și, decât să mai înființezi încă o structură, încă nu știu câți directorași și directorate, mai bine mai angajezi specialiști la Primărie, pe care noi deja îi avem”, a declarat Daniel Pană. Recolta.eu: Ne-ați spus că, în Giuvărăști, aveți trei societăți profilate pe cultura mare și care au arendat suprafețe de teren. Știm însă că această comună este vestită pentru legumele sale. Aveți și cooperative specializate? Dacă da, care sunt problemele cu care se confruntă această formă de asociere? Daniel Pană: Avem o cooperativă agricolă care se numește „Tomato Prod SRL”, specializată pe producția de legume, varză, roșii și castraveți. La ora actuală, în cooperativă sunt 44 de membri cu drepturi depline și avem și posibilitate de extindere. Chiar dacă există această soluție, pentru a aduce noi membri este foarte greoaie hârțogăraia. Trebuie practic refăcută procedura la Registrul Comerțului. Recolta.eu: Nu ne-ați vorbit de ferma dumneavoastră. Ce suprafețe cultivați? D.P.: Împreună cu familia mea dețin cinci hectare de teren. Din acest total, pe o suprafață de 30 de ari cultivăm legume în spațiu protejat, în solarii tip tunel. Într-o parte din ele realizăm un ciclu de trei culturi pe an, cum ar fi una de salată și două culturi de roșii sau una de salată, una de roșii și una de ardei. Recolta.eu: Ce fel de material semincer utilizați? D.P.: Noi achiziționăm în mod frecvent semințe de legume de la IndAgra. Din păcate însă, suntem nevoiți să cumpărăm doar semințe din Bulgaria, Olanda și Franța. Și asta din cauză că producătorii autohtoni n-au mai putut ține pasul cu piața. Am spus că achiziționăm semințe din Bulgaria pentru că produsul final este deosebit de apreciat de către cumpărătorii din piață. Este vorba de acele tomate țuguiate. Oamenii deja știu să facă diferența dintre roșiile bulgărești și celelalte pe care le punem pentru perioada de vară și care provin din semințele olandeze ori franțuzești. Acestea rezistă mai bine pe perioada caldă la condițiile de transport. Recolta.eu: Care sunt problemele cu care se confruntă producătorul din Giuvărăști? Nu ați fost foarte darnic în explicații, puțin mai devreme. Știm din surse sigure că sunt discuții pe tema producător autorizat prin Măsura PNDR 141 vs. legumicultor deținător de certificat de producător. D.P.: Noi suntem singura comună din județ care are cele mai multe proiecte depuse pe Măsura 141, mai exact 150 la număr, dintr-un total de 700 de producători existenți. Toți acești fermieri s-au autorizat și nu mai primesc de la Primărie certificat de producător. Ei au borderouri sau avize de expediție și vând în baza acestor documente. Procedurile sunt însă greoaie pentru ei, din cauză că trebuie să depună documentație în fiecare an. Știți cum este. Omul s-a învățat să producă roșii și castraveți. Cu hârtiile se mișcă mai greu un pic. Cu toate că nu este mare lucru, mi se pare că totuși ei intră undeva în necunoscut. Cred că ar trebui simplificată activitatea aceasta, astfel încât totul să țină strict de Primărie. Instituția Primăriei îl cunoaște bine pe producător și știe ce face. De ce să mai plătească un producător la Administrația Financiară, fiind și mai greoaie procedura? Recolta.eu: Mulți spun că noua Cameră Agricolă ar fi soluția la problemele de acest gen. Ce părere aveți? a Servicii de consultanţă pentru elaborarea unei documentaţii de fundamentare a potenţialului economic local şi Planul de acţiune pentru relansare economică locală,


17



D.P.: Nu cred... nu. Nu văd din asta (n.r. - noua Cameră Agricolă) o rezolvare a problemelor. Cea mai bună soluție rămâne tot la Primărie. Primăriile știu și gestionează cel mai bine situația producătorilor și a localnicilor și, decât să mai înființezi încă o structură, încă nu știu câți directorași și directorate, mai bine mai angajezi specialiști la Primărie, pe care noi deja îi avem. În Giuvărăști, avem deja doi oameni care lucrează la Registrul Agricol și pe care i-am putea reprofila. Recolta.eu: Ce părere aveți de propunerea ministerului Agriculturii de a emite carduri de producător? Care este procedura actuală de emitere a certificatelor de producător? D.P.: Cum stă treaba acum. Omul întâi vine și depune o cerere la Primărie, prin care își exprimă dorința de a beneficia de certificat de producător și prin care își prezintă structura de culturi pe care el o deține. La Primărie se înființează o comisie care merge la fața locului, verifică culturile pe care producătorul le-a solicitat în cererea respectivă și, apoi, se eliberează certificatul de producător cu niște cantități estimate. Acest certificat de producător nu se eliberează decât pe numele titularului de teren, la care poate să mai treacă pe certificatul de producător unul dintre memebrii gospodăriei – fiu, fiică etc, nu rude îndepărtate din alte orașe, spre exemplu. Pe de altă parte, prin ideea asta cu cardurile de producător se bat câmpii. Eu sunt producător, trebuie să produc. Comerciantul este comerciant, să-l lăsăm să vândă. Să-i lăsăm pe fiecare în parte să-și facă treaba. Facem carduri, facem certificate, toată lumea fuge, face dublu borderou, cu unul se pleacă pe drum, cu altul Dumnezeu mai știe ce se face. Așa cum am mai spus, trebuie să-i lăsăm pe cei care vor să producă, s-o facă. Îi autorizăm însă, pentru că fermierul trebuie să-și asume și o anumită răspundere atunci când produce și apoi scoate în piață, din punct de vedere fitosanitar. Altfel, el va face totul după ureche. Ideea cu cardurile, în sine, este bună pentru cei care vând în piață. Însă, în schimb, cel care produce, nu poate vinde și în piață. Să fie clar. Ei trebuie să se ocupe de plante, aibă grijă de ele, să fie tratate etc. Problema este alta. În momentul în care ai plecat de acasă cu marfa conform legilor actuale, cu aviz de însoțire a mărfii în care este specificată locația către care te deplasezi, marfa nu o mai poți vinde decât cu casă de marcat sau pe factură. Or, nu vrea nimeni să cumpere marfă pe factură. Aceasta este aberația sistemului. M-ați pus să mă autorizez că am obținut 1.500 de euro pe an și nu-mi mai cumpără nimeni produsul cu factură. Bineînțeles că marfa se vinde... fără documente. Recolta.eu: Ați încercat să găsiți soluții la problemele pe care ni le-ați prezentat? Ați încercat ca, împreună cu membrii Tomato Prod să vă gândiți la un proiect de act normativ pe care să-l înaintați Ministerului Agriculturii? D.P.: Soluția o putem găsi împreună cu Camerele Agricole existente, cu reprezentanții Ministerului de Finanțe, cu reprezentanții MADR și comercianții (cei de bună credință). Numai împreună putem găsi o soluție, pentru că, fiecare, își spune punctul de vedere. Părerea mea că dacă am construi în zonele de producție a legumelor ceva de genul bursă de mărfuri, niște hale cu o anumită temperatură să răcească legumele, s-ar rezolva multe dintre problemele fermierilor. Acolo, fiecare producător sau asociație și-ar putea vinde lotul de marfă. Ar fi nemaipomenit să existe cel puțin un centru de preluare a mărfii la două localități, cu un maximum de stocare de 100 de tone. Fiindcă nu există aceste centre și nici a Servicii de consultanţă pentru elaborarea unei documentaţii de fundamentare a potenţialului economic local şi Planul de acţiune pentru relansare economică locală,


18



utilități, procesatorii de legume nu vin aproape de producători. S-a încercat ceva de către firmele particulare de consultanță, pe Măsura 322, însă doar au păpat banii și n-au făcut nimic. Recolta.eu: Ce părere aveți de actualul sistem de subvenționare? Este el unul echitabil în România? D.P.: Eu nu sunt de acord cu subvenția, decât pentru cei care scot produsele în piață. De ce să mi se dea mie subvenție și eu să pun grâul în hambar? Eu, ca legumicultor, primesc plată doar pe suprafață. Însă, dacă eu aș ști că primesc subvenție și pe kilogram, 50 de bani, un leu, atunci aș scoate un produs mai ieftin pe piață. Recolta.eu: Sunteți un om tânăr. Aveți timp să vă mai și relaxați împreună cu familia, după truda de un an de zile? D.P.: La noi, în Giuvărăști, este un caz fericit că încă au mai rămas ceva tineri. Nu numai la noi, ci în general, oamenii de la țară nu-și permit să plece la mare sau la munte, nici măcare câte-o săptămână. Cultura pe care o lucrăm nu-i lasă să plece de acasă. Aceasta trebuie udată, tratată, aerisită. Trebuie acordată o atenție mare la vântul și ploaia care bat pe solar.



19



10. Investiții serioase în legumicultură, la Botoșani Sursa: http://www.recolta.eu/investitii-serioase-in-legumicultura-la-botosani/

Investiţiile în agricultura judeţului Botoşani continuă. După ce a pus pe rod o livadă de meri, omul de afaceri Traian Popa a investit în producţia de legume în comuna Suliţa, unde pe câteva hectare produce legume, atât în câmp cât şi în solar. Pe 800 mp, omul de afaceri a construit un solar în care a pus roşii, ardei şi gogoşari. Săptămâna trecută, răsadurile au fost puse în câmp deschis, aproape 5 hectare. „Am muncitori care au lucrat în străinătate, mai ales în Italia, şi spun că aşa ceva nu au văzut decât acolo. E drept că este pentru prima dată când se face aşa ceva în judeţul Botoşani pe o asemenea suprafaţă”, a declarat Popa pentru cotidianul regional Evenimentul. Răsadurile produse în solarul propriu au fost puse în câmp, apoi au fost montate instalaţiile pentru irigarea prin picurare şi zona a fost acoperită cu folie agricolă. Pe lângă cele câteva hectare de ardei şi roşii, omul de afaceri Traian Popa a mai pus anul acesta şi 10 hectare de ceapă şi 5 de usturoi. Pentru a da umiditatea necesară usturoiului, investitorul a achiziţionat şi o „aripă de ploaie”. „Opreşte lumea pe stradă şi se uită cum irigăm. Mulţi spun că nu au mai văzut aşa ceva, alţii că nu credeau că vor mai vedea irigat astfel la noi în Botoşani”, a completat omul de afaceri Traian Popa. Acesta a precizat că în 2012 va extinde şi capacităţile de depozitare a fructelor şi legumelor.



20



11. Profit din coriandru și muștar Sursa: http://www.gazetadeagricultura.info/plante/plante-medicinale-si-aromatice/480plante-aromatice/13219-profit-din-coriandru-si-mustar.html

Un fermier din Agigea scoate profit din coriandru si mustar pentru care are cerere atat in tara cat si in strainatate. Lamureanu, de profesie zootehnist, seamana in fiecare an circa 100 de hectare de mustar si coriandru, iar chiar daca are ani mai prosti, tot obtine cat sa fie rentabil. Mustarul se cultiva devreme primavara, undeva la inceput de martie, in general pe terenuri in care au fost semanate in anul anterior cereale. Plantele sunt rezistente la seceta, dar sunt sensibile la boli, motiv pentru care si trebuie facute 1-2 tratamente. Recoltatul se realizeaza la începutul lunii iulie. Costurile pentru infiintarea si intretinerea unui hectar ajung in general la circa 2.000 de lei. Si la coriandru, tehnologia este aproape la fel, cu observatia ca perioada de vegetaţie este mai mare, respectiv 5-6 luni.

La o productie de peste o tona la hectar, in conditiile in care vinde mustarul cu 625 de euro pe tona, iar coriandrul cu vreo 420 de euro, Lamureanu se declara multumit. Nici de cumparatori nu duce lipsa, mustarul il vinde in tara, dar si in tarile vecine, in timp ce coriandrul ajunge pana in China, Coreea sau Indonezia, tari cu un consum mare de condimente. Daca seceta va persista si nu va putea semana in toama rapita, Lamureanu se gandeste ca la anul sa mareasca suprafetele cu mustar si coriandru.



21



12. Cel mai bogat fermier din România este legumicultor Sursa: http://www.agrointel.ro

Horia Culcescu este cunoscut ca fiind cel mai mare producator de conserve din legume si fructe din Romania, cu o avere de 180-200 de milioane de euro. Culcescu este de profesie inginer agronom si are afaceri in agricultura, viticultura, si domeniul imobiliar. Culcescu detine nu mai putin de 230 de hectare de sere si 1.200 de hectare de vie

.

In urma cu trei ani, Culcescu a investit 15 milioane de euro intr-un complex modern de sere incalzite pe un amplasament de 13 hectare, la Pipera. Omul de afaceri are in portofoliu mai multe firme cu activitati In domeniu, In special In zone apropiate Capitalei: SC Leoser (sere cu o suprafata de 90 de hectare în localitatea Popesti-Leordeni) si Berser (un complex de sere langa cartierul Berceni din Bucuresti). De asemenea, detine mai multe ferme de legume la Turnu-Magurele, Isalnita si Craiova. O alta companie detinută de Horia Culcescu este Leader International din Caracal, infiintata în 1994, producatoare de conserve din legume. In ultimii ani, Horia Culcescu a investit peste 20 milioane de euro in plantatia de vie, de pe malul Dunarii, de la Ostrov. Domeniile viticole detinute de omul de afaceri insumeaza aproximativ 1.600 de hectare, din care 1.200 de hectare sunt plantate cu vita-de-vie. Compania dispune de o fabrica noua, cu o capacitate de depozitare de 130.000 de hectolitri de vin pe an, in urma unei investitii de circa cinci milioane de euro. Culcescu a anuntat ca are semnate contracte de livrare a peste 20% din vanzarile de rosii unor lanturi comerciale precum Metro, Real sau Carrefour. România este dependenta de importurile de legume, mai ales în extra sezon. Pentru a acoperi necesarul intern, ar fi nevoie de 2.000 hectare de sere, fata de numai 420 hectare, cat exista in prezent in Romania. a Servicii de consultanţă pentru elaborarea unei documentaţii de fundamentare a potenţialului economic local şi Planul de acţiune pentru relansare economică locală,


22



13. În România poți începe de la zero o afacere în agricultură Sursa: http://www.lemonde.fr

Maxime Laurent a terminat colegiu agricol in Chateudun, Franta, in 2009. Apoi, el a incarcat cateva camioane cu masini agricole si a pornit spre Macesu de Sus, un sat din sud-vestul Romaniei. Intrebat ce la determinat sa plece in tara noastra, el a spus: "Parintii mei conduc o ferma de 300 de hectare in Beauce Ei au vrut sa se extinda, dar nu au put sa astepte o viata intreaga sa cumpere pamant de la vecini lor si au hotarat sa mearga in alta parte” Cazul sau nu este ceva neobisnuit: Romania, cu cele 15 milioane de hectare de teren agricol atrage mii de fermieri britanici, danezi, francezi, germani, italieni si spanioli in urma aderarii la UE în 2007. Parintii lui Laurent au decis sa investeasca in terenuri la Macesu si de a profita de fluviul Dunarea, care este in apropiere. Fiul lor, care a dorit intotdeauna sa fie fermier, este incantat. "La varsta de 19 ani, m-am gasit responsabil de o ferma de 1.400 de hectare", explica el. "Pentru a realiza ceea ce am facut aici, in ultimii trei ani ne-ar fi luat mai multe generatii in Franta unde investitiile initiale sunt colosale... Aici poti face o multime de lucruri cu resurse destul de limitate." La Macesu el cultiva grau, orz, floarea soarelui si rapita. Are 5 angajati care lucreaza pe patru tractoare, doua combine de recoltat. A importat si doua silozuri din Franta, fiecare cu o capacitate de stocare de 2000 tone. Dar Laurent este ambitios si vrea sa profite de subventiile europene. El intentioneaza sa ajunga la o capacitatea de 7.000 de tone si sa irige 500 de hectare de teren. Maxime Laurent este acum casatorit cu o olteanca, au casa in sat, un apartament la Craiova si planuiesc sa mai ridice o casa, pe terenul agricol. "In Europa de Vest nu este loc pentru tineri," spune Christian Hani, un alt fermier de 29 de ani. "Aici puteti incepe de la zero si cred ca este foarte important pentru tineri de a face ceva nou.".

Acest articol a aparut initial in www.lemonde.fr



23



14. Producătorul român cu cea mai mare suprafață de sere din Europa Sursa: http://www.gazetadeagricultura.info

Oana Belu, consilier in cadrul Leoser, spune ca suprafata cu 90 de hectare cu sere reprezinta cea mai mare din Europa detinuta de un singur producator. Datele citate de Oana Belu mai arata ca in Romania exista in total 150 de hectare de sere. Actionarii Leoser sunt Vasile Geambazi (50%) Horia Culcescu (14,97%) si Marin Culcescu, conform informatiilor de la Registrul Comertului. Potrivit presei, se pare ca in spatele intregii afaceri s-ar afla Gigi Becali care ar fi cumparat serele cu aproximativ 40 de milioane de euro. Producatorul de legume Leoser,-estimeaza ca va realiza anul acesta o recolta record de 18.000 de tone de castraveti si 4.500 de tone de rosii, cantitatea intreaga de produse fiind deja contractata. Potrivit datelor furnizate, productivitatea este de 200 de tone la hectare pentru castraveti si 100 de tone la hectar pentru rosii anul acesta. Leoser asteapta in acest an o cifra de afaceri de 52 mil. lei (aproape 12 mil. Euro). In cadrul firmei lucreaza 500 de angajati, atat in regim sezonier cat si full time. La conducerea companiei se afla inginerul agronom Victor Nitu.



24



15. Bani frumoși din plantațiile de cătină Sursa: http://www.gazetadeagricultura.info/plante-medicinale/636-catina/1966-bani-frumosidin-plantatiile-de-catina.html Ati auzit vreodata de catina? Probabil ca da. Dar vati gandit vreodata ca ati putea cultiva micutul arbust si sa mai scoateti si bani din asta? Probabil ca nu. Daca nici macar nu ati auzit noi va spunem ca arbustul de catina este un pomisor fructifer, cunoscut ca facand parte din flora spontana a Romaniei, care se utilizeaza deopotriva in industria alimentara, in silvicultura, in farmacie dar si ca planta ornamentala.

In Romania se cultiva pe suprafete insemnate in judetul Bacau. In Arad a fost introdus de familia Corina si Lucian Uncu, doi tineri din Nadab. "Am auzit de la televizor de acest arbust si ne-am gandit sa plantam si noi. Acum cativa ani am reusit sa facem primii pasi si am infiintat firma Dano Plant SRL" au spus tinerii fermieri. In Romania sunt multe plantatii, insa putine sunt pe rod, pentruca intra pe rod abia dupa 5 ani. Plantatia de la Nadab este destul de mica, pe 4,15 ha, insa familia Uncu dar mai sunt pregatite pentru catina alte 7 ha. "Este o planta foarte cautata, cu mare cerinta la export, exista piata pentru asta. Dar costa mult. Infiintarea culturii a costat 25000 de euro, inclusiv pentru sistemul de irigare si imprejmuiri, care nu se pot face decat cu gard viu pentru a primii certificarea. Plantele au costat 1 euro/bucata. Si intretinerea este destul de anevoioasa si de costisitoare pentruca necesita irigare si utilaje performante" ne dezvaluie fermierii. Teoretic, catina se adapteaza la orice fel de sol, dar familia Uncu spune ca nu le-a fost simplu. "Am invatat pe pielea noastra si am ingrijit plantatia doar cu familia noastra. Pe viitor, insa, vom face angajari." Sistemul ecologic de certificare presupune ca arbustii de catina sa fie sapati din 3 in 3 saptamani. Recoltarea se face manual, prin tunderea de lastari. Dupa taiere, lastarii se introduc intr-un tunel de congelare, care costa 30 000 de euro. Acolo bobitele cad de pe lastari. Pe urma bobitele sunt mutate in camera de frig. Si abia dupa aceea sunt gata de a fi valorificate pe piata. Rezultatele muncii? Ei bine, acestea vin doar dupa cativa ani. Plantatia de la Nadab este in anul trei si se preconizeaza o recolta de o tona/ha. Din anul 5, plantatia va produce 20 de tone/ha. Care se vinde cu 1000 euro/tona. Deci bani frumosi, dar greu de obtinut. Rentabilitatea apare doar la cultivarea a minim 10 ha de teren.

CONTACT Adresa: Sat. Nadab,Str. Octavian Goga, Numar: 37, Oras Chisineu – Cris, Cod: 315101 Judetul: Arad Fax: 0040-257-352-875



25



16. Înființarea unei plantații de căpșuni Sursa: http://www.gazetadeagricultura.info/pomicultura/463-arbusti-fructiferi/capsuni/2730infiintarea-unei-plantatii-de-capsuni.html SC BIO PLANT SRL ofera intreg sprijinul pentru infiintarea unei plantatii de capsuni.

Pentru a infiinta o plantatie de capsuni aveti nevoie de un teren fertil, fara exces de umiditate, amplasat intr-o zona cu expunere nord-sud, terenul sa fie arat la o adancime de 35-45cm si ar fi ideal daca s-ar putea face o scarificare. Este nevoie de o trecere cu freza pentru a pregati terenul in vederea plantarii.

BIO PLANT Seleus foloseste un sistem de cultura pe bilon cu folie de plastic si sistem de irigatii sub folie, materiale care rezista 3 ani in camp. Pentru o plantatie de 1ha avem nevoie de: 40.000 stoloni de capsuni care sunt de 2 tipuri: cu plantare in martie – iunie si recoltare la 60 zile dupa plantare si cu plantare in iunie – iulie si recoltare in primavara anului viitor in luna mai. Costul stolonilor pentru un ha este de 6000 – 7000 euro. 400 kg folie speciala pentru capsuni la pretul de 2,7 euro / kg 14.000 m system irigatii cu tub de 8 ml (22) la pretul de 1400 euro. Preturile variaza in functie de comanda. In aceste preturi sunt cuprinse serviciile noastre si utilajele de care aveti nevoie. Productia va fi intre 500 gr – 1 kg pe planta in conditiile in care cultura este foarte ingrijita. Culturile pot fi infiintate si in cadrul proiectelor de cofinantare europeana. Va stam la dispozitie cu mare placere oricand aveti nevoie. Soiuri recomandate: ASIA Planta: viguroasa, rezistenta la frig, toleranta la cele mai comune boli de radacina. Fruct: foarte mare, atractiv, forma lunga, conica, de consistenta medie si culoare rosu aprins. Datorita nivelului ridicat de zahar, gustul este foarte bun. Perioada de inflorire: cu 5 zile dupa Alba. Perioada de recoltare: medie-timpurie ( la 4 zile dupa Alba ). Utilizare: varietate preferata pentru cultura de primavara si toamna in tunele (cultura protejata) si in camp deschis. Puncte tari: productivitate mare, fruct foarte frumos, foarte mare si cu o aroma placuta. ALBA Planta: viguroasa, rezistenta la frigul iernii si la bolile de radacina. Fruct: de marime foarte mare pana la sfarsitul recoltei, are o forma conica atractiva, fruct consistent, culoare rosu aprins, aroma placuta. Perioada de inflorire: timpuriu Perioada de recoltare: foarte devreme Utilizare: una dintre varietatile cele mai cultivate, in tunele si in camp deschis , este cultivata primavara; Puncte tari: perioada timpurie de recoltare, productivitate mare, fructe foarte mari pe toata perioada recoltei,caracteristici comerciale foarte bune. a Servicii de consultanţă pentru elaborarea unei documentaţii de fundamentare a potenţialului economic local şi Planul de acţiune pentru relansare economică locală,


26



ROXANA Planta: foarte viguroasa, foarte rezistenta la inghetul iernilor grele si la cele mai comune boli de radacina. Fruct: foarte mare si uniform, foarte atractiv, forma lunga conica, de culoare rosu aprins, valoare comerciala buna. In productia in afara sazonului, caracteristicile globale ale fructului sunt excelente. Perioada de inflorire: tarziu (la 6 zile dupa Alba). Perioada de recoltare: mediu-tarziu (la 8 zile dupa Alba). Utilizare: este o varietate foarte importanta in Italia, se cultiva primavara si toamna, in cultura protejata sau in camp deschis . In culturile inchise (sere) au o productie excelenta care dureaza pana in decembrie. Puncte tari: performante mari la cules, fructe foarte frumoase, de marime maresi caacteristici comerciale foarte bune. MAYA Planta: viguroasa si rustica, rezistenta la cele mai comune boli si bacterii. Fruct: mare, foarte atractiv, de forma conica alungita, consistenta medie, de culoare rosuportocaliu aprins, aroma placuta. Perioada de inflorire: la 2 zile dupa Alba. Perioada de recoltare: medie-timpurie (la 4 zile dupa Alba). Utilizare: foarte raspandita in Italia intre anii 2000-2005 in culturi protejate si in camp deschis . Maya este potrivita si pentru solul obosit si mai putin fertil sau unde este putina apa. Puncte tari: performante mari de recoltare datorita productiviatii concentrate. SYRIA Planta: viguroasa, rustica, toleranta la cele mai comune boli. Fruct: foarte atractiv, de marime medie, forma conica, consistenta buna, de culoare rosu intens, aroma buna. Syria are viata lunga si este foarte rezistenta la transport. Perioada de recoltare: intermediara (intre Asia si Roxana). Utilizare: de preferat pentru cultura in camp deschis, pentru folosirea proaspata, Puncte tari: planta foarte rustica, fructele sunt foarte rezistente la stricaciunile provocate de ploi. Aroma foarte buna. Potrivita si pentru procesare.ate si recoltarii foarte usoare. ALBION Planta: viguroasa, productivitate ridicata, rezistenta la patogeni din sol. Fruct: mare, forma conica, de culoare rosu intens, foarte consistenta si stralucitoare. Pulpa are o culoare rosu intens, foarte dulce si are o calitate organoleptica ridicata. Utilizare: aceasta noua varietate cu inflorire continua este rustica si are fructe de inalta calitate cu aroma si dulceata. Se utilizeaza mai mult ca si planta conservata decat proaspata. Pe langa plantatiile de capsuni, Bio Plant va ofera servicii, materiale si puieti pentru plantatiile de pomi fructiferi: mar, par, visin, cires, nuc, dar si arbusti, coacaz , zmeura, afine, mure etc. Plantele sunt de o inalta calitate biologica si rezistente la daunatori. SC BIO PLANT SRL Seleus, nr.122, Jud. Arad Contact: Fix 0257 895522

Mobil 0757 021960

E-mail: [email protected]



27



17. Vânzarea directă a ciupercilor- o afacere prosperă Sursa: http://www.gazetadeagricultura.info/plante/ciuperci-si-trufe/12167-vanzare-directa-aciupercilor-o-afacere-prospera.html

Un producator de ciuperci din Cluj a scapat de problema intermediarilor, vanzand productia direct de acasa.

Am vrut să evit problema intermediarilor de la bun inceput", explica Augusta Muresan, un producator de ciuperci din Cluj. Aceasta a inceput sa cultive „Pleurotus" in urma cu opt ani. A investit aproximativ 2.000 de euro la inceput, dupa care a hotarat sa-si dezvolte afacerea si a mai investi din profit in decursul a cativa ani pana la suma de 20000. Acum, suprafaţa cultivata este de aproximativ 300 de metri patrati, pe trei niveluri. Zilnic vinde de acasa aproximati 55 de kilograme cu 10 lei/kg. Augusta Muresan se lauda ca afacerea sa nu a resimtit criza, ba chiar ca a vandut in fiecare an mai bine decat in cel precedent. Strada Valea Chintaului, din Cluj, unde locueste Augusta Muresan, a ajuns celebra iar clujenii fac coada la poarta ei sau se inscriu pe lista de asteptare, pentru a-si culege singuri buchetele de Pleurotus de pe sacii pe care cresc. Augusta are in ciupercarie in jur de 1.000 de saci de compost, pe trei niveluri. Miceliile le cumpar din Iasi. Sporii ciupercilor se dezvolta pe boabele de porumb sau de orz. Asamblez singura ceea ce se numeste compost - substratul pe care se dezvolta aceste ciuperci, format din resturi vegetale, bogate in celuloza", explica femeia. Dupa insamantare, sacii se tin la intuneric timp de trei saptamani si se uda regulat. Apoi apar si buchetele de ciuperci, care au un gust deosebit.



28



18. Grupul Brateșleg- Practică legumicultura la ” foc continuu” Sursa: http://www.revista-ferma.ro/articole-horticultura/grupul-bratesleg-practicalegumicultura-la-foc-continuu.html

Brateşleg Galaţi - un grup de legumicultori care a învăţat din mers “geografia” succesului în agricultură În zona Bădălan, din apropierea muncipiului Galaţi, situată între Lacul Brateş, râul Prut şi drumul european ce leagă municipiul Galaţi de Vama Galaţi - Giurgiuleşti, există un puternic bazin legumicol. În urmă cu aproape zece ani, doi tineri entuziaşti au început cu câteva hectare. Dacă Oreste Mândru avea ceva în comun cu horticultura, fiind economist la una din fermele fostului IAS Galaţi, Daniel Ciuhureanu şi-a lăsat cariera didactică de profesor de geografie şi a trecut la… “geografia” cultivării legumelor. Acum, cei doi fermieri au ajuns să administreze un grup de producători. Unul recunoscut de MADR. Brateşleg Grup SRL din Galaţi funcţionează din anul 2008 ca grup de producători, fiind recunoscut oficial în 2009, conform Avizului de recunoaştere emis de MADR. Grupul are ca acţionari cinci societăţi comerciale agricole cu circa 10 ani vechime şi experienţă în producţia de legume, cartofi, cereale, plante tehnice şi furajere. Scopul urmărit este gestionarea şi valorificarea în comun a producţiei agricole, în beneficiul exclusiv al membrilor. Ceapa, principala cultură legumicolă Grupul deţine o suprafaţă de peste 800 de hectare, situate în baltă şi câteva zeci, pe terasă în comuna Vânători, cultivă 250 hectare cu legume - cartof, morcov, păstârnac, ţelină, sfeclă roşie, varză - din care ceapa ocupă cea mai parte din suprafaţă - 165 ha. În structura de producţie intră şi cultura mare - grâu, porumb şi soia. Principalul obiect de activitate constă în depozitarea, condiţionarea şi vânzarea legumelor. Marfa este cumpărată de la membrii grupului şi comercializată, în special, pe reţelele naţionale ale marilor retaileri. „Faţă de anul trecut, preţurile la legume sunt mai mici cu până la 50 la sută. Am avut un an agricol greu, nu ne-a plouat la timp”, ne-a declarat Oreste Mândru.



29



Unul dintre cele mai mari depozite de legume din zonă Membrii grupului Brateşleg au accesat prin programele SAPARD şi FEDAR un număr de şase proiecte pentru modernizarea exploataţiilor legumicole. În anul 2009, s-a pus în funcţiune o linie de condiţionat legume complet automatizată, s-au achiziţionat utilaje şi echipamente pentru recoltat ceapă şi morcov, utilaje pentru sortarea şi spălarea rădăcinoaselor, mijloace de transport. Începând din 2010, marfa se livrează în camioane, paletată şi înfoliată, ca urmare a achiziţiei unei maşini de paletat. De asemenea, oferta de legume îşi va prelungi valabilitatea pe tot parcursul anului în urma construirii unui nou şi modern depozit cu ventilaţie şi frig cu o capacitate maximă de stocare de circa 4.000 de tone. Aici se realizează activităţile de depozitare, sortare, condiţionare, ambalare şi livrare a legumelor aduse din câmp. Solul de baltă trebuie pregătit bine Eugen Tudose este inginer agronom, are 37 de ani şi este specialistul grupului. Iată ce ne spune: „Avem terenul situat în zonă de baltă, rezultat din desecarea lacului Brateş. Solul este alcalin, luto-argilos, parţial nisipos. Deci, un sol cu textură grea ce nu permite semănatul direct în mirişte! De aceea, trebuie să scarificăm o dată la doi ani cu utilaje adecvate, iar pregătirea patului germinativ necesită cea mai mare atenţie.” Loturi de testare a hibrizilor Membrii grupului se aprovizionează cu materiale de calitate de la parteneri din Olanda. Inputurile sunt scumpe, dar dacă vrei să faci producţie trebuie să investeşti. „Ca să înfiinţăm un hectar de ceapă, numai seminţele ne costă în jur de 40-50 de milioane de lei vechi, pentru unul de morcov cheltuim între 25-30 milioane. La acestea se adaugă cheltuielile cu celelalte lucrări, cu substanţele... Avem aceiaşi furnizori de sămânţă, de îngrăşăminte, de pesticide”, a precizat Daniel Ciuhureanu. Apoi a continuat: „în fiecare an, avem loturi demonstrative, amplasate pe o suprafaţă de 10 hectare prin care testăm hibrizii noi. Din experienţa noastră, dar şi din cărţile de specialitate, am învăţat că fiecare hibrid are doi - trei ani de stabilitate după care urmează o curbă descendentă de productivitate”. Profit în fiecare an Totuşi, trebuie spus că Grupul de producători Brateşleg face afaceri bune, este pe profit, fapt care îl ajută să fie cu dările faţă de stat la zi şi să scape de presiunea împrumuturilor bancare. „Marea noastră şansă este că terenul este la irigat. Apa face minuni în dezvoltarea plantelor. La început, cu peste trei decenii în urmă, reţeaua hidrotehnică a fost proiectată pentru un singur beneficiar, iar acum, la vârf de activitate, face faţă cu greu cererii de apă. Apoi, energia electrică este foarte scumpă, oare nu am putea şi noi, agricultorii, să o luăm, ca şi „băieţii deştepţi”, la un tarif privilegiat?” - se întreabă, retoric, Oreste Mândru. În Bădălan, pânza freatică este la suprafaţă, unele solele sunt mai joase. Anul trecut, a plouat mult şi a fost nevoie să intre în funcţiune staţiile de desecare. Zilnic, un tir cu marfă pleacă spre supermarketuri „Recoltăm ceapă, morcov, ţelină. Ritmul este bun, realizăm cam 100 tone pe zi. La sortat şi ambalat, ajungem şi la 20 tone. Cel puţin un tir încărcat cu marfă proaspătă pleacă, zilnic, spre Bucureşti. Este o piaţă bună, Capitala preia cam 40 de sută din producţia de legume a ţării. Ceapa se termină într-o săptămână, celelalte culturi durează puţin mai mult, dacă vremea va fi bună, cam două-trei săptămâni”, declară Oreste Mândru. a Servicii de consultanţă pentru elaborarea unei documentaţii de fundamentare a potenţialului economic local şi Planul de acţiune pentru relansare economică locală,


30



Mecanizarea a redus forţa de muncă Grupul de producători a absorbit forţa de muncă disponibilizată de la fostul IAS Galaţi. Zilnic, erau pe câmp 2-300 de oameni la muncă. Odată cu mecanizarea, au rămas mult mai puţini. Cam 20 de muncitori permanenţi şi tot atâţia zilieri. O parte dintre cei tineri s-a şcolit în mecanica agricolă, lucrează pe maşini, pe tractoare. Oamenii sunt, în general, mulţumiţi, au salarii bune, în jur de 15 milioane lei vechi lunar. 1 milioane de euro în fiare! Trecând în revistă parcul tehnic, surprind un gând rostit cu voce tare de Oreste. „Iată, maşinile şi utilajele, am investit în fiare peste 1,5 milioane de euro. Peste cinci - zece ani nu le vom mai putea folosi. Va trebui să o luăm de la capăt”. Dar, fermierul este... mândru! Lucrat ca la carte, fundul fostului lac Brateş realizează recolte bune, de la un an la altul. În urmă cu două cicluri agricole s-a înregistrat şi un record. Pe o solă de câteva hectare s-a obţinut aproape 70 tone de ceapă la hectar, faţă de cele 3040 tone, în medie. O mică parte din producţia obţinută aici a plecat la export în ţările comunitare. Anul acesta, exportul a lipsit, piaţa internă a oferit condiţii mai bune de preţ, de livrare. Totuşi, una din şansele pe care Grupul de producători Brateşleg nu vrea să le piardă ar fi pieţele din est, îndeosebi Moldova, Bulgaria... De cinci-şase ani în baltă se produc varietăţile de ceapă overwinter, extratimpurie, care se recoltează în iunie şi, totodată, e rezistentă, foarte căutată şi cu preţ bun. Ceapa - o cultură la voia Celui de Sus Peste câtva timp se va instala iarna. Legumicultorii se tem pentru cultura de ceapă ce va fi înfiinţată. Să nu îngheţe. Firmele asigură culturile la începutul şi sfârşitul iernii. Nu peste iarnă; nu asigură riscul de îngheţ. În ziua documentării noastre, activitatea din era în toi. În câmp, spre seară, recolta de ceapă de pe două hectare era la adăpost, în depozit, la sortare. Pe o solă cultivată cu soia, o combină Claas realizase o viteză de lucru de 10 hectare. Utilajele de recoltat rădăcinoase nu aveau timp de oprire... În legumicultură este „foc continuu”! Soia, o cultură prea ieftină!? Din discuţia cu cei doi administratori ai Grupului de producători, am aflat despre un fenomen de piaţă, cel puţin ilogic şi incredibil! „Cultivăm şi soia, avem înfiinţată o suprafaţă de 200 de hectare cu soia. Însă, pe piaţă, preţul este incredibil de mic, sub 1,1 lei/kg. Anul trecut a fost de 1,25 lei/kg, în condiţiile în care, pe bursă, tona de soia era cotată la 500 dolari. În România se cultivă o suprafaţă mică, sub 50 mii de hectare. În 2010, producţia medie la hectar a fost undeva la 4.000-4.500 kg/ha, iar în acest an, 3.000-3.500 kg/ha. Dolarul s-a scumpit în comparaţie cu leul, iar preţul la soia a rămas tot mic!” O explicaţie ar putea fi faptul că, la ora actuală, silozurile sunt pline cu cereale şi floareasoarelui, Dunărea este scăzută, nu au plecat exporturile! De aceea cererea este mică, pentru că nu mai sunt libere capacităţile de preluare a boabelor de soia”.



31



Din secretele producţiei de ceapă „Fiecare hibrid are doi - trei ani de stabilitate, după care urmează o curbă descendentă de productivitate Daniel Ciuhureanu Daniel Ciuhureanu: “Ca orice meserie, şi aceasta de legumicultor se… fură! Avem şansa că în vecinătatea noastră sunt exploataţiile agricole conduse de Petre Grigore şi Ion Popa, fermieri recunoscuţi pentru producţiile realizate. Aşa că, am tras cu ochiul la secretele tehnologice!” În continuare, interlocutorul ne-a expus succint câteva “fiţuici” din examenul de tehnologie a cepei: • Sunt folosiţi hibrizi olandezi de mare productivitate; • Rotaţia culturii de face cu atenţie, pentru ca amplasarea culturii de ceapă să nu se facă pe aceeaşi solă timp de patru ani; • Lucrarea de bază - arătura - se execută din toamnă, la o adâncime de peste 25 de cm, se grăpează imediat, apoi se lasă câteva zile să se aşeze pământul sau se tăvălugeşte; • Fertilizarea se execută fazial cu azotat, în doze de 100-150 kg/ha; cu potasiu, 150-200 kg/ha şi fosfor, 200-300 kg/ha; • Patul germinativ, pregătit cu combinatorul şi modelat cu mare atenţie; • Semănătorile trebuie reglate pentru a lucra la o adâncime de 1,5-2 de cm; • Tratamentele pentru mană sunt mai mult de 8-10 cu fungicide, la combaterea bolilor şi dăunătorilor, soluţia de lucru recomandată este 500 l/ha; • Recoltarea se face atunci când 70% din frunze sunt veştede. INFO BRATEŞLEG Principalele produse comercializate • Ceapa - disponibilă începând cu luna iunie - ceapa overwinteringâ; în iulie din arpagic, iar în august din sămânţă. Se livrează în saci rashel, cusuţi şi egalizaţi, în greutate de 10, 15, 20 şi 25 kg. Culori disponibile: galbenă, roşie, albă. 3 sortimente de mărime: ceapă mică, 3,54,5 cm, ceapă potrivită, 4,5-7 cm şi ceapă mai mare de 7 cm. • Morcov - începând cu luna iunie. Se poate livra ambalat în saci de rafie de 25 kg, în saci rashel de 15 kg, în saci de celofan transparent, în saci găuriţi de 15 kg, spălat sau direct din câmp. • Ţelina - din luna august. Se livrează cu sau fără frunze în saci de rafie, în saci rashel, spălată sau curăţată. • Sfecla roşie - în luna octombrie în saci de rafie, în saci rashel, spălată sau direct din câmp. • Păstârnac - începând cu luna august. Se livrează în saci de rafie, în saci rashel, spălat sau direct din câmp. • Varză de toamnă - disponibilă pentru murat sau pentru păstrare, din luna octombrie, în vrac, boxpaleţi sau în saci rashel. Principalele produse sunt ceapa şi morcovul, toate livrările se fac de la sediul punctului de lucru şi nu din câmp. Brateşleg Grup SRL Galaţi este format din cinci agenţi economici membri - Orestagro, Ecoagra, Agrofin Invest, PFA Tunsu Vasile şi PFA Mândru Mihaela.



32



19. 2 idei de afaceri de succes cu ceapă Sursa: http://agro.afacereamea.ro/legumicultura/ceapa/2-idei-de-afaceri-de-succes-cuceapa/ Ceapa este leguma care l-a imbogatit pe un fermier din republica Moldova dar si cea care a creat o afacere… fara lacrimi: ferma bio de productie si procesare ceapa. Pornind de la idei simple si de la banala ceapa, iata doua afaceri de succes! 1. Ceapa – leguma care l-a îmbogatit pe fermierul din Cantemir Nicolai Caireac din Republica Moldova a ajuns la concluzia ca poti dezvolta o afacere profitabila in agricultura chiar daca este vorba de o leguma cat se poate de banala – ceapa. El s-a axat pe doua domenii: productia de ceapa destinata consumului si productia de samanta. Semintele de ceapa au cerere atat pe piata interna, cat si pe cea din Romania, Rusia si alte tari. Totul a inceput in 1996 cand a infiintat o Gospodarie Taraneasca si, in timp, mica lui afacere a crescut. Acum Nicolai este un om de afaceri cu renume atat pe plan local cat si national. In plus, a perfectionat metode de cultivare pe care le poate oferi si altor producatori. Considera ca aceasta cultura are mai multe avantaje fiind o afacere profitabila, dupa cum declara pentru stirilocale.md:     

ceapa se intrebuinteaza pe larg in alimentatie si industrie; ceapa se bucura de cerere sporita pe piata locala si pe pietele vecine; ceapa se pastreaza bine in depozite specializate si poate fi comercializata la preturi avantajoase pe tot parcursul anului; cultura de ceapa este rentabila si permite obtinerea de profit avantajos; ceapa este relativ rezistenta la temperaturi scazute si ingheturi etc.

2. Ferma bio de productie si procesare ceapa Despre cel sau cei care stau in spatele afacerii nu am reusit sa aflam nimic dar despre ceapa si ceea ce poate oferi Ferma de ceapa procesata, adica taiata, am aflat foarte multe lucruri interesante. Credeam ca o astfel de afacere nu foloseste nimanui dar m-am inselat. Iata cui se adreseaza in special produsele Fermei de Ceapa:        

industriei de prelucrare a carnii / macelarii; producatorilor de delicatese si produse tip salate; producatorilor de produse alimentare – conserve; producatorilor de semipreparate; furnizorilor pentru industria de catering si cantine; pizzerilor, restaurantelor, patiseriilor industriei farmaceutice; industriei chimice (foile de ceapa).



33



Avantajele consumului de ceapa procesata, gata de utilizare, sunt si ele demne de luat in calcul:       

folosirea 100% a produsului platit; reducerea consumului de apa cu 30%; reducerea timpului si a costurilor cu angajatii; produsul – ceapa taiata – este gata de utilizare; fara lacrimi ceea ce inseamna si angajati mai fericiti; fara conservanti, ceapa este 100% bio; reducerea gunoiului menajer.

Stiai ca:    

in Egiptul antic, ceapa reprezenta nemurirea? in prezent, cel mai mare consumator al acestei legume de pe planeta este Libia? datorita substantelor antibiotice, ceapa este folosita ca antiseptic, emolient in infectii faringiene si in astm alergic? este unul din cele mai puternice hipoglicemiante, fiind in mod special recomandata diabeticilor?



34



20. A pornit cultivând un teren din grădina bunicii Sursa: http://agro.afacereamea.ro/legumicultura/tomate/a-pornit-cultivand-un-teren-dingradina-bunicii/

Ionuţ Sâmpetrean are 28 de ani şi şi-a deschis o fermă pe un teren moştenit de la bunici, unde cultivă legume şi fructe bio, dar şi flori. La 28 de ani, scrie ziarul Adevărul, Ionuţ Sâmpetrean deţine o fermă în Sâncraiul Almaşului, judeţul Sălaj, unde cultivă legume şi fructe bio, dar şi trandafiri naturali. Din 2009 şi până în prezent a reuşit să-şi creeze o clientelă variată, de la persoane fizice până la restaurante şi hoteluri. De o lună, produsele lui sunt vândute şi în mediul online. Povestea tânărului antreprenor a început undeva prin 2007 când a primit moştenire casa bunicilor din localitatea Sâncraiul Almaşului, dar şi cinci hectare de teren. Ionuţ a rămas în 2009 fără un loc de muncă şi a decis să se dedice agriculturii. A ales să cultive legume, fructe şi trandafiri. Şi de aici a mai fost doar un pas până la micul său business, compania PrimStar Group. „Am zis că, decât să aştept o minune, mai bine îmi pun pe picioare propria afacere la care mă gândeam de mult – Ferma Grădinile PrimStar”, povesteşte Ionuţ, pentru redactorul Adevărul. Tot în acea perioadă a aflat de fonduri europene, s-a informat din diferite surse, iar împreună cu un prieten din Zalău au pus la punct un plan de afaceri, depunând documentaţia pentru măsura 112 – “Instalarea tinerilor fermieri”. Lucrurile nu au decurs însă aşa cum se aştepta, iar cererea de finanţare nu a fost aprobată. Asta nu l-a doborât, ba din contră. Împreună cu logodinca lui, care este de profesie economist, s-au hotărât să se mute definitiv la ţară şi să se ocupe mai bine de mica afacere. Au renovat casa bătrânească şi au extins suprafaţa cultivată cu trandafiri şi cu legume ecologice. „În prezent, avem în lucru un hectar şi jumătate, din care pe o suprafaţă de 3.000 de metri pătraţi sunt plantaţi trandafiri, iar pe un hectar şi un pic sunt cultivate legume şi fructe”, ne-a a Servicii de consultanţă pentru elaborarea unei documentaţii de fundamentare a potenţialului economic local şi Planul de acţiune pentru relansare economică locală,


35



explicat tânărul antreprenor. El şi-a propus ca-n acest an să-şi extindă şi mai mult producţia, pe alte două terenuri care măsoară 3.000 de metri pătraţi. Trandafirii, un succes Din 2009 şi până în prezent, Ionuţ a investit câteva mii de euro în achiziţionarea de butaşi, a unei maşini pentru distribuţie şi altor unelte. Dar şi rezultatele au fost pe măsură: a vândut sute de kilograme de legume şi milioane de trandafiri în Cluj şi în împrejurimi. „Spre exemplu, în 2011 am reuşit să vindem 700-800 de kilograme de roşii, 200-300 de bucăţi de salată, 100-200 de legături de ceapă şi multe alte produse. Sperăm ca în 2012 să se coacă şi fructele care au fost afectate de îngheţ anul trecut”, ne-a prezentat Ionuţ bilanţul. Nu mai ţine numărătoarea trandafirilor care au ajuns la clienţi, dar îşi aduce aminte foarte bine că cea mai mare comandă a fost de 900 de flori pentru un eveniment. În prezent, trandafirii sunt cei care îi aduc cele mai mari încasări, chiar dacă se vând în cantităţi mai mici decât legumele. „Cam 60% din încasări provin din vânzarea trandafirilor şi restul din comercializarea legumelor bio. Dacă am vorbi de volum, procentele ar fi invers”, explică el. Fără să ofere cifre privind încasările, tânărul antreprenor spune că este mulţumit, dar că e loc de mai bine. Roşii şi salată bio, la un clic distanţă Ferma Grădinile PrimStar nu are angajaţi, dar beneficiază de ajutorul permanent al cincişase persoane, în special membrii familiei. „Este o fermă mică, iar majoritatea colaboratorilor sunt rude. Şi eu mă implic în toate procesele, de la cultivare până la distribuţie. Până la urmă, această fermă nu este doar o afacere, este casa mea”, ne-a mărturisit tânărul. De o lună a lansat şi un site pe care se pot găsi şi comanda atât legume şi fructe bio, cât şi trandafiri, idee venită după ce a participat la programul de instruire RuralAntreprenor, cofinanţat din Fondul Social European. “Am zis că, decât să aştept o minune, mai bine îmi pun pe picioare propria afacere la care mă gândeam de mult.” Ionuţ Sâmpetrean antreprenor



36



21. Culturi de hrean- o oportunitate pentru legumicultori Sursa: http://agro.afacereamea.ro/legumicultura/culturi-de-hrean-o-oportunitate-pentrulegumicultori/

Culturile de hrean, cele din gospodariile individuale, tin de traditia legumiculturii romanesti. Desi nu exista dovezi foarte clare, se pare ca hreanul, cunoscutinca din vremea dacilor, facea parte din flora spontana a acestui spatiu geografic, devenind, mai tarziu, planta de cultura. Popular, i se mai spune usturonila, ridiche salbatica, tormac. In prezent, hreanul este tot mai mult cautat, si pe piata interna si pe cea externa, ca aliment cu gust picant, dar si foarte bogat in uleiuri eterice, vitamina C (70mg/100 grame de hrean), vitaminele B1, B2, enzime, glucide, minerale (fier, calciu, potasiu, magneziu), toate conferindu-i proprietati antibacteriene, antiinflamatoare, antioxidante, antibiotice si afrodisiace. Din vremuri stravechi, oamenii, buni cunoscatori ai remediilor naturiste, foloseau radacina de hrean nu numai in alimentatie, dar si ca tratament al anemiei, gripei, bronsitelor, sinuzitei, reumatismului, ca stimulent al digestiei, al metabolismului etc. In scop terapeutic a fost si inca mai este preparat sub forma de tincturi, otet de hrean, faina de hrean etc. Caracteristicile hreanului Hreanul (Armoracia rusticana)se cultiva pentru radacinile sale, albe, lungi, bine dezvoltate, care pot sa ajunga la 5-6 centimetri in diametru si 30-40 centimetri lungime.Este o planta perena, adica traieste si rodeste mai multi ani (4-5), fara sa fie nevoie de o noua insamantare. Este rezistent la fluctuatiile de temperatura si la seceta, desi, pentru obtinerea unor productii de calitate, trebuie sa i se asigure umiditate constanta si spatii care sa nu fie expuse permanent, in timpul verii, luminii puternice a soarelui (prefera locurile umbrite). Iarna rezista la temperaturi de pana la -30 grade Celsius. Cum se cultiva 

Pregatirea terenului

Terenurile cele mai potrivite pentru cultura hreanului sunt cele argiloase, usor alcaline, bogate in humus. Inainte de cultivare, solul va fi amenajat, arat (la 40-50 centimetri adancime), desfundat, afanat, imbogatit cu ingrasaminte naturale (gunoi de grajd). Este bine ca fertilizarea terenului sa se faca toamna, iar celelalte lucrari, primavara, inainte de transplantarea rasadurilor sau de plantarea butasilor. Umiditatea trebuie sa fie ridicata si constanta, dar nu exagerata.



37

S.C. MDA GLOBAL AUDIT S.R.L. Cluj Napoca, str. Buftea nr 7, tel/fax: 0264 433 081 


Plantarea

Cea mai potrivita metoda pentru realizarea unei recolte bogate si sanatoase consta in obtinerea, mai intai, a rasadurilor. Se sectioneaza radacinile de hrean in fragmente de 5-10 centimetri lungime si 1-2 centimetri grosime, care se planteaza (in sera sau in solar), intr-un amestec de mranita si nisip. In aproximativ 3-4 saptamani, acestea prind radacini si apar primii lastari. Se transplanteaza rasadurile, la inceputul primaverii, pe suprafata destinata culturii de hrean, pe randuri paralele, aranjate la o jumatate de metru unul de altul, si cu o distanta de 30-40 de centimetri intre rasaduri. Dupa ce planta a crescut suficient, pentru a stimula cresterea radacinilor, se copilesc (se taie) lastarii laterali, lasand doar cateva frunze care sa asigure dezvoltarea si hranirea plantei.

Butasii de hrean, taiati oblic in partea inferioara, pot fi plantati si direct, pe terenul de cultura, in rigole de 8-10 centimetri adancime, presandu-se bine solul in jur, acoperindu-i cu un strat de 4-5 centimetri de pamant. Perioada cea mai buna pentru aceasta operatiune este primavara, in lunile martie-aprilie. Periodic, se plivesc buruienile si se copilesc frunzele. Pentru o suta de metri patrati de cultura este nevoie de aproximativ 4-5 kilograme de butasi (daca luam in calcul butasii mai mici, de circa 5 centimetri). Plantat in felul acesta, hreanul poate fi recoltat toamna, dar si mai bine, in primavara urmatoare, cand recolta va fi mult mai buna. In medie, din astfel de culturi de hrean se obtin 3-4 kilograme pe metru patrat. La culturile de hrean pe suprafete mari, productia ar trebui sa fie de 10-20 de tone la hectar. Conditii de pastrare In functie de cantitatea de recolta obtinuta din culturile de hrean, acesta se poate pastra in silozuri sau ingropat in nisip, precum morcovii sau alte radacinoase, in cazul in care nu se comercializeaza/consuma imediat, in stare proaspata. Oportunitati de afaceri In tara vecina, Ungaria, in 2009, un grup de legumicultori au obtinut un certificat de origine protejata pentru o specie de hrean din regiunea Hajdusag, obtinuta prin butasire, pe care o cultiva in straturi inalte, cu o buna productivitate. Acesta are caracteristici asemanatoare cu ale hreanului romanesc, singura deosebire fiind ca are un gust mai putin iute. In mod similar, au dobandit recunoasterea pe piata europeana si legumicultorii din districtul german Radkersburg, cu o specie de hrean pe care o comercializeaza sub denumirea de “Steirischer Kren”. In Romania, desi traditia cultivarii hreanului in gospodariile individuale este foarte veche, deocamdata nu exista culturi de hrean pe mari suprafete, in pofida faptului ca investitiile sunt mult mai mici decat in cazul altor culturi (putandu-se accesa si fonduri europene nerambursabile). Comercializarea in stare proaspata si, eventual, proiectarea unor linii de prelucrare in vederea obtinerii produselor derivate ar putea aduce un profit semnificativ, intro perioada relativ scurta de timp.



38



22. Cum se cultivă goji: Proprietarul celei mai mari plantații bio din Europa își povestește experiența. Sursa: http://agro.afacereamea.ro/pomicultura-2/fructe-de-padure/goji/cum-se-cultiva-gojiproprietarul-celei-mai-mari-plantatii-bio-din-europa-isi-povesteste-experienta/

Doamna Erzsebet Kolbaszer, din Carei, a povestit redacției agrointel.ro propria experiență în creșterea plantei de goji. Am o plantatie de 2,5 ha de goji, cu plante din pepiniera proprie, cu plante cu care sunt in curs de omologare ca soi si sper ca pana in toamna sa ajung la minim 5 ha. Goji este o planta nepretentioasa la sol, rezista la seceta si frig, mai ales soiul de Licyum barbarum experimentat de mine, care provine din Canada, statul Alberta, unde vara sunt +45 grade si iarna -45. Dar asta nu inseamna ca daca vrei si productie, sa nu-i asiguri un Ph cat mai mare solului. (…) Toate astea in cultura bio, fara chimicale, caci tinta este industria farmaceutica si exista o cerere emergenta pe piata mondiala, deoarece chinezii folosesc tot felul de otravuri ca insecticid. În 2011 s-a ars in portul Roterdam incarcatura a 5 vase pline cu fructe goji, deoarece s-au descoperit urme de DDT. Eu am experimentat toate modurile de inmultire, seminte, butasi, ba chiar cu ajutorul SCDP Cluj, metoda in vitro, dar din pacate este foarte greu si anevoios sa-i inmultesti si sunt foarte sensibili in primul an. Nu folosesc de loc chimicale la fertigare si nici insecticide, deoarece potentiali clienti, dupa ce voi avea productie ca lumea, vor fi cei din industria farmaceutica. In toamna anului trecut mi s-a aratat recolta si am obtinut fructe, am facut zeama, fructe uscate, ba chiar si gem si din frunzele si vlastarii tineri rezultate din taierea de rarire, am facut ceai verde, o raritate ce nu se gaseste nici la Plafar sau alte magazine de produse bio. Intr-o plantatie semi intensiva, cum este cazul la mine, intra cca 1000-1200 buc de plante/ha si intr-o plantatie intensiva cca 3000 buc, deci pentru o plantatie inseamna, un numar de 50000 buc, in primul caz si 120000 in cel de-al 2-lea, deci un numar impresionant de plante goji, bineinteles viguroase si sanatoase ce se pot planta intr-o plantatie, de catre o firma ce vrea sa aiba profit. Investitia, pentru o plantatie este destul de mare, cca 30000 de euro/ha, amenajarea terenului, fertilizarea ei, irigarea, ingradirea (foarte important contra iepurilor in perioada toamna-iarna), achizitionarea materialului saditor, al carui pret incepe la 10 euro/buc, plante fara certificat european de calitate si conformitate, deoarece sunt aduse din China. Momentan cei mai mari importatori si distribuitori de plante goji din Europa sunt firma Konfitee din Germania si Nursery Benelux din Olanda, care nu pot face fata cerintelor in a Servicii de consultanţă pentru elaborarea unei documentaţii de fundamentare a potenţialului economic local şi Planul de acţiune pentru relansare economică locală,


39



crestere de pe piata europeana, piata emergenta, deoarece in China nu sunt respectate normele asupra insecticidelor cerute de EU, care are in plan sa sprijine aceste culturi. Momentan, cea mai mare plantatie, este in Spania, ce are 12 ha si este singura firma ce livreaza fructe proaspete in caserole pe piata momentan, ce livreaza fructe pentru industria alimentara pentru gemuri si are in planul de extindere introducerea de tehnologie bio pe cateva ha, pentru a corespunde cerintelor din industria farmaceutica. Material saditor se gaseste si la lanturile de magazine Hornbach, Obi, la diferite dimensiuni si varste, pentru gradini hobby si chiar sunt producatori autohtoni de plante. Marin Constantin din Mogosoaia si Popa Cristian din Dragasani, care obtin plantele din seminte, ce se pot comanda si de pe net si pe care multi au incercat-o, cu rezultate diferite, mai mult negative. In mare asta pot sa va povestesc despre planta goji, pe care sper sa o cunosc in cativa ani, caci nu se gaseste nici o documentatie sau descriere, doar vagi generalitati, preluate copy/paste de toti care isi dau cu parea si sfaturi, iar site-urile chinezesti despre cultura goji, mai mult te dezinformeaza, deoarece nu au nevoie de concurenta.



40



23. Shiitake- Regele ciupercilor face producție la Gherla Sursa: http://agro.afacereamea.ro/legumicultura/ciuperci/shiitake-regele-ciupercilor-faceproductie-la-gherla/

Daniel Molnar (47 de ani), din Gherla, pleacă în fiecare dimineaţă la serviciu, la o firmă care se ocupă de repararea şi întreţinerea motocicletelor. Tot zilnic, după terminarea programului, în loc de odihnă, se suie în maşină şi pleacă la şapte kilometri de locuinţa sa, la ferma de ciuperci. Cultivă pe tulpini de carpen şi stejar o ciupercă – Shiitake (denumită şi Regele ciupercilor sau Monarhul ciupercilor), rar întâlnită la noi, o ciupercă cu virtuţi terapeutice, provenită din Asia, şi care se regăseşte şi în meniurile marilor restaurante. Afacere de criză Cultivatorii de ciuperci Shiitake din România se numără pe degetele de la o mână. Este mai dificil de cultivat şi are o productivitate scăzută comparativ cu alte soiuri de ciuperci. Daniel Molnar este unul dintre puţini cultivatori din România şi a ajuns să producă Shiitake după ce s-a gândit îndelung cum „ar putea face şi altceva decât cei din jurul lui”, într-o perioadă în care criza îi periclita veniturile familiei. În urmă cu cinci ani, Daniel Molnar şi-a cumpărat o bucată de pământ de 1.500 metri pătraţi în ideea de a-şi construi o cabană de vacanţă. Terenul achiziţionat era unul în pantă, fără o expunere propice pentru agricultură. Daniel Molnar şi familia sa erau încântaţi că au propria parcelă de teren la ţară şi au unde merge pentru a evada din cotidian. „Şi eu şi soţia ne-am încăpăţânat să încercăm să facem agricultură pe acest teren, să producem legume şi fructe pentru consumul propriu. Am plantat vreo 40 de pomi fructiferi (meri, peri, cireşi, caişi şi pruni), zmeură, dar şi unele legume. Pe urmă, m-am gândit că trebuie să încerc să fac altceva decât cei din jurul meu. Ideea era să încerc să fac ceva, cu resursele de care dispun (bani puţini, teren mic, lipsă de experienţă în domeniu agricol) şi la final să-mi genereze un venit suplimentar. M-am gândit la mai multe proiecte interesante: solarii încălzite pentru producţie de zarzavaturi, tomate, fermă de melci, fermă de producere a compostului de râmă (biohumus), ciupercarie clasica-champignion, pleurotus-în spaţiu protejat, producţie de crizanteme, fermă de lipitori, fermă de creşterea găinilor de ouă sau curcani. Aşa am ajuns la Shiitake”, povesteşte Daniel Molnar. a Servicii de consultanţă pentru elaborarea unei documentaţii de fundamentare a potenţialului economic local şi Planul de acţiune pentru relansare economică locală,


41



„Am răscolit internetul şi cărţile de specialitate pentru a mă documenta” Operator în industria lemnului este profesia de bază a lui Daniel Molnar, meserie pe care a practicat-o după terminarea stagiului militar. Spune că a făcut parte dintr-o familie săracă, însă tot timpul a încercat să înveţe lucruri noi. A ajuns să practice croitoria, a câştigat o perioadă bani buni cu aceasta îndeletnicire, şi-a luat maşină nouă, dar a venit criza şi veniturile familiei s-au diminuat. Autodidact convins a învăţat sculptură în lemn, fotografie, ştie să lucreze foarte bine cu computerul. „Am încercat să mă adaptez situaţiei şi vremurilor! Din vara anului 2010, am început să răscolesc internetul în căutare de idei. Am achiziţionat tot felul de cărţi de specialitate legate de activităţile mai sus menţionate. La un moment dat, în una din cărţile cu ciuperci ale doamnei Ioana Tudor am găsit descrisă varianta de cultură a ciupercilor Pleurotus pe buşteni. Era interesant şi am considerat că o parte însemnată din terenul meu era destul de potrivit pentru aşa ceva. Pădurea e foarte aproape, lemnul relativ ieftin, tehnologia accesibilă posibilităţilor mele. Eram foarte hotărât să demarez în primăvara lui 2011 acţiunea. La un moment dat, la tv, la o emisiune pe teme culinare, mi-a atras atenţia ciuperca Shiitake. Tehnologia de producere a ei pe buşteni era foarte asemănatoare cu cea a Pleurotusului. Faptul că are calităţi gastronomice şi medicinale mult superioare acestuia, plus că nu exista ofertă însemnată pe piaţa noastră m-a determinat să-mi îndrept atenţia spre aceasta. Din acel moment, am stat cu google-ul sute, poate mii de ore căutând informaţie despre Shiitake”, a relatat cultivatorul de ciuperci din Gherla. Atât soţia, cât şi fiul, student la Politehnică, l-au susţinut pe Daniel Molnar, fie cu traducerea textelor necesare din documentaţie, dar şi cu muncă brută, pentru că cultivarea ciupercii Shiitake pe buşteni este una complicată şi care necesită şi mult efort. 80 de găuri în fiecare buştean Cultura de ciuperci Shiitake de la Gherla se dezvoltă din 2011 pe 130 de buşteni de carpen şi stejar. Din februarie, încă 300 de buşteni au fost pregătiţi pentru inoculare cu miceliu de Shiitake. Pentru următorii doi ani, ambiţia lui Daniel Molnar este extinderea culturii la 2.000 de buşteni. „E greu, nu-mi permit să angajez zilieri. Toată munca o fac eu cu soţia, iar fiul ne mai ajută de vineri până luni când vine de la facultate, de la Cluj. Sunt de făcut între 50 şi 80 de găuri în fiecare buştean cu lungimea de 110 centimetri: Apoi se umple cu miceliu şi se sigilează cu ceară. Problema e că doar în acest sezon e indicat a se face această operaţiune. Buştenii se taie proaspeţi din pădure, în februarie şi se pot inocula până cel târziu la sfârşit de aprilie.După care se stivuiesc suprapuşi la umbră şi/sau la întuneric, se acoperă şi se udă periodic, astfel încât să nu scadă umiditatea din ei sub 30%. În acest fel se va produce incubarea miceliului în buştean. Faza e gata când capetele buşteanului devin albe, împânzite cu un aşa zis mucegai”, spune Daniel Molnar. Producţie la 6 luni după inoculare Producţia de ciuperci Shiitake de la Ghela este de un kilogram pe buştean. Nu este o variantă de cultură foarte productivă, dar e mai puţin costisitoare decât varianta de cultură pe rumeguş. „Produsul final e bio şi, conform manualelor de specialitate, de calitate superioară celui produs pe rumeguş, în mediu controlat”, susţine Daniel Molnar. Legat de costuri, la 130 de buşteni, cultivatorul de ciuperci din Gherla, a utilizat 30 de litri de miceliu (17 kilograme) – 280 lei; buştenii – 400 lei; 19 kg parafină brută pentru lumânări – 190 lei. Consumul la varianta cu capetele buştenilor ceruite ajunge undeva la 100150gr/buştean.



42



„Ceara, deşi nu i-am dat importanţă iniţial, s-a dovedit a fi de luat serios în calcul deoarece dacă se foloseşte ceara de albine, aşa cum sugerează americanii în lucrările lor, costurile sunt mari. Eu am renunţat la ea când am realizat că există un consum destul de însemnat, mai ales că am ceruit şi capetele buştenilor, locurile pe unde umiditatea se elimina cel mai rapid. Am folosit şi folosesc parafina brută pentru lumânări”, a menţionat Daniel Molnar. Preţul de vânzare al acestui tip de ciupercă e unul destul de ridicat atât la noi, cât şi în lume. Deşi e a doua ciupercă cultivată pe plan mondial, după Champignion, de exemplu, la noi în supermarket-uri ajunge la 78 lei/kg, congelată. La magazinele bio de pe net, preţul variază între 60 şi 100 lei/kg proaspete şi 40 -75 lei/50 grame, deshidratate. „Eu am reuşit să vând unui italian ce are restaurant în zona Gherla cu 8 euro/kg ciuperci Shiitake proapete. Cantităţi mai mici am reuşit să vând şi cu 45 de lei/kilogram. Problema e că nu am făcut încă publicitate produsului meu. Dar reacţia cunoştinţelor, prietenilor şi rudelor mele cărora le-am oferit ciuperci şi le-au consumat m-au încurajat să dezvolt şi să continui aceasta activitate”, afirmă Daniel Molnar. Pregătire pentru atestare de produs bio Ideea de afacere a lui Daniel Molnar are în vedere nu doar extinderea de zece ori a numărului de buşteni cultivaţi ci şi certificarea bio a producţiei de Shiitake. Deja, el a contactat organismul local care se ocupă de certificare a primit toate indicaţiile necesare şi etapele de urmat.

„Nu mi se pare greoaie procedura asta cu certificarea bio, dar vom vedea… Costul anual cu certificarea bio ar fi în cazul meu 210 euro plus tva, iar costurile iniţiale undeva la 120 euro plus tva”, a precizat Daniel Molnar care a inceput deja să construiască o instalaţie de stropiere precum şi o structură de umbrire a culturilor. Ciuperca superaliment Ciuperca Shiitake (Lentinus Edodes) este considerată un superaliment, alături de brocoli şi afine. Nu conţine zaharuri, sare şi grăsimi. Este supranumită Regele ciupercilor sau Monarhul ciupercilor. Alte denumiri ale acestei specii de ciuperci sunt: ciuperca parfumată, ciuprca neagră de pădure, ciuperca galbenă de stejar, ciuperca Pădurea Neagră, pâinişoara pestriţă, donku, xiang gu etc. Ciuperca Shiitake conţine fibre, vitamine din complexul B şi acid folic, vitamina D2, minerale esenţiale precum K, Cu, P, Fe şi seleniu care este un puternic antioxidant. Creşte nativ în Asia (Japonia, China şi Coreea).



43



Ioana Tudor, doctor inginer în cultivarea ciupercilor, ne-a relatat că, în România, „primele fructificaţii au fost obţinute din Tulpina 505, din Colecţia de macromicete de la Vidra-Ilfov, pe carpen, plop, mesteacan şi fag încă anul 1984”. Târziu, abia după anul 2000 a existat din nou interes pentru cultivarea acestei ciuperci. „Datorită virtuţilor ei medicinale se afla pe locul II în lume privind cultura. China produce 40% din producţia mondială de ciuperci printre care şi Shiitake, adica 1.310 tone. Pe locul al doilea este SUA. Virtuţile medicinale sunt numeroase – fortifică imunitatea, este antiviral, antifungic, cardiotonic, hipocolesterolemic, hipoglicemic, hipotensiv, antitumoral. Shiitake poate fi luata în cultură şi în ţara noastră, existând producători de miceliu. Se poate cultiva de butuci de lemn din speciile foioase (cultură extensivă) sau pe rumeguş de foioase (cultură intensivă). Cultura pe rumeguş este totuşi una mai dficilă. Creşte încet ca miceliu, rumeguşul trebuie sterilizat, iar producţia în general este una mică. La cultura pe buşteni, aceştia rezistă 3-4 ani după care trebuie schimbaţi. Shiitake a fost cultivată prima oară în România în 1984 pe butuci de carpen, plop, mesteacăn, fag, însă în acea vreme nu a existat un interes la nivel central pentru astfel de cultură”, a precizat dr. ing Ioana Tudor. Totuşi, Ioana Tudor consideră că în viitor, interesul pentru culturile de ciuperci Shiitake va fi unul mai mare. „În alte ţări vestice, efectele medicinale ale ciupercii Shiitake sunt cunoscute. De asemenea, meniurile marilor restaurante au preparate cu această ciupercă deosebit de gustoasă. Nu va trece mult şi cultivatorii din România vor deveni mai interesaţi de cultivarea ciupercii Shiitake. Eu le recomand celor câţiva cultivatori, dar şi celor care doresc să se apuce de cultivarea ciupercii Shiitake să încheie contracte ferme cu firmele de produse naturiste care în prezent importă acest sortiment din alte ţări, la costuri foarte mari”, a declarat dr. ing Ioana Tudor, specialist în cultura ciupercilor comestibile şi producerea miceliului. Romulus Cristea › 26-03-2013



44



24. Cum și-au înființat o ciupercărie, pe lângă jobul actual și acum...sunt pe val Sursa: http://agro.afacereamea.ro/legumicultura/ciuperci/cum-si-au-infiintat-o-ciupercarie-pelanga-jobul-actual-si-acum-sunt-pe-val/ Bogdan si Alexandru din Fagaras au inceput mica lor afacere cu o ciupercarie in luna mai 2011, pe langa jobul actual. Cum a inceput totul? De la o … cafea! Cei doi vechi prieteni si colegi in scoala generala si apoi in liceu, nu se se mai vazusera de o buna bucata de timp, dar, la un moment dat, s-au intalnit. Ei spun ca intamplator. Nu, nimic nu este intamplator! Aceasta intalnire avea sa fie practic primul pas catre afacerea lor comuna – o ciupercarie. “Bucuria revederii a fost mare”, povesteste Bogdan “si am hotarat sa mergem la o cafea, sa mai vedem ce a facut intre timp fiecare dintre noi. La un moment dat am ajuns sa abordam si subiectul bani, independenta financiara si dorinta de a face ceva pe cont propriu. Asa ca am inceput sa povestim de posibile afaceri individuale. Dintr-una in alta am ajuns sa discutam despre infiintarea unei ciupercarii mici (fiecare cu afacerea lui). Dar cum resursele financiare ale fiecaruia nu permiteau inceperea unei afaceri pe cont propriu am hotarat sa ne unim fortele si sa pornim pe noul drum ca asociati (avand o relatie ca intre frati).” Zis si facut! A urmat o scurta perioada de informare despre modul de cultivare si conditiile de crestere a ciupercilor Agaricus bisporus (Champignon), caci spre aceasta cultura s-au orientat cei doi proaspeti asociati. Inceputul afacerii a fost greu Inceputul a fost greu, ca orice inceput si activitate absolut noua si destul de complexa. Acomodarea cu tehnologia de cultivare s-a bazat doar pe informatiile din carti de specialitate ai caror termeni le erau straini. Cei doi tineri au incercat se afle detalii si de la alti cultivatori de ciuperci. “Acestia au fost insa foarte zgarciti in informatii, zicandu-ne ca . Ambitiosi fiind din fire am hotarat sa mergem mai departe,” adauga Bogdan. Tot pe baza informatiilor din carti a urmat alegerea locatiei si amenajarea ei. “In scurt timp ne-am ales o locatie care de fapt ii apartinea unuia dintre noi, si care putea fi transformata in ceea ce ne doream. Am demarat lucrarile pentru amenajarea spatiului, lucrari care au durat relativ mult pentru ca amandoi aveam un loc de munca. Eram astfel nevoiti sa lucram dupa orele de program, asta insemnand de la ora 19 pana la orele 1, 2 si chiar 3 noaptea. Dar nu numai timpul a fost singurul inconvenient ci si partea financiara, deoarece materialele pentru amenajarea spatiului de cultura si dotariile necesare au fost relativ scumpe pentru posibilitatile noastre. Din aceasta cauza am achizitionat doar aparatura pe care nu am putut-o face noi in regie proprie. Trebuie mentionat faptul ca mai bine de 3/4 din dotarile pentru ciupercarie, au fost reproduse dupa schite gasite in cartile din care ne-am informat. Spatiul initial, la inceputul demararii acestui proiect, a fost de 56 mp, iar in prezent ajunge la 100 mp de cultura. In ceea ce priveste investitia initiala, aceasta a fost de aproximativ 10.000 lei si in prezent a ajuns la peste 35.000 lei .” a Servicii de consultanţă pentru elaborarea unei documentaţii de fundamentare a potenţialului economic local şi Planul de acţiune pentru relansare economică locală,


45



25. Cultura ciupercilor Lentinus edodes (SHIITAKE) pe bușteni de lemn SURSA: http://agro.afacereamea.ro/legumicultura/ciuperci/cultura-ciupercilor-lentinusedodes-shiitake-pe-busteni-de-lemn

Cultura tradiţională pe buşteni de lemn îşi are originea în Japonia. Metodele şi tehnicile folosite de japonezi sunt stilizate şi de aceea ele trebuie adaptate la situaţiile şi cultura, specifice fiecărei ţări. Fiecare cultivator are condiţii de creştere diferite de ale altuia, astfel că incapacitatea de a recunoaşte cerinţele de management ale acestei culturi este un factor primar care duce la eşecul culturii. În timp ce cultivatorii localizaţi în zone umede sunt norocoşi să aibă parte de un climat benefic, cei din zone mai uscate sunt forţaţi să fie mult mai atenţi la condiţiile oferite, altfel greşelile lor sunt amplificate de climă. Pentru a avea un reper, trebuie avut în vedere faptul că în zonele din Japonia unde se cultivă Shiitake, media precipitaţiilor se situează între 152-203 cm/an iar temperatura medie între 4 şi 26˚C. În general despre Shiitake se ştie că sunt ciupercile alea cu aromă minunată, „ştii, alea maro, scumpe…” Mai multe articole introductive despre cultura lor, aflate în circulaţie, nu previn începătorii despre rigorile pe care această cultură le presupune. Shiitake nu sunt uşor de cultivat! Poate fi mai mult sau mai puţin dificil, funcţie de eforturile depuse de fiecare cultivator. Dacă se adoptă atitudinea: inoculează şi apoi stivuieşte în curte în dosul cuştii căţelului, atunci trebuie să te declari satisfăcut dacă culegi câteva ciupercuţe…; dacă însă vrei să „storci” şi ultima ciupercă pe care o poate da un buştean, atunci cultivarea lor devine un pic mai complicată. LA CE SĂ NE AŞTEPTĂM 1. Cultivarea pe buşteni (la scară mare) este o activitate care presupune multă muncă fizică. Şi asta este în special adevărat dacă inoculezi şi culegi cu propria mână. Manevrarea buştenilor poate fi uşurată substanţial dacă se apelează la mecanizare. 2. Cere timp pentru a învăţa procesul. Trebuie să vă aşteptaţi să petreceţi un întreg sezon lucrând la buşteni până să vă gândiţi măcar la recoltare. Uneori mai este necesar încă un sezon pentru a ajusta greşelile şi variaţiile sezoniere ale vremii pentru a ajunge la condiţiile propice culturii. Vremea este o variabilă. Dacă condiţiile sunt secetoase, decizia dumneavoastră de a iriga sau nu, poate afecta major recolta de ciuperci. 3. Shiitake se poate dovedi foarte impredictibilă la fructificare. Asta înseamnă că dacă a-ţi contractat o piaţă de 15 kg/ săptămână, în unele săptămâni puteţi recolta 10 kg iar în altele 20 kg. Această impredictibilitate este obişnuită pentru unele culturi agricole, însă cu cât deveniţi mai pricepuţi cu atât mai predictibilă va deveni producţia dumneavoastră. 4. Recoltarea ciupercilor necesită timp, nu numai pentru recoltarea propriu zisă, dar necesită prezenţa dumneavoastră zilnic. Având însă ceva experienţă, veţi putea să manipulaţi schema de recoltare în aşa fel încât să se încadreze într-un program. Când temperaturile a Servicii de consultanţă pentru elaborarea unei documentaţii de fundamentare a potenţialului economic local şi Planul de acţiune pentru relansare economică locală,


46



sunt mai ridicate va trebui să recoltaţi de două ori pe zi, în fiecare zi, dacă doriţi să aveţi un produs de calitate. Nu, Shiitake nu e uşor de cultivat, altfel dacă ar fi, toată lumea ar face-o! Şi atunci ce-i atrage pe unii să o facă? Care sunt acele lucruri care transformă o persoană obişnuită într-un cultivator de succes? Unele din următoarele motive sunt adevărate pentru unii dintre ei: - mulţi oameni doresc să facă ceva bani folosind o sursă puţin exploatată; - este o oportunitate de a desfăşura activităţi în apropierea pădurii iar procesul biologic este fascinant de observat; - dacă sunteţi inventiv şi cu spirit antreprenorial, aceasta este o cultură a cărei succes depinde de aceste calităţi; - este o metodă de a scoate profit, nepoluant, însă cu multă transpiraţie. Dacă vă gândiţi să cultivaţi Shiitake, probabil veţi încerca să vizualizaţi numărul de buşteni care vor trebui utilizaţi. Mai întâi trebuie să vă puneţi întrebarea: câte ciuperci doresc să recoltez? Dacă doriţi doar pentru consum propriu (2-5 kg/an timp de 4 până la 6 ani) atunci e suficient să inoculaţi cca. 15-20 buşteni şi să-i întreţineţi corespunzător. Este o mărime potrivită pentru un weekend de primăvară şi o întreţinere regulată în timpul sezonului de creştere. Dacă doriţi să obţineţi o producţie începând de la 15-20 kg/săptămână, veţi avea nevoie de cca. 1000-1500 buşteni. Întreţinerea lor poate ţine ocupată o persoană pentru toate lunile de vară. Dacă însă se doreşte o cultură comercială, pe tot anul, va fi nevoie de o investiţie mai mare de timp şi bani. În mod normal o astfel de fermă are un număr mare de buşteni, între 10.000-12.000, uneori chiar mai mult de atât. În Japonia o astfel de fermă este considerată o fermă mică de familie. O imagine reală asupra profitului obţinut se poate avea doar după ce buştenii încep să fructifice, de aceea, să începi la o scară mică este o idee bună. Menţinerea evidenţelor asupra cheltuielilor şi veniturilor este esenţială pentru a vă estima profitabilitatea. SELECŢIA ARBORILOR ŞI MOMENTUL CÂND TREBUIE TĂIAŢI Selecţia buştenilor pentru cultivarea Shiitake este critică. Este vital să alegeţi buşteni care vor oferi producţia cea mai mare şi cele mai puţine probleme. Buştenii trebuie să fie verzi, vii, proaspăt tăiaţi şi liberi de insecte parazite sau alte boli. Buşteanul ideal trebuie să fie drept, să aibă puţine urme de crengi tăiate, are între 8-20 cm în diametru şi între 0,9-1,2 m lungime. Nu există o regulă care să stipuleze că nu poţi folosi buşteni mai mari sau mai mici decât dimensiunile recomandate însă trebuie luate în considerare următoarele aspecte: - buştenii mai mici sunt mai uşor de manipulat însă dacă are diametrul mai mic de 8 cm, menţinerea umidităţii lemnului devine o problemă; - buştenii cu diametru mic au raportul dintre suprafaţă şi volum mai mare şi necesită un volum de muncă mai mare pentru a menţine umiditatea lemnului; - buştenii cu diametru mai mare de 20 cm necesită să aveţi un spate puternic sau să utilizaţi mijloace mecanice pentru a-i manipula. Mai mult decât atât, raportul dintre alburn (lemn cu sevă) si duramen (inima lemnului) tinde scadă odată cu creşterea diametrului, fapt care duce la scăderea potenţialului de fructificare. Când selecţionaţi buştenii pentru inoculare trebuie avut în vedere 2 factori importanţi: - grosimea alburnului (lemn cu sevă) - grosimea cojii. Alburnul (lemnul cu sevă) este acea parte a arborelui responsabilă cu transportul substanţelor nutritive de la rădăcină la coroană. Lemnul cu sevă conţine o cantitate mare de zaharuri şi elemente esenţiale pentru o bună dezvoltare a miceliului după inoculare. Pentru a examina mai bine buştenii se taie o felie de 2-3 cm dintr-un capăt şi se studiază tăietura (vezi fig. 1). Lemnul cu sevă este cel de culoare crem care începe imediat după coajă. Inima lemnului este de culoare mai închisă, în centrul tăieturii, înconjurat de lemnul cu sevă. Trebuie avute a Servicii de consultanţă pentru elaborarea unei documentaţii de fundamentare a potenţialului economic local şi Planul de acţiune pentru relansare economică locală,


47



în vedere 2 aspecte: cât este de gros lemnul cu sevă ? Este neîntrerupt ? Buşteanul ideal trebuie să aibă cel puţin 12 cm de lemn cu sevă. Unii arbori au însă mai puţin de atât, dar dacă lemnul este sănătos, el poate fi folosit. Dacă lemnul cu sevă nu este continuu, neîntrerupt, buşteanul nu se va folosi, deoarece lemnul este mort în zonele întrerupte şi sunt şanse ca el să fie deja colonizat cu organisme competitoare.

Fig. 1. Secţiune prin buştean Al doilea element care trebuie observat este starea şi grosimea cojii. Un buştean ideal prezintă o coajă intactă, lucru foarte important deoarece coaja reprezintă singura barieră în calea organismelor competitoare şi împotriva pierderii umidităţii lemnului. De aceea buştenii trebuie manipulaţi cu mare grijă pentru a nu deteriora coaja. Grosimea cojii este un factor important, adeseori subevaluat. Când se utilizează buşteni cu diametru mic, din familia stejarului roşu, trebuie avut grijă în manipularea lor deoarece sunt susceptibili la contaminare cu Hypoxylon şi Diatrype spp. care produc decojirea prematurã. Coaja subţire ca hârtia permite o pierdere rapidă a umidităţii şi de aceea necesită o întreţinere mai laborioasă. Un avantaj al buştenilor cu coaja subţire este acela că fructifică foarte devreme când sunt corect manipulaţi şi întreţinuţi. Coaja groasă are însă şi ea propriul set de dezavantaje. Găurirea pentru inoculare este îngreunată de fuioarele de coajă formate în jurul burghiului. Coaja foarte groasă (coaja exterioară mai groasă de 2 mm) permite fructificarea doar în locul de inoculare. Deşi în general ciupercile apărute sunt mari şi bine formate, coaja prea groasă poate iniţial împiedica dezvoltarea lor, rezultând pălării deformate, de forma unei şei de călărie. În ciuda acestor inconveniente, anumite specii cu coajă groasă, în special din familia stejarului, sunt bune de folosit deoarece valurile de fructificare ulterioare primului val, produc ciuperci excepţionale calitativ. Speciile cu coaja groasă sunt utile în zonele în care precipitaţiile sunt mai scăzute şi există o expunere mai mare la vânt, deoarece păstrează mai bine umiditatea decât speciile cu coaja subţire. Şi atunci care este grosimea ideală pentru coajă ? Coaja ideală se situează între cele două extreme. Acest tip de coajă se găseşte în zona de mijloc sau superioară a copacului. Coaja copacilor maturi este adânc crestată pe trunchi în timp ce ramurile din partea superioară au coaja mai netedă. Acesta este de fapt lemnul de care aveţi nevoie. În ideea de a selecta buştenii ideali va trebui să selectaţi arborii ideali. Aceasta este mai uşor de spus decât de făcut. Dacă cunoştinţele dumneavoastră despre lemn sunt limitate ar fi de preferat să vă consultaţi cu un specialist forestier. Ar fi o risipă teribilă să cultivaţi Shiitake pe lemn cu potenţial pentru cherestea sau furnir. Tăierea lemnului la timpul potrivit şi inocularea lui sunt parametri importanţi pentru succesul ulterior al culturii. Arborii pot fi doborâţi în orice moment al anului, însă sunt avantaje evidente pentru a face asta în timpul sezonului rece (de hibernare). Arborii doborâţi în acest sezon au rezerve mai mari de substanţe nutritive acumulate în lemn decât cei care sunt activi la momentul tăierii. Arborii activi au o cantitate mare de substanţe nutritive acumulate în frunze. În perioada în care îşi pierd frunzele, substanţele nutritive sunt transportate înapoi a Servicii de consultanţă pentru elaborarea unei documentaţii de fundamentare a potenţialului economic local şi Planul de acţiune pentru relansare economică locală,


48



în lemnul cu sevă şi celulele specializate în stocarea acestora, gata să fie mobilizate din nou primăvara. Astfel că tăierea făcută în sezonul rece permite folosirea acestor substanţe pentru cultura ciupercilor. Perioada optimă de tăiere diferă de la o specie la alta. Unii arbori pot fi doborâţi imediat după ce îşi pierd frunzele pe când alţii e mai bine să fie tăiaţi ceva mai târziu. Arbori precum: stejarul, ulmul, frasinul, e preferabil să fie tăiaţi cu câteva săptămâni înainte ca mugurii să apară. Arţarul, mesteacănul, plopul tremurător se pot tăia cu o săptămână înainte de apariţia mugurilor. Asta nu înseamnă însă că stejarul tăiat odată cu apariţia mugurilor nu poate fi utilizat. Pur şi simplu nu este optim, însă asta nu-l face inutilizabil. Primăvara este un anotimp instabil, astfel încât este necesar să faceţi tot posibilul să protejaţi buştenii să devină prea umezi sau dimpotrivă prea uscaţi. Arborii doborâţi pot fi manipulaţi în două moduri: să-i lăsaţi semi-întregi sau să-i tăiaţi imediat la lungimea necesară. Dacă optaţi sa-i lăsaţi întregi va fi totuşi necesar să retezaţi ramurile superioare pentru a preveni apariţia mugurilor. Indiferent dacă tăiaţi lemnul la lungimea dorită sau sa-l lăsaţi întreg, stocarea lor trebuie făcută astfel încât să împiedicaţi pierderea umidităţii şi posibila lor contaminare. Buştenii trebuie stivuiţi în locuri umbroase. Dacă umbra naturală nu este posibilă sau locul este uscat şi curenţii de aer prea puternici, utilizaţi prelate, folii de plastic sau crengi pentru a umbri buştenii. Acestea vor servi la umbrirea buştenilor prevenind evaporarea apei din masa lemnoasă şi supraîncălzirea acesteia. Dacă locul este udat frecvent de ploile de primăvară, buştenii trebuie aşezaţi tip „teanc“ (vezi fig.7) pentru a permite circulaţia aerului şi uscarea buştenilor de apa în exces. Grămada de lemne se face înaltă, posibil acoperită cu o prelată. Evitaţi umezirea buştenilor în grămada de tip „stivă compactă” (vezi fig.5) pentru a nu permite apariţia ciupercilor competitoare parazite. Nu este necesar să „îmbătrâniţi” buştenii timp de 6 până la 8 săptămâni. Acest lucru nu va face decât să diminueze conţinutul de apă din lemn şi va permite ciupercilor competitoare să colonizeze buştenii. Două săptămâni de repaus după tăiere sunt suficiente pentru a dispărea ,,anticorpii” naturali din seva arborelui, care-l protejează în timpul vieții de atacurile ciupercilor. Dacă intervalul este mai mare de 1 lună atunci lemnul trebuie obligatoriu stocat tip „stivă compactă” şi acoperit. Dacă lucraţi întro zonă cu precipitaţii reduse (89 cm pe an sau mai puţin) formaţi grămezi mai mari pentru a conserva umiditatea lemnului. O singură grămadă mare este preferabilă câtorva mai mici. Verificaţi umiditatea câtorva buşteni înainte de inoculare dacă nu sunteţi siguri de starea lor. Umiditatea trebuie să fie între 35-45%. Dacă este mai mică decât valoarea minimă se recomandă umectarea lor prin imersie înainte de inoculare. Selecţia tipului de lemn. Câteva reguli sunt importante în selectarea speciei: - cu cât este mai tare cu atât este mai bun pentru Shiitake; - cu cât este mai moale cu atât mai săracă va fi producţia; - lemnul de esenţă intermediară oferă producţii intermediare. Specii agreate: stejarul, carpenul, arţarul tare, arţarul negru, castanul sălbatic, gorunul, fagul și arinul. Specii de esenţă moale: plopul şi salcia neagră pot fi utilizate însă trebuie vegheat la ciupercile competitoare. Mesteacănul de hârtie produce ciuperci doar în punctele de inoculare şi la capetele buşteanului. Mesteacănul galben nu prezintă aceste probleme şi este o soluţie bună acolo unde este disponibil. Ulmul trebuie evitat datorită faptului că se decojeşte prea repede. Speciile de frasin sunt dificil de găurit fiindcă ţesutul lemnos din jurul găurii se distruge şi în plus se usucă repede. Arţarul roşu poate fi utilizat însă are tendinţa să se usuce repede. Magnolia şi platanul, pot fi utilizate însă oferă producţii slabe. De evitat: salcâmul şi nucul. Coniferele nu se utilizează ! MICELIUL Miceliul de Shiitake este saprofit, nu utilizează lumina pentru a fabrica hrana. El degradează lemnul în molecule de zahăr simplu utilizând enzime fungale. Miceliul se deplasează către a Servicii de consultanţă pentru elaborarea unei documentaţii de fundamentare a potenţialului economic local şi Planul de acţiune pentru relansare economică locală,


49



lemnul cu sevă cât de repede este posibil, viteza fiind în funcţie de esenţa de lemn utilizată, umiditatea lemnului, rezistenţa acestuia la degradare. De asemenea este importantă rata de inoculare şi temperatura. Miceliul sub formă de cepuri constă în cepuri de lemn colonizate şi legate între ele de miceliul alb de Shiitake. În mod frecvent la transport, cepurile sunt agitate dar creşterea miceliană va continua dacă vor fi lăsate câteva zile într-un loc călduţ şi întunecat. Odată introdus în buştean, miceliul de pe cep va coloniza lemnul care-l înconjoară. Datorită dimensiunilor sale standardizate puteţi fi siguri că administraţi o cantitate constantă de inocul în fiecare gaură. Miceliul poate fi păstrat -pentru o perioadă mai îndelungată, câteva luni, dacă este ţinut în frigider. DETERMINAREA UMIDITĂŢII LEMNULUI Este o procedură utilă mai ales în primul sezon de creştere a miceliului. Procedeul este simplu: înainte şi în timpul inoculării se aleg 5 buşteni din 100, de diametre diferite. Se taie din fiecare câte un disc de cca. 2,5-3 cm lăţime, la distanţa de 15 cm de unul din capete. (vezi fig.2) Se cântăreşte acest disc şi se înregistrează valoarea. Aceasta va fi denumită greutate iniţială GI. Introduceţi discul de lemn într-un cuptor la 80°-90°C lăsând uşa uşor întredeschisă şi uscaţi-l peste noapte. Cântăriţi dimineaţa discul, apoi îl introduceţi din nou pentru 1 oră în cuptorul cald şi apoi îl cântăriţi din nou. Dacă discul nu şi-a modificat greutatea faţă de cântărirea precedentă înregistraţi greutatea ca fiind greutatea finală GF. Buşteanul din care a fost tăiat discul se cântăreşte şi se marchează pentru a putea fi identificat mai târziu. Greutatea acestuia va fi înregistrată de asemenea. Acesta va deveni „buştean de control” împreună cu ceilalţi 4 aleşi de la început. Calculul umidităţii se face după formula:

unde:GI = greutatea iniţială a discului GF = greutatea finală a discului UL = umiditatea lemnului Un alt pas este determinarea cantităţii de lemn din buştean după formula:

unde : GIb = greutatea iniţială a buşteanului CL = cantitatea de lemn din buştean Umiditatea lemnului (UL) şi cantitatea de lemn (CL) se înregistrează în fişa buşteanului de control. Aceste înregistrări vor deveni baze de pornire atunci când se vor efectua măsurători în cadrul procesului de creştere a miceliului. UL trebuie să fie peste 35% (max. 45%) pentru ca miceliul să se dezvolte bine. Sub această valoare dezvoltarea acestuia încetineşte şi cresc şansele ca ciupercile competitoare să se instaleze. Atenţie ! Sub 23% miceliul de Shiitake moare ! Pentru a corecta valoarea umidităţii se impun măsuri de irigare sau înmuiere în apă a buştenilor pentru a creşte UL. Pentru a determina mai târziu care este valoarea UL la momentul respectiv, se cântăres-c buştenii de control şi se foloseşte formula :

Este o metodă foarte eficientă pentru a putea menţine umiditatea optimă procesului de creştere a miceliului şi dezvoltare a ciupercilor.



50



Fig. 2. Determinarea umidităţii lemnului INOCULAREA Sunt multe lucruri care trebuie organizate cu ceva timp înainte de a începe inocularea. Trebuie să aveţi miceliul procurat şi lemnul tăiat la dimensiune şi stivuit la locul inoculării. Inocularea este bine să fie făcută primăvara când temperatura din timpul zilei este la un nivel confortabil. Funcţie de zonă, poate fi la sfârşitul lui februarie sau la sfârşitul lui mai. Este bine ca buştenii să fie inoculaţi cât mai curând posibil după ce arborii au fost doborâţi. Inocularea de primăvară oferă Shiitake o şansă mai bună în faţa competitorilor. Dacă inoculaţi primăvara devreme, miceliul poate fi expus temperaturilor scăzute, chiar îngheţului, însă în mod normal nu este o problemă, el va aştepta în hibernare până când buşteanul va ajunge la temperaturi peste 5˚C ca sa-şi continue creşterea. RATA DE INOCULARE ŞI MODELUL FOLOSIT LA GĂURIRE Un factor major în influenţarea vitezei de incubare este rata de inoculare, aceasta însemnând în acest caz numărul de găuri practicate şi inoculate la fiecare buştean. Rata de inoculare diferă de la o ţară la alta şi chiar de la un cultivator la altul. Modelul folosit pentru găurire şi metodele diferă de asemenea deoarece intervine aportul fiecăruia pentru îmbunătăţirea metodei. Cultivatorii din zonele cu precipitaţii mai dese inoculează cu spaţii de 15-25 cm între găurile de pe acelaşi rând şi 5-8 cm între rândurile de găuri. În zonele unde precipitaţiile sunt mai rare se creşte rata de inoculare la 2,5-3 cm între rânduri şi 15-20 cm între găurile de pe acelaşi rând. Acestea sunt sugestii. Dacă utilizaţi sisteme de irigare şi monitorizaţi atent dezvoltarea miceliului veţi putea să creşteţi sau să scădeţi rata de inoculare funcţie de progresele constatate la sfârşitul unui sezon. Este recomandabil totuşi să nu creşteţi distanţa dintre rândurile de găuri. O spaţiere redusă între rânduri va asigura o bună colonizare la sfârşitul sezonului de creştere, dacă sunt asigurate condiţiile propice. Diametrul şi adâncimea găurilor trebuie să fie uşor mai mare decât diametrul şi lungimea cepului folosit ca inocul. Există mai multe modele de a efectua găurile. Aceste modele de găurire sunt realizate pentru a asigura o colonizare rapidă şi uniformă a buşteanului. Cel mai popular model este cel de tip „diamant” (vezi fig. 3). Găurile sunt realizate începând de la 5 cm de capătul buşteanului şi apoi la 15-20 cm între ele de-a lungul rândului. Următorul rând este situat la 2,5-3 cm de primul rând, 10-15 cm de la capătul buşteanului şi la fel 15-20 cm între găuri de-a lungul buşteanului. Acest model se repetă continuu pe întreaga suprafaţă a buşteanului.

Fig. 3. Modelul „diamant”



51



O altă metodă se numeşte „în fâşii”. Începând de la 7-8 cm de capătul buşteanului se practică un rând de găuri spaţiate la aproximativ 5 cm una de alta, pe toată circumferinţa buşteanului. Următorul rând de găuri se practică la cca. 13 cm de primul rând şi apoi se continuă până este acoperită toată suprafaţa buşteanului. Această metodă este utilizată de regulă pentru buştenii de dimensiuni mici. Practica a demonstrat că cea mai eficientă metodă este cea „diamant”, în special dacă buştenii nu sunt perfect drepţi. Sunt câteva reguli care trebuie respectate la găurire: - asiguraţi-vă că găurile sunt practicate în unghiul corect faţă de buştean ( găurile practicate înclinat sunt dificil de inoculat); - urmăriţi aşchiile de rumeguş realizate prin găurire. Acestea trebuie să fie galbene, deschise la culoare şi cu miros plăcut. Aşchiile închise la culoare au de regulă un miros înţepător, acru, semnificând că lemnul este mort de ceva timp şi deja este în proces de descompunere. Dacă întâlniţi aceste simptome direcţionaţi buştenii respectivi către stiva cu lemn pentru foc.

INTRODUCEREA INOCULULUI Dacă găurile sunt practicate, buşteanul poate fi preluat de către persoana care va introduce inoculul. Cepurile de inoculare trebuie plasate la îndemână, într-un recipient curat, cu capac care să le protejeze de deshidratare. Este recomandabil să se scoată din punga cu cepuri şi să se pună în recipient, aproximativ atâtea cepuri câte vor fi folosite pe durata unei singure zile, restul de cepuri rămânând în punga originală care va fi închisă cât mai bine cu ajutorul unei benzi adezive până la o nouă utilizare. Cepurile în sine nu se vor contamina, însă pot deveni un vector de propagare pentru microbi nedoriţi dacă sunt manevrate neglijent. Persoana care le manipulează trebuie să încerce sa-şi păstreze mâinile cât mai curate pe timpul operaţiei de inoculare. Cepul trebuie introdus în gaură până când capătul său superior coboară un pic sub nivelul cojii buşteanului. De regulă gaura se practică un pic mai adâncă decât lungimea cepului. Dacă gaura nu este suficient de adâncă, rezistaţi tentaţiei de a strivi cu ciocanul capătul cepului şi mergeţi după maşina de găurit pentru a adânci gaura ! CERUIREA

Fig. 4. Pipetă metalică Ceruirea este un pas la fel de important ca şi celelalte ale procesului deoarece ea previne pierderea umidităţii buşteanului şi deshidratarea inoculului. Ceara se aplică în stare lichidă, adică topită şi fierbinte. Foarte fierbinte e bine, adică între 176-205˚C. Ceara fierbinte poate fi periculoasă ! La 232˚C ea atinge punctul de aprindere, iar focul este la fel de greu de stins ca şi uleiul care arde. Este de preferat să folosiţi un termometru pentru a determina temperatura şi în timp ve-ţi învăţa să distingeţi semnele caracteristice atunci când ceara este bine topită. a Servicii de consultanţă pentru elaborarea unei documentaţii de fundamentare a potenţialului economic local şi Planul de acţiune pentru relansare economică locală,


52



Unul din semne este un uşor firicel de fum alb ridicându-se de pe suprafaţa ei. Fumul negru sau albastru înseamnă că se arde… aşa că: FERIŢI-VĂ ! Se pot folosi pentru topire vase cu pereţi dubli sau friteoze electrice mai vechi care sunt foarte bune deoarece se poate regla temperatura. Un extinctor şi o găleată cu apă rece sunt bine de plasat în apropiere pentru orice eventualitate. Apa rece calmează durerile provocate de picăturile de ceară fierbinte ajunse pe piele. Odată ajunsă la temperatura optimă, ceara se aplică peste găurile inoculate cu ajutorul unei pensule (au dezavantajul că-şi pierd părul după 1-2 ore de utilizare), dar o pipetă metalică sau din sticlă este cea mai potrivită ustensilă pentru această operaţie (fig.4). Unele persoane folosesc parafina pentru sigilarea găurilor însă când temperatura exterioară este prea scăzută aceasta nu aderă la suprafeţe şi alunecă. O soluţie este adăugarea de ulei mineral (1 parte ulei la 10 părţi parafină). Alţii folosesc ceara de albine, însă cea mai bună este ceara pentru brânzeturi deoarece aderă foarte bine la lemn şi rămâne intactă câţiva ani. ETICHETAREA BUŞTENILOR O metodă utilă de menţinere a evidenţei buştenilor este etichetarea lor, mai ales atunci când se produc în etape şi ani diferiţi. Se utilizează cu succes etichete din tablă de aluminiu, fixate pe capătul buşteanului, pe care se notează prin pansonare, data inoculării, tulpina de miceliu folosită, un număr de ordine precum şi alte date pe care cultivatorul le consideră utile în monitorizare ulterioară a buşteanului. PRIMUL AN Odată inoculaţi, buştenii trebuie aşezaţi în amplasamentul pregătit pentru acest scop. Pentru a produce ciuperci miceliul trebuie să degradeze lemnul. Pentru ca acest lucru să se întâmple cât mai repede este necesar să se îndeplinească anumite cerinţe de microclimat. Shiitake prosperă la temperatura de 21-25˚C şi umiditate relativă între 80-85%. Majoritatea amplasamentelor sunt localizate în pădure pentru a utiliza umbrirea naturală. Amplasamentul ideal este umbros şi aproape de o sursă de apă. Trebuie să existe o bună circulaţie a aerului dar protejată totuşi de vânturile puternice. Coronamentul arborilor care-l înconjoară trebuie să fie bogat începând de primăvara devreme până toamna târziu. Prezenţa tufişurilor în amplasament este benefică fiindcă furnizează umbră suplimentară şi oferă protecţie la vântul puternic. Panta terenului şi poziţia influenţează microclimatul. Vârful dealului poate fi prea uscat şi având curenţi de aer puternici în timp ce văile sau depresiunile se caracterizează prin aer stagnant şi sunt mai expuse la îngheţ. Pantele orientate către sud sau sud-vest sunt mult mai călduroase decât cele orientate spre est sau nord. Amplasamentul trebuie ales astfel încât să maximizeze beneficiile căldurii din primăverile timpurii şi să aibă o bună circulaţie a aerului. Configuraţia în care sunt aranjaţi buştenii diferă şi de asemenea poate fi adaptată pentru a folosi condiţiile benefice din zonă. Cele 4 tipuri de stivuire (cele mai cunoscute) sunt: - stivă compactă - în X sau A - înclinată - teanc Stiva compactă (fig.5) este o bună metodă pentru păstrarea buştenilor înainte de inoculare, însă nu este recomandată pentru perioada de creştere a miceliului. Se caracterizează printro proastă circulaţie a aerului, o slabă penetrarea a apei, permiţând însă apei să stagneze pe suprafaţa buşteanului. O astfel de stocare conduce la tot felul de probleme cu contaminanţii, în special dacă amplasamentul este umed şi cu aer stagnant. Evitând acest tip de aşezare evitaţi şi problemele pe care le generează.



53



Aşezarea în X sau A (fig.6) arată bine pusă în practică însă are o serie de neajunsuri: - este o metodă care foloseşte ineficient spaţiul; - vă veţi confrunta la un moment dat cu o creştere a unghiului grămezii pe măsură ce aşezaţi buştenii; - dacă amplasamentul are curenţi puternici de aer această metodă favorizează uscarea buştenilor.

Fig. 5. Stivă compactă

Fig. 6. Aşezarea în X sau A

Aşezarea tip teanc(fig. 7). Această metodă se bucură de o mare popularitate printre cultivatori. Este o metodă eficientă de utilizare a spaţiului şi permite o recoltare uşoară a ciupercilor. Totuşi apare tendinţa de uscare a buştenilor de la partea superioară, ceea ce impune irigarea. De regulă nu se aşează mai mult de 4 straturi, mai ales în regiunile mai uscate. Aşezarea înclinată (fig. 8) este considerată cea mai bună metodă de aşezare pentru climatul continental. În zonele uscate buştenii sunt aproape de sol, aproape orizontali, în climatul umed buştenii pot fi ridicaţi. Această metodă permite o irigare eficientă iar pe timp de iarnă buştenii sunt acoperiţi de un strat protector de zăpadă. Unghiul uşor înclinat al buştenilor permite apei să se scurgă uşor de-a lungul lor iar distanţa mică dintre lemn şi sol (cca. 20-30 cm) oferă protecţie împotriva uscării de către vânt.

Fig. 7. Aşezarea în teanc

Fig. 8. Aşezarea înclinată

Buştenii de control trebuie împrăştiaţi în tot amplasamentul pentru a se putea moni-toriza cât mai corect condiţiile de microclimat. Periodic aceştia se vor cântări pentru a determina umiditatea lemnului şi a lua măsuri pentru menţinerea acesteia în parametrii optimi. Ca o regulă generală, buştenii mai subţiri pierd mai repede umiditatea decât cei mai groşi. Cum se pot evalua progresele de creştere a miceliului ? La câteva zile după inoculare, miceliul devine alb sub ceară. Dacă nu se poate observa cu uşurinţă, îndepărtaţi cu grijă ceara şi veţi putea observa creşterea acestuia. Examinaţi cu atenţie deoarece creşterea este foarte fină şi odată cu îndepărtarea stratului de ceară puteţi distruge hifele miceliene. Dacă umiditatea buştenilor este menţinută corect, până la sfârşitul sezonului de creştere se vor putea observa pete albe de miceliu pe lemnul de la capetele buştenilor (vezi fig.9).



54



Dacă însă capetele buştenilor sau uscat atunci aceste pete nu vor apărea. Ridicând cu grijă coaja de la capăt veţi putea observa că miceliul s-a oprit din creştere în zona uscată de la capete. Buştenii care nu sunt suficient de maturi (complet colonizaţi) şi sunt forţaţi să fructifice prea devreme, nu vor mai produce la întregul lor potenţial.

Fig. 9. Apariția miceliului la capetele bușteanului FRUCTIFICAREA Procesul de fructificare are mai multe stadii. Primul este „formarea primordiilor”. Primordiile sunt ciupercile iniţiale, foarte mici, asemeni mugurilor unei plante verzi. Formarea lor apare dintr-un pas pregătitor al procesului de fructificare şi este direct dependent de cel puţin 2 factori: umiditatea şi temperatura. Lumina nu este necesară pentru creşterea miceliului însă este necesară la fructificare, atât cât să poată fi citit ziarul. Primordiile au nevoie de umiditate între 35-60%, cu un optim de 60%. Procesul de formare a lor durează 2-3 săptămâni la 16-21˚C însă necesită 3 luni la temperatura de 10˚C ! Procesul de dezvoltare precedă formarea primordilor şi le transformă pe acestea în ciuperci mature, tot ca un răspuns la umiditate şi temperatură. Formarea şi dezvoltarea pot fi separate ca timp sau pot părea ca un singur proces. Pentru a iniţia aceste procese se utilizează metoda scufundării buştenilor în apă sau irigarea intensă a acestora. Timpul de scufundare este dat de relaţia dintre temperatura aerului (buştenilor), temperatura apei, vârsta buştenilor şi grosimea cojii. Cu cât temperatura buşteanului este mai aproape de temperatura apei, cu atât timpul de scufundare va fi mai mare. De exemplu timpul de scufundare pe timp de vară va fi de 6 până la 24 ore; 6 ore dacă buştenii au produs deja câteva valuri de recoltă sau au coaja subţire (absorb apa mai repede), sau mai lung dacă sunt buşteni noi ori mai groşi. Primăvara şi toamna când e mai rece, timpul de scufundare va fi de cca. 2 zile. Scufundarea poate fi înlocuită cu irigarea buştenilor timp de 24-48 ore şi are efect mai mult asupra primelor câteva valuri de fructificare. Şi o stimulare mecanică (mersul cu pasul peste buşteni) sau simpla ridicare a lor este benefică pentru stimularea apariţiei primordiilor, însă nu este şi suficientă. După scoaterea din apă buştenii vor fi aşezaţi pentru fructificare, lucru care se face într-o manieră ce trebuie să asigure un acces cât mai facil la toate feţele buşteanului în timpul recoltării. Metoda de aşezare poate varia funcţie de locaţie. Varianta înclinată este cea mai indicată iar în zonele în pantă este obligatorie (fig. 9). De asemenea poate fi folosită şi o versiune a metodei în X (fig. 10) sau în teanc de formă triunghiulară (fig. 11)

Fig. 9. Așezarea în pantă

Fig. 10. Variantă de așezare în X



55



Fig. 11. Așezarea în teanc de formă triunghiulară După aşezare buştenii vor fi acoperiţi cu o folie de protecţie pentru a-i feri de vânt şi ploaie, a stabiliza temperatura şi a menţine umiditatea lemnului. Căldura, vântul, îngheţul sau ploaia sunt acum „răufăcători”. Utilizaţi prelatele cu grijă deoarece absorb căldură solară, cresc temperatura buştenilor şi reduc accesul luminii, ceea ce duce la deschiderea culorilor la pălăria ciupercilor. Folia de plastic transparentă sau albă poate fi folosită. Evitaţi însă folosirea ei pe timp de vară deoarece produce acumularea de apă în exces în pălăriile ciupercilor. Folia de protecţie ideală este izolatoare, nu permite infiltrarea apei, reflectă lumina, nu se lipeşte de buşteni. Orice material care se apropie de aceste caracteristici este bun ! După apariţia ciupercilor folia protectoare poate fi ridicată de pe buşteni şi aşezată astfel încât să formeze un umbrar pentru ei dar şi o protecţie împotriva vânturilor puternice. După recoltarea ciupercilor, buştenii sunt readuşi în poziţia de după inoculare şi trebuie lăsaţi să se „odihnească” pentru cca. 8 săptămâni până la 3 luni. Regula acestei perioade este: „cu cât perioada este mai lungă cu atât mai bine”. Dacă puteţi prelungi perioada de odihnă până la 12 luni este în avantajul dumneavoastră însă majoritatea cultivatorilor au descoperit că o perioadă de 8 săptămâni este un bun compromis. Această perioadă este necesară pentru refacerea miceliului, după care buştenii trebuie „reiniţiaţi” pentru a se forma din nou primordiile, prin imersie în apă sau irigare. Deşi un pic de uscăciune este dezirabilă în perioada de „odihnă” nu uitaţi totuşi că umiditatea minimă necesară pentru apariţia primordiilor este 35%. Vă reamintim că sub 23% umiditate miceliul de Shiitake moare.

Diferite metode de așezare pentru fructificare: A- în stivă, B- în teanc, C- înclinat, D- în X.



56



Ciuperci Shiitake pe bușteni de lemn DĂUNĂTORII CULTURII Datorită faptului că această cultură se desfăşoară în aer liber, expunerea la atacul agenţilor patogeni şi dăunătorilor este mai mare decât la culturile care sunt practicate în interior. Cei mai comuni dăunători ai culturii ciupercilor Shiitake sunt ciupercile competitoare, mucegaiurile (verzi, albastre, negre), insectele şi melcii. Pentru mucegaiuri şi ciuperci competitoare s-a făcut referire în material la activitatea de prevenţie. Dacă totuşi s-a produs contaminarea, se recomandă înlăturarea imediată din amplasament a buştenilor afectaţi pentru a limita extinderea competitorilor şi la buştenii sănătoşi. Există şi varianta folosirii substanţelor fungicide, utilizarea acestora rămânând la latitudinea cultivatorului care trebuie să aprecieze dacă este oportună aplicarea acestora la un anumit moment al culturii, mai ales datorită toxicităţii pe care acestea o pot imprima ciupercilor. Sunt de asemenea şi multe insecte care pot ataca şi parazita cultura, între ele amintim: musca gheboasă a ciupercilor (Megaselia nigra), ţânţarul ciupercilor (Lycoriella fenestralis) şi musculiţa cecidă (Heteropeza pigmaea). Datorită dimensiunilor lor extrem de mici ( 2-5 mm în stadiul adult şi 2-12 mm în stadiul de larvă) sunt greu de depistat, cel mai adesea se văd doar efectele atacului lor (dispariţia miceliului care este consumat de larve sau găuri practicate în ciupercă). Din păcate măsurile de combatere implică folosirea insecticidelor care de asemenea pot dăuna sănătăţii umane. Dăunători: A și B – melci fără cochilie; C, D și E – ouă, larve, pupe și adult de Lycoriella fenestralis.



57



26. Cultura ecologică a ciupercilor comestibile Agaricus bisporus Sursa: http://agro.afacereamea.ro/legumicultura/ciuperci/cultura-ecologica-a-ciupercilorcomestibile-agaricus-bisporus/ Primele consemnări scrise despre ciuperci, ajunse la noi se referă la ciupercile Agaricus sp. şi dateaza din secolul I î.Ch. Dioscoride şi Horaţiu, aduc elogioase aprecieri în lucrările lor despre ciuperci, astfel Horaţiu ( 65-8 î.Ch.) consideră că “este mai uşor a dispreţui aurul şi argintul decât a renunţa la o mâncare de ciuperci”, iar îmapăratul roman Claudius (41-54 d.Ch.) compară valoarea ciupercilor, cu “gloria generalilor săi”. Chinezii sunt deţinătorii cunoştinţelor despre cultura ciupercilor înca de la anul 535 î.Ch. Cultura ciupercilor a început târziu şi datorita faptului că nu s-au cunoscut căile de înmulţire ale acestora. Ciupercile nu prezintă rădăcină, tulină, frunze, flori si seminţe şi nu pot fi înmulţite precum celelalte plante. Becker G., (1985) în articolul său intitulat “Mic istoric al micologiei” arată că abia în anul 1729 italianul Micheli a descoperit că ciupercile se înmulţesc prin spori. Dar adevăratul părinte al micologiei este suedezul Fries E., a cărui operă cuprinde aproape 3000 de specii de ciuperci. In acelaşi timp Fries E., a început o clasificare sistematică ce stă la baza tuturor lucrărilor ce au urmat. Încadrarea sistematică Sistematica este o ştiinţă în evoluţie deoarece se fac aproape zilnic noi descoperiri şi astfel speciile de animale, plante şi microorganisme continuă să crească. Dacă la începutul secolului XX numărul regnurilor erau numai două: PLANTAE şi ANIMALIA, în prezent cercetătorii variază numarul acestora între 5 şi 8. Cele 5 Regnuri sunt:  MONERA  FUNGI  PLANTAE  PROSTITA  ANIMALIA In prezent în ţara noastră se cultivă cu precădere două specii de ciuperci: Agaricus bisporus (ciuperca de strat sau de balegar, albă, crem sau brună) şi Pleurotus ostreatus (bureţi sau păstravul de fag). Timid a început în ultima perioadă să se cultive şi Lentinus edodes (shii-take, ciuperca parfumată sau ciuperca de castan). Ciupercile comestibile sunt considerate aliment iar unele dintre ele chiar medicament, având o valoare nutritivă ridicată şi unele virtuţi terapeutice de certă valoare cum e cazul lui Lentinus edodes şi Pleurotus ostreatus. Compoziţia chimică a ciupercilor diferă de la o specie la alta, în funcţie de stadiul de dezvoltare, de substratul nutritiv pe care cresc, de partea componentă luată în considerare, perioada de creştere, condiţiile de microclimat etc. Agaricus bisporus contin apă (82-92 %) , substanţe organice (6- 16,5 %), si săruri minerale ( 0,5-1,5%) . 100 g ciuperci proaspete (analizele sunt facute in Canada) contin:  proteine 3,6 – 5 g  carbohidraţi 1,5 g  lipide 0,3 g  fibre dietetice 2,5 g  vitamine : A – 5 mg; C- 0,12 mg ; D – 0,10 mg ; E – 0,12 mg ; B 1 (tiamina)- 0,03 mg ; B2 (riboflavină) – 0,41 mg ; B3 (niacină) – 4,1 mg ; B 12 – 0,16 mg; a Servicii de consultanţă pentru elaborarea unei documentaţii de fundamentare a potenţialului economic local şi Planul de acţiune pentru relansare economică locală,


58

S.C. MDA GLOBAL AUDIT S.R.L. Cluj Napoca, str. Buftea nr 7, tel/fax: 0264 433 081  


săruri minerale : Na-7,0 mg; K – 305 mg ; Ca – 2 mg ; Fe + 0,2 mg ; Zn – o,2 mg ; Mg – 9 mg ; P – 0,13 mg ; Cl – 0,8 mg ; I + 0,017 mg ; Mn – 0,57 mg ; Cu – 0,65 mg; colesterol – 0

Ciupercile Agaricus spp. (bisporus si edulis), prin conţinutul lor în vitamine şi săruri minerale, sunt considerate energizante si mineralizante, recomandate în perioada de convalescentă. Unii nutriţionişti mentionează că aceste ciuperci au si virtuţi antialergice. Ciupercile proaspete conţin 28 calorii, comparativ cu tomatele 15 şi varza 19. Au, de asemenea, gust şi aromă deosebite şi de aceea pot fi consumate ca aliment de bază pentru cei sănătoşi sau ca aliment dietetic pentru diabetici, deoarece nu conţin amidon care în organism se transformă in zahăr. Ciupercile prezinta mai multe avantaje. Astfel:  au un ciclu de cultură scurt (2-3 ) luni,  sunt plante cu talie redusă putând astfel fi cultivate pe mai multe nivele,  se consumă toate părţile componente, procentul de utilizare fiind de 99-100 %,  pentru substrat sunt folosite materii auxiliare sau deşeuri de la alte ramuri agricole sau industriale,  ca spaţii de cultură se pot folosi şi cele dezafectate, subsoluri, tuneluri, galerii goale etc. O afacere bazată pe cultură de ciuperci va putea fi rentabilă şi sigură numai dacă se vor respecta tehnologia şi condiţiile de microclimat specifice. De o mare importanţa este şi calitatea miceliului folosit.

Fig. 1 – Agaricus bisporus Norme privind cultura ecologică a ciupercilor Obţinerea de produse ecologice este reglementată de Hotărârea nr. 917/13 septembrie 2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 34/2000 privind produsele ecologice. Această Ordonanţă prevede la art. 2 că persoanele fizice sau juridice care produc, prepară, importă /exportă şi/sau comercializează produse agroalimentare ecologice sunt obligate să respecte prevederile ordonanţei de urgenţă şi ale prezentelor norme metodologice. Termenul ecologic utilizat în Ordonantă este similar cu biologic , organic sau cu combinaţiile acestora organo-biologic şi bio-organic. Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţa a Guvernului nr. 34/2000, privind produselor alimentare ecologice, cu referire la cultura ciupercilor comestibile, permit pentru dezinfecţie tratamente fitosanitare şi corectarea valorii pH-ului cu urmatoarele produse:  sulfat de calciu (ghips) numai de origine naturală;  sulfat de cupru (piatră vanată);  carbonat de calciu;  perlită;  Formaldehidă;  Bacillus thuringensis. a Servicii de consultanţă pentru elaborarea unei documentaţii de fundamentare a potenţialului economic local şi Planul de acţiune pentru relansare economică locală,


59



Igienizarea ciupercăriei după curăţare, reparare şi spălare se poate face ecologic prin văruirea pereţilor, stelajelor, pardoselii, tavanului şi o dezinfecţie cu soluţie de 0,5 % Formaldefidă ( formol sau formalină), produs acceptat de Ordonanţa mentionată. Pentru substratul celulozic nutritiv sau pentru compost se pot folosi numai materii prime şi auxiliare certificate ca biologice. Paiele de grâu sau de alte cereale păioase, trebuie să provină din cultura ecologică, ce nu a fost îngrăşată cu îngrăşăminte chimice, nu a fost erbicidată şi nici tratată cu fungicide sau insecticide. La fel dacă se folosesc ciocălăi, tulpini, boabe de porumb sau orice deşeuri de plante agricole. In mod asemănător se pune problema şi pentru gunoiul de pasăre utilizat pentru formarea compostului. Toate materialele auxiliare şi proteice trebuie să provină de la ferme certificate ca ecologice. Amendamentul ce se recomandă va fi pe bază de calciu, carbonatul de calciu natural sau sulfat de calciu tot natural. Miceliul folosit la însămânţare, la rândul lui trebuie să fie produs pe un suport granulat ecologic, grâu, orz, porumb, mei etc. Cultura se va proteja astfel încât să se dezvolte într-o bună igienă culturală pentru a nu fi nevoie de tratamente chimice cu pesticide. Se vor aplica tratamente preventive cu Formaldehidă in concentratie de 0,5%, sulfat de cupru 1% sau fungicide biologice pe bază de Bacillus thuringensis. Pentru combaterea dăunătorilor în incinta ciupercăriei se va arde tutun 30 g/mc sau sulf elementar. In ţara noastră sunt acreditate ca ecologice câteva ferme de cultură a cerealelor păioase şi prăşitoare precum şi de cresterea a păsărilor, informaţiile pot fi primite de la Ministerul Agriculturii Pădurilor si Dezvoltării Rurale. CULTURA ECOLOGICĂ A CIUPERCILOR AGARICUS spp. Primele lucrări avute în vedere la infiinţarea unei ciupercării, după documentare, constau în pregătirea, amenajarea şi dotarea spaţiului de cultură. O ciupercărie cât de mică va trebui să fie prevăzută cu anumite utilităţi, şi anume:  apă curentă şi canalizare,  instalaţie de iluminat,  instalaţie de încălzire şi răcire a aerului,  sistem de ventilaţie. Pentru cei ce doresc să-şi construiască o ciupercărie o să prezint câteva sugestii de care vor trebui să ţină seama :  să prezinte o izolaţie hidrotermică bună, variaţiile zilnice de temperatură să nu fie mai mari de 2-3 grade C, valoarea lui K în ciupercărie este de 0,6 (k = cantitatea de căldură care traversează un perete),  pânza de apă freatică să fie la adâncime, pentru a nu crea condens pe pereţii ciupercăriei,  încăperile să fie aşezate în linie, nu ramificat,  construcţia să nu cuprindă lemn sau acesta sa fie izolat (acoperit),  se vor lăsa spaţii pentru admisia aerului şi refularea celui uzat şi se va renunţa la ferestre,  să fie amplasată în apropierea unei şosele de acces,  să nu existe pericolul de inundaţii,  suprafeţele interioare să fie netede, din materiale dure, rezistente la umiditate si coroziune, uşor de dezinfectat,  să prezinte pernă de aer între acoperiş şi plafon,  accesul să fie făcut dintr-un culoar tehnologic sau o cameră tampon,  pereţii să fie construiţi din beton celular cu spaţii de aer între cele două rânduri de zidărie, având o grosime de 20 cm cei de la exterior si 12-14 cm cei din interior.  Materialele izolante pentru cultura ciupercilor sunt: betonul celular expandat, vata minerala, polistirenul expandat, pluta, aerul, pământul, rumeguşul etc. a Servicii de consultanţă pentru elaborarea unei documentaţii de fundamentare a potenţialului economic local şi Planul de acţiune pentru relansare economică locală,


60

S.C. MDA GLOBAL AUDIT S.R.L. Cluj Napoca, str. Buftea nr 7, tel/fax: 0264 433 081     


în interior pereţii se vor tencui cu ciment sau se vor proteja cu clor cauciuc pentru o etanşeizare cât mai bună, uşile vor avea înălţimea de 2-2,5 m cu izolaţie termică, confecţionate din metal ambutisat, (oţel galvanizat) cu un strat izolator şi prevăzute cu bandă de cauciuc, ciupercăria va fi prevăzută cu un culoar tehnologic, de-a lungul acestuia fiind uşile de acces în camere precum şi panourile de comandă şi de automatizare a instalaţiilor, încalzirea ciupercariei să fie făcută pe bază de abur, igienizarea ,după curăţare, repararea şi spălarea se vor face ecologic prin văruire cu adaos de sulfat de cupru 5% sau cu Formaldehidă in concentraţie de 2%. Ambele produse sunt acceptate de Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice.

Pregătirea compostului Dupa pregătirea si amenajarea spaţiului de cultura urmează pregătirea compostului. Vă recomand o reţetă de compost ecologic pe bază de paie de grâu şi gunoi de pasăre de la pui pentru carne, dar ambele materii prime trebuie să provină tot de la ferme ecologice. La o tonă de paie de grâu uscate se adaugă o cantitate de 900 kg gunoi de pasăre si 40-50 kg borhot de la fabricile de bere obţinut din orz sau orzoaică ecologică, iar la fiecare tonă de compost obţinut se va adăuga câte 20 kg ipsos. Din cantitatea de materii prime menţionată anterior vor rezulta cca. 5 t compost. Nici chiar pentru cultura in sistem clasic nu se recomandă pregătirea sub o tonă de compost, deoarece acesta nu se încălzeşte şi nu fermentează. Compostul se pregăteşte pe o suprafaţă betonată, cu o pantă uşoară de 3-4 grade sau cu posibilitatea de a se colecta apa ce rezultă in surplus de la udări si a se refolosi. Se preferă spatii acoperite, hale, şoproane. Prima fază a pregătirii compostului este faza anaerobă (fără aer). Voi descrie sistemul clasic de pregătire a compostului. Prima fază durează 10-12 zile şi constă în udări, tasări şi recircularea apei colectate de la udări. Mai întâi se întind paiele pe suprafaţa betonată şi se trece peste ele cu roţile unui utilaj. Apoi se udă cu apa curată, de câteva ori pe zi, timp de 3 zile. In a 4-a zi, peste paie se întinde gunoiul de pasăre cu aşternut de paie. Din nou se udă cu recirculare. In ziua a 6-a, cu furca, aceste materiale se amestecă şi se fac grămadă cu înălţimea de 1,7-2 m. Se udă în continuare şi se tasează cu picioarele, încă 4-6 zile, cu recirculare, până cănd acesta nu mai primeşte apă. In faza a 2-a , aerobă (cu aer) se face aşezarea compostului in platformă cu următoarele dimensiuni:  lăţimea 1,8-2 m,  înălţimea 1,7-1,8 m,  lungimea în funcţie de cantitate

Fig. 2 – Platforma de compost a Servicii de consultanţă pentru elaborarea unei documentaţii de fundamentare a potenţialului economic local şi Planul de acţiune pentru relansare economică locală,


61



Aşezarea se face prin vânturare cu furca, afânat. Compostul in această fază nu se mai udă şi nu se mai tasează. Se lasă astfel la încălzit 5 zile. Apoi i se aplică 4 întoarceri la interval de 3 zile, cu vânturare, adăugând la fiecare operatie câte un sfert din cantitatea de ipsos calculată, de 20 kg/t de compost obtinut. La fiecare întoarcere se formează o nouă platformă după aceleaşi dimensiuni, cu pereţii drepti, cu materialul bine afânat, cu marginile şi capetele din vechea platformă care să vină în interiorul celei nou-formate. In cadrul ciupercăriilor intensive întoarcerea compostului se face cu ajutorul maşinilor speciale.

Fig. 3- Maşina de întors compost Pasteurizarea compostului Pentru ciupercăriile intensive, unde se produc cantităţi mari de compost, pasteurizarea se va face pe bază de abur. Aceasta are loc în camere special amenajate unde începe o intensă activitate a microorganismelor la o temperatură de 58-60 grade C cu menţinere timp de la câteva ore ca câteva zile, perioadă ce va asigura distrugerea completă a larvelor, ouălor si formelor parazitare, în special nematozii (viermii compostului). Tunelul pentru pasteurizare reprezinta o constructie speciala pentru acest scop, este etanşă, cu tavan şi pereţi laterali termoizolaţi – coeficientul de izolare 0,4. Dimensiunile sunt date de cantitatea de compost/transă, aşezat vrac cu înălţimea de 2-2,2 m. Se recomandă forma dreptunghiulară, la lungimea de 10-15 m şi lăţimea de 4-6 m, cu înălţimea de 2,2 m asigură pasteurizarea a 50-60 t pe tranşă . Tunelul de pasteurizare va fi dotat cu instalaţie de abur şi sistem de ventilaţie. Regim de pasteurizare:  Se introduce abur sub presiune la 4-5 atmosfere până când temperatura compostului creşte la 55-57 grade C, apoi la 59-60 grade C. In acest timp se introduce aer proaspăt ¾ şi aer recirculat ¼ – în total durează 12+15 ore.  La temperatura de 59-60 grade C se menţine 12+24 ore – cu ventilaţie de 20-25 mc aer/h/mp.  Se reduce temperatura de la 60 grade C la 52 grade C prin oprirea aburului şi prin ventilaţie maxima astfel ca temperatura aerului să fie cu 5+10 grade C mai mică decât cea a compostului.  Condiţionarea compostului (finisarea). Temperatura de 52 grade C se menţine 48-84 ore cu diferenţa de temperatură de 5-8 grade C între compost şi aer, cu ventilaţie cu 60-70% aer proaspăt şi 30-40 % aer recirculat. In timpul condiţionării compostului are loc scăderea conţinutului in amoniac ( care este toxic pentru creşterea miceliului) şi pentru dezvoltarea microflorei termofile deci a actinomicetelor, ce vor avea un rol important în creşterea miceliului însămânţat.  Coborârea temperaturii la 26-24 grade C şi stabilizarea ei timp de 12 ore. Metoda de pasteurizare rapidă constă în menţinerea compostului timp de 6-8 ore la temperatura de 60 grade C, după care se scade cu 1-3 grade C intr-un interval de 5-6 ore. a Servicii de consultanţă pentru elaborarea unei documentaţii de fundamentare a potenţialului economic local şi Planul de acţiune pentru relansare economică locală,


62



Calitatea unui compost optim:  culoarea brun, cu pete albe;  textura moale, paiele să se rupă uşor;  miros plăcut, nu de amoniac;  pH-ul 7,2-7,4;  umiditatea 68-70%;  azot total 2,4+2,6 mg% s.u.;  amoniac liber 0,05-0,07% s.p.;  raportul C/N –15-20. Amoniacul liber să prezinte valori de 0,01- 0,03 g% s.p. cu limita maxima de 0,05-0,19% s.p., iar optim 1 ppm. adica 0,001% . Azotul ( N ) este un element fundamental, cu rol plastic pentru creşterea ţesuturilor, constituent al substanţelor complexe (enzime, hormoni de creştere, pigmenţi). Activitatea enzimelor, metabolismul plantei sunt condiţionate de existenţa unei cantităţi satisfăcătoare de azot. Lipsa acestuia perturbă în primul rând creşterea. De aceea se impune să se asigure azot încă din primele fenofaze ale creşterii. Azotul amoniacal este cel transformat rapid şi metabolizat în aminoacizi şi amide, care vor servi la formarea diferitelor părţi ale plantei. Deci azotul este un element esenţial în multiplicarea şi creşterea celulelor. Însămânţarea compostului După pasteurozarea compostului, acesta se introduce in ciupercărie, in saci, lăzi sau în strat plan, pe stelaje. Cantitatea de compost va fi de 80-100 kg/mp sau cca. 15-20 kg/sac. Grosimea stratului plan poate fi de 25-30cm după tasare. Adus de la pasteurizare şi pus în ciupercarie, compostul se mai poate lăsa 3-5 zile pentru activarea actinomicetelor, după care se va însămânţa. Norma de miceliu va fi de 0,5-1 kg/mp sau la 100 kg compost. Însămânţarea se face manual în ţara noastră, prin amestecare uniformă, urmată de tasare puternică, după care pe deasupra se împrăştie 1/10 din kg, miceliu de control. Straturile sau sacii se acoperă apoi cu hârtie absorbantă tip ziar sau cu folie de polietilenă. După însămânţare se face curăţenie, se aplică un tratament preventiv cu soluţie de Formaldehidă în concentraţie de 0,5 %, se pun termometre în aer şi compost şi se asigură condiţiile optime pentru incubare. Condiţii de microclimat la incubare  temperatura în aer de 21-23 grade C (până începe incubarea poate fi şi 27-28 grade C);  temperatura în compost 26-28 grade C;  conţinutul de CO 2= 2200- 12 000 ppm (părţi pe milion);  umiditatea relativă a aerului (UR %) 95% prin udarea pardoselii;  ventilaţia = 1-3 mc aer/h/mp de cultură cu recirculare 100%;  la 3-4 zile de la însămânţare se poate repeta tratamentul cu soluţie de Formaldehida în concentraţie de 0,5% ; Acoperirea cu turbă La 12-15 zile de la însămânţare, dupa finalizarea incubării, se aplică pe straturi un amestec de acoperire pe bază de turbă. Necesarul de turbă este de cca. 25 kg/mp. Inainte de a fi utilizată, turba se pregăteşte prin cernere, i se aplică amendament pentru a fi adusă la un pH optim de 7,2-7,6, se umezeşte la 67-70% şi se dezinfectează termic la 60 grade C cu timp de menţinere de 5- 6 ore la abur. Se vor îndepărta hârtiile sau folia de pe straturi şi se aplică turbă în strat de 5-6 cm netasat. Inainte de aplicarea ei se verifică straturile pentru a se elimina eventualele pete de mucegai. A doua zi după aplicarea turbei se face un tratament chimic cu Formaldehidă in concentraţie de 1%, utilizând un litru de soluţie/mp de cultură. a Servicii de consultanţă pentru elaborarea unei documentaţii de fundamentare a potenţialului economic local şi Planul de acţiune pentru relansare economică locală,


63



Pentru acoperirea ciupercilor este admisa şi perlita. Condiţii de microclimat după acoperire  temperatura în aer = 20-22 grade C;  temperatura în compost = 24-26 grade C;  temperatura în turbă = 22 grade C;  UR = 95% cu udări pe pardoseală;  continutul în CO 2 – 3000 – 20 000 ppm ; Prima udare cu apă la temperatura din ciupercărie se va aplica la 2-4 zile de la acoperire când miceliul începe să urce în turbă. Intr-o perioadă de udare de 8-9 zile se vor aplica în total 7-10 litri de apă, în prize de 0,5- 1 litru/mp/zi. Gratajul sau scarificarea Lucrarea se executa în a 6-a sau a 9-a zi de la acoperire, când miceliul a urcat în turbă în proporţie de ¾ şi constă în mobilizarea amestecului de acoperire pâna la compost. Prin scarificare se produce o rupere a cordoanelor miceliene, se evită apariţia ciupercilor în buchete şi se accelerează apariţia butonilor de fructificare. Condiţii de microclimat dupa grataj  după grataj, o perioadă de 24-27 ore, nu se introduce aer proaspăt;  temperatura în aer se va menţine la 21-22 grade C;  temperatura în compost la 24-27 grade C;  conţinutul în CO 2 – 4000 – 8000 ppm;  ventilaţia 4-6 mc aer/h/mp cu recirculare;  nu se mai aplica udări decât cu unele excepţii – cu pulverizare fină a apei pentru a menţine turba umedă.

Fig. 4 – Aparitia butonilor Şocul termic Este obligatoriu pentru fructificarea ciupercilor Agaricus bisporus. Şocul termic se începe la 3-4 zile după grataj, când miceliul a apărut la suprafaţa turbei în proporţie de 80-90% . Acesta durează 3-4 zile şi se realizează prin introducerea de aer proaspăt în proporţie de 30-50%, vara răcit. Condiţii de microclimat la şocul termic  temperatura în aer = 16-18 grade C;  temperatura în compost = 18-20 grade C;  UR = 87-90% ;  concentraţia de CO 2 = 1200-1600 ppm;  ventilaţia = 6-10 mc aer/h/mp cu 50% aer recirculat; Pentru a obţine ciuperci mari, şocul termic se face lent, în 4-5 zile cu temperatura în compost de 19-20 grade C, iar în aer 17-18 grade C. Atenţie la tulpina cultivată! Pentru a obţine ciuperci mici, şocul termic se face în 2-3 zile, cu temperatura în compost la 18-19 grade C şi temperatura în aer la 16-17 grade C. a Servicii de consultanţă pentru elaborarea unei documentaţii de fundamentare a potenţialului economic local şi Planul de acţiune pentru relansare economică locală,


64



Recoltarea ciupercilor  începe la cca. 20 zile de la acoperire;  udarea se reîncepe când ciupercile sunt ca un bob de mazăre, cu 2-2,5 litri apă/mp în reprize de 0,4-1 litru/mp,cu apă la temperatura din ciupercărie;  în timpul recoltării se aplică numai pulverizări fine cu apă pe ciuperci, apoi se ventilează, ca ciupercile să nu stea umede o perioadă mai lungă de 1- 2 ore;  ventilaţia la primul val de cultură este de 10-12 mc aer/mp permanent, cu 50% aer proaspăt si 50% aer recirculat;  temperatura în aer se va menţine la 16-18 grade C în funcţie de mărimea ciupercilor pe care doriţi să le obţineţi;  temperatura în compost 18-20 grade C;  UR = 87-89% ;  Dacă la primul val de recoltă sunt prea mulţi butoni, se face reducerea lor prin udarea cu 0,5 litri apă/mp. Udatul primului se încheie cu 36 ore înainte de primul val. În ultima zi a primului val sau când 70% din primul val a fost recoltat, se începe udarea celui de-al doilea val cu 4-8 litri de apă/mp în 2-3 zile, în prize de 0,5-1 litru apă /mp;  se va ridica temperatura în aer cu 1-2 grade c ;  valurile de ciuperci apar după cca. o săptămână;  temperatura în aer la primele 2 valuri se va ridica la 21-23 grade C;  UR 85-90%;  CO 2 = 1400-1800 ppm;  la fel se procedează cu udările şi la valurile 3 şi 4;  producţia la primul val va fi de 8-9 kg ciuperci/mp;  la al II-lea val – 8-9 kg ciuperci/mp;  la al III-lea val, 4-6 kg /mp;  la al IV-lea val, 2-4 kg/mp;  al V-lea val, 1-2 kg/mp.  Producţia totala va fi de 25-30 kg/mp/ciclu de cultură.

Fig. 5 – Ambalarea ciupercilor Atenţie de unde cumpăraţi miceliu ! Pentru consultanţă privind infiinţarea de ciupercării, staţii de miceliu, compost sau saci însămânţaţi cu Pleurotus spp., autoarea oferă consultanţă şi tehnologie la zi (carţi). Pentru relaţii: tel. 0745 420 536 sau 0723 648 128



65



27. Afaceri cu ciuperci – cum să faci bani atunci când nu ai spațiu Sursa: http://afacerimici.blogspot.ro/2013/02/idei-de-afaceri-la-domiciliu Afaceri cu ciuperci – cum sa faci bani atunci cand nu ai spatiu Din ce in ce mai multa lume vrea sa manance sanatos. Din ce in ce mai multa lume tine post sau prefera dieta vegetariana, iar cu ciuperci avem alegerea perfecta si delicioasa. Dintre toate culturile, cea cu ciuperci aduce cel mai mare randament pe metru patrat. La o cultura intensiva de ciuperci se obtin 5-6 recolte pe an! Piata ta: magazine tip aprozar, lanturi de hypermarketuri si supermarketuri, piete agroalimentare, restaurante, unitati tip fast-food, pizzerii, fabrici de conserve, pensiuni, export. De ce sa incepi o afacere cu ciuperci: Beneficiezi de un cadru legislativ favorabil micilor intreprinzatori Ai ACUM oportunitatea finantarii prin fonduri europene sauobtinerea de subventii pentru culturile in solarii Concurenta redusa. Cererea de ciuperci este de 26 de ori mai mare decat oferta! Materialele necesare productiei de ciuperci sunt foarte ieftine si usor de procurat (paie, balegar) Reduci investitia intiala cu peste 40% daca folosesti planul de afaceri pe care ti-l oferim! Obtii profit fulger! Ai nu mai putin de 5 sau 6 recolte pe an, deoarece ciupercile sunt cultura cu cel mai mare randament pe metru patrat! Nu-ti bati capul cu spatiul pentru ca poti cultiva ciuperci pe paturi suprapuse! Lucrezi impreuna cu familia! Ai piata de desfacere pentru ciuperci tot timpul anului dar in special in perioadele de post! Vegetarienii si cei care au probleme de sanatate sau doresc sa-si mentina o buna forma fizica se dau in vant dupa ciuperci pentru ca sunt bune si sanatoase.



66



28. Cultura ecologică a ciupercilor Pleurotus spp.- bureți sau păstrăvi de fag Sursa: http://agro.afacereamea.ro/legumicultura/ciuperci/cultura-ecologica-a-ciupercilorpleurotus-spp-bureti-sau-pastravi-de-fag/

Fig. 6- Pleurotus ostreatus Valoarea nutritiva a ciupercilor Pleurotus spp. este data de conţinutul ridicat în proteine 2,7-4 % s.u., hidraţi de carbon 3,5-5% s.u. şi săruri minerale 0,1-1,0% s.u. Proteinele din aceste ciuperci conţin 18 aminoacizi esenţiali care sunt indispensabili organismelor vii. Structura proteinelor din ciuperci este asemănătoare cu cea din cazeina laptelui,albumina din ou, gliadina din grâu, fiind alcătuite din aceeaşi aminoacizi esenţiali. Compoziţia chimica la două specii de Pleurotus Specificare

Substanta uscata Pl. ostreatus Pl. sajor-caju Proteina 7,0 – 41,5 2,66-47,0 Hidraţi de carbon 16,7- 81,8 53,5-64,0 Lipide 1,0-6,9 1,7-2,2 Cenuşă 2,1 – 9,8 6,4-6,7 Datorita conţinutului lor in diferite minerale precum K,P, Si, Se, a faptului ca nu conţin amidon şi sodiu şi conţin cantitate redusă de lipide ( grăsimi) le face a fi recomandate în alimentaţia diabeticilor, în combaterea anemiilor, a stărilor de oboseală şi ca mineralizante. Cercetarile ştiinţifice din ultimii ani, pe plan mondial au scos în evidenţă că polizaharidele din aceste ciuperci şi din miceliu conţin beta glucanul pleuran cu efecte antioxidante,anticolesterol, anti-viral, anti-bacterian, reglează presiune sîngelui, este tonic nervos şi protector cardio-vascular. Pe lângă cele enumerate, ciupercile sunt apreciate şi pentru savoarea şi gustul lor deosebite, putînd fi preparate în diferite moduri şi cât mai apetisant. Cultura ciupercilor Pleurotus spp. a cunoscut o dezvoltare explozivă în ultimii ani, în multe ţări din lume, fiind uşor de cultivat, nepretenţioase şi utilizând ca substrat de cultură deşeuri ligno-celulozice, o mare parte neutilizate în alte scopuri. După proteina vegetală obţinută din soia, ciupercile în general se situează pe locul doi în lume .Si aceste specii de ciuperci se pretează excelent pentru cultură ecologică. a Servicii de consultanţă pentru elaborarea unei documentaţii de fundamentare a potenţialului economic local şi Planul de acţiune pentru relansare economică locală,


67



Specii de Pleurotus ce pot fi cultivate în ţara noastră sunt : alături de Pl. ostreatus si Pl. florida ce sunt deja cunoscute se mai pot cultiva şi Pl. pulmonarius, Pl. colombinus, Pl. djamor, Pl. flabellatus, Pl. eryngii, Pl. tuber-regium, Pl. sajor-caju, Pl. cornucopiae Pl. citrinopileatus ş.a.

Fig. 7- Pleurotus cornucopiae Spatii de cultură Pentru o cultura intensivă şi aceste specii de ciuperci necesită spaţii închise, amenajate corespunzător. Ciupercile Pleurotus nu sunt mari consumatoare de energie, factorii de risc de-a lungul tehnologiei sunt reduşi, deoarece acestea sunt considerate ciuperci rustice, rezistente la boli, la dăunători şi la variţii de temperatură. Volumul de investiţii pentru cultura acestor ciuperci reprezintă 50-60% din cel pentru cultura ciupercilor Agaricus, deoarece pe lângă cele menţionate anterior, necesită şi mai puţină forţă de muncă. Amenajarea spaţiilor constă în dotarea lor cu instalaţii de apă-canal, ventilaţie, încălzirerăcire în funcţie de anotimp şi faţă de celelalte specii şi sistem de iluminat. În cultură clasică, toamna şi primăvara se pot utiliza spaţii puţin protejate precum solarii, şoproane, magazii, verande, balcoane, umbrare ş.a. Pregătirea substratului de cultură şi însămânţarea Substratul este reprezentat prin deşeuri ligno-celulzice provenite din agricultură, prelucrarea hârtiei, a celulozei, din industria textilă, precum şi deşeuri lignicole din industria prelucrării lemnului, a fabricării chibriturilor, silvicultură ş.a. Pentru ca ciupercile sa poată fi atestate ca sunt ecologice, materiile prime şi auxiliare pentru substrat nu trebuie să fie tratate chimic (lemnul) şi nici produse cu folosire de erbicide, îngrăşăminte chimice sau tratate cu pesticide. Materialele se mărunţesc dupa caz, se îmbibă în apă rece cca. 24 ore, apoi se dezinfectează cu ajutorul aburului la 80 grade C cu timp de menţinere 4 ore, sau la 75 grade C – 5 ore . In sistem clasic dezinfecţia se poate efectua şi cu apă fierbinte la 70-80 grade C. După răcirea şi scurgerea apei, se face cântărirea lor în vederea însămânţării. Inainte de însămânţare miceliului, în substrat se adaugă unul din amendamentele : ipsos 2+3%, carbonat de calciu 4% sau var praf 0,2-0,3% . Norma de miceliu, în funcţie de provenienţă va fi cuprinsă între 2,5-4,0% adica la 100 kg substrat umed şi dezinfectat termic. Repartizarea substratului amestecat cu amendament şi miceliu se va face în saci din polietilenă, perforaţi în prealabil, în greutate de 10-15 kg. a Servicii de consultanţă pentru elaborarea unei documentaţii de fundamentare a potenţialului economic local şi Planul de acţiune pentru relansare economică locală,


68



Incubarea durează 15-21 zile în funţie de tulpina, hibridul sau specia utilizată şi de temperatura din camera de incubare. Incubarea se desfăşoară la temperatura de 18-24 grade C, cu umiditatea relativă a aerului de 75-80%, ventilaţie redusă la 0,5 mc aer/h/tona de substrat şi fără iluminare. În timpul incubării se vor ţine sub observaţie sacii pentru a nu se încinge (autoaprinde) începând cu a 5-a zi de la însămânţare şi până în a 11-a zi.

Fig. 8 – Sac incubat, cu fructificaţii Dupa incubarea totală sacii – brichetele, se mută în ciupercărie unde vor fructifica. Se pot aşeza pe stelaje, suspendaţi ( agăţaţi) de plafon, suprapuşi formând stâlpi sau înfipţi în ţepuşe. Condiţiile de microclimat la recoltare sunt : UR 85%, temperatura 14-20 grade C în funcţie de cerinţele speciei, lumina 150 lucşi , timp de 8-10 ore/zi iar regimul de ventilaţie se prezintă astfel: - la primul val : 8+10 schimburi de aer/h, cu ½ aer proaspăt şi ½ recirculat, cu funţionare de 4,5 ore şi pauză 1,5 ore. Viteza aerului 0,2-0,3 m/sec. Un schimb de aer este egal cu volumul camerei. - La pauza dintre valuri – se introduce şi funcţionează exact inversul valului I; Randamentul obţinut se poate situa între 20-35 kg ciuperci/100 kg substrat însămânţat şi chiar mai mult, în funcţie de aportul de proteină adăugat în substrat şi de specie sau hibrid. Atenţie ! SPORII DE Pleurotus spp. PRODUC ALERGII ! Recoltarea se va face numai purtând masca.



69



29. Câștigați peste 40.000 de euro anual din cultivarea ciupercilor SURSA: http://agro.afacereamea.ro/legumicultura/ciuperci/castigati-peste-40-000-de-euroanual-din-cultivarea-ciupercilor/ Ştiaţi că ciupercile Champignon sunt printre puţinele ciuperci care pot fi consumate crude, fără a reprezenta riscuri pentru digestie? Dacă aveţi o pivniţă sau o construcţie mai veche, pe care nu o mai folosiţi şi vreţi să o valorificaţi, atunci trebuie să ştiţi că poate deveni mediul propice pentru o ciupercărie. Vă vom descrie cum se derulează afacerea, cum se cultivă, cum se îngrijesc ciupercile. Pas cu pas. Iată câteva dintre beneficiile pe care vi le aduce cultivarea ciupercilor Champignon: - cererea de ciuperci pe piaţă este foarte mare şi nu este acoperită de ofertă; - ciupercile sunt foarte gustoase şi recomandate de medici în afecţiuni precum anemia şi diabetul. De asemenea, sunt de mare ajutor atât pentru supraponderali, cat şi pentru vegetarieni; - ciupercile nu sunt pretenţioase ca spaţiu şi nu necesită suprafeţe mari de teren agricol; - pot fi cultivate în diverse spaţii: pivniţe, magazii, construcţii mai vechi, grajduri etc.; - substratul de cultură se obţine uşor din produse şi reziduuri vegetale şi animale; - substratul uzat poate fi reutilizat după folosire (el nu se aruncă); - se obţine profit aproape imediat de la demararea afacerii – în câteva săptămâni. Pentru cei care încă nu se pot decide din cauza problemelor legate de constituirea şi funcţionarea firmei, de găsirea sediului firmei şi personalului, suntem gata să vă oferim răspunsul la toate întrebările, plus iniţiere în contabilitate şi fiscalitate, relaţia cu banca, marketingul şi asigurarea afacerii. Cultivarea ciupercilor Champignon (Agaricus) a crescut, în ultimii 35 de ani, de nouă ori în SUA, de 9,2 ori în Franţa, de 5,8 ori în Anglia şi de 350 de ori în Olanda. Dar nu şi în Moldova. Aici încă sunteţi ferit de concurenţă şi aveţi toate şansele să vă dezvoltaţi o afacere frumoasă şi profitabilă. În momentul de faţă, consumul anual pe cap de locuitor în Moldova este sub 100g de ciuperci. Consumul normal ar fi de circa 2 kg/locuitor. Pentru început, aveţi nevoie de doar 50-60 metri pătraţi (un beci sau un garaj). Recolta va fi de 2.000-2.500 kg ciuperci/an din 3-4 cicluri de cultură. Bugetul iniţial Practic, primii paşi sunt: - amenajarea spaţiului de cultură (ciuperci); - achiziţionarea sporilor; - obţinerea autorizaţiilor. a Servicii de consultanţă pentru elaborarea unei documentaţii de fundamentare a potenţialului economic local şi Planul de acţiune pentru relansare economică locală,


70



Bugetul necesar pentru start variază, în funcţie de suprafaţa pe care doriţi să o cultivaţi cu ciuperci. Puteţi porni o ciupercărie cu 1.000 de euro sau cu 20.000 de euro. Avantaje ale afacerii cu ciuperci 1. Investiţie iniţială modică. 2. Concurenţa redusă. Cererea de ciuperci este de 26 de ori mai mare decât oferta! 3. Derulare rapidă. La o cultură intensivă de ciuperci se obţin 5-6 recolte pe an! Nu uitaţi, este cultura cu cel mai mare randament pe metru pătrat! 4. Piaţa de desfacere pentru ciuperci este asigurată! Ciupercile Champignon sunt cele mai căutate ciuperci din Moldova. 5. Posibilităţi multiple de extindere şi export. 6. Nu necesită teren agricol. Un hambar, un beci sau un garaj bine amenajate sunt tot ceea de ce aveţi nevoie. 7. Materialele necesare sunt foarte ieftine şi uşor de procurat (cel mai bun sol pentru ciupercile Champignon este bălegarul!). 8. Se poate începe ca o afacere de familie. 9. Vă punem la dispoziţie un suport informativ detaliat, tabele şi fotografii realizat într-o ciupercărie. Ne puteţi contacta la www.sfaturi.biz. Profit iniţial din cultivarea ciupercilor Cu un spaţiu de cultură de 100 metri pătraţi (realizat prin supraetajare), obţineţi încasări de peste 40.000 euro/an. Or, de pe un singur metru pătrat se obţin 80-100 kg de ciuperci/an. Înmulţiţi cele 9.000 kg de ciuperci pe an cu aproximativ 15 lei (1 kg ciuperci – preţul engross). Rezultatul: 135.000 lei, reprezintă venitul obţinut de firma dvs. Şi asta numai după primul an! Desfacerea şi, deci, profitul sunt asigurate, deoarece cererea pe piaţă este mult mai mare decât oferta. Nu uitaţi că ciupercile sunt căutate pentru că au gust deosebit, conţinut de proteine apropiat de cel al cărnii şi calităţi terapeutice sau imunostimulente. În plus, în perioadele de post de peste an cererea înregistrează un salt remarcabil.



71



30. Tehnologii optimizate de cultură la principalele specii legumicole din spații protejate(solarii) Sursa: http://agro.afacereamea.ro/legumicultura/tomate/tehnologii-optimizate-de-cultura-laprincipalele-specii-legumicole-din-spatii-protejate-solarii/ Optimizarea managementului culturilor protejate se realizeazã prin introducerea unor verigi tehnologice noi, care au ca obiective – reducerea costurilor de producţie concomitent cu creşterea valorii economice a producţiei obţinute, reflectate în profitul obţinut. Lucrarea de faţã şi-a propus sã analizeze douã secvenţe tehnologice: producere a rãsadurilor şi alegerea materialului biologic având în vedere cã la producerea rãsadurilor pentru spaţii protejate, consumul de energie este foarte mare şi costurile ridicate şi cã stabilirea criteriilor de alegere a materialului biologic cultivat permit obţinerea unui profit semnificativ, care sã justifice alegerea fãcutã. Materialul şi metoda de lucru În intervalul 2002-2004 au fost amplasate, într-un spaţiu de seră încălzită de 100 m2, trei experienţe, care au avut ca obiectiv principal determinarea celei mai eficiente metode de producere a răsadurilor destinate culturilor din solarii. Materialul biologic pe care s-a experimentat a fost răsadul din speciile: tomate, pătlăgele vinete, castraveţi, ardei. Au fost utilizaţi hibrizi timpurii – la tomate „IOANA F1”, la pătlăgele vinete – „Andra F1”, la castraveţi „H1BZ” şi soiul de ardei gras „EXPORT”, pretabili a se cultiva în spaţii protejate. Metodele de producere a răsadurilor au fost cele clasice, respectiv pentru tomate – semănat în pat nutritiv şi repicat în cub nutritiv cu latura de 7 cm şi 5 cm comparativ cu metoda prin semănat în palet alveolar cu latura de 2.5 cm şi repicat în palet alveolar cu latura de 4.0 cm, iar pentru pătlăgele vinete s-a folosit metoda prin semănat în palet alveolar cu l = 5 cm, fără repicare comparativ cu metoda clasică prin semănat în pat nutritiv şi repicat în cub nutritiv cu l = 5 cm. În vederea studierii sortimentului de hibrizi şi soiuri de tomate, pătlăgele vinete şi castraveţi, au fost organizate, timp de trei ani, loturi experimentale, pe o suprafaţă de 0.7 ha / an, culturi protejate în solarii tip “tunel”. Loturile experimentale au fost organizate după metoda blocurilor randomizate, în care fiecare variantă a fost amplasată în patru repetiţii, suprafaţa fiecărei parcele repetiţii fiind de minim 9 m2. Înfiinţarea şi întreţinerea culturilor s-a făcut conform unor tehnologii de cultură îmbunătăţite, optimizate şi omologate de către S.C.D.L. Buzău.



72



Rezultate Tomate TEHNOLOGIE CLASICĂ Semănat manual în pat nutritiv, în rânduri, la 5 x 1,4 cm; 4,469 g sămânţă / m2; Repicat în cuburi nutritive L = 5 cm; Suprafaţa semănată = 35 m2; Suprafaţa repicată = 100 m2; Număr fire răsad = 34000 fire. TEHNOLOGIE PERFECŢIONATĂ Semănat în palet alveolar de 2,5 x2,5 cm; 5 g sămânţă / m2; Repicat în palet alveolar de 4 x 4 cm; Suprafaţa semănată = 21 m2; Suprafaţa repicată = 100 m2; Număr fire răsad = 34000 fire. Pătlăgele vinete şi ardei TEHNOLOGIE CLASICă Semănat în pat nutritiv, repicat în cub nutritiv cu l = 5 cm; 8-10 g sămânţă / m2; Repicat în cuburi nutritive L = 5 cm; Suprafaţa semănată = 35 m2; Suprafaţa repicată = 100 m2; Număr fire răsad = 34000 fire. TEHNOLOGIE PERFECŢIONATĂ Semănat în palet alveolar cu l = 5 cm, fără repicare. 4-6 g sămânţă / m2; Suprafaţa semănată = 100 m2; Număr fire răsad = 34000 fire.



73



Eficienţa economică la producerea răsadurilor de tomate, ardei şi pătlăgele vinete € / 1000 fire Tabel nr. 1 PăTLăGELE VINETE + TOMATE ARDEI Specificare Varianta Varianta Varianta Varianta perfecţionată clasică perfecţionată clasică 9.02 7.80 9.59 8.72 Manopera Cote (CAS, şomaj, 3.46 2.99 3.67 3.34 sănătate, fond risc) 37.04 23.12 16.65 5.27 Materiale – din care: 7.00 2.80 14.01 2.80 - amestec 29.69 19.98 1.51 1.51 - sămânţă 0 0 0.71 0.71 - folie + schelet fier 0.31 0.30 0.38 0.21 - insectofungicide 0.04 0.04 0.04 0.04 -îngrăşăminte 26.81 25.06 23.32 19.68 Energie 76.33 58.97 53.23 37.01 TOTAL DIRECTE 7.63 5.89 5.32 3.70 INDIRECTE 10.59 10.59 VALOARE PALEŢI (½ ) 83.96 75.45 58.55 51.30 TOTAL CHELTUIELI Pret cost (€ / fir) 0.08396 0.07545 0.05855 0.05130 Alegerea materialului biologic pentru înfiinţarea acestor culturi constituie o altă secvenţă importantă în tehnologia de cultură a legumelor în sistem protejat. Stabilirea criteriilor de alegere a materialului biologic cultivat reprezintă un obiectiv prioritar în activitatea de cercetare permiţând determinarea timpurietăţii, a potenţialului de producţie, a capacităţii de adaptare a plantelor la condiţiile climatice zonale, precum şi stabilirea, pe baza calculului statistic, a sporurilor de producţie (timpurie şi totală), care să se reflecte în profitul obţinut şi să justifice alegerea făcută. În acest sens, cercetarea noastră şi-a propus să vină în sprijinul fermierilor şi producătorilor de legume protejate interesaţi, prin stabilirea nivelului şi valorii economice a recoltelor la culturile protejate de tomate, pătlăgele vinete şi castraveţi. S-au efectuat observaţii pentru stabilirea comportamentului, potenţialului biologic şi eficienţei economice a unui sortiment total de 51 hibrizi / soiuri de tomate, 24 hibrizi / soiuri de pătlăgele vinete, în condiţii de cultură protejată, în vederea elaborării unor recomandări privind pretabilitatea acestora la cultivarea în solarii. La tomate, pentru a face o selecţie a hibrizilor, aceştia au fost punctaţi după cum urmează: pentru producţie – 1 punct pentru 1 kg fructe/m2; pentru greutatea medie a fructului – 1 punct pentru fructe cu greutatea medie cuprinsă între 140-170 g şi 0.5 puncte pentru fructele care depăşesc 170 g sau pentru cele care au sub 140 g (limitele au fost stabilite pe baza unui studiu de piaţă).



74



HIBRIZI DE TOMATE TESTATI IN PERIOADA 2002-2004 Tabel nr. 2 Nr. crt. HIBRIDUL Prod. timp. Prod. Greutate kg/m2 totală kg/m2 medie fruct 20.06 01.09. g IH-50 F1 1 3,92 8,40 140 IOANA F1 2 2,08 9,19 108 H1 BUZAU F1 3,21 3 7,86 125 MARFA F1 4 2,20 8,85 140 MARISSA F1 5 3,36 8,51 146 ARLETTA F1 6 3,49 8,72 169 ROYESTA F1 7 2,60 8,80 207 CREA F1 8 1,81 6,75 166 BALCA F1 9 4,56 7,64 138 PRISCA F1 10 5,23 8,64 134 MEDINA F1 11 4,48 7,95 176 FLORIANT F1 2,16 12 7,77 143 COBRA F1 13 2,64 8,80 167 LAMBADA F1 3,28 14 9,50 154 OPALINE F1 15 2,32 4,08 138 HABANA 106 F1 4,91 16 9,15 133 HABANA 334 F1 4,62 17 7,40 202 HABANA 510 F1 3,55 18 7,66 193 HABANA 795 F1 4,02 19 11,42 153 HABANA C – 20 3,77 10,14 132 CAMARO F1 HABANA L – 21 3,14 8,20 125 LASSO F1 DAKOTA F1 22 4,55 11,43 124 CENCARA F1 23 1,76 8,76 122 ROMANA F1 24 3,67 7,20 120 ROMALINA – 25 2,99 6,21 42 ROMANA – R F1 ORAMA F1 26 3,26 10,14 111 Nr. crt. HIBRIDUL

27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39

CRONOS F1 ASTONA F1 NUN-95579 Sprinter BERIL R2 F1 73 -48 R2 F1 JENNA F1 PETULA F1 73 – 430 F1 73 – 33 F1 KATERINA 73-510 ANABEL ALBORAN

Prod. timp. kg/m2 20.06 2,12 3,60 2,56

Prod. Greutate totală kg/m2 medie fruct 01.09. g 9,31 146 11,20 135 3,78 148

3,70 2,70 3,48 3,32 4,68 2,68 3,92 3,22 2,94 3,63

11,76 8,32 9,28 11,12 11,59 5,06 9,87 6,53 9,29 10,34

141 105 163 151 133 128 115 124 125 103



75



40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51

OMIARON 3,61 ANNET 3,81 SILUET 4,32 KYLIAN 3,05 LUKIA 2,87 866 542 2,28 SPLENDID F1 2,76 H – CHINA 1,60 C – 2 (tip cireaşă) 0,52 C – 4 (tip cireaşă) 0,64 în lucru – creare soi nou C – 6 (tip cireaşă) 0,60 C – 10 (tip cireaşă) 0,72 în lucru – creare soi nou

10,68 9,30 9,31 9,35 8,62 7,15 9,00 3,60 1,31 1,31

92 92 155 107 106 203 132 125 31 27

1,27 3,00

29 36

SORTIMENTUL DE HIBRIZI ŞI SOIURI DE PăTLăGELE VINETE TESTAŢI interval 2002-2004 – Tabel nr. 3 Producţie la Producţie la Greutate Rezistenta la atacul Nr. Hibrid / Soi 15.07 15.08 medie de Verticillium crt. t/ha t/ha fruct – g dahliae 1 H3 F1 17.81 36.18 228.40 + 2 H6 F1 13.17 38.04 221.40 + 16.55 37.97 3 H7 F1 215.90 +++ 19.29 40.59 4 FELICIA F1 229.37 ++ H10 F1 18.73 39.87 5 212.80 +++ ANDRA F1 19.42 39.93 6 226.58 ++ 7 H13 F1 13.63 36.27 213.90 ++ 19.73 38.44 8 H14 F1 224.52 ++ H20 F1 19.05 39.39 9 210.70 +++ 10 H23 F1 12.57 37.73 202.20 + H24 F1 16.13 39.78 11 218.10 +++ 12 H28 F1 15.93 37.21 220.30 +++ H56 F1 13 15.51 42.26 235.18 + 14 H 112 F1 17.34 32.93 244.52 ++ 19.96 38.97 15 H 113 F1 212.51 ++ 16 DANIELA 12.22 27.45 205.40 +++ 17 LUCIA 12.92 31.08 226.10 + 16.26 33.69 18 RONA 260.02 +++ DRăGAICA 18.15 37.20 19 242.56 +++ 20 CăLDăRUSANCA 13.85 36.17 311.63 ++ 21 NICULINA F1 12.52 25.89 210.00 ++ 20.92 40.29 22 MILEDA F1 239.62 +++ 23 RIMA F1 13.53 35.95 236.60 ++ 24 BALTIMORE F1 15.46 37.02 283.93 ++ Pentru a face o selecţie a hibrizilor de pătlăgele vinete, aceştia au fost punctaţi după cum urmează: pentru producţie timpurie şi totală – câte 1 punct pentru 1 kg fructe/m2, iar pentru rezistenţa la atacul patogenului Verticillium dahliae – 1 punct pentru hibrizii/soiurile rezistenţi, 0.5 puncte pentru hibrizii/soiurile toleranţi şi –0.5 puncte pentru hibrizii/soiurile sensibili (limitele au fost stabilite pe baza calculului eficienţei economice a culturii).



76



Concluzii 1. Pe baza calculului de eficienţă economică propunem ca variante perfecţionate de producere a răsadurilor de legume destinate spaţiilor protejate, pentru tomate, metoda prin semănare în palet alveolar de 2.5 x 2.5 cm şi repicare în palet alveolar de 4 x 4 cm, la care preţul de cost al unui fir de răsad este de 0.075 €, iar pentru pătlăgele vinete şi ardei propunem varianta de semănare directă în palet alveolar cu latura de 5 cm, fără repicare, la care preţul de cost este de 0.051 €. 2. Selecţia materialului biologic pentru înfiinţarea culturilor în spaţii protejate se face în mod eficient după testarea acestuia în loturi experimentale, în condiţii fitoclimatice comparabile. Pe baza selecţiei făcute pe parcursul celor trei ani putem recomanda următorii hibrizi: 3. TOMATE cu greutatea fructului între 140-170 g şi producţie totală de peste 10 kg / m2: -

-

cu creştere nedeterminată – BERIL F1, HABANA 795 F1, PETULA F1, LAMBADA F1, JENNA F1, IH-50 F1, ARLETTA F1, MARISSA F1, COBRA F1, CRONOS F1; cu creştere semideterminată – SILUET F1, MEDINA F;

1. tomate tip „cireaşă” – C – 10, C – 4, romalina f1; 2. tomate cu fructe oval-alungite – CENCARA şi ROMANA F1; 3. tomate cu fructe portocalii – ORAMA F1. 1. pătlăgele vinete cu producţie timpurie între 16-21 t / ha şi producţie totală între 3742 t / ha – MILEDA F1, H 113 F1, H14 F1, ANDRA F1, FELICIA F1, H10 F1, DRAGAICA, H20 F1, H24 F1, H56 F1, H3 F1, H6 F1, H7 F1, H112 F1, BALTIMORE F1; -

-

cu rezistenţă sau toleranţă la atacul agentului patogen Verticillium dahliae – MILEDA F1, H10 F1, H24 F1, H20 F1, H7 F1, H28 F1, DRăGAICA, RONA, DANIELA, FELICIA F1, ANDRA F1, H 113 F, H14 F cu fructe mari, piriforme, violet-închis lucioase – MILEDA F1, H10 F1, H24 F1, H20 F1, H7 F1, DRăGAICA, RONA, FELICIA F1, ANDRA F1, H14 F, CăLDăRUŞANCA; cu fructe mari, alungite, violet-închis lucioase – H 113 F1, H112 F1, DANIELA; cu pigmentaţie antocianică – H6 F1, H28 F1;

Prin cumularea tuturor parametrilor determinaţi, în urma punctajului acordat, recomandăm ca pretabili pentru cultura în solarii următorii hibrizi / soiuri – MILEDA F1, H10 F1, H20 F1, H24 F1, DRăGAICA, FELICIA F1, H7 F1, ANDRA F1 , H 113 F1, H14 F. Autori: FLORICA GHEORGHE, FLOAREA BURNICHI, PETRUŢA BEBEA, NICOLAE TRANDAFIR, S.C.D.L. BUZăU Bibliografie  Dumitrescu, M., Scurtu, I., Stoian, L., Glăman, Gh., Costache, M., Ditu, D., Roman, Tr., Lăcătus, V., Rădoi, V., Vlad, C., Zăgrean, V. – 1998: Producerea legumelor, Editura ARTPRINT, Bucuresti.  Voican, V. – 1995: Aspecte esentiale în programarea, producerea si utilizarea răsadurilor de legume. Hortinform, nr. 12, p. 31-32.  Lauren Garner and Thomas Björkman –1999: Mechanical Conditioning of Tomato Seedlings Improves Transplant Quality Without Deleterious Effects on Field Performance – HortScience 34:848-851.  Voican, V., Lăcătus, V. – 2001: Cultura protejată a legumelor în sere si solarii. Editura Ceres, Bucuresti.  Florica Gheorghe, Floarea Burnichi, Petruţa Bebea, Iulia Ştefănescu, 2004 – Broşura „Tehnologii optimizate de cultură la principalele specii legumicole din spaţii protejate şi câmp”, S.C.D.L. Buzău, 70 pagini. a Servicii de consultanţă pentru elaborarea unei documentaţii de fundamentare a potenţialului economic local şi Planul de acţiune pentru relansare economică locală,


77



31. Cum scăpăm de buruieni? SURSA: http://agro.afacereamea.ro/legumicultura/cum-scapam-de-buruieni/

Alaturi de boli si ciuperci, buruienile crescute in gradina reprezinta o adevarata problema care poate pune in pericol orice cultura. “Cum scapam de buruieni?” este o intrebare pe care si-o pun foarte des agricultorii. In randurile care urmeaza va vom prezenta cateva metode eficiente cu ajutorul carora puteti scapa de nedoritele buruieni. Pentru a avea parte de o cultura sanatoasa dar crescuta in mod natural, cele mai multe persoane, pentru a scapa de buruienile nedorite din gradina personala, aleg sa foloseasca produse naturale. Pe langa faptul ca buruienile crescute in gradina personala pot afecta intro mare masura cresterea plantelor cultivate, acestea ofera si un aspect inestetic gradinii, mai ales in cazul in care gradina dumneavoastra este una de flori. Plantele cultivate in gradina sunt diferite si au nevoi speciale, insa acest lucru este valabil si in cazul buruienilor. Unele dintre acestea sunt perene, altele anuale, iar daca unele ierburi daunatoare pot fi starpite prin anumite metode, in cazul altora metodele respective pot da gres. Daca va intrebati care sunt cele mai des intalnite buruieni, ei bine, cele care dau cele mai mari batai de cap sunt pirul, cicoarea, volbura, ciulinul si trifoiul. Acestea sunt plante perene, ceea ce le face mult mai rezistente. Orice gradinar responsabil ar trebui sa acorde o importanta sporita gradinii sale, iar eliminarea buruienilor reprezinta un pas mai mult decat important. Din popor se spune ca este mai bine sa previ decat sa tratezi, fapt care poate fi aplicat si in privinta gradinaritului. Exista cateva metode pe care le puteti aplica pentru a evita aparatia buruienilor. Una dintre acestea este acoperirea pamantului dupa cultivarea plantelor cu plante acoperitoare. O alta metoda este acoperirea solului cu scoarta, frunze, iarba taiata si paie. Folia antiburuieni este, de asemenea, o solutie la indemana in cazul unei gradini de flori. In cazul in care gradinarii doresc sa elimine buruienile existente, acestia trebuie sa identifice tipul acestora dupa care sa puna la punct un plan bine organizat pentru eliminarea si tinerea lor sub control.



78



Inainte de a folosi substante menite sa distruga buruienile, trebuie sa le indepartati pe cele existente care ingreuneaza cresterea si dezvoltarea armonioasa a plantelor pe care le detineti. Aceasta metoda este considerata cea mai ecologica deoarece buruienile sunt scoase din pamant cu mana, fara ca restul plantelor sa aiba de suferit. Pentru ca eliminarea mecanica a buruienilor sa se realizeze cu o mai mare usurinta, este de preferat ca acestea sa fie udate in prealabil, sansele de a indeparta definitiv radacinile fiind mult mai mari. Este bine ca buruienile sa fie taiate atunci cand sunt foarte mici, pentru ca in acest fel plantele din gradina dumneavoastra vor avea mai putin de suferit. Mai mult decat atat, atunci cand sapati gradina, semintele buruienilor vor incepe sa se dezvolte, ceea ce constituie un avantaj pentru ca in cateva saptamani buruienile crescute vor putea fi eliminate. Aveti mare grija unde aruncati buruienile proaspat scoase fin gradina. Niciodata nu le puneti in lada de compost sau in locul in care tineti ingrasamantul deoarece veti avea surprize neplacute. In unele cazuri, eliminarea mecanica nu este de ajuns. In aceste situatii se poate apela la ierbicide naturale, iar daca situatia este intr-adevar dificila se vor utiliza substante chimice. Aplicarea ierbicedelor se realizeaza primavara, inainte ca semintele buruienilor atat de distrugatoare sa incolteasca. Otetul reprezinta una dintre metodele naturale care ajuta la eliminarea buruienilor. Folositi otet nediluat si unul cu o concentratie mai mare in cazul in care buruienile sunt deja mature. Otetul poate fi pulverizat sau aplicat pe planta daunatoare cu o pensula. Daca alegeti sa il pulverizati, alegeti o zi calma, lipsita de vant, deoarece acesta poate duce picaturile de otet pe alte plante din gradina. Pentru un efect mai puternic puteti folosi un amestec de sare cu otet (o cana ½ sare la 1 litru de otet). Lamaia este un alt produs natural care poate fi utilizat cu succes pentru eliminarea ierburilor din gradina dumneavoastra. Folositi sucul de lamaie pentru a stropi plantele nedorite. Chiar daca aceste metode naturale par sa actioneze intr-un mod pozitiv pentru culturile dumneavoastra, trebuie sa aveti foarte mare grija si sa nu le folositi in exces deoarece pot dauna culturilor. Exista situatii in care buruienile au crescut prea mult sau zona este prea mare pentru a exista o alta solutie impotriva lor, asa ca in acest caz sunt necesare ierbicidele. Acestea vor fi procurate din magazinele de specialitate sau din farmaciile veterinare. Cele mai multe ierbicide se folosesc primavara, insa utilizarea lor este influentata si de tipul buruienilor. Cititi cu atentie instructiunile de utilizare inainte de a aplica aceste substante. Asadar, raspunsul la intrebarea care ii nelinisteste pe foarte multi gradinari poate fi aflat daca puneti in aplicare sfaturile pe care vi le-am oferit. In acest fel, va veti putea bucura de o gradina deosebita, iar plantele pe care le indragiti cel mai mult se vor dezvolta intr-un mod cat se poate de armonios.



79



32. Pregătirea și instalarea răsadnițelor Sursa: http://agro.afacereamea.ro/legumicultura/pregatirea-si-instalarea-rasadnitelor/ Luna februarie si inceputul lunii martie reprezinta perioada in care legumicultorii sau oricine vrea sa produca rasaduri pentru propria gradina se ocupa de pregatirea si instalarea rasadnitelor, o etapa extrem de importanta in evolutia ulterioara a culturilor de legume. Rasadnitele ofera cea mai simpla solutie de producere a rasadurilor, deoarece sunt cele mai simple constructii cu aceasta destinatie, care pot fi facute din scanduri sau prefabricate (plastic sau beton, materiale care rezista mai mult decat lemnul), acoperite cu geam sau folie de plastic transparenta. Rasadnitele implica mult mai putin efort si cheltuiala, in comparatie cu solariile sau serele. Este modul traditional de a produce rasaduri, care nu a dat gres niciodata. Se folosesc rasaduri pentru salata, tomate, conopida, ardei, vinete, castraveti, ceapa de apa, sparanghel, telina etc., deoarece acestea asigura un randament mai mare al culturii, un ritm de crestere al plantei mai rapid si legume de mai buna calitate. Se pot pregati diverse tipuri de rasadnite, in functie de posibilitati sau de cerintele soiurilor de legume:    

Rasadnite reci/calde Rasadnite cu incalzire biologica/apa calda Rasadnite de suprafata/ingropate (fixe)/semiingropate, care vor fi asezate cu latura lunga pe directia nord-sud, pentru a beneficia din plin de lumina solara Rasadnite in panta (cu o panta sau cu doua – cea de-a doua avand ca destinatie repicatul plantelor (transplantarea rasadurilor, pentru a le oferi conditii optime de crestere)

Pentru pregatirea si instalarea rasadnitelor calde se foloseste biocombustibilul – material organic (gunoi de grajd amestecat cu frunze, paie, paie alterate, coceni tocati, rumegus) care, descompunandu-se, elibereaza caldura. Gunoiul de cabaline produce cea mai ridicata temperatura, pentru ca se descompune foarte repede (in aproximativ o saptamana), in timp ce gunoiul de taurine, de exemplu, se descompune mult mai lent. Pregatirea biocombustibilului incepe din vara anterioara, cand gunoiul de grajd se asaza la soare, pentru a se usca, dupa care, spre sfarsitul toamnei, se pune la adopost, in platforme, de preferinta in apropierea locului unde va fi amplasata rasadnita. Pentru o rasadnita de suprafata, patul de gunoi trebuie sa aiba grosimea de 30-40 de centimetri, iar pentru cele ingropate sau semiingropate, 20-30 de centimetri. Pentru varza, conopida timpurie, stratul ar trebui sa fie chiar mai gros, in jur de 50 de centimetri. Locul ales pentru rasadnita se niveleaza, se asaza un strat de rumegus/paie/fan etc., apoi straturi alternative de gunoi bine vanturat si udat (pentru ca altfel nu va degaja caldura necesara). Peste acestea se amenajeaza solul nutritiv, poros, bine aerat si drenat. Acest sol, de asemenea, se prepara cu mai multe luni inainte, din pamant de telina (obtinut din zone in care s-au descompus radacinile de telina si ierburile), mranita (gunoi de grajd si resturi vegetale, bine fermentate si uscate), pamant de turba, in care se adauga putin var, pentru a-i reduce aciditatea, nisip de rau. Aceste tipuri de sol, inainte de a fi puse in rasadnita, se cern, se lopateaza si se dezinfecteaza, cu sulfat de cupru. Dupa ce lucrarile mentionate mai sus au fost efectuate, patul de cultura se lasa 3-4 zile sa se “aseze”, sa se elimine bioxidul de carbon si sa se incalzeasca.



80



Pregatirea si instalarea rasadnitelor presupune amplasarea lor corecta, deoarece germinarea plantelor si cresterea timpurie au o influenta extrem de mare pentru calitatea finala a plantei. Daca rasadnitele sunt umbrite de cladiri sau de alte obstacole in calea luminii, atunci rasadurile vor creste firave si nu vor rezista in conditii normale de cultura. In mod similar, drenajul rasadnitelor este esential, rasadurile nerezistand in conditii de umiditate sau uscaciune excesive.

In mod ideal, patul de crestere ar trebui:   

Sa fie localizat in aer liber, acoperit, ferit de intemperii si sa asigure un drenaj corespunzator Sa fie curatat de ierburi perene, pentru ca eliminarea lor ulterioara implica un proces de lunga durata Sa nu contina pamant utilizat pentru cresterea cartofilor in anul anterior, pentru ca acesta va impiedica dezvoltarea normala a rasadurilor noi

Cerintele in ceea ce priveste pregatirea si instalarea rasadnitelor sunt practic identice cu ale pregatirii solului in care sunt plantate legumele ulterior, exceptiile fiind date de adancimea de sapare a pamantului, temperatura substratului, umiditatea si aerarea atmosferei. Cea mai mare provocare a unui agricultor este reprezentata de alegerea momentului in care solul este pregatit pentru rasaduri – nici prea umed, dar nici prea uscat. Asadar, in aceasta perioada de sfarsit de iarna, trebuie facute rapid lucrarile obsolut necesare pentru obtinerea rasadurilor: 



 

Sapa pamantul usor la suprafata, iar daca patul de crestere nu a fost folosit de ceva vreme sau solul este prea ud, este posibil sa fie nevoie sa lasi pamantul sa se usuce pentru o zi sau doua. Un al doilea pas in pregatirea si instalarea rasadnitelor este dat de momentul in care solul are umiditatea optima. Grebleaza suprafata patului de crestere pentru a indeparta bulgarii de pamant, pietrele, iarba sau alte tipuri de vegetatie care au scapat dupa ce ai parcurs toate etapele de amenajare a rasadnitei. In momentul in care patul de crestere este gata, alege o zi in care solul sa fie umed, putin soare si vant afara, si planteaza semintele. Semintele vor fi plantate la intervale diferite, in functie de tipul plantei si, eventual, probeaza calitatea lor, plantand, de incercare, cateva, in muschi si nisip umezit.

In pregatirea si instalarea rasadnitelor, cel mai indicat este sa verifici pe pachetul de seminte pe care le plantezi, care este distanta potrivita de plantare pentru fiecare tip de legume. Daca folosesti o cantitate mai mare de seminte decat este necesar, nu vei face decat sa le irosesti. Avantajoasa este plantarea pe randuri (si nu prin imprastiere), deoarece lucrarile de intretinere se vor face mult mai usor. Odata plantate semintele, acestea sunt, in mod normal, acoperite pe toata suprafata patului de plantare, cu un strat de pamant, de 1-2 centimetri grosime, pentru o buna crestere si pentru a feri viitoarele rasaduri de eventualele atacuri ale daunatorilor. Se taseaza usor si se stropeste moderat. Nu trebuie ignorat faptul ca temperatura substratului trebuie sa fie mai ridicata pentru semintele de ardei, tomate si vinete, in jur de 22-24 de grade Celsius, si ceva mai scazuta pentru celelalte (salata, varza, castraveti etc).



81



33. Sistemul de fertilizare a culturilor Sursa: http://agro.afacereamea.ro/tratamente-chimice/sistemul-de-fertilizare-a-culturilor/

Pentru a te bucura de culturi sanatoase si care sa iti aduca si profit, este foarte important sa reduci la minimum numarul de indatoriri “plictisitoare” ca, de exemplu, irigarea si sistemul de fertilizare a culturilor, cele mai consumatoare, din punctul de vedere al timpului, obligatii. Tocmai pentru ca sunt niste operatiuni de durata (atunci cand sunt efectuate manual), este nevoie de un sistem automat. Din fericire, in momentul de fata, exista sisteme foarte bune, din punct de vedere calitativ, pentru irigatia culturilor, motiv pentru care, odata instalate, automatizarea unui instalatii de fertilizare este pe jumatate terminata, pentru ca cea mai eficienta metoda de fertilizare a culturilor este cea concomitenta cu sistemul de irigatii. De exemplu, daca ai instalat un sistem de irigatii cu picatura, care aduce apa direct la radacina plantei, la care adaugi un fertilizator, nutrientii vor ajunge si ei, tot direct la radacina, fara nici cea mai mica pierdere. Fiecare planta va primi cantitatea necesara de fertilizator, care poate fi ajustata prin controlarea sistemului de irigatii. In functie de frecventa fertilizarii, un sistem de fertilizare a culturilor care sa fie automat, poate fi manevrat pentru a obtine o rata de dilutie fertilizator/apa pana la 1000:1. Cu cat fertilizarea se va face mai des, cu atat cantitatea de fertilizator din apa va fi mai mica. Partea cea mai interesanta este ca poti conecta acest sistem de fertilizare la sistemul de irigatie, doar in momentul in care vrei sa folosesti ingrasamant, sistemul putand fi oprit si pornit ori de cate ori doresti. Sistemul de irigare cu picatura este cel mai potrivit pentru a fi folosit in conjunctie cu sistemul de fertilizare a culturilor, existand doua tipuri de sisteme de fertilizare:  

Cele prin sifonare Cele prin injectare

Sistemele de fertilizare prin sifonare Sistemul pe baza de sifon are unul dintre capete conectat la sursa de apa, iar celalalt capat, prin intermediul unei tevi, este conectat la containerul cu ingrasamant. Acest container poate fi un vas in care se gaseste o solutie concentrata de fertilizator hidrolosubil sau intregul sistem poate veni cu un container incorporat, in care se gaseste deja si solutia. In momentul in care pornesti apa, fertilizatorul este aspirat din container si transmis sub forma de solutie diluata catre plante, prin intermediul sistemului de irigare.



82



Sistemele de fertilizare a culturilor, prin injectare Injectoarele pot fi si ele conectate la un sistem de irigare, cum este cel cu picatura, chiar daca folosesc o pompa pentru adaugarea fertilizatorului in fluxul de apa si nu de presiune. Anumite tipuri de injectoare vin impreuna cu un cartus de fertilizator concentrat, care permite utilizatorului controlul cantitatii de fertilizator la litru de apa circulat prin sistemul de irigare. Este foarte important de retinut ca aceste sisteme de fertilizare sunt conectate la sursa de apa, de aceea necesita o grija foarte mare in ceea ce priveste impiedicarea solutiei de fertilizare sa ajunga in apa potabila. Pentru a preveni astfel de incidente extrem de neplacute, este necesara instalarea unei valve anti-sifon pentru a pastra apa potabila in afara oricarui pericol. O alta metoda de siguranta in cazul sistemelor de fertilizare a culturilor este instalarea de valve care se deschid, manual sau automat, dupa ce un ciclu de apa s-a incheiat. Dupa ce ai adaugat fertilizator culturilor tale, ar trebui sa lasi un ciclu de apa care sa curete intreg sistemul de orice urma de chimicale, care pot stimula aparitia coroziunii la nivelul tevilor. Tipuri de ingrasamant Pentru ca sistemul de fertilizare automat sa fie si eficient, trebuie sa folosesti un ingrasamant care sa fie, in mod obligatoriu, si hidrosolubil, care poate fi sub forma de pudra sau sub forma lichida, atat timp cat nu contine particule mici care pot infunda tevile din sistemul de irigare. Poti folosi, in aceeasi masura, si un fertilizator organic, cu singura conditie de retinut – sa fie filtrat. Regula generala, in special pentru sere, este ca ingrasamantul din sistemele de fertilizare a culturilor sa fie folosit o data pe luna, dar depinde foarte mult de tipul de plante pe care il cresti. Din cand in cand ai grija sa stropesti, cu o cantitate suficienta de apa, vasele de plantare, pentru a preveni acumularea de saruri in sol. Odata instalat sistemul de fertilizare, va trebui sa te ocupi si de celelalte aspecte care tin de cresterea culturilor, pentru ca fiecare planta are propriile nevoi speciale, pe care va trebui sa le inveti, daca iti doresti culturi sanatoase. Daca, in majoritatea cazurilor, plantele se dezvolta bine in medii cu nitrogen in cantitati mai mari, plantele care infloresc sau cele care fac fructe, au nevoi diferite. De exemplu, florile ce poarta numele de azalee nu pot fi fertilizate in perioada lor de inflorire, un aspect pe care trebuie sa il cunosti daca le cresti, pentru ca, altfel, se vor ofili. Sistemele de fertilizare a culturilor sunt, in momentul de fata, performante, aduc o eficientizare majora a intregului proces de crestere a culturilor. Tot ce trebuie sa faci este sa alegi, in perfecta cunostinta de cauza, sistemul care se potriveste cel mai bine culturilor tale.



83



34. Plantarea răsadurilor Sursa: http://agro.afacereamea.ro/legumicultura/plantarea-rasadurilor/

Plantarea rasadurilor se face, in general, intr-un timp foarte scurt, manevrarea lor extrem de atenta fiind obligatorie pentru o rata de supravietuire ulterioara foarte mare. Daca plantarea trebuie amanata din diverse motive, pentru cateva zile, este foarte important sa tii plantele intr-o incapere rece, protejata si ventilata, ferite de vant si de ploaie. Pentru a verifica daca rasadurile au nevoie de apa, pe durata stocarii, tot ce trebuie sa faci este sa verifici pamantul din caserolele de plantare. Daca acesta este uscat, uda cu grija si asigurate ca apa in exces este scursa, pentru a evita aparitia mucegaiului, cel mai mare dusman al rasadurilor. Cand anume se face plantarea rasadurilor Cele mai bune zile in care poti face plantarea sunt cele noroase si medii ca temperatura a aerului, fara vant, intr-un sol umezit in prealabil. Asigura-te ca rasadurile nu au fost rupte, din greseala, si ca radacinile au o cantitate suficienta de umezeala. Cea mai buna strategie de plantare este cea in care radacinile nu sunt niciodata dezgolite, fiind acoperite cu pamant sau transportate intr-o punga in care exista si o cantitate de apa, pentru a oferi umiditatea de care plantele au nevoie. Solul in care se va face plantarea trebuie sa fie bine curatat si afanat, sa nu cuprinda resturi de alte plante, buruieni, radacini, pentru ca este mai mult decat sigur ca aceste plante, in cazul in care ele exista, vor intra in competitie cu rasadurile tale. Este, de asemenea, important ca plantarea rasadurilor sa nu se faca sub coroana copacilor, care ar impiedica dezvoltarea normala, si sa fie la cel putin 3 metri de alte culturi din gradina. Cum plantezi? Inainte de plantare, indeparteaza orice urma de material organic – frunze, iarba etc, deoarece se pot crea spatii de aer care sa duca la uscarea radacinilor. Sapa groapa de plantare suficient de adanc, astfel incat radacinile sa aiba loc, complet extinse fiind. Daca plantarea rasadurilor se face cu radacinile incretite, acestea nu vor putea absorbi apa corect, motiv pentru care, de cele mai multe ori, se vor inmuia si vor muri. Dupa ce groapa de plantare este gata, scoate rasadul, indeparteaza recipientul in care a crescut si asaza cu grija si rapid (radacina este foarte sensibila si se poate usca si in 30 de secunde de la expunere) in locul amenajat. Dupa ce ai pozitionat radacina, acopera cu pamant, in jurul radacinilor, presand ulterior cu mana sau usor, cu piciorul, pana cand solul devine compact in jurul noii plante. Daca nu se face aceasta presare obligatorie, in jurul radacinilor se vor forma buzunare de aer, care pot usca radacinile rasadurilor. Dupa plantarea rasadurilor, adaugarea de fertilizatori si vitamine nu este neaparat obligatorie, dar posibila. Din punctul a Servicii de consultanţă pentru elaborarea unei documentaţii de fundamentare a potenţialului economic local şi Planul de acţiune pentru relansare economică locală,


84



de vedere al distantelor de plantare, variantele sunt foarte multe, in general respectandu-se regulile pentru fiecare specie in parte.

Evita urmatoarele greseli de plantare:     

Radacini incretite Plantarea superficiala Plantarea mult prea adanca Crearea buzunarelor de aer Plantarea pe suprafete tari/stancoase/nemaruntite, in care radacinile nu se pot dezvolta corespunzator

Dupa ce ai terminat de plantat, urmeaza etapa in care urmaresti foarte atent evolutia rasadurilor plantate de tine. Ai grija sa verifici, periodic, daca incep sa cresca buruieni, iarba sau alte tipuri de vegetatie, dupa plantarea rasadurilor, si indeparteaza-le cat poti de repede, folosind fie un tratament special de indepartare prin stropire, fie smulgandu-le pur si simplu, daca ai o gradina mai mica. Monitorizeaza cu grija aspectul rasadurilor, pentru a detecta semne ale prezentei insectelor, bolilor sau a altor probleme – frunze ingalbenite, frunze care cad sau alte semne de sanatate precara. Este mult mai usor sa intreprinzi masuri rapide, daca detectezi problemele la timp. In perioada initiala, cel mai probabil nu va fi nevoie sa uzi rasadurile mai des de 7 – 10 zile, pentru a evita suprairigarea, care poate duce la moartea rasadurilor tale. Este indicat ca udarea, dupa plantarea rasadurilor, sa se faca, initial, in cantitate mai mare, dupa care sa urmeze o perioada in care pamantul sa fie lasat sa se usuce, pentru a favoriza cresterea radacinilor in profunzime. O udare frecventa va face ca radacinile sa se dezvolte la suprafata solului, planta fiind, in acest fel, mai putin rezistenta in fata vanturilor. Pe langa o cantitate suficienta de apa, ai grija ca rasadurile tale sa fie ferite de animale domestice sau salbatice, pentru ca orice interventie brutala, in perioada de crestere, va face ca rasadurile sa fie instabile si sa nu obtineti rezultatele scontate.



85



35. 3 afaceri profitabile uimitoare din creșterea râmelor Sursa: http://agro.afacereamea.ro/agricultura/3-afaceri-profitabile-uimitoare-din-cresterearamelor/ Cresterea ramelor este o afacere chiar foarte profitabila in toate tarile din jurul Romaniei, Ungaria detinand suprematia. Daca nu stiai, afla ca rama este o vietate uimitoare ce poate sta la baza unor afaceri extraordinare. Sigur, piata noastra nu este inca pregatita dar tendintele spre biologic si natural o incurajeaza să se dezvolte. Ramele sunt utilizate pentru vermicultura (cresterea ramelor) sau vermicompostare. Scopul vermiculturii este acela de a creste numarul ramelor pentru a putea fi valorificate ca produs. Puse la treaba ele pot produce biohumus, care, in functie de obtinere, a fost clasificat in doua categorii: biohumus si vermicompost. Aşadar, iata cele 3 afaceri bazate pe cresterea ramelor:

Cresterea ramelor pentru obtinerea de humus biologic Unul dintre cei mai buni fertilizatori pentru sol este humusul de rama, afirma numerosi specialisti. Acest humus contine stimulenti biologici activi pentru plante, concentratii ridicate de bacterii benefice si alte microorganisme. Asta inseamna ca, practic, orice fermier, cu o investitie minima, poate produce humusul necesar fermei lui dar si pentru comercializare.

Humusul este ideal pentru fermierii care au afaceri in horticultura, silvicultura si legumicultura pentru ca inlocuieste atat ingrasamintele organice cat si pe cele chimice.



86



Cresterea ramelor si comercializarea catre pescari “Petru Diaconita este unul dintre cei mai infocati pescari din tara. Insa, la fel ca si alti pescari de Petru avea mereu aceeasi problema – nu gasea momeala vie in magazinele de specialitate si nici particulari care sa se dea in vant dupa cresterea ramelor” descria un articol din “ieseanul.gandul.info” prin 2008. „Cand stai la bloc e destul de greu sa faci rost de rame pentru pescuit. Unde sa le gasesti, ca peste tot e beton, iar putinii particulari la care gaseai, nu aveau marfa de calitate. Asa ca Petru a decis sa puna capat crizei de pe piata si a infiintat in zona rima ferma pentru cresterea ramelor. Dispunea de toate ingredientele necesare unei afaceri din care sa scoata si profit.” Cresterea ramelor si comercializarea lor catre crescatori de pesti si pasari de curte Ramele de crescatorie pot inlocui hrana concentrata. Astfel, ramele pot fi utilizate cu cel mai mare randament la cresterea pastravilor dar rezultate bune se obtin si in crescatoriile de crap, lin sau anghila. De asemenea, ramele pot reprezenta o hrana foarte buna pentru pasarile de curte. Din rame se obtine faina proteica de cea mai buna calitate care se foloseste ca adaos in toate concentratele ce se administreaza animaleleor.



87



36. Compostul Sursa: http://agro.afacereamea.ro/legumicultura/compostul/

Peste 50% din deseurile unei gospodarii sunt deseuri organice. Deseurile organice pot fi: resturi de fructe si legume (coji de cartofi, ceapa, pepene, cotoare de mar), resturi alimentare (coji de oua, paine, paste, seminte), resturi de plante, flori si frunze uscate, crengi taiate, buruieni, rumegus, balegar, carton. Aceste resturi sunt de fapt foarte pretioase si pot fi valorificate. Din pacate insa, majoritatea acestor deseuri organice ajung la groapa de gunoi sau sunt arse, poluand mediul inconjurator. O alternativa este transformarea acestora in compost, care reprezinta un excelent ingrasamant pentru sol, evitandu-se astfel ingrasamintele chimice. Compostul rezultat este asemenator humusului de padure, de culoare neagra. Primul pas pentru realizarea compostului este alegerea unei locatii. Cel mai potrivit loc este un colt umbros din gradina sau livada, la adapost de vant si cu un drenaj bun. O buna alegere pentru aceasta locatie este sub un copac cu frunze cazatoare, pentru a fi ferita de soare pe timpul verii si a primi caldura soarelui iarna. Aceasta zona se poate ingradi cu un gardut de lemn, pentru a evita imprastierea compostului si pentru un mai bun control. Este de preferat ca resturile organice sa fie asezate direct pe pamant (nu pe beton), curatat in prealabil de vegetatie, pentru a facilita accesul organismelor responsabile cu descompunerea materiei organice: rame, bacterii, etc. Primul strat de aproximativ 15-20 cm trebuie sa fie compus din resturi obtinute de la toaletarea gradinii sau a copacilor, crengi rupte, frunze uscate, iarba cosita, etc. Acesta este stratul de baza pentru restul deseurilor ce vor fi adaugate pentru obtinerea compostului. Este bine ca aceste resturi sa fie tocate cat mai mult, pentru a accelera procesul de compostare. Urmatorul strat are rolul de a activa procesul de compostare. Poate fi gunoi de grajd, compost finit, pamant, sau o combinatie.



88



In continuare se adauga desurile organice de bucatarie amestecate cu resturile vegetale din gradina. Resturile menajere organice din bucatarie trebuie sa fie in proportie de aproximativ o treime, iar cele de gradina de doua treimi. Cu cat resturile adunate sunt mai variate, cu atat compostul rezultat va fi mai valoros, mai bogat in nutrienti. Pentru a favoriza procesul de compostare este bine ca periodic (saptamanal) sa amestecam materialele de compost (este suficient sa amestecam doar jumatatea superioara). Astfel se favorizeaza si circulatia aerului si se uniformizeaza distributia microorganismelor. Datorita activitatii microorganismelor, in timpul procesului de compostare, temperatura amestecului poate creste, fiind un aspect pozitiv. Ne putem folosi de aceasta temperatura ridicata a compostului in solar pentru a ajuta rasadurile, cand temperatura de afara este inca scazuta. In cazul in care compostul devine prea uscat, este recomandat sa adaugam apa in asa fel incat sa devina umed. Un compost uscat incetineste activitatea microorganismelor. Gramada de compost se poate acoperi cu o folie de plastic, care tine de cald si impiedica uscarea sau umezeala excesiva. Compostul ajunge la maturitate in momentul in care capata o culoare neagra si are aspectul si mirosul asemenator humusului de padure. Acest proces dureaza 4-6 luni (conditii de vara) sau 6-9 luni (conditii de iarna). Vom enumera mai jos principalele avantaje ale transformarii deseurilor organice in compost si folosirea acestuia ca ingrasamant:       

furnizarea nutrientilor necesari dezvoltarii plantelor; eliberarea substantelor nutritive se face treptat, compostul fiind astfel o sursa permanenta de fertilizare; imbunatatirea structurii solului si cresterea rezistentei acestuia la eroziune; dispare necesitatea folosirii ingrasamintelor chimice, protejandu-ne astfel de efectele acestora odata ajunse in corpul nostru prin intermediul fructelor si legumelor; reducerea volumului deseurilor de la groapa de gunoi; protejarea mediului inconjurator, evitand arderea; este un ingrasamant care practic se obtine gratis; protejeaza solul de efectele temperaturilor extreme.

Ferma Vesela foloseste compostul ca ingrasamant natural pentru gradina. In plus, o parte din resturile de fructe si legume o folosim ca hrana pentru animale (hrana foarte apreciata). Sa speram ca din ce in ce mai multe gospodarii vor valorifica deseurile menajere, din respect pentru mediul inconjurator si pentru sanatatea noastra.



89



37. Plan de afaceri cu impact pozitiv asupra rezolvării problemelor social-economice ale zonei Câmpia Turzii Propunere elaborată de domnul Viorel Pârjea Contact: Viorel PÂRJEA

RADIO TAXI, Câmpia Turzii Mobil: 0752 234 985 e-mail: [email protected] A. Categorii vizate de afaceri 1. 2.

Societate comercială pentru producerea de: legume, fructe, zarzavaturi şi flori, în sere. Societate comercială pentru achiziţionarea şi procesarea recoltelor obţinute în sere (conserve).

B. Justificarea necesităţii înfiinţării celor două societăţi În municipiul Câmpia Turzii au funcționat trei mari angajatori acre utilizau forța de muncă a municipiului şi o parte însemnată a forței de muncă din comunele limitrofe. În ordinea desfiinţării şi mărimii, acești trei mari angajatori sunt: 1. 2.

3.

Fabrica de cărămidă şi ţiglă, actualul CERCOM care este falimentar și este vândut pentru recuperarea daoriilor; Întreprinderea de legume, fructe, zarzavaturi şi flori, care este, de la vânzarea sa către o firmă-colecționar de amplasamente fertile de sere, un teren necultivat, neconstruit dar poluat cu sticla rezultată din demolarea serelor pentru vânzarea scheletelor metalice; Combinatul Metalurgic, ulterior „MECHEL – Câmpia Turzii", actualmente Nikarom, parte a unei tranzacții de vânzare de către Mechel spre Nikarom, împreună cu celelalte combinate metalurgice, în valoare de 52 euro.

Aceste trei întreprinderi, închise în prezent, aveau până în 1990, câte 500, 700 respectiv 11.000 angajaţi. Ideea de față mi-a venit in urma apelului făcut de Primăria Municipiului Câmpia Turzii către oamenii de afaceri locali, pentru transmiterea de propuneri de afaceri care să relanseze situaţia economică şi să creeze locuri de muncă. C. Componenţa investiţiilor şi efectul acestora pe plan social şi economic 1.

Societatea comercială pentru producerea de legume, fructe, zarzavaturi şi flori în sere a.  

Investiţiile necesare 20 sere speciale pentru producerea răsadurilor necesare societăţii şi vânzare către fermierii din afară; Centrală termică pentru asigurarea temperaturii necesare în lunile răcoroase;



90


   

  


Reţelele de apă caldă şi rece pentru sere; Alei de acces de la sere la depozitul de prelucrare a recoltelor; Construirea sau achiziţionarea a 1000 sere, dotate cu toate utilităţile moderne necesare, cu dimensiunile: L x l x h = 30 x 8 x 3 m; Construirea unei magazii pentru atelajele agricole de lucrat pământul în sere şi stocarea tuturor materialelor necesare pentru producţia din sere (folie, sfoară din relon pentru susţinerea plantelor mai înalte de 2 m, termometre, aparate măsurare umiditate, îngrăşăminte, soluţii pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor, etc.); Recrutarea personalului de coordonare a activităţilor din sere: 1 persoană la 4 sere, rezultă 250 persoane; Instruirea celor 250 persoane pentru obţinerea Atestatului de Fermier; Recrutarea personalului necesar pentru munca din sere: 1 persoană la 1 seră, rezultă = 1000 persoane (muncitori necalificaţi).

b. Eficienţa economică şi efectul social În funcţie de cererea pieţei, serele pot produce:  Produse naturale „BIO", la care preţul de vânzare este cel puţin dublu faţă de alte calităţi;  Produse seminaturale la care preţul este în funcţie de sezon şi puterea financiară a cumpărătorului final. c.   

 

Exemplu: Eficienţa economică a unei sere de roșii Seră cu dimensiunile: L x l x h = 30 x 8 x 3 m, cu dotările necesare funcţionării corecte ( fără instalaţie de încălzire ), costă ≈ 10.000 lei; Cheltuielile cu realizarea unei recolte (inclusiv încălzire) sunt de aproximativ 2.500 lei; Cheltuieli cu angajaţii: o 1 muncitor necalificat = 1 000 lei x 4 luni = 4 000 lei; o 1 fermier la 4 sere = 1 800 lei x 4 luni : 4 sere = 1 800 lei /seră la o recoltă de 4 luni; Total cheltuieli /recoltă de 4 luni = 8 300 lei; Producţia unei sere cu roşii, este: o Produse naturale: 800 plante ( 2 m înălţime ) x min.4 kg/plantă = 3 200 kg x 4,0 lei/kg = 12 800 lei. Rezultă PROFIT = 12 800 lei – 8 300 lei = 4 500 lei. o Produse seminaturale: 800 plante ( 2 m înălţime ) x min.8 kg/plantă = 6 400 kg x 2,0 lei/kg ( mai + iunie ) = 12 800 lei. Rezultă PROFIT = 12 800 lei – 8 300 lei = 4 500 lei. Recoltele în cazul produselor seminaturale pot creşte cu ≈ 50% printro superfertilizare a pământului. În sere se pot face două recolte /an, astfel o seră poate realiza într-un an un PROFIT = 4 500 lei + ½ x 4 500 ( Recolta nr.2 ) = min.6 750 lei.



Calculele prezentate sunt probate de către fermierii români care aplică tehnologiile moderne de producţie, adeverindu-se provocarea făcută de firmele experimentate că "investiţia se amortizează într-un an de zile".

d. 

Propunere soluție instituțională Primăria va coordona întreaga activitate a acestei afaceri timp de 2 ani, după care va transfera dreptul de proprietate al serelor pentru cei 250 fermieri, care vor deveni răspunzători de propria afacere ( 1 modul de producţie = 4 sere, cu 4 angajaţi şi un şef de echipă „fermier": PFA; I.F. sau S.R.L. ) .



91




2.


Fermierii vor plăti în rate contravaloarea serelor, iar pentru terenul aferent vor plăti o chirie cel puţin egală cu impozitul agricol aferent anului respectiv.

Societate comercială pentru achiziţionarea şi procesarea recoltelor obţinute în sere        

    

a. Investiţiile necesare sunt: Depozit modern pentru preluarea producţiei din sere; Fabrică de conserve din produsele obţinute în sere, pentru surplusul de marfă nevândută şi pentru a crea plus valoare, şi suplimentarea locurilor de muncă; Autocamioanele frigorifice pentru distribuirea unei părţi din producţie către depozitele supermarketurilor din zonă; Electrostivuitoarele şi electrocarele pentru transportul intern; Atelier pentru întreţinerea şi repararea autovehiculelor de transport; Staţie pentru încărcarea acumulatorilor electrici din dotarea transportului intern; Parcare pentru autoturisme şi autocamioane. b. Aranjamente comerciale Societatea va încheia contracte de comercializare a produselor proaspete şi a conservelor obţinute din acestea şi va propune fermierilor produsele care să fie realizate în sere şi se obligă să preia toată recolta acestora la un preţ calculat după exemplul de mai jos, adaosul comercial al depozitului fiind de max.10%. Presupunem că magazinul de desfacere cu amănuntul, poate vinde roşiile în luna iunie cu 3,5 lei. 3,5 lei : 1,3 ( Ad.com.magazin ) :1,24 ( TVA ) : 1,1( Ad.com.depozit ) = 1,97 lei / kg la producător. Societatea va încheia contracte de achiziţii şi cu alţi fermieri din zonă, care au teren propriu pentru producţia în sere şi respectă tehnologia de creştere a plantelor în funcţie de calitatea produselor contractate. Aceasta poate conduce la realizarea a încă ≈500 locuri de muncă în sere. Societatea va avea cel puţin 50 angajaţi.

c. Eficienţa economică a Depozitului Cele 1000 sere vor produce într-un an o varietate largă de produse, care vor plăti 10 % din valoarea de achiziţie a depozitului.  La o singură recoltă de 4 luni în fiecare seră o producţie medie valorică ( 5000 kg x 2,0 lei = 10 000 lei ) rezultă că: 1000 sere x 10 000 lei = 10 000 000 lei x 10% ( partea depozitului ) = 1 000 000 lei încasări.  50 angajaţi cu o cheltuială medie de 1 500 lei/ lună angajat x 50 angajaţi x 4 luni = 300 000 lei cheltuieli salariale, rezultă că restul cheltuielilor necesare vor fi acoperite şi chiar va rămâne şi un PROFIT considerabil. 

D. Recomandări pentru instituţiile statului cu rol decizional şi executiv ( guvern, prefecturi, primării) 

Pentru încurajarea tinerilor sau viitorilor fermieri, insituţiile statului trebuie să creeze sau să găsească modele reale de afaceri şi să le prezinte în mod regulat pe unul din canalele televiziunii publice române, cel puţin 10



92


 


ore /zi, şi pe internet, pentru a stârni dorinţa şi curajul de a porni o afacere proprie (PFA; IF; SRL). Viaţa satului de la TVR 1 = 3 ore / săptămână este ca o picătură într-un pahar cu apă România trebuie să încurajeze şi să stimuleze interesul fermierilor, pentru a reuşi să producă cel puţin necesarul intern de legume , fructe, zarzavaturi, flori şi procesarea acestora, astfel ca în viitorul apropiat să realizeze inversarea balanţei de import – export, în favoarea noastră.

E. Propuneri pentru reducerea cheltuielilor prin asigurarea energetice 1. 2. 3.

independenţei

Centrala fotovoltaică care să asigure consumul de energie electrică al celor două societăţi comerciale propuse. Încălzirea spaţiilor interioare a clădirilor şi serelor, utilizând sisteme de panouri radiante. Panouri solare pentru producerea apei calde necesare.

Dacă facem calculul cheltuielilor de implementare a celor două variante de: încălzire, iluminat, funcţionare utilaje, etc., ( sistemul clasic şi varianta modernă ), balanţa de cheltuieli privind montarea, funcţionarea, întreţinerea, garanţia instalaţiilor, etc., va înclina sigur spre categoriile de soluții propuse mai sus. F. Finaţarea planului de afaceri propus Întocmirea a cel puţin două proiecte de finanţare europeană care ar putea absorbi aproximativ 4,0 milioane EURO, plus cofinanţarea Primăriei de 1,0 milion de EURO din resurse proprii sau împrumut bancar. G. Cluster Dacă se realizează acest plan de afaceri, propunerea dumneavoastră de asociere într-un Asocierea de tip CLUSTER este foarte importantă pentru dezvoltarea altor afaceri conexe, cum ar fi:  Fabrică de folie sere şi folie uzuală, saci, pungi, etc;  Fabrică de borcane şi sticle pentru produsele rezultate din procesarea producţiei din sere;  Fabrică de mase plastice pentru: lădiţe, pahare, vaze pentru flori, etc;  Fabrică pentru construirea scheletului metalic al serelor;  Fabrici pentru procesarea tuturor produselor din sere: zacuscă, suc, bulion, pastă, murături, produse farmaceutice, produse cosmetice, etc.



93

2.4.1 Legumicultura - Exemple Si Practici

Recommend Documents