Victoria Alexander - Indrumar Pentru Iubire(Rescanata)

n f 

VICTORIA VICTO RIA ÂLEXANDER ÂLEXANDER

tunar  

i

SERIA SOCIETATEA SOCI ETATEA DO AM NE LOR CĂLĂTO ARE11 Este într-adevăr prea mult pentru un bărbat obişnuit cu o viaţă de petreceri să se poarte ca un contabil scorţos doar pentru a moşteni averea averea pe care care o merită. merită. Dar Da r Derek De rek SaunSaunders este nevoit să facă asta atunci când unchiul său, contele de Danby, îl ameninţă că îi taie toate fondurile dacă nu înce pe să se ocupe de treburile domeniului. Derek îşi descoperă astfel talentul pentru afaceri, dar şi faptul că mătuşa lui preferată a înfiinţat, împreună cu nişte prietene, Societatea Doamnelor Călătoare - o afacere nesăbuită şi posibil frauduloasă. Iar când una dintre membre dispare dispa re fără urmă, ce poate face Derek decât să accepte provocarea de a o găsi ? Prin urmare, ajunge să o însoţească pe cea mai enervantă fe meie din lume în cel mai romantic oraş din lume, ca să o ajute ajute să îşi găsească ruda pierdută. India Prendergast încearcă să dea de urma verişoarei ei por nite într-o călătorie organizată de Societatea Doamnelor Călătoare. Ea este convinsă că organizaţia jecmăneşte fe meile credule şi că nu poate avea nici un pic de încredere într-un bărbat cu o reputaţie atât de scandaloasă ca Derek Saunders. Dar Da r în timp ce se luptă lup tă să nu se lase lase vrăjită de zâm betul lui păcătos păcă tos şi de farmecul Parisului, în în loc să găsească găseasc ă o călătoare pierdută, India ar putea să-şi piardă nu doar baga  jul, ci şi capul, capu l, şi inima. in ima.

New York  Times, USA Today  Publishers Weekly.

The Lady Traveler's Guide to Scoundrels  & Other Gentlemen  Victoria Alexander Copyright © 2017 Cheryl Griffin Toate drepturile rezervate, rezerva te, inclusiv acela de reproducere reproducere în întregime sau s au parţial parţi al în orice orice formă. Ediţie publicată publi cată prin înţelegere cu Harlequin Books S.A. S.A. Aceasta este o operă de ficţiune. Numele, personajele, locurile şi întâmplările sunt sun t fie produsul imaginaţiei autoarei, fie sunt folosite folo site fictiv, fictiv, iar orice asemănare asemăn are cu persoane reale, în viaţă sau s au decedat decedate, e, companii, companii, evenimente sau locuri este în întregime întâmplătoare. întâmplătoare.

Editorial Liter Literaa Alma  este m arcă înregis trată a Grupului Editorial O.P. 53; C.P. 212, sector 4, Bucureşti, România tel. tel.:: 021 3 19 63 93; 0752 1 01 777

îndrumar pentru iubire  Victoria Alexander  Copyright © 2017 Grup Media Litera pen tru versiunea în limba limba română Toate d repturile repturile rezervate Editor: V idraşcu şi fiii Redactor: Adriana M arcu Corector: Emilia Achim Achim Cop ertă: Flori Zahiu Tehnoredactare şi prepress: Ioana Cristea

Descrierea CIP CIP a Bibliotecii Naţionale a României ALEXANDER, ALEXA NDER, VICTORIA VICTORIA îndru m ar pe ntru iubire ubire / Victoria Alexander Alexander trad.: Iulia Bo dna ri - Bucu reşti: Litera, Litera, 201 7 ISBN 978-606-33-2333-1 I. Bodnari, Iulia (trad.) 821.111(73)-31=135.1

Victoria Alexander

ai-cM 

 /i  /ihlrumur  âc/Unt Unt i u / 'irc  Traducere din limba engleză lulia Bodnari

CapitoCuC CapitoCuC 1  Când vă decideţi asupra unei agenţii care să vă ajute în   pregătirile  pregătirile pentru călăt călător orie, ie, cereţ cereţii refe referin rinţe ţe de la cel puţin  puţin  trei clienţi clienţi mulţum mulţumiţi. iţi. Fără Fă ră acea ac east stăă preve preveder dere, e, o doamnă doamnă care  care  călătoreşte nu ştie niciodată ce s-ar putea întâmpla şi, mai  rău, rău, unde unde s-ar s-ar putea întâmpla. înt âmpla.

Ghidul Ghidul Societăţii Societăţi i Doamnelor Doam nelor Călătoare Londra, 1889 

Cu sigura sig uranţă nţă că nu arăta ară ta ca un loc în în care care doamnele vârstnice, v ârstnice, de familie bună, erau jecmănite de economiile de o viaţă. Totuşi, asta era, se gândi India Prendergast privind printre gene. India îşi stăpânea cu greu dorinţa de a bate din picior de nerăb dare. dare. Era a doua la rândul care care se formase form ase în faţa faţ a mesei m esei de lângă uşă, într-una într-una din sălile sălile de conferinţă mai mici mici din impunătoarea impun ătoarea casă c asă din Bloomsbury ce adăpostea Clubul Exploratorilor. Mai multe femei sporovăiau sporovă iau lângă masa m asa cu gustări gustăr i de lângă perete. perete. Altele Altele se aşezaseră aşezase ră pe şirurile de scaune din faţa unui pupitru. Doamna corpolentă din faţa ei purta o pălărie înaltă plină de panglici, complet nepotrivită cu vârst vâ rstaa ei, ei, şi nu părea să se grăbească, grăbească , chiar chiar dacă în scurt timp tre tre  buia să s ă înceapă conferinţa co nferinţa „Ce „Ce trebuie trebuie să ia neapărat neapă rat o doamnă doam nă care care călătoreşte". Nu, Nu, doamna d oamna din faţa fa ţa ei nu părea să acorde nici nici o atenţie timpului şi pălăvrăgea veselă cu femeia care stătea stăt ea la masă, m asă, de parcă parcă nu ar mai m ai fi fost fos t nimeni la rândul din spatele ei. Dacă cineva ar fi avut amabilitatea de a răspunde la scrisorile prin care cerea informaţii despre locul în care se afla scumpa ei verişoară, Lady Heloise Snuggs, India nu s-ar fi aflat acum acolo. In ciuda numelui ei exotic - o cruce pe care India învăţase de mult să o poarte -, nu simţea nici o dorinţă de a călători şi nu aprecia deloc vraja aventurilor de pe tărâmurile de ^parte. Nu înţelegea ce în demna o femeie, femeie, de altfel sănă toas to asăă la minte minte şi raţională, către astfel

icto ria ----------- - V ictoria

----------- ‘ACexander  ACexander -----------

de nebunii. nebunii. Nu, singurul singu rul lucru lucru care care o aduse adu sese se astă as tăzi zi aici era o îngrijo îngri jo rare periculos periculos de apropiată apro piată de o teamă cumplită. c umplită. Trecuseră aproape şase săptămâni de când primise ultimul bilet scurt de la Heloise şi, chiar având în vedere lipsa de eficienţă a ser viciului poştal în afara imperiului britanic, nu era ceva caracteristic pentru ea. De fapt, până atunci, India primise câte două scrisori pe săptămână, scrisori în care verişoara ei deborda de încântarea pen tru explorarea unor locuri despre care citise numai în cărţi. Heloise visase dintotdeauna să călătorească în toată lumea. Când descope rise existenţa Societăţii de Asistenţă şi Ajutor pentru Doamnele Călătoare Călătoare - mult mai puţin impunătoare imp unătoare decâ d ecâtt orice orice societate condu să de bărbaţi - , visul acela devenis devenisee realizabil. realizabil. Camera se umplea încet cu alte doamne, majorit ma joritatea atea trecute evi dent den t de cincizec cincizecii de ani, la fel ca Heloise Heloise.. Şi, exact exac t ca Heloise, Heloise, se părea p ărea că toate visau v isau aventuri incitante în în locur locurii exotice, însoţite în soţite fără f ără îndo ială de un străin chipeş şi viril, sau cel puţin asta era părerea Indiei. „Ce „Ce prostie fără margini!" Chiar dacă nu fusese fus ese de acord ca Heloise să s ă navigheze timp de trei luni şi să descopere lumea de dincolo de ţărmurile Angliei, India nu se putuse hotărî să îşi exprime îngrijorarea şi să potolească entuzi asmul verişoarei sale. Nu o văzuse niciodată pe Heloise atât de en tuziasma tuzia smată. tă. Cu toate acestea, acestea , unei doamne care care călătoreşte singură i se poate întâmpla orice, orice, chiar dacă Heloise Heloise era însoţ în soţită ită de camerista ei - mademoiselle  Marquette,  Marquette, franţuzoaica aceea ace ea competentă comp etentă şi cu cu pi cioarele cioarele pe pământ. păm ânt. Poate că dacă şi-ar fi dat da t pe faţ f aţăă îngrijorarea... îngrijorarea... India îndepărtă cu fermitate fermitate gândul acesta, acesta , dar nu reuşi reuşi să scape la fel de uşor de presimţirea teribilă care îi apăsase sufletul în ulti mele săptămâni. Oricum, era cât se poate de sigură că Heloise nu ar fi ascultat-o. ascultat-o. Totuşi, Totuşi, nu avea să s ă şi-o ierte ierte nicio n iciodat datăă dacă i se întâmpla ceva. India nu era adepta emoţiilor frivole, dar Heloise îşi câştigase locul în inima ei chiar din momentul mom entul în care se întâlniseră. Cu douăzec douăzecii de ani mai mare decât ea, Heloise Hel oise era verişoara ma m a mei ei şi singura rudă pe care o mai avea India pe lume. Ea îi plă tise educaţia la Academia Domnişoarei Bicklesham pentru Tinere Doamne Desăvârşite şi pusese deoparte destui bani ca să îi ofere o dotă do tă respectabilă, respectabilă , dacă dac ă era cazul. cazul. Din fericire, nu fuse fu sese se cazul. cazul. Foarte puţinele lucruri lucruri pe care care le observase observ ase India la bărba bă rbaţi ţi nu o îndemnau deloc deloc să îşi lege lege viaţa viaţ a de unul dintre ei pentru pen tru to t restul re stul zilel zilelor or.. 8

‘Îndrumarpentru iubire  Heloise venise în ajutorul Indiei când avusese nevoie, şi India avea de gând să facă f acă acelaşi lucru lucru pentru pen tru ea acum. acum. în plus, gândul de a o pierde era mai mult decât putea put ea îndura. îndura. în cele din urmă, doamna din faţa ei se ridică, iar India făcu un pas înainte. - Cu ce vă pot fi de folos, domnişoară? spuse femeia blondă din spatele spate le mesei, zâmbindu-i. zâmbindu-i. -A ş vrea să mă m ă alătur Societăţii Societăţii Doamnelor Doamnelor Călăto Călătoare are,, răspunse ferm India. India. Patronul ei, Sir Martin Luckthorne, Luckthorne, îi sugerase suger ase că cel cel mai bun mod de a afla unde se afla verişoara Heloise era să se alăture chiar ea societăţii. - Ce încântător! Blonda radia. Neîncrederea Indiei se mai topi în faţa zâmbetului ei since sincer, r, care părea pă rea cea mai bună bun ă parte par te a ei. ei. Oh, Oh, nu era neatră nea trăgăt gătoa oa re, dar nici nu era deosebit de drăguţă. Nu era o femeie pe care să o observi pe stradă, apreciativ sau depreciativ. în privinţa aceasta, semăna cu India, şi gândul acesta o făcu să simtă o uşoară undă de regret. Totuşi, nu avea ce face. Aşa că îi întoarse zâmbetul. Şi vârsta femeii părea apropiată de vârsta ei, aşa că mai aveau ceva în comun. Amândouă Amândo uă se apropiau apro piau de treizeci treizeci de ani, ani, şi era clar că că erau cele cele mai tinere doamne doa mne din încăper încăpere. e. -în seam se am n ă că aveţi aveţi de gând să călătoriţi? călătoriţi? India ezită. - în momentul m omentul acesta, nu ştiu sigur sig ur ce planuri am. am. - Oh. Blonda se încruntă. Majoritatea membrelor noastre se în scriu exact pentru pen tru a-şi planifica viitoarele călătorii. călătorii. - Eu vreau  să  să îmi planific planific viitoarea viitoar ea călătorie, minţi mi nţi India. Doar că nu ştiu când  va  va avea loc. loc. -Asta e altceva, nu-i aşa? încuviinţă blonda înţelegătoare. înţe leg foarte bine. Unele dintre noi nu au mijloace ca să se plimbe prin lume, doar pentru că îşi doresc s-o facă. în glasul ei se simţi o notă hotărâtă. Totuşi, Societatea Doamnelor Călătoare a fost înfiinţată exact pentru a face pregătiri de viito viitor. r. - De către către călătoare experimentate, presupun? pres upun? întrebă India, India, deşi ştia şti a foarte foar te bine cine cine erau pretinsele fondatoare fond atoare ale organizaţiei. organizaţiei. - Oh, vai de mine, da. Ochii Ochii femeii străluciră de mândrie. Cu sigu sig u ranţă că aţi auzit de Sir Charles Blodge - N u sunt sigur sigură. ă... .. 9

-------------  Victoria  î l fexander --------------------------- - A fo fost st destul de faimos faimo s pentru călătoriil călătoriile, e, expediţ expediţiile iile şi exploră exploră rile sale. Unul Unul dintre primii primi i membri ai Clubului Clubului Exploratorilor. Cred că Lady Blodgett Blodg ett l-a pierdu pie rdutt acum zece zece ani. India încuviinţă, neştiind sigur dacă Sir Blodgett murise sau se pierduse pur şi simplu în junglele unei ţări fierbinţi, oribile şi necivilizate. -Lasă-mă să mă gândesc, unde am rămas? Fruntea femeii se încreţi. Oh da, vă spuneam despre fondatoarele societăţii - Lady Guinevere Blodgett şi scumpele ei prietene, doamna Persephone Fitzhew-Wellmore şi doamna Ophelia Higginbotham. De fapt, sunt mai mult surori decât prietene. Toate au fost căsătorite cu bărbaţi aventuroşi, cărora le plăceau călătoriile, deşi Sir Charles a fost cel mai faimo fai moss dintre ei. ei. Toate sunt su nt văduve acum, bietele şi scumpele de ele, ele, dar ştiu şti u multe despre greutăţile unei călătorii şi despre despre aventuri aven turi le peste pes te care care poţi da traversân tr aversând d globul globul cu un cargobot sau s au călătorind călătorind pe Nil cu o felucă sau... - Deci Deci Lady Blodgett Blodg ett şi prietenele prietenele ei planifică tururile şi călăto riile pentru membri? o întrerupse India, încercând să îşi ascundă nerăbdarea. -Ar fi normal, nu-i aşa? Sunt atât de experimentate. Femeia se opri. opri. Deşi trebuie trebuie să mărturis mă rturisesc esc că eu eu nu cunosc atât at ât de bine mersul treburilor, treburilor, deşi m-am alăturat alătu rat societăţii societăţ ii la puţin timp de la fondarea ei. Am început să îmi ofer ajutorul aici de abia săptămâna trecută ca o favoare pentru doamna Higginbotham şi celelalte doamne până vor angaja pe cineva care să conducă organizaţia. Societatea a crescut crescut mult mai repede repede decât se aştepta aşte pta toată toa tă lumea. lumea. -Societatea e relativ nouă, nu-i aşa? Era altă întrebare al cărei răspuns răspu ns îl cunoştea deja, d ar nu ai de de unde să ştii ş tii ce informaţii inform aţii poate ascunde o persoană perso ană care se pretinde mai puţin informată infor mată decât este. - A început acum opt o pt luni, luni, şi eu cred cred că era mare nevoie nevoie de ea, spuse femeia cu buzele strânse într-o linie fermă. în zilele noastre şi în epoca aceasta nu există nimic care să împiedice o femeie să călătorească călătorea scă în toată toat ă lumea, lumea, dacă şi-o şi-o doreşte. -Nimic în afară de... resursele financiare, răspunse India, studiind-o cu atenţie. - î n afară afar ă de asta, asta , bineînţeles. Si cred cred că si de teama de necu necu-noscut. Clătină din cap. E destul de trist să nu ne urmăm dorinţele inimii inimii pentru că ne temem că s-ar putea să nu fie aşa minunate pre cum sperasem. 10

—

Qndrumarpentru iuStre

India încercă să nu se holbeze la ea, dar era clar că femeia făcea parte dintre visătoarele cele mai nerealiste. - Care Care sunt sun t costurile? Cotizaţia de membru, vreau să zic? zic? -Ah, da, bineînţeles. O liră pe lună dacă plătiţi lunar, şi zece lire pe an dacă da că plătiţi în avans. - Şi ce ce acoperă suma sum a aceasta? ace asta? - Conferinţe Conferinţe despre călătorii călătorii - conferinţe conferinţele le se ţin de obicei obicei o dată pe săptăm ână - şi întâlniri întâlniri cu femei care care au acelaşi ţel ca şi dumnea dum nea voastră. însă cea mai mare parte din taxa lunară e pusă deoparte ca să asigure organizarea itinerarului viitoarei călătorii. -Deci când mă voi hotărî să călătoresc efectiv, spuse India alegându-şi cuvintele cuvintele cu cu mare mare grijă, voi fi plătit deja to ată suma sum a pentru organizarea transportului, alegerea hotelului, ghidurile de călătorie şi alte lucrur lucrurii asemănătoare asemăn ătoare?? -în cea mai mare parte, deşi cred că mai există o taxă insigni fiantă care acoperă cheltuielile suplimentare ce revin din alegerea itinerarului. E ceva la care care trebuie să vă aşteptaţ aştep taţi, i, bineînţeles. Feme ia alese un formular tipărit dintr-un morman de hârtii. Acum, dacă vreţi să completaţi com pletaţi asta as ta şi vă hotărâţi hotă râţi să s ă vă întoarceţi, întoarceţi, puteţi să s ă mi-o mi-o aduceţi împreună cu taxa. Puteţi lua parte la prima conferinţă fără să plătiţi nimic. nimic. -Mulţum -Mu lţumesc esc,, cât de generos din partea par tea dumneavoastră! „Sa „Sau u cât de de inteligent!" -Pentru nimic, spuse blonda ridicându-se în picioare şi întinzându-i Indiei hârtia. Nu se poate să nu vă placă poveştile şi cu vintele înţelepte ale doamnei Blodgett. Dacă aveţi cea mai mică scânteie de dorinţă pentru pen tru a călători, călători, Lady Blodgett o va transform tran sformaa într-o într-o vâlvătaie. vâlvătaie. Zâmbi. Zâmbi. Trebuia să mă m ă prezint. prezint. Eu sunt domnişoara domn işoara Hone Ho neyw ywell ell şi sunt su nt sigură s igură că o să vă v ă alăturaţi alăturaţ i societăţii societăţ ii noastre. - Eu sunt dom nişoara Prendergas Prendergast, t, răspunse India îndinându-se politicos, şi bănuiesc că aveţi dreptate. Din nou, simţi un fior acut de vinovăţie. Pur şi simplu nu era obişnuită să îi înşele pe alţii. Câţi membri aveţi? - Cred Cred că suntem mai mult m ult de nouăzeci. nouăzeci. - E foarte impresionant. impresionant. - Este, într-adev într-adevăr. ăr. Societatea se întrunea întrun ea la început început în salonaşul doamnei Blodgett, dar d ar acum acum suntem sunte m prea multe. multe. Datorită D atorită îndelunga tei asocieri dintre soţii doamnelor şi Clubul Exploratorilor, societa tea a primit primit un birou birou aic aicii şi ni s-a p e r m i s ă folosim folosim această încă încăpe pere re de trei trei ori pe săptăm săp tămână ână,, pentru pe ntru întruniri şi conferinţe. conferinţe. 11

V icto ictori ria a ‘A fex fe xander ■ — -  Cât de generos! Femeia râse r âse ironic. ironic. - N u puteau refuza cerere cerereaa văduvei văduvei lui lui Sir Charles Charles Blodgett. Blodgett. -Cred că nu. India se forţă să pară indignată. Nu era deloc greu, pentru că indignarea era cel mai blând dintre sentimentele ei. Dacă societatea ar fi fost mai deschisă şi ar fi răspuns de la în ceput la întrebările ei despre Heloise, nu ar fi cercetat niciodată na tura suspectă a organizaţiei. Nici nu ar fi început să pună întrebări şi să primească răspunsuri cu totul nesatisfăcătoare. Vă rog să-mi mai spuneţi ceva despre Lady Blodgett şi celelalte doamne. Par atât de încântătoare. - Ei bine bine,, o cunosc pe doam na Higginbotham de câţiva ani. ani. Ea şi celelalte doamne îmi cunosc situaţia şi... India se gândi că domnişoara Honeywell era cea mai sinceră fe meie pe care o cunoscuse vreodată sau o actriţă talentată. Cu cât o auzea pe blondă dându-i înainte cu virtuoasa Lady Blodgett şi co hortele ei, cu atât mai puternică era bănuiala Indiei că domnişoara Honeywell era complet nevinovată. Şi ea se încrezuse dintotdeauna în capacita cap acitatea tea ei de a citi oamenii. Dacă cele trei doamne erau la fel de nevinovate cum i se păreau domnişoarei Honeywell, poate că exista într-adevăr un bărbat în spatele scenei, scenei, manipulându-le manipulându-le pe sărmanele sărmane le bătrâne bătrân e ca un maestru maest ru păpuşar. Aceasta era bănuiala inspectorului Cooper de la Scotland Yard Yard.. Acesta vorbise v orbise cu India Ind ia la cererea lui Sir Martin. Dar oricât de impetuos era acesta, cu părul lui blond uşor zbârlit şi aerul solid şi autoritar, autoritar, o enervase peste măsură, m ăsură, refuzând să înţeleagă înţeleagă că dispari ţia lui Heloise era un motiv mo tiv de gravă îngrijorare. In schimb, schimb, îi sp spuse usese se că lipsa veştilor de la la verişoara verişoar a ei era era cauzată fără fă ră îndoială de de proasta pro asta funcţionare a serviciului poştal din celelalte ţări. Adăugase apoi, ca şi cum ar fi vrut vru t s-o pedepseasc pedep seascăă oarecum, oarecum, că pe lângă toate acestea Heloise era o persoană adultă însoţită de altă persoană adultă, şi că probabil se distra atât de bine, încât uitase pur şi simplu să scrie acasă. Nu voise să admită nici că Societatea Doamnelor Călătoare ar fi avut ceva suspect. Şi, având în vedere că nu mai existau alte plângeri cu privire la această societate, autorităţile nu puteau face nimic. Bineînţeles că India se plânsese cu glas destul de ridicat, dar se părea p ărea că plângerile plângerile unei singure femei erau insuficiente. insuficiente. Şi în timp ce pronunţa verdictele cu o sclipire amuzată şi condescendentă în ochi ochi,, India India de abia se putu stăpân st ăpânii să nu îi îi şteargă ştea rgă rânjetul de de pe faţă cu o palmă. 12

------------ îndrumaryentru iubire----------- -Treb -T rebuie uie să s ă vă prezint unora dintre doamne. doamne. Domnişo D omnişoara ara Hone Honeyywell o conduse pe India spre un grup adunat lângă masa cu răco ritoare. Veţi observa că majoritatea sunt mult mai în vârstă decât dumneata dum neata sau decât mine, mine, dar veţi afla că aveţi multe în comu comun. n. O viaţă via ţă întreagă întrea gă de economii, economii, fără îndoială, şi o slăbiciune slăbiciune faţă fa ţă de destinaţiile îndepărtate. -îm i imagi imagine nez. z. - Doamnă Vander Vanderkell kellen en,, se adresă ad resă domnişoara dom nişoara Ho Hone neyw ywell ell doam nei care care stăte stă teaa în spate. spat e. Permiteţ Permiteţi-mi i-mi să v-o prezint pe... pe... Domnişoara Honeywell o prezentă şi altor doamne, care aştep tau cu mare nerăbdare conferinţa din ziua aceea. Fără nici o excep ţie, toate doamnele pe care le cunoscu erau văduve sau fete bătrâne. După câteva minute, India şi domnişoara Honeywell ocupară două dintre puţinele scaune libere pentru conferinţă. Camera se umplu se aproape complet după sosirea sosir ea Indi Indiei ei.. Era evident că societatea societat ea se descurca destul destu l de bine. O femeie femeie vârstnică vârstnic ă păşi pă şi în faţă, cu paşi vioi. vioi. Alte Alte două doamne bă bă  trâne, la fel de entuziaste, entuzi aste, veneau în urma urm a ei, ei, oprindu-se oprind u-se ici şi colo ca să salute femeile aşezate aşe zate pe un ton fermecător fermec ător şi graţios, de parcă parcă ar fi fost toate to ate prietene vechi şi apropiate, şi nu păstori păsto ri care care conducea conduceau u turma inocentă spre a fi jefuită jefu ită de toate t oate econo economii miile. le. - Lady Blodgett va vorbi vorbi astăzi, spuse spus e domnişoara dom nişoara Ho Hone neyw ywell ell cu o voce calmă, care care nu reuşea totuş tot uşii să îi ascund asc undăă entuziasm entu ziasmul. ul. Celelalt Celelaltee doamne vârstnice sunt doamna Fitzhew-Wellmore şi doamna Higginbotham. Vă vor plăcea, plăcea, domn do mnişoară işoară Prendergast. Prendergast. Sunt minunate toate trei şi extrem de drăguţe. drăguţe. - De abia aştept să le cunosc, spuse India cu o doză de prefăcută ardoare. înainte de sosirea sosir ea ei, ei, nu fusese fuse se sigură sigu ră dacă era mai înţelept să se confrunte cu doamnele care care conduceau societatea şi să s ă le ceară aju tor pentru a o găsi pe Heloise Heloise sau să s ă urmeze sfatul sfa tul lui Sir Martin de a aştep aşt epta ta până pâ nă afla unde era Heloise Heloise.. Şi de de a afla, afla, dacă se putea, putea , dacă aceasta acea sta era o întreprindere legitimă legitim ă sau o societate frauduloasă, fraud uloasă, me m e nită să scoată bani pe orice cale de la femeile mai vârstnice. Şi, în mod ciudat, lucrul lucrul acesta aces ta devenise aproape la fel de de impor im portant tant ca şi recuperarea verişoarei ei. Lady Blodgett îşi luă locul la pupitru, iar celelalte două se aşezară pe scaunele din spatele şi din dreapta ei. Fie că erau sincere în acţiu nile nile lor, lor, fie fie că nu, nu, habar nu aveau de di^ip di^ iplin lină. ă. Lady Blodgett conti nuă să discute cu o femeie aşezată aşez ată pe rândul rândul din faţă; celelal celelalte te două 13

-------------------- Victoria

ftfexander --------------------

femei de pe podium salutară alte femei, apoi schimbară comentarii animate. De fapt, întreaga între aga încăpere încăpere răsuna răsun a de zumzetul vocilo vocilorr femi nine. Păi Păi,, la cât erau de dezorganizate, dezorganiza te, se s e putea pu tea foarte f oarte bine ca scopul lor să nu fi fost jecmănirea femeilor impresionabile; poate că erau pur şi simplu sim plu prea împrăştiate împr ăştiate ca să le mai poată po ată ţine evidenţa. evidenţa. -Bănuiesc că membrii societăţii călătoresc întotdeauna în străinătate? - Deloc, spuse domnişoara Honeywell. Cel puţin nu încă. Nu cu nosc nos c aproape apro ape pe nimeni nimen i care să fi călătorit de fapt fa pt în afara afa ra Angliei Angliei.. E nevoie de mult timp şi ş i de multe pregătiri ca să organizezi o călătorie în Orient sau în insulele greceşti sau în deserturile Egiptului. - Mult timp timp şi multe taxe? - Ei bine, trebuie să fii pregătit, încuviinţă domnişoara Honey well. ell. Şi conferinţele doamnelor doamn elor fac exact asta. ast a. - înţeleg. înţeleg. Şi cu cu cât stăteai stăt eai mai mult în Londra, plătind taxe lunare, lunare, cu atât mai pline deveneau cuferele Societăţii Doamnelor Călătoare. Nu-i Nu-i aşa că era un gând interesant? interesant ? Una dintre doamne, poate doamna Fitzhew-Willmore, sau poa te doamna Higginbotham, se ridică dintr-odată, se apropie de Lady Blodgett şi îi şopti ceva la ureche. Lady Blodgett clipi şi privi spre capătul încăperii, apoi oftă şi zâmbi într-un mod resemnat. India îi urmă urm ă privirea. privirea. Un gentleman cu o expresie încruntată şi un săculeţ de piele în mână o privea cu ferocitate pe bătrâna doamnă. Era foarte chipeş, cu părul întunecat în tunecat şi umerii largi, largi, şi părea păr ea excepţional de înalt. înalt. Dar multe persoane i se păreau înalte Indiei, care era mai scundă decât şi-ar fi dorit. - Cine Cine e? o întrebă ea pe domnişoara dom nişoara Ho Hone neyw ywell ell.. -Lordul Fermecător, spuse domnişoara Honeywell cu un oftat şoptit. într-adevăr, bărbatul acela avea ceva, poate un aer de încredere, sau poate poa te sigur s iguranţa anţa cu care care păşea pă şea şi felul în care care îşi ţinea bărbia, bărbia, ceva ceva care părea să afirme sus şi tare că era fermecător, în ciuda expresiei lui serioase. - îl cheamă Fermecător? Fermecător? Domnişoara Honeywell îşi îndepărtă repede privirea de la el, cu ochii mari. -Nu am spus că... oh, vai de mine! Faţa ei era roşie ca focul. Am spus asta ast a cu glas tare? - Mă tem că da. da. 14

—   --------------- îndrumaryen îndrumar yen tru

iubire iubire---------------------

Chiar dacă nu avea prea multă răbdare cu femeile care visau la bărbaţi, oricât de atrăgători ar fi fost aceştia, India simţea totuşi o oarecare simpatie sim patie faţ f aţăă de ele ele.. Bărbaţii Bă rbaţii care arătau arăt au ca lordul lordul Fermecă tor preferau rareori fiinţele obişnuite ca domnişoara Honeywell sau, dacă tot to t veni vorba, vorba, ca India însăşi. - Nu ştiu ce m-a apucat, spuse aceasta în şoaptă pe un ton inaudibil. dibil. Ar Ar fi fi trebuit să s ă spun sp un elegant. Zâmbi strâmb. strâm b. Nu, numele lui lui nu e Fermecător sau Elegant, bineînţeles, şi nici nu e lord, cel puţin nu încă. Dar e moştenitorul contelui Danby. E domnul Saunders. Lady Blodgett e mătuş mă tuşaa mamei lui. lui. - îmi cer scuze, scuze, dar d ar se pare că vom avea o mică întârziere, întârziere, anunţă Lady Blodgett. Vom Vom lipsi doar doa r câteva minute, dar d ar până pâ nă ne întoarcem vă rugăm să vă v ă serviţi cu ceva ceva de de pe masa ma sa cu gustări. gustă ri. Şi, Şi, oh - privirea privirea ei zbură zbură peste doamnele doamnele aşezate aşez ate - unde e domnişoara domnişo ara Honey Honeywe well? ll? - Da? spuse domnişoara Honeywell ridicându-se. - Fii drăguţă, Sidn Sidney ey,, şi împarte împa rte broşurile broşurile de săptăm săptă m âna ân a asta. Lady Blodgett zâmbi şi îşi urmă prietenele spre ieşire. Zâmbeau toate trei, trei, dar d ar India ar fi pariat par iat că ar fi preferat să se afle afle oriunde oriunde în altă parte în momentul acela. Domnul Saunders deschise uşa, şi cele trei femei ieşiră una după alta. India se ridică. -Vine -V ine des pe aici aici?? -Chiar nu aş putea să spun, răspunse încruntată domnişoara Honey oneyw well. ell. A fo fost st săptăm săp tămân ânaa trecută. Atunci l-am văzut văzu t pentru pen tru pri p ri ma dată, dar, dar, aşa cum cum am spus, sunt sun t nouă în în poziţia aceasta. aceasta. - Lady Blodgett şi celelalte doamne nu păreau prea fericite să-l vadă, zise India privind în continuare spre uşă. - Nu, Nu, mă m ă tem că nu. nu. Glasul domnişoar dom nişoarei ei Honeywe Honeywell ll deveni deveni gândi tor. tor. La început, început, Lady Blodgett a păru pă rutt destul de mulţumită să-l vadă. Dar nimeni nu a mai părut mulţumit după ce domnul Saunders şi doamnele s-au întâlnit în particular. particular. De atunci nu au mai fo st la fel de vesele ca de obicei. obicei. - înţeleg, murmur m urmurăă India. India. Totuşi, Totuşi, chiar chiar dacă legătura domnului domnului Saunders cu doamnele doamnele părea importan imp ortantă, tă, nu era prea sigură sigu ră de sem sem  nificaţia ei. O parte din ea spera că Societatea Doamnelor Călătoare era le gală. Dar dacă era aşa, de ce nu răspunsese nimeni la întrebările ei referitoare la Heloise? Dacă doamnele doamnele ^are conduceau conduceau societatea societa tea nu luau pur şi ş i simplu sim plu bani pentru pentr u servicii pe care nu le ofereau de fapt, 15

--------------------

Victoria Victo ria ‘A fexan fex ande der  r  - ---------------------

de ce nu ar fi vrut vru t să facă tot ce le stătea stăt ea în puteri p uteri ca să recupereze recupereze pe una dintre membrele lor? lo r? Nu, Nu, era clar că aici era ceva în neregulă. Chiar dacă nu voia s-o recunoască, era posibil ca inspectorul Cooper să fi avut dreptate. Se putea să existe un bărbat în spate. spate. Şi devenea foarte evident cine era bărbatul acela. Totuşi, Totuşi, pentru pen tru moment, mome nt, toate t oate erau doar speculaţii. speculaţii. Era mult mai bine să înfrunte atitudinea superioară şi dispreţuitoare a inspecto rului după ce afla unde era Heloise, Heloise, şi după d upă ce era în stare să prezinte dovezi că înfiinţase cineva o organizaţie cu singurul scop de a lua bani de la persoanele persoan ele care care nu şi-o şi-o puteau permite perm ite delo deloc. c. Şi mai rău de a le fura îndrăgitele îndrăgitele visuri de a ajunge pe tărâmuri tărâm uri îndepărtate. Hotărârea Indiei se întări. Foarte atractivul domn Saunders era poate în stare să păcălească trei doamne bătrâne şi nevinovate şi să le facă să prezinte oamenilor planul său infam, dar India Prendergast era făcută dintr-o materie mai dură. Nu avea să-şi găsească liniştea până nu o vedea pe Heloise în siguranţă acasă. Şi dacă fusese clin tit măcar un fir din părul scumpei ei verişoare, avea să aibă grijă ca domnul Saunders să îşi petreacă petreac ă restul zilelor zilelor în închiso închisoare. are. Nu conta cât de elegant şi fermecăto fer mecătorr era. era.

CapitoCuC CapitoCuC 2 

-Doamnelor, vă rog să aveţi amabilitatea de a lua loc, spuse Derek Derek Saunders cu vocea lui cea mai ferm f ermăă şi la l a obiect. obiect. Până în urmă urm ă cu câteva zile, zile, Derek nu ştiuse ştiu se că avea o voce fermă, la obiect. Dar, ar, până pâ nă în urmă urm ă cu câteva zile, zile, nici nu avusese avus ese nevoie de o asemene asem eneaa voce voce.. - Sper că ai de gând să fii concis. Mătuşa Guinevere îi aruncă o privire mustrătoare şi se aşeză pe unul dintre scaunele surprinzător de confortabile, îmbrăcate în piele, din cel mai îndepărtat capăt al camerei neocupate pe care pusese mâna Societatea Doamnelor Că lătoare. Derek Derek nu ştia şti a nici acum cum reuşise m ătuşa ătu şa lui şi cohorte cohortele le ei de prietene să convingă Clubul Exploratorilor să le dăruiască nu doar o încăpere care să le slujească drept birou, ci şi o sală de confe rinţe, pentru o taxă aproape simbolică. Bănuia că bătrânele doamne 16

-------------------- Înd  În d rum ru m a rye ry e n tr truu

iubire —   ----------------

se folosiseră de importan imp ortanţa ţa răposaţilor răposaţilo r lor soţi în acest aces t clu club exclus exclusiv iv masculin cu îndemânarea neabătută neab ătută a unui ţintaş ţinta ş de frunte. -Avem membre care aşteaptă cu nerăbdare conferinţa lui Gwen, domnule Saunders, sublinie doamna Fitzhew-Wellmore. - Şi e nepoliticos să le facem să aştepte. Doamna Higginbotham îşi strâns str ânsee buzele într-o într-o linie dezaprobatoare. dezaprobatoar e. Extrem de nepoliticos. nepoliticos. - Şi noi nu vrem vrem să fim nepoliticoşi, nepoliticoşi, nu-i aşa? aşa ? Derek Derek deschise să să  culeţul pe care i-1 dăruise unchiul său, cu speranţa că avea să-l încu rajeze rajeze să lucreze lucreze mai mult şi să s ă se distreze mai puţin, scoase sco ase un teanc de hârtii şi le puse pe birou. Apoi se aşeză pe scaunul din spatele biroulu birouluii şi le privi privi printre gene, gene, pentru pen tru că mişcarea aceasta acea sta se potri potri  vea cu vocea fermă ferm ă şi la obiect. Mai ales nu atunci când c ând le luaţi banii, înşelându-le în modul cel mai jalnic. Toate cele trei doamne înghiţiră în sec. Gestul i se păru nesincer şi bine bine repetat. De la la prima lui vizită din săptăm âna ân a anterioară, ho ho  tărâseră fără îndoială care avea să fie răspunsul lor exact la ceea ce descoperise. Evident, intenţia lor era să acţioneze de parcă ar fi fost cât se poate poa te de nevinovate şi de inocente. inocente. - Scumpul meu me u băiat, băi at, habar haba r nu avem la ce te referi. Doamna Fitzhew-Wellmore făcu ochii mari, cu prefăcută uimire. -Şi eu, una, găsesc comentariul tău cam prea insultător, pufni doamna doam na Higginbotham. Higg inbotham. înşelându-le jalnic, jalnic, ce să zic. zic. - Sunt Sun t sigură, Derek Derek,, că nu e decât o confuzie confuzie din partea par tea ta. Pro Pro babil o simplă neînţelegere. Mătuşa Guinevere îi oferi zâmbetul îm păciuitor pe care i l-ar fi adresat unui băieţel, de parcă el ar mai fi avut şase şas e ani. Sunt sigură că va fi fi uşor de clarificat. clarificat. - Mă îndoiesc. îndoiesc. Amestecă hârtiile care detaliau acţiunile Societăţii Doamnelor Călătoare ca să îşi dăruiască lui însuşi, şi lor, un moment de pregă tire. Impresionantul teanc cuprindea registrul înscrierilor, cererile de înscriere, itinerarele propuse pentru membre, înţelegerea dintre societate socie tate şi ş i Clubul Clubul Exploratorilor Explo ratorilor şi câteva dintre broşurile broşur ile societăţii. De fapt, el repetase repe tase cu exactitate ceea ce ce plănuia să le spună, dar una era să repeţi şi alta să le-o le-o spui în faţă faţ ă acestor ac estor fiinţe înşelătoare, înşelătoare, care care păreau cât se poate poa te de virtuoase. Totuşi, Totuşi, nu avea încotro. încotro. înainte ca mama lui să plece în Europa cu actualul său tată vi treg - cel cel de-a de-all treilea treilea soţ so ţ - în urmă urm ă cu mai bine bine de o lună, lună, îi ceruse să o supravegheze supraveghez e pe mătu mă tuşa şa Guinevere, Guinevere, sora mamei mam ei ei, ei, fiindcă fiindcă scumpa de ea înainta în vârstă şi, în afară de două prietene de-o viaţă, era singură pe lume. Derek Derek era una dintre p uţin uţ inel elee rude pe care care le mai 17

--------------------

Victoria icto ria “A fexan fex and der ------------------- -

avea Lady Guinevere, şi datoria lui era să se asigure că acesteia îi mergea mer gea bine, bine, nu-i aşa? aş a? O datorie dator ie care nu era deloc deloc dificilă dificilă,, sublinias s ubliniasee mama ma ma lui, şi care care avea să arate în mod foarte foa rte clar că că îşi accepta în cele cele din urmă responsabilităţile. responsabilităţil e. Şi, în acest mome m oment nt anume din viaţa vi aţa lui, lui, nu ar fi vrut nicidecum nicidecum să s ă pară pa ră iresponsabil, nu-i nu-i aşa? aşa ? Având Având în în vede re că unchiul unchiul Edward, Edward, contele cont ele de Danby Danby,, profi pro fita tase se de cea de-a treizeci şi doua aniversare a lui Derek, care avusese loc cu şase luni în urmă, ca să-l ameninţe că îi va tăia venitul curent şi mult din moştenirea îndelung îndelung aşteptată, dacă nu îşi schimba schimba viaţa frivolă şi nepăsătoare şi nu începea începea să se poarte aşa cum cum ar fi trebuit să se poarte poa rte viitorul viitorul conte de Danby, un comportament iresponsabil era ultimul lucru de care avea nevoie Derek. In alte împrejurări, ar fi fost incorect din partea mamei să joace această ace astă carte, carte, dar d ar nu putea pute a nega că avea avea dreptate. In plus, cât de greu greu putea fi să te asiguri că o rudă vârstnică şi agreabilă trăia o viaţă bună şi confortabilă? Derek o văzuse rareori pe bătrâna doamnă, şi mama ma ma îi spusese spuse se că era o văduvă delicată delicată şi excentrică, excentrică, cu o sănăta săn ătate te precară şi o minte care care mai rătăcea, iar ace st tablou îi stârnise stâr nise toate sentimentele sentim entele de vinovăţie posibil posibile. e. Mama minţise. Când o vizitase în cele cele din urmă pe m ătuş ăt uşaa Guineve Guinevere, re, Derek fu sese informat de valetul acesteia acesteia că nu era era acasă, dar putea fi găsită la birourile ei din Clubul Exploratorilor. Faptul în sine i se păruse ciudat, dar crezuse crezuse că era un fel de de răsplată răs plată pentru pent ru văduvele văduvele membri lor proeminenţi, şi asta se dovedi ulterior o mare prostie din partea lui. Când ajunsese la acest faimos altar înălţat în cinstea aventurii, descoperi că mătuşa Guinevere era oricum, numai delicată nu, cel puţin nu în ce privea mintea şi spiritul. De fapt, bătrâna doamnă şi prietenele ei la fel de bătrâne erau angajate în ceea ce i se păru se că semăna foarte mult cu un plan de a stoarce fonduri de la alte doamne bătrâne. Inspiră adânc. adânc. -A m studiat stud iat cu mare atenţie hârtiil hârtiilee pe care mi le-aţ le-aţii dat săptă să ptă mâna trecută. Totuşi, am unele întrebări. Explicaţi-mi, dacă vreţi, care sunt operaţiunile exacte ale Societăţii Doamnelor Călătoare şi ale Agenţiei Agenţiei de Asistenţă Asist enţă.. - Operaţiunile? M ătuşa ătu şa Guinever Guineveree se încruntă. în cruntă. Păi, operăm chiar aici, aici, la Clubu Clubull Exploratorilor, Exploratorilor, de trei ori pe săptăm săp tămână. ână. - Şi avem un personal format dintr-un membru angajat, adăugă doamna Fitzhew-Wellmore. 18

îndrumar pee n t r u -------------------- îndrumar p

iubire iub ire — ---------------

- Deşi Deşi Sidney Sidney e mai mult împrumutată împrum utată decât angajată, spuse gân ditoare doamna Higginbotham. La urma urmei, nu o plătim. E mai mult un fel de voluntar. voluntar. -Şi e o fată foarte, foarte scumpă. Mătuşa Guinevere îl studie estimativ. Ar trebui să o cunoşti, Derek Derek.. - Nu eşti căsătorit, nu-i aşa, domnule Saunders? adăugă doamna Fitzhew-Wellmore, cu o privire calculată. Derek mai văzuse această privire, deşi acum nu era sigur dacă doamnele voiau mai mult să îi distragă atenţia aten ţia sau să îl însoare însoare.. -Nu, doamnă Fitzhew-Wellmore, nu sunt. Şi am cunoscut-o la ultima ultim a ocazie în care am fo st aici, mătu mă tuşă şă Guinevere. Guinevere. Domnişoa Dom nişoara ra Honeyw Honeywell ell era una dintre din tre fiinţele acelea înşelătoare, înşelăto are, care care par la început greu de clasificat, clasificat, dar care îţi reţin aten ţia şi pot p ot deveni chiar drăguţe cu un efort minim şi haine menite să flateze formele feminine, nu să le ascundă. Dar opinia lui despre domni şoara Honeywell nu avea nici o importanţă. Femeile - chiar şi cele care păreau potrivite şi perfect eligibile pentru căsătorie - se aflau printre lucrurile pe care le evita acum, străduindu-se să-şi convingă unchiul că se schimbase. Experienţa îl învăţase că femeile îţi adu ceau multe necazuri. Necazuri plăcute, adesea, dar totuşi necazuri. Insă nu se putuse p utuse abţine să s ă nu remarce că domnişoara domnişo ara Honey Honeywe well ll şi femeia cu înfăţişare înfăţişa re severă de lângă ea, aşeza aş ezată tă într-o poziţie excep excep ţional de rigidă, erau singurele persoane sub cincizeci de ani din sala de conferinţe. Derek Derek să strădui strădu i să imprime vocii sale un ton to n plăcut. - Şi chiar chiar dacă sunt conştient că situ aţia mea de burlac burlac poa poa  te fi un subiect de oarecare interes, chiar acum discutam despre operaţiunile... -Derek -D erek... ... începu mătuşa mătu şa Guinev Guinevere ere.. El ridică mâna, făcând-o să s ă tacă. - Deşi Deşi operaţiuni  s-ar   s-ar putea să nu fie termenul corect. Să o luăm deci de de la început, da? d a? - Presupun, dacă trebuie. Doamna Higginbotham luă o scamă sc amă invizib invizibilă ilă de pe mâneca ei. - începutul e întotdeauna întotdeau na un loc potrivit potrivi t cu care care să porneşti, po rneşti, Effie Effie dragă, încuviinţă încuviin ţă graţios graţi os măt m ătuş uşaa Guinevere Guinevere.. Dă-i Dă-i drumul, Derek! Derek! - V ă mulţumesc. Se uită o clipă clipă la cele cele trei doamne. Nu ştia şti a sigur vârst vâ rstaa mătuş m ătuşii ii Guinever Guinevere, e, dar da r credea că avea avea în jur de optzeci de ani, deşi era greu să-ţi dai da i seama. seam a. Ea şi prietenele ei nu păreau nicidecum nicidecum decrepite. Sprintene  era  era cuvânt cuvântul ul care care î i ^ n i în minte. minte. Şi, Şi, din privire privireaa 19

—   ------------- -

Victoria ‘ĂfexancCer --------------------

ochilor lor inocenţi, şirete. Dintr-odată, Dintr-odată, se gândi că nu era înţelept să subestimeze acest trio. Deci toate trei aţi fondat această întreprin dere acum şase luni? - Cred Cred că acum nouă nou ă luni, luni, mai degrabă , spuse doam na FitzFitzhew-Willmore. Ne-am întâlnit în primele două luni în salonaşul lui Gwen Gwen.. Dar D ar în curând a devenit evident evid ent că nu era potrivit. - In ce ce scop? - Păi, ca să le prezentăm femeilor beneficiile călătoriilor, bineîn ţeles, răspunse răspun se mătu m ătuşa şa Guineve Guinevere, re, strălucitoare. strălucitoare. Şi să le oferim oferim asi a sis s tenţa unor experţi şi călăuzire prin conferinţe, broşuri şi servicii de turism, ca să îşi poată po ată îndeplini îndeplini visurile visurile de aventură prin prin interme interm e diul călătoriilor. - Şi pentru asisten asis tenţa ţa acestor experţi, începu începu el el privind spre hârtia din faţa fa ţa lui, le cereţi cereţi câte o liră întreagă într eagă în fiecare lună. îşi î şi ridică pri pri  virile spre doamne. E corect? - E chiar chiar rezonabil, rezonabil, îl certă măt m ătuş uşaa Guinevere. Guinevere. - Şi dacă plăteş plă teşti ti în avans pe un an, îţi îţ i oferim o reduce reducere. re. Trebuie Trebuie să plăteşti doar zece lire, îi zâmbi doamna Fitzhew-Wellmore. Sun tem un chilipir. Doamna Higginbotham încuvii încuviinţă nţă.. - Să ştiţi, domnule Saunders, că sunt multe m ulte lucruri lucruri de de care care trebuie trebuie să ţii seama atunci când călătoreşti dincolo de ţărmurile Angliei. -Da, îmi imaginez, răspunse el. Şi pentru aceste pretinse beneficii... -Nu sunt de acord cu  pretins  pretinse, e,  spuse doamna Higginbotham printre dinţi. -Aveţi acum, continuă Derek studiind hârtiile, vreo nouăzeci de membre. E corect? - De fapt, ne apropiem de o sută, răspunse răspu nse m ătuşa ătu şa Guinev Guinevere ere,, cu buzele curbate din cauza mândriei. mândriei. Habar nu am avut că o să creştem atât atâ t de repede repede.. -Acum înţelegeţi de ce nu ne mai puteam întâlni în salonaşul lui Gwen, spuse doamna Fitzhew-Wellmore aplecându-se deasu pra pr a lui într-u într-un n mod confiden confidenţial. ţial. Aţi Aţi fi surprins surpr ins să aflaţi cât de multe femei tânjesc să s ă scape de lanţurile vieţii de zi zi cu zi zi şi să trăiască viaţa aventu ave nturoas roasăă a unui călător. E chiar remarcabil. remarcabil. - Nu mă m ă îndoiesc. Privirea Privirea lui lui Derek trecea de la o doamnă doam nă la cea laltă. Deci societatea aduce aproape o sută de lire pe lună. Şi ce pri mesc membrele pentru taxele lor? Doamnele Doamnele schimbară schim bară priviri resemnate. 20

'—

înd rum ar p ar pee n t r u ------------- ‘îndrum

iu b ire ir e

----------------------

- Sfatul nostru expert referitor la călătoriile prin lume, răspun se mătuşa Guinevere, pe tonul celui care a repetat de multe ori un lucru. - Tovărăşie Tovărăşie şi camaraderia unor femei care gândesc la fel, adăugă doamn doa mnaa Fitzhew-W Fitzhew-Wellm ellmore. ore. - Şi călăuzire bine informată şi, pentru o sumă modică în plus, le oferim serviciile noastre în timpul călătoriilor, termină doamna Higginbotham, cu un gest elegant. -Şi tocmai aici e problema, dragi doamne. Derek îşi împreu nă mâinile pe teancul de hârtii şi le studie pe cele trei femei. Toate adoptaseră expresii nevinovate şi aveau sclipiri identice de şiretenie în privir privire. e. Recunosc Recunosc că societatea societate a oferă într-adevăr într-adevăr o atmosfe atm osferă ră ospi talieră pentru doamnele doamnele interesate i nteresate de călător călătorii. ii. -Asta a fost replica mea, zâmbi dispreţuitor doamna Fitz hew-Wellmore. -Totuşi -To tuşi... ... începu începu Derek Derek pe un ton mai aspru. Doamna Higginbotham oftă. - Mă enervez atât de tare când aud un bărbat folosind cuvântul   pe tonul acesta ameninţător. Nimic bun nu poate ieşi atunci totuşi  pe când un bărbat băr bat începe o propoziţie cu totuşi. Derek strânse din dinţi. -Cu toate acestea... - Cu toate acestea  e la fel de rău, rău, spuse spu se doamna doamn a Higginbotham. El o ignoră. -Con -C onfo form rm broşurii pe care aţi oferit-o oferit-o membrel membrelor. or... .. -Nu e încântătoare? spuse mătuşa Guinevere. Poppy însăşi a conceput-o. Nu crezi că e atrăgătoare, cu desenele piramidelor din Egipt şi ale Coloseumului din Roma şi ale acelor indieni americani fermecători? Poppy e o artis ar tistă tă desăvârşită. des ăvârşită. -Vai -V ai de mine, mine, nu aş spune că sunt desăvârşită. Sunt doar o ama toare, adăugă doamna Fitzhew-Wellmore roşind şi prezentându-şi comentariul cu modestie. Speram să devin artistă în tinereţe, dar a fost unul dintre visurile acelea prosteşti de fetişcană, pe care e mai bine să le uiţi. uiţi. - Cu toate acestea, spuse sp use ferm doamna doamn a Higginbotha Higginbotham, m, eşti foar te bună. - Broşura e într-adevăr într-adevăr foarte bine făcută, spuse sp use Derek Derek,, străduindu-se du-se să îşi stăpânească stăpân ească nerăbdarea nerăbdarea din^la din ^las. s. Totuşi Totuşi... ... Doamna Higginbotham se strâmbă. 21

--------------------

Victoria Victo ria ‘A fexar fex arufe ufer  r ---------------------------------------

- Mătuşă Guinev Guinevere ere,, am înţeles că dumneata dum neata ai călătorit foarte rar cu unchiul unchiul Charles, sau poate po ate că nu ai călătorit călă torit deloc, deloc, şi asta as ta pare să infirme calitatea dumitale de expertă şi cunoştinţele referitoare la călătorii. - Presupun Presupun că da... da... răspunse răspun se ambiguu m ătuşa ătuş a Guineve Guinevere. re. Dacă te te iei numai num ai după călătoriile personale... -Bănuiesc de asemenea, continuă el privindu-i tovarăşele de conspiraţie, că nici doamna Fitzhew-Wellmore, nici doamna Higginbotham botha m nu au mai multă m ultă experienţă de călătorie călătorie.. -Dimpotrivă, domnule Saunders, pufni doamna Fitzhew-Wellmore, să ştii şt ii că eu eu am locuit locuit aproape şase şa se săptăm săp tămâni âni la Paris Paris pe când când eram fată. - Iar eu am petrecut petrec ut câteva veri în Districtul Lacur Lacurilor ilor,, împreună cu răposatul răpo satul colonel colonel Higginbotham, Higginbotham, spuse sp use doamna doam na Higginbotham şi apoi se opri. Recunosc că asta nu înseamnă că am călătorit în străi nătate, dar tot to t am străbătu stră bătutt o distanţă destul de mar mare. e. - Şi chiar chiar dacă a fo fost st o călătorie călătorie în familie, familie, îi sări săr i în ajutor mătuş m ătuşaa Guinevere. - însă în să eu îmi imaginez că, că, atunci când membrele dumneavoastră aventură prin călătorii, călătorii , nu se gândesc în pri vorbesc despre visuri de aventură mul rând la o desti d estinaţ naţie ie ca lacul Windermere. Windermere. - E un loc încântător, totuşi, to tuşi, murmură murmu ră doamna doam na Higginbotham. Higginbotham. - Nu e nevoie să ridici tonul, tonul, dragule, spu s puse se măt m ătuş uşaa Guinevere Guinevere,, cu o încruntare dezaprobatoare. - Nu am ridicat tonul. De fapt, am făcut tot ce mi-a stat în pu teri ca să nu ridic tonul. Trase adânc aer în piept. Corectaţi-mă dacă greşesc, doamnelor, dar oricât de mult aş încerca, şi oricât de fertilă ar fi imaginaţia imagina ţia mea, nu v-aş v-aş putea p utea considera con sidera pe nici nici una expertă exp ertă în călătorii sau în pregătirea unor u nor călătorii. călătorii. Doamna Fitzhew-Wellmore oftă adânc, de parcă răbdarea i-ar fi fost fo st pusă p usă la încerc încercar aree peste măsură de mult. mult. - Presupun că, dacă îţi bazezi judecata doar pe experienţa reală, ar putea put ea fi considerată o situaţie situa ţie neconformă necon formă cu realitatea. realitatea. -Prostii, interveni doamna Higginbotham. Am trăit treizeci şi şapte şap te de ani alături ală turi de colonel, colonel, şi el a călăto că lătorit rit mereu în locurile locurile cele cele mai interesant in teresantee şi mai exotic exotice. e. Cred Cred că anii petrecuţi petrecuţ i în compania lui, lui, ascultându-i ascultându-i poveştile nesfârşit n esfârşite, e, înlătură înl ătură un detaliu minor ca acela acela că nu l-am însoţit în realitate. Doamna Fitzhew-Wellmore încuviinţă. 22

î ndrum ar pen tru -------------------- ‘îndrum

iubire iub ire-------------------- -

- Nici eu nu l-am însoţit pe dragul meu Malcolm, dar el mă in forma mereu despre aventurile lui şi îmi cerea adesea părerea când plănuia o expediţie expediţie sau sa u alta. - A şa cum făcea şi unchiul unchiul tău Charles, Charles, adăugă adă ugă mătu m ătuşa şa Guine Guinever vere. e. Păi, adesea adese a spunea că nu ar pune pun e piciorul în afara afa ra ţărm ţ ărmurilor urilor Angl Anglie iei, i, dacă nu ar beneficia de sfaturi sfa turile le mele. Derek Derek se holbă la ele, ele, uluit şi ş i neîncrezător. - A şa că vezi, vezi, zâmbi plăcut mătuş mă tuşaa Guineve Guinevere, re, dar da r în ochii ochii ei ei stră stră  lucea triumful, chiar dacă nu am călătorit foarte mult, avem foarte multe cunoştinţe  despre  despre călătorii. Şi cele cele trei doamne afişară zâmbete la fel de de infatuate. - PermiteţiPermiteţi-mi mi să mă m ă exprim în alt fel, fel, spuse spu se Derek, luptându-se să-şi controleze vocea. Nu putem nega că aveţi o anumită experi enţă cu privire la călătorii, însă majoritatea oamenilor ar conside ra pretenţiile dumneavoastră ridicole. Şi la fel le-ar considera un  jude  ju decă căto torr sau sa u un tribun tri bunal. al. Ceea ce face fa ceţi ţi aici, doam do amne nele le mele, se numeşte fraudă. - N u fi absurd, Derek, Derek, spuse spu se ironic ironic mătuş mă tuşaa Guine Guinever vere. e. - Nu sunt absurd, îmi doresc doar să fi fost. în cel mai bun caz, consecinţ consecinţele ele activităţilor dumneavo dum neavoastră astră vor produce produce un mare scan sc an dal. în cel mai rău - vă aşteaptă închisoarea. Le fixă cu o privire fer mă. Pretindeţi, în mod fals, că sunteţi în stare să oferiţi un serviciu pentru pentr u care care nu aveţi calificar calificarea ea necesară. Şi pentru pentr u ast a staa luaţi bani de la femeile care care au încredere încredere în dumneavoa dumn eavoastră. stră. - Ei bine, trebuia să facem ceva, ripostă doamna Higginbotham. Pens Pensiil iilee minime şi moştenirile m oştenirile minore nu ajung aju ng pur şi simplu pentru a supravieţui, supravieţui, oricât de frugal am a m trăi. Doamna Fitzhew-Wellmore încuviinţă. - Nu e uşor să s ă îmbătrâneşti. îmbătrâneşti. Ar fi fi altceva altceva dacă scumpii noştri soţi so ţi ar mai fi cu noi, noi, dar da r pentru pentr u că nu sunt, sun t, ne-am ne-am trezit îndreptându-ne îndreptându-ne vertiginos vertigin os spre sp re prăbuşirea financiară. financiară. - Ca să fim sincere, sincere, Derek, Derek, spuse sp use rece rece mătuş mă tuşaa Guinever Guinevere, e, am trăit tr ăit mai mult decât resursele noastre noastr e financiare financiare.. Am rămas aproape fără fă ră nici un ban. - Dar toate aveţi famil familii, ii, spuse sp use el înainte de a se s e gândi mai m ai bine bine.. încercă încercă să ignore noul val de de vinovăţie. vinovăţie. Nu ştiuse care care era situaţia situ aţia mătuşii mătuş ii lui şi credea că nici nici mama lui nu ştia. Mătuşa Mă tuşa Guinev Guinevere ere nu considerase potrivit potri vit să s ă îi informeze, informeze, deşi recunoştea recu noştea că nici nici ei nu se obosiseră să o întrebe. întrebe. ^ - Distante şi dezinteresate dezinteresate,, pufni doamna doam na Higginbotham. Higginbotham. 23

-------------------- Victoria

î l .Cexander -----------------------------------------

- Nici Nici una din noi nu a avut norocul de a avea copi copii, i, spuse sp use doam doa m na Fitzhew Fitzhew-Wil -Willmore lmore ridicând din umeri. Acum Acum nu mai putem p utem face nimic în în privinţa asta, as ta, deşi presupun, prea târziu, că dacă ne-am ne-am fi înmulţit ca iepurii am fi avut un fel fel de asigurare împotriva situaţiei situa ţiei de a ne afla într-o situaţie financiară deprimantă. Totuşi, aş spune că biata Eleanor Dorsey nu are nici un fel de asigurare, deşi a avut nouă nou ă copii. copii. Celelalt Celelaltee doamne îşi exprimară acordul, murmurând. murmurân d. - Chiar şi aşa... aşa ... începu Derek Derek.. -Toate am trăit independent, Derek. Mătuşa Guinevere ridică puţin bărbia bă rbia şi îi înfruntă privirea privirea cu fermitate. Am avut grijă de noi şi una de cealaltă în timp ce soţii soţ ii noştri noş tri erau plecaţi, plecaţi, făcând făcân d lucrurile lucrurile care care le plac plac atât de mult bărbaţilor, bărbaţilor, fără fă ră să s ă se gândească gân dească măcar m ăcar o clipă clipă că şi femeile le-ar le-ar aprecia. aprecia. In acest aces t punct punc t al vieţii noastre, nu ne place place gândul gân dul de a solicita so licita în genunchi mila rudelor rud elor care de abia ne recunosc existenţa. Şi nici nu intenţionăm s-o facem. Doamna Doam na Fitzhew-W Fitzhew-Wellm ellmore ore îşi îndreptă îndr eptă spatele. - Nu voi voi permite niciodată să ajung ruda săracă. săracă. - Ş i dacă se ajunge ajunge la asta, am prefera prefera toate trei. trei... .. spuse doamna Higginbotham cu o hotărâre arzătoare în privire... închisoarea. - Mă îndoiesc îndoiesc de asta, as ta, spuse el aspru, apoi inspiră adânc. Ier Iertaţi-mă, doamnelor. înţeleg care este poziţia dumneavoastră. Chiar o înţeleg, înţeleg, şi vă promit prom it că voi voi face tot ce pot ca să vă uşurez de îngri  jorăril  jor ărilee financiare, dar da r trebuie tr ebuie să înţele înţ elegeţ geţii că nu put p uteţi eţi continu con tinuaa cu această acea stă întreprinder întreprindere. e. - Nu văd de ce nu. nu. Doamna Higginbotham Higginboth am îşi încrucişă braţele braţele peste piept. Membrele noastre se înghesuie la întâlniri şi confe rinţe şi sunt mulţumite de serviciile noastre. Până acum, nu am avut nici o retragere. Păi, nici măcar nu avem plângeri din partea membrelor. - Poate că nu de la membre, spuse el aplecându-se în faţă. Dar vă amintiţi de domnişoara domn işoara India Prendergast? - India Prendergast? Sprâncenele doamnei Fitzhew-Wellmore se ridicară, gânditoare. Un nume frumos, dar nu-mi pot aminti dacă l-am mai auzit, pur şi simplu. Oftă melancolic. Mă tem că memoria mea nu mai este ce a fost. fos t. - A scris de câteva câteva ori pe adresa adre sa societăţii, spuse sp use Dere Derek. k. Acum Acum vă vă amintiţi? -Effie se ocupă de majoritatea corespondenţei, explică mătuşa Guinevere. 24

------------------ --

‘îndrum î ndru m aryentru ary entru iubire--------------------

Derek se întoarse spre cealaltă femeie. - Doamnă Higginbotham? Higginbotham? - Prendergast Prendergast aţi spus? spu s? întrebă doamna doam na Higginbotha Higginbotham. m. Derek încuviinţă. - Lăsaţi-mă să mă gândesc. gândesc. îşi strânse strân se buzele buzele şi medită la între între bare, apoi ridică din umeri. Nu, nu mi se pare p are deloc familiar, dar da r nici nici memoria memo ria mea m ea nu e mai bună bun ă ca a lui Popp Poppy. y. îi adresă adr esă un zâmbet zâm bet neajutorat, n eajutorat, pe p e care care nu l-ar fi crezut sincer nic nicii măcar o clipă. - E ciudat. Puse palma pe teancul de hârtii de pe birou. Fiindcă a scris cel puţin cinci scrisori, în care cere să i se spună unde se află verişoara ei. Mătuşa Mă tuşa Guinevere Guinevere făcu ochii ochii mari. - Şi cine cine e verişo ve rişoara ara ei, dragă? dragă ? Oh, trioul acesta de septuagenare era foarte bun. Ar fi pari at pe o sumă considerabilă că mintea şi memoria lor erau la fel de ascuţite ca ale lui, dacă nu şi mai şi. Totuşi, nu avea de gând să se lase păcălit de pretinsa preti nsa lor virtute şi de goluril golurilee lor de memorie atri atri  buite vârstei. - Lady Heloise Heloise Snuggs. -Bineînţeles. Mătuşa Guinevere străluci de parcă ar fi fost mân dră că recunoscuse măcar acest nume. Draga de Heloise. - Draga, draga de Heloise, murmurară celelalte doamne. Cu greu, îşi învinse dorinţa dor inţa de a ridica tonul. - Ştiţi unde se află Lady Helois Heloisee în acest moment? mome nt? Mătuş Mă tuşaa Guinevere Guinevere ridică din umeri. umeri. - Cred Cred că că ar putea fi oriunde, oriunde, spuse sp use doamna doamn a Higginbotham. - Deşi bănuiesc că se află undeva între Paris şi Constantinopol. Doamna Fitzhew-Willmore se gândi un moment. Sau poate între Hamburg şi Atena. E imposibil de spus cu siguranţă. Derek se holbă la ele. -A ţi planificat planificat sau nu călătoria călătoria pentru Lady Lady Heloise? Heloise? Trioul Trioul se foi fo i neliniştit nelin iştit pe scaune. - Un răspuns, vă rog, doamnelor doamnelor.. - Desigur Desigur că am  planificat  călătoria  călătoria pentr p entru u Lady Helois Heloise. e. Doamna Doam na Fitzhew-Will Fitzhew-Willmore more îşi alese cu grijă grij ă evidentă ev identă cuvintele. cuvintele. - E posibil posibil să nu o fi fi plani planific ficat at atât d e fi c ie n t cum cum speram, speram, spuse încet doamna doam na Higginbotham. 25

V ictoria icto ria ‘Afexancfer  Afexan cfer  -Adică, chiar dacă am trimis scrisori hotelurilor şi altor stabi limente aflate pe ruta pe care voia să o urmeze Lady Heloise, şi am cerut informaţii despre d espre cazare... cazare... începu începu doamna doam na Higginbotham. -Nu am primit de fapt nici o confirmare definitivă, termină doamna Fitzhew-Willmore. Vedeţi, odată ce Lady Heloise se hotă râse să înceapă o viaţă via ţă de călători călătorii, i, era foarte nerăbdătoare să plece. plece. Ne-a Ne-a asigurat că ajutorul nostru a fost fo st nepreţuit. nepreţuit. -A m făcut tot to t ce ne-a stat în puteri, Derek Derek,, să o trimitem la drum cu toate informaţiile de care avea nevoie, cu broşuri, ghiduri turisti ce, ce, orare ale trenurilor trenuri lor şi ale vapoarelor. Nu N u ar fi putu pu tutt fi mai pregăt pre găti i tă, spuse spus e ferm mătuş mă tuşaa Guine Guineve vere re.. - Ba da, ar fi fi fost fos t mai pregătită dacă aţi fi primit de fapt confirma rea orarelor de călătorie călăto rie şi a locurilor de cazare. cazare. - Da, într-adevăr, într-adevăr, fu de acord una dintre din tre doamne. Derek Derek îşi apăsă ap ăsă degetele degetele pe tâmple, sperân sp erând d să împiedi împiedice ce una din tre durerile de cap pe care le simţea de obicei după o noapte întrea gă de beţie şi distracţie. Nu se îndoia absolut deloc că mătuşa lui şi prietenele ei cunoşteau foarte bine scrisorile domnişoarei Prendergast şi acuzaţia întemeiată că societatea îi pierduse verişoara prin incompetenţă incompeten ţă şi tertipuri, ca şi ameninţările ei de a cer ceree ajutorul po liţiei, dacă nu făceau nimic ca să o localizeze pe Lady Heloise şi să se asigure că era bine. în afară de faptul că nu voia ca mătuşa Gui nevere să fie întemniţată, cererea mamei lui de a se ocupa de ea ar fi aşezat cu siguranţă povara oricărui scandal pe umerii lui Derek. în special în mintea unchiului Edward Edward.. în plus, plu s, dacă el şi mam a lui lui ar fi fost mai atenţi cu nevoile unei rude în vârstă, poate că ea nu ar fi ajuns la planul acesta. Acum era treaba lui lui s-o scoată sc oată pe m ătuşa ătu şa Guinev Guinevere ere din din asta. asta . Nu, se corectă el, el, era treaba trea ba lui să le salveze salveze pe toa t oate te cele trei prietene prie tene din aceast ace astăă încurcătură. Bănuia Băn uia că, dacă una din ele s-ar fi fi înecat, înecat, celelal celelal te două do uă ar fi făcut tot to t ce trebuia ca să o salveze, chiar dacă asta as ta ar fi însemnat însem nat să s ă se scufunde împreună cu ea. Trase aer adânc în piept. - Ei bine, bine, se pare că Lady Heloise Heloise a dispărut. d ispărut. Nu vreau să mă m ă gân desc la consecinţe, dacă nu va fi găsită teafără. în scrisorile despre care pretindeţi că nu ştiţi - doamnele schimbară priviri vinovate domnişoara domn işoara Prendergast ameninţă am eninţă cu măsuri măsu ri legale legale.. Se uită direct direct în ochii ochii mătuşii mătu şii lui. A conta co ntacta ctatt deja Scotland Scot land Yard Yardul ul.. Mătuş Mă tuşaa Guinevere Guinevere înghiţi în sec. sec. 26

î nd rum arpentru arp entru -------------------- ‘îndrum

iu bire------------------- - --

-Am apelat la o agenţie particulară care să o localizeze pe Lady Heloise. -Ce inteligent din partea dumneavoastră, domnule Saunders, spuse strălucitoare doamna Fitzhew-Willmore. -V-am spus că e deştept. Zâmbetul mătuşii Guinevere era la fel de strălucitor. Ştiam Ş tiam că va găsi g ăsi o cale de a o localiza pe Lady Heloise. Heloise. - Mă îndoiesc că s-a pierdut cu adevărat, spuse doamna Higginbotham. Păi, ăi, nici eu eu nu răspund răsp und mereu m ereu la timp la scrisori. - Deşi Deşi nu e o idee rea să ne a sigurăm că nu a păţit pă ţit nimic, nimic, subli me mătuşa Guinevere. Nu am vrea deloc ca membrele noastre să fie îngrijorate... -Veţi opri orice înscriere, spuse ferm Derek. Nu veţi accepta membre noi până pâ nă nu se rezolvă problema cu Lady Lady Heloise. Heloise. Şi nici nu veţi mai planifica vreo călătorie călătorie pentru pe ntru membrele membrele actuale şi, pentru numele lui Dumnezeu, dacă mai e vreuna care vrea să plece, nu o lăsaţi să se îmbarce. Odată ce o localizăm pe Lady Heloise, putem hotărî hotă rî viitorul Asociaţiei Doamnelor Călătoare Călătoare şi putem pu tem încerca încerca să o facem mai legală legal ă decât pare să s ă fie acum. acum. Doamna Higginbotham respiră repede, dar mătuşa Guinevere puse mâna pe umărul ei, şi gura femeii se închise. închise. - Din nefericire, agenţia pe care am contactat-o m-a avertizat că va fi nevoie de de timp şi de resurse considerabile pentru pen tru a localiza o fe meie pierdută în afara Angliei. Având în vedere îngrijorarea tot mai mare şi sentimentele tot mai scandalizate din corespondenţa dom nişoarei Prendergast, timpul nu e de partea noastră. îşi trecu mâna prin păr. Chiar dacă nu-i plăcea s-o recunoască, discuţia care avuse se loc în agenţia respectivă de dimineaţă îl condusese la o concluzie inevitab inevitabilă. ilă. Mă tem că, că, în această aceast ă situaţie, nu va fi fi destul să s ă o lăsăm pe Lady Heloise Heloise pe mâinile celor mai buni experţi. - Sunt complet de acord acord cu cu dumneavoastră, răsună răsun ă cu asprime asprim e o voce feminină din usă. Nu e în nici un caz destul.

C apit apitofuC 3  Chiar dacă multe doamne visează să călătorească, primul   pas pe care care îl faci faci pentru pentru a ieşi ieşi din ţaraşqa ţa raşqatală tală nu trebui trebuie e tra t ratat  tat  cu uşurinţă. Fără planificare şi pregătire  - cheile unei călătorii 

27

Victoria - — -------------- Victoria

‘A fexan fex and d er -------------------— -------------------—

de succ succes es -, te poţi trezi în situaţii situ aţii difici dificile le neaşteptate, departe de  casă. Şi ast a staa nu este delo delocc aventura pe care o căutăm, căutăm, oricât am fi  de întreprinzătoare.

Ghidul Societăţii Doamnelor Călătoare Femeia pe care o observase alături de domnişoara Honeywell stătea acum în uşa deschisă, cu o geantă de voiaj de piele pe braţ şi o umbrelă în mână. Derek Derek ar fi jurat jur at că închisese uşa, dar poate po ate că ea ascultase de după uşă. Nu ar fi fost surprins. Avea un aer atât de hotărât, care îi învăluia întreaga persoană, din vârful pălăriei prac tice, tice, aşezate aş ezate cu fermitate ferm itate peste pes te părul păru l de un castaniu greu de definit definit,, p ână ân ă în vârfurile vârfuri le pantofi pan tofilor lor ei greoi greoi şi ş i practici. Era cu cel cel puţin pu ţin un cap mai scundă decât el, însă reuşea să producă impresia unei indignări nestăpânite şi a unei mânii de abia ţinute în frâu. Era o femeie care nu accepta nici un obstaco ob stacoll în calea ei. ei. -Ei bine, asta e, Derek, spuse mătuşa Guinevere, ridicându-se în picioare, iar Derek o urmă. Aproape că vedea rotiţele şi angrena  jele străluc stră lucito itoare are ale minţii min ţii ei lucrând lucr ând febril. Plănuia o cale de scă sc ă pare. Oricât de mult mi-ar plăcea să ne continuăm discuţia, începu ea, aruncându-i străinei un zâmbet zâmb et strălucitor, se pare că membrele membrele noastre au nevoie de noi. - Nevoile membrelor noastre trebuie puse pe primul loc, spuse ferm doamna doam na Higginbotham Higginbot ham şi se ridică în pic picioar ioare. e. Doamna Doa mna Fitzhew-W Fitzhew-Willmo illmore re îi urmă urm ă exemplul. exemplul. - Eu nu sunt o membră, desigur, desigur, spuse sp use intrusa. -Atunci trebuie să fi venit ca să vă alăturaţi asociaţiei, spuse doamn doa mnaa Fitzhew-Wil Fitzhew-Willmo lmore re cu o voce entuzi ent uziast astă. ă. Ce încântător! încântăt or! - N u am venit aici aici.. .... începu începu tânăra tânăr a femeie. femeie. -Vă cer iertare, domnişoară, dar aţi deranjat o întâlnire parti culară, culară, spuse spu se Derek Derek pe un ton mai aspr as pru u decât ar fi dorit, dar da r ea i se păruse genul de femeie care răspundea numai în faţa unui compor tament ferm şi hotărât. Totuşi, fiindcă e evident că nu aţi lăsat un lucru neînsemnat, neînsem nat, ca o uşă închisă, închisă, să vă împiedice, împiedice, vă rog să îmi mai acordaţi un moment. - îmi îm i cer scuze că v-am întrerupt, dar d ar uşa uş a nu era închisă, închisă, spuse sp use ea uitându-se urât u rât la el. el. Vă rog să continuaţi! continuaţi! -V ă mulţumes mulţumesc. c. Derek Derek respiră puţin mai m ai uşurat. Se mândr m ândrise ise dintotdeaun d intotdeaunaa cu abi litatea lui de de a judeca o persoană perso ană - mai ales când era era vorba de de sexul 28

— -------------- îndrumaryentru îndrumaryentru

iubire -------------------  --

frumos - deşi nu aveai nevoie de nici o abilitate ca să vezi că femeia asta ast a era scoasă scoa să din fire fire şi neîmblânzită. Şi nici nici nu trebuia să vezi prea departe ca să înţelegi că era domnişoara India Prendergast, fiindcă era sigur că verişoara verişoar a domnişoarei dom nişoarei Prendergast era singura sing ura călătoare pe care o pierduse societatea până atunci. Măcar cumpărase de la ea un minut de linişte sau poate chiar două. Se întoarse spre m ătuşa lui. lui. - S ta i jos, mătuşă m ătuşă Guin Guinev ever ere. e. Ea deschise gura de parcă ar fi fost gata să refuze, apoi oftă şi se aşeză aşez ă din nou pe scaun. Apoi îi privi cu asprime tovarăşele de conspiraţie. Atât doamna Higginbotham, Higginbotham, cât şi doamna doa mna Fitz Fitzhe heww-W Wellmo ellmore re arătau gata g ata să iasă în goană. în alte împrejurări, împrejurări, Derek Derek ar fi plătit plăt it ca să vadă va dă aşa a şa ceva ceva.. -S ta ţi jos jos toate! toate! Doamnele se aşezară, şi atenţia lui Derek se îndreptă spre nou-venită. Se aştepta aşte ptase se la apariţia domnişoarei dom nişoarei Prendergast de când când desco perise scrisorile pe care le trimisese societăţii şi îşi dăduse seama că fuseseră ignorate. Din corespondenţa ei tot mai categorică, nu cre dea că era o femeie care permitea să fie ignorată. Nu se aşteptase însă ca ochii ei atât de suspicioşi şi acuzatori să fie de un verde atât de strălucitor. Sau ca buzele strâns strâ nsee acum într-o linie dezaprobatoare dezaproba toare să fie atât atâ t de pline pline şi de atrăgătoare - coapte  fu  fu cuvântu cu vântull care îi îi veni în minte. minte. Nici Nici nu se aştept aşte ptase ase ca silueta împachetată împacheta tă în haine haine cuminţi cuminţi,, practice şi neavantajoase să fie atât de provocatoare. Şi nu crezuse că va fi atât de tânără - bănuia că nu trecuse de treizeci de ani. De rek se se pricepuse întotdeaun întot deaunaa să vadă mai m ai întâi calităţile calităţile unei femei, femei, şi apoi apo i defectele. Era un lucru care care îi stăt st ătea ea în fire fire,, şi ş i el îl îl considera un dar bine bine folosit. Doamnele păreau să s ă aprecieze aprecieze asta. asta . Chiar Chiar şi aşa, era evident că nici nici un fel de farmec nu avea av ea să îl ajute să intre în graţiile graţiile domnişoarei India Prendergast. Prendergast. Totuşi, încercarea moarte mo arte n-are, n-are, sau sa u cel puţin puţ in aşa a şa se zicea. Adoptă Ado ptă cel cel mai plăcut zâmbet zâmb et al său. său. -V ă mulţumesc pentru răbdar răbdare, e, domnişoară Prendergast Prendergast!! Ea îl privi printre pri ntre gene. gene. - Ne-am Ne-am cunoscut? - Nu am avut aceast a ceastăă plăcere plăcere.. -V ă asigur că intenţionez intenţionez s ă nu fie o plăc plăcere ere,, i-o reteză reteză ea scurt. Nu, farmecul nu avea să funcţionez func ţioneze^u e^u domnişo do mnişoara ara Prendergast. Prendergast. însă în să era tot ce avea. avea. 29

------------------- -

Victoria Victo ria ‘A fexan fex ande derr

-

-------------------

- Nici Nici nu mă aşte aş tept pt să fie, fie, domn do mnişoară işoară Prendergast, fiindcă fiindcă trebu trebu ie să rezolvăm o situaţie oarecum dificilă. Dar, mai întâi, sunt dom nul Derek Saunde Saunders... rs... - Ştiu cine sunteti. sunteti. t *  -Atunci prezentarea nu mai este necesară. Arătă spre doamne le vârstnice. vârstnice. Dar permiteţi-mi permiteţi-mi să v-o prezint pe mătuşa mă tuşa mea Guin Guineevere, Lady Blodgett, şi pe prietenele ei - doamna Fitzhew-Willmore şi doamna doam na Higginbotham. Higginbotham. - E o mare plăcere să vă cunosc, domnişoară Prendergast, începu mătuş mă tuşaa Guine Guinever vere, e, chiar chiar şi în asemen ase menea ea împrejurări. împrejurări. Vă po pott asigura că nu am intenţio in tenţionat nat niciodată... niciodată... - Să nu răspundem răspun dem la scrisorile scrisorile dumne d umneavoastră avoastră îngrijorate, îngrijorate, inter veni rapid Derek. Dumnezeu ştie ce avea de gând să mărturisească mătuşa Guinevere, dar oricum era sigur că ar fi făcut mai mult rău decât bine. Era cu mult mai bine să încerce să o găsească pe Lady Heloise, decât să recunoască incompetenţa mătuşii sale şi a priete nelor acesteia. înţelegem cât de greu trebuie să vă fie. Vă asigur că facem tot ce ne stă în puteri ca să o localizăm pe Lady Heloise. -Chiar aşa? întrebă ea, ridicând din sprâncene. Mie nu mi s-a părut. - Când asculţi la uşi, nu auzi auzi niciodată nimic bun, bun, o mustră doam na Higginbotham. Higginbotham. - Nu am ascultat la uşi, răspunse rece domnişoara Prendergast. După cum cum am spus, spus , uşa uş a era deschisă. deschisă. - Şi totuşi tot uşi aş fi putut pu tut jura că am închis-o, închis-o, interveni Dere Derek, k, adop a dop tând tân d un zâmbet politicos. politicos. -Lucrul acesta nu contează absolut deloc, spuse domnişoara Prendergast, îndreptându-şi umerii. Ce faceţi ca să o găsiţi pe verişoara mea? - V ă rog să luaţi loc loc domnişoară Prendergast, Prendergast, ca să putem discuta în mod mo d civilizat. civilizat. Derek îi arătă arăt ă alt scaun. - Da, într-a într-adevăr devăr,, domnişoară dom nişoară Prendergast, P rendergast, spuse spu se mătu m ătuşa şa Guine Guine vere. vere. E aproape nepoliticos din parte pa rteaa noast no astră ră să stăm cu toţii pe sca un, iar dumnea dum neata ta să stai sta i acolo ca un înger al răzbunării. Păi, Păi, aproape că ai speriat-o de moarte pe biata Poppy. -Eu mă sperii uşor, spuse doamna Fitzhew-Wellmore cu ochii mari. Derek îşi dori ca ea să fi arătat speriată cu adevărat şi nu ca o actriţă actri ţă de duzină într-o într-o piesă proastă. pro astă. - Nu vreau să stau pe scaun şi sunt cât se poate de politicoasă, declară declară domnişoara Prendergast, Prendergast, dar se aşeză aşe ză totuşi totu şi pe scaunul liber liber.. 30

-------------------- îndrum ar yentru ye ntru

iubi ubire

—

■

-------------- -

- Derek. Derek. Mătu M ătuşa şa Guinevere Guinevere se întoarse întoa rse spre sp re el. el. Poate că vei fi fi atât de bun s-o rogi pe Sidney să ne aducă nişte ceai. Privi spre celelalte doamne. Cred că o ceaşcă de ceai ne-ar face foarte bine acum. - O idee strălucită, strălucită , Gwen Gwen,, încuviinţă încuviinţă doamna doam na Higginbotham. Cred că ceaiul ceaiul este es te exact lucrul de care are nevoie Poppy Poppy,, ca să-ş să -şii cal meze nervii. - Oh, chiar aşa. aşa . Doamna Doam na Fitzhew Fitzhew-We -Wellm llmore ore îşi făcu vânt v ânt cu mâna. într-adevăr într-adev ăr am. am. Derek Derek închise închise ochii şi se rugă ru gă să s ă aibă răbdare. -Haide, Derek, oftă mătuşa Guinevere. Nu trebuie să pari atât de chinuit. Chiar şi cea mai dificilă problemă poate fi rezolvată la o ceaşcă de ceai fierbinte. îi adresă domnişoarei Prendergast cel mai încântător încân tător zâmbet zâm bet al ei. ei. Nu eşti eşt i de acord acord,, dragă? - Ei bine bine... ... Pentru Pentru moment, formidabila domnişoară do mnişoară Prendergast Prendergast păru oarecum luată pe nepregătite. Chiar dacă farmecul lui Derek nu părea să aibă nici o influenţă asupra ei, era evident că farmecul mătuşii mătuş ii lui lui funcţiona. Da, vă mulţumesc. mulţumesc. Oh, nu! Ultimul lucru de care avea nevoie era să o fortifice pe domnişoara domnişo ara Prendergast cu ceai ceai.. Şi nu i se părea p ărea înţelept să le lase pe bătrânele doamne singure cu ea. - Nu cred că ceaiul e necesar chiar acum, spuse el cu fermitate. Poate mai târziu. Se întoarse spre domnişoara Prendergast. Avem multe de discutat şi trebuie să luăm câteva decizii. - într-ade într-adevăr. văr. Ea clătină din cap, de parcă ar fi vrut vru t să se scuture sc uture de vraja pe care o aruncase mătu m ătuşa şa lui lui asupra ei, apoi îşi îndreptă şi mai mult spatele, dacă asta as ta era posibil. posibil. Derek Derek nu credea să fi văzut vreodată vreo dată pe cinev cinevaa aşezat aşe zat într-o într-o po postur sturăă atât atâ t de rigidă rigidă.. -Vreau -V reau să ştiu care care sunt paşii pe care i-a i-aţi ţi făcut ca să o găsiţi pe verişoara verişo ara mea. îngerul răzbunării răzbunării se întorsese. - înseamn însea mnăă că nu mai bem un ceai? spuse spus e doam d oamna na Fitz Fitzhe hew w-Wel -Well l more către doamna Higginbotham, care se mulţumi să ridice din umeri. - După cum aţi auzit fără îndoială, am contactat o agenţie parti culară care să o localizeze pe dispăruta Lady Heloise. -Am auzit şi că această agenţie a spus că e nevoie de timp şi de resurse considerabile, ceea ce cred că înseamnă bani, spuse domni şoara Prendergast, Prendergast, uitându-s uitându-see urât la el.^ el. ^ m dreptate? 31

-------------------- Victoria

H-Cexarufer  -—  -— ---------------

- Mă tem că da. De acee aceea, a, mi se pare p are că putem face un singur lucru, răspunse el, încrucişând braţele la piept. Voi pleca eu însumi în căutarea că utarea ei. - Excelentă Excelentă sugestie, dragul dragul meu băiat. Acum Acum că am stabilit sta bilit asta... Mătuşa Guinevere încercă să se ridice, văzu faţa lui Derek şi se lăsă din nou pe scaun. scaun. Deşi sunt sigură că mai sunt sun t încă multe multe de discutat. Prietenele Prietenele ei schimbară priviri resemnate. resem nate. -Şi ce calităţi de investigator aveţi, domnule Saunders? întrebă domnişoara Prendergast, încrucişându-şi şi ea braţele peste piept. Ce vă califică pentru această acţiune? - Recunosc că nu am calităţi de investigator, răspunse Derek pe un ton de om de afaceri. Totuşi, am primit o educaţie bună. Am că lătorit lăto rit foarte foa rte mult pe continent. continent. Vorbe Vorbesc sc trei limb limbii şi sunt su nt mai m ai mult decât capabil să urmăresc u rmăresc drumul unei femei care s-a rătăcit cumva cumva.. - Dumneata ai rătăcitrătăcit-o! o! -Asta, domnişoară Prendergast, e o problemă discutabilă, răs punse el aspru. Ea făcu ochii ochii mari, jignită. jig nită. - înseamnă înseam nă că o negi? - Noi nu ne escortăm escortă m membrele în călătorii călătorii - nu le le luăm luăm de mână şi nu le însoţim. De aceea, nu putem fi traşi la răspundere dacă ele aleg să se abată de la rută. Chiar dacă argumentul suna corect şi raţional, având în vedere aranjamentele neconfirmate pe care le făcuse mătuşa sa şi celelalte doamne pentru p entru Lady Heloi Heloise, se, nu se îndoia că autorităţile ar a r fi privit privit situaţi situ aţiaa cu alţi ochi. ochi. - Cred că poliţia nu ar fi de acord cu cu această aceast ă prezentare a respon re spon sabilităţilor dum neavoastră neavoa stră faţă fa ţă de membri. Ea E a îl îl privi printre gene. gene. Şi nici ziarele. - A s ta ar fi ceva stânjenitor, stânjenitor, murmură murm ură doamn d oamnaa Fitzhe Fitzhew w-Wel -Wellm lmor ore. e. -Scandalul e întotdeauna stânjenitor, dragă, murmură mătuşa Guinevere. - Eu susţin că responsabilitatea legală fa ţă de verişoara verişoara dumitale dumitale pierdută e nesigură, interveni Derek, alegându-şi cu grijă cuvintele. Dar admit admi t că e posibil să avem o obligaţie morală. - Posibi Posibil? l? pufni ea dispreţuitoare. -Şi nu voi permite ca reputaţia acestei organizaţii să suporte vreun risc. Se ridică, se prinse cu mâinile de birou şi se aplecă înain te, privind-o privind-o ţintă ţin tă în ochi. ochi. Asociaţia Doamnelor Călătoare Călătoare şi Agenţia de Asistenţă fac tot ce le stă în puteri ca să îşi servească membrii 32

îndrumar pee n t r u -------------------- îndrumar p

iu b ire ir e ----------------------

cu ajutor expert expe rt şi călăuzire călăuzire în în planificarea şi implementarea implem entarea itine itin e rarel rarelor, or, ca să îşi î şi poată p oată îndeplini îndeplini visurile visurile de aventură prin interme interm e diul călătoriilor. Nu îi venea să creadă creadă că reuşise să spună asta ast a fără să s ă clipeas clipească că măcar. Doamna Doam na Higginbotham Higg inbotham chicoti chicoti mânzeşte, mânz eşte, doamn doa mnaa Fitzh Fitzhew ew-W -Well ell-more se înecă, şi m ătuşa ătu şa Guinevere Guinevere se holbă la el. el. - Să S ă zicem zicem că că e aşa, domnule Saunders, ripo ri postă stă domn do mnişoara işoara Pren Pren-dergast ridicându-se şi privindu-1 furioasă drept în ochi. Verişoara mea nu este genul de femeie care îşi neglijează corespondenţa, mai ales că ştie că o asemenea asem enea delăsare m-ar alarma peste măsură. In och ochii ii domnişoarei Prendergast apăru o undă de îngrijorare, care dispăru însă atâ a tâtt de reped repede, e, încât îşi imagină imag ină că se înşelase. Era evident că ea nu era o femeie care să îşi perm ită să s ă îşi arate emoţiile. Şi nici nu este tipul de femeie femeie care se abate de la ruta rut a prestabilită. prestab ilită. Prin urmare, i s-a întâmplat ceva. Se aplecă mai aproape, urmând îndeaproape mişcă rile pe care le făcuse făcu se el. Nu voi voi avea odihnă odih nă până pân ă nu mă m ă voi asigura asigu ra că e în siguranţă. sigur anţă. Dacă nu voi reuşi, reuşi, îi voi face pe cei cei responsab respo nsabili ili de asta as ta să plătească plătea scă pentru pen tru că s-au eschivat de la îndeplinirea obligaţiilor obligaţiilor lor, lor, morale sau de alt fel. Timp de câteva momente momen te nesfâr ne sfârşite şite el se uită fix la la ea, ascultând de o voce voce interioară care îi îi spunea spun ea să nu îşi îndepărteze îndepăr teze primul privi rea. Dacă ar fi dat înapoi în faţa domnişoarei domnişoa rei India Prendergast, ar fi săvârşit săvâr şit poate o greşeală imposibil impo sibil de de corectat corectat.. Mătuşa Guinevere îşi drese glasul. - Când ai de gând să pleci, pleci, Derek? - Cât se poate poa te de repede. Am nevoie de o zi ca să îmi las afacerile în ordine, ordine, dar cred că nu voi pleca mai târziu t ârziu de poimâine. - Excelent, spuse domnişoara Prendergast cu ochii scânteietori. Astfel o să am timp să îmi aranjez absenţa abse nţa de la la locul locul de munc muncă. ă. Locul Locul de muncă? Să fi fost oare guvernantă? guverna ntă? Sau vreun fel fel de pro fesoară? Cu siguranţă că nu. Nu părea să aibă temperamentul temperamentul şi răb darea necesare. Deşi De şi era sigur că orice copil copil nedisciplinat nedisc iplinat ar fi primit prim it exact ce îi trebuia de la domnişoara Prendergast. - Şi ce ce fel de muncă ar fi aceasta, domnişoară dom nişoară Prendergast? Pre ndergast? între bă strălucitoare strălucito are doamn doa mnaa Fitzhe Fitzhew-W w-Wellm ellmore. ore. Domnişoara Prendergast îşi îndepărtări sfârşit privirea, şi el se simţi inundat de un sentiment foarte ridico ridicoll de triumf trium f şi de uşurare uşurare.. 33

—   --------- V ictoria  ictoria  51Cexander ---------------------------Deţin poziţia de secretară şi lucrez pentru Sir Martin Luckthorne, spuse ea, aşezându-se din nou. El îmi înţelege grija pentru verişoara verişoar a mea me a şi îmi va acorda timpul necesar ca să o găsesc. găsesc. -Timpul necesar? întrebă Derek privind-o ţintă. înţelesese în sfârşit ce voia ea să spună. Sunt sigur că nu am înţeles bine ceea ce spuneţi. spune ţi. - Nu aş fi deloc surprinsă, spuse ea cu răceală. Cred că nu înţele geţi destule destu le lucruri. Nu mi mi se pare p are că aţi fi deosebit deos ebit de rece recepti ptiv. v. Doamna Doam na Higginbotham pufni. pufni. Toate simţămintele lui de triumf se topiră când se gândi că va trebui să călătorească alături de această întruchipare a jignirii şi a indignării. - Nu am de gând să vă permit să mă însoţiţi. însoţiţi. -Să îmi permiteţi? Sprâncenele ei se arcuiră, dispreţuitoare. Nu vă ceream permisiunea. Nu voi rămâne în urmă. - Totuşi, eu nu vă voi lua cu mine, spuse el ferm. Ultimul lucru de care avea nevoie era o asemenea scorpie care să îi pândească orice mişcare. - Foarte bine atunci, atunci, răspu r ăspunse nse ea ridicând ridicând din umeri. umeri. Vă voi urma pur şi simplu. Nu îmi subestimaţi hotărârea, domnule Saunders. Oriunde veţi merge dumneavoastră, voi merge şi eu. Vă voi urma la fiecare fiecare pas, până pân ă îmi veţi veţi găsi gă si verişoara. „Drăcia naibii!" Era un adevărat adev ărat dezastru. dezast ru. Dacă i se întâmpla întâmp la ceva, ceva, toată vina va cădea asupra lui, pentru că nu îi acordase protecţia companiei companiei lui. lui. Cu toate acestea, nu dorea să petreacă mai mult timp decât era absolut necesar alături de această femeie. Din momentul în care deschisese gura, ştiuse că cel mai bun lucru care rezulta din căutarea lui Lady Heloise era faptul că această iniţiativă îl ducea de parte de verişoara ei. ei. - Nu există nici un motiv întemeiat care să mă determine să vă permit să veniţi cu mine. - Cred că tocmai v-am oferit unul, zâmbi ea cu superioritate. To tuşi, vă pot oferi încă unul. Am scrisorile în care spune în detaliu unde a fost şi unde plănuieşte să meargă. meargă. - Dacă îmi amintesc bine, conform itinerarului său, ar putea fi acum în Elveţia. Dacă nu a decis că nu îi place Elveţia, spuse gândi toare doamna doam na Higginbotham, şi nu a plecat spre Greci Grecia. a. - Oh, Oh, cred că eu aş prefera prefe ra Grecia, Grecia, încuviinţă cu înflăcărare înflăcărare doam do am na Fitzhew-Wellmore. Când spun Grecia, mă gândesc la căldură şi soare, iar Elveţia îmi aduce în minte zăpadă şi capre negre. Deşi îmi 34

în dru u m ar -pen -penttru iubir iu bire  e --------------------- ----------- - ‘îndr imaginez că în această acea stă perioadă perioad ă a anului anului temperatura temperat ura e destul destu l de plă cută în Elveţia, pe când în Grecia s-ar s-a r putea pute a să s ă fie prea cald. cald. Poate că că ar trebui treb ui să începi de de acolo? Derek o privi confuz. - Din Grecia sau sa u din Elveţia? - Eu cred cred că nu. nu. Privirea Privirea domnişoarei dom nişoarei Prendergast arăt a rătaa limpede limpede că îl considera idiot. Ultima U ltima ei scrisoare e din din Franţa. -Intenţia mea e să îi refac itinerarul, pentru a identifica unde poate poa te fi acum acum.. Derek Derek nu înc încerc ercăă să îşi ascundă asc undă resemnarea resem narea din glas; era evident că că nu avea cum să scape de domnişoara dom nişoara Prendergast. Domnişoara Prendergast încuviinţă cu o privire mohorâtă. - Exact la asta mă gândeam şi eu. - Când două persoane pers oane gândesc la fel, fel, se află pe calea cea cea bună bun ă şi începutul e minunat, spuse mătuşa Guinevere. Spuneţi-mi acum, domnişoară domn işoară Prendergast, v-aţi v-aţi gândit la o însoţitoare? însoţito are? - O însoţitoare? însoţito are? întrebă tânăra, surprin surp rinsă să şi cu och ochii ii mari. Derek gemu. Bineînţeles că aveau nevoie de o însoţitoare însoţit oare.. Un băr băr  bat şi o femei femeiee - chiar chiar dacă nu nu se plac plac foarte mult - nu pot să s ă hoină rească împreună pe tot continentul fără să fie căsătoriţi. Reputaţia ei avea să fie compromisă, compro misă, şi, chiar dacă el nu dădea doi bani pe repu rep u taţi ta ţiaa lui, lui, deasup d easupra ra capului îi atârn atâ rnaa edictul unchiului unchiului Edward de a-şi îndrepta purtările, aşa a şa că nu nu era cazul cazul să mai adauge altceva la lunga listă de comportamente discutabile pe care o întocmise unchiul său. în plus, acesta ac esta putea pute a fi exact motivul motivul care care să îl ajute să scape de com com pania domnişoarei Prendergast. - O însoţitoare, domnişoară dom nişoară Prendergast, e esenţială, spus s pusee el calm calm,, rezistând impulsului de a rânji. Buna-cuviinţă ne-o cere neapărat. La fel ca şi reputaţia dumneavoastră, care care presupun că e imaculată... imaculată... Domnişoara Prendergast Pren dergast strânse strân se din dinţi. dinţi. - Sunt dispusă să îmi îmi risc risc reputaţia. reputaţia. -Hotărârea vă aparţine, bineînţeles. Totuşi, reputaţia Societăţii Doamnelor Călătoare Călătoare este şi ea în joc. joc. Ca şi reputaţ re putaţia ia mătuşii măt uşii mele şi cea a prietenelor ei. Clătină din cap, cu regret. Dacă se află că socie tatea sau doamnele de faţă au aprobat ca un cuplu necăsătorit să călătorească împreună neînsoţit, ei bine, cu siguranţă că înţelegeţi că vor exist e xistaa repercusiuni. repercusiuni. -Scandal, domnişoară Prendergast, spuse întunecată doamna Higginbotham. Higginbotham. Nimic Nimic mai puţin decât scandal.

icto ria A Cexa Cexand nder  er  — -------------- --------------------- V ictoria

-Toate vom fi ruinate, oftă adânc doamna Fitzhew-Wellmore. Şi Q tic tice ş a n s ă a dumi d umitale tale de a încheia o căsăt c ăsătorie orie bună bun ă va fi distrusă distr usă,, ^mnişoa ^m nişoară ră Prendergast Prendergast.. Domnişoara Dom nişoara Prendergast Prende rgast se opri, opri, evident evident ca să se poată poa tă calma calma pu puî'ti, însă îns ă Dere D erek k vă văzu zu că nu îi era er a deloc uşor. -Pentru moment, principala mea grijă e ca Lady Heloise să fie **>siguran sigu ranţă. ţă. Reputa Rep utaţia ţia m ea e ultimul lucru la care mă m ă gândesc. Am ^roape treizeci de ani, ani, şi nu m ă mai gândesc la căsătorie. căsătorie. -Oh, dar draga mea fată, începu doamna Fitzhew-Wellmore, un ton încurajator şi cu ochii strălucitori. Nu trebuie să renunţi ^speranţă. Eu aveam treizeci şi unu de ani când m-am căsătorit cu 5(:Umpul pul meu Malcolm. Nu eşti eş ti nicio n iciodat datăă prea pre a bătrân băt rân ca să găse gă seşt ştii ^evărata ^evă rata dragoste şi o tovărăşie care care să durez dureze. e. - Si nu trebuie să dai deopart deo partee orice orice posibilitate, doar pentru că ai ^)Uns la o vârstă înaintată... Derek clipi. Nici unei femei - oricât de bună i-ar fi situaţia şi °Hcât de prost ar fi îmbrăcată - nu îi place să i se reamintească de Vru ri ca vârsta înaintată. -  Si societatea este cea care spune că ai trecut de vârsta cea mai H nă pentru căsătorie. Societatea, domnişoară dom nişoară Prendergast Prendergast - doam doam-Higginbotham strânse ferm din buze - e făcută din oameni care sUţ1t întotd înt otdeau eauna na imperfecţ imp erfecţii şi ş i foar f oarte te adesea ade sea îşi ţin capul. capul... .. - Of Ofeli elia, a, o avertiză m ătuşa ătu şa Guin Guinev evere ere.. -... îngropat în nisip, termină doamna Higginbotham, apoi îşi P^vi P^vi încruntată prietena. Ce credeai credeai că voiam să spun? -Cu -C u tine nu se ştie niciodată, murmură doamna doamn a Fitzh Fitzhew-W ew-Wel ellm lmor ore. e. Mătuş Mă tuşaa Guinevere Guinevere aruncă aru ncă o privire mustrătoa mustră toare re în direcţia direcţia amb ambeel° t doamne, doamne, apoi ap oi zâmbi în chip chip de scuză scuză.. _ Trebuie Trebuie să o iertaţ ier taţii pe Effie Effie.. Soţul ei a fost fo st militar, şi limbajul limbajul lui lui et^ uneori cam piperat. Effie uită că alţii alţii se supără supă ră mai repede repede decât ea. ea. Doamna Higginbotham ridică din umeri, dar în ochii ei sclipi o sc^n sc ^n t eie eie de amu zam ent infatuat.

_ Asa că vedeţi, dom d omnişo nişoară ară Prendergast, începu el, el, că fără o înso înso  ţitoare nu este posibil să... - Oh, putem să aranjăm problema însoţitoarei, însoţitoarei, spuse strălucit strălucitoa oa re C ă tu ş a Guinevere Guinevere.. De fapt, am în minte un cuplu care care s-ar s-ar potrivi foarte foa rte bine bine.. - Mătuşa Mătu şa Guineve Guinevere, re, interveni Derek Derek privind-o privind-o cu subînţel subînţeles. es. Chţar nu este timp ca...

înd rum ru m a rpen rp entru tru -------------------- ‘înd

iubi iubire re --------------------

- Prostii, Derek Derek!! Domni Do mnişoara şoara Prendergast Pren dergast e extrem de îngrijorată din pricina pricina verişoarei sale şi va înnebuni fără îndoială dacă o laşi aici aici ca să se întrebe ce ce faci faci şi dacă ai localiz localizat-o at-o sau nu pe draga şi scumpa Lady Heloise. Heloise. In plus, a jurat jur at deja de ja să te t e urmeze, dacă e nevoie. nevoie. Chiar Chiar nu putem permite aşa ceva. Păi, noi am fi cu siguranţă de vină dacă i s-ar întâmpla ceva. îi aruncă domnişoarei Prendergast o privire plină de simpatie. sim patie. înţeleg înţe leg foarte foa rte bine de ce vrei să mergi merg i cu Derek Derek.. De fapt, cred că e un mare curaj din partea dumitale. Dacă poţi suporta să mai amâni pentru pe ntru încă o zi plecare plecarea, a, sunt sun t sigură sigur ă că cele cele două per soane la care care mă gândesc vor fi dorni dornice ce să te însoţească. Privirea domnişoarei Prendergast se îmblânzi, şi pentru un moment se văzu că, în alte împrejurări, ar fi putut fi considerată aproape atrăgătoare. -Vă mulţumesc, Lady Blodgett, inspiră ea adânc. De azi în trei zile e acceptabil. -Bun, încuviinţă satisfăcută mătuşa Guinevere. Voi vorbi cu pe rechea la care mă gândesc mâine şi, dacă avem noroc, vei avea în soţitori. Dumneata şi cu Derek veţi dori să îi cunoaşteţi dinainte, bineînţeles. Doamna Fitzhew-Wellmore se aplecă spre domnişoara Prender gast, într-un mod confidenţial. - E întotdeauna înţelept să-ţi cunoşti dinainte tovarăşii de călă torie. E teribil să fii prins în capcana unei călătorii cu un tovarăş pe care nu nu-1 po poţi ţi supo su port rta. a. Domnişoara Domnişoa ra Prendergast P rendergast îl îl privi privi dezgu d ezgustată stată pe Dere Derek. k. -Băn -B ănuie uiesc sc că ar fi. fi... .. stânjenitor. stânjenitor. -Veţi -V eţi veni la mine acasă ac asă la ceai poimâine, ca să întâlniţi în tâlniţi perechea, perechea, anunţă anun ţă cu satisfacţie satisf acţie m ătuşa ătu şa Guine Guinever vere. e. Acum Acum că că am stabilit stab ilit asta... - Nu am stabilit stabili t nimic nimic,, spuse sp use Derek Derek printre dinţi. dinţi. Situaţia Situ aţia îi scăpa scăpa din mână cu repeziciune repeziciune.. Dacă nu înăbuş înă buşea ea lucrurile lucrurile din faşă, faşă , se tre zea călătorind prin Europa cu cu jumătate jum ătate din Londra în urma lui. Nu plec la o vânătoare de gâşte sălbatice.. sălbatice.... Domnişoara Domnişoa ra Prendergast îşi pierdu respiraţia. -Vă cer iertare. Este vorba despre verişoara mea. Şi nu e gâscă sălbatică. - Foarte bine atunci, spuse el, luptându-se să îşi menţină vocea calmă. La vânătoare de gâşte  pierdu   - domnişoara Prendergast îl  pierdute  te  privi printre gene - târând după mine trei oameni, oameni, cu munţi de ba gaje şi servitorii ser vitorii aferenţi. O ţintui cu o privire privire aspră. Câte cameriste cameriste intenţionaţi să luaţi cu dumneavoastră, cftrmnişoară Prendergast?

------------------- -

Victor Vic toria ia ‘A fexancfer  fexa ncfer ----------------------------------------

-Toate vom fi ruinate, oftă adânc doamna Fitzhew-Wellmore. Şi orice şansă a dumitale de a încheia o căsătorie bună va fi distrusă, domnişoară dom nişoară Prenderga Prendergast. st. Domnişoara Dom nişoara Prendergast Prende rgast se opri, opri, evident ca ca să se poată po ată calma pu ţin, îns î nsăă Derek văzu că nu îi era deloc deloc uşor. - Pentru moment, principala mea grijă e ca Lady Heloise să fie în siguranţă. siguranţă . Reputaţia mea me a e ultimul lucru lucru la care care mă gândesc. Am aproape treizeci treizeci de ani, ani, şi nu mă mai gândesc la căsătorie. -Oh, dar draga mea fată, începu doamna Fitzhew-Wellmore, pe un ton încurajator şi cu ochii strălucitori. Nu trebuie să renunţi la speranţă. speran ţă. Eu aveam treizeci treizeci şi unu de ani ani când m-am căsătorit că sătorit cu scumpul meu Malcolm. Nu eşti niciodată prea bătrân ca să găseşti adevărata adevă rata dragoste drag oste şi o tovărăşie tovără şie care care să dureze. dureze. - Şi nu trebuie trebuie să dai deoparte de oparte orice orice posibilitate, doar pentru că ai ai ajuns la o vârstă înaintată... înaintată... Derek clipi. Nici unei femei - oricât de bună i-ar fi situaţia şi oricât de prost ar fi îmbrăcată - nu îi place să i se reamintească de lucruri ca vârsta înaintată. - Şi societatea este cea care spune că ai trecut de vârsta cea mai bună pentru căsătorie. căsătorie. Societatea, domnişoară dom nişoară Prendergast Prendergast - doam na Higginbotham strânse ferm din buze - e făcută din oameni care sunt întotde în totdeauna auna imperfecţi şi foarte adesea ades ea îşi ţin capu capul. l... .. - Ofelia, o avertiză m ătuşa ătu şa Guin Guinev evere ere.. -... îngropat în nisip, termină doamna Higginbotham, apoi îşi privi încruntată prietena. Ce credeai credeai că că voiam să s ă spun? - C u tine nu se ştie niciodată, nicio dată, murmur m urmurăă doamna doam na Fitzhe Fitzhew w-Wellm -Wellmore ore.. Mătuşa Mă tuşa Guinev Guinevere ere aruncă o privire privire mustrăto mu strătoare are în direcţia direcţia ambe lor doamne, apoi zâmbi în chip de scuză. -Treb -T rebuie uie să o iertaţi pe Effi Effie. e. Soţul ei a fost fo st militar, militar, şi ş i limbajul limbajul lui era uneori cam piperat. piperat. Effie Effie uită că alţii alţii se supără supă ră mai m ai repede decât ea. ea. Doamna Higginbotham ridică din umeri, dar în ochii ei sclipi o scânteie de amuzament infatuat. - A ş a că vedeţi, vedeţi, domnişoară domn işoară Prendergast, începu el, el, că că fără o înso ţitoare nu este posibil să... - Oh, putem să aranjăm aranjăm problema însoţitoarei, însoţitoarei, spuse strălucitoa strălucitoa re m ătuş ăt uşaa Guinevere. Guinevere. De fapt, fap t, am în minte un cuplu care s-ar potrivi foarte bine. bine. -Mătuşă Guinevere, interveni Derek privind-o cu subînţeles. Chiar nu este est e timp tim p ca... ca...

Î ndru m arpentru arp entru -------------------- ‘Îndrum

îuStre----------------------

- Prostii, Prostii, Derek! Derek! Domnişo Dom nişoara ara Prendergast e extrem de îngrijorată îngrijora tă din pricina verişoarei verişoar ei sale şi va înnebuni fără făr ă îndoială dacă dac ă o laşi aici aici ca să se întrebe ce faci şi dacă d acă ai localizat-o localizat-o sau nu pe draga drag a şi scumpa scum pa Lady Heloise. Heloise. In plus, a jurat jur at deja să s ă te urmeze, u rmeze, dacă d acă e nevoie. nevoie. Chiar nu putem permite aşa ceva. Păi, noi am fi cu siguranţă de vină dacă i s-ar întâmpla ceva. Ii aruncă domnişoarei Prendergast o privire plină de simpatie. sim patie. înţeleg înţe leg foart fo artee bine de ce vrei să mergi me rgi cu Derek Derek.. De fapt, fapt , cred cred că e un un mare curaj curaj din partea parte a dumitale. Dacă poţi suporta supo rta să mai amâni pentru pen tru încă o zi pleca plecarea, rea, sunt s unt sigură că cele cele două per soane soan e la care mă gândesc vor fi dorni dornice ce să te însoţească. Privirea domnişoarei Prendergast se îmblânzi, şi pentru un moment se văzu că, în alte împrejurări, ar fi putut fi considerată aproape atrăgătoare. -Vă mulţumesc, Lady Blodgett, inspiră ea adânc. De azi în trei zile e acceptabil. - Bun, încuviinţă satisfăcută mătuşa Guinevere. Voi vorbi cu pe rechea la care mă gândesc mâine şi, dacă avem noroc, vei avea în soţitori. Dumneata şi cu Derek veţi dori să îi cunoaşteţi dinainte, bineînţeles. Doamna Fitzhew-Wellmore se aplecă spre domnişoara Prender gast, într-un mod confidenţial. - E întotdeauna înţelept să-ţi cunoşti dinainte tovarăşii de călă torie. E teribil să fii prins în capcana unei călătorii cu un tovarăş pe care nu nu-1 po poţi ţi supo su port rta. a. Domnişoara Domnişoa ra Prendergast îl privi dezgusta dez gustată tă pe Dere Derek. k. - Bănuiesc că ar fi... fi... stânjenitor. - Veţi Veţi veni la mine acasă la l a ceai ceai poimâine, ca să întâlniţi perechea, perechea, anunţă anunţ ă cu satisfacţie satisfacţi e mătu m ătuşa şa Guinev Guinevere ere.. Acu Acum m că am stabilit asta... - Nu am stabilit nimic, nimic, spuse sp use Derek Derek printre dinţi. dinţi. Situaţia Situ aţia îi scăpa din mână cu repeziciune. repeziciune. Dacă nu înăbuşea înăbuş ea lucrurile lucrurile din faşă, faşă , se tre zea călătorind prin Europa cu jumătate din Londra în urma lui. Nu plec plec la o vânătoare vânăto are de gâşte sălbatice.. sălbatice.... Domnişoara Domnişoa ra Prendergast îşi pierdu respiraţia. -Vă cer iertare. Este vorba despre verişoara mea. Şi nu e gâscă sălbatică. - Foarte bine atunci, spuse el, luptându-se să îşi menţină vocea  pierdute  te   - domnişoara Prendergast îl calmă. La vânătoare de gâşte  pierdu privi printre gene - târând după mine trei oameni, cu munţi de ba gaje şi servitorii aferenţi. O ţintui cu o privire aspră. Câte cameriste intenţionaţi intenţionaţi să luaţi cu dumneavoastră, dumneavoastră, c^mnişoară c^m nişoară Prendergas Prendergast? t?

—

Victoria ftCexander  - --

Ea înălţă înăl ţă bărbia. - Sunt Sun t perfect capabilă să mă îngrijesc singură, domnule domnule SaunSaunders. Pot funcţiona perfect perfe ct fără o cameristă. -Atun -A tunci ci sunteţi su nteţi prim a femeie pe care care am întâlnit-o întâlnit-o care care poate. -Derek, spuse aspru mătuşa Guinevere. Obiecţiile tale sunt inutile inutile.. Domnişoara Prendergast nu pare tipul de femeie femeie în stare să renunţe doar do ar pentru ca să-ţi facă viaţa m ai puţin dific dificil ilă. ă. - Nu mă îndoiesc îndoiesc de asta, asta , spuse el în surdină. surdină. -Atunci suntem de acord. Ochii mătuşii Guinevere îi întâlniră privirea, şi el observă observ ă o strălucire subtilă, subtilă , dar da r clară de triumf. Bineîn-  mişcare, scăpa de femeia care ar fi fi putut dărâma dărâm a ţeles. Cu o singură mişcare, castelul nesigur de cărţi de joc pe care îl clădise împreună cu priete nele ei, şi de bărbatul care îi încurca planurile. - In privinţa asta, poate, spuse el ferm. Dar mai sunt şi alte lu cruri pe care trebuie trebuie să le discutăm disc utăm înainte de plecarea mea. - Mă temeam că vor mai fi, fi, oftă o ftă mătuş m ătuşaa Guine Guinever vere, e, iar strălucirea strălucirea triumfătoare trium fătoare fu înlocuită înlocuită de o privire privire resemnată. In alte împrejurări, Derek s-ar fi simţit prost pentru că stinsese lumina din ochi ochiii unei unei doamne în vârstă, vârst ă, dar învăţase învăţas e deja că mătuşa mă tuşa Guinevere Guinevere şi prietenele ei apropiate apropi ate nu n u erau deloc nevinovatele dulci dulci şi neputinc nepu tincioase ioase pe care le crezuse la început. început. - Foarte F oarte bine atunci. atunci. Domnişoara Domn işoara Prendergast Prende rgast se ridică în în picioa picioa re. re. Eu voi pleca. Se îndreptă îndr eptă spre s pre uşă. Derek ieşi în grabă de după birou ca să o conducă. Deschise uşa şi o salută. - Staţi S taţi liniştită, domnişoar dom nişoarăă Prendergast. Prendergast. Vă vom găsi verişoara. verişoara. - Spuneţi-mi, domnule Saunders, spuse ea privindu-1 estimativ. Dacă nu v-aş fi scris exprimându-mi îngrijorarea cu privire la pier derea verişoarei mele şi nu aş fi apărut aici aici în persoană, persoan ă, aţi a ţi fi plecat totuşi totu şi în căutarea ei? ei? - Fără îndoială, îndoială, dom d omnişoară nişoară Prendergast, Prendergast, spuse spu se el fără să ezite ezite.. De fapt fap t şi de drept, drept, nu ştiuse ştiu se despre existenţa existe nţa Societăţii Doamnelor Călătoare şi despre ceea ce făcea mătuşa lui cu prietenele ei până în urmă cu o săptămână. Dar îşi dăduse seama deja că trebuia să se ocupe de problemă, dacă voia să le salveze pe cele trei de reper cusiunile activităţilor lor şi totodată să îşi salveze viitorul. Şi aveţi cuvântul meu că voi face tot ce-mi stă în puteri ca să asigur succesul efortului nostru. - Cât de demoralizant, demoralizant, domnule Saunders. Speram că vă descur caţi mai bine de atât. Salută, se întoarse întoa rse şi plecă. plecă.

-------------------  -

îndrumar p îndrumar pee n t r u iubire —

-------------- -

- O zi bună vă doresc şi dumneavoastră, dom d omnişoar nişoarăă Pren Prende derrgast, strigă el în urma ei. Era mai bine să pară cordial, decât să fie considerat un idiot. Din nefer nefericir icire, e, toate to ate răspunsurile răs punsurile scânteietoare care îi veniră imediat în minte nu ar fi fost la fel de inteligente ca replica ei, şi nu ar fi făcut decât să îi întărească părerea pe care şi-o formase form ase despre el. el. - Excelentă Excelentă ripostă, ripostă , domnule Saunders, spuse spu se una dintre doamne doamne în spatele spate le lui, lui, cu o notă not ă clară de de sarcasm sarc asm în glas. Se simţi sim ţi de parcă ar fi înghiţit înghiţit o piatră. Avea să fie o căutare foarte foar te lungă.

CapitoCuC CapitoCuC 4 

- Să îndrăznesc îndrăznesc să întreb întreb dacă vizita vizita dumitale dumitale la Societatea Doam nelor Călătoare Călătoare a fost fo st un succes? Sir Martin Luckthorne Luckthorne o studie pe India din spatele spate le biroului dezordonat dezord onat din biblioteca lui. lui. Ea îşi notă no tă în minte să s ă facă fac ă ordine chiar în ziua aceea, înainte înaint e de a pleca. pleca. - A fost... începu ea strângândustrângâ ndu-şi şi buzel buzele, e, mulţumitoare. mulţumitoare. - Şi totuşi totu şi pari să s ă fii foarte foart e cordială, cordială, spuse sp use el pe un ton plăcut. plăcut. Privirea Privirea ei îl puse la punct. -Sarcasm -Sa rcasm ul, Sir Martin, Martin, nu ţi se se potriveşte. potriveşte. - Sarcasmul, domnişoară Prendergast, e apărarea filozofului îm potriva potr iva disperării. disperării. -Aces -A cesta ta a fost fos t un citat legitim legitim sau o invenţi invenţiee a dumitale? - Faptul că eu l-am l-am inventat nu îl face face mai m ai puţin legitim. -Acum încerci să îmi distragi atenţia, amuzându-mă, spuse ea încruntată. Nu îmi plac încerc încercări ările le dumitale de a m ă dezarma. dezarm a. - Şi totuşi, o mare parte din umanitate e recunoscătoare pentru eforturile pe care le fac în folosul ei. Un zâmbet strâmb strâm b îi întinse colţurile colţurile buzel buzelor. or. - Ştii că eu nu îmi pierd niciodată cumpătul. India se lăuda cu abi litatea ei de a-şi ţine sub control emoţiile, chiar şi în zilele care erau o mare provocare provocare,, aşa aş a cum fusese în acea zi. zi. - Dumneata Dum neata poţi spune spu ne cu o singură singu ră privire privire mai mult decât orice persoan per soanăă pe care am întâlnit-o întâlnit-o,, spuse spus e el blajin. blajin. Cu o privire privire menită să împrăştie împră ştie teroarea tero area în inima celu celuii mai vitlkz vitlk z dintre bărbaţi.

-

Victo ictori ria a ‘ACexancf ACexancfer  er  - -

puf ni ea. ea. -  Prostii! pufni El ridică o sprânceană, sceptic. - Nu fac aşa ceva, ceva, spuse spus e ea, deşi negarea nu suna prea p rea adevărată. adevărată. Şi, din nefericire, Martin o ştia. In afară de Heloise, o cunoştea mai bine decât de cât oricine. Şi de ce nu? Chiar dacă ar fi fost teribil de nepotrivit să admită asta cu voce tare, îşi considera angajatorul un prieten. De fapt, în afară de He loise, era singur sin gurul ul ei prieten. Şi adevăr adevărul ul era că că fusese fus ese ceva inevitabi inevitabil. l. Când petreci aproape fiecare zi cu acelaşi bărbat, timp de opt ani îngrijindu-te de aproape toate domeniile vieţii lui - nu se poate să nu ia naştere o relaţie oarecum cordială. Altfel, trebuie să renunţi la slujbă. Deşi nu se aşteptase să ajungă să simtă faţă de el afecţiunea pe care ar fi simţit-o faţă de un frate mai mare lipsit de orice simţ practic. practic. Dar nici nici nu se aştept aşte ptase ase să rămână opt o pt ani în slujba slujba lui lui.. De fapt, fusese norocoasă să găsească această slujbă. Chiar dacă Heloise primise o rentă şi răspunderea de tutore de la răposatul ei tată tat ă - care care murise cu mult mult înainte de a o lua la ea pe India - şi suma aceasta le acoperea nevoile, nu aveau totuşi prea mult în afară de ceea ce Heloise considera absolut necesar în viaţă. India insistase să contribuie la fondurile neobişnuitei lor familii şi căutase de lu cru imediat imed iat după d upă ce îşi terminase term inase educaţia la Academia Academia domnişoarei Bicklesham. Heloise îşi cunoştea prea bine pupila ca să o încurajeze să se căsător c ăsătorească ească şi, de fapt, ce rost ro st avea? avea? în afară afa ră de dota corespun corespun zătoare pe care Heloise o pusese deoparte pentru ea, India nu avea nimic care să o recomande ca pe o partidă bună. Familia ei era res pectabilă, dar nu remarcabilă. Nu fuseseră oameni bogaţi, nici influ enţi. în ochii societăţii, ea e a nu exista. Nu avusese un sezon sez on de debut şi şi nici nu-şi dorise unul. La urma urmei, singurul scop al debutului în societate era să îţi găseşt găs eştii un soţ. Iar căsătoria căsăto ria nu o interesa pe Indi India, a, pur şi simplu. Heloise Heloise nu se căsătorise căsăto rise niciodată ni ciodată şi părea mulţumită de viaţ vi aţaa ei. ei. Heloise încercase să o convingă să îşi urmeze studiile, şi avuse seră atâtea atâ tea dispute în privinţa privinţ a acestui subiect, subiect, încât India India acceptase acceptase şovăielnic să s ă urmeze cursurile serale oferite de Queen’s Colleg College. e. Cur surile acestea continuaseră în timpul scurtei ei slujbe de guvernantă şi fuseseră purtate apoi prin corespondenţă în timpul intervalului în care care fusese fuse se profeso p rofesoară ară în şcoala domnişoarei d omnişoarei Bicklesham, Bicklesham, interval din fericir fericiree scurt. India Prendergast înţelesese prim p rimaa că nu era era făcu tă să modeleze minţile minţile tinere. tinere.

-------------------- Înd  În d rum ru m a r pe  p e n t r u

iub iu b ir iree----------------------

în timp ce se chinuia să hotărască ce post să îşi caute în conti nuare - epuizase epuizas e cu repeziciune repeziciune toate toat e slujbele considerate acceptabi le pentru pen tru o tânără tânăr ă lady lady bine-crescută bine-crescută de familie bună dădu peste un anunţ în care se cerea o persoană suficient de educată, care să ajute un gentleman erudit ţinându-i corespondenţa, catalogând şi punând pun ând în ordine diverse colecţii colecţii şi alte lucruri necesare. Deşi nu ştia ş tia la ce s-ar fi putut referi când precizase celelalte „lucruri necesare", India se prezen p rezentă tă chiar în ziua aceea la uşa lui Martin. Fusese mai tânăr tân ăr decât se aşteptase, aştept ase, cu doar doisprezece doisprezece ani mai mare decât ea. Dar, la vârsta de treizeci şi trei de ani, intrase deja în categoria categ oria acelor burlaci burlaci numiţi iremediabili. India bănuia bănu ia că avea avea tabieturile lui încă din tinereţe. Iar tabieturile acestea nu includeau angajarea unei femei. Totuşi, nu o cunoscuse pe India Prendergast. într-o singură săp tămână, îi adusese aduse se corespondenţa corespo ndenţa la zi. într-o lună, lună, organizase organ izase vasta vas ta lui colecţie colecţie de monede antice romane după data d ata emiterii em iterii şi împăratul reprezen rep rezentat tat pe ele ele.. în trei luni, luni, îi ordonase ordo nase contabilitat conta bilitatea ea şi înlocuise înlocuise servitorii incompetenţi. La sfârşitul primului an de slujbă, menajul şi viaţa lui funcţionau cu uşurinţa unui ceas bine bine uns. Singura spăr spăr  tură din fortăreaţa fortă reaţa organizată organiza tă a Indiei Indiei era era Martin însuşi, care petre cea o mare parte a vieţii cufundat în unul dintre proiectele care se întâmpla să îi atragă atenţia, de natură ştiinţifică, legat de una din numeroasele lui lui colecţi colecţiii sau cochetând cochetând cu vreo vreo întortocheată întorto cheată - şi to tuşi ciudat de practică - invenţie de vreun fel. India îl considera un renascentist modern. Din fericire, avea o grămadă grăm adă de bani şi îşi putea pu tea permite toate capric capriciile iile firii lui. lui. Se înţelegeau bine. India se gânde gâ ndeaa la el el ca la Martin, deşi rareori îşi foloseau prenumele. Ar fi fost foarte nepotrivit. India se bucura să îi dirijeze viaţa şi era recunoscătoare în taină că nu exista nici o Lady Luckthorne, Luckthorne, fiindcă nu îşi imagin im aginaa o soţie atâ a tâtt de hberală, hberală, încât să îi permită soţului ei să aibă o femeie ca secretară. Sau o femeie ca prieten. - Sper că că nu ai de de gând să păstrezi păstre zi pentru dumneata dum neata toate detalii detalii le incursiunii. Martin îşi lăsă notiţele deoparte, se sprijini cu coatele pe birou şi îşi împreună mâinile. Nu ar fi deloc corect, mai ales că a fost ideea mea. - Şi a fo st o idee excelent excelentă. ă. India se cufundă pe locul locul ei obişnuit, în fotoliul de piele din faţ f aţaa biroului. biroului. - Ştiu, rânji el. Şi cel mai bine a fost că nu te-a lăsat să te repezi asupra asup ra societăţii ca o cloşcă înfuriată. înfuriată . ^

-------------------- Victoria

‘A fexand fexa nder  er ------------------------------------------

- Ca un înger al răzbunării, răzbunării, de fapt. Ar fi trebuit să merg me rg acum trei săptămâni. -Au trecut de abia şase săptămâni de la ultima scrisoare pe care ai primit-o de la Lady Heloise. Au trebuit să treacă două săptămâni ca să începi să te îngrijo îngrijorez rezi. i. - A r fi trebui trebuitt să merg merg.. -Fleacuri. Ineficienţa serviciilor poştale din străinătate putea motiva cu siguranţă o întârziere în scrisorile de la Lady Heloise. Nu, domnişoară dom nişoară Prendergast, nu e o greşeală din parte a dumitale. dumitale. -T o tuşi, tu şi, eu.. eu.... Oftă. Bărbatul avea avea dreptat dreptate, e, dar asta ast a nu o făcea să se simtă mai puţin vinovată. Şi mai puţin neajutorată. Ar fi trebuit să fi făcut mai mult, mai devreme. -Ai trimis scrisori, ai vorbit cu poliţia şi te-ai confruntat perso nal nal cu cu oamenii oam enii pe care îi consideri responsabili. respo nsabili. Acum povesteşte-mi, povesteşte- mi, spuse el ţintuind-o ţintuin d-o cu o privire fermă. Ai aflat afl at ceva esenţial? Ea se gândi g ândi un moment. -Ceea ce am descoperit nu este deloc surprinzător, chiar dacă m-a demoralizat dem oralizat foarte foa rte mult. Respiră Respiră adânc, adânc, frus f rustrat trată. ă. Dacă Dacă nu aş fi scris, scris, mă m ă îndoiesc îndoie sc că cineva cineva de acolo ar fi ştiut şti ut că Heloise s-a pierdut. Mi s-a părut păr ut agenţia cea cea mai dezorganizată şi mai la voia întâmplări întâmplăriii pe care am văzut-o în viaţa via ţa mea. -Cum? - Iţi aminte ami nteşti şti de cele cele trei trei doamne în vârstă, vârstă , văduvele despre care care ţi-am ţi-am povestit pov estit?? El încuviinţă. -Ele conduc societatea, chipurile, deşi mă tem că inspectorul Cooper al dumitale are dreptate, spuse ea privind printre gene. - Nu e inspectorul Cooper Co oper al meu, meu, răspun r ăspunse se el cu răcea răceală. lă. De fapt, înă gândeam că e destul de prins de dumneata. - Nu fi ridicol! ridicol! Uneori Uneori,, Martin avea ideea ideea foarte absurdă absur dă că ea era genul genul de feme ie pe care bărbaţii o considerau atractivă, însă îns ă era limpede că îşi ima gina asta ast a pentru pen tru că avea avea un un suflet sufle t generos. generos. în afara afa ra unor reuniuni reuniuni şi Conferinţe ocazionale, nu se aventura adesea în societate şi, în afară de menajeră şi bucătăreasă, bucătăr easă, India era singura femeie din viaţa lui. lui. India nu îşi făcea iluzii cu privire la înfăţişarea ei. Trăsăturile ei erau regulate, silueta obişnuită, cu o tendinţă spre forme pline, pă rul era de un castaniu banal. Era adevărat că ochii ei aveau o nuanţă încântătoare de verde, dar în afară de asta, nu exista nimic care să îi scoată în evidenţă înfăţişare înfăţ işareaa într-un într-un fel sau altul. altul. Acceptase lucru lucrull

îndrum ar yentru yen tru iubire ------------------- - ‘îndrum ---------- acesta ace sta încă din copilări copilărie, e, şi ş i nici nici chiar firea firea mult prea generoa gene roasă să a lui lui Martin nu schimba situaţia. Era totuşi totu şi inteligentă, inteligentă, raţională şi bine bine organizată, şi aceste calităţi erau mult mai importante importan te decât simpla înfăţişare înfăţişar e - mai ales ales dacă nu eşti bogată şi trebuie trebuie să îţi croieşti croieşti dru mul în lume. - Nu sunt ridicol. Sunt un observator foarte bun şi am observat că bărbatul acesta acest a flirta cu dumneata în mod categor categoric. ic. Sau cel cel puţin puţin încerca încerca să flirteze cu dumneata. - Dacă Dacă asta as ta e arta inspectorului inspectorului Cooper în în domeniul flirtu flirtului lui,, este clar că mai are nevoie de practică. Asta nu însemna că India avea o experienţă practică pe care să-şi bazeze opinia. Totuşi, nu putea să nu îşi imagineze că flirtul ar fi fost mult mai eficace dacă ar fi fost măcar observabil. îmi imaginez că un gentleman care e atras de o femeie nu îi nesoco ne socoteş teşte te îngrijorarea îngrijo rarea legitimă, acuzând-o că face din ţânţar ţân ţar arm a rmăsar ăsar sau sugerând suge rând că emoţiile emoţiile feminine feminine i-au i-au zăpăcit cum cum va mintea. El chicoti. - Da Da,, ei bine, bine, pot po t să s ă văd şi eu că asta ast a nu i-a i-a slujit cauza. cauza. -Din nou, nu cred că avea o cauză,  mai ales cea la care te gân deşti dumneata. Oricât de inteligent ar fi fost Martin, chiar nu înţelegea înţele gea mersul me rsul lumii. lumii. Deci, Deci, după dup ă cum spuneam, spun eam, cred că există exist ă înîntr-adevăr un un intelect superior masculin care care se ascunde după dup ă faţada faţad a acestor acest or văduve. văduve. - Un intelect superior?  Sprâncenel  Sprâncenelee lui ajunseră la jum jumătat ătatea ea frun ţii. Iar ai citit romane cu mistere mis tere?? - Nu am nevoie de nici nici un un miste mi sterr fic ficti tiv, v, când problema dispariţie disp ariţieii mătuşii Heloise nu e încă rezolvată, spuse ea, evitând cu fermitate subiectul. Lui Martin îi făcea o plăcere perversă să o tachineze cu privire la lecturile ei, care tindeau să fie adesea romane cu mistere şi cărţi poliţiste. Era singurul ei viciu adevărat, singura slăbiciune prostea pro stească scă pe care şi-o şi-o permitea. Devorase Devorase Un studiu în roşu1  şi spera că avea să apară în curând altă carte cu Sherlock Holmes. Şi intelect  superior  pare   pare termenul cel mai adecvat. Mi-a fost foarte limpede că aceste doamne nu n u sunt sun t decât un paravan care care ascunde ascunde maşinaţiunile lui Derek Saunders. Saund ers. - Şi din ce cauză ai săr it la concluzia concluzia asta? asta ? 1A Study in Scarlet, roman al lui Arthur Conan D<®le, publicat iniţial în noiembrie 1884 188 4 si în care are loc loc prima apariţie apar iţie a lui l ui Sherlock Holme Holmess (n.tr.) (n.tr.)

fex and d er ----------------------------------------Victoria ‘R fexan --------------------- Nu am sărit să rit la nimic. nimic. Am ajuns calm şi inteligent la această deci deci zie, bazându-mă pe observaţiile mele. Bărbatul e în mod evident un pungaş şi un ticălos. Păi, nici un gentleman adevărat nu arăta chiar atât at ât de relaxat. relaxat. Scânteia din och ochii ii lui lui albaştri, gropiţa gro piţa din bărbie bărbie - era un aer evident la acest bărbat, bărbat , un aer care care vorbea despre lipsă de cu cu viinţă viinţ ă şi nesăbu nes ăbuinţă inţă şi... necazuri. In timp ce ce doamnele păreau destul des tul de plăcute şi foarte cumsecade, în ciuda experienţei răposaţilor lor soţi, nu cred că Lady Blodge Blo dgett tt sau prietenele prieten ele ei au cea mai vagă idee despre ceea ce fac atunci când este vorba despre organizarea călăto riilor în străinătate. străinăta te. Insă sunt su nt încrezătoare încrezătoare şi naive. naive. Ajung Ajungee să le pri veşti ca să-ţi dai seama de asta. Mă tem că nu sunt sun t decât nişte păpuşi fericite şi neştiutoare manipulate de un maestru păpuşar. Strânse din buze. buze. Păi, ăi, nici nu le-a le-a permis să spună spu nă ce voiau. Fără îndoială că se temea tem ea să s ă nu dezvăluie ceva ceva.. Martin se încruntă. încruntă. - L-ai L-ai întâlnit? - Sigur că da, da, răspunse răsp unse ea ţâfnoasă ţâfn oasă.. E tipul de bărbat bărba t care crede crede că că poate obţine tot ce vrea exercitându-şi farmecul. - Deci Deci e fermecător, fermecător, nu? -Numai în mintea lui. Deşi putea să-şi dea seama că o femeie mai puţin susceptibilă decât d ecât ea ar fi putut put ut fi prinsă prin să în plasă pla să de ochi ochiii albaştri şi faţa f aţa frumoasă, frumo asă, părul p ărul întunecat şi uşor răvăşit şi umerii lui largi. Mie mi s-a părut enervant. - înţel înţeleg. eg. - Totuşi... Totuşi... Şi acesta acest a era singurul punct în favoarea lui. lui. înainte de a mă confrunta cu el, l-am auzit spunând că vorbise cu nişte detectivi care să o găsească pe Heloise. - Ei bine, bine, ast a staa e ceva ceva.. - Foarte puţin. A făcut făcu t asta as ta doar din cauza scrisorilor scriso rilor mele, mele, care care ameninţau cu implicarea autorităţilor. Din nefericire, o asemenea investigaţie ar costa foarte foar te mult. -înţeleg. Martin se opri. Atunci el... ei... nu ţi-au fost de un real folos? -Ei bine, nu încă. S-a hotărât să o găsească pe Heloise chiar el, deşi mă îndoiesc că are priceperea necesară. - Probabi Probabill că eşti mulţumită. m ulţumită. - D a , ei bine... bine... Nu era chiar chiar sigură cum ar fi trebuit să-i spună spun ă că domnul Saunders nu avea să călătorească singur. singur. -Eşti remarcabil de reticentă când e vorba de dezvăluiri esen ţiale, şi asta nu îţi stă deloc în fire. Martin o privi gânditor. Asta

îndrumar pee n t r u —   -------------- îndrumar p

iub iu b ire ir e---------------------

m ă face să cred că ai ai ceva ce ce nu vrei să-mi spui. Fiindcă în trecut nu ai şovăit şo văit să s ă te încrez încrezii în mine, mine, po pott doar d oar să presupun p resupun că este est e vorba de ceva ceva important. impo rtant. - Şi care care nu o să-ţi placă. -Atunci -Atu nci poate po ate că ar trebui trebui să-mi să-mi spui şi să terminăm cu asta. - Probabi Probabil, l, spuse sp use India, luându-şi luându- şi inima în dinţi. Când va por po r ni din Londra pe urmele lui Heloise, domnul Saunders va fi însoţit de mine. - Poftim? Poftim? - Nu am încre încredere dere în abilităţi abilităţile le - sau în bunăvoinţa bunăvo inţa lui lui - de a o găsi pe Heloise Heloise pe cont propriu. propriu. Intenţionez să mă m ă asigur asig ur că face face tot ce trebuie, adăugă ea. In plus, dacă îi supraveghez fiecare mişcare, voi putea să descopăr dovezi ale fărădelegilor lui şi să salvez astfel alte femei care seam ănă ăn ă cu Heloise Heloise.. Locul acestui aces tui om e în în închisoare. Sunt Sun t sigură că el el e în în spatele acestei Societăţi So cietăţi a Doamnelor Călătoar Călătoare; e; de fapt, mă tem că societatea nu are nici o bază reală, şi există doar ca să jecmănească jecmăn ească de bani femeile femeile vârstnice şi încrezătoare. încrezătoare. Martin Mar tin o privi îndelung înde lung în tăcere. tăcere. - Gata, Gata, acum ştii totul. totul. Fără Fără să se gândească, îşi frânse nervoasă n ervoasă mâinile. mâinile. Aş vrea să s ă spui ceva ceva.. - Cum o să mă descurc descurc fără tine? Toate neliniştile pe care le simţise înainte de a-şi dezvălui planu rile se risipiră risip iră odat o datăă cu vorbele vorbele lui lui.. -Vai de mine, Martin, eşti adult. Sunt sigură că poţi să adminis trezi totul singur. El făcu ochii mari. - N u ştiu dacă o să mai pot administra ceva ceva,, dacă tu mă m ă abandon abandonezi ezi.. - N u te abandonez. Acesta nu era era răspunsul pe care care îl îl aşteptase, deşi ar fi trebuit trebuit probabil să se aştepte aşte pte la aşa ceva ceva.. Ai Ai o casă cas ă plină de de servitori care au grijă de nevoile tale. Bucătăreasa se va asigura că mănânci, menajera va avea grijă să-ţi păstreze tot talmeş-balmeşul închis închis în bibliotecă, bibliotecă, şi majordomul va ţine pe toa t oată tă lumea la distanţă. distan ţă. - Dar.. ar.... dar... dar... Bărbatul o privea de parcă ar fi fos t cea mai rea tră  dătoare. Cine o să-mi verifice corespondenţa, cine o să aibă grijă de programul meu şi cine cine o să-mi aranjeze notele? Ţi-ai Ţi-ai dat seama se ama doar că încerc să adun tot ce se referă la rutele comerciale din deşert ale romanilor din antichitate, ca să le pot p ot publica în în curân curând. d. - Bineînţ Bineînţeles eles că mi-a mi-am m dat seama. seam a. însă nu îşi dăduse seam a că era era chiar chiar atât de neajutorat. Aduni Aduni materiale pentru cartea ast a staa de când am venit să s ă lucrez lucrez pentru pent ru tine. tine.

V icto icto ria 

Cexander 

- Dar acum sunt mai aproape ca niciodată de realizare, spuse el neclintit. - Şi absenţa mea îţi va oferi ocazia de a-ţi îndrepta toată atenţia asu pra pr a munci muncii. i. Deşi ar fi pariat pe salariul ei de pe pe un an întreg că nu avea avea să gă g ă seas se ască că nici nici un progres la întoarcere, întoarcere, fie că că avea avea să se întoarcă după o săptăm săp tăm ână ân ă sau după zec zecee ani ani.. -Dar... Fruntea lui se încreţi, apoi se lumină la faţă. In ochii lui străluci o sclipire triumfătoare. Ar fi şocant de nepotrivit să îl înso ţe şti şt i singură pe acest bărbat bărba t - pe acest intelect intelect superior. superior. Nu-mi Nu-mi vine vine s ă cred că te gândeşti gând eşti să faci aşa ceva ceva.. Şi nu cred că Lady Lady Heloi Heloise se ar fi de acord. - Fiindcă ea nu e aici, problema iese din discuţie. Şi am avut deja conversaţia conv ersaţia asta. ast a. Nu sunt deosebit de preocupată de reputaţia reputaţia mea. mea. -Eu sunt îngrijorat şi din pricina asta, şi pentru siguranţa ta. Bătu cu degetele în birou. Cred că nu voi avea nici un moment de linişte lin işte ştiindu-te plecată cu acest... cu acest netrebnic. - Nu sunt sun t sigură că e chiar corect corect să îi spui spui netrebnic... El o ignoră. -Vrei să pleci în Europa cu un bărbat despre care nu ştii nimic. Un bărbat în care nu ai încredere. Un bărbat despre care crezi că fo loseş lo seşte te un trio trio de doamne doamne bătrâne ca să şterpelească şterpelea scă bani de de la alte alte doam do amne ne bătrâne. bătrâne . Păi, ai spus deja despre el nu doar că are un intelec intelectt superio sup erior, r, ci şi că e un ticălos ticălos şi un pungaş. -Am spus, într-adevăr, dar... -Manipularea şi înşelătoria nu sunt calităţi pe care le cauţi de obicei la un tovarăş to varăş de călătorie. călătorie. El îşi îndreptă bărbia cu un aer hotă rât. Nu pot să s ă am conştiinţa liniştită, liniştită, ştiind că ţi-am permis să s ă pleci pleci singu sin gură ră cu bărbatul acesta. acesta. - N u vom v om fi singur singuri, i, spuse sp use ea rap rapid, id, ignorând ignorând faptul că - deşi deşi era anga an gajato jatoru rull ei - Martin nu avea nici nici un drept de a-i a-i spune ce putea şi ce nu putea pu tea să facă. facă. Doamnele Doamnele au insistat insista t să luăm nişte însoţitori. însoţitori. Ochii Ochii lui se îngustară îng ustară.. - De unde ştii şti i că aceşti însoţitori însoţito ri sunt su nt demni de încredere încredere?? -Nu ştiu. Domnul Saunders nu a fost mulţumit de cererea mea de a-1 însoţi, nici nu a fost fericit auzind că vom avea şi însoţitori. A fos f ostt ideea mătuşii lu lui. - Dacă e m ătuşa ătu şa lui, lui, spuse spu se el întunecat. întunecat. -Având în vedere modul în care se purtau unul cu altul, nu am nici o îndoială că între ei există o legătură familială. Şi chiar dacă

-------------------  -

îndrum aryentru iubire iubire--------------------

cred că domnul Saunders este destul de deştept ca să manipuleze doamnele bătrâne, mă îndoiesc că poate găsi imediat nişte însoţi tori to ri diabolic diabolici. i. -Chiar şi aşa... Degetele lui băteau darabana mai repede, şi ea văzându-i privirea privirea ştiu că se lupta să s ă găsea g ăsească scă alt motiv m otiv care care să o îm piedice să plece plece.. Bănuiesc B ănuiesc că, că, dacă ţi-aş ţi-a ş interzice să mergi, dacă da că te-aş ameninţa că slujba nu o să mai fie disponibilă la întoarcere, spuse el pe un ton măsurat, nu ar fi de ajuns ca să te opresc de pe drumul acest ac estaa nechibzuit pe care ai pornit. - îţi îţ i apreciez grija, dar nu, nu m-ai opri. opri. -Atunci nu mai e nimic de făcut. Ca să-ţi garantez siguranţa şi onoarea - spuse el îndreptându-şi umerii - va trebui să vin pur şi simplu cu tine. tine. Poate pentru prima dată în opt ani India rămase complet fără cuvinte. Martin avea o minte strălucită - chiar dacă puţin dezordo nată na tă - , dar nu era tipul de de bărbat la care care ai fi apelat pentr p entru u protecţie. protecţie. Chiar dacă nu era neatrăgător, era puţin cam prea înalt, avea părul blond şi de obicei răvăşit, o înfăţişare adolescentină - în ciuda vâr stei ste i lui lui - şi un corp care se menţin me nţinea ea zvelt prin exerciţiu regulat. Cu toate acestea, avea aerul absent al unui savant, nu înfăţişarea băr bătească băte ască a unui atlet. Păi, probabil probabil că în formula aceasta ace asta India avea avea să fie cavalerul cavalerul salvator, nu Martin. în plus, dragul şi bietul de el nu supo su porta rta călătoriile. călătoriile. Trenurile Trenurile îi deranjau deranja u stomacul stoma cul fiindcă avea rău de de mişcare, şi simplul gând al traversării Canalului Mânecii îl făcea de obicei obicei să se înverzească înverze ască dinainte. - E foarte drăguţ din partea par tea ta, dar nu e nece necesar sar.. - Oh, eu cred că este. - Martin, Martin, spuse spus e ea cu blândeţe, dacă eşti eş ti într-adevăr preocupat de reputaţia reputa ţia mea, cu siguranţă sigura nţă că îţi îţi dai seam se amaa că dacă aş călători cu doi bărbaţi - chia chiarr şi cu însoţitori - comportamentul meu ar părea mult mult mai şocant. Oricum, numai îngrijorarea o făcea să încalce limitele bunei-cu bunei-cuvii viinţe nţe şi să s ă meargă m eargă chiar şi cu un singur bărbat. Dar îţi sunt recunoscătoare pentru pen tru ofertă. - Nu sunt sun t bucuros bucuros de asta, India. India. -Nici eu nu sunt deosebit de bucuroasă, dar... Ridică din umeri. Nu am încredere încredere în domnul Saunders. Saund ers. - Poate Poate,, spuse spu se el rar, rar, că dacă aş plăti plăt i pentru investigaţie... - Nu pot să permit asta, şi tu o ştii. Se gândi un moment. Dar e ceva ceva ce ce îţi permit să faci pentru mine. mine. - Sunt la dispoziţia ta. întotdeauna. ^

------------------  -

Victor Vic toria ia ‘A fexancfer  fexa ncfer ------------------------------------- -

De obicei, comentariile amuzante ale lui Martin o distrau într-o oarecare măsură, dar în anumite ocazii se întreba dacă în spatele lor nu se ascundea ascunde a ceva ceva mai mult decât lăsa să se vadă. vadă . Acesta era unul unul din acele momente. Insă nu avea timp de speculaţii sentimentale. - Mă voi întâlni cu însoţitorii însoţ itorii poimâine, şi vom pleca în în ziua ur mătoare. Cred că ar fi înţelept să am mai multe informaţii decât în prezent despre domnul Saunders. El încuviinţă gânditor. -Voi contacta un investigator pe care îl cunosc foarte discret şi foarte eficient. eficient. Se opri, opri, cu un un aer resemnat. rese mnat. O să ai grijă gri jă de tine? Ea încuviinţă. încuviinţă. - O să am. am. -Aştept să primesc regulat scrisori de la tine care să îmi spună cum progresezi. Ea încuviinţă. -Voi -V oi face tot to t ce-m ce-mi stă în puteri. puteri. -Nu, dacă mă gândesc mai bine... Bătu darabana gânditor în biro birou. u. Ştiu că nu îmi permiţi să finanţez această acea stă întreprindere.. întreprindere.... -Am făcut economii, fiindcă salariul meu este mai mult decât suficient. -Având în vedere toate responsabilităţile tale, e discutabil. To tuşi, fiindcă simpla corespondenţă ar dura prea mult şi nu aş putea fi sigur că eşti bine, îţi voi da nişte fonduri ca să îmi poţi telegrafia unde unde te afli şi ce progrese ai făcut. -Vai -V ai de mine, mine, chiar nu cred că e... e... - O dată la trei zile ar fi suficient. Ea începu să protesteze, dar el ridică mâna ca să o împiedice. Nu voi accepta un refuz de data asta, India. - Nu crezi crezi că o dată dat ă la trei zile e prea mult? - Probabil, dar dacă avem noroc nu o să lipseşti mult, spuse el cu Un glas din care care răzbătea răzbăte a resemnarea. resemn area. Mă aştep aşt eptt să îmi telegrafiezi telegrafiezi şi dacă ai nevoie de ceva - inclusiv de fonduri. fonduri. - Mă îndoiesc că va fi necesar, dar îţi mulţumesc. Se opri. Şi îţi mulţumesc şi pentru pen tru prietenia ta. O apreciez, apreciez, Martin. - La fel cum o apreciez şi eu pe a ta. O privi ţintă un moment, de parcă ar fi vrut să spună mai mult. In cele din urmă, dădu doar din cap. Asta e, atunci. Să ne întoarcem la muncă. Care Care e programul program ul pe astăzi? Ea luă carneţelul din locul obişnuit - exact în colţul din dreapta su s al biroului biroului..

-------------------- ‘îndrum înd rum arpen arp entru, tru,

iubire iubire — ---------------

-Ai vrut să comanzi materiale pentru experimentul despre care ai vorbit ieri ieri şi trebuie să răspund ră spundem em la o invitaţie de la Societatea... Chiar dacă o nedumerea uneori, India nu îşi făcea iluzii cu pri vire la Martin. Era într-adevăr prietenul ei, şi dacă el ar fi vrut ceva mai mult decât o simplă prietenie, ei bine, avusese la îndemână opt ani în care să facă ceva. Asta nu însemna că ea ar fi încurajat vreun demers de natură romantică. în nici un caz din partea lui Martin, în acest moment al vieţii ei, India nu era deosebit de interesată de romantism. romantism . Orice Orice vis prostesc pe p e care îl îl nutrise în adolescenţă fusese f usese abando aban donat nat cu ani în urmă, urmă, când îşi dăduse dădu se seama sea ma că paginile cărţilor c ărţilor erau pline de eroi strălucitori, însă în viaţa reală aceştia lipseau cu desăvârşire. în plus, eroii nu săreau să salveze eroinele cu înfăţişare banală, minte raţională şi resurse financiare financiare neîndestulătoare. neîndestulătoare. Fără nici o avertizare, în minte îi apărură nişte ochi albaştri stră lucitori şi un zâmbe zâ mbett imoral. imoral. Cu hotărâre, le ignoră. ignoră. Nu, nu nutrea nici un interes romantic faţă de Martin. Sau faţă de altcineva.

CapitoCuC CapitoCuC 5  Când îşi alege tovarăşii de călătorie, o lady trebuie să se  asigu asigure re că temperamentul, temperamentul, obiceiu obiceiurile rile şi firea lor sunt su nt compatibile. compatibile. Nimic Nimic nu nu distruge distrug e mai repede repede bucuria bucuria unei călătorii călători i în străi str ăinăt nătat ate  e  ca tovără t ovărăşia şia unei unei persoane pe care nu nu o poţi suporta. suporta . Se ştie şt ie că di  ficultăţile călătoriei pot transforma orice uşoară enervare într-un  dezgust dezgust virulent, chiar şi în cazul celor celor mai buni buni prieteni.

Ghidul Ghidul Societăţii Doamnelor Călătoare - Habar nu am unde e Dere Derek. k. Lady Blodgett Blo dgett umplu din nou ceaşca de ceai ceai a Indiei Indiei şi zâmbi plăcut. plăcut. Dar sunt sigură că va so si imediat. - Nu mă m ă îndoiesc, îndoiesc, murmură m urmură India. India. îşi stăpâni stăpân i dorinţa de a ţipa de frustrare frustrare şi se forţă să zâmbească şi ea. Domnul Saunders Saund ers întârzia înt ârziase se deja un sfert sf ert de oră. Nu era un înce înce put promiţător. Nu că s-ar fi aştept aşte ptat at la punctualitate din parte pa rteaa lu lui. Păi, ăi, era de ajuns ajun s să s ă te uiţi u iţi la el ca să-ţi să-ţ i daflteama dafltea ma că nu era omul care

------------------ --

V ictoria icto ria ‘A fexancfer  fexa ncfer ---------------------------------------

să dea atenţie regulilor care guvernau viaţa restului lumii. Te-ai fi gând gândit it că, că, fiind invitat invitat în casa cas a mătu m ătuşii şii lui la ora patru pa tru fix, fix, avea să vină la patru fix. In afară de întâlnirea cu însoţitorii pe care îi promisese Lad Lady Blodgett, aveau multe de discutat. discut at. Trebuiau să facă f acă planuri. - îmi îmi imaginez că îşi face pregătirile. Doamna Doamna Greer Greer mai puse câţiva biscuiţi biscuiţi pe farfu far furia ria prea plină deja. deja. India nu era sigură dacă femeia nu se putea hotărî pe care dintre oferte ofertele le delicioase s-o s-o aleagă alea gă sau sa u se temea tem ea că era ultima ultim a ei ei şansă şan să de a mai mânca un biscuit. -A şa cum cum şi trebu trebuie, ie, spuse spu se profesorul profe sorul Greer Greer în surdină, întinzând mâna după alt biscuit, deşi îşi golise şi reumpluse farfuria cel puţin o dată. Lady Lady Blodgett îi îi prezentase preze ntase Indiei Indiei pe profesorul pensionar p ensionar şi pe soţia sa cu un gest satisfăcut şi elegant. Cei doi erau destul de bă trâni ca să fie potriviţi ca însoţitori, dar nu atât de bătrâni încât să încetinească progresul călătoriei. Chiar dacă ar fi preferat să nu-i ia deloc, India recunoştea că cei doi erau necesari, pentru că aşa dicta buna-cuviinţă. Familia Familia Greer Greer nu era cu totul tot ul inacceptabilă şi păre p ăreaa destul destu l de plă cută cută.. Profesorul arăta exact cum cum te-ai fi aştep aşt eptat tat să s ă arate un fost fos t pro fesor - puţin cam corpolent, corpolent, cu părul cenuşi cenuşiu, u, barba ba rba bogată bo gată şi ochi ochi căprui şi amabili în spatele unor ochelari cu rama de sârmă. înveş mântat în cuvenita stofă în carouri, avea un aer uşor pompos, care îi arăta inteligenţa superioară. în timp ce profesorul părea o marfă englezească solidă, soţia lui i se păru Indiei o creatură mai exotică. Sau poate o pitulice deghizată într-o pasăre tropicală. Era evident îndrăgostită de culorile vii. Părul ei avea o nuanţă uşor roşcată, silueta rotundă era îmbrăcată într-o rochie de un rubiniu uimitor, înfrumuseţată cu pliuri şi panglici, iar pălăria ei, ei bine, pălăria ei merita toată to ată atenţia, aten ţia, având, printre prin tre altele, un mănunchi de flori flori vop site în culoarea piersicii şi, bineînţeles, pene. Dar ochii ei albaştri erau strălucitori, cercetători şi prietenoşi. pri etenoşi. Perechea era mai mult decât mulţumită. Erau aproape copleşiţi de încântarea prilejuită de ceea ce Lady Blodgett numea expedi    lor. India nu era sigură deloc că îi plăcea termenul expediţie -  te ţia  lor. ducea ducea cu gândul la aventuri măreţe măre ţe şi călătorii legendare. Prefera să se gândească la la asta a sta ca la o căutare serioas se rioasăă sau sa u poate poat e chiar chiar o misiune misiune de salvare. Deşi spera că nu avea să fie necesară salvarea. Spera - se ruga - să nu se fi întâmplat nimic cu Heloise, şi să se dovedească că aceasta nu putuse pur şi simplu să scrie dintr-un dintr-un motiv oare oarecar care. e.

—   -------------- -

îndrum aryentru aryentru iubire ubire---------------------

Un motiv care se putea dovedi cu totul insignifiant. Heloise tindea să fie puţin cam împrăştiată, şi era era uşor să îi distragi atenţia. Totuşi, Totuşi, oricât de mult ar fi încercat încercat să se convingă convingă de de asta, as ta, India simţea simţe a încă în fundul stomacului stoma cului greutate gre utateaa oribilă a îndoieli îndoielii. i. Aruncă o privire privire spre ceasul de pe consola şemineului şem ineului din salonul doamnei Blodgett şi îşi învinse dorinţa de a se cutremura. Ceasul, din bronz întunecat, era poate cel cel mai încărcat obiect pe care îl văzu se India vreodată. Figuri Figuri mitologice mitologice dansau dan sau la baza baz a lui, lui, şi ş i fiare fiare ima ginare se contorsionau pe laterale, căţărându-se spre silueta zeiţei din vârf. De abia puteai vedea ceasul de atâtea ornamente. Vase la fel de împodobite sprijineau candelabrele care flancau ceasornicul, întruchiparea întruchiparea aceluiaşi aceluiaşi stil mult prea indulgent. indulgent. în să toate lucrur lucrurile ile din salonul salonul supraîncărcat al doamnei Blodgett - de la micul micul sarcofag egiptean în care se pare că se afla mumia unei pisici, la colţul din tre ferestrele ferestrele din faţă, în care care se afla o statu sta tuetă etă grecească, şi până la vechile săbii romane agăţate pe peretele din capăt - erau în acelaşi timp unice şi exagerate. Şi mult mai potrivite într-un muzeu decât într-o casă. Pe măsuţele sculptate din salon nu exista un centimetru neacoperit neaco perit de un porţelan porţel an de Dresda, un fleac de vreun fel sau vreun vreun suvenir din călătoriile lui lui Sir Charles. Charles. Dacă ar fi exista exi statt şi nişte n işte tablo t ablo uri proaste pe pereţi, Heloise Heloise s-ar fi simţit complet acasă aca să în această încăpere. Ar fi descris-o ca excentrică. India nu ar fi folosit acest a cest cuvânt. cuvânt. Chiar Chiar dacă împărţea împăr ţea cu Helo Helo ise casa acesteia din Londra, camerele particulare ale Indiei erau la etajul al doilea şi le decorase în stil simplu şi funcţional. în afară de colecţia de romane cu mistere şi poliţiste, în spaţiul locuibil al Indi ei erau prea puţine lucruri care să îi ofere unui spectator ocazional multe indi indicii cii despre proprietară. proprietară. în timp ce firea firea prieten pri etenoasă oasă şi ma nierele încântătoare ale verişoarei ei Heloise erau evidente în orice ungher şi crăpătură din restul casei. Vârstnica femeie nu întâlnise niciodată un flecuşteţ sau un obiect de art ă care să nu-i nu-i placă placă.. India nu ar fi spus nici că salonul mult prea aglomerat al doam nei Blodgett era ponosit, însă era evident că văzuse zile mai bune. Heloise Heloise s-ar fi simţit sim ţit în largul largul ei şi cu asta. - Poate că, în timp ce îl aşteptăm pe Derek, ai putea să îi explici profesorului şi doamnei Greer cum plănuieşti exact să o găseşti pe Lady Heloise. Lady Blodgett o privi ţintă, în expectativă. expectativă. -Trebuie să ai un plan, ştii, spuse ferm profesorul. Nu poţi s ă alergi haihui în jurul lumii. Chiar fli flit cei cei mai m ai întreprinză întrep rinzători tori

------------------ -

Victoria Vic toria ‘Afexan Afex ander  der  —  —

---------------

aventurieri au un fel de plan. Deşi era de mult membru al Clubului Exploratorilor, se părea că profesorul profesor ul pusese pus ese rareori rare ori piciorul în afara Angliei, ceea ce sporea entuziasmul său pentru expediţie. - Planurile P lanurile noastre noa stre nu n u sunt su nt încă definitiv definitive. e. Mai avem de luat une le decizi decizii. i. India afişa af işa o siguranţ sigur anţăă pe care care nu nu o simţea. sim ţea. La ultima noas no as tră întâlnire, domnul Saunders a sugerat să urmăm paşii verişoarei mele până la ultima destinaţie cunoscută. Am scrisorile pe care mi le-a le-a trimis din diferite locuri locuri şi mai există e xistă şi itinerarul itiner arul ei, bineînţeles. Presupun că societatea are şi ea o copie? - Cred Cred că că da, spuse Lady Blodgett cu cu un un gest absent. - Din fericire, am făcut o copie înainte ca Lady Heloise să plece din Anglia şi i-o voi arăta şi domnului Saunders. India încercă să îşi stăpânească enervarea din glas şi nu reuşi. Dacă va mai veni. -Fii liniştită, domnişoară Prendergast, spuse profesorul Greer pe un ton mustrător. Nu mă îndoiesc că domnul Saunders e ocu pat cu pregătirile pentru călătoria noastră, ca orice bun conducător de expediţie. India fu copleşită de indignare. indignare. „Bun conducător, conducător, chiar aş aşa! a!““ -Dim -D impotr potrivă, ivă, profesore, profesore, îmi imaginez imaginez că domnu domnul... l... - Parkhurst! o întrerupse Lady Blodgett, strigându-şi valetul. Se pare că am rămas răma s fără biscuiţi. biscuiţi. Sunt sigură că doamna doamn a Greer Greer ar mai vrea câţiva. câţiva. Nu-i Nu-i aşa, Estelle? Doamna Greer privi platoul aproape gol, apoi farfuria ei încă plină şi ş i încuviinţă. - Poate încă unul sau doi. doi. Sunt Su nt delicioşi delicioşi.. - Nu-i aşa? spuse strălucitoare Lady Blodgett. Bucătăreasa mea e extraordinar extraor dinarăă cu biscuiţii, deşi d eşi ar a r trebui să încerc încerci.. i.... Lady Blodgett continuă să bată b ată câmpii câmpii vorbind despre fursecuri şi alte bunătăţ bun ătăţi, i, într-un efort evident eviden t de a evita orice discuţie referitoa referi toa re la la abilităţile de conducător ale ale nepotului ei sau sa u orice alt lucru lucru des de s pre el. el. India înţelegea asta as ta,, desigur. des igur. Pentru investigator investig atorul ul lui lui Martin Martin se dovedise surprinzăt surpr inzător or de uşor să afle o grămadă grăm adă de informaţii des pre domnul Saunders. Saund ers. O mare parte par te din viaţa viaţ a acestui acest ui om era ca o car car te deschisă. Un registru aproape scandalos de necuviinţe şi excese. Felul Felul de de carte care ar trebui interzis inter zisăă în orice orice societa soc ietate te respectabilă. Derek Saunders era într-adevăr moştenitorul contelui de Danby şi, asemenea atâtor tineri privilegiaţi, îşi petrecea tot timpul bucurându-se de plăcerile pe care le oferea viaţa englezească odraslelor din înalta societate. Cu câţiva ani mai mare decât India, reputaţia sa de cheltuitor, jucător notoriu, afemeiat şi beţiv era mană cerească

------------------ -

‘îndrum î nd rum arp entru en tru iubi iubire re —   ------------- -

pentru bârfitori. Numele lui fusese legat de numeroase aventuri, şi chiar dacă nu erau fapte care care ruinau vieţi vieţi sau sa u răsturnau răstu rnau imperii, imperii, erau totu to tuşi şi remarcabile. remarcabile. Ultimul zvon era acela că unchiul lui nu îi mai to lera purtarea iresponsabilă şi îl dezmoştenise. India se întreba dacă ideea de a jefui de bani bătrânele doamne încrezătoare cu pretenţia de a plăti plăt i taxele lunare ale clubului clubului şi serviciile oferite călătoarelo călăto arelorr îi îi venise după edictul contelui sau înainte de asta. -Să vedem, domnişoară Prendergast, începu profesorul Greer când Lady Blodgett se opri în cele din urmă ca să-şi tragă răsufla rea. Spuneai că planurile planurile domnului Saunders pentru întreprinderea noastră noa stră nu sunt încă definiti definitivat vate. e. - N u , profesore, spuse ferm India. India. Spuneam că planurile noastre... - Merg foarte foart e bine, bine, după părerea mea. Domnul Saunders păşi pă şi în cameră şi se îndreptă spre m ătuşa ătu şa lui. lui. îmi îm i cer scuze, scuze, m ătuşă ătu şă Guin uinevere. îmi pare rău că am întârziat. Se aplecă şi o sărută pe obraz, o imagine imaculată a unui nepot perfect pe rfect şi iubit iubitor. or. India spera că reu reu şea să îi prostească proste ască măcar pe cei cei doi Gree Greer, r, fiindcă fiindcă pe ea nu o prostea pros tea nici nici o clipă. clipă. Finalizarea câtorva detalii pentru aventura noastr no astrăă mi-a mi-a luat mai mult decât mă aşteptam aştep tam.. Trebuie Trebuie să spun sp un că sunt mulţumit m ulţumit de cât de bine merge totul. O salută pe India şi se aşeză alături de Lady Blodgett. Blodgett. Domnişoară Dom nişoară Prendergast, arătaţi arăt aţi încântător încântăto r astăzi! Asemenea prostii fermecătoare nu aveau să funcţioneze în ca zul ei. - Vă mulţumesc, mulţumesc, domnule dom nule Saunders. Dumneavo D umneavoastră astră arătaţi arăta ţi bine bine!! începeam să mă întreb dacă d acă nu aţi fost fo st cumva lovit de de un omnibuz. omnibuz. El chicoti. - Sau poate s ă speraţi. speraţi. Ea îi îi adresă un zâmbet zâmb et peste măsură mă sură de dul dulce ce.. - Poate Poate.. - Dere Derek, k, trebuie să cunoşti doi prieteni foarte fo arte dragi de-ai mei car caree au fost de acord - cu preţul unui considerabil sacrificiu personal, ţine cont - să fie însoţitorii însoţ itorii tăi şi ai domnişoarei domn işoarei Prendergast, începu începu Lady Blodgett. Estelle, permite-mi să ţi-1 prezint pe nepotul meu, domnul Saunders. Derek, ea este doamna Greer. Estelle şi cu mine suntem prietene de - oh, oh, cât timp a trecut? Se încruntă încruntă la doamna Gree Greer. r. E posibil posib il să fie aproape apro ape patruze patr uzeci ci de ani? -Oh, dragă, clipi doamna Greer. Pare îngrozitor de mult timp, dar mă m ă tem că ai dreptate. - E o plăcere să vă cunosc, doamnă Greer. Domnul Saunders se ridică ridică,, îi luă mâna şi o duse la buze. buze. Privirealui Priv irealui nu pără p ărăsi si nici o clipă clipă

----------------------------------------- Victo ictoria ria “ ACexa AC exand nder  er ----------------------

ochii femeii, într-un mod prea şlefuit şi evident repetat adeseori. Derek Derek Saunders sărut să rutase ase fără îndoială multe mâini. mâini. Singura reacţie reacţie a Indiei Indiei fu să îşi stăpân stă pâneasc eascăă un pufnet dispreţuitor. Dar sunt sigur că m ătuşa ătu şa mea se înşală, doam nă Gree Greer. r. - în ce fel, domnule domnule Saunders? Saun ders? Femeia se uita u ita spre tână tâ nărr cu ochii ochii strălucind de admiraţie. admiraţie. - Nu pot să cred cred că vă cunoa c unoaşteţi şteţi de patruzeci de ani, ani, în afară de cazul în în care v-aţi cunosc c unoscut ut pe când eraţi încă în că în camera c amera copiilo copiilor. r. -Vai de mine, domnule Saunders, spuse doamna Greer roşind. Sunteţi Sun teţi un diavol fermecător. Păi, ăi, aproape apro ape că mi-aţi sucit su cit minţile cu asemenea prostii. prostii. - Sper că da, doamnă doam nă Greer Greer.. Domnul Saunde Sau nders rs o fulgeră cu un zâmbet care ar fi făcut-o să leşine pe cea mai rezervată femeie. Şi, fiindcă vom fi tovarăşi tovarăş i de călătorie, trebuie s ă îmi spuneţ sp uneţii Derek Derek.. - Foarte bine, bine, Derek, spuse spu se doamn d oamnaa Greer făcând făcân d gropiţe în obra obraji. ji. Dar numai dacă d acă îmi spui Estelle. India simţea că se sufocă. Lady Blodgett Blodg ett îi privea cu ochii ochii strălucin strălucind d de îngâmfare. - Şi acesta este soţul so ţul lui Estelle Estelle,, profesorul pro fesorul Gree Greer. r. -Profesore. Domnul Saunders salută şi scutură ferm mâna bărbatului. -Profesorul Greer este expert în arhitectura medievală, spuse Lady Blodgett. Unchiul tău Charles îl stima foarte mult. - Din câte îmi amintesc despre unchiul meu, profesore, acesta e un foarte mare compliment. compliment. Şi fără îndoială că pe merit. -Şi eu îl admiram foarte mult, spuse profesorul morocănos. Am vrut mereu să mă alătur uneia dintre expediţiile lui, dar cumva nu a fost fos t niciodată timpul potrivit. - Dar acum mă însoţiţi pe mine, mine, şi sunt foarte recunoscător recunoscător să am un om cu evidenta dumneavoastră dumneav oastră experienţă şi inteligenţă. inteligenţă. - De abia l-a l-aii întâlnit, întâlnit, spuse sp use India fără să se gândească. g ândească. Cum Cum poţi să spui aşa a şa ceva ceva?? -Unchiul Charles era un judecător excelent atunci când venea vorba despre caracterul caracterul unui unui om, sp spus usee calm calm domnul Saunders. Ori ce om care avea respectul lui îl are şi pe al meu. Trebuie să spun, domnişoară Prendergast, că sunt oarecum şocat că nu înţelegeţi asta. în glasul lui lui răsună o notă not ă mustrătoare. mustrătoare. Patru perechi de priviri acuzatoare se întoarseră spre India. Nu era deloc corect. Nu ea era şarlatanul experimentat. însă era evi dent de ce el îi câştigase câştig ase şi ea, nu. nu. Totuşi, nu era bine să începi începi astfel

‘îndrum înd rumarp arpent entru ru iubi iubire re o călătorie cu o durată nedeterminată. Ea era o femeie care prefera să acţioneze raţional şi să nu se lase condusă de emoţii, iar acum se părea că lăsa ca sentimentele ei faţă de domnul Saunders să îi in fluenţeze judecata. Şi dacă vrei să învingi un oponent, trebuie să îi folo fo lose seşti şti tacticile tacticile.. Nu era obişnuită cu şicanele, şicanele, dar da r orice orice joc joc se putea pu tea  juca  juc a în doi. doi. Cât C ât de greu pute pu teaa să fie? - V ă rog rog să mă m ă iertaţi cu toţ toţii. ii. Am vorbit fără să mă gândesc. gândesc. Scoase Sco ase un oftat foarte fo arte dramatic. dramatic. încerc din răsputeri să-mi controlez controlez emoţiile, dar faptul fap tul că nu ştiu unde se află verişoara verişo ara Heloise e.. e.... îşi stăpâni nişte lacrimi inexistente, surprinsă să-şi dea seama că nu erau chiar chiar atât atâ t de false precum se se aştepta aş teptase. se. - Biat B iataa şi draga d raga de tine, tine, spuse doamna doam na Greer cu cu o privir priviree plină de simpatie. - Scuzele dumneavoastră dumn eavoastră au fost fo st acceptate, domn d omnişoară işoară Pren Prende derrgast, încuviinţă domnul Saunders şi se întoarse spre ceilalţi. Plecăm mâine la Paris. Dacă luăm trenul de dimineaţă spre Dover, putem ajunge ajun ge la Paris înainte de căderea nopţii. - Paris? întrebă India holbându-se holbându-se la el. - Paris, spuse doamna Greer într-un uşor oftat. Ai auzit, Frederick? Mergem la Paris. Se aplecă spre Lady Blodgett într-un mod mo d con fidenţial. fidenţial. Am visat visa t întotdeauna înto tdeauna să merg la Paris. Paris. - L a fel ca mine, mine, spuse sp use Lady Blodgett cu un zâmbet zâm bet slab. Charle Charless intenţiona mereu să mă ducă, dar, cumva, nu s-a ivit niciodată timpul potrivit. Prietena mea Persephone vorbeşte cu mare drag despre desp re el. Bineînţeles, au trecut mulţi ani de când a fos t ea acolo. acolo. - Eu am petrecut un timp acolo pe când eram student, adăugă profesorul. profe sorul. Nu cred cred că s-a s-a schimbat schim bat prea mult. Parisul nu se schimbă niciodată. - Paris? repetă rep etă India uitându-se urât la domnul Saunders. Nu era era destina des tinaţia ţia despre care discutaseră ei. ei. - Şi noi mai avem avem de făcut nişte ultime pregătiri. pregătiri. Profesorul Greer Greer se ridică rid ică şi îi oferi braţul soţiei soţi ei lui. lui. Haide, Estelle! - Oh, vai de mine, da. Doamna Greer îi acceptă braţul şi se ridi că. că. Domnul Saunders se ridică şi el imediat. Măcar ştia şti a să se poarte politicos. Toate s-au întâmplat atât de repede. Mai avem multe de făcut făcu t înainte de a putea pleca. pleca. Păi, trebuie trebuie să ne facem bagajele bagajele şi să discutăm cu servitorii servito rii şi să aranjăm... -Atunci nu vă mai reţinem nici un moment, o întrerupse Lady Blodgett, ridicându-se la rândul ei. Perrmteţi-mi să vă conduc.

—   ------------- -

Victoria ‘A fexand fexa nder  er ---------------------------------------

Ii aruncă nepotului ei o privire. Bănuiesc că tu şi cu domnişoara Prendergast aveţi multe de discutat înainte de plecare. Domnul Saunders Saunde rs îi aruncă arun că o privire Indie Indiei. i. - Cred Cred că da. Privirea bătrânei bătr ânei doamne trecu de la nepotul nepot ul ei la India şi înapoi. înapoi. -Atunci vă las singuri. Luă braţul doamnei Greer şi îi conduse pe cei doi pe hol. Nu vă pot spune cât de invidioasă sunt. Poate că, într-o zi, şi eu... Domnul Saunders închise uşa în urma lor. India se ridică şi îşi încrucişă braţele la piept. - Paris? Paris? - Cred că e a treia oară oa ră că spui asta. asta . - Merită M erită repetat. Dacă îmi amintesc bine, bine, ai sugerat su gerat la început început să urmăm paşii pa şii lui Heloi Heloise. se. Şi eu am fo fost st de acord. acord. îşi îş i strân st rânse se sprânce nele până pân ă se uniră. Paşii Paşii ei nu încep încep în Paris. Paris. -Nu, nu încep, spuse el calm, traversând uşa spre bar şi deschizându-i uşile. Nu vrei un pahar de coniac sau de whisky? Sau poate că ţi-ar plăcea mai mult un vin de Xeres. -Am băut ceai, spuse ea arătând nerăbdătoare spre ceaşcă. -Ah, da, ei bine, deci ai băut. - Nu am fo fost st niciodată niciodată adepta a depta băuturilor băuturilor alco alcool olic ice. e. - Imaginează-ţi Imaginează-ţi cât sunt de surprins. - în plus, e şi prea devreme pentru alcool alcool.. -De unde ştiam oare că aveai să spui asta? îşi turnă un pahar dintr-un lichid lichid chihlimbariu chihlimbariu şi probabil pro babil teribil de îmbătător. Ea ignoră întrebarea. -Sper că tendinţa de a consuma băuturi alcoolice în orice mo ment men t al zilei nu va deveni un obicei obicei în timpul timpu l călătoriilor călătoriilo r noastre. -Atât timp cât obiceiurile   mele nu intervin în calea scopurilor noastre, aş spune că nu sunt sun t treaba dumitale. dumitale. Ea se opri ca să se poată calma. Nu o putea găsi pe Heloise fără fiinţa asta as ta groaznică, şi, oricât de mult ar fi dezaprobat dezaproba t tot ce vedea la el, el, nu avea rost ro st să s ă încerce încerce să se înţeleagă înţe leagă cu el. el. Totuşi... -Domnule Saunders, spuse ea inspirând adânc şi calmându-se. Nu apreciez apreciez că ai schimbat planurile noastre fără f ără să mă informez informezi. i. El o privi, luă o înghiţitură bună de băutură, apoi îşi umplu din nou paharul. De parcă ar fi avut nevoie de ceva tare ca să se poată descurca cu ea. - Mai întâi, întâi, domnişo do mnişoară ară Prendergast, că nu sunt su nt planurile noas-  scâUnull lui, lui, îi făcu semn să se s e aşeze, apoi se aşeză aşe ză tre. Se întoarse la scâUnu

 Înd  În d rum ru m a rpe rp e n tr truu iubire ■ şi el. Sunt planurile mele. Dumneata ai insistat să vii. Eu ţi-am per mis s-o faci faci doar pentru că mătuşa mă tuşa mea m ea a fost fo st de aco acord rd.. Ea înghiţi în sec. - Mi-a Mi-aii permis? -Da, spuse el pe un ton aspru. Ţi-am permis. - Fie că îmi îmi permiţi   sau nu să s ă te însoţesc, nu am de gând să îţi  per-   permiţi  sau mit  să  să o cauţi cauţi pe verişoara verişo ara mea fără făr ă să fii supravegheat. - Supraveghe Supravegheat? at? Sprâncenele lui se ridicară, de parcă ar fi făcut cel mai amuzant comentariu. - Cred că e nevoie nevoie de cineva care să te controleze. controleze. - Nu ai încre încreder deree în mine, nu-i nu-i aşa, domnişoară dom nişoară Prendergast? - Categoric nu. nu. - De ce ce nu? El se aplecă în faţă, faţă , cu o curiozitate care părea păr ea sinceră. sinceră. Nici măcar nu mă cunoşti. -Reputaţia dumitale nu încurajează încrederea, domnule Saunders. -înţeleg. O studie cu curiozitate. Aş fi crezut că eşti tipul de femeie care judecă oamenii după meritele lor, nu după bârfele care circulă despre ei. Ea simţi sim ţi cum îi iau foc obrajii. obrajii. - Chiar aşa şi sunt, dar nu sunt sun t proastă. proas tă. Când cineva cineva spune că un fruct e o poamă, există posibilitatea să nu fie poamă. Totuşi, când mai multe duzini de oameni îl identifică drept poamă, sunt foarte multe şanse şan se să s ă fie într-adevăr într-adevăr poamă. - înţeleg. Continuă să se uite atent aten t la ea, ea, de parcă s-ar fi uitat uita t la o insectă într-o într-o cutie cutie de sticlă. sticlă. Eşti foarte sigură s igură pe dumneata, dumn eata, nu? - Nu am avut nici un prilej prilej de a mă m ă îndoi de judecata judec ata mea. - Oh, va fi o călătorie foarte distractivă, spuse el în surdină. - Eu nu sunt sun t aici ca să mă m ă distrez, spuse sp use ea cu fermitate. - E de de înţeles, desigur. -Sunt foarte îngrijorată din cauza verişoarei mele. Simţi un nod foarte foar te ciudat în gât gâ t şi îşi drese glasul. De fapt, fapt , ea e singura mea preocupare. - Nu interpreta interp reta greşit gre şit cuvintele cuvintele mele, mele, domnişoară dom nişoară Prendergast, Prendergast, spuse el dintr-odată serios. Şi eu vreau să o găsim pe Lady Heloise în siguranţă siguranţă şi săn ătoasă. ătoasă . Totuşi, Totuşi, am observat că până pân ă şi cea mai se rioasă rio asă acţiune progreseaz prog reseazăă mai uşor u şor atunci când înce încerc rcii să apreciezi apreciezi experienţele noi. noi. - Nu intenţionez să apreciez apreciez nimic. nimic. ^

Victori Victoria a flf flfexan exander  der  - - N u , cred cred că nu. nu. Ea îl ignoră. - A ş vrea să îmi răspunzi la întrebar întrebare. e. De ce ce începem începem din Paris? Paris? - Pentru că ultima scrisoare pe care ai primit-o de la ea venea de la Paris. - De unde unde ştii dumneata asta? as ta? - Dumnezeule mare, domnişoară Prendergast, nu trebuie să mă priveşti ca pe un nemernic infam care încearcă să îţi facă rău dumitale şi verişoarei dumitale. De fapt, ea nu avea decât bârfe şi bănuieli după care să îi judece caracte caracterul rul.. Asta A sta nu însemna însă îns ă că el nu le merita. - Până te te vei dovedi dovedi altfel, altfel, domnule Saunders... Saunde rs... Ea ridică din umeri. El o privi ţintă ţin tă un moment, mom ent, apoi râse. - Nu e amuzant. -Dimpotrivă... situaţia... dumneata, spuse el ridicând paharul în cinstea ei, ei, eşti foarte foar te amuzantă. - Imaginează-ţi cât sunt de încântată de această judecată, spuse ea încruntată. Deci, din nou - de unde ştii că ultima ei scrisoare era de la Paris? - Când ne-am întâlnit la început, ai spus că ultima ei scrisoare era din Franţa şi ai specificat Parisul în fiecare scrisoare pe care ai trimis-o Societăţii Călătoarelor. India se holbă la el. - Chiar le-ai le-ai citit? - Bineînţeles că da. Sorbi din băutură. Dacă îţi aminteşti, începu sem deja o acţiune pentru a o găsi înainte ca dumneata dumnea ta să te prezinţi prezinţi într-un mod atât de politicos. -T e cred cred în privinţa asta, asta , spuse spus e ea şovăielnic. şovăielnic. Poate că nu fusese prea dreaptă cu el în acest punct. - îţi mulţumesc. Se gândi un moment. Mi se pare pur şi simplu că ar fi logic să începem căutarea din ultimul loc pe care ştim că l-a vizitat Lady Heloise, decât să ne întoarcem în locurile în care a fost înainte. Nu eşti eş ti de acord? -Are -A re sens, încuviinţă încuviinţă ea înce încet. t. -Atunci -Atu nci am dreptate? Ea strânse din dinţii - Da, Da, bănuiesc că ai. ai. - Excelen t, rânji el. el.

- Nu fi fi încrezut încrezut,, domnule Saunders. E foarte foart e ruşinos. ruşin os.

 Înd  În d rum ru m a r jjen  jje n tr truu iub iu b ir iree---------------------

--------------------

-Cu toate acestea, mi se pare greu să rezist acestui impuls. îmi imaginez imag inez că ocaziile în care care vei vei recunoaşte recuno aşte că am dreptate drep tate în privinţa privinţ a unui lucru vor fi foarte rare. Intenţionez să mă bucur de ele atunci când apar. -Aşa şi trebuie, fiindcă poţi fi sigur, ca şi mine, că vor fi extrem de rare. Derek rânji într-un mod foarte dezarmant. Ea nu putu să facă altceva decât dec ât să-l ignore. ignore. -A i adus scrisorile scrisorile verişoarei dumitale? spuse sp use el, schimbând din din-tr-odată subiectul. India încuviinţă. - Pot să le citesc? India deschise gura să-l refuze, apoi îşi dădu seama că nu era o cerere cerere neîndreptăţită. neînd reptăţită. Şi chiar dacă nu avea încredere încredere în el, el, nu strica stric a să coopereze puţin. - Pot să te întreb de ce? - î n ele ele poate fi ceva ceva valoros. Un indic indiciu iu pe care care l-ai l-ai trecut cu vederea. -Presupun că e posibil. îşi luă geanta şi începu să scotocească prin ea. ea. - Şi am din nou dreptate, murmură murm ură el. Ea se prefăcu pre făcu că nu nu-1 aude. aude. Dacă sunt lucruri personale... - Nu, deloc. Scoase un pachet de scrisori şi i-1 înmână. Heloise a scris despre privelişti, despre locurile în care a stat şi alte detalii din călătorie. Nu există nimic deosebit de personal. Derek Derek răsfoi răsfo i scrisorile. - E ceva ceva obişnuit? Vreau Vreau să spun, să scrie scrie atât at ât de impersonal? - Nu aş spune că a scris impersonal, deşi presupun că s-ar putea spune şi aşa. Cât despre dacă e sau nu obişnuit, nu aş putea pu tea să s ă spun. Se gândi un moment. Nu am corespondat cu Heloise de când eram la şcoală. Dacă îmi amintesc bine, scrisorile acelea vorbeau despre detaliile vieţii ei de zi cu zi. zi. Scrisorile Scri sorile de acum sun s untt despre des pre călătorie şi priveliştile pe care le-a văzut. E un lucru foarte nou pentru ea, şi e extrem de surescitată din cauza călătoriei. înţeleg că e normal să detalieze ceea ce vede. - Bineînţeles, încuviinţă el. el. Pot să ţi le înapoiez dimineaţ dim ineaţă? ă? - Cu siguranţă, iar eu trebuie trebuie să s ă plec. plec. Se ridică în picioare, iar domnul Saunders o urmă imediat. Nu îl putea pu tea învinui învinui de lipsă lip să de maniere. maniere. Şi am multe detalii de pus la punct înaint înaintee de de plecar plecarea ea noastră. Salută Salută şi şi p ă ş i ^ r e uşă. uşă.

ictori ria a -------------------- V icto

“ACexancfer  ACexancfer -----------------------------------------

India era prima care recunoştea recunoş tea că cea mai mare greşeală a ei era era nerăbdarea. nerăbd area. Acum Acum că făcuse făcu se aranjamentele, aranjam entele, era e ra aproape apro ape la fel de dor nică să înceapă călătoria ca şi familia Greer. Dornică şi poate chiar puţin surescitată. Gândul acesta o făcu să se oprească dintr-odată. Nu avea de ce să fie surescit sure scitată ată.. Era aventura aventura lui Heloise, nu a ei. ei. - încă un lucru lucru,, dom d omnişoară nişoară Prendergast, Prendergast, înainte de a ple pleca. ca. India se întoarse înto arse din nou spre el. -Da? - Fiindcă vom fi tovarăşi de călătorie şi vom petrece mult timp împreună, aş aprecia aprecia dacă te-ai gândi cât de puţin la posibilitatea că nu sunt chiar atât de nemernic cum pari să crezi. Zâmbi într-un mod deosebit deose bit de atrăgător. Ea îl îl ignoră. -Asta rămâne de văzut, domnule Saunders. Deşi ar trebui să te avertizez, spuse ea cu o privire care îl concedia, că nu mi-au plăcut niciodată poamele, oricât de bune.

CapitoCuC CapitoCuC 6 

- Şi cât te aştepţi aştep ţi să dureze dureze treaba aceasta? Unchiul Edward îl studia pe Derek din spatele biroului masiv ce se afla af la în biblioteca reşedin re şedinţei ţei lui din Londra. Deşi D eşi intras in trasee în cel cel de-al de-al şaizeci şi ş i unulea an al vieţii sale, contele de de Danby era încă un bărbat bărb at frumos, cu părul păru l grizonant şi ochii ochii albaştri albaş tri pătrunzăt pătru nzători ori care păreau să observe toate lucrurile pe care nu ai fi vrut să le vadă. Derek mai suportase şi înainte privirea aceea. Aşa că acum îşi învinse dorinţa de a se face mic în scaun, scaun, ca un un şcolar şco lar vinovat. -Ca să fiu sincer, domnule, spuse Derek încrucişând braţele, nu ştiu. Nimic nu i-ar fi plăcut mai mult decât să fi putut evita cu totul conversaţia aceasta, dar în lunile care trecuseră de când unchiul Edward hotărâse că trebuia să-şi schimbe purtările nepăsătoare, lucrase pe domeniul contelui, cu proprietăţile acestuia şi cu admi nistratorii afacerilor sale. Nimeni nu fusese mai surprins decât De rek, când descoperise nu doar că se pricepea la cifre şi afaceri, ci îi şi plăcea s-o facă. Abandonarea noilor sale îndatoriri până o găseau

îndrumar pee n t r u -------------------- îndrumar p

iub iu b ire ir e---------------------

pe Lady Heloise nu avea să-i cadă bine unchiului său. Cel puţin nu fără o explicaţie. - înţeleg. înţ eleg. Unchiul Unchiul Edward îl studie studi e inexpresiv. - Since Sincer, r, domnule, domnule, spuse spu se Derek Derek aplecându-se în în faţă fa ţă şi înfruntând ferm privirea unchiului său, nu cred că am de ales. Am încercat să angajez anga jez investigat inve stigatori ori particulari particul ari care să o localizeze localizeze pe Lady Heloise, Heloise, dar asemenea asemene a eforturi efo rturi necesită fonduri care care îmi depăşesc dep ăşesc puterile şi o grămadă de timp. - Mi-ai Mi-ai fi fi putut put ut cere cere bani mie, spuse spu se unchiul unchiul Edward, Edward, pe un ton to n înşelător de blând. - A ş fi putut, şi m-am gândit la asta. ast a. Derek Derek îşi alegea cuvint cuvintele ele cu cu grijă. Contele era un om inteligent şi acum, mai mult ca niciodată, era timpul pentru onestitate deplină. Dar Lady Blodgett e mătuşa mamei mam ei mele mele şi nu e înrudită cu dumneata. dumneata. - Chiar Chiar dacă nu am văzutvăzut-o o de ani întregi întregi,, am a m ţinut ţin ut întotdeauna întotd eauna la Guine Guinever vere. e. M-a ajutat aju tat odată, pe când mă aflam într-o într-o situaţie situa ţie stânje st ânje nitoare. Mi-aş dori să s ă fi venit la mine cu problemele ei financiare. financiare. -Nu ar face niciodată asta, domnule. De fapt, din câte ştiu eu, nu i-a vorbit niciod nic iodată ată mamei ma mei mele despre vreo dificultate. Fără nici nici o îndoială, mam a lui ar fi insistat insi stat ca m ătuşa ătu şa Guinevere Guinevere să îi accepte accepte ajutorul. Dar, în calitate de membru al familiei mele, e responsabili tatea mea. mea. -T o ţi ne simţim responsabili faţă de familii familiile le noastre. noastre. Derek deschise gura să spună că era un lucru pe care îl învăţase de la unchiul lui, dar se gândi mai bine şi tăcu. Unchiul Edward nu îi privea cu ochi buni pe cei care îl linguşeau prea făţiş, chiar dacă spuneau adevărul. Aşa că încuviinţă. - De aceea nu am crezut crezut că ar fi indicat indicat să s ă cer ajutorul dumitale în această acea stă problemă. problemă. - Deci Deci ai de de gând să-ţi folose fo loseşti şti propriile propriile resurse? resu rse? întrebă contele contele ridicând din sprâncene. - Cel puţin ce a mai răm as din ele ele.. Derek Derek nu se putu pu tu stăpâ st ăpâni ni să nu rânjească. Se pare că în ultimele luni nu mi-am mai risipit alocaţia ca înainte. Unchiul Unchiul Edward Edward îl îl privi intens inten s un mome m oment. nt. -Am -A m aflat aflat asta. asta. Banii familiei îl întreţineau pe Derek, aşa cum îi susţinuseră pe tatăl său înainte de a muri şi pe mama lui între primul şi al doilea soţ. Derek Derek şi-l şi-l aminte am inteaa cu greu greu pe tatăl ta tăl lui, dar unchiul unchiul Edward Edward spu spu  sese de mai multe multe ori cât de de demn demn de în c r^ e re şi responsabil fusese

------------------ -

Victoria ‘A fexand fexa nder  er ------------------ --

Henry Saunders. Amintea şi faptul faptu l că fratele său vitreg jucase un rol semnificativ în administrarea afacerilor familiei. Si fiindcă unchiul Edward Edward făcea întotdeaun înto tdeaunaa aceste comentari com entariii pe un ton plin de sem nificaţii, nificaţii, Derek înţelegea aluzia. - A ş fi preferat să nu trebuiască să îţi îţi spun nimic nimic din toate astea. Contele încuviinţă. -E de înţeles. Insă Derek nu îi spusese totul unchiului său. Chiar dacă recu noscuse că mătuşa măt uşa Guinev Guinevere ere şi prietenele prietenele ei înfiinţaseră Societatea Doamnelor Călătoare şi pierduseră o membră care se rătăcise, con siderase că era mai bine bine să nu îşi dezvălu dezvăluie ie convingerea că că bătrânele bătrânele doamne erau implicate în activităţi frauduloase. Asta nu i-ar fi căzut bine contelui de Danby Danby.. Şi nici scandalul care avea să s ă izbucnească izb ucnească în mod mo d sigur sigu r dacă nu o localiza pe Lady Heloise. Heloise. Nu se îndoia înd oia că domni şoara şoar a Prendergast ar fi făcut publică toată toa tă încurcătura aceea teribi teribilă. lă. Şi nu avea nici nici un motiv să s ă n-o facă. - Dar aş fi simţit sim ţit că mă eschivez de la îndatoririle îndato ririle pe care mi le-a le-aii încredinţat dacă nu ţi-aş ţi-aş fi spus spu s de ce ce am ales să fac asta. - Prudent din partea ta. Unchiul Edward bătu cu capătul tocului în birou, birou, gânditor. Şi ai simţit simţ it nevoia de a lua asta ast a asup a supra ra ta? - Mă tem că da. Nu văd altă alt ă opţiune. Nu cred că aş avea încredere încredere în altcineva, ca să facă ast a staa cu eficacitat eficacitatea ea necesară. Şi cred că timpul e esenţial. - Nimeni nu se va strădu str ăduii la fel fel de mult ca tine, nu-i aşa? aşa ? - Cred că nu, domnule. -Atunci te-ai gândit şi la posibilitatea ca Lady Heloise să fi păţit ceva rău. -Sincer, asta e cea mai mare grijă a mea. Derek clătină din cap. Atunci, toată responsabilitatea ar cădea asupra mătuşii Guinevere şi a prietenelor ei. Le-ar termina, domnule, şi ar distruge reputaţia organizaţiei organ izaţiei lor şi bunul lor nume. - Fără îndoială. Unchiul Unchiul Edward Edward se opri. Crezi Crezi că e înţelept înţele pt să s ă o iei iei cu tine pe nepoata nepo ata ei? -C red re d că e o bombă cu’ cu’ ceas. ceas. Derek Derek se se cutremură. Dar nu am de ales. ales. A ameninţa ame ninţatt că vine vine în în urma urm a mea dacă nu îi permit perm it să s ă mă m ă înso ţească, şi mătu m ătuşa şa Guinever Guineveree a subliniat că, dacă i s-ar întâmpla întâm pla ceva, ceva, toată toa tă vina ar cădea cădea asupra asupr a mea. mea. -Aici are dreptate. - Oh, şi nu e nepoată, ci verişoară cu Lady Heloise. Verişoară se cundară, de fapt. fap t. E pupila ei. ei. i

-------------------- ‘îndrum înd rum a r pe  p e n t r u

m i t r e ----------------------

Derek se gândise că era înţelept să facă cercetări asupra dom nişoarei Prendergast, şi solicitase serviciile unui prieten, Phineas Chapman, care se dovedise un maestru al investigaţiilor. Se părea că nu erau multe de descoperit. India Prendergast era orfană de mică, fiindcă părinţii ei, care fu seseră misionari, muriseră de o boală tropicală necunoscută în Mă rile Sudului. Aşa că fetiţa se mutase la Lady Heloise, care părea a fi singura ei rudă. Absolvise cu laude prestigioasa Academie a Dom nişoarei Bicklesham pentru Tinere Doamne Desăvârşite. Derek cunoscuse câteva femei care îşi petrecuseră adolescenţa în şcoala domnişoarei Bicklesham. Din fericire, lecţiile despre bună-cuviinţă şi modestie învăţate la academie nu fuseseră atât de adânc întipă rite în mintea acelor doamne, cum era evident că se întâmplase cu domnişoara Prendergast. Aceasta fusese guvernantă un scurt timp şi ocupase şi mai puţin timp postul de profesoară la şcoala domni şoarei Bicklesham, înainte de a deveni secretara asistentă a lui Sir Martin Luckthorne. Derek nu auzise niciodată de el, dar se părea că era apreciat în mediile intelectuale, ştiinţifice şi preocupate de anti chitate. Chiar dacă avea puţin peste patruzeci de ani, era considerat cam retras şi ş i puţin excentric excentric.. Nu exista exis ta nici nici o Lady Luckthorne, Luckthorne, şi ai fi putut put ut să s ă crezi crezi că asta as ta arunca o umbră de comportament comportam ent nepotrivit asupra asup ra slujbei domnişoarei Prendergast dacă, bineînţeles, bineînţeles, nu ai fi cu cu noscut-o noscut-o pe domnişoar dom nişoaraa Prendergast. Prendergast. Conform Conform lui lui Chapman, Chapman, domnişoara dom nişoara Prendergast P rendergast nu fusese nicio nicio dată dat ă logodită, numele ei nu fusese fus ese legat le gat de numele numele nici unui bărbat şi, la vârsta de douăzeci şi nouă de ani, era considerată o adevărată fată fat ă bătrână. Se pare că nic nicii nu făcuse vreun vreun efort pentru pent ru a se căsăto c ăsăto ri. Ciudat, Ciudat, fiindcă din din câte spunea spu nea Chapman C hapman - deşi Lady Heloise Heloise trăia modest mo dest - părea să aibă o aver averee surprinzător surprinz ător de mare. mare. Dar domnişoara Prendergast nu avusese un sezon de debut şi nu fusese prezentată în societate; de fapt, societatea părea să nu aibă habar de existenţa ei. Şi mai ciudat încă, având în vedere resursele deţinute de Lady Heloise, era faptul că domnişoara Prendergast alesese să lucreze, în loc să facă opere caritabile sau alte lucruri cu care îşi ocupau timpul cele cele mai multe dintre doamne. In afară de viaţa ei cu cu Lady Heloise Heloise şi de lucrul cu Sir Martin, nu n u mai erau multe de spus spu s despre des pre dom d omnişo nişoa a ra India Prendergast. - Deci Deci ai ai de gând să hoinăreşti ho inăreşti la întâmplare prin Paris, Paris, în căuta rea acestei femei? ^

—   -------------  - V ictoria “ ACexancCer  ACexancCer ----------------------------------- --

- Nu la întâmplare, întâmplare, spuse spu se Dere Derek. k. Am Am un plan. plan. Intenţionez să veri fic fic hotelurile şi ambasad amb asada, a, să fac cercetări în toate gările şi ş i în orice alt loc prin care ar fi fi putut pu tut trece. Dacă e necesar, necesar, vom trece la următorul următo rul punct al itinerarului ei. Când se gândise prima dată la asta, i se pă ruse ru se un plan destul destu l de inteligent, dar acum că ii-1 spuses spu sesee cu glas tare unchiu unchiului lui său, i se părea păr ea mai degrabă hazardat. - Sunt înclinat să îţi ofer ajutorul meu, meu, Derek Derek,, spuse cont contele ele.. - N u am ceru cerut. t... .. Unchiul său ridică mâna ca să-l oprească. - Exact de asta o să ţi-1 ofer. Se aplecă peste birou şi înfruntă cu fermitate privirea lui Derek. Dacă s-a întâmplat ceva cu Lady Heloise, situaţia situ aţia va deveni şi mai rea dacă domnişoara domnişo ara Prendergast va fi prezentă prezen tă atunci când veţi descoperi o asemenea aseme nea informaţie. - Nici Nici nu vreau vreau să mă m ă gândesc la posibilitatea posibilit atea aceasta, aceasta , domnu domnule. le. - Nici eu, dar este o posibilitate. Recunosc că e una demoralizan tă, dar totuş tot uşii o posibilitate. posibilitate. Iată I ată ce vreau să-ţi sugerez. Se opri, opri, gân gân  ditor. Mai întâi, sunt mulţumit că ai luat asupra ta sarcina de a o proteja prote ja pe mătuş mă tuşaa ta t a şi pe acolitele acolitele ei. ei. Nimic Nimic nu e mai importan imp ortantt în în lume decât decâ t familia fami lia şi bunul nume al familiei. familiei. Derek încuviinţă. - In al doilea rând, rând, eu am multe legături leg ături cu perso pe rsoane ane influente, influente, şi mai mulţi mu lţi bani decât dec ât po poate ate cineva cheltu cheltuii într-o într-o viaţă, viaţă , chiar şi tu. Pot Pot să-mi permit să trimit o mică armată de investigatori care să caute urma unei călătoare rătăcite în mod rapid şi eficient. Bărbaţi care sunt sun t antrenaţi pentru ast a şi ş i ştiu ce fa fac. Era într-adevăr o ofertă ofert ă generoasă. - Totuşi, Totuşi, domnule, domnule, e problema problem a mea. - Corectează-mă Corectează-mă dacă greşesc, dar obiectivul obiectivul tău nu e să o găseşti găseş ti cât se poate de repede pe Lady Heloise, ca să o poţi linişti pe dom nişoara Prendergast, evitând astfel ruinarea bunului nume al unei bătrâne lady? Şi ţinând-o departe de închis închisoare oare..

- Da, Da, domnule domnule.. - Şi nu ar trebui să foloseşti folo seşti orice orice mijlo mijlocc pe care care îl ai la dispoziţie ca să reuşeşti? -Da, bineînţeles, dar... - Şi eu nu îţi ofer un ajutor ca să poţi face exact asta? asta ? - Cu toate acestea, domnule, e responsabilitatea responsa bilitatea mea. -Dumnezeule mare, ce încăpăţânat eşti. Unchiul Edward zâm bi. Dar la fel sunt şi eu. Iată ce îţi propun. Pleacă în călătorie cum

---------------- 4nd  4ndrum rum arpentru arpen tru

iubir iubire  e — ------------

ai plănuit, şi ţine-o pe domnişoara Prendergast la Paris. Cu cât mai multă vreme stă departe de Londra, cu atât mai puţine probleme vor fi pentru pen tru Lady Blodgett. Ai Ai spus că a contactat contacta t poliţia? Derek încuviinţă. -Vei restrânge cercetările la perimetrul Parisului. Eu voi angaja investigatori care să caute în alte părţi cu cea mai mare grabă. Derek strânse din sprâncene. - Chiar dacă nu am nici un antrenament, îţi dai seama că există posibilitatea ca s-o găsesc chiar eu pe Lady Heloise. -Dacă trăieşte şi e bine, există într-adevăr. Şi sperăm să fie aşa. Nu te înşela înşe la asupra asup ra cuvintelor mele, mele, Derek. Derek. Eşti E şti un bărbat băr bat inteli gent, şi oferta o ferta mea m ea nu arată arat ă că nu am încrede încredere re în tine. tine. Mai degrabă, arată arat ă că vreau să te ajut. In plus, mi-a plăcut întotdeauna întotde auna un mister miste r de calitate. Ochii Ochii bărbatului vârstn v ârstnic ic scânte sc ânteiară iară într-un mod pe care care Derek nu îl văzuse de mult. în ultimii ani, ori de câte ori vorbise ră, privirea unchiului său tindea să devină iritată. Nu cred că eşti conştient de asta, dar îmi plac destul de mult romanele poliţiste şi poveştile cu mistere. Şi, chiar dacă nu-mi place deloc s-o recunosc, toate responsabilităţile pentru care te antrenez nu tind să fie prea interesante. După un timp, tânjeşti tân jeşti după o aventură. aventură. -Găsirea unei bătrâne doamne nu mi se pare o aventură prea însemnată, însemn ată, domnule domnule.. -Trebuie să te mulţumeşti cu ce ai, băiete. Te-aş însoţi dacă nu mi-ar fi imposibil pentru moment. Totuşi, ideea de a conduce o ase menea men ea căutare, de a fi intelectul superior superi or din spatele spa tele ei, ei, dacă da că vrei, vrei, mi se pare o aventură destul de importantă. impo rtantă. - Intelectul superior? întrebă Derek ridicând din sprâncene. -Un cuvânt excelent. Denotă putere, percepţie, o inteligenţă deosebită şi poate o undă de răutate. Unchiul lui rânji. Dă-mi o săp tămână. Sau şi mai bine - două. două. Unchiul Unchiul lui avea dreptate. dre ptate. Dacă scopul lui era era s-o găsea găs easc scăă pe Lady Heloise cât de repede se putea, ar fi fost un idiot dacă ar fi refuzat ajutorul. - De ce ce nu o lună? spuse spu se el vesel. vesel. - Excele Excelent! nt! Unchiul Unchiul Edward radia. rad ia. - Nu vorbeam serios, spuse spu se Derek încruntat. Cum s-o ţin pe dom nişoara nişo ara Prendergast o lună în Paris? ^

—   ------------- Victoria

(Afexandfer ---------------------------------------

- Haide, Haide, Derek - e vorba despre Paris. Paris. Unchiul Unchiul Edward Edward se lăsă lă să din nou în scaun şi ş i îl privi privi gânditor. Nu se poate poat e să fi uitat atracţiile Pa Pa risului. Ai Ai fost fo st acolo în ultimii ani. Ştiu. Am Am plăti pl ătitt pentru pent ru asta. as ta. -Eibine, da, dar... - In afară de faptul că toată lumea se înghesuie la Expoziţia din Paris, oraşul în sine a avut întotdeauna un anumit farmec - format în parte par te din eleganţă pură, pură, în parte din istorie veche veche şi în parte din din decadenţă boemă. - Decadenţa nu o va fermeca pe domnişoara do mnişoara Prendergast. - E femeie, nu-i aşa? aş a? -Aşa s-ar zice. Cu toate astea, era foarte greu să ţi-o închipui pe dezaprobatoarea dezaprobato area India Prendergast Prend ergast în Paris Paris.. - Şi tu eşti un bărbat cu o reputaţie destul de întemeiată atunci când vine vorba despre de spre femei. Derek începu să nege, dar d ar ce rost ro st mai avea? - Intre farmecele tale şi cele cele ale ale Oraşului Luminilor, Luminilor, nu pot p ot să s ă nu cred că nu vei găsi o duzină de modalităţi de a o ţine pe loc pe dom nişoara Prendergast. -Dar o lună întreagă în Paris... Derek clătină din cap. Nu sunt sigur sigu r că e posibil. -S-ar putea să nu dureze o lună până când unul dintre noi o va găsi gă si pe Lady La dy Heloise. Heloise. Iţi voi telegrafia ca să te ţin ţ in la curent cu progre prog re sele mele. Contele chicoti. Cred că mi se pare amuzant. -Amuzant? pufni Derek. Nu ai cunoscut-o pe domnişoara Prendergast. Unchiul Unchiul lui înd îndepă epărtă rtă comentariu co mentariull cu un gest. - Ea e pur şi simplu un obstacol aruncat în drumul drumu l tău, ca să facă lucrurile mai interesante. - Dumnezeule mare, unchiule Edward Edward,, acest ac estaa nu e un joc. joc. -Ai dreptate, bineînţeles. Unchiul Edward avu bunul-simţ de a părea păre a stânjenit. De ce să nu n u îl numim pur şi simplu sim plu un test? - Un test? întrebă Derek holbându-se la el. el. - Sau ai vrea să fie un pariu? O sclipire sclipire răut r ăutăci ăcioas oasăă trecu prin p rin ochii ochii unchiului unchiului Edward Edward.. - Un pariu, repetă încet Derek. Ii plăcuse întotdeauna un pariu bun. Totuşi, unchiul lui voia ca el să părăsească căile rele. Oricât de mult şi-ar fi dorit să fie de acord acord,, se gândi că poate acesta acest a era testul. testul. - Nu sunt su nt sigur că e înţelept, înţelept, unchi unchiul ule. e. Contele pufni în râs.

-------------------- —

‘îndrum î nd rum arp entru iubire iub ire----------------------- -

-Drăcia dracului, omule, nu am avut niciodată de gând să îţi zdrobesc spiritul. spiritul. Un pariu interesan in teresantt între doi oameni oamen i onorabili onorabili nu e ceva inacceptabil. -Având în vedere ce este în joc, nu sunt sigur că pariul nu este nepotrivit. - Poate. Poate. Unchiul Unchiul lui ridică din umeri. Atunci ne întoarcem întoa rcem la test. Fă în aşa fel încât să o menţii pe domnişoara Prendergast ocupată, în timp ce eu îmi folosesc resursele ca să aflu ce s-a întâmplat cu verişoara ei. Şi apoi nu permite ca numele mătuşii tale să fie târât în noroi şi evită orice problemă legală care ar putea lua naştere din asta - după câte se părea, unchiul Edward era mai perceptiv decât crezuse Derek - şi îmi vei dovedi dovedi că ai într-adevăr to t ce îţi trebuie ca să te ocupi de afacerile mele după ce nu voi mai fi. Un idiot poate să moştene mo ştenească ască un titlu şi o avere, avere, Derek Derek,, dar da r ca să administrezi propri pro pri etăţile, finanţele şi, şi, mai m ai important, impo rtant, oamenii, oamenii, ai nevoie de experienţă, pricepere şi instinct. - Şi dacă trec trec testul testu l dumitale? dumitale? -Atun -A tunci ci îmi voi retrage ameninţarea amen inţarea de a te lăsa lăs a fără făr ă nici nici un ban, rânji unchiul Edward. Edward. Derek Derek se holbă la bărbatul bărba tul mai m ai vârstnic. - Nu sunt sun t sigur sig ur că te cred. cred. - înţelept din partea part ea ta. Unchiu Unchiull lui lui chicoti chicoti.. Arată-mi că poţi con trola o situaţie atât de aproape de dezastru ca asta şi ai cuvântul meu. Vei Vei moşten mo ştenii tot to t ce meriţi. - T o t ce merit? Derek era destul de sigur sigu r că formularea formu larea unchi unchiulu uluii său să u lăsa lă sa ceva de dorit. Cine decide ce ce merit? me rit? Unchiul Unchiul Edward Edwar d râse. -Excelentă replică, băiete. Deveni serios. Dar am vorbit serios. Dacă Dacă ieşi ieşi din asta, asta , atunci îţi vei câştiga moştenire m oştenireaa şi respectul respectu l meu. meu. Nu pot face nimic în privinţa titlului, dar să mă ia naiba dacă voi permite perm ite ca banii şi proprietăţil propr ietăţilee mele să s ă rămână răm ână unui om o m pe care nu nu-1 respect. Dovedeşte-mi că poţi poţ i fi omul acesta. -Voi încerca, domnule. -Atunci nu-ţi mai pot cere nimic. Dar oricum s-ar termina asta, voi aştepta aşte pta totuşi totu şi să urmezi cărar cărarea ea dreaptă şi îngustă în gustă pe care ai um blat în ultimul timp. Rânjetul lui deveni parcă şi mai ma i larg. larg. Nu mă voi purta pur ta chiar ca ca un măgar mă gar în această privinţă. -Oh, atunci totul merită, spuse Deţ^k fără să se gândească, apoi ap oi clipi clipi..

-----------ictori riaa “Afexancf Afexancfer  er ----------------------- V icto Nu avusese de gând să fie atât de vorbăreţ. Unchiul Edward nu gustase niciodată glumele lui Derek, mai ales când erau îndreptate împotriva lui. lui. Dar unchiul Edward Edward râse, râse, şi Derek avu impresi imp resiaa clară că trecuseră un fel de prag în relaţia lor. lor. Ajutaţi, fără făr ă îndoială, de faptul fapt ul că Derek Derek ascultase edictul unchiului său şi îşi reformase purtarea criticabilă. Pentru prima prim a dată, Derek Derek se simţi ca un un adult în prezenţa unchiul unchiului ui său. Un sentiment întărit de privirea respectuoasă din ochii bărba tului vârstnic. Şi de râsul lui. lui. - E o bucurie bucurie pentru pen tru dumneata, dum neata, nu-i nu-i aşa, domnule? - De ce să nu mă bucur când văd că moştenitorul meu îmi înde plineşte aşteptările? Derek inspiră insp iră adânc. -S p e r să o pot fac face. e. - La fel sper spe r şi eu. De fapt, fap t, s-ar putea put ea să fii pe cale de a deveni deveni un bărbat bărb at adevărat, aşa aş a cum am crezut întotdeauna întotdea una că poţi fi. fi. Un bărbat de care care tatăl tată l tău ar a r fi mândru. mând ru. Contele îl ţintui ţin tui cu o privire aspră. Nu strica totul.

CapitoCuC CapitoCuC 7  în timpul călătoriei, vin momente plictisitoare în care eşti  închis într-un compartiment de tren sau în cabina unui vapor şi  care reprezintă ocazia perfectă de a studia locurile spre care te în  drepţi. dre pţi. O doamnă călătoare inteligentă inteligentă va avea pregătite pregătit e cărţi nu  doar doa r despre despre starea sta rea curentă curentă a locul loculu ui spre care care se îndreaptă, dar da r şi  despre istoria acestuia. în orice caz, e mai bine să fie evitate po  veştile despre accidente accidente sau mutilări, fiindcă fiindcă vor produ produce ce nelinişte  chiar şi în inima celei mai curajoase doamne.

Ghidul Societăţii Doamnelor Călătoare India se holbă la încărcatul tavan tava n alb, împodobit împod obit cu flori şi muluri din ipsos ipso s şi, pentru o clipă clipă,, nu-şi dădu seam se amaa unde se afla. Bineînţe les. Era în Paris, unde chiar şi paturile erau decadente. Deşi se părea că o anumită doză de decadenţă nu era chiar rea, atunci când era vorba despre despre un somn liniştit. Se luptă să se ridice ridice în şezut şi să stea

-------------------------------------

Qndrumaryentru Qndrumaryentru iubire

- --------------------------------------

dreaptă, în ciuda saltelei moi ca o pernă, care părea hotărâtă să o seducă şi să o facă să a doarmă doarm ă din nou nou,, pe lenjeria lenjeria proaspăt proasp ăt spălată şi înmiresmată înmire smată şi sub cuverturile cuverturile pufoase. pufoase . Păcat Păcat că ea era făcută dindintr-un material mat erial mai dur. dur. Nu-şi amintea să fi dormit vreodată atât de profund. Poate că, atunci când se va întoarce întoarce la Londra, va înlocu înlocuii salteaua salte aua tare şi sănă săn ă toasă to asă cu ceva mai îndurător. îndurător. Deşi somnul somn ul excelent excelent de noaptea noapte a trecu tă avea probabil mai puţin de-a de-a face face cu patul patu l şi se datora dat ora întru totul to tul oboselii copleşitoare. copleşitoare. Cine Cine ar fi fi crezut că statul degeaba în trenuri şi vapoare cu aburi te poate epuiza într-un asemenea hal? Nu făcuse mare lucru toată ziua de ieri, în afară de a trece din tren în vapor şi înapoi în alt tren. Deşi călătoria nu fusese fuse se complet c omplet lipsită lip sită de perico le. Aflase rapid că doamna Greer avea o rezervă inepuizabilă de su biecte neimportante neimpo rtante pe care le expunea încântată încân tată dacă i se oferea ce cel mai neînsemnat prilej. In această privinţă se potrivea bine cu soţul ei, deşi subiectele acestuia erau de natură mai intelectuală - influ enţa clasicilor asupra arhitecturii din secolul trecut contrabalansa cugetările soţiei sale, care se întreba dacă francezii întrebuinţaseră mai mult penele sau florile de mătase pentru a decora pălăriile în acest ac est an. Pălăriile Pălăriile Indiei Indiei erau creaţii creaţii sănăt săn ătoa oase se şi ş i practice şi nu aveau aveau nevoie nevoie de asemenea asem enea zorzoane. zorzoane. De când era pe lume, India nu-şi imaginase niciodată că avea să ajungă la Paris Paris - acest bastion bastio n al păcatului şi al dezmăţului. dezmăţului. In timp ce Heloise trăncănea întruna despre deliciile Parisului - inovaţia, arta, istoria şi mâncarea - şi de abia abia aştepta aşte pta să s ă probeze probeze totul singură, singură, India era complet fericită cu istoria impresionantă, inovaţiile prac tice, tice, arta art a remarcabilă şi mâncarea solidă solid ă din Anglia ei ei natală. Franţa nu prezenta un interes deosebit pentru India, şi nici francezii nu o atrăgeau. Nu cunoscuse nici un francez, dar auzise că erau cu toţii neciopli neciopliţi ţi şi condescendenţi. Ei nu îi plăcea să fie tratată trat ată condescen dent de nimeni pe lume. lume. Chiar Chiar dacă ar fi preferat să nu fie fie deranjată deranja tă cu o pălăvrăgeală fără rost, India nu avu de ales şi trebui să susţină conversaţia în timpul meselor, alături de familia Greer şi de domnul Saunders - Derek, fiindcă acesta insistase ca ea să-i spună astfel, fiindcă aveau să fie tovarăşi de călătorie călătorie pentru un timp nedeterminat. nedeterm inat. Pentru că că doam na Greer - Estelle - o făcea deja, Indiei i se păru nepoliticos să n-o facă. Insă în restul zilei evită discuţiile inutile, pretinzând că era cu fundată într-una din cărţile pe care le adusese cu ea - deşi se părea

Victoria ‘A.Cexander  că Dyke Darrel, detectivul de pe calea ferată1,  o istorie despre crime, furturi şi tot felul de accidente, nu era o lectură înţeleaptă atunci când chiar călătoreai cu trenul. Păi, o asemenea istorie ar fi făcut o persoană mai puţin raţională ca ea să privească bănuitor orice per soană suspectă din tren. Deşi se părea că exista un număr conside rabil de călători îndoielnici - mai ales după ce ajunseră în Franţa. India ar fi făcut mult mai bine s ă recitească exemplarul ei din Agenta  domnului Balzagette1  2   despre neîmblânzita domnişoară Miriam Lea, deşi însăşi ideea că o femeie putea fi detectiv era complet absurdă, chiar dacă ciudat de atrăgătoare. India îşi duse genunchii la piept, îi cuprinse cu braţele şi începu să studieze camera. Când ajunseseră noaptea trecută nu acordase aproape nici o atenţie ambianţei. Cu mult mai mare decât dormito rul ei de acasă, camera care îi fusese alocată era zugrăvită în nuanţe şterse de violet şi albastru. Era în acelaşi timp senină, liniştitoare şi deosebit deose bit de primitoare. Perd Perdel elee de dantelă dan telă fluturau uşor uş or la ferestrele ferestrele largi dintr-un capăt. capăt . Mobilierul Mobilierul de un un alb pa patin tinat, at, cu accente accente de auriu lucios, avea o înfăţişare delicată. De la covorul Aubusson în culori pastelate de pe duşumea la candelabrele subţiri de cristal de pe pe rete, camera vorbea vorbea despre bogăţie înnăscută şi ş i graţie feminină. Era atât at ât de departe de gusturile ei, ei, încât părea creată de o fiinţă hotărâtă hotărâ tă care care se încăpăţân în căpăţânaa să o enerveze, enerveze, şi totuş to tuşii îi plăcea. plăcea. Până să păşească într-adevăr pe pământul Parisului, se făcuse destul destu l de târziu. Profesorul aranjase aranja se să s ă le fie fie luate bagajele din Salle  des Bagages   şi insistase să aştepte şi să vină odată cu ele, în timp ce Derek găsise un mijloc de transport şi le însoţise pe cele două doamne la locuinţa lor temporară. India crezuse că aveau să stea la un hotel, dar Derek îi explicase că, având în vedere că Expoziţia din Paris Paris îşi deschisese desch isese porţile cu o lună în urmă - şi la fel făcuse remar cabil cabil de urâtul turn de fier fier care care era atracţia sa s a principală princip ală -, camere camere le din hoteluri erau rezervate pe multe luni înainte. Mai spusese că erau norocoşi, fiindcă avea o rudă cu o casă în centrul oraşului. In momentul acela, India era mult prea obosită ca să se mai gândeas că la asta, deşi acum se întreba dacă era înţelept să stea într-o casă 1Dyke yke Darrel Darrel the Railroad Railroad Detective  Detective  de  de Frank Pinkerton este o melodramă victoriană în care eroul investighează un îndrăzneţ jaf din tren care include asasinarea unui prieten şi alte peripeţii, (n.tr.) 2Mr. Balzage Balzagett tte’s e’s Agent  Agent  de   de Leonard Merrick, publicată în 1888, este primul roman poliţist poli ţist britanic br itanic în care detectivul detectivul este o femeie, femeie, (n.tr.) (n.tr.)

- ------------------ -

‘îndrum înd rum ar p ar pee n t r u iubire iub ire —

--------------

particulară ce aparţinea unei rude a lui, chiar dacă el avea dreptate şi nu prea aveau de ales. Erau fără îndoială norocoşi nor ocoşi fiindcă aveau un acoperiş deasupra capului, ca să nu mai vorbim despre faptul că era un acoperiş destul de opulent. Profesorul Greer sosise probabil după câteva minute, dar nici India, nici Estelle nu-şi mai putuseră ţine ochii deschişi. Fură duse imediat aproape pe sus su s în camerele camerele lor de nişte cameriste prietenoa prieten oa se şi zâmbitoare zâmbitoa re care pălăvrăgiră tot t ot timpul timpu l ca o pereche pereche de cintezoi. cintezoi. Franceza bietei Estelle era minimă, dar Indiei îi plăceau destul de mult limbile străine şi învăţase franceza, italiana şi germana. Recu noştea însă că, în afara sălii de clasă, vorbise întotdeauna în engleză. Se auzi un ciocănit şi, înainte de a putea răspunde, uşa se deschi se larg. - Bună dimineaţa, mademoiselle. O fată drăguţă cu părul întune cat, cat, una din cameristele de noaptea noa ptea trecută trec ută - Suzette, dacă India îşi îşi amintea bine -, intră în fugă în cameră aducând o tavă cu prăjituri franţuzeşti, un ceainic şi o ceaşcă. Sper că aţi dormit bine. -D estu es tull de bine, bine, mulţumesc. Şi se părea că era moartă moar tă de foame. foame. Mâncarea pe care o cumpăraseră cu o zi înainte de la vânzătorii am bulanţi fusese cam neîndestulătoare, şi mâncaseră toţi cu reţinere. Vorbeşti engleza? - învăţ învă ţ engleza de ceva timp, timp, mademoiselle. Suzette aşeză ceaini cul cul pe o noptieră, apoi desfăcu des făcu picioarele scurte ale tăvii şi o aşeză aşe ză cu abilitate abilitate în faţa faţ a Indiei, Indiei, pe pat. India privi ţintă foitajele fo itajele aurii, aurii, însoţite de un vas cu zmeură. Nu semăna deloc cu micul ei dejun obişnuit pâine prăjită unsă u nsă cu puţin unt, ouă fierte şi o felie subţire subţire de şuncă. şuncă. Nu, era ceva... franţuzesc. Eu şi Jerom Je rome, e, logodnicul meu, meu, vom pleca p leca în America după ce ne ne căsătorim. căsăto rim. Unul dintre noi trebuie să ştie limba. Jerome e cioplitor în piatră. Vărul lui e în America şi ne-a scris că acolo este foarte foar te mult m ult de lucru lucru pentru pen tru un om cu talentul lui Jerome. Umplu ceaşca cu o ciocolată întunecată şi groasă. Dumnezeule mare, India nici nici nu-şi mai amintea ami ntea de când nu mai băuse băus e ciocolat ciocolată. ă. Numai un pop popor or imoral şi iresponsabil ire sponsabil ca francezii francezii putea put ea să s ă bea cio cio colată într-o într-o zi obişnuit o bişnuită. ă. Aroma Arom a îi îi gâdilă nările, şi stoma sto macul cul îi cârâi. cârâi. Luă ceaşca ceaşca şi sorbi o înghiţitură, rezistând rezist ând dorinţei de a ofta of ta de plă cere cere.. Avea Avea un gust gu st minu m inunat nat ca şi mirosu m irosull ei. ei. Poate că în acest aspect, as pect, şi numai în acesta, francezii erau înaintea lor. - E un adevărat artist, mademoiselle. Face nişte lucruri cu mâini le.. le.... Suzette oftă din adâncul sufletul sufletului, ui, ş jjn jj n d ia nu fu cu totul sigu ră că vorbea despre piatră. Dar nu e... oh, nu e adeptul   cuvintelor.

------------------- -

Victoria ‘A fexand fexa nder  er ---------------------------------------

Aşa că eu îi voi traduce ceea ce spun spu n americanii, iar el va câştiga câşt iga ave rea noastră. O privi radioasă pe India. - Pare un plan excelent. India rupse o bucată de corn şi şi-o vârî în gură. I se topea pe limbă. Se părea totuşi că decadenţa avea păr ţile ei bune - cel puţin la micul dejun. Spune-mi, Suzette, unde mă aflu exact? -Păi, sunteţi în Paris, mademoiselle,  spuse ea precaută şi porni spre spre uşă. Nu ştiaţi asta? as ta? - B a da, bineînţeles. bineînţeles. Făcu un gest cu mâna în care care ţinea corn cornul ul.. Dar a cui cui e casa asta? ast a? Când Când am ajuns, eram atât de obosită, obosită , că mă tem că mi-a mi-a ieşit ieş it din minte. -Ah, spuse Suzette înseninată. înţeleg. E casa marchizului de Brookings, Brookings, anunţ an unţăă ea cu un gest ges t extravagant. -Bro -B rook okin ings gs?? India I ndia înghiţi bucăţica de corn corn din gură. Deci e englez? - Chiar aşa, dar mama lui era pariziană. Suzette zâmbi superior, satisfăcută. Asta a fost fo st casa c asa familiei familiei mamei lu lui. - Si aici? > el locuieşte » aici? - Şi aici, aici, şi în Anglia, Anglia, dar da r vine aici aici cât de des poate. po ate. - Dar de ce? ce? Suzette se holbă la ea de parcă ar fi pus o întrebare nebunească. nebunească. - Pentru că e Parisul. - Chiar şi aşa, el e englez, insistă India. La urma urmei, de ce ar alege un supus al Maiestăţii Sale să trăiască în altă parte, şi nu în Anglia? Anglia? Nu mi se pare că ar avea vreun vreun sens. - Şi unui parizian parizian i se pare că nu nu are sens să trăiască în altă parte în afară afa ră de Paris. Paris. -D a r el e engl englez ez.. - V-aş sugera să îl întrebaţi între baţi pe Excelenţa Sa de ce a ales să trăiasc t răiascăă unde trăieşte, spuse sp use Suzette Suzet te cu fermitate. Eu nu îmi bârfesc bârfe sc stăpânul. -Bine -B ineînţ înţele eless că nu. nu. Nu m-am m-am gândit niciodată... îmi pare rău. rău. Suzette Suzett e flutură din mână, de parcă scuzele scuzele şi comentariile Indiei ar fi fost deja uitate. uitate. -Eu voi avea grijă de dumneavoastră în timpul şederii. Vă rog să mă chemaţi oricând doriţi. Mai aveţi nevoie de altceva pentru moment? - Da, de fapt. Mă întrebam întrebam... ... India Ind ia ridică braţele. Mânecile ei erau o cascadă cascad ă de dantelă delicată, şi un decolteu decolteu extravagan extrav agantt mărginit mărgin it de dantelă dante lă cobora spre centrul pieptului ei, ei, mult mai m ai jos decât decolteu decolteull

îndrumar p îndrumar pee n t r u iubire oricărei cămăşi de noapte pe care se imaginase vreodată purtând-o. A cui cui e cămaşa căm aşa asta as ta?? Fiindcă bagajul nu sosise odată cu ele seara trecută, i se împru mutase o cămaşă de noapte. în momentul acela nu îi dăduse nici o atenţie; căzuse pur şi simplu în pat şi adormise în câteva minute. Cămaşa Căma şa era la fel de de decadentă decaden tă ca şi patul. De culoarea culoarea piersicii piersicii pale pale fără îndoială îndoială ca să se potrivească cu dormitorul dormitorul - era din din mătase şi îi mângâia pielea de parcă ar fi fost din abur, şi era mult mai trans parentă decât orice lucru purtat de o femeie respectabilă, chiar şi în intimitatea intim itatea dormitorului ei. ei. Prin Prin mâneci mâneci se vedea v edea braţul aproape cu totul şi se temea să iasă ia să de sub protecţia cuverturil cuverturilor, or, înspăim înspă imânta ântată tă de ceea ce s-ar fi putut put ut vedea. - Poate Poate a soţiei marchizulu marchizului? i? Suzette râse batjocoritor, de parcă India spusese spuse se ceva ceva absurd. absurd. - Marchizul Marchizul nu e căsătorit. căsătorit . -Atunci -Atu nci a cui cui e cămaşa asta? - Nu sunt complet sigură, mademoiselle. Suzette se încruntă, gân gân  ditoare. Probabil Probabil a unei amante, dar nu ştiu şt iu a căreia dintre ele. ele. India se holbă la ea, şocată. şo cată. -Are mai mult de una? -Oh, nu, nu în acelaşi timp, spuse Suzette practic. Ar fi ceva... dificil. India pufni. - Cred Cred şi eu. Trebuia Trebuia să iasă din pat. Au so sosit sit bagajele mele? Suzette ridică din umeri. - Nu le-am le-am văzut, mademoiselle. -  Sunt sigură că sunt pe undeva pe aici, oftă India. Foarte bine atunci, până le găseş gă seşti, ti, va v a trebui să m ă descurc cu cu hainele de ieri. ieri. -Da, bineînţeles, mademoiselle,  încuviinţă Suzette. Hainele dumneavoastră sunt periate şi călcate. Vi le voi aduce de îndată ce sunt gata. - A ş aprecia asta, ast a, dar ce voi purta pu rta până pân ă atunci? Cu siguranţă sigur anţă că nu îşi putea părăsi păr ăsi camera îmbrăcată ca o femeie femeie uşoară. -Ah! spuse Suzette strălucitoare şi se îndreptă spre canapeaua de la picioarele patului. Luă un capot din acelaşi material ca şi că maşa ma şa Indiei Indiei şi îl arătă ară tă cu mândrie. mândrie. Este E ste şi un capot capo t care care se asortea aso rtează ză cu neglijeul. Nu era mai acoperitor decât ceea ce ce avea pe ea, dar poate po ate că două două straturi stratu ri aveau să acopere acopere totuşi tot uşi ceva ceva madame. Oricu Oricum, m, nici prin cap nu-i nu-i trecea trecea să iasă ias ă din cameră până nu era îmbrăcată corespunzător. corespunzător.

ictoria ria -------------------- V icto

“Afexan fexandfe dfer  r ------------------------------------------

- V ă d că te-ai trezit, răsun răs unăă o voce voce masculină masc ulină de pe hol. hol. Ai dormit mult mai mult decât mă aşteptam aştept am.. Credeam Credeam că că obişnuieşti să s ă te tre zeşti zeşt i devreme. devreme. Un gentlema gent leman n înalt şi elegant, cu părul păru l de un castaniu lucios şi un rânjet molipsitor mo lipsitor păşi pă şi în cameră. cameră. Părea Părea să fie de vârsta vâ rsta lui Derek şi să aibă aceeaşi fire uşuratică. Iartă-mi nerăbdarea, dar de abia aşteptam aştep tam să te cunos cunosc. c. India îşi trase cuverturile până la bărbie. - Chiar Chiar?? El chicoti. - Derek mi-a mi-a povestit pov estit multe despre dumneata. -Chiar? Era atât de şocată de această intruziune, încât se părea că îşi pierduse orice capacitate de a rosti un cuvânt format din mai mul te silabe. Insă dormitorul ei nu mai fusese invadat niciodată de un diavol atât de chipeş. Era de aşteptat să rămână oarecum paralizată şi năucită. -Oh, vai de mine, da. Privirea lui o măsură într-un mod destul de admir admirativ. ativ. Dar se pare că a trecut peste nişte n işte amănunte amănun te destul de importante. Ea simţi sim ţi cum îi luau foc obrajii. Păi, ăi, bărbatul băr batul acest ac estaa flirta flir ta cu ea! ea! Ce îndrăzneală teribilă! teribilă! Strânse Strâ nse cuverturile cuverturile mai tare. tare. - Vă cer iertare, dar nu-mi nu-mi imaginam imagi nam că dormitorul dormitoru l unei lady lady po poa a te fi invadat fără făr ă permisiune, chiar dacă suntem la Paris Paris.. - Uşa era deschisă, spuse el clătinând din cap în mod mustrător. Nu cred cred că poţi poţ i să o numeşti numeş ti cu adevărat invazie, invazie, dacă uşa u şa era deschi să. O uşă deschisă seamănă seam ănă mai m ai mult cu, cu, oh, o invitaţie. invitaţie. - Eu nu v-am invitat! invitat! - Şi totuşi. îi rânji într-un mod adolescentin, drăguţ şi complet păcătos. păcăto s. Eu am venit. Permite-mi Permite-mi să mă m ă prezint. Sunt Sun t gazda dumita dumita-le, Percival St. James, marchiz de Brookings. Făcu o plecăciune exa gerată. Şi sunt sun t la dispoziţia dumitale. dumitale. - Mă bucur bucur foarte mult să s ă vă cunosc, cunosc, milor milord, d, spuse sp use ea fără să se gândească, apoi strânse strân se mai tare cuvertur cuverturile ile cu o mână mâ nă şi făcu semn spre uşă cu cealaltă. Şi dacă sunteţi într-adevăr la dispoziţia mea, veţi pleca imediat. - Sunt într-adevăr la dispozi di spoziţia ţia dumitale, spuse spu se el neclintit, neclintit, deşi ea bănuia că „dispoziţia" lui se deosebea cu totul de dispoziţia ei. Şi prietenii mei îmi spun sp un Perc Percy y sau Val Val,, prescurt pre scurtări ări dintre d intre care eu pre fer doar do ar una, dar da r nu contează, contea ză, fiindcă fii ndcă orice e mai ma i bun decât dec ât Perc Perciv ival al.. Nu eşti de acord?

'îndrumarpentru iubire Ea se holbă la el, el, neştiind ce să spună. - Presupun Presupun că da. -Şi fiindcă sunt sigur că vom fi prieteni, cum ai prefera să îmi spui, domnişoară Prendergast? -Nu vă împărtăşesc siguranţa, şi vă voi numi lord Brookings, spus sp usee ea ferm. Orice altceva ar fi nepotrivit. nepotriv it. - Exact aşa e. El rânji şi îi aruncă o privire cameristei. Suzette, fii bună bu nă şi vezi vezi dacă nu sunt gata g ata hainele domnişoarei Prendergast. Prendergast. - Da, milord. Schiţă o reverenţă, îi îi aruncă Indiei o privire rapidă rapi dă şi încurajato încur ajatoa a re şi o şterse. - Şi lasă uşa u şa deschisă, dacă vre vrei, i, strigă s trigă India după ea. -Eihaide acum, India... - Domnişoară Dom nişoară Prendergast. Prendergast. -Eşti în siguranţă în prezenţa mea. In ciuda a ceea ce se poa te să fi auzit, nu am pus niciodată în pericol reputaţia unei femei, dacă nu a dorit şi ea acest lucru. Şi aş putea adăuga că de obicei a dorit-o cu mare entuziasm. en tuziasm. - Având Având în vedere vedere că sunt sun t în pat şi port po rt hainele uneia dintre aman aman  tele dumitale, e bine de ştiut. ştiu t. India se opri. Şi nu am auzit auz it nimic. nimic. El se uită u ită la ea. - Intr-ad Intr-adevăr? evăr? - Intr-adev Intr-adevăr. ăr. -Nimic, nimic? întrebă el încruntat. Reputaţia mea nu m-a precedat? - Nu ţi-am ţi-am auzit nici nici măcar numele până pân ă acum câteva c âteva minute. minute. - E destul de dureros. India se holbă la el, neîncrezătoare. - De ce? - N u are nici nici un rost să ai o anumită anum ită reputaţi reputaţie, e, dacă alţii alţii nu ştiu nimic nimic despre ea. Eşti sigură sig ură că nu ai auzit niciodată niciod ată de mine? adăugă adăug ă el pe un ton plin de speranţă sper anţă.. Dumnezeule mare, bărbatul acesta prostuţ era chiar supărat fiindcă ea nu auzise nimic despre reputaţia lui sordidă. Simţi că îi părea puţin rău de el şi alungă imediat acest sentiment. Ce naiba îi trecea trecea prin cap? c ap? - Poate că nu am auzit despre dumneata dum neata fiindcă nu ies în societate. - Oh, Oh, atunci atu nci e bine. bine. Expresia lui lui se lumină. E foarte u şor de înţeles. înţeles. Păşi mai aproape şi se aşeză pe marginea patului. patului. Ea se tr t r a ţţ spre centrul centrul saltel saltelei, ei, gata să răstoarne tava. tava.

icto ria ------------ V ictoria

‘Afexandfer  Afexa ndfer ------------------------------------------

-Te-ai asp^e patul meu! - Intr Intr-a -ai; i;fv fv^r ^riv ivii în jur şi ş i bătu b ătu uşor uş or cu palma palm a lângă lâng ă el. Sper că te-ai simţitiiii el. - Da, dj djiilel: dest de stul ul de confort con fortabil abil.. Acum, ţi-aş ţi -aş fi foart foa rtee recu recu  n o scăt sc ăto o arei ar ei iîiî-aai ridic ridicaa de pe patul p atul meu. meu. -Dar ea>»comod şi confortabil. O ţintui cu o privire fer mă. Sp Sper er dilşj! aşte aş tepţ pţii să vorb v orbesc esc cu dumne dum neata ata din celălalt colţ al încăperii -Te aflaiţaproape de picioarele patului, decât de celălalt colţ al încăperii - Ş i acuGi i şi mai aproap ap roape. e. Rânji. Din nou. Era complet compl et ab surd. Pe paâtfctătea un bărbat - un străin! Şi oricât de mult în cerca să răifelsi fel de indignată, era destul de dezarmant. Şi asta o enerva lalimmult ca şi bărbatul în sine. Pot să-ţi spun tot felul de istorii. - Nu-mii u-mii El o ignt - Uneleiae iele sunt chiar adevărate, dar majoritatea sunt pur şi simplu iti Hui din care se fac bârfele. Şi faptul că nu ai auzit nici o povtiiirtşpre mine mă constrânge, ca gazdă a dumitale şi bărb bă rbat at cu oî oîfeslţie dezg de zgus ustă tăto toar are.. e.... - Bine inenabăi., i., bănuie băn uiesc, sc, sp spu u se ea privindu privindu-1 -1 încru în crunta ntată tă.. - Ţ i - a ş ţu ţuiiîică istori ist oriile ile nenoro nen orocir cirilor ilor mele m ele se află af lă unde u ndeva va pe la la mijloc, întilteaneritate şi complet exagerate. Se opri. Poate nu chiar comjişrigerate. comjişrigerate. Ea ridiciciânceană. - Poate Poate alti altiu ult înfrumu înfru museţate seţate decât exagerate, deşi una sau două ar pi piido idoU totul totu l adevărate. adev ărate. îşi îş i mişcă m işcă sprâncenele spre ea înîntr-un moddâbl deconcertant. Dacă nu ar fi fost atât de iritată, ar fi izb izbucnit îts. îmi imagin im aginez ez că totul tot ul depinde depi nde de cel care spune spu ne povestea, povestea, t a i sunt lucr lucrur uril ilee astea. astea. - Nu ştM ştMrnsu rnsun nt lucrurile lucruril e ast a stea ea şi nici nu vreau vrea u să s ă ştiu. ş tiu. Acum. Arătă hotăâlesl degetul spre uşă. Dacă eşti atât de bun să ieşi din cam ca mera er a mq mqri, jrd, eu... - Perc Percyi yiA AU. Alegerea îţi î ţi aparţi ap arţine. ne. Se întimiiiuiă un corn. - Lord kjsţi jsţigs gs,, spuse sp use ea, forţându fo rţându-se -se să adopte adop te un ton a s pru, dacă ifirii imediat, eu o să... o să ţip. Asta o să fac. O să ţip. Şi d estu es tull di diz

-—

------------  -

îndrumar pe  p e n t r u iuSîre

-------------------

- Pentru că te temi pentru virtutea dumitale? El o privi curios şi luă o muşcătură muşc ătură de corn. corn. - Nu atât at ât de mult cât mă tem pentru pe ntru cornurile cornurile mele! mele! - Mă îndoiesc că ai ţipat vreodată vreo dată în viaţa dumitale, destul de tare sau altfel, altfel, spuse spu se el liniştit. Bineînţeles, dacă nu a apărut apă rut pe neaşte ne aştep p tate un şoarece, şoarece, dar sigur nu de team teamă, ă, de furie sau frustrare. fru strare. Nu mi se pare că ai fi genul acela de femeie. Pentru Pentru o clipă clipă,, ea se gândi să s ă mintă, mintă , dar ce rost ro st avea? - Nu am simţit niciodată nevoia, fiindcă de obicei îmi controlez foarte bine bin e emoţiile. - Dar nu şi astăzi. El rânji superior, şi ea e a simţi sim ţi imedia im ediatt impulsul impulsu l de aa-1 pălmui. - Dimpotrivă, milord, milord, îmi controlez pe deplin emoţiile, pentru pent ru că sunt raţională şi logică. Se forţă să se calmeze. Fiindcă mi se pare că nu vei pleca de bunăvoie, cred că, dacă aş ţipa destul de tare, ai face exact ceea ce îţi cer şi ai pleca din camera mea. -Te -T e aştepţ aşt epţii să fug mâncând pământul pămân tul ca un iepuraş iepuraş speriat? îşi vârî în gură tot ce mai rămăsese rămă sese din corn. corn. -Nu sunt sigură că aş fi folosit termenul iepuraş speriat,  dar... îi înfruntă ferm privirea. Da, cred. Orice reputaţie pretinzi că ai avea, nici nici un un bărbat în toate toa te minţile nu doreşte să îi răsune răsun e casa c asa de ţipetele unei femei. S-ar putea să se sperie servitorii, care îşi vor căuta alte slujb slujbe. e. Şi îmi îmi imaginez că servitorii buni sunt s unt la fel de greu de găsit gă sit în Paris ca şi la Londra. - Habar nu ai cât de greu, greu, murmură murm ură el şi se întinse după alt corn. corn. - Mai mult, mult, bănuiesc că, până pân ă şi la Paris, Paris, vecinii vecinii aud ţipetele unei femei - spuse ea arătând spre fereastra deschisă - şi s-ar putea să cheme cheme poliţia. Mai ales dacă trăiesc trăie sc alături alătu ri de un netrebnic străin, cu o reputaţie reputaţie scandaloasă. scand aloasă. El se holbă la ea un moment, mom ent, apoi apo i râse. -Touche, India... - Domnişoara Do mnişoara Prendergast. Prendergast. - Derek Derek îţi spune sp une India. India. India îşi dădu d ădu ochii ochii peste cap. cap. - Domnul Saunders va petrece petrece mult timp alături de mine, mine, însoţit însoţi t de profesorul şi de doamna Greer. Din motive practice, ne-am hotă rât să ne spunem pe nume unul altuia. însă nu există nici un motiv pentru care care dumneata şi cu mine ar trebui să fim atâ t de intimi. intimi. - Cu excepţia faptului că sunt gazda^Um gazd a^Umitale itale primitoare.

------------------- -

Victo ictoria “A fexan fex and der ------------------ -

- Şi ai toată to ată recunoştinţa mea, dar tot nu-mi vine să-ţi spun Per Percival, cival, Perc Percy, y, Val Val sau sa u în alt mod m od decât dec ât lord Brooki Br ookings. ngs. -înţeleg. Muşcă din cornul ei şi mestecă gânditor, studiind-o în tot acest timp. timp. Ea luă o zmeură şi ş i şi-o îndesă înde să în gură. Dacă omul încerca încerca să o facă să se sim s imtă tă incomod, incomod, îşi pierdea timpul. timpul. Era Era adevăr ade vărat at că se pierduse pierduse puţin cu firea când când apăruse apăru se pentr pe ntru u prima dată d ată în camera ei. ei. Cine Cine nu s-ar fi simţit, dacă s-ar fi aflat afla t într-un într-un pat străin, îmbrăcată îm brăcată ca o târtârfuliţă? Poate Poate dator da torită ită ciorovă ciorovăieli ieliii lor absurde absurde sau sa u ciocolat ciocolatei ei îşi recâş tigase dispoziţia normală. normală. Nu avea intenţia intenţia să lase la se această acea stă arogantă şi încrezută încr ezută rudă rud ă a lui lui Derek să o învingă. învingă. Pă Păi, ar a r fi fost fos t aproape aproa pe la fel de rău de parcă parc ă ar fi făcut-o chiar Dere Derek. k. - O să fac un târg cu dumneata, dumne ata, India, India, spuse el în cele cele din din urmă. urmă. - Domnişoara Dom nişoara Prendergast, Prende rgast, zâmbi ea plă plăcu cut. t. - Mă crezi sau nu, e remarcabil de greu să ţipi. - Nu-mi Nu-mi pot imagina aşa ceva ceva.. - Dar nu ai ţipat niciodată. Trebuie să renunţi la orice rezervă. Să îţi pui toată inima şi sufletul în asta, dacă vrei. Mă îndoiesc că o femeie ca dumneata dum neata o poate face. face. - L a ce te referi mai exact? întrebă ea încruntând încruntându-se. u-se. Când vor beşti beş ti despre o femeie ca mine? - Derek a spus sp us că eşti calmă şi rezervată. Că Că nu eşti eş ti deloc deloc emotivă. emotivă. Coborî vocea la o şoa ş oap p tă confidenţială. confidenţi ală. Chiar hiar puţin pu ţin rece rece.. - Chia Chiarr aşa? India nu era sigură de ce un lucru cu care se mândrise întotdeau na o enerva ene rva acum într-o într-o oarecare măsură. - Chiar aşa, aşa , încuviinţă lordul Brookings, cu o privire provocatoare. Ea îi înfrun înfr untă tă privirea direct. direct. - Bine. ine. Lordul Brookings râse. - O să fac un pariu cu dumneata, dum neata, India. India. - Domnişoară Dom nişoară Prendergast. Şi nu pariez nicioda niciodată. tă. -Vez -V ezii dumneata, dum neata, eu nu cred că îţi poţi depă depăşi şi rezerva, convinge convinge rea neclin ne clintită tită despr d espree ceea ce se cuvine şi ce nu. Prin P rin urmare, dacă dac ă îţi poţi po ţi lăsa lăs a deopar de oparte te inhibiţiile inhibiţiile şi poţi po ţi să s ă scoţi într-a într-adev devăr ăr un ţipăt ţipă t care care să-ţi să-ţ i îngheţe sângele în vene, vene, te voi numi num i de acum acum înainte dom d omnişoa nişoa ră Prendergast, Prende rgast, a şa cum se cuvine cuvine.. -Dumnezeule mare! Pentru o clipă, ar fi jurat că era din nou guvernantă. Câţi ani ai? El rânji.

-------------------- îndrumaryentru îndrumar yentru

iubire —   ---------------

- Şi eşti într-adevăr într-adevăr marchiz? marchiz? - Sunt Sunt.. - Şi e un titlu englezesc? Nu vreo denumire străină străi nă frivolă? -Sunt cel de-al optulea marchiz de Brookings. Tatăl meu a fost al şaptelea, bunicul al şaselea şi aşa mai departe. Am hârtiile care o dovedesc, dacă d acă vrei să le vezi. vezi. - Nu e necesar. necesar. - Deci ce va fi, India? Deşi trebuie să spun că îmi place cum sună India şi Percy. Are un iz pur englezesc, şi cred că şi o anumită ele ganţă. Se întinse spre ultimul ultim ul ei corn. corn. Deşi poate poa te că India şi Val Val ar fi şi mai... înainte de a se putea gândi mai bine, India deschise deschise gura şi ţipă.

CapitoCuC CapitoCuC 8 

Ţipătul unei femei spintecă tăcerea din casă, reverberând în tava tava  nele de de la etajul de sus su s şi răsunâ răs unând nd în duşumelele de marmură. marm ură. Derek tresări înfiorat la mijlocul scării, şi ştiu cu siguranţă infailibilă al cui fusese ţipătul. „Drăcia naibii!" Se repezi spre dormitorul Indiei, care se afla chiar sub dormito rul lui, sărind câte două trepte deodată pe scara largă şi răsucită. După ce sosise noaptea trecută, vorbise multă vreme cu Val, aşa că ştia că în casa cea mare nu mai existau alţi oaspeţi. îi lăsase pe profe sorr şi pe soţia so so ţia lui jos, în salonul în care luaseră micul dejun, dejun, probabil prea departe ca să audă, deşi nu ar fi fost fos t deloc deloc surprins să se trezeas că cu ei ei chiar în spatele sp atele lui. lui. Nimeni Nim eni nu ar fi putu pu tutt trece cu vederea un asemenea ţipăt. ţipăt. Ce mai era oare acum? în ziua precedentă, India făcuse o sforţare sforţ are vizibilă şi nu criticase chiar totul, dar nu suportase bine inconveni entele călătoriei. Era evident că nu avea multă experienţă în acest domeniu, domeniu, în afară afar ă de câte o călătorie ocazională de la Londra la ţară. Ajunse la etajul al doilea şi se îndreptă spre camera ei. Probabil că India India nu se afla într-un într-un pericol pericol real. real. Deşi nimeni nu ştia ş tia ce - sau pe cine cine - puteai să găse gă seşti şti pe holurile holurile domiciliul domiciliului ui parizian al lui Val. în ultima ocazie în care fusese acolo, Derek dăduse peste o maimuţică precoce, animalul de companie adorat ^iubitei lui Val din perioada

V ictoria icto ria ‘Afexancfer  Afexancfer  aceea - care fusese destul de isteaţă ca să scape din lesă şi să evite să fie prinsă aproape o lună, trăind din resturile de la bucătărie şi îngrozind servitorii şi oaspeţii. Pentru o fiinţă atât de mică, fusese extrem de neplăcută şi destul de periculoasă. Val se despărţise de stăpâ stă pâna na maimuţei maimu ţei chiar în momentul mom entul în care care animalul fusese prins. Derek Derek bănuia bănu ia că animalul nu fusese fuses e decât o scuză care care venise venise la mo mentul men tul potrivit. potrivit. Ajunse la uşa Indiei şi se opri dintr-odată. Nici chiar o maimuţă nu l-ar fi şocat şoca t mai tare decât priveliştea care care îl îl întâmpină. îndărătnica, neînduplecata, extrem de cuviincioasa domnişoară India India Prendergast stăte a dreaptă dre aptă în şezut pe pat - îmbrăcată îmbrăcată înc încăă în cămaşă căm aşă de noapte, trăgând cu o mână cuverturile cuverturile strâns, până p ână aproa pe de bărbie, cu o tavă legănându-se în poală, uitându-se încrunta tă la Val, care stătea pe marginea patului ei. încă şi mai şocată era India însăşi. Părul ei era desfăcut şi îi atârna pe umeri într-o cascadă de bucle nebănuite care captau lumina şi scânteiau cu atractive umbre aurii. Buclele acestea erau întemniţate de obicei fără milă într-un coc în vârful capului, atât de strâns încât te durea pielea capului numai uitându-te la el. Era îmbujorată, fără îndoială de enervare, şi ochii ei verzi scânteiau - din nou, nou, probabil de enervar enervare. e. Dar era foarte atră a tră gătoare. Nu se vedea mare lucru din cămaşa ei de noapte - de cu loarea piersicii şi care care o avantaja ava ntaja foarte foa rte mult - cu excepţia excepţia braţelo braţelor. r. Materialul Materialu l aproape aproa pe transp tran spare arent nt era intensificat intensifi cat de dantelă crem, crem, car caree îi mângâ mâ ngâia ia încheieturile încheieturile şi foşn fo şnea ea pe cuverturi. Era întruchiparea neneglijeului fermecător, o iluzie în acelaşi timp angelică şi seducătoare. O viziune care implora implora de-a dreptul să s ă fie sărut săr utată ată.. Era cel cel mai ciudat gând - să o săruţi pe India Prendergas Prendergastt -, dar Derek Derek nu nu putea scăpa de el. el. Ar fi pariat par iat că Val se gândise gân dise la acelaşi lucru. lucru. Val întinse mâna spre tava ei. Ea o îndepărtă rapid, şi iluzia se spulberă. -Dumnezeule mare, domnişoară Prendergast, spuse Derek in trând trân d în cameră. cameră. Eşti bine? Ce naiba se întâm în tâmplă plă aici? Ea îi aruncă arun că lui Val o privire distrugăto distr ugătoare, are, apoi apo i îşi îndreptă aten a ten ţia spre Derek Derek.. -Omul acesta încearcă să îmi fure cornul, domnule Saunders. Fiindcă Fiindcă mi-a mi-a luat deja două, şi ac esta e singurul care a rămas - privi rea ei îngusta îng ustată tă se întoarse înto arse spre Va Val - nu puteam permite perm ite aşa aş a ceva ceva.. - Sunt nişte cornuri excelente, Derek, spuse Val, privind cu jale spre cornul care mai rămăs ră măsese. ese. Ar trebui să încerci încerci unul. unul.

--------------------

îndrumar p îndrumar pee n t r u iu b ire ir e-------------------  -

-Am încercat, spuse încet Derek. La micul dejun. Deci foitajele erau de vină? Se uită ţin ţ intă tă la India. Ai Ai ţipat din cauza cornului? Pentru Pentru prima dată da tă de când o întâlnise, întâlnise, ea păru pă ru evident stânjenită. - Nu chiar chiar.. - Deloc Deloc,, spuse spu se şi Va Val. A ţipat ţip at pentru pen tru că am provocat-o s-o facă. Sau poate că îndrăzneală  e  e un cuvânt mai bun. Rânji spre India. Ce crezi, domnişoară domn işoară Prendergast? A fo fost st provocare provocare sau îndrăzneală? Sau... Sau... Se opri intr-un mod mo d semnificativ. semnificativ. A fo fost st un pariu? -Ţi-am -Ţi- am spus - eu nu nu parie pariez, z, spuse ea intr-u intr-un n mod mult prea su perior pentru o femeie femeie care care tocmai ţipase nu ca să-şi apere onoarea, ci ca să-şi să-ş i protejeze cornurile. cornurile. Şi ştii şti i perfect de ce am ţipat. -Val. Derek Derek se strădui străd ui să adopte adop te un ton aspru. De ce a ţipat? ţipat? Val ridică din umeri. - Habar n-am. n-am. -Ce prostie! Ştii exact de ce, spuse ţâfnoasă India. I-am cerut să plece plece pentru pentr u că prezenţa lui lui era nedorită nedo rită şi foarte foa rte nepotrivită. Val îl privi pieziş cu un rânjet foarte foa rte lipsit lip sit de regrete. regrete. - L-am ameninţat că ţip dacă nu pleacă. Nu a plecat, aşa că am ţipat. -Şi a fost un ţipăt foarte impresionant, spuse Val, cu buzele curbate de admiraţie admiraţie.. Nu o credeam în în stare. - Şi totuşi, nu pare pare să s ă fi funcţionat, spuse ea rece rece.. Pentru o clipă, clipă, lui lui Derek i se păru păr u că vede o sclipire de amuzamen amuza mentt în ochii ei, dar Val ştiuse întotdeauna foarte bine să amuze femeile. Totuşi, nu se ştie din ce cauză, gândul că Val putuse s-o facă să râdă era iritant. - A ş paria p aria că s-a auzit în toată toa tă casa, spuse spus e Va Val plin de de sine. sine. - Eu aş paria că s-a auzit în tot oraşul, încuviinţă Derek. Bine lu crat, crat, domn d omnişoară işoară Prendergast. Prendergast. -Iţi mulţumesc, domnule Saunders. O notă de satisfacţie răsu nă în vocea ei, ei, şi de data dat a asta as ta fu sigur s igur că nu se înşela. India încer încerca ca evident să nu zâmbească. Poate că mai exista o speranţă pentru ea, până la urmă. - A i spus sp us că îi îi spui Derek, Derek, spuse sp use Val Val privind-o privind-o printre gene. - Se pare că prefer termenii de adresare mai m ai formali şi mai cuvi cuvi incioşi în timp ce mă întreţin cu nişte domni incorigibili în camera mea de culcare. Val râse şi Derek nu putu să nu rânjească. Avea să fie o şedere interesantă. Păşi Păşi în cameră, cameră, luă un scaun şi îl aşeză aşez ă de cealaltă parte a patului, în faţa fa ţa lui Va Val.

Victo ria A Cexand Cexander  er --------------------------------------------------------- - Victoria

Ea ridică o sprânceană. -Oh, -O h, vă rog să s ă vă alăturaţi alăturaţi şi dumneavoastră, dumneavoastră, domnule domnule Saunders. Saunders. -Cu mare plăcere. Ignoră sarcasmul din vocea ei şi se aşeză. Fi indcă e evident că v-aţi cunoscut, permiteţi-mi totuşi să vi-1 prezint formal form al şi cuviincios pe marchizul de Brookings, fratele f ratele meu m eu vitreg. vitreg. - Cum? se holbă India, India, neîncrezătoare. neîncrezătoare. - Mama lui Derek Derek a fost mama mam a mea vitregă. vitregă. - Tatăl T atăl lui Val Val a fost fo st cel cel de-al de-al doilea so s o ţ al mamei mam ei mele. mele. - A sta st a expli explică că atât de multe, multe, spuse ea în surdin surdină. ă. -Aveai dreptate, Derek, spuse Val, clătinând din cap plin de re gret. E îngust îng ustăă la minte. minte. - Deci Deci ai spus că sunt sun t îngustă îngu stă la minte, calmă, calmă, insensibilă insen sibilă şi rece? rece? întrebă ea întorcându-se spre Derek. Să îndrăznesc să întreb ce alt ceva ceva ai mai spus despre mine? Derek îi aruncă o privire enervată fratelui său vitreg. Când avea să înveţe înveţe omul acesta să-şi ţină ţi nă gura? - Mă tem că lordul lordul Brookings Brookings a interpretat inter pretat comentariile comentariile mele în afara contextului contextului.. - Oh, eu nu cred asta, spuse Val. îmi amintesc foarte limpede că ai spus spu s toate toat e astea, astea , şi ai mai numit-o numit-o încăpăţânată, încăpăţânat ă, bănuitoare, mult prea cuviincioasă şi paco... -Nu mă interesează deloc ce crede domnul Saunders despre mine, spuse ea, măturând comentariile cu un gest. Şi nu contează nici nici ce cred eu despre desp re domnul dom nul Saunders. Saun ders. O sclipire sclipire răut r ăutăci ăcioas oasăă scânte sc ânteie ie în ochii lui Val. al. - Şi ce cre crezi zi despre domnul dom nul Saunders? - Ce cred? Ochii ei verzi întâlniră privirea lui Derek. Oh, nu mă îndoiesc că domnul Saunders ştie exact ce cred despre el. Privirea ei rămase aţintită în ochii lui, şi pentru o clipă se simţi inundat de un foarte curios simţământ de regret. -Dar nu ştiu ce gândeşti dumneata despre el, şi aş da mult ca să aflu, rânji Val. Cred că ar putea fi unul dintre cele mai amuzante lucruri pe care le-am auzit în ultimul timp. O cameristă apăru la uşă şi îi atrase atenţia. Vă rog să mă scuzaţi un moment. Se ridică, se îndreptă spre cameristă came ristă şi schimbară câteva cuvinte cuvinte în în şoaptă. Val făcu o grimasă. grima să. - Se pare că au venit jandarmii, jandarm ii, şi trebuie să s ă vorbesc cu ei. ei. Acesta Acesta este un cartier foarte respectabil, şi se pare că unul dintre vecini a raporta rap ortatt că a auzit ţipetele unei femei femei.. - îm i închipu închipuii că nu nu pentru prima dată, spuse India India pe un ton sec. sec.

—

îndrumar p îndrumar pee n t r u iubire iub ire -

Val le aruncă un zâmbet lipsit de orice căinţă şi îşi luă tălpăşiţa. - India, începu Derek, încrucişând braţele. Te rog să-mi accepţi scuzele pentru comentariile mele. îmi pare rău dacă te-au jignit în vreun fel. -Vai de mine, nu-mi pot imagina de ce m-ar fi jignit. Cu sigu ranţă nu m-au surprins. Ridică Ridică din din umeri. umeri. Nu sunt sun t niciodată jignită de adevăr. -Totuşi, a fost nepoliticos din partea mea şi nu am intenţionat niciodată... - S ă ajungă la la urech urechil ilee mele? mele? - Ei bine, da. încă nu-i venea să creadă că Val îi trădase încre derea. O să-i spun câteva cuvinte bine alese fratelui meu vitreg despre despre asta. asta . -Nu trebuie să te deranjezi. Se opri. Presupun că nimeni nu doreşte doreş te să fie descris ca plictisitor, plictisitor, insensibil insensi bil şi rece. rece... .. El se cutremură. -Şi chiar dacă par nişte cuvinte cam aspre, nu sunt incorecte. Sunt... Se gândi gând i un moment. Rezervată, Rezervată , dacă d acă vrei. vrei. Nu cred cred că e bine să îmi arăt ară t emoţiile, emoţiile, şi ş i nici nici nu le permit să îmi controlez controlezee comporta com porta mentul. Şi cred că regulile regulile bunei purtăr pur tării trebuie ascultate ascu ltate.. Sunt Su nt foar foa r te conşt c onştientă ientă de propria propr ia mea me a fire şi de felul în care mă văd v ăd cei din jur. jur. Mai ales cei care nu mă cunosc. - Bănuiesc că prietenii dumitale te cunosc cunosc mai m ai bine bine.. -Prietenii mei... Ezită, apoi ridică bărbia cu un gest hotărât. Da, îmi imaginez că da. -Dacă te interesează ideea aceasta... îşi alese cuvintele cu grijă. Mi-ar Mi-ar plăcea plăcea să-ţi să- ţi ofer prietenia mea. - Dumnezeule mare, Derek. Derek. Ea se holbă holb ă la el cu cu evidentă neîncre dere. dere. Nu mă placi, şi ş i sunt sun t sigură sig ură că nici nici eu eu nu te plac. De ce naiba ai vrea să fim prieteni? - Nu este adevărat adev ărat că nu te plac, plac, spuse sp use el repede, repede, dar da r ea avea drep drep tate. Femeia asta era fiinţa cea mai insuportabilă şi mai pedantă pe care o cunoscuse vreodată. Totuşi, erau legaţi unul de altul. Inspiră adânc. adânc. Dintr-u Dintr-un n singur sin gur motiv mo tiv - avem un scop comun. comun. Amândoi Amândoi vrem vrem să o localizăm pe Lady Heloise şi să s ă ne asigur asi gurăm ăm că e bine. Va Va fi fi mult mai puţin puţi n dificil dificil dacă nu sărim să rim mereu unul la gâtul celuilalt. celuilalt. - S-ar putea pute a să ai dreptate aici. aici. -în plus, prevăd că vom fi împreună şi în viitor, pe timp ne determinat. Aş prefera să îmi petrec trapul cu un prieten, nu cu un duşman.

Victo ictoria ‘Afexandfer  Afexandfer  - Dar eu nu am a m încreder încrederee în dumneata. dum neata. -Nici eu nu sunt deloc dispus să am încredere în dumnea ta, şi asta ne oferă un lucru în comun pe care să ne construim prietenia. - Nu cred că prieteniile se construiesc constr uiesc pe neîncredere reciprocă reciprocă.. -Atunci prietenia noastră va fi prima, spuse el, fulgerând-o cu un rânjet. - E absurd, răspunse răs punse ea încruntându-se. încruntându-se. Păi, Păi, prieteniile prieteniile se bazează pe împărtă îm părtăşirea şirea admiraţiei adm iraţiei şi a respectu respectului. lui. Eu nu te respect resp ect delo deloc. c. -Atunci va trebui pur şi simplu să-ţi câştig respectul. Era foarte sigur că nu avea să fie uşor, dar nimic nu fusese fuse se uşor u şor până p ână atunci cu India Prendergast. Prendergast. Deşi avem avem deja un alt lucru pe care să ne constru constr u im prietenia. - Nu-mi imaginez ce lucru ar pute p uteaa fi. fi. - Onestita Onestitatea. tea. India ridică o sprânceană. - Şi totuşi tot uşi nu avem încredere încredere unul în celălalt. celălalt. - Dar suntem suntem sincer sincerii în privinţa privinţa asta. Ea îl studie cu atenţie. - A r fi nesincer nesincer din din partea mea m ea să spun că sunt dispusă d ispusă să accept accept oferta dumitale de prietenie. Dar, din spirit de cooperare, sunt dis pusă să încerc să cultiv un anumit nivel de cordialitate între noi. - Nu pot po t cere cere mai mult. mult. -Am o singură condiţie. -Orice. -Fiindcă am întreţinut o conversaţie cu doi domni în camera mea, în timp ce eram încă încă în în pat, îmbrăcată în cămaşă căm aşă de noapte no apte - lucru lucru pe pe care chiar şi dum neata l-ai recunoaşte recunoaş te ca fiind culmea necuviinţei necuviinţei... ... El încuviinţă. - Cred Cred că ar trebui să anulezi cuvintel cuvintelee îngustă îng ustă la minte din des crierea mea. - E i bine, se strâm bă Derek Derek.. Ai Ai ţipat. -Ţ ipătu ip ătu l meu era menit mai degrabă să îl determine determine pe Excele Excelenţa nţa Sa să plece, plece, şi nu a fost fos t o manifestare man ifestare de bună-cuviinţă. bună-cuviinţă. - F ie şi aşa. Foarte bine bine atunci. atunci. Treaba mergea chiar chiar mai bine bine decât se aşteptase. aştep tase. Nu eşti atât atâ t de îngustă îngus tă la minte minte pe cât s-ar putea pute a cred crede. e. - î ţ i mulţumesc. Acu Acum, m, poate ai fi bun să... să... - T e voi lăsa lăs a să s ă te îmbraci. îmbraci. Se ridică în picioare. picioare. Cred Cred că că vom înce pe eforturile noastre de astăzi la hotelul pe care l-a menţionat Lady Heloise Heloise în scrisori. îţi îţ i sugerez să s ă plecăm imediat ime diat ce termini termini..

îndrumar p îndrumar pee n t r u iubire iub ire ■ - Exact aşa mă gândeam şi eu. eu. - A lt lucru pe care care îl avem în comun. comun. - Din nefericire... nefericire... -A i altă idee? idee? -Nu e asta. Dar camerista mea - Suzette - a spus că nu mi-a văzut bagajele. Am fost silită să împrumut acest - privi în jos şi clip clipii - lucru  de  de dormit noaptea noa ptea trecută. - înţel înţeleg. eg. înseamn în seamnăă că nu e cămaşa dumitale de noapte? - Doamne, Doamne, Dumnezeule Dumnezeule,, nu. nu. Indignarea răsuna răsun a limpede în vocea ei. Nu aş purta niciodată ceva atât de... atât de subţire. Şi sugestiv. Şi indecent. - Nu, bineînţeles că nu. Era cu adevărat păcat. Bănuia că ceea ce nu putea vedea din cămaşă era şi mai delicios decât ceea ce vedea, îmi imaginez că haine hainele le dumitale de noapte noa pte sun s untt din in bun şi solid, solid, neîncărcat de fleacuri ca dantela sau s au volanele. volanele. - Doar pentru că mergi la culcar culcaree nu înseamnă înseamn ă că trebuie trebuie să aban donezi judecata şi îmbrăcămintea cuviincioasă, spuse ea înţepată. Dar nu despre asta era vorba. După cum spuneam, Suzette nu mi-a văzut bagajele. - Nu? Ştia că trebuia trebuia să se aştepte aşt epte la asta. Ar fi fi fost mai înţelept înţelept dacă ar fi spus-o de cum intrase, dar da r chiar dacă se considera curajos curajos în aproape orice împrejurare, aceasta nu făcea parte din împrejură rile acelea. - Nu, Nu, şi ş i asta as ta înseamnă înseam nă că voi fi fi silită să po port rt aceleaşi haine haine de ieri ieri,, şi acum sunt su nt periate. Mă tem că va trebui să îţi întârzii plecarea plecarea până pân ă se întoarce Suzette Suze tte cu hainele mele. mele. - Oh, bine. bine. Oftă. Presupun Presupun că nu avem ce face. face. Nu N u putem să um u m blăm cu dumneata goală pe străzi. Chiar şi în Paris, am fi priviţi cu neplăcere. neplăcere. Porni Porni spre uşă. uşă . - Dere Derek. k. El se opri. -Da? - Nu pot să s ă nu observ că dumneata nu porţi ceea ceea ce ai ai purtat purt at ieri. ieri. Fruntea Frunt ea ei se încruntă. Să presupun că bagajul dumitale a ajuns? El clipi şi se întoarse spre ea. -Da. - Şi la fel s-a întâmplat cu bagajele profesorului şi ale doamnei Greer? ^ - Da, din câte ştiu.

Victor Vic toria ia ‘Afexand Afex ander  er  -Atunci, fiindcă bagajele noastre au călătorit împreună, al meu trebuie să fie undeva prin casă. Dus poate într-o cameră greşită. Nu crezi? - S-ar S -ar putea. Ştiu, spus sp usee el radios. Ce-ar Ce-ar fi să ţi-1 caut eu? India India oftă oft ă uşurată. -Ţi-Ţ i-aş aş fi foarte recunoscăt recunoscătoare oare.. - Sunt S unt fericit s-o pot face, face, ca orice prieten responsabil. - Intre timp, timp, voi aştept aşte ptaa să se întoarcă întoarcă Suzette. - Şi eu te voi vedea jos, jos , când vei vei fi gata. Zâmbi şi ş i plecă, închizând uşa uş a în urma urm a lu lui. Ar fi fost într-adevăr normal ca valiza ei să fie pe undeva prin casă. Dacă, Dacă, bineînţeles, ar fi ajuns ajun s în primul rând în casă. Şi asta as ta s-ar fi întâmplat întâm plat dacă ar fi fo fost st etichetată etichet ată - atunci când când fusese controlată la începutul călătoriei - cu eticheta etiche ta corectă pentru pen tru Paris Paris şi nu, oh, oh, să să zicem Praga. O greşeală uşor de înţeles, de fapt. Nimic nu era mai enervant decât să-ţi amâni planurile de călătorie călătorie şi să s ă fii silit silit să stai mai mult decât intenţionai într-un într-un oraş, sperând să-ţi recuperez recuperezii ba gajul. Dar dacă vrei să-ţi vezi din nou lucrurile, nu ai de ales. Şi cine ştie cât avea să dureze? dureze? Derek ignoră micul fior de vinovăţie. Când totul avea să se ter mine, avea să înlocuiască toate hainele Indiei şi tot ce mai adusese cu ea. Şi exista întotdeauna posibilitatea ca valiza itinerantă să se întoarcă întoar că în Anglia. Anglia. Până la urmă. urm ă. Unchiul Edward ar fi argumentat că, în cele din urmă, era în in teresul Indiei şi al verişoarei ei, şi al mătuşii Guinevere. Oamenii lui erau mult mai calificaţi decât Derek şi India pentru a o găsi pe Lady Heloise. Totuşi, ea nu ar fi văzut vă zut lucrurile în felul acesta. Chiar Chiar şi aşa, aşa , trimiterea bagajelor ei la capătul pământului nu era cel cel mai bun mod de a începe o prietenie.

CcvpitoCuC9  Chiar dacă sensibilitatea unei englezoaice cuviincioase va fi  foarte deranjată de obiceiurile unei ţări străine, trebuie să înţe-  leagă că acestea se deosebesc foarte mult de lucrurile cu care este  obişnuită. Acceptarea Acceptarea obiceiurilor locale locale ne va face să s ă fim privite cu 

------------------  -

Qndrumaryentru Qndrumaryentru iubire------------------ --

och ochi buni buni de către populaţia nativă nativ ă şi ş i ne va oferi poveşti amuzante  a muzante   pe ca care re să le relat relatăm ăm la înt întoa oarce rcere reaa acasă.

Ghidul Ghidul Societăţii Doamnelor Călătoare Unde Unde era blestem bles tematul atul acela de bărbat? bărb at? India India aştep aşt epta ta în foaie foaier, r, stăpânindu stă pânindu-şi -şi dorinţa de a bate din picior de nerăbda nerăbdare. re. Ii trimisese trimise se vorbă lui Derek Derek prin Suzette că era gata să plece şi acum voia să pornească fără nici o întârziere. Era drept că, că, măcar în parte, întârzierea putea fi pusă pe seam a ei, ei, având în ve dere dere că nu se trezise trezi se atâ a tâtt de devreme ca de obicei obicei.. Chiar şi aşa, i se pă pă  ruse că durase o veşnicie până îşi văzuse din nou hainele. Se simţea mult mai aproape de vechea vechea ei personalitate person alitate purtân p urtând d îmbrăcămintea obişnuită şi cu părul pieptănat pieptăn at ca de obic obicei ei.. Era gata să înfrunte lu mea şi să s ă continue să o caute pe Heloise. Heloise. Şi mai mult decât d ecât pregătită de a scăpa de această dimineaţă. dimineaţă. Nu ştia sigur sigu r ce i se întâmplase. Ju decân de când d la rece rece,, făcuse tot t ot ce se putea ca să-l determine pe lordul Brookings să plece din camera ei. Nu ştia şti a ce altceva ar mai fi putut pu tut încerca, în în afară afa ră de a sări s ări din pat şi a-1 împinge de spate spat e până pân ă la la uşă. Fusese Fu sese foar f oarte te enervant. en ervant. Dar, Dar, în mod destul de ciudat, i se păruse că era un bărbat amuzant - ca şi frate le său. Şi nu ar fi trebuit să creadă aşa ceva. Nu era nimic amuzant în necuviinţă. Nu fusese fus ese deloc surpr su rprin insă să să afle de înrudirea dintre Derek şi lor lor dul Brookings, chiar dacă nu exista nici o legătură de sânge între ei. Amândoi Amândoi aveau un anumit aer încrezător încrezător,, amândoi se bazau baza u în mod vizibil pe înfăţişarea elegantă şi pe farmecul lor, şi amândoi flirtau prea mult pentru pe ntru propriul lor bine, bine, sau pentru binele oricărei oricărei femei femei neştiutoare care care le ieşea în drum. Derek nu era chiar chiar atât atâ t de bătător bătă tor la ochi ca Excelenţa Sa, deşi nu şi-ar fi imaginat niciodată că putea exista un bărbat bărb at mai sigur pe sine ca Dere Derek. k. Dar observase ob servase privirea privirea foarte ciudată a lui Derek atunci când intrase în cameră, cameră, şi în privi rea aceea nu era nici urmă de încredere. Era mai degrabă ceva care semăna sem ăna cu o revelaţie. revelaţie. De abia după ce ieşise îşi văzu înfăţişarea în oglinda antică de perete de lângă fereastră, şi atunci bănui ce însemna însem na privirea aceea aceea.. Era absurd, dar pentru o clipă India nu fu sigură că imaginea care se reflecta în oglindă îi aparţinea. Nu arăta deloc ca de obicei. Părul ei se întorsese la starea lui naturală şi^ra o învălmăşeală de bucle enervante, blestemul vieţii ei. Faţa îi era evident îmbujorată, fără

-------------------- Victoria 91CexancCer --------------------------------------

îndoială din cauza frustrării frustr ării pe care care o simţise sim ţise încercând să îl scoată scoa tă pe lordul lordul Brookings din cameră, şi asta as ta făcea ca ochii ochii ei să pară par ă mai verzi verzi decât erau. Si slavă Domnului că nici unul din cei doi nu îi văzuseră restul restu l neglijeului, neglijeului, ci doar braţele. Veşmântul acela ruşin ru şinos os se lipea de ea exact aşa a şa cum nu ar fi trebuit, subliniind şi revelând curbe despre despre care care nu-şi dăduse seam se amaa că ar fi putut put ut fi atât atâ t de atrăgătoare. Intr-u Intr-un n mod teribil de imoral, imoral, bineînţeles. Pe scurt, scu rt, nu îşi dădus d ădusee seam se amaa cine cine era fiinţa zbârlită care o privea din oglindă. Imaginea era şocantă şi poate chiar interesantă, dar de un lucru era sigură: nu putea fi India Prendergast. Sau cel puţin nu acea India Prendergast pe care o văzuse în oglindă până atunci. Oricum, era o anomalie de moment, şi nimic în plus. Vina putea fi pusă pu să exclusiv exclusiv pe seama seam a neglije neglijeulu ului, i, a împrejurărilor, a budoarului budoarulu i decadent decade nt şi chiar a Parisului însuşi. Şi în în ciuda faptului că uneori îl îl găsea foarte amuzant am uzant pe Dere Derek, k, nu putea permite ca acest lucru să o facă să uite de ce era cu el. Primul motiv - şi cel cel mai importan impo rtantt - era că trebuiau să o locali localizeze zeze pe HeHeloise şi să se asigure că se afla în siguranţă. Şi al doilea - să găsească o modali mo dalitate tate de a dovedi că Derek era într-adevăr într-adev ăr intelectul superior superi or din spatele frauduloasei Societăţi a Doamnelor Călătoare - o între prindere imorală şi ilegală, creată cu unicu unicull scop de a despărţi des părţi femei fem ei le, le, şi în special pe cele cele vârstnice, vârstn ice, de economiile economiile lor. lor. India nu fusese fu sese în stare să o salveze pe Heloise de complotul lui, dar putea să nu îl lase să mai jecm jecmănească ănească pe altcineva. altcineva. Era o acţiune responsabilă responsa bilă - o acţi une corectă. Şi India se lăuda lăud a că era întotdea înto tdeauna una corectă, c orectă, din punct de de vedere moral şi din toate toa te celelalte celelalte puncte de vedere. vedere. -V ăd că eşti gata de pleca plecare re.. Derek Derek cobora scara cu paşi săltaţi sălt aţi şi i se alătură a lătură în foaier. foaier. - Sunt, încuviinţă încuviinţă ea. ea. Ai Ai reuşit să îmi găseş gă seşti ti geamantanul? geam antanul? - încă nu, dar am pus tot to t personalul să-l caute caute.. îi î i adresă un zâm bet încurajator. încurajator. E o casă foarte foar te mare, şi geamantan geam antanul ul tău ar putea put ea fi oriunde. Oricum, sunt sigur că bagajele tale vor fi găsite înainte de a ne întoarce. -Sper şi eu, spuse ea, iar nota încrezătoare din vocea ei con trazicea trazicea teama iritantă că s-ar fi putut să nu-şi mai m ai vadă niciodată niciodată lucrurile. în ce privea valoarea bunurilor, nu avea mare lucru de pierdut. Cufărul Cufărul era cam jerpelit - servise odinioară la transpo tran sportare rtareaa lucruri lucruri lor ei înspre şi dinspre academia ac ademia domnişoarei Bicklesham - dar dacă l-ar l-ar fi fi pierdut ar fi fo fost st distrusă. distru să. i

-------------------- 'îndrumarpentru

iubire ----------------------

Fusese econoamă şi nu îşi împachetase multe lucruri. lucruri. Câteva ro chii potrivite pentru călătorie, două bluze, o fustă în plus, lenjerie, bineînţeles, cămăşi de noapte, o pereche de cizme şi a doua pereche de pantofi comozi şi zdraveni pentru mers pe jos. Cumpărase şi o rochi rochiee simplă de seară sear ă şi pantofi asort a sortaţi, aţi, în caz caz că era nevo nevoie ie - deşi presupu pres upunea nea că nu va fi. fi. Nu era o excursie de plăcere. plăcere. Totuşi, o feme fem e ie trebuie să fie întotdeauna pregătită. După spusele lui Heloise, a fi pregătită pentru orice eventualitate era practic deviza Societăţii Doamnelor Călătoare. în materie de sfaturi şi numai în asta, socie tatea era competentă. India se întreba dacă pierderea bagajelor era abordată abord ată măcar într-una dintre dintre broşurile broşurile societăţii pe care care le adusese Heloise acasă. - Dacă nu ai nici o obiecţie, profesorul Greer şi soţia lui au dorit să vadă vad ă oraşul, oraşul, şi eu nu am am crezut că e necesar să ne însoţească. însoţe ască. Nu eşti de aceeaşi părere? -Abso -A bsolut, lut, spuse spus e India uşurată. Bănuiesc că nu ar face decât să ne încetinească înaintarea. - Exact asta cred şi eu. în plus, doamna Greer şi-a dorit dintotdeauna să vadă Parisul, Parisul, şi cine cine ştie cât vom sta? sta ? S-ar putea ca asta as ta să fie singura singu ra ei ocazie. ocazie. -Atun -A tunci ci trebuie să profite de ea, desigur. desigur. -Excelent, încuviinţă Derek. Deci am citit din nou scrisorile trimise de Lady Heloise şi am studiat itinerarul ei. Presupun că ai fotografia ei la dumneata. -O am. -Foarte bine. Derek scoase un carneţel şi un ghid Baedeker din buzunarul buzunaru l hainei. hainei. Am notat not at câteva lucruri cu care să începem. - Le-a Le-aii notat? -A m vrut v rut să îmi organizez gândurile şi eforturile noastre. Ea îl studie atent. - Nu mi s-a părut păru t că ai fi tipul de om căruia îi îi place place să fie organizat. organizat. -Atunci mă bucur că te-am surprins, spuse el pe un ton plăcut. în ultimele ultimele luni am văzut vă zut că e bine să fii organizat organiza t atunci când vrei vrei să faci un lucru rapid şi ş i eficient. - E foarte... admirabil. admirabil. „Şi „Ş i şocant." şocant." Printre Printre lucrur lucrurile ile pe pe care le aş aş  tepta tep ta de la el nu se aflau organizarea şi eficien eficienţa. ţa. - Mai mult, avem nevoie de un plan clar de acţiune; sau vrei să hoinărim pur şi simplu pe străzile Pa^sului, strigând-o pe Lady Heloise?

-------------------- Victoria

Tifexander -------------------------------------------

- Nu, Nu, bineînţeles că nu. nu. Deşi nu se gândise la modalitate m odalitateaa practică prin care să-şi găseasc găse ascăă verişoara. verişoara. - Nici eu nu credea credeam m asta a sta.. Prin Prin urmare urmare,, mi-am luat libertatea de a întocmi întocm i un fel de plan. îi aruncă arun că o privire. privire. Ai vreo idee? - Nu. Nu avea decât un gând vag în străfundurile minţii ei, ei, acela acela de a pune întrebări în locurile pe care le menţionase Heloise în scri sori. încă nu. - Să aşteptăm până faci un un plan? plan? Ea nu crezu nici nici un moment mom ent în not n otaa de inocenţă inocen ţă din vocea lui. lui. - Sugerez să folosim f olosim planul dumitale până în momentul mo mentul în care care va avea nevoie de o revizuire. revizuire. - Foarte bine atunci. Deschise carneţelul. Din nefericire, itinera rul ei mi se pare cam vag şi la voia întâmplării în privinţa datei de sosire sosi re şi ş i plecare. plecare. Şi nici nici nu indică la ce hotel intenţiona intenţ iona să stea s tea în... - O omisiune destul de serioasă, serio asă, nu crezi? crezi? întrebă întrebă ea direc direct. t. Ai Ai crede crede că o informaţie at ât de important impo rtantăă trebuie inclusă într-un într-un iti nerar creat de o societate de călătorie călătorie şi de o agenţie de asistenţă. asistenţă . - Itinerarele se schimbă, India, în timp ce planurile călătoriei pro gresează, gresea ză, spuse s puse el, cu cu atenţia aten ţia îndreptată îndrep tată doar asupra asu pra carneţel carneţelulu ului. i. în plus, oamenii nu se duc duc întotdeauna întotdeaun a acolo acolo unde ar trebui să meargă. Face Face parte par te din aventură aventură să te îndrepţi spre o destinaţie destina ţie neprevăzută pentru că ţi se pare mai interesantă. Aceasta e schema pe care ţi-a lăsat-o verişoara dumitale, cu itinerarul ei final? -Nu sunt sigură. La naiba cu toate! India îşi aruncase o singură dată da tă ochii pe itinerar, atunci atu nci când ii-1 dăduse dădus e verişoa veri şoara ra ei. Asta Ast a fusese fu sese într-adevăr atunci când Heloise îşi anunţase pentru prima dată in tenţia tenţi a de a călători călători.. După doar două săptămâni, săptămân i, femeia fem eia mai vârstnică plecase, şi chiar dacă India aruncase arunc ase o privire asupr asu praa locurilor locurilor pe care intenţiona să le viziteze Heloise, nu fusese deloc atentă la detaliile despre cazare. cazare. A menţio me nţionat nat că va rămâne în Paris cât timp tim p va fi nevo ie, ie, ca să poat p oatăă vedea tot ce dorea să vadă. -Asta e bine de ştiut, spuse el în surdină. în prima scrisoare de la Paris, spune că e „în Grand Hotel" şi camera ei e mai mult decât mulţumitoare. -Atunci e evident că stătea la Grand Hotel. Sugerez să mergem acolo acolo şi să întrebăm de ea, spuse India, India, incapabilă să îşi ascundă ascund ă nota de triumf din voce. Chiar dacă era logic să înceapă de acolo, fusese totuşi sugestia s ugestia ei. - Sunt Su nt de acord. El zâmbi plăcut. Care Care Grand Hotel? - Ce vrei să spui cu care care Grand Hotel? Grand Gran d Hotel. Hotel.

---------------------

‘Îndrum Înd rum ar jpentr jpentruu iub iu b ire---------------------

- Si iată prima noastră no astră problemă problemă.. Ea îl privi printre gene. gene. - Nu văd nici nici o problem problemă. ă. Mie Mie mi se pare foarte foar te simplu sim plu şi raţional. raţional. - Poate Poate ar fi, dacă ai fi mai pregătită. pregătită . India se holbă la el. - Poftim Poftim?? -Ai luat la tine un ghid al Parisului? Ai o listă a hotelurilor? Te-ai gândit să îţi întrebi verişoara unde plănuia să locuiască, exact la Paris Paris sau în altă parte? pa rte? -Nu, dar... - îţi îţ i sugerez să arunci aru nci o privire aici. aici. îi întinse înti nse ghidul Baedeker. Ea luă cartea carte a şi o deschise. - Şi la ce ce să mă m ă uit, mă rog? - Să cauţi cauţ i Grand Hotel, Hotel, bineînţeles. Se opri. Vei Vei găs găsii şi Grand Ho tel du Louvre, Louvre, Grand Hotel de Port Mahon, Grand Hotel H otel Normandy, Normandy, Grand Hotel de Chateaudun, Grand Hotel de... - Câte Câte sunt? -A m numărat num ărat douăzeci şi şap şapte te în ghid. ghid. Am Am făcut o listă cu toate. Se opri. Dar s-ar putea pu tea să fi scăpat scăp at din vedere vreunul vreunul.. -Dumnezeule mare! Răsfoi ghidul. Ce nebunie! Ce... franţuzesc!  - Cred Cred că şi în în Londra Lo ndra sunt sun t câteva hoteluri Grand, obse o bservă rvă el calm calm.. Era foarte enervant. -Câtev -Câ tevaa nu înseamnă două duzi duzini ni!! Cum au putut putu t permite aşa aş a ceva ceva?? - Mă îndoiesc că ar fi putut să n-o permită. -Ch iar şi aşa... aşa... -Trebuie să recunoşti că e un nume excelent pentru un ho tel. Sugerează o imagine impresionantă de ospitalitate şi servire impecabilă. - Nu pot fi toate mari1, mormăi ea, răsfoind paginile tipărite cu litere mărunte şi înghesuite. - Probabil Probabil că nu, dar nu-mi po pott imagina im agina că un hotel s-ar pu tea numi Hotelul Aproape Mare   sau Hotelul Nu Chiar Mare.   Şi chiar ai vrea să stai într-un hotel care s-ar numi Hotelul Mic, Obişnuit  şi Neînsemnat? 

Ea închi închise se cartea car tea şi se uită uit ă urât la el. -Acum -Acu m te prosteşti. Şi nu e timpul timpul potrivit potrivit pentru aşa ceva. eva. - Chiar asta fac, şi e timpul perfect pentru asta. Puse carneţelul înapoi în buzunar. încerc să aduc puţină veselie într-o după-amiază ' * --------------1Grand Hotel  înseamnă  înseamnă Hotelul otelul Mare, în limba franceză (n.tr.) (n.tr.)

-------------------- V ictoria

‘A fexancfer  fexa ncfer --------------------------------------- -

care va fi cu siguranţă foarte lungă. Şi mai mult ca sigur că nu va fi singura. - Ei bine, eu nu am de gând gân d să s ă mă m ă las înveselită. înveselită. îi înapoie înapo ie ghidul. ghidul. - Nu. Luă cartea şi o deschise. Nici Nici nu credeam că o s-o faci. faci. Găsi pagina pe care o căuta, o studie un moment, apoi închise elegant cartea şi ş i o puse din nou în buzunar. îţi î ţi sugerez sug erez să începem cu primul Grand Hotel de pe listă, cel care se numeşte doar Grand Hotel şi e unul dintre cele cele mai mari mar i hoteluri din Paris. Luă pălăria pălăr ia din mâinile valetului valetului şi păşi spre uşă. u şă. Se prea poate să avem noroc şi să îţi găsim verişoara verişoar a bine bine instalată insta lată acolo, acolo, fără să-i pese de lume lume şi uitând cu to tul de detaliile precum corespondenţa. - Chiar Chiar crezi crezi asta? asta ? Cu cât mai curând o găseau pe Heloise, cu atât mai repede se putea pute a întoarce la existenţa ei bine bine ordonată. - Nu o cunosc aşa cum o cunoşti dumneata, dar cred că e po sibil. Un lacheu deschise uşa, şi Derek îi făcu semn Indiei să iasă înaintea lui. Nu e chiar probabil, dar s-au întâmplat şi lucruri mai ciudate. - Da, Da, bănuiesc că da. da. Lucruri mai ciudate. De exemplu, faptul că nu îşi imaginase ni ciodată că va părăsi Anglia, şi încă să călătorească spre Paris şi să locuiască într-un într-un palat mare m are din centrul centrul oraşului, oraşului, găzduită g ăzduită de un un ne trebnic trebnic fermecător şi în soţită soţ ită de un şi mai m ai mare netrebnic netrebnic.. - Fruntea Frun tea sus, India, India, spuse sp use Derek Derek.. Aproape Aproape toate hotelurile hotelurile mari se află pe malul drept al Senei. - înseamnă înseam nă că sunt unul lângă altul? altul? - Nu chiar, chicoti el. Dar măcar s-au mai redus dimensiunile ca rului cu fân în care e ascuns asc uns acul nostru. Derek chemă o trăsur tră surăă şi îi spuse spu se vizitiului care era prima oprire. Franceza lui lui nu era atât atâ t de precisă ca a ei, ei, dar era mai puţin academi că şi poate poat e mult m ult mai prietenoasă. prieten oasă. Chiar Chiar dacă înţelese fără probleme conversaţia, ea se hotărî hotă rî să-l lase pe el să vorbească. La urma urmei, urmei, avea experienţă şi vizitase v izitase alte ţări, în timp ce ea nu pusese piciorul piciorul în afa a fara ra Angliei. Angliei. Mânat Mân at poate de vreun impuls nedorit de a împă îm părtăş rtăşii cu cine cineva va că că lătoriile lătoriile din trecut trecut sau sa u încercând încercând pur şi simplu sim plu să s ă o informeze, informeze, îi ară tă pe to ată durata călătoriei călătoriei cu trăsura trăsu ra privelişti de interes discutabil discutabil şi îi vorbi despre transformările transfor mările capitalei capitalei franceze, care care începuseră în urmă cu douăzeci de ani. Tonul vocii lui nu te lăsa să ghiceşti dacă

îndrumar pee n t r u -------------------- îndrumar p

iu b ire ir e ----------------------

aproba sau sa u nu schimbările schimbările din oraş. însă, în ciuda lipsei ei de interes faţă fa ţă de orice orice lucru franţuzesc, franţu zesc, Indiei îi îi plăcură bulevardele noi şi largi şi clădirile impresionante şi unite între ele, cu faţade din piatră în culori pale, balcoane din fier forjat şi acoperişuri mansardate care produceau impresia de continuitate, de parcă fiecare parte a străzii ar fi fost o singură structură fără sfârşit. Din Din toate acestea se degaja un sentiment sentim ent de ordine care care i se păru păr u reconfortant re confortant şi liniştitor. liniştitor. Primul Grand Hotel - Grand Hotel pur şi simplu - era la fel de impozant ca şi numele lui. Avea acelaşi stil arhitectural ca şi restul clădirilor pe care le le admirase adm irase şi ocupa ocu pa un cvartal întreg între g din oraş. Ho telul era foarte recomandat de Baedeker, iar ghidul spunea că era unul dintre cele mai impresionante hoteluri din oraş, şi avea între şase şas e şi şapte şap te sute su te de camer camere. e. Intrară în hol, şi Indiei i se păru mai mult un palat decât un ho tel - nu că ar fi fost vreodată într-un palat - cu o expoziţie orbitoa re de marmură şi cristal, decoraţiuni pictate şi ornamente poleite. Opulenţa şi grandoare gran doareaa licăreau licăreau până pân ă şi în aerul din jurul lor lor.. Era un cadru potrivit potriv it pentru visare, visare, nu pentru realitate. realitate. Te-ar fi putut pu tut lăsa l ăsa fără suflare, suflare, dacă d acă ai fi fo fost st impresiona imp resionatt de o expunere expunere atât de făţiş fă ţişăă a extravaganţei extrav aganţei şi a excesului. excesului. Insă Ins ă India nu era. era. - Un loc extraordinar, nu-i aşa? spuse Derek zâmbind şi privind în jur. Am citit odată că a fost cel mai mare hotel din lume atunci când s-a deschis. Poate că mai e şi acum. - E mare, în mod sigur, murmură ea. Şi la la fel era şi cliente clientela. la. Jude Ju decân când d după aerul universal de bogăţie şi de importanţă a oaspeţilor bine îmbrăcaţi, era evident că mediul acesta osten o stentativ tativ li se părea ceva normal. India nu fusese fus ese preocupată p reocupată niciodată de modă. Nu se deranjase d eranjase niciodată niciod ată să urmeze ultimul ultimul stil. stil. Dar pentru prima dată în viaţă - în mijlocul măreţiei unui hol de hotel hotel - India India se simţi d eplasată şi destul de şleampătă. De parcă ar fi trebuit să intre pe intrarea servitorilor, servitorilor, nu pe uşa uş a din faţă. Şi, oricât oricât de mult ar fi încercat încercat să scape de sentimentul sentim entul acesta, a cesta, nu îl putea con con trola. Derek, Derek, în schimb, se potrive pot riveaa perfect perfe ct cu acest ace st loc. loc. îl prinse de braţ. braţ. - Nu cred că e bine, spuse sp use ea încet. încet. Tipul acest ac estaa de hotel nu s-ar s- ar fi potrivit niciodată cu Heloise. -De ce nu? El aruncă o privire în hol. Cred că este destul de impresionant. - Şi Şi destul de de scump, răspunse ea cla c lam m ân d din cap. cap. Costul Costul unu unuii asemenea aseme nea hotel ar fi depăşit d epăşit cu mult resursele re sursele verişoarei mele. mele.

-------------------- Victoria

‘Afexander ----------------------------------------- -

Derek îi îi aruncă o privire nedumerită. - Eşti Eşti sigură? - Fără doar şi poate, spuse spu se ea ferm. ferm. Acesta nu poate fi ace acell Grand Grand Hotel pe care îl căutăm. - Ei bine, tot to t suntem sunte m aici. aici. Derek arătă ară tă spre recepţie. Funcţionarul din capăt pare să s ă stăpânea stăpâ nească scă bine engleza. engleza. Vrei Vrei să stai st ai aici aici cât vor vor besc cu el? -Foarte bine. Fiindcă la recepţie nu se mai aflau alte femei, i se păru o idee bună. în plus, un bărbat bine îmbrăcat ca Derek avea să fie privit fără îndoială cu mai mult respect şi avea să obţină prin urmare mai m ai multe informaţii inform aţii decât o femeie femeie obişnuită, obişnuit ă, îmbrăcată îm brăcată în într-o rochie rochie comodă de lână cenuşie. cenuşie. Nu uita fotografia f otografia!! O scoase din geantă geant ă şi i-o înmână. Derek o luă, se îndepărtă şi India încercă să nu simtă că se afla undeva unde nu era locul locul ei, ei, ca o imposto imp ostoare are care trebuia dată afară. afa ră. Bineînţeles Bineînţeles că era o prostie. prostie. Ridică Ridică bărbia şi ado a doptă ptă un aer uşor dis preţuitor. De parcă parcă nu şi-ar fi fi dat seam se amaa de cât de deplasată deplasa tă părea şi nici nu i-ar fi păsat. păsa t. Deşi, din nu se ştie ce motiv, îi păsa. Derek se întoarse repede. - Nu a recunoscut-o. recunoscut-o. După Du pă câte se pare, toate to ate englezoaicele englezoaicele de o anumită vârst vâ rstăă arată arat ă la fel fel.. îi înapoie înapoie fotografia. Şi nu e înregistrată. înregistrată. -Ei bine, nu a fost înregistrată nici acum şase săptămâni? Vai de mine, oare omul acesta nici nu ştia măcar ce trebuia să întrebe şi ce nu? El făcu o pauză. - Funcţionarul a spus că hotelul se mândreşt mâ ndreştee cu protejarea inti mităţi mi tăţiii clienţilo clienţilor, r, aşa aş a că nu mi-a mi-a putut putu t spune nimic. - Nu a putut sau nu a vrut? Derek Derek se strâmbă. strâm bă. - A spus spu s că politica hotelului hotelului o interz interzice ice.. - I-ai spus că este vorba despre o femeie dispărută? I-ai spus că ultima adresă ad resă cunoscută e hotelul lui? lui? Că dacă nu va fi găsită, hotelul hotelul poate fi tras tra s la răspundere? răspun dere? Sau S au măcar măc ar că poate deveni obiec obiectul tul bâr felor şi al cercetărilor publice? Nu pot să-mi imaginez un hotel care ar vrea să fie cunoscut ca locul în care a fost văzută pentru ultima dată o englezoaică englezoaică dispărută. Derek se încruntă. încrun tă. - Nu e chiar chiar adevărat, India. Nu ştim la care Grand Hotel s-a refe rit scrisoarea scrisoar ea verişoarei tale tale.. - Dar el el nu ştie asta.

 p e n t r u -------------------- îndrumar pe

iu b ire ir e ------------------- --

-In -I n dia di a Prendergas Prendergast! t! rosti el cu pretinsă groază. Nu m-aş fi aştep aşte p tat ca tocmai tu să susţii susţ ii înşelăciunea înşelăciunea.. - Oh, fii serios, seri os, Derek Derek!! Se uită ţin ţi n tă la el, el, neîncrezătoare. neîncrezătoar e. Desigur, Derek recunoscuse de la început că nu avea mari talente de inves tigator, dar cu siguranţă că asta era ceva la mintea cocoşului. Nu ai citit niciodată un roman cu detectivi? detectivi? Sau mistere? Fu rândul lui să se holbeze la ea. - T u ai avut vreodată vreo dată de-a face cu un funcţionar francez? - Te-a Te-a speriat? - Nu, nu m-a speriat, spuse Derek Derek strângând strângâ nd din dinţi dinţi.. -Atun -At unci ci întoarce-te întoarce-te imediat acolo acolo şi cere cere să vezi registrul. registrul. Sau in sistă sis tă ca el el să se uite u ite în în registru. Se gândi un moment. momen t. Şi dă-i dă-i bani. bani. - Bani Bani?? - Bani, încuviinţă ea. Banii schimbă adesea situaţia, atunci când cauţi o informaţie. - Habar Habar nu am avut, spuse el pe un ton sec. TeTe-ai ai gândit la o sumă? - Nu, Nu, dar cu siguranţă că tu ai mai făcut ast a înainte. înainte. -Să mituiesc pe cineva ca să obţin o informaţie pe care nu are dreptul să o ofere? Poate că ţi se va părea surprinzător, dar nu am avut niciodată nevoie s-o fac. -Asta e surprinzător, şi eu nu aş numi-o mită. Mai degrabă o... ah, o facilitare. - Cât Cât de multă facilitare  ai  ai recomanda? - Nu ştiu, sp spuse use ea ridicând din umeri. Zece franci. -Z ece ec e franci? E... E... exorbitant, nu crezi? crezi? Buzunarele Buzunarele mele mele nu sunt fără fund. fund. -Nu ai strâns taxele luna asta? spuse ea pe un ton aproape inaudibil. El ridică din sprâncene, sprâncen e, confuz. confuz. -Cum? - Nimic, Nimic, spuse sp use ea înlăturând întrebarea cu un un gest ge st al mâinii. mâinii. Ho Ho tărâse tăr âse deja că era mai bine ca el să nu ştie de bănuielile bănuielile ei. ei. -Aş putea să închiriez o cameră aici cu zece franci. Se opri. Ei bine, o jumătate de cameră. -Atunci, ar trebui să se poată rezolva. îi făcu semn cu mâna. Du-te! Derek Derek oftă, resemnat. - Si nu uita să menţionezi că Heloise a fost văzută ultima dată aici aici.. E un aspec as pectt foarte foar te important, imp ortant, care care îl va încuraja să coopere coopereze. ze. - O să ţin minte, mormă mo rmăii el şi se înt întoaPfee fee la biroul funcţionarului. i

»

Victoria 'Afexander  India nu văzu banii trecând din mână în mână în realitate, dar funcţionarul plecă de la birou şi lipsi probabil câteva minute, care părură însă mult mai lungi. In cele din urmă, se întoarse şi îi spuse ceva scurt scu rt lui Derek Derek.. Derek încuviinţă şi porni spre ea, cu o expresie enervant enerv ant de inscrutabilă. inscrutabilă. -A i aflat ceva ceva?? -Da. El o luă de cot şi o îndreptă spre uşă. India simţi că îi sare inima din piept. - Spune-m Spune-mi! i! - In ultima săptăm săp tămână, ână, hotelul hotelul acesta - la fel ca oricare oricare alt hotel din Paris Paris - a fost fo st plin ochi ochi de vizitatori. Făcu semn sem n unei trăsuri. Şi un procent surprinzător de mare din ei au fost englezi sau americani. Prietenul Prietenul nostru no stru de la biroul biroul din faţă fa ţă nu pare să-şi să -şi dea seama se ama de di ferenţă. ferenţă . E o expoziţie universală univ ersală aici, aici, ştii. -Nu-mi -Nu -mi pasă. pasă. El îi aruncă o privire privire dispreţuitoare şi o ajută aju tă să s ă urce urce în în trăsură. - Multor oameni le pasă, şi printre ei cred că se numără şi verişoara ta. India încuviinţă. -Acesta este unul dintre motivele pentru care a planificat să rămână un timp la Paris. - Ea şi toţi ceila ceilalţi lţi.. Deşi funcţionarul a spus spu s că nu i-a văzut nume le în registru, e foarte posibil să s ă se fi înşelat. Şi e la la fel fel de posibil să nu se fi înşelat. India simţi că i se înecau toate corăbiile. Veştile nu erau neaştep tate. Nu îşi imaginase că vor fi atât de norocoşi încât să o găsească pe Heloise Heloise în primul loc în care căutau. căutau. Se forţ fo rţăă să s ă vorbească pe un ton nepăsător. -Atun -A tunci ci e în următorul Grand Hotel Hotel.. - I-am dat deja adresa birjarului. birjarului. Se opri. opri. Cât timp plănuia să ră mână verişoara ta t a la Paris? Paris? - N u era sigură. sigură. Planuril Planurilee ei erau... erau... -Vagi? Indecise? Nehotărâte? - Nu, Nu, spu s puse se ea aspru. Flexi Flexibi bile. le. - Flexibile Flexibile?? întrebă el pe un ton to n sceptic. sceptic. - Da. Da. Nu a fost f ost niciodată la o expoziţie universală, universală, şi avea de de gând să vadă v adă tot to t ce era de văzut. Ca şi tot ce se poate po ate vedea ved ea aici aici în Paris Paris.. A visat vi sat întotde în totdeauna auna să călătorească, şi Parisul e unul din din locuri locurile le pe care care voia cel cel mai mult să s ă le vadă. E mare amatoare amat oare de artă art ă şi plănuia

-------------------------------- —

‘Îndru Î ndru m arpen tru iubire 

-------------------------------------------------------------------------

să petreacă mult timp la Luvru. Voia să urce şi în monstruozitatea aceea de turn de fier care domină acum oraşul. -Tur -T urnu null domnului Eiffel? Eiffel? Nu-ţi Nu-ţi place? place? - Cred Cred că că e hidos, se cutremură ea. Derek chicoti. - Nu eşti eş ti singura care care cred credee asta. as ta. Au existat exis tat multe discuţii cu pri vire la turn. Mie, Mie, unul, îmi place. - De ce? -Mai întâi, pentru că e o operă impresionantă de inginerie, un simbol al progresului progresului - cât de departe depart e poate ajunge omul, omul, dacă vrea. vrea. In al doilea rând, e cea mai înaltă structură de pe pământ şi cea mai impresionantă. Şi în al treilea rând, îmi place că ceva făcut din fier poate poa te arăta ară ta atât atâ t de uşor şi de delica delicat. t. India se holbă la el. - E destul destul de fantezist din partea parte a ta. - Pot Pot fi fantezist fantezi st uneori. uneori. - Nu mă îndoiesc, îndoiesc, pufni pufn i ea. - în plus, mi m i se pare că e foarte amuzant amu zant să s ă te urci în el el. - Nu suntem sun tem aici ca să ne amuzăm, Dere Derek. k. - Şi nici nici nu o s-o facem, spuse sp use el ferm, dar ochii îi scânteia scânteiau. u. Chiar Chiar nu vrei vrei să vezi oraşul acesta fascinant fasci nant aflat la picioarele picioarele tale? De par că ai fi o pasăre în zbor. - Nu în mod special. special. - Dar nu ai fost fos t niciodată la Paris, nu? - Nu, spuse ea ridicând din umeri. Nu am călătorit niciodată în afara afa ra Anglie Angliei. i. - De ce nu? Era evident evident că omul acesta nu avea av ea de gând s-o lase baltă. - Nu am avut niciodată ocazia, şi nici nu am vrut. Sunt perfect fericită în în propria mea ţară, şi nu înţeleg de ce ar trebui să-mi târăsc picioare picioarele le prin lume în căutarea aventurii. aventurii. Sau pentru pen tru orice orice alt motiv care îi face pe oameni să-şi abandoneze căminele şi casele, fiindcă Anglia are are tot to t ce îmi doresc şi ş i toate to ate lucrurile de care am nevoie. - A sta st a explică explică de ce ce nu ai ales să o însoţe îns oţeşti şti pe Lady Heloise Heloise,, spuse spu se el încet. - Un fapt pe care îl regret acum. Dacă aş fi făcut-o, poate că nu s-ar fi... rătăcit. Sau, cel puţin, India ar fi ştiut unde se afla. -Avân -A vând d în vedere flexibilitatea flexibilitatea planului planului ei, ei, combinată combin ată cu dorinţa de a vedea vedea toată toa tă expoziţia şi Paris Parisul ul în su ş i^ aş zice zice că că e foarte posibil să fie încă în Paris.

— ------------- -

V ictoria icto ria (Afexandfer  Afexa ndfer ------------------------------------- -

- E la fel de posibil ca Parisul Parisul să nu fi fost fo st chiar chiar atât atâ t de intere sant precum spera, şi să fi plecat spre Italia sau Elveţia sau spre alte destinaţii necunoscute, spuse ea, mult mai iritată decât ar fi trebuit de comentariul lui. Acest comentariu, cel puţin, nu merita atâta at âta indignar indignare. e. Nu, Nu, era iritată fiindcă sugerase că ea alesese să nu o însoţească însoţea scă pe Heloise. De fapt, nu avusese de ales. La vremea aceea, nu se gândise la asta, asta , dar atunci atunci când anunţase că avea să-şi petreacă următoarea  jum  ju m ătat ăt atee de an călători călă torind nd prin pr in Europa, Europ a, Heloise nu îşi ind in d uses us esee verişoara mai tânără tânăr ă în planurile planurile ei. ei. Desigur că India oricum oricum nu ar fi por nit într-o într-o asemenea asem enea călătorie, dar Derek Derek se înşela, India India nu alesese să nu o însoţeasc înso ţeascăă pe Heloise Heloise.. Verişoara Heloise, care nu făcuse în toată viaţa ei ceva cât de cât riscant riscan t sau sa u aventuros, nu i-o ceruse ceruse niciodată. niciodată.

Capito CapitoCuC CuC 10  1 0 

Derek îi aruncă o privire piezişă Indiei, Indiei, care stăte stă teaa alături alătu ri de el în în cabrioletă. Cu o zi înainte, reuşiseră să verifice trei hoteluri înainte ca el să insiste să se întoarcă şi să se schimbe schimbe pentru pen tru cină. cină. Nu că India India ar fi avut alte haine în afară de serioasa rochie cenuşie de călătorie. Se simţea destul de rău din cauza aceasta, dar nu avusese încotro. Avea Avea să facă fa că tot to t ce trebuia ca să o poată poat ă ţine în Paris. Paris. Numărul mare de hoteluri hoteluri Grand din oraş fusese fuse se un ajutor nesperat. Astăzi verificaseră încă două hoteluri Grand de pe lista din car neţel - o idee idee strălucită a lui. lui. Până acum, acum, nu se gândise g ândise niciodată nicio dată să impresioneze o femeie cu eficienţa lui, organizarea şi - Doamne fe reşte - cu o listă, listă, dar se pare că aceste lucruri reuşiseră reuşise ră să încălzească într-adevăr inima îngheţată a Indiei. Probabil Probabil că nu era corect corect să creadă că inima ei era îngh îngheţată eţată.. Ori cât de mult ar fi încercat s-o ascundă, era evident că era îngrijorată din cauza verişoarei ei. ei. Şi o dată d ată sau de două ori văzuse văzu se un început început de zâmbet care părea sincer. Dintre toate femeile pe care le cunos cuse până atunci, India era singura care îşi stăpânea emoţiile cu o mână de fier. Era în acelaşi timp admirabilă şi înfricoşătoare. Une ori, observase în ochii ei o privire care sugera că autocontrolul atât

-------------- îndrumarpentru

iubire ----------------------

iii in iiiilos iiiilos era g a ta să s ă se prăbuşe prăb uşeasc ască. ă. Dar momentele mome ntele ace a ceste steaa erau i.im , şi ( ine ine ştie ştie ce s-ar fi întâmplat întâm plat dacă o persoană persoan ă atât at ât de stăpână stăp ână |u •.mc rn India şi-ar fi dat drumul? Pe de o parte, ar fi plătit ca să l.i .c;la întâmplându-se. Pe de alta, poate că era mai bine să fie cât •;c | >c>. 1c de departe de ea atunci când avea să fie împinsă în cele din uim.i dincolo de orice limită. ('lii.ir şi aşa, văzuse ceva la ea ieri-dimineaţă, în timp ce era în şi părea aproape relaxată. Ceva Ceva mai atrăgăt atră gător or decât bănu ise lir lira sigur sigu r că că şi Val Val observ obs ervase ase.. Păcatele şi aventurile aventuri le din trecutul trecu tul Im I)cre I)crek k păleau păleau atunci atu nci când c ând erau comparate c omparate cu cele cele ale fratelui său vil icj’, icj’ , dar dar ast a staa nu însemna înse mna că între cei doi ar fi exista exi statt vreod vre odată ată un fel iIc competiţie compe tiţie.. Numai Num ai că India In dia repr re prez ezen enta ta exact ex act felul fe lul de provocare provoc are cmc i ar fi plăcut lui Val. Faptul Faptu l că arăt ar ătas asee nea n eaşt ştep epta tatt de încânt înc ântăto ătoare are făi ca provocarea provocarea şi mai atrăgătoare. atrăg ătoare. Insă Derek nu avea de gând să-l las lase s o seducă pe India. La L a bine şi la rău, ea era sub prot p rotec ecţia ţia lui şi nu voia să o vadă suferind. Nu trebuia să fii prea inteligent ca să-ţi dai seam seamaa că că nu avea multă mul tă experie ex perienţă nţă în privinţa priv inţa bărbaţilor. Mai ales a celor de teapa lui Val. Trebu rebuie ie să trimit trim it o telegramă, spuse sp use ea dintr-odată. O vedere vedere ar fi mai puţin costisitoar costi sitoare, e, sublinie el. el. Şi ar ajunge ajunge mult mai târziu la destinaţie. -Bineînţeles, dar... - Derek Derek,, începu ea ţintuindu-1 ţintuindu-1 cu o privire asp a spră. ră. Dacă faci presu pre su puneri în privinţa privin ţa finanţelor finan ţelor mele, te asigur asig ur că am suficiente fonduri ca să îmi plătesc cheltuielile timp de cel puţin şase săptămâni. Sper că nu vom rămâne în stră s trăină inătate tate atât at ât de mult. - La fel sper şi eu. Se gândi un moment. Nu voia să o insulte, dar numai un prost nu ar fi observat că afirmaţiile ei nonşalante erau contrazise de rochia nu tocmai jerpelită, dar destul de uzată. Dacă vom cheltui mai mult decât dec ât îţi poţi poţ i permite, sper spe r să s ă mă m ă laşi să te ajut. ajut. India ridică o sprânceană. - Financiar? Financiar? -E i bine, bine, da. - Core Corectea cteazăză-mă mă dacă greşesc, dar nu eşti aici aici pentru pen tru că nu ţi-ai putu pututt permite să plăt p lăteş eşti ti o agenţie agenţ ie de detectivi care să-i dea de urmă mătuşii mele? -Dest -D estul ul de adevărat. adevărat. încuviinţă încuviinţă şi se întrebă cât plătea plăt ea unchiul unchiul lui. lui. - Nu ajungi prea departe cu o sută de lir^pe lir^ pe lună, nu-i aşa? aş a? spuse ea încet. încet. 1

------------------- -

V ictoria ‘A fexand fexa nder er

~ —

---------------

Despre ce naiba vorbea? -Cum? - N u e nimic nimic important. importa nt. Mi se pare, pare, pur şi simplu, că şi fonduril fondurilee tale sunt su nt limitat limitate. e. -C u toate aceste acestea.. a.... - Si nu am de gând să mai vorbesc vorbesc despre asta. ast a. Nu, Nu, Derek, Derek, clătină ea din cap. Trebuie să fie o telegramă, şi trebuie să o trimit astăzi. Şi as vrea să o trimit cât se poate de repede. - Credeam că ne vom vom opri opr i să s ă mâncăm mân căm ceva întâi, începu el şi făcu o pauză. Şi poate să bem be m un pahar pah ar de vin vin.. -Vin? Dezaprobarea din vocea ei se potrivea cu cea din privire, în miezul zilei? -Ştiu că e şocant, dar suntem în Paris. Făcu un gest spre scena pe lângă lâng ă care trecea treceau. u. Parisul e cunoscut pent pe ntru ru cafenelele cafenelele sale de pe trotuare, şi noi trebuie trebuie să mâncăm. mâncăm. - Nu sunt prea flămândă. flămândă. - însă în să eu sunt mort mo rt de foame, spuse spu se el ferm. Mi-ar plăcea plăcea foarte  poisson 1 mult să savurez un un poulet 1sau 1sau un  poisson  2 b un. - Oricât de tentant ar părea un pui bine fript sau un file de so mon, mon, aş a ş prefera să îmi trimit trimi t întâi telegrama. telegrama. Maxilarul Maxilarul ei ei adoptă adop tă linia încăpăţânată încăpăţ ânată pe care care el începuse începuse deja să 0 recunoască. - Şi apoi putem putem să mâncăm? Ea oftă oft ă îndelung. îndelung. -Da. -Excelent, spuse Derek scoţând ghidul, răsfoindu-1 până dădu peste o listă a oficiilor de telegraf şi îndrumându-1 apoi pe birjar spre oficiul oficiul cel cel mai apropiat. apro piat. După câteva minute, o ajută aju tă pe India să coboare din cabrioletă. Vrei să merg me rg cu tine? tine ? - Nu cred că e necesar. Se uita la uşa oficiului telegrafic cu privi rea unui general general care care se pregăteşte pregăt eşte pentru pent ru o bătălie. Franceza mea e excelentă, şi nu ar trebui să am a m nici o problemă. -Foarte bine atunci. Cafenelele şi restaurantele de pe ambele părţi pă rţi ale străzii păreau acceptabile acceptabile.. Cartierul era mai mult decât res re s pectabil şi părea să fie frecventat şi de turişti turişt i şi de străini, nu n u doar de parizieni. parizieni. Arătă spre un restaur res taurant ant din dreapt d reaptaa ofici oficiul ului ui.. O să fac rost de o m as asăă şi te voi aş aşte tept ptaa acolo. acolo. 1Pui (în limba franceză, în original) 2Peşte (în limba franceză, în original)

'—

------------- îndrumaryentru

iubire

-

--------------------

Ea încuviin încuviinţă, ţă, îşi îndreptă uşor uşo r umerii - fără să fie nevo nevoie, ie, fiindcă fiindcă poziţia poz iţia ei era era întotdeaun întotd eaunaa perfectă perfe ctă - şi intră intr ă în ofic oficiu iu.. Derek îl com pătimi pe bietul funcţionar dinăuntru. între timp timp,, el se aşeză la o m asă afară - nu prea apropiată de stra dă şi de rigolă - comandând o carafă din vinul vinul casei şi două pahare. pahare. Trecuseră cinc cincii ani buni de când nu mai fusese fuse se la Paris, dar, în afară afa ră de construcţiile care se ridicau neîntrerupt în oraş de zeci de ani, foarte puţine lucruri lucruri se schimbaseră. Cafene Cafenelel lelee fusese fus eseră ră întotdeau întotdeau  na un loc excelent excelent,, dacă voiai să observi obse rvi locuitorii capitalei capital ei franceze. franceze. Era uşor uşo r să îi deosebeş deose beşti ti pe parizienii parizieni i născuţi născuţ i acolo, acolo, cu manierele lor lipsite de grabă şi relaxate, de parcă le-ar fi plăcut să savureze via ţa, de turiştii care se înghesuiau ca să vadă priveliştile - cu expresii concentrate şi hotărâte. hotăr âte. De parcă nu ar fi avut nici o clipă de pierdut în cruciada lor între vizitarea Luvrului şi a catedralei Notre Dame şi gustarea tuturor atracţiilor pe care le oferea Parisul, şi fără îndoială că nici nu aveau. Lady Heloise fusese înţeleaptă când planificase o şedere îndelungată, deşi probabil că le-ar fi fost de ajutor dacă s-ar fi hotărât dinainte asupra timpului pe care intenţiona să îl petreacă aici. în ciuda naturii vagi a planurilor pe care le făcuse Societatea Doamnelor Călătoare pentru Lady Heloise, exista ceva care nu avea nici o raţiune. încă nu putea spune exact ce. însă experienţa îl în văţase că femeile în general erau lipsite de raţiune. Şi caracteristica aceasta enervantă tindea să se intensifice odată cu trecerea anilor. Mama Mam a lui şi mătu mă tuşa şa Guinevere Guinevere erau bune exemple. exemple. - A sta st a e pentru min mine? e? Derek sări în picioare. Nu o văzuse pe India venind, şi asta era o greşeală. Nu părea înţelept să laşi o asemenea femeie să te prindă nepregătit. îi trase tras e un scaun şi ea se aşeză. -T e referi referi la la vin? vin? - Da, răspunse răspu nse ea privindu-şi privindu-şi paharul gol. gol. - Da, Da, este. El se aşeză aşe ză şi îi umplu paharul. paharul. Aş fi comandat com andat în locul locul tău, dar nu am ştiu ş tiutt dacă preferi peştele sau puiul. puiul. - î n situaţia aceasta, probabi probabill că ţi-aş permite să alegi în în lo cul meu, fiindcă eşti obişnuit cu mâncarea din ţara asta, iar eu nu sunt. împinse paharul. Şi după cum ţi-am mai spus, nu beau vin în miezul zilei. -De fapt, nu ai spus aşa ceva, răspunse el împingând din nou paharul spre ea. Ai sugerat în să că un pahar pah ar de vin în miezul zile zileii ar fi ceva nepotrivit nepo trivit.. ^ - Şi într-adevăr într-adevăr este, ripost rip ostăă ea, împingând paharul spre el.

-— -------- -

V icto ria ‘Afexan A fexan cfer -------------------------

- Nu în Paris, Paris, mută mut ă el paharul. paharul. îţi dai drumul vreodată vreoda tă la corset, India? Măcar din când în când? Ea făcu ochii mari. - Corsetul meu nu e treaba ta! Şi cred că o doamnă nu discută despre corset cu un domn, nici chiar la Paris. Bineînţeles, un domn adevărat adevă rat nici nu ar aborda un asemenea subiect. subiect. - Cu siguranţă siguran ţă nu cu tine. tine. -Voi lua asta ca pe un compliment, spuse ea pe un ton superior, luând paharul şi trăgând o duşcă serioasă. serioasă. Derek îşi învinse dorinţa de a rânji triumfător. Enervanta India Prendergast avea ceva aproape irezistibil. - Dacă speri să mă vezi beată, te asigur că eforturile eforturile tale tale sunt su nt za z a darnice, darnice, zâmbi ea dispreţuitor. Beau adesea ades ea un pahar p ahar de vin vin la cină. cină. El râse. - T e asigur asig ur că nic nicii nu mi-a trecut prin minte aşa aş a ceva ceva.. Speram doar că mă voi bucura de o masă ma să plăcută p lăcută şi de o companie la fel de de plăcută. - Nu cred că că ai ai găsit găsi t compania com pania mea plăcută până p ână acum. -Ai multe pe cap. Făcu semn unui chelner şi comandă pen tru amândoi din puiul fript pe care îl zărise la altă masă şi care arăta ară ta delici delicios. os. E normal să s ă fii preocupată. preocupată. îţi faci griji din din pricina veverişoarei tale. tale. -Mulţumesc, spuse ea când chelnerul plecă. Sunt preocupată. Heloise Heloise nu a călătorit c ălătorit niciodată nicioda tă nicăier nicăieri, i, şi tinde să s ă fie puţin cam îm prăşt pr ăştiat iatăă şi cu capul capul în nori. A fo fost st întotdea înto tdeauna una cam visătoare. - îmi îm i imaginez imaginez că tu tu ai destul simţ sim ţ practic practic pentru amândouă. - Nu e nimic nimic rău să ai sim ţ practic. practic. Sau să fii raţional. raţional. Văd lumea aşa aş a cum e, Derek. Derek. Nu cum mi-aş dori să s ă fie. fie. - Cum ţi-ai dori să fie? India îl privi privi ţintă. ţi ntă. - Sunt perfect fericită cu lumea aşa aş a cum e. -Verişoara ta şi-a dorit să călătorească. Cu siguranţă că şi tu ai visuri. - Nu chia chiar. r. Ea se gândi un moment, m oment, apoi ridică din umeri. umeri. Nu-mi Nu-mi trece nimic prin minte. - Mi se pare greu de crezut. crezut. Chiar şi cel mai ma i mulţumi mu lţumitt dintre noi are măcar o dorinţă. - Te-aş Te-aş putea întreba în treba acelaşi lucru. lucru. Ce visezi? Ce doreşti? doreş ti? - Nu vreau să fiu o dezamăgir dezamăgire, e, spuse s puse el fără să se gândească, însă îşi dori să-şi poate retrage cuvintele chiar din momentul în care îi ieşiră de pe buze. buze.

îndrumar jyen îndrumar jyentru tru iubire

-

- Să nu fii fii o dezamăgire pentru p entru cine? cine? -Pentru toată lumea, pentru nimeni. îşi învinse dorinţa de a se foi pe scaun. Era mult prea... revelator. Nu ştia de ce recunoscu se asta, şi mai ales în faţa ei. Bineînţeles, nu ştiuse deloc ce dorea până în momentul în care cuvintele îi ieşiseră de pe buze, ca o reve laţie neaşteptată. - Haid Haide, e, Derek, Derek, spuse spu se ea prietenos. Cred Cred că că oric oricee om îşi doreşte să să nu fie o dezamăgire. E ca şi cum ţi-ai ţi-ai dori să s ă fii bun, bun, nu n u rău. rău. - O să fac fa c un târg cu tine, India. El se plecă uşor în faţ f aţăă şi o privi drept în ochi. Dacă tu nu o să-mi minimalizezi dorinţele, nici eu nu voi spune spu ne nimic rău de faptul fap tul că tu nu n u ai nici nici una. Obraj Obrajii ii ei ei se colorară. colorară. El se simţi vinovat. însă în să ignoră acest senti sen ti ment me nt şi schimbă subiectul subiectul.. - Povesteşte-mi Povesteşte-mi mai multe despre verişoara ta. - De ce? spuse ea, uşurată şi neîncrezătoare în acelaşi timp. Era evident că fuse fu sese se la fel de stânje stâ njeni nită tă ca şi el de turnura turnu ra pe care o luase conversaţia. - Nu trebuie trebuie să fii fii atât de suspicioasă. Mă gândeam pur şi simplu că ar fi de folos să ştiu tot to t ce se poate despre ea. ea. - Nu cred că ar fi ceva rău, rău, oricum. oricum. -Atunci am dreptate, rânji el. Din nou. - Savurează Sav urează momentul, mome ntul, Derek, Derek, fiindcă e ceva foarte foa rte rar. rar. El râse. - Mi se pare că verişoara ta e destul de cumpătată. cum pătată. - De ce ce spui asta? ast a? -A i de gând să s ă priveşti priv eşti cu neîncred neîncredere ere toate întrebările întrebările pe care ţi ţi le pun? - Probabil Probabil,, spu s puse se ea cu răceală răceală şi duse paharul la buze. El ar fi pa riat că o făcuse ca să-şi ascundă zâmbetul. -A i fost f ost surprinsă surprin să când am vizitat primul primul Grand Grand Hotel Hotel de pe listă. listă. India încuviinţă. încuviinţă. - Heloise Heloise nu îşi risipeşte risip eşte banii. Are Are un venit foarte restrâns restr âns - doar o rentă pe care i-a lăsat-o lăsat- o tatăl ta tăl ei. El a fost fo st contele de Crenfield Crenfield,, un ti tlu pe care care l-a moşten mo ştenit it o rudă îndepărtată, îndepăr tată, împreună cu majoritat ma joritatea ea banilor şi proprietăţilor proprietă ţilor familiei. familiei. Heloise a primit o casă în Londra şi o rentă care îi oferă un venit anual modest. mod est. - Oh? Din câte ştia, ştia , el nu ar fi folosit folosi t cuvântul cuvântul modest. - A devenit devenit tutorele tutorele meu atunci atunci când părinţii mei au murit. murit. Eu aveam unsprezece ani pe atunci. Părinţţ^mei mi-au lăsat o sumă modestă pe care o economisiseră, şi aceasta a fost cheltuită pentru

 —   ------------- ------------------- - Victo ictoria ria ‘ACexander  ACexander  —

educaţia mea. Heloise s-a îngrijit de restul. E foarte generoasă, dar venitul ei e minim. Se opri. Nu mi-ar plăcea deloc să fiu o povară pentru ea. - Şi astfel a stfel se explică explică faptul că ţi-ai ţi-ai căutat o slujbă. slujbă. - Cred că da. Luă altă înghiţitură de vin. Dar mă bucur de inde pendenţa mea financiară. Chiar dacă Heloise ar avea o avere imen să, bănuiesc că tot aş vrea să fac ceva, nu să brodez sau să pictez cu acuarele. - Te-ai Te-ai putea pute a căsători, spuse spu se el nonşalant. - Nu am întâlnit niciodată un un bărbat de care care să mă m ă pot po t lega pen tru tot restul vieţii, spuse ea cutremurându-se. Nu mă pot gândi la o soartă soa rtă mai rea. rea. - Nu vrei vrei să găseş g ăseşti ti iubirea iubirea?? -Iubirea, Derek, cel puţin cea romantică, e culmea absurdităţii iraţionale, ilogic ilogicee şi nebuneşti. Şi romantismu rom antismull e doar momeala pros pros  tească teasc ă a acestei ac estei iubiri iubiri.. Oamenii Oamenii trăiesc şi mor pentru pe ntru iubir iubire, e, sau din lipsa ei. Scriu versuri proaste despre ea şi iau hotărâri necugetate. Iubirea Iubirea îi face pe oameni să-şi să-ş i uite responsabilităţile respons abilităţile şi să facă f acă lucruri lucruri prosteşti. Nu, nu vreau să găsesc iubirea. Clătină din cap puţin mai vehement decât ar fi fost necesar, dar se poate să fi fost din cauza vinulu vinului. i. Nu am fo fost st niciodată nic iodată dornică de iubi iubire re şi nici nu intenţionez intenţionez să fiu. Şi mi-am dat seama cu ani în urmă că unii dintre noi nu sunt pur şi simplu făcuţi pentru căsătorie. -Oh? - Cred că o căsătorie de succes - cel puţin singura la care m-aş putea gândi - cere multe compromisuri. Nu am auzit niciodată despre un bărbat care ar dori să facă aceste compromisuri, mai ales când vine vorba despre căsătorie. îşi strâmbă nasul într-un mod încântător de nepăsător. Şi eu nu am fost niciodată bună la compromisuri. Derek se prefăcu p refăcu îngrozit, îngrozit, respirând adânc. -N u se poa poate te!! Ea îl ignoră. - Pur şi simplu, nu văd motivul m otivul pentru pen tru care să fac un compromis atunci când am dreptate. Şi eu am întotdeaun întotd eaunaa dreptate. El râse. înainte de a putea dezbate declaraţia lor, sosi comanda. Puiul şi legumele gătite într-un sos consistent de vin erau la fel de bune precum arătau, şi fură prea ocupaţi cu mâncarea gustoasă ca să mai poată spune şi altceva, în afară de murmurele apreciative de satisfacţie.

' —

----------------------------------

“Îndru Înd rum m arpen arp entru tru iubire  iubire 

—

- -- -- --- -- -- -- -- -- -- -- -- -- --- -- -- -- -- -- -- -

-Aş putea să te întreb de ce ai fost atât de categorică în privinţa telegrafierii? telegrafierii? spuse el când când aproape că terminaseră. - Nu e treaba treab a ta. Paharul Paharul ei ei era gol, gol, şi el îl umplu, surprin sur prinss că nu protest pro testa. a. Dar nu e un secret. Patronul meu meu mi-a cerut să îi telegrafiez regulat şi să îl informez despre progresele noastre. Ridică paharul spre el. Nici el nu are încredere în tine. Derek Derek înghiţi în sec, prefăcânduprefă cându-se se neîncrezător. - Şi ce am făcut, mă m ă rog, ca să merit neîncrederea neîncrederea lui? lui? - Dumnezeule Dumnezeule mare, Derek, Derek, ai o oarecare oa recare reputaţie. - Da, ai ai menţionat menţio nat asta a sta în Londra Londra.. - Merită să o repet. repet. Nu poţi fi atât de orb orb încât să nu îţi dai seama seam a de imaginea imaginea ta pătată. păta tă. - Sunt foarte foar te conştient de ea. ea. Totuşi, Totuşi, sunt sun t angajat ang ajat într-un proces de schimbare. India îl îl privi ţintă ţin tă îndelung, apoi a poi pufni pufn i neîncrezătoare. - Ce să zic. zic. Bărbaţii Bărb aţii ca tine nu se schimbă. schimbă. - Bărbaţii Bărbaţii ca mine? -Fărădelegile tale sunt bine cunoscute. Nu poţi să pomeneşti numele tău într-o conversaţie fără să intervină cineva şi să relate ze vreu vreun n incident nefericit. nefericit. Lăsă L ăsă jos jo s paharul şi începu să numere pe degete. într-una dintre cele mai cunoscute aventuri este implicată Lady Lad y Philbury... Philbury... - Care se înstrăinase de soţul ei, spuse el ca din întâmplare. -Dar este totuşi căsătorită cu el. A mai fost un incident cu un tablou indecent... indecent... - O greşeală din tinereţea tinereţea mea, îndepărtă îndep ărtă el comentariul comentariul cu cu un gest. Cu siguranţă sigur anţă că asemenea comportamente com portamente pot p ot fi iertate. iertate. -Dar nu uitate. A mai fost şi evenimentul discutabil din Hyde Park. Cred că a fost vorba de o întrecere. - Care Care nici nici nu merită me rită menţionată, m enţionată, pufni el, alungând incide incidentu ntul. l. Şi pot să s ă arăt a răt că nici nici animalele animalele,, nici nici oamenii implicaţi nu au suferit sufer it nici nici cel cel mai mic prejudiciu. prejudiciu. în afară afa ră de lezarea leza rea demnităţ dem nităţii ii unora. -A mai fost şi pariul în care era implicată vânzarea la licitaţie a rufăriei intime a unui personaj regal. El clipi. - Da, ei bine, poate că acesta nu a fost unul dintre cele mai fru moase momente m omente ale mele. mele. Deşi nu a fost ideea mea, de fapt. -Faptul că oferi primul loc altcuiva nu te absolvă de respon sabilitate, spuse ea înţepată. Şi a mai^ost un bal mascat la care doamnele...

-------------------  -

Victor Victoriia A fexander  fexan der ------------------------------------- -

- E suficient, suficient, dar îţi mulţumesc pentru că m-ai ajutat ajut at să îmi retră iesc păcatele, rânji el. Dacă le aduna pe toate, erau multe lucruri pe care le făcuse, şi aproape aproa pe la fel de multe multe pe care nu reuşise să le facă, şi toate i se păreau acum prosteşti şi măgăreşti. Dar aproape toate fuseser fuse serăă amuzante amuza nte în momentul resp respect ectiv. iv. - Păcate Păcate despre care care spui că ţin de domeniul trecutului. trecutului. - Şi exact asta ast a este definiţia definiţia schimbării. - A sta st a rămâne rămâne de văzut văzut.. -Cândva tot trebuie să te maturizezi, ştii, zâmbi el sec. Fie că vrei, fie că nu. - Să sperăm sper ăm că e aşa. Dar acum acum vezi vezi de ce ce purtarea pur tarea ta din trecut nu îţi câştigă câşti gă încredere încredereaa unei persoane persoan e ca Sir Martin. Martin. - înţeleg înţele g că el e foarte demn de încrede încredere re.. - Ei bine, bine, nu e înclinat înclinat spre glume glume prosteşt prost eştii şi comportamen com portamentt ru şinos, aşa că, în privinţa asta, da. E şi onorabil, respectabil şi foarte inteligent. - Pare Pare perfect. - Dumnezeule mare, nu, nu, râse ea e a ironic. ironic. E dezorgani dezo rganizat, zat, distr di strat at şi rareori duce duce lucrurile lucrurile până pâ nă la capăt. -înţeleg. Prin urmare, este o pacoste destul de mare pentru Lady Luckthorne, spuse el, chiar dacă ştia deja că nu exista nici o Lady Luckthorne. Luckthorne. - Oh, nu există ex istă o Lady Luckthorne. Luckthorne. -Atunci cine îi administrează gospodăria, personalul, obligaţiile sociale? Lucrurile de felul acesta. - Eu, Eu, bineînţeles. bineînţeles. - Credeam Credeam că eşti secretară. - Mă tem că termenul e destul de cuprinzător când vine vine vorba de de Sir Martin, spuse sp use ea sorbind din vin. vin. Eu fac aproape tot t ot ce trebuie trebuie să facă el, ca să nu fie nevoit să îşi piardă timpul valoros şi să îl poată dedica unor scopuri mai importante. în cea mai mare parte, de na tură intelectuală, academică sau sa u ştiinţifică. Experimente, invenţii invenţii şi şi alte lucruri asemănătoare. Dar şi cercetări, scrieri, colecţii - lucruri de felul acesta. - Şi acest onorabil, respectabil şi foarte inteligent gentleman nu vede nimic necuviincios în faptul că un bărbat necăsătorit lucrează cu o femeie femeie necăsătorită, necă sătorită, într-un într-un spaţiu destul de restrâns restrâ ns şi în în pro pria lui casă.

 Înd  În d rum ru m a r pe  p e n t r u iubire -Deloc, spuse ea, măturând acuzaţia cu un gest. Pentru că nu este şi nu a fost niciodată nimic necuviincios între noi. Şi nici nu aş permite aşa a şa ceva ceva.. - N u mă îndoiesc îndoiesc,, spuse el aproape inaud inaudibi ibil. l. Ea îl privi printre gene. gene. - Ce vrei vrei să spui cu asta? asta ? -Scand -Sc andalul, alul, draga mea India, nu pare scandal scand al în ochii ochii celor celor impli caţi. caţi. Oricât de deschisă şi inocentă ar fi situaţia, unii pot să considere considere că slujba slujba ta t a de la Sir Martin Ma rtin e mai mult mu lt un aranjament  decât  decât o poziţie legitimă, insinuă el, încrucişându-şi braţele. Ea se holbă la el îndelung, apoi a poi pufni pufn i într-un fel de râs. râs. - înseamnă înseam nă că acei acei unii  nu  nu l-au l-au cunoscut niciodată niciod ată pe Sir Martin M artin şi nu m-au văzut văzu t pe mine. -Da, ei bine, crede-mă când îţi spun că nu trebuie să cunoşti pe cineva personal ca să împrăştii poveşti despre fărădelegile lui. Eu sunt un exemplu exemplu de prima mână. - î n cazul cazul tău, tău, există exist ă martori ai incide incidentel ntelor. or. Zâmbi infatuat. Duzini, aş putea spune, poate chiar sute. - Şi nu există nici nici un martor mar tor la ceea ceea ce se poate întâmpla în spate spat e le uşilor închi închise se între un tip ciudat şi încântătoare în cântătoareaa lui lui asistentă asis tentă.. - Nu încerca să mă vrăjeşti, Derek, cu vorbe ca încântătoare. Nu funcţionează. Şi nu se întâmplă întâm plă nimic nimic cu Sir Martin în spatele uşilor închise închise.. Simt Sim t un fel de... de... afecţiune frăţeasc fră ţeascăă pentru pentr u el. el. Aşa cum cred cred că că aş simţi faţă fa ţă de un frate mai mare. Şi sunt sigură că sentimentele lui lui faţă faţ ă de mine sunt la fel, fel, asta ast a dacă are vreun vreun sentiment. Se opri să-şi termine vinul. Vai de mine, lucrez pentru omul acesta de opt ani. Cred Cred că că ar fi sp spus us până p ână acum ac um ceva, dacă ar fi avut alte sentimente. senti mente. - Şi dacă ar fi făcut-o? făcut-o? - Mi-aş fi părăsit imediat slujba. Ridică paharul ca îi fie umplut din nou. nou. Nu permit perm it să fiu pusă pu să într-o într-o situaţie situ aţie stânjenitoare. - Şi totuşi, ai in sistat sist at să s ă călătoreşti cu mine. mine. -Asta e ceva diferit. Noi, spuse ea, arătându-1 cu un deget acuza tor, călătorim călător im cu un scop mai înalt. O chemare nobilă, dacă da că vrei. vrei. Noi vrem să o salvăm pe Heloise. - Fie că vrea să fie salvată, salv ată, fie că nu. nu. - Şi avem avem însoţitori, adăugă adăug ă ea. Cei car caree sunt su nt m artori nu au nici nici un motiv de a împrăştia împră ştia bârfe. bârfe. - Haide, India! Te-aş fi crezut mai deşteaptă. îi înfruntă privirea direct. Cu siguranţă că ţi-ai dat seama că, fie că sunt adevărate, fie

-------------------  -

Victoria flfexancfer ------------------------------------- -

că nu, cele mai interesante, mai chinuitoare şi mai suculente bârfe sunt sun t cele cele despre situaţii la care nu există martori. - Totuşi, ast a staa nu înseam nă că poţi să s ă faci tot to t ce vrei. vrei. Există reguli, reguli, Derek. Derek. Şi regulile regulile au fost fos t făcute făcut e ca să fie ascultate. asculta te. - întotdea întotdeauna? una? - Da, spuse ea ferm, apoi se opri. Deşi bănuiesc că ar putea exis ta circumstanţe extreme, în care ar fi acceptabil să întinzi sau chiar să încâlc încâlcii o regulă. regulă. Nu mă pot po t gândi la un exemplu dintr-odată, dintr-odată, dar sunt dispusă să recuno recunosc sc această posibilitat posibilitate. e. - Ce vederi largi largi ai, spuse spu se el rânjind şi ridicând paharul spre ea. Să Să bem în cinstea găsirii acestui exemplu.  / O '

^

CapitoCuC 11  

Când îţi alegi echipamentul pentru călătorie, trebuie să ţii  seama de destinaţie. O garderobă pentru deşertul egiptean nu va  fi potrivi potr ivită tă pentru pentr u Alpii din Bavaria Bava ria.. Oricum Oricum,, nu poţi greşi greşi prea  mult dacă alegi o fustă de stofă bună şi o pereche de ghete solide. O doamnă călătoare informată va verifica de mai multe ori baga-   jul, ca să se asigure că că e bine bine eticheta etichetat. t. Oricât de calmă calmă ai fi fi, pier-  pier-  derea bagajului îţi va ruina călătoria.

Ghidul Societăţii Doamnelor Călătoare Chiar şi în casa pe care o împărţea cu Heloise la Londra, India se schimba pentru cină. Aşa se cuvenea şi acestea erau aşteptările, însă îns ă rochia ei cenuşie cenuşie nu se ridica pur şi simplu sim plu la înălţimea unei noi cine cine în omam om amen entatu tatull salon parizian p arizian al lordului Brookings, Brookings, cu pereţii cu picturi murale şi candelabrele scânteietoare şi aurii din cristal. Totuşi, Totuşi, trebuia tre buia să se ducă - nu avea încotro. încotro. Ar Ar fi fo fost st nepoliticos să rămână în camera ei. Cu toate acestea, poate că ar fi fost mai bine să fie nepoliticoasă, decât să se prezinte la cină. Deşi nu ar fi cre zut că era posibil posibil,, se simţise încă şi mai deplasată stând stân d la masă mas ă cu Excelenţa Excelenţa Sa, Derek Derek şi familia fam ilia Greer decât se simţise sim ţise în holul primului primului Grand Hotel, deşi al doilea, al treilea şi toate to ate celelalte pe care le văzu văz u se în acea zi, zi, până la al şaptelea şaptel ea nu erau chiar atât atâ t de mari, însă în să erau totuşi totu şi impresionante. impresionante.

--------- - ‘îndrumarpentru iubire---------- Seara de abia începuse începuse când Derek Derek decretă decretă că terminaseră termin aseră pentru pen tru ziua aceea şi insistă să se întoarcă în casa fratelui său vitreg. Gea mantanul ei nu fusese încă încă găsit, dar Suzette o asigură că fusese pro p ro babil dus într-o cameră greşită, probabil într-o aripă greşită, şi se depuneau toate eforturile pentru a-1 găsi. India nu era sigură că o credea. Având în vedere eficienţa de până atunci, personalul casei nu prea inspira încredere. Nu era câtuşi de puţin surprinzător că îi rătăciseră geamantanul. Cu toate acestea, trebuia să adm ită că mân mân  carea era excelentă, excelentă, chiar dacă puţin pu ţin cam copioasă cop ioasă.. Totuşi, avea mult prea multe pe cap ca să se poată bucura de mese sau să participe la conversaţia însufleţită. însufleţită. Insă nimeni nu părea să fi observat. Era evident că Estelle căzuse sub vraja lui Derek şi a lordului Brookings, şi asta se vedea din felul în care această doamnă flutura din gene şi emitea câte un chicotit ocazional, ca să nu mai vorbim despre privirea ei plină de adoraţie. De parcă ar fi fost fo st o şcolăriţă, şi nu o femeie care care se apro a propia pia de şaizeci şaiz eci de ani. ani. Profesorul Greer părea să fi cedat şi el farmecului lor, fiindcă o mare parte din conversaţie consta din amintirile zilelor lui de stu denţie din Paris, cu ani în urmă. Cei trei bărbaţi dedicau mult timp comparării Parisului de astăzi ast ăzi - cu bulevardele sale lărgite şi edific edificiile iile recent construite - cu Parisul din tinereţea profesorului. Oricât de mult aprecia aspectul modern al oraşului, acesta ac esta vorbea cu nostalgie despre străduţele medievale întortocheate, despre pasajele înguste şi despre clădirile vechi. Exista o doză de nostalgie şi în amintirea unor distracţii distr acţii mai m ai picante pe care i le oferise Parisul, Parisul, şi lordul Broo kings îl asigură asig ură că unele unele lucruri lucruri nu se schimbă niciodată. nic iodată. Din fericire fericire,, Derek Derek îndreptă rapid conversaţia con versaţia spre alte subiecte. subiecte. Nu, India ar fi preferat să evite cina şi nu s-ar fi supărat dacă l-ar fi evitat evitat şi pe Derek Derek în în acelaşi timp. Nu fusese fu sese bea b eată tă la cafenea, dar vinul vinul pe care care îl băuse îi dezlegase limba. limba. Insă când se gândea g ândea la con con versaţia versa ţia lor, lor, îşi dădea seam se amaa că erau puţine puţine lucrurile lucrurile pe care care le spuse spus e se din cauza vinului. vinului. Deşi Deş i îi îi datora dator a probabil scuze. Fusese Fu sese nepoliticos să trateze cu uşurinţă dorinţa lui de a nu fi o dezamăgire; nepoliti cos, meschin şi neomenos. Când se gândea gân dea la asta, simţea sim ţea un fior fior de de vinovăţie. El fusese drăguţ cu ea, şi ea îi răsplătise amabilitatea cu sarcasm şi dispreţ. De fapt, nu n u putea put ea să s ă nu se întrebe dacă era chiar chiar un netrebnic, aşa aş a cum crezuse, crezuse, sau sa u o luase pe o cale greşită gre şită încercând săL să Lşi demonstreze dem onstreze meritele meritele.. Era un gând care merita rumegat. După cină, se scuză spunând că era obosită, ceea ce nu era cu to tul neadevăr neadevărat. at. Din Din nou, nou, era forţată s ^ doarmă cu aceeaşi aceeaşi cămaşă căm aşă

Victoria Victo ria ‘Afexand Afex ander er — de noapte cu volănaşe pe care o mai purtase, în timp ce Suzette îi ducea din nou hainele la curăţat. Chiar dacă nu era obişnuită cu un asemene asem eneaa lux, lux, atingerea mătă m ătăsoa soasă să a cămăşii pe piele piele era încântător. încântător. Ii trecu prin minte că s-ar putea răsfăţa şi şi-ar putea permite ceva asemănă asem ănător tor când se întorcea acasă. Şi o saltea la fel de comodă comodă ca şi şi asta. asta . Gânduri prosteşti, pro steşti, desigur, desigur, induse fără îndoială de oraşul acesta şi de casa asta. în dimineaţa următoare, India se trezi cu o hotărâre reînnoită. Dormise din nou mai târziu decât de obicei, dar se trezi totuşi mai devreme decât în ultimele două dimineţi, pentru că voia să coboare alături de ceilalţi la micul dejun. Suzette insistă atât de mult, încât cedă şi şi o lăsă să o ajute să s ă se îmbrace îmbrace şi să îi aranjeze părul - chiar chiar dacă rezultatul era evident mai franţuzesc decât ar fi preferat, iar cocul cocul ei ei obişnuit obişnu it era acum acum mult mai sus şi faţa faţ a îi era încadrată încadrată de bu cle enervante. Suzette declară că avea mult vino-ncoace, şi India îşi dorea atât atâ t de mult să scape, încât nu se mai obosi să s ă o contrazic contrazică. ă. - Bună dimineaţa, spu s puse se ea strălucitor intrând în salon. salon. Excelenţa Sa nu era prezent, fără îndoială pentru că era prea devreme pentru el, dar Derek şi familia Greer erau angajaţi într-o conversaţie animată. Derek şi profesorul se ridicară în picioare la sosirea sosi rea ei. - Bună dimineaţa, draga mea, zâmbi profesorul Greer. Arăţi în cântător astăzi. - Chiar Chiar aşa, India, India, încuviinţă Estelle cu entuziasm. E evident evident că îţi prieşte Parisul. - Nu aş paria pa ria pe asta, spuse Derek Derek studiind-o studiind-o curios. E ceva ceva diferit la tine tine astăzi? astăzi ? -Nimic la care să mă pot gândi. India rezistă dorinţei de a-şi netezi părul la locul lui obişnuit. Privire Privireaa ei se îndreptă îndrept ă spre bufet. Acesta e un mic dejun englezesc? - Cu câteva câteva produse franţuze fr anţuzeşti şti de patiserie ca să împăcăm şi ca pra, şi varza, spuse Estelle cu o voce încântată. Se pare că Excelenţa Sa apreciaz ap reciazăă beneficiile beneficiile unui mic dejun combinat. c ombinat. Am vorbit vor bit cu Fre Fre-derick, derick, şi credem că e un obicei pe care l-am putea pu tea ado a dopt ptaa şi noi când ne întoarcem întoarcem acasă. a casă. - Lordul Brookings a crezut întotdeauna în adoptarea celor mai bune lucruri lucrur i din ambele culturi, adă a dăug ugăă Derek. Avem Avem şi o cafea dindintr-un amestec special special.. - C â t de.. de.... practic practic din partea pa rtea lui. lui.

îndrumar pee n t r u -------------------- îndrumar p

iub iu b ire ir e---------------------

India India le le făcu semn să îşi ocupe ocupe scaunele, scaunele, apoi a poi se îndreptă î ndreptă în grabă spre bufet. Era un mic dejun care putea rivaliza cu cele mai abun dente mese oferite în Anglia: ouă gătite în trei moduri diferite, cârnăciori, o varietate de brânzeturi, peşte şi fructe, dar şi cornuri şi câteva tipuri de produse produs e de patiserie. pati serie. Pentru o clipă clipă trecătoare, îi in vidie pe cei cei care care erau atât atâ t de bogaţi bog aţi încât să-şi să -şi perm pe rmită ită asta a sta în fieca fiecare re dimineaţă. dimineaţă. îşi îş i umplu farfuria farf uria şi se aşeză a şeză la masă. - Derek, începu ea, oricât de mult mi-aş dori să ne reluăm căută rile, rile, mă m ă tem că va fi o întârziere inevitabilă. El ridică din sprâncene. - O întârziere? întârziere? India încuviinţă. - Nu pot continua să port aceleaşi haine zi după zi. Fiindcă toa tă lumea m-a asigurat că geamantanul meu trebuie să fie pe aici pe undeva, am de gând să îmi iau cu mine camerista şi să-l caut în fie care cameră a acestei case până până-1 -1 găsesc. găsesc . India luă un corn şi începu să-l ronţăie. Derek Derek şi profesoru profe sorull schimbară schim bară o privire. privire. - Sper că ai de gând să ceri ceri permisiunea lordului lordului Brookings înain te de a te învârti prin casa lui, lui, India, spuse sp use Estelle Estelle.. -Aveam de gând s-o fac, dar îţi mulţumesc pentru că mi-ai sugerat-o, spuse India înţepând un cârnăcior. Cârnăciorii erau deosebit deos ebit de buni. buni. - Urăsc să fiu purtătoru purtă torull veştilor rele rele,, draga mea, începu profeso rul, apoi aruncă o privire spre Derek, care încuviinţă aprobator. Dar nu am aflat până pâ nă astăzi a stăzi că geamantanul tău lipseşte. Poate că bucătăreasa lui Heloise ar putea învăţa să facă patiserie franţuzească. - Când Când te-ai te-ai trezit ieri, ieri, Frederick Frederick şi Estelle Estelle plecaseră deja şi au lip sit toată t oată ziua, spuse spu se Dere Derek. k. - îţi mulţumesc pentru preocupare, profesore, spuse India şi luă o bucată de omletă cu ciupe ciuperci rci şi şi ierburi. ierburi. De abia se putu pu tu stăpâni stăp âni să nu geamă ge amă de plăcere. plăcere. - De fapt, e mai mult decât o preocupare. preocupare. Profesorul îşi drese gla sul. sul. Mă tem că eu sunt sun t răspunzător. India îngheţă, îngheţă, cu furculiţa furculiţa la jumătate jumă tateaa drumului spre gură. gură. -Oh? - Dacă îmi amintesc bine, când am j^dicat bagajele noastre alal tăieri noapte, începu profesorul Gree Greer, r, mi s-au părut păru t mai m ai mult decât

-------------------  - Victoria 'ACexander -------------------------------------  -

suficiente pentru patru oameni. Erau câteva valize - nu sunt sigur câte - şi trei geamantane. - Unul dintre dintre ele ele era al meu, spuse sp use Derek Derek.. Estelle clipi clipi.. - Celelalte erau ale ale noastre. no astre. - îmi cer scuze, dar nu am avut habar că am rătăcit bagajul tău, clătină din cap profesorul Greer. Sunt sigur că aş fi spus ceva atunci dacă mi-aş fi fi dat seama sea ma că lipsea un geamantan. - Deci Deci geamantanu geam antanull meu nu e în casă, spuse sp use India înce încet. t. -Se pare că nu. Derek o privi cu aceiaşi ochi cu care ar fi privit o bombă ce putea exploda în orice moment. Totuşi, în momentul în care profesorul m-a informat azi-dimineaţă, m-am dus personal la gară ca să văd dacă geamantanul tău nu era printre celelalte ba gaje pierdute. pierdute. - Şi? întrebă ea ţinându-şi respiraţia. - Ş i... i. .. nu era, era, spuse Derek ezitant. E foarte foar te posibil să fi fi fo fost st trimis la o adresă greşită, şi în loc să vină la Paris să fi plecat într-o călă torie proprie. proprie. Ea lăsă furculiţa jos. -Unde? Derek ezită. - A sta st a pare să fie întrebar întrebarea. ea. India inspiră adânc şi se luptă lup tă să-şi să- şi păstreze păstrez e calmul. calmul. - Şi ai ai şi răspunsul? - încă nu, nu, spuse sp use el cu o grimasă. Dar te asigur asigu r că fac tot ce se poa po a te ca să-ţi să- ţi recuperez geamanta geam antanul. nul. Val mă ajut a jutăă şi el. Nu mă îndoiesc că va apărea a părea.. Făcu o pauză. Până la urmă. -Până la urmă? de abia reuşi ea să spună, înecându-se. Până  la urmă? 

- Mai devreme sau mai târziu, răspun răs punse se el pe un ton stins. stins . - Da, ştiu ce înseamnă  până la urmă, urmă,  spuse ea pe un ton aspru, ridicând vocea în ciuda tuturor tuturo r eforturilor. - Lucrurile astea se întâmplă când călătoreşti, draga mea. Estelle se întinse peste masă şi o bătu uşurel pe mână. Eu nu am călătorit niciodată, bineînţeles, dar am auzit că asta se întâmplă uneori. Păi, una dintre broşurile Societăţii Doamnelor Călătoare vorbeşte exact despre asta şi oferă sfaturi excelente despre cum să te descurci fără lucrurile lucrurile tale până p ână îţi recapeţi bagajul. bagajul. India nu simţise niciodată panica, dar acum fu sigură că ceea ce simţea simţ ea era panică. panică.

-------------------- îndrumaryen îndrumar yen tru

iubire iubire----------------------

- Faci aci parte din Societatea Doamnelor Călătoare? Călătoare? - Oh, vai de mine, mine, da, spuse Estelle făcând gropiţe gro piţe în obraji. obraji. M-am înscris înscr is chiar de la început. Nu era asta o revelaţie? revelaţie? Totuşi, Totuşi, în momentul de faţă fa ţă nu prea con ta. Nu când când avea un nod în stomac, stom ac, şi de abia putea pu tea respira. Vederea Vederea i se înceţoşă, şi la colţul ochilor ei începură să se adune nişte pete negre foarte ciudate. -Vă rog să mă scuzaţi, spuse India ridicându-se în picioare şi se sprijini cu mâinile pe masă, cu genunchii genunchii nesiguri, simţindu-se sim ţindu-se gata g ata să cadă. Dumnezeule mare, aşa te simţeai când leşinai? Ea nu era tipul de femeie care leşină. De fapt, simţise întotdeauna un anume dispreţ dispre ţ faţă faţ ă de femeile femeile care leşinau ca să evite o problemă presantă. Se poate să fi fo fost st totuşi to tuşi prea aspră. - Te simţi bine? Derek Derek sări în picioare picioare şi înconjură masa ma sa îndreptându-se îndrep tându-se spre sp re ea. Profesorul Profesorul se încruntă alarmat alarm at şi se ridică şi el el. - Eşti extraordinar extraordin ar de palidă. palidă. - Nu, Nu, mă sim s imtt bine. bine. Inspiră adânc o dată şi încă o dată. - Eşti sigură? sigu ră? Derek era era acum lângă lâng ă ea, iar ia r în vocea şi ş i în ochii ochii lui lui se putea put ea citi îngrijorarea. Şi un sentim ent care care putea put ea fi vinovăţie. Nu arăţi bine. Era şi drept să se simtă vinovat. El fusese cel care se ocupase de bagajul bagaju l ei la începutul călătoriei. - Nu, într-adevăr, dar sunt destul de bine. Se îndreptă, şi slăbi ciunea ei de de moment mom ent fu mătu m ăturată rată de furie. furie. Furie care nu avea să facă nici un bine nimănui. Trebuia să iasă imediat, înainte de a spune ceva care nu ar fi făcut decât să înrăutăţească lucrurile. Cred că mă voi retrage în camera mea ca să mă gândesc la toate astea. Reuşi să zâmbească slab. slab. îţi mulţumesc m ulţumesc pentru grija gri ja ta. ta. Şi ieşi rapid. Cu fiecare pas, mânia ei se topea. Dacă analizai lucrurile în mod raţional raţion al şi normal, probabil pro babil că nu nu era vina lui lui Derek, Derek, nu în totalitat tota litate. e. Oh, desigur, el era vinovat pentru bagaj, dar pentru restul... Era pur şi simplu mai uşor uşo r să s ă îşi îndrepte îndrepte furia spre el decât decât să învinovăţeas învinovăţeas că pe cine cine trebuia - pe ea însăşi. Dar i se se păruse păru se o idee atât atâ t de strălu strălu  cită la momentu mo mentull respectiv. respectiv. Martin vorbise iar şi iar despre pericolele călătoriei. Despre pun gaşii gaş ii şi hoţii de buzunare buzun are dintr-un oraş ca Parisul. Parisul. Despre Desp re tot to t ce ame am e ninţă nin ţă o femeie, chiar şi când când călătoreşte călăto reşte îjisoţi îjis oţită. tă. Despre felul în care care poţi fi lovit în în cap şi să te trezeşti treze şti fără fă ră nimic. nimic. De aceea, aceea, nu i se păru

------------------- -

-------------------Victoria Victo ria 'Ăfexancf 'Ăfexancfer  er --------------------

deloc deloc înţelept să îşi ţină banii pentru călătorie călătorie în valiza de de mână sau în buzunar. Păi, în cărţile ei despre detectivi şi mistere, în care ba nii erau ascunşi ascu nşi în locuri secrete, secrete, nimeni nu îi găsea găs ea până în ultimul ultimul capitol. capitol. Şi ce putea fi mai sigur decât să pună pun ă punga pung a cu banii pentru călătorie călătorie într-un compartiment compartim ent secret al geamantanului? Numai că nimeni nu îi spusese că geamantanul însuşi se putea   pier  pierde de!  !  Ajunse în camera ei, închise uşa şi se prăbuş pră buşii lângă ea. Dumneze ule mare, ce să facă? Convenise cu Derek Derek de de la începutul călătoriei că avea să-şi plătească fiecare cheltuielile. Singurii bani pe care îi avea erau cei cei pe care îi primise de la Martin pent p entru ru telegrame, telegram e, şi nu n u aveau să dureze dureze veşnic. veşnic. Cel Cel puţin atât at ât timp cât rămâneau la Paris Paris nu va tre bui să plătea plă tească scă o cameră la hotel. Dar când vor pleca... gândul o făcu să se cutremure. Nu putea primi bani de la Derek, sub nici o formă. Ar fi fi însemnat însem nat să fure direct de la doamne doamn e ca Heloise. Heloise. Se îndepărtă de uşă şi începu să se plimbe prin cameră. Existau puţine opţiuni. Putea să-şi folosească puţinii bani pe care îi avea ca să se întoarcă în Anglia şi să abandoneze căutarea lui Heloise - rugându-se ca verişoara ei să-şi dea seam se amaa la un un momen mo mentt dat că uitase de corespondenţă şi să-i scrie. Bineînţeles, presupunând că Heloise era într-adevăr teafără. Şi asta depindea de rugăciuni, şi India nu credea în intervenţia divină. Cu siguranţă că Dumnezeu avea alte lucruri lucruri de care să se preocupe, preocupe, în afara a fara verişoarelor şi bagajelor pier dute. dute. In plus, nu păruse pă ruse s-o asculte niciodată. Nu, Nu, singura şansă şan să reală era să întindă puţinul pe care care îl îl avea şi dacă era absolut necesar - să apeleze la Martin pentru alţi bani. El nu avea să ezite s-o ajute, ajute, dar nu putea su po porta rta gândul de a-şi recu recu noaşte prostia şi de a cere ajutor. Nu era o femeie neajutorată şi nu dorea să fie considerată astfel. Nici nu dorea să îi fie şi mai datoare lui Martin. Ii era deja îndatorată pentru că o angajase. Avea să tri mită mit ă o ultimă ultim ă telegramă telegram ă în în care să inventeze o scuză oarecare pentru că nu îi mai telegrafia şi apoi să facă banii să ţină cât se putea de mult. Şi avea să îi înapoie înapoieze ze fiecare fiecare bănuţ băn uţ când se întorcea înto rcea acasă. In momentu mom entull acesta, cineva ciocăni ciocăni la uşă. -Da? Uşa se deschise, şi Estelle vârî capul. - Draga mea fată, eşti bine? Toată lumea îşi face griji din cauza ta. - E foarte amabil din partea voastră, spuse India, forţându-se să zâmbească. Dar nu trebui trebuiee să s ă vă faceţi griji, griji, sun s untt foarte foa rte bine. bine.

------------------- -

îndrumaryentru iuSire------------------- -

- Oh, Oh, bine, atunci te las în pace. Prin ochii ochii femeii vârstnice vârst nice trecu o undă de dezamăgire şi se întoarse întoars e să s ă plece. plece. Era într-adevăr drăguţ din din partea ei - din partea pa rtea tuturor, tuturor, de fapt - să-şi facă griji griji din din cauza cauza ei. Mai ales având av ând în vedere că ea nu putuse put use fi cea cea mai plăcută plăcu tă tova răşă de călătorie. -Nu pleca, spuse India fără să se gândească. Nu era complet adevărat. -Oh? - Mă tem că nu sunt sun t deloc deloc foarte bine, bine, spuse sp use India, îndepărtân înde părtând do şuviţă şuvi ţă enervantă enervan tă de păr de pe pe faţă. faţă . Intră, Intră, te rog! rog! - Bineînţel Bineînţeles. es. Faţa F aţa lui lui Estelle strălucea, strălucea, şi intră aproape săltând săltâ nd în cameră. Biata copilă! Cu ce te pot ajuta? -Nu ştiu, spuse India arătându-i un scaun tapiţat. Te rog să iei loc. Estelle se aşeză pe scaun şi rămase în aşteptare. India îşi reluă plimbarea. Nu mi s-a întâmplat niciodată să nu ştiu ce să fac, cel puţin nu în perioada de care îmi pot aduce aminte. Viaţa mea e de obicei obicei bine ordonată ordo nată şi controlată. Lucruri Lucrurile le nu îmi scapă niciodată din mână. - E o situaţie stânjenitoare, spuse Estelle Estelle cu o voce din din care care răz răz-bătea simpatia. Deşi suntem în Paris, aşa că nu e atât de rău pe cât ar putea să fie fie. India se opri pe loc. - Nu văd cum ar putea fi mai rău rău.. - Prostii Prostii.. Ştii doar do ar că Parisul Parisul e capitala modei. modei. Nu-mi Nu-mi pot imagina im agina ceva mai distractiv decât să îţi înlocuieşti garderoba la Paris, chiar dacă ai mijloace mijloace limitate. E o şans şa nsăă care care nu apare des, cel cel puţin pen tru major m ajoritatea itatea dintre noi. noi. Şi tu ai scuza perfectă. India se holbă la ea. - Nu m-am gândit gândi t la haine. haine. - Ei bine, bine, pur şi simplu sim plu nu poţi continua să porţi aceeaşi rochie rochie zi zi de zi. Privirea lui Estelle măsură rochia cenuşie de la corset la tiv şi înapoi. înapoi. începe începe să arate puţin cam - clip clipii - trist. - A fost curăţată în fie fieca care re seară. seară. - Curăţatul e una, una, dragă. dragă. Purtatul e cu totul altceva. altceva. India aruncă arun că o privire spre rochia r ochia ei de nădejde. - Cred Cred că rezistă rez istă destul de bine bine.. - Haide, India! Tonul lui Estelle era blând, de parcă ar fi încercat să-i bage minţile în cap unui u nui copil. copil. Chiar crezi? - Da, spuse ea ferm. Cred. Sprâncenele lui Estelle se arcuiră în sulS

------------------- -

Victoria ‘A fexa fex a nder  nd er ----------------------------------- --

- Nu am fos f ostt niciodată deosebit de preocupată de de modă. modă. -A m observat, dragă dragă.. - Prefer să îmi aleg hainele hainele din motive motive practice - să aibă o croială croială potrivită potriv ită şi să s ă fie dintr-o dintr-o stofă sto fă bună, felul felul acesta acest a de lucr lucrur uri. i. - N u după felul felul în care care arată, atunci? atunci? - Nu, ridică din umeri ume ri India. - Niciodată? Niciodată? - Nu am văzut niciodată niciod ată ce nevo nevoie ie ar fi de de asta. ast a. -în -î n ţele ţe leg. g. Estelle Estelle se uită la ea gânditoare. Nu te-ai te-ai îmbrăcat îmbrăcat nicio nicio dată dat ă cu o rochie rochie nouă, gândindu-te gândind u-te nu doar d oar că arăţi arăţ i mai bine, bine, ci şi că te simţi sim ţi mai m ai bine? bine? - Nu. India nu se gândise gând ise niciodată la aşa a şa ceva ceva.. -Vai de mine, chiar şi eu mă gândesc la asta aproape la fiecare ocazie în care mă îmbrac cu vreo rochiţă nouă. Recunosc Recunosc că imaginea din oglindă oglind ă nu mai e de mult atât at ât de atrăgă atr ăgătoa toare re ca pe vremuri... vremuri... Un zâmbet nostalgic curbă buzele lui Estelle. Dar destul cu asta. E cu cu vârf vâ rf şi îndesat înde sat timpul să ai a i şi tu aceeaşi experienţă. Haid Haide, e, India! India! Se ridică r idică în picioare. picioare. Avem Avem cumpărături cumpăr ături de făcut. -N u po pott. - Bineînţeles că poţi. Estelle îndepăr înde părtă tă cu un gest ges t obiecţiile obiecţiile Indi Indi ei. Fiindcă vom rămâne o vreme aici, trebuie să îţi comanzi imediat nişte haine noi. Până atunci, sunt câteva magazine în care se vând haine de-a gata. M-am oprit deja la câteva, pentru că eram oarecum curioasă, şi preţurile sunt destul de rezonabile. Nu aş încuraja de obicei obicei cumpărarea unor haine de-a de-a gata, înţelegi, înţelegi, dar nevoia ne ne sileş sil eş te să facem un mic sacrificiu. Deşi cumpărarea unor haine moderne din Paris, chiar şi fără să fie făcute la comandă, nu poate fi numită... - Nu pot po t să s ă cumpăr c umpăr nimic nimic,, spuse India ridicând glasul. glasul. - Nu doar că poţi, dar d ar trebuie, trebuie, spuse spu se ferm Estell Estelle. e. - Nu, Nu, nu înţelegi - nu pot. India inspiră adânc. adânc. Cea Cea mai mare par te a banilor mei au fost ascunşi în geamantan. Estelle Estelle rămase răm ase cu gura căscată că scată şi ş i făcu ochii ochii mari. mari. - Există o broşură a Societăţii Doamnelor Călătoare despre asta? Panica pe care crezuse că o învinsese ameninţa să revină în plină forţă. - Nu ştiu, spuse Estelle privind-o ţintă. Dar ar trebui să fie una, desigur. „Ce să faci într-o ţară străină fără bani." O să le-o sugerez când ne întoarcem. Ezită. Dar bănuiesc că primul lucru pe care l-ar putea pu tea spune spu ne ar a r fi să nu-ţi pui banii în bagaje care care se pot p ot rătăci. rătăci.

—

‘Îndrum Îndru m ar p entru en tru iubi iubire re -

- Da, Da, ei bine, ar fi un sfat sf at bun, sp spus usee India reluându-şi reluându-ş i plimbarea, plimbarea, îmi dau seama că pare, oh, neînţelept... Estelle pufni, apoi tuşi. - Dar atunci mi s-a părut păru t o idee atât at ât de bună. Totuşi, ce avusese în cap? Păi fusese fus ese atât atâ t de îngrijorată din cauza lui lui Helois Heloise, e, pregătindu-se pentru o călătorie la care care nu se gândise gând ise niciodată, cu un bărbat în care nu avea încredere, şi Martin trăncănea mereu despre pun gaşi ga şi şi ţigani, încât era evident că nu gândise gând ise deloc. deloc. India se mândrea mândre a cu inteligenţa ei, dar se părea că, atunci când te lasă mintea, o face într-un fel fel spectaculos. Acum văd că a fo fost st o greşeală greşe ală prostea pro stească scă.. Păi, dacă altcineva ar fi făcut ceva atâ t de absurd... - A i fi spus spu s că e idiot, încuviinţă Estelle. Estelle. Şi pariez că nu ai fi folosit folo sit un eufemism. India India se uită fix la femeia mai vârstnică. Până acum, acum, nu se gân g ân dise ce credeau oamenii despre ea; pur şi simplu nu era impor tant. îşi trăise viaţa aşa cum îi plăcuse. Bineînţeles, nu avusese un sezon de debut, nu fusese prezentată niciodată oficial în societate, nu fusese niciodată la un bal. Şi nu-i păsase niciodată de lucrur lucrurile ile acestea, pe p e care le le considerase conside rase nişte n işte fleacuri prosteşti. pro steşti. Era oare cât de cât posibil ca toate lucrurile pe care nu le făcuse niciodată - pentru că nu voise - să o fi transformat într-un fel de scorpie scorpie atâ t de nemiloasă, încât să nu poată ierta greşelil greşelilee altora? într-o femeie care nu vedea nimic rău în a sublinia defectele alto ra? O femeie care îşi spune părerea fără să se gândească pe cine insulta insu lta cu asta? ast a? Care Care dispreţuise dorin d orinţa ţa sinceră a unui bărbat băr bat de a nu fi o dezamăgire? Estelle avea dreptate. India ar fi fost prima care să-l numească idiot pe cel cel care care ar fi făcut aceeaşi greşeală ca ea. Exact Exac t asta as ta ar fi fă cut. Şi ar fi făcut-o cu mare dispreţ şi superioritate. -Ai dreptate, spuse India lăsându-se să cadă pe pat. Probabil că aş fi făcut-o. făcut-o. Ce teribil de.. de.... îngrozito îng rozitorr din parte pa rteaa mea! - Nu sunt sun t sigură că îngrozitor e cuvântul corect, corect, spuse sp use Estelle. Estelle. India îi aruncă o privire sceptică. -Deşi bănuiesc că e destul de aproape. Totuşi... Estelle adoptă o atitudine raţională. Nu te poţi schimba dacă nu recunoşti că ai o problemă, dragă. Eşti o femeie inteligentă, sinceră şi independen tă, şi nu văd nimic rău în asta. Zâmbi. Dar ai putea să te gândeşti să accepţi faptul că restul omenirii e formată din fiinţe defectu oase şi muritoare ca noi, care nu se poţ^ridica la standardele tale de perfecţiune.

Vic toria -------------------- Victoria

‘A fexand fexa nder  er  —  —

------------- -

India încuviinţă încet. - M-aş M-aş putea gândi la asta. - Şi asta as ta e tot to t ce-am ce-am putea put ea spera. Acum, Acum, nu pot face multe pentru pentr u starea star ea ta t a financiară, financiară, deşi sunt su nt sigură că ţi-aş putea pute a împrumuta împrum uta ceva ceva.. Pentru moment... momen t... Estelle o studie atent. Ridică-t Ridică-tee un moment mom ent ca să mă pot p ot uita u ita bine la la tine. tine. - De ce? întrebă India, India, dar d ar se ridică totuşi. - întoarce-te, te rog! Estelle pocni din degete. încet. - Bine Bine,, dar de ce ce fac asta? asta ? - Ca să po pott hotărî hotă rî care dintre hainele hainele pe care le-am le-am adus cu mine mine ţi s-ar potrivi. potrivi. -O h , nu aş putea. putea... .. -Dar o să poţi. Insist, şi nu accept un refuz. Estelle se ridică şi se învârti în jurul ei. Lucrurile mele o să aibă nevoie de câte o mică ajustar aju stare, e, dar cred că nu va fi nimic nimic prea greu. Avem Avem aceeaşi înălţime şi cred că avem aceeaşi măsură la piept, însă mă tem că în rest am mai multe m ulte curbe decât tine.  ar fi fo fost st un cuvânt cuv ânt mai potrivit, se gândi India apoi se Corpolentă  ar mustră mu stră singură. singură. Dacă Dacă voia să nu mai m ai judece judece atâta atât a pe toată to ată lumea şi să fie, ei bine, mai drăguţă, trebuia să înceapă acum. Dacă Estelle voia să spună spu nă despre ea că avea curb curbe, e, atunci curbe să fie. fie. - Eu, Eu, una, sunt sun t destul de îndemânatică îndemâna tică cu acul şi aţa, dar îmi ima ginez că vreuna dintre cameristele de aici e probabil mai talentată decât mine. Estelle îşi încreţi încreţi fruntea, gânditoare. g ânditoare. Mi-am Mi-am adus mult mai multe haine decât aş putea purta, dar nu se ştie niciodată peste ce po poţi ţi da d a într-o călătorie. - E un sfat sfa t din broşura Societăţii Societăţii Doamnelor Călătoare? Călătoare? - Da, cred că e, e, spuse spu se absen ab sentă tă Estelle, Estelle, prinzând prinzâ nd stofa sto fa cenuşie a ro chiei ei între degete şi trăgând-o. Nu eşti chiar atât de durdulie cum credeam. credeam. Hainele Hainele tale se aşa a şază ză pur p ur şi simplu cam rău. rău. - S u n t destul de de com comod ode. e. - îmi imaginez că sunt, murmură femeia mai vârstnică. Am câ teva lucruri care ţi s-ar potrivi. Măcar una dintre ele nu va avea nevoie decât de o pensă pe ici, pe colo. O aduc imediat şi găsesc şi o cameristă. - Mulţumesc, Estell Estelle. e. Dacă ar fi fost după ea, nu ar fi purtat niciodată hainele lui Es telle telle,, dar oferta o ferta era foarte amabilă. Şi femeia vârstnică avea drep drep tate - rochia cenuşie de lână arăta deja obosită. Chiar dacă nu avusese niciodată prea mulţi bani şi nu se gândise niciodată prea

—

îndrumar p îndrumar pee n t r u iubire iub ire ■

mult la modă, India preferase să arate totuşi îngrijit şi simplu, dar elegant. Estelle se întoarse să plece. -încă ceva, ezită India. Aş aprecia dacă nu i-ai spune domnului Saunders despre dificultăţile mele financiare. - Cred Cred că nici nici nu va observa. - Nu dacă sunt atentă. Şi nu dacă o găsim într-adevăr în curând pe verişoara mea, lucru de care care sunt su nt sigură, sigu ră, fiindcă fiindcă mai avem avem de ve rificat doar douăzeci do uăzeci de hoteluri Grand. Deşi păreau multe. Refuza să se gândească la pasul următor, în  gran d  cazul în care Heloise nu era într-unul din ele. Poate cuvântul  grand  din scrisorile ei era doar o descriere. Aveau să verifice fiecare hotel care părea mare? Şi dacă nu o găseau în Paris? Şi mi-am luat ceva bani la mine. mine. India nu era obişnuită obişn uită să ceară nimic, nimic, dar da r de data dat a asta as ta mândria trebuia lăsată deoparte. Nu aş vrea să ştie cât am fost de nesăbuită. Era ciudat cât de important părea. Prefera ca Derek să creadă orice despre ea, numai nu că era o proastă. -Pot să înţeleg asta, desigur, încuviinţă Estelle. Foarte bine atunci, va fi secretul nostru. - Din nou, ai toată recunoştinţa mea. India lăsă să-i scape un of tat ta t de uşurare. uşurare. Ai Ai fost fos t foarte foar te amabilă, şi eu nu am făcut făc ut nimic nimic ca s-o s-o merit. - Prosti Prostii. i. Nu N u mă îndoiesc că ai fi făcut acelaşi lucru pentru mine, mine, dacă situaţia situaţ ia ar fi fost fos t invers. invers. India nu era chiar sigură de asta, dar era frumos din partea lui Estelle Estelle că gândea aşa. - Sper şi că noi două dou ă vom fi prietene. prietene.  în ziua în care Derek vorbise vorbi se despre d espre prieten p rietenii ii ei, Indiei îi Prietene?  în trecuse prin minte m inte că nu avea nici nici unul, în afară afar ă de Heloise şi Martin. Nu se mai gândise gân dise la asta, asta , şi cu siguranţă siguran ţă că nu se gândise gând ise nici nici înain te. Era ciudat că se gândea gân dea acum. Zâmbi. - Mi-ar Mi-ar plăcea. - Bine. Bine. Atun Atunci, ci, ca prietenă a ta, trebuie trebuie să s ă fiu sinceră şi să s ă admit ad mit că dacă îţi împrumut împru mut câteva haine, haine, am şi eu de câştigat. A sta îmi ofe ră ocazia de a-mi cumpăra cum păra câteva câtev a lucruri de aici. aici. Estelle rânji rân ji într-un mod care nu putea fi numit decât răutăcios. Şi mi-am dorit dintotdeauna deaun a o rochie făcută făc ută la Paris. Paris. ^

—

V ictoria ‘A fexand fexa nder  er  - -

Capito CapitoCuC CuC 1 2 

- M-am gândit gândi t mult la la această acea stă situaţie, spuse spu se profesorul profeso rul Greer Greer pe un ton sobru, de parcă ar fi fost pe cale cale de de a face un anunţ im portant porta nt sau de a împărtăş împ ărtăşii vreo vreo descoperire descoperire academică. academică. Pentru o clipă, clipă, lui Derek i se păru pă ru că se înto în torse rsese se la şcoală. - La ce situaţie vă referiţi, profesore? Derek îşi verifică ceasul de buzunar, apoi privi din nou spre uşa salonului. salonului. India trimisese trimise se pe una dintre cameriste camer iste să s ă îi spună că avea avea să-l întâlnească la ora respectivă ca să continue căutarea prin hote luri. întâ în târz rzia, ia, dar da r pe el nu-1 deranja dera nja deloc. Orice lucru care prelungea prelu ngea şederea lor la Paris - chiar chiar şi cu o jumătate jumăt ate de oră - era un bene benefic ficiu. iu. - în primul rând, rând, la bagajul pierdut al domnişoarei Prendergast. Prendergast. - Mă tem că nu nu se poate p oate face nimic nimic în privinţa privinţ a asta. as ta. Derek Derek ridi ridică că din umeri, neajuto ne ajutorat. rat. Cel Cel mai bun lucru pe care îl putem pute m face este es te să să sperăm speră m că se îndreaptă îndre aptă spre Paris. Paris. I-am I-am dat funcţionarului funcţion arului de la gară adresa adre sa de aici aici şi numele numele domnişoarei dom nişoarei Prendergast, şi am subliniat sublin iat că e invitat inv itataa marchizului marchizului de Brookings. Am mai ma i declarat şi că Excelenţa Sa ar fi foarte foart e recunoscător dacă geamantanul geam antanul domnişoarei dom nişoarei Prender Prender gast ga st ar fi recuperat recuperat.. - Cred Cred că că nu puteai face mai mult m ult de atât, încuviinţă gânditor pro fesorul. Până atunci, atunci, totuşi tot uşi,, aş a ş vrea să vă ofer serviciile mele şi ale lui Estelle Estelle şi să s ă începem începem să s ă o căutăm pe Lady Helois Heloise. e. Am văzut văzu t că dom nişoara Prendergast a fost fos t foarte necăjită necăjită de pierdere pierdereaa geamantanu lui, lui, aşa aş a că m-am m-am gândit gândi t că, cu cât mai repede o găsim pe verişoara ei, cu atât at ât mai m ai repede putem părăsi pă răsi Pari Parisu sul. l. - V-aţi V-aţi gândit la asta? ast a? - Da, încuviinţă încuviinţă el. el. Nimic nu supără m ai mult o lady lady decât faptul că nu are cu ce se îmbrăca. Derek chicoti. chicoti. - Domnişoara Dom nişoara Prendergast Prende rgast nu e o femeie precum cele cele cu care care sun sun  teţi obişnuit. - Da, Da, am observat o bservat şi asta. Totuşi, Totuşi, nu poţi nega că a fost fo st necăjită necăjită de pierderea pierde rea lucrurilo lucrurilor. r. - Părea Părea destul de înnebunită. înnebunită.

------------------- -

‘Îndrumaryen ‘Îndrumaryentru tru iubire iubire--------------------

Intr-adevăr, fusese cu mult mai supărată decât s-ar fi aşteptat Derek. Deşi poate că era pur şi simplu sătulă de rochia ei cenuşie. Derek sigur era. era. - îmi dau seam a că suntem aici doar în calitate calitate de însoţitori, însoţitori, dar ne-ar plăcea să vă ajutăm. ajutăm . Profesorul P rofesorul se opri. Dumneat Du mneataa şi cu domni şoara şoa ra Prendergast bănuiţi şi acum că Lady Helois Heloisee s-ar putea afla la unul dintre numeroasele hoteluri Grand din oraş? -Da. - O să vă ia mult timp să le verifica verificaţi ţi pe toate, nu? - Ei bine, bine, vrem să trecem trecem pe la fiecare fiecare şi apoi să punem întrebă întreb ă rile cuvenite. cuvenite. Profesorul încuviinţă. încuviinţă. - Le-am vizitat deja pe primele şapte de pe listă. Au mai rămas doar douăzeci. - A r merge mult mai repede repede dacă eu şi soţia soţ ia mea v-am ajuta. Pu tem să facem cercetări în jumătate dintre cele rămase. Ştii dictonul, împarte împ arte şi vei cucer cuceri. i. - E foarte generos din partea dumneavoastră. Ultimul lucru pe care îl dorea Derek era să îşi scurteze şederea în Paris prin grăbirea căutăril căutărilor. or. Dar nu putem să vă acceptăm ajutorul. ajutorul. Profesorul se încruntă. - De ce naiba nu? Principalul motiv pentru care sunteţi în Paris este ca să o căutaţi pe Lady Heloise. -Bineînţeles, dar... De ce naiba nu, într-adevăr? Derek se strădui să găsea g ăsească scă un motiv plauzibi plauzibil. l. Domnişoara Domn işoara Prendergast şi cu mine mine suntem stăpâni stăp âni pe situaţie situaţie.. - Mie Mie mi se pare că merge destu de stull de încet. încet. -Din contră, progresăm constant, fără să lăsăm nici o piatră neîntoarsă. Şi totuşi, nu îi venea în minte nici un un motiv mo tiv plauzibil plauzibil.. -Cre -C red d că... că... -Totuşi, chiar dacă sunt sigur că putem verifica hotelurile fără ajutor, spuse sp use rar Derek, există exi stă un lucru pe care care îl îl puteţi pu teţi face. face. Profesorul zâmbi deliberat. - Mă gândeam eu că va fi. fi. - Lady Heloise Heloise îşi dorea de mult să s ă viziteze Parisul, Parisul, şi intenţiona să vadă tot ce era de văzut aici aici.. - Destul de corect, corect, spuse profesorul. p rofesorul. Soţia mea şi-a exprimat exprim at ace ace laşi sentiment. Eu, bineî bineînţel nţeles, es, am v ă z ^ totul dinainte dinainte,, dar mimi-ar ar plăcea şi mie să v ăd din nou oraşul. oraşul.

------------------  -

Victoria ‘AfexancCer ----------------------------------- --

-Atun -A tunci ci vom împuşca îm puşca doi iepuri dintr-un dintr-un foc, după cum se spune, încuviinţă Dere Derek. k. Dumn D umneata eata şi cu doamna Greer vă puteţi continua turul Parisului şi, şi, în acest timp, să întrebaţi la diferitele diferitele monumente monum ente şi muzee dacă a văzut cineva o femeie care să semene cu Lady Heloise. I-aţi I-aţi văzut fotografia, fotografia , nu-i aşa? aş a? - Domn D omnişoara işoara Prendergast Pren dergast ne-a arătat-o în tren. tren. - Excelent. Excelent. Derek strălucea. străluc ea. Va fi fi de mare ajutor. - Mie Mie mi se pare destul des tul de ineficien ineficient, t, spu s puse se profesorul. - Este. Dar căutăm o doamnă în vârstă ale cărei planuri nu sunt deloc eficiente şi nici nici organizate. organiza te. -Aici ai dreptate. - Nu mă pot p ot gândi la altă a ltă modalitat mo dalitatee de abordare. abordare. A trimis doar două scrisori de la Paris. In una dintre ele a scris despre un tur al oraşului în trăsură şi în cealaltă a scris în detaliu despre o vizită a muzeului Luvru care care a durat dur at o zi întreagă. - Putem să întrebăm desigur funcţionarii diferitelor galerii, spu se profesorul Greer, şi să vorbim cu furnizorii care oferă tururi cu trăsura prin oraş. oraş. - Şi, în timp ce faceţi asta, as ta, veţi putea vedea şi dumneavoastră dumn eavoastră Pa risul. Derek se aplecă spre el şi coborî vocea confidenţial. îmi ima ginez că doamna Greer ar fi foarte supărată dacă n-aţi face-o. Spre deosebire de dumneavoastră, ea nu a fost niciodată la Paris, şi dacă nu plănuiţi să s ă faceţi o nouă vizită... vizită... - Probabil Probabil că nu. nu. în vocea profesorului răsună ră sună o notă not ă de regret. regret. -Atunci e singura ei şansă. Derek clătină din cap cu tristeţe. Nu aş vrea să s ă fiu eu cel cel car caree o lipseşte lipse şte de asta. - Nici eu. Bătrânul domn se cutremură. - î n cazul cazul acesta, acesta, totul va merge minunat, minunat, spuse sp use Dere Derek k cu cu un un zâmbet zâmb et încurajato încurajator. r. - Mie tot mi se pare un mod dezorganizat de a o căuta pe Lady Heloise. - Profesore, Profesore, spuse sp use sincer Dere Derek, k, dacă ai o idee idee mai bună, bună, sunt si gur dispus dispu s să o iau în în considerar considerare. e. -Aş vrea să am. Clătină din cap. Mă tem că găsirea lucrurilor pierdute nu a fost niciodată punctul meu forte. E un oraş enorm, şi având în vedere vedere că sunt sun t mai m ai mulţi vizitatori vizitato ri decât de obicei obicei din cauza cauza expoziţiei şi a inaugurării turnului domnului Eiffel, mi se pare cam inutil, nu?

--------------------

îndrumarpentru iubire ------------------ -

- Da, mă tem că da, răspu ră spunse nse Derek, Derek, studiin studiindu du-1 -1 un moment. mom ent. Pro fesorul era un tip cumsecade şi putea fi fără îndoială o persoană de încredere. Şi lui Derek i-ar fi fost de folos să aibă un aliat. Pot să vă spun ceva? In mod strict confidenţial? - Cu siguranţă. - Unch Unchiul iul meu s-a oferit oferi t să ne ajute în căutare, angajân ang ajând d detectivi. detectivi. A sugerat să o ţin pe domnişoara dom nişoara Prendergast aici aici,, căutând-o căutând-o pe Lady Heloise în Paris, în timp ce investigatorii lui îi iau urma şi încearcă să o localizeze. Asta o va ajuta pe domnişoara Prendergast să nu se gândea gân dească scă că e posibil posi bil să se fi întâm plat pla t ceva teribil cu verişoar veri şoaraa ei. ei. Şi dacă s-a întâmplat aşa ceva, ei bine, poate că ar fi mai bine ca lucrul acesta să nu fie descoperit de noi. noi. Profesorul Greer Greer încuviinţă. - Cu cât o ţinem mai mult aici, cu atât mai multe şanse avem ca acţiunea acţiune a unchiului unchiului meu să aducă ad ucă roade. - înţeleg. înţeleg. - Mai e ceva. ceva. Derek îşi alegea alege a cu grijă grij ă cuvintele. cuvintele. Domni Do mnişoara şoara Pren dergast derga st nu are încr încrede edere re în mine. mine. Nu am trăit tr ăit o viaţă via ţă fără pată, p ată, dar vă asigur că, deşi „fărădelegile" mele au atins limita scandalului, nu au încălcat niciodată legea. Cel puţin nu legile importante şi serioase. -Asta e bine de ştiut. Profesorul chicoti fals, apoi deveni serios. Cunosc mai bine decât alţii toate tipurile de purtări nesăbuite spre care sunt înclinaţi tinerii. Cu toate acestea, sunt de obicei capabil să văd adevăratul adev ăratul caracter al cel celui ui mai nesoco ne socotit tit tânăr. Să văd, de exem plu, ce fel de om va deveni până la urmă. M-am m ândrit ând rit multă mu ltă vreme vreme cu abilitatea mea de a judeca caracterele. îl privi pe Derek drept în ochi. ochi. Si cred cred că dumneata dum neata eşti eşt i un om bun. t   Derek se simţi cuprins de un fior foarte ciudat de mândrie. - Mulţumesc, domnule. domnule. Se opri. opri. Mai este ceva ceva.. - Continuă! Continuă! - Chiar dacă doresc să o găsesc pe Lady Heloise, vreau şi să îmi protejez mătuşa. Domnişoara Prendergast e convinsă că Societatea Doamnelor Călătoare Călătoare poar p oartă tă vina dispariţiei dispariţie i verişoarei ei, din cauza inepţiei ei, ei, a incompetenţe incom petenţeii sau a denaturării. Am descoperit desco perit că, îna inte de a pleca din Anglia, a vorbit cu poliţia pol iţia despre des pre societate. Profesorul Greer făcu ochii mari, indignat. -Nu-mi vine să cred că cineva şi-ar imagina aşa ceva despre o societate în care e implicată Lady Blodgett. - Din Din fericir fericiree şi autorităţile cred cred la Atât timp cât domnişoa dom nişoa ra Prendergast se află la Paris, nu va încerca să convingă poliţia >

ic tori ria a “ ACexand ACexander  er  —  — -------------------  - Victo

■

------------- -

să îmi bată ba tă la cap mătuşa. Scoase un oftat peste p este măsură de drama dramatic tic.. Biata bătrână! - Ei bine, nici nici nu-mi nu-mi po pott imagina imag ina o asemenea asem enea mârşăvie! Profesorul clocotea efectiv din pricina jignirii. Nici nu-mi mai aduc aminte de când o cunosc pe Lady Blodgett, şi l-am considerat pe Sir Charles nu doar doa r un confrate la fel fel de entuziast entu ziast aflat afl at în căutarea ştiinţei, ci un adevărat prieten. Nu putem permite nici o aluzie de ilegalitate care să o afecteze pe scumpa scump a Lady Blodgett. Blodgett. - Exact aşa aş a cred şi eu, spuse spu se Derek Derek uşurat. Trebuie Trebuie să vă mai spun că am primit o telegramă de la unchiul meu azi-dimineaţă. Crede că ar putea put ea primi prim i în curând veşti veşt i bune. bune. - Sper să fie aşa. Acum, totuşi, trebuie să mergem înainte, spuse el îndreptându-şi îndreptându- şi umerii. umerii. -Aş aprecia dacă nu i-aţi vorbi domnişoarei Prendergast despre telegramă. Nu mi-ar mi-ar plăcea să îi creez creez speranţe deşarte. - Nu îi voi spune nimic nici lui Estelle. Nu am cunoscut încă o femeie care care să poată po ată să-şi ţină ţin ă gura în în vreo privinţă. Dar poţi să stai liniştit, Derek Derek,, fiindcă, fiindcă, spre deosebire de soţia mea, eu sunt sun t discreţia întruchipată. Nu voi sufla o vorbă despre asta. - O vorbă despre ce? ce? întrebă India, India, care care apăruse apăr use în prag. prag. „Drăcia „Drăcia naibii!" Cât de mult auzise? a uzise? - Nimic important, impo rtant, spuse spu se Derek pe un ton ton nepăsător. nepăsător . -Chiar aşa, draga mea. Nimic important, absolut nimic, spuse profesorul prof esorul pe un ton mult mu lt prea jovial. jovial. Doar un lucru lucru pe care care un băr bat i-1 spune unui alt bărbat bărba t în timp ce aştea aşt eapt ptăă apa a pariţia riţia doamnelor doamnelor.. Ei, Ei, Derek, contin co ntinuă uă el, el, lovind lovinduu-1 1 cu cotul pe Derek Der ek în semn se mn de sol s olid ida a ritate masculină. m asculină. Ştii Ş tii cum cum sunt sun t domnii. domnii. - M ă tem că nu ştiu. Ii privi printre gene, bănuitoare. Vă rog să-mi explicaţi! explicaţi! Derek se forţă fo rţă să chicotească. chicotească. - Mă tem că explicarea complexităţii minţii masculine ne-ar lua mai mult timp tim p decât avem la dispoziţie astăzi. - Oh, Oh, mi se pare greu greu de crezut, crezut, spuse spu se ea, trăgându trăg ându-şi -şi o mănuşă. Mai mult, nu sunt de acord cu modul în care ai folosit cuvântul complexitate.

- Iar eu trebuie să-mi găsesc acum soţia. Profesorul Greer porni spre uşă. uşă . Astăzi mergem la Luvru, şi sunt sun t multe de văzut. văzut. Privi spre India, asigurându-se că nu se uita la el, apoi îi făcu cu ochiul lui Derek, ca un conspirator. „Dumnezeule mare!" Derek

---------- - ‘îndrumaryentru iubire --------------------de abia se putu put u stăpâni stăp âni să nu ofteze. ofteze. Măcar M ăcar profesoru pro fesorull avea avea să fie de de acum de parte pa rteaa lui. lui. - Ei bine? întrebă India. O să-mi zici zici despre ce nu o să spună spu nă nici o vorbă profesorul? - î n nici nici un un caz. caz. Nu i-aş trăda tră da niciodat nici odatăă încrederea. Păi, Păi, probabil că ai alerga imediat la Estelle Estelle şi următoru urm ătorull lucru lucru ar fi... fi... -Ce? Fusese atât a tât de ocupat să îi adoarm ado armăă bănui bănuielil elile, e, încât nu acordase nici o atenţie înfăţişării înfăţ işării ei, dar acum nu putu să nu observe o bserve cât... cât de înzorzonată părea. - Să ştii şti i că nu e politicos să s ă te holbe holbezi zi.. - S u n t conştient de asta. Totuşi, Totuşi, nu se se putea abţine. abţine. Era deosebit deosebit de înzorzonată şi împodobită cu volane şi panglici. Rochia ei era de un purpuriu viu, corsetul era festonat cu dantelă încreţită, iar fusta avea o tăietură adâncă prin care se vedea un jupon cu dungi albe şi negre. El se luptă din toate puterile să-şi stăpânească râsul. îmi cer scuze, India, dar nu mă pot abţine. Privirea mea e atrasă de tine ca o molie de flacără. - E de înţeles, dar totuşi nu e o dovadă de bună-creştere. Ea se opri, apoi se strâmbă. E îngrozitor, nu-i aşa? -Nu ştiu dacă îngrozitor  e   e cuvântul potrivit. Măsură din priviri amestecul ames tecul de purpuriu purp uriu cu volane şi dungi, şi încercă încercă să nu se înfioare. înfioare. Sincer, rochia ta cenuşie şi mohorâtă mi se părea teribilă. India îi aruncă o privire ameninţătoare. - Deşi îţi stă bine în cenuşiu, murmură el. Şi poate că e la modă într-o parte part e a lumii. Ea îl ignoră. - Estelle Estelle a fo st atât atâ t de amabilă încât să-mi ofere câteva dintre dintre lu cruril crurilee ei şi o cameristă cam eristă a făcut câteva c âteva ajustări. Până să-mi dau seama seam a cât de îngrozitoare erau rochiile rochiile ei, ei, era prea târziu târ ziu ca s-o refuz. Şi nu am vrut să o jignesc jignesc.. - Mi se pare greu de crezut. crezut. Ea se uită u ită urât u rât la el. Derek ridică ridică din umeri. - Scuzele mele, dar până acum nu am observat că te-ai fi gândit vreodată la sentimentele altora. La început, am pus acest lucru pe seama îngrijorării cauzate de verişoara ta, dar cu cât mai mult timp petrecem împreună... -Da, da. Sunt conştientă de asta. Oftă, resemnată. Şi încerc să cultiv o dispoziţie mai amabilă. Ridică braţele şi privi în jos,

------------------- -

Victoria 'A.fexander --------------------------------------

spre rochie. Se pare că acesta e preţul plătit pentru că încerc să fiu drăguţă. - Sunt Sun t sigur sigu r că îţi îţi vei vei primi răsplata răs plata în rai rai.. - A r trebui s-o s-o primesc. primesc. -Totuşi, îţi vine bine. O studie cu o privire critică. Văzuse destul de multe doamne elegante îmbrăcate după ultima modă. Mai bine decât rochia ta t a cenuşie, aş zice zice.. Ea se încruntă. - Estelle Estelle a spus acelaşi lucru. lucru. - Poate Poate că asta ast a ar a r trebui să-ţi ofere ofere un indic indiciu iu.. - Un indiciu? indiciu? - Foarte bine, o palmă peste faţă atunci, rânji el. Chiar dacă nu eşti în căutarea unui soţ, nu înţeleg de de ce ce o persoa per soană nă în toate min m in ţile - bărbat bărb at sau femeie - nu ar vrea să arate cât se poate de bine bine.. - Eu arăt cât se poate po ate de bine, bine, spus s pusee ea cu o voce în care care răsuna răsu na o notă defensivă. Sunt foarte îngrijită şi cât se poate de prezentabilă ca înfăţişare. -înfăţişarea ta, continuă el, deşi ştia că era o greşeală, însă nu putea să se oprească, strigă din toate puterile cât eşti de practică, raţională şi eficientă. - Nu văd nimic rău rău în asta, spuse ea pe un ton superior. superior. -Mai spune că eşti şi neînduplecată, că nu vrei nici să te gân deşti la compromis, că ai întotdeauna dreptate, că eşti mereu încăpăţânată... - N u trebuie trebuie să s ă continui, continui, Derek. Derek. Am Am înţeles înţeles ce vrei să spui, zise ea pe un ton asp a spru ru şi ş i clătină din cap. cap. Femeil Femeilee care se agit a gităă din cauza înfăţişării înfăţişă rii lor tind să fie fie nişte fiinţe proaste proa ste şi ş i inutile, inutile, şi eu nu doresc doresc să fiu una din ele. Nu vreau să s ă fiu apreciată apre ciată după d upă felul în care arăt, arăt , ci după abilităţile mele. -Cu siguranţă că nu ai priceput că una nu o exclude neapărat pe cealaltă? Am observat că oamenii care arată cât se poate de bine depun toate eforturile şi în toate celelalte domenii. E o problemă de încredere. - Mie Mie nu mi-a lipsit niciodată nicio dată încredere încrederea. a. - încrederea încrederea nu înseam înseamnă nă să s ă dispreţuieşti sentimentele altora. altora. Aş spune că asta as ta e mai degrabă deg rabă ascundere. ascundere. Sau Sa u protejare. -Prostii! -Pr ostii! spuse ea roşi roşind. nd. - Deci Deci nu ai vrea să-mi satisfa sat isfaci ci curiozitatea cur iozitatea şi să-mi spui... începu începu el, el, studiind-o studiin d-o în ansamblu. Toate lucrurile lucrurile pe care ţi le-a împrum împ rumuta utatt Estelle Estelle sunt... su nt...

—

 Înd  În d rum ru m a r pe  p e n t r u iubire

fel de dezastruoa dezastr uoase? se? termină ea, ea, apoi ap oi încuviin încuviinţă. ţă. Asta era cea cea -  La fel mai acceptabilă, oftă ea. E o femeie foarte drăguţă. - Parisul Parisul e cunoscut pentru eleganţa lui. lui. Cu siguranţă sigur anţă că ai ai putea cumpăra cumpă ra ceva de aici... aici... - Nu, Nu, nu cred, cred, spuse spu se ea repede. repede. Nu aş a ş vrea să o jignesc jignes c pe Estelle Estelle,, sugerând că gusturile ei sunt discutabile. - Pe cuvântul cuvântul meu, meu, chiar te strădu str ăduieşti. ieşti. - încerc încerc,, răspun ră spunse se ea e a cu o voce hotărâtă. Trebuia Trebuia să îi recunoască recuno ască meritele. Orice femeie - chiar şi una care care pretindea că nu punea mare preţ pe înfăţişare înfăţiş are - care care se îmbrăca în într-o rochie atât de nepotrivită doar pentru a nu jigni pe altcineva demonstra demon stra într-adevăr într-adevăr anumite trăsături trăsă turi de caract caracter. er. - Suntem Suntem gata? Sprâncenele lui se ridicară. - Ca să apărem în publi public? c? - Mă tem tem că da. da. - Ce vor spune spun e oamenii o amenii?? rânji el. el. - Nu mi-a mi-a păsa pă satt niciodată de ce spun oamenii. oamenii. Ea se opri. opri. Dar bă nuiesc că se vor îndoi de inteligenţa inteligenţa ta, pentru pent ru că însoţ îns oţeşt eştii o femeie femeie care se îmbracă într-un asemenea aseme nea hal. hal. -Voi -V oi încerca încerca să îndur asta ast a cu tot to t curajul curajul.. îi oferi braţul. braţul. - Oh, dacă dac ă aş fi în locul tău, nu aş a ş fi atât at ât de încrezătoare. încrezătoare. De data da ta asta, ast a, fu sigur sig ur că zâmbetul zâmbetu l ei era sincer, sincer, ca şi sclipirea iro nică din ochii ei. Fără îndoială că India Prendergast nu mai era ace eaşi femeie care părăsise Anglia. Rămânea de văzut dacă era ceva de bine sau sa u de rău. Ea îl luă de braţ, şi porniră por niră spre sp re hol. hol. Am şi o pălărie care se potriveş potri veşte te cu rochia. rochia. India avea dreptate. Pălăria era absurdă. Dar se potrivea bine cu rochia. Şi, pe măsură ce ziua înainta, înfăţişarea Indiei părea din ce în ce mai puţin ridicolă. ridicolă. Derek Derek îşi dădu seam se amaa că rochia i se păruse păr use atât de frivolă doar pentru că se deosebea atât de mult de stilul ei sever obişnuit. De fapt, îi îmblânzea toată înfăţişarea. Şi poate că şi purtarea. Poate din cauza hotărârii ei de a se purta mai amabil, sau poate din pricina magiei m agiei Parisului, Parisului, care o prinsese prins ese în cele cele din urmă cu vraja lui, lui, femeia care care păşea păş ea astăz a stăzii lângă el era diferită. diferită. De parcă - o dată cu îmbrăcarea unei rochii bine croite şi foarte feminine - scăpase de o povară întreagă de responsabilitate şi raţionalism. Era încă îngrijo rată din cauza verişoarei ei şi a geamantanului rătăcit, desigur - aşa

------------------- -

Victoria Victo ria ‘A fexan fex and d er ------------------------------------- -

cum dovedeau sprâncenele ei car caree se încruntau înc runtau de câte ori venea vor ba despre asta as ta dar nu părea la fel de necăjită ca dimineaţ dimineaţă. ă. Aproape că nu protestă când el comandă vin pentru masa de prânz, şi obiecţiile obiecţiile ei ei i se părură pă rură mai mult m ult superficiale superficiale decât serioase. serioa se. Şi cedă destul de uşor atunci când el sugerase sugera se că trebuiau trebuiau să întreru pă o vreme verificarea hotelurilor şi să facă o pauză, plimbându-se prin Jar J ardi din n des Tuileries. Tuileries. Cu Arcul Arcul de Triumf zărindu-se în depărtare dep ărtare şi bazinele ornamentale cu apă, tufişurile îmbobocite şi statuile cla sice, sice, nu exista exist a un loc loc mai potrivit în care care să simţi sim ţi adevăratul spirit al Parisului într-o zi de iunie. iunie. De fapt, chiar dacă plecaseră târziu şi reuşiseră să verifice doar trei hoteluri de pe listă, era evident că India se bucura de ziua asta, în ciuda hotărârii hotărâr ii ei evidente de a nu o face. face. Ochii Ochii ei ei verzi verzi scânteiau scânt eiau de interes, şi obrajii îi erau coloraţi. Deşi văzuse ceva în înfăţişarea Indiei din prima dimineaţă, cea în care discutaseră în dormitorul ei, această nouă India era neaşteptată. Nu ar fi spus niciodată că era frumoasă, dar astăzi era surprinzător de atrăgătoare. Tipul de fe meie care te face să vrei s-o cunoşti mai bine. Şocant ce putea face schimbarea dispoziţiei şi a rochiei pentru o femeie. în afară afa ră de asta, asta , era interesantă. Avea Avea păreri ferme despre litera tură, o cunoaştere excelentă a antichităţilor antichităţilor - după cum descoperise descoperise în timp ce treceau pe lângă vitrina unui magazin în care se vedea o colecţie colecţie de monede antice - şi cunoşte cu noşteaa mai bine decât el problemele de actualitate. Spre deosebire de cele mai multe dintre femeile pe care le cunoscuse, nu ezita să îşi exprime opinia atunci când era în conflict cu opinia lui. India Prendergast nu era femeia care să îşi as cundă inteligenţa, inteligenţa, şi acest ace st lucru lucru i se păru interes in teresant ant şi încântător. încântător. Dar cu cât se bucura mai mult de compania ei şi îşi dorea mai mult să fie cu ea, cu atât mai multe mustrări de conştiinţă simţea. Nu fusese onest cu ea, ea, şi nu putea ignora un sentiment sentim ent tot mai mare mare de stânjeneală. Probabil de vinovăţie. Desigur, nu ascundea decât implicarea unchiului său în căutarea lui Lady Heloise. Bineînţeles că îi trimisese bagajul în altă parte doar pentru a prelungi şederea lor la Paris, ceea ce era probabil de neiertat. Oricât de mult l-ar fi deranjat conştiinţa, îşi jură să nu îi permită să afle despre asta. Cât despre restul, mătuşa Guinevere făcea parte din familie, şi ca atare era responsabilitatea lui. Până o găseau pe verişoara Indiei teafără, viitorul mătuşii mătuşi i lui era era în joc. Să o ţină pe India în Paris - şi departe de autorităţi autor ităţi - era totuşi totuş i o idee excele excelentă. ntă. în plus, dacă lua în în con siderare totul, nu făcea decât să prelungească şederea unei doamne

îndrumary îndrumar y en tru iubi ubire într-unul dintre cele mai interesante oraşe din lume. Probabil că nu ar fi existat nici o femeie, în toată lumea, care să nu se bucure să se afle în această situaţie. Chiar şi în timp ce se îmbrăca pentru cină, nu şi-o putea scoa te din minte pe această nouă India. Va purta oare din nou rochia purpurie, sau Estelle se gândise la altceva pentru ea? Spera că da. îi plăceau surprizele. Cele bune, în orice caz. Drăcia naibii! Se opri din eforturile de a-şi lega cravata şi privi ţintă ţin tă în oglindă. oglindă. începea să o placă. Poate chiar chiar mai mult decât să o placă. Era cu siguran sigu ranţă ţă o surpriză, şi el nu era sigur dacă era bună bun ă sau foarte, foarte rea. India Prendergast era exact opusul a tot ce dorise el vreodată de la o femeie. femeie. Era foarte practic p ractică, ă, teribil de de raţională raţio nală şi groaznic de plictisitoare. Ştia totul sau măcar credea că ştie. Era încăpăţânată, neînduplecată şi peste măsură de preocupată de regulile de bună-cuviinţă. Şi se întreba în mod serios dacă îşi permitea vreodată vreun lucru dintre cele care lui i se păreau amuzante. în aproape toate privinţele la care se putea gândi, ea nu era deloc genul lui de feme ie, genul care îl atrăgea de obicei. Genul la care visa. Genul de care se îndrăgostea. Asta nu era dragoste în nici un caz. Chiar şi ideea părea ridico lă. Fusese îndrăgostit de mai multe ori şi ceea ce simţea acum nu semăna deloc cu ocaziile acelea. Nu, experienţele de până atunci îi arătaseră arăt aseră că dragostea drago stea era rapidă, rapidă, ardea ca o flacără flacără şi, fie că era bine, bine, fie că era rău, scurtă. scu rtă. Nu aveai aveai cum să te îndrăg în drăgoste osteşti şti de neîmblânzita India Prender Prender gast. gast . Chiar Chiar dacă era era inteligentă, inteligentă, independ i ndependentă entă şi sigură pe ea. Chiar dacă zâmbetul ei părea o răsplat răs platăă pentru o purtare purtar e bună. Chiar dacă dacă cele mai bune momente ale zilei erau cele petrecute cu ea, mai ales cele în care o scotea din minţi. Atunci, de ce nu-şi putea scoate din minte gândul de a o săruta săr uta?? Rânji când îşi imagină imagin ă asta. asta . Nu N u avea nici nici un sens, dar d ar asta as ta era. era. în câteva zile zile scurte, ea devenise parte par te din via ţa lui. lui. Umpluse Umpluse un gol despre care care nu ştia şti a că există. îşi îş i pierduse oare inima, dăruindu-i-o dăruindu-i-o deja Indiei Prendergast Prend ergast?? Era o întrebare interesantă. O întrebare încărcată de emoţie şi teroare. O întrebare la care nu putea răspunde, pentru moment. Chiar nu putea. încă şi mai interesantă era întrebarea dacă dacă exista măcar o po sibilitate de a-i câştiga inima. Să o găsească pe verişoara ei şi să o ţină pe mătuşa Guinevere şi pe prietenel^ei departe de închisoare nu însemnau nimic în comparaţie cu asta. asta .

-------------------- Victoria

‘A fexan fex and d er -----------------------------------------

însă în să un singur lucru lucru nu putea fi pus sub semnul semn ul întrebă întrebării, rii, în mai multe moduri decât îşi imaginase, India Prendergast era cea mai mare provocare din viaţa via ţa lui. lui.

CapitoCuC CapitoCuC 13  1 3  Trebuie să te pregăteşti pentru călătorie făcând dinainte  cercetări despre locurile pe care intenţionezi să le vizitezi cu  ajutoru aju torull confer conferinţ inţelo elor, r, al cărţilor cărţi lor şi al experienţelor priete prietenilo nilor. r. E întotdeauna înţelept să ştii ce locuri sunt prietenoase cu vizi  tatorii tat orii şi care sunt ostile. Ce locu locuri ri sunt sunt potrivite potrivite şi respectabile   pentru o doamnă doamnă car care e călătoreşte călătoreşte şi care care sunt locu locuri rile le pe care care tre  buie să le eviţi cu orice preţ. Dacă nu afli asemenea informaţii din  timp, s-ar putea ca mai târziu să ai parte de enervări sau, în cel  mai rău caz, de scand scandal al şi chiar de perico pericole. le.

Ghidul Societăţii Doamnelor Călătoare Un ciocănit precis, precum cel făcut făcu t de o pasăr pa săree mică, dar hotărâ ho tărâ tă, se auzi la uşa ei. -Intră... - India, am nevoie de ajutorul tău. Estelle năvăli în cameră. Sau poate poa te de sfatul sf atul tău. Deşi nu sunt sun t sigură că vreau să-l aud. Nu te-aş fi fi deranjat, dar e foarte îngrijorător. Vor fi consecinţe şi repercusiuni şi, ei bine, înţelegi tu. - Nu înţeleg deloc deloc,, dar d ar te rog ro g să intri. intri. India îi făcu semn să intre în cameră. Citea Agenta domnului Bal-   şi tocmai se pregătea să lase cartea jos şi să se pregătească de de zagette  şi culcare. Fusese o zi deosebit de solicitantă. Totuşi, nimic nu era mai bine decât să oferi ajutor şi sfaturi. Păi, acestea erau două dintre lucrurile la care se pricepea cel mai bine, şi unele dintre motivele care îl făceau pe Martin să o preţuiască atât de mult. mult. Rezolvare Rezolvareaa problemei problemei lui Estelle Estelle - oricare oricare ar fi fo fost st ea era exact genul de lucru de care avea nevoie India ca să se simtă mai aproape de personalitatea ei obişnuită. în plus, Estelle o ajutase pe India când avusese nevoie. India nu putea să nu facă acelaşi lucru pentru ea. ea.

-------------------- indrum arpentru

iub iub ire ire-------------------- -

- Cum te pot ajuta? a juta? -Nu sunt sigură, dar eşti atât de teribil de competentă, raţio nală şi practică. Estelle strânse din buze cu o mişcare hotărâtă. Şi în momentul acesta am nevoie chiar de un om competent, raţional şi practic. practic. - Mie mi s-a părut întotdeauna că şi dumneata eşti foarte raţio nală şi practică, spuse India, deşi Estelle nu părea nici raţională, nici practică practic ă în momentul acela. acela. - Mi se pare că în seara asta îmi lipsesc aceste calităţi, răspunse femeia mai vârstnică, respirând enervată. E vorba despre Frede Frederic rick. k. - 1 s-a întâmplat întâm plat ceva? întrebă India India cu inima strânsă. strâns ă. Păre Păreaa bine bine la cină. Se simte rău? - Nu, nu, nu, nu e nimic de felul felul acesta. ace sta. Aproape că mi-aş dori să s ă fie. fie. -Atunci ce naiba s-a întâmplat? -Frederick şi lordul Brookings s-au dus la... ei bine, nu ştiu cum s-o spun spu n în mod delicat. - Nu e necesar, necesar, spuse sp use India India cu fermitate. Când eşti eşt i atâ a tâtt de înne bunit, înseam în seamnă nă că a trecut timpul delica delicateţ teţii. ii. -A i dreptate, bineînţeles bineînţeles.. Estelle Estelle adoptă adop tă o atitudine hotărâtă. hotărâ tă. Au plecat la un... un... stabiliment. în Montmartre. Montm artre. India se holbă la ea. ea. - Habar nu am ce înseamnă asta. -Trebuia într-adevăr să faci măcar unele cercetări înainte de a pleca în altă călătorie, dragă, spuse Estelle pe un ton mustrător. Montmartre e un district al Parisului cunoscut pentru distracţiile nu foarte foar te respectabile respec tabile pe care le oferă. Cabarete, săli de dans dan s şi altele, în unele dintre ele se urcă pe scenă femei cu o îmbrăcăminte foarte sugestivă sau dezbrăcate de-a binelea. Cartierul e frecventat de ar tişti, scriitori şi studenţi, stud enţi, şi e considerat destul de boem. - înţeleg. înţeleg. - Frederick ştie să se poarte foarte bine, dar suntem în Paris, la urma urm a urmei. urmei. Estelle se întoarse în toarse pe călcâi călcâiee şi începu să se plimbe prin cameră. Te asigur că una ca asta nu îi stă deloc în fire. De obicei, nu frecventează felul acesta de local. -Ce fel de local? întrebă India, deşi începea să aibă anumite bănuieli. - Presupun Presupun că era de de aştepta aşte ptat. t. Ce bărbat bărb at nu ar profita de ocazia de a retrăi câteva momente mom ente din tinereţea lui j^je j^jerdu rdută tă?? Eu sunt sigură că nu m-aş m-aş supăra su păra dacă d acă aş putea retrăi câteva momente din propria mea

-------------------- Victoria

‘A fexan fex and d er ---------------- —

tinereţe. Aşa începe totul, ştii. Toată vorbăria aceea de la cină, cu Frederick vorbind întrun înt runaa despre vrem vre m urile uri le în care era era student student aici aici.. -D a, bineî bineînţ nţele eles. s. Adevărul era că India nu fusese deloc atentă. - N u vreau să spun că nu am încredere în el, el, contin tinuă Estel Estelle. le. Chiar am. Fără nici o rezervă. La urma urmei, dacă nu avem încre dere unul în celălalt după toţi aceşti ani, ce mai avem? încrederea e totul totu l între un bărbat bărba t şi o femeie, femeie, şi noi am a m crez cr ezut ut unul unul în celălalt celălalt de la început. Nu sunt su nt sigură că e pos posibi ibill să iub iu b eşti eş ti fără făr ă să ai încre încreder dere. e. - Probabil că nu. India nu ştia ce ar fi trebuit să spună. Mă tem că nu sunt sun t sigură sig ură care e proble problema. ma. Dacă nu e ş ti îngrij îngrijor orat atăă din cauza acestei acest ei ieşiri i eşiri cu lordul Brookings... Brookings... - Sun S untt îngrijorată îngrijo rată din cauza persoanelor perso anelor care l-ar pu putea tea vedea îm preună cu Excelenţa Sa. Se opri. Deşi cred că lordul Brookings nu ar fi îngrijorat. Nu pare să fie genul acel acelaa de băr b ărba bat, t, nu? - Dacă te referi la genul de bărbat bărbat căr c ărui uiaa nu-i pasă p asă de de aparenţe, care care e egoist, ego ist, iresponsabil irespon sabil şi mult prea aro ar o g an t? Atunci Atunci da, cred cred că e o descriere foarte corectă a Excelenţei Sale. - Nu-1 placi, nu-i aşa? aş a? - î n mod mo d destul dest ul de ciudat, cred cred că că îl plac. India clăt clătin inăă din din cap. cap. E greu gre u să s ă nu-1 placi. - C a şi mine. mine... .. dar unde rămăsesem? rămăsesem? - Erai îngrijorată că l-ar putea vedea cineva pe profesor la acest stabiliment. - Da, ei bine, bine, mi m i se pare că, că, de fiecar fiecaree dat d atăă când ieşi ieşim, m, dăm peste pes te cineva cunoscut. Frederick are o reputaţie destul de respectabilă în anumite cercu cercuri, ri, academice academice în cea cea mai mare parte pa rte,, şi desigur că că este membru al Clubului Exploratorilor şi al altor organizaţii diverse. Clătină din cap. cap. Habar nu am avut avut că Parisul avea ave a să s ă fie fie atât at ât de plin plin de supuşi ai Maiestăţii Sale, deşi presupun că e o expoziţie universa-  aş a? lă, nu-i aşa? - Contin Continuă! uă! - Chiar azi-dimineaţă, ne-am întâlnit în Luvru L uvru cu câteva câteva doam doam  ne pe care le cunosc de la Londra, şi am băut nişte răcoritoare cu ele, ele, în timp ce Frederick Frederick examina examin a o expoziţie de manuscr man uscrise ise medieva me dieva le. Doamnele deplângeau faptul că soţii lor erau hotărâţi să viziteze Montmartr Mon tmartre. e. Grupul o includea pe doamna doam na Marlow, Marlow, soţia soţ ia lui George George Marlow. O privi printre gene. Dacă Frederick are vreun rival, atunci acela e George Marlow. A fost întotdeauna invidios pe realizările lui Frederick.

‘îndrum înd rumarp arpen entru tru iubi ubire - T o t nu înţel înţeleg eg.. -Dacă Marlow - sau oricine   altcineva din Londra - îl vede pe Frederick acolo... Se cutremură. Deşi nu vor să recunoască, bărbaţii bârfesc mult mai mult mu lt decât ar vrea să ne facă să credem. credem. Fii atentă aten tă la mine, mine, în mai puţin de o zi de la la întoarcerea acasă, toa t oată tă lumea va şti că Frede Frederick rick a fost fo st zărit într-un într-un loc loc foarte foar te nepotrivit. Animalul de de Marlow se va asigura de asta. Ştii cum sunt lucrurile astea - bârfa va lua proporţii propo rţii din ce în ce ce mai mari. îl va distruge. - Dar domnii aceştia nu se vor murdări şi ei încercând să-l îm proaşte pro aşte cu noroi pe el? -Frederick are standarde mai înalte decât ale lor. E o perioadă foarte foar te delicată. delicată. Nu ar trebui să spun spu n nimic, nimic, spuse spu se ea privind în în toate părţile de parcă ar fi încercat să se asigure că erau singure şi coborând vocea, vocea, dar se spune că regina ar vrea să îi acord acordee un titlu nobiliar nobiliar.. Şi ştii cum e Maiestate Maie stateaa Sa în privinţa acestor acest or lucr lucruri uri.. -Am auzit. India putea să-şi imagineze foarte bine că regina nu ar fi fost fos t deloc dispu di spusă să să îi acorde acorde titlul titlul de cavaler cavaler unui om care fu sese văzut într-un loc discutabil, chiar dacă se afla departe de casă. Se ştia că Maiestate Maie stateaa Sa nu tolera nici nici cea mai mică încălcar încălcaree a bune lor moravuri. moravuri. - Habar nu aveam că voia să s ă plece plece în seara asta. as ta. Păi, ăi, s-a retras re tras în camera de biliard după cină, cu lordul Brookings şi Derek. Eu m-am retras în camer camerele ele noastre noastr e ca să citesc şi am aţipit. Când m-am trezit, Frederick nu se înto în torse rsese se încă. Atunci Atunci am descope de scoperit rit că el şi Excelen ţa Sa hotărâseră ho tărâseră să facă o mică escapadă în Montmartre. Montmartre. - Mie Mie mi se pare, spuse spu se India, India, că îţi îţi imaginezi o problemă care nu există încă. E prea mult să te gândeşti că într-un oraş de mărimea Parisului Parisului doi cunoscuţi cuno scuţi din Londra L ondra se vor v or întâlni unul cu celălalt. celălalt. - Bărbaţii, draga mea India, sunt bărbaţi. Estelle îi aruncă o pri vire condescendentă. condescendentă. Sunt înclinaţi spre aventuri de o natură natur ă decon certantă. Nu aş fi deloc surprinsă dacă Marlow ar fi în Montmartre chiar chiar în în momentul mom entul acesta. -Totuşi... - Nu voi voi permite perm ite ca şansa şans a lui Frederick Frederick de de a deveni deveni cavaler cavaler să fie fie distrus dist rusăă din cauza unei aventuri nefericite nefericite.. Estelle Estelle îşi încrucişă bra ţele peste piept. De aceea, am de gând să mă duc eu însumi după el şi să-l aduc înapoi. India se holbă la ea. ea. - Cu siguranţă că nu vorbeşti serios.

-------------------- V icto ict oria ‘ACexander  ACexander  —  —

■

--------------  -

- Nu am fos f ostt în viaţa via ţa mea me a mai serioasă. serioa să. In ochii ochii lui lui Estelle Estelle apăru o privire privire hotărâtă. L-am sprijinit pe bărbatul acesta ace sta timp de aproape patruzeci de ani de căsătorie, şi nu o să-l las să cadă acum. Un titlu de cavaler ar fi încununarea încununa rea carierei lui lui,, şi o merită. merită . Şi eu merit mer it să s ă fiu Lady Greer. India clătină clătin ă din cap. - Nu mi se pare o idee bună. - Nu am spus spu s că e o idee idee bună, dar e singura pe care care o am. am. îşi î şi în dreptă umerii. umerii. Şi aş aprecia foarte foar te mult dacă m-ai însoţi. însoţi. - Pentru că două englezoaice plecate într-o asemenea excursie ar fi mai puţin necuviincioase necuviincioase decât una singură? - Pentru că franceza franceza ta e mult mai m ai bună decât a mea, se strâmb str âmbăă Estelle. Şi prefer să nu merg singură. sing ură. Dacă ai o idee mai bună... - A ş vrea să fi avut. avut. India se gândi un un moment. mo ment. Planul Planul lui Este Estelle lle era nesăbuit şi pripit. Motivaţiile ei se bazau doar pe emoţie şi su părare. India nu o cunoştea de mult pe femeia aceasta vârstnică, dar nu se îndoia că avea să încerc încercee să-şi găseas g ăsească că singură sin gură soţul so ţul rătăcitor, rătăcitor, dacă India refuza să o însoţească. însoţeas că. Deşi cred cred că ştiu pe cineva care care ar putea pu tea să aibă. Porni Porni spre hol. Vino Vino cu mine! mine! - Unde? întrebă Estelle tropăind în urma ei. ei. - Dacă există cineva care care să ştie cel mai bine cum să evite evite scanda scand a lul, atunci trebuie să fie cel care l-a experimentat singur. Privi peste umăr. Numai dacă Derek nu a plecat cu soţul dumitale şi cu Exce lenţa Sa... -Nu a plecat. Cel puţin aşa mi-a spus majordomul, dar cred că Derek s-a dus deja la culcare. culcare. - Foarte bine, bine, atunci va trebui să intrăm de bunăvoie bunăvoie în gura lu pului, spuse India, îndreptându-se spre camerele lui Derek. - E ş ti sigură? în vocea vocea lui lui Estell Estellee răsuna îndoiala. îndoiala. Nu am am vizitat niciodată un bărbat bărba t în dormitorul dormito rul lui. lui. Nu sunt sun t sigură sig ură că e potrivit. India îi aruncă arunc ă o privire. privire. -Acum  te  te gândeşt g ândeştii la ce este şi nu este potrivit? potrivit ? Estelle ridică din umeri. - Orice s-ar întâmpla... India se opri în faţa faţ a uşii uşi i lui lui Derek Derek.. Estelle venise la India după ajutor, ajutor, şi avea să aibă a ibă ajutor. India îşi adună cu rajul şi bătu băt u ferm fer m la uşă. E în în joc un titlu tit lu de cavale cavaler. r. După o clipă, uşa se deschise. Derek, îmbrăcat într-un halat roşu-închis, se holbă la ele.

------------ Înd  În d rum ru m a r jpentru iub iu b ir iree----------- -Ce este? Privirea lui se îndreptă spre Estelle, apoi reveni la India. India. Doamnelor Doamnelor,, spuse el precaut. precaut. Cărui Cărui fapt datorez această acea stă neaş ne aş teptat tep tatăă plăcere plăcere?? -Avem -Av em nevoie nevoie de de ajutorul ajutorul tău, spuse sp use ferm India, India, ignorând farme farme  cul lui şmecheresc. şmechere sc. - Chiar aşa? Păşi Păşi înapoi şi făcu semn sem n spre cameră. cameră. Atunci Atunci intraţi, intraţi, desigur. India păşi în cameră, urmată îndeaproape de Estelle. India nu fu sese până atunci în dormitorul unui gentleman şi nu îşi imaginase niciodată că avea s-o facă. Mai ales nu cu sus-numitul gentleman într-o într-o costumaţie total nepotrivită pentru pe ntru vizite feminine feminine.. - Oh, Oh, ce drăguţ! Estelle privi aprobator camera. Era într-adevăr drăguţ. De două ori mai mare decât camera In diei, era de fapt o suită. O cameră de zi completă, cu sofa şi birou, unită printr-o arcadă deschisă cu dormitorul. în timp ce mobilele din camera ei ei erau în în nuanţe past p astela elate te şi albe şi aveau un aer evident feminin, camera lui avea un aspect deosebit de masculin, cu mobile sculptate dintr-un lemn întunecat. Privirea ei era atrasă irezistibil de camera de alături, dominată dom inată de un dulap dulap enorm şi de un pat pa t din mahon la fel de enorm. Simţi cum îi lua foc faţa, faţ a, şi se uită u ită din nou la Derek. Derek. Ceea ce nu o făcu să s ă se sim tă deloc mai bine. bine. Halatul lui lui avea culoarea vinului vinului de Bordeaux, profun pro fund d şi indiscu indis cu tabil păcătos, şi ş i pe dedesubt dedesub t avea pantaloni. La mijloc mijloc avea avea o eşarfă cu ciucu ciucuri ri şi la gât se vedea o cămaşă c ămaşă albă descheiată. Bărbatul acesta era culmea... ei bine, culmea seducţiei. Numai faptul că avea părul uşor răvăşit, de parcă îşi trecuse trecuse mâinile prin el, el, îi dăruia un aer bă ieţesc, salvând salvându-1 u-1 de de un aspe a spect ct categoric periculos. Aruncă Arun că o privire spre Estelle, Estelle, care îl privea pe Derek cu cu admiraţie făţiş f ăţişă. ă. Privirea Privirea lui lui se mut m utaa de la una un a la alta. - Presupun că aţi venit veni t aici cu un motiv. motiv. - Da, bineînţeles. India îşi drese glasul. Profesorul are nevoie de ajutorul tău. -Oh? - Excelenţa Sa l-a dus pe profesor la un stabiliment dubios din Montmartre. Estelle continua să se holbeze. India oftă în sinea ei. Ai fi crezut că nu mai văzuse văzu se nicioda nic iodată tă un netrebnic ^Jegant ^Jegan t în halat. Probabil Probabil că nu văzuse, dar era căsătorită, la urma urmei. Era adevărat că singura

------------------- -

Victoria 'Ăfexander ---------------------------------------

asemănare dintre profesor şi Derek era faptul că amândoi erau băr baţi. India îi dădu un ghiont. ghiont. -Oh, tresări Estelle. Da, bineînţeles. Inspiră adânc. Cred că intenţionează intenţion ează să s ă îşi petreacă seara acol acolo. o. -Ştiu, spuse Derek. Când eram la vinul de Porto şi la ţigări în camera de biliard, au discutat despre faptul că aveau să meargă la Folies Bergere. - Sunt destul de impresiona imp resionată tă că dumneata te-ai gândit mai bine bine şi nu i-ai i-ai însoţit înso ţit într-un într-un asemenea asem enea loc, spuse India. India. - Nu m-am gândit mai bine, bine, ridică ridică el din din umeri. Pur şi simplu nu am vrut să s ă merg. merg. - Oricum, Oricum, asta as ta e spre binel binelee nostru. no stru. Făcu Făcu semn spre Estel Estelle. le. Din nou, nou, el se uită de la una la cealaltă. - Nu ştiu sigur ce vreţi de la mine. mine. -Vrem -V rem să îl găseşti găse şti pe profesor pro fesor înainte înainte ca vreun vreun cunoscut cunoscut al său de la Londra să îl zărească într-un loc care poate fi descris doar ca imoral, ceea ce l-ar conduce conduce fără îndoială în doială la ruşine ru şine şi în cele cele din urmă la distrugere, spuse spus e India. India. - Ruşine şi în cele din urmă distrugere? chicoti el. Nu eşti puţin cam dramatică? dram atică? Nu e ceva neobişnuit ca turiştii turişt ii să s ă viziteze localu localuril rilee din Montmartre. India schimbă sch imbă o privire privire cu Estelle Estelle.. - E într-adevăr o problemă de ruşine şi distrugere, spuse Estelle muşcându-şi buza de jos. Nu pot să-ţi spun de ce, dar te rog să mă crezi crezi că a sta st a e crucial pentr pe ntru u viitorul lui Frederick. Derek Derek o studie un moment mom ent nesfârşit. nesfâ rşit. - Foarte bine, spuse spus e în cele cele din din urmă. îmi trebuie doar câteva mi nute ca să m ă schimb. schimb. Apoi plec. plec. -Excele -Ex celent, nt, încuviinţă încuviinţă Estelle. Estelle. Te voi aştep aşt epta ta în holul de la intrare. intrare. India îşi adună adun ă tot to t curajul curajul.. -Te vom  aştep  a ştepta ta în salonul de jos. Estelle îi zâmbi recunoscătoare. - Nici Nici prin cap nu-mi trece trece să vă iau pe am ândouă ând ouă cu mine. mine. Dere Derek k se holbă la ele, ele, neîncrezător. neîncrezător. Nu e un loc loc potrivit pentru p entru două doam do am ne englezoaice bine-crescute. E frecventat de bărbaţi şi de... femei care care lucrează în cea mai mare m are parte. - So Soart artaa soţului soţu lui meu e în în joc. Estelle ridică bărbia bărbi a cu hotărâre. Nu accept accept să fiu lăsată lăsa tă în urmă. -Şi Estelle este... prietena mea. India nu credea că mai spuse se vreodată aşa ceva despre cineva, în afară de Heloise sau Martin.

‘îndrumarpentru iubire  Ea a sărit în ajutorul meu, iar eu nu o s-o abandonez acum, declară ea, ea, încrucişându-şi încrucişându-şi braţele peste piept. Mergem sau nu? - Foarte bine, bine, spuse el strângând strâng ând din dinţi. dinţi. Dar îţi vei vei păstra păst ra ob servaţiile despre ceea ce vezi pe străzi pentru tine. Şi veţi rămâne amândouă amândo uă în trăsură. trăsură. -Putem fi de acord cu asta. India aruncă o privire spre Estelle, care care încuviinţă. încuviinţă. Peste cin cinci ci minute atunci, spuse sp use India şi o scoas sc oasee pe Estelle afară. înainte de a o putea urma, Derek păşi mai aproape şi spuse în şoaptă: - Pot s-o fac singur, să s ă ştii. - Nu mă îndoiesc, ridică din umeri India. Dar Estelle e hotărât hot ărâtă, ă, şi şi eu nunu-ii pot permite perm ite să meargă fără mine. mine. -Pentru că nu ai încredere în mine. El o privi printre gene. Te asigur asigu r că sunt sun t mai mult decât capabil să îl găsesc găses c pe profesor profe sor şi să îl aduc aduc teafăr teafă r şi nevătăm nev ătămat at lângă soţia so ţia lui. lui. -Sunt foarte conştientă de asta, şi în acest caz particular am încredere în tine. Chiar în timp ce rostea cuvintele, ştiu că erau adevărate. Dar Estelle mi-a cerut ajutorul. De aceea, consider că această căutare  e  e responsabilitate respon sabilitateaa mea, şi intenţionez să o duc până la capăt. - E cel cel mai absurd abs urd lucru pe care l-am auzit vreodată, vreoda tă, dar te cunosc prea bine ca să încerc să discut. Oftă frustrat şi făcu un pas înapoi. Acum, Acum, dacă nu ai de gând să s ă mă m ă ajuţi să s ă îmi schimb hainele... hainele... - Sunt sigură că în privinţa privinţa asta  te   te poţi descurca fără mine. îl sa lută şi plecă. După un sfert de oră, erau într-una din trăsurile închise ale Excelenţei Sale, îndreptându-se spre Montmartre. Părea că drumul va dura o veşnicie, sau poate că de vină era tăcerea copleşitoare din trăsură. Derek nu se simţea în largul lui cu ele şi părea să creadă că era mai bine să nu spună nimic decât să continue să-şi exprime enervarea. Foarte bine. India prefera să-şi asculte gândurile, nu să-l asculte pe el. Mai ales că avea probabil dreptate. drep tate. Ar fi trebuit s-o convingă pe Estelle să îl lase pe Derek să se ducă singur. Acesta nu era un lucru caracteristic pentru India. De fapt, nu mai făcuse niciodată niciod ată aşa aş a ceva. ceva. Fusese mereu atentă aten tă la regulile regulile de de bună-cuviinţă. Nu avea nici o dorinţă secretă de aventură şi nici nu avusese vreodată. Cu toate acestea, avea^jn simţămâ simţă mânt nt foarte ciudat de anticipare. Era ridicol, dar totuşi exista.

-------------------- Victoria 'A.Cexander -------------------------------------------

în cele din urmă, se opriră peste drum de o clădire mare şi fru moasă, cu parterul acoperit de afişe de teatru. La etajul de sus erau foarte multe ochiuri de geam despărţite de coloane ornamentate. Edificiul era încununat de o lucrare de zidărie care acoperea toată lungimea clădirii, cu un desen curbat şi graţios şi un fel de coroană în centru. Imediat sub coroană erau cuvintele Folies Bergere. Locul duhnea a imoralitate, imoralitate, necuviinţă şi decadenţă. Deşi se părea păr ea că imo ralitatea, necuviinţa necuviinţa şi decadenţa erau foarte atrăgătoare. a trăgătoare. Chiar Chiar şi la această oră târzie, străzile erau înţesate de vehicule şi pietoni. -Aici ar trebui să fie, conform celor spuse, zise Derek, arătând spre clădire. E un fel de cabaret sau sa u varieteu. - E foarte foar te aglomerat, nu-i aşa? aşa ? murmură Estelle. Estelle. - E extrem de popular, popular, spuse spu se el, el, aruncând aruncân d o privire privire spre spre India. India. Ce crezi? -Păcatul e de obicei popular, spuse ea, ridicând nepăsătoare din umeri. Noi vom rămâne într-adevăr în trăsură. Cred că ai avut dreptate. El ridică o sprânceană. sp rânceană. - Din Din nou? - Din nou. Şi nu trebuie să fii încrezut din pricina pricin a asta. asta . El chicoti. -Oh, dar mie îmi place să fiu încrezut. Puse mâna pe mânerul portierei. Aş paria că portarul îl cunoaşte pe Val din vedere. Nu o să-mi ia mult timp să văd dacă e aici sau nu. Deschise portiera şi îi zâmbi răutăcio răut ăcioss Indiei. Indiei. Probabil că ar trebui să s ă îmi dai un obiect care care să-mi poarte poa rte noroc. noroc. Estelle încuviinţă. încuviinţă. - Ca unui cavaler din vechime vechime care merge la bătălie. - Nu fi absurdă! Se duce duce într-un într-un veritabil veritabil bârlog al nedreptăţii, nu la un duel pe viaţă via ţă şi pe moarte. Şi cred cred că că nu e pentru pentr u prima dată. -Totuşi, dă-mi ceva care să-mi poarte noroc. O mănuşă poate sau - zâmbetul lui lui se lărgi - un sărut. India arcui arcui dispreţuitor o sprânceană, dar simţi sim ţi un fior foarte ciu dat da t în fundul stomacului. Estelle plescăi plesc ăi din limbă. -Vai de mine, Derek, eşti obraznic! El rânji fără nici un strop str op de căinţă. - Ştiu. Ştiu . Apoi făcu un semn spre India. Ei îi place. place. India se înecă. înecă. -T e asigur că nu! nu!

 îndrum ar pentru pen tru îuSi uSire  El râse, coborî din trăsur tră surăă şi îi îi întoar înt oarse se spatele sp atele Indiei. Indiei. - Eşti sigură în în privinţa sărutului? - Foarte sigură, rosti ea ferm, ignorând un vag sentiment de re gret. Totuşi, Totuşi, un săru s ărut? t? Nici Nici măcar nu se gândise gând ise vreodată vreod ată la aşa aş a ceva ceva.. In plus, un sărut aici, în această parte a Parisului, şi la ora asta din noapte; ei bine, îmi imaginez ce ar putea crede un observator. Oa menii ar trage tot to t felul de concluzi concluzii, i, iar eu şi Estelle nu am fi deloc deloc în în siguranţă. Nici Nici măcar în trăsură. -Acum tu  ai  ai probabil dreptate. - Ştiu. Era rândul ei să fie încrezută. - Nu ar trebui să lipsesc mult. Salută şi se îndreptă spre varieteu. varieteu. Estelle Estelle se mută mu tă în cealaltă parte a trăsurii, şi încercară încercară amândouă să nu se holbeze la scena din jur. Dar nu se puteau abţine. Era im posibil de ignorat. Aici erau vânătorii de plăceri din Paris. Domni bine îmbrăcaţi, a căror atitudine vorbea despre bogăţie şi eleganţă, amestecaţi amestec aţi cu muncitor muncitori, i, cu înfăţişare înfăţişa re aspră, a spră, în haine haine care văzuseră zile mai bune. Femeile erau şi ele în majoritate din clasa muncitoa re deşi, judecând după înfăţişarea multora, nu îndeplineau toate o muncă respectabilă. Estelle arătă spre o femeie cu o înfăţişare deosebit de ţipătoare. - Crezi că este, ei bine... bine... - Da, cred că probabil e, spuse India stânjenită. Nu fusese atât de protejată încât să nu ştie că existau femei care îşi vindeau vindeau trupul, trupul, şi probabil probabil şi sufletul, ca să poa p oată tă trăi. Dumnezeu Dumnezeu ştia că erau erau destule şi ş i în Londra. Londra. Şi nici nici nu era atât at ât de îngustă îngu stă la min te încât să creadă crea dă că femeile acestea aces tea aveau de ales. Mai mult ca sigur că împrejură împrejurările rile în care care se născuser n ăscuserăă şi sărăcia le oferiseră puţine puţ ine op o p ţiuni în viaţă. Locurile de muncă legale pentru femei, mai ales pen tru cele din clasele de jos, erau foarte puţine. Păi, chiar şi o femeie ca ea - de familie bună, dar cu mijloace modeste de trai - avea puţine oportunităţi oport unităţi pentr p entru u un loc loc de muncă cinstit. Era foarte conştientă conştien tă că o soartă soa rtă groaznică nu era niciodată prea departe de orice orice femeie femeie care care nu avea un un soţ so ţ sau o familie familie pe care să se bazeze. bazeze. -Ind -I ndia! ia! Estelle Estelle o înşfăcă de braţ. Uite, Uite, peste drum - acela nu e Frederick? - Nu pot să spun. E prea departe. departe. India se uită ui tă după d upă silueta silu eta cu pălărie înaltă, îna ltă, care se îndepărt înde părtaa de ele ele.. - Nu pot po t să-l deosebesc. deoseb esc. Ochii Ochii mei nyjţnai nyjţnai sunt su nt cum erau. Estelle Estelle întinse întin se mâna m âna spre uşă.

-------------------- Victoria TlCexander ------------------------------------------

- Nu o să-l prinzi niciod nic iodată ată din urmă. Mă duc eu. eu. Chiar Chiar în timp ce deschidea deschid ea uşa, India ştiu că nu era o idee prea strălucită. stră lucită. Stai aici! aici! Sări din trăsură, evită traficul traficul şi ajunse cu bine de partea par tea cealaltă cealaltă a străzii. Fugi după bărbatul respecti respectiv, v, care care păşea pă şea înaintea ei fără gra bă. Undeva în în străfundul străfundu l minţii îşi dădu seama seam a că era neînsoţit, şi se întrebă unde era lordul Brookings. -Profesore! strigă ea. El era la o distanţă de câţiva paşi. Ea grăbi pasul. Profesore. Se întinse şi îl prinse de braţ. El se întoarse, şi ea îşi dădu seam a că se înşelase. - V ă cer ierta iertare. re. El aruncă o privire dezgustată spre mâna cu care îl ţinea de braţ. Ea îi dădu drumul imediat. - Scuze. Scuze. Am crezut că că sunteţi sun teţi altcineva. altcineva. -Nu mă îndoiesc. Era de aceeaşi înălţime şi constituţie ca şi profesorul, şi purta pur ta chiar acelaşi tip de barbă, şi era sigur englez, englez, dar asemănar asem ănarea ea se oprea aici aici.. - îmi pare rău, spuse ea, făcând un pas înapoi. înapoi. -Şi aşa ar trebui să-ţi pară. Sprâncenele lui stufoase se uniră. O englezoaică întrîntr-o o asemen ase menea ea situaţie. Te asigur asigu r că nu sunt sun t clientul clientul mărfur mă rfurilor ilor pe care care le vinzi tu. - î n nici... nici... oh! oh! Ea se înecă, plină plin ă de indignare. Vă informez inform ez că nu vând nimic. nimic. A fo fost st cu sinceritate o greşeală. - O greşeală greşe ală poate, dar permite-mi să mă m ă îndoiesc de sinceritate. sinceritate. Pufni, Pufni, se întoarse şi se îndepărtă. Pentru o clipă, India nu putu decât să se uite în urma lui. Cum îndrăznea! Păi, Păi, nu fusese fuse se atâ a tâtt de insultată insulta tă în viaţa via ţa ei! ei! Doar pentru pen tru că o femeie respectabilă purta pu rta o rochie rochie purpurie într-un într-un cartier dubios al oraşului nu însemn în semnaa că era o... nefericită! Domnul  acela  acela - deşi se în doia că că era un domn - merita o muştruluială aspră, ca să nu mai sară fără să s ă se gânde gâ ndească ască la concluzi concluziii insultătoare. Şi ea era exact femeia care o putea face! Făcu un pas după el, dar o zări cu coada ochiului pe Estelle, care făcea gesturi disperate pe geamul trăsurii. India se opri dintr-odată. Ce naiba avea în în cap? Cu siguranţă sigu ranţă că insulta insu lta lui merita o dojană aspră, dar nu câştiga câştig a nimic nimic dacă alerga după el, el, în afară poate poa te de un sentiment sentim ent de satisfacţie. satisfacţie . Şi ce ce ar fi spus spu s Derek dacă ar fi aflat că pără pără  sise trăsura tră sura după ce îi spusese să n-o n-o facă? Se întoarse înto arse spre trăsură. trăsură. -C e ruşi ruşine ne,, mademoiselle\ O brută bru tă înaltă cu ochi ochi întunecaţi, întunecaţi, mus m us taţă ta ţă neîngrijită şi bărbie ţe po poasă asă ieşi în calea ei. ei. Franceza lui lui nu era era

îndrum ar pentru pen tru iubire ubire ■ atât at ât de rafin rafinată ată ca a ei, ei, dar îi înţelese foarte foar te bine cuvintele. cuvintele. Şi privirea din ochii ochii lui lui.. Să fii dată la o parte par te în felul acesta. Ce englezi stupizi! întoar înt oarse se capul şi scuipă scu ipă în modul cel cel mai revoltător. revoltător. - Pard Pardon on,, spuse sp use ea, ea, ridicându-se ridicându-se în toată toat ă înălţimea ei neîndestu lătoare. Şi eu  sunt  sunt englezoaică. - Scuzele mele, mademoiselle. Dar tu eşti un trandafir englezesc englezesc,, şi el e un prost. Se aplecă spre ea, inundând-o cu mirosul copleşitor al usturoiului din respiraţia lui. Şi mie îmi plac florile. O apucă de braţ. -Dă-mi drumul imediat! încercă să îi scuture mâna, dar el o strânse mai tare. tare. Nu-şi Nu-şi amintea să fi fost fos t vreodată speriată, sp eriată, dar nu se îndoi că că ceea ceea ce îi strângea strâng ea gâtlejul gâtleju l acum era teama. - Dacă aş fi în locul tău, aş face ceea ce-mi cere, spuse nepăsător o voce familiară. Uşurarea o inundă. -Derek, eu... -Tac -T acii din gură, gură, India, India, spuse spu se el în în engleză, engleză, apoi se întoarse din nou spre admir a dmiratoru atorull ei. ei. Ar fi în interesul tău t ău să îi dai drumul. -De ce? E disponibilă, nu? O sclipire prădătoare se ivi în ochii brutei. Bărbatul era mai înalt decât Derek cu vreo cincisprezece cincisprezece centime tri buni, mai lat în umeri şi mătăhălos. Era evident că Derek nu se putea put ea măsur mă suraa cu el. Şi îmi plac cele cele mărunţele mărunţ ele şi focoase. Derek păşi pă şi mai aproape apr oape de el şi îi spuse spus e ceva la la ureche. ureche. Ochii Ochii bru bru  tei se lărgiră, lărgiră, o lăsă imediat şi sări înapoi. înapoi. îşi î şi făcu cruce cruce,, holbându-se holbându-se la ea de parcă ar fi fost întruparea diavolului. -Mon Dieu! 

Se întoarse şi se îndepărtă înd epărtă rapid. rapid. - Hai, Hai, India! India! Derek Derek o înşfăcă de cot şi o împinse rapid spre trăs t răsu u ră. Acum. - Ce i-ai i-ai spus? spu s? întrebă ea privind peste umăr. umăr. Atacatorul Atacato rul ei încă nu rărise răris e pasul. - I-am spus că sunt doctor, că tu eşti pacienta mea care a scăpat din spital şi că ai o boală foarte foar te molipsitoare. India de abia putea ţine pasul cu el. - Ce boală i-ai i-ai spus că am? - Nu ai vrea să afli, afli, spuse el pe un ton aspru asp ru şi scurt. scurt. Ajunseră la trăsură, el deschise usa şi o aruncă practic înă untru. Ea căzu lângă Estelle, care o băni uşurel pe mână în semn

-------------------- Victoria

'Afexancfer  —  —

  ---------------

de încurajare. Derek îi spuse adresa vizitiului, apoi se aşeză. Nu îi putea vedea faţa în interiorul întunecat, dar nu era necesar pentru că ştia că era supărat sup ărat pe ea. -T e simţi bine? întrebă Estelle Estelle cu o voce voce îngrijorată. îngrijorată. - Destul de bine, spuse India adunându-şi tot calmul. Evident că nu era profesorul. - Dar a fost un mare mare curaj curaj din partea parte a ta să mergi m ergi după el. el. - Curaj? Derek aproape aproap e fierbea de furie. Deci nu era doar supărat. sup ărat.  e un termen mai adecvat. Prostie  e -Am auzit întotdeauna că limita dintre curaj şi prostie e una foarte subţire, spuse Estelle, încercând evident să fie de ajutor. -Derek, eu... -A fost cea mai iresponsabilă şi prostească acţiune pe care am văzut-o vreodată, spuse el, subliniind cuvintele cu furie. Ai promis să stai s tai în trăsură. -Am crezut că l-am văzut pe profesor, şi nu voiam să-l lăsăm să scape. scape. - Şi în momentul acela nu ni s-a părut păru t prostesc, proste sc, adăugă adă ugă Estel Estelle. le. - Mă aştepta aşte ptam m la mai mult. De la amândouă, le-o le-o reteză el. el. Ştii ce ce ţi s-ar fi fi putut putu t întâmpla? - Cred că am o oarecare idee, spuse spu se India, împreunân împ reunându-şi du-şi mâini le în în poală ca să s ă le stăpâne stăp ânească ască tremurul. tremurul. Trase aer ae r adânc, încercând încercând să se liniştească. Şi nu nu sunt niciodată niciod ată iresponsabilă. iresponsabilă. -Hai’ - Deci Deci,, presupun presupu n că nu l-ai l-ai găsit găsi t pe soţul meu? m eu? se aventură să în trebe Estelle. -Nu, spuse el aspru. Portarul mi-a spus că a trecut pe acolo cu fratele meu, şi au plecat repede. Se pare că s-au întors acasă. - Oh, Oh, asta a sta e o veste bună, oftă o ftă uşurat u şuratăă Estelle. Estelle. - Derek, îşi luă inima în dinţi India. Dacă mă gândesc mai bine, oricât de mult mă doare s-o spun... Nu era obişnuită obişnu ită să-şi recunoască greşelile. Nu era obişnuită să facă greşeli. Era mult mai dificil decât îşi imaginase. Chiar Chiar dacă la momentul mom entul respectiv mi s-a părut păru t că tre buia să acţionez, acţionez, nu m-am m-am gândit gând it destul destu l de bine bine la acţiunea mea. Am acţionat din impuls - şi pot să spun că nu obişnuiesc să fac asta şi într-un mod, ei bine, nu prea responsabil. Nu am nici o scuză. Nu mă m ă înţeleg... înţeleg... -A fost o aventură, dragă, spuse Estelle aproape inaudibil. Nu poţi subestima niciodată atracţia aventurii. Bănuiesc că îl împinge

-------------------- îndrumaryen îndrumaryen tru

iubire iubire----------------------

şi pe cel cel mai raţional dintre noi să facă f acă lucruri prost pr osteş eşti, ti, care nici nici nu i-ar trece trece prin minte m inte în alte împrejurări. -îţi mulţumesc, Estelle. Totuşi, a fost... India respiră prelung. O prostie. Ai dreptate, Derek. O tăcere grea se aşter a şternu nu în trăsură, trăsu ră, şi părea că va dura dur a la infinit infinit.. -Ei bine. O notă disperată răsună în vocea lui Estelle. Asta e, atunci. Sunt sigură că putem trece peste asta acum şi, ei bine... India încuviinţă. - Excelentă Excelentă idee idee.. Ştiu că nu am de gând gân d să mai vorbesc niciodată despre asta. Un mormăit morm ăit nemulţumit se auzi din partea part ea în care se afla Dere Derek. k. în momentul în care ajunseră în faţa faţ a casei lordului lordului Brookings, Brookings, Es telle sări din trăsură, murmurând pe drum nişte mulţumiri. Valetul stilat al Excelenţei Sale îi deschise uşa, şi ea se năpusti în casă de parcă toate to ate hoardele iadului ar fi fost fos t pe urma urm a ei. ei. India nu o învinuia. învinuia. S-ar fi năpustit şi ea către casă, dar bănuia că nu avea să fie atât de uşor să scape de mânia lui Derek. Şi o merita. El o ajută să coboare din trăsură, şi se îndreptară spre uşă. - India, spuse spu se el oprindu-se. Ea se întoarse spre faţa faţ a lui luminată lumin ată de flacăra flacăra pâlpâitoare a feli feli narului cu gaz. -Da? - îţi îţ i datorez scuze. - Nu fi absurd, spuse spu se ea graţioasă graţio asă şi ş i uşurată. E de înţeles înţeles că ai ai fost supărat. A fost, ei bine, stânjenitor... - Stânjenitor? Stânje nitor? spuse spu se el rar. rar. - Presupun Presupun că  peric  ar fi un cuvânt mai m ai bun. bun.  periculo ulos  s  ar -A şa crez crezi? i? - Oh, vai de mine, da, încuviinţă ea. Era mult mai m ai mare decât de cât tine. Nu ştiu ce s-ar fi întâmplat întâm plat dacă ar fi trebuit să s ă recurgi la pumni. pumni. -T e asigu a sigurr că aş fi rezistat. Se opri. opri. în primele două minute. minute. - Din Din feri fericire cire,, ai fos f ostt mai inteligent, şi nu a fost f ost nevoie nevoie să recurg recurgii la luptă lu ptă fizică fizică.. -India... - Dar după cum spuneam, spuse ea rapid, fiindcă i se părea mai bine să nu-1 lase să mai spună nici un cuvânt. Ai avut tot dreptul să fii furios, şi nu e necesar să s ă te scuzi scuzi.. El o privi ţintă, ţin tă, neîncrezător. ^

---------------------------------------- Victoria ACexander ----------------------

- Crezi Crezi că m-am m-am scuzat pentru pen tru că m-am m-am înfuri în furiat? at? Pentru că m-am înfuriat pe bună dreptate? Ai înţeles că pericolul situaţiei nu mă ameninţa ame ninţa doar pe mine? mine? Ea se m ută de pe un pici picior or pe altul, a ltul, stânjenită. - Da, cred că da. da. -Mi-am cerut scuze pentru că ţi-am sugerat să mă săruţi. îşi strâns strâ nsee mâinile la spate. Ştiu Ştiu ce ce crezi despre lipsa de bună-cuvi bună-cuviinţă. inţă. Prin urmare, îţi prezint scuzele scuzele mele. - înseamnă că nu ai vrut să mă săruţi? spuse ea fără să se gân dească. Asta nu însemna că ea ar fi vrut să-l sărute, bineînţeles. Ar fi fost într-adevăr necuviincios. Şi nu era sigură că primul ei să rut ar fi trebuit să aibă loc într-un cartier atât de faimos dintr-un oraş decadent. - Oh, Oh, nu n u te înşela, India India,, mi-ar plăcea mai ma i mult mu lt decât orice să te sărut. Nu a fost fos t prima dată când mi-a trecut trecut prin minte acest gând. gând. Se opri, de parcă şi-ar fi ales cuvintele. Totuşi, mi s-a părut că se im puneau nişte n işte scuze scuze din partea partea mea, fiindcă fiindcă tu ai fo st dispusă să îmi ceri scuze mie. Fu rândul rând ul ei să se holbeze holbeze la el. el. - N u mi-am mi-am cerut scuz scuze. e. -Ai spus că am avut dreptate. Ai recunoscut că ar fi trebuit să rămâi în trăsură. - A fo fost st o recunoaştere, recunoaştere, o admitere a greşelii greşelii mele, mele, dacă vrei. vrei. Ridi Ridi că din umeri. Nu mi-am cerut cerut scuze de fapt. f apt. -Nu crezi că ar fi trebuit? Păşi mai aproape şi se uită încrun tat la ea. Dacă nu pentru că nu ţi-ai respectat promisiunea de a rămâne în trăsură, atunci atunci măcar pentru pen tru că m-ai m-ai speriat speri at de moarte? mo arte? Vocea lui se ridică, şi în tonul lui se simţea o îngrijorare sinceră. Ai idee cum m-am simţit când te-am văzut în mâinile acelui animal? Nu am fo st atât atâ t de îngrozit îngrozit în în viaţa mea! India se holbă la el. -Oh! - Oh? El păşi mai aproape, atât de aproape încât îi văzu pieptul ridicându-se şi coborând cu fiecare suflare. Oh?   - Oh... Oh... Destul D estul de aproape ca să o ia în braţe şi să s ă o sărute, săr ute, dacă ar fi vrut. Inima îi bubui în piept. Oh, eu... eu îmi cer scuze? Este evi dent că nu am gândit deloc deloc şi îmi pare rău ră u cu adevărat. - Scuzele ţi-au ţi-au fost fo st acceptate. Oare Oare voia s-o facă? facă ? Se uită u ită în jos jo s la ea. Nu eşti infailibilă, India Prendergast. Ea încuviinţă. încuviinţă.

‘îndrum înd rum ar p entru en tru iubire iubire - Sunt conştientă de asta. asta. - Bine. Privirea lui se îndreptă îndrep tă spre spr e buzele ei, ei, apoi se uită u ită din nou nou în ochii ochii ei. ei. Te Te rog să ţii minte asta as ta pe viitor. viitor. - Da, bineînţeles, bineînţeles, spuse sp use ea aplecându-se aplecându-se mai m ai aproape. Un lacheu se ivi în uşa deschisă. Derek Derek făcu un pas înapoi. -Te voi vedea atunci mâine-dimineaţă, ca să reluăm verificarea hotelurilor. Ea încuviinţă. - Mâine-dimine Mâine-dimineaţă. aţă. El o însoţi în casă şi îi ură noapte bună. India începu începu să urce urce scă rile. Ştia fără să se uite că privirea lui o urma. La ce se gândea oare? Regreta că că nu o săruta săr utase? se? Şi mai voia oare oare să o sărut să rute? e? India nu fuse fuse  se săru să rutat tatăă niciodată şi nu acordase niciodată atenţie acestui gol din din viaţa ei. Până atunci... Ajunse Ajunse în camera ei, ei, închise închise uşa în urmă şi se lăsă lă să să cadă pe pat. In mod ciudat, faptul fap tul că el voise s-o sărute, sărute , că mărturis mă rturisise ise că nu era pentru prima prim a dată da tă că se gândise la asta , eclipsa toate celelalt celelaltee eveni eveni mente ale nopţii. Fusese cât pe ce să fie sărutată. De un nemernic, un netrebnic, un bărbat care sărutase fără îndoială duzini - poate chiar sute - de femei. Probabil Probabil că era destul destu l de de talen tal entat tat la asta. asta . Totuşi, nu o sărut săr utase ase şi probabil că până acum se şi răzgândise de-a binelea. Ceea ce era mai bine, bine, de fapt. fap t. Păi, ea nu avea nici o dorinţă de a-1 săruta pe Derek Saunders. Absolut nic nicii una. Aşa că nu avea nici nici un un rost r ost sentimentul sentim entul îngrozitor şi copleşitor că ajunsese la o răscruce răscruce şi alesese drumul greşit. greşit. Şi că viaţa vi aţa ei nu avea să mai m ai fie niciodată niciodat ă aceeaşi. C L s  i P 

Capit CapitoCuC 1 4 

Dacă Dacă Derek Derek putea put ea să s ă se poarte poar te de parcă nu s-ar fi întâmplat întâmp lat nimic nimic între ei, la fel putea şi India. Chiar dacă îi era recunoscătoare că nu menţionase evenimentele din seara trecută, era totuşi enervant că trecuse cu vederea şi dorinţa lui de a o săruta. săru ta. Dacă Dacă mai avea dorinţa asta. Oricum Oricum ei ei nu îi îi păsa. păs a. Nu, Nu, era mai bine bine să lase la se toată to ată noapte n oapteaa în urma lor şi să-şi continue continue căutările. căutările. ^

-------------------  -

Victoria ‘A fexan fex and d er ----------------------------------------

Astăzi Ast ăzi făcuseră progrese, dar se aflau de abia la jumătat jum ătatea ea listei de hoteluri pe care care o întocmise Dere Derek. k. India îşi jură să nu stea niciodată într-un hotel a cărui cărui denumire cuprindea cup rindea cuvântul grand. Se săturase deja de ele, ele, mulţumesc. Chiar şi aşa, aşa , nu avea avea de gând gân d să renunţe. Unde era oare Heloise? De fapt, dovedise nişte tendinţe foarte ciudate de independenţă în săptămânile care precedaseră înscrierea ei în Societatea Socie tatea Doamnelor Călătoare. Călătoare. Dar independenţa indepe ndenţa nu elimina bunul-simţ şi politeţea. Cu siguranţă că ar fi trebuit să ştie că India îşi făcea griji griji pentru pentr u că îşi permisese perm isese o pauză pau ză în corespondenţă. Deşi, Deşi, acum că se gândea la asta, India îşi dădea seama că verişoara ei îi spusese că îi va scrie, dar nu promisese cât de frecvent. Şi Heloise avea tendinţa tendin ţa să nu fie fie prea atentă ate ntă la detaliile detaliile din viaţă care care i se pă reau neimportan neim portante. te. Se putea put ea foarte foart e bine să nu i se fi întâmplat întâmp lat nimic nimic supărător. India spera să s ă fie aşa. O iubea pe femeia fem eia aceea vârstnică, şi nu avea să-şi afle liniştea linişte a până nu se asigura asigu ra că era bine bine.. „Şi apoi?" şopti o voce enervantă dintr-un cotlon al minţii ei. „O s-o târăşti târă şti acasă? O să insişti in sişti să-şi abandoneze aventura şi să se întoarcă la viaţa banală pe care o trăieşte? La viaţa pe care o trăiţi amândouă?" India ignoră vocea. Avea să treacă peste obstacolul acesta când avea să ajungă la el. Mai întâi, trebuia să o găsească pe Heloise. Şi cu puţin noroc, noroc, să s ă prindă p rindă un netrebnic în timp timpul ul acesta. Chiar Chiar dacă Derek nu era chiar diavolul pe care îl crezuse la început. De fapt, în cepea chiar să-l placă, placă, ceea ce ce nu avea nimic de-a face cu pretins pre tinsaa lui dorinţă de a o săruta. în ciuda faptului că, aşa cum îţi poate spune orice bun detectiv, primul pas într-o investigaţie este să-ţi cunoşti bine subiectul. India se îmbrăcă devreme pentru pen tru cină şi se s e strecură în biblioteca biblioteca Excelenţei Sale, pentru că Suzette îi spusese că acesta putea fi găsit adesea ade sea acolo înainte de cină. cină. Bătu la uşa pe jumăta jum ătate te deschisă, apoi o deschise larg şi păşi pă şi în cameră. cameră. - Bună seara, sea ra, Excelenţ Excelenţă. ă. - îţi dai seama că oamenii care nu aşteaptă să fie invitaţi se tre zesc adesea adese a în situaţii situaţ ii stânjenitoare, stânjenitoar e, spuse sp use lordul Brookings, Brookings, privind atent ate nt hârtiile împrăştiate împ răştiate pe biroul din faţa fa ţa lui. lui. - Şi cin cinee ar putea şti a sta st a mai ma i bine decât dumneata? dumne ata? spuse sp use ea pe un ton lejer. - într-ade într-adevăr, văr, am fos f ostt luat lua t pe neaşteptat nea şteptatee de mai multe ori. ori. Se ridică şi ocoli biroul, îndreptându-se spre ea. S-a dovedit foarte stânjenitor.

-------------------- Înd  În d rum ru m a r pe  p e n t r u

iubire,----------------------

Ea arcui o sprânceană. sprâncean ă. - Pent Pentru ru dumneata? - Pentru toţi ceilalţ ceilalţi. i. El rânji într-un într-un mod mo d mult prea pre a cunoscător. - U ş a era deschisă. deschisă. Cred Cred că o u şă deschisă e o invitaţie. invitaţie. - Nimic nu-mi place mai mult decât să-mi aud propriile cuvinte de pe buzele buzele unei femei încântătoare. încân tătoare. Ei bine, atunci fii bine-venită. bine-venită. Ii luă mâna şi o duse la buze. Şi cărui fapt datorez onoarea acestei vizite, India? Nu te-am mai văzut singură de când te-am vizitat în pat şi ai insistat insista t să-ţi spun domnişoara dom nişoara Prenderg Prendergast ast.. - Iţ i aminteşti de asta, nu? - A fo fost st unul dintre cele cele mai memorabile momente din viaţa mea. îi atinse ati nse mâna mâ na cu buzele, buzele, privind-o mereu în ochi. ochi. - Mă îndoiesc de asta, dar cu siguranţă că îţi aminteşti că eu am câştigat câştig at micul micul nostru no stru pariu, spuse spu se ea, trăgându-şi mâna. -Ah, da, răspunse el, oftând din străfundul inimii. Atunci va fi domnişoara domnişo ara Prendergast. Prendergast. India nu putu să nu zâmbească. Omul acesta era incorigibil şi enervant de amuzant. -V ăd că gustul gust ul monden al doamnei Greer Greer continuă să uluiască. uluiască. India privi spre rochia ei de seară. Estelle îşi adusese într-adevăr mai multe haine decât putea purta, dar le împrumuta împ rumuta cu atâta at âta graţie, încât India nu avea cum să obiecteze, oricare ar fi fos t stilul lor. lor. -A m înţeles înţeles că se poartă po artă stofa sto fa cu model scoţia scoţian. n. - î n Scoţia, poate, răspunse răspun se el, el, sprijinindu-se de colţu colţull birou biroului lui.. Acum, fiindcă ai îndrăznit să pătrunzi în sanctuarul scandalosului lord Brookings, Brookings, presupun p resupun că nu ai venit aici doar ca să-ţi petreci cum va timpul până p ână la cină. cină. - Nu, Nu, începu ea, neştiin ne ştiind d cum să spu s pună nă ce voia. Speram că îmi îmi vei putea răspunde răsp unde la câteva întrebăr întrebări. i. - Orice rice.. - Despre domnul dom nul Saunders. - Oh. Oh. Sprâncenele lui aproape apro ape că se uniră. Deci Deci aşa stă st ă treaba, treab a, nu? - Cum stă? - De obi obice cei, i, când o femeie vrea să vorbească despre alt bărbat, o face pentru că nutreşte nutre şte anumite sentiment se ntimentee faţă fa ţă de el el. - Pot Pot să te asigur că eu eu nu nutresc nutresc nici nici un sentiment faţă fa ţă de dom nul Saunders, în afară poate de prietenie, spuse ea repede, igno rând fierbinţeala care îi inundase faţa. Nu înţelegea de ce acuzaţia Excelenţei Sale o făcuse să roşească. PrSbabil că din cauza prostiei

' —

----------------------

--------------------- V icto ict oria “ ACexa AC exand nder  er ---------------------

cu sărutul. Totuşi, Derek îi oferise într-adevăr prietenia lui, chiar dacă ea e a n-o acceptase. - Nu. Nu. El o studie curios. Sigur că nu. nu. - Numai această acea stă prietenie, şi nimic altce altceva, va, m-a făcut să cred cred că ar fi bine dacă da că aş şti mai multe despre el. el. -Cred că tot ce se poate şti despre fratele meu e de notorieta te, chicoti el. Derek nu are nici un secret real, cel puţin nu din câte ştiu eu. -Atu -A tunc ncii nu îi vei vei înşela încrederea încrederea.. Ea E a se cocoţă c ocoţă pe un scaun din apropiere şi zâmbi plăcut. E un om bun? Nu asta era întrebarea pe care care intenţionase intenţio nase să o pună, dar da r părea importantă. impo rtantă. -Da, spuse lordul Brookings fără să ezite. II cunosc pe Derek aproape de când mă ştiu. Mama lui - singura mamă pe care am cu noscut-o noscut-o vreodată - s-a căsătorit cu tatăl meu când eu aveam aveam nouă ani şi Derek, opt. Am crescut împreună. îl consider fratele meu în toate, în afară de legăturile de sânge. Recunosc că că s-a angaja ang ajatt în mul te activităţi care ar putea put ea fi considerate considerate nesăbuite nesăbu ite şi chiar chiar supărăt sup ărătoa oa re, dar la fel am făcut şi eu. îi adresă un rânjet în care nu era nici un strop de regret. Totuşi, nu l-am văzut rănind pe cineva, şi nici purtându-se răutăcios cu bună-ştiinţă. Ea încuviinţă. -Asta e foarte... interesant. - A r trebui să adaug că aseară, când a plecat în în căutarea profeso profe so rului Greer, Greer, a fo fost st şi el în pericol. - Chiar aşa? întrebă ea, ea, forţându-se să vorbească v orbească pe un ton leje lejer, r, dar simţind sim ţind o jenă în stomac. - Unchiul lui Derek i-a spus foarte clar că nu va mai tolera nici o insinuare de scandal. Deci, Deci, dacă era în joc reputa rep utaţia ţia profesorului, la fel s-a întâm întâmplat plat şi ş i cu reputaţia repu taţia fratelui f ratelui meu. meu. -înţeleg. Asta punea desigur seara în altă lumină, şi explica poate poa te de ce Derek Derek nu îi însoţi îns oţise se de la început pe Excelenţa Sa şi pe profesor. -Mi-aş pune viaţa în mâinile lui fără ezitare. Asta răspunde la întrebarea ta? - Da, Da, presupun că da. da. Dacă o minţea, o făcea foarte foa rte bine. Nu, în mintea mi ntea ei nu exista exi sta nici nici o îndoială: el credea credea ceea ceea ce spusese spu sese.. Fu inundată inund ată de un foarte foar te ciudat simţăm sim ţămân ântt de uşurare. uşurare. Cu cât petrecea mai mult timp cu Derek, Derek, des des  coperea că el nu era deloc deloc aşa cum se aştepta aşte ptase. se.

-

Păi, omul acesta aces ta îi risipise jena atunci când apăruse ap ăruse în hainele hainele îm prumutate de Estelle, sugerându-i că, deşi acesta nu era felul în care se îmbrăca de obicei, nu arăta totuşi atât de absurd cum se temuse la început început.. De fapt, fapt , el pretinsese că arăta destul de atrăgător. Nu era sigură că îl credea, dar nimeni nu se oprise în loc pe drum ca să o privească îngrozit. De câteva ori, el îi atrăsese chiar atenţia asupra unor uno r doamne do amne îmbrăcate în haine şi mai înzorzona înzo rzonate te ca ale ei. ei. Era înîntr-adevăr tr-adevăr drăguţ din partea parte a lui, lui, şi ea se întreba dacă nu exista exi sta o per soană încântătoare care se ascundea sub farmecul lui spilcuit şi sub zâmbetele răutăcioase. La urma urmei, făcuse o listă a hotelurilor. Trebuia să îi recunoască meritele. Insistase şi să îi arate unele dintre frumuseţile Parisului, între două hoteluri. Asta era surprinzător de amabil, în ciuda lipsei ei de interes. Acum, ştiind cât de mult riscase pentru pen tru profesor, profe sor, opinia ei despre el deveni cu cu mult mai m ai bună. Şi asta făcea mult mai neplăcută căutarea dovezilor fărădelegi lor lui. lui. -Am auzit unele zvonuri despre starea lui financiară şi eram cu rioasă, dar eu nu am încredere în bârfe. Care e starea financiară a domnului domnului Saunders? Saund ers? -Acum -Ac um,, ast a staa e întrebarea unei unei femei care care caută un soţ so ţ şi vrea să se asigure în privinţa privi nţa domnului dom nului pe care vrea să-l prindă prin dă în mreje. mreje. - T e asigur, spu s puse se ea ferm, ferm, că nu îmi caut un un soţ... - Nu în rochia rochia asta. - Şi chiar chiar dacă aş căuta, domnul Saunders nu m-ar interesa. Părea Părea important să îl convingă pe fratele lui că nu avea astfel de intenţii faţă fa ţă de Derek. Derek. Auzi, Auzi, să-l prindă prin dă în mreje! -Trebu -Tr ebuie ie să s ă spun că mi se pare greu de de crezut crezut.. Majoritate M ajoritateaa feme ilor îl îl găsesc găse sc pe p e Derek irezistib irezistibil. il. - îmi imaginez că au fost numeroase n umeroase asemenea femei, femei, spuse sp use ea ca ca din întâmplare. -Numeroase? chicoti el. Nu sunt sigur ce înseamnă numeroase. Duzini? Sute? - Mult Multe, e, spuse ea pe pe un ton aspru. -Vai, vai, domnişoară Prendergast. Sprâncenele lui se ridicară. Pari puţin cam geloasă. - Nu fi fi absurd, ripo ri postă stă ea dând d ând ochii peste pest e cap. cap. Tocmai Tocmai ţi-am ţi-am spus spu s că nu am nici o intenţie faţ f aţăă de Derek, în afară afa ră de prietenie. - Bineînţeles că nu. nu. Dar alte femei f emei îl^jonsideră pe Derek o pradă prad ă strălucită. Perspectivele lui sunt sun t excelente, excelente, e moşten mo ştenito itorul rul unui titlu

---------------------------------------  - Victo ictoria ria “ ACexa Cexand nder  er --------------------

impresio imp resionant nant şi ş i chiar şi eu recunosc recunosc că nu e complet neatrăgător. neatr ăgător. Nu e chiar atât at ât de chipeş şi elegant ele gant ca fratele lui, lui, dar... dar... Ea pufni. - Dar e acceptabil, termină el, studiind-o gânditor. De ce nu eşti în căutarea unui soţ? soţ ? - Oh, Oh, pentru pent ru numele numele lui Dumneze Dumnezeu. u. De ce ce era toată toa tă lumea atât at ât de deranjată de lipsa ei de interes faţă de căsătorie? Ii stătea pe limbă să-i spun sp unăă că nu nu era treaba tre aba lui, dar de ce să nu-i răspun răsp undă dă omului? om ului? Nu avea nimic de ascuns, şi voia şi ea nişte răspunsuri de la el, la urma urmei. Dintr-un singur singu r motiv, motiv, milord... milord... -Val. Sau Percy, o întrerupse el ridicând din umeri. Nu contează. Şi da, ştiu că am fost de acord să-ţi spun domnişoara Prendergast, dar mă face să mă simt ca o fosilă când cineva cu doar câţiva ani mai tânăr decât mine mi se adresează folosindu-mi titlul. Mai ales când discutăm probleme atât de personale ca viaţa fratelui meu vitreg şi opoziţia dumitale faţă de căsătorie. - Nu am spus niciodată că mă opun opun căsătoriei, Percy. -Val -V al ar a r fi şi mai bine, bine, spuse sp use el în surdină. surdină. - Mi-am Mi-am dat da t seama sea ma pur p ur şi simplu, cu ani în urmă, că unii unii dintre noi nu sunt sun t făcuţi pentru căsătorie. căsătorie. -A m mai auzit ast a de la un bărbat, bărbat, dar niciodată de la la o feme femeie ie.. - Ei bine, o auzi acum. acum. El se uită ţintă la ea de parcă i-ar fi crescut dintr-odată două capete. - De ce? ce? - începeam începe am să îţi explic, explic, dar m-ai întrerupt, Percy. El se cutremură. - La L a următoar urm ătoarea ea aniversare aniversa re voi împlini împlini treizeci de ani şi voi intra definitiv în categoria fetelor bătrâne, după orice definiţie. Nu sunt nici bogată, nu am moştenit nici un titlu şi nici nu am înfăţişarea pe care o caută cei mai mulţi dintre bărbaţi la o soţie. Cei care în cearcă să se ridice în rang nu vor reuşi asta căsătorindu-se cu mine. Eşti mulţumit? - Nu, clătină el din cap. Absolut deloc. în primul rând, orice băr bat ba t care care se căsătoreşte cu o femeie femeie doar pentru aceste atribute meri tă ceea ce ce primeşte. prime şte. - Iartă-mă că sublin subliniez iez asta, asta , dar pentru tine e destul de uşor de spus. Nu eşti nevoit să te căsătoreşti căsăto reşti pentru bani sau poziţie. poziţie. Cei Cei mai mulţi dintre dintre oameni nu su nt atât atâ t de norocoşi. norocoşi.

------------------- -

indrumaryentru iubire —

  ------------- -

-A i absolută absol ută dreptate. Am Am cele cele mai ma i ferme intenţii intenţii de a mă căsăto că săto ri doar din dragoste drago ste veşnică. -Doamne, Dumnezeule, eşti un romantic! Şi mult mai puţin stricat decât presupusese. - Şocant, nu-i nu-i asa? -Aproape -Aproap e că nu ştiu ce  să  să spun. spun. - Fratele meu se consideră con sideră şi el un romantic, încuviinţă el. Ar tre bui să ştii asta, asta , India. India. -Domnişoara Prendergast, şi nu are nici o importanţă pentru mine. Nu sunt sun t interes inte resată ată de el în altă calitate decât d ecât aceea de prieten. Un prieten bun, bun, poate, dar totuşi to tuşi un prieten. Şi dacă aş fi... fi... Ştia Ş tia că ar fi trebuit să-şi ţină ţin ă gura, gura, dar se părea pă rea că nu se putea abţine. Gândul acesta îi venise venise în minte târziu în noapte, noap te, adus fără îndoială în doială de inci inci dentul cu sărutul, sau cu lipsa sărutului, şi nu şi-l mai putea scoate din minte. Eu şi Derek suntem din două lumi complet diferite şi nu ne-am potrivi niciodată. El va fi conte, iar eu lucrez ca să pot trăi. Numai în în poveştile prosteşt pros teştii ar fi posibilă o asem a semenea enea uniune. uniune. - îm i plac plac poveştile poveştile prosteşti. întotdeaun în totdeaunaa mi-au mi-au plăcut plăcut.. - Ce Ce drăguţ din partea par tea ta, dar asta as ta nu e o poveste. Totul Totul devenea din ce în ce ce mai enervant. enerva nt. Nu era acolo acolo ca să discute despre despr e viaţa viaţ a ei şi nici nici nu voia să discute de ce căsăto căs ătoria ria cu Derek Derek era imposibilă. Chiar dacă ar fi fo fost st interesa inte resată tă de a şa ceva, ceva, şi sigur sig ur nu era. era. Mai mult, dota mea me a e respectabilă, respectabi lă, dar nu e ceea ce ce ar aştep aşt epta ta cineva ca Derek Derek.. - Derek nu are nevoie de o dotă generoasă. Va moşteni o avere substanţială odată cu titlul. - Soţia S oţia lui va fi contesă. contesă. O contesă trebuie să fie fie măcar fiica cuiv cuivaa care are un titlu. - Ce snoabă snoab ă eşti, India! India! -Domnişoara Prendergast,  şi sunt aproape sigură că nu sunt snoabă. Ştiu pur şi simplu cum funcţionează lumea în asemenea privinţe. -Snoabă, repetă el, clătinând cu jale din cap. O snoabă teribilă, cu nasul pe sus. -Toată conversaţia asta e absurdă, i-o reteză ea. Nu am nici o dorinţă de a mă căsători cu Derek, şi el nu are nici un interes faţă de mine. Excelenţa Sa îi aruncă o privire sceptică. - Eşti E şti sigură? sigură? - Bineînţ Bineînţele eless că sunt sun t sigură, sigură, spuse e ^ îndepărtând cu un gest întrebarea ridicolă. Nu o sărutase, la urma urmei, şi avusese toate

-------------------  -

Victo ictoria ‘ACexancfer  ACexancfer ------------------------------------- -

ocaziile de a o face. Un bărbat care spune că vrea să te sărute şi apoi nici nu încearcă s-o facă şi-a schimbat sc himbat evident părerea. Sau S au şi-a venit în fire. fire. în î n primul primu l rând, rând, cum am mai spus, spu s, nu ne potrivim, şi dacă l-ai l-ai întreba sunt sun t sigură si gură că ar fi de acord acord.. în al doilea rând, rând, bărbaţii ca el şi ca dumneata, dum neata, dacă tot veni vorba.. vorba.... - Bărba B ărbaţii ţii ca mine? rânji el. el. Te Te rog să continui, India.  Probabil că aceasta era conversaţia cea -Domnişoara -Domnişo ara Prenderga Prendergast!  st!  Probabil mai prostească din viaţa ei, dar acesta nu era un motiv de a-şi pier de răbdarea. Din nou. Controlul emoţiilor, cu care se mândrise dintotdeauna, se cam erodase de când părăsise Londra. Sau poate din momentul mom entul în care care îl îl întâlnise întâl nise pe Derek. Inspiră Inspir ă adânc, ca să se calme ze. După cum spuneam, bărbaţii bă rbaţii ca dumneata dum neata şi domnul Saunders bărbaţi importanţi pentru că sunt bogaţi sau de familie bună, sau au perspective p erspective bune - îşi arată arat ă de obic obicei ei interesul. interesul. Domnul Saun ders nu a făcut făcu t absolut absolu t nimic care care să arate că simte simt e pentru mine mine ceva ceva care care să depăşeasc depă şeascăă graniţele prieteni prieteniei. ei. -Şi tu ai multă experienţă cu bărbaţii ca el? întrebă el pe un ton plăcut. - Nu multă, nu. Şi prin multă m ultă experienţă se s e referea la nic nicii o expe rienţă. Dar toată to ată lumea şti ş tiaa că bărbaţii ca Derek nu se căsătoreau cu femei ca ea. Nu conta con ta cât de romantici romant ici se considerau. As Asta ta e ridic ridicol. ol. - A i dreptate, şi îmi cer cer scuze scuze.. Deşi nu părea să s ă aibă cea mai mică remuşcare. Nu a fost fos t decât d ecât un exerciţiu al posibilităţilo posi bilităţilor. r. Şi fie fie că vrei s-o crezi, fie că nu, puţine lucruri îmi plac mai mult decât o contro versă cu o femeie încântătoare încântăto are şi inteligentă. inteligentă. Ştiu că mi-a mi-a plăcut. plăcut. - Ei bine, bine, mie nu, spuse sp use ea cu asprime. Şi vreau să s ă nu-ţi nu-ţi mai folo seşti se şti farmecul farm ecul ca să-mi să-mi îndepărtezi... îndepărtezi... - Şovăiala de a recunoaşte doar pentru o clipă că că viaţa ţi se pare măcar din când în când amuzantă. amuza ntă. - Nu ast a staa voiam să s ă spun, începu începu ea, apoi se opri. Dar poate că da. Şi nu trebuie să spui că sunt încântătoare. Sunt foarte conştientă că sunt cât se poate de banală. - Draga mea dom nişoară nişoar ă Prendergast, spuse sp use el, şi în în ochi ochiii lui stră str ă luci luci o surpriză surpri ză sinceră. Când te-am văzut prima prim a dată, stătea stă teaii dreaptă în pat, cu faţa îmbujorată, cu părul răvăşit. Ochii tăi verzi şi capti vanţi străluceau strălu ceau de indignare indignare.. Purtai ceva ceva delicios delicios de obrazn obraznic ic - şi vag familiar - şi îţi ţineai ţineai cuvertura cuvertura strânsă strân să până pân ă la gât cu o mână, iar în poală aveai o farfurie de cornuri. Erai aproape irezistibilă. India se holbă la el un moment mom ent nesfârşit ne sfârşit.. -A i înnebunit înnebunit??

—

 Înd  În d rum ru m a r pe  p e n t r u n d n r e------------------ —

--------------

- Cred Cred că că nu am fo fost st niciodată mai teafăr. teafăr. -Ei bine... Habar nu avea cum să-i răspundă. Se gândise întot deauna deaun a că era deosebit de mediocră. mediocră. Să S ă îţi mulţumesc? - Bineînţeles că după dimineaţa aceea ai insistat să porţi zi după zi rochia aceea cenuşie îngrozitoare, spuse el cutremurându-se. Poate că nu-ţi dai seama, dar chiar dacă hainele doamnei Greer tind să fie puţin mai m ai colorate şi oarecum mai înzorzonate decât prefer eu, eu, îţi pun în valoare posteriorul posterior ul fermecător. Ea se holbă la el. -A m un posterior posterior fermecăt fermecător? or? Lordul Brookings se încruntă neîncrezător. - Nu ţi-a ţi-a spus spu s nimeni asta înainte? - Nu, Nu, din câte câte îmi amintesc. - Poate Poate că atunci când o femeie este apreciată pentru pen tru eficienţa eficienţa şi inteligenţa ei, nimeni nu se mai gândeşte la restul persoanei sale, spus sp usee el ridicând din umeri. umeri. Păcat! Păcat! - Posterior fermecător, fermecător, murmură murmur ă ea. Ii plăcea plăcea lucrul lucrul acesta. - Şi ai făcut ceva ceva - arătă spre capul ei - diferit cu părul dumitale. Nu e atât atâ t de... de... strâns. strâns . India îşi îşi pipăi părul pă rul şi rezistă dorinţei de a strânge st rânge buclele buclele care care îi încadrau acum faţa. - Suzette Su zette e cea care care m-a pieptănat. pieptă nat. -Ar fi trebuit să ştiu, spuse el, studiind-o cu o privire critică. Te avantajează destul de mult. Trebuie Trebuie să îl porţi mereu aşa. - Poate, Poate, spuse spu se ea în şoaptă. Lordul Brookings era un mare crai, dar acum părea sincer. Nu se mai gândise de ani întregi la înfăţişa înf ăţişarea rea ei. Dacă se gândea mai ma i bine bine,, poate că fusese fus ese o greşeală. Sunetul clopoţelului clopoţelului pentru pent ru cină răsună răsun ă în în toată to ată casa. - Ne cheamă cheamă la cină, cină, spu s puse se el, oferindu-i braţul. braţul. Ea nu-şi dăduse dădu se seam s eamaa că era atât at ât de târziu. târziu. Oftă O ftă şi îi luă braţul. braţul. - N u mi-ai mi-ai răspuns la toate întrebă întrebări rile. le. - Ştiu. Ştiu. Răutăcios din partea mea, nu? - Da. Singura mea me a preocupare preocupare e să-i ofer domnului Saunders aju torul toru l meu. meu. Poate Poate că Derek Derek Saunders era un netrebnic, netrebnic, dar da r poate că merita să se îndrepte. îndrepte. - în ce privinţă? privinţă? -Ca să devină omul care cred că vreg^şă fie. Nu o spusese chiar Derek? Derek? Nu spuses spu sesee că dorinţa lui în viaţă era să nu fie o dezamăgire?

-------------------- Victoria

flfexander -----------------------------------------

- A şa cum cum a fost tatăl lu lui. - T ată at ă l lui? lui? India India îi lăsă braţul şi făcu un pas înapoi. înapoi. Nu sunt sigu sigu  ră că înţeleg. -Eu nu l-am întâlnit niciodată, bineînţeles, dar din ce am au zit, tatăl lui Derek a fost unul dintre oamenii pe care toată lumea îl respecta. - Nu-mi pot po t imagina im agina pe cineva care care să nu-1 placă pe Derek Derek,, spuse sp use ea ferm. ferm. E fermecător şi... arătos. - Henry, tatăl lui Derek, era foarte inteligent, competent şi res ponsabil. pon sabil. El şi fratele f ratele său, contele, contele, erau gemeni, deşi nu identici, identici, şi se pare că erau erau foarte foa rte legaţi unul de celăla celălalt. lt. Ştii, nu e întotdeauna aşa a şa între fiul care moşteneşte şi cel care este doar o rezervă. După câte am înţeles eu, Henry a muncit alături de fratele său în toate proble mele referitoare la interesele familiei. Mai mult, numele lui Henry Saunders Saund ers nu a fo fost st asociat asoc iat niciodată cu o acţiune acţiune de reputaţie proas pro as tă. Numai Num ai dacă - şi ţine ţine cont că acestea sunt su nt mărturii m ărturii indirec indirecte te - nu iei în considerare zarva p e care a stârnit-o căsătoria căsă toria lui cu mama. - Familia lui nu a fost fo st de acord? acord? - După cum am spus, spu s, sunt sun t doar doa r vorbe vorbe de clacă clacă pe care care le-am le-am adu nat na t de-a lungul anilor. anilor. Nimic mai mult mu lt decât bârfe, de fapt. -Continuă! - Păi, domnişoară Prendergast, spuse el pe un ton mustrător, nu am ştiut şti ut că eşti atât de amato are de bârf bârfe. e. - Ceva Ceva ce s-a întâmpl întâ mplat at acum treizeci treizeci de ani nu mai m ai e bârfă, ci a trecut în domeniul istoriei, istoriei, spuse ea pe un ton superior. superior. - Interesant mod de a ocoli regulile, chicoti el. O să-mi amin tesc asta. -Acum -Ac um,, fii atât atâ t de bun şi termină povestea! povestea! - După câte câte se pare, pare, familia mamei nu mai era atât atâ t de prosperă ca înainte. înainte. Tatăl ei era un viconte care avusese nişte n işte căderi c ăderi dezastr dez astruo uoa a se din cauza... cauza... oh, să spunem spu nem a investiţiilor proaste, pro aste, bine? - Investiţ Investiţii? ii? -Da, de natură speculativă. Jocuri de noroc, domnişoară Prendergast. - Oh, spus sp usee ea e a priv privind indu-1 u-1 ţintă. ţin tă. înţeleg. -Totuşi, numele familiei era încă destul de respectabil, spuse el apoi se opri. Până când mam ma m a a fugit fug it cu Henr Henry, y, bineînţeles. bineînţeles. Ea făcu ochii ochii mari, surprin su rprinsă. să. -Oh?

------------------—

îndrumar ipentru iubire ------------------ -

- Ceea Ceea ce ce nu ar fi stârn it desigur desig ur bârfe care să reziste de-a de-a lungul lungul anilor, numai că mai exista exist a o mică problemă, şi anume anum e că Henry tre buia să s ă se căsătorească căsătore ască cu sora ei mai mare. Coborî Coborî vocea până pâ nă la o şoaptă confidenţială. Din câte am auzit eu, cineva a părăsit pe altci neva în faţa faţ a altarului. altarului. - Cine? Cine? Ştia că nu ar fi trebuit să fie atât atâ t de dornică să audă detali ile sordide, sordide, dar da r se întâmplase întâmpla se demult. Şi asta ast a făcea ca povestea pov estea să fie mai puţin bârfă bâr fă şi mai degrabă istorie. istorie. - Habar nu am, ridică el din umeri. Din nefericire, detaliile sunt neclare în în punctul acesta. acest a. - Ce păcat, murmură ea. ea. -Domnişoară Prendergast! Mă uimeşti. Nu mi-am imaginat niciodată că eşti interesată de asemenea fleacuri, spuse el, cu ochii strălucind de râs. Ţţ, ţţ. - Nu sunt interesată de bârfe, spuse ea. Interesul meu e, pur şi simplu, acela de a-1 ajuta pe domnul Saunders. -Bineînţeles. - In calitate de prietenă. -Poate că eşti, în momentul acesta, spuse lordul Brookings, studiind-o studiind-o un moment nesfâr n esfârşit. şit. Ai întrebat despre starea stare a lui lui finan ciară. Ii oferi din nou braţul, şi ea îşi puse palma în interiorul cotului său. Derek Derek a primit întotdeauna întotd eauna o alocaţie alocaţie substan sub stanţială ţială de la unchiul unchiul său. său. Şi a cheltuit-o întotde înto tdeaun aunaa cu mare iuţeală, a şa că c ă e me reu fără un ban în buzunar. Porniră din nou spre uşă. în ultimele luni, luni, totuşi, se pare că e destul de solvent. Cred că şi-a redus cheltuielile, fără îndoială. - Fără îndoială, spuse ea, simţind că i se îneacă toate corăbiile. Solvabilitatea lui Derek coincidea cu succesul Societăţii Doamnelor Călătoare. Călătoare. Ceea ce ce părea păre a să-i dovedească dov edească fărădelegile. Totuşi, chiar şi un om bun o putea put ea apuca pe căi greşite. într-un cotlon al minţii ei, ei, o idee idee foarte fo arte ciudată nu n u îi dădea pace. pace. - Ţ in foarte foar te mult la Dere Derek, k, domnişoară dom nişoară Prendergast. Prendergast. Ar Ar trebui să ştii asta. ast a. în vorbele vorbele lui era era o uşoară uşoar ă ameninţare. ameninţare. - E bine de ştiut. -Ar trebui să mai ştii şi că, rânji el, sunt mult mai înţelept decât dec ât par. ,^ - Speranţa moare ultima, Percy, speran sp eranţa ţa moare ultima.

—

Victoria Vic toria ‘A fexand fexa nder  er  - -

Capit CapitoCuC Î S  Nu e ceva neobişnuit ca o doamnă călătoare, mai ales una  neexperimentată, să se simtă o persoană cu totul diferită atunci  când se află af lă într-un într-un cadru complet complet no nou. Trebu Trebuie ie doar să s ă hotărască  hotărască  dacă îi place asta sau să o treacă cu vederea. Ghidul Societăţii Societăţi i Doamnelor Doam nelor Călătoare India nu se simţea deloc ca de obicei, ci cumva mai graţioasă şi mai puţin mohorâtă. m ohorâtă. De parcă ar fi scăpat scăp at de o greutate. Era o noţiu ne ridicolă, ridicolă, bineînţeles. bineînţeles. Nu se schimbase, sc himbase, nu într-un mod semnifica tiv tiv. Cu toate toa te acestea, ace stea, cu două zile înainte împrum împ rumutas utasee hainele peste pe ste măsură de înzorzonate ale altei femei şi hotărâse să fie o persoană mai bună. In aceeaşi zi, ignorase orice măsură de precauţie şi acos tase un străin pe stradă cu cele mai bune intenţii, iar un netrebnic spilcuit îi spusese că se gândea să o sărute. Ieri, o puşlama chipe şă pretinsese p retinsese că ea avea avea un un posterior ferme fermecăt cător. or. Şi astăzi, chiar dacă imaginea din oglindă nu părea deosebit de schimbată, era totuşi ca tegoric diferită. In mod destul de stul de ciudat, nu părea să-i pese. Vina putea fi pusă pe seama Parisului însuşi. Poate că farmecul legendar al oraşului era irezistibil chiar chiar şi pentru pentr u o femeie raţională ca India. Sau poate că de vină era Derek, deşi nu-şi imagina că ar fi putut pu tut să se încreadă vreodată vreod ată pe deplin în el. el. Totuşi, Totuşi, ca şi oraşul, avea un farmec greu de ignorat cu totul. Nu putea să spună că el nu se comportase corect. Fusese tot timpul un gentleman, în afară de scă parea pare a aceea din din momentul momen tul în care care îi ceruse ceruse un sărut. săru t. însă în să ea aproape că îşi scosese sco sese din cap prostia pro stia aceea. aceea. Mai mult, el nu mai vorbise des de s pre nefericita lor aventură din Montmartre, şi pentru asta avea să-i fie veşnic recunoscătoare. Era greu de ignorat şi faptul că toţi ceilalţi îl plăceau. El îi oferea profesorului Greer respectul datorat poziţiei sale, şi era evident că profesorul îl răsplătea printr-o mare afecţiune. Flirta scandalos dar deloc serios - cu Estelle, care îi adora în mod evident atenţiile. Şi se purta politicos şi respectuos cu servitorii, de parcă ar fi fost egali social. Calităţile admirabile ale caracterului lui Derek erau tot mai multe.

------------------- -

‘îndrum î ndru m arpentru arp entru iubire iu bire ------------------- -

Chiar şi aşa, nu era un om în care să te poţi încrede. La urma urmei, starea lui financiară se îmbunătăţise brusc. Şi era clar că ascundea ceva. Primise o telegramă şi nu spusese nimic. Logic, îşi dădea seama că putea să nu aibă nici o legătură cu Heloise, dar în aceeaşi zi îl auzise pe Derek şi pe profesor profe sor punândupunâ ndu-se se de acord să păstreze păstr eze un anumit anum it secret. Ar fi trebuit să s ă fii orb orb ca să nu n u le pui pui cap la cap.. Totuşi, devenea cap deven ea din ce în ce mai dificil dificil să ţin ţ inăă minte min te că Derek era intelectul superior din spatele Societăţii Doamnelor Călătoare şi că profita de dorinţa d orinţa de aventură a femeilor mai vârstnice care care doreau să călătorească. Dar Dumnezeu s-o ajute, ea îl plăcea. Şi sentimentu sentim entull acesta ace sta era însoţi îns oţitt de câteva revelaţii uimitoare. uimitoare. Nu fusese niciodată atât de conştientă   de cineva. De parcă i-ar fi simţit prezenţa într-o cameră înainte de a se întoarce. De parcă i-ar fi simţit sim ţit ochii aţint aţi ntiţi iţi asupra asu pra ei înainte de a-i a-i întâlni privirea. îi ştia şti a mirosul m irosul - un iz uşor picant - timbrul râsului, râsului, micile micile ticur ticuri. i. Era Era demoralizant, enervant şi extrem de confuz. Oricât de mult ar fi încercat, nu-şi putea scoate din minte gândul că bărbatul acesta devenise important pentru ea. Era absurd, bineînţeles, şi era mai bine să ignore orice idee legată lega tă de asta. ast a. în plus, avea probleme mult mai grave cu care să-şi bată capul. Prima şi cea dintâi era să o gă sească pe Heloise. Astăzi avea de gând să îi trimită trimit ă ultima telegramă lui Martin. Te Te legramele erau taxate după numărul de cuvinte - deşi nu înţelegea de ce costa mai mult să trimită o telegramă din Paris către Anglia, decât una către Italia - şi trebuia să trimiţi minimum zece cuvinte. Dacă o telegramă de zece cuvinte era posibilitatea cea mai ieftină, atunci avea să trim t rimită ită una un a de zece cuvi cuvinte. nte. - în dimineaţa aceasta pari neobişnuit de preocupată, spuse De rek, rek, ca care re stătea stăt ea lângă lân gă ea în birjă. birjă. Se îndreptau spre cel cel mai apropiat oficiu de telegraf şi tocmai plecaseră din Grand Hotel Louvois - deşi aproape că nu mai conta din ce ce hotel Grand ieşiseră şi care era urmă torul de pe Hsta lui Derek. Toate începeau să se învârtă în mintea ei într-un tablou enorm de marmură, aurării şi cristale. Francezii pă reau să aibă o aplecare spre decorurile extravagante, chiar dacă nu fiecare fiecare Grand Hotel era atât at ât de măreţ măre ţ cum îi era numele. numele. - încerc încerc să îmi compun telegrama. El chicoti. - Nu aş fi crezut că poate poat e fi atât atâ t de dific dificil il.. „Nu am găsit-o găsit -o pe Lady Heloise. Stop. Căutarea continuă. Stop. ^u sinceritate, domnişoara Prendergast. Stop.“

------------------- - Victoria 7  \.Cexander ---------------------------------------

- Mulţumesc, spuse ea cu răceală, încercând să nu îi ofere satis facţia unui zâmbet. E mult mai complicat. -Ţi-aş putea fi de ajutor, dacă mi-ai spune ce vrei să zici. Doar nu avea să-i să-i spună sp ună că încer încerca ca să găsea gă sească scă un motiv plauzibil plauzibil ca să nu mai trimită alte telegrame şi să poată păstra banii pentru alte cheltuieli. - E o ofertă foarte amabilă, dar cred că o să găsesc până la urmă un mesaj potrivit. Birja se opri. Derek Derek coborî şi apoi întinse m âna să s ă o ajute. ajute. -Tot mai cred că „Nu am găsit-o pe Lady Heloise. Căutarea continuă. Cu sinceritate, domnişoara Prendergast" e cât se poate de potrivit. - O să mă gândesc la la asta, atunc atunci, i, spuse spu se ea înţepată. Derek rânji. - Spui asta ast a numai ca să mă m ă faci faci să mă m ă simt apreciat. apreciat. - Bineînţeles Bineînţeles că da. îşi îş i sprijini sprijin i umbrela de soare soar e pe umăr şi privi în ochii lui albaştri. Şi cât de perspicace ai fost că ţi-ai dat seama. -Pot fi foarte perspicace şi e bine să ţii cont de asta. Privirea lui coborî spre buzele ei, şi urcă din nou. Vreau să zic, de faptul că sunt sun t apreciat. apreciat. - Cred Cred că sunt multe m ulte femei care care te apreciază, spu s puse se ea cât putu de frivol, având av ând în vedere că el încă îi ţinea ţine a mâna. mâna . - Tu nu faci faci parte par te dintre femeile acelea acelea multe. multe. - Cred Cred că asta e spre binele tău. tău. - T o t aşa a şa mă m ă gândeam şi eu. eu. în ochii ochii lui lui apăru o sclipi sclipire re foarte ciu ciu dată, dată , de parcă ar fi încercat încercat să găseas găs ească că răspun răsp unsul sul la o întreb întrebare, are, dar nu era sigur care care era întrebarea. întrebarea. Acum nu mai sun s untt atât a tât de sigur sigur.. Pentru o clipă, nici unul din ei nu mai putu să spună nimic, şi rămaseră uitându-se unul la altul. De parcă conştientizaseră ceva inexplicabil. Cu siguranţă că el nu avea de gând să o sărute aici? Acum? Fără nici o avertizare, îşi aminti ce îi spusese lordului Brookings. Oricare ar fi fost sentimentele neaşteptate pe care le-ar fi avut pentru pentr u Derek Derek,, între ei nu putea pu tea fi nimic. nimic. El era un bărbat bărb at din înalta societate, so cietate, menit men it să fie conte. conte. Ea era o femeie practică, care care îşi câştiga câşti ga traiul muncind. India îşi trase mâna mân a chiar în timp ce el el îi îi dădea drumul. drumul. Momen tul intens dintre ei deveni deveni dintr-odat dint r-odatăă stânjeni stân jenitor tor şi incomod. incomod. - E i bine, ar trebui să... să... începu ea, arătân ară tând d spre oficiu oficiull telegr telegrafic afic.. - Da, cred că ar trebui, răspunse el, încreţind fruntea. Vrei să te însoţesc, însoţesc, sau sa u să te aştept aici aici??

—

 În d rum ru m a r pe  p e n t r u -------------- Înd

iub iu b ir iree---------------------

- O să stau doar o clipă, spuse ea salutându-1 şi intrând grăbită în clădire. Ce naiba era cu ea? Abandonase cu ani în urmă romantismul, ca pe un concept nebunesc. în ciuda faptului că el recunoscuse că voia s-o sărute, nu se gândise la romantism până în momentul acesta. Până când privise în ochii lui Derek, şi ceea ce fusese cu siguranţă doar o clipă clipă păruse păr use să s ă dureze dureze o veşnicie veşnicie.. Ea renunţase de mult să mai dorească romantismul sau să mai creadă în el - în dragostea ade vărată văr ată şi în toate prostiile pro stiile de felul felul acel acela. a. Dar o făcuse pentru pentr u că i se păreau iraţionale şi absurde, sau pentru că era ceva ceva ce ce nu avea să cu noască niciodată? Ciudat cum îţi afectează toată viaţa experienţele din adolescenţă. Nu avea sens, dar aşa era. Nu, avea noroc că nu o sărutase, fiindcă nu putea exista nimic de natură romantică între ei. Şi un sărut ar fi dus cu siguranţă la ceva mai mult. Aşa era natura lucrurilor. Lumea lui era o lume de bogă ţie, înaltă societate şi putere. Lumea ei era o lume de organizare şi precizie precizie în sprijinul unui bărbat bărba t dedicat dedi cat îndeletnicirilor intelectuale. intelectuale. Diferenţa dintre lumile lor era de netrecut, în ciuda pretenţiilor din romane sau din poveştile de dragoste. în plus, ea ştia şti a foarte foar te limpede limpede ce fel de femeie se potrivea cu Derek. O femeie cultivată şi sofisti cată, dintr-o familie impecabilă şi, bineînţeles, frumoasă. Viitorul conte de Danby Danby nu se pute p uteaa mulţumi mulţu mi cu mai puţin. Romantismul nu intra în discuţie, dar putea într-adevăr să fie prietena lui în continuare. Şi asta trebuia să fie de ajuns. Cu fiecare zi care trecea, era tot mai convinsă că, în sufletul lui, el era un băr bat cumsecade. cumsecade. Nu poţi să-ţi petreci aproape tot to t timpul în compania unui bărbat fără să-i vezi adevăratul caracter. O luase pur şi simplu pe o cale cale greşită, gre şită, fără îndoială din disperare. disperare. Un bărbat bărb at menit men it să fie fie conte trebuie trebuie să facă fa că faţă faţ ă multor aşteptări. aştept ări. Era Era foarte posibil ca sin gurul lucru de care avea nevoie Derek ca să-şi corecteze tendinţele spre hoţie să fi fost influenţa unei femei bune. O femeie bună care era şi o prietenă prieten ă bună. Şi nu se oferise el deja să fie prietenul prieten ul ei? Ve Ve nise timpul să accepte accepte oferta ofer ta - chiar chiar dacă numai pentru pentr u binele binele lu lui. Ideea care dormitase până atunci într-un cotlon al minţii ei se transform tran sformăă în hotărâre. hotărâre. Decizi Deciziaa aceasta aceast a o umplu de un fel de de zel mi sionar. Poate că era sentimentul sentime ntul pe care îl aveau părinţii pări nţii ei, ei, deşi deş i fuse fus e se sigură si gură încă din copilărie copilărie că ei ei erau mult mai interes int eresaţi aţi de aventuri în locuri exotice şi de atracţiile ţărmurilor străine decât de salvarea sufletel sufletelor. or. Totuşi, pentru pentr u prima dată de c^jid c^jid sosise sosi se la Paris, Paris, controla ferm măcar o problemă. Nu era obişnuita să simtă că evenimentele

-------------------

Victoria ftfexander ----------------------------------- -

îi scăpau scăp au de sub control, control, de parcă ar a r fi plutit pluti t pe valuri, la mila altora. Era cât se poate de neliniştitor. Ea era obişnuită să controleze aproape totul. Nu condusese ea casa lui Heloise de când terminase academia domnişoarei Bicklesham? Şi nu supraveghea casa lui Martin şi toate celelalte nevoi ale lui? De fapt, dacă te gândeai mai bine, nu controla doar casele lor, ci şi vieţile lor lor şi o făcea fă cea cu eficienţă şi economie. Amândoi ar fi fost f ost pierdu pie rduţi ţi fără f ără ea ea. Şi adevărata adevărata schimbare a lui Derek trebuia să înceapă chiar atunci. atunci. Dar mai întâi întâi trebuia trebuia să trimită trim ită telegrama te legrama şi să îl asigure pe Martin că era bine. Era destu de stull de simplu: Căutarea continuă. Totul bine. Nu mai trebuie alte telegrame. Prendergast.

Eficienţa era era prim pr imaa dintre din tre calităţile calităţil e Indiei. Şi cel mai ma i eficient mod de a ajuta un prieten să-şi croiască o viaţă nouă şi dreaptă era sin ceritatea. ceritate a. Prob Probab abil il că bietul om nu era prea obişnuit obişn uit cu sinceritatea. Farmecul Farmecul şi sinceri sinceritate tateaa merg me rg rareori mână m ână în mână. India trimis trimisee telegrama, telegram a, apoi ieşi ieş i afară afar ă la Derek. Derek. - A i renunţat renunţat la birjă? Credeam Credeam că vrei vrei să găse gă seşti şti o cafenea cafenea.. -Vreau -V reau,, dar e o zi atât at ât de frumoasă, frumo asă, că m-am m-am gândit gând it că am putea merge pe jos. Inspiră Inspiră şi expiră într-un într-un mod exagerat. Stimulează ape ape  titul, înviorează înviorează mintea, lucruri de felul acesta. acesta . - încă nu am observat că apetitul tău ar avea nevoie de vreo sti mulare. De fapt, dacă nu ai face în fiecare zi o pauză de masă, am putea pu tea vizita cel puţin încă un Grand Hotel. Hotel. Insi I nsişti şti atâ a tâtt de mult să ne întrerupem întreru pem căutări căutările le pentru pentr u mâncare, că-ţi vine să crezi crezi că că nu ai mai luat de secole o m asă as ă decentă. El râse. - Chiar Chiar şi tu trebui trebuiee să s ă recunoşti recu noşti că nu ai luat încă nici nici o masă care care să nu fie foarte foarte gustoasă. gusto asă. - Recunosc Recunosc asta. asta . India îl privi printre print re gene. E o altă încercare încercare de-a de-a ta de a-mi arăta Parisul? - Eşti cea mai mai suspicio susp icioasă asă femeie pe care am cunoscut cunoscut-o -o în viaţa mea, spuse el, clătinând cu jale din cap. Ai spus destul de clar că nu doreşti dore şti să s ă vezi ce ce are de oferit oferi t Parisul, şi eu cred că e mare păcat. Am vrut să-ţi sugerez sugerez pur şi simplu puţină mişcare, şi nu e nici un loc loc mai bun pentru asta a sta ca acesta. Ea arcui o sprânceană.

—

‘îndru înd rum m a rpen rpe n tru iubir iubiree

-Oh? - Dumnezeule mare, India, exclamă el, arătând strada cu un gest larg. larg. Suntem pe Bulevardul Bulevardul Champs-Elysees, una u na dintre cele cele mai ele gante promenade din Paris. La ora asta nu e atât de aglomerat cum va fi mai târziu, aşa aş a că e perfect pentru pen tru o plimbare de plăcere. plăcere. Putem să ne îndreptăm îndrep tăm spre magnificul Arc Arc de Triumf... Triumf... - Pe car caree ai insist ins istat at să-l privesc ori de câte ori am trecut pe lângă lân gă el, sublinie ea. -Atu -A tunc ncii ne vom îndrepta îndr epta spre Place Place de de la Concor Concorde, de, pe care mulţi îl consideră adevăratul centru al Parisului. Dacă îmi amintesc bine, sunt multe cafenele încântătoare în împrejurimi, încheie el, oferindu-i braţul. - Foarte bine atunci, oftă ea şi îl luă de braţ. Nu văd nimic rău într-o într-o plimbare plăcută şi rapidă. - îţi îţ i place place ca lucrur lucrurile ile să se facă a şa cum cum vrei vrei tu. tu. - Nu asta vrea toată lumea? lumea? Derek Derek chi chicot cotii şi porniră. Un şir de arbori plantaţi plantaţ i la distanţe dis tanţe per fect egale şi o fâşie de peluză despărţeau partea destinată pietonilor de stradă. Orice ar fi gândit despre Paris, nu putea spune că nu era frumos frumo s amenajat. amenajat. -Ai reuşit să găseşti cuvintele potrivite pentru telegrama ta? întrebă Derek pe un ton nepăsător. Ceva care să-l menţină informat pe inestimabilul Sir Martin? - Nu cred cred că i-am spus vreodată vreod ată inestimabil. inestimabil. -Ai dreptate. Am extrapolat. Pentru că l-ai numit foarte inte ligent, respectabil şi onorabil, spuse el, ridicând din umeri. Aşa că inestimabil mi s-a părut pă rut potrivit. -Puteai să-l numeşti la fel de bine Sir Martin cel Mare. Era într-adevăr plăcut să te plimbi la umbra copacilor. Nu era de mirare că cei cei care care treceau pe lângă ei - doamne doam ne îmbrăcate îm brăcate elegant, eleg ant, doici care care duceau duceau copilaşi copilaşi în cărucioar cărucioaree sau de mână, domni puşi pu şi la patru ace nu păreau prea p rea grăbiţi. - T u nu îl numeşti aşa? - Bineînţeles Bineînţeles că nu, râse ea ironic. ironic. E pur şi ş i simplu patronu p atronull meu şi, într-o într-o anumită măsură, m ăsură, prietenul meu. meu. - E mai mult decât prietenul tău, spuse el aruncându-i o privire. Orice bărbat care vrea ca o femeie să îi telegrafieze o dată la câteva zile zile o consideră mai mult decât decât prietenă. ^ Ea tresări şi aproap a proapee că se împiedică. împiedică.

'—

ictori ria a -------------- V icto

“ACexa ACexancfer  ncfer --------------------------------------- -

- Nu poţi nega asta, nu-i nu-i aşa? spuse el într-un într-un mod enervant enervant de de încrezut. - Nu am nevoie nevoie s-o neg, pufni ea dispreţuitoare. Pur şi simplu simplu nu e adevărat, şi nu merită s-o neg. - Cred Cred că regina face face prea pr ea multe jurăminte1 jurămin te1.. - Nu trebuie să-l să-l citezi citezi pe Shakespeare - şi greşit, aş a ş putea spu ne - ca să mă faci să pricep. pricep. Şi nu protest pro testam am delo deloc, c, subliniam subliniam pur si simplu faptele. Şi Martin era ultimul subiect despre care voia să discute. discute. Clădirea Clădirea pe lângă care care trecem trecem,, spuse spu se ea, arătând ară tând spre struc tura uriaşă din sticlă şi oţel. Seamănă foarte bine cu Crystal Palace din Londra. - E Palais Palais de l’Industrie şi a fost într-adevăr construit con struit ca să rivali rivali zeze cu Crystal Palace. Şi ai schimbat subiectul. -Foarte bine atunci. Am înţeles că şi tu ai primit o telegramă alaltăieri. Un zâmbet zâmb et clar clar satisf sa tisfăcu ăcutt îi ridică colţurile colţurile gurii. gurii. - Si ia r îl schimbi. schimbi. >  iar -De fapt, mă întorc la subiectul iniţial legat de telegrama către Sir Martin. Care mi-a amintit că şi tu ai primit recent o telegramă, cel puţin aşa mi-a spus camerista mea, spuse ea, adoptând un ton indiferent. Era importantă? - Nu chiar, chiar, răspunse răspu nse Derek. Derek. Era de la unchiul meu. meu. -A m crezut că era era poa poate te de la la Lady Blodgett. Speram că ar ar fi pu pu  tut avea veşti veşt i de la verişoara verişoar a mea. - Mă tem că nu. nu. - S a u poate că îşi îşi dorea să te menţină men ţină informat inform at despre activi activităţ tăţile ile Societăţii Doamnelor Călătoare, continuă ea, pe acelaşi ton nepăsă tor, privind obeliscul egiptean egip tean de la la capătul cap ătul bulevardului. Pare are să fie fie 0 întreprindere destul de profitabilă. - Nu sunt sun t sigur că profitabilă  e  e cuvântul potrivit. - Domnişoara Domn işoara Hone Honeyw ywel elll mi-a spus că număru n umărull membrelor membrelor con tinuă să s ă crească. crească. - Pentru moment nu mai este prim p rimită ită nici o membră, spuse el pe un ton ferm. ferm. - Totuşi, bănuiesc că taxele aduc doar ele o sumă însemnată de bani în fiecare lună. 1 Citat din Willia William m Shakespeare, Hamlet, actul III, scena 2, tradus în limba română de Victor Anestin. (n.tr.)

îndru m arpentru arpe ntru iubire-------------------- - ‘îndrum - Se pare că sunt foarte multe persoane interesate, începu el şi apoi se opri. opri. Nu mi-aş fi imaginat imagina t că existau atât at ât de multe femei dor nice de a se înscrie într-o organizaţie dedicată călătoriilor. Datorită acestui acest ui interes, ideea s-a dovedit dove dit a fi una strălucită. India încuviinţă. încuviinţă. - Si rentabilă. » rentabilă. El se opri în loc. - De ce ce tot spui asta? ast a? - Dacă ar fi să cred cred în zvonuri zvonuri,, situ s ituaţi aţiaa ta financiară fin anciară nu e foarte bună. In plus, ai făcut câteva comentarii despre starea buzunare lor tale. -Buzunarele mele sunt într-o stare foarte bună, mulţumesc de interes, spuse spu se el strângând strân gând din dinţi şi reluându-şi plimbarea. plimbarea. - Mie Mie mi se pare că, pentru că tu nu îţi permiţi această ace astă căutare a verişoarei mele, cineva trebuie să plătească facturile. Am presupus pur şi simplu că acest cineva cineva este Societatea Socie tatea Doamnelor Călătoa Călătoare. re. - Eu nu aş presupu pre supune ne nimic dacă aş fi în în locul locul tău, India. Te asigur asig ur că le plătes plă tescc chiar eu, în felul meu. - Mulţumită taxelor achitate de nişte femei credul credule, e, murmură murm ură ea. Derek Derek se opri din nou şi ş i o privi ţintă. -C e vrei să... să... -Ce voiaţi să îmi ascundeţi ieri tu şi profesorul? întrebă ea dintr-odată. - Nimic interesant, răspunse el, încruntându-se enervat. Tot nu ai încredere în mine, nu-i aşa? - Nu, nu am, oftă ea. Şi asta face totul mult mai dificil. Mă tem foarte mult că am început să te plac. Cred că, sub toate celelalte, ai putea fi totuşi totu şi un om bun. bun. - Sub ce? ce? Ea îndepărtă îndepăr tă întrebarea cu un gest. - In ciuda faptului că nu am într-adevăr încredere în tine, m-am trezit că înce începe pe să îmi placă tovărăşia ta. El pufni dispreţuitor. -Haid -H aide, e, Derek Derek,, nu poţi să s ă fii chiar atât at ât de surprins. Păi, bărbaţii ca tine depind de farmecul lor. Şi chiar şi o femeie atât de practică şi raţională ca mine poate să îi cadă pradă până la un anume punct. Eşti ca un un izvor nesfâ ne sfârşi rşitt de apă, iar eu sun t ca o piatră piat ră care înce începe pe să se erodeze. erodeze. Se opriră la o intersecţie ca să aştepte aşte pte o pauză pa uză în traficul traficul neîntrerupt. Dacă aşa aş a era pe Champs-Elysees când nu era aglomerat, nu-şi putea imagina cum arăta când era a^bmerat. Mai mult, acum

-------------------- Victoria 91(exander --------------------------------------- -

sunt sun t dispusă disp usă să primesc prim esc prietenia pe care care mi-ai mi-ai oferit-o oferit-o la la începutul începutul călătoriei. -Ai spus că nu ai nici acum încredere în mine. - Cred că mulţi oameni o ameni au a u prieteni prieten i în care care nu se încred cu totul. -Adevărat, dar... - N u mă interesează i nteresează ce prieteni îşi aleg alţii. alţii. Ca prietenă a ta, mă mă interesezi doar tu. Şi sunt sigură că, dacă te-ai strădui puţin, spu se ea, favorizându-1 cu un zâmbet strălucitor, mi-ai putea câştiga încrederea. - Mă bucur că măcar unul din noi crede crede asta, asta , spuse spus e el şi o conduse repede pe partea par tea cealaltă a străzii. -Asta nu contează prea mult, de fapt, ridică ea din umeri. Sin gurul lucru cu adevărat important este găsirea verişoarei mele. Cât despre toate celelalte... Oftă din adâncul inimii. Dacă ai vrea să fii fii sincer cu mine în privinţa privin ţa implicării tale tale în Societatea Doamne Doamn e lor Călătoare... Derek se opri brusc. -Cum? Strada se termina într-o piaţă uriaşă, rectangulară. Obeliscul se afla în centrul ei, între două uriaşe fântâni arteziene din fier forjat, vopsite în negru şi verde. verde. Picăturile Picăturile de apă scânteiau scân teiau în soare şi dan d an sau peste p este garniturile aurite. Stâlpi de felinare felinare aliniaţi cu preciz precizie ie des de s părţeau părţ eau trotuarul trotua rul de stradă, stra dă, şi în fieca fiecare re colţ se afla o statuie. Parc Parcu ul în care care se plimbaseră plim baseră cu câteva zile zile înainte, înainte, la in sisten sist enţa ţa lui Derek Derek,, se afla în spatele spate le pieţei. pieţei. -Aic -A icii e Place de la Concorde? Adevăratul centru ce ntru al Parisului? - Da, Da, da, răspunse răspu nse el cu o voce voce răsunând răsun ând de nerăbdare. Ce.. Ce.... .. -Aici -A ici a fos f ostt ghilotinat ghilotinat... ..... - Da, o întrerupse el. Şi oricât de încântat aş fi să aflu că ai au zit măcar ceva din cele cele ce ce ţi-am ţi-am spus, acum nu e vreme pentru asta. as ta. Ce implicare? Habar nu am despre ce vorbeşti. - Nu fi absurd - bineînţeles că ai, răspunse ea, privind în jur. De aici chiar chiar se vede totul, nu? Un pod peste pe ste Sena în dreapta dre apta şi ş i arcul arcul în în spatele nostru. nostr u. Păi, poţi vedea chiar chiar şi turnul acela orib oribil. il. - India. India. O notă no tă de avertizare răsună răsu nă în glasul lui. lui. - Vai Vai de mine, Derek, Derek, care care dintre noi nu vrea să s ă vadă va dă Parisul Parisul acum? spuse spu se ea pe un ton plăcut. plăcut. Era destul de amuza am uzant nt să s ă schimbe rolu rolurile rile şi să s ă îl enerveze ea pe el. el. Totuşi, poate po ate că mai era timp. Vorbesc Vorbesc des de s pre faptul că Societatea Doamnelor Călătoare e o fraudă. Primeşti fonduri pentru organizarea unor călătorii, când habar nu ai să faci

îndrumar pe  p e n t r u iubire asta. E un fals destinat să umple de bani buzunarele bărbatului din spate, zise ea, înfruntându-i privirea în mod direct. Bărbatul care se ascunde în spatele a trei doamne vârstnice şi drăguţe. drăguţe. - Bărbatul care.. care.... Dintr-odată, el îşi dădu dăd u seam a şi făcu ochii mari. Ridică tonul. Te referi la mine? - Da, mă refer la tine. La cine altcineva m-aş putea referi? Presu pun că ai ai intrat singur sin gur în această înşelătorie, se încruntă încru ntă ea. ea. Sau mai e şi altcineva implicat? -Nu, răspunse el clătinând din cap, cu o expresie buimăcită. India văzuse exact aceeaşi expresie pe faţa unuia dintre elevii ei, în timpul scurtei şi nefericitei nefericitei perioade în care care fusese guvernantă, când îl prinsese pe diavolul de copil turnând piper în cerealele surioarei lui. Nu mai e nimeni. - Excelent Excelent,, încuviinţă ea. Altfel Altfel,, ar a r fi foarte foa rte stânjenitor. stânjenito r. - Stânjeni Stânjenitor? tor? - în romanele poliţis po liţiste te pe care le-am citit, atunci când unul dintre criminali hotărăşte să se îndrepte, partenerul nu e întotdeauna dis pus s-o facă. facă. Şi asta ast a poate fi foarte neplăcut neplăcut.. - î n romanele poliţiste, poliţiste, începu el şi apoi se opri. opri. Care sunt opere de ficţiune. -Adevărat, dar pretind că se bazează pe evenimente reale. Nu văd nici nici un motiv pentru pen tru care să nu cred cred în asta. - Nici un motiv, motiv, cu excepţia faptului faptul ui că sunt sun t o ficţiune. Ce te face să crezi crezi că că sunt dispus disp us să s ă mă îndrept? Acum Acum că el îşi recunoscuse recunoscuse activităţile frauduloase, ea nu ştia şt ia ce să spună. Cum să convingi un bărbat să abandoneze o înşelătorie prin care care face bani? ban i? Nici Nici unul dintre romanele poliţis pol iţiste te pe care le ci ci tise nu specifica specifica această aceas tă problemă. Netrebnicii Netrebnicii se căiau arareori când nu erau prinşi, iar când erau prinşi nu se căiau aproape niciodată în mod sincer. - Nu eşti eşti dispus? El o luă de de braţ br aţ şi ş i o conduse spre sp re o bancă ban că din apropiere. -Deci de ce crezi că sunt dispus să mă schimb? Ai observat că Societatea Doamnelor Călătoare e extrem de profitabilă. India se aşeză pe bancă şi îşi îndreptă umbreluţa în direcţia soarelui. - Şi tu ai spus sp us că ai de gând să s ă faci o schimbare. schimbare. - Nu mă refeream refeream la la asta. - Dumnezeule Dumnezeule,, Derek Derek,, nu poţi să te sc^r sc ^rnb nbii doar parţial. Nu poţi să alegi doar o parte pa rte a vieţii vieţii pe care să o faci mai bună.

-------------------- Victoria

‘A fexan fex and d er -------------------------------------------

- Dimpotrivă, India, India, zâmbi el. el. Poţi să faci exact asta. Ea făcu ochii mari. -Acţiunea în care te-ai angajat nu e o glumă prostească. E ceva greşit, din punct de vedere moral şi legal. Şi gândeşte-te la scandal, Derek. Arestarea viitorului conte de Danby pentru activităţi fraudu loase e ceva ceva foarte diferit de poznele poznele prosteşt prost eştii de la beţie. beţie. Se aplecă înainte şi îi înfru înfruntă ntă cu fermitate privirea. privirea. Ca prietenă a ta, e datoria mea să te ajut aju t să s ă îţi schimbi schimbi purtările rele rele.. - Şi dacă aş vrea să continui cu purtările mele rele? Cel puţin cu cele cele profitabile? profitabi le? -Atun -A tunci ci voi folosi toate mijloacele mijloacele posibile posibile ca să mă asigur asigu r că pri meşti me şti ceea ce meriţi. - Deci Deci adio cu prietenia! -Sarcasmul, Derek, nu e potrivit într-un asemenea moment, se încruntă ea. Nu cred că tratezi acest lucru cu seriozitatea cuve nită. Nu mi-ar plăcea deloc să te văd ajungând în închisoare sau... mai rău. El ridică o sprânceană. sp rânceană. - Mai rău decât în închisoare? închisoare? - Infinit mai rău. Ca fiică de misionari, India se considera o bună creştină. creştină. Era adevărat că nu nu fusese fuse se niciodată preocupată preocup ată de formele formele exterioare ale religiei şi credea cu fermitate că slujbele de duminică erau rezervate rezerv ate sufletelor sufletelo r care aveau nevoie nevoie de mântuire. Al ei ei nu avea nevoie, deşi era evident că sufletul lui Derek avea. Osânda veşnică. Ridică bărbia. Iadul, dacă vrei. Derek chicoti. - Bănuiesc Băn uiesc că o să-i cunosc pe mulţi m ulţi dintre cei cei de acolo. acolo. - Fără îndoială, îndoială, răspunse răsp unse ea cu asprime. Dar sunt sun t sigură că te în drepţi spre iad. - Nu ţi-ar ţi-ar plăcea plăcea să vezi asta, nu? Ea oftă, resemnată. - Se pare că nu. nu. -Nici mie, spuse el, privind-o ţintă un moment nesfârşit. O să fac o înţelegere cu tine, India. Am oprit deja înscrierile, dar nu mai pot face nimic până nu ne întoarcem la Londra. Lo ndra. Până atunci, atunci, ai ocazia să mă convingi să abandonez calea aceasta imorală, ilegală şi totuş to tuşii foarte foar te profitabilă pro fitabilă pe care care crezi crezi că sunt, sunt, şi care care mă va con duce cu siguranţă la întemniţare şi la focul iadului. Schimbă-mă, India - salvează-mă! încrucişă braţele peste piept şi îi susţinu pri virea. Dacă poţi.

—

‘îndrumarpentru iubire,

Capit CapitoCuC 16  1 6 

- Oh, nu mă m ă îndoiesc de asta, asta , încuviinţă încuviinţă India, răsucindu-şi leneş umbreluţa. Şi sunt sigură că vei ajunge să crezi, până la urmă, că aceasta acea sta este e ste cea mai bună cale cale.. -Vom -V om vedea, spuse spus e Derek cu cu un zâmbet încrezăto încrezător. r. Fusese acuzat de multe lucruri în viaţa lui, dar nu i se spusese niciodată că jecmănea femeile de economiile lor. Totuşi, atât timp cât credea că el era în spatele Societăţii Doamnelor Călătoare, In dia nu avea să-şi îndrepte atenţia spre mătuşa lui şi spre celelalte doamne. Nu era decât o presupunere din partea ei. Nu avea nici o dovadă reală a vinovăţiei lui, şi nici o dovadă reală despre natura frauduloasă a Societăţii Doamnelor Călătoare. Chiar şi faptul că Lady Heloise se pierduse putea fi pus mai degrabă pe seama incom petenţei, decât a fraudei făţişe. îşi înăbuşi un rânjet, gândindu-se cât ar fi fost de indignată mătuşa Guinevere şi cohortele ei dacă ar fi aflat vreodată că India le considera nişte simpli pioni inocenţi în jocul lui înşelător. - S ă îndrăznes îndrăznescc să s ă întreb întreb ce ce se va întâmpla dacă dai greş? întreb întrebă. ă. - Nu am de gând să dau greş. greş. Libertatea ta şi sufletul tău nemu ritor sunt în joc. joc. -Totuşi, dacă dai... Se aşeză alături de ea pe bancă, şi scoase un oftat of tat dramatic. Eu voi suferi consecinţele. consecinţele. Tu nu rişti nici nici o pedeap pedeap  să, şi eşti e şti liberă să îţi continui continui drumul fără făr ă griji griji.. - Dar mă voi sim sim ţi prost din pricina asta, răspunse răspun se ea, gândin du-se un moment. Destul de prost. pro st. îmi imaginez că, că, dacă d acă te-aş te-aş vedea mergând la închisoare, închisoare, sau s au dacă d acă aş şti că vei arde veşnic în focul ia dului dului - el se cutremură - m-aş simţi sim ţi şi foarte foar te vinovată, continuă co ntinuă cu o grimasă. grimasă . Fiindcă am luat asupra mea m ea responsabilitate respon sabilitateaa salvării tale. tale. - Slabă mângâier mângâiere, e, să ştiu că te simţi prost pros t sau vinovată, ripo stă el, clătinând din cap cu jale. Nu pare corect, nu-i aşa? - Mie Mie mi se pare foarte foart e corect corect,, fiindcă nu eu sunt cea car caree a înfăp înfăp  tuit fărădelegi şi trebuie să se schimbe. Lumea nu e corectă, Derek. Cu siguranţă sigur anţă că ştii asta. asta . - Chia Chiarr şi aşa, mi se pare pare că ar tre b u iai ia i înfrunţi înfrunţi şi tu o pedeapsă în cazul în care dai greş.

-------------------  -

Victoria Vic toria “A fex fe x a n d er ------------------------------------- -

-A m spus deja că că mă voi simţi destul de de prost pro st dacă dau greş, greş, răs răs  punse ea, strângând din buze. Nu îmi place să dau greş, şi nu am de gând să s ă experimentez sentimentul sentim entul în acest caz anume. anume. -Suf -S uflet letul ul meu nemuritor îţi mulţumeşte. mulţumeşte. -Dere -D erek, k, nu cred cred.. .... - Eu cred cred că că a sosit sos it de mult m ult vremea să căutăm căut ăm o cafenea. cafenea. Se ridică şi îi oferi mâna ca să o ajute. Dacă vrem să discutăm despre soarta cumplită care mă aşte aş teap aptă tă în cazul cazul în care care eforturile tale de îndrep tare dau da u greş... -Ceea ce nu se va întâmpla, îl întrerupse ea cu fermitate, ridicându-se. -Atun -A tunci ci aş prefera să o facem cu o farfurie de mâncare excelent excelentăă în faţa mea şi cu un pahar de vin în mână, spuse el, conducând-o înapoi în stradă. -Foarte bine, începu ea, apoi se opri. Cred că sunt şi eu cam flămândă. - Evident, Evident, acesta a cesta e preţul pe care îl îl plăteşti plăteş ti pentru pen tru că te-ai te-ai apucat de un proiect proiect atât at ât de măreţ. Făcu Făcu semn unei birje, o ajută ajut ă să se urce urce şi se îndreptară spre o cafenea pe care le-o recomandase Val. - Nu sunt sun t sigură sigur ă că e chiar chiar atât atâ t de rău rău.. .... Până să ajungă la destina des tinaţia ţia lor, lor, dincol dincolo o de Pont Neuf, peste Sena înţesată de şlepuri, până să-şi comande prânzul şi să vadă paharele de vin în faţa fa ţa lor, lor, lui Derek îi veni o idee excelentă - chiar dacă nu se cristalizase încă într-un plan. - M-am M-am gândit foarte mult la hotărârea ta de a mă îndrept îndrepta. a. -Aşa mi-am imaginat şi eu, văzându-te atât de incredibil de tăcut. - Sunt multe de luat în considerare, începu el, căutând cuvintele potrivite. Fiindcă am căzut c ăzut de acord că, că, dacă d acă dai greş, singurul care suferă cu adevărat voi fi eu. Ea deschise gura ca să protesteze, pro testeze, şi el ridică ridică m âna ca s-o s-o oprească. - Da, Da, da, ştiu şti u că te te vei simţi sim ţi prost... - Foarte Foarte prost. - Foarte Foa rte pros pr ostt atunci, ceea ce ce nu mă m ă va mângâia mân gâia deloc deloc dacă voi fi în închisoare sau prăjindu-mă în focul veşnic. veşnic. Ea ridică din umeri. - Nu sunt sigură că te pot ajuta cu ceva ceva.. - De aceea, aceea, chiar dacă am fos f ostt de acord să îţi perm it să s ă încerc încercii să mă convingi de necesitatea de a-mi schimba calea spre temniţă sau

—

‘îndrumarpentru iubire ■

osândă - în viaţa asta sau în următoarea - ar trebui să am ceva de spus despre felul în care intenţionezi să procedezi. Ea se încruntă. - Ce vrei vrei să spui? - Ei bine, bine, te-ai te-ai gândit la un plan de salvare? - Nu chiar un plan - de abia astăzi mi-a trecut prin minte că ai putea put ea fi salvat. Se gândi gând i un moment. Totuşi, în primul rând, rând, simplul fapt fa pt de a fi în compania com pania unei femei feme i care care nu e genul de femeie cu care eşti obişnuit o bişnuit ar trebui să aibă o oarecare oarecare influenţă asup ra ta. - Intenţionezi să fii o influenţă bună? bună? - Sunt deja o influenţă bună. bună. -Ai fost cât pe ce să faci să fiu bătut măr pe străzile din Montmartre. - Da, dar era pentru pen tru o cauză bună, spuse spus e ea pe un ton înţepat. Se părea păre a că aspectele aspectele mai periculoase ale serii serii păleau când erau compa rate cu scopul final. -înţeleg. Şi te rog să-mi spui care este genul de femeie cu care sunt obişnuit. - Ştii foarte fo arte bine despre ce gen vorbesc, vorbesc, pufni ea. ea. - Nu, mă tem că nu ştiu, răspu ră spunse nse el zâmbind plăcut şi sorbindu-şi du- şi vinul vinul.. Luminează-mă, te rog! rog! -Foarte bine, începu ea, apoi se opri. Un bărbat care ocupă poziţia ta trebuie să îşi găsească o soţie care să aibă aceeaşi poziţie socială. Echivalentul Echivalentul tău feminin, dacă vrei vrei.. - Dumnezeule Dumnezeule mare, mare, sper că nu, nu, spuse spus e el cal calm m. Ea îl ignoră. - Sunt femei în genul genul celor celor care care au fos f ostt cu mine la şcoală. Preoc Preocu u pate numai de sezonul social social,, de următoar urm ătoarea ea rochie rochie şi de următorul următo rul bal. bal. Le plac bârfele - fie fie că sunt adevărate, fie că nu - şi nu se gândesc deloc la cei pe care îi consideră nedemni, adică la cei care nu se ridică la standardele standard ele lor sociale, sociale, dacă vrei. vrei. Nu sunt sun t deloc deloc proaste, proa ste, dar nu se ocupă deloc deloc cu probleme de natură intelectuală, intelectuală, de team te amăă să s ă nu afle cineva că sunt inteligente şi să nu îşi piardă astfel preţul. îşi ocupă timpul cu activităţi frivole, frivole, îşi schimbă îmbrăcămintea de numeroa n umeroa se ori pe zi, îi tratează pe servitori de parcă nu ar fi fiinţe omeneşti şi - dacă trebuie să se implice în activităţi caritabile - o fac doar de dragul aparenţelor. Luă o gură de vin. După cum ştii, aparenţele sunt sun t totul. totul. ^ El se uită fix la ea.

-------------------- V ictoria

‘A fexancfer  fexa ncfer ------------------------------------------

- Ş i acesta ace sta este genul de femeie cu cu care care ar trebui să mă căsătoresc? - Nu am spus spu s asta, Dere Derek. k. Am spus că acesta este es te genul de de femei femeiee cu care care se aşteap aşte aptă tă toată to ată lumea să te căsătoreşti. - Poate că înainte de a-mi salva sufletul suflet ul ar trebui să m ă salvezi de de asta. asta . Părea Părea o soartă soar tă mai rea decât osânda osând a veşnică. veşnică. - M ă tem că destinul tău e pecetlu pecetluit. it. Ve Vei fi conte conte,, şi acesta este genul de femeie femeie potrivită potrivit ă să devină contesă. contesă. - Superficială, Superficială, insipidă, egoistă, ego istă, prefăcută şi crudă? -Fruntea sus, Derek! Ochii ei scânteiară într-un mod care nu putea fi numit decât răutăcios. Irosesc mult timp şi mulţi bani pe înfăţişarea înfăţişa rea lor, şi nu sunt su nt chiar urâte. urâte. -Da, iată ceva care să-ţi ridice moralul, mormăi el. Probabil că India urâse anii petrecuţi în şcoala domnişoarei Bicklesham, dacă acesta era genul de fete pe care le întâlnise acolo. Iar caracterizarea ei nu era cu totul greşită, chiar dacă părea puţin cam aspră. Totuşi, acum nu vorbeam despre acest aspect particular al viitorului meu. Vorbeam despre ce vei pierde dacă da că vei da greş. - Nu voi voi da d a greş. greş. El o ignoră. - După ce ne vom încheia şi cercetările de astăzi, ne vor mai rămâne doar şapte hoteluri. Cred că vom mai avea nevoie de o zi şi jumătate ca să le verificăm, bineînţeles, dacă nu o găsim pe Lady Heloise Heloise înainte. Dacă nu, va trebui trebui să ne gândim g ândim la urm ăto rul nostru no stru pas. Ea încuviinţă. -Totuşi -To tuşi,, chiar chiar dacă dacă am fost fo st de acord să îţi permit perm it să mă convi conving ngii să abandonez o întreprindere foarte profitabilă, aşa cum continui tu să s ă sublimezi.. sublimezi.... - O escroch escrocheri erie. e. - Şi am fost fo st de acord acord că, că, în cazul cazul în în care care vei da greş, pedea p edeapsa psa mea va fi mult mai m ai mare decât d ecât a ta... - Mă aştep aş teptt ca sentimentul de vinovăţie vinovăţie să fie fie unul pute puterni rnic. c. -Atun -A tunci ci am câteva cond condiţii, iţii, sau termeni, dacă vrei vrei.. Bănuiala Bănu iala trecu trec u prin ochii ei, ca un fulger. fulger. - Ce fel de condiţii? - In primul primu l rând, cred cred că ar trebui să îmi permiţi măcar m ăcar să îţi arăt Parisul. -C red re d că mi-ai mi-ai tot arăta a rătatt Parisul Parisul de de ceva ceva timp. timp.

îndrumar pee n t r u -------------------- îndrumar p

iub iu b ire ir e ----------------------

- Faptul că ţi-am arătat punctele de interes dintr-o birjă, că am petrecut câteva minute într-un parc şi am făcut o plimbare pe un bulevard nu înseamnă că ţi-am arătat Parisul. - Dar suntem aici ca să o căutăm pe Heloise, şi nimic mai mult. Când vom termina term ina cu hoteluri hotelurile... le... - Există Ex istă şi alte locuri în care care ar trebui să întrebăm. Locuri pe care le-ar fi vizitat Lady Heloise. Heloise. - Mi s-a dat de înţeles că de asta ast a se ocupă profesorul profeso rul şi soţia soţ ia sa. - Se ocupă, dar în Paris sunt multe locuri de văzut. Păi, numai Luvrul le va lua câteva zile. Chiar dacă am încredere în Frederick şi Estelle, mi se pare că ea e mult mai interesată să vadă Parisul şi să meargă la cumpărături decât să o găsească găsea scă pe Lady Heloise Heloise,, iar el încearcă încearcă să redescopere Parisul tinereţii tinereţ ii lui. lui. India oftă. - Bănuiesc că ai ai o oarecare dreptate... - Dacă Dacă îmi îmi permiţi să s ă îţi arăt Parisu Parisul, l, vom adăuga adău ga cercetăril cercetărilee noa n oas s tre la cele ale familiei Greer, micşorând şansele ca ei să îi fi scăpat ceva importan imp ortantt şi sporind spo rind posibilităţile de a o găsi gă si pe Lady Helois Heloise. e. - Poate Poate.. - în mai m ai puţin de două zile zile,, vom termina cu verificarea verificarea celor celor do uăzeci şi şapte de hoteluri Grand enumerate în ghidul turistic. - Şi apoi ce? Vom părăsi părăs i Parisul Parisul şi vom pleca spre următorul următo rul oraş din itinerarul lui Heloise? Cred că e Lyon. - Oh, cred că ar fi o greşeal greş ealăă să pără p ărăsim sim Parisu Parisul. l. Poate Poate că se înşelase, dar ar fi jurat jur at că observase observa se o expresie uşurată uşura tă pe chipul chipul ei. ei. însă în să expresia dispăru d ispăru la fel de de rapid precum apăruse. - Crezi? Crezi? -Da, încuviinţă el. Mai întâi, Lady Heloise ţi-a trimis ultimele scrisori de la Paris. -Da, dar... - î n al doilea doilea rând, rând, dacă rămânem în Paris, Paris, avem cele cele mai mari şanse de a-ţi recupera geamantanul pierdut. Aici îl vor aduce când îl vor găsi. - Nu m-am gândit gând it la asta, murmură murmu ră ea. ea. Totuşi, dacă terminăm cu cercetările de aici... aici... - Oh, Oh, dar nu am terminat, term inat, spu s puse se el, scoţând carneţelul din buzu nar. nar. M-am M-am gândit gând it că verişoara ta se poate p oate să fi folosit fol osit cuvântul cuvântul grun grund d fără să s ă se s e fi gândit la numele numele hotelului. hotelului. De aceea, aceea, mi s-a părut pă rut potri p otri vit să fac o listă a hotelurilor din Pariş^are se adresează în primul rând turiştilor englezi.

V icto icto ria 

Cexander 

Ea îl privi ţintă. - De ce nu te-ai te-ai gândit la asta as ta mai devreme? devreme? -Principalul este că m-am gândit acum, sublinie el, dându-i carneţelul. India se uită peste p este listă. - Poate Poate că ar fi mai înţelept să abandonăm cu totul căutarea celor celor numite Grand Hotel, în favoarea acestora. - Nu cred că e o idee bună, spuse el repede, deşi nu credea că era mai sătulă decât el de nesfârşita listă a acestor hoteluri. Trebuie să continuăm ceea ce am început. Ar fi o dovadă de ineficienţă să pro cedăm altfel, continuă el, clătinând din cap. Ar putea fi foarte bine în următorul următ orul hotel pe care care trebuie să îl verifică verificăm. m. Sau ar fi putut lăsa o urmă în el. Când vrei să cauţi pe cineva, nu trebuie să o faci la în tâmplare, India. -Nu sugeram... -Totuşi, după ce vom termina în sfârşit cu hotelurile Grand, aş vrea să luăm o pauză de la căutări. căutări. Nu intenţionez s ă părăsesc părăse sc Parisu Parisull fără să fi văzut expoziţia. Luă o sorbitură de vin. Am înţeles că e un spectacol specta col al progresului şi al realizărilor omenirii, dar d ar şi o ocazie de de a cunoaşte nişte culturi culturi diferite de a noastră. Putem vizita pieţele pieţele din din Cairo şi un sat japonez. Şi tot oraşul vorbeşte despre spectacolul din Vestul Sălbatic american. Nu mi-ar plăcea deloc să ratez asta. Lumea a venit la Paris Paris şi - deşi nu am dorit-o - la fel am venit şi noi noi.. îmi place să cred cred că aşa aş a a vrut v rut destinul. - Mă îndoiesc în mod sincer sincer... ... - E genul de lucru lucru care care se întâmp în tâmplă lă doar o dată da tă în viaţă. - Şi ăst ă staa e un obiectiv al Parisului pe care vrei vrei să mi-1 i-1 arăţi? arăţi ? - E cel cel mai ma i nou obiectiv obiec tiv turistic turist ic al Parisului Parisului şi locul din care vreau să încep. în plus, mi-aş neglija îndatoririle de prieten al tău dacă ţi-aş permite să ratezi asta. O studie un moment. Nu părea deo sebit de interesată, dar nici nu protesta. Cel puţin, nu încă. Eu am vizitat prima dată Parisul pe când eram un băieţel, şi de atunci am fost aici de multe ori. Şi chiar dacă vreau să văd din nou locurile acelea acelea din oraş care care au atras at ras vizitatorii secole secole la rând, nu vrea să nu văd locul în care - conform ziarelor - se înghesuie mii de vizitatori străini. Păi, Păi, numai Galeria Maşinilor singură, şi merită me rită efortul. -Da? -Şi gândeşte-te, India, câte oportunităţi pentru campania ta de reformare îţi va oferi o zi petrecută în compania minunilor in venţiilor şi curiozităţilor din toată lumea. Voi fi atât de preocupat

să absorb toate minunile progresului, încât interminabila ta tiradă despre Societatea Doamnelor Călătoare va pătrunde în conştiinţa mea fără să s ă protestez pro testez delo deloc. c. - Nu cred că am vorbit despre o tiradă interminabilă. Făcea tot ce putea ca să nu zâmbească, deşi trebuia să admită că efortul era considerabil. însă nimic nu îi putea ascunde sclipirea amuzată din ochi. ochi. Deşi, Deşi, acum că ai menţionat-o, menţion at-o, o tiradă tir adă intermin int erminabilă abilă mi se pare 0 sugestie strălucită. strălucită. - îţ i mulţu mulţumes mesc. c. Ea râse, un sunet luminos şi muzical aproape şovăielnic, de parcă nu ar fi fi fost fos t obişnuită ob işnuită să s ă râdă. Cu siguranţă că nu răsese răses e în preajma lui. lui. De fapt, era pentru pentr u prima dată d ată că o auzea râzând, râzând, şi sunetul pro duse lucruri lucruri foarte ciudate ciudate în fundul stomacului său şi poate chiar în inimă. Se gândi că, dacă zâmbetul zâm betul ei era o răsplat răs plată, ă, râsul râ sul era un dar. dar. -Atunci eşti de acord cu termenii mei? Vei împărtăşi plăcerea de a cunoaşte cuno aşte Parisul P arisul cu cu mine? India ezită. -Am considerat întotdeauna Parisul un loc special. Şi nu l-am arătat niciodată unei doamne. Privirea lui o întâlni pe a ei. Aş con sidera o mare onoare să s ă îmi permiţi să s ă îţi arăt priveliştile care care fac ca oraşul acesta ace sta să s ă fie remarcab remarcabil, il, continuă el. el. -Nu mi-am dorit niciodată să văd Parisul în mod special, spuse ea, continuând con tinuând să s ă îl privească priveasc ă în în ochi. ochi. - India, cred că atunci când ţi se iveşte o ocazie, ocazie, mai ales una un a care care nu va mai apărea niciodată, trebuie să laşi deoparte precauţia şi să profiţi de ea. Cârpe diem1, aşa se sp spune. une. - Gândul de a trăi clipa clipa nu mi-a trecut niciodată nici odată prin p rin minte. Nici Nici acela de a lăsa deoparte precauţia, oricare ar fi motivul, începu ea şi se opri. Dar nici nu sunt sigură că mi s-a mai ivit vreodată o ocazie neaşteptată. - Şi acum ţi s-a ivit, spuse el, învingându-şi dorinţa de a o prinde de mână. Ce zici, India? - Ei bine... da, presupun. pre supun. Dar numai num ai ca parte par te a eforturi ef orturilor lor mele de de a-ţi salva sufletul nemuritor, adăugă ea rapid. -Nu-N u-m m i imaginez imagin ez că ai ai face-o face-o din alt motiv, motiv, rânji rân ji el. el. Chiar şi ghighidurile turistice erau de părere că Parisul avea atâtea de oferit, încât 1 Expresie dintr-un dintr-un poem latin scris de Hora!' Ho ra!' popular, popular, expresia este tradusă tradu să ca „trăieşte „trăieşt e clip

devenit în timp un aforism; .)

V ictoria ‘A fexan der 

putea pute a să-şi să-ş i ţină ţin ă vizitatorii ocupaţi luni în şir. şir. Şi cu siguranţă că ei nu vor avea nevoie nevoie de atât de mult timp. Resursele unchiului său o vor găsi fără îndoială pe Lady Heloise în curând, cu puţin noroc teafără şi nevătămată. Derek îi va îngă dui Indiei să îl salveze şi va face gestul măreţ de a renunţa la So cietatea Doamnelor Călătoare, sau măcar o va transforma într-o organizaţie legală. Până atunci, avea să ştie cu siguranţă care erau sentimentele lui faţă de domnişoara India Prendergast, în afară de simpla dorinţă d orinţă de a o săruta. săru ta. Şi, Şi, mai mult, mult, va şti ş ti ce trebuia să facă fac ă cu aceste sentimente. Totuşi, Totuşi, nu putea pute a ignora gândul deranjant dintr-un dintr-un cotlon al min ţii, care îi sp spun unea ea că nimic nu va fi atât atâ t de simplu.

Capit CapitoCuC 1 7  Ghidurile turistice sunt indispensabile şi ar trebui să le aveţi  cu voi tot timpul. Dar nu vă bazaţi doar pe ele, excluzând posi  bilităţi bili tăţile le neprevă neprevăzute. zute. Unele nele dintre ce cele mai mai savuro sav uroase ase aventuri  dintr-o călătorie sunt cele neplanificate.

Ghidul Societăţii Doamnelor Călătoare - Când ai spus că vrei să îmi arăţi obiectivele turistice, nu mi-a trecut prin minte că mi le vei arăta pe toate deodată. India privi Parisul care care se întindea la picioarele picioarele ei şi încercă încercă să nu se gândească gân dească la ce înălţime se afla ultima ultim a platform platfo rmăă a Turnului Eiffel Eiffel.. Şi nici nici cât de departe era de de pământ. pămâ nt. Şi încerca încerca din greu să-şi să-ş i scoată sco ată din minte cuvintele precum cădere rapidă, salt mortal  sau  sau bufnitură, care care îi tot to t apăreau înaintea ochi ochilor lor.. Derek se sprijini cu braţele pe grilaj şi se aplecă înainte, mişcare care nu i se păru deloc înţeleaptă. -Am crezut că va fi o ocazie unică de a vedea oraşul aşa cum pu ţini l-au mai văzut. - In afară de păsări? El chico chicoti, ti, privind ţintă priveliştea din faţă. - Ei bine, bine, ai spus spu s că trebuie să profităm p rofităm de ocazii, ocazii, murmură murm ură ea şi se uită din nou la Oraşul Luminilor - denumire care avea de-a face

î nd rum arp entru -------------------- ‘îndrum

iubi iubire re ---------------------

mai mult m ult cu poziţia poz iţia oraşului o raşului ca loc loc de iluminare şi educare în ultimul secol, decât cu faptul că fusese primul oraş din Europa care îşi lu minase străzile cu gaz, conform explicaţiilor lui Derek. Acesta părea bucuros bucuros să îm părtăşească asemenea cunoştinţ cunoştinţe. e. Nu se aşteptas aşte ptasee - şi nic nici nu dorise dorise în mod deosebit - să urce urce în monstruozitatea arhitecturală care putea fi văzută din orice colţ al oraşului. Se părea că era singura de această părere. Dacă îşi imagi nase că bulevardele şi străzile Parisului erau aglomerate, văzu acum că înghesuiala aceea pălea în comparaţie cu hoardele de parizieni şi vizitatori care mişunau în zona expoziţiei. Aşteptau la cozi ne sfârşite ca să primească limonadă şi suvenire şi ca să le vină rân dul la înspăimântătorul şir de ascensoare care să-i ducă la cea mai înaltă platformă de acces public din Turnul Eiffel. Era foarte sigură că nu auzise nicioda n iciodată tă atât atâ t de multe limbi într-un singur loc. loc. Datori Da tori tă lordului Brookings, care le făcuse făcu se ros r ostt de două bilete speciale, ea şi Derek Derek nu aştep aş teptară tară prea p rea mult în soarele înăbuşitor înăbuşito r al după-amiezii după-amiezii şi trecură în frunte fru nteaa cozii. cozii. India nu crezuse niciodată că se temea de înălţime, dar nici nu fusese pusă pu să la încerca încercare re - până pân ă atunci. Ascensoarele Ascensoarele ofereau o urcare urcare relativ uşoară, dar aveau tendinţa înspăimântătoare de a se smuci uneori în drum spre vârf. Chiar dacă unii dintre cei care împărţeau ascensorul cu ei scoseseră exclamaţii alarmate, India era mândră că nu rostise rosti se nici un cuvânt. cuvânt. Nu fuses fu sesee uşor. -Nu-ţi pot spune cât sunt de încântat că ai ales să-mi accepţi sfatul, zise Derek cu un rânjet satisfăcut, cu atenţia îndreptată încă asupra priveliştii. - Dacă aş fi în locul tău, nu m-aş m -aş obişnui obi şnui cu asta. - Nici Nici prin cap nu-mi trece. trece. Platforma părea destul de stabilă, deşi era puţin vânt, şi India era era sigură că întreaga structură se legăna în briza briza uşoară. Se poate totuşi totu şi să se fi înşelat, fiindcă nimeni altcineva nu mai observă asta. Sus erau mai mulţi oameni decât ar fi crezut că era înţelept, dar Derek 0 asigură că acest nivel nivel fusese construit pentru a su sţine nouă sute de vizitatori. vizitatori. Chiar şi aşa, nu era prea liniştită. Derek Derek era o sursă su rsă de cunoştinţe cunoş tinţe cu privire la Turnul Eiffel, Eiffel, la expoziţie şi la Parisul în sine. sine. 1 se părea pă rea că are un ghid personal, pers onal, care era într-adevăr drăguţ dră guţ şi cu mult mai mai interesant decât s-ar fi fi aşteptat. Şi era dispusă dispusă să recunoas că - chiar chiar dacă şovăia - că priveliştea era într-adevăr magnifică. magnifică. - Ştiai că într-o zi senină se poate vedea la o distanţă de optzeci de kilometri? ^

V ic to ria *ACex ACexande ander r

- Nu, Nu, habar haba r nu aveam, aveam, răspunse răsp unse ea pe un un ton sec. sec. - Poţi Poţi să negi cât vrei vrei,, sunt su nt foarte conştient că îţi place place.. - Chiar Chiar?? - Chia hiar. Pot Pot s-o văd pe faţa faţ a ta t a şi ş i chiar chiar şi tu trebuie să recunoşti că e remarcab remarcabil il să vezi Parisul Parisul întins în faţa noastră n oastră.. Ea începu să nege, dar era absurd. El avea dreptate. - Cred Cred că îmi place place în momentul mom entul acesta. - De ce faci asta? ast a? -Ce? -Refuzi să recunoşti că poate să-ţi placă un lucru care nu te aşteptai aştep tai să-ţi placă placă.. - Prostii! P rostii! Tocmai am spu s puss că îmi place. place. - Ezitând. Ezitând. - îmi îmi cer scuze dacă nu am atins atin s nivelul nivelul de entuziasm entuzia sm aşteptat, aştep tat, spuse spu se ea pe un ton lejer lejer.. - Cred Cred că ţi-a plăcut plăcut chiar chiar şi Montmartre. -Totul arată mai bine când priveşti în urmă, Derek, spuse ea, ascunzându-şi un zâmbet. Pe măsură ce se îndepărtau de noaptea aceea, ea devenea din ce în ce mai, ei bine, mai aventuroasă. Desi gur că ea nu căutase niciodată aventura, dar da r se părea păre a că atunci când aventura apărea singură, era iraţional să iroseşti experienţa. Tra tând-o doar doa r ca pe o lecţie, lecţie, bineînţeles. -Presupun că, dacă recunoşti că te bucuri de ceva, trebuie să recunoşti şi că poate, doar poate, te-ai te-ai înşelat, spu s puse se el gânditor. gânditor. -Nu refuz să recunosc când mă înşel, pufni. Numai că nu mă înşel niciodată, pur şi simplu. simplu. Derek ridică din sprâncene. - Dacă un om are dreptate, dre ptate, nu trebuie să te îndoieşti îndo ieşti de acţiunile acţiunile lui. lui. Mai ales dacă e răspun zător zăto r de bunăstar bun ăstarea ea altora. Deşi începuse să piardă p iardă şirul ocaziilor în care care se înşelase în şelase de când când îl cunoscuse pe p e Derek. Derek. - Te-a Te-aii înşelat înşela t în privinţa priv inţa urcării urcării în turn. - Dimpotrivă, nu am spus nici nici o vorbă de protest. El pufni. - Nici Nici nu a fost fos t nevoie nevoie.. S-a văzut văzu t foarte bine. bine. Era cât pe ce să nege când îşi dădu seama că, din nou, el avea dreptate. Din obişnuinţă sau din înclinaţie, făcuse exact lucrul de care o acuza. Fără nici o avertizare, se văzu ca o femeie fem eie bătrână, bătrâ nă, plângându-se de to t ce nu se întâmpla exact după placul placul ei şi refuzând să admită atunci când un lucru era mai bun decât se aşteptase. Când

 p e n t r u -------------------- îndrumar pe

iu b ire ir e---------------------

se înşela. Fiindcă asta era cu siguranţă un semn de... ce? Slăbiciune? Dependenţă? Neacceptare a datoriei? Nu ştia exact, dar era o ima gine oribilă şi reprezenta cu siguran ţă capătul cărării cărării pe care care porni se. Mai rău, i se păru că nu era doar o femeie bătrână, ci şi singură. Această prefigurare a viitorului era înspăimântătoare. Dar era oare şi inevitabilă? - India? spuse el precaut. Pari neliniştită. îmi pare rău dacă... - Ei bine, bine, ai făcut-o, făcut-o, spuse ea pe un ton aspru. Chiar Chiar dacă proba bil nu ai spus nimic care să nu fie adevărat. Inspiră adânc. Chiar de când am ajuns ajun s la Paris, chiar de când te-am te-am întâlnit, se pare că toată toa tă lumea e hotărâtă să îmi arate... defectele. Defecte de care nu eram conştientă, sincer. sincer. Nimănui nu i s-a părut păru t potrivit să mi le le menţio neze înainte. - Poate Poate că nu le-ai oferit ocazia. - Poat Poatee că a fo st mai bine bine aşa! -Poate, spuse el calm şi schimbând cu înţelepciune subiec tul. Dacă mergem pe lângă grilaj spre stânga, ar trebui să vedem Catedrala Notre-Dame. Notre-Dame. -Cred că mi-ar plăcea asta. Se încruntă şi privi în direcţia in dicată. De abia aştept să văd ce defecte o să-mi mai descopere Dumnezeu, în înţelepciunea Lui. în spatele ei, el îşi înăbuşi un chicotit. Ea îl ignoră. Nu era deloc amuzată. De la distan d istanţa ţa aceasta, a ceasta, catedrala părea o jucărie jucărie de copil, copil, dar toată to ată priveliştea de dedesubt era la fel. Trăsuri, omnibuze, tramvaie trase de cai erau ca nişte umbre mişcătoare. Oamenii nu erau mai mari decât nişte insecte minuscule. Era o perspectivă interesantă asupra lumii, şi iritarea iritar ea ei se potoli. Se prinse cu mâinile de grilaj şi privi catedrala de dedesubt. Au zise că voiaje voiajele le îţi lărgeau mintea. mintea. Nu era sigură că mintea ei fusese lărgită, dar cu siguranţă că i se deschiseseră ochii. îşi dăduse sea ma deja cât de predispusă la intoleranţă era şi că era mai înclinată spre nerăbdare decât îşi imagina, mai ales faţă de defectele altora. Acum descoperise că şi ea avea multe defecte. Defecte pe care trebuia probabil probabil să le corectez corecteze. e. Dar nu astăzi. îşi îndreptă îndrep tă bărbia, hotărâtă. Astăzi Astăz i avea un netrebnic de îndreptat. îndrepta t. - Derek, spus sp usee ea privi privind nduu-1 1 cu coada coad a ochiului. ochiului. M-am gândit. gân dit. - Oh, Oh, bine. bine. Mă temeam că nu ai mai făcut-o, spuse sp use el resemnat. resem nat. Ea se încruntă. - Ce vrei vrei să spui cu asta? asta ? ^

V i c to t o r i a ‘A f e x a n d e r  

- In cel celee două zile care au trecut de când am fo f o st de acord să te las să încerci încerci să m ă convingi convingi să mă schimb, schimb, din lipsa unui cuvânt mai bun, ai început orice conversaţie asupra asup ra subiectului subiectului cu „m-am gândit" - Ş i tu ai întrerupt orice conve conversaţi rsaţie. e. - Pentru că nu intenţionam să te ascult până nu îţi îndeplineai parte pa rteaa ta din înv învoia oială. lă. -Acum sunt aici, nu? spuse ea, arătând cu mâna panorama din  jurul  jur ul lor. lor. In vârfu vâ rfull celei celei mai înalte stru st ructu cturi ri constr con struite uite vreod vre odată ată de om. - Dar nu eşti foarte mulţumită de asta. - Sunt teribil teribil de încântată! Derek coborî tonul. -înce -în cepe pem m să atragem atenţia. aten ţia. Pentru Pentru mine nu contează, dar dar.. .... - Din Din nou, ai dreptate. dreptate. Se forţă for ţă să zâmbească. Acum e mai bine? bine? -Dacă te referi la acest pretins zâmbet - e cam înfricoşător. îşi întoarse privirea spre vederea panoramică. Totuşi, eu sunt fă cut dintr-un material mai rezistent şi nu mă las intimidat de un zâmbet prefăcut. - E bine de ştiut asta. asta . Ea zâmbi mai larg, deşi bănuia că arăta mai degrabă chinuită de o durere de stomac, decât încântată. însă era tot ce putea face în momentul respectiv. Voiam doar să spun că mă întreb dacă verişoara mea a reuşit să ajungă aici. Să urce în Turnul Eiffel era era unul dintre lucrurile pe care spera sp era să le facă în Paris. Paris. -Atun -A tunci ci nu-mi po pott imagina imagin a că l-a l-a ratat, spuse spu se el şi se opri. opri. Şi asta ast a arată arat ă că suntem destul de aproape de găsirea ei. ei. - Suntem? Suntem? -Ascensoare -Asce nsoarele le au început început să funcţioneze funcţioneze de abia săptămân a tre cută. Nu-mi pot imagina că Lady Heloise ar fi dorit să urce scările, oricât ar fi de întreprinzătoare. întreprinzătoare. - Nu, Nu, nu n u îi place prea mult m ult să s ă urce scările. scările. - Dacă a fost fos t aici săptăm săp tăm âna ân a trecută, ar putea pu tea fi încă încă aic aici. i. India încuviinţă. - Expoziţia şi turnul au fost fos t două dintre dintre motivele motivele pentru care care in in tenţiona tenţio na să rămână rămâ nă o vreme în Pari Paris. s. Asta şi arta. - Cred Cred că ai menţionat menţiona t şi înainte interesul ei faţă de artă. -Heloise adoră arta şi a studiat-o aproape toată viaţa ei. Mai mult, se crede şi ea artistă. Are un fel de studio la mansarda casei şi petrece o grăma gră madă dă de timp cu tablourile, tablourile, pensulele şi pânzele ei. ei. - Destul D estul de frivol, frivol, nu crezi? o ironiză el. el.

-------------- -

îndrumar pe  p e n t r u iu b ire ir e ------------------- -

IVloc, răspunse ea înţepată, apoi oftă. Da, mă tem că da. Mai ,il
111 111

V icto ria ‘Afexandfer  A fexandfer 

învinuiesc Societatea Doamnelor Călătoare la fel de mult pe cât o învinuiesc pe Heloise. -A şa şi treb trebui uie. e. India se întoarse întoa rse spre sp re el. el. -Alaltăieri ai râs de mine pentru că nu am dorinţe şi nu vreau nimic în mod special. Recunosc că eu nu o înţeleg, dar Heloise voia să vadă v adă cu ochi ochiii ei lucruri pe care care le văzuse doar în tablouri sau sa u foto fot o grafii. grafii. Era visul ei. ei. Fără să ştiu şt iu nimic, nimic, a pus bani b ani deoparte deo parte ani în şir mărunţiş şi sume neînsemnate pe care nu şi le prea putea permite, ca să poa p oată tă vedea într-o zi lumea lume a de dincolo dincolo de ţărmurile ţărm urile Anglie Angliei. i. Bă Bă  nuiesc că a renunţat la câte o pânză pânz ă nouă şi la câte un tub de vopsea vopse a ca să adune bani pentru excursia ei. îmi imaginez că aproape toate doamnele înscrise în Societatea Doamnelor Călătoare au procedat la fel. El o studie stu die gânditor. - Pentru Pentru că doresc doresc să vadă lumea? lumea? - Şi sunt sun t dispuse să facă fa că sacrifici sacrificiii pentru asta, as ta, spuse ea, ea, cu o voce voce mai puternică şi mai hotărâtă. Le-am văzut pe aceste doamne la în trunire, Derek. Derek. Nu erau bogate. bogat e. Femeile Femeile cu bani ban i nu vin la conferinţe şi întruniri despre călătorii. Ele călătoresc pur şi simplu. Nu trebuie să îşi strân st rângă gă bănuţii ca să s ă îşi finanţeze visurile. Femeile de la care care iei iei bani o fac. fac. Văzu un val de emoţie nedefinită trecând rapid peste chipul lui. Vinovăţie Vinovăţie po poate? ate? Sau regret? - S-ar putea spune că le furi visurile. visurile. Derek se cutremură. - Sună îngrozitor îngrozitor când când pui problema aşa. - Este îngrozit îngrozitor. or. - N u m-am gândit niciodată la asta as ta în acest fel, fel, clătină el din cap cap.. E o problemă care merită gândită, desigur. - Bine. Bine. în momentul mome ntul acela, acela, nu putea p utea cere cere mai mult. Dar simplul fapt că el avea să se gândească la ce îi spusese era mulţumitor. Şi la fel de mulţumitoare era şi expresia de pe faţa lui. Avea dreptate - sub toate celelalte, Derek era un om bun. -Pentru cineva care admite că nu are visuri... începu el, studiind-o ind-o atent, pari p ari să s ă ştii destul d estul de mult despre ele. ele. - Chiar? zâmbi ea. Te asigur că nimeni nu e mai surprins de asta decât mine. Ochii Ochii lui lui îi căutară căuta ră privirea. - în tine sunt su nt mult mai multe lucruri decât ai vrea să arăţi. arăţi.

----------------- ‘înd înd rum a rpen rp entru tru

iubire iubire — ---------------

îmi imaginez imaginez că lucrul lucrul acesta aces ta se poate p oate spune despre fiecare dindin1 <• no noi. Vreau Vreau foarte mult să s ă te sărut, săr ut, India India Prendergast. Prendergast. Tot mai vrei? întrebă ea, privindu-1 mirată. - Se pare că c ă da, chicoti el. el. - De ce? Fu primul pri mul lucru care îi veni în minte. - Din mai multe motive, cred. în ochii lui albaştri apăru întâi ui mirea, mirea, apoi hotărârea. hotărâre a. Şi nu vreau să vorbesc acum despre nici unul dintre ele. - Dar.. Dar.... începu ea, privind pri vind în jur. Nimeni nu părea păre a să le acorde nici cea mai mică atenţie. Aici? Acum? Acum? Simţi S imţi cum i se accelera accelera pulsul. pulsul. - Suntem deasupra lumii. Privirea lui se îndreptă spre buzele ei, apoi reveni. Nu mă pot gândi la un loc sau la un moment mai potrivit. India înghiţi cu greu. greu. - Dar sunt mulţi oameni aici. aici. - Şi totuşi, spuse el păşind mai aproape, eu te te văd doar pe tine. tine. Ea simţi inima in ima bubuindu-i în piept. -Toa -T oată tă lumea se se va holba holba.. -S -o facă facă.. India simţi fluturi dansându-i în stomac. - Să te săruţi în public, Derek, este foarte nepotrivit şi, ei bine, scandalos. El ridică din umeri. - Nu-m Nu-mii pasă. - Bineînţeles Bineînţeles că nu, nu, ai făcut fă cut tu şi mai rele, rele, spuse spu se ea clătinând din cap. Dar mie mie îmi pasă. pasă . -A i spus sp us că nu-ţi p asă as ă de ce ce gândesc alţi oameni. oameni. -Am -A m minţit, oftă ea. ea. în plus, nu are are rost. rost. - Nu are rost? ros t? întrebă el confuz, confuz, privindprivind-o o printre gene. gene. - între noi nu poate poa te fi nimi nimic. c. Era mult mai greu de spus decât îşi imaginase. Cred Cred că că am fost fo st amândoi am ândoi de acord cu cu asta. - Nu-mi Nu-mi amintesc să s ă fi fost fo st de acord cu cu ceva ceva atât atâ t de absurd. - S - a înţeles de la sine, sine, spuse ea, ea, întorcându-se întorcându-se din nou spre oraş. oraş. Când am discutat d iscutat despre genul de de femeie cu care care trebuie să te căsă toreşti. Eu nu sunt su nt femeia aceea. aceea. -Nici nu cred că am spus ceva despre căsătorie, răspunse el cu o voce amuzată. - Sunt foarte conştientă de asta. Nu^jun Nu^juntt atât de toantă încât să cred cred că că un săru să rutt e un legământ pentru pen tru eternitate. 1

V i ctoria ctoria ‘  A fexand er --  -- 

-Doam -D oam ne fere fereşt şte! e! Ea îl ignoră. - Dar un sărut să rut e mai mult m ult decât un moment momen t frivo frivol. l. Cel puţin, aşa ar trebui s ă fie. fie. Şi aşa este pentru pen tru majorit m ajoritatea atea dintre noi. noi. Poate pen tru tine nu. nu. - Mie Mie mi-au plăcut întotdeauna întotdea una momentele frivole. frivole. - Şi eu nu sunt sun t deloc frivolă. frivolă. Am Am crezut crezut întotdeauna întotde auna că un un săru s ărutt e un fel de... promisiune. - U n început deci? deci? întrebă el precaut. precaut. - Ei bine, da. Dar fiindcă fiindcă între noi nu e posibil pos ibil nimic în afară de prietenie, mi se pare o nebunie să începi ceva care nu se poate ter mina bine. -Nu înţeleg deloc asta, spuse el şi se opri. Nu ai fost sărutată niciodată, India? - Nu obişnuiesc obişnuiesc să umblu umblu prin lume sărutând sărutân d domni la întâmpla re. re. „Sau sărutâ săr utând nd pe cineva cineva pur şi simplu." simplu." -Nu e nimic întâmplător în asta. După cum ţi-am mărturisit deja, m-am gândit mult la ideea de a te săruta. Şi mai mult în ulti mele zile. - Ei bine, atunci poate că spontan  e   e un cuvânt mai bun, spuse ea ridicând ridicând din umeri. umeri. Fiindcă Fiindcă presupun presup un că nu ai plănuit să s ă mă m ă săruţi săr uţi în acest moment m oment anume. anume. - Nu, Nu, răspun ră spunse se el cu o voce frustrată frust rată.. Şi chiar chiar dacă ar fi fo fost st spon sp on tan acum o clipă, clipă, te asigur că spontan spo ntaneitat eitatea ea a trecut. trecut. - înseamnă că nu mai vrei să mă săruţi? întrebă ea, ţinându-şi respiraţia. - Oh, încă mai vreau să te sărut să rut,, răspu r ăspunse nse el cu un oftat o ftat resemnat. resem nat. Dar e evident că nu e momentul potrivit. -Evi -E vide dent, nt, încuviinţă încuviinţă ea, ea, ignorând ignorân d valul de dezamăgire care care o inun dă. Dacă am stabilit asta... Avea o dorinţă absurdă de a fugi. Dacă vrei să mă scuzi o clipă, vreau să... hm... să văd priveliştea din alt unghi.. unghi.... Se întoarse şi se îndepărtă înde părtă,, ocolind ocolind turiştii turişt ii din drumul ei. ei. „Dumnezeule mare!" se gândi ea, oprindu-se dintr-odată. De ce naiba fugea? Avea aproape treizeci de ani şi nu fusese sărutată nici odată! Nu se gândise niciodată la asta, dar acum i se păru un adevăr adevăr îngrozitor. Şi cam patetic. Nu trebuia să facă oare ceva în privinţa asta? Cârpe diem, la urma ur ma urmei. înainte înain te de a se putea pu tea gândi mai m ai bine, bine, se răsuci pe călcâie călcâie şi se în dreptă direct spre Derek. - Da? spuse spu se el, ridicând dintr-o sprânceană.

-------------------- 'Îndrumarpentru

iubire---------------------

Ea se prinse de reverele hainei lui, se ridică pe vârfuri şi îşi apăsă buzele buzele pe pe buzele lui. lui. O senzaţi se nzaţiee remarcabilă, ca o scânteie electrică şi minunată, trecu prin ea când îi simţi buzele calde. El mirosea vag şi cald a condimente şi avea un g ust us t slab de limonadă limo nadă şi vară. îl lăsă, lăsă, făcu un pas înapoi şi îşi recăpătă respiraţia. - Gata. Gata. - Gata? G ata? întrebă în trebă el, părând părân d la fel de uluit ca şi ea. -Acum -Ac um am fo fost st sărut să rutată ată în Turnul Eif Eiffe fel, l, spuse ea pe un ton sur prinzător prinză tor de ferm, având în vedere vedere că ceva îi îi înlocuise înlocuise stomacul stom acul cu o piftie tremurătoare. - Dimpotrivă, draga mea domnişoar dom nişoarăă Prendergast. Prendergast. Eu  am  am fost să ruta ru tatt pe Turnul Eiffel. Eiffel. Tu, nu. nu. - M-ai -ai săruta să rutatt înapoi. înapoi. -Un răspuns firesc atunci când eşti sărutat, dar m-ai luat prin surprindere, spuse el, clătinând jalnic din cap. Nu am reuşit să fac tot ce se putea face. India se încruntă. - Ei bine, nu mi se poate imputa mie calitatea   acestui sărut. De fapt, eu cred că... - A fo fost st adecvat, nimic nimic mai mult decât adecvat. adecvat. Şi ai absolută absolut ă dreptate - nu pot po t da vina pe tine. tine. O prinse în braţe şi o privi privi intens intens.. Dar, ar, draga mea domnişoară dom nişoară Prendergast, pot po t să fac asta. îşi apăsă ap ăsă buzele pe buzele ei. ei. Pentru o clipă, ea încremeni. Apoi căldura o inundă pe neaş teptate, şi se gândi că avea să se topească sigur într-un iureş de senzaţii necunoscute până atunci şi de ceva... mai mult. El îşi adânci sărutul. Buzele Buzele ei se deschiseră desch iseră uşor, uşor, şi respiraţia resp iraţia i se ames am es tecă cu a lui şi... şi... nici nu se mai gândi gân di dacă da că era sau nu adecvat. Şi ştiu fără urmă de îndoială că că sărutul acesta, m omentul acesta, bărbatul acesta avea să răm ră m ână în gândurile şi inima ei câte câte zile zile va mai avea de trăit. Totuşi, nu era o promisiun prom isiunee sau sa u un început, nu era decât o nesăbuinţă smintită. Se trase înapoi şi se luptă să-şi recapete respiraţia. - Se uită oamenii la noi, domnule Saunders, spuse ea privindu-1 tintă. Ar trebui, ei bine, să-mi dai drumul, cred. - Credeam că nu-ţi pasă de ce spun oamenii? întrebă el întorcându-i privirea. -Nu-mi pasă de ce spun. îmi pasă de ce văd. Inspiră adânc şi se eliberă din braţele lui. Asta a fost..^lătină din cap. O greşeală îngrozitoare.

V icto ria ‘A fexan de r 

- Ce? întrebă într ebă el, el, încruntându-se. încrun tându-se. De ce? ce? -Pentru că eu... îşi feri nerăbdătoare o şuviţă de păr de pe faţă. Pentru că eu simt că mă erodez.  Cu fiecare minut, mă rozi tot mai tare. Ceea ce cred. cred. Ceea ce ce simt. sim t. Regulile Regulile după care mi-am trăit tră it întot înt ot deauna viaţa. Clătină din din cap. cap. Şi asta a sta nu se poate termina termin a bine. bine. - De ce? ce? - Ş tii ti i de ce ce! -Nu, nu ştiu, răspunse el, privind-o încruntat. Şi prostiile astea pe care le tot to t spui sp ui despre des pre genul de femeie cu care ar trebui să fiu sunt doar... prostii.  Aiureli complet com plet absurde. Şi tu eşt e ştii mult prea inteligen  prostii. Aiureli tă ca să crezi crezi asta. - E pur şi simplu felul în care stau lucrurile, ridică ea vocea. Poţi să protes p rotestezi tezi cât vrei, vrei, dar nu poţi nega faptele. -Nu, clătină el din cap. Nu este vorba despre asta. O studie cu intensitate. Apoi îşi dădu seama. Chiar nu ai încredere în mine, nu-i aşa? Chiar Chiar dacă se hotărâs ho tărâsee că el era era un om decent în străfundul sufle tului, tului, avea totuşi totu şi dreptate. - Nu am făcut f ăcut nici un efort efo rt ca s-o s-o ascund. -A m înţeles că nu nu erai dispusă dispu să să ai încrede încredere re în mine când ne-a ne-am m întâlnit pentru prima dată. însă îns ă acum cred cred că m-am dovedit dovedit totuşi demn de încredere. -Oarecum, presupun, dar... - Dar nu contează, contează, nu-i aşa? aş a? Se uită încruntat încrun tat la ea, ea, cu un un amestec de furie şi neîncredere. Nu ai avut av ut încredere încredere în mine de la început, şi nu eşti dispus d ispusăă să cobori cobori atât de mult încât să admiţi că poate te-a te-aii înşelat înşe lat din nou. - N u e cu totul corec corect, t, spuse sp use ea ridicân ridicând d bărbia. - Lumea nu e core corectă ctă,, India - îţi aminteşti? - Eu... Eu... Se uită ţintă ţin tă la el un moment mom ent nesfâ n esfârşit. rşit. Nu era nic nicii timpul, timpul, nici locul potrivit pentru a discuta despre sentimentele ei - sau ale lui. lui. Şi nici nici nu ştia şti a ce ar fi fi putut putu t să s ă spună. spu nă. Nu era genul de problemă pe care care să ştie ş tie s-o rez rezolve olve.. îşi î şi îndreptă în dreptă umerii. umerii. Nu doresc să mai dis di s cut despre despr e lucrurile lucrurile acestea. ace stea. Despre nici nici unul dintre dintr e ele. ele. Cineva din spatele lor îşi drese glasul, şi Derek se dădu înapoi. Ea se simţi teribil de înjosită, şi îşi dori să fi fost genul de femeie care leşina. - A ş vrea să plecăm acum acum,, spuse s puse ea rec rece. e.

îndrumar yentru --------------- îndrumaryentru

iubire ----------------------

Şi ou aş vrea să mai fac un tur al platformei. Se aplecă spre ea, i >1m>i,111 d glasul. glasul. Şi discuţia nu n u e nici pe departe termina te rminată. tă. Făcu Făcu un un • ui din cap şi po porn rni. i. li.i se întoarse din nou spre priveliştea nesfâr ne sfârşită şită a Parisul Parisului ui şi se 11 i.i la ea fără s-o vadă. Undeva, într-o parte a minţii ei care nu era ii al ele ciudat de liniştit liniş tităă şi amor am orţit ţită, ă, observă obs ervă că oamenii oamen ii continuau a l reacă reacă pe lângă ea. Auzi Auzi comentarii em oţionante despre privelişprivelişle şi natura remarcabilă a turnului. Lumea, chiar şi aici, în cel mai malt turn ridicat de om, continua să fie cum fusese întotdeauna, m m avea să fie întotdeauna. Dar India nu avea să mai fie niciodată la fel. Ceva se schimbase 111 interiorul ei. Se răsucise. Se cutremurase. întrebarea era de ce, şi ca nu avea nici un răspuns. însă răspunsul, oricare ar fi fost el, era unul dureros. După câteva minute, Derek Derek se întoarse. înto arse. -D acă eşti gata.. gata.... -M a i mult decât gata, murmură ea şi îl îl însoţi spre ascensoa ascensoare. re. Se alăturară mulţimii care care aştep aşt epta ta să s ă coboare coboare.. Coborârea, inclusiv schimbarea ascensoarelor, fu încărcată de tensiune. De parcă fiecare dintre ei ar fi fost legat de capătul unei funii întinse, pe care nu o putea rupe, nici slăbi. La întoarcerea spre casă, tăcerea dintre ei fu întreruptă întrerupt ă doar de câte câte o întrebare lapidară şi ocazională a lui sau a ei. De dimineaţă, plănuiseră să exploreze o parte part e din expoziţi expoziţie, e, dar acum acum amândoi păreau să dorească doar să se întoarcă în casa lordului Brookings. Pentru Pentru prima prim a dată dat ă în viaţa via ţa ei, ei, India nu nu ştia ce să spună spu nă şi se gân gâ n di că era mai bine bine să nu spună spun ă nimic. nimic. Fu pe rând furioasă, fur ioasă, plină de regret şi uimită. Nimic Nimic din toate acestea ac estea nu s-ar fi întâmplat întâm plat dacă el nu ar fi fi anunţat anunţa t că voia să o sărute. De ce ce naiba trebuise să facă asta? ast a? Unde îi fusese capul? Şi dacă voise într-adevăr să o sărute, de ce? Nutrea sentimente de afecţiun afecţiunee faţă f aţă de ea? Poate Poate că ar fi menţionat menţio nat asta, dacă era aşa. Şi de ce nu putea să nu se mai gândească la asta? Si » la el? O mare parte din vină trebuia pusă pe seama ei. Ce o apucase ca să se facă de râs în felul felul acesta? acesta ? îl sărutase! săru tase! Nu mai sărutase săru tase nicioda tă un bărbat. Nici nu simţise sim ţise dorin d orinţa ţa de a o face. face. Şi cine şi-ar şi-ar fi imagi imag i  avea să fie acest sărut? săru t? Deşi pălea în comparaţie nat na t cât de... mişcător  avea cu sărutul pe care i-1 dăduse el. După un timp care care păru o veşnicie, ajuns aju nseră eră acasă. El o conduse conduse înăuntru înăuntru,, apoi se întoarse întoarse spre spre ea în h o r -

V ictoria Tlfexander  Tlfexander 

-Din nou, îţi datorez o scuză, India, spuse el rece. Te-am pus într-o postură jenantă în public, şi pentru asta îmi pare cu adevă rat rău. Se pare că, de câte ori vreau să te sărut, nu se termină cu bine. Totuşi, a fost un sărut. Nimic mai mult. Şi ai dreptate. A fost o greşeală. La L a reved revedere ere.. Porni Porni spre spre salon, apoi se opri şi se întoarse. Aproape că uitasem. Scoase o monedă mon edă mare din buzunarul hainei şi i-o înmână. Ceva care să-ţi amintească de această zi. Salută Salu tă şi ş i plecă. plecă. India se uită îndelung în urma urm a lui. lui. Fusese sărutată pentru prima dată. într-un loc public. De către un bărbat bărba t care care era un netrebnic şi un gentleman. gentleman. Un bărbat alături de care nu avea nici nici un viitor. viitor. Un bărbat bărb at care care era evident furios fu rios pe ea. ea. Privi în jos la obiectul din mâna ei. Nu era o monedă, ci o me dalie. Pe partea dinspre ea era o imagine a Turnului Eiffel privind de sus alte monumente ale lumii, inclusiv Catedrala St. Paul şi piramidele, alături de datele construirii şi deschiderii turnului. O întoarse pe cealaltă parte. Acolo era scris în franceză că acesta era un suvenir de la ascensiunea Turnului Eiffel. Nu mai avusese niciodată un suvenir. Ce teribil de ironic că acum avea un suvenir suven ir al zilei pe care nu o va putea uita niciodat niciodată! ă!

Capit CapitoCuC 18  1 8 

- E smintită sm intită,, îţi spun eu, eu, izbucni Derek Derek,, intrând in trând în salon. Femeia asta as ta e nebună, complet şi cu adevărat adev ărat nebună. nebună. Val Val se sprijine spriji neaa de consola conso la căminului. căminului. Când Cân d îl îl văzu pe fratele frate le său, făcu ochii ochii mari. -N u-m u- m i vine vine să cred cred că mi-am mi-am imaginat, poate poa te nu mai mult de o clipă, clipă, fiindcă gândul de abia a apăru ap ărutt şi... -Vorb -V orbeşti eşti fără f ără îndoială despre o persoană persoan ă pe care care ai întâ întâlni lnit-o t-o pe stradă, spuse Val cu o expresie care i se păru lui Derek neliniştită, şi arătă cu fruntea spre un scaun aflat în spate. - Nu fi absurd! Derek Derek porni cu paşi mari spre barul ba rul în care Va Val ţinea whisky scoţian de calitate şi vin spaniol de Xeres, o băutură fină pentru doamnele care l-ar fi putut însoţi. Recunosc că gândul

------------------- -

indrumarpentru iubire --------------------

mi-a trecut prin minte doar atunci când am discutat despre moti vele care o fac să nu dorească să se căsătorească. Ai mai auzit ase menea cuvinte de la o femeie? Nu am întâlnit nici o femeie ca ea. Este o enigmă. Cea mai tulburătoare fiinţă de pe pământ. Deschise larg uşile barului. Se pare că am discutat despre căsătorie un timp, într-un într-un mod mo d teoretic şi ş i filozofic filozofic,, dar d ar nu ca şi cum ne-am referi la noi doi. Cel puţin nu la noi doi împreună. Nu am vorbit niciodată, nici măcar pe pe departe, despre posibilitatea posibi litatea de a ne petrece împreună tot restul vieţii. vieţii. Inşfăcă Inşf ăcă sticla st icla cu whisk whisky. y. Tot ce ce voiam era să o sărut. sărut . Un simplu simplu sărut săr ut - nu un legământ legământ pe viaţă! viaţă! Val Val se cutremură. cut remură. -Ch -C h iar ia r nu cred cred.. .... -M ai rău - ea m-a respin respins! s! Turnă o porţie sănăto săn ătoasă asă într-u într-un n pa har. Nu că ar fi fost ceva de respins. Dar e totuşi insultător. Şi ofen sator. Şi neplăcut. Trase rapid o duşcă. Foarte  neplăcut.   neplăcut. De parcă ai fi înjunghiat... în inimă! Da, exact asta e. Chiar dacă nu sunt sigur că inima mea e implicată în asta, ea m-a înjunghiat totuşi în inimă. Femeia asta a făcut supoziţii bazându-se doar pe faptul că i-am ce rut un sărut. A sărit pur şi simplu peste un număr de paşi - presu pun că mulţi - pe care îi presupune un asemenea lucru. lucru. Dădu pe gât restul băuturii. băuturii. - Paşi Paşi?? Val îl privi cu o expresie îngrozită şi îşi smuci din nou capul spre scaun. Ce naiba era cu el? - Da - paşi! în ziua şi în secolul secolul acesta, un sărut săr ut nu înseamnă înseam nă „că „căsătoreşt săto reşte-te e-te cu mine". Nimeni nu se mai repede la la căsătorie căsă torie cu capul capul înainte. Derek îşi umplu din nou paharul. Mai ales nu cu o femeie care care te scoate sco ate din minţi, care te face nebun de legat! legat! Ce fel de feme ie refuză să se căsătorească cu tine când nici măcar nu i-ai cerut-o? Când nic nicii măcar măc ar nu te-ai gândit la asta! - Habar nu am, spuse spu se precaut Va Val. - O să-ţi spun eu ce fel de femeie! Luă o înghiţitură bună. Ge nul care... - Nu! stri s trigă gă Val Val cu o voce disperată. disperat ă. - Ei bine, bine, eu, una, aş vrea să s ă aud asta, a sta, răsună o voce familiară din spatele spate le încăperii. încăperii. Val se dădu înapoi. - Mamă? spuse spu se Derek Derek întorcându-se întorcându-se şi privind privind-o -o încremenit încremenit.. Marchiza de Westvale se ridică de pe scaun în modul graţios pe care care îl desăvâ des ăvârşise rşise cu ani în urmă şi ieşi din umbră. umbră.

V i c to t o r i a ‘A f e x a n d e r  

- Bună ziua, Derek Derek.. Arăţi A răţi bine. bine. Val Val gemu. Derek îi aruncă fratelui f ratelui său s ău o privire enervată. enerv ată. - De ce nu mi-ai mi-ai spus spu s că era aici? aici? Val Val pufni. pufn i. -A m înce încerc rcat at.. - Bietul Bietul tău frate şi-a sucit suc it practic gâtul încercând să-ţi arate că mai era cineva în cameră. Numai că erai pur şi simplu prea agitat ca să observi. Deşi trebuie să spun că sunt încântată că nu a reuşit. Tirada ta era mult prea interesantă ca să o pierd, spuse mama lui, zâmbind plăcut. plăcut. - M ă bucur că ţi-a plăcut. El se îndreptă spre ea şi o sărută săr ută pe obraz. -Trebuie -Tre buie să spun că prezenţa ta la Pari Pariss e o surpriză surpriz ă neaşteptată. -C a şi a ta. ta. Mintea lui trecu rapid în revistă tot ce spusese de când păşise în cameră. „Drăcia naibii!" Celia Newell, marchiză de Westvale - fostă doamnă Saunders şi apoi marchiză de Brookings -, era, pentru cei mai mulţi, o femeie fermecătoare şi atractivă, care nu îşi arăta deloc adevărata vârstă, deşi nici nici fiii fiii ei nu ştiau şti au care care era vârst vâ rstaa ei exactă. Era o gazdă perfectă perfe ctă şi avea o conversaţie încântătoare. Era o invitată foarte căutată la dineuri sau la l a sejururile de la ţară ţ ară şi la orice fel fel de eveniment social. social. Dar când ceva îi îi stârne stâr neaa interesul inte resul era, ei bine, ca un câine care care are un os. Derek îşi adună toate puterile. Dacă Stephen, lordul Westvale, nu reuşise să îi stăpâneas stăpâ nească că tendinţa tend inţa înnăscută spre a se amesteca am esteca în în toate în cei cei cinci cinci ani de căsătorie, ea nu avea să s ă treacă cu vederea iz bucnirea mânioasă a lui Derek. Mai ales că era şi o femeie implicată. - Chiar Chiar aşa? aşa ? îi aruncă lui Val o privire privire mustrătoare mustră toare.. Nu i-ai i-ai spus că urma urm a să venim şi noi? Val ridică din umeri, stânjenit. - Mi-a Mi-a ieşit din minte. -Percival. Fruntea mamei se încreţi delicat. Vei găzdui un bal chiar în casa aceasta a ceasta,, peste pe ste doar cinci cinci zil zile. e. Sper Spe r că nu ţi-a ieşit şi asta as ta din minte. - Dai un bal? Derek îl îl privi încremenit. Aici? Aici? Val îl îl ignoră. igno ră. - Bineînţeles Bineînţeles că nu, nu, mamă, spuse spu se liniştitor liniştito r Va Val. Numai Num ai că ai aran  jat  ja t totu to tull atâ at â t de bine bi ne când cân d ai fo s t ultim ul timaa o ară ar ă aici, că nu mi-am mai ma i făcut nici o grijă.

--------------------

‘îndrum î nd rum a ryen tru iub iubire ire------------------ --

Ea îl studie bănuitoare un moment, apoi încuviinţă. - In afară de detaliile finale, bănuiesc că au mai rămas puţine
V ict o ria “ AC A C exander 

- Delo Deloc. c. Ea îl studie cu atenţie. El îşi învinse imboldul de a se muta de pe un picior pe altul, ca un şcolar şco lar vinovat. -Asta nu-i stă în fire lui Edward. A fost destul de serios când a vorbit despre tine - ce a spus sp us că trebuia să faci? - Să îţi accepţi responsabilităţile, să renunţi la o viaţă inutilă de excese, depravare şi fărădelegi? Să devii un bărbat? sugeră Val. - Mulţumesc, spuse sp use Derek printre dinţii încleştaţi. încleştaţi. Uitasem cu vintele exacte. exacte. -Fac tot ce pot ca să te ajut. Expresia lui Val era serioasă, dar ochii îi luceau, luceau, amuzaţi. amu zaţi. Cred că trebuie să-i spui sp ui totul. - Din nou, ai mulţumirile mele, îl repezi Derek, dar probabil că Val avea dreptate. In plus, intr-un fel sau altul, mama avea să afle cu siguranţă totul. întotdeauna afla. Foarte bine. îşi turnă din nou whisky în pahar, apoi inspiră adânc. Când ai plecat din Londra cu lordul lordul Westva Westvale, le, ai lăsat-o în grija mea m ea pe m ătuşa ătu şa Guine Guineve vere. re. O înda torire pe care tu nu ai îndeplinit-o îndeplinit-o prea bine, ca să zic aşa. -Prostii! pufni ea. O vizitez adesea pe mătuşa Guinevere. Draga de ea, e o lady atât atâ t de dulce şi fragilă. Val pufni în râs şi se îndreptă spre sticla de whisky. - înseamnă că ştii că ea şi două dintre cele mai dragi prietene au pus bazele unei organizaţii, de ochii lumii ca să ofere femeilor in formaţii şi să le planifice călătoriile, dar de fapt ca să îşi ofere ei şi celorla celorlalte lte doamne doamn e un venit regulat? regu lat? - Păi, ăi, e foarte foar te inteligent din parte pa rteaa mătuş m ătuşii ii Guineve Guinevere. re. Mama Mam a radia, reuşind cu abilitate să s ă evite evite răspuns răsp unsul ul la întreba întrebare. re. Derek scrâşni din dinţi. - Şi ai ştiut că ofereau ofereau servicii servicii pe care nu au competenţa să le ofe re şi pe care nu aveau aveau de gând gân d să le furnizeze şi în realitate? realitate ? Şi că asta as ta ar putea fi considerată conside rată ca, ca, să s ă zicem, zicem, o fraudă? fraudă ? - Sunt sigură că e doar o neînţ neînţeleg elegere ere,, spuse sp use mama, îndepărtând acuzaţia cu un gest. Nu mă îndoiesc că e o neînţelegere care poate fi rectificată. - Ei bine, ar fi fost mai uşor de rectificat  dacă   dacă nu şi-ar fi pierdut unul dintre membri! - Cu siguranţă că nu pot fi învinui învinuite te de asta, ast a, spuse încet încet mama. - C u siguranţă siguran ţă că pot! spuse Dere Derek, k, privi privindnd-o o încruntat. încruntat. Era timpul ca mama m ama lui să accepte că era respons resp onsabilă abilă în parte par te de acest aces t dezastru. dezastr u. Dumnezeu ştia că el o făcuse. făcuse.

------------ ------------ 'îndrumaryentru îndrum aryentru iubire -----------Perci Perciva val? l? Ea îşi întinse întin se gâtul gâ tul şi se uită u ită pe după Derek. Derek. Toarnă-mi Toarnă-mi isi e vin de Xeres, Xer es, te rog! ro g! -Ţi-am turnat turn at deja, d eja, mamă. Val Val îşi ocoli fratele şi îi oferi un pahar. Kmuiarn că s-ar putea să s ă ai nevoie de asta. Se opri cu mişcări uşoare uşoa re în spatele spat ele scaunului ei şi îşi îş i fulgeră frafrai ele ele cu un zâmb zâ mbet et superi su perior or şi cunoscător. - Eşti un fiu atent. Mulţumesc, dragule. Mama luă o sorbitură, fără îndoială îndoială ca să-şi ofere un moment mom ent în care să se gândească gând ească la cu vintele lui Derek, Derek, dar şi pentru pen tru ca vinul s-o încurajeze. Dar nimic din toate astea ast ea nu explică de ce eşti eş ti în Paris. Paris. Val se aplecă peste spătarul spătar ul scaunului şi i se adresă a dresă mamei m amei sale: sale: -Aici -A ici vine partea parte a cu adevărat bună. bună. Ea îi arun a runcă că o privire lui Va Val. - Credeam că partea cu adevărat bună avea de-a face cu femeia care care nu vrea să se mărite m ărite cu el. el. -Nu mai vorbiţi de parcă nu aş fi de faţă, interveni Derek, in spirând adânc şi frustrat. frus trat. Şi nu există ex istă nici nici o parte bună. Asta nu e o farsă fars ă franţuzeasc franţuzească. ă. - Şi totuşi suntem sunte m în Franţa, Franţa, murmură murm ură mama. mama. - Sunt Sun t aici pentru că e ultimul loc pe care care ştim şti m că l-a vizitat vizi tat Lady Heloise Snuggs. Mama îl privi printre gene. gene. - Şi cine cine e asta? asta ? Derek Derek lăsă lăs ă să-i scape un ofta o ftatt răbdător. răbdător. -E membră în Societatea Doamnelor Călătoare şi pare să fi dispărut. - L ad y Heloise Heloise Snuggs? Sn uggs? Mama clătină din din cap cap.. Nu o cunosc. cunosc. Deşi cred că se poate să-l fi cunoscut odată pe Snuggs. Un tip încântător, dacă mă gândesc la persoana potrivită. îi aruncă o privire lui Val. întâlneşti întâl neşti atâţia atâţ ia oameni întrîntr-o o viaţă. Val îşi ridică paharul paharu l spre ea. - Şi mai mult m ult de câţiva Snuggs. - Şi tu încer încerci ci să o găse g ăseşti? şti? întrebă mama. - Exact, încuviinţă Derek Derek.. -Şi astfel se explică de ce eşti aici. Acum... începu mama sorbind din vinul de Xeres. Ai spus sp us că e ultimul loc pe care ştim  că l-a vizitat, aşa aş a că mi-ar mi-ar plăcea plăcea să ştiu cine  mai  m ai ştie, fiindcă îmi îmi imaginez că nu e vorba despre Percival. - N u am nimic nimic de-a face cu cu asta, ast a, spu3^repede spu3^rep ede Va Val. 11

191

V ic to ria ‘ACexancf A Cexancfer  er 

- Nu credeam credeam asta, ast a, dragă. Şi, mai importan impo rtant, t, cine e femeia pe care care nu ai cerut-o în căsătorie, căsăto rie, dar care care nu te-ar fi acceptat accep tat oricum? Tonul mamei era plăcut, dar în ochii ei era o sclipire familiară. Derek îşi închipuise întotdeauna că aşa se uita un animal de pradă chiar înainte de a sări asupr asu praa victimei victimei.. - Când am spus că ştim, mă refeream la mine şi la domnişoara India Prendergast. Prendergast . Care Care este verişoa ver işoară ră cu Lady Heloise. Heloise. - O verişoară verişo ară mult mai tânără, spuse sp use Va Val aplecându-s aplecându-see în faţă. O femeie interesantă intere santă,, mamă. m amă. Destul D estul de eficientă şi evident inteligen inteligen  tă, fiindcă a refuzat să se mărite cu Derek... - Nu i-am cerut-o cerut-o!! - Prea cuviincioasă pentru gustul meu, prea scorţoasă dacă vrei să spui aşa, aşa , continuă Va Val, dar surprinzăto surp rinzătorr de atractivă, în ciuda hai nelor ei îngrozitoare. Se cutremură. Şi are nişte plămân plă mânii excelenţ excelenţi. i. - înţeleg, spuse spus e mama m ama cu o privire privire speculativă. speculativă. Deci eci călătoreşti cu o femeie necăsătorită, Derek? -Te asigur că am avut însoţitori, aşa cum se cuvine. Derek înăl ţă o rugăciune tăcută de mulţumire îndreptată spre Anglia şi spre m ătuşa ătu şa Guine Guinever vere. e. Profesorul Greer şi soţia soţi a sa ne însoţesc. El a fost fos t coleg cu unchiul Charles. -Nu am auzit niciodată de el. Mama ridică din umeri, apoi îi arunc aru ncăă lui Val o privire, op oprin rindu du-1. -1. Nu mai spune spu ne nimic, dragă! Val se înecă de pretinsă preti nsă indignare. - Nu aveam de gând să s ă spun sp un nici nici un cuvânt despre lipsa ta de cu noştinţe - sau interes - faţă de toate lucr lucrur uril ilee academ academice ice.. Mama Mam a îi aruncă arunc ă privirea de care care se temuse tem useră ră amând am ândoi oi în copilărie. copilărie. De când se m ăritase ărit ase cu tatăl tat ăl lui, îl îl tratas trat asee pe Val Val exact exac t ca şi pe Derek Derek.. Şi el o adora pentru asta. - Sunt interesată de multe subiecte diferite, iar unele dintre ele sunt de natură academică. Recunosc că unele mi se par mai demne de interes inter es decât altele. II ţintui ţin tui pe Val Val cu o privire privire fermă f ermă.. Ai face bine să-ţi aminteşti amin teşti asta. -Da, mamă, spuse el pe un ton solemn, dar ochii îi sclipeau de râs. Şi la fel şi ai ei. Până îşi întoarse din nou atenţia spre fiul ei cel mai tânăr. - Când sugerez sugerezii să s ă mă m ă întâlnesc cu domnişoara Prendergast Prendergast?? -De ce vrei să te întâlneşti cu ea? întrebă Derek fără să se gândească. Val se cutremură.

------------------------------------------------------

'îndrum arpentru arpen tru iubire iubire

- —

  ------------------------------------------

- De ce nu ai vrea s-o întâlne în tâlnesc? sc? -Nu ştiu, spuse el încet. Pur şi simplu, nu mi se pare o idee înţeleaptă. - Prosti Prostii. i. In primul primul rând că suntem cu toţii oaspeţ oas peţii în aceeaşi casă. casă. Aruncă Aruncă o privire spre Val. Val. Aş vrea să s ă mă m ă întâlnesc întâln esc şi ş i cu profe pr ofesoru sorull şi soţia so ţia lui. lui. - Cred Cred că diseară disear ă la cină, spuse sp use Val. - Nu ştiu dacă aş vrea să aşte pt atât de mult mult ca să o întâlnesc întâlnesc pe femeia care refuză să se căsătorească cu fiul meu, zâmbi ea. Poves teşte-mi despre ea! - N u sunt sigur că sunt multe multe de spus, spuse sp use precaut Der Dereek. - Chiar? Mama ridică o sprânceană. sprânc eană. Nimic mai mult decât decâ t că e veverişoară rişoar ă cu o Snuggs, inteligentă, inteligentă, bine-crescută şi se îmbracă prost? - Eu cred cred că că e mai degrabă interesantă, inter esantă, spuse spu se Va Val. - Nu pot să-i spun asta, spuse cu năduf Derek. La urma urmei, ea e... - Ce e? întrebă fratele lui, lui, cu o sclipire sclipire răută ră utăcio cioasă asă în privire. privire. -Ce, -C e, dragă? întrebă şi mama, cu o privire privire asemănătoare. - Responsabilitatea mea, mea, spuse el fer ferm. m. - Chiar aşa? aş a? întrebă mama ma ma studiin studiindu du-1. -1. -Vorbind -Vo rbind despre responsabilităţi, mai devrem devremee a venit o telegra telegra mă pentru pen tru tine. tine. Val scoase o hârtie din buzunarul vestei şi i-o i-o înmână fratelui său, ştiind foarte fo arte bine că tocmai tocmai schimbase schim base subiectu subiectul. l. Derek îi aruncă o privire recunoscătoare. Derek parcurse rapid mesajul. Era de la unchiul Edward, care era renumit pentru zgârcenia sa în privinţa numărului de cuvinte, de parcă câţiva bănuţi aici sau dincolo ar fi schimbat cu ceva valoarea averii lui. lui. Se părea păr ea că unul dintre detectivii pe care care îi angajase anga jase se afla acum în Paris şi avea informaţii despre Lady Heloise. Derek urma să-l întâlnească a doua zi la hotelul lui. Din fericire, nu se numea Grand Hotel. Hotel. -Veşti -V eşti bune? întrebă plină de speranţă mama. - Dacă Dacă am noroc. noroc. Oricât de mult se bucura Derek de compania Indiei, deşi nu se aşteptase, oricât era de uimit de această inexplicabilă atracţie faţă de ea, ea, chiar chiar dacă nu putea pute a hotărî exact ce simţea faţ f aţăă de ea în acest moment, moment, dorea totuşi foarte mult să o gă ^ a sc ă pe Lady Heloi Heloise se şi să îşi poată poa tă continua viaţa. Totuşi, Totuşi, oricât de supărat sup ărat ar fi fost pe India, India,

V ic to ria “ AC A C exancfer  exancfer 

nu voia să se gândească că nu o va mai vedea în fiecare zi. Şi nici nu trebuia. încă. - Unchiu Unchiull Edward Edward a angajat angaja t investigatori care să mă ajute să s ă o lo calizez pe Lady Heloise, în timp ce eu şi cu domnişoara Prendergast o căutăm aici. Mâine-dimineaţă mă voi întâlni cu unul dintre detec tivii lui. - Un detectiv? spuse mama cu ochii mari. Ce palpitant! -Nu e palpitant. E o necesitate. în vocea lui se simţi o undă de vinovăţie. vinovăţie . Pe lângă toate to ate celelalte celelalte lucruri care care se întâm înt âmpla plaseră seră în acea zi, nu putea scăpa de ideea că Societatea Doamnelor Călătoare fura visele femeilor. O necesitate care nu ar fi existat dacă mătuşa Guinevere nevere nu ar fi fi fost silită si lită să găsească găse ască o cale de a-şi îmbunătăţi starea sta rea financiară. Dacă i-ai i-ai fi acordat mai multă mu ltă atenţie, atenţ ie, poate po ate că ai fi fi obser vat că se afla af la foarte aproape ap roape de pragul pragul sărăciei. sărăciei. Val se dădu dăd u înapoi. Mama Mam a îl privi îndelung. îndelung. - Mama mea, Dumnezeu s-o ierte, obişnuia să spună că în toată lumea nu exista o persoană mai independentă ca sora ei. Când un chiul tău Charles pleca în câte una din expediţiile lui, mama o invita pe Guinevere să stea cu ea. Ea nu a acceptat niciodată, spunând că era în în stare să-şi poarte poa rte singură de grijă şi că prefera s-o facă. facă. - Se poate să fi fost aşa, dar acum îmbătrâneşte, şi are nevoie de ajutor şi atenţie, spuse sp use asp a spru ru Derek. Derek. Recunoştea Recunoş tea că se eschivase până atunci de la îndeplinirea obligaţiilor obligaţiilo r sale familiale, fam iliale, dar acum că deve nise conştient de starea proastă a mătuşii Guinevere, era dispus să facă tot ce trebuia trebuia ca ca să se asigure că bătrâna bătrân a doamnă - şi prieten prietenele ele ei - erau bine îngrijite. îngrijite. Mama Mam a trebuia să îşi recunoască re cunoască şi ea vina. vina. Nu merită mer ită să fie abandon aban donată ată de familia ei ei. -Aban -A bando dona nată? tă? Mama îl privi printre gene. gene. îţi aduc aduc la cunoştinţă cunoştinţă că o vizitez pe Guinevere Guinevere cel cel puţin o dat d atăă pe lună şi ş i de obicei obicei de două ori pe lună când sunt în oraş. în plus, în fiecare lună trimit trăsura după ea ca să poată veni la noi la ceai sau la cină. în jumătate din ocazii, ocazii, cere cere să fie scutită scu tită - pretinzând pretinz ând că are are un angajame ang ajament nt anterior. anterior. Când vine, vine, îşi aduce adesea ade sea cele două vechi vechi prietene prieten e şi sunt sun t foarte foar te bibine-venite. Mama Ma ma înfru înf runt ntăă privirea privir ea lui lui Derek Derek în mod direct. Guineve Guineve re nu mi-a oferit niciodată nicio dată un cât de mic indiciu indiciu că ar avea probleme probleme financiare financiare sau sa u alt fel de de probleme. De fapt, fap t, m-a m -a făcut întotdeauna întotdea una să cred că unchiul Charles a lăsat-o bine aranjată. -Chiar -C hiar şi aşa.. aşa.... - Mai mult, Derek, nu am minte de găină şi nici nu sunt atât de absorbită de propria mea viaţă ca să nu-mi dau seama seam a că un membru

Îndrumarpentru iubire  iubire ------------------------------- ‘Îndrumarpentru al familiei mele se află în nevoie,' mai ales mătuşa i  » Guinevere. Tin foarte mult la draga de ea. Dar nu a spus niciodată vreun cuvânt despre dificultăţi dificultăţi financiare financiare şi nici nici nu a sugerat sugera t vreod vre odată ată că lucrur lucrurile ile nu ar merge m erge bine. - Nu-m Nu-mii pot imagina im agina că unei unei femei femei care care a trăit toată to ată viaţa v iaţa pe pro priile priile ei ei picioare picioare i-ar i-ar veni uşor să admită admit ă că nu o mai poate p oate face, face, spu spu  se Val Val.. Este vorba v orba despre de spre mândrie m ândrie şi ş i toate toa te celelalt celelalte. e. -Nu mă îndoiesc, spuse mama cu răceală. Guinevere nu a fost abandonată abando nată de mine, mine, Derek. Derek. Şi sunt sun t supărată sup ărată că tu tu crez crezii asta. El dădu înapoi. - îm i cer cer scuz scuze, e, mamă. Se poate să fi fost nedrept nedrept din partea part ea mea. mea. - A fost fos t mai mult m ult decât decât nedrept. nedrept. A fost fos t jignit jignitor, or, inuman şi nemeritat. Avea dreptate. Exista vreo femeie pe lume cu care să nu intre astăzi într-un conflict? - îmi pare cu adevărat rău. rău. -Totuşi, având în vedere felul în care ai năvălit în cameră, e evi dent că ai avut deja o zi grea, aşa că bănuiesc că observaţiile tale nesăbuite pot fi atribuite proastei tale dispoziţii. Şi trecute prin ur mare cu vederea. Val pufni. pufn i. -Apreciez -Apre ciez asta, as ta, mamă, spuse spu se Dere Derek k pe un ton inaud inaudibi ibil. l. - Şi te te asigu asi gurr că voi avea avea o lungă discuţie discuţie exact despre a sta st a cu tine şi cu mătuşa mea în momentul în care mă voi întoarce la Londra. Dacă mi-am neglijat obligaţiile obligaţiile faţă fa ţă de ea, ea, nu n u te îndoi că mă m ă voi corec corec ta. Tonul Tonul mamei se înăspri. Sunt sigură că putem face un plan prin care să îi oferim... - Să le oferim, oferim, spuse spu se Derek erek.. Mama se încruntă. - Să le oferim? oferim? -Să le oferim - mătuşii Guinevere, doamnei Higginbotham şi doamnei Fitzhew-Wellmore. Derek ridică din umeri, neajutorat. Sunt ca nişte surori. surori. - Precum cei trei muşchetari, încuviinţă Val. Una pentru toate şi toate pentru una, lucruri de felul acesta, - Bănuiesc că, indiferent ce ce sprijin material i-am putea oferi, oferi, mă mă  tuşa tu şa Guinevere Guinevere îl va împărţi împ ărţi cu celel celelalt alte. e. - Bineînţeles Bineînţeles,, ar a r fi trebuit să-mi să-mi dau seam a de asta. asta . Toate trei sunt într-adevăr într-adevăr legate legate prin afecţiune şi treaj^. Au fost fos t apropiate apro piate de când când mă ştiu. Un trio destul de intimidant şi totuşi amuzant. Ophelia

V ictoria ‘A fexand er 

şi Persephone au un caracter unic, ca şi Guinevere. Toate trei mi se par pa r destul dest ul de plăcute. plăcute. Se opri. Poate Poate că se va pute p uteaa face ceva cu Soci etatea etate a ast a staa a Doamnelor Călătoare Călătoare a lor lor. - Ceva legal, legal, spuse spu se Derek repede. repede. -Fără îndoială, se încruntă mama. Şi nu-mi pasă de ce crezi că este necesar să subliniezi asta. Nu mi-ar plăcea deloc ca draga mă tuşă Guinevere şi prietenele ei să fie întemniţate. Se gândi la asta un moment. Va trebui să vorbesc cu Stephen despre asta. Cred că va veni cu vreo idee idee deşteap deş teaptă. tă. E destul de inteligent, inteligent, să s ă ştiţi. ştiţi. Derek şi Val schimbară o privire resemnată. - Unde e lordul Westvale? Westvale? întrebă Derek Derek.. -Are treburi de făcut. Stephen are câte o afacere aproape în fiecare loc în care mergem. Mama îşi dădu ochii peste cap. Nu su portase niciodată afacerile. Ar trebui să se întoarcă în curând. îl veţi vedea la cină. cină. îşi î şi termină term ină vinul şi îi întinse lui Val Val paharul acum gol. El îl luă ascultător şi traversă încăperea ca să-l umple. Acum, ce faci ca să o găseşti pe Lady Heloise? Presupun că nu aştepţi pur şi simplu ca eforturile unchiulu unchiuluii tău să aducă roade. roade. - Desigur că nu aşteptăm, răspunse Dere Derek, k, rotind băutura în în pa pa  har. har. Continuăm să s ă sondă so ndăm m locurile locurile pe care intenţiona intenţion a să le viziteze viziteze Lady Heloi Heloise. se. Şi, pentru că una dintre scrisori scrisor i menţiona menţio na că se cazase la Grand Hotel, verific împreună cu domnişoara Prendergast toate hotelurile din Paris care au cuvântul cuvân tul grand în numele lor... lor... Mama se holbă la el. -T o ate? at e? Cred Cred că durează o veşnici veşnicie. e. -Aproape. Val se întoarse şi îi înmână mamei paharul. - într-adevăr, dar unchiul Edward s-a gândit că e mai bine să o ţin pe domnişoara Prendergast cât mai mult în Paris, în timp ce in vestigato vesti gatorii rii lui încearcă încearcă să îi găsea gă sească scă verişoara. verişoa ra. Nici Nici unul unul dintre noi nu a avut av ut încă noroc. noroc. Sorbi So rbi gânditor gândito r din whi whisk sky. y. Dar am observat obse rvat un lucru foarte ciudat. ciudat. - în afară afa ră de numărul total to tal de hoteluri Grand? rânji Va Val. Derek îl ignoră. -A m citit şi recitit recitit toate scrisorile scriso rile pe care care le-a trimis trim is Lady Heloise Heloise verişoarei sale. Sunt foarte interesante şi pline de detalii din călăto rie, dar... Nu ştia cât de importantă era această descoperire, dar era sigur sigu r interesantă. inter esantă. Tot ce ce scrie, scrie, fiecare fiecare descriere, descriere, fiecare fiecare detaliu d etaliu sunt copiate practic cuvânt cuv ânt cu cuvânt din ghidul Baedeker. Baedeker. - Deci Deci se poate să s ă stai confortabil la tine acasă acas ă şi să s ă scrii scrisori scrisori din călătorie? întrebă în trebă mama. Ce idee interesantă! interesa ntă!

indrum arpentru arp entru iubi ubire - Cu excepţia timbrelor timbrelor poştale, bineînţeles, bineînţeles, Şi a faptului fap tului că Lady Lady Heloise şi-a dorit dintotdeauna să călătorească şi a fost foarte emo ţionată când a reuşit în cele din urmă s-o facă. Dar te-ai fi aşteptat să îşi folosească propriile cuvinte şi propriul mod de a relata ceea ce vedea. Fiindcă se consideră artistă, aş fi crezut că observaţiile ei vor fi mai descriptive, mai colorate, dacă vreţi, decât cele pe care le-am găsit în scrisori. Totuşi... -Totuşi, te întrebi dacă a fost vreodată în Paris. Sau în Franţa, dacă tot to t veni vorba. Val ridică paharul. Intriga In triga se dovede d ovedeşte şte din ce în ce mai interesantă, după cum se spune. - Intr-ad Intr-adevă evăr, r, murmură mama. Ai fost fos t la Galignan Galignani? i? -Galignani? întrebă Derek, aruncându-i fratelui său o privire curioasă. Val Val ridică din umeri. - E o librărie. librărie. -Vai de mine, Percival, îl mustră mama. E mai mult decât o li brărie. Galignani publică publică un ziar - Galignani s Messenger   - care care oferă zilnic lista tuturor vizitatorilor englezi şi americani din Paris. Mai publică publică şi o listă săptăm să ptămânal ânalăă a tuturor vizitatorilor englezi englezi şi ameri cani din din celelalte celelalte oraşe imp i mportan ortante te de pe continent. Derek se holbă la ea. -Deci ziarul acesta mi-ar spune când a sosit Lady Heloise şi prin extrapolare - când a plecat? plecat? Mama încuviinţă. încuviinţă. - Fără îndoială îndoială.. Derek Derek scrâşni din dinţi şi se uită uit ă urât la fratele lui. lui. - De ce ce nu mi-ai mi-ai spus despre asta? ast a? - Nu m-am gândit la el. el. îmi îm i pare rău. rău. -Voi trece pe la Galignani mâine, după ce termin cu detectivul, încuviinţă Derek Derek.. Ar fi fost fos t foarte foa rte bine să fi ştiut şt iut mai devreme. devreme. Val ridică din umeri. - Şi cum îi vei explica absenţ abs enţaa ta domnişoarei domn işoarei Prendergast, Prendergast , care e veşnic suspicioasă? întrebă Val, zâmbind cu îngâmfare. Este evident că nu are încredere în tine. Făcu o pauză pa uză.. Dar cred că te place. -Eu nu am observat asta, oftă frustrat Derek. Deşi spusese că începea începea să-l placă. Nu destul ca să se căsătorea că sătorească scă cu el, el, bineînţeles deşi nu i-o ceruse. Cred că va fi recunoscătoare să stea o dimineaţă singură. Ziua noastră noa stră de azi nu a mers m ers tocmai bine. bine. -Pentru că nu vrea să se căsătoreas^cu tine, spuse mama cu o voce plină de simpatie. simpatie .

V ict o ria ‘Afexa ‘AfexancCer  ncCer 

- Nu i-am cerutcerut-o o niciodată! niciodată! - Ei bine, bine, acum ştii şti i ce ţi-ar ţi-ar răspunde dacă te-ai hotărî vreodată vreoda tă să o întrebi, interveni Val, sorbind din whisky. Eu aş spune că e foarte convenabil. convenabil. Te Te scuteşte scute şte de o grămadă grăma dă de necazuri. - Nu am intenţia să îi cer cer Indiei Indiei Prendergast să se căsătorească căsăto rească cu mine, spuse spu se el pe un ton apăsa ap ăsat, t, întrebându-se întrebâ ndu-se de ce ce cuvintele cuvintele lui nu nu păreau păre au adevărate. adevărate. -Totuşi, eu vreau să o întâlnesc, spuse mama, studiindu-şi gân ditoare fiul. fiul. Nu cred că te-am mai auzit vreodată vreo dată proclamând atâ a tâtt de vehement despre o femeie că te scoate din minţi. - Cred că am spus sp us asta as ta despre desp re mai multe femei. femei. Mama zâmbi cu un aer cunoscător. Derek gemu în sinea lui. Ultimul lucru pe care îl dorea - ultimul lucru de care care avea nevoie nevoie - era amestecul amestecu l mamei lui. lui. Orice ar fi simţit sim ţit pentru pen tru India, orice ar fi fi fost fos t între ei nu nu era treaba mamei lui. lui. însă în să un fapt fa pt atâ a tâtt de simplu ca acesta acest a nu avea avea s-o s-o oprească. - Percival, începu mama, îndreptându-şi atenţia spre Val, şi De rek oftă uşurat. Trebuie să discutăm despre pregătirile pentru bal. Voi vorbi cu bucătăreasa şi cu restul personalului mâine, deşi sunt sigură sigu ră că totul tot ul e în ordine. ordine. Val Val ridică din umeri. -S p e r şi eu să fi fie. - Poţi face mai mult decât să speri, spuse ea pe un ton practic şi se ridică în în picioar picioare. e. Călătoriile Călătoriile sunt întotdea în totdeauna una atâ a tâtt de obositoare. Cred că mă voi retrage în camerele mele înainte de ceai. Percival, te rog să îi spui majordomului că aştept să fie servit ceaiul exact la pa tru şi jumătate, aici aici în salonaş. salon aş. Se opri. opri. Nu, Nu, aş a ş prefera să iau ceaiul ceaiul în camerele mele. mele. Cred Cred că ar fi mai bine să mă bucur de intimitate. in timitate. Şi te rog să o informezi pe domnişoara Prendergast că aş fi onorată dacă mi s-ar alătura. - De ce? spuse Derek fără să se gândească. Trecătorul lui senti ment de uşurare dispăruse, înlocuit fiind de o greutate apăsătoare în stomac. - De ce? ce? Ei haide, dragule! De ce nu aş vrea s-o întâlnesc întâ lnesc pe femeia femei a care care nu vrea să se căsătorească căsăto rească cu fiul fiul meu? - Chiar aşa, aşa , adău a dăugă gă Val Val.. Derek se gândi la posibi po sibilitat litatea ea de aa-1 bur duşi bine când c ând se ivea ocazia. ocazia. Se strădui să zâmbească. zâmbească. -Bineînţeles.

'îndrum 'îndrumar ar pentr pe ntru u iubi iubire  re 

-

- De abia aştept. Sclipirea prădalnică se întorsese în ochii ei. Băimiesc imiesc că vom avea av ea multe de discutat. d iscutat. Exact de asta se temea tem ea şi Dere Derek. k.

Capit CapitoCuC 19  1 9  Oriunde ar ajunge o doamnă călătoare, purtată de dorul  de ducă, nu trebuie să neglijeze plăcerea de a achiziţiona lucruri  din ţara respectivă, ca suvenir de călătorie şi daruri pentru cei ră-  maşi în urmă. De obicei, au preţuri acceptabile.

Ghidul Societăţii Doamnelor Călătoare -Deci, domnişoară Prendergast, începu Lady Westvale, lăsând  jos  jo s ceaşca, împreun împ reunând ându-şi u-şi mâinile în poală poa lă şi zâm z âmbin bind d plăcut. plăcu t. Spune-mi, ne-mi, te rog, de ce nu vrei vrei să te căsă c ăsăto tore reşti şti cu fiul meu. India se înecă cu bucăţica de biscuit din gură, un biscuit biscu it ce ce păruse părus e chiar gustos cu o clipă în urmă şi care avea acum gust de rumeguş, îşi acoperi gura cu mâna. - Mă scuzaţi, scuzaţi, cum cum aţi spus? spu s? -Vai -V ai de mine! Marchiza M archiza umplu ump lu din nou ceaşca cea şca Indiei. Indiei. Te-am Te-am sp spe e riat, nu-i nu-i aşa? aş a? Poate mai vrei puţin puţ in ceai? -V ă mulţumesc, bolborosi India şi acceptă ceaşca ceaşca.. - Ceaiul Ceaiul e adese ad eseaa util când te îneci îneci cu cu ceva, ceva, oh, oh, neaş n eaştep teptat tat.. India India sorbi din ceai şi se luptă să îşi recapete stăpânirea stăpâni rea de sine. sine. Nu era uşor. Fusese cam neliniştită chiar de când primise invi taţia - deşi ar fi fi fost mai m ai corec corectt să îi spui somaţia som aţia - de a o vizita pe mama lui Derek, marchiza de Westvale, în camerele ei pentru a lua ceaiu ceaiul. l. Camerele ocupate de lordul şi ş i Lady Westvale Westvale erau chiar şi ş i mai mari decât cea a lui Derek şi decorate într-un mod mai puţin femi nin decât camera Indiei, Indiei, dar totuş tot uşii drăguţe, cu mobile întunecate din lemn sculptat şi tapiţerii luminoase lumin oase şi pastelate. pa stelate. Dacă ai fi încerc încercat at să îţi imaginezi nişte camere mai potrivite pentru un marchiz şi soţia sa, probabil că imaginea imagin ea nu ar fi fo fost st departe d eparte de asta. Nimeni Nimeni nu spusese spuse se că marchizul marchizul şi soţia so ţia sa s a erau aşteptaţi, aştept aţi, şi India bănuia că apariţia mamei lui fusese o ^irpriză şi pentru Derek. Cu siguranţă că altfel ar fi spus ceva. Ar fi pregătit-o pe India în vreun

V i c t o r ia i a ‘A f e x a n d e r  

fel. Nu că ar fi fost necesară o pregătire. în ciuda tuturor lucrurilor care se petrecuseră între ei, ea nu era decât prietena lui. Şi nici nu avea să fie vreodată vreod ată mai mult. în câteva minute, marchiza îndepărtase presimţirile rele ale In diei diei.. Era surprinzăt surp rinzător or de prietenoasă, priete noasă, fermecătoare şi ş i chiar chiar drăguţă. India bănuia că trecuse de cincizeci de ani - o presupunere bazată mai mult pe vârsta lui Derek decât pe înfăţişarea mamei lui - şi nu era mai înaltă decât India, cu păr de un blond pal şi ochi de aceeaşi formă şi culoare ca şi ochii fiului ei. India se trezi bucurându-se de conversaţia lor uşoară despre Paris şi provocările călătoriei. Cele mai multe dintre comentarii veniseră din partea mamei lui Derek Derek,, care care părea să facă fac ă tot to t ce îi stătea stă tea în puteri pute ri pentru ca India India să se simtă în largul ei. Şi eforturile ei funcţionaseră într-adevăr. Până acum. India nu se aşteptas aştep tasee să trebuiască să-şi să- şi expli explice ce din nou raţio namentul, chiar azi, şi categoric nu în faţa faţ a mamei m amei lui Derek Derek.. - E mai bine? bine ? întrebă î ntrebă Lady West Westval vale. e. India încuviinţă. încuviinţă. -Mult. - Bun, atunci putem continua. Lady Westvale o studie curioasă. Deci, domnişoară Prendergast, începu ea şi se opri. Pot să-ţi spun India? E un nume încântător. Minunat de exotic. exotic. - V ă mulţumesc, spuse spu se India cu un zâmbet pierit. Da, bineînţ bineînţeles eles.. -Excelent. După cum spuneam, majoritatea femeilor fac tot ce pott ca să se căsătorească po căsăto rească cu Der Derek ek.. Sunt S unt curioasă cur ioasă să s ă aflu de ce dum neata, nu. -Ei bine... începu India, alegându-şi cuvintele cu grijă. Având în vedere că Derek nu m-a cerut în căsătorie, mi se pare că motivele mele de a crede o asemenea unire imposibilă sunt irelevante. - Dar Dar totuşi interesant interesante. e. - Mă îndoiesc. îndoiesc. - Ei, haide, India, să nu ne mai ascundem după deget. Ochii al baştri baş tri ai marchizei marchizei - ochii ochii fiulu fiuluii ei - se îngus în gustară tară uşor. Nu ai fi prima femeie care şi-a dat seama că bărbaţii doresc de obicei exact ceea ce nu pot po t avea. avea. Dacă Dacă acesta aces ta e modul mod ul în care care intenţionezi să îl prinzi în capcană pe fiul meu, te asigu asi gurr că nu e atât at ât de credul cum cum pare. pare. India respiră scurt şi rapid. - Şi eu vă asigur asig ur că nu fac aşa aş a ceva ceva!! îl î l consider pe Derek un simplu prieten. Şi, ca prietenă a lui, încerc să-l ajut în eforturile sale de a se schimba. - De a se schimba? schimba? 200

îndrumar pee n t r u -------------------- îndrumar p

iubire iub ire — ---------------

India spuse primul prim ul lucru lucru care îi îi trecu prin minte. - De a fi la înălţimea înălţim ea amintirii amintir ii tatălui tatăl ui său, lucruri de felul acesta. -Amintirii -Am intirii tatălui tatălu i său? său ? întrebă rar marc marchiza hiza.. - Ei bine, da. Nu era complet adevărat, dar nu era nici o minciu nă. nă. Dar India nu avea de gând să s ă îi spun sp unăă unei marchize că fiul ei era implicat implicat într-o într-o operaţiune o peraţiune de jecmănire a unor uno r femei credul credule. e. Şi nici nici nu intenţiona s-o lase să-şi închipuie că avea alte planuri cu fiul ei. Se îndreptă de spate. Bănuielile dumneavoastră asupra adevăratelor mele mele intenţii nu ar putea put ea fi mai greşite. - Chia Chiarr aşa? - Chiar aşa. Sunt foarte foa rte conştie c onştientă ntă că nu sunt sun t genul de femeie femeie cu cu care trebuie să se căsătorească Derek. - Cât de interesant, intere sant, murmură murm ură Lady Westva Westvale. le. Şi de ce nu? - De ce ce nu? India se holbă la ea, dar d ar marchiza părea păre a sincer intere sată sa tă de răspuns. răspun s. Familia mea, chiar dacă respectabilă, nu e demnă de atenţie în societate sau în altă parte. Nu am nici o avere. Am o înfă ţişare banală. Mai mult, am un loc de muncă, muncă, şi nu sunt sun t guvernantă guve rnantă sau învăţătoare sau doamnă de companie. Chiar şi dumneavoastră trebuie trebuie să recunoaşteţi recun oaşteţi că aceste motive sunt su nt suficiente ca să mă m ă taie de pe lista lis ta posibilelor posibile lor mirese pentru pent ru Derek, Derek, spuse sp use ea cu năduf. De ce ce sunt singura care pare să înţeleagă asta? asta ? - Eu înţeleg cât se poat p oatee de bine, începu marchiza şi se opri. Cine Cine nu înţelege? -Fiii dumneavoastră. Nici Derek, nici lordul Brookings. - Sunt băieţi băieţ i buni, declară Lady Westv Westvale, ale, strălucind strălucin d de mândrie. - Băieţi Băieţi buni? se holbă India. India. Ştia că ar fi trebuit trebuit să-şi să -şi ţină ţin ă gura, gura, dar era una dintre cele cele mai ridicole ridicole declaraţii pe care le le auzise vreo dată. Iertaţi-mă dacă spun asta, Lady Westvale, dar Derek are o re putaţie notorie... notorie... Mama lui pufni pufn i dispreţuitor. - Fleac Fleacuri uri prosteşti, pro steşti, în cea cea mai mare parte. - Şi se pare că Excelenţa Excelenţa Sa are o reputaţie rep utaţie exact la fel de neferi cită. Una de care e atât de mulţumit, încât se simte indignat dacă nu ştii nimic nimic despre asta. as ta. - Mi se pare ceva încântător, dumitale, nu? -Nu. Marchiza Marchiza se încruntă. încr untă. - Mi se pare o atitudine îngustă în gustă la minte. minte. -Cred -C red că.. că.... -A ş putea să s ă te lămuresc lămuresc că.. că.... 201 201

V icto ria “A fexander — 

- Lady Westv Westvale ale... ... - A i avut timp să vorbeşti, dragă, dragă, acume acume rândul meu, meu, spuse ferm femeia mai vârstnică. vârstnic ă. Sunt Su nt foarte foar te conştientă conştientă de reputaţia repu taţia fiilor mei. mei. Totuşi, din câte ştiu, nici Derek, nici Percival nu au rănit pe nimeni cu bună ştiinţă. Cred că sunt mulţi oameni aşa-zis respectabili pe lume care nu pot spune acelaşi lucru. O ţintui pe India cu o privire aspră. Nu eşti de acord? acord? - Da, Da, presupun că da. da. Marchiza încuviinţă. - Şi nici unul dintre ei nu a avut vreo vreo aventură aventură cu cu o perso pe rsoan ană, ă, oh, inocentă.  Nu au ruinat niciodată reputaţia unei tinere. Incidentele care care sunt sun t puse pe seama seam a lor.. lor.... -D e car care sunt acuzaţi... - E o chestiune chestiu ne de interpr inte rpretar etare, e, India. India. Depinde Depinde de punctul punc tul de ve dere al observatorului, observato rului, sp spuse use Lady Westv estval ale, e, înlăturând înlăturân d comentariul com entariul cu un gest. ge st. Oricum, Oricum, greşelile greşelil e pe care le-au le-au făcut făcut nu au fo fost st niciod n iciodată ată cu adevărat adev ărat răutăcioase, răutăc ioase, ci mai degrabă... degrabă... năstruşnic năstruşnice. e. înţelegi ce spun? -înţeleg că sunteţi mama lor, spuse rar India. Şi, ca atare, mă aşteptam aştep tam să îi apăra apăraţi. ţi. -Ai dreptate, bineînţeles. îmi voi apăra întotdeauna fiii. Şi chiar dacă se poate să fi făcut unele lucruri la care societatea strâmbă din nas, sunt su nt bărba bă rbaţi ţi buni, buni, cu inimă bună. îşi uni buzele într-un într-un zâmbet zâm bet forţat. for ţat. Şi eu sunt sun t mândră de ei. ei. Ar fi fost mândră de Derek dacă ar fi ştiut de legăturile lui cu Societatea Doamnelor Călătoare? Nu conta; aveau să se termine în curând. în ciuda altercaţiei lor, avea încredere că el urma să facă ce era corect. -Acum, am înţeles că bagajul dumitale s-a rătăcit. - Din nefericire, încuviinţă India, uşurată de schimbarea bruscă a subiectului. subiectului. E unul dintre motivele care ne forţea for ţează ză să s ă zăbovim la Paris. Deşi e adevărat că nu am verificat încă multe dintre locurile prin care ar fi putut pu tut trece verişoara verişo ara mea. - Puţine oraşe din lume sunt sun t mai potrivite potrivite ca Parisul Parisul pentru a ză bovi. bovi. Marchiza alese unul dintre biscuiţii cu migdale migdale care ajunseseră ajuns eseră să-i placă destul dest ul de mult m ult Indiei, Indiei, muşcă mu şcă din el, el, apoi apo i o privi gânditoare pe India. India. Ştii că vom găzdui un u n bal aici aici peste câteva c âteva zile? zile?  India simţi sim ţi cum i se usca u sca gura brusc şi ş i clătină din cap. cap. Un bal?  India - Nimeni nu mi-a spus nimic. nimic. Dar de de ce s-o fi făcut? Era un oasp oa spe e te al casei, dar nu unul pe care care l-ar fi fi invitat la bal. Pot să aranjez aran jez să rămân în camera mea cât timp are loc loc.. 202 202

----------- ‘Îndrumaryentru iubire --------------------l.ady l.ady Westvale Westvale se s e holbă ho lbă la ea. ea. - De ce? Apoi se văzu pe faţa ei că înţelesese. Oh, înţeleg. încuvimtă plină de simpatie. Va trebui trebui să facem ceva ceva în privinţa privinţ a asta. asta . - în ce privinţă? - în privinţ pr ivinţaa hainelor tale, bineînţeles. Se uită la rochia de un alalIi.istru i.istru pal pe care care o alesese al esese India pentru pen tru ceai ceai şi şi se cutremură. înţeleg i  ă însoţitoarea ta ţi-a împrumutat împrumu tat nişte hain haine. Dintre cele două rochii de zi, una pentru cină şi una de seară pe care i le împrumutase Estelle, asta i se păruse cea mai puţin critica bilă. bilă. Se părea pă rea că marchiz m archizaa nu credea acelaşi ac elaşi lucru lucru.. - Doamna Doamn a Greer Greer a fost foarte fo arte amabilă. - Da, Da, ei bine, amabil am abilitatea itatea e una - şi bunul-gust bunul-gust cu totul altceva. altceva. Nu îndrăznesc să întreb ce fel de rochie de seară ţi-a oferit. - E... ... acceptabilă, acceptabilă, spuse spu se India, India, strâmbând strâm bând din nas. Simţea că trăda bunătat bun ătatea ea lui Estelle Estelle în mod josnic, josnic, dar rochia rochia - având o culoare culoare între roz sclipitor şi purpuriu purpur iu pal, cu volane, pburi şi flori din m ătase ăta se - era probabil cel mai înzor î nzorzona zonatt lucru pe care care îl văzuse India în viaţa ei. Mai rău, chiar şi cu ajustările experte realizate de Suzette, o făcea să pară un cârnat umplut. umplut. Nu mă aşteptam să trebuiască trebuiască să o port. - Nici nu va trebui, încuviinţă ferm marchiza. Suntem în Paris, căminul căminul celor mai buni croitori din lume lume şi ar fi o greşeală greşea lă să s ă nu pro p ro fităm fită m de serviciile lor. Mâine vei petrece ziua cu mine. Vom merge în câteva din locurile locurile mele mele favorite, şi vei avea o garderobă garderob ă potrivi pot rivită tă cât ai pocni din degete. -Apreciez oferta, Lady Westvale, dar mă tem că nu e posibil. In spiră spir ă adânc. Nu am nici un ban. I-am pierdut. pierdut. - I-ai I-ai pierdut? pierd ut? întrebă marchiza plină de simpatie. La cărţi? -Nu. -Atunci -Atu nci ai fost şant ş antajată? ajată? se cutremură cutremură ea. India înghiţi în sec. - Categoric Categoric nu. - Dumnezeule Dumnezeule mare! spuse spu se Lady Westval Westvalee holbându-se la ea. Sper că nu i-ai i-ai dat unui netrebnic spilcuit sp ilcuit care ţi-a promis pro mis că ţi-i ţi-i va da îna poi când va primi o moştenire şi apoi a dispărut dispăru t fără urmă? urm ă? India făcu ochii ochii mari. -A ş fi reuşit să evit evit asta. -Bun -B un.. Sunt puţine puţine lucr lucruri uri mai prosteşti decât asta, oftă uşurată Lady Westv Westvale ale.. Dar nu mă pot p ot gândi g ândi la j^ci j^c i o altă modalitate mo dalitate de a-ţi a-ţi pierde banii.

V icto ict o ria ‘A.Cexa ‘A.Cexander  nder 

- Nu înţelegeţi. înţelegeţi. Chiar i-am pierd rătăc it, dacă vreţi. Nu ştiu  pierdut. ut. I-am rătăcit, unde sunt. Chiar dacă îşi recunoscuse de multe ori eroarea, greşeala continua să i se pară la fel de stupidă. stupidă . I-am I-am ascuns în geamantan. - Geamantanul G eamantanul care s-a pierdut? India încuviinţă. - După cât se pare, există e xistă ceva ceva mai prostesc pro stesc decât a-i a-i da banii unui unui străin chipeş. - Da, se pare par e că da, recunoscu India. -Percival a spus că eşti eficientă, spuse marchiza, cântărind-o. Asta As ta nu mi se pare p are deloc eficient eficient.. -Atun -A tunci ci mi s-a părut păr ut o idee bună, răspun r ăspunse se India cu cu voce voce pierită. -Vai de mine, draga mea, clătină din cap Lady Westvale. Când călătoreşti, călătoreşti, trebuie trebuie să îţi ascunzi întotdeauna întotdeau na banii în ghete. ghete. Sau înîntr-un tr-un buzunar special cusut de corset. Sau, şi mai m ai bine, bine, să călătoreşti cu un gentleman a cărui datorie e să aibă grijă de orice necesitate, prin urmare urm are şi de bani. - îmi voi voi aminti asta. - A i grijă gri jă s-o faci, încuviinţă încuviinţă marchiza marchiza ferm. ferm. Să-i Să-i pui în geaman tan, auzi. India se cutremură. - Totuşi, nu ai înţeles. înţeles. Nu îţi sugeram să s ă îţi cumperi o nouă garde robă, spuse marchiza, oferindu-i un zâmbet strălucitor. Am de gând să ţi-o cumpăr cum păr eu. eu. India se înecă din nou. nou. - Dar de ce? -Trebuie să te dezobişnuieşti de asta, dragă. Nu e o dovadă de bună-creştere bună-c reştere şi poate po ate fi şi periculos. Coborî vocea, confidenţial: confidenţial: Am Am fost odată la o petrecere la care un gentleman cam masiv s-a înecat cu o bucată de prepeliţă friptă. Păi, tenul lui a trecut prin toate cu lorile şi a fost îngrozitor, până când o femeie corpolentă care stătea lângă el l-a l-a lovit o dată cu putere în spate. Şi asta as ta a făcut făcu t prepeliţa să zboare peste masă, spre groaza persoanei care stătea în faţa lui. Se opri. opri. Deşi, Deşi, dacă îmi amintesc bine, domnul s-a îndrăgostit îndrăg ostit de doam doam  na care fusese fus ese atât at ât de atentă aten tă şi îl lovise. lovise. Un lucru duce duce la la altul, altul, şi s-au căsătorit căsă torit fericiţi la puţin timp. De fapt, şi acum le place place să spună spu nă cum s-au cunoscut şi cum l-a salvat ea de la o moarte mo arte iminentă. -Ce... noroc? -A fost un noroc. Totuşi, continuă ea cu un gest absent, am de viat de la problema noastră, adică de la nevoia dumitale de haine potrivite şi ş i de la decizia mea de a ţi le cumpăra. cumpăra.

‘în d ru m arp en tru iubire  ubi re 

Şi eu nu înţeleg de ce vreţi să faceţi asta, spuse India fără să-şi I>
V icto ria ‘A .(exander 

India ridică bărbia. - Mulţumesc. Mulţumesc. Lady Westvale râse. - încă un lucru pentru care nu ne vom face griji. Acum, referitor la noile dumitale haine, va trebui să facem o listă cu ce e absolut ne cesar, cesar, ce ar fi înţelept să s ă cumpărăm şi ce putem cumpăra doar ca să ne distrăm. -Lady Westvale, inspiră adânc India. Apreciez oferta dumnea voastr vo astrăă amabilă, dar nu vă pot permite perm ite să îmi cumpăraţi haine haine.. M-aş M-aş simţi obligată să vă înapoiez banii, şi mă tem că n-o voi putea face niciodată. - Draga mea tânără doamnă, mă tem că nu înţelegi. Permite-mi să îţi explic. Lady Westvale se gândi un moment. Mama mea a mu rit când era destul de tânără, surorile mele vitrege nu au ţinut prea mult la mine şi, fiindcă tatăl meu era vestit pentru buzunarele lui goale, eu nu am avut un sezon de debut. De abia după căsătorie am avut suficiente resurse financiare ca să îmi permit rochii frumoase, pantofi eleganţi şi pălării complicate. îmi face mare plăcere să fac cumpărături acum, când am mijloacele necesare. E foarte amuzant. Consider Consider că e o artă, artă , şi sunt sun t foarte foar te pricepută. pricepută. Totuşi, am doi fii şi, chiar dacă îi iubesc foarte mult, am regre tat dintotdeauna că nu am avut o fiică. Acum nu se mai poate face nimic, bineînţeles, dar aici intri dumneata în scenă, zâmbi ea nos talgic. Mi-am invidiat întotdeauna prietenele care aveau plăcerea de a face cumpărături cu sau pentru o fiică. Voi considera că îmi faci o mare favoare dacă îmi vei vei permite să fac acelaşi lucru cu dumneata. dumneata. Şi îţi îţi promit prom it să nu fiu prea extravagantă. - înţeleg, spu s puse se India fiindcă fiindcă nu ştia ce să zică. zică. Pe de de o parte, parte, până p ână acum hainele nu fuseseră importante pentru ea. Pe de altă parte, Parisul - sau altceva - o schimbase. începuse să se întrebe dacă a fi raţională, raţională, practică şi eficientă eficientă însemna să arăţi întotdeauna întotdeaun a raţiona lă, practică şi eficientă. - Poţi Poţi să te mai gândeşti g ândeşti la propunerea mea, bineînţel bineînţeles, es, dar te avertizez avertiz ez că nu accept un răspun răsp unss negativ. Ochii Ochii îi scânteiau scân teiau de emo emo  ţie. Vom Vom începe începe cu vizitare vizi tareaa croitorilor mei favoriţi, fa voriţi, mâine-dimineamâine-dimineaţă la prima oră. oră. - Mă tem că nu e posibil, spuse sp use India, India, ignorând un nea şteptat ştep tat fior de regret. Trebuie să continui să o caut pe verişoara mea împreună cu Derek.

î n d r u m a r p r p e n t r u iu b ire  ir e 

-Derek poate foarte bine să continue căutarea singur o zi sau două, spuse ferm Lady Westvale, apoi sorbi din ceai. Şi îţi va face şi dumitale bine să te mai gândeşti şi la altceva, nu doar la dispăruta Lady Heloi Heloise. se. Nu cred cred că a fost fos t uşor uşo r pentru dumneata. -Sunt îngrijorată. Ea e toată familia mea şi îmi este dor de ea dar... dar... Nu N u era sigură de ce spunea spu nea asta a sta,, dar Lady Westv Westvale ale nu nu se dove dise chiar atât de înspăimântătoare pe cât se temuse India. Era mai degrabă cu adevărat drăguţă. Mi-a Mi-a trecut prin minte că sunt sun t lucruri lucruri pe care nu le ştiu despre Heloise. Lucruri la care nu am fost atentă sau pe care care nu a vrut ea să mi le facă cunoscute. A fo fost st ca o revelaţ revelaţie, ie, şi nu prea ştiu ce simt acum. acum. -Te înţeleg foarte bine, spuse cu simpatie marchiza. Cred că nici unul dintre noi nu îi cunoaşte pe cei de lângă el în măsura în care crede că îi cunoaşte. - Probabil Probabil că nu. - Mai mult, lucruril lucrurilee nu se dovedesc dovedesc întotdeauna întotdea una aşa a şa cum ne aş aş  teptăm teptă m noi. noi. - Eu nu nu m-am aştepta aşte ptatt niciodată să s ă ajung în Paris Paris.. - îmi îm i imaginez că nu te-ai te-ai aştept aşte ptat at nici să te împrieteneşti împriet eneşti cu fiul fiul meu. Ai spus spu s că te consideri consid eri priete pri etena na lui? - Da, încuviinţă India. - Ce interesant, interesa nt, spuse sp use ea gânditoare. Mă refer la faptul că eşti dis pusă pu să să s ă fii prietena priet ena lui. lui. Dar nu eşti dispu di spusă să să fii soţia soţ ia lui. lui. -Crede -Cr edeam am că aţi aţi înţeles. înţeles. De ce nu puteau puteau renunţa odată o dată la asta? India îşi adună tot curajul. Nu sunt potrivită pentru a fi soţia lui, şi oricât m-aş strădui, nu-mi pot imagina că aş fi potrivită pentru a deveni contesă. - îmi îm i cer scuze, scuze, spuse spus e Lady Wes Westva tvale, le, clătinând din cap cu triste triste  ţe. Habar nu aveam că ai tendinţ ten dinţee criminale. criminale. India aproape că rămase fără grai. grai. - Cu siguranţă că nu am! Nu am încălcat niciodată vreo leg lege. e. -Atun -A tunci ci familia f amilia ta are. Lady Westv Westvale ale rupse o bucăţică de biscuit şi îl îndesă în gură. gură. - Familia mea e foarte respectabilă. India era atât de indignată, încât ridică vocea. vocea. Părinţii Părinţii mei erau misionari, şi verişoar veriş oaraa mea e fii fii ca fostului conte de Crenfield. - Oameni buni şi decenţi? decenţi? - Fără urmă de îndoial îndoială! ă! -Onorabilitatea, respectarea legilojţ^i bunătatea sunt singure le lucruri pe care ţi le poate cere cineva, dragă. Se opri. Atunci,

V i c t o r i a ‘A f e x a n d e r  

corectează-mă dacă greşesc, dar singura ta obiecţie reală faţă de că sători săt oriaa cu fiul fiul meu e faptul faptu l că o asemenea asemen ea uniune nu ar fi corectă din punct de vedere social? - Da Da,, încuviinţă încuviinţă India India.. Nu sunt o fiinţă fiinţă prostuţă prostu ţă şi aiurită - în ciu ciu da banilor pierduţi - care crede în prostii romantice. înţeleg modul în care care funcţioneaz funcţio neazăă lumea. lumea. - Eu nu am apreciat niciodată modurile de funcţionare a lumii. Cred că sunt adesea crude şi frecvent absurde. Spune-mi, India, îţi place Derek? - Da, bineînţeles. bineînţeles. - De ce? ce? -Nu ştiu. E destul de drăguţ. Se gândi mai bine la întrebare. Nu am crezut asta la început sau poate că pur şi simplu nu m-am aş tepta să fie aşa, dar acum o cred. E foarte atent cu cei din jur şi se poartă amabil cu oamenii. L-a ajutat pe profesor, deşi nu era obli gat s-o facă. E şi inteligent. inteligent. Nic Nici la la asta as ta nu mă aşteptam aşt eptam,, şi ş i m-a m-a sal vat dintr-o situaţie stânjenitoare. Cu riscul propriei sale siguranţe. A insistat să îmi arate frumuseţile Parisului, în ciuda şovăielii mele. Şi trebuie să recunosc că mi-a plăcut. Şi îi plăcuse să fie cu el. Pare Pare să facă fac ă oamenii să se simtă, sim tă, nu ştiu, speciali, poate. E respectuos respect uos cu profesorul, şi se angajează în tot felul de discuţii academice. Păi, aproape că poţi să-l vezi cum înfloreşte captând atenţia lui Derek. Şi flirtează scandalos cu doamna Greer, lucru care mi s-a părut des tul de neplăcut la început, dar ea îl adoră. Nu ştiu sigur de ce, dar e evident că îl adoră. E mult mai, nu ştiu, atent cred că ar fi cuvântul potrivit, decât mă aşteptam. Vede şi observă la mine lucruri pe care nimeni nu le-a le-a văzut sau sa u observat obser vat până p ână acum. acum. Acum Acum că o spunea cu glas tare, părea chiar remarcabil. Nu toate sunt plăcute, ţineţi cont, dar dovedesc o receptivitate receptivitate uimitoare. In afa afara ra câtorva câto rva ocazii, ocazii, a fost fos t mereu sincer. Nu sunt su nt sigură sigur ă că am încredere încredere în el, el, cel cel puţin aş aşaa cre deam la început, început, dar d ar acum... acum... spuse spu se ea mai mult ca pentru pen tru sine, decât adresându-i-se adresând u-i-se marchizei marchizei.. „Dar acum ce?“ Avea Avea în sfârş sfâ rşit it încredere în el? el? Spera Sp era şi credea că avea să facă ce era bine. bine. Oa Oare re speran spe ranţa ţa şi încrederea nu merg mână mâ nă în mână? mâ nă? Revela Revelaţia ţia aceasta acea sta o lăsă fără suflare. suflare. Nu îi îi spusese spuse se chiar în această aceast ă după-ami după-amiaază că tot nu avea încredere în el? O spusese doar pentru că trebuia s-o spună? Pentru că nu se aştepta aşte ptase se niciodată n iciodată să sim s imtă tă altceva? altceva? Dar, Dar, dacă el era într-adevăr un bărbat bun, decent, dornic să se schimbe,

ind rum ru m a rpen rp entru tru iubire ■ un bărba băr batt care avea toate to ate calităţile despre ca care vorbise mam m amaa lui, de de ce să nu aibă ai bă încredere în el? -Acu -A cum m ? o ajută Lady West Westva vale. le. -Acum eu... eu îl plac. Poate că simţea chiar mai mult. - înţel înţeleg. eg. India ridică din umeri, neajutorată. - Măi, Măi, măi, asta as ta e interesant, murmur murmurăă marchi marchiza, za, apoi ap oi inspiră adânc. Ar trebui să ştii ceva despre fiul meu, India. Derek a fost în drăgostit de mai multe ori, din câte ştiu, şi bănuiesc că au fost şi fe mei despre care nu ştiu. în fiecare caz, caz, doamn doamnaa era foarte foa rte potri p otrivit vităă să devină viitoarea contesă de Danby. Toate erau exact genul de femeie cu care ai spus că trebuie trebuie să s ă se căsătorească. căsătore ască. Şi Şi totuşi, nici una dintre ele nu l-a condus spre sp re căsători c ăsătoriee sau măcar spr spree logodnă. logodnă. India nu se putu put u abţine. - De ce? ce? - Pentru că, că, deşi erau potrivite potriv ite din punc punctt de vedere al banilor, al poziţiei poz iţiei şi al tutur tu turor or lucrurilor la care care te-ai te-ai gândit gândit tu - şi social, dacă tot to t veni vorba - nu erau potrivite pentru pentr u el el. -Asta e... interesant. - Draga mea m ea India. Unul dintre cele cele mai încântătoare încântătoare lucruri lucruri lega te de titlu şi bani - în special special de bani - e faptul faptul că poţi să faci exact ce doreşti, iar oamenii să te ierte. Eu nu m-am căsătorit niciodată din considerente sociale sau financiare. Tatăl lui Derek era al doilea fiu, fără nici o perspectivă. Cel de-al doilea soţ al meu, tatăl lui Percival, a fost un marchiz foarte bogat, dar când m-am căsătorit cu el nu era aşa. Nu era sărac, desigur - îmi dădusem dădusem seama seam a de mult mult că sără cia adevărată nu era pentru pent ru mine, dar da r habar habar nu am avut că urma să moşte mo ştenea nească scă titlul tit lul şi averea unui văr. Şi soţul soţul meu de acum, acum, scumpul meu Stephen, are şi bani, bani, şi ş i titlu - alt marchiz marchiz,, lucru foarte foa rte convena bil - şi le avea când m-am căsători căsăt oritt cu el, el, dar m-aş fi căsăto căs ătorit rit cu el şi dacă nu ar fi avut nimic. Afişă un zâmbet zâmb et atotştiutor. atotştiuto r. Banii şi poziţia, draga mea, nu sunt su nt la fel de de greu de găsit găsi t ca un om bun. Mai ales ale s unul care să îţi cucerească inima. inima. Eu am fost fos t extraordinar de norocoasă. noro coasă. E foarte greu de de găsit găs it dragoste d ragosteaa în lumea asta. Eu am fost fos t iubită de trei trei bărbaţi băr baţi minun m inunaţi aţi şi i-am iubit la rândul meu meu.. Se opri, gânditoare. - Dacă aş fi ştiut şti ut că aveam să-l pierd pe Henr Henry, y, tată ta tăll lui lui Derek, Derek, atât at ât de curând, aş fi preţuit fiecare momentan la fel simt şi pentru tatăl lui Percival, Arthur. Dar nu ştii ce ai până nu pierzi. Vocea ei deveni

-------------------  - Victoria
mai hotărâtă. hotă râtă. Nu voi face aceeaşigreşeală cu Stephen. Stephen. Mă voi asigura că ştie, în fiecare zi, zi, prin vorbe v orbe şi fapte, fapt e, cât de mult m ult ţin ţ in la el. el. India zâmbi. - E ceva încântător. - Da, Da, ei bine, după cum am sp spus us,, sperăm speră m să învăţăm ceva în timp ce înaintăm înaint ăm prin viaţă, via ţă, sp spuse use ea cu cu bruscheţe, de parcă ar fi spus mai mult decât intenţionase. Nu ştiu sigur de ce ţi-am spus toate astea; cred doar că am vrut vru t să s ă ştii şt ii că exe exemp mplul lul pe care l-am dat da t fiilor mei nu este cel cel al unei femei preocupate de problemele problemele care care par important imp ortantee în ochii societăţii. Şi Derek, şi Perrival au de gând să se căsătorească din dragoste, şi probabil că de asta nu s-au căsătorit încă. Oftă. E o problemă pe care trebuie să o rezolv. Vreau pur şi simplu ca ei să fie fericiţi, şi femeia potrivită va face asta pentru ei. Ştiu că bărbatul potrivit a făcut asta pentru mine. Adică bărbaţii, fiindcă mă refer la toţi to ţi trei. trei.

Capit CapitoCuC 2 0  - Cred că trebuie să-i spui spu i totul. totul. Derek se opri din mers me rs şi se holbă la fratele lui. - Chiar crezi? crezi? - Ei bine, alternativa e să nu îi spui absolut nimic. Nu ştiu sigur dacă o opţiune e mai bună decât cealaltă. Val ridică din umeri. Dar se pare că domnişoara ta Prendergast e mare amatoare de romane poliţiste. S-ar putea să apreciez ap reciezee cotitur cotiturile ile şi răsturnările răsturn ările de situaţie pe care le-a implicat implic at căutare cău tareaa verişoarei ei. ei. -îţi dai seama că, atunci când stai în spatele biroului bunicu lui tău, în biblioteca asta impunătoare, pari să ştii într-adevăr ceea ce spui? spu i? - îm i dau seama, spuse Val Val aşezându-şi aşezându-şi palmele palmele pe birou cu cu un gest atotcuprinzător şi arătând ca un rege care îşi supraveghea domeniul. De asta stau aici. Sunt mai înţelept decât mi-o permite vârsta, frate. - în opinia ta, poate. - Haide, tocmai ţi-am dat un sfat excelent. Nu e vina mea că re fuzi să s ă îl accepţi. accepţi. 21 0

‘În Î n d ru m ar p e n tru tr u ivdire -Toc -T ocm m ai mi-ai explicat care care sunt sun t opţiunile opţiunile.. Opţiuni pe care care le le cu noşteam deja d eja foarte foa rte bine. Nu mi-ai da t nic nicii un sfat. - Din nou, nou, rânji superi su perior or Val Val.. Mai înţelept decât de cât mi-o i-o permite per mite vârsta. - Dumnezeule mare, morm m ormăi ăi Derek şi îşi reluă plimbarea. Măcar nu trebuia să ia o hotărâre pe moment. India şi mama ma ma lui erau în cea de-a treia zi de asediu a croitorilor din Paris. De abia o mai văzuse, şi doar doa r în trecere, trecere, după du pă sărutul săr utul lor şi cearta ce arta care urmase. urma se. Dar nu coborâse la cină şi, după d upă cum îi spusese spuses e Estelle, nici nici India nu o făcuse. Ceea ce era probabil cea mai ma i bună atitudine. -Oricât de mult aş iubi-o pe mama şi oricât i-aş fi de recunos cător că o ţine pe India ocupată, ideea câ petrec atât de mult timp amândouă îmi produce fiori de spaimă. Au făurit un fel de alianţă păgână. Uniunea Uniunea aceasta ace asta nu poate aduce nim nimic ic bun. Se opri şi se uită u ită la fratele lui. Despre ce crezi că vorbesc? - Oh, probabil că mama vorbeşte v orbeşte întruna întruna despre cea cea mai nouă modă, despre ultimul stil şi despre culoarea culoarea acestui sezon. Iar dom nişoara nişo ara ta Prendergast Prend ergast probabil că nu pierde pierde nici o ocazie ocazie de a subli nia cât de ticăloşi sunt s unt fiii mamei. - Pare Pare corect corect.. Derek of oftă tă şi îşi î şi continuă plimbarea. Nu ar fi trebuit să o sărute. Fusese o greşeală. Oh, nu sărutul în sine, sine, ci faptul faptu l că o sărutase sărut ase atunci şi acolo acolo,, deşi se scuzase, sc uzase, şi deşi d eşi ea îl sărutase săru tase prima. Şi chiar chiar dacă nu fusese fuses e ce cel mai bun moment, mom ent, săru săr u tul ei îi produsese produse se o senzaţie încântătoare şi promiţătoare. Fusese delicios de ispititoa ispit itoare re cu ochii ochii aceia aceia verzi, verzi, post po stur uraa perfectă perfe ctă şi maniere manierele le ei atât at ât de serioase. Nu ştia şt ia sigur sigur când când încetase să s ă o mai considere enervantă şi când devenise irezistibilă. Deşi continua să fie destul de enervantă şi, în mod foarte ciudat, asta o făcea pur şi simplu mai atrăgătoare. Nici nu ştia care dintre ei era responsabil de dezastru - probabil că amândoi. Dar el fusese într-adevăr rănit aflând că şi acum, după d upă ce petrecuseră petrecuser ă atât de mult mu lt timp împreună, împreună, după ce îi spusese spuses e lucruri lucruri pe care care nu le mai mai spusese spuse se nimănui, ea tot to t nu avea încredere în el. Drăcia naibii, acceptase campania ei de a-1 convinge să renunţe la căile lui rele! Ce mai putea face un bărbat pentru o femeie? femeie? - Cred că ai nevoie de exerciţiu. exerciţiu. - Exerciţiu? Derek îşi dădu dă du ochii peste cap. cap. Şi ce crezi că că ar trebui să mai exersez, mă m ă rog? rog? - Poate Poate că exerciţiul  nu  nu e un cuvâ cu vânt nt âHU: de bun bu n ca, oh, repetiţia. 211

 — -------------------- Victoria TlCexander  —

-----------------

-Repetiţie? ridică Derek dintr-o sprânceană. Ca repetarea unei piese? - Exact, E xact, spuse sp use Val Val lăsându-se pe spate în scaun. Eu voi juca rolul rolul domnişoarei domn işoarei Prendergast şi tu pe al tău. tău. - E absurd, spuse sp use Derek Derek şi se trânti trâ nti pe un scaun. scaun. - Eu prefer să cred cred că e uimitor de inteligent. Derek pufni. - Deci, domnule Saunders, începu Val, adoptând un glas foarte ascuţit ascu ţit şi îndreptându-se rigid în scaun. scaun. Netrebnic ticălos ticălos şi scanda scan da los, spune-mi spune- mi ce ai aflat de la detectiv. detectiv. - N u vorbeşte vorbeşte chiar chiar aşa, spuse Dere Derek, k, stăpânindu-şi un rân rânjet jet.. - Oh, haide, băiat obraznic ce eşti, vorbesc exact aşa, ripostă Val, ameninţându-1 cu degetul. Deci, bărbat păcătos ce eşti, răspunde la întrebarea mea. -Foarte bine. Se gândi un moment. Detectivul... - Care Care detectiv? - Cel Cel pe care l-a anga an gaja jatt unchiul meu. Derek se întâln î ntâlnise ise cu el în urmă urm ă cu două zile, zile, şi contin c ontinuase uase să îl vadă vad ă în fiecare fiecare zi de de atunci. atunci. Val icni în mod exagerat. -Unchiul -Un chiul tău a angajat an gajat detectivi detectivi?? Derek încuviinţă. -Voia -V oia să ajut ajute. e. - Ce idee strălucită! Val îl privi printre gene şi strânse buzele. Şi de ce nu mi-ai spus, ticălosule? -E u ... De ce ce nu îi îi spuses spu sese? e? Pentru Pentru că dorise chiar de la la început început să îi demonstreze ceva? Sau să îşi demonstreze lui? Nu ştiu, răspunse el tăios. Continuă! -Nu ai răspuns la întrebarea mea, destrăbălat îndărătnic ce eşti, spuse Val cu un oftat peste măsură de dramatic. Ce ţi-a spus detectivul? - Că investigaţiile lui lui arată arat ă că Lady Heloise Heloise nu a ajuns ajun s niciodată n iciodată la Paris. Un fapt fa pt confirm c onfirmat at de Derek Derek însuşi, prin p rin verificarea listei vizita torilor torilo r tipărite tipă rite de Galignani. Galignani. Şi se pare că nici nici în Franţa. - Nici în Franţa! Val Val se bătu bă tu cu palmele peste pe ste obraji. obraji. Vai Vai de mine, mine, cum poţi spune aşa aş a ceva, ceva, fiinţă infam in famăă ce eşti! Am primit scrisori ale ei din Le Havre şi Rouen, şi Trouville, şi Paris. - Scrisori care au fo st copiate cuvânt cu cuvânt dintr-un dintr-un ghid de călătorie. - Sărmana Sărman a şi scumpa de Heloi Heloise se nu a fost fos t niciodată foarte origi nală, spuse sp use Va Val, cu alt ofta o ftatt peste pest e măsură mă sură de dramatic. 21 2

î n d r u m a r p e n t r u iu b ir ir e  

- îţi îţ i dai seam a cât eşti e şti de ridi ridico col. l. -Nu mai ridicol decât mă simt, spuse Val fluturând din gene. Continuă, te rog, mizerabil nemernic! nemernic! -Scrisorile au fost scrise într-adevăr de verişoara ta, dar... Aici, treaba devenea d evenea destul dest ul de încurcată. încurcată. - Da? Vocea Vocea lui Val Val deveni şi mai m ai ţipătoare, ţip ătoare, dacă era posibil. -Dar nu ea le-a trimis. Derek se opri. Mademoiselle   Marquette, camerista came rista ei, le-a pus la poştă. poştă . Derek îşi petrecuse o mare parte din zi însoţindu-1 pe detectivul unchiului Edward într-un sătuc pitoresc numit Chantilly, aflat în nord-estul Parisului, la dista di stanţ nţăă de o oră cu trenul. trenul. Conform investi investi  gatorului, aici locuia mademoiselle  Marquette  Marquette şi familia ei. ei. Nu fu greu greu deloc să o găsea gă seasc scăă pe femeie, dar da r trebuiră multe îndemnuri, apeluri la conştiinţa ei şi ameninţări cu implicarea implicarea autorităţilor autor ităţilor ca să scoată adevărul de la ea. Recunoscu că Lady Heloise o însărcinase să pună la poştă scri sorile destinate Indiei, din diferite locuri din Franţa, incluzând Pa risul. Mademoiselle  Marquette  M arquette trebuia să călătorească apoi în Elveţia, Elveţia, Italia, Grecia şi în alte locuri timp de şase luni, iar Lady Heloise su porta cheltuielile. Femeia era însărcinată să îi trimită Indiei scriso rile scrise de Lady Heloise din toate locurile pe care le vizita. Era un plan interesant inter esant şi ar a r fi funcţionat exact dacă mademoiselle  Marquette  Marquette nu ar fi hotărât să îşi viziteze căminul. Era atât de copleşită de dorul de de casă, încât hotărâse că nu nu făcea nici nici un rău dacă mai stătea stă tea puţin. Se părea însă că după câteva săptămâni îşi dăduse seama că, acum că ajunsese ajunse se în sânul sân ul familiei, familiei, nu mai voia vo ia să plece, plece, şi obligaţia ei de a pune la po ştă scrisorile scrisorile scrise scris e de Lady Helois Heloisee pălea în compa raţie cu propriile ei dorinţe. Mademoiselle   Marquette declarase că zilele trecute îi trimisese înapoi toate scrisorile rămase lui Lady Heloise şi aranjase să îi îna poieze şi banii pentru pen tru călătorie, mai puţin ceva pentr pe ntru u necazurile necazurile ei, ei, pe care insista că îi merita. Chiar dacă nu îi era atât de loială anga  jatoa  jat oare reii ei încât înc ât să continue înşelă înş elăto toria ria,, se pare că era atâ a tâtt de loială loia lă încât să nu spună de ce făcuse Lady Heloise un asemenea plan şi unde se afla în prezent. Camerista îl asigurase pe Derek că Lady Heloise era teafără şi nevătămată, dar refuza categoric să dezvăluie locul în care se afla. Sugeră, totuşi, că Lady Heloise nu părăsise ni ciodată Anglia. Detectivul unchiului E^rard era sigur că, deţinând această aceast ă informaţie, aveau s-o s-o găseasc găse ascăă în curân curând. d.

V ic ic tor ia 

(exancfer 

După ce se înto în toars arser erăă la Paris, Derek îi îi trimise trim isese se o telegramă un u n chiului său, cerând să fie informat în momentul în care era găsită bătrâua doamnă. -Oh, vai de mine, spuse Val atingându-şi uşor fruntea cu mâna neputincioasă. De ce ar face aşa ceva? Şi unde e acum? -Nu ştiu, respiră respir ă frustr fru strat at Derek Derek.. Nu am nici nici un un răspuns răspun s la aceste întrebări. " Şi s-ar putea ca asta să fie cea mai mare încurcătură în care ai intrat vreodată, spuse spu se Val, Val, reluându-şi reluând u-şi vocea obişnuită. -Mi-am dat seama deja de asta, dar îţi mulţumesc că mi-ai amintit. - Cre(J că sfat sf atul ul meu m eu ini i niţia ţiall e totu to tuşi şi cel cel mai bun. Spune-i totul,  jylâ  jylâca carr îj va v a dovedi doved i că nu e vin v inaa Societăţi Soci etăţiii Doamnelor Doam nelor Călătoare şi, prin pr in urmar rmare, e, Lady Blodgett Blod gett nu n u e vinovată şi nici tu nu eşti. Oricât de dezamăgi dezamăgită tă va fi aflând că s-a înşelat în privinţa ta - că nu ai jecmă n it nişte işte femei neajutor nea jutorate ate de economiile economiile lor. lor. - N\r s tiu sigur si gur dacă merită. meri tă. Derek se luptas lup tasee cu asta ast a de când afla se adevărul. - De ce? Pentru că nu o să s ă mai m ai fie nevoie să s ă te schimbe? schimbe ? Val Val îl privi printre gene, gene, speculativ. speculativ. Sau S au pentr pe ntru u că se poate po ate întoarce în Anglia, Anglia, şi s e termină termină cu cu asocierea voastră? voastr ă? - De fap fapt, t, spuse spu se Derek rar rar,, nu m-am gândit gând it la nici nici unul dintre aCeste est e motive motive,, dar bănuiesc băn uiesc că acum nu mai contează. - Fiindcă ai ajuns să ţii destul de mult la ea. Val se opri. Nu, nu e complet adevărat. Eu am ajuns să ţin destul de mult la ea, într-un ^ o d ciuda ciudat. t. Tu o plac placi. i. - E Uşo Uşorr s-o placi. -Nu, nu e, pufni Val. Deşi aş spune că s-a mai îmblânzit, dacă ^rei» *n timpul şederii aici. Nu mai e atât de ţeapănă de parcă ar fi înghiţit înghiţ it un băţ, ca la începu început. t. - Cred Cred că că şederea şed erea la Paris a fost fo st un fel de de revelaţie pentru ea. -Par -P arisu isull are acest efect, ridică el din umeri. umeri. Sau poate poa te influenţa ta. - Cred Cred că că e posibil. Suntem fiinţe foarte diferite. diferite. Şi totuşi îi venea venea foarte foa rte greu să îşi imagineze că avea avea să-şi continue continue viaţa fără ea. ea. - Te temi că o vei pierde pierde dacă îi spui despre d espre verişoara veriş oara ei, nu? - E Şocant Şocant de perceptiv perceptiv din partea parte a ta. - E vina biroului, rânji Val, apoi deveni serios. Nu te-am crezut .jciodată laş. laş. - Niciodată nu au fo st atât atâ t de multe multe în joc joc. Vall se holbă Va holb ă la el. el.

î n d r u m a r p r p e n t r u iu b ire ir e

- înseamn însea mnăă că am dreptate. dreptate. Ai Ai sentimente faţ f aţăă de ea. ea. -Aşa se pare. Ridică din umeri, neajutorat. Vreau să o protejez, Val, şi nu sunt sun t sigur sigu r că pot. pot . Nu de asta. -Totuşi, -To tuşi, dacă îţi îţi pasă de ea, e şi mai important imp ortant să s ă îi spui ce ce ai ai des coperit. Dacă nu o faci, va fi mult mai m ai rău când va afla. - Mai rău? spuse tăios Derek. Ce ar putea să fie mai rău decât să descopere că singura ei rudă, femeia care i-a fost şi mamă, şi verişoară, femeia care i-a oferit un cămin când avea nevoie de unul, a conceput un plan elaborat prin care să o păcălească? - Pentru că oricât de rău va fi pentru ea când va afla, spuse Val înfruntând privirea fratelui său, nu va ierta niciodată faptul că ai ştiut ştiu t şi nu i-ai i-ai spus. Un moment mom ent nesfâr n esfârşit, şit, fraţii se priviră în tăcere tăcere.. -Ai dreptate. Nu-mi place s-o spun, dar ai dreptate. Totuşi... De rek se gândi un moment. Cred că e mai bine să nu îi spun până nu aflăm unde e Lady Heloise. Chiar acum, oricât de multe am fi aflat, sunt sun t mai multe întrebări decât decât răspunsuri. răspunsu ri. India va fi şi mai îngrijo rată dacă va afla că Lady Lady Heloise Heloise a pus la cale toate a stea, ste a, dar nu va şti unde se află. Se va gândi la to t felul de lucruri groaznice. groaznice. - Recunos Recunoscc că s-ar putea să fie fie mai bine bine să s ă aştepţi, aşt epţi, se strâm st râmbă bă Va Val. Sau ar putea fi o greşeală de neiertat. Tot mai cred că trebuie să îi spui tot ce ai aflat până pân ă acum. acum. - Dacă ai fi fi în locul meu, meu, ai face-o? fa ce-o? - E cea mai înţeleap înţe leaptă tă cale, cale, dar... Val Val clătină din cap. Nu ştiu. Voi Voi fi veşnic recunosc recu noscător ător că nu sunt su nt în locul tău. tău. - Balul e poimâine, spuse Derek. Mama spune că India nu a fost niciodată la un bal. bal. Sprâncenele lui Val se ridicară. - Cum, Cum, niciodată? n iciodată? - Se pare că nu. Nu mi-ar plăcea să îi stric plăcerea. Şi până pâ nă atunci atun ci s-ar putea să aflăm unde se află a flă Lady Helois Heloise. e. Inspiră adânc. Dar ori ce s-ar întâmpla, o să-i spun după bal. Val bătu bă tu daraba dar abana na cu degetele în birou, birou, gânditor. - Ce fel fel de femeie nu a fos f ostt niciodată la un bal? -Una care nu a avut un sezon, care nu şi-a făcut debutul în so cietate. Una care simte că e responsabilitatea ei să îşi câştige traiul, care crede că balurile şi evenimentele sociale sunt lucruri frivole şi prosteşti. Derek strânse din dinţi. Una care crede că femeia care a crescut-o crescut-o are un venit veni t limitat. - Lady Lady Heloise? Heloise?

V i c t o r ia ia  

Cexander - 

Derek încuviinţă. - Conform surselor mele, are o avere substanţială, de care India nu ştie. Val Val îşi privi ţintă ţin tă fratele. - Lady Heloise Heloise pare să aibă multe secrete. secrete. - Şi nu voi fi eu cel cel care care să s ă dezvăluie aceste secrete. Dacă India afla că Lady Heloise nu doar că o înşelase în privinţa priv inţa călătoriei, călătoriei, ci o minminţise toată viaţa, ar fi fost devastată. India nu era o persoană care să creadă cu uşurin uşu rinţă ţă în alţii, şi ş i Derek nu voia să s ă fie cel cel care care îi distrugea distrug ea încrederea în tutorele ei. Dar mă tem că ai dreptate. Dacă află ceva din din toate astea, a stea, şi apoi află că eu am ştiut şt iut şi nu i-am i-am spus... -Urâtă treabă, Derek. Ochii lui Val străluceau de simpatie. Poa te că nu te va ierta niciodată dacă îi vei spune - va omorî mesage rul, cum se spune. Şi s-ar putea să nu te ierte niciodată dacă nu îi vei spune. Gata, se săturase. săt urase. In ciuda ciuda faptului faptului că presimţe presi mţeaa un dezastru, De rek se alătură familiei la cină. India îşi făcu şi ea apariţia, şi nu putu să nu se întrebe - sau să spere - dacă îi fusese la fel de dor de el cum îi fusese lui de ea. Totuşi, nu încercă să vorbească cu ea în par ticular, şi nici ea nu încercă. Se pare că în ceea ce o privea, era cu adevărat un laş. laş. Cina părea o petrecere. Mama jucă foarte bine rolul ei obişnu it de gazdă perfectă, încurajând şi conducând conversaţia din jurul mesei. Se vorbi foarte mult despre pregătirile pentru bal, şi mama se asigură asigu ră că familia Greer Greer şi India înţeleseseră cât de încântată era că aveau să ia parte şi ei. Derek nu ştia dacă încântarea aceasta era provocată de cuplul vârstnic sau de India. Şi când mama lui nu conducea discuţia, o făcea tatăl său vitreg. Westvale dovedi un inte res până atunci necunoscut nec unoscut faţă fa ţă de arhitectura arhitectura medievală, medievală, şi se pare că citise chiar şi una dintre cărţile profesorului. De asemenea, tatăl său vitreg vitreg dovedi dovedi neaşteptatul neaşteptatu l talent de a tran sforma sform a un subiect subiect atât de obscur într-unul interesant, chiar şi pentru cei care nu îl cunoş teau atât de bine ca profesorul Greer. Val luă asupra lui sarcina de a flirta fli rta entuz en tuzias iastt cu Estelle şi încercă încercă s-o facă şi cu India. India. Estelle se bu cură de atenţia ate nţia lui, şi chiar şi India păru amuzată. amu zată. în ciuda celor celor mai bune intenţii, Derek Derek petrecu mare parte pa rte din timp studiin studiind-o. d-o. India purta încă una dintre rochiile împrumutate de Estelle mama menţionase că noile haine ale Indiei aveau să sosească în ur mătoarele măto arele zile zile,, mulţumită mu lţumită influenţei ei şi stimulate stim ulate de averea averea tatălui tatălui

î n d r u m a r y r y e n t r u i u b i r e 

său vitreg. Derek îşi dădu seama că fratele său avusese dreptate în privinţa Indiei. Se simţea mai în largul ei decât atunci când începu seră căutarea. căutarea. Oare Oare starea sta rea aceasta ac easta avea să dispară când va afla adevă rul? Mai avea încă încă două dou ă zile zile până pâ nă avea să fie obligat să-i spună. în tot to t timpul mesei, ori de câte ori îşi întorcea privirea privirea spre India, ea îl urmărea. Expresia Expre sia ei nu arăta ce credea, credea, dar privirea ei dovedea un fel de recunoaştere uluită. Şi ceea ce părea o promisiune sigură, deşi se poate să fi fost fo st numai în mintea lui. lui. Dacă aceasta era femeia pe care o dorea, şi era tot mai sigur de asta cu fiecare zi, atunci trebuia să facă ceva. Ceva romantic şi ire zistibil. Şi trebuia să o facă înainte de a-i spune despre verişoara ei. Dacă nu voia să o piardă, în următoarele două zile trebuia să-i cuce rească reasc ă inima. Şi să i-o ofere ofere pe a lui. lui. Era E ra evident că era nevoie de un un gest ges t de un mare romantism. Până la terminarea cinei, Derek recunoscu ceea ce bănuia deja. Fie că era bine, bine, fie că era rău, rău, se îndr î ndrăgo ăgostise stise de neîmblânzita neîmblânz ita domni şoară şoa ră India India Prendergast. Prendergast. Şi avea puterea pute rea de a-i ruina viaţa.

Capit CapitoCuC 2 1  Ghidul acesta ar da dovadă de neglijenţă dacă nu ar menţio  na problem problemaa necesară, dar da r neplăcută a banil banilor or.. Fiindcă Fiindcă nu există  o metodă sigură de a-ţi păzi banii de hop, tâlhari, pgani, pun   gaşi  ga şi şi propria propria nesăbuin nesăbuinţă, ţă, nu vom înce încerc rcaa să ofer oferim im noi una. una. Ne cerem scuze.

Ghidul Ghidul Societăţii Doamnelor Călătoare - Bună ziua, ziua, India, spuse sp use Derek Derek ieşind de după grupul de palmieri în vase de lut care flancau ambele părţi ale uşilor închise de la sala de bal. -Derek! spuse India oprindu-se oprindu-se brusc, fără f ără suflare. suflare. Nu te-am văzut. văzut. - încerc încercam am să găsesc un nasture care să mă ajute să scap de haina haina asta şi apoi să o dosesc sub frunze, chicoti el. Deşi adevărul este că mă ascundeam. ascundeam. Ea ridică o sprânceană. sprânc eană. ^

V ictoria ‘A fexand er 

- De mine? mine? - Nu mi-ar plăcea plăcea să te sperii. sperii. - Prostii. Nu văd nimic care care să mă m ă sperie. Chiar nimic. nimic. Deşi era o laşă. Ar fi trebuit să se scuze şi poate să facă una sau două mărturisiri sau orice ar fi fost nevoie ca să se împace cu Derek. Aseară îl văzuse pentru prima dată după altercaţia lor de la Turnul Eiffel. Mulţumită atenţiei pe care i-o arătase Lady Westvale, în ulti mele zile India nu prea avusese timp să se gândească la ce se petre cuse între între ei. Totuş Totuşi, i, cearta c earta lor şi sărutările sărutăr ile pe care care le le împărtăşise împărt ăşiseră ră refuzau să s ă dispară d ispară din mintea ei, ei, mai ales seara, când somnul o oco lea. Şi când adormea, era o moţăială plină de vise în care zbura ca o pasăre peste oraşul Paris, sau îi simţea din nou buzele peste bu zele ei şi dorinţa evidentă de mai mult, sau vedea ofensa din ochii lui albaştri. Nu ar fi trebuit să-i spună niciodată că nu avea încredere în el. Inima i se strângea ori de câte ori îşi amintea expresia de pe faţa lui. Dacă credea în el - şi credea - atunci avea cu siguranţă şi încredere în el. Era păcat că nu-şi dăduse seama de asta mai devreme. Măcar acum ştia şt ia că se înşelase. Se întreba în ce ce altă privinţă mai greşise. -Deşi bănuiesc că lucrurile de felul acesta sunt întotdeauna dificile. - Lucrurile de felul felul acesta? acesta ? -Am fost o laşă îngrozitoare, Derek. îşi îndreptă umerii şi îi înfruntă privirea cu fermitate, ignorându-şi inima care bătea să-i spargă spar gă pieptul. Pentru Pentru mine a fost fo st întotdeau în totdeauna na dific dificil il să recunosc că că m-am înşelat... - Fiindcă Fiindcă nu te înşeli niciodată. niciodată. - Se pare că şi în privinţa asta as ta m-am înşelat. înşelat. A fo fost st ca o revel revelaţi aţie. e. Nu ştia exact ce să spună spu nă în continuar continuare, e, deşi deş i repetase discursul aces ta iar şi ş i iar. iar. Parisul pare să aibă o mulţime de revelaţii pentru pent ru mine. - Oamenii Oamenii tind să simt sim t asta as ta când se află în locuri locuri care care nu nu le le sunt sun t familiare. - Bănuiesc că e o posibilitate. -Trebuie să-ţi spun că arăţi încântător astăzi. Privirea lui o măsură mă sură în mod mo d aprobator. aprobator. Acest nou fel de a te pieptă pie ptăna na îţi vine vine foar te bine. - Ce drăguţ din din partea ta să spui asta! Suzette continua continua să îi aran  jeze păru p ărull într-un mod mo d mai lejer, care îi încadra înca dra faţa fa ţa.. India trebui tre buiaa să admită că îi plăcea destul de mult. - A sta st a e una din din noile noile roch rochii? ii? -Da.

“î n d r u m a r p e n t r u iu b ir ir e -  

El rânji. - Mama M ama mea are un gust g ust excele excelent. nt. -Şi sunt încântată că am beneficiat de el. India privi în jos spre rochia rochia nouă şi zâmbi satisfăc sa tisfăcută. ută. A sosit sos it azi-dimineaţă. Nu-şi amintea să fi avut avut vreodată o rochi rochiee atât atâ t de drăguţă şi prac tică în acelaşi timp. Noua rochie de zi era de culoarea somonului, cu partea de jos formată din două fuste suprapuse, cea de deasupra plisată, şi dantelă la gât, la mâneci şi în talie. Era de departe cel mai înzorzonat lucru pe care care îl îl avusese vreodată, vreod ată, dar nu atât at ât de împopoîmpopoţona ţo nată tă ca rochiile rochiile lui Estelle. Estelle. Deşi nu-i venise să creadă c readă atunci, desco de sco perise acum că Estelle avea dreptate. Mai mult decât orice, o rochie nouă te făcea să te simţi, ei bine, nouă. Şi câtuşi de puţin banală. Toată dimineaţa, India o ajutase pe Lady Westvale la pregătirile pentru bal. Pregătiri care se opriseră brusc când sosiră câteva dintre noile rochii ale Indiei. Mama lui Derek insistase ca India să le în cerce imediat pe toate. Era ca un copil cu o jucărie nouă de Crăciun. India nu era sigură ce credea despre faptul că îmbrăcămintea nouă reprezenta o jucărie nouă, dar d ar era aproape la fel de emoţionat em oţionatăă ca şi Excelenţa Sa. Oricât de mult încercase să o oprească pe Lady Westvale din ase diul entuzia ent uziast st al croitorilor parizieni, nici nici măcar India nu i se putuse put use împotrivi. Cu cât protesta mai mult India, cu atât mai hotărâtă de venea Lady Westvale, până când îşi dădu seama în cele din urmă că singurul mod de a stăvili entuziasmul acestei lady era de a capitula. Totuşi, rezultatul final erau patru rochii de zi, trei rochii potrivite pentru pen tru seară, se ară, două dou ă rochii de călătorie şi o rochie de bal. Iar Excelenţa Sa insistase că fiecare dintre ele trebuia să aibă pantofi, pălărie şi mănuşi asortate, aşa că trebuiră să comande şi să cumpere tot ce considera că era necesar. Şi totul totu l la la preţuri exorbitante, exo rbitante, bănui b ănuiaa India, fiindcă Lady Westvale Westvale voia ca totul să fie făcut făc ut cât câ t se putea pu tea de repede. repede. India India nu avea s-o poat p oatăă răsplăti răs plăti niciodată, nu doar pentru pen tru chelt cheltui uieli eli,, ci şi pentru pen tru amabilitatea am abilitatea ei. - Dar Dar mă tem că mama mam a ta a fost fo st prea generoasă. generoasă. Nici Nici nu-mi nu-mi pot imagina cât au costat-o toate, clătină din cap India. Nu o voi putea răsplăti niciodată. niciodată. -Nici nu cred că vrea să fie răsplătită, spuse ferm Derek. S-a distrat foarte bine, şi sunt recunoscător că i-ai oferit asta. Şi recu noscător că ai ţinut-o ocupată. Coborî vocea şi continuă pe un ton confidenţial: Nimic nu e mai periculos c^mama, când are timp liber la dispoziţie. 219 21 9

V icto ria 'ACexand 'ACexander  er 

- Pot să-mi imaginez, imaginez, murmură m urmură India. India. Ultimele trei zile cu mama lui confirmaseră faptul că India avea dreptate în privinţa adevăratului caracter al lui Derek. Cu siguranţă că nu trebuie trebuie să s ă crezi crezi cu ochii ochii închişi închişi tot ce spune spu ne mam m amaa unui bărbat băr bat despre el, dar Lady Westval Westvalee era prea deşte d eşteap aptă tă ca să vorbească doar despre calităţile lui Derek. în schimb, o fermecă pe India cu poveşti despre adolescenţa lui Derek şi a lordului Brookings. Poveşti despre ocazia în care Derek Derek îi îi ceruse fratelui frate lui său să îi dea colecţia lui de mo nede străine pe care s-o adauge la economiile lui, ca să poată cum păra un cal care era maltratat. Calul fusese bătrân şi murise după câteva luni, luni, dar ambii băieţi învăţaseră în văţaseră că răsplata răspl ata celor celor care care îi ajută pe cei care nu se pot ajuta singuri e la fel de mare pentru cei care oferă ca şi pentru cei care primesc. Sau ocazia în care fusese silit, împotriva împotr iva voinţei voinţei lui lui,, să invite invite la la dans o fată nebăgată nebă gată în seamă şi nu prea drăguţă, doar ca să descopere descopere că era plăcută plăc ută şi foarte fo arte dulc dulcee după ce treceai peste aspectul ei banal. Şi asta fusese o lecţie, şi anume că lucruril lucrurilee nu sun s untt întotdeauna întotd eauna aşa aş a cum par, par, iar Lady Wes Westva tvale le spuse că fiii ei nu o uitaseră uitase ră niciodată. nicio dată. Fără să-şi dea seama cum, India se trezise povestindu-i mamei lui Derek lucruri pe care nu le spusese nimănui. în timp ce proba o rochie, Lady Westvale fu curioasă să ştie de ce se credea India bana lă. Fără să se gândească, India îi spuse că în timpul anilor de şcoală existase un tânăr care care venea să-şi să- şi ia sora acasă ac asă în vacanţe. vacanţe. Chiar Chiar dacă India crezuse că era secretul ei, se părea că şi unele dintre celelalte fete observaseră că India făcuse o pasiune pentru tânărul gentle man, şi le auzise spunând că tânărul lord Cutare nu s-ar uita nicio dată la cineva atât de banal ca India Prendergast. Păi, India avea să fie norocoasă dacă îşi găsea vreodată un soţ. Ciudat era faptul că, până să o întrebe Lady Westvale, India nici nu-şi amintise inciden tul. Excelenţa Sa S a îi sp spus usese ese că, că, fie că o recunoştea, recunoşt ea, fie că nu, nu, India nu mai era banală, ci frapantă, cu ochii ei verzi şi silueta voluptuoasă şi, bineînţeles, haine elegante. Lady Westvale mai observă că, deşi fusese considerată o frumuseţe în tinereţe, când era fată fusese cam dolofană. dolofan ă. Unele Unele femei înfloresc în ritm ritmul ul lor, lor, îi spuse spu se ea Indie Indiei. i. Când se opriră la o cafenea încântătoare - iar Lady Westvale declarase că aproape toate cafenelele din Paris erau încântătoare ca să ia ceaiul, şi aceasta aduse din nou în discuţie dorinţa ca fiii ei să găsească adevărata dragoste, India menţionase indiferentă că ea nu ţinea în mod special la dragoste şi considera romantismul o no ţiune prostească. Mai mărturisi şi că uniunea părinţilor ei fusese 220 220

‘î n d r u m a r p e n t r u iu b ir ir e  

considerată o căsătorie din dragoste, ceva foarte romantic care îi fă cuse în cele din urmă să-şi abandoneze casa şi familia şi să hoină rească împreună prin lume în căutarea aventurii, sub pretextul că răspândeau cuvântul lui Dumnezeu. Femeia vârstnică fu de acord că abandonarea responsabilităţilor faţă fa ţă de un copil copil era un gest ego ist şi de neiertat, dar nu se putea da vina pe dragoste. Nu e a stelei noastre vina, spusese ea, citându-1 pe Shakespeare - se pare că era ceva obişnuit în familie - greşeala e a noastră1, şi adăugă că cea mai mare calitate a iubirii este că nu cunoaşte limite, e neîngrădită şi nesfârşită. De fapt, când îţi deschizi inima pentru altă persoană, e uşor să îi iubeşti şi pe ceilalţi. înainte ca India să-i poată răspunde, Lady Westvale trecuse la alt subiect, dar cuvintele ei rămăseseră în mintea Indiei. - Care Care e greşeala ta de data dat a asta, as ta, India? întrebă brusc Derek Derek.. - Tu, spuse ea fără se gândească, apoi îşi luă inima în dinţi. Sau mai degrabă eu. eu. Când am spus spu s că nu am încredere încredere în tine, tine, clătină ea din cap, cap, nu ar fi trebuit s-o spun, fiindcă nu e adevărat. - Nu e? întrebă el cu cu voce voce precaută. -Nu mi-am dat seama atunci, dar... îi înfruntă privirea direct. Dacă eu eu cred cred că că eşti de fapt fap t un bărba băr batt bun şi decent, că te poţi schim ba într-adevăr şi poţi deveni un bărbat mai bun, bărbatul care cred că ai vrea să fii, fii, atunci, fie că vreau s-o recunosc sau sa u nu, înseam îns eamnă nă că am încredere în tine. Inspiră adânc, ca să se liniştească. îmi pare cu adevărat adevă rat rău că nu am spus-o atunci când ar fi trebuit. El o privi ţintă. - înţeleg înţeleg.. - Şi sunt într-adevăr laşă, nu doar pentru că am refuzat să recu nosc că mă înşel, înşel, sau s au că m-am m-am înşelat înşe lat adesea ad esea în ultimul timp... „Unde „Unde s-a dus mia, merge m erge şi suta", se gândi gând i ea. îşi îş i luă inima în dinţi. dinţi. Dar am făcut-o făcut-o pentru pent ru că te plac, Derek Saunders. Saun ders. Te plac foarte foart e mult, şi mi se pare cam înspăimântător. -Eu... Ea întinse mâna să-l oprească. - Nu mă aştept aşte pt delo delocc ca tu să mă m ă plac placi. i. Nici Nici nu mă aşteptam aştep tam să am vreodată vreo dată cât câ t de cât încredere încredere în tine. Cuvintele Cuvintele păreau să vină vin ă singu re. Şi mi-a plăcut să te sărut. Dar oricât de mult mi-ar fi plăcut să te sărut, sărut , mi-a plăcut şi mai mult când m-ai m-ai sărut săr utat at tu. Chiar Chiar dacă prefer  prefer  1Citat din William Shakespeare, Iulius Cezar, aci^I, scena 2, traducere de Scarlat Ion Ghica (n.tr.). 221

V icto icto ria 

Cexander 

să cred că plăcerea aceasta are mai mult de-a face cu faptul că m-ai s ă r u t a t tu, tu, decât cu faptul că ai exersat exersat fără îndoială îndoială foarte mult. mult... .. - Po t să te asigur asigur că că... ... - N u aş avea avea nimic nimic împotrivă să mă săruţi săru ţi din nou. nou. Ridic Ridicăă bărbia. bărbia. Frec Fr ecve vent nt şi cu mult entuziasm . Ignoră valul de căldură căldură care care îi îi înfier înfier b ân tă faţa. faţa . Cum Cum putuse să spună asta? La ce ce se gândise? gândise? - înţeleg, înţele g, spuse el gândi gânditor tor.. - Dumnezeule, Dere Derek, k, spuse spu se ea cu cu năduf. Nu poţi să continui continui să îmi răsp ră spu u n zi că înţeleg înţelegi. i. E un răspuns foarte nesatisfăcător. Nu spu ne absolut nimic. Ce înţelegi exact? - în î n ţele ţe legg că ceea ceea ce înce încerc rcii să spui e mai mult sau mai puţin în chip de scuză. - E o scuză, şi credeam că va fi vizib vizibil. il. Şi aş putea adăuga că e o scu ză destul destu l de sin since ceră ră.. - Ş i o mărturisire în în acelaşi acelaşi timp timp.. - D a, ei bine, bine, poate, spuse spus e ea cu voce voce slabă. slabă. - N u există exis tă nici nici un poate în asta. Păşi Păşi mai aproape şi o privi. privi. Ai Ai spu s c ă ţi-a ţi-a plăcut plăcut să mă m ă săruţi, săruţi, că ţi-a ţi-a plăcut ca eu eu să te sărut săr ut şi că nu ai a v e a nimic împotrivă împotriv ă dacă am face-o face-o din nou. nou. Sunt Sun t foarte sigur că a s t a e o mărturi mărturisir sire. e. - F o a rte rt e bine atunci, atunci, spuse ea ridicâ ridicând nd un umăr şi înce încercâ rcând nd să pară indiferentă. E o mărturisire. -înţeleg, rânji el. Era destul de aproape ca s-o sărute din nou dacă dacă voia. vo ia. - Ş i ce înţeleg înţelegii de de data asta ? întrebă ea, ea, auzind un vuiet în urechi. - în ţe le g că în faţa mea se află află o femei femeiee încântătoar încântătoare, e, care care e inte lige li ge n tă ş i încăpăţânată şi poate cea cea mai enervantă fiinţă fiinţă pe care care am întâlnit-o vreodată. -Oh? - Ş i eu am o mărturisire de făcut. făcut. Am spus că a fost o greşeală să te să s ă r u t . Greşeala Greşeala se referea referea la la timp şi loc. loc. Plecă fruntea frunte a şi îşi îşi apropie apropie buze bu zele le de buzele ei. ei. Nu la sărut săru t în sine. sine. - A tu n c i ai de de gând să mă săruţi săr uţi din din nou? nou? întrebă ea, ea, cu răsuflarea răsuflarea întretăiată. -Da. - A c u m ? Cuvâ Cuvânt ntul ul fu mai degrab degrabăă un un sunet ciuda ciudat. t. - N u , spuse el el şi se îndre îndreptă ptă.. E a î ş i simţi inima ca de plum plumb. b. - înţeleg. 222

‘în î n d ru m ar p e n tru iub ire 

Iicick râse. Ai dreptate. „înţeleg" nu e un răspuns bun. Iii bine, nu ştiu ce altceva să răspund, spuse ea tăios, ignorând ii iinentul copleşitor cople şitor de dezamăgire deza măgire şi ş i dispe d isperare rare care o inundă. Am Am In'.i (lestul de limpede în privinţa privin ţa sentim sen timen entel telor or pe care mi le-a le-a trezi trezi I ului nostru nost ru şi ş i a dispoziţie dispoziţieii mele mele de de a-1 repeta, s i t u a i spus... spus... .. ii ului Dumnezeule Dumnezeule mare, India, taci tac i din gură! gu ră! O cuprinse cupr inse în braţe şi îşi îşi . . isă buzele pest pe stee buzele ei într-un să s ă r u t putern put ernic ic şi ş i rapid şi comple complett .un eţito eţitor. r. însă în să îi dădu drumul mult pre p reaa repede şi ş i clătină din din cap. cap. Mă înnebuneşti cu totul. -Chiar? întrebă ea, forţându-se să îşi recapete răsuflarea. Bun. - Mai Mai mult, următorul nostru să săru rutt - o privi privi printre gene - şi nu i e înşela, am de gând să te sărut neapărat, va avea loc într-un loc şi uitr-un moment pe care le voi alege eu. Nu va fi într-un loc public , iiu va fi ca să-ţi urez noroc şi nu n u va fi doa d oarr ca să-ţi să- ţi închid gura! gura! - Excele Excelent, nt, zise ea încruntată, deşi era foarte greu să s ă rămână rămân ă in d ign ig n ată at ă când tot t ot ce dorea era să se arunce arun ce din nou în braţele lui. lui. Nu m ă voi voi aştepta aştep ta la mai puţ puţin in.. -Atunci ne-am înţeles! El răsuflă adânc. Eşti deosebită de orice fem eie pe care care am întâlnitîntâlnit-o, o, India Prendergast. Pren dergast. Eşti cea mai tulbu tulbu rătoare, enervantă... -A i spus spu s deja că sunt enervantă. enervantă. - Merită s-o repet. El clătină clătină din din cap. Cu toate toa te acestea, nu mă gân desc de sc decât la la tine. tine. India îl îl privi ţintă ţin tă un moment nesfâr ne sfârşit, şit, apoi îi zâmbi străl străluci ucitor tor.. - Cu adevărat adev ărat încântător încântător.. - Mă bucur că aşa aş a crezi rezi.. -A r trebui să ştii că şi eu te găsesc extrem extrem de enervant. enervant. -Atun -A tunci ci ne potrivim. Un zâmbet zâmb et lent le nt îi cuprinse faţa. Acum, Acum, cred cred că trebuia trebuia să te întâlneşti cu mama m ea în sala de bal. bal. - Cred că voia voi a să aranjeze vasele cu flori. flori. -Foarte bine atunci. Deschise uşile sălii de bal şi o conduse înăuntru. Uşile erau la capătul unei scurte scări cu opt trepte, care îţi per mitea să vezi întreaga sala de bal dintr-o privire de cum intrai. în  juru  ju rull perim pe rimetr etrulu uluii erau înghes îng hesuit uitee vaze va ze uriaş ur iaşee şi ş i vase, aş aşte tept ptân ând d flo flo rile care care aveau să fie aduse după-amiază. după-am iază. Camera în sine era lamb lambri ri sată în nuanţe de alb împodobit cu decoraţiuni din ipsos şi muluri complicate. Aplicele de sticlă erau la fel cu uriaşul candelabru care atârna din tavanul pictat cu scene dinţai. Coloane albe de marmură 11 1

V icto ria ‘A fexancfer - 

delimitau galeriile, de-a lungul a doi pereţi. Un balcon se afla în ca pătul îndepărtat, deasupra unei serii de uşi de sticlă care duceau în grădini. Fieca Fiecare re detaliu arhitectural arhitect ural era aurit, fiind astfel ast fel accentuat accent uat şi pus în valoare. valoare. Era categoric franţu f ranţuzesc zesc şi la fel de măreţ măr eţ precum cele cele mai frumoase saloane salo ane pe care le văzuse văz use în hotelurile Gran Grand. d. -Hm. India tresări, auzind a uzind pe cineva care care îşi dregea d regea glasul. Lordul Wes Westtvale, vale, lordul lordul Brookings Brooking s şi profe p rofesoru sorull Greer se aflau af lau la picioarele scării, scării, puţin într-o într-o parte. part e. Mama Ma ma lui Derek Derek nu putea pu tea fi zărită zăr ită nicăieri. nicăieri. Privirea Indiei trecu de la cei trei domni la Derek, care rânjea satisfăcut. - Să S ă îndrăzne îndrăznesc sc să întreb despre ce este vorba? zise ea precaută. precaută. - Mama M ama mi-a mi-a spus spu s că nu ai fost niciodată la un bal. bal. - Nu am am avut niciodată ocazia. ocazia. Şi nic nicii nu voise prea mult să mear gă la un u n bal. bal. - Dar ştii ştii să dansezi? -Bineînţeles. Domnişoara Bicklesham are profesori de dans excelenţi. Dacă îşi amintea bine, bine, excelase excelase la această aceast ă materie. Deşi Deşi recunoş tea că nu dansase dan sase niciodată nicio dată cu un un partene part enerr de gen masculin. masculin. - Nu mă îndoiesc. îndoiesc. Totuşi, cum a trecut ceva timp timp de atunci, atunci, m-am gândit că ai dori poate să exersezi puţin înainte de balul de mâine-seară, spuse el pe un ton nepăsător, de parcă nu ar fi fost deloc important. Dar era. era. Tatăl Tatăl meu vitreg, fratele meu m eu vitreg şi profesorul s-au oferit să-ţi fie parteneri. Lordul Westva Westvale le făcu un pas pa s înainte. înainte. - Cred că primul dans e al meu, domnişoară Prendergast. - Ei bine? spuse Derek Derek cu un zâmbet zâm bet nesigur. nesigur. - Tu ai aranjat asta, asta , spuse spu se ea rar. rar. - Da, încuviinţă el. Cumva, Cumva, el ştiuse ştiu se că ea avea emoţii din cauza balului, balului, pentru pen tru că era o situaţie în care care nu nu mai fusese fuse se niciodată. Avea Avea să se simtă sim tă stânjenită stân jenită şi deplasată. Şi făcuse tot ce putea ca să îi uşureze situaţia. Era cel mai drăguţ dră guţ lucru pe care îl îl făcuse cineva cineva pentru pent ru ea. ea. Se aplecă spre spr e el şi îi şopti: - Poţi Poţi fi şocant de atent, aten t, domnule Saunders. Saunders. - încearcă să ţii minte asta, ast a, domnişoară domn işoară Prendergast, răspunse el liniştit. Putu să-şi dea seam s eamaa din vocea vocea lui că zâmbea. Se îndreptă, apoi coborî treptele îndreptându-se spre lordul Westvale.

Î n d r u m a r y e n tr u iu b ir e   El îi oferi braţul braţu l şi o conduse spr s pree centrul estradei. estrade i. Derek făcu un semn spre balcon, balcon, şi după o clipă clipă sunetul liniştitor liniştito r al unui unui vals cântat câ ntat la vioară pluti deasupra deasup ra camere camerei. i. Surpriza o lăsă lă să fără suflare. suflare. - Derek Derek a aranjat muzica? - Derek a aranjat totul, draga mea. Marchi Marchizul zul îi luă mâna dreaptă cu mâna lui stângă şi îşi aşeză aşez ă uşor uş or cealaltă mână pe spatele spate le ei. ei. Ea îşi lăsă mâna liberă liberă pe braţul său, sub umăr. Eşti pregătită? preg ătită? -Sunt, spuse ea cu un râs uşor şi forţat. îmi place foarte mult valsul, minţi min ţi ea. ea. Excelenţa Sa, Dumnezeu să-l binecuvânteze, era la fel de atent ca şi fiul său vitreg. O conducea cu o mână blândă, călăuzind-o şi ghidându-i paşii. Nici Nici nu clipi clipi când ea îl călcă călcă pe picioare, şi o salvă sa lvă uşor u şor de la cădere când se împiedică. -Ţi-a plăcut excursia la cumpărături cu soţia mea? întrebă pe un ton plăcut Excelenţa Sa după ce ea începu să se simtă destul de în largul ei ei ca să se mişte m işte odată od ată cu muzica, muzica, nu în contratimp. -Nu am mai trecut niciodată printr-o asemenea experienţă, milord. El chicoti. - Celia consideră cumpărăturile cumpărăturile o combinaţie combinaţie între artă art ă şi sport. -Cre -C red d că e cea cea mai drăguţă drăgu ţă femeie pe care care am întâlnit-o vreodată. vreodată. - Şi ea te apreciază foarte mult. O dirijă întrîntr-o o piruetă pirue tă simplă, şi ea reuşi reuşi să-l urmeze aproape fără f ără efort. efo rt. Mai spune şi că eşti îngrijo îngrijo rată din pricina cheltuielilor. Nu trebuie să fii. Soţia mea ştie ce în seamnă seam nă numele marchizei marchizei de West Westval valee pentru pentr u negustori, negu stori, iar aceştia îl ştiu la fel de bine. Sunt destul de uimit când vin în cele din urmă facturile, facturile, fiindcă fiindcă sunt sun t mult mai mici decât m-aş fi aşteptat. aştepta t. -A sta st a e o uşur uşurare are.. - De De fapt, aproape că nu contează. Avere Avereaa mea e mai mult m ult decât suficientă. suficientă. Am Am moşte m oştenit nit o mare bogăţie, bogă ţie, şi afacerile conduse cu pri cepere m-au ajutat să o sporesc. Tatăl meu ar fi şocat, bineînţeles, dacă ar şti şt i că mi-am m urdărit urdă rit mâinile cu afacerile, dar da r de pe vremea lui lumea s-a schimbat. Se opri. în ultimele luni, Derek şi-a ajutat unchi unchiul ul să-şi conducă conducă afacerile afacerile,, să administreze proprietăţile pro prietăţile şi alte alte lucruri lucruri de felul felul acesta. Am auzit că s-a descurcat mai mult decât sa sa  tisfăcător. Moştenirea lui Derek Derek va fi destul destu l de însemnată. -A şa am auzit auzit şi eu eu. -A m înţeles de la soţia mea că viitorul financiar al al lui Dere Derek k nu te interesează prea mult.

V i c t o ri ria U te x a n d e r  

- Excelenţa E xcelenţa Sa se înşală, înşa lă, milord. milord. Chiar Chiar dacă nu ar fi existat exis tat averea, ea tot to t nu ar fi fost fos t potrivită pot rivită pentru p entru Dere Derek, k, dar d ar nu voia s-o mai explic explicee din nou. Deşi poate că se înşela şi în privinţa asta. Nu vreau nimic mai mult mu lt decât ca Derek să primească primeasc ă exact ce merită. El o studie. stud ie. -Vorbeşti despre moştenire? - Nu-mi pot imagina despre ce altceva am putea vorbi, spuse ea ridicând din umeri şi împiedicându-se pe loc. Excelenţa Sa reuşi să o ţină în picioare fără cel mai mic efort. - M-am M-am gândit întotdeau înto tdeauna na că e bine să poţi p oţi vorbi în timp ce dan sezi, dar d ar poate poat e că până vei fi mai... mai... - Pricepu Pricepută? tă? El zâmbi. -Voiam să zic încrezătoare. In orice caz, poate că ar trebui să lăsăm deoparte conversaţia de acum şi să ne concentrăm asupra paşilor. - Cred Cred că e într-adevăr într-adevă r o idee bună. îşi ridică privirea spre el şi zâmbi, încercând să se concentreze asupra asup ra picioarelor picioarelor ei şi a muzici muzicii, i, chiar chiar dacă nu mai trebuia să se gân gâ n dească chiar chiar atât atâ t de mult mu lt la paşi paş i ca la început început.. Din când în când, îl vedea cu coada ochiului pe Derek împreună cu ceilalţi ceilalţi bărbaţi, şi inima inim a ei se pur p urta ta foarte foa rte ciudat. Efortul pe care îl făcuse era foarte impresio im presionant nant şi destul de mişcător. Ave Aveaa mult mai multe calităţi decât crezuse crezuse ea vreodată. Ce merita Derek? Pe măsură ce îl cunoştea mai bine, opiniile ei se schimbau. Nu mai voia să s ă îl vadă vad ă aruncat arun cat în închisoare. Si, fiindcă avea să corecteze caracterul fraudulos al Societăţii Doamnelor Călă toare, nici nu avea să mai ma i fie fie nevoie de de asta. asta . Muzica se apropia de final. Lordul Westvale o eliberă şi făcu un pas înapoi. - Excelent efort, domnişoară Prendergast. Păi, dacă te mai în vârti de câteva ori pe estradă, nimeni nu va bănui că nu ai dansat în fiecare seară. - V ă mulţumesc, milord, milord, spuse sp use ea cu cu un zâmbet zâmb et recunosc recunoscător ător.. - Dacă vrei să primeşti un mic sfat, spuse el aplecându-se şi vor bind în şoaptă, ai o foarte puternică tendinţă de a conduce. Celor mai mulţi parteneri nu le va plăcea să trebuiască să se lupte pentru a controla fiecare pas. Ea se cutremură. cutremură. -Voi -V oi ţine minte minte asta.

' —

------------------------

‘îndrumar-pentru îndrum ar-pentru iub iu b ire 

---------------------------------------------------------------------------

El îi mai mai adresă ad resă un zâmbet încurajator, încurajator, apoi îi făcu semn sem n profeso pro feso rului rului să s ă îi ia i a locul. - îmi îm i place place destul de mult să dansez, India, India, dar mă tem că nu sunt un dansator dan sator atâ a tâtt de bun ca Excelenţa Excelenţa Sa, Sa, spuse sp use profesorul, luând po ziţia corectă. - Nu-m Nu-mii pot imagina aşa a şa ceva ceva.. Muzica Muzica înc începu epu,, alt a lt vals, vals, de data as ta puţin pu ţin mai săltăreţ, săltăr eţ, şi porniră. porniră. Cu fiecare notă, tot mai multe dintre noţiunile învăţate se întoarse ră. Păi, era chiar plăcut. înţelegere ajutată şi de faptul că priceperea profesorului Gree Greerr pe estrada e strada de dans se asemăna asem ăna mai m ai mult cu cea cea a Indiei Indiei şi nu cu a tatălui tatălu i vitreg al lui Derek Derek.. Dar abilitatea abilita tea care lipsea lips ea era compensată compe nsată de entuziasm. entuziasm. Profesorul îşi drese glasul. - Sunt foarte fo arte impresionat de efortul pe care care l-a l-a făcut Derek Derek pen tru dumneata azi. - La fel sunt şi eu. India clătină din cap. A fost foarte amabil din partea lui. - Sunt foarte foar te conştient că nu îl îl apreciez apreciezii prea mult. - Dimpotrivă, profesore. prof esore. Am cultivat o prietenie foar f oarte te puternică. - înţeleg. Profesorul se opri şi o învârti. învârti. Eu am ajuns să ţin foarte mult la Derek Derek,, ca şi Estelle. Flirtează Flir tează scanda sc andalos los cu ea, ştii. - Da, domnule. domnule. Am observat asta. - Ei îi îi place place destu d estull de mult. -Am -A m observat o bservat şi asta, ast a, spuse ea încruntând încruntându-se. u-se. Nu vă deranjează? deranjează? - De ce m-ar deranja? -Tocma -To cmaii aţi spus că e scandalos. scandalos. - Şi exact de asta as ta îl adoră ea, chicoti chicoti el. el. Sunt foarte foa rte sigur de leali leali tatea tate a şi afecţiunea soţiei mele, mele, India. India. încă eşti tânără, tân ără, şi mă îndoiesc îndoiesc că vei în stare să s ă înţelegi înţeleg i asta, ast a, dar când Derek flirtează flirte ază cu Estelle, Estelle, ea se simte din nou tânără. Atenţiile unui tânăr chipeş şi elegant sunt nemaipomeni nemaip omenite te când e vorba să o facă pe o femeie să-şi să-ş i aducă aminte de vremea în care care atenţiile erau un lucru obişnuit. Şi lucrul lucrul acesta ac esta îl înţelege şi el. Iar eu sunt, oh, cum să formulez asta în mod delicat, beneficiarul acestor aces tor amintiri, dacă vrei vrei.. India India reuşi să zâmbească, stânjenită. - Sper că nu te-am te-am şocat. - Nu, bineînţeles că nu, nu, spuse sp use ea înghiţind cu greu. Deloc Deloc.. - Nu poţi să petreci o viaţă modelând minţile tinerilor tinerilor fără să s ă în veţi câte ceva ceva pe parcurs. parcurs. Mă consider consider un ^ d e c ă to r excelent excelent al cara carac c terelor. Derek e un om bun, India.

V icto ria 

Sun teţi -  Sunteţi

fexander 

sigur de asta, asta, nu-i nu-i aşa? aşa ? îl tachină ea. ea. -Atât cât mi-o permite experienţa. Dar te asigur că nu-mi amin tesc să mă fi înşelat vreodată în privinţa caracterului unui bărbat. Muzica se stinse, şi profesorul o conduse la locul ei, cu o piruetă neaşteptată. Chiar şi cel mai inteligent dintre noi greşeşte, India. Dintr-o eroare de judecată sau chiar fiind bine intenţionat. Ar fi în ţelept să-ţi să-ţ i aminteşti am inteşti asta. - V ă mulţumesc, profesore, profesore, mi-o voi amint aminti. i. - Cred Cred că e rândul meu meu,, răsună răsu nă vocea lordul lordului ui Brookings din sp spa a tele ei. -India. Profesorul îi luă mâna şi o duse la buze. A fost o plăcere pentru mine. Şi intenţionez să obţin măcar un dans mâine-seară. Ii aşeză mâna în mâna lordului Brookings, făcu o reverenţă şi se îndepărtă. îndepă rtă. -Trebuie să te avertizez, domnişoară Prendergast, începu lordul Brookings cu o scânteie răutăcioasă în privire. îşi puse mâna cu fer mitate mitat e pe spa s patel telee ei, ei, îi aruncă o privire lui Derek, şi muzica muzi ca începu. Ţi s-a s-a p ăstr ăs trat at ce e mai bun bun pentru pen tru la l a urmă. - Chiar aşa, milor milord? d? - S e pare că va trebu trebuii să ţi-o dovedesc. dovedesc. Deşi trebuie să spun că te descu descurci rci mai bine decât decât mă aşteptam aştep tam,, pentru p entru o femeie care care nu a fost fo st niciodată la un bal. bal. -A m fo fost st bine bine instruită, ripo stă ea ferm. ferm. Dar recunosc că am avut puţine ocazii de a dansa de când am învăţat la domnişoara Bicklesham. sham. Credeam că am uitat totul. totu l. Când am văzut vă zut că îmi aduc aminte, aminte, m-am liniştit. linişti t. -Poate că eşti una dintre persoanele cărora le vine uşor să danseze. -Atunci sunt recunoscătoare pentru asta. Nu mi-ar fi plăcut să incomodez. Se opri. Vreau să zic că uitasem cât de mult îmi plăcea să dansez. -Atunci ar trebui s-o faci mai des, spuse el ferm. Viaţa e prea scurtă scurt ă ca să nu n u ne permitem perm item lucrurile care care ne fac plăcere. plăcere. Şi dansul dans ul e poate cel cel mai inocent dintre aceste a ceste lucruri. lucruri. - Nu aş fi niciodată atât de îndrăzneaţă sau de nebună ca să vă întreb ce vă face plăcere, milord. -Măi, măi, domnişoară Prendergast, spuse el privind-o ţintă. Cred Cred că flirtezi flirt ezi cu mine. mine. -Dim potrivă pot rivă,, lord Brookin Brookings. gs... .. Sprânce nele lui se înălţară.

‘îndrumar ipentru iubire 

-

Percy rcy, râse ea. Nu am flirta fl irtatt în viaţa via ţa mea. - Se pare că ţi-e uşor să o faci şi pe asta, as ta, în împrejurările potrivite. po trivite. <) conduse conduse într-o într-o piruetă piru etă rapidă, rapid ă, şi ş i ea îl urmă urm ă relativ uşor. Excelent, Excelent, domnişoară domni şoară Prendergast. Te descurci extrem de bine. bine. - Chiar Chiar îmi place. -Aşa a crezut şi Derek, spuse el pe un ton practic. Fratele meu şi a dat multă osteneală ca să organizeze asta ast a pentru dumneata. dum neata. - A fost extrem de atent din partea parte a lui. lui. - Poate Poate fi fi destul dest ul de atent, chiar chiar atunci când te aştep aş tepţi ţi mai m ai puţin. Întotdeauna Întotdeauna a fost fo st aşa, a şa, adăugă adăug ă el nonşalant. nonşalan t. Deşi nu-mi nu-mi pot po t închipu închipuii că ar fi făcut toate astea aste a pentru pe ntru altcine altcineva. va. - In afară de de mine? spuse spu se ea graţios. - In afară de dumneata. Privirea Privirea lui îi întâlni privirea, şi ea aproape apro ape că se împiedică văzând văzâ nd sinceritatea sincer itatea din ochii lui. lui. Dintr-odată, îşi dădu seama de adevăr. Aceşti bărbaţi nu o aju tau doar să danseze, ci pledau în favoarea lui Derek. Fermecând-o cu părţile lui bune. Era un efort conjugat pentru - ce? Pentru a o câştiga? Ideea Ideea că Derek Derek le ceruse ceruse acestor bărbaţi nu doar să s ă danseze cu ea, ea, ci şi şi să-i vorbească despre virtuţile virtu ţile lui era jignitoare, jignito are, şi ar fi tre buit să fie furioasă. furioa să. Dar faptul faptu l că îşi bătuse bătu se atâ a tâtt de mult capul ca să-l să-l p oată oa tă vedea într-o lumină mai bună o făcea să-l îndrăgească. Cum ar ar fi putut putu t să se supere pe el el pentru pentr u asta as ta?? - Doamna care va pune stăpânire stăpâ nire pe inima lui va fi într-ade într-adevăr văr o fiinţă norocoasă, spuse sp use el sincer sincer.. Nu ar putea găsi găs i un bărbat bărb at mai bun. bun. O să-şi petreacă restul re stul vieţii făcând-o fericită. India ridică privirea spre el. - Nu ştiu ce ce aş putea răspunde răspund e la asta. - Nu spune nimic, domnişoară Prendergast. Zâmbi şi execută o întoarcere întoarcere rapidă. Trebuie Trebuie doar să ţi-o aminteşti. aminte şti. Ritmul muzicii se acceleră şi terminară dansul într-o tăcere gân ditoare. Cel Cel puţin puţ in din partea parte a Indiei. Indiei. Excelenţa Sa o lăsa lă sa fără fă ră îndoială să se gândeasc gând eascăă la comentariul lui, lui, ca un măgar măga r ce ce era. era. - Domnişoară Prendergast, de abia aştept viitorul nostru dans, spuse el când se opri muzica. Acum, din nefericire, trebuie să vă predau fratelui meu. Derek păşi alături de el, iar lordul Brookings îi aruncă o privire compătimitoare. Nu e un dansator desăvârşit, nu este la fel de chipeş şi nici la fel de inteligent, dar are şi el părţile lui bune. ^

V icto ria ‘A fexan cfer 

-Ah, -A h, frate, spuse spu se Derek jalnic, clătinând din cap. Lumea fictivă în care care trăieşt trăi eştii trebuie să fie un un loc ciudat şi singuratic. - Ciudat poate. Un rânjet semnificativ îi curbă buzele. Dar nicio dată singuratic. Salută, se întoarse întoa rse şi se îndepărtă. -Domnişoară Prendergast, începu Derek, îmi acordaţi onoarea acestui dans? -Nu sunt sigură că mai e nevoie de alt dans, domnule Saunders, spuse ea, ea, încreţindu-şi încreţindu-şi gânditoare fruntea. Mă simt sim t destul de încre încre zătoare acum, şi mam a dumitale se va întreba unde am am dispărut. d ispărut. - Mama Mam a nu se va întreba, şi înto tdeauna tdeau na e nevoie nevoie de alt dans. Făcu un semn violonistului, v iolonistului, şi ş i muzica începu începu din nou. nou. -Totuşi... Ea clătină din cap chiar în timp ce se mişca în braţele lui. Nu ştiu. -Ai încredere în mine, domnişoară Prendergast. O privi, o strân se puţin mai tare decât se cuvenea şi începu să se mişte în ritmul muzicii. -Am, domnule Saunders, spuse ea simţind că nu avea aer. Am. El zâmbi, cu ochii strălucind strălucin d de ceva necunoscut, necunosc ut, ceva extraordi extra ordi nar. Ea se înfioră. - înseam înse amnă nă că te te simţi sim ţi mai comod în privinţa privinţ a balu balului lui,, nu? - Da, Da, cred că da. îţi î ţi mulţumesc. mulţum esc. - A fo fost st plăcerea plăcerea mea. mea. Se mişcau împreună fără efort, efo rt, şi ea bănui că el el se acomoda după ea, fiindcă nu se putea să danseze atât de bine împreună. De parcă nici nu atingeau duşumeaua cu picioarele. -A fost foarte amabil din partea Excelenţelor Lor şi a profeso rului să îşi ia timp să mă ajute. îl studie curioasă. Eşti conştient că fiecare fiecare dintre ei a profita pro fitatt de ocazie ca să îţi ridice ridice în slăvi virtuţile? - N u se poate! se înecă el. Chiar Chiar aşa? aşa ? - Fără înceta încetare. re. El rânji. - Tatăl tău vitreg a vorbit despre priceperea şi interesul tău în afa ceri, fratele tău a subliniat cât eşti de atent, iar profesorul a vorbit despre modul mo dul în care flirtezi cu so soţia ţia lui. lui. - Cum? întrebă Derek Derek precaut. precaut. -Apreciază foarte mult asta. -Excelent, spuse el uşurat. Ar trebui să spun, în spiritul sinceri tăţii, că le-am sugerat că, dacă ar voi să-ţi vorbească despre câteva dintre cele cele mai nobile calităţi calită ţi ale mele, mele, nu m-aş supăra. -Te-au -Te-a u servit serv it foarte bine bine..

î n d r u m a r p e n t ru r u iu b ir e  

- Pentru Pentru asta există prietenii prietenii şi familia. familia. Ea simţi o durere durere bruscă şi foarte foar te ciudată. Priv Privii cu cu coada ochiulu ochiuluii m jur şi obser o bservă vă că erau singuri singur i acum. - Se pare că au plecat. Face pa parte rte din planul tău? - E un plan foarte bun, spuse el categoric. Deşi mi se pare ciudat ( ă nu au ales calităţile calităţile care mi se par p ar mie cele mai mai bune. -Presupun că rareori ne vedem aşa cum ne văd alţii. Iar ea nu se văzuse prin ochii altora până nu începuseră toate astea. Poate fi destul destu l de uimitor. uimitor. - Mai ales ales dacă îţi închipu închipuii că ai întotdeauna întotd eauna dreptate. dreptate. - Da, bine, asta face lucrurile şi mai dificile, zâmbi ea strâmb. In afară de faptul că ţi-au ridicat în slăvi virtuţile şi mi-au împrospătat abilitatea de dansatoare, toate astea fac parte integrantă dintr-un plan romantic pus la cale de tine, nu? El privi privi în jur surprin s urprins. s. -Pe Dumnezeul meu, chiar aşa e! Clătină din cap. Habar nu am avut. India râse. El se uită u ită fix la ea, cu un zâmbet zâm bet uimit. - Când ne-am ne-am întâlnit întâ lnit prima prim a dată, da tă, nu mi-ai zâmbit deloc. deloc. Nici nu mai vorbim de râs. Ea îl privi surprinsă. - Ce prostie, bineînţeles că am zâmbit. - Nu ai zâmbit. Cel Cel puţin, nu în mod m od sincer. sincer. Nu eram sigur si gur că ştiai cum să zâmbeşti. O conduse printr-un şir mai complicat de paşi de cât încercase încercase până pân ă atunci, atunci, şi ea de abia îşi dădu seama. seama . - Ce îngrozitor îngrozitor din partea pa rtea mea! mea! - Nu chi chiar. ar. Dacă Dacă îţi aminteşti, aminte şti, nu am pornit por nit chiar cu dreptul. Până la urmă, mi-am dat seama seam a că va trebui să îţi câştig zâmbetul. zâmbetul. - Ş i cred cred că l-ai l-ai câştigat, spuse ea graţios. - Chiar? El îi căută privirea. privirea. Pentru că, că, atunci când zâmbeşti, zâm beşti, mă faci să mă sim t de parcă aş fi primit un dar. dar. O strânse strân se mai tare. Şi că sunt sun t obligat obligat să trăiesc fără acest dar. dar. -Atun -A tunci ci va trebui să ţi-1 ofer mai des. Muzica Muzica se termină, term ină, şi ei se opriră. Dar el continuă să o ţină în braţe, şi ea nu făcu nici un efort ca să scape. -Ar trebui să te avertizez că mâine-seară voi pretinde primul dans dan s şi ultimul. ultimul. - Cât de îndrăzneţ din partea par tea ta, ta , îl tachină ea. ea. - Ştiu, rânji el. el. Şi îţi place. place. ^

V i ctoria ctori a ‘A fexan de r 

- Poate. Derek, Derek, începu ea, adunându-ş adunân du-şii tot to t curajul. curajul. Am Am mai greşit greş it şi în altă a ltă privinţă! privinţă! Din nou, el se prefăcu prefă cu că se îneca intr-un mod m od exagerat. - Nu se poate! Nu tu! - In legătură legă tură cu genul de femeie cu care ar trebui să te căsătoreşti. căsăto reşti. Acum văd că poate... Ezită. Nu mai exista exi sta întoarcere. -Da? -Poate că m-am înşelat, termină ea ridicând privirea spre el şi zâmbindu-i. - Poate că? El rânji rânji şi o trase tras e mai aproape. aproap e. Spune-o, Spune-o, India! India! - Foarte bine. bine. Nu se putu abţine să nu râdă. Tot ce făcuse Derek Derek pentru pen tru ea fusese fuse se pur şi simplu minunat de... de... perfect. perfect. Este foarte po sibil să... El ridică din sprâncene. sprânc ene. -Probabil... oftă ea. M-am înşelat. Fără îndoială, sigur, m-am înşelat înşe lat complet. complet. -Vai, -V ai, domnişoară domn işoară Prendergast. El plecă fruntea, frunt ea, şi ea ridică ridică buze le spre buzele lui. lui. Spui cele mai ma i atrăgăto atră gătoare are lucruri. - Domnişoară Domn işoară Prendergast! O voce voce jignită jigni tă răsună răsu nă din cealaltă cealaltă par te a încăperii încăperii.. Ce înseamn însea mnăă asta? asta ?

CupitofuC CupitofuC 22  2 2  -Vă cer iertare. Derek păşi înainte. Cine naiba era omul acesta? Nu ştiu cine sunteţi, dar... - Derek. Derek. India puse mâna mâ na pe braţul braţu l lui lui ca să-l oprească, privinprivindu-1 drept în ochi pe noul venit. Chipul ei arăta cât era de şocată. Permite-mi să ţiţi-1 prezin pre zintt pe Sir Martin M artin Luckthorne. Inspiră adânc. Patronul meu. - Şi prietenul tău, sublinie Luckthorne apropiindu-se. Prietenul tău foarte bun. bun. Acesta era Sir Martin? Cu siguranţă sigur anţă că nu. Conform informaţiilor lui Derek, Sir Martin avea patruzeci de ani, era om de ştiinţă şi era considerat oarecum excentric. Bărbatul din faţa lui părea mult mai tânăr, avea o condiţie fizică excelentă, judecând după lăţimea ume rilor, un aer hotărât şi nu era un bărbat lipsit de farmec. El era cel

î n d r u m a r p r p e n t r u i u b i r e 

care fusese timp de opt ani patronul Indiei şi se purtase tot timpul ireproşabil irepr oşabil?? Ce nai naiba ba era în neregulă nere gulă cu el? -Trebui -Tr ebuiee să-ţi spun, India, India, se încruntă Luckthorn Luckthorne, e, că nu mă a ş teptam la asta. - Şi eu nu te aşteptam pe pe tine. India clătină din cap, cap, evident e vident ulu ită de această apariţie. Ce faci aici? îl privi printre gene. Şi la ce nu te aşteptai? - Nu mă aşteptam să te găsesc în braţele braţele unui bărbat... - în braţele lu lui Derek Derek Saunders, dacă vrei, vrei, nu ale unui bărbat, sp spu u se Derek. Derek. Deşi presupun presupun că am fo f o st numit n umit uneori un bărbat. -Acel  Derek  Derek Saunders Saunders?? întrebă Luckthorne uitându-se ţintă ţin tă la el. Ea păşi păş i spre spr e el el. -Martin... - Nemernicul? Netrebnicul? Intelectul superior din spatele pla nului, cel care jecmăneşte femeile neajutorate de economiile lor? Indignarea lui lui Luckthorne Luckthorne răsu r ăsună nă în sala sal a de bal. bal. Puţin cam exagerată, de fapt. -Mi-a -M i-aii spus sp us inte intele lect ct superior? o întrebă Derek Derek pe India în şoaptă. şoap tă. - Da, răspunse răspunse ea cu o grimasă. grima să. Dar asta nu contează acum. acum. - Şi totuş tot uşii sunt sunt destul destu l de flatat, flat at, chicoti chicoti el. el. - Flatat? scuipă scuipă Luckthorne Luckthorne cuvântul. cuvântul. intelect su  su   - Haide, Haide, Sir S ir Martin Martin,, spuse spu se Derek cu cu răceală. răceală. Cuvântul intelect  perior   perior  denotă  denotă atât putere, cât şi inteligenţă. De ce ce nu aş fi flatat? flat at? - A ţi uitat uit at de netr netreb ebnic nic!! -A m ales să-l ignor ignor.. Şi nemernic. nemernic. Ridică Ridică din umeri. Nu sunt su nt deloc deloc nişte complimente. Prefer de departe intelect superior. Ce spui, In dia? Să fie nemernic nemernic sau intelect intelec t superior? superio r? - Indifere In diferent nt care care,, şi ele, şi voi  mă  mă enervaţi enerv aţi foarte tare, şi acum acum nu e vorba despre asta, asta, spuse ea tăios tăio s şi îşi îndreptă îndrep tă din nou atenţia spre patronul ei. Te mai întreb o dată, ce faci aici? - Pentru că nu ai mai telegrafiat conform înţelegerii noastre, am presupus presu pus că ţi s-a întâmp întâ mplat lat ceva îngrozitor îngroz itor şi că aveai nevoie nevoie de aju torul meu. îşi îş i îndreptă umerii umerii.. Că aveai nevoie nevoie să s ă fii salvată. India se holbă la el. - De ce? ce? -Poate de un intelect superior? spuse Derek pe un ton foarte inocent. -Acum pot să văd că m-am înşelat, fltfitinuă Luckthorne, fulgerându-1 pe Derek cu o privire asasină.

V ictoria ‘A fe fexan xan cfer  cfer 

- In ultima telegramă ţi-am spus clar că nu voi mai trimite alte telegrame. -Ai spus... Scoase o telegramă din buzunarul jiletcii. „Căutarea continuă. Totul bine. Nu sunt sun t necesare alte telegrame. Prendergast." Ce trebuia să cred? - Trebuia Trebuia să crezi crezi că ne continuam căutarea, că totul era bine bine şi că nu mai era nevoie de alte telegrame! spuse ea încruntată. Chiar nu înţeleg de ce ce nu s-a întâmplat întâm plat aşa. - Poat Poatee pentru că asta ast a - flutură flutură telegrama telegrama spre ea - e atât de vagă şi ambiguă, şi... şi... -Aveam doar zece cuvinte! Cred că m-am descurcat bine în îm prejurările date. - Mie mi se pare destul de clară, spuse Derek aproape inaudibil. - Mie mi se pare telegrama unei persoane ţinute aici împotriva voinţei sale! - împotriva împ otriva voinţei mele? m ele? întrebă ea ironic ironic.. E cel cel mai absurd lucru pe care l-am l-am auzit vreodată. Tu ar trebui trebui să s ă ştii ş tii foarte f oarte bine bine că nu i-aş i-aş permite nimănui să mă m ă ţină undeva împotriva împo triva voinţei mele mele!! -Aici -A ici te-a luat, murmură mu rmură Dere Derek. k. - Mi-ai Mi-ai dat da t cuvântul tău că aveai să-mi trimiţi trimiţ i câte o telegramă la trei zile... Derek pufni ironic. ironic. - Şi nu mi s-a întâmplat întâm plat niciodată să s ă te văd călcându-ţi călcându-ţi cuvântu cuvântul, l, clătină Luckthorne Luckt horne din cap. Aşa că, că, fireşte, m-am gândit gân dit la ce era mai rău. rău. Eşti E şti cea mai respons resp onsabilă abilă persoa pe rsoană nă pe care care o cunosc cunosc.. -Aici se pare că s-a întors roata. Chiar aşa... se încruntă Derek. De ce nu ai continuat să îi telegrafiezi? Ea ezită. -Ave -A veam am nevoie nevoie de banii pe care care mi i-a dat pentru pen tru telegrame. telegrame. - Ce? întrebă întrebă Luckthorne Luckthorne încruntându-se încruntân du-se la rândul lui. lui. înainte de a pleca, m-ai asigurat că aveai mai mult decât îţi trebuia pentru câ teva luni. luni. - Da, într-adevăr, India, spu s puse se şi Derek, privind-o privind-o printre gene. Şi eu am crezut că aveai aveai destui d estui bani. -Aveam. Privirea ei trecu de la Derek la patronul ei, apoi dădu ochii ochii peste pes te cap şi scoase un o ftat fta t resemnat. resem nat. Dar i-am pierdut. pierdut. -I-ai pierdut? Tu? Luckthorne se uită ţintă la ea, confuz. Mi se pare greu de crezut. îi aruncă lui Derek o privire bănuitoare. Eşti sigură că nu ţi-au ţi-au fost fos t furaţi?

' —

------------------------------------------------------------

îndrum îndru m ar pentru pen tru iubi ubire

----------------------------------------------------

„Drăcia „Drăcia naibii!" Luckthorne îl acuza că îi furase banii ban ii Indiei? Bun. Nimeni nu-1 mai putea învinui acum dacă îl scotea afară şi îl bătea bine. bine. Adoptă Adop tă un zâmbet zâm bet rece. rece. Avea Avea de de gând să s ă se bucure de asta. asta . - Sugerezi că i-am i-am furat banii domnişoarei Prendergast? - Nu fi absurd, spuse spu se India repede. repede. Nu i-ai i-ai furat. Nu-i aşa, aşa , Martin? Mar tin? Luckthorne ezită, studiindu-1 prudent pe Derek. Fără îndoială că îşi cântărea câ ntărea şans ş ansele ele pe care care le-ar fi avut într-o într-o confruntare confr untare fizică. fizică. -Nu, bineînţeles că nu, spuse în cele din urmă laşul. Dar ar fi trebuit să-mi telegrafiezi, India. Ţi-aş fi trimis orice sumă de care aveai nevoie. - De ce ce nu mi-ai mi-ai spus spu s mie?  Derek  Derek o privi priv i cu atenţie. aten ţie. Era evident că nu era dispusă disp usă să continue continue.. Cum Cum ţi-ai pierdut pierdut banii? - Nu ţi-am telegrafiat, îi spuse ea lui Luckthorne, pentru că eram stânjenită şi nu voiam să-ţi cer ajutorul. Poate că a fost o prostie, dar asta as ta e. Se întoarse întoa rse spre Derek Derek.. Nu voiam să-ţi spun spu n pentru că nu nu voiam să s ă mă m ă crezi crezi o idioată. - Eşti probabil cea mai inteligentă femeie pe care am cunoscut-o, declară Derek. Derek. - Chiar dacă n-aş vrea să spulber spul ber aceast ace astăă iluzie. iluzie... .. Ii întâlni privirea şi se dădu înapoi. înapoi. Mi-am Mi-am ascuns majoritat ma joritatea ea banilor în în geamantan. „Dumnezeule mare!" Bănuielile lui Luckthorne nu erau complet greşite. - Geamantanul Gea mantanul care s-a s-a rătăcit? Ea încuviinţă. - Oh, bine. bine. Chiar Chiar dacă se gândise gân dise să mărturise măr turisească ască rolul rolul lui în ră tăcirea cufărului, cândva în viitorul îndepărtat, renunţă imediat la acest ace st gând. E cam jenant. jenan t. - Jen J enan antt e un eufemism. Ea clătină din cap. cap. Credeam Credeam că vor fi mai în sigura sig uranţă nţă acolo decât dec ât la mine. - Oh, sunt su nt sigur sig ur că sunt sun t în siguranţă. Derek Derek încer încercă că să adopte un ton încrezător înc rezător şi nu n u reuşi. Nu, era un secret secr et pe care trebuia să-l ia cu el în mormânt. morm ânt. Oriunde ar fi. fi. -în ţeleg ţel egii cât de umilitor umilitor mi se pare. pare. El simţi sim ţi un fior de vinovăţie sinceră. -Acum pare atât de stupid stupid.. -Atunci -Atu nci când nu eşti e şti un călător călător experimentat, experimentat, faci asemenea asemenea gre şeli, zise Derek pe un ton cât putu de încurajator. Geamantanul tău ar fi putut ajunge foarte bine exact und^trebuia. und^ trebuia. A fost un ghinion ghinion că nu a ajuns.

V ic to r ia ‘ACexa ACexanc ncCe Cer  r 

-Totuşi, acum nu mai contează, spuse ferm Luckthorne. Sunt aici, aici, şi intenţionez să s ă mă întorc imediat la Londra cu tin tine. e. - Ce? India ridică tonul tonu l şi făcu ochii mari. mari. - E evident timpul să faci fac i asta as ta.. Păi, Păi, de abia te-am recunoscut, con tinuă tin uă el privind-o privind-o încruntat. încruntat . Ce ţi-ai ţi-ai făcut? Mâna Mân a ei zbură zbură spre păr. - îm i coafez coafez părul puţin diferi diferit. t. - Şi roch rochia! ia! - Mie îmi place place,, Martin. Glasul Glasul ei căpătă o nuanţă nuan ţă tăioasă. tăio asă. Era greu să s ă nu te cutremuri. Derek Derek aproap apr oapee că îl compătimi, fiind că era evident că nu era atât de inteligent cum auzise el. Numai un prost pr ost nu ar fi recunoscut nota no ta aceea din vocea Indie Indiei. i. -Nu e deloc stilul tău. Păi... Luckthorne făcu din mână spre ro chia ei, ei, de parcă ar fi vrut vru t să o îndepărteze. Nici Nici măcar măc ar nu e cenuşie! cenuşie! -Arată încântător, spuse Derek liniştit. - Sunt foarte conştient de asta, pară Luckthorne. - Şi mai eşti conştient şi de faptul că eşti patronul meu? spuse aspru India. Doar  patronul  patronul meu? - S u n t întrîntr-ade adevăr văr!! Şi tocmai tocmai de asta... asta... -Sir Martin! Vocea mamei răsună în toată sala de bal. Aceasta coborî scările şi se îndrept îndr eptăă spre ei. Ce Ce încântare încânt are să s ă te revăd! - O cunoşti? îl întrebă India în şoap tă pe Lucktho Luckthorne. rne. - Nu. El se holbă o clipă la marchiza care venea spre ei, de parcă ar fi fo fost st o felină felină solitară, iar el un un căţeluş de companie foarte exube rant. Derek nu mai văzuse pe nimeni atât de îngrozit la apropierea mamei lui, lui, ei bine, bine, nu când ea se purta pu rta atât at ât de fermecător. fermecător. Cel puţin nu cred că o cunosc. Cine e? - Lady Westvale, îi şopti India. Şi pentru numele lui Dumnezeu, Martin, nu lăsa să se vadă că nu ţi-o aminteşti, fiindcă e evident că ea te cunoaşte. -Dragul meu, trebuie să îmi cer scuze că nu te-am întâmpinat când ai ai sosit. Mama radia şi se îndreptă spre el cu mâna mân a întinsă. întinsă. Sper că vei vei rămâne la noi? Pentru bal? - Bal? El îi luă mâna mân a şi se aplecă stângaci deasupra deasu pra ei. - Lordul şi Lady Westvale Westvale şi fiul ei, ei, lordul Brookings, vor da d a un bal aici mâine-seară, zise India. - Plănuise Plănuisem m să stau la hotel hotel.. Lucktho Luckthorne rne lăsă mâna mamei şi se îndreptă. Şi să mă m ă întorc întorc mâine la Londra.

'îndrumarpentru iubi iubire re --------------------- 'îndrumarpentru - Oh, dragul meu, n-o să meargă. Mama clătină din cap. Aici e o expoziţie universală, ştii. Nu o să găse gă seşti şti nici o cameră în tot Parisul, Parisul, îi aruncă un zâmbet zâm bet triumfător. Va trebui să stai s tai aici neapărat. -Totuşi, chiar nu cred că... - Mai mult, aş fi neliniştită dacă nu ai rămâne la bal. Mama M ama scoase un oftat ofta t peste măsură m ăsură de drama dramatic. tic. în casa c asa asta ast a nu a fost fo st un bal bal de ani întregi, şi nu mi-ar plăcea ca prietenul drag al Indie Indiei... i... - Patronul, Patronul, spuse sp use Derek Derek.. -... să piardă o seară care va fi cu siguranţă festivă şi foarte plăcută. - Nu am fost fo st de mult la un bal, bal, spuse spus e stânjenit stânjen it Luckthorn Luckthorne. e. -Atunci asta e ocazia perfectă. Mama îi aruncă o privire Indiei. Nu eşti de acord? acord? -Ştiu că eu nu intenţionez să o pierd. O notă de încăpăţânare răsună în vocea vocea Indie Indiei. i. Derek mai auzise tonul acesta. Cu siguranţă siguran ţă că şi Luckthorne îl auzise. - Sunt S unt aici aici doar ca să o ajut pe domnişoara dom nişoara Prendergast. Prendergast. Şi aş pre fera să m ă întorc întorc fără zăbavă la la Londra. -Vai -V ai de mine, mine, Sir Martin! Mama Mam a zâmbea fermecător. Viaţa e mult mai plăcută dacă furi fur i din când în când un timp pentru pe ntru frivolităţ frivolităţi. i. -V ă asigur asigur.. .... - în plus, continuă ea ca din din întâmplare, întâmplare, dacă rămâi rămâi la bal, ai pu tea dedica expoziţiei restul zilei de azi şi toată ziua de mâine. Păi, numai exponatele ultimelor invenţii şi descoperirile ştiinţifice şi ar merita pierderea p ierderea acestui timp. timp. Derek ar fi trebuit să ştie că mama era în stare să-i găsească căl câiul lui Ahile şi să îl folosească în avantajul ei. Chiar dacă el ar fi preferat să s ă scape de Luckthor Luckthorne, ne, nu era sigur sigu r că acesta nu ar fi reuşit să o convingă pe India In dia să se s e întoarcă întoa rcă cu el. el. - Nu mă gândisem la asta, răspunse răspu nse gânditor gând itor Luckthor Luckthorne. ne. Nu in tenţionam să merg m erg la expoziţ expoziţie, ie, dar dacă to t sunt sun t la Paris. Paris... .. -A r fi mare păcat ca un un om atât de studios ca dumneata să piardă spectacolul progresului şi al realizărilor omenirii, sublinie mama. - Poate Poate că aveţi dreptate, încuviinţă Luckthorne. Luckthorne. Foarte bine atunci, voi rămâne până pân ă mâine, şi ne vom întoarce la la Londra Lo ndra poimâine. poimâine. - Minunat. Mama strălucea şi se întoarse spre fiul ei cu o sclipire de satisfacţie în privire. Bănuiesc că India ar vrea să schimbe câteva vorbe cu Sir Martin, care a venit de la q^istanţă atât de mare ca să îi ofere ajutorul.

----------

- Victoria 91(exander ----------------------- -

- V ă mulţumesc, La Lady Westvale Westvale.. Intr-adevăr, Intr-adevăr, am multe să-i spun lui Sir Martin. Cuvintele Indiei erau măsurate şi controlate, dar lui Derek îi era clar că nu era deloc mulţum mul ţumită ită de patron pat ronul ul ei. îşi î şi stăpân stăp ânii dorin do rinţa ţa de a rânji încâ încânt ntat at.. - Derek, vrei să vii cu mine? min e? spuse spu se m ama am a luând luându-1 u-1 de braţ. bra ţ. Am nevoie de părerea păre rea ta înt într-o problemă prob lemă impo im portan rtantă. tă. El îi aruncă o privire Indiei. Aceasta înclină uşor fruntea. - Bineînţeles. B ineînţeles. îl salu salută tă pe Luckthorne. Luckthorne. Sir Martin. M artin. -Sau -S aun n ders de rs,, răsp răspu unse scurt scu rt acesta. Derek îşi conduse mama mama spre sp re scări. - Care e problema problema importantă impo rtantă pentru pen tru care îmi vrei vrei părerea? - Cred că vremea e chiar chiar încântă încâ ntătoar toaree pen p entr tru u luna lu na iunie. Ce crezi? El o privi priv i uimit. - A i vrut v rut să afli afli păre părere reaa mea despre vreme? -Vai de mine, Derek! Credeam că eşti destul de inteligent ca să înţelegi că voiam să îi îi of ofer er pur pu r şi simplu sim plu Indiei un mome m oment nt de intimi intim i tate tat e cu Sir Martin, fără fără să fiu prea evidentă. evid entă. - De ce? ce? - Pentru că treb trebui uiee să îndrepte câteva lucruri cu el. el. începur înce purăă să urce urce trep treptel tele. e. -A i observat asta, asta, nu nu? -T u nu? nu? -Se pare că nu. Fusese prea ocupat să observe atitudinea prea posesi pos esivă vă a lui Luckt Lucktho horn rne. e. Ar fi trebuit să-l fi burduşit burdu şit bine când avu sese ses e ocazia. Nu l-a l-aii ma mai întâlnit întâ lnit niciodată, niciodată , nu? n u? - Bineînţeles Bineîn ţeles că nu nu. -Atun -A tunci ci de unde unde ai ştiut? ştiut ? - Dragul meu băia băiat, t, îl mustr mu străă ea clătinând clăti nând din cap. Chiar crez crezii că ţi-aş fi permis să te îndrăgosteşti până peste urechi de o femeie despre care nu ştiu nimic? - Să mă m ă îndrăgos îndrăgostesc tesc până peste pest e urechi? urechi? -Nu-i nevoie s-o negi. Sunt mama ta, ştiu lucrurile acestea. în timp ce eu eu am luat-o pe India ca să îi refac garderoba, Stephen a făcut câteva cercetări desp despre re familia ei. Normal că Sir Martin Marti n prezenta prez enta şi ş i el interes, inter es, fiind patronul ei. ei. -Normal? Ea îl fulgeră cu o privire privire tăioa tăi oasă. să. - Uneori, Uneori, nu-mi nu-mi dau dau seama seam a dacă eşti eş ti enervat ene rvat sau sa u amuzat.

Î n d r u m a r p r p e n t r u i u b i r e  - Nu sunt enervat, mamă. mam ă. Sunt foarte fo arte recunoscător. recunoscător. Zâmbi. Zâmbi. Dar nu era necesar. necesar. Am făcut făcu t acelaşi lucru înainte de a pleca din Londra. Şi bănuiesc că şi India a făcut făc ut cercetări despre mine. mine. - Ce inteligent din partea ei, aprecie ea cu un zâmbet mult prea superior. Mi-am dorit întotdeauna o femeie deşteaptă pentru tine. Şi la fel şi pentru fratele tău. Frum F rumuseţea useţea e trecătoare, trecătoare, dar o femeie femeie inteligentă inteligentă te va v a ţine cu picioare picioarele le pe pămâ pă mânt nt tot restul vieţii. vieţii. Derek chicoti. -A sta îţi doreşt doreştii pentru mine? mine? - Dumnezeule mare, Derek. Ii aruncă o privire piezişă. Altfel ai deveni cu totul tot ul insuportabil. insupo rtabil. - Ei bine? Martin îşi încrucişă braţele peste piept, ca un părinte care-şi dojeneşte dojen eşte copilu copilul. l. Nu ar fi putut pu tut adop ad opta ta o poziţie poziţ ie mai greşită. Ce ai de spus în apărarea ta? - Ce am eu  de  de spus în apărarea mea? India de abia putea vorbi. In afară afar ă de cele cele câteva ocazii care avuseseră avuse seră loc de când îl cunoscuse pe Dere Derek, k, nu fusese mai furioasă furi oasă pe un bărbat bărba t în toată toa tă viaţa viaţ a ei. ei. -Trebuia să o cauţi pe biata Lady Heloise, şi în schimb te găsesc într-un palat din inima Parisului, în braţele unui netrebnic pe care doreai să-l vezi în închisoare! închisoare! -Da, -D a, ei bine, bine, se poate p oate să s ă mă fi înşelat în privinţa asta, răspunse ea. - Tu  nu  nu te înşeli niciodată! Si de ce ce eşti eşt i încă în în Paris? Paris ? Nu ar a r fi tretrebuit să cutreieri deja continentul? - Nu ne-am ne-am terminat term inat căutarea aici aici.. -Eşti aici de aproape două săptămâni. Cât de greu poate fi să găseşti găse şti o singură sing ură femeie? Mie Mie mi se pare destul destu l de uşor. uşor. -Atunci îţi sugerez să încerci, Martin! India strânse din dinţi şi se rugă pentru pen tru calm. Conform ziarelor, ziarelor, aproximativ aprox imativ o sută su tă de mii de de oameni vizitează viziteaz ă expoziţia exp oziţia în fiecare fiecare zi, zi, şi un mare număr num ăr din ei este este format din vorbitori de limba engleză. Aceştia vizitează şi restul atracţiilor Parisului şi au umplut hotelurile. E mult mai dificil să gă seşti o singură  femeie   femeie într-o mulţime de compatrioţi de-ai ei, decât dacă ar fi fo fost st doar ea între francezi francezi.. înţelegi? -înţeleg foarte bine. Nici tu, nici nemernicul acela nu sunteţi deloc pregătiţi să găsiţi o femeie pierdută pe străzile Parisului sau în altă parte. Strânse Strân se din dinţi atât atâ t de hotărât hotărâ t cum nu nu-1 mai văzuse niciodată. în momentul în care ne vom întoarce la Londra, voi face ceea ce ce trebuia să s ă fi făcut de la început. Voi Voi angaja anga ja pe cineva să o gă sească pe Lady Heloise, Heloise, şi nu vor mai fi fi d^cuţi d^c uţiii despre asta! asta ! »

i

>

V icto ria ‘A fex an d er 

Ea îl privi uluită. Acesta nu n u era Martin Mart in pe care îl îl cunoştea cunoşt ea ea. Nu era bărbatul pentru care şi cu care care lucrase opt ani. ani. Era o bestie tira nică nică,, insuportabilă, pom p ompoa poasă să şi arogantă, care care credea credea pur şi simplu că, că, dacă îi plătea un salariu, putea put ea să-i controleze controleze toată to ată viaţa. - î n cazul cazul acesta... îşi îndreptă umerii. umerii. Voi Voi fi obligată să îţi înain tez demisia mea. mea. Un moment mome nt nesfârşit nesfâ rşit el o privi ţintă, fără să-i vină vină să creadă. creadă. Apoi Apoi oftă, predându-se. predându-se. - Foarte F oarte bine, atunci. atunci. N-o s-o fac. - Nu te-ai certat niciodată cu mine, spuse ea rar. M-ai mustrat, mi-ai mi-ai răspuns răspu ns evaziv evaziv - uneori m-ai m-ai tachinat. tachinat. Nu am avut nici un dife rend. Nu m-ai contrazis niciodată. De fapt, te-ai purtat de parcă nu ai fi avut nici o grijă pe lume. Apoi îşi dădu seam se amaa şi făcu ochii ochii mari. Pentru că nu aveai! aveai! Nu cât c ât timp eram eu acolo. acolo. El trase tras e de gulerul gulerul cămăşii de parcă ar fi fi fost fo st prea strâns strân s şi refuză să-i înfrunte înfrun te privirea. -Asta e, nu? Nu erai atât de preocupat de securitatea mea sau de găsirea lui Heloise, cât pentru că plecasem şi trebuia să te des curci singur. - Sta S taii puţin, India, începu el cu voce rănită. Mi-am făcut griji gri ji din pricina ta. Recun Recunosc osc că a fost fo st greu fără tine. E pentru prima prim a dată da tă că ai plecat mai mult de o zi sau două în opt ani an i şi nu mi-a mi-a plăcut plăcut.. Oftă. Nu mi-a plăcut deloc. - încă o surpriză. - Eram singur, singur, lăsat lăsa t de izbelişte. izbelişte. Nu mă puteam gândi g ândi - nu la cev cevaa important. Mintea mea zbura mereu la treburi casnice, ca de exem plu ce să îi cer cer bucătăresei pentru pen tru cină cină sau dacă să mă uit în ziarul de dimineaţă sau cu ce să mă îmbrac la conferinţa de miercuri. Se opri şi o ţintui ţintu i cu o privire privire neajutorată. Habar nu am avut că sunt atât a tât de multe detalii minuscule de rezolvat în fiecare zi. E epuizant, India. - Este? E ste? întrebă ea, încrucişându-şi braţele peste pest e piept. - Dumnezeule mare, da. Mai rău, eram singur. M-am obişnuit să te am lângă lân gă mine ca să am cu cine cine discuta când vreau vreau să discut. Eşti o parte foarte importantă a muncii şi a vieţii mele. Nu mi-am dat seama cât de importantă până nu ai plecat. Şi recunosc că nu îmi place să mă îngrijesc de toate, dar cel mai mult nu îmi place că nu eşti eşt i acolo. acolo. Făcu un gest ge st bosum bo sumfla flatt spre ea, ca un copil mic. mic. Şi nu îmi îmi place asta!  - Ce? se încruntă ea. Te referi la înfăţişare înfă ţişareaa mea? - Da, Da, spu s puse se el pe un ton superior. superio r. Nu N u îmi plac place. e.

‘î n d r u m a r y e n t r u i u b i r e  

-Tut -T utur uror or celor celor de aici aici le le plac place. e. Dar mai important - nu era sigură că până atunci recunoscus recunoscusee asta, as ta, chiar chiar şi faţă de ea însă însăşi şi - e că mie îmi place. - Ei bine, mie nu. nu. Te face face să s ă arăţi a răţi mult m ult prea... prea atractivă. - E un compliment? - E o constatare. Te-am considerat întotdeauna foarte atractivă, chiar încântătoare de fapt, dar nu ai făcut niciodată nimic ca să, ei bine, să-ţi arăţi arăţ i farmecele. India se înecă. - Şi de aceea nici nici un alt bărbat nu părea p ărea să vadă ceea ce ce eu ştiam foarte foa rte bine. Şi asta as ta era foarte foar te convenabil, convenabil, spuse sp use el, privind-o privind-o direct în ochi. ochi. Nu voiam să te pierd. - Oh. Ea făcu ochii mari, surprinsă. Nu ştia cum să răspundă la această acea stă declaraţi declaraţie. e. Chiar şi aşa, Martin. Inspiră adânc adânc,, ca să se liniş tească. tească . Nu era nevoie să mă urmezi în altă ţară. - Ba era foarte mare nevoie nevoie,, spuse sp use el cu năduf. năduf. Săptămânile Săptăm ânile astea a stea fără făr ă tine m-au făcut să s ă revin cu cu picio picioarele arele pe pământ. îşi duse mâini le la spate, aşa a şa cum cum făcea adesea când voia să rostească rostea scă o declaraţi declaraţiee oficială. oficială. Cred că sunt îndrăg înd răgost ostit it de tine, India. India. - Bineînţeles că eşti. eşti. El făcu ochii mari. - Nu eşti surprinsă? - De ce aş fi? M-am îngrijit de aproape toate lucrurile din viaţa ta. De ce ce să nu-ţi închipui închipui că eşti eşt i îndrăg înd răgost ostit it de mine? Cel Cel puţin puţ in pen tru moment. - Pentru Pentru totdeauna, totdeaun a, declară declară el ferm. ferm. -Vai de mine, Martin, alegerea timpului e discutabilă. Dacă ai fi fost îndrăgostit de mine, bănuiesc că ai fi avut măcar o bănuială până pân ă acum. acum. - Oh, dar am avut, spuse el, păşind înflăcărat spre ea. Mai mult decât o bănuială. - Şi totuşi nu ai spus nimi nimic. c. - Nu era nevoie nevoie să spun ceva ceva.. Viaţa era bine bine organizată, eficientă eficientă şi plăcută. Nu aveam nici o grijă. De abia când ai plecat mi-am dat seama seam a câtă nevoie aveam de tine. Şi cât te iubeam, iubeam, adăug ad ăugăă el rapid. - De fapt, tu ai nevoie, începu ea, alegându-şi cuvintele cu grijă, de cineva cineva care care să aibă grijă gr ijă de tine. - Cred Cred că e esenţial. esenţial. O studie stud ie cu atenţie. Nu po poţi ţi să-mi spui sp ui că nu simţi şi tu o oarecare afecţiune faţă decline.

V ictoria ‘A fexan de r 

- într-adevăr simt, Martin. Eşti prietenul meu foarte drag. Cred că sentimentele mele faţă de tine sunt cele pe care le-aş avea faţă de un frate. - Un frate? se încruntă el. el. - Un frate frate iubit. -Nu la asta mă aşteptam eu. Credeam sau poate speram că tu... Dintr-odată, înţelese, şi asta se văzu pe faţa lui. E din cauza acelui netrebnic, nu? Te-a Te-aii îndrăgo îndră gostit stit de el. el. -Dumnezeule mare, Martin, acum eşti... Simţi că i se opreşte respiraţia. Nu asta as ta bănuise bănuis e şi ea? - Cum Cum sunt? - Mult mai perceptiv decât credeam. Clătină din cap. Se poate să ai dreptate. - Bineînţeles că am dreptate. Nu e chiar atât de neaşteptat să te îndrăgost îndr ăgosteşti eşti de primul primul bărbat care care.. .... -Ajunge, Martin, îl întrerupse ea cu răceală. -A m văzut cum te privea, şi nu era. era... .. - E mai mult decât suficient. suficient. Ea îl privi printre gene. gene. Ai Ai fost fo st pa tronul meu şi da, prietenul priet enul meu, timp de opt ani. Dacă vrei ca ca vreuna din aceste relaţii să continue, nu mai spune sp une nici un cuvânt. cuvânt. El o privi îndelung. - îmi îm i cer scuze, scuze, oftă. A fo fost st nepotrivit. Bănuiesc că asta face gelo zia dintr-un om. Pentru că, vezi tu, în locul lui lui ar fi trebuit să fiu eu. eu. Ea îl studie gânditoare. - Probabil Probabil că da. - în cele mai multe întreprinderi, există un interval de timp, de obicei obicei limitat, în care care trebuie să îţi pui forţele forţe le în acţiune dacă vrei să obţii maximum max imum de beneficii. beneficii. O perioa pe rioadă dă opo o portun rtună, ă, dacă vrei. vrei. Privirea Privirea lui îi îi întâlni privirea privirea.. Oare Oare a noas n oastră tră a trecut? - Mă tem că da. Oricum, Oricum, era ciudat să-şi să- şi imagineze imag ineze că l-ar fi putut pu tut iubi pe Martin M artin şi în alt fel, nu doar do ar ca pe un prieten. -Tot -T otuş uşi, i, te avertizez, India, India, că acum, acum, că mi-am mi-am dat seama seam a în în sfâr sfâr  şit de ceea ceea ce ce vreau, nu intenţionez intenţi onez să s ă renunţ. Se uită la ea gânditor. Ce ne facem acum? -Acu -A cum m ? întrebă ea cu cu o grimasă. grim asă. Habar nu am. am. Ce era de făcut acum? Oh, nu în legătură cu Martin, acum că ac ceptase că avea sentimente faţă de Derek. Nimic nu se schimbase, nu cu adevărat. Nu conta ce îi spusese lui Derek în timpul dansului, ea tot nu era mai potrivită pentru el acum acum decât fusese la prima lor  lor 

‘în î n d ru m arp en tru iubire  ubi re 

întâlnire. Oare asta îţi făcea dragostea? Te făcea să spui lucruri pe care nu le credeai, credeai, doar do ar pentru pen tru că erai în braţele unui bărbat? băr bat? Sau te făcea să crezi că totul era posibil, cel puţin atât timp cât dura dansul? Era evident că şi Derek avea sentimente faţă de ea. Chiar dacă recunoştea recun oştea că se schimbase schim base de când începuseră să o caute pe Heloise, Heloise, nu era atât de smint sm intită ită încât să creadă acum că iubirea învingea învingea totul. Totuşi, nici un bărbat nu îi invadase visele înainte. Sau gândurile în timp ce era trează. Nu tânjise niciodată nicio dată să s ă fie fie în în braţele braţele unui bărbat sau, Doamne fereşte, în patul lui. Ar fi fost atât de rău să cedeze în faţa fa ţa acestor acesto r dorinţe? Nu se gândise niciodată să devină intimă cu un bărbat. Dar nici nu mai avusese asemenea asem enea sentimente. Dacă Dacă Paris Parisul ul era tot ce urma să aibă, nu ar fi trebuit să profite de orice şansă pe care care i-o i-o oferea aventura aventu ra aceasta acea sta în care care se rătăcise? rătăci se? Şi, de fapt, exista exist a un loc loc mai bun decât Parisul pentru seducţie? -A i putea să te căsăto c ăsătoreşti reşti cu mine, mine, ştii, spuse spu se el relaxat. relaxat. Atenţia ei se întoarse la Martin. -Ce?’ El îşi îndrep în dreptă tă umerii. umerii. - Căsătoreşte-te cu mine, mine, India. India. Cu siguranţă siguran ţă că nu era serios. - Dar eu sunt sun t îndrăgosti îndră gostită tă de altcineva altcineva.. - Cineva Cineva cu cu totul nepotrivit p entru tine. tine. -A şa e oare oare?? - Sigur că aşa e. Ştii ast a staa la fel de bine bine ca mine. mine. Simţi o puternică dorinţă dorin ţă de a o nega. - Pe când eu sunt sun t perfect pentru p entru tine, continuă el cu o voce voce înflă înflă cărată. Ai recunoscut că simţi o oarecare afecţiune faţă de mine, şi e sigur că eu ţin la tine. Cred că numeroase cupluri căsătorite nu au nici măcar atât. Am putea continua să ne purtăm ca până acum. De fapt, fapt , nu-i nu-i nevoie să schimbăm schi mbăm nimic. nimic. - Haide Haide,, Martin - totul s-a schimbat. schimbat. - Prostii Prostii.. Refuz să accept asta, spuse spu se el pe un ton ferm. Totuşi, Totuşi, voi voi lăsa lucrurile lucrurile să se aşeze. -Bine. Nu avea nici o dorinţă de a discuta despre propunerea ridicolă a lui Martin, deşi nu ar fi fost chiar atât de absurdă cu câteva săp tămâni în urmă. Dacă i-ar fi cerut să fi^soţia lui înainte de a pără si Londra, probabil că ar fi acceptat. Separe că acesta era alt lucru

V ictoria ‘A ‘A fexander 

pe care ţi ţi-1 făcea drago d ragostea stea.. Odată Oda tă ce gusta gu staii din ea, nimic altceva altceva nu mai era de ajuns. -Cu privire la Saunders, începu Martin, încreţindu-şi fruntea. Sper că firea ta raţională şi inteligenţa nu ţi-au fost întunecate de emoţii. Ea se zbârli ca un arici. arici. - Te asigur că nu. nu. - Nu aveai încredere încredere în el când ai ai plecat din Londra. -Dar acum am, spuse ea ferm. S-a dovedit a fi demn de cea mai mare încredere. - Şi totuşi nu aţi găsit-o găsit-o pe verişoara ta. ta. - Nu, dar sun s untt sigură că o vom găsi. Domnul Saunders face tot ce poate, dar aşa cum am spus, s-a dovedit a fi mai dificil decât spera sem. Se opri. In plus, şi-a recunoscut rolul în Societatea Doamnelor Călătoare şi mi-a dat da t cuvântul lui că va pune totul tot ul în ordine. ordine. Sau Sa u mai degrabă aşa aş a credea credea ea, ea, dar Martin nu trebuia să ştie şt ie asta. - Şi tu îl crezi crezi?? - Da, ridică ea e a bărbia. II cred. cred. -Ei bine, fiindcă eu nu sunt îndrăgostit de el, nu îl cred. Şi te asigur că, dacă voi găsi vreo dovadă a activităţilor lui infame, îl voi contacta imediat pe inspectorul Coop Cooper er.. -Nu mă aşteptam la mai puţin de la tine. Se opri ca să găsească cuvintele potrivite. Şi cred că ai dreptate drepta te - ai nevoie de o soţie. soţie. - Excelent! Excelent! El radia. radia. - Dar nu voi fi eu eu aceea. Clătină Clătin ă din cap. Vom pune pe listă list ă găsirea găsir ea unei soţii potrivite, când mă voi întoarce întoarce acasă. El o privi plin de speranţă spera nţă.. - înseamnă înseam nă că vei continua să lucre lucrezi zi pentru mine? - Numai până pâ nă vei găsi pe altcineva în în loc. loc. - înţeleg, spuse spus e el cu o grimasă. grim asă. Am strica str icatt totul, nu? - Cred Cred că amândoi amândo i am făcut erori erori de judecată. Un val de resemnare resem nare îi inundă inu ndă chipul. chipul. - A mea a fo st să nu văd ce aveam aveam în faţa och ochilor ilor.. Un sentiment sentim ent foarte foar te ciudat de regret îi strânse strân se inima. Era într-a într-adedevăr o persoană persoa nă deosebit deosebită. ă. - Măcar avem avem de aştept aşte ptat at un bal, bal, zâmbi zâm bi el cu tristeţe. Nu am mai fost fo st la un bal de ani în şir. şir. - Ştiu, spuse ea pe un ton brusc. Crezi că asemenea lucruri sunt prosteşti şi frivole. El chicoti.

- Numai din cauză că tu crez crezii asta. asta . Ea se uită ui tă îndelung la el, uimită. -A m fo fost st chiar atât at ât de categorică categorică în toate privinţele? privinţele? - Da. întotdeauna. - Ei bine, bine, cred că po poţi ţi să s ă fii eficient eficient şi fără a fi neîndurător, of oftă tă ea. Va trebui să s ă lucrez şi la asta. ast a. - Şi la asta? - Martin, începu ea luându-1 de braţ şi conducându-1 spre scări, călătoria asta as ta a fost fo st ca o revela revelaţie ţie pentru mine. Cândva, Cândva, îţi voi voi spune totul despre asta. - Pentru Pentru că vom fi întotdeauna întotdea una prieteni. prieteni. -Bineînţeles. - Nu ai ai spus care care a fost fos t eroarea ta de judecată. - Destul de simplu. Am crezut crezut întotdeauna întotdeaun a că aveam dreptate d reptate în toate privinţele şi că nu exista alt punct de vedere corect în afară de al meu. meu. Ea oftă oft ă resemnată. resemnată . Acum Acum am ajuns să-mi dau seam sea m a că în în privinţa asta as ta m-am înşelat teribi teribil. l.

CapitoCuC23  Pentru o doamnă care călătoreşte prima dată, aventura va  cuprinde numeroase delicii cu totul noi. Aşa că e foarte recoman-  dabilă tinerea unui jurnal pentru privelişti şi impresii. Indiferent  de vârs vâ rsta ta noast noastră ră,, nu putem conta cu cu adev ad evăra ăratt pe mem memorie, orie, fiindcă  amintirile pălesc păles c odată oda tă cu fiecare fiecare nouă nouă aventură.

Ghidul Societăţii Doamnelor Călătoare -Nu ai văzut-o încă pe India? Derek îşi aranjă manşetele poate pentru pentr u a suta su ta oară. Unde Unde era blestem blest emata ata aceea de femeie? -Când eşti la primul bal, nu trebuie să apari prea repede. Mama sorbea dintr-un pahar de şampanie, scrutând satisfăcută sala de bal, impresionant de plină. Trebuie să aştepţi şi să îţi faci o intrare triumfală. Toate persoanele interesante sau care i se păruseră ei interesan te, împreună cu un mare număr de sqjDuşi ai Maiestăţii Sale, ve niţi la Paris pentru expoziţie, fuseseră invitaţi. Mama menţionase

V icto ria ‘A fexancfer 

de mai multe ori că nu primise decât câteva refuzuri. Dar cine ar fi refuzat refu zat să s ă se alăture alătur e marchizului marchizului de Brookings şi marchizului şi mar mar  chizei de Westvale? El se încruntă, nerăbdător. - T u i-a i-ai spus spus asta? -Poate că i-am menţionat-o. Sau poate că i-a spus-o doamna Greer Greer.. O femeie încântăt încântătoare, oare, care care ştie foarte foa rte bine cum se fac aseme asem e nea lucruri. lucruri. Se opri. opri. Ştiai că profesorul profesoru l Greer îşi escortează esco rtează şi soţia, şi pe India în în seara asta? as ta? - Ştiam. Zâmbi şovăielnic. Isprava ta, fără îndoială. -A m înţeles că Sir Sir Martin voia să o escorteze pe India, India, dar fiindcă fiindcă tu trebuia să te alături restului familiei şi să primeşti invitaţii, am socotit soc otit că era mai bine dacă îi însoţea înso ţea pe cei cei doi Gree Greer. r. Estelle, draga de ea, a fos f ostt de acord cu mine. - Nu îl place place pe Sir S ir Martin? -Simte faţă de el ceea ce simt şi eu. Pare destul de acceptabil, chiar chiar dacă e cam neajutorat, dar d ar majoritate majo ritateaa bărbaţilor sunt aşa. - Habar nu aveam, chicoti chicoti el. el. -Iar eu am expus lucrurile foarte convingător. Zâmbi şi salută un invitat. invitat. în sală părea să se afle jumătate jum ătate din societatea soc ietatea londoneză şi toate florile disponibile din Paris. Nu exista nici un loc care să nu găzduiască găzd uiască o urnă cu boboci de floare floare sau o vază plină de flori flori înflo înflo rite. Când era vorba despre evenimente sociale, mama avea anumite standarde. standard e. Asta Ast a nu e o competiţie, competiţie, să ştii. ştii. - C e nu e o competiţie? întrebă el precaut. precaut. - Haide, dragă - ştii exact despre ce vorbesc. Privirea mamei ră mase mas e aţin a ţintită tită asupra as upra mulţimii. mulţimii. Cred că India a făcut alegerea când când a refuzat ref uzat să se întoarcă întoa rcă la Londra Lond ra cu el. Acum depinde depinde de tine. - înţel înţeleg. eg. - Sper că înţel înţelegi. egi. Se opri. Presupun Presupun că ai de gând să te căsătoreşti căsăto reşti cu ea. - A sta st a e intenţia mea. Clătină din cap. cap. Dar s-o s-o conving conving e cu totul altă treabă t reabă.. - Fiindcă Fiindcă a refuzat deja o da tă să s ă se căsătorească cu tine? tine? -Nu chiar, fiindcă nu i-am cerut-o cu adevărat. Toţi membrii fa miliei tindeau să treacă cu vederea acest fapt. Era foarte enervant. Dar ea simte că nu e o partid pa rtidăă potrivită potrivit ă pentru pen tru un viitor conte conte.. - Şi totuşi totu şi mie îmi place place mult mu lt mai mult decât de cât oricare oricare dintre parti pa rti dele dele potrivite pe care care le-ai le-ai adus prin v iaţa noast n oastră. ră. îi aruncă o privire privire critică. Şi ţie la fel.

‘î n d ru m arp en tru iubire  ubi re 

- D e acord, încuviinţă el. el. Totuşi, e convinsă şi de faptul fap tul că eu sunt intelectul superior... superior... Sprâncenele mamei se înălţară. - Intelec Intelectul tul superior? - Ştiu, şi mie îmi place, place, chicoti el. el. E convinsă că eu sunt sun t persoana perso ana din spatele Societăţii Doamnelor Călătoare. - Nu ştie că este aranjamentul m ătuşii Guinev Guinevere ere şi al prietene lor ei? - Nu, crede că eu le manipulez. manipulez . -Vai -V ai de mine mine,, se cutremură cutremură mama. Să nu o laşi niciodată pe Gui Gui nevere să afle asta. Ezită. Nu eşti, nu-i aşa? -Nu, mamă, spuse el dând ochii peste cap. De luni în şir nu mai fac altceva decât să lucrez pentru unchiul Edward. Totuşi, fiindcă sunt un intelect superior recunoscut, admit că în momentele mele libere manipulez trei doamne în vârstă, care slujesc ca faţadă a unei organizaţii frauduloase, cu scopul de a fura economiile unor femei bătrâne şi inocente şi de a le trimite nepregătite în aventura - sau mai degrabă calvarul - de a călători. - Când o spui aşa, aşa , sună destul de rău, rău, murmură mama. - Este rău, oft o ftăă el. el. Va Va trebui să cer sfatu sfa tull unui avocat când ne vom întoarc întoarcee la Londra. Londra. Sper că se va putea put ea rezolva fără să s ă mai m ai afle altci altci neva. neva. Nu vreau să ajungă ajun gă nimeni în închisoare. închisoare. - Să sperăm că totul va fi fi bine, bine, suspină susp ină mama mam a terminându-şi terminându-şi şam şam  pania şi făcându-i făcându-i semn unui servitor servit or să-i ia paharul. paharul. Partea bună e că India te crede crede probabil foarte foa rte inteligent. - Şi a luat asupra asu pra ei sarcina de a mă schimba. schimba. -Te-a -Te -a transform tr ansform at într-u într-un n proiect? proiect? -A şa se pare pare.. - E un semn foarte fo arte bun, bun, sugeră su geră mama mam a cu un zâmbet superior. superior. Nici Nici o femeie nu-şi pierde timpul încercând să îndrepte un bărbat, dacă nu intenţionează intenţioneaz ă să-l păstreze. Chiar Chiar dacă nu şi-a dat seam s eamaa încă încă.. El rânji. - Mulţumesc, mamă. - Pentru că ţi-am ţi-am arăt a rătat at ceea ce ce e evident? evident? - Pentru că mi-ai liniştit nervii. Clătină din cap, nevenindu-i să creadă. creadă. Nu-mi mai amintesc aminte sc să s ă fi fo fost st atâ a tâtt de încordat din cauza.. cauza.... - Cât e ceasul, dragule? Derek îşi scoa s coase se ceasul din buzunarul buzunaru l jiletc jiletcii. ii. - Nu te mai obosi, nu contează. E ţ^jnpul să înceapă dansul. îşi puse mâna m âna pe braţul braţu l lui şi arătă ar ătă spre sp re scări. Şi India e aici aici..

V ic to ria “A fexancfer

- 

Profesorul se opri în capul scărilor şi se u ită peste pes te sala de bal. bal. De o parte se afla Estelle şi de cealaltă India. Derek rămase fără aer. Se înşelase. Ea era frumoasă. Mai mult decât frumoasă, de fapt. Era o viziune, întruchiparea tuturor tutu ror visurilor visu rilor lui. lui. Purta P urta o rochie de de un verde palid, palid, o nuan nu anţă ţă care îi amintea de culoarea translucidă a unui val de mare. Rochia plutea în jurul ei, de parcă parcă ar fi sfidat legile legile gravitaţiei, gravitaţiei, însă reuşea să o mân gâie în toate locurile potrivite. Mânecile uşor încreţite dezvăluiau nişte umeri aţâţător de goi. Corsajul era puţin cam decoltat, prea decoltat, ispititor de decoltat. El apreciase întotdeauna un corsaj revelator la rochia unei femei, femei, dar nu la această ace astă rochi rochiee şi la această ac eastă femeie. Nu-şi amintea să fi fost vreodată atât de dornic să acopere o femeie cu haina lui. Părul ei era mai liber ca oricând, ridicat ridic at uşor uşo r în vârful vârfu l capului şi căzând în bucle m ătăso ăt ăsoase ase pe un umăr. umăr. O cascadă de boboci de trandafiri roz cădeau din părul ei, peste corset şi împrăş tiaţi tiaţ i pe rochie rochie.. -Mulţu -M ulţum m esc, esc , mamă. Nu-şi putea lua privirea de de la la India. India. Deşi, Deşi, de fapt, pentru p entru mine nu contează. -Ştiu asta, dragule. Nu am făcut-o pentru tine. Acum, spuse ea arătând spre India, trebuie să te duci lângă ea înainte să o facă altcineva. El păşi pă şi în grabă spre ea, încercând încercând să nu împingă oamenii la la o par te. Primul dans d ans era gata gat a să s ă înceapă, şi el ii-1 ceruse dinainte. Ajunse la scări chiar în în timp ce ea păşea păşe a pe ultima treaptă. treap tă. Pentru o clipă, nu ştiu cum să procedeze. Intr-o lume perfectă, o lume care exista numai în vise, ar fi luat-o în braţe, şi-ar fi apăsat buzele pe buzele ei şi nu i-ar mai fi dat drumul niciodată. în lumea aceasta însă, o dovadă de afecţiune în mijlocul unor oameni care aşteptau cu nerăbdare următoarea bârfă ar fi dus numai la zvonuri şi la bârfe despre ultima imprudenţă im prudenţă a lui Derek Derek Saunders. Saunders. Şi prefera să evite evite asta. îi întinse mâna. -Ai întârziat. Ea îşi aşeză aş eză mâna în mâna mâ na lui. lui. Ochii chii verzi îi scânteiau amuzaţi. amuzaţi. -A m venit exact exact la timp, conform mamei tale. tale. - Mama M ama nu a numărat minutele minutele până la sosirea ta. O conduse spre estrad est radaa de dans. - Si le-ai numărat? > tu le-ai

‘în î n d ru m ar -pentru -pentru iubire  iubi re 

-Dacă ar mai fi trebuit să aştept o secundă, India, spuse el privind-o vind-o în och ochi, i, m-aş fi dus în camera camer a ta şi te-aş fi adus eu însumi. însumi. - Chiar hiar aşa? - Chiar Chiar aşa, deşi ar fi fost o greşeală gravă. gravă. - Oh? Oh? întrebă într ebă ea, privin privindudu-1 1 provocator. El se aplecă aplecă şi îi şo şopt ptii încetişor înce tişor la urech ureche: e: - Nu am mai fi ieşit ieşi t din camera ta. Ea trase aer ae r scurt, apoi apo i îi îi dădu drumul drum ul încet. încet. - E bine de ştiut. Derek Derek aproape că se împiedică. La L a ce naiba se referea ref erea cu asta? ast a? Una era ca ca el el să flirteze flirteze şi ş i să facă afirmaţii uşor uşo r sugestive, şi alta a lta ca ea să-i să-i ia locul. locul. -Da? Ea râse. Ceea ce nu era deloc un răspuns. El se întoar înt oarse se cu faţa fa ţa spre ea. ea. - Flirte Flirtezi zi cu mine, mine, domnişoară dom nişoară Prendergast? - Eşti al doilea doilea bărbat care care mă acuză de flirt în ultimele două zile zile.. - Sper că primul primul nu a fos f ostt Sir Martin. - Nu, răspunse răsp unse ea ferm. ferm. -Bun. Muzica Muzica începu, începu, şi ea păşi pă şi în braţele braţe le lui. lui. -Eştigelos, domnule Saunders? -Da. - Ce Ce încântător! Zâmbi, Zâmbi, şi el observă o bservă că avea avea o uşoară uş oară gropiţă g ropiţă în colţul gurii. Fermecătoare şi implorând să fie sărutată. Cum de nu o observase înainte? Se mişcară împreună pe ritmul uşor al unui vals, şi el observă şi acum, acum, ca şi în timpul primului lor dans, cât de bine se potrivea potrive a ea în braţele lui. lui. Cât de uşor uşo r se mişcau mi şcau în ritmul ritmu l muzici muzicii, i, de parcă ar fi fo fost st una cu melodia. De parcă ar fi fo fost st creaţi ca să danseze danse ze împreună. De parcă ea ar fi fost partenera perfectă. Partenera lui  lui   perfectă. Gân dul era excitant şi înspăimântător în acelaşi timp. îşi dădu seama dintr-odată că în în toate toat e celelalte celelalte ocazii ocazii în care care fusese îndrăgostit, îndră gostit, sau îşi imaginase că era, nu existase nici un moment de nelinişte. în ţelese în clipa aceea că nu se temuse să le piardă pe nici una dintre fostele lui prietene. Ideea de a o pierde pe India îl făcea să-şi simtă inima de plumb. plumb. -Să îndrăznesc să te întreb la ce te gândeşti? Pari să fii foarte departe, zise ea studiindu-1 curioasă. E ^gur că mintea ta nu e aici în clipa asta. ast a.

V i ctoria ctori a ‘A fexan de r 

- Dimpotrivă, India, India, mintea mea m ea e numai aici aici şi acum. acum. Gândurile Gândurile mele sunt sun t concentrate doar doa r asupra asup ra ta. Ocoliră un cuplu care care se mişca mişc a prea lent, chiar chiar şi pentru pen tru valsul acesta domol. domol. - Cine Cine flirtează acum? - N u flirtez. Flirtul Flirtu l e un joc de zaruri, un duel ironic ironic de cuvint cuvinte, e, priviri şi gesturi care pot să ducă la ceva mai mult sau nu. Poate chiar la ceva important. Flirtul poate fi o distracţie de moment. Privi Privi insiste insi stent nt în ochii ochii ei verzi. verzi. Sau S au o promisiun prom isiunee care va dura pen pe n tru totdeauna. - Şi flirtul tău e o distracţie sau sa u o promisiune? promisiu ne? Vorbise Vorbise pe un ton lejer, dar în ochii ei strălucea ceva - ceva minunat. Ceva de moment sau pentru totdeauna? -S-ar putea ca asta să fie o întrebare prea importantă ca să îţi pott răspunde po răspu nde în mijlocul mijlocul unei mulţimi de străini. îi zâmbi şi îşi ţinu răsuflarea. Dar sunt dispus să s ă răspund dacă şi tu eşti. eşti. Sprâncenele ei se arcuiră. arcuiră. - întorci întorci balanţa în în favoarea ta - nu-i nu-i aşa, domnule domnule Saunders? -Oricând e posibil, domnişoară Prendergast. Chicoti şi o făcu să realizeze o întoarcere perfectă. Ea se lăsă condusă fără să ezite o clipă, de parcă ar fi avut încredere deplină în el. Trebuie să-ţi măr turisesc că, atunci când mă gândeam că îmi voi ridica privirea spre scări şi te voi voi vedea vedea în seara asta, a sta, mi te imaginam imagina m purtându-ţi rochia cenuşie, cenuşie, cu umbrela într-o într-o mână mâ nă şi gean ge anta ta în cealaltă. - M-am M-am gândit şi eu la asta, asta , răspunse ea gânditoar gânditoare. e. Dar Dar mama ta şi-a dat multă silinţă pentru mine şi s-ar fi supărat sup ărat tare dacă aş fi apă rut cu rochia mea cenuşie. De fapt, spuse ea cu un zâmbet poznaş, cred că ar fi distr di strus usăă numai num ai la simpla sim pla vedere a rochiei mele cenuşii. cenuşii. El râse. - Nu îndeplineşte standardele stan dardele ei referitoare referitoare la modă. Dar trebuie trebuie să-ţi mărturisesc că mie mi-e cam dor de ea. - Ba nu îţi este, îl tachină tachină ea. Deşi o rochie rochie practică şi rezistentă rezistent ă din lână lân ă cenuşie are multe calităţi. calităţi. -Are, într-adevăr, dar pentru că sunt un gentleman nu o să le enumăr. - Ce atent din partea ta! Şi pentru că mi-ai făcut o mărturisire, o să-ţi fac şi eu una. Ezită. Nu am avut în viaţa mea o roch rochie ie atât de în în cântătoare şi de perfectă ca asta. Numai culoarea ei, spumă de mare... - Credeam că e verde. verde. - Spumă de mare,  Derek, îl corectă ea ferm. Nu mi-am imaginat niciodată că aş putea să port o asemenea culoare. E atât de... lipsită

‘î n d r u m a r jp r jp e n tr u i u b i r e 

de griji. Mama ta a spus că subliniază verdele ochilor mei. Flutură din gene spre el. Ce crezi? - Cred Cred că acum vânezi complimente. - Nu aş face niciodată nic iodată aşa a şa ceva... ceva... Se opri. Păi da, cred că că da. Nu îmi îmi stă st ă în fire, fire, dar nu am fost f ost niciodată la bal bal şi nu m-am îmbrăcat îmbrăcat nici nici odată cu... - Ochii tăi, India, o întrerupse el trăgând-o mai aproape, întrec cele mai frumoase smaralde, fie că porţi spumă de mare, fie că porţi lână lân ă cenuşie. cenuşie. Părul tău are cele cele mai frumo fru moase ase nuanţe de auriu lucios atunci când îl îl laşi laş i puţin mai liber, liber, şi îl face pe un bărbat bărb at să-şi să- şi dorea do reas s că să îşi treacă degetele prin el. el. Gura ta e perfecţiunea perf ecţiunea însăş în săşii şi, când zâmbeşti, îţi apare o gropiţă înnebunitoare în colţul ei. Buzele tale imploră să fie sărutate. Şi în în seara ast a staa eşti eş ti indescriptibil indescriptibilă. ă. -Oh, răspunse ea cu o expresie năucită. Speram doar că aveai să-mi spui că sunt drăguţă.  nu e suficient. -Drăguţă  nu -Va -V a trebui trebui să port rochi rochiaa asta tot timp timpul ul.. - Nu e vorba de rochie, rochie, deşi e încântătoare. încântăto are. -Haide -H aide,, Derek! erek! Am fost de când mă ştiu şt iu întruchiparea banalităţii. banalităţii. - In ochii ochii tăi, tăi, poate. poa te. Şi îmi imaginez că nici nici măcar Sir Martin M artin nu e de acord, acord, adăugă adău gă el pe un ton voit nepăsător. nepă sător. - A şa se pare, pare, oftă ea şi se încruntă îngrijor îngrijorată. ată. Va Va trebui trebui să găsesc o nouă asisten asis tentă tă pentru pen tru el şi un nou loc de de muncă pentru pent ru mine după ce o vom găsi gă si pe Heloise şi ne vom întoarce la Londra. - Nu vei continua să s ă lucrezi lucrezi pentru pen tru el? -Nu văd cum aş mai putea după ce el... ei bine, după acţiunile lui, după ce a venit aici şi... Clătină din cap. A fost surprinzător şi dezamăgitor. -Ah, -A h, ei bine, bine, viaţa via ţa e adesea adese a imprevi imprevizibi zibilă. lă. Derek se strădui să s ă îşi ascundă rânjetul triumfător. - Eşti foarte m ulţumit de tine tine însuţi, nu? - Nu am nimic nimic de-a face cu asta, asta , răspunse răspu nse el, adoptând adopt ând o expresie inocentă. Dar da, sunt. Muzica se stinse, şi el o conduse spre o oprire graţioasă, elibe rând-o şovăielnic. - Nu fi fi încrezut încrezut - e nepoliticos nepoliticos!! - Şi totuşi tot uşi crezi crezi că e fermecător fermecător.. - Poat Poate, e, puţin. puţin. îşi muşcă buza de jos - buza ei delicioasă delicioasă,, ispiti toare - ca să-şi ascundă surâsul, şi el şutiţi un nod în stomac. Cred

V icto ria ‘A fe fexandfer  xandfer 

că următoru urm ătorull meu dans d ans e al profesorului. Sau poate că i l-am l-am promis prom is lui Martin. O să-mi verific carneţelul. îl luă luă de braţ, braţ, şi părăsiră estrada estrad a de dans. dans. - încearcă să nu te bucuri de el. el. Ea râse, şi sunetul sun etul îi învăl învălui ui sufletul. sufletul. îşi î şi jură să s ă nu considere nici nici odat odatăă râsul ei ca pe ceva venit de la sine şi să s ă facă tot to t ce trebuia trebuia ca să 11audă aud ă în fiecare zi, pent pe ntru ru tot to t restul restu l vieţii. - Nu am dansat niciodată cu Martin, aşa că nu pot să spun dacă fnă voi bucura sau nu. Ochii îi scânteiau, amuzaţi. -Sper să nu. îţi aminteşti că ţi-am cerut şi ultimul dans, nu ^umai ^umai primul? prim ul? -Da. - Deşi - îi luă mâna înmănuşată şi o duse la buze - dacă ar fi ^upă mine, ai dansa fiecare dans cu mine. O privi drept în ochi. Wotdeauna. - încerci să fii fii fermecător fermecăto r din nou, nou, nu? - Funcţionează? Funcţionează? -Vai de mine, Derek, dacă ţi-aş sune că da, ţi s-ar urca la cap. îl Mvi ţintă un moment nesfârşit. Dar dacă trebuie să ştii, da.... Un ^âmb ^âmbet et lent îi curbă buzele. întotdea înto tdeauna. una. India nu dansă d ansă cu Martin până p ână la mijlocul mijlocul celu celuii de-al de-al doilea doilea rând dansuri. Se aşteptase să danseze cu lordul Brookings, cu lordul ^estv ^e stvale ale şi cu profesorul Gre Greer er,, dar nu se aştep aşt eptase tase să primească o l*îvitaţie *îvitaţie după alta alt a de la perso pe rsoane ane străine. Primul dans după cel al lui Derek, cu un membru al Camerei Co munelor, fu stânjenitor. El nu era mai obişnuit ca ea cu sporovăială leneşă leneşă.. Dar odată oda tă cu fiecare fiecare nou parten par tener er ea deveni tot to t mai încrezăîncreză^ a r e - în privinţa conversaţiei şi a dansului dansului.. Şi fiec fiecare are nou partener parten er lu complet diferit de precedentul. Printre cei cu care dansase până ^Unci se aflase un lord scoţian, care care dansa dans a mai ma i mult cu exuberanţă exuberanţă 'Wât cu îndemânare, un arhitect bine-cunoscut care îl cunoştea pe ÎUofesorul Greer şi un om de afaceri american care vorbea mereu ^ s p r e farmecul Pari Parisul sului. ui. Cu câteva săptămâni săptăm âni înainte, India India s-ar fi ^ r t a t cu el. Acum. Acum..... totul se schimbase. schimbase. în cele cele din din urmă, Martin M artin se prezentă p rezentă pentru dansul lor, lor, cu o pri mire rănită. - Dacă nu te-aş cunoaşte, c unoaşte, aş crede crede că mă eviţi. Avem doar un sinSfir dans. Carneţelul Carneţelul de dans a ajuns la mine m ine deja completat. completat.

Qncfrumar jpen  jp entru tru iub iu b ire ■ - Şi nu nu e minunat minu nat de convena convenabil bil pentru pen tru amândo amâ ndoi? i? spuse spus e ea strălu citoare. citoare. India fusese surprin surp rinsă să să îşi îş i vadă carneţelul deja completat, completat, dar ştia foarte bine că Lady Westvale Westvale intenţiona intenţ iona să s ă îl completeze completeze şi pe al lui lui Martin, încercând încercând să îi găsească găsea scă partenere parten ere care să-i împărtă împ ărtă şească şea scă interesele interesele intelectual intelectuale. e. -Trebu -Tr ebuie ie să-ţi să -ţi spun spu n ceva, ceva, spuse spus e el în timp ce începeau începeau să danseze. Dar se pare că nu pot po t vorbi şi dans da nsaa în acelaşi timp. încerca încerca din din greu greu să îşi potrivească paşii după muzică. muzică. -Am -A m putea să dansăm doar doar.. -Este ceva important, spuse el, privind-o cu fermitate. Foarte  important. Cu următo urm ătoarea area ocazie, o conduse printre prin tre coloane spre galerie. - Ei bine? întrebă ea, fără s ă reuşească reuşe ască să-şi să- şi ascundă nerăbdarea. Ce e atât atâ t de important? impor tant? - L-am auzit pe domnul Saunders mărturi mă rturisind sind totul. în vocea lui răsuna o notă no tă de triumf. Ea îşi gustă gu stă privirea. privirea. - Chia Chiarr aşa? aşa ? - Chiar aşa, rânji el cu superioritate. Nu îl văzuse niciodată atât de mulţumit de propria persoană. Era foarte enervant. îşi încrucişă braţele peste piept. p iept. - Ce înseamnă mai exact exact totul ? -Totul, răspunse Martin cu un gest sălbatic. Ştii doar - tot ce a făcut! - Fii Fii mai precis, te rog! rog! -Foarte bine, spuse el ţâfnos. L-am auzit mărturisind că e inte lectul superior supe rior din spatele spatel e Societăţii Societă ţii Doamnelor Doamnelo r Călătoare Călătoare şi că profi tă de dorinţele dorinţele unor uno r femei încrezătoare încrezătoare care visează să s ă călătorească. călătorească. Sau cam aşa ceva. - înţeleg. Chiar dacă avea de gând să îndrepte totul, Derek nu ar fi trebuit să îşi trâmbiţ trâ mbiţeze eze fărădelegile f ărădelegile în gura mare. Ce avea în cap? Cui Cui i-a i-a spus asta a sta?? -Mamei lui! răspunse Martin cu voce triumfătoare. Nimeni nu îşi minte mama. - Şi a folosit cuvânt cuvântul ul intelect  Chiar dacă păruse încântat intelect superior?  sup erior?  Chiar să fie numit intelect superior, nu credea că ar fi inclus un asemenea titlu într-o într-o mărturisire. m ărturisire. - Chiar l-a folosit. Şi a spus sp us că dorea să evite evite închisoa închisoarea. rea. - Oric Oricee om cu bun-simţ vrea să evite^ichisoarea. evite^ichisoare a.

V i c t o r ia i a ‘A f e x a n d e r  

- Nu înţelegi, India? L-am auzit mărturisind. Martin aproape că tremura de emoţie virtuoasă. Pot să depun mărturie într-un tribu nal. nal. Putem să facem să fie arestat, judecat judec at şi aruncat arunc at în temniţă! temniţă! -V ai de mine, mine, Martin, eu nu vreau vreau să-l să-l văd arestat. are stat. Martin ridică ridică mâinile mâinile,, frustr f rustrat. at. - Pentru că îl iubeşti. Intr-adevăr, Intr-adevăr, India, ar trebui să laşi deoparte deo parte asta ast a şi să te gândeşti gândeş ti la... la... binele binele mai mare, dacă vrei vrei.. - Sentimentele mele faţă de el nu au nici o legătură cu asta. Am  judec  jud ecat at întot în totde deau auna na fo foar arte te bine b ine caracterele, şi acum ac um cred că domnul domn ul Saunders Saun ders e un om la locul locul lui, care care s-a rătăcit rătăc it pur şi ş i simplu sim plu de la calea dreaptă. Sunt absolut abs olut sigură că va îndrepta totul, spre binele binele tuturor celor implicaţi. în ochii lui Martin Ma rtin se s e ivi o sclipire de neîncreder neîncredere. e. -Asta îţi doreşti? - Da, asta. - Foarte Foa rte bine. Clătină din cap. cap. Dar asta ast a nu mă face fericit, India. India. - Nici Nici nu mă aştep aşt eptam tam să te facă. facă. Se opri. Ţi-ai Ţi-ai găsit o soţie? - Ce? El se holbă neîncrezător neîn crezător la ea. Aici? Aici? Acum? Acum? - E locul perfect din care să începi. Făcu un pas într-o parte şi îi îndreptă atenţia spre mulţimea din sala de bal. Aici sunt mai multe doamne doam ne eligibile eligibile car caree au venit la Paris doar pentru pen tru a vedea expoziţia. Doamne fascinate de progres, de ideile noi şi de ultimele invenţii. Cred că unele dintre ele - făcu un gest larg spre mulţime - nu ar fi fost fo st mai potrivite pentr p entru u tine nici nici dacă le-ai le-ai fi fi ales dintr-un dintr-un catalog. catalog. - N u fi absurdă! absurdă! Privire Privireaa lui lui rătăci peste invitaţi. invitaţi. Chiar Chiar cre crezi zi asta? - Da, încuviinţă ea. Am întrebat-o pe Lady Westvale dacă nu cu noaşte noa şte nişte nişt e posibile partenere pentru tine, şi ea a avut grijă să treacă unele unele care ţi s-ar putea p utea părea acceptabile acceptabile în carneţelul carneţelul tău de dans. El se încruntă. - E cam cam rapid, nu? -A m fo fost st de acord că că ai nevoie nevoie de o soţie. El o privi neclintit, cu ochii ochii resemnaţ resem naţii şi nenorociţi. - Nu te mai întorci întorci la mine, mine, nu? n u? - Credeam Credeam că ne-am ne-am înţeles, răspunse răspu nse ea cu blândeţe. Cred că aşa e cel mai bine. Atât timp cât o avea pe ea ca să-i administreze viaţa, Martin nu avea să-şi găsească niciodată o soţie. Nu era corect nici pentru el, nici pentru ea să mai rămână în serviciul lui. Era ciudat că nu-şi dăduse dăd use seam se amaa de asta ast a înainte. Dar te voi ajuta aju ta să îţi cauţi o nouă secretară, şi vom rămâne întotdeau înto tdeauna na prieteni. prieteni.

î n dru m ar-pen tru tru iub i re 

- A sta st a e totul atunci, atunci, nu? Reuşi Reuşi să zâmbească zâm bească slab. slab. Ştii, Ştii, am venit aici ca să te salvez. Să te scap de orice nenorocire care ţi s-ar fi pu tut întâmpla. Nu mi-am imaginat că totul avea să se termine aşa. Expresia lui se întunecă. Dacă nu ar fi fost Saunders, nu m-ai fi pă răsit răs it niciodată. niciodată. - Poate, Poate, dar Martin... M artin... îşi î şi aşez a şezăă mâna m âna pe braţul lui şi îl privi în och ochi. i. Dacă nu ar fi fost domnul Saunders şi călătoriile lui Heloise, şi Pa risul, şi toate celelalte, noi doi am fi continuat aşa cum eram pentru tot to t restul zilelor noastre. noastre. El o privi scrutător. - Şi ar fi fost chiar chiar atât atâ t de rău? rău? Ea clătină din cap. - Nu. Dar acum îmi dau seama seam a că nu ar fi fo fost st destul. destul. El o privi neclintit un moment nesfârşit. -Ai dreptate din nou, ca întotdeauna, India. îi acoperi mâna cu mâna lui. Ca prieten al tău, mi-ar plăcea să termin dansul acesta cu tine. Ea zâmbi. -Voi -V oi fi încântată. Se înapoiară pe estradă şi îşi reluară dansul, care se apropia din fericire fericire de final. final. în ciuda pretinsei pretins ei sale acceptări, Martin avea un aer de căţeluş pierdut. După câteva dansuri, partenerul ei fu lordul Brookings, care pă rea ciudat de preocupat preocu pat şi departe depar te de a fi în în apele lu lui. -Te distrezi bine în seara aceasta, domnişoară Prendergast? întrebă Perciv Percival al când începură să danseze dansez e împreună. - Mă distrez într-adevăr, milord. îl studie cu atenţie. Dar dum neata nu, nu-i aşa? -Ba da. Sau mai degrabă, mă voi distra. M-am întâlnit pur şi simplu cu o persoană persoan ă pe care care nu mă aştept aş teptam am s-o văd. văd. Cu câteva minute în urmă, ea îl observase observ ase dansâ da nsând nd cu o femeie cu părul întunecat, cu o expresie ciudată pe faţă. - Cine Cineva va important? - Nu mai este importantă acum. Privi în jos şi îi zâmbi. L-ai cu noscut pe inventatorul american pe care care l-a invitat mama? ma ma? -încă nu. Ea se opri. Să înţeleg că e o încercare de a schimba subiectul? El o ignoră şi ş i continuă: -Num -N umele ele americanului americanului îmi scapă pentru moment, dar cred. cred... .. Ea zâmbi şi se predă. ^

V ictor ia ‘A faxan de r 

Din când în când, îl vedea pe Derek. Nu dansa la fel de mult ca ea, şi asta era ceva satisfăcător. Uneori, privirile li se întâlneau, şi inima ei o lua la galop. Alteori îl îl prindea prindea nepregătit, conversând sau începând un dans, şi ş i se minuna min una de turnura turnura ciudată pe care care o căpătase căpă tase viaţ vi aţaa ei. ei. Totul din din cauză că Heloise dorise aventura aventu ra călătoriei. Şi-ar fi fi dorit do rit ca verişoa ver işoara ra ei să fie acum aici. aici. Probabi Probabill că i-ar i-ar fi plăcut ast a sta. a. Un fior ascuţit de îngrijorare sau poate de vinovăţie o străbătu, încă nu ştia unde era Heloise, şi nu putea să se simtă minunat în timp ce scumpa de ea era pierdută. în ultimele zile se întrebase din ce în ce mai des dacă nu cumva Heloise se rătăcise pentru că voise să se rătăcească. Nu avea nici un sens, dar cu cât se gândea mai mult la asta, cu atât mai neobişnuit i se părea comportamentul lui Heloise Heloise dinainte de a părăsi păr ăsi Londra. Londra. Dacă Dacă ar fi fost una dintre poveş pov eş tile ei poliţiste, poliţ iste, ar fi existat exis tat to t o t felul de indicii. indicii. Oricum, mâine îşi îş i vor relua căutările căutările,, şi Heloise Heloise nu ar fi invidia invidiat-o t-o niciodată pentru pen tru această acea stă noapte noap te unică. unică. Era într-adevăr o seară remarcabilă. De abia se recunoştea în oglinzi şi dansase dan sase fiecare fiecare dans, bucurându-se în acelaşi timp timp de con versaţii adesea interesante şi de surprinzător de multe râsete. Era aproape aproap e magic. magic. Peste Peste foarte puţin timp, se anunţă anun ţă ultimul dans şi ş i se trezi din nou nou în braţele lui Derek. Derek. -A cest ce st prim bal a fost aşa cum cum ai visat că va fi? fi? întrebă el el. -Vai -V ai de mine, mine, Derek Derek!! Nu am visat niciodată nic iodată să iau parte la un bal, bal, răspunse ea ridicând din umeri cu voită indiferenţă. Totuşi, trebuie să spun că seara a îndeplinit toate aşteptările pe care le-aş fi putut avea vreodată. El chicoti. - Mă bucur că am putut pu tut să-l împărtă împ ărtăşesc şesc cu tine. tine. - Şi eu la fel. fel. îşi î şi ridică privirea spre sp re el. Aş vrea... - O dorinţă? dorin ţă? El ridică ridică din din sprâncene. De la femeia care care nu îşi dorea nimic? - Se pare că s-au schimbat multe de  când   când am spus asta. Se opri. Nu mai sunt aceeaşi femeie femeie care care a porn po rnit it în expediţia aceasta. -Acesta este scopul expediţiilor. Călătoria e adesea mai impor tantă decât destinaţia. - Simt că m-am m-am schimbat foarte mult. m ult. - Oh, Oh, nu chiar. chiar. - Nu? întrebă ea, ridicând rid icând ochii ochii spre el. el. Credeam că vei fi deosebit deo sebit de mulţumit.

îndrumar î ndrumar yen  y entru tru iub iu b ire 

-------------------------------— -------------------------------

------------------------------------

-Te-am -Te -am privit în dimineaţa asta, ast a, în timp ce o ajutai pe mama. mam a. Ai Ai dirijat diri jat aranjarea aran jarea mobilelor, mobilelor, a decoraţiunilor d ecoraţiunilor şi a florilor. Ai manevrat manevr at personalul de la bucătărie şi i-ai pus pe servitorii angajaţi pentru seara asta a sta s ă dea to t ce pot. Erai ca ca un general general care care îşi dispunea tru tru  pele în formaţie, formaţie , întruchiparea întruc hiparea eficienţei şi a organizării. Mi se părea că mă uit la un dirijor care îşi conducea orchestra. Clătină din cap, cu un zâmbet admirativ admirativ.. Ai Ai făcut casa c asa asta as ta să funcţioneze ca un ceas ceas elveţian elveţian de prima prim a mână. - Princi Principal palele ele mele mele calităţi sunt sun t eficienţa şi organizarea, spuse ea înţepată. - In privinţa a sta st a nu te-ai te-ai schimbat, şi nici nu trebuie trebuie.. Dar cred că ai ieşit ieşi cocon. O studie curios. Ti-ai Tii t la lumină. Ca un fluture dintr-un cocon. » ai permis să... să respiri, India. India. - Da, cred că mi-am permis asta. Se gândi un moment. Este, ei bine, este eliberator să descoperi că nu trebuie să ai întotdeauna dreptate. - Pot Pot să-mi imaginez. imaginez. Zâmbi şi o trase tr ase mai aproape. Dar nu mi-a mi-aii spus dorinţa ta. ta. - Cred Cred că dorinţele nu n u se îndeplinesc dacă le spui. El îi căută privirea. - O să mi-o mi-o spui dacă se îndeplineşte? - Oh, bănuiesc că tu vei fi primul care o vei afla. Ridică privirile spre el zâmbind, şi inima i se umflă umf lă în piept. Ce ciudat era să îşi dea seam se amaa că toate lucrurile lucrurile la care care nu se gân dise niciodată erau posibile posibile,, deşi nu îi păsase păsa se de ele şi nici nici nu se în trebase dacă ar fi putut putu t fi posibile, posibile, până pâ nă la urmă. Chiar Chiar din copilăr copilărie, ie, India fusese fuse se prea serio se rioasă asă ca să creadă c readă în basme basm e cu prinţese prinţes e şi prinţi fermecaţi. Sau în poveştile prosteşti despre romantism, iubire ade vărată văra tă şi trai fericit până pân ă la adânci bătrâneţi. în seara asta a sta,, pentru p entru prima p rima dată da tă în viaţa ei, crede credea. a.

CapitoCuC24  Când se hotăra să facă ceva, India Prendergast nu lăsa nimic să îi stea în cale. în privinţa asta, cel puţin, nu se schimbase. Chiar dacă ob stacolul stacolul car caree îi stătea stăt ea acum în cale cale era p r o n ia ei agitaţie agitaţie şi da, laşitate. laşitate.

Victoria 'Afexander 

Măcar avea să folosească în sfârşit aşa cum trebuia neglijeul de culoarea piersicii piersicii şi halatul asort as ortat, at, îmbrăcăminte îmbrăcăminte destinate evident evident seducţiei seduc ţiei şi păcatului. păcatului. Se gândise că o femeie care care dorea să seducă sed ucă un bărbat avea nevoie de multă încredere în ea însăşi, şi o armură din dantelă menită să stârnească dorinţa fizică care să-i ofere această încred încredere ere,, şi chiar chiar aşa se întâmplă. întâmp lă. Chiar Chiar dacă era ascunsă ascun să acum sub cuvertura voluminoasă de lână în care se înfăşurase pentru a mer ge în camera lui Derek. Se părea că era nevoie de ceva mai mult, pe lângă cura curajj şi hotărâre, pentru pen tru a se produce produce schimbarea dint dintr-o r-o fată fat ă bătrână bătr ână practică şi responsabilă responsab ilă într-o într-o târfă, târfă , chiar chiar şi la Paris. Paris. îşi îndreptă umerii, trase aer adânc în piept ca să se calmeze şi bătu la uşa lui Derek. Şi îşi dădu seama că habar nu avea cum să seducă în mod corect un bărbat, chiar dacă seducţie corectă   era un termen cam nepotrivit. nepotrivit. După câteva câteva clip clipee - sau o eternitate - u şa se deschis deschise. e. îmbrăcat într-un halat roşu aruncat în grabă peste o pijama din mătase în dungi, Derek se holbă la ea într-o evidentă confuzie. Crezuse că era chipeş, elegant şi aproape perfect mai devreme, în hainele de seară, dar acum, cu părul păru l răvăşit răvăşi t şi cordonul halatului slab legat, era indecent, imperfect şi cu totul irezistibil. Inima ei o luă la galop. El o privi printre gene de parcă nu i-ar fi venit să-şi creadă ochilor. - India, India, s-a întâmplat întâm plat ceva? - Nu, nimic, nimic, clătină ea din cap. cap. -Atun -A tunci, ci, de ce ce eşti aici? întrebă el încet. încet. - De ce? Repetase ce avea de gând să spună -, dar se părea că, atunci când se confrunta confru nta cu un un bărbat de abia ridicat din pat pa t şi ştiind unde unde putea - unde unde voia să ducă asta ast a -, - , rămăsese răm ăsese fără grai. grai. Este greu de spus cu exactitate. - C e ? El scutură din din cap, cap, confuz. confuz. „Haide, India Prendergast", spuse o voce fermă în mintea ei. „Dacă ast a staa vrei, vrei, şi o vrei, spune-i-o spune-i-o omului." omului." -Foarte bine, zise ea şi ridică bărbia. Aş vrea să... să fiu sedusă. Sau să s ă te seduc, seduc, dacă d acă preferi. preferi. Deşi recunosc recunosc că nu am experienţă şi... - Dumnezeu Dumnezeule le mare, India! India! El o înşfăcă de braţ şi o trase în came ra lui. Intră aici. Evident că era nerăbdător să înceapă. Dacă nu vrei ca toată toat ă casa c asa să-ţi afle afle intenţiile. intenţiile. Sau nu. Ea încuviinţă. - A ş a e cel cel mai bine. bine.

—

----------- -

îndrumaryentru îndrumar yentru iubire------------------ --

El închise uşa în urma urm a ei. ei. - Cu sigura sig uranţă nţă că nu te-am auzit au zit bine. Ce faci de fapt fap t aici? O mă mă  sură cu privire privirea. a. Şi de ce ce porţi por ţi jumătate jumătat e de pat pe tine? - Dere Derek, k, îşi luă ea inima în dinţi dinţi,, în seara a sta mi-am pus o dorin ţă, şi numai tu o poţi face să se adeverească. adeverească. - Drăcia naibii, India! spuse el sincer îngrozit, cu ochii mari. Ce ţi-ai dorit? - Mi-am Mi-am dorit ca noaptea să s ă nu se termine niciodată. niciodată. El o privi ţintă ţin tă un moment mom ent nesfârşit. nesf ârşit. Ea bănuia că, dacă s-ar muta nervoa ner voasă să de pe un un picior pe celălalt celălalt,, ar a r strica atmo a tmosfera sfera seducţiei, dar îi era teribil de greu să n-o facă. facă. - Oh, Oh, nu, spuse sp use el în cele cele din din urmă, făcând făcân d un pas înapoi. E un fel de păcăleală, nu-i aşa? aş a? -Nu, e seducţie - aşa cum am spus. Sau o încercare de seducţie. Deşi nu pare să meargă foarte bine. Trase cuvertura mai strâns pe lângă ea. Având în vedere reputaţia ta, credeam că o să înţelegi şi o să fii, fii, ei bine, interes int eresat at de idee. idee. Privi în jos jo s şi îşi drese glasul. Deşi pot să văd că sosirea mea m ea nu te-a te-a lăsat insensi insensibil bil.. - La naiba, gemu el. Păşi în cameră, apucă o pernă şi şi-o ţinu în faţă. Ar trebui trebui să fiu mort mo rt ca să fiu insensibil! insensibil! - Exact cum cum intenţionam intenţion am şi eu. Ei bine, nu să fii fii mort, ci... i... -Te-am înţeles foarte bine, şi te felicit pentru succesul tău. în ciuda acelui lucru pe care l-ai înfăşurat pe lângă tine, eşti foarte... Gura i se strâmbă, de parcă nu ar fi suportat să spună cuvântul. Provocatoare. - Chiar? Chiar? -Da, la naiba, India! izbucni el cu un fel de râs dureros. Cu pă rul... aşa. Arătă spre ea cu mâna liberă. Liber şi plutind pe umeri, şi cu dantela care se întrezăreşte ispititor, şi cu obrajii îmbujoraţi, şi sclipirea din ochi... Se încruntă. Trebuie să ştii că orice bărbat are o limită! -într-adevăr? îl studie gânditoare. în mod ciudat, stânjeneala lui o liniştise. Poate că era un fel de cui pe cui se scoate. scoate . La urma urm a urmei, Derek Derek sedusese sedu sese fără f ără îndoială numeroase doamne doamn e dispuse. Nu putea fi atât de dificil, până la urmă. Trebuie să ştii că nu am mai făcut niciodată niciodată asta. asta . Eviden Evident, t, îl uluise atât atâ t de tare că rămase fără grai. grai. -Vre -V reau au să s ă zic, zic, nu am mai sedus nici nici uijJ^ uijJ^ărbat. ărbat. - Da, ştiu şt iu ce vrei să s ă zici! zici!

-------------------- V ictoria icto ria ‘ACexander  ACexa nder —

■

-------------- -

- Şi nici nici nu i-am i-am permis perm is vreunui vreunui bărbat să s ă mă seducă. Deşi presu presu  pun că nu contează de fapt cine pe cine seduce, continuă ea gândi toare. Intr-un Intr-un anumit anum it punct, presupun p resupun că seducerea va fi reciprocă. reciprocă. - Cum? gemu gem u el cu un fel de hârâit. - Cârpe diem, îţi aminteşti? aminte şti? Asta e una dintre ocazii ocaziile le neaşteptate, şi am de gând să profit profi t de ea. ea. -Dacă îmi aduc bine aminte, se referea la priveliştea oraşului. Nu - arătă arăt ă cu mâna spre ea - la oric oricee e asta. -V ai de mine, mine, Derek Derek,, oftă oft ă ea frustrată. frustra tă. Cred Cred că ţi-am explica explicatt des de s tul de clar ce e asta. Sau măcar atât de clar cât trebuia. De fapt, am fost dureros de clară. El o privi printre gene. gene. - Deci Deci nu ai mai făcut niciodată niciod ată asta, asta , dar acum eşti eş ti aici aici.. - Bineînţeles Bineînţeles că nu am mai făcut niciodată asta. asta . Nu sunt sun t o dezmă ţată. Nici Nici nu am mai sărutat săru tat alt bărbat. bărbat. - Niciodată? întrebă el privind privind-o -o ţintă. - Nu, niciodată, nicio dată, ridică ea din umeri. Nu s-a ivit niciodată niciod ată ocazia. - Ş i Sir Martin Martin nu nu a.. a.... - Doamne fereşte, fereşte, nu! nu! -Atunci -Atu nci sunt primul bărbat pe care care l-ai l-ai sărutat? săru tat? - Doar am stabilit asta. - Oh, Oh, bine, bine, hmm, încuviinţă el gânditor. E interesant. intere sant. - Mă bucur că că gândeşti aşa. îşi adună curajul curajul şi lăsă cuvertura cuvertura să cadă pe duşumea. începem? Privirea lui trecu peste ea, de la cascada de dantelă care îi cădea în faţa faţ a halatului, halatului, până la vârfurile papucilor de casă. casă. Numai faptul că între neglijeu şi halat erau două straturi de material transparent nu o lăsa să fie complet expusă. Dar se studiase în oglindă înainte de a ieşi din cameră şi ştia şt ia foarte foa rte bine că existau vârfuri vârfu ri şi umbre de de abia ascun asc unse se de materialul mate rialul subţire. sub ţire. Având în vedere privirea priv irea din ochii ochii lui, lui, şi mâna mân a care strânge strâ ngeaa tot to t mai tare perna, era clar clar că şi el observase. - Deci, începu ea, forţându-se să vorbească pe un ton graţios şi păşind pă şind spre el. Ne. Ne... .. retragem? retragem ? în pat? -Asta nu e... El îşi drese glasul şi făcu un pas înapoi. Lucrurile de felul felul acesta nu n u merg aşa. aşa . Nu te duci pur şi ş i simplu simp lu în camera unui unui bărbat bărb at la miezul nopţii, cerându cerându-i -i să te seducă! - M-am M-am oferit să te seduc eu pe tin tine, e, ripostă rip ostă ea păşind mai aproa pe. S-ar putea pute a să am nevoie de un un oarecare oarecare sprijin, dar da r oferta rămâne. El se holbă holb ă la ea.

-

—

-. - --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --

‘îndrumarpentru iubire

—

------------------------------------

- Cu siguranţ sigu ranţăă că nu e prima ocazie în care care o femeie vine în came ra ta cu o ofertă ofe rtă de felul acesta. - Nu, Nu, nu e. e. Dar asta as ta nu contează con tează deloc. deloc. Nu vorbim despre o feme ie. ie. Vorbim Vorbim despre tine! Sprâncenele lui lui se încruntară încru ntară în mod amenin am enin ţător. Ce ţi-ai ţi-ai imaginat imagi nat că avea avea să se întâmple întâmp le aici, aici, India? Ai crezut că puteai să intri graţios în camera mea şi să îţi declari declari intenţi intenţiile, ile, iar eu aveam să te arunc pe pat p at şi să-mi fac de cap cu tine? - Pare Pare un mod excelent excelent de a începe, începe, încuviinţă ea. Dar s-ar putea p utea să vrei să dai la o parte par te perna. - Nu cre cred, d, spuse sp use el, strângând strâng ând mai tare perna. -Trebuie să spun că sunt puţin puţin surprinsă. - T u  eşti  eşti surprinsă? Ea îl îl ocol ocolii nepăsătoare nepăsătoar e şi se lăsă l ăsă să cadă pe marginea marg inea patului. patului. - Nu mi-am imaginat niciodată că avea să fie atât de dificil. Cre deam că un bărbat cu reputaţia ta va fi mai mult decât dispus la o noapte de... aventuri amoroase. - Deci eci eu  sunt dezmăţat? Ea se dădu înapoi. -Ai grijă, India Prendergast, strigă el pe un ton indignat. Recu nosc că am avut partea mea - poate chiar mai mult - de aventuri  amoroase. Si chiar ar dacă dacă oferta e tentantă - mai mult decât decât tentantă # chi drăcia naibii, naibii, India, eu te iubesc! iubesc! Şi tu nu n u eşti eş ti genul de femeie cu care care îşi face omul de cap - mai ales nu la comandă! Eşti genul de femeie cu care omul se căsătore căs ătoreşte! şte! Ea se holbă hol bă la el. -Da? - Depind Depinde. e. Făcu un un pas spre ea, lăsă lă să jos perna, o ridică ridică în picioa picioare re şi o cuprinse în braţe. Eşti aici pentru că eu reprezint un mijloc de a-ţi atinge atinge scopul? Un mod de a face noap tea asta ast a să s ă dureze dureze veşnic? veşnic? Sau eşti aici pentru că vrei să fii cu mine la fel de mult pe cât vreau eu să fiu cu tine? Pentru că nu ai mai putut rezista nici un minut, dorind să fii în braţele mele? Pentru că mi-am găsit un loc în inima ta şi, oricât de nepotrivită ar fi uniunea uniunea noastră, noastr ă, e totuşi inevitabilă? inevitabilă? Privirea Privirea lui o sfredelea. Pentru că că mă iubeşti iub eşti?? - E i bine... bine... începu începu ea, simţind sim ţind că nu are aer. aer. Da. Da. -Atunci -Atu nci s-a aranjat. Priv Privii în în ochii ochii ei, ei, dar continuă să o ţină strâns st râns în braţe. - Cred că acum ar trebui să mă săruţi.^e sprijini cu mâinile de pieptul lui lui şi îşi dădu seama seam a că el nu avea nimic nimic pe sub halat, în afară

V ictoria ‘Ă .fexande r 

de pantalonii de pijama. Descoperirea i se păru uimitoare şi foarte excitantă. - A ş a crezi? crezi? întrebă el, el, înghiţind în sec. sec. - Mi se pare că ar fi cel mai potrivit. potrivi t. - Cred Cred că am spus spu s că viitoarea ocazie ocazie în care te voi voi săru s ăruta ta va fi una aleasă ale asă de mine, mine, într-un loc ales de mine. mine. - Ş i totuşi, totu şi, acum suntem sunt em aici, aici, Derek, Derek, sublinie ea, cuprin cuprinzâ zându ndu-1 -1 cu braţele pe după gât. Trăieşte clipa, clipa, Derek. îi atinse atins e buzele cu buze buz e le ei, de probă. E o ocazie neaşteptată. El gemu şi ş i o trase mai aproape. Erecţia lui o apăsă apă să prin straturile de dantelă, şi ea simţi o nevoie dureroasă în interiorul ei. - Sărută-mă, Sărută- mă, Derek, Derek, murmur mu rmurăă ea cu buzele lipite de ale lui, lui, rotindu-şi şoldurile ca să se apropie mai tare de el. Toate temerile care îi mai dădeau târcoale se topiră atunci când îi simţi căldura trupului lipit de ea. - India, gemu el şi îi apăsă apăs ă buzele buzele într-un într-un săru să rutt ferm, dar evident reţinut. Ea simţi tensiunea ten siunea din muşchii muşchii tari ai braţelor care care o strân strâ n geau, de parcă el s-ar fi stăpânit, controlându-se. De parcă s-ar fi temut. Aşa nu mergea. Ridică fruntea, o lăsă şi făcu un pas înapoi. Gata, te-am te-am săru s ărutat, tat, acum trebuie trebuie să plec pleci. i. - Derek, Derek, spuse spu se ea oftând. Sunt o fată fa tă bătrân bătr ânăă de douăzec douăzecii şi nouă de ani, şi ast a staa nu mă deranja de ranja deloc înainte de a veni la Paris. Paris. Obişnuiam să s ă mă m ă îmbrac cu cu rochii rochii cenuşii sau cafenii. Mă lăud lăudam am cu eficien eficien ţa mea şi mă consideram destul de banală. Acum, toate astea mi se par triste şi oarecum patetice. Mă simt o persoană complet diferită. Şi e vina ta. Tu m-ai învăţat să respir, Derek, şi acum trebuie să su porţi consecinţele. Zâmbi cu un zâmbet pe care îl spera erotic. Şi nu am de gând să s ă plec. plec. - Iar eu nu am de gând să te seduc. Tonul Tonul lui hotărâ ho tărâtt era contrazis total de umflătura fermă de sub halat. - Foarte bine. Dacă tu nu mă m ă seduci, seduci, va trebui să s ă te seduc eu. eu. - Chiar aşa? întrebă el privind-o în mod evident provocator, şi ridică din umeri. Chiar te rog s-o faci. faci. - A r trebui să ştii şt ii că romanel romanelee poliţiste nu sun t singurele singurele cărţi pe pe care le-am citit. - Oh? zâmbi el cu o expresie semnificativă. semnifica tivă. Atunci dă-i drumul cu orice preţ. - A i fi uimit să afli câte poţi învăţa din bucuri bucuriile ile lectu lecturii rii,, spu s puse se ea pe un ton aproape inaudibil. Deşi adevărul era că nu prea ştia ce să facă în continuare.

'îndrumarpentru pentru iubire  iubire 

-

- Pot să-mi imaginez, chicoti chicoti el. el. -T e îndoieşti îndoieşti de mine? El ridică din umeri. Ea îl studie un moment, apoi se întinse întin se şi trase tra se de cordonul hala tului lui, lui, lăsân lăsându du-1 -1 să cadă. cadă. Halatul se desfăcu, lăsând lăsâ nd expusă expu să supra sup ra faţa plană şi tare a pieptului său. O brumă de păr îi acoperea torsul între sfârcuril sfârcurilee plate şi cobora cobora ca să se piardă sub marginea m arginea de sus a pantalonilor. Ea se apropie şi îşi trecu degetele peste pieptul lui. El se cutremură la atingere, şi mâinile i se încleştară, dar nu făcu altă mişcare. Ea fu inundată de un sentiment de putere totală. Cât avea să mai m ai dureze dureze până să-şi să -şi piardă controlul? controlul? Se ridică ridică şi îl îl sărută săru tă la baza gâtului, apoi îi presără pres ără pieptul cu săru săr u tări uşoare. Simţi cum respira greu greu sub buzele ei şi zâmbi. îi îndepăr tă halatul de pe umerii largi, largi, şi îl lăsă lă să să cadă. Se bucură simţindu-i muşchii tensionaţi tensionaţ i sub degetele degetele ei, ei, şi ş i îl mângâie încet pe spate, sp ate, ţinânţinându-şi mereu degetele pe pielea lui. lui. Spatele Spa tele îi era la fel de musculos musc ulos ca şi pieptul. Făcu un pas înapoi şi lăsă cuvertura să-i cadă, rămânând îmbrăcată doar cu materialul aproape transp tr ansparen arentt al neglijeu neglijeului lui.. Era ciudat că nu se simţea simţe a deloc deloc stânjenită. Nici Nici un bărbat nu o văzuse atât at ât de dezbrăcată, dezbrăcată, şi totuşi to tuşi nu simţea sim ţea nici nici o teamă. Dimpotrivă, to tul era destul de excitant. îşi trecu mâinile peste el, mângâindu-i umerii şi trasând urcu şurile şi coborâşurile de pe spatele lui cu vârful unghiilor. Degetele ei trecură trecură peste pe ste şira ş ira spinării, coborâră coborâră peste m ătasea ăta sea pantalonilor, îi atinseră atinser ă şoldurile şoldurile şi trasa t rasară ră curba curba feselor feselor.. El se încordă sub atingerea ei, şi ea savură senzaţia trupului său şi răspunsul lui. îşi trecu un deget peste marginea marg inea pantalonului. Respiraţia lui se acceleră acceleră puţin, puţin, şi la fel şi a ei. Ea se mişcă, apropiindu-se de el şi îl sărută pe gât. îl cuprinse în braţe şi întinse mâna spre umflătura din pijamaua lui, mângâindu-i uşor erecţia. El inspiră adânc, cutremurându-se. - India. India. Cuvântul Cuvântul fu aproape un geamăt. Ea îi îi cuprinse erecţia, şi el îi îi prinse mâna. - îţi dai seama seam a că nu mai există e xistă cale de de întoarcere? întoarcere? întrebă el, cu vocea vocea răguşită răguşit ă de dorinţă. Ea înghiţi cu greu. -Da. El o întoarse întoars e cu faţa fa ţa spre el, el, ţinându-i ţinându- i încă mâna mâ na în mâna mâ na lui. lui. - Nu m-am m-am culca culcatt niciodată niciodată cu o vir vi r g in ^ -Atunci -Atu nci eu voi fi prima.

------------ Victoria 

Cexander -----------------------

- Nu, tu vei fi ultima. O trase spre buzele lui. Te avertizez, India Prendergast, că nu vreau o singură noapte cu tine. Nu vreau doar ca noaptea noap tea asta as ta să s ă dureze o veşnicie veşnicie.. - Bun. Bun. Cuvântul Cuvântul fu aproape un oftat. o ftat. El îi sărută săru tă palma, apoi încheietura încheietura.. Ea se cutremură şi o dorinţă dureroasă îi cuprinse partea de jos a abdomenului. El se îndreptă, o trase tra se în braţele braţe le lui şi îi zdrobi buzele cu buzele lui. Pentru Pen tru o clipă, fu cuprinsă de panică. panică. Ce făcuse? făcuse ? Cât timp fuse se ea seducătoarea, totul păruse p ăruse excitant, pentru pen tru că ea controla totul. totul. Acum, Acum, buzele lui lui o jefuiau, poruncitoare şi insistente şi... gura ei se deschise, iar el avea un gust vag de fierbinţeală, coniac şi mirodenii. Braţele lui o cuprinseră mai strâns strâ ns şi bătăile inimii inimii lui lui se uniră cu cu bătăile inimii ei. Ceva decadent şi poruncitor - fără îndoială dorinţa - pulsa în interiorul ei. Buzele lui îi părăsiră gura şi se mişcară peste obraz, oprindu-se exact în spatele urechii. Ea îşi ţinu răsuflarea. El îi presără sărutări peste curba gâtului. Trase de mânecile halatului, sărutând-o mereu, iar carnea ei se încălzi încălzi sub atingerea lui. lui. El îi trăgea cămaşa că maşa tot to t mai  jos,  jo s, p ână ân ă căzu pe duşum d uşumea, ea, lăsândlăsâ nd-o o goală go ală în braţele lui. lui. Ea E a se cutre c utre mură în aerul rece rece al nopţii şi îi simţi simţi trupul trupu l aproape aproap e de trupul ei. O mână îi mângâie spatele spa tele şi ş i se mişcă spre sp re curba feselo feselor. r. Cealaltă îi cuprinse un sân, şi plecă fruntea frunte a ca să-şi treacă limba peste sfârcul întărit. Ea gemu, şi abdomenul i se strânse. El supse sfârcul şi ea fu străbătută de o senzaţie absolut uluitoare. Fără să se gândească, îşi lipi trupul de trupul ei, iar erecţia de de sub pijama pijam a se cuibări cuibări între pi cioarele cioarele ei. ei. El trecu trecu la celălalt sân, trăgân tră gând d sfârcul sfâ rcul în gură, apăsându-1 apăsându-1 şi sugându-1 uşor până când simţi că îi slăbeau genunchii, şi ea îşi înfipse unghiile în umerii lui, lui, ca să se sprijine. El o lăsă lă să pe pat p at şi o privi o clipă. clipă. - Nu există exist ă nimic banal la tine, India Prendergast. Prendergast. Eşti remarcab remarcabilă. ilă. îşi îş i trecu mâinile peste pe ste gleznele ei ei şi îi atins ati nsee interiorul interio rul picioarelor picioarelor,, mângâindu-i uşor genunchii genunchii şi urcând urcând încet, încet, spre interiorul coapse coap se lor. lor. Picioarele ei se deschiseră deschis eră involuntar; nu n u era conştie co nştientă ntă de nimic altceva în afară de senzaţia uimitoare a mâinilor lui pe pielea ei excitantă şi hipnotică. hipnotică. Trupul ei nu fusese niciodată nicioda tă atât at ât de viu. viu. De parcă el l-ar l-ar fi fi adus la viaţă. Degetele lui lui se strecur stre curară ară între faldurile fine de carne dintre coap sele ei, şi respiraţia ei se opri. - Derek Derek!!

Î n d r u m a r p r p e n t r u î u S i r e 

diem,  domnişoară Prendergast, murmură el, lăsându-se - Cârpe diem,  în genunchi între picioarele ei. Doar nu avea de gând să... se ridică într-un cot şi se uită ţintă la el. - Derek, doar nu vrei să? Nu o s-o faci! Se holbă la el. Sau o s-o faci? - Oh, Oh, o s-o fac. fac. Rânji, Rânji, şi ş i capul îi dispăru disp ăru între picioarele p icioarele ei. ei. Spatele ei se arcui la la prima atingere a gurii lui, lui, şi ş i ea ţipă. ţip ă. Nu era deloc cum se aşteptase. Fetele de la academia domnişoarei Bicklesham îi împărtăş împ ărtăşiseră iseră o grămadă grămad ă de informaţii, informaţii, dar niciodată despre asta... Limba Limba lui lui trecu peste pest e ea, şi ea gemu, cuprinsă de senzaţii senzaţ ii de licioase. Toate gândurile despre ceea ce aşteptase dispărură într-un atac violent de fericire inimaginabilă. El se jucă cu ea şi o tachină cu gura, cu limba şi cu degetele. Mâinile ei prinseră cearşafurile şi gemu, în timp ce extazul era tot mai intens. In interiorul ei părea să se întâmple un lucru lucru foarte ciudat. De parcă trupul trup ul i-ar fi devenit din ce în ce mai încordat, apropiindu-se de un punct în care avea să moară cu siguranţă de plăcere pură sau să explodeze într-o mie de bucăţi. Era cel mai incredibil sentiment. El îşi strecură un deget în ea, ea, şi sentim se ntiment entul ul fu diferit, dar d ar nu neplăcut. Apoi el îşi strecură strecu ră al doilea deget înăuntru, şi fără nici o avertizare ea explodă. Fericirea pură şi eliberarea eliberarea completă o inundată, iar trupul ei se cutremură de de puterea puter ea lor. lor. După o clipă, Derek i se alătură în pat şi o strânse lângă el. Gura ei îi primi dornică buzele, şi mâna ei se strecură între ei. Voia să-l atingă, să-l mângâie, să îi înapoieze plăcerea pe care i-o dăruise el. Dar, ar, mai mult, îl voia înăuntrul înăuntru l ei. ei. Voia să îi simtă sim tă duritatea durit atea pătrunzând-o adânc, luând-o în stăpânire. Dorinţa dureroasă începu să pulseze din nou în ea şi îşi trecu piciorul peste pe ste piciorul lui. lui. Erecţia lui o atinse, atinse , şi ş i el gemu. - India, India, murmură murm ură el cu buzele buzele pe pielea ei, ei, şi se aşeză aş eză între picioa rele ei. O mângâie mângâie un moment, până pân ă când respiraţia respir aţia ei deveni deveni mai rapi dă şi degetele lui deveniră din nou lunecoase, dovedind nevoia ei. Ea se arcui să-l primească, şi el se strecură în cele din urmă în ea, unindu-se, umplând-o. umplând-o. Mişcările lui erau stăpân stăp ânite ite şi atente, aten te, dureros de lente lente şi deliberate. Apoi simţi o durere bruscă, o jenă de moment eclipsată imediat de un sentiment sentim ent unic. unic. El intră cu totul în eaţ|i începu să se mişte uşor, uşor, intrând şi ieşind, într-un ritm măsurat şi lent. Cu fiecare mişcare,

V icto ria “ A fexan dfer 

sentimentul sentim entul ciudat pălea, înlocuit de de cele cele mai neaşteptat neaşte ptatee şi mai m ai ui mitoare mitoar e senzaţii. senzaţii . Intr-un cotlon al minţii, ea observă obser vă cât era de atent şi grijuliu cu ea şi îi fu recunoscătoare, dar demonul dorinţei care se eliberase în ea voia mai ma i mult. II voia mai tare şi mai repede, şi se agă agă  ţă de umerii umeri i lui ca să-l zorească. Plăcerea, Plăcerea, pură pu ră şi intensă, inte nsă, se învârteji în ea, până pân ă când tensiunea tensiune a aceea ciudată deveni deveni din din nou tot mai ma i în cordată. El împinse împinse mai m ai adânc, în ritm tot m ai rapid, rapid, iar ea îşi potrivi instinctiv mişcările după mişcările lui. Şi când trupul ei se convulsionă din nou şi stelele stelele îi întunecară privirea privirea şi se răspândi ră spândiră ră în venel venelee ei, ei, îl simţi simţ i cutremurându-se cu tremurându-se tare în ea şi gemându-i numele. Rămaseră Răm aseră înlănţuiţi un minut sau poate poat e o veşnicie veşnicie.. Fără îndoială că îşi pierduse capacitatea de a se mişca şi nici nu voia să se mişte. Ar fi fi putut să rămână răm ână o veşnicie aşa, cu braţele şi picioar picioarele ele înlăn ţuite de ale lui. Nu era deloc practic, bineînţeles, dar asta era. Se pă rea că dragostea drag ostea unită cu pasiunea pasiu nea reprezentau o forţă for ţă puternică. puternică. în cele cele din urmă el se retrase, retra se, se sprijini sp rijini într-un cot şi o studie, cu un zâmbet mulţumit m ulţumit pe pe faţa fa ţa lui frumoasă. frumo asă. Un zâmbet care care se potri potri  vea fără fă ră îndoială îndo ială cu zâmbetul ei. ei. - La L a ce te gândeşti gân deşti?? o întrebă el, el, sărutând-o sărutân d-o pe vârful nasului. nasului. - Bănuiesc că sunt multe de spus despre un bărbat care ştie ce să facă atunci când este vorba despre o seducere. Chiar dacă şovăie s-o facă. Chicoti. Dumnezeule mare, nu mai chicotise în toată viaţa ei. Ce îi făcuse bărbatul băr batul acesta? ac esta? - A fo fost st o observaţie extrem de practic practică, ă, domnişoară dom nişoară Prenderg Prendergast ast.. - Eu sunt o femeie extrem de practică. practică. - Cred Cred că îţi dai seam sea m a că acum eşti a mea. - Cum? râse ea. ea. îţi îţ i aparţin ţie? - Pentru totdea totdeauna. una. îi luă luă mâna m âna şi îşi împleti împ leti degetele degetele cu degete degetele le ei. ei. Şi te vei căsători căsă tori cu mine mine.. Ea se luptă să se ridice ridice.. -A şa o să fac fac?? - Ţi-am Ţi-am ruinat ruin at reputaţia, reputaţia , şi nu mai ai nici nici o opţiune, opţiune, spuse spu se el ferm. ferm. E singurul singuru l lucru lucru practic, practic, cuminte c uminte şi raţional raţion al care se poate poa te face. face. Ea îl îl privi ţintă ţin tă un moment, mom ent, apoi râse. -Eşti absurd. Nu sunt o fată proastă de nouăsprezece ani. Am aproap apr oapee treizeci de ani. Nu ai nici o obligaţie faţ f aţăă de mine. mine. El dădu ochii peste pe ste cap. cap. - Nu ai auzit partea în care care ţi-am ţi-am spus că te te iubesc? -Ei bine, ba da, dar...

î n d r u m a r y r y e n t r u i u b i r e 

-Şi partea şi mai adecvată în care şi tu ai spus că mă iubeşti? O privi printre gene. Ai vorbit serio se rios? s? - Bineînţeles Bineînţeles că am vorbit serios, pufni ea. Nu aş spune niciodată aşa aş a ceva dacă nu aş vorbi serios. -Te-am -Te -am avertizat că nu mai există cale cale de întoa întoarcere rcere.. -M-a -M -am m gândit că vorbeai vorbeai despre, ei bine. bine..... Arătă cu un gest ges t spre aşternuturile mototolite. Despre asta. -Ţi-a -Ţ i-am m spus spu s că nu vreau vreau o singură noapte cu tine. tine. -Mi-ai spus, dar... - Mai mult, mult, tu ai spus spu s că te-ai te-ai înşelat în privinţa genului de femeie femeie cu care care trebuie trebuie să mă m ă căsătoresc. căsătore sc. -Am -A m spus că se poate să mă fi înşelat. înşelat. - Nu, ai spus că te-ai te-ai înşelat fără fă ră urmă urm ă de tăgadă. - A sta st a a fost fos t o scăpare scăpare de moment... moment... - Nu aş spune niciodată aşa ceva dacă nu aş vorbi serios, o mai muţări muţă ri el. - Nu vorbesc vorbesc niciodată chiar chiar aşa, aşa , spuse spus e ea înţepată. înţepată. El râse ironic. - Poate Poate că aş mai pute p uteaa corecta ceva la tonul vocii vocii.. Râse, apoi deveni serios. - Nu i-am cerut cerut niciodată unei femei să se căsătorească căsătore ască cu mine. mine. Clătină din cap. Şi nici nu am dorit dor it s-o fac. - Nu pot po t să s ă fac nimic nimic până nu o găsim găsi m pe Heloi Heloise, se, îl avertiză ea. ea. -Pot să accept asta, rânji el. în plus, tu m-ai schimbat. Singu rul lucru care îţi mai rămâne de făcut e să mă transformi într-un om cinstit. - Te-am Te-am schimbat? schimb at? Ea îl privi cercetător. cercetător. - Fără îndoială, încuviinţă el. el. în momentu m omentull în care care ne vom întoar înto ar ce la Londra, voi face tot ce trebuie ca să mă asigur că Societatea Doamnelor Călătoare e complet legală. - Faci Faci asta ast a pentru pentr u mine sau pentru pen tru că aşa e corec corect? t? -Din ambele motive. -Dumnezeule mare, te-am schimbat într-adevăr. Ea zâmbi satisfăcută. Sunt foarte bună la asta. Poate ar trebui să devin o reformatoare. - Singurul om pe care îl îl poţi reforma sunt sun t eu. eu. - Lumea asta as ta are nevoie nevoie de multe schimbăr schimbări, i, spuse spus e ea gânditoare. gânditoare. Nu am avut niciodată nicio dată mijloace pentru pen tru a face ceva ceva.. - Gândeşte-te Gândeşte-te la tot ce ai ai putea face d a ţ | nu ai mai mun munci. ci. Şi even even tual, ca Lady Danby.

V icto ria ‘A fexan de r -~ 

- Sunt S unt multe femei fem ei care nu îşi pot alege locul în viaţă. Poate că aş putea încerca să fac ceva ca să le ajut. - Excelentă idee! Dar mai întâi... O trase tra se înapo î napoii în în braţele lui şi se rostogoli până fu deasupra ei, apoi îi frecă gâtul cu nasul. Din nou, fu inundată de nevoia aceea neputincioasă, poruncitoare. Şi de un delicios delicios sentiment sentimen t de aşteptare. Se părea că viaţa unei dezmăţate de zmăţate avea multe părţi bune. bune.

Capit CapitoCuC 2 5  Călătoria lărgeşte orizontul şi îţi îmbogăţeşte mintea şi  vederile asupra lumii. Dacă nu eşti deschisă unor noi experienţe, dacă nu eşti dispusă di spusă să accepţi accepţi aceast ace astăă lărgire, trebuie trebuie să pui capăt  imediat lect lectur urii ii acestui ghid şi să s ă rămâi acasă. acasă .

Ghidul Societăţii Doamnelor Călătoare Aproape de amiază, Derek reuşi să ajungă în salonul în care se lua micul dejun. Stătuse de pază pe hol în timp ce India se întor cea în camera ei, învelită în cuvertură. Nu voia să fie atinsă de vreo umbră de scandal. Rânji. Nu i-ar fi plăcut deloc să ajungă subiectul bârfelor. Până acum, nu se gândise deloc la reputaţia vreunei femei, dar nici nu fusese cu vreo femeie care nu se mai culcase niciodată cu un bărbat. Şi nici nici nu fusese fuse se îndrăgostit. îndrăgo stit. Oh, desigur des igur că îşi îşi imaginase imag inase de mai multe ori că era îndrăgostit. Sentimentul venise întotdeauna rapid şi puternic, şi dispăru di spăruse se la fel de de repede repede.. Pentru el, el, dragostea drago stea fusese fus ese întotd înt otdeau eauna na uşoară. uşo ară. Cu India, nimic nu era uşor. Păi, Păi, nici nici măcar mă car nu o plăcuse la începu început. t. Sentimentele faţă fa ţă de ea se înrădăcinaseră înrăd ăcinaseră lent şi înfloriseră la fel de lent. Trebuise Trebuise să s ă îi câştige prietenia şi încreder încrederea. ea. Acum Acum ea era a lui, lui, şi nu avea decât d ecât să dezbată dezb ată cât câ t voia posibile posibilele le înţe lesuri semantice. Şi el era al ei. ei. Pentru ziua aceea şi pentru tot to t restul vieţii. Aşa era corect şi acesta era adevărul. Era ceva ceva pentru pentr u totdeauna. totd eauna. - Bună ziua. ziua. Păşi în salonul pentru micul micul dejun, dejun, bănuind că rânjea prosteşte. Dar nu se putea abţine. Restul vieţii lui începuse la pri mele ore ale dimineţii şi de abia aşt a ştep epta ta continuarea c ontinuarea.. II salut sal utăă pe Val

î n d r u m a r y r y e n t r u i u b i r e 

şi pe cei doi Greer, nu fu deloc surprins să vadă că mama lui întâr zia şi ş i se îndreptă spre bufet. - Estell Estelle, e, astăz as tăzii arăţi şi mai încântător încân tător decât de obic obicei. ei. -Vai de mine, Derek, ce lucruri spui, răspunse ea, înlăturând comentariul comentar iul cu un gest, dar strălucind strălu cind de plăcere. plăcere. -Trebuie să spun, profesore - continuă Derek, turnându-şi o ceaşcă din amestecul de cafea al lui lui Val Val - că păreai să s ă te distrezi foar te bine aseară. -Chiar mă distram, zâmbi bătrânul. Invitaţii au fost foarte diverşi şi interesanţi. - Şi îi îi place place să danseze, interveni Estelle, Estelle, bătând băt ând uşurel u şurel mâna so so ţului ei. Profesorul Profesorul îi aruncă un rânjet rân jet stilat. stila t. - Pari Pari să fii binedispus binedispu s astăzi, astăz i, spuse spu se Va Val. -Iar tu arăţi groaznic, ripostă Derek aşezându-se lângă fratele său. De ce? - Nu am dormit bine. Val ridică din umeri. Oh, a venit o telegra mă pentru tine azi-dimineaţă. Luă un plic de lângă farfuria lui şi i-1 înmână înm ână lui Derek Derek.. Derek deschise plicul şi scoase mesajul. - E de la unchiul unchiul Edwa Edward. rd. Citi primul rând, ridică privirile spre ceilalţi şi rânji. Lady Heloise a fost găsită, teafără şi nevătămată, şi s-a întors la casa ei. - Minunat Minunat!! spuse spus e Estell Estelle, e, bătând bătân d din palme palme.. - Excelent, zise şi profesorul cu un zâmbet. India va fi extrem de uşurată. -Şi acum poţi să-i spui totul, spuse Val. Deşi ai spus că i-o vei spune după d upă bal. bal. -Asta va face lucrurile mult mai uşoare, răspunse Derek, cu un profund sentim se ntiment ent de uşurare. uşurare. Se părea p ărea că unch unchiul iul lui luase în serios rolul rolul lui de intelect superior din spatele căutării şi vorbise personal p ersonal cu Lady Lady Heloi Heloise. se. îşi î şi reluă lectura lectura şi sentimentul sen timentul momentan mom entan de graţie graţie se topi. topi. Lady Heloise Heloise spune că pot să îi spun Indiei Indiei că e acasă, dar că doreşte să-i explice singură restul. - înseamn însea mnăă că problema nu mai este în mâinile mâinile noastre, spuse spu se Va Val ridicând din umeri. - într-adevăr, dar... dar... Făcu o grim gri m asă. Nu-mi Nu-mi place să-i ascund asc und aşa ceva. - Nu părea să s ă te deranj deranjeze eze prea m u lte lt e i i-o i-o ascunzi înai înainte. nte. Val Val îl studie curios. curios.

V icto ria “A fexa ru fer 

- Nu-mi Nu-mi place place ideea id eea unei minciuni între noi. noi. Privirea Privirea lui lui Derek se întoarse înto arse la telegramă. telegramă. - Nu e minciuna ta, ta , sublinie Va Val. - Ce minciună? minciună? îşi întrebă profesorul în şo aptă ap tă soţia. - Nu ştiu, dragă, răspuns răsp unsee liniştită linişti tă Estelle. Acu Acum, m, taci din din gură! gură! - Sunt complice la ea. Derek inspiră adânc. Şi lucrurile sunt, ei bine, diferite acum. -Acum -Ac um eşti îndrăgostit de ea. ea. Cei doi Greer schimbară o privire - cea a lui Estelle era deosebit de infatuată, iar cea a soţului ei resemnată. -Asta face lucrurile diferite. Dar şi mai important e faptul că ea are încredere încredere în mine. Nu vreau să trădez t rădez acea ac eastă stă încreder încredere. e. -Motivele tale de a nu-i spune totul sunt la fel de valide ca şi înainte ca Lady Lady Heloise Heloise să reapară. Singura Sin gura diferenţă e că acum sunt de acord cu tine. O notă not ă de ferm f ermitate itate răzbăt răz bătu u din vocea lui lui Val. Nu e treaba treab a ta să îi spui asta. a sta. Nu mai e decizia decizia ta. -Ai dreptate, presupun, dar mi se pare greşit. Mi se pare o min ciună. Dar... Derek clătină din cap. Nu e povestea mea. Nu stă în puterea mea. -Ce nu stă în puterea ta? India apăru în prag, îi aruncă un zâmbet strălucitor - un zâmbet plin de secrete împărtăşite şi pro misiuni - şi salută restul adunării, făcându-le semn bărbaţilor să rămână aşezaţi. O zi încântătoare, nu-i aşa? Se îndreptă spre bu fet. Iertaţi-mă! Nu ştiu din ce cauză, dar azi sunt moartă de foame. Luă o farfurie şi privi oferta. Ce nu e povestea ta, Derek? spuse ea peste umăr. Derek se ridică în picioare şi privi spre s pre Val. Val. Fratele lui avea drep tate - nu era treaba lui. lui. -A m primit o telegramă de dimine dimineaţă. aţă. - A lta lt a de la unchi unchiul ul tău? întrebă ea, alegând aleg ând câţiva câţiva cârnăc cârnăciori iori.. îmi plac foarte mult cârnăciorii cârnăciorii aceştia. Despre afaceri? - N u chiar chiar.. îşi îş i luă inima în dinţi dinţi.. India... India... Probabil că ea simţise ceva în vocea lui. Lăsă jos farfuria şi se întoarse. - Ce este? este ? Ce s-a întâmplat? întâm plat? -Nu s-a întâmplat nimic, răspunse el ferm. De fapt, am veşti minunate. -Verişoara ta s-a întors teafără în Londra, izbucni Estelle, apoi dădu înapoi. Vai de mine, Derek, îmi cer scuze, dar dura o veşnicie. India îl privi ţintă.

d n dru m arpe n tru tr u iubire  ubi re 

- E adevărat? Derek zâmbi. - Cred Cred că că expediţia a luat sfârşit. sfâ rşit. - Slavă Domnului! Un suspin o înecă, iar ea înghiţi, şi ochii i se umplură de lacrimi. îmi cer scuze. Nu sunt genul emotiv - de fapt, nu plâng niciodată. Şi având în vedere firea lui Heloise, Heloise, ştia ş tiam m că era era foarte foar te posibil să fi uitat uita t pur şi simplu să scrie şi să nu n u i se fi întâmplat nimic teribil, dar... Derek se apropie de ea şi o cuprinse în braţe. India se cutremura, înăbuşindu-şi suspinele la pieptul lui. lui. - Dar acum acum e acasă aca să şi e bine. bine. - Este, Este, nu-i aşa? aşa ? Ea se smiorcăi şi apoi se linişti. linişti. Ridică Ridică fruntea şi se uită la el. Ce Ce nu e povestea povest ea ta? - A r trebui să plecăm plecăm,, murmură profesorul Greer Greer spre soţia sa. - Categoric nu, şopti şop ti Estelle. Estelle. - Aăă... Aăă... Derek Derek se considerase întotdeauna întotdea una foarte foar te descurcăreţ. descurcăreţ. Cu vintele îi veneau cu uşurinţă, mai ales când era vorba despre o scuză sau despre o explicaţie. Dar acum, privind faţa plină de speranţă a Indiei, Indiei, îşi dădu seama sea ma că nu putea pute a spune nimic. Nimeni nu putea în în  drepta asta, as ta, în afară de Heloise Heloise.. Singura şan să a bătrânei doamne de a repara repa ra răul pe care îl îl făcuse cu înşelător înşel ătoria ia ei era să îi explice explice singură totul Indiei. Dumnezeu ştia că Derek habar nu avea de ce făcuse ea ceea ce ce făcuse. Nu, Nu, nu putea pu tea spune sp une nimic, chiar dacă ar fi ştiut ştiu t ce să spună. spun ă. Şi nu îi venea nimic în minte. - Derek? Derek? Ea păşi păş i mai aproape, cu fruntea încruntată. în cruntată. Ce ţi-a ţi-a fost luat din din mâini? -Eu... Chiar în timp ce rostea cuvintele, ştiu că făcea o greşeală. Dar ce ce putea să s ă facă? Eu chiar chiar nu-ţi nu-ţi pot spune. spune. Ea îl îl privi privi ţintă un timp, apoi întinse mâna. - Pot Pot să văd telegrama? El ezită. - Drăcia Drăcia naibii naibii!! Val Val sări în picioare şi înşfăcă înşfăc ă telegrama telegram a din mâna lui Derek Derek.. Bineînţeles că poţi. Nu are nimic nimic de ascuns. ascu ns. îi trecu hârtia hârti a Indiei Indiei şi se uită uit ă încrunta încru ntatt la fratele lui. lui. Chiar dacă face tot ce poate poa te ca să te facă fac ă să crezi crezi că are. are. -Ce înseamnă asta? India citi mesajul: „Snuggs doreşte să i se spună lui Prendergast că e acasă. Cere să nu i se spună nimic mai mult." Clătină din cap. Nu înţeleg. îl privi în ochi. Tu înţelegi? - Nu, spuse spu se Val Val ferm. ^ -D a, spuse Derek Derek în acelaşi acelaşi timp timp..

V icto ria ‘A fexan cfer 

-A i vrea să îmi expli explici? ci? Pentru un moment, mom ent, privirile li se încrucişară. El dorea nespu nes puss de mult să îi dezvăluie dezvăluie totul. Dar chiar dacă ea i-ar fi apreciat deschide desch ide rea, rea, ştia şt ia că i-ar fi făcut un rău ireparabil ireparabil.. Nu putea să s ă rişte riş te ca ea să-şi piardă singura sing ura rudă pe care o avea avea.. -După cum am spus, spuse el lent, nu e povestea mea ca s-o spun. Ochii Ochii ei verzi verzi se umplură um plură de dezamăgire dezam ăgire şi durere. - Dar Dar ştii povestea asta, nu? El încuviinţă. - O parte din ea. ea. - Şi o ştii de ceva ceva timp? - Nu, răspunse el, clătinând din cap cu fermitate. - Dar ai ştiut-o ştiut-o înainte de aseară? asear ă? -Da. - înţele înţeleg. g. înţeleg?  Acesta   Acesta nu putea fi un răspuns bun în nici o ocazie, dar acum ea se înşela. înţeleg   spunea multe. Despre încredere, trădare şi dezamăgire. El trase aer a er adânc în piept. -Ar trebui să pleci acasă, India, spuse el liniştit. Trebuie să vor beşti be şti cu Helois Heloise. e. - într-adev într-adevăr. ăr. Tonul ei ei era brusc, vioi şi impersonal. imp ersonal. Vă rog să s ă mă scuzaţi, trebuie să îmi strâng strâ ng lucruri lucrurile. le. Salut S alutăă în direcţia direcţia grupului, grupului, se întoarse înto arse şi plecă plecă.. Derek ezită, apoi o urmă afară din cameră. - Indi India. a. Ea se răsuci răsuc i spre el. el. -Ce e? - Lasă-mă să-ţi expl explic ic!! - Foarte bine. bine. Ea îşi încrucişă braţele braţele peste pe ste piept. Expli Explică că-m -mi! i! -A m aflat doar acum câteva zil zile. e. -în -î n seam se am n ă că ai avut câteva câteva zile zile în care care s ă îmi spui despre ce ce este vorba şi ş i ai ales să n-o faci. faci. Oricât de mult mult ar fi vrut, el nu putea nega n ega asta. - Credeam că era cel mai bine, având în vedere că Heloise nu fu sese ses e încă localizată. localizată. - Şi acum acum că a fost - îl privi printre gene - nu e povestea ta ca s-o spui? O senzaţie oribilă de scufundare i se cuibări în piept.

î n d r u m a r p r p e n t r u iu b ire  ir e 

- Mă tem că da. - înţeleg înţeleg.. El făcu un pas pa s înapoi. -Atunci, te rog să mă scuzi! îl salută, se întoarse şi se îndreptă spre scări. El vru să alerge alerge după ea, să-i m ărturisea ărtu risească scă totul, dar da r - orice orice s-ar fi întâmplat între ei - nu voia să fie cel care distrugea relaţia ei cu singura rudă pe care o mai avea. Secretele lui Heloise erau ale ei, şi ea trebuia să le spună. El nu putea decât să stea alături de India. Dacă i-o i-o permitea. perm itea. - Ce ai de gând să faci? întrebă Val de lângă el. Derek nici măcar nu îl auzise apropiindu-se. a propiindu-se. - Să plec plec cu ea, spuse spu se Derek Derek fără să se gândească. Val încuviinţă. -O să-i spun unei cameriste să-ţi facă bagajele. în timp ce aş teptăm... îşi luă fratele de braţ şi îl îndreptă spre bibliotecă. Cred că ne-ar prinde pri nde bine un whisk whisky. y. - E prea devreme, murmură murm ură el. el. - Dumnezeule Dumnezeule mare, ce ţi-a ţi-a făcut femeia asta? ast a? - Nimic Nimic mai mult mu lt decât mi-ar fi făcut un înger al răzbunării răzbunării,, tri mis să îmi îndrepte căile păcătoase. îi zâmbi nesigur fratelui său. Mi-a furat fura t inima. După doar un sfert sfe rt de oră, se auziră nişte glasuri la uşa u şa bibliot biblioteci ecii. i. Să fi fost fos t India gata ga ta de plecare atât atâ t de repede? reped e? Derek şi Val Val schimbar schimbarăă o privire privire şi se repeziră rep eziră pe hol. hol. India se schimbase cu rochia rochia cenuşie cenuşie de lână şi vorbea cu profeso profe so rul şi cu Estelle, flancată flan cată de Luckthorne. în ochii ochii acestuia aces tuia străluc st rălucea ea o scânteie subtilă de triumf. Asta Ast a nu prevestea preve stea nimic nimic bun. bun. - Lord Brookings. Brookings. India se întoarse în toarse spre Va Val cu un zâmbet zâm bet politi cos. Vreau să vă mulţumesc pentru îndatoritoarea ospitalitate. Aţi fost fo st foarte fo arte primitor, în împrejurări împrejurări stânjenitoare. stânjenitoare. -A fost plăcerea mea, domnişoară Prendergast. Val îi luă mâna şi o duse la buze, privind-o mereu în ochi. Nu-mi place să vă văd plecând. - Plecaţi? Vocea mamei răsună din capul scărilor şi ea coborî în grabă treptele. treptele. Cu siguranţă sigur anţă că nu fără să s ă vă luaţi rămas-bun? -Aveam de gând s-o fac, începu India, dar... - Dar trebuie trebuie să pornim por nim dacă vrem vrem să ajungem acasă aca să la o oră rezo nabilă, spuse Luckthorne ferm.

-------------------------------------

Victoria TlCexander -----------------------------------------------------------------------

Mama Mama îi aruncă o privire privire curioasă, apoi apo i se întoa î ntoarse rse din nou spre India, păşi spre ea şi îi luă mâinile. - Draga mea copilă, îmi va fi teribil de d or de tine. tine. India se opri, apoi ap oi zâmbi. zâm bi. - Şi mie mie îmi va fi dor do r de dumneav dum neavoastră oastră.. Mama privi în jur. - Nu-ţi iei iei noile haine hai ne cu tine ti ne?? - Mă tem tem că că nu am unde să le pun. Geamantanul Geam antanul meu... meu... începu ea ridicând din din umeri. Ei bine, ştiţi. ştiţi . -Voi -V oi pune pune să-ţi fie trimise în Londra. Mama M ama încuviinţă încuviinţă într-un într-un fel care punea punct subiectului, apoi se aplecă mai aproape de India şi o săru să rută tă pe obraz. obraz. - V ă mulţume mulţumesc, sc, spuse spu se India încet. încet. - Nu cre cred d că bagajele mele sunt sun t încă gata, g ata, spuse Derek Derek privind privind spre fratele lui. lui. O să pui să-mi fie trimis tri mise? e? Val încuviinţă. - Excelent. Se întoarse spre India. Fiindcă Sir Martin se grăbeşte să pornească, trebuie să plecăm. Luckthorne Luckthorne făcu ochii mari. -V ii cu noi? noi? - Da, îi răspunse răspun se Derek lui Luckthorne, Luckthorne, dar d ar cu privirea îndrep înd reptată tată asupra asu pra Indi Indiei ei.. Am început începu t aceast ace astăă expediţie cu domnişoa domn işoara ra PrenderPrendergast. Intenţione Intenţionezz să o duc la bun sfârşit. sfâ rşit. Luckthorne Luckthorne se încruntă. în cruntă. - Chiar nu cred că e necesar. - Nu contează, contează, nu am de gând să rămân în urmă, răspunse Derek Derek ridicând din umeri cu voită indiferenţă, de parcă nu ar fi fost deloc important. - Nu văd nici un motiv pentru care să ne însoţeşti. Luckthorne păşi pă şi spre sp re el într-un într-un mod provocator. Bun. Poate Poate că va putea să-i trăs tr ăs nească una, până pân ă la urmă. - Pot să vorbesc în particular cu dumneata dum neata un moment, m oment, domnule domnule Saunde Sau nders? rs? India păşi pă şi între cei doi bărbaţi. Poate în bibliotecă? Arun că o privire spre sp re Va Val. Milord? M ilord? - Bineînţeles, încuviinţă Val. - Mulţumesc - nu va dura mult. Intră în bibliotecă bibliotecă cu cu paşi pa şi hotă ho tă râţi, iar Derek o urmă. -Voi -V oi chema o trăsură pentru... Derek închise uşa peste pes te comentariul lui Luckthorne. Luckthorne. Păşi spre ea. ea. - Indi India. a.

‘î n d r u m a r p e n t r u iu iu b ir ir e

- Derek Derek,, răspuns răsp unsee ea, şi întinse mâna m âna să-l oprească. oprească . Fac exact ceea ceea ce ai spus sp us că trebuie trebuie să fac. Mă întorc acasă aca să ca să vorbesc cu Heloise. Heloise. - Lasă-mă să s ă vin cu tine tine!! - Nu. Se opri. încerc din greu să adun ce a mai rămas din mintea mea raţională. Bănuiesc că e singurul singu rul mod de a proceda în momentul acesta. ace sta. Tu nu ai nici un un rol în asta. -Dar... - Nu pot să s ă mă m ă gândesc acum la repercusiu repercusiunile nile acţiunilor sau vor vor belor noastre de noaptea trecută. trecută. -Vorbele noastre n oastre au fost fos t că te te iubesc şi mă iubeşti. iubeşti. - Sunt conştientă de asta, spuse spu se ea, refuzând să-i să-i întâlnească pri virea. Totuşi... -Totuşi, repetă el încet, nici chiar acum nu poţi să ai încredere deplină în mine. -Te înşeli în privinţa asta, spuse ea cu asprime, privindu-1 ime diat în ochi. Problema dintre noi e că tu  nu   nu ai încredere în mine. Nu ai încred încredere ere că po pott face faţă f aţă acestei poveşti care care nu îţi îţi aparţine. aparţine . Nu ai încredere încredere că am putere p utereaa sau sa u curaju curajul, l, sau orice e necesar. Nu ai încre dere că nu mă voi prăbuş pră buşii după revelaţia revela ţia asta as ta,, oricare oricare ar fi ea. Poate Poate că ai dreptate, dar... Inspiră adânc ca să se liniştească. Speram că, după tot timpul petrecut împreună, crezi în mine, aşa cum cred şi eu în tine. - Cred, red, spuse spu se el cu cu hotărâre. - Mai Mai mult, mult, se pare că am avut dreptate drept ate tot to t timpul. timpul. Clătină din din cap. cap. Nu sunt sun t genul de femeie femeie - nu - nu sunt su nt femeia cu care care ar trebui trebui să te căsătoreşti. El ar fi putut pu tut să o contrazică, dar nu avea rost. - Nu ştiu ce să spun. Ea zâmbi resemnată, resemnată , şi inima lui se strânse. - Cred Cred că am spus sp us destul amândoi. Se întoarse spre uşă, apoi privi privi din nou spre el. Cred că una dintre broşurile Societăţii Doamnelor Călătoar Călătoaree spune că orice orice călătorie călătorie e o aventură aventură neaştep nea şteptată tată.. îţi mul ţumesc, domnule domnule Saunders, pentru neaşte ne aştepta ptatt şi pentru pen tru aventură. aventură. îl salută, deschise deschise uşa uş a şi apoi a poi o închis închisee după d upă ea. Un moment nesfârşit, el rămase acolo privind fix, buimăcit de finalitatea bufnetului bufnetului surd al uşilor care se închiseseră după ea. ea. Fe meia pe care o iubea ieşise din viaţa lui, şi el nu putea face mare lu cru. cru. Cu Cu siguranţă că senzaţia aceasta te rib^d rib ^d e dureroasă dureroasă,, suferinţa suferinţa aceasta aceast a aproape fizică însemna că i se frânse fr ânsese se inima. inima.

V i c t o r i a ‘A f e x a n d e r  

Nu, îşi spuse el, cuprins de o nouă hotărâre. Ea greşise. Din nou. El avea încrede încredere re în ea, în ei. ei. Păi, Păi, fuseseră fuses eră foarte foar te puţine şan ş anse se ca ei să se întâlnească, necum să se îndrăgostească. Era Era un miracol miracol că se gă siseră unul pe altul altul - netrebnicu netrebnicull nepăsăto nep ăsătorr şi fata bătrână raţională. Sau poate fusese soarta. so arta. Şi pentru asta ast a merita m erita să lupţ lupţi. i. încrederea nu avea nimic de-a face cu asta. Luase decizia corectă când o lăsase lăsa se pe Heloise să-şi spună povestea, p ovestea, chiar chiar dacă India nu-şi dădea seama încă. Dar avea să-şi dea seama, şi el avea să fie acolo atunci. Odinioară, ar fi putut s-o lase să plece. Să se resemneze cu faptul fap tul că o pierduse şi ş i să-şi continue viaţa. Dar în lunile lunile care care trecuse trec use ră de la ziua lui lui de naştere, naşte re, învăţase învăţ ase ceva de la unchiul unchiul Edward, Edward, şi asta as ta era că rareori era uşor să iei decizia corectă. Era nevoie de putere şi curaj curaj şi da, credinţă. credinţă. Derek Derek putea pute a fi fi - era deja - un om mai bun bu n decât dec ât crezuse. crezuse. Un om de care care tatăl său s ău ar a r fi fi fost fos t mândru. India Prendergast Prendergast era exact exact genul de de femeie - singura femeie fem eie - cu care care se putea căsători. Şi intenţiona să facă exact asta. Acum trebuia s-o convingă pur şi simplu pe fiinţa asta încăpăţânată şi enervantă care nu credea în iubire sau romantism că el avea dreptate din nou, şi ea se înşela. Rânji. Rânji. Era nevoie nevoie de un alt gest măreţ mă reţ şi romantic, şi ş i el ştia şt ia exact care trebuia să fie. fie. Uşa se deschise, şi Val păşi în bibliotecă, urmat îndeaproape de mama ma ma lui. lui. Val îl privi fix. - De ce ce naiba zâmbeşti? îţi dai seama seam a că s-a dus? -Da. -Ţi-a lăsat asta. Val îi întinse medalia suvenir pe care i-o dăduse în Turnul Eiffel. A spus că nu are nevoie de ea. - Ei bine, bine, o să i-o i-o dau înapoi, înapoi, răspunse Dere Derek, k, strec st recurâ urând nd medalia în buzunarul buzu narul jiletcii. jiletcii. -Asta înseamnă că mergi după ea? întrebă mama plină de speranţă. - încă nu. nu. - De ce ce naiba nu? Mama Mam a făcu ochi ochiii mari. E însoţită înso ţită de S i r Martin, şi sunt sun t sigură că va folosi ceea ce ce s-a întâmplat întâm plat între voi voi,, o rice ri ce ar fi, fi, ca să încerce să-i recâştige afecţiunea. - Sir Martin Martin a avut ani întregi întregi în în care care să câştige câştige afe a fecţ cţiu iune ne a Indiei Indiei,, chicoti Derek. Mă îndoiesc că eforturile lui vor avea succes acum. - Cum poţi fi atât de sigur de asta? întrebă mama privindu-l în cruntată cru ntată,, de parcă şi-ar fi pierdut pierdu t minţile. minţile.

-Prin încredere, mamă, ridică el din umeri. Totul vine prin încredere. Val îl studie cu atenţie. -A i un pla plan, n, nu? - Mai mult sau sa u mai puţin. -Atun -A tunci ci ar trebui să fii în drum spre Londra. Mama M ama făcu un gest ambiguu în direcţia Anglie Angliei. i. Imediat! - Oh, voi merge, dar nu încă. Mai întâi, rânji el, trebuie să merg la Praga. Praga.

Capit CapitoCuC 2 6 

- E bine să vă avem avem din nou printre noi, noi, domnişoară. Denke Denker, r, ma ma   jordom  jord omul ul lui Heloise, o întâm în tâmpi pină nă pe India la uşă. uşă . -Mulţumesc, Denker. E bine să fiu acasă. India scoase un oftat obosit. Era mult mai târziu decât sperase, dar călătoria de la Paris avusese momente momen te în care care părea să nu se mai m ai termine. termine. în cei cei opt ani de când lucra lucra pentru pentr u Martin, nu îşi amintea am intea să-l fi fi considerat vreodată vreod ată iritant. Sau să-şi fi dorit ca el el să se opreasc o preascăă din vorbă măcar o clipă. Dar Martin îi dădea înainte despre faptul că Derek Derek nu era bărbatul bărbatu l potrivit pentru pe ntru ea şi că avea să fie aruncat arun cat pro babil în închisoare. Nu avea rost ro st să-l contrazică, chiar dacă dac ă ar fi avut puterea s-o facă. în cele cele din din urmă, îi spuse spu se că nu mai voia să audă aud ă o vorbă despre domnul Saunders, şi i-o spuse cu tonul ei cel mai rece şi serios. Ultimul lucru pe care îl voia voi a era să discute despre d espre Derek. Derek. Era E ra des de s tul de rău că nu şi-l putea scoate din minte. Avusese încredere în el, dar cum să ai încredere într-un om care are secrete faţă de tine? Chiar dacă secretele acelea nu erau ale lui şi nu n u le putea pu tea spune. Ceea Ceea ce nu avea nici un sens. se ns. -Lady Heloise a presupus că veţi sosi astăzi, deşi nu era si gură când, spuse Denker. E în camerele ei şi a cerut să fie trezită când sosiţi. - î ţ i mulţumesc, Denk Denker er.. India se opri. Cum Cum e ea? -Sincer, domnişoară Prendergast, cred că nu a fost niciodată mai bine. ^

V ict o ria ‘AfexancCer  A fexancCer 

India se s e holbă la el. el. - Chiar Chiar crezi crezi asta? asta ? - Crede Crede asta, dragă India, India, pentru pen tru că e adevărat. Heloise Heloise coborî coborî ra pid scările scăr ile şi ş i nu se opri o pri deloc, aruncânduarun cându-şi şi braţele în jurul jurul Indiei înîntr-o tr-o caldă îmbrăţişare. Draga mea me a fată, îmi pare atâ t de rău că ţi-am produs pro dus griji. A fo fost st ultimul ultim ul lucru pe care mi-aş mi- aş fi dorit să-l fac. Poate că de vină fu îngrijorarea pricinuită de Heloise, sau poate durerea teribilă care nu o mai lăsase de când îl părăsise pe Derek, însă ceva din interiorul Indiei se prăbuşi la atingerea lui Heloise, şi începu să suspin su spinee în braţele ei. - Biata Biat a mea copilă! Heloise o legănă şi o netezi netez i pe cap. cap. Nu cred că că te-am mai văzut plângând plâng ând vreodată. Nici Nici măcar când erai erai fetiţă. - Eu nu nu plâng, plâng, suspină susp ină India. India. Nu plâng niciodată. - Ştiu, dragă. Mi s-a părut păr ut întotdeau în totdeauna na un lucru îngrijorăt îngrijorător. or. India dădu capul capul pe spate sp ate şi se încruntă. - De ce? ce? - Pentru Pentru că mi se pare că ai ţinut întotdeaun înto tdeaunaa totul ascuns ascun s în tine. tine. De parcă te-ai fi fi temut temu t să îţi permiţi să simţ si mţii prea mult. mult. Sau poate să îi laşi pe alţii să ştie că simţi. simţi. - Prostii. Prostii. India îşi şterse şte rse nerăbdătoare lacrimile lacrimile de pe faţă şi făcu un pas înapoi. Unde ai fo fost st?? De ce ce nu mi-ai mai scris? scr is? Ce e cu cu po pove ves s tea ast a staa că nu vrei vrei să-mi spună spu nă altcineva? altcineva? -Avem multe lucruri de vorbit. Am multe să-ţi spun, inclu siv unul sau două lucruri pe care ar fi trebuit probabil să ţi le spun de mult timp. Heloise o luă pe India de braţ şi o conduse în salon. Trebuie Trebuie să sta s taii jos. jos. -Nu vreau să stau jos, spuse India, dar se aşeză totuşi pe sofa. Vreau Vreau răspunsuri. răspun suri. - Şi le le vei avea. avea. Heloise se aşeză aşe ză pe sofa so fa lângă lâ ngă ea. Dar cred că nu-ţi vor plăcea. plăcea. - Nici Nici nu nu mă aşte a ştept pt să-mi placă. placă. - încearcă să nu n u mă judeci prea aspru, India. India. Heloise Heloise se gândi un moment. Mai întâi, întâi, nu am pără p ărăsit sit niciodată nici odată Anglia Anglia.. - Ce? Ce? India India se aşteptase aştep tase - temându-se poate - la oric orice, e, dar nu la asta. ast a. Dar am primit pri mit mai multe scrisori scrisor i de la la tine. tine. - Eu am scris scrisorile. Se aplecă înainte, confidenţial. Ghidurile Baedeker mi-au fo fost st de mare ajutor în asta. India se holbă la ea. ea. - Erau foarte foart e autentice. autentice.

- A şa mă gândeam şi eu. Helois Heloisee încuviinţă încuviinţă cu cu satisfac sati sfacţie. ţie. Am Am scris scrisorile şi am planificat itinerarul cu ajutorul Societăţii Doamnelor Călătoare Călătoa re - încântătoare feme femei, i, aş putea put ea adăuga. adăuga. Nu avea ave a nici nici un sens. sen s. India încuviinţă năucită. -Apoi am trimis-o pe mademoîselle   Marquette într-un tur al Europei, cu scrisorile într-o mână şi fonduri suficiente în cealaltă. Heloise strălucea, de parcă ar fi fo fost st mândră mâ ndră de ea însăşi. India Ind ia nu era sigură că voia să audă aud ă mai mult, dar se simţea sim ţea ca o molie, iar ia r aceasta acea sta era o flacără flacără căreia nu îi putea pu tea rezista. -Şi? - Şi Ş i aici s-a încâlcit încâlcit totul. totul. Heloise Heloise oftă o ftă din adâncul inimii. inimii. Made-   a ajuns până pâ nă la Paris, Paris, a hotărât ho tărât să-şi vizitez vizitezee familia, fam ilia, undeva moiselle  a aproape de Paris - am uitat unde - şi apoi a abandonat tot planul, înapoindu-mi scrisorile rămase şi majoritatea banilor pe care îi dă dusem dus em.. A fost extrem de supărător, şi aş fi conce concediat diat-o -o pe loc dacă nu şi-ar fi înaintat înain tat deja demisia. demisia. Indi In diaa nu-şi putea pu tea crede crede urech urechilor ilor.. Lui Heloise nu îi îi mai trebuia treb uia de de  cât un u n cadavru şi o avere avere în bunuri furate, şi ar fi avut tot ce îi trebuia pen pe n tru o excelent excelentăă povestire povestire poliţistă. Clătină din cap, confuză. - Dar de ce ce? - Pentru tine, tine, dragă. - Pentr Pentru u mine? - Nu voiam să te îngri îngrijor jorez. ez. - Ei bine, bine, nu a mers chiar chiar aşa cum îţi dorea doreai, i, spuse spu se India Ind ia cu aspri asp ri me. Am A m fo st teribil de îngrijorată. - Şi exact de ast a aş a ş fi vrut să o fi fi concediat concediat eu însăm i pe made-  moiselle  Marquette.  Marquette. Heloise Heloise strân se din buze. buze. S-a S -a dovedit a fi o mare dezamăgire. India Ind ia se holbă la ea. ea. - Dar eu m-am dus la Paris ca să te caut! -Ştiu. Un zâmbet strălucitor încreţi buzele lui Heloise. Am fost at ât de mândră de tine tine când am au zit asta. A fost fos t minunat? - Da, spuse e a fără să se gândească, dar era adevărat, în ciuda ciuda a toate, fusese minunat. minunat. -Trebuie să admit că sunt puţin cam geloasă. Cred că va tre bui să merg şi eu la Paris cât de curând. Ştii doar că mi-am dorit-o dintotdeauna. ^

V icto ria ‘A fex an d er 

- Heloise. Heloise. India India inspiră insp iră adânc, liniştitor. liniştitor. De ce ai organizat organ izat toate astea ast ea ca să mă m ă faci s ă cred că erai plecată în călătorie călătorie când ai sp spus us că nu ai pără p ărăsit sit deloc deloc Anglia? Anglia? - D a , ei bine. bine. Heloise Heloise se dădu înapoi. înapoi. E puţin cam stânjenitor. stânjenitor. -Asta   e partea stânjenitoare? pufni India. De abia aştept să aud asta. - Eşti sarcastică, sarc astică, India. India. Heloise Heloise îi îi aruncă o privire privire mustrătoare. - Continuă! Continuă! - Foarte bine. Heloise îşi încrucişă mâinile în poală. Acum trei zeci şi patru de ani, când aveam şaptesprezece, m-am îndrăgostit nebuneşte, cu pasiune, de un tânăr cu doar câţiva ani mai mare. Era înalt şi elegant, cu părul păru l negru şi ochii ochii albaştri. albaştri . Avea cel cel mai minunat min unat râs şi cel mai păcătos zâmbet pe care l-am văzut, de parcă ar fi pu tut vedea până în sufletul meu şi mi-ar fi cunoscut cele mai secre te dorinţe. Zâmbi, amintindu-şi. Eşti atât de raţională, încât sunt sigură că nu îţi poţi imagina cât de uşor te poţi îndrăgosti de un asemenea asem enea bărbat. bărbat. -Dimpotrivă, Heloise, spuse India încet. Pot să înţeleg totul prea pre a bine. bine. -Era fiul unui negustor. Unul dintre motivele pentru care tata nu era de acord şi mi-a interzis să-l văd. Eu eram mult prea timidă ca să-mi sfidez tatăl, şi acum îmi dau seama că asta a fost cea mai mare greşeală gre şeală a vieţii mele. mele. Ezită, pierdută pierdu tă fără făr ă îndoială în amintiri şi regrete. -Ş i... i.. . spuse India India blând blând.. -Şi cu câteva luni înainte de a-mi începe călătoriile... - Marea ta înşelăto înşelătorie. rie. Heloise nu o luă luă în seamă. seam ă. - Cu totul totu l întâmplător, l-am întâlnit din nou. Părul Părul lui lui e mai mult cenuşiu decât negru acum, şi nu n u mai e atât atâ t de zvelt zvelt ca odinioară, odinioară, dar ochii ochii îi îi scânteiază scânteia ză încă de râs şi ş i mă priveşte priv eşte şi acum de parcă parcă aş fi cea mai încântă în cântătoar toaree şi minu m inunat natăă femeie din lume. Acum Acum e văduv văduv,, nu are copii şi e destul des tul de bogat. boga t. Intr-un Intr-un anumit anum it punct din povestirea pove stirea lui Heloise, Heloise, India rămăsese rămăse se cu gura căscată, că scată, şi acum se forţă fo rţă din toate puterile s-o închi închidă. dă. -A m început început să ne vedem, vedem, şi el a vrut să se căsătorească cu mine. mine. Dar eu simţeam - fiindcă trecuse mult timp şi amândoi ne schim baserăm - că ar fi fost mai înţelept să ne obişnuim din nou unul cu celălalt celălalt înainte de a face un pas pa s irevoc irevocab abil. il. Aş Aşaa că am fo fost st la casa lui

‘În Î n dru m arp en tru tr u iub ire  de la ţară în ultimele ultimele luni. luni. Denker Denker avea dreptate - nu arătase arătas e nicio dată dat ă mai fericită fericită.. - De ce nu mi-ai spus pur şi simplu toate astea? De ce m-ai făcut să cred că ai plecat din ţară? - Pentru Pentru că că ştiam că nu nu ai fi fi fost fos t de acord, acord, spuse spus e ea simplu. simplu. Nu vo iam să s ă aud toate toa te motivele pract practice ice şi raţionale pentru care care un bărbat bărba t şi o femeie - ambii trecuţi de cincize cincizeci ci de ani - nu puteau pute au fi împreu împreu  nă dacă o doreau. Mai ales nu voiam să mi se ţină predici despre buna-cuviinţă, nici nu doream să fiu convinsă să abandonez ceea ce tu ai fi considerat un plan nebunesc. O ţintui pe India cu o privire fermă. fermă. Nu a fo fost st un plan plan nebunesc. nebunesc. Intenţionez să mă m ă căsătoresc cu Jam Ja m es cât se poate de reped repede. e. Dar în afară de toate celelal celelalte, te, nu vo iam ca tu să mă desconsideri. Nu voiam să fii dezamăgită. India o privi ţintă un moment nesfârşit. Heloise nu era mai în vârstă decât mama lui Derek, care era acum la al treilea soţ şi la fel de îndrăg îndrăgostită ostită de el ca ca şi de primul. primul. India nu se gândise niciodată la Heloise ca ca la o femeie cu vise şi dorinţe romantice. Se părea p ărea că greşi gre şi se în privinţa aceasta. ace asta. Greşise teribil şi îngrozit îngrozitor. or. - Nu ar fi trebuit să-ţi dai atâta atât a silinţă şi să cheltuieşti cheltuieşti atâţia atâţi a bani. Ar fi trebuit să s ă poţi po ţi să-mi să-m i spui. - Draga mea fată, tu eşti aşa cum te-am crescut eu, în cea mai mare parte. Ezită. Ezită. Cât despre bani, bani, ei bine, bine, nu am fos f ostt complet since ră cu tine nici în privinţa privin ţa finanţelor noastre. no astre. - Ce vrei vrei să spui? -A m o mulţime de bani, bani, India. India. Mult mai mulţi decât îţi imaginezi. imaginezi. Am aranjat aran jat ca toţi to ţi să s ă fie ai tăi într-o zi, zi, chiar după ce ce mă voi căsători căsăto ri cu Jam es. es . Nu am cheltuit cheltuit niciodată prea mult pentru că m-am temut temu t groazn groaznic ic să nu ajung bătrână şi fără un sfanţ sfan ţ şi forţată fo rţată să mă bazez pe bunătatea unor rude atât de îndepărtate, încât de abia îmi ştiu numele. numele. In plus, continuă continu ă ea, ea, îndreptându îndrep tându-şi -şi umerii, umerii, eu am avut bani ban i toată viaţa, şi nu mi-au adus decât o securitate financiară minimă. Nu am nici nici un talent deosebit deo sebit în în afară de arta a rta mea, o sursă surs ă nesigură nesigu ră de venit în cele cele mai ma i bune împrejurări. Mai mult, i-am permis perm is tatăl ta tălui ui meu să-mi conducă viaţa - recunosc că de teamă să nu îmi pierd fi nanţele şi făcând aşa, mi-am pierdut dragostea vieţii mele. în afară de tine, sunt singură. Când te-am luat în grija mea, mi-am dat seama că nu îmi plăcea felul felul în car caree fusesem fusese m crescută. crescută. Mi se sp u sţţe sţ ţe că o fată nu are nici nici un scop, în afară de a se mărita mă rita bine. Pentru că starea stare a mea financiară era

V i ctoria ctoria “  ACexander 

bună, eu nu am avut niciodată curaj sau tărie. Nu am vrut ca tu să devii asemenea mie. India se uită u ită gânditoar gând itoaree la verişoar veri şoaraa ei. ei. Erau E rau multe lucruri lucruri la care care să mediteze. îşi îş i alese cuvintele cu grijă. -A m fo fost st teribil de de îngrijorată din cauza ta, aşa a şa că mi-e mi-e greu să îţi scuz înşelătoriile... Expresia Expre sia lui Heloise Heloise se prăbuşi. - Dar ţi s-a părut necesar să faci asta din cauza firii mele neîn durătoare, neînduplecate, care credea că are întotdeauna dreptate... India o privi direct în ochi. Conversaţia aceasta ar fi fost complet diferită înainte înainte ca ea să ajungă în Paris. Paris. îmi pare atât, atât , atâ a tâtt de rău. rău. îşi înghiţi cu cu greu nodul din din gât. O să mă poţi ierta ie rta vreodată? vreod ată? - Draga D raga mea fată. fa tă. Heloise se smiorcăi sm iorcăi şi îşi înghiţi lacrimi lacrimile. le. Nu e nimic de iertat. iertat . - Şi având în vedere vedere că ai conceput conceput un plan atâ a tâtt de elaborat ca să mă faci să s ă cred cred că plecaseşi în călătorie călătorie,, cred cred că îţi subestimezi subestime zi talen tele. tele. A fo fost st un plan strălucit. - Chiar Chiar crezi crezi asta? - Cred Cred.. India râse. Chiar cred cred.. Se opri. Mă M ă întreb, totuşi... to tuşi... -Da? - Nu contează de fapt, fapt , e o simplă simplă curiozitate, curiozitate, dar.. dar.... îşi îş i studie veri şoara, şoara , apoi a poi zâmbi zâmb i melancolic. melancolic. Cât de mulţi bani ai? Heloise râse, uşurată. îi trecu prin minte gândul fulgerător că Derek Derek avusese dreptate. Nu era povestea lui ca s-o poată poa tă spune. Şi, din nou, ea se înşelase. înşela se.

Capit CapitoCuC 2 7  Nu e destul să ajungi la timp la destinaţie. Călătoria în sine  îti aduce la fel de multă bucurie bucurie ca ca si destin des tinaţi aţia. a. Chiar si cea mai  dezastruoasă excursie îţi aduce aventuri neaşteptate şi îţi înalţă  sufletul. Şi asta ne face mai buni.

Ghidul Societăţii Doamnelor Călătoare Derek era mult mai inteligent decât îşi im agina India. India. Desigur că trebuia să fie perspicace ca să vină cu planul Societăţii Doamnelor 

i n d r u m a r p r p e n t r u iu b ire  ir e 

Călătoare, dar acesta era numai începutul maşinaţiunilor minţii lui inteligente. Avusese absolută dreptate când refuzase să spună ce făcuse Heloise, deşi India nu ştia cu siguranţă cât din povestea ei cunoştea. Totuşi, Totuşi, fusese f usese înţelept şi galant galan t când refuzase să s ă dezvăluie dezvăluie secret secretele ele femeii vârstnice. Nu îl puteai învinui pentru asta, deşi India îl învinuise nuis e la momentul mom entul respectiv. respectiv. Se gândise poate po ate că avea s-o urmeze imediat ime diat la Londra. Nu era nici nici practic, nici raţional, având în vedere modul în care se despărţiseră, dar el era mai înclinat să asculte de impulsuri imp ulsuri şi emoţii. Şi îi îi declarase că o iubea şi că voia să s ă se căsătorească căsăto rească cu ea, la urma urmei. urmei. Dar nu apăru în prima zi după întoarcerea ei, nici în a doua. In cea de-a treia ea începu să se întrebe dacă va mai apărea şi îi ceru lui Heloise să facă o anchetă discretă la Societatea Doamnelor Că lătoare. Heloise îi raportă îndatoritoare că, din câte ştia Lady Blodgett, Derek nu se întorsese încă la Londra. De ce naiba nu? Ce îl reţinea la Paris? Numai dacă îşi dorea pur şi simplu să stea cât de departe se putea de ea. Ceea ce era o prostie. Ea era mai mult decât pregătită să admită că el avusese dreptate şi că ea se înşelase. Din nou. nou. E drept că el el nu avea avea cum să ştie asta a sta.. Când trecu trecu o săptăm săp tămână ână întreagă, India trebui să înfrunte adevărul teribil şi evident. Orice Orice s-ar fi întâmp întâ mplat lat între ei la Paris, oricare ar fi fost fos t sentim sen timen en tele lor, orice ar fi împărtăşit sau spus rămăsese după cum se părea în Paris. Paris. In Paris începuse totul, în Paris se termin te rminase ase totul to tul şi în Paris se părea că avea să rămână. India nu îşi imaginase niciodată că un asemenea lucru putea să doară atât de mult. O durere adâncă şi neînduplecată îşi făcuse cuib în sufletul ei. Orice ar fi făcut ca să-şi menţină mintea ocupa tă, durerea era întotdeauna acolo, pândind la graniţele înţelegerii, gata să treacă prin ea iar şi iar şi să îi zdrobească inima. Când se gândea că toată toat ă vina îi aparţinea, durerea durerea era şi mai rea. Şi nu avea habar haba r ce ce să facă. Totuşi, restul lumii continua fără să se oprească, de parcă nu ar fi ştiut sau nu i-ar fi păsat de disperarea ei cumplită. II cunoscu pe logodnicul logodnicul lui Heloise Heloise - Jam Ja m es Kirby Kirby - şi făcură planuri pentru nun ta pe care fericitul cuplu o voia fără întârziere. India se întoarse să lucre lucreze ze cu Sir Martin, dar numai până p ână găsea găse a o înlocuit înlocuitoare oare potrivită, începuse căutarea c ăutarea imediat. imediat. în a opta zi de la întoarcerea din Pariţ, India hotărî că era des tul. îi dăduse o săptămână întreagă. O săptămână lungă, nesfârşită,

V i c to t o r i a A C e x an an d e r  

plină de disperare, durere şi regrete. Trebuia făcut ceva, şi era rândul ei. Dacă Derek refuza să o caute, avea să-i dea ea de urmă, până la capătul pământului pământu lui dacă trebuia. trebuia. Nu avea de gând să s ă se înjosească, înjos ească, dar îi datora măcar o scuză. O recunoaştere sinceră, din inimă, a greşelilor ei de judecată şi o cerere la fel de sinceră de iertare. Ră mânea de văzut dacă scuzele menţionate aveau să includă o rededarar da raree a sentimentelor sentimen telor ei sau nu. Era foarte posibil po sibil ca Derek Derek să nu-i nu-i mai împărtăşească sentimentele, dar era un risc pe care trebuia să şi-l asume. India Prendergast nu mai fusese niciodată îndrăgostită şi, în momentul acesta, i se părea o stare stânjenitoare, neplăcută şi ago nizantă. Dar indiferent cât de puţin durase, fusese minunată, plină de farmec şi încărcată de speranţe şi promisiuni. Doar pentru asta, şi merita să lupte. Dar mai întâi trebuia să-l găsească găseasc ă pe individul individul acela nesuferit. nesuferit. In drum spre casa lui Sir Martin, se opri ca să-i trimită lordului Brookings kin gs o telegram teleg ramăă în care care îl îl întreba între ba dacă fratele lui mai era în Paris Paris şi, dacă nu, unde era? In exact zece cuvinte. Primise deja câteva răspunsuri la anunţurile prin care căutase o nouă secretară pentru pe ntru Martin. Petre Petrecu cu o mare parte din zi zi analizând ofertele şi pregătind o listă detaliată deta liată de întrebări pentru interviurile interviurile individuale. Nu avea nici un plan pentru viitorul ei, dar nu-şi putea continua viaţa pân ă nu îl vedea pe Martin M artin bine aranjat. La mijlocul după-amiezii, nişte nişt e voci voci înfuriate înfuriat e răsun ră sunară ară în hol. Ma  jordom  jord omul ul lui Martin Mart in - Kenton Kent on - , po poat atee cea mai calmă fiinţă fiin ţă de pe pământ, păm ânt, nu ridica niciodată niciod ată vocea vocea.. - Domnişoară Domn işoară Prendergast! Prendergast! Lady Blodgett năvăli în în biblioteca biblioteca lui lui Martin purtată de un val de indignare, iar Kenton veni în urma ei,  jigni  jig nitt şi vorbin vo rbind d incoerent. incoeren t. Numai Num ai o vorbă, te rog! - Lady Blodgett! India îi aruncă o privire rapidă lui Martin, se ri dicară amândoi în picioare şi ea îi făcu semn lui Kenton să plece. Bună ziua. - Nu e deloc o zi bună. De fapt, aş spune că e o zi îngrozitoare. O ţintui pe India cu o privire dură. Şi dumneata, domnişoară Pren dergast, eşti de vină. - Eu? Ce Ce am făcut mai exact? e xact? întrebă precaută prec aută India. India. - Staţi Sta ţi puţin, Lady Blodgett, Blodgett, începu Martin. Bătrâna doamnă do amnă îi aruncă o privire veninoa veni noasă, să, şi bietul şi dragul de el se pierdu cu firea. firea. Ce ai făcut, India? întrebă el stins.

‘înd ru m ar-p en tru îuBtre  uBtre 

India clătină din cap. - Habar nu am. am. -Nepotul meu, scumpul şi dragul de Derek, s-a întors la Londra azi-dimineaţă - inima Indiei tresări - numai ca să fie întâmpinat de autorităţi chiar în momentul în care a coborât din tren şi târât la Newgate! Newgate! India rămase răma se fără f ără aer. aer. - Dumnezeule mare! mare! Lady Blodgett îşi încrucişă încrucişă braţele braţele peste pe ste piept. - Nu fă pe nevinovata cu mine, mine, domnişoară dom nişoară Prendergast. Prendergast. Cred Cred cu cu fermitate că Derek nu e cu mult mai rău decât majoritatea tineri lor de vârsta şi de condiţia lui, însă îmi dau foarte bine seama că dumneata crezi că scumpul şi dragul meu nepot e un ticălos lipsit de scrupule. - Cu siguranţă că nu! pufni India, apoi se opri. Ei bine, acum nu. Recunosc Recunosc că aşa aş a credeam când ne-am ne-am întâlnit prima prim a dată, da tă, dar acum... acum... Respiră adânc. Acum cred că a luat-o pur şi simplu pe o cale greşită, dar că e de fapt fap t un om bun. bun. -Atun -A tunci ci de ce ai pus să s ă fie arestat? arest at? Lady Blodgett clătină din cap cap,, mustrător. Nu este deloc corect din partea dumitale, domnişoară Prendergast. - Nu am pus să fie arestat. arest at. O indignare justificată îi coloră coloră cuvi cuvin n tele. Plănuia să îşi ispăşească fărădelegile, şi asta e mai mult decât suficient. Nu vreau să s ă îl văd în închisoare. închisoare. - Cineva Cineva vrea, vrea, spuse spu se întunecată întun ecată Lady Blodgett. Blodgett. Martin Ma rtin îşi drese glasul. - Cred Cred că s-ar putea să fi fost, oh, oh, o mică neînţe neînţeleger legere. e. India înţelese imediat imed iat adevărul. adevărul. Se holbă holbă la Martin. - Ce ai făcut? - Nimic, într-adevăr. Se trase nervos de guler. Poate că i-am spus în trecere inspectorului Cooper că am auzit cu urechile mele mărtu risirea domnului Saunders, şi că aş fi pregătit să depun mărturie în acest ace st sens, dacă era neces necesar. ar. -Aha -A ha!! Lady Blodgett se uită urât la el. el. - Şi s-ar mai putea - Martin se dădu înapoi - să-i fi sugerat că ar fi fost înţelept să supravegheze atent gările, fiindcă domnul Saunders s-ar fi putut întoarce oricând de la Paris. Asta As ta nu îi stătea stăt ea deloc deloc în în fire fire lui lui Martin care care,, înainte de a se hotărî să o urmeze la Paris, fusese fu sese unul dintre oamenii cei cei mai puţin predispuşi pu şi spre judecată judec ată şi dezaprobare din luiî luiîte te.. Nu ierta ilegalităţile, ilegalităţile, dar 

V icto ria U Cexanc Cexancffer 

era de obicei dispus să ofere oricui prezumţia de nevinovăţie. Ei i se păruse întotdeauna o atitudine exasperantă. exasperantă. - Cum Cum ai putut? -Omul trebuia pedepsit pentru crimele lui, spuse el hotărât. A exist ex istat at o perioadă perio adă în care erai de acord cu cu mine. - Dumnezeule Dumnezeule mare, Martin, viaţa nu e albă sau neagră, bună sau rea. Şi oamenii, mai ales, nu sunt perfecţi. Nici nu trebuie să ne aş teptăm să fie. fie. - Tu te aştepta aşte ptaii ca oamenii să fie perfecţi! perfecţi! -Da, ei bine... Ea ridică din umeri, neajutorată. M-am înşelat. - Poate că tu te-ai înşelat, dar eu nu. Se îndreptă de spate. Am crezut că aşa aş a era er a cel mai bine. Lady Blodgett îi aruncă o privir priviree dezgus d ezgustată. tată. -V ai de mine, mine, eşti un un măgar pompos, nu? -De fapt, nu e, spuse India. De obicei e chiar drăguţ. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu el. -Tu te-ai schimbat, India, şi eu, la fel. Ţi-am spus că nu am de gând să renunţ. Privirea lui o căută pe a ei. Credeam că, dacă el iese din viaţa noastră, noas tră, tu nu ai mai ieşi din viaţa mea. - Oh, vai de mine, mine, Martin, răspun răs punse se ea cu inima strânsă. strân să. Credea Credeam m că ai înţeles. -Am înţeles, până la povestea aceea nenorocită cu Saunders şi apoi am crezut - sau am sperat - că lucrurile vor putea fi din nou cum au fost fo st dintotdeauna. d intotdeauna. Oftă. Dar nu se poate, poate , nu? - Mă tem că nu. nu. India se întoarse în toarse spre Lady Blodgett. Blodgett. Trebuie Trebuie să îl eliberăm pe Derek imediat. Orice ar fi făcut, e dispus să îndrepte totul şi să-şi să -şi răscumpere purtările pur tările inechitabi inechitabile. le. Bătrâna Bătrân a doamnă doamn ă se holbă la la ea. ea. - Despre ce vorbeşti? -Vorb -V orbesc esc despre faptul fapt ul că Derek Derek se foloseşte folose şte de Societatea Doam nelor Călătoare Călăto are ca să jefu je fuias iască că femeile credule de economiile lor lor.. Toc Toc mai aţi spus că ştiaţi că e un netrebnic. India se încruntă. Despre ce vorbeaţi? vorb eaţi? Lady Blodgett coborî vocea la o şoap şo aptă tă confide c onfidenţială. nţială. -Am presupus că îl credeai netrebnic pentru că are o reputaţie clar colorată. - Nu, clătină clăti nă India din cap. cap. Deşi nici asta as ta nu e în favoarea lui lui.. -Tot -T otuş uşi, i, faptele rămân. Domnul Saunders trage pe sfoară femeil femeilee neajutorate care cedează atracţiei discutabile a călătoriilor. Martin se uită urât la Lady Blodgett. Blodgett.

‘În Î n d ru m arp en tru iub ire  - Cu siguranţă că nu! Lady Blodgett îşi îndreptă umerii. Eu am făcut-o. India se holbă la ea. ea. - Dumneavoastră? Dumneavoastră? -Nu singură, bineînţeles. Doamna Higginbotham şi doamna Fitzhew-Wellmore au fost alături de mine mereu. Se opri. Vedeţi, nu am considerat-o chiar o fraudă. Oh, eram conştiente că nu şti am cum cum să planificăm planificăm sau s au să s ă organizăm o rganizăm o călătorie, călătorie, dar nimănui nu părea să-i pese. Nici una dintre doamnele înscrise nu s-au plâns de conferinţele noastre sau de sfaturi, sau de lipsa călătoriilor reale, deşi recunosc că se poate să nu fi menţionat asta. Cu toate acestea, suntem un grup foarte sociabil, în definitiv. Păi, lucrurile mergeau destul de bine până când Derek ne-a privit activităţile într-un mod foarte diferit şi draga de Lady Heloise s-a pierdut, bineînţeles. - Derek m-a lăsat să cred că era opera lui, spuse încet India. Vă proteja prote ja pe dumneavoastră. - Şi nu a fost un gest ges t nobil nobil din partea part ea lui? Lady Blodgett radia de-a binelea de mândrie. E într-adevăr într-adevăr un băiat băia t foarte foa rte atent. - Deci Derek nu a jefuit femeile de banii lor? în ultimele săptă mâni se înşelase de multe ori, dar asta fusese cea mai mare greşeală a ei. - Categoric nu. nu. Martin Martin oftă resemnat. resemnat. - Poate că ar trebui să îl sun pe inspectorul Cooper şi să aranjez eliberarea domnului Saunders. -Vom -V om merge toţi, spuse India ferm. ferm. Singurul lucru lucru pe care care îl mai putea face era să joace un rol în eliberarea lui. în plus, probabil că ar fi fost mai dispus să îi accepte scuzele dacă îl ajuta să iasă din închisoare. -Vei -V ei călători în trăsura mea, domn d omnişoară işoară Prendergast. Lady Blod Blod gett porni spre uşă. Sir Martin, dumneata va trebui să iei o trăsură de piaţă. -Dar... Lady Blodgett Blodge tt îl privi privi printre print re gene. - Da, Da, bineînţeles, murmură murm ură Martin. Voi Voi lua o trăsură trăsu ră de piaţă. După câteva minute, erau pe drum. India de abia putea să s ă stea st ea pe scaun. Repeta şi înlătura o duzină de moduri diferite de a spune ce trebuia spus. Poate că era cel mai bine să spună pur şi simplu totul dintr-o suflare. Că se înşelase. Că îl nedreptăţise foarte mult. Că îl iubea. Că se ruga rug a ca şi el s-o mai iubească.

V icto ria ‘A fexandfer 

Trăsura Trăsu ra se opri şi Lady Blodgett se se întoarse înto arse spre ea. ea. - înaint în aintee de a merge înăuntru, înăuntr u, trebuie să s ă mai clarif clarific ic ceva ceva.. - Foarte F oarte bine, bine, spuse spu se precaut p recaut India India.. Bătrâna doamnă d oamnă o studie cu atenţie. atenţie. - Nutreş N utreşti ti o anumită anumi tă afecţiune afecţiune faţă fa ţă de nepotul meu, meu, nu-i nu-i aşa? aşa ? India încuviinţă. încuviinţă. - Să îndrăznesc îndrăznesc să presupun că eşti îndrăgostită de el? el? - Mă tem că da. da. - Excelent. Lady Blodgett Blo dgett strălucea. străluce a. Atunci vom intra. Coborâră din trăsură, şi India îşi dădu seama că era o greşeală. Probabil că mintea bietei şi scumpei Lady Blodgett nu mai era atât de limpe limpede de ca odinioară. - Lady Blodgett. India o luă pe bătrâna doamnă de braţ şi o în toarse cu blândeţe spre trăsură. Noi mergem la Newgate, nu la Clu bul Exploratorilor. -Probabil că nu ai înţeles bine, domnişoară Prendergast. Lady Blodgett se scutură de mâna mâ na Indiei, Indiei, o prinse prin se de cot cu o mână şocant de fermă şi o împinse spre uşă. Effie ţine astăzi o conferinţă despre pericolul de a-ţi pierde bagajele. - Nimeni nu înţelege înţelege mai bine decât mine impor im portanţa tanţa acestui su s u biect, dar trebuie să aranjăm ca Derek să fie eliberat. - Oh, nu e în închisoare. închisoare. -Dar aţi spus... -Cred că am spus că a fost dus la Newgate. Nu am spus că a rămas acolo. - D a r l-aţi l-aţi trimis pe Sir Martin. Martin... .. -Când eşti bătrână şi slabă faci unele greşeli, dragă, spuse ea înţepată. India se holbă ho lbă la ea. Nu era nimic slab în Lady Blodgett. Bătrâna Bătrâ na doamnă doam nă intră prima p rima în clădi clădire re.. - De fapt, fap t, Derek Derek şi-a petrecu petr ecutt o mare parte pa rte din zi cu cu detaliile detaliile fina le ale unei tranzacţii. Intrară în sala sal a de conferinţe a Societăţii Doamnelor Călătoa Călătoare. re. -Atunc -A tuncii unde unde e? - Şşşt! Lady Blodgett arătă spre podium. Doamna Higginbotham începuse deja să vorbească. v orbească. Era flancată flancată de două do uă forme rectangulare mari, acoperite cu pânză. Doamna Fitzhew-Wellmore stătea pe un scaun, în spatele ei. Camera era impresionant de plină. Lady Blod gett get t se aplecă mai aproape de India India şi îi şopti: şopti:

î n d r u m a r p r p e n t r u iu b ire  ir e 

-Aco -A colo lo pare p are să s ă fie fie un scaun liber liber.. De ce nu te duci să aştepţi aşte pţi acolo, acolo, iar eu o să urc pe podium, lângă Effie şi Poppy? India nu nu putea să s ă contrazică o doam nă bătrână, într-o într-o cameră pli pli nă de doamne doam ne bătrâne care care ascultau ce era era de făcut ca să nu-şi piardă bagajele. bagajele. Pentru Pentru moment, era mult prea neliniştită nelin iştită ca să stea ste a jos jo s şi ar fi preferat să rămână în picioare în spate. în plus, trebuia să îl vadă pe Derek, Derek, şi era evident eviden t că nu avea să mai m ai capete alte inform info rmaţii aţii de la Lady Blodgett înainte înainte ca doamna Higginbotham H igginbotham să s ă termine. -Aici avem un geamantan corect etichetat. Doamna Higgin botham trase tras e pânza pâ nza de pe forma din dreapta ei şi descoperi un cufăr cufăr nou, acoperit cu pânză, cu stinghii de lemn, lemn, legat lega t în piele piele şi garnisit garn isit cu alamă. alamă. Acesta a so sosit sit chiar chiar azi de la Paris. Paris. - Cu noile noile tale haine înăuntru, spuse sp use o voce calmă lângă ea. Mama ţi le-a trimis. - Derek! Derek! Pulsul ei o luă razna. - Linişte. Vocea Vocea lui era şoptită. şopti tă. Mătuşii Mă tuşii Guinevere Guinevere nu îi îi plac între ruperile în timpul tim pul conferinţelor. - Da, Da, bineînţeles, dar avem mult de vorbit. Era tot to t ce putea put ea face ca să nu îl cuprindă cuprin dă în braţe. braţe. - Şşşt! El arătă spre podium. Părea să se stăpânească fără nici o greutate. Inima ei ei se strânse. - Şi aici aici avem un exemplu exemplu nefericit despre ce se întâmplă întâm plă atunci când bagajul nu are adresa corectă. Doamna Higginbotham aruncă audienţei o privire mustrătoare, de parcă toată lumea era complice la proasta etichetare a bagajului. Trebuia să ajungă la Paris... Trase pânza pânz a de pe cea de-a de-a doua formă form ă acoperită. India rămase fără aer. aer. -Acel -A celaa e cufărul meu! meu! - Şi a ajuns a juns în schimb la Praga. Praga. India se holbă ho lbă la ea. - Praga? Praga? - Lucrurile astea se întâmplă, ştii. Derek ridică din umeri. Praga, Paris, Paris, e uşor să greşeşti. gre şeşti. - Nu, nu e. India clătină din cap. cap. Praga şi Paris nu seamă sea mănă nă deloc, deloc, în afara faptului faptu lui că încep încep cu litera P. P. îl privi printre prin tre gene. Tu  ai  ai com pletat etichetele bagajelor înainte de a pleca din Londra. - Chiar Chiar aşa? aşa ? El zâmbi într-un într-un mod mo d mult prea inocent. Chiar Chiar nu-m nu-mii amintesc. Şi nu mai contează, din moment mom ent ce ţi-ai recuperat cufărul. cufărul. -Derek...

V ictoria ‘A fexan der 

- Domnule Saunders. Saunders. Voce Voceaa doamnei Higginbotham Higg inbotham răsună răs ună de pe podium. Pot să vă sugerez sugerez să discutaţi discu taţi în altă cameră, cameră, pentru p entru ca toată toa tă lumea să poată fi atentă la subiectul de azi al bagajelor pierdute, şi nu să ciulească urechea ca să audă ce ai de spus dumneata şi ce îţi răspunde domnişoara Prendergast? Deşi sunt sigură că e fascinant. -Chiar aşa, doamnă Higginbotham, e fascinant. Scuzele mele! Derek se înclină înclină în faţa restului restu lui grupului. Doamnelor. O prinse pe India de mână şi o târî pur şi simplu afară. După ce închise uşile, se întoarse spre ea. -Derek, eu... El o luă în braţe şi îşi apăsă buzele peste buzele ei, furându-i răsuflarea şi pârjolindu-i inima. în cele din urmă, ridică fruntea şi îi rânji. - Bună ziua, ziua, domnişoară dom nişoară Prendergast! Prendergast! - Domnule Saunders. Ea ridică privirea spre el. Ce avea bărbatul acesta, de o lăsa mereu fără cuvinte? Arăţi... bine. El râse. râse . - Nu e rău pentru pentr u un om recent eliberat din închisoare. închisoare. Ea se dădu înapoi. înapoi. - îm i pare rău de de asta. Sir Martin a crezut crezut.. .... Sprâncenele lui Derek se ridicară. - A fost op oper eraa lui lui?? - Mă M ă tem că da. da. - Nu a ta? - Nu. Nu. Ea oftă. Chiar Chiar şi înainte de a afla adevărul despre Societatea Doamnelor Călătoare şi despre mătuşa ta şi prietenele ei, nu voiam să fii întemniţat. - Prefer să stau st au departe d eparte de închis închisoare. oare. - Şi să o ţii şi pe Lady Blodgett şi pe celelal celelalte te doamne doamn e departe de închisoare. El încuviinţă. -Am aranjat ca societatea să fie complet cinstită pe viitor. -Oh? - Lordul Westvale are numeroase afaceri personale şi este aso ciat la altele. Una dintre ele e cea a unui antreprenor de călătorii, care care crede crede că ideea unei societă ţi şi ş i a unei agenţii de călătorie călătorie pentru femei e grozavă. Cumpără activul societăţii - în cea mai mare parte lista membrilor mem brilor şi numele numele ei - împreună cu serviciile serviciile mătuşii mătuşi i Guin Guineevere şi ale prietenelor ei. ei. Vor Vor primi o sumă sum ă frum fr umoas oasăă la început şi un salariu trim estrial estri al pentru pentr u serviciile serviciile lor în în continuare. De asemenea,

î n d r u m a r p r p e n t r u i u b i r e 

vor rămâne faţa fa ţa publică a societăţii, societăţii, şi vor continua să s ă îşi ofere con ferinţele ferinţele şi sfaturile atât at ât cât doresc doresc s-o facă. facă. însă în să nu vor mai organiza nici o călătorie. călătorie. Niciodată. Ea râse. - O soluţie grozavă. El rânji. -A şa mă gândeam gândeam şi eu. eu. Ea îl studie studi e cu atenţie. atenţie. - înseamn înse amnăă că nu te-am reformat, nu-i nu-i aşa? - Mă tem că nu. nu. - Pentru că nu era nimic de reformat. reform at. - Nu în ceea ce priveşte Societatea Doamnelor Călătoare. El chi coti. îmi pare rău că eşti dezamăgită, dar cred că am multe obiceiuri păcătoase păcă toase asupra asup ra cărora poţi să te concent concentrez rezi. i. - Intenţionezi deci să-ţi continui obiceiurile păcătoase? - Categori Categoric. c. îşi frecă nasul de gâtul ei. Pentru că reformarea reform area mea te va ţine foarte ocupată. ocupată. - Bun. Bun. Ea se înfioră sub atingerea lui şi îşi învinse învinse dorinţa do rinţa de a se topi la picioarele lui, ca o budincă. Oh, cât despre declaraţia că nu sunt genul de femeie cu care să te căsătoreşti... -A i greşit. greşit. Ea se încruntă. - îmi voi petrece restul vieţii vieţii greşind greşin d în toate? - Sper că da. Rânji, cu faţa lipită de gâtul ei. Gândeşte-te cât de bine ne vom distra. Un sentiment foarte chinuitor de aşteptare o cuprinse, când se gândi la înţelesul exact al cuvântului distracţie. Un sentiment care putea fi pus, evident, pe seama mângâierii buzelor lui, care era într-adevăr minunată. încercă să ascundă faptul că i se tăiase respiraţia respir aţia şi nu reuşi. -Acum înţeleg de ce erau prosteşti toate motivele acelea pentru care nu ne puteam căsători. Prin urmare, acum sunt dispusă să mă căsătoresc cu tine. tine. El ridică ridică fruntea frun tea şi se uită fix la ea. ea. - Nu cred că ţi-am cerut-o cerut-o.. - Sunt foarte conştientă de asta, pufni ea. E foarte enervant. enervant. Deşi Deşi ţi-ai ţi-ai arătat arăt at intenţiile destul de limpede. limpede. -Totu -T otuşi... şi... El clătină clătină din cap cap cu regret. Nu cred că un bărbat băr bat poate poa te fi tras la răspundere pentru declaraţi declaraţiile ile p ^ a r e le face atunci atunci când nu e complet îmbrăcat.

V i c t o r i a ‘A f e x a n d e r  

-F o a rte rt e bine atunci. atunci. Ea ridică din umeri. Nu te căsători căsăto ri cu mine. mine. Fruntea Frunt ea lui se încruntă. -A i de gând să-mi să-mi faci asta ast a tot to t restul vieţii? vieţii? - Ce să-ţi fac? - Să mă m ă scoţi din minţi cu totul. totul. Ea îşi înăbuşi un hoho t de râs. - Sper că da, Derek. îşi strecură braţele în jurul gâtului lui şi îl trase lângă lân gă ea. Ceea Ceea ce găsise găs ise - ceea ce găsise gă siseră ră - nu era cu siguranţ sigu ranţăă logic sau practic, practic, sau sa u raţional. Nu credea credea că iubirea iubirea putea fi vreodată vreo dată eficientă eficientă sau organizată. Ciudat că nic nicii una dintre aceste calităţi nu conta deloc în comparaţie cu bucuria pură p ură de a fi în în braţele lui. lui. Sau Sa u de a-1 avea în viaţa ei. ei. Netrebnicul nepăsător nepăs ător şi fat f ataa bătrân bă trânăă raţională. Pentru acum acum şi pentru pen tru tot restul vieţii lor lor.. Nu avea absolut nici nici un sens. Uşa sălii de conferinţe se închise încet. - Crezi că ne-au văzut? Privirea lui Poppy trecu de la o prietenă la alta. - Oh, Oh, mă m ă îndoiesc. îndoiesc. Guinev Guinevere ere înlătură întrebarea cu un un gest. ges t. Ori cum, cum, cred că nu le-ar le-ar fi fi păsat. păsa t. Şi am deschis doar puţin uşa. Aşa Aş a că a trebuit să ne înghesuim ca să prindem ceva ceva.. - Poppy Poppy nu nu ar fi lăsat lăs at pe nimeni să mai vadă ceva. ceva. Effie se încruntă la ea. - De fapt, nici nici nu erau erau multe de văzut, murmur m urmurăă Pop Poppy. Dar a fost fo st încântător. - Şi nici nici noi nu am vrut s ă deranj d eranjăm, ăm, sp spuse use Gwen Gwen ferm. ferm. Am vrut pur şi simplu să ne confirmăm bănui bănuielil elile, e, şi acum am făcutfăcut-o. o. - E perfect, perfect, oftă Popp Poppy, y, şi un zâmbe zâ mbett nostalg n ostalgic ic îi ridică ridică colţurile colţurile buzelor. Pur şi simplu perfect. -A ltă lt ă călătorie de succes terminată, încuviinţă încuviinţă Gwen Gwen cu satisfa sat isfac c ţie. Datorită nouă. Effie Effie se încruntă. în cruntă. - Noi nu nu am făcut nimic nimic.. -A m putea spune că, dacă nu am fi pus bazele Societăţii Societăţii Doamne lor Călătoare, spuse spu se încet Popp Poppy, y, Derek nu ar fi trebuit treb uit să s ă încerce încerce să o găseas găs ească că pe Lady Heloi Heloise, se, şi India nu ar fi insis in sista tatt să îl însoţească. -Nu ştim exact ce s-a întâmplat la Paris. Nu au găsit-o pe Lady Heloise, Heloise, la urma urmei. Effie Effie se opri. Dar se pare pa re că a ieşit bine. bine. - Draga mea prietenă, ştii la fel de bine ca mine că sfârşitul sfârş itul unui unui drum nu e niciodată la fel de important; importantă e călătoria

î nd rum ar-pentru iubir iubire e

până acolo. Nu comoara e importantă; căutarea ei este. Şi fiindcă datorită dator ită nouă a început început nepotul nepotul meu călătoria, împreună cu domni domni şoara Prendergast, Prendergast, putem să ne însuşim în mod legitim rezultat rezultatul. ul. - Cu siguranţă că ne-am ne-am fi fi însuşit însuşi t vina, dacă nu ar fi mers bine, se cutremură cutremur ă Effie. Effie. - Exact, încuviinţă cu satisfacţie Gwen. Cred că putem considera Societatea Societate a Doamnelor Călătoare o întreprindere de succes. - Nu-mi aduc aminte să mă fi distrat atât de bine de ani în şir, spuse spu se Effie cu un zâmbet zâmb et gânditor. gânditor. Nu mă aştep aşt eptam tam deloc. deloc. - Nici Nici eu, eu, rânji Popp Poppy. y. Şi trebuie trebuie să spun spu n că mă sim s imtt mai ma i tânără. tânăr ă. - Un beneficiu în plus, râse Gwen. Şi cine ştie unde poate duce următorul drum. Le zâmbi afectuos femeilor dragi care care fusese fu seseră ră ală turi de ea o mare parte din drumul prin viaţă şi aveau să îi rămână alături până p ână la ultima suflar suflare. e. - Şi ştiu că eu, una, de-abia de-abia aştept. aştep t.