Valentin Victor Vizauer AŞEZĂRI ŞI LOCUINłE MEDIEVALE TIMPURII (SEC. VI/VII-IX/X) ÎN TRANSILVANIA
1
2
Valentin Victor Vizauer
AŞEZĂRI ŞI LOCUINłE MEDIEVALE TIMPURII ÎN TRANSILVANIA (SEC. VI/VII-IX/X)
Argonaut Cluj-Napoca 2008 3
Seria: ● Istorie ● Documente ● Mărturii ● Coordonator: Prof.univ.dr. Nicolae Bocşan
Carte finanŃată prin Grant M.Ed.C – CNCSIS de tip: TDPN II
Cod CNCSIS: 377 Nr. contract: 55/1.10.2007
Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României Vizauer, Valentin Victor Aşezări şi locuinŃe medievale timpurii în Transilvania : sec. VI/VII-IX/X / Valentin Victor Vizauer. – Cluj-Napoca : Argonaut, 2008. -372 p.: pl., h ; 24 cm. (Istorie. Documente. Mărturii) Bibliogr. ISBN 978-973-109-186-0 904(948.4):728”05/09” 94(498.4)”05/09” Editura Argonaut Str. Ciucaş, nr.5/15 Cluj-Napoca Fax: 0264-425626 0740-139984 ; 0788-100248 e-mail:
[email protected] [email protected] www.editura-argonaut.ro
4
CUPRINS I. INTRODUCERE ............................................................................ 9 I.1. Stadiul cunoştinŃelor ...................................................................... 9 I.2. Aspecte generale ale cercetării..................................................... 16 II. LOCUINłA – MODALITATE DE MANIFESTARE A VIEłII COTIDIENE ............................................................... 19 II.1. Tipuri de locuinŃe ................................................................ 19 II.2. Tehnici constructive şi materiale. LocuinŃa din punctul de vedere al durabilităŃii............................................................. 81 II.3. Amenajarea spaŃiului intern................................................. 93 II.4. InstalaŃii pentru foc.............................................................. 95 II.5. LocuinŃe cu caracter special .............................................. 113 II.6. Tipurile de locuinŃe şi problema relaŃionărilor entice ....... 115 III. CONSTRUCłII (ANEXE) GOSPODĂREŞTI ................... 119 III.1. Gropi de provizii şi menajere........................................... 119 III.2. Alte spaŃii pentru depozitarea alimentelor sau furajelor .. 122 III.3. SpaŃii destinate producŃiei meşteşugăreşti ....................... 125 III.4. SpaŃii destinate animalelor domestice.............................. 128 IV. AŞEZĂRILE ........................................................................... 129 IV.1. RelaŃia dintre aşezări şi mediul natural............................ 129 IV.2. Structura internă a aşezărilor ........................................... 133 IV.3. Încercare de tipologie....................................................... 141 IV.4. Locuirea în peşteri. Alte indicii ale locuirii sezoniere ..... 146 IV.5. Aşezările din punctul de vedere al funcŃiilor economice....... 148 IV.6. Aşezări – centre rezidenŃiale ale elitei ............................. 152 IV.7. PopulaŃiile nomade şi problema determinării formelor specifice de habitat........................................................... 157 V. CONCLUZII............................................................................. 160 V.1. Probleme de cronologie..................................................... 160 V.2. Habitat şi conotaŃii etnice.................................................. 161 V.3. EvoluŃia habitatului pe parcursul epocii medievale timpurii. Premisele structurării societăŃii medievale (feudale) ....... 163
5
V.4 Transylvanian Early Medieval (6th/7th – 9th/10th centuries) Settlements and Dwellings (Abstract)................................. 165 VI. REPERTORIUL AŞEZĂRILOR NEFORTIFICATE MEDIEVALE TIMPURII ( SEC. VI/VII – IX/X ) DIN TRANSILVANIA................................................................. 174 BIBLIOGRAFIE ........................................................................... 282 ANEXE........................................................................................... 311 Anexa 1 – Lista aşezărilor posibile de pe teritoriul Transilvaniei (sec. VI/VII-IX/X)............................................................... 311 Anexa 2 – LocuinŃe pur şi simplu! .................................................. 333 Anexa 3 – Repertoriul peşterilor cu descoperiri medievale timpurii..335 Planşe........................................................................................ 340 HărŃi ......................................................................................... 367
6
Contents I. Introduction .................................................................................................. 9 1. Historiographical overview .................................................................... 9 2. General aspects of the research ............................................................ 16 II. The Dwelling – a manifestation of the quotidian life .......................... 19 1. Dwelling types .................................................................................... 19 2. Construction technics and materials. The durability of the dwellings..81 3. The disposal of the internal space ...................................................... 93 4. The fire installations ........................................................................... 95 5. Special dwellings .............................................................................. 113 6. The dwelling types and the problem of ethnical correlations ....... 115 III. The Annexes of the house-hold ........................................................... 119 1. The pits for provisions and the pits for the domestic remains ....... 119 2. Other depositing spaces for food and fodder .................................. 122 3. Spaces for the handicraft wares........................................................ 125 4. Spaces for the domestic animals ...................................................... 128 IV. The Settlements ..................................................................................... 129 1. The relation between the settlements and the natural environment..129 2. The internal structure of the settlements.......................................... 133 3. An attempt for a typology................................................................. 141 4. Cave dwelling. Other indications of seasonal dwelling ................. 146 5. The economical functions of the settlements .................................. 148 6. The settlements as residential centers of the elite ........................... 152 7. The nomad populations and the problem of determination of the specific forms of habitat ................................................................... 157 V. Conclusions .............................................................................................. 160 1. Chronological problems ................................................................... 160 2. The habitat and the ethnical connotations ...................................... 161 3. The evolution of the habitat during the Early Middle Ages. The premises of the medieval (feudal) society structure................ 163 4. Transylvanian Early Medieval (6th/7th – 9th/10th centuries) Settlements and Dwellings (Abstract)....................................... 165
7
VI. The Catalogue of the discoveries ........................................................ 174 Bibliography ................................................................................................. 282 Annex 1 – The list of the possible settlements from the territory of Transylvania .................................................................................. 311 Annex 2 – “Just dwellings” ......................................................................... 333 Annex 3 – The catalogue of the caves with early medieval discoveries.... 335
8
I. INTRODUCERE I.1. Stadiul cunoştinŃelor1 Până spre mijlocul secolului XX interesul pentru perioada medievală timpurie, mai ales din punct de vedere arheologic, s-a manifestat doar sporadic. Majoritatea siturilor cu descoperiri din perioada care ne interesează au fost identificate intâmplător. În 1859 lua fiinŃă la Cluj AsociaŃia Muzeului Ardelean, care va patrona şi constituirea muzeului.2 CâŃiva ani mai târziu (1872), se înfiinŃa la Oradea Societatea de arheologie şi istorie a judeŃului Bihor.3 Deşi bine intenŃionate, cele două organisme culturale nu au manifestat un interes vizibil pentru perioada discutată. Un impuls ar fi trebuit să vină la sfârşitul secolului XIX şi de la celelalte AsociaŃii muzeale ce i-au fiinŃă în această perioadă, cum ar fi cele de la Deva – 1882, Alba-Iulia – 1886, Baia Mare – 1889, Satu Mare – 1891, Arad – 1892 sau Sighişoara – 1896.4 Dar acestea nu au dezvoltat şi nici nu au stimulat, sau doar într-o foarte mică măsură, interesul pentru arheologie şi investigaŃiile de acest gen. Scopul lor principal era recuperarea-salvarea vestigiilor de interes istoric. Şi pentru zona Banatului, mai precis pentru Depresiunea OraviŃa, sunt menŃionate timide cercetări arheologice la sfârşitul secolului XIX, dar acestea vizau însă alte perioade istorice decât evul mediu timpuriu.5 Acum se fac şi primele referiri la peşteri din Transilvania în care au fost descoperite vestigii arheologice, însă acestea erau foarte puŃine şi aparŃineau preistoriei.6 În anul 1921 îşî începe activitatea la Cluj SecŃia pentru Transilvania a Comisiei Monumentelor Istorice. Această Comisie avea ca scop principal declarat luarea în evidenŃă, cercetarea, conservarea-restaurarea şi valorificarea bunurilor cu caracter istoric, de orice natură, adică şi a vestigiilor arheologice.7 La iniŃiativa acesteia s-au organizat sondaje şi cercetari arheologice în mai multe părŃi ale Transilvaniei, în Crişana şi în Maramureş, în ultimul teritoriu putând fi amintite sondajele efectuate în anii 1922-1923 de către M. Roska la
1
Acest subcapitol a apărut şi sub formă de articol: Aşezările nefortificate medievale timpurii (secolele VI/VII – IX/X) de pe teritoriul Transilvaniei: schită a istoricului cercetărilor, în Anuarul Şcolii Doctorale Istorie. CivilizaŃie. Cultură, I, Cluj-Napoca, 2005, p. 135-144. 2 Opriş 1988, p. 32. 3 Opriş 1988, p. 34. 4 Opriş 1988, p. 30. 5 łeicu 1987, p. 318. 6 Bieltz 1884. 7 Opriş 1988, p. 35-36.
9
Cuhea, Sălişte, Ieud şi Vărarea, în căutarea unor vestigii medievale,8 însă printre rezultatele cercetărilor nu au existat şi referiri la urme atribuibile celei de-a doua jumătăŃi a mileniului I p.Chr. În ceea ce priveşte cercetarea arheologică calificată, ştiinŃifică, efortul principal revenea în perioada de după 1918 unor muzee, precum cele de la Cluj, Alba Iulia, Deva, Timişoara, Oradea sau Sfântu Gheorghe.9 De altfel, perioada interbelică a reprezentat un alt segment de timp propice pentru înfiinŃarea de noi instituŃii muzeale. Sub influenŃa ASTREI i-au naştere muzee la Hunedoara (1920), Vidra (1924), Alba Iulia (1929) sau Braşov (1937).10 Nici aceste eforturi în domeniul muzeal nu au adus o îmbunătăŃire sesizabilă a cercetării arheologice în Transilvania, în general, şi a perioadei medievale timpurii, în special. Investigatiile se reiau după 1945, însă nu se ajunge la realizarea unui program care să aiba ca obiectiv organizarea de săpături arheologice sistematice privind evul mediu timpuriu. In anii 1942-1943 avuseseră loc recunoaşteri de teren în Transilvania de Sud, acestea fiind continuate şi completate prin săpături arheologice realizate în anii 1948-1949.11 Apoi, la consfătuirea arheologilor din Republica Populară Romania, Ńinută în anul 1950, într-o conjunctură politică favorabilă, se afirma necesitatea studierii problemei slavilor în Transilvania, fapt care a dus la realizarea de săpături arheologice în regiunile Cluj şi Mureş. În urma lor au fost identificate aşezări slave din a doua jumătate a mileniului I p.Chr la Gilău, Breaza şi Moreşti.12 Deşi descoperirile făcute în urma acestui demers nu au putut fi atribuite slavilor, siturile cercetate s-au dovedit a fi de mare importanŃă şi interes (în special situl de la Moreşti). În acelaşi an, un colectiv de cercetători publica un raport despre săpăturile efectuate în regiunea Târnavei Mari, realizate cu scopul de a surprinde pătrunderea şi aşezarea slavilor în Transilvania.13 Apoi, în 1951, în cadrul unui articol, K. Horedt înregistra acele puncte de pe teritoriul Transilvaniei în care a fost descoperită ceramică slavă din a doua jumătate a mileniului I p.Chr.14 Acest repertoriu prezintă importanŃă deoarece în multe din aceste puncte poate fi presupusă şi o locuire în perioada amintită. În anii ‘50 ai secolului trecut se iniŃiează săpăturile propriuzise de la Moreşti, judeŃul Mureş, în afară de fortificaŃia medievală şi alte vestigii de mare interes, fiind identificată si o aşezare medievală timpurie. Rezultatele investigaŃiilor au ajuns la cunoştinta publicului prin intermediul mai multor
8
Popa 1970, p. 18. Opriş 1988, p. 88. 10 Matei P. 1986, p. 51. 11 Şantierul 1952, p. 311. 12 Şantierul 1952, p. 311, 318, 327-328, 338-340. 13 Ferenczi et Alii 1950. 14 Horedt 1951. 9
10
articole15, punctul culminant fiind reprezentat de publicarea, în două părŃi, a monografiei sitului arheologic de la Moreşti16. Alte săpături sistematice se desfăşoară la Cipău-Sfântu Gheorghe17, Iernut-Sfântu Gheorghe18, ambele localităŃi fiind situate în judeŃul Mureş, şi la Porumbenii Mici, în judeŃul Harghita.19 Tot în această perioadă se încep cercetările de la Bratei, judeŃul Sibiu20, lucrări ce se vor desfăşura pe parcursul mai multor ani, fiind dezvelite şi două aşezări medievale timpurii, cunoscute ca şi aşezările nr. 1 si nr. 2 de la Bratei, ambele cu mai multe faze de locuire.21 În acelaşi timp, în judeŃul Hunedoara, la Nandru-Peştera Curată, erau surprinse urme de locuire în peşteră, din preistorie şi până în plin ev mediu.22 Deceniul şapte al secolului XX aduce o creştere, din punct de vedere cantitativ, în ceea ce priveşte cercetările arheologice. Astfel, se vor demara campanii de săpături în numeroase locaŃii, în acest sens o importantă activitate desfăşurând Muzeul din Sfântu Gheorghe. Prin urmare, aşezări medievale timpurii au fost descoperite la Şimoneşti23, Cristur24, Eliseni25, Filiaş26, Sălaşuri27 sau Medişoru Mare28, în judeŃul Harghita, la Sfântu Gheorghe29, Poian30, Cernat31, Angheluş32, în judeŃul Covasna, şi la Bezid33 în judeŃul Mureş. Aşezările amintite au fost datate pe parcursul secolelor VI/VII-IX/X, unele având mai multe niveluri de locuire (de exemplu Poian, Angheluş sau Bezid). Din rândurile de mai sus se poate observa că sud-estul Transilvaniei a beneficiat de investigaŃii arheologice mai intense, unele aşezări fiind dezvelite în întregime (spre exemplu aşezarea de la Filiaş – Harghita, unde au fost cercetate peste 40 de construcŃii). 15
Spre exemplu: Horedt 1953 sau Horedt 1955. Horedt 1979 şi Horedt 1984. 17 Horedt 1955; Vlassa 1965. 18 Vlassa et Alii 1966. 19 Székely 1959, nr. 2, p. 233-237; Székely 1962; Horedt, Székely, Molnár 1962; Székely 1970, nr. 5, p. 304; Székely 1985-1992. 20 Nestor, Zaharia 1973. 21 Bîrzu 1994-1995 şi Zaharia 1994-1995. 22 Popescu, Dumitrescu 1957, p. 354, nr. 1. 23 Székely 1970, p. 311-313, nr. 22; Székely 1973, p. 221, nr. 6; Székely 1988, p. 171-178, nr. 2. 24 Székely 1970, p. 311, nr. 21; Székely 1973, p. 222, nr. 7; Székely 1988, p. 178-183, nr. 3. 25 Székely 1973, p. 223, nr. 8; Székely 1988, p. 183-188, nr. 4. 26 Székely 1970, p. 311-312, nr. 19; Székely 1974-1975. 27 Székely 1970, p. 298-301, nr. 2; Székely 1975. 28 Székely 1988, p. 169-171, nr. 1. 29 Székely 1992, p. 300. 30 Székely 1970, p. 311, nr. 20; Székely 1973, p. 221, nr. 5; Székely 1992, p. 246-278. 31 Székely 1992, p. 278-295. 32 Székely 1992, p. 295-300. 33 Székely 1976. 16
11
Urme de locuire medievale timpurii au fost semnalate şi la Archiud34, în judeŃul BistriŃa-Năsăud sau łaga – Cluj35, iar în trei peşteri de la Câmpia Turzii, judeŃul Cluj, s-a putut surprinde şi locuirea în peşteră, fiind identificate şi niveluri medievale timpurii.36 În Banat, începând cu 1964, Muzeul din ReşiŃa a iniŃiat cercetări sistematice de amploare, cu accent special pe Depresiunea OraviŃa, fiind identificate mai multe puncte cu urme de locuire din secolele VIII-IX p.Chr, între care pot fi amintite Ilidia, Socolari, OraviŃa, Broşteni Vrăniuş sau Milcoveni.37 O activitate intensă desfăşoară şi Muzeul din Caraş-Severin, instituŃie ce îşi extinde cercetările din sudul Banatului şi spre zona Clisurii Dunarii, unde au fost descoperite vestigii databile in secolele VIII-X, în puncte precum Divici, Pojejena, Pescari38 sau Gornea.39 În perioada anilor 1970-1980 se continuă activitatea intensă începută în perioada anterioară, fiind constatată o înmulŃire a cercetărilor la suprafaŃa solului. În Transilvania sunt semnalate, mai ales în urma unor sondaje sau cercetări de suprafaŃă, aşezări medievale timpurii sau posibile urme de locuire din această perioadă la: Ghirbom – judeŃul Alba40, Feldioara – Braşov41, Aiton – Cluj42, la Popeni şi Cuceu43, Nuşfalău – Tigoiul lui Benedek44, aici având loc mai târziu săpături arheologice45, Sâncraiu Silvaniei46 şi Zalău – Sălaj (în punctul La Blocuri-Panic fiind chiar două aşezări).47 În ce priveşte săpăturile arheologice propriuzise, pe lângă continuarea cercetărilor în unele dintre siturile amintite mai sus, sunt deschise noi şantiere arheologice, cum ar fi cele de la Şopteriu48 şi Şirioara49, ambele în judeŃul BistriŃa-Năsăud, la Cicău – Alba50, la
34
Popescu 1966, p. 721, nr. 93; Popescu 1967, p. 533, nr. 85; Gaiu 2000, 379-380, nr. 2. Protase 1987-1988; Protase 2003. 36 Popescu 1967, p. 523, nr. 9. 37 łeicu 1987. 38 Uzum, Lazarovici 1974. 39 De exemplu: Uzum 1974; Uzum, Lazarovici 1974, p. 49, nr. 11, 13 şi 14; Uzum 1983; Uzum 1990; łeicu, Lazarovici 1996. 40 Aldea, Stoicovici, Blăjan 1980, p. 153. 41 Sereş 1975. 42 Blăjan, Cerghi 1977, p. 142-143. 43 Stanciu, Matei 1994. 44 Matei 1979, p. 481-182, nr. 6.c. 45 De exemplu BăcueŃ-Crişan 2005. 46 Matei 1980, p. 236, nr. 2. 47 Matei 1979. p. 487-488, nr. 11.b; Stanciu 1998, p. 475-476, nr. 42.II; BăcueŃ-Crişan 2000b. 48 Gaiu 1979. 49 Gaiu 1984. 50 Winkler, Takács, Păiuş 1978. 35
12
Remetea Mare-Gomila lui PituŃ51 şi Gornea, punctele CăuniŃa de Sus52 şi ZomoniŃe53, în judeŃul Caraş-Severin, la Sacoşu Mare54 şi Cenad55, în Timiş, sau la Vladimirescu – Arad56. Locuirea în peşteră este dovedită de urmele din secolul VIII p. Chr. semnalate în Peştera Liliecilor din Valea Caraşovei57 şi de cercetările întreprinse în anii 1975-1979 în Valea Cernei, Cheile Nerei şi Valea Caraşului – judeŃul Caraş-Severin, de către R. Petrovszky, alături de cercetători de la Muzeul din ReşiŃa, studenŃi şi elevi, fiind surprinse urme medievale timpurii (sec. VIII) în Peştera cu PuŃ de pe Valea Caraşului.58 În ceea ce priveşte vestul şi nord-vestul României, G. M. Iuga, arheolog la Muzeul JudeŃean Maramureş, iniŃiează la sfârşitul anilor ‘70 ai secolului trecut un program de cercetare a părŃii sudice a Depresiunii Baia Mare, demarând cercetări arheologice în asezările de la Mesteacăn, Prislop, Vălenii Şomcutei şi Boiu Mare.59 În acelaşi timp, în judeŃul Satu Mare sunt identificate vestigii medievale timpurii sau se organizează săpături în aşezări aparŃinând acestei perioade în mai multe locaŃii, dintre care amintim Culciu Mic şi Lazuri.60 În judeŃul Bihor se reiau lucrările începute la sfârşitul secolului XIX şi continuate în Perioada Interbelică din importantul sit de la Biharea, unde pe lângă fortificaŃia medievală timpurie au fost descoperite şi aşezări anterioare acesteia.61 Autorul săpăturilor de la Biharea, S. Dumitraşcu, semna în 1978 un material privind ceramica romanească din secolele VIII – XI de pe teritoriul Crişanei, oferind şi un repertoriu al acestor descoperiri, unele dintre punctele semnalate putând fi chiar locaŃia unor aşezări din perioada în discuŃie.62 Spre sfârşitul deceniului opt era publicat un repertoriu al tuturor descoperirilor din secolele IV – IX de pe teritoriul judeŃului Sălaj63 sau se aduc completări la repertoriul unei zone sau a unui judeŃ (cum ar fi spre exemplu Hunedoara sau Mureş), între descoperirile semnalate fiind incluse şi vestigiile medievale timpurii.64 În comparaŃie cu perioadele anterioare, în deceniul nouă al secolului XX, suntem martorii unei scăderi a intensităŃii cercetărilor arheologice privind epoca medievală timpurie. Săpăturile sistematice sunt mai puŃine, în schimb se 51
De exemplu Bejan 1985-1986, p. 223-226 sau Bejan 1986. Uzum 1974; Uzum 1990. 53 Uzum 1983. 54 Moroz-Pop 1979. 55 Iambor, Matei, Bejan 1982. 56 Barbu, Zdroba 1978 sau Barbu 1980. 57 Cădariu, Petrovszky 1975, p. 148-153, nr. 3. 58 Petrovszky 1979. 59 Iuga 1979; Iuga 1979-1981; Iuga 1980; Stanciu 1998, p. 20. 60 De exemplu: Stanciu 1996, p. 73, nr. 3, respectiv p. 74, nr. 5; Stanciu 1998-1999. 61 Dumitraşcu, Borcea 1974; Dumitraşcu 1981; Dumitraşcu 1994. 62 Dumitraşcu 1978. 63 Matei 1979. 64 AndriŃoiu 1979, respectiv Zrinyi 1976. 52
13
efectuează cercetări de suprafaŃă şi sondaje, precum cele din vatra satului Coasta – BistriŃa-Năsăud65, de la Felmer – Braşov66 sau Sânicolau Român – Bihor.67 În urma cercetărilor din aşezarea medievală timpurie de la Crăciuneşti, judeŃul Maramureş, arheologii R. Popa şi R. Harhoiu au putut să propună o dată aproximativă a pătrunderii slavilor timpurii în acel teritoriu, şi anume cel mai devreme spre mijlocul secolului VII.68 O dovadă a afirmaŃiei că perioada medievală timpurie s-a aflat mai puŃin în vizorul cercetătorilor o constituie faptul că o mare parte a aşezărilor acestei epoci descoperite acum au apărut în timpul unor săpături ce vizau o alta perioadă istorică, cum ar fi Neoliticul, Hallstadt, La Tène sau epoca stăpânirii romane în Dacia. Este cazul aşezărilor de la Badon69 şi Panic (cu mai multe locuiri)70, în judeŃul Sălaj, Tisa – Maramureş (cercetări C. Kacsó între 19721974)71, Alba Iulia-Monetaria72, Comana de Jos – Sibiu73, Culciu Mare – Satu Mare74 sau Timisoara- Freidorf.75 O revenire în actualitate a cercetărilor privind perioada de început a Evului Mediu se constată în ultimul deceniu a secolului trecut. Sunt identificate noi aşezări pe cursul inferior al râului Lăpuş, în judeŃul Maramureş, pentru ca din anul 1992, Muzeul din Baia Mare, iar din 1993 în colaborare cu Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca, să înceapă cercetarea aşezării de la Lăpuşel.76 Tot în aceşti ani se revine asupra unor săpături mai vechi, precum cele de la Popeni şi Cuceu – Sălăj.77 Se efectuează lucrări la Cefa – Bihor78 şi în aşezarea de la Albeşti-Sighişoara, în punctul La Cetate, fiind cercetate mai multe aşezări suprapuse.79 Sondajele din aşezarea de la Şieu-Odorhei aduceau noi date privind perioada medievală timpurie de pe teritoriul judeŃului BistriŃaNăsăud.80 Ca urmare a unor săpături de salvare erau descoperite vestigii
65
Gaiu 1984, p. 63. Costea 1990-1994, p. 320. 67 Dumitraşcu, Crişan 1988; Dumitraşcu, Crişan 1990. 68 Popa, Harhoiu 1989. 69 Matei 1979, p. 475, nr. 2, p. 477; Stanciu 1998, p. 385-388, nr. 5. 70 Matei 1979, p. 487-488, nr. 11/b; Matei 1980, p. 229-231, nr. 1/b; Matei 1993; Stanciu 1998, p. 462-476, nr. 42. 71 Stanciu 1992, p. 180, nr. 30. 72 Heitel, Ovidiu 1986, p. 188. 73 Glodariu, Costea, Ciupea 1980. 74 Stanciu 1996, p. 71-73, nr. 2. 75 Lazarovici, Resch, German 1983. 76 Stanciu 1994; Stanciu 1998, p. 21 şi p. 446-455, nr. 35. 77 Stanciu, Matei 1994. 78 Crişan 1993; Crişan 1994 sau Crişan 1995. 79 Baltag 1994; Baltag 2004, p. 167, nr. 1/c. 80 Rădulescu 1995. 66
14
medievale timpurii la Apa – Satu Mare81 sau la Oradea-Salca – Bihor.82 La începutul anilor ’90, în cadrul unor articole, erau înregistrate vestigiile din epoca migraŃiilor şi perioada evului mediu timpuriu cunoscute pe teritoriul judeŃulor Satu Mare83 şi Maramureş.84 Ca o contribuŃie la cunoaşterea acestei perioade în zona judeŃului Sălaj, în anul 2000 erau publicate rezultatele investigaŃiilor arheologice efectuate în două aşezări medievale timpurii, şi anume în cele de la Badon-La Răstignire şi Pericei-Keller Tag.85 În aceşti ani se continuă şi munca de completare a repertoriilor arheologice realizate anterior sau se întocmesc altele noi, în special judeŃene, ce se doresc a fi exhaustive. Aici pot fi amintite cele referitoare la łara HaŃegului86, la judeŃul Mureş87 sau Sălaj.88 Revenind la repertoriile judeŃene, care urmăresc înregistrarea tuturor descoperirilor arheologice din toate perioadele istorice, mai recente sunt cele pentru Covasna89, Arad90, Harghita91, Sibiu92 sau CaraşSeverin.93 Pe lângă acestea, în anul 2003, arheologul bistriŃean C. Gaiu repertoria aşezările din secolele V-VI p. Chr. din Transilvania de nord-est, făcând însă referiri consistente şi la aşezările databile în secolele VII-IX.94 În anul următor apărea un material semnat de Gh. Baltag, care analiza aşezările şi tipurile de locuinŃe din bazinul Târnavei Mari în secolele III-X.95 Şi cu puŃin în urmă, ultimul arheolog menŃionat, alături de R. Harhoiu, ofereau publicităŃii monografia aşezării de la Sighişoara – „Dealul Viilor”, jud. Mureş, foarte utilă pentru mai buna cunoaştere a habitatului medieval timpuriu din această zonă96. Din rândurile de mai sus se poate deduce că iniŃiativele privind cercetarea perioadei medievale timpurii au fost mai puŃine si au venit cu intârziere, în comparaŃie cu alte epoci istorice. SituaŃia este problematică şi din cauza nefinalizării unor săpături arheologice din diferite aşezări, dar şi din cauza nepublicării sau a publicării doar parŃial a rezultatelor obŃinute în urma cercetărilor din teren. Viitorul ar trebui să aducă un mai mare şi real interes 81
Marta, Gindele 1998-1999. Bulzan, BăcueŃ-Crişan 1999. 83 Lazin, Hep 1990. 84 Stanciu 1992. 85 BăcueŃ-Crişan, BăcueŃ-Crişan 2000. 86 Tatu, Popa, Kalmár 1998-1991. 87 Lazăr 1994. 88 BăcueŃ-Crişan 2000a. 89 Rep. Covasna 1998. 90 Rep. Arad 1999. 91 Rep. Harghita 2000. 92 Rep. Sibiu 2003. 93 Rep. Caraş-Severin 2004. 94 Gaiu 2003. 95 Baltag 2004. 96 Harhoiu, Baltag 2006-2007. 82
15
pentru acest segment de timp din istoria spaŃiului transilvan, şi nu numai, încă aproape necunoscut în anumite aspecte ale sale.
I.2. Aspecte generale ale cercetării Utilitatea unei lucrări de sinteză este aceea că oferă o imagine de ansamblu, mai mult sau mai puŃin clară, asupra unei probleme. O vedere generală asupra situaŃiei habitatului transilvan pe parcursul Evului Mediu Timpuriu cred că este necesară şi binevenită. De-a lungul timpului s-au efectuat numeroase săpături arheologice (sistematice, de salvare sau sub formă de sondaje) şi au avut loc multe descoperiri întâmplătoare, care au dus la identificarea a câteva sute de aşezări, dintre care circa 160 sigure. Astfel, se impunea o centralizare a acestor date, cel puŃin ca punct de pornire pentru viitoarele cercetări privind habitatul. SpaŃiul supus investigaŃiei este reprezentat de Transilvania propri-zisă, Banat, Crişana şi Maramureş, însă pe parcursul lucrării am utilizat doar denumirea de Transilvania pentru întreaga zonă acoperită de provinciile enumerate. Spre vest m-am oprit pe granŃa de stat a României, deşi această linie imaginară nu avea vreo importanŃă în vechime. Deşi acest spaŃiu nu este unul unitar din punct de vedere geografic, din punct de vedere cultural nu poate fi separat, mai ales după constituirea Khaganatului avar în anii 567/568. Segmentul de timp asupra căruia m-am aplecat este cel al secolelor VI/VII – IX/X. Este vorba de perioada cuprinsă între a doua jumătate a secolului VI, când avarii se stabilesc în Pannonia şi se organizează într-un khaganat, influentând populaŃiile din această zonă cel puŃin din punct de vedere cultural, şi sfârşitul secolului IX, când triburile maghiare îşî stabilesc noua patrie în Pannonia, fapt care a generat o nouă evoluŃie culturală şi politică în Europa Centrală. Am fost nevoit să am în vedere şi începutul secolului X, deoarece unele aşezări care îşi au începutul pe parcursul secolului IX îşi continuă existenŃa şi la începutul secolului X. În ceea ce priveşte structura acestei cercetări, încă de la început trebuie să precizez că este una ideală, în sensul că aşa cred că ar trebui să fie structurată o lucrare având acest tip de temă, dar în acelaşi timp fiind conştient de faptul că în actualul stadiu al cunoştinŃelor privind habitatul medieval timpuriu de pe teritoriul României, o parte dintre problemele ridicate le voi putea aborda doar tangenŃial. Însă nu consider acest lucru ca fiind un handicap al lucrării, pentru că astfel poate fi ilustrat stadiul în care se află cercetarea în cazul fiecărui subiect abordat. În continuare doresc să punctez doar câteva din problemele cu importanŃă majoră pe care le-a generat studiul habitatului medieval timpuriu transilvan.
16
Lucrarea de faŃă a avut ca punct de pornire şi bază de cercetare întocmirea repertoriului exhaustiv al aşezărilor medievale timpurii nefortificate de pe teritoriul Transilvaniei din perioada secolelor VI/VII – IX/X. Repertoriul constă din două părŃi, şi anume cel al aşezărilor sigure şi cel al aşezărilor posibile. Primul, echivalent cu capitolul VI, conŃine acele aşezări în care a fost descoperit cel puŃin un complex arheologic (locuinŃă, anexă gospodărescă, groapă de provizii sau menajeră, instalaŃie pentru foc etc), iar în cel de-al doilea repertoriu (anexa I) am inclus aşezările identificate doar pe baza unor fragmente ceramice şi/sau a altor vestigii. Pe baza repertoriului aşezărilor sigure am realizat câte o tipologie atât pentru locuinŃe, cât şi pentru aşezări şi instalaŃii pentru foc, tipologii care să răspundă cât mai bine posibil diversităŃii acestor situri şi complexe arheologice. Acestea sunt utile pentru evidenŃierea modelelor de aşezare, a felurilor de locuinŃe şi a arhitecturii lor, a tipurilor de instalaŃii pentru foc, precum şi a moştenirilor sau influenŃelor culturale. O altă problemă pe care o readuce în actualitate o cercetare asupra habitatului medieval timpuriu, mai ales în această parte de Europă, este cea a etnicităŃii. Este riscant ca doar pe baza complexelor de locuit, a instalaŃiilor pentru foc, a aşezărilor în general, să se facă atribuiri etnice. Însă, prin comparaŃii şi analogii cu spaŃiile învecinate şi, în principal, cu lumea slavă (de vreme ce prezenŃa slavă în sud-estul Transilvaniei şi în nord-vestul României este sigură începând cu a doua jumătate a secolului VI) cred că se pot observa din ce direcŃie şi de la ce culturi vin influenŃele, iar acolo unde acestea sunt mai importante, este posibilă şi o prezenŃă efectivă a unei populaŃii. Şi, nu în ultimul rând, este la fel de actuală necesitatea identificării aşezărilor populaŃiei autohtone, romanice, ca dovezi în plus privind teoria etnogenezei românilor. Antiteza sedentari – migratori intervine şi ea în cadrul discuŃiei asupra habitatului transilvan din această perioadă. Aşezările, prin caracterul lor sezonier sau de lungă durată, vorbesc despre caracterul vieŃii locuitorilor ei. Astfel, ar putea fi surprinsă înaintarea slavilor în această zonă şi direcŃiile din care au venit. Acelaşi lucru se poate face şi în ce-i priveşte pe avari, după cum se ştie moştenitori ai gepizilor, a căror autoritate s-a întins şi asupra teritoriului supus cercetării în această lucrare. Stadiul economiei în Evul Mediu Timpuriu, mai ales într-o zonă unde stăpânirea romană a fost mai scurtă şi pătrunderea creştinismului mai firavă, ambele cu un important rol de organizare, reprezintă un teren pe care foarte puŃini cercetători au călcat, fapt care o situează între problemele necunoscute ale istoriei. Descoperirile de complexe cu urme ale unor activităŃi meşteşugăreşti sau a unor construcŃii cu rol economic (de depozit pentru alimente şi recolte, de adăpostire a animalelor domestice) pot oferii informaŃii despre principalele îndeletniciri ale populaŃiei în acest sens.
17
În cele din urmă, dar la fel de importantă ca cele precedente, este problema elitelor populaŃiei sau a populaŃiilor care au vieŃuit în acest areal în perioada secolelor VI/VII – IX/X. Chiar dacă descoperirile arheologice nu ilustrează clar prezenŃa lor, cu siguranŃă că au existat persoane sau grupuri care au luat decizii în numele comunităŃii şi au gestionat relaŃiile cu populaŃiile nou venite. Studiul aşezărilor, prin identificarea acelora cu o poziŃie geografică predominantă, cu o mărime mai mare şi cu urme ale unor activităŃi economice mai consistente, ar putea sugera anumite puncte unde rezidau aceste elite şi, posibil, rolul acestora în închegarea unor mici zone, cu un anumit număr de aşezări, ale căror locuitori manifestau interese comune. Înainte de a pune punct indroducerii, aş dori să mulŃumesc şi să-mi exprim întreaga recunoştinŃă domnului academician Nicolae Edroiu, îndrumătorul ştiinŃific al tezei de doctorat din care a rezultat această carte, pentru sfaturile, sugestiile şi indicaŃiile bibliografice oferite. De asemenea datorez mulŃumiri şi domnului cercetător dr. Ioan Stanciu pentru ajutorul acordat în obŃinerea bibliografiei străine pe care am utilizat-o, pentru sugestii şi sfaturi şi a cărui vastă experienŃă în arheologia Evului Mediu Timpuriu m-a ajutat în abordarea şi înŃelegerea unora dintre problemele controversate pe care le-a presupus o astfel de lucrare. Şi nu în ultimul rând, doresc să mulŃumesc şi domnului prof. dr. Florin Curta, care de la o distanŃă de câteva mii de mile, graŃie fericitei invenŃii numite E-mail, mi-a împărtăşit o parte din experienŃa sa în acest domeniu.
18
II. LOCUINłA – MODALITATE DE MANIFESTARE A VIEłII COTIDIENE II.1. Tipuri de locuinŃe Un element esenŃial al problemei habitatului uman în general, dar mai ales pentru perioadele în care sursele scrise sunt foarte puŃine sau inexistente, este determinarea tipurilor de complexe care au servit pentru locuit. Acest amănunt poate contribui, pe lângă importantele informaŃii oferite de materialul ceramic sau alte categorii de descoperiri, la o mai profundă cunoaştere a realităŃilor istorice dintr-un anumit spaŃiu geografic într-o anumită perioadă istorică, mai ales că, de multe ori, tipul locuinŃei şi modul ei de construcŃie sunt legate de tradiŃiile culturale ale diferitelor populaŃii, reflectând chiar un mod de organizare socială1. Pentru alte zone ale Europei au fost realizate tipologii ale complexelor de locuit încă de acum aproape 3 decenii. Este vorba de cea întocmită în lucrarea sa din 1980 de către P. Donat, cercetător care a avut în vedere spaŃiul ocupat de slavi din Germania şi Polonia de azi2. Acesta a Ńinut cont atât de felul construcŃiei (adâncită în pământ sau de suprafaŃă), cât şi de modul ei de realizare (cu sau fără stâlpi de susŃinere, pe o fundaŃie din pietre etc.). Tot la locuinŃele lumii slave din Europa Centrală se referă şi tipologia oferită de P. Šalkovsky într-o lucrare de referinŃă pentru problema habitatului medieval timpuriu al slavilor3. La rândul său, arheologul slovac, a avut în vedere mai multe caracteristici ale construcŃiilor pentru locuit, precum: felul acestora (adâncite sau de suprafaŃă), forma (patrulatere – pătrate, dreptunghiulare, trapezoidale; ovale; rotunde etc.) şi elementele de sprijin (stîlpi de susŃinere – numărul şi dispunerea acestora sau un fel de fundaŃie). Pe lângă aceste clasificări ce au în vedere lumea slavă în general, există tipologii bazate numai pe descoperirile dintr-o singură aşezare, cum este cea de la Roztoky – Cehia, autorii Ńinând cont numai de numărul şi poziŃia stâlpilor de susŃinere pe suprafaŃa construcŃiei, acest mod de clasificare fiind determinat probabil şi de faptul că toate locuinŃele au fost adâncite în pământ4. Pentru nord-vestul Europei avem cercetarea realizată de H. Hamerow, care, la fel ca şi autorii de mai sus, îşi structurează tipologia Ńinând cont de faptul că locuinŃele erau de suprafaŃă sau adâncite în sol, dacă aveau sau nu stîlpi de
1
Hamerow 2002, p. 12. Donat 1980. 3 Šalkovsky 2001. 4 Kuna, Profantová 2005. 2
19
susŃinere, numărul şi poziŃia acestora, evident cu nuanŃările impuse de diferenŃele civilizaŃiei nord-vest europene5. Referitor la o parte a teritoriul avut în vedere de mine, şi anume nordvestul României, a fost alcătuită o tipologie a locuinŃelor de către I. Stanciu, încă acum 10 ani6. Arheologul clujean s-a orientat în special după modul de construcŃie al acestora, existenŃa sau lipsa stâlpilor de sprijin, numărul şi poziŃia acestora, precum şi tipul pereŃilor. Având un spaŃiu de interes mai extins, C. Cosma a realizat încadrarea tipologică a complexelor de locuit din Transilvania (incluzând aici şi vest – nord-vestul României), datate în secolele VIII-X7, operând cu aceleaşi criterii ca şi I. Stanciu. O contribuŃie constantă pentru clasificarea complexelor de locuit a avut-o şi Gh. Baltag8, recent ocupându-se de această problemă împreună cu R. Harhoiu9. În aceste două situaŃii clasificarea sa conturat Ńinându-se cont de adâncimea construcŃiilor, existenŃa sau lipsa stâlpilor de susŃinere, forma locuinŃelor, existenŃa sau lipsa instalaŃiilor pentru foc, precum şi tipul acestora şi, în unele cazuri, dimesiunile complexelor. Deşi încercările de tipologie a construŃiilor de locuit din spaŃiul transilvan nu au lipsit, acestea au fost realizate pe un eşantion destul de restrâns de complexe, motiv pentru care nu există o imagine cât de cât clară în acest sens, în comparaŃie cu alte zone ale Europei. Din aceste motive am considerat că ar fi necesară constituirea unei tipologii pentru acest gen de complex, clasificarea locuinŃelor, atât a celor adâncite în pământ, cât şi a celor construite la suprafaŃa solului, fiind realizată Ńinând cont în primul rând de modul de construŃie şi forma acestora. În continuare este prezentată tipologia, cu menŃiunea că pe teritoriul avut în vedere în această lucrare nu a apărut fiecare categorie sau subcategorie din această clasificare, dar care este posibil să fie identificate pe parcursul unor cercetări viitoare, astfel această propunere de sistematizare rămânând valabilă şi în cazul apariŃiei de noi date. Tipologia: A. LocuinŃe adâncite în pământ A.I. Complexe adâncite construite pe stâlpi de susŃinere A.I.a. LocuinŃe cu plan patrulater A.I.a.1. Pătrate A.I.a.2. Dreptunghiulare A.I.a.3. Trapezoidale A.I.a.4. LocuinŃe cu plan neclar 5
Hamerow 2002. Stanciu 1998. 7 Cosma 1996a. 8 Baltag 2004. 9 Harhoiu, Baltag 2006-2007. 6
20
A.I.b. LocuinŃe cu plan circular A.I.c. LocuinŃe cu plan oval/oval-alungit A.I.d. LocuinŃe cu plan nedeterminat A.II. Complexe adâncite construite fără stâlpi de susŃinere A.II.a. LocuinŃe cu plan patrulater A.II.a.1. Pătrate: A.II.a.2. Dreptunghiulare: A.II.a.3. Trapezoidale A.II.a.4. LocuinŃe cu plan neclar A.II.b. LocuinŃe cu plan circular A.II.c. LocuinŃe cu plan oval/oval-alungit A.II.d. LocuinŃe cu plan nedeterminat A.III. Complexe cu plan deosebit (formă de pară etc.) A.III.a. LocuinŃe pe stâlpi de susŃinere A.III.b. LocuinŃe fără stâlpi de susŃinere A.* Complexe ale căror elemente de construcŃie nu au fost specificate sau nu au fost determinate arheologic10 A.a.* LocuinŃe cu plan patrulater A.a.1.* Pătrate A.a.2.* Dreptunghiulare A.a.3.* Trapezoidale A.a.4.* LocuinŃe cu plan neclar A.b.* LocuinŃe cu plan circular A.c.* LocuinŃe cu plan oval/oval-alungit A.d.* LocuinŃe cu plan nedeterminat A.e.* LocuinŃe cu plan deosebit B. LocuinŃe construite la suprafaŃa solului B.I. Complexe de suprafaŃă construite pe stâlpi de susŃinere B.I.a. LocuinŃe cu plan patrulater B.I.a.1. Pătrate B.I.a.2. Dreptunghiulare B.I.a.3. Trapezoidale B.I.a.4. LocuinŃe cu plan neclar B.I.b. LocuinŃe cu plan circular B.I.c. LocuinŃe cu plan oval/oval-alungit B.I.d. LocuinŃe cu plan nedeterminat 10
A.* şi B.* nu fac parte din tipologia propriu-zisă, însă am fost nevoit să le introduc ca anexă, având în vedere numărul mare de complexe ale căror elemente de susŃinere/sprijin fie nu au putut fi determinate în săpătură, fie nu au fost menŃionate de către autorii cercetărilor în momentul publicării.
21
B.II. Complexe de suprafaŃă construite fără stâlpi de susŃinere B.II.a. LocuinŃe cu plan patrulater B.II.a.1. Pătrate B.II.a.2. Dreptunghiulare B.II.a.3. Trapezoidale B.II.a.4. LocuinŃe cu plan neclar B.II.b. LocuinŃe cu plan circular B.II.c. LocuinŃe cu plan oval/oval-alungit B.II.d. LocuinŃe cu plan nedeterminat B.III. Complexe cu plan deosebit B.III.a. LocuinŃe pe stâlpi de susŃinere B.III.b. LocuinŃe fără stâlpi de susŃinere B.* Complexe ale căror elemente de construcŃie nu au fost specificate sau nu au fost determinate arheologic B.a.* LocuinŃe cu plan patrulater B.a.1.* Pătrate B.a.2.* Dreptunghiulare B.a.3.* Trapezoidale B.a.4.* LocuinŃe cu plan neclar B.b.* LocuinŃe cu plan circular B.c.* LocuinŃe cu plan oval/oval-alungit B.d.* LocuinŃe cu plan nedeterminat B.e.* LocuinŃe cu plan deosebit Referitor la teritoriul Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului, în concordanŃă cu tipologia propusă, voi avea în vedere mai departe numai acele tipuri de locuinŃe care au fost descoperite în aceste zone. A. LocuinŃe adâncite în pământ: LocuinŃele adâncite în pământ reprezintă complexul cu cea mai largă răspândire în această zonă pe parcursul Evului Mediu Timpuriu, şi nu numai. Acest fapt se datorează anumitor caracteristici ale lor, printre care mai importante ar fi uşurinŃa mai mare în construcŃie şi confortul termic mai ridicat11. Am considerat ca facând parte din tipul locuinŃelor săpate în pământ acele complexe ale căror adâncime este mai mare de 30 cm de la nivelul de călcare al aşezării respective12. Cred că şi în cazul unei construcŃii de suprafaŃă 11
Stanojev 2002, p. 334. P. Šalkovsky consideră ca locuinŃe adâncite în pământ complexele cu o adâncime de minim -20 cm (Šalkovsky 2001, p. 16). În schimb, S. MusteaŃă crede că şi unele complexe cu adâncimea de -40-50 cm ar putea să fie de suprafaŃă (MusteaŃă 1997, p. 137).
12
22
este necesar să se coboare măcar vreo 30 de cm pentru a se realiza o podea mai bună sau o fundaŃie mai stabilă. O altă precizare ar fi că, am inclus aici şi locuinŃele adâncite în pământ, dar care au avut şi o parte la suprafaŃa solului. Este clar că acele construcŃii ale căror groapă nu este foarte adâncă (de la 30 cm până pe la 90/100 cm – aceasta este situaŃia majorităŃii complexelor) aveau şi o structură de suprafaŃă, necesară pentru ca locuitorii să poată sta în picioare nu doar în centrul locuinŃei unde înălŃimea acoperişului probabil că le permitea acest lucru, ci şi spre marginile gropii casei. A.I. Complexe adâncite construite pe stâlpi de susŃinere A.I.a. LocuinŃe cu plan patrulater. În perioada timpurie a Evului Mediu, atât pe teritoriul României13, cât şi în toată Europa Centrală14, planul patrulater, cu variantele lui (pătrat etc.), a reprezentat principala formă pe care oamenii o dădeau locuinŃelor (în acest caz gropilor acestora) în momentul construŃiei. Şi în cazul de faŃă, după cum se va vedea în continuare, această categorie a fost atestată cel mai des în spaŃiul avut în vedere aici. Prin urmare, în categoria locuinŃelor cu plan patrulater am inclus complexele de formă pătrată, dreptunghiulară, trapezoidală şi cele ale căror plan nu a fost clar determinat în săpătură, însă s-a constatat existenŃa a 4 laturi. A.I.a.1. Pătrate: Această subgrupă a locuinŃelor patrulatere, adâncite în pământ şi construite pe stâlpi de susŃinere, a fost atestată în 9 aşezări medievale timpurii, dintre care 6 în Transilvania intracarpatică la Bratei – Sibiu, aşezarea nr.1 (rep. nr. 28), Bratei-aşezarea nr. 2 (rep. nr. 29), Comana de Jos – Braşov (rep. nr. 50), Poian – Covasna (rep. nr. 110/c2a), Sighişoara – Mureş (rep. nr. 131/c2) şi łaga – Cluj (rep. nr. 147), 1 în nord-vestul României la Lazuri – Satu Mare (rep. nr. 81/c1), 1 în Câmpia de Vest la Vladimirescu – Arad (rep. nr. 153) şi 1 în Banat la Sânandrei – Timişoara (rep. nr. 122). LocuinŃele cu plan pătrat identificate sunt în număr destul de redus, circa 19 (însă numărul lor poate fi mult mai mare, având în vedere că la o parte însemnată a complexelor de locuit patrulatere nu s-a putut stabilii forma clară), apărând mai ales în aşezările din a doua jumătate a sec. VI – începutul sec. VII (9 la număr: Bratei 1 – 3 locuinŃe, Lazuri-aşez. slavă timpurie – 6 locuinŃe), restul fiind în cadrul unor aşezări datate în secolul VIII (Bratei 2 – 1 locuinŃă şi Comana de Jos – 2 locuinŃă), în secolele VII-VIII (Poian – 1 locuinŃă, Sighişoara 13
Petrescu-DâmboviŃa 1954, p. 236; Zaharia 1967, p. 13; Toropu, Stoica 1971, p. 54-59; Diaconu 1978, p. 294; Teodor 1978, p. 15-16, 72, 104; Stanciu 1998, p. 129, 252, 309; Cosma 2002a, p. 29; Andronic 2005a, p. 36; Corbu 2006, p. 21-23; Crişan 2006, p. 21. 14 Chapelot 1980, p. 6; Donat 1980, p. 10; Šalkovsky 1993, p. 65; Šalkovsky 2001, p. 17; Liska 2004; Kuna, Profantová 2005, p. 324-325.
23
– 1 locuinŃă şi łaga – 3 locuinŃe) şi VII/VIII – IX/X (Sântandrei – 1 locuinŃă şi Vladimirescu – 2 locuinŃe). Sunt cazuri în care laturile complexelor nu sunt chiar egale, astfel că am avut în vedere ca şi locuinŃe pătrate numai pe acelea la care diferenŃa dintre cea mai mică şi cea mai mare latură este de maxim 20 cm15. În general perimetrul lor este de aproximativ 9 mp, dar sunt locuinŃe şi numai de 7,5 mp (L28/1998 de la Lazuri) sau mai mari, de peste 22 mp (L11/1973 de la Bratei-aşez. nr. 2). Adâncimea la care a fost săpată groapa casei este între 40 cm şi 90 cm de la nivelul de călcare vechi al aşezării, ajungând însă uneori până la 130 cm (L20 de la łaga – rep. nr. 144; Pl. 26), aceste dimensiuni depinzând probabil de uşurinŃa cu care se putea săpa în sol şi nu neapărat de un model cultural, deoarece astfel de diferenŃe ale adâncimii locuinŃelor apar şi în aceeaşi aşezare. Toate aceste complexe au dispus de instalaŃie pentru foc, ceea ce mă face să cred că nu trebuie să ne îndoim în ceea ce priveşte destinaŃia lor ca spaŃiu pentru locuit. După cum am precizat mai sus, la construcŃia acestor complexe de locuit s-au folosit şi stâlpi de susŃinere. Au fost descoperite locuinŃe cu un număr diferit de stâlpi, astfel că în continuare voi prezenta fiecare caz în parte: LocuinŃe cu 1 stâlp de susŃinere. Este vorba de 6 complexe de acest fel, 3 de la Bratei-aşez. nr. 1 (L26, L34 şi L42) şi 1 din aşezarea nr. 2 (L11/1973), 1 de la Lazuri (L28/1998) şi 1 de la łaga (L7, Pl.26). În L26 de la Bratei-aşez.1 stâlpul de susŃinere s-a aflat spre centrul locuinŃei, în L34 la mijlocul laturii de sud, iar în L42 în colŃul sud-estic, la fel fiind situaŃia şi în L11/1973 din aşezarea 2. În L28/1998 de la Lazuri stâlpul a fost plasat în colŃul de NE, asemănător fiind plasamentul stâlpului şi în cazul construcŃiei de la łaga. LocuinŃele cu un stâlp central nu sunt prea numeroase în Europa Centrală, însă în spaŃiul culturii Koločin, între Prut şi Nistru, reprezintă o parte importantă a tradiŃiilor constructive din această regiune, însă nu este sigur că aceste complexe au avut plan pătrat16. Sunt menŃionate în aşezarea de la Skibincy, pe teritoiul culturii Zarubincy, răspândită în zona Nistrului Mijlociu şi a Desnei17. O caracteristică a acestor complexe este faptul că stâlpii nu sunt plasaŃi chiar în centru, ci puŃin spre una dintre laturi18, lucru constatat şi în cazul locuinŃei L26 de la Bratei. Şi în aşezarea avară târzie de la Balatonöszöd – Temetö-dülö (Ungaria) locuinŃa nr. 12 avea în centru o groapă de la un stâlp masiv, însă au fost descoprite încă două gropi de la
15
Această diferenŃă de 20 cm este aproape insesizabilă cu ochiul liber în cazul unor complexe cu laturile de peste 2 m, ca să nu mai vorbim de cele cu laturile de peste 3 – 4 m sau chiar 5 m. Spre exemplu, M. Andronic acceptă o diferenŃă de până la 20-25 cm între laturile complexelor cu formă pătrată (Andronic 2005b, p. 92). 16 Šalkovsky 2001, p. 23. 17 Pleinerová 1979, p. 630-631; una dintre locuinŃe avea chiar plan pătrat (Abb. 5, p. 631). 18 Šalkovsky 2001, p. 23.
24
stâlpi mai mici plasaŃi în exteriorul gropii casei, pe axa longitudinală19. Două locuinŃe de la Alcedar-Odaia (sec. VI-VII – Rep. Moldova) şi una de la Raškov (Bucovina de Nord – Ucraina) au avut doar un stâlp central, doar că acestea au avut plan uşor dreptunghiular20. O construcŃie de acest tip a fost identificată şi în aşezarea vikingă de la Saedding – Danemarca, complexul având plan rectangular (posibil să fi fost şi pătrate între ele) şi un stâlp în centru21. Nu putem exclude posibilitatea ca şi în cazul complexelor cu un stâlp central descoperite pe teritoriul Transilvaniei să fi existat şi alŃi stâlpi plasaŃi în exteriorul gropii, care nu au fost identificaŃi în cursul cercetărilor. Pe teritoriul României sunt menŃionate puŃine astfel de locuinŃe, poate şi din cauza stadiului cercetărilor sau nu era o variantă constructivă preferată22. D. Gh. Teodor, atunci când se referă la complexele pentru locuit din zona Moldovei datate în secolele V-VII, VII-IX sau X-XI, vorbeşte la modul general şi despre construcŃii cu un stâlp central, fără a specifica însâ dacă era singurul stâlp sau existau şi alŃii în interiorul sau exteriorul spaŃiului locuinŃei (şi aceste complexe în general sunt dreptunghiulare)23. În ceea ce priveşte locuinŃele cu un singur stâlp descoperit la mijlocul unei laturi (L34 – Bratei) sau într-un colŃ (L28/1998 – Lazuri; L7 – łaga) analogii clare pe teritoriul României nu am prea găsit. Un exemplu în acest sens apare în faza din secolele VIII-IX a aşezării de la Izvoare-Bahna – NeamŃ, fiind vorba de locuinŃa nr. 22, care avea un stâlp de susŃinere probabil spre mijlocul laturii de S.24 Acest model constructiv apare însă mai des în spaŃiul Europei Centrale. În prima fază (sec. VI-VII) a aşezării de la Březno – Cehia apar destul de des locuinŃe cu un singur stâlp în apropierea mijlocului laturii de S25. În 19
Belényesy, Mersdorf 2004, p. 44; aici însă, cred că este vorba de o locuinŃă adâncită, ce avea şi o parte la suprafaŃa solului, aceasta din urmă sprijinindu-se pe cei doi stâlpi externi. 20 Corman 1998, p. 221, fig. 25:6 şi p. 224, fig. 28:8, respectiv p. 224, fig. 28:12. 21 Stoumann 1980, p. 111. 22 Spre exemplu, în aşezarea cu două nivele (sec. VI-VII şi VIII-IX) de la Izvoare-Bahna (jud. NeamŃ) din cele 33 de locuinŃe cercetate, doar la 2 s-au observat urme de la stâlpi de susŃinere – Mitrea 1998. Aceeaşi situaŃie se constată şi în aşezarea de secol VI de la Dulceanca – Teleorman (Dolinescu-Ferche 1974) sau în cea de la Dridu – Giurgiu, unde numai la locuinŃa L15 au fost sesizaŃi stâlpii de susŃinere (Zaharia 1967). În fine, avem situaŃia din teritoriul supus investigaŃiei, unde se poate vedea clar că au apărut destul de puŃine construcŃii cu stâlpi în comparaŃie cu numărul complexelor cercetate – însă nu trebuie uitat faptul că, în cazul a numeroase complexe nu se oferă astfel de detaliile sau acestea nu au putut fi surprinse în săpătură. 23 Teodor 1978, p. 15-16, 72, 104. 24 Mitrea 1998, p. 63 – nu este clară poziŃia stâlpului, deoarece autorul precizează doar că intrarea se afla pe latura de sud a construcŃiei, pe direcŃia stâlpului respectiv, mai sus presupunând că locuinŃa a avut acoperişul în două ape. Aceste date m-au făcut să cred că stâlpul era undeva spre centrul laturii de S. 25 Pleinerová 2000, p. 141.
25
aşezarea din secolele VI-VII de la Roztoky – Cehia au fost descoperite construcŃii cu un stâlp izolat într-unul din colŃuri (varianta 1B) şi complexe cu un stâlp plasat la mijlocul laturii opuse cuptorului (varianta 2A şi/sau 2B), variante dominante în această aşezare, fără a se specifica însă şi forma gropii locuinŃei26. Cazul locuinŃei 34 de la Bratei este identic cu analogiile de la Roztoky, stâlpul afându-se la mijlocul laturii de S, în timp ce cuptorul a fost construit în colŃul de NE. Acest tip constructiv se constată şi în cazul locuinŃei nr. 27 din faza a doua a aşezării de la Březno – Cehia (probabil sec. VII-VIII), unde stâlpul a fost plasat aproximativ la mijlocul laturii de S, însă puŃin spre interiorul complexului27, sau în cazul complexului 32 din aşezarea medievală timpurie de la Šurany – Slovacia, aici însă stâlpul era situat spre mijlocul laturii de E, latură opusă cuptorului aflat în colŃul de NV28. Analogii, deşi mai timpurii, apar în aşezările de la Nezvisko, Chanska sau Lug I29. Referitor la construcŃiile cu un stâlp într-un colŃ, P. Šalkovsky afirmă că au fost descoperite în număr redus, reprezentând aproximativ 10% din locuinŃele slave care folosesc stâlpi în construcŃie (varianta 1Bb4 la Šalkovsky)30. Însă în unele din aceste situaŃii este posibil să avem de-a face cu complexe care iniŃial nu aveau stâlpi de susŃinere, iar aceşti pari să reprezinte doar întăritura unor pereŃi deterioraŃi şi reparaŃi cu ajutorul acestora. LocuinŃe cu 2 stâlpi de susŃinere. Am identificat trei complexe de acest tip, şi anume locuinŃa L20/1997 din aşezarea slavă timpurie de la Lazuri, complexul nr. 28 (Pl.7) de la Comana de Jos şi locuinŃa nr. 22 (Pl.25/A) de la łaga. În primul complex stâlpii au fost descoperiŃi în colŃul de NE şi la mijlocul laturii de E, cuptorul locuinŃei aflându-se în colŃul de NV, adică opus laturii pe care au fost plasaŃi stâlpii. O analogie foarte bună la acest mod de a dispune stâlpii de susŃinere ai construcŃiei apare tot în aşezarea slavă de la Roztoky – Cehia, unde autorii cercetării au determinat o variantă de locuinŃă cu un stâlp la mijlocul laturii opuse instalaŃiei pentru foc, acesta fiind completat cu un alt stâlp plasat într-unul din colŃurile formate de aceeaşi latură (varianta 2E)31. În aşezarea de la Raškov III – Ucraina locuinŃa nr. 66 a avut doi stâlpi de susŃinere, însă aceştia se aflau la mijlocul laturilor opuse instalaŃiei pentru foc, care era în colŃul de SE32, iar complexul de locuit nr. 10 de la Březno – Cehia avea un stâlp în colŃul de N şi unul la mijlocul laturii de SE, cuptorul aflându-se în colŃul de V33. 26
Kuna, Profantova 2005, p. 327. Pleinerová 2000, p. 61, Abb. 25:1. 28 Šalkovsky 1993, p. 66, Abb. 1:2. 29 Pleinerová 1979, p. 635 – la Nezvisko este vorba de locuinŃele nr. 5 şi 12 (Abb. 7:1 şi 7:2, p. 634), iar la Chanska de locuinŃa nr. 1 (Abb. 7:4, p. 634). 30 Šalkovsky 2001, p. 27-28. 31 Kuna, Profantova 2005, p. 327. 32 Corman 1998, p. 224, fig. 28:9. 33 Pleinerová 2000, p. 56, Abb. 20:1. 27
26
La łaga însă, un stâlp a fost plasat în colŃul de NE, iar celălalt la mijlocul laturii de V, în timp ce cuptorul a fost ridicat în colŃul de NV. O posibilă analogie apare în aceeaşi aşezare slavă de la Roztoky, fiind vorba de varianta 3A, în cadrul căreia complexul avea un stâlp opus cuptorului, al doilea fiind pe latura din spatele cuptorului34. În cazul nostru un stâlp era într-un colŃ opus cuptorului, însă format de aceeaşi latură de N, iar celălalt stâlp putea fi pe latura din spatele cuptorului dacă acesta avea gura orientată spre E, însă nu a fost determinat acest amănunt, deoarece instalaŃia pentru foc a fost complet distrusă. Alte analogii, destul de apropiate, avem în aşezările de la Raškov – Ucraina şi Březno – Cehia. În locuinŃa 40 din prima aşezare menŃionată un stâlp era la mijlocul laturii de S, latură vecină instalaŃiei pentru foc, deoarece aceasta se afla în colŃul de SE, iar celălalt stâlp era în colŃul de SV35. La Březno complexul 28 avea un stâlp la mijlocul unei laturi de lângă cuptor (latura de N, cuptorul fiind în colŃul de NV), iar celălalt în colŃul de SE, diametral opus instalaŃiei de foc, în timp ce locuinŃa 35 din aceeaşi aşezare avea stâlpii plasaŃi la mijlocul a două laturi opuse, şi anume a laturilor de NV şi SE, cuptorul fiind construit în colŃul de V36. Şi la Moreşti sunt menŃionate construcŃii adâncite şi cu doi stâlpi de sprijin, însă aceştia erau plasaŃi pe două dintre laturi şi nu se specifică forma complexelor37. Referitor la complexul nr. 28 din aşezarea de la Comana de Jos trebuie să precizez faptul că nu este foarte sigură încadrarea sa în varianta constructivă pe 2 stâlpi de susŃinere, deoarece aici au fost descoperite pe lângă cei 2 stâlpi şi urmele a 5 pari. Unul dintre stâlpi se afla într-un colŃ (nu se precizează care), iar celălalt la mijlocul laturii opuse cuptorului, adică fie pe latura de NV, fie pe cea de SV, având în vedere că instalaŃia pentru foc a fost plasată în colŃul de E (rep. nr. 49). Cei 5 pari au fost dispuşi de-alungul unei laturi mai curbate ale locuinŃei, fapt care poate sugera o deteriorare a respectivului perete, necesitând o reparaŃie şi întărire cu ajutorul parilor respectivi. Dacă scenariul este acesta sau apropiat, atunci putem vorbi de o locuinŃă cu 2 stâlpi de susŃinere, unul plasat într-un colŃ şi celălalt la mijlocul laturii opuse cuptorului, fapt care ar face identică construcŃia acestui complex cu cea a L20/1997 de la Lazuri, iar analogia de la Roztoky38 s-ar potrivi şi în acest caz. ConstrucŃii adîncite în pământ, cu plan pătrat şi cu 2 stâlpi de susŃinere au fost descoperite şi în aşezarea slavă de la Hnojné-Hlinky – Slovacia (sec. IXînceputul sec. X)39 sau în mediul avar de pe teritoriul Ungariei40, însă aceste 34
Kuna, Profantova 2005, p. 327. Corman 1998, p. 224, fig. 28:13. 36 Pleinerová 2000, p. 61, Abb. 25:2, respectiv p. 64, Abb. 28:1. 37 Horedt 1954, p. 215. 38 Kuna, Profantova 2005, p. 327. 39 Imp sit slaves 1978, p. 90 (este vorba de locuinŃa nr. 17/62). 40 Spre exemplu complexele nr. 14 sau 16 din aşezarea de secol VII de la Dunaújváros (Bóna 1973, p. 22-23, respectiv p. 24). 35
27
complexe aveau, de obicei, stâlpii plasaŃi la capetele axei lungi ale locuinŃei. Referindu-se la mediul cultural slav, I. Pleinerová constata că locuinŃele cu 2 stîlpi de susŃinere dispuşi la capetele axei lungi (stîlpi de fronton) apar destul de rar în descoperiri, oferind însă ca exemplu locuinŃa nr. 5 de la Březno – Cehia41. LocuinŃe cu 3 stâlpi de susŃinere. Şi în ce priveşte acest tip de complex am găsit doar trei exemple în spaŃiul supus cercetării, fiind vorba de locuinŃa L21/1997 de la Lazuri, L4/1979 de la Sighişoara (Pl. 22) şi locuinŃa de la Sântandrei. Cei trei stâlpi ai construcŃiei de la Lazuri se aflau la colŃuri, excepŃie făcând colŃul de NE. Şi la Sântandrei stâlpii se aflau la colŃuri, mai puŃin în cel se SE. Însă în cazul acestei construcŃii este puŃin probabil să fie vorba de un spaŃiu pentru locuit, deoarece nu a fost constatată existanŃa vreunei instalaŃii pentru foc, fapt care mă face să cred că mai degrabă avem de-a face cu o anexă gospodărească (depozit pentru alimente, coteŃ pentru animale etc.). La Sighişoara stâlpii se aflau în colŃurile de SE şi NV şi tangent cu mijlocul laturii de S, cuptorul fiind plasat în colŃul de NE. P. Donat constată faptul că la unele locuinŃe slave adâncite în sol şi cu plan pătrat lipseşte stâlpul din colŃul cu cuptorul42. Curios este însă că locuinŃa de la Lazuri a dispus de trei instalaŃii pentru foc (chiar dacă acestea nu au funcŃionat simultan), dintre care nici una nu a fost amenajată în colŃul de NE, adică colŃul fără stâlp de susŃinere, ci chiar au avut poziŃii opuse acestui colŃ, cum ar fi colŃul de NV, latura de V şi latura de S. O analogie aproximativă pentru complexul de la Sighişoara o reprezintă varianta 2F din cadrul categoriei nr. 2 a locuinŃelor din aşezarea de la Roztoky – Cehia, în care construcŃiile au un stâlp la mijlocul laturii opuse cuptorului şi alŃi 2 stâlpi la colŃurile formate de aceeaşi latură43. În spaŃiul moldovean, pentru perioada aşezării slave timpurii de la Lazuri (sec. VI-VII), dar şi pentru secolele următoare, se vorbeşte la modul general despre locuinŃe adâncite în pământ şi având stâlpi la colŃuri, fără a se specifica câŃi erau sau în care colŃuri44. Complex cu 3 stâlpi de susŃinere este menŃionat şi în aşezarea slavă din secolele X-XI de la Torčec-Ledine – CroaŃia, însă aici se aflau pe marginile de E şi V ale gropii locuinŃei45 sau la Mužla – Slovacia, unde stâlpii erau plasaŃi pe axa complexului, la mijlocul a două laturi opuse şi în centrul locuinŃei46. În aşezarea Arpadiană timpurie de la Dunaújváros – Ungaria complexul nr. 10 a dispus de 3 stâlpi, dintre care doi se aflau la capetele axei lungi a casei (unul cu 40-60 cm spre interior), iar cel de-al treilea în 41
Pleinerová 1979, p. 630. Donat 1980, p. 57. 43 Kuna, Profantová 2005, p. 327. 44 Teodor 1968, p. 233; Teodor 1978, p. 15-16, 72-73, 104. 45 Sekelj-Ivančan 2005, p. 49. 46 Šalkovsky 1993, p. 66, Abb. 1:4. 42
28
partea de SE a construcŃiei47. O analogie mai bună ar putea să o repreinte locuinŃa nr. 34 din aşearea slavă de la Dessau-Mosigkau – Polonia, a cărei structură de sprijin era formată din 3 stâlpi plasaŃi la colŃuri, excepŃie făcând colŃul în care a fost amenajată instalaŃia pentru foc.48 Singura diferenŃă în cazul complexului de la Lazuri, menŃionată şi mai sus, este că aici nici una dintre instalaŃiile pentru foc nu a fost făcută în colŃul respectiv. O explicaŃie în acest sens ar putea să fie legată de amenajarea intrării în acest colŃ de NE, ceea ce ia determinat pe locuitori să construiască instalaŃiile pentru foc în părŃile opuse ale casei, însă nu există indicii care să susŃină această opinie. LocuinŃe cu 4 stâlpi de susŃinere. Avem patru exemple în acest sens, locuinŃa L17/1995-1997, apaŃinând aşezării slave de la Lazuri, locuinŃa nr. 16 de la Comana de Jos (Pl.6), L5a din faza a doua a aşezării de la Poian (rep. nr. 110/c2a; Pl.25/C) şi complexul nr. 13 de la łaga (Pl.25/B). Doi dintre stâlpii complexului de la Lazuri s-au aflat în colŃurile de N şi V, al treilea stâlp era la mijlocul laturii de V, iar cel de-al patrulea spre centrul complexului. A mai fost descoperită groapa unui stâlp în apropierea colŃului de V, însă în privinŃa acesteia I. Stanciu nu este sigur dacă apaŃine locuinŃei L17 sau doar a fost tăiată de aceasta din urmă49. Din această cauză am considerat L17 (Pl.14) ca având numai 4 stâlpi de sprijin. Pe lângă stâlpii menŃionaŃi, pe toată lungimea laturii de V şi pe o porŃiune a celei de S a construcŃiei de la Lazuri, a fost surprinsă urma tălpii peretelui acesteia, sub forma unui şanŃ mai mic50. În locuinŃa de la Comana de Jos un stâlp s-a aflat lângă peretele de SE, al doilea lângă peretele de NV, adică pe latura opusă faŃă de primul, iar ultimii 2 stâlpi erau undeva spre centrul complexului, autorii cercetării precizând că se aflau aproximativ la jumătatea distanŃei dintre cele două laturi mai lungi51, construcŃia neavând groapa perfect pătrată (290 x 285 cm). Referitor la acest complex de la Comana de Jos trebuie să avem în vedere şi faptul că iniŃial putea să aibă numai 3 stâlpi de susŃinere, unul dintre stâlpii centrali putând fi doar pentru al întării pe celălalt52. Fac această observaŃie deoarece P. Šalkovsky a determinat un tip de locuinŃă în care era câte un stâlp de susŃinere spre mijlocul a două laturi şi unul în centrul complexului53. Însă o analogie bună pentru această construcŃie este complexul nr. 2 din aşezarea arpadiană de la Dunaújváros – Ungaria, unde 2 stâlpi se aflau la capetele axei NV – SE (la fel este şi la 47
Bóna 1973, p. 19. Donat 1980, p. 57. 49 Stanciu 1998, p. 432. 50 Stanciu 1998, p. 431-433. 51 Glodariu, Costea, Ciupea 1980, p. 75. 52 Un indiciu în acest sens l-ar fi putut oferi dimensiunile gropilor celor doi stâlpi centrali, amănunt care nu a fost oferit sau care probabil nu a putut fi determinat de către autorii cercetărilor. 53 Šalkovsky 2001, p. 27. 48
29
Comana), alŃi 2 stâlpi fiind plasaŃi aproximativ pe aceeaşi axă, dar mai spre interiorul locuinŃei54. Dar nici în acest caz nu este sigur dacă cei doi stîlpi interiori susŃineau acoperişul din momentul construcŃiei casei sau au apărut pe parcurs, doar pentru al întării. În ce priveşte locuinŃa din aşezarea de la Poian, doi dintre stâlpi s-au aflat pe latura de NV, iar ceilalŃi doi în apropierea colŃului de V. Nefiind precizată mai clar relaŃia existentă între stâlpi, aşa, 2 câte 2 cum au fost descoperiŃi, nu este exclus ca unul să-l fi întărit pe celălalt şi atunci construcŃia să fi avut doar 3 sau 2 stâlpi principali. ExistenŃa a câte 2 stâlpi mai apropiaŃi ne poate duce cu gândul la posibilitatea delimitării de către aceştia a unei intrări, însă identificarea cuptorului chiar în unul din colŃurile formate de latura de NV face ca acest lucru să fie puŃin probabil. În general locuinŃe cu stâlpi la colŃuri, la mijlocul laturilor şi spre centru sunt menŃionate în spaŃiul românesc, în Moldova, la Dodeşti, Spinoasa sau Botoşana55, în aşezarea de la sfârşitul mileniului I de la Băiceni-Silişte56, ori în Oltenia la Făcăi-Branişte57, însă nici o analogie clară care să poată fi utilizată pentru a exemplifica mai bine acest tip de complex. Un exemplu ceva mai apropiat îl oferă locuinŃa nr. 15 din prima fază a aşezării de la Dridu, care a avut 4 stâlpi de susŃinere plasaŃi câte unul în colŃurile de E, S şi V, şi pe latura de NV58 sau complexul nr. 5 din nivelul secolelor VIII-IX al aşezării de la IzvoareBahna – NeamŃ, ce avea stâlpii dispuşi la colŃuri59. ConstrucŃii adâncite în sol şi având 4 stâlpi de sprijin sunt menŃionate şi în lumea anglo-saxonă, însă utilizate mai ales ca şi construcŃii anexe (ateliere, depozite sau grajduri)60. ConstrucŃia nr. 13 de la łaga avea cei 4 stâlpi de susŃinere în cele patru colŃuri. Deşi D. Protase spune că locuinŃa avea plan rombic, având în vedere dimesiunile sale (350 x 350 cm) am inclus-o în categoria locuinŃelor cu plan pătrat. Acest model constructiv este menŃionat clar în mediul slav61, dar şi în zona avară62, fiind întâlnit probabil destul de des şi pe teritoriul României printre acele complexe despre care se spune doar că aveau urme de stâlpi de susŃinere la colŃuri, fără a se oferi alte detalii. 54
Bóna 1973, p. 15. Teodor 1968, p. 233; Teodor 1978, p. 15-16, 72-73, 104. La Botoşana spre exemplu, în faza mai timpurie (sec. V-VI) toate locuinŃele au avut formă pătrată, iar în etapa următoare (sec. VI-VII) 14 din 22 de complexe au avut plan pătrat – Andronic 2005b, p. 92. 56 IoniŃă, Spinei 1972, p. 309 – este vorba de locuinŃa nr. 18. 57 Toropu, Stoica 1971, p. 56-58 – locuinŃa nr. 5. 58 Zaharia 1967, p. 35-36. 59 Mitrea 1998, p. 51. 60 Hamerow 2002, p. 31 şi următoarele. 61 Donat 1980, p. 57 (locuinŃa nr. 10 din aşezarea de la Dessau-Mosigkau) sau p. 63; Šalkovsky 1993, p. 66, Abb. 1:6 (locuinŃa nr. 11 din aşezarea de la Siladice - Slovacia); Šalkovsky 2001, p. 22 (nr. 2); Kuna, Profantova 2005, p. 327 (tipul 4). 62 Belényesy, Mersdorf 2004, p. 44. 55
30
LocuinŃe cu 5 stâlpi de susŃinere. Această variantă apare tot în aşearea de la Lazuri (locuinŃele L19 şi L18/1997 – Pl. 15). Cei 5 stâlpi de susŃinere ai primului complex au fost plasaŃi astfel: câte 1 în colŃurile de NV, NE şi SE, respectiv la mijlocul laturilor de E şi N. Cuptorul a fost construit în colŃul de NV, adică într-unul din colŃurile cu stâlp, ceea ce lasă impresia că lipsa stâlpului din colŃul cu cuptorul în unele locuinŃe nu constituie neapărat un model de construcŃie. În cea de-a doua locuinŃă stâlpii erau în colŃurile de NE, SE şi SV şi la mijlocul laturilor de V şi N; cuptorul se afla în colŃul de SV, colŃ în care se găsea şi un stâlp. Aceeaşi observaŃie poate fi făcută în ambele cazuri, şi anume că intrarea este posibil să se fi aflat în colŃul fără stâlp. Nu poate fi exclusă nici posibilitatea ca cele două locuinŃe să fi avut un al şaselea stâlp în acel colŃ gol, care să nu fi fost surprins în săpătură, situaŃie în care am avea de-a face cu tipul de construcŃii cu 6 stâlpi de susŃinere, câte unul la cele patru colŃuri şi la mijlocul a două laturi, variantă ilustrată în cadrul categoriei următoare. O locuinŃă cu 5 stâlpi de sprijin a fost săpată şi în aşezarea arpadiană de la Dunaújváros – Ungaria, aceasta având 2 stâlpi pe axa mai lungă (construcŃia avea plan aproximativ pătrat), ceilalŃi 3, mai mici, fiind plasaŃi la mijlocul laturii de SV, în colŃul de S şi în apropierea colŃului de N.63 Chiar dacă acest exemplu nu este o analogie perfectă pentru locuinŃele de mai sus, cel puŃin se poate constata faptul că se realizau construcŃii cu 5 stîlpi de sprijin, deşi uneori logica dispunerii acestora este destul de greu de înteles azi, fapt care pentru arhitecŃii vremii probabil că nu reprezenta o problemă. LocuinŃe cu 6 stâlpi de susŃinere. Singurul exemplu este L26/1998 din aceeaşi aşezare de la Lazuri. Cei 6 stâlpi se aflau la cele patru colŃuri ale locuinŃei şi la mijlocul laturilor mai lungi (complexul nu era perfect pătrat: 314 x 326 cm). Foarte probabil că printre locuinŃele adâncite în pământ şi având stâlpi de susŃinre la colŃuri şi la mijlocul laturilor, menŃionate de D. Gh. Teodor cu referire la teritoriul Moldovei şi întâlnite de-a lungul mai multor secole64, se află şi construcŃii asemănătoare celei de la Lazuri. Acest tip de construcŃie a fost întâlnită, printre altele, în aşezările de la Pohořelice şi Bešenov (Polonia), unde pe lângă cei 2 stâlpi ce susŃineau coama acoperişului (la mijlocul a două laturi opuse) apar şi stâlpi la colŃuri65. Sugestivă este şi locuinŃa nr. 41 de la Březno66, cu 6 stâlpi de susŃinere, dispuşi probabil foarte asemănător ca şi cei din complexul de la Lazuri, şi anume la cele patru colŃuri şi la mijlocul a două laturi opuse. Varianta 1Bb6 delimitată de P. Šalkovsky reprezintă locuinŃe cu stâlpi în cele patru colŃuri şi de la 2 până la 4 63
Bóna 1973, p. 19 (complexul 9). Teodor 1978, p. 15-16, 72, 104. 65 Donat 1980, p. 59. 66 Pleinerová 2000, p. 65, Abb. 29:2. 64
31
stâlpi pe linia pereŃilor67, în această categorie intrând probabil şi complexul de la Lazuri. I. Pleinerová constată că acest tip de locuinŃă nu este prea frecventă la slavii timpurii, însă remarcă existenŃa unui astfel de complex în importanta aşezare de la Dessau-Mosigkau68 şi în cea de la Zelenyj Gaj69. LocuinŃe cu 7 (?) stâlpi de susŃinere. Este vorba de o locuinŃă descoperită în 1993 în aşezarea slavă timpurie din situl de la Lazuri (L1, Pl. 9). În interiorul complexului câte un stâlp a fost plasat în fiecare dintre cele patru colŃuri, lângă cel sud-vestic mai fiind un stâlp, autorul cercetărilor presupunând ca aici s-a aflat intrarea70. AlŃi 2 stâlpi erau în afara spaŃiului adâncit al construcŃiei, spre mijlocul laturilor de V şi N, însă nu este foarte sigur dacă au făcut parte din structura de rezistenŃă a acestei locuinŃe. Din acest motiv este posibil ca acest complex să fi fost doar cu 5 stâlpi de susŃinere, dar eu voi considera ceilalŃi 2 stâlpi ca elemente de sprijin exterioare ale locuinŃei. S-au descoperit şi urme ale aşa-ziselor tălpi ce susŃineau pereŃii la bază, sub forma unor mici şanturi, aflate în acest caz pe latura de N (pe o lungime de 210 cm) şi pe cea de E (pe o porŃiune mai scurtă)71. În ce priveşte această construcŃie, poate fi vorba de varianta cu 4 stâlpi la colŃuri, celălalt stâlp de lângă colŃul sud-vestic făcând parte din structura intrării, iar cei doi pari exteriori este posibil să fi susŃinut o extindere a acoperişului, realizată cu scopul de a apăra construcŃia de ploi şi vânturi, cunoscut fiind faptul că în acea zonă vânturile şi ploile vin dinspre Pannonia (Ungaria). LocuinŃe cu 10 (?) stâlpi de susŃinere. Ultima dintre locuinŃele cu plan pătrat a fost descoperită în aceeaşi aşezare de la Lazuri, jud. Satu Mare (L8, Pl.10 şi Pl.11). Nu este însă foarte clar dacă complexul a avut 10 sau doar 9 stâlpi. Aceştia erau dispuşi astfel: câte un stâlp în fiecare colŃ (gropile stâlpilor au fost clar observate doar în 2 colŃuri, însă I. Stanciu crede că erau în toate cele 4 colŃuri72), 1 la mijlocul laturii de V, 2 spre mijlocul locuinŃei (poate 2 gropi care se întretaie) şi 2 stâlpi în exteriorul spaŃiului complexului, la aproximativ 40 cm de colŃurile de SE şi NE; a 10 groapă de stâlp, incertă, se afla aproape de una dintre gropile centrale. Cuptorul a fost construit în colŃul de SV, iar intrarea amenajată în colŃul de NE. În ce priveşte cei 2 stâlpi exteriori, I. Stanciu presupune că făceau parte din sistemul de sprijin al acoperişului în afara perimetrului gropii complexului73, probabil o streaşină, lucru plauzibil având în vedere că intrarea în locuinŃă s-a aflat chiar pe acea parte, estică. 67
Šalkovsky 2001, p. 28. Pleinerová 1979, p. 629 (Abb. 3:1, p. 630). 69 Pleinerová 1979, p. 630 (Abb. 3:2, p. 630). 70 Stanciu 1998-1999, p. 119. 71 Stanciu 1998-1999, p. 118. 72 Stanciu 1998, p. 423. 73 Stanciu 1998, p. 423. 68
32
În zona de cultură materială slavă din Europa Centrală şi Central-estică P. Šalkovsky deosebeşte o variantă a locuinŃelor adâncite în pământ cu un număr mai mare de stâlpi, până la 10-12. Doar că acest tip de construŃie apare destul de rar în descoperiri şi avea mai ales plan rectangular şi stâlpii dispuşi de-alungul laturilor, fără stâlp/stâlpi central(-i) ca în cazul complexului de la Lazuri. O altă caracteristică a acestei variante constructive o reprezintă planul destul de mare al complexelor, de 15-20 mp74. LocuinŃa de la Lazuri avea perimetrul gropii de 14,5 mp. Referindu-se la slavii de est în a doua jumătate a mileniului I p. Chr., P. Donat obsearvă că în 24 din cele 52 de aşezări avute în vedere de el au existat şi construcŃii cu stâlpi la colŃuri şi la mijlocul laturilor, explicând şi faptul că numărul şi poziŃia acestora era diferită de la un complex la altul75. Cred că se poate vorbi de un tip de locuinŃă adâncită în pământ, cu plan pătrat şi stâlpi de susŃinere la colŃuri şi la mijlocul laturilor, care nu are un număr standard de stâlpi şi nici poziŃii clar stabilite ale acestora în perimetrul sau în afara gropii casei, ci aceste amănunte fiind stabilite de fiecare constructor în parte după considerente care încă ne scapă. LocuinŃe cu „n” stâlpi de susŃinere. Am denumit astfel acele complexe la care nu s-a reuşit determinarea numărului de stâlpi sau la care pur şi simplu nu a fost menŃionat numărul stâlpilor în momentul publicării cercetărilor. Au apărut cel puŃin 2 astfel de construcŃii (adâncite în pământ, cu plan pătrat şi având ca element de sprijin stâlpi) în aşearea datata în secolele VIII/IX-X de la Vladimirescu-Die Schanzen – Arad (rep. nr. 153). Ambele construcŃii au avut stâlpii de sprijin plasaŃi în exteriorul perimetrului gropilor locuinŃelor. În faza mai timpurie (a doua jumătate a sec. VI-prima jumătate a sec. VII) a aşezării de la Sighişoara-Dealul Viilor – Mureş (rep. nr. 131/c1) sunt menŃionate locuinŃe patrulatere (probabil şi pătrate) sprijinite pe stâlpi de susŃinere, aceştia din urmă fiind dispuşi la colŃurile complexelor, pe o latură sau pe linia mediană a acestora76. Având în vedere informaŃiile limitate (referitoare la numărul stâlpilor şi/sau poziŃia acestora faŃă de groapa locuinŃei etc.) pe care autorii cercetărilor de la Vladimirescu le-au obŃinut în legătură cu cele două complexe, este destul de greu să se caute analogii pentru ele. Acest lucru se poate face numai la modul general. Astfel în aşezările din secolele VI-VII de la Dodeşti, Botoşana sau Spinoasa (Moldova) au fost descoperite şi locuinŃe care aveau 1-2 stâlpi de sprijin plasaŃi în afara gropii complexului; acelaşi lucru s-a constatat şi în cazul unei locuinŃe din aşezarea de la Epureni, datată în secolele X-XI77. Şi după cum s-a putut observa mai sus, locuinŃa cu 10 stâlpi de la Lazuri a avut 2 dintre stâlpi 74
Šalkovsky 2001, p. 29-33. Donat 1980, p. 64. 76 Baltag 1979, p. 79. 77 Teodor 1978, p. 15, 104. 75
33
în exterior, însă în ceea ce priveşte construcŃiile de la Vladimirescu nu există indicii că ar fi existat şi în interior stâlpi de sprijin, deşi locuinŃa nr. 1 din aceeaşi aşezare a avut 3 stâlpi interiori. Graficul următor evidenŃiează distribuŃia pe zone a locuinŃelor adâncite în pământ, cu plan pătrat şi construite pe stâlpi de sprijin. Se obsearvă o clară diferenŃă între Transilvania şi vest – nord-vestul României faŃă de Banat, deşi această statistică este relativă, Ńinând cont de numeroasele complexe de locuit fără plan determinat, printre care ar mai putea exista construcŃii cu formă pătrată. 12
numar de locuinte
10 8 6 4 2 0 1
2
3
1.Transilvania 2.vest - nord-vestul Romaniei 3.Banat
Grafic nr. 1: LocuinŃe adâncite în pământ, cu plan pătrat, construite pe stâlpi de susŃinere. A.I.a.2. Dreptunghiulare: În cadrul acestei subgrupe am identificat cel puŃin 27 (plus cele 8-? dela Şura Mică) de locuinŃe decoperite în 15 aşezări medievale timpurii78. Zece dintre acestea sunt din interiorul arcului carpatic: Bratei-aşez. nr. 1 (rep. nr. 28) şi nr. 2 (rep. nr. 29) şi Şura Mică (rep. nr. 143), în judeŃul Sibiu, Cernat (rep. nr. 42) şi Poian (rep. nr. 110/c1), în judeŃul Covasna, OcniŃa (rep. nr. 104), Stupini (rep. nr. 131) şi Şirioara (rep. nr. 141), în judeŃul BistriŃa-Năsăud, Sighişoara (rep . nr.131/c1 şi c2) în Mureş şi łaga (rep. nr. 147) în judeŃul Cluj. Restul de 5 aşezări sunt răspândite în nord-vestul României la Lazuri – Satu Mare (rep. nr. 78
Ca şi în cazul locuinŃelor pătrate, trebuie să precizez că numărul construcŃiilor dreptunghiulare poate fi mai mare, deoarece în multe situŃii nu s-au făcut sau nu s-au putut face precizări referitoare la forma complexelor.
34
81/c1), în Câmpia de Vest la Biharia (rep. nr. 23) şi Cefa (rep. nr. 40/c3) în Bihor şi Vladimirescu – Arad (rep. nr. 153) şi în Banat la Gornea – Caraş-Severin (rep. nr. 67) şi Remetea Mare – Timiş (rep. nr. 115). Referitor la modul de distribuire a locuinŃelor pe aşezări şi încadrare cronologică, avem următoarea situaŃie: Bratei-aşez. nr. 1 – 3 locuinŃe (sec. VIVII), Bratei-aşez. nr. 2 – 4 locuinŃe (sec. VIII79), Cernat – 1 locuinŃă (sec. VIII), OcniŃa – 2 locuinŃe (sec. VII-VIII), Poian – 1 locuinŃă (sec. VI-VII), Sighişoara – 4 locuinŃe (1 din sec. VI-VII şi 3 din sec. VII-VIII/IX) Stupini – 1 locuinŃă (sec. VII-IX), Şirioara – 1 locuinŃă (sec. VIII), Şura Mică – 8 locuinŃe (sec. VIII) şi łaga – 1 locuinŃă (sec. VII-VIII); Lazuri – 1 locuinŃă (sec. VI-VII); Biharia – 4 locuinŃe (2 din sec. VII/VIII-IX – rep. nr. 22/c2 şi 2 din sec. IX-X – rep. nr. 22/c3); Cefa – 1 locuinŃă (sec. IX-X) şi Vladimirescu – 1 locuinŃă (sec. VIII-X); Gornea – 1 locuinŃe (sec. VII-VIII) şi Remetea Mare – 1 locuinŃă (sec. VIII-IX). În ceea ce priveşte dimensiunile construcŃiilor, suprafaŃa acestora oscilează între aproape 8 m² (L56 din aşezarea nr. 1 de la Bratei) şi 30 m² (L15/1973 din aşezarea nr. 2 de la Bratei). Gropile locuinŃelor au fost săpate la o adâncime cuprinsă între -30/-40 cm (L7/1979 de la Biharia, Pl.1) şi -120 cm (L10/1994 de la Cefa), cele mai multe având profunzimea în jur de -50-60 cm. Însă aceste dimensiuni generale sunt relative, deoarece în cazul a numeroase complexe nu se cunosc aceste date, care ar putea oferi o altă perspectivă în acest sens. Acest tip de construcŃie, adâncită în pământ, cu plan dreptunghiular şi sprijinită pe stâlpi, se pare că este destul de rar întâlnit atât în mediul slavilor estici, cât şi la cei vestici sau sudici, apărând mai frecvent în zona Dunării Mijlocii, unde au, de obicei, dimensiuni modeste.80 În continuare voi avea în vedere fiecare variantă a locuinŃelor adâncite în pământ, cu plan dreptunghiular şi construite pe stâlpi de susŃinere: LocuinŃe cu 1 stâlp de susŃinere: acestei variante i se încadrează o singură locuinŃă, şi anume complexul B6a/1978 din faza a doua a aşezării de la Sighişoara-Dealul Viilor – Mureş (rep. nr. 131/c2; Pl.21). Stâlpul se afla în colŃul de V, iar instalaŃia pentru foc era în colŃul de SV al locuinŃei. Ar fi util de ştiut în care colŃ vestic era plasat stâlpul de susŃinere, în cel SV, adică în colŃul cu instalaŃia pentru foc, sau în cel de NV. LocuinŃe adâncite în pământ, cu plan pătrat sau rectangular şi cu un singur stâlp de sprijin sunt menŃionate de P. Šalkovsky în contextul habitatului slav din Europa Centrală în perioada medievală timpurie81. ConstrucŃii cu un stâlp izolat într-un colŃ au fost descoperite la Roztoky – Cehia, fără a se specifica 79
Datarea la modul general a aşezării s-a făcut în secolele VI-VIII, însă locuinŃele menŃionate aici au fost încadrate doar secolului VIII, complexele din aşezare nefiind contemporane între ele (Zaharia 1994-1995). 80 Šalkosvsky 2001, p. 34-35. 81 Šalkovsky 1993, p. 65.
35
şi planul acestora82. ConstrucŃii pentru locuit, cu un singur stâlp de sprijin au fost semnalate şi în aşezările din partea central-estică a Europei, şi anume la Nezvisko, Chanska şi Lug I, însă acestea aveau stâlpul la mijlocul laturii opuse cuptorului83. LocuinŃe cu 2 stâlpi de susŃinere: este vorba de 6 locuinŃe, descoperite în aşezările de la Biharia (L8/1979; Pl. 2/A), Bratei-aşez. nr. 1 (L56) şi aşez. nr. 2 (L17/1973), Cefa (L10/1994), Şirioara (L3) şi łaga (L11). Complexul de la Biharia avea stâlpi plasaŃi în colŃurile de NV şi de S84, iar instalaŃia pentru foc a fost construită undeva pe latura de E. În aşezarea nr. 1 de Bratei locuinŃa a dispus de cei 2 stâlpi în colŃurile de S şi E, cuptorul fiind ridicat tot în colŃul de E, iar în aşezarea nr. 2 stâlpii se aflau în colŃurile de S şi N, cu instalaŃia pentru foc în acelaşi colŃ de N. În două colŃuri opuse se aflau stâlpii şi în L10 de la Cefa, fără a se preciza despre care colŃuri este vorba. O situaŃie deosebită se constată în cazul construcŃiei de la Şirioara. Aici cei doi stâlpi de sprijin au fost plasaŃi în afara perimetrului adâncit al locuinŃei, lângă latura sa de SV, cuptorul aflându-se pe latura opusă, de NE. Şi în cele din urmă, la łaga stâlpii erau în apropierea colŃului de SE, cu o distanŃă de 110 cm între ei. Având în vedere distanŃa mică dintre stâlpi, autorul cercetării considera că aici ar fi putut să fie intrarea în locuinŃă85, opusă cuptorului, care a fost construit în colŃul de NE. ConstrucŃii adâncite în pământ cu 2 stâlpi de susŃinere sunt menŃionate şi în vestul şi nordul Europei, unde se perpetuează până prin secolul X, fără a li se preciza însă forma86. În unele aşezări merovingiene au fost semnalate complexe adâncite în sol cu plan posibil dreptunghiular, dar de această dată nu se mai precizează dacă aveau sau nu stâlpi de susŃinere87. P. Šalkovsky deosebeşte un grup de construcŃii adâncite şi cu 2 stâlpi de susŃinere (varianta Ba2), însă aceştia erau plasaŃi în centrul pereŃilor opuşi (stâlpi de fronton); această variantă este tipică zonei de sud a Slovaciei şi teritoriului Ungariei, în general spaŃiului Dunării Mijlocii88. La acelaşi autor întâlnim şi o altă variantă a locuinŃelor cu 2 stâlpi, şi anume doar cu unul singur de fronton, celălalt fiind plasat în exteriorul gropii casei sau încadrat într-unul dintre pereŃi (ex. în aşezarea de la Mužla-Cenkov, complexele 54 şi 267)89. P. Donat 82
Kuna, Profantová 2005, p. 327 – varianta 1B. Pleinerová 1979, p. 635. 84 Nu am înŃeles clar despre care colŃ sudic este vorba, cel de SE sau cel de SV, deoarece din descrierea complexului (ex. colŃul de NV sau latura de E etc.) rezultă că laturile lui se aflau spre punctele cardinale. 85 Protase 2003, p. 59-60. 86 Hamerow 2002, p. 31-32. 87 Hamerow 2002, p. 29. 88 Šalkovsky 2001, p. 23-25. Şi I. Bóna descrie numeroase complexe de acest fel din aşezările avară şi arpadiană de la Dunaújváros – Ungaria (Bóna 1973). 89 Šalkovsky 2001, p. 27. 83
36
menŃionează, la rândul său, în aşezările de la Magdeburg, Mühlhausen şi Tilleda locuinŃe adâncite, dreptunghiulare, doar cu stâlpi ce susŃineau coama acoperişului90. Complexe de acest gen apar şi la Březno – Cehia, însă cu stâlpii plasaŃi pe axa, la mijlocul a două laturi opuse91. Şi K. Horedt aminteşte, în legătură cu aşezarea din secolele IV-VI de la Moreşti, de axistenŃa unor locuinŃe de dimensiuni mai reduse, cu câte un stâlp pe două laturi opuse, fără a face referire şi la forma complexelor92. LocuinŃele din aşezările nr. 1 şi 2 de la Bratei ar putea să aibă un corespondent, chiar dacă nu perfect, într-o variantă constructivă identificată în aşezarea slavă de tip Praga de la Roztoky (Cehia). La Bratei, în locuinŃa din fiecare aşezare avem instalaŃia pentru foc construită într-unul din colŃuri, iar stâlpii dispuşi unul în colŃul cuptorului şi celălalt, fie în colŃul diametral opus (în aşez. nr. 2), fie în colŃul opus, format de una dintre laturile ce mărgineau şi cuptorul (aşez. nr. 1). La Roztoky unul dintre stâlpi era opus cuptorului (nu se specifică dacă într-un colŃ sau undeva de-alungul laturii locuinŃei), celălalt fiind pe latura din spatele cuptorului93. LocuinŃe cu 3 stâlpi de susŃinere. Această variantă constructivă a fost atestată în 4 cazuri, în aşezările de la Biharia (L7/1979 – rep. nr. 22/c2; Pl.1), Bratei-aşez. nr. 2 (L10/1973), Cernat (L2; Pl. 4/A) şi Vladimirescu (L1). În complexul de locuire din prima aşezare amintită, doi stâlpi se aflau în partea de N, iar al treilea pe latura de S. La Bratei stâlpii au fost plasaŃi în colŃurile de NE (aici a fost amenajată şi instalaŃia pentru foc), SE şi NV. LocuinŃa de la Cernat prezintă o situaŃie mai specială, deoarece avea două instalaŃii pentru foc, un cuptor plasat în colŃul de NE, iar un altul săpat în peretele de V; stâlpii aveau următoarea dispunere: doi erau pe latura de V, de o parte şi de alta a cuptorului săpat în perete, iar ultimul stâlp se afla aproape de cuptorul din colŃul de NE. În ultimul caz, la Vladimirescu, stâlpii locuinŃei au fost postaŃi câte unul la mijlocul laturilor de E şi de V, la mică distanŃă de perete, în timp ce al treilea stâlp era mai mult spre interiorul construcŃiei, la 60 cm de peretele de S; cuptorul a fost construit în colŃul de NV. Surprinzător este faptul că nici un caz nu este asemănător cu altul, lucru constatabil şi referitor la alte variante constructive, avute în vedere mai sus. Poate doar în ceea ce priveşte complexele de la Biharia şi Vladimirescu se poate observa o mică apropiere. Mă gândesc la stâlpul plasat în partea de S a locuinŃei, în primul caz chiar lângă latura gropii, iar în cel de-al doilea la 60 cm de perete. Poate acest stâlp făcea parte din elementele de amenajare al intrării, mai ales că 90
Donat 1980, p. 66-67. Pleinerová 2000, p. 61, Abb. 25:2 (locuinŃa nr. 28); de asemenea locuinŃele nr. 28 şi 29 din faza III a aşezării (p. 158). 92 Horedt 1954, p. 215. 93 Kuna, Profantova 2005, p. 327 (varianta 3A). 91
37
este vorba de latura sudică, de unde bătea soarele cel mai mult, în acelaşi timp fiind şi opusă instalaŃiei pentru foc (la Vladimirescu, pentru că în cazul complexului de la Biharia nu este precizat locul cuptorului). ConstrucŃii adâncite în pământ, cu plan rectangular (poate şi dreptunghiular) şi stâlpi de sprijin, fie la colŃuri, fie la mijlocul laturilor sau cele două variante combinate, sunt amintite pe teritoriul Moldovei de către D. Gh. Teodor, atât pentru perioada secolelor V-VII, cât şi pentru secolele VII-IX sau X-XI94. P. Donat menŃionează, la rândul său, în aşezările de la Magdeburg, Mülhausen şi Tilleda complexe adâncite în pământ, cu plan dreptunghiular şi cu stâlpi la colŃuri (nu specifică numărul lor), uneori alături de stâlpi de fronton95. În zona Schleswig-Holstein şi în vecinătatea sa dinspre est apar mai ales locuinŃe cu stâlpii pe linia pereŃilor96. Însă complexul de la Vladimirescu îşi găseste o bună asemănare în varianta de locuinŃe cu stâlpi de fronton plasaŃi la mijlocul laturilor mai scurte, identificate de P. Donat97. Despre construcŃii adâncite în sol, cu 2 stâlpi de fronton şi uneori completate cu un al treilea stâlp scrie şi P. Šalkovsky98 sau I. Pleinerová, cercetătoarea aducând în discuŃie situaŃia locuinŃelor din aşezarea de la Závist99. Chiar şi în Scandinavia apare acest tip de construcŃie, în aşezarea vikingă de la Saedding fiind cercetate 15 complexe de acest fel100. Din păcate nu cunosc orientarea pe axa lungă a locuinŃei de la Vladimirescu pentru a exemplifica mai bine această variantă constructivă (plus că trebuie Ńinut cont şi de acel stâlp din apropierea laturii de S). ConstrucŃia de la Bratei ar putea să aibă analogii, chiar dacă nu foarte clare, într-un alt model constructiv, delimitat de către P. Donat, şi anume în locuinŃele adâncite, cu plan dreptunghiular şi cu stâlpi la colŃuri, însă în teritoriul avut în vedere de acesta (estul Germaniei, Polonia) este vorba de 4 stâlpi101, nu de 3 ca la Bratei. LocuinŃe cu 4 stâlpi de susŃinere. Am identificat 9 exemple în acest sens: o locuinŃă la Bratei-aşez. nr. 1 (L43), 2 complexe la Bratei-aşez. nr. 2 (L15/1973 şi L8/1973), un complex la OcniŃa – BistriŃa Năsăud (L12/1992), un altul la Poian (L19 – rep. nr. 110/c1), 3 construcŃii de la Sighişoara – Mureş (una din faza c1 şi două din faza c2) şi o locuinŃă la Remetea Mare – Timiş. În aşezarea mai timpurie de la Bratei complexul a avut 3 stâlpi plasaŃi pe laturile de N şi V102, iar 94
Teodor 1978, p. 15, 72 şi 104. Donat 1980, p. 66-67. 96 Donat 1980, p. 68. 97 Donat 1980, p. 84. 98 Šalkovsky2001, p. 23-25. 99 Pleinerová 1979, p. 632. 100 Stoumann 1980, p. 111. 101 Donat 1980, p. 84. 102 Nu se specifică poziŃia clară a stâlpilor de sprijin, iar faptul că, cuptorul se afla în colŃul de N mă face să-mi pun problema: oare care era orientarea complexului? cu laturile sau colŃurile spre punctele cardinale? (Bârzu 1994-1995, p. 266). 95
38
al patrulea pe latura de E. LocuinŃele din aşezarea nr. 2 de la Bratei au avut stâlpii aşezaŃi în cele patru colŃuri, cu diferenŃa că în L8/1973 vatra a fost amenajată pe latura de NE, iar în L15/1973 în colŃul de N. Aceeaşi situaŃie o întâlnim şi la OcniŃa, unde stâlpii se aflau în cele patru colŃuri ale complexului, în colŃul de V fiind construit şi un cuptor, la Poian, aici vatra aflându-se în colŃul de NE, şi la Sighişoara103 în cazul fiecărei locuinŃe, cu menŃiunea că în complexul B8-9/1983 (Pl. 24) au fost identificaŃi doar 2 stâlpi de susŃinere în colŃurile de V şi S, ceilalŃi 2 din celelalte două colŃuri fiind doar presupuşi de către autorii cercetărilor din acest sit104. O diferenŃă se constată în cazul complexului de la Remetea Mare, unde cei 4 stâlpi erau în colŃurile de N, S şi V, ultimul fiind plasat în centru locuinŃei; cuptorul a fost ridicat pe latura de N (şi din nou apare aceaşi problemă: care latură de N?). La acest tip constructiv se constată o mai mare omogenitate, mai ales în cazul complexelor apropiate cronologic, cum sunt cele de la Bratei 2 – sec. VIIVIII, OcniŃa – sec. VII-VIII, Sighişoara – sec. VII-VIII/IX (faza 2), doar locuinŃa de la Poian şi cea din faza 1 de la Sighişoara fiind mai timpurii – a doua jumătate a sec. VI- sec. VII. Se deosebesc complexele de la Bratei 1, datat în sec. VI-VII şi Remetea Mare – sec. VIII-IX. Pentru zona Moldovei, D. Gh. Teodor face referire pentru a doua jumătate a mileniului I p. Chr., la modul general, cum am menŃionat şi mai sus, la locuinŃe rectangulare (printre care erau probabil şi dreptunghiulare), adâncite în sol, cu stâlpi de sprijin la colŃuri105. Un complex asemănător, adică adâncit, dreptunghiular şi cu stâlpi în cele patru colŃuri, este şi locuinŃa nr. 5 din aşezarea de secol VIII de la Târgşor106. Pentru spaŃiul pruto-nistrian S. MusteaŃă arată că cele mai multe locuinŃe rectangulare aveau stâlpii poziŃionaŃi la colŃuri107. În Europa Centrală, dar şi mai spre nord, această variantă constructivă este atestată destul de frecvent. Sunt menŃionate astfel de complexe în aşezările din estul Germaniei şi din Polonia, la Mühlhausen sau Magdeburg, mai rare fiind spre N, în zona Schleswig-Holstein şi la est de aceasta108. De asemenea, acest tip de construcŃie (sau asemănător) a fost delimitat şi în aşezarea de tip Praga de la Roztoky – Cehia, aici fiind vorba de tipul 5, cu menŃiunea că nu se specifică şi forma în plan a locuinŃelor109 sau în faza a treia a aşezării de la Březno – 103
În cazul complexului B1/1980 apare şi un al cincilea stâlp în colŃul de V, care însă pare a întării doar stâlpul iniŃial, deoarece latura de SV a fost deplasată cu ocazia construcŃiei cuptorului nr. 2 al locuinŃei (Harhoiu, Baltag 2006-2007, II, p. 48-49). Datorită acestui fapt am considerat complexul ca având 4 stâlpi de susŃinere. 104 Harhoiu, Baltag 2006-2007, II, p. 83-84. 105 Teodor 1968, p. 233; Teodor 1978, p. 15-16, 72-73 şi 104. 106 Constantinescu 1960, p. 168-170. 107 MusteaŃă 1997, p. 137. 108 Donat 1980, p. 66-68. 109 Kuna, Profantova 2005, p. 327.
39
Cehia110. ConstrucŃii cu 4 stâlpi de sprijin plasaŃi la mijlocul laturilor au fost descoperite şi în aşezarea avară de la Balatonöszöd-Temetödülö – Ungaria111, locuinŃe cu cei 4 stâlpi la colŃuri apărând în aşezările din perioada stabilirii maghiarilor în Pannonia112. LocuinŃe cu 5 stâlpi de susŃinere (?). Am identificat un singur complex de acest tip, şi anume locuinŃa nr. 18 din aşezarea nr. 1 de la Bratei. SituaŃia este neclară în ce priveşte distribuŃia stâlpilor de susŃinere în perimetrul construcŃiei. Doi dintre stâlpi se aflau într-un colŃ, alŃii doi într-un alt colŃ, iar al cincilea întrun al treilea colŃ, în timp ce cuptorul a fost construit în colŃul de N. În acest caz poate fi vorba şi de un complex cu 3 stâlpi de susŃinere, dintre care doi au putut fi dublaŃi mai târziu pentru a le mări rezistenŃa. Însă nu sunt indicii care să confirme o astfel de situaŃie, mai ales că se cunosc situaŃii în care unul dintre stâlpii locuinŃei a fost dublat113. O locuinŃă cu 5 stâlpi a fost cercetată în aşezarea din epoca migraŃiilor de la Battonya – Ungaria (sfârşitul sec. IV – sec. V), însă aici stâlpii se aflau la capetele axei E – V şi în trei colŃuri114. LocuinŃe cu 6 stâlpi de susŃinere. Singurul exemplu provine de la Biharia-Grădina S.A. Baraj (L1/1979 din sec. IX-X – rep. nr. 23/c3; Pl.1), complexul având 2 stâlpi pe latura de E, 3 pe latura de N şi unul în partea de S a locuinŃei, spre interior; cuptorul a fost săpat în peretele de E.115 Din păcate ambiguitatea unor informaŃii fac dificilă căutarea unor analogii pe baza cărora ar fi posibilă stabilirea unui model constructiv. Dacă am cunoaşte distanŃele dintre stâlpii de pe laturile de N şi E ai locuinŃei de la Biharia, am putea stabilii dacă nu cumva intrarea a fost pe una dintre aceste laturi sau unii dintre stâlpi îi întăreau/ sprijineau pe ceilalŃi. H. Hamerow face referire la construcŃii adâncite, rectangulare (posibil şi dreptunghiulare), sprijinite pe 6 stâlpi. Însă ea are în vedere partea de nord-vest a Europei, unde acest tip de construcŃii aveau, în general, funcŃionalitate economică116. P. Šalkovsky delimitează pentru lumea slavă o variantă de construcŃie cu 6 stâlpi de sprijin, însă aceştia erau dispuşi câte 3 pe două laturi opuse117,
110
Pleinerová 2000, p. 65, Abb. 29:3 (locuinŃa nr. 39 – probabil sec. VIII-IX/X), dar şi locuinŃele nr. 69 sau 83 (p. 158). 111 Belényesy, Mersdorf 2004, p. 44. 112 Wolf 1996, p. 60; Wolf 2003, p. 325. 113 Spre exemplu locuinŃa nr. 69 din ultima fază (sec. VIII-IX/X) a aşezării slave de la Brezno-Cehia (Pleinerová 2000, p. 69, Abb. 33:1) sau complexul nr. 13 din aşezarea avară de la Dunaújváros-Ungaria (Bóna 1973, p. 21). 114 Szabó 1978, p. 61 – este vorba de locuinŃa nr. 1 (3 ábra-Abb. 3, p. 64). 115 Este posibil să avem acelaşi mod de plasare a stâlpilor de o parte şi de alta a cuptorului săpat în perete ca în locuinŃa L2 de la Cernat, menŃionată deja (p. 13 sau vezi rep. nr. 41). 116 Hamerow 2002, p. 31. 117 Šalkovsky 2001, p. 28.
40
model întâlnit şi în aşearea din secolele IV-VI de la Moreşti118. Complexul de la Biharia, dacă toŃi au fost stâlpi de sine stătători, ar putea să reprezinte o deviaŃie a acestei variante, laturile fiind alăturate şi nu opuse, iar pe una dintre laturi fiind 2 stâlpi şi nu 3 (poate şi din cauza cuptorului săpat în peretele de E). În aşezarea din secolele V-VII de la Selişte – Rep. Moldova, locuinŃa nr. 9 avea 6 stâlpi de susŃinere dispuşi în trei colŃuri şi la mijlocul a trei laturi119. Aproximativ asemănătoare este situaŃia şi în cazul locuinŃei nr. 69 din faza III a aşezării slave de la Březno – Cehia, unde 4 stâlpi erau la colŃuri, iar ultimii doi se aflau la mijlocul laturii de E120. LocuinŃe cu 7 stâlpi de susŃinere (?). O singură locuinŃă s-a încadrat acestei variante constructive, din faza datată în secolele IX-X de la BihariaGrădina S.A. Baraj (L/1980 – rep. nr. 23/c3). Complexul de la Biharia avea 3 stâlpi pe latura de E şi 4 pe cea de V (este posibil ca aici să fi fost realizată intrarea); instalaŃia pentru foc a fost amenajată în jumătatea de N a construcŃiei. Înclin să cred că, în acest caz este vorba de varianta 2x3 a lui Šalkosvky121, adică cu câte 3 stâlpi pe două laturi opuse, al patrulea stâlp de pe latura vestică fiind al doilea par al intrării. Pe lângă cei 7 stâlpi de susŃinere au fost descoperite mici şanturi la baza pereŃilor şi chiar urme de la bârne de lemn, acestea indicând probabil existenŃa şi poziŃia aşa-numitelor tălpi pe care erau aşezaŃi pereŃii construcŃiei.122 Este vorba fie de o combinare a celor două stiluri de construcŃie a pereŃilor, pe stâlpi de susŃinere şi pe tălpi, fie doar de o construcŃie cu stâlpi de sprijin şi pereŃii din trunchiuri de lemn, folosindu-se probabil Blockbautehnik. Însă este posibil ca aceste bârne mai groase să fie puse la baza pereŃilor şi la alte construcŃii pe stâlpi, ele oferind un plus de stabilitate şi protecŃie mai durabilă faŃă de umezeala din sol, cu care ar fi intrat în contact direct materialele folosite la realizarea pereŃilor (pari mai subtiri, nuiele etc). LocuinŃe cu 8 stâlpi de susŃinere. Singura locuinŃă adâncită în pământ, cu plan dreptunghiular şi cu acest număr de stâlpi a fost descoperită în aşezarea din secolele VII-VIII de la OcniŃa – BistriŃa-Năsăud (L8/1992). Stâlpii se aflau la colŃurile şi pe laturile complexului, probabil spre mijlocul acestora. Este vorba de o variantă des întâlnită în arhitectura locuinŃelor medievale timpurii. Este menŃionată pentru aşezările din zona Moldovei123, în Cehia la Roztoky124 sau în
118
Horedt 1954, p. 215. Corman 1998, p. 219, fig. 23:7. 120 Pleinerová 2000, p. 69, Abb. 33:1. 121 Šalkovsky 2001, p. 28. 122 Dumitraşcu 1983, p. 369. 123 Teodor 1968, p. 233; Teodor 1978, p. 15-16, 72-73 şi 104. 124 Kuna, Profantova 2005, p. 327 (tipul 6). 119
41
general la slavii vestici şi estici (în aşezările de la Demjanov, Ripnev, Korčak sau Zelenyj Gaj)125 şi în Europa Centrală126. LocuinŃe cu n stâlpi de susŃinere. În această categorie am inclus complexele în care au fost descoperite urmele stâlpilor de susŃinere, însă nu se specifică câŃi erau şi, de cele mai multe ori, nici poziŃia acestora în locuinŃă sau în exteriorul acesteia. Am identificat mai multe locuinŃe de acest fel. Una a apărut în aşezarea din secolele VII (?)-VIII de la Gornea – Caraş-Severin (L1; Pl.8)127, o alta la Stupini – BistriŃa-Năsăud (sec. VII-IX), 1 locuinŃă de la Rotbav – Braşov (rep. nr. 116), restul fiind descoperite în aşezarea din secolele VI-VII de la Sighişoara-Dealul Viilor – Mureş (rep. nr. 131/c1) şi în cea de secol VIII de la Şura Mică – Sibiu (maxim 8 locuinŃe)128. În ce priveşte locuinŃele din ultima aşezare menŃionată, se precizează că au avut stâlpi mari ce le susŃineau pereŃii, două dintre complexe având stâlpi şi undeva spre interior129. La Sighişoara se menŃionează descoperirea şi a unor complexe rectangulare sprijinite pe stâlpi plasaŃi la colŃurile construcŃiilor, pe o latură sau pe o axă, de regulă cea lungă130. Referitor la construcŃia de la Rodbav ştim doar că la colŃurile şi pe laturile sale au fost identificate gropi de pari131. În acest caz, locuinŃa putea să aibă de la 4 stâlpi în sus, calculând cei 4 pari de la colŃuri, plus câŃi vor fi fost pe laturile lui (?). DistribuŃia în teritoriu a locuinŃelor adâncite în pământ, cu plan dreptunghiular şi construite pe stâlpi de susŃinere a fost ilustrată în graficul nr.2. Şi în acest caz majoritatea exemplelor au fost descoperite în aşezări din interiorul arcului carpatic, fapt datorat, cred, şi numărului mult mai mare de situri identificate şi cercetate pe acest teritoriu. Însă şi aici intervine relativitatea cifrelor, din cauza complexelor ale căror plan nu a fost determinat sau menŃionat.
125
Pleinerová 1979, p. 629 şi 633-634. Donat 1980, p. 85 (însă P. Donat se referă aici la construcŃiile anexe din gospodărie). 127 Încadrarea complexului în această categorie este nesigură, deoarece s-au vehiculat opinii contradictorii în ce priveşte existenŃa (Uzum 1990) sau lipsa (łeicu, Lazarovici 1996) stâlpilor de susŃinere. 128 Nu ştiu sigur câte complexe de locuit medievale timpurii au fost descoperite în aşezare, deoarece autorii cercetărilor vorbesc despre 8 locuinŃe aparŃinând secolului VIII şi secolelor XI-XIII (Glodariu et Alii 1983, p. 245), anterior fiind menŃionate un număr de 23 de locuinŃe dacice, daco-romane şi medievale timpurii, fără cele medievale (Glodariu et Alii 1979, p. 154). 129 Glodariu et Alii 1979, p. 53. 130 Baltag 2004, p. 151, variantele c şi d. 131 Costea, Pop, Marcu 1973, p. 284. 126
42
30 25
numarul de locuinte
20 15 10 5 0 1
grafic nr. 2
2
3
1.Transilvania 2. vest - nord-vestul Romaniei 3. Banat
Grafic nr. 2: LocuinŃe adâncite în pământ, cu plan dreptunghiular, construite pe stâlpi de susŃinere. A.I.a.3. Trapezoidale: Subgrupei locuinŃelor adâncite în pământ, cu plan trapezoidal şi sprijinite pe stâlpi îi aparŃin 4 construcŃii din trei situri, şi anume locuinŃa nr. 21/1974 din aşezarea nr. 2 de la Bratei-Sibiu (rep. nr. 29), complexele nr. 51/2002 şi nr. 52/2002 din aşezarea slavă timpurie de la Lazuri-Satu Mare (rep. nr. 81/c1) şi locuinŃa B2/1979 din faza a doua a aşezării de la Sighişoara-Dealul Viilor (rep. nr. 131/c2). Dimensiunile lor variează între 6,70 m² (L52/2002 de la Lazuri) şi în jur de 15 m² (L21/1974 de la Bratei 2), iar adâncimea la care a fost săpată groapa locuinŃelor oscilează între -30-40 cm (L51/2002 – Lazuri) şi – 70-78 cm (L21/1974 – Bratei 2). LocuinŃe cu plan trapezoidal sunt menŃionate, referitor la slavii vestici, în aşezarea slavă de lungă durată (sec. VI/VII – IX/X) de la Blatné Remety – Slovacia, fără a se specifica însă dacă aveau sau nu stâlpi de susŃinere, precum şi la Nemcovce – Slovacia, unde unele construcŃii au fost pe stâlpi132. LocuinŃe cu 1 stâlp de susŃinere. Am identificat o singură contrucŃie încadrabilă acestei variante: B2/1979 (Pl.22) de la Sighişoara. Complexul a avut stâlpul în colŃul său de SE, cuptorul fiind construit în colŃul de N. 132
Imp sit slaves 1978, p. 31, respectiv p. 152-153.
43
LocuinŃe cu 4 stâlpi de susŃinere. Este vorba de un singur complex, şi anume de L21/1974 din aşezarea nr. 2 de la Bratei-Sibiu. Stâlpii de sprijin au fost plasaŃi în cele patru colŃuri ale construcŃiei, instalaŃia pentru foc aflându-se în jumătatea de NV a locuinŃei. Acest tip de construcŃie este menŃionat pentru teritoriul României, referitor la zona Moldovei fiind amintită numai pentru perioada secolelor VII-IX, fără a se preciza câŃi stâlpi de sprijin aveau şi cum erau dispuşi aceştia133. La modul general sunt amintite aceste construcŃii şi în ce priveşte Dobrogea sau Muntenia134. PrezenŃa lor în aşezarea din secolele IX-XII de la Gărvan este considerată de autorul cercetărilor ca fiind rară135. Mai frecvente par să fie locuinŃele cu plan trapezoidal în aşezarea de la Dridu (sec. X-XI)136. În ce priveşte teritoriul Rep. Moldova, Gh. Postică afirmă că locuinŃele adâncite în sol, cu plan trapezoidal apar doar uneori137. Şi S. MusteaŃă face referire la acest tip de complex, precizând că au fost descoperite în număr mai redus decât cele cu plan pătrat sau dreptunghiular138. La rândul său, I. Corman, arată puŃinătatea acestui tip de locuinŃă, în perioada secolelor V-VII reprezentând mai puŃin de 4% din numărul total al locuinŃelor descoperite în Rep. Moldova şi Bucovina de Nord (Ucraina)139. O analogie clară pentru locuinŃa de la Bratei este complexul nr. 1002 din etapa a treia (probabil sec. VIII-IX/X) a aşezării de la Březno – Cehia, care a avut plan trapezoidal şi câte un stâlp de susŃinere în fiecare colŃ140. O alta ar putea fi locuinŃa nr. 11 de la Siladice – Slovacia, care avea plan aproximativ trapezoidal (sau dreptunghiular – ?) şi câte un stâlp în fiecare din cele patru colŃuri141. Referitor la o altă aşezare din Cehia, şi anume cea slavă timpurie de la Roztoky, se aminteşte doar că locuinŃele cu plan trapezoidal sunt rare142. LocuinŃe cu n stâlpi de susŃinere. Am identificat cel puŃin două complexe, ambele din aşezarea slavă timpurie de la Lazuri-Satu Mare (L51/2002 şi L52/2002). Prima locuinŃă avea stâlpi în apropierea fiecărui colŃ şi spre interiorul ei, pe când cea de-a doua construcŃie beneficia de câŃiva stâlpi de sprijin pe latura sa cea mai lungă, săpaŃi într-un postament ce a fost cruŃat pe această parte, şi de un singur stâlp la mijlocul laturii sudice a locuinŃei. Pe lângă acestea trebuie amintite şi locuinŃele cu plan trapezoidal sprijinite pe stâlpi,
133
Teodor 1978, p. 72. Corbu 2006, p. 23. 135 Comşa E. 1959, p. 102-103. 136 Zaharia 1967, p. 13. 137 Postică 2007, p. 130. 138 MusteaŃă 1997, p. 136-137. 139 Corman 1998, p. 14. 140 Pleinerová 2000, p. 158. 141 Šalkovsky 1993, p. 66, Abb. 1:6. 142 Kuna, Profantová 2005, p. 325. 134
44
menŃionate de Gh. Baltag ca fiind descoperite în prima fază (sec. VI-VII) a aşezării de la Sighişoara-Dealul Viilor – Mureş (rep. nr. 131/c1)143. A.I.a.4. LocuinŃe cu plan neclar: Această categorie include complexele amintite doar ca şi patrulatere, cărora nu li s-a putut determina un plan clar (pătrat, dreptunghi etc.) şi construcŃiile la care au fost surprinse elemente (laturi, colŃuri) ce indică o formă probabil patrulateră. Am identificat 6 complexe care pot fi încadrate acestui tip contructiv: 3 din aşezarea din secolele VIII-IX de la Gătaia – Timiş (rep. nr. 65) şi 3 (L23, L27 şi L31) din cea de secol VIII (eventual sfârşitul sec. VII-începutul sec. IX) de la Comana de Jos-Gruiul Văcarului – Braşov (rep. nr. 50). LocuinŃe cu 1 stâlp de susŃinere. Despre construcŃiile de la Comana de Jos avem mai multe detalii decât despre cele de la Gătaia. LocuinŃa nr. 23 avea un stâlp lângă peretele estic, iar groapa sa se adâncea până la -60 cm de la nivelul de călcare vechi. L27 avea lăŃimea de circa 350 cm şi adâncimea gropii de -80 cm, stâlpul acestui complex fiind plasat în colŃul de NE. În fine, despre L31 ştim doar că avea un stâlp de sprijin în colŃul de E. Din cauza necunoaşterii clare a planului acestor complexe este greu să li se caute analogii în alte situri arheologice. ConstucŃii cu patru laturi şi un singur stâlp de susŃinere sunt amintite pentru mediul slav al Europei Centrale de către P. Šalkosvsky144. Apar în Cehia (la Roztoky – sec. VI-VII)145, în Slovacia146 sau în Republica Moldova (la Durleşti-Valea Babei sau la Hligeni)147, iar mai sus am prezentat cazul locuinŃelor adâncite în pământ şi cu un singur stâlp, dar cu plan pătrat. LocuinŃe cu n stâlpi de susŃinere. Aici se încadrează cele 3 locuinŃe de la Gătaia, despre care se menŃionează doar că aveau plan patrulater şi că structura lor era susŃinută de stâlpi de sprijin. A.I.b. LocuinŃe cu plan oval/oval-alungit. Pe teritoriul Transilvaniei, locuinŃele adâncite în pământ, cu plan oval şi/sau oval-alungit şi cu stâlpi de sprijin, nu au fost descoperite în număr mare, acestea fiind identificate doar în trei aşezări medievale timpurii: la Lugoj – Timiş (rep. nr. 88 – nu se cunoaşte numărul complexelor148), la Popeni-Sălaj (rep. nr. 111 – 1 locuinŃă) şi la Sighişoara – Mureş (rep. nr. 131/c1). În ce priveşte dimensiunile acestor complexe, mai multe informaŃii avem de la Lugoj. Astfel, pe axe, locuinŃele din aşezarea amintită erau de circa 143
Baltag 2004, p. 147. Šalkovsky 2001, p. 23-25. 145 Kuna, Profantová 2005, p. 327, la nr. 2 din tipologia propusă de autori. 146 Šalkovsky 1993, p. 65. 147 MusteaŃă 1997, p. 132. 148 Mare 1997, p. 122-123. 144
45
230-260 x 140-160 cm, adâncimea lor oscilând între 80 şi 110 cm de la nivelul actual de călcare. ConstrucŃia de la Sighişoara era mult mai spaŃioasă, măsurând pe axe 540 x 400 cm. Referitor la locuinŃa de la Popeni cunoaştem doar adâncimea la care cobora groapa sa, şi anume la -60 cm de la nivelul actual de călcare şi circa -40 cm de la nivelul de călcare al aşezării. LocuinŃe cu 1 stâlp de susŃinere. În situl de la Lugoj-Ştiuca Veche au fost semnalate mai multe locuinŃe, care aveau la un capăt al axei lungi o treaptă din lut cruŃat, în care se găsea groapa unui stâlp. În cazul locuinŃei de la PopeniPe Pogor nu este specificată poziŃia stâlpului de sprijin. LocuinŃe cu 2 stâlpi de susŃinere. Singurul exemplu în acest sens este complexul Cpt2/1977 de la Sighişoara, care avea cei 2 stâlpi dispuşi pe axa lungă. Nu se fac referiri mai detaliate la poziŃia acestora. Pentru teritoriul Moldovei, D. Gh. Teodor nu menŃionează şi locuinŃe cu plan oval atunci când discută despre construcŃiile adâncite de pe parcursul întregii a doua jumătăŃi a mileniului I p.Chr149. În ce priveşte sudul României, E. Corbu aminteşte de complexe cu formă ovală descoperite în aşezarea de la Dulceanca150. Referitor la spaŃiul dintre Prut şi Nistru, se pare că locuinŃele cu plan oval au fost atestate destul de rar151, la unii cercetători basarabeni nefiind luate în discuŃie chiar deloc sau doar prea puŃin152. P. Šalkovsky menŃionează pentru teritoriul dintre Vistula şi Oder şi pentru zona Ucrainei carpatice construcŃii ce aveau groapa de formă ovală, acestea având şi o structură construită la suprafaŃa solului, groapa reprezentând doar partea centrală a acestui tip de locuinŃă153. Este foarte posibil ca şi unele locuinŃe ovale din zona supusă cercetării aici să fi fost construite în acelaşi mod, însă urmele lor de la suprafaŃa solului să nu se fi păstrat până la noi. Acest tip constructiv, pe parcursul secolelor VII-IX, va fi cunoscut pe un spaŃiu destul de vast din Europa Centrală şi Răsăriteană, chiar dacă nu în număr prea mare, locuinŃele fiind în general construite pe stâlpi de susŃinere154. Un complex ovalalungit a fost identificat şi în aşezarea din secolele X-XI de la Ledine-Torčec – CroaŃia, însă în cazul acestuia nu este amintită existenŃa vreunui element de sprijin155. În Slovacia, la Blatné Remety, printre diferite tipuri de locuinŃe descoperite, au fost semnalate şi cele cu plan oval, dar nici în acest caz nu se arată existenŃa sau lipsa stâlpilor de susŃinere156. 149
Teodor 1978. Corbu 2006, p. 23. 151 Postică 2007, p. 130. 152 MusteaŃă 1997; Corman 1998; Andronic 2005b. 153 Šalkovsky 1993, p. 67şi 72. 154 Šalkovsky 2001, p. 54-56. 155 Sekely-Ivančan 2005, p. 48. 156 Imp sit slaves 1978, p. 31. 150
46
În general, locuinŃele adâncite în pământ, cu plan oval/oval-alungit şi cu stâlpi de susŃinere apare destul de rar în această zonă, după cum s-a putut constata din cele prezentate mai sus, raritatea acestora fiind observată atât pentru Europa Centrală şi Estică157, cât şi pentru cea Occidentală158. A.I.e. LocuinŃe cu plan nedeterminat. Am inclus acestei categorii câteva complexe cercetate în aşezarea medievală timpurie de la Mirşid-Fântâna Albă – Sălaj (rep. nr. 98), despre care se ştie doar că le-a fost surprinsă câte o latură, un colŃ sau gropi de la stâlpii de sprijin159. Pe baza ceramicii recuperate locuinŃele au fost datate în secolele VII-VIII. Un alt complex ce se încadrează acestei grupe este locuinŃa L4/1999 de la Cuceu-Valea Bochii – Sălaj (rep. nr. 55). În partea sa sudică, dar în exteriorul ei, au fost descoperite gropile a 3 stâlpi de sprijin, iar pe suprafaŃa ei interioară sau găsit bucăŃi de lemn ars provenind de la un stâlp de susŃinere interior. LocuinŃa s-a conturat la 60 cm de la nivelul actual de călcare şi se adâncea la 110 cm. Aşezarea căreia îi araŃinea a fost datată în secolele VIII-IX. 30
numarul locuintelor
25 Transilvania
20 15
vest si nord-vestul Romaniei
10
Banat
5 0 1
2
3
4
1.loc. patrate 2.loc. dreptunghiulare 3.loc. trapezoidale 4.loc. ovale
Grafic nr. 3: LocuinŃe adâncite în pământ şi construite pe stâlpi de susŃinere (în cazul locuinŃelor ovale – nr. 4 din Banat nu cunosc numărul lor, aceasta fiind cauza pentru care nu apare pe grafic). Graficul nr. 3 compară distribuŃia teritorială a tipurilor de complexe pentru locuit cu plan determinat, adâncite în pământ şi construite pe stâlpi de 157
Šalkovsky 2001, p. 42 (circa 8% din numărul locuinŃelor descoperite). Chapelot 1980, p. 6. 159 Autorii cercetărilor de la Mirşid menŃionează descoperirea a 4 locuinŃe, dezvelite doar parŃial, la unele fiind surprinse gropi de stâlpi, fără a se arăta la care şi la câte dintre ele (Matei et Alii 2001, p. 146-147, nr. 122). 158
47
susŃinere. Este clar că locuinŃele cu formă dreptunghiulară sunt cele mai numeroase, acestea fiind dominante mai ales în Transilvania. Nu cred că este de mirare, deoarece este planul cel mai logic care poate fi dat unei construcŃii de locuit şi nu numai. A.II. Complexe adâncite construite fără stâlpi de susŃinere Această grupă cuprinde locuinŃele în legătură cu care se specifică lipsa stâlpilor de susŃinere sau cele la care putem deduce că aceştia au lipsit (mă refer la cazurile în care autorii cercetărilor ne spun că anumite construcŃii au avut astfel de stâlpi, iar la altele nu sunt menŃionaŃi, chiar dacă complexul a fost cercetat în totalitate – în ce priveşte aceste locuinŃe, am presupus că s-a utilizat o altă tehnică de construcŃie decât cea pe stâlpi). ConstrucŃiile adâncite în pământ şi construite fără a se folosi stâlpi de sprijin au fost descoperite în număr destul de mare pe teritoriul avut în vedere pentru această cercetare, Ńinând cont de faptul că despre foarte multe complexe nu avem informaŃii satisfăcătoare. Cele mai multe construcŃii fac parte din categoria locuinŃelor cu plan patrulater, predominând cele cu formă dreptunghiulară, cele pătrate urmându-le îndeaproape. Este reprezentată cu circa 8 exemplare şi categoria locuinŃelor cu plan trapezoidal, fiind semnalate şi câteva ale căror formă nu a fost clar (sau deloc) determinată. Lipsa elementelor de susŃinere precum stâlpii sau parii, ne duce cu gândul la tehnica constructivă cunoscută sub numele de Blockbautehnik, în care pereŃii construcŃiilor sunt realizaŃi din bârne de lemn prelucrate mai mult sau mai puŃin şi îmbinate la colŃurile complexului. Această idee a fost exprimată deja acum aproape trei decenii de către P. Donat160. A.II.a. LocuinŃe cu plan patrulater. A.II.a.1. Pătrate: Acest tip de locuinŃă a apărut în 7 aşezări medievale timpurii şi numai pe teritoriul Transilvaniei intracarpatice, însumând circa 50 de complexe161. DistribuŃia acestora pe aşezări este următoarea: 7 locuinŃe în aşezarea nr. 1 de la Bratei – Sibiu (rep. nr. 28), 3 în aşezarea nr. 2 de la Bratei (rep. nr. 29), 1 la CiceuCorabia – BistriŃa-Năsăud (rep. nr. 44), 5 locuinŃe la Eliseni – Harghita (rep. nr. 60), 9 la Filiaş – Harghita (rep. nr. 63), 7 la Poian – Covasna (dintre care 6 în faza c2a a aşezării şi 1 în faza c2ab; rep. nr. 110), 1 la Stupini- BistriŃa-Năsăud 160
Donat 1980, p. 59. Nu este exclus ca 2 din cele 50 de complexe să fie locuinŃe de suprafaŃă. Este vorba de L42/B41 de la Filiaş şi L19 de la łaga. Presupun acest lucru, deoarece ambele locuinŃe se aflau la adâncime mică, prima la -35 cm de la actualul nivel de călcare, iar cea de-a doua la 32 cm. Apoi, în locuinŃa L4/1964 din aşezarea nr. 2 de la Bratei, a fost descoperită, într-o mică groapă cilindrică, o coloană din pietre (Zaharia 1994-1995, p. ). Dacă această coloană reprezintă rămăşiŃele unui stâlp folosit în sistemul de sprijin al construcŃiei, atunci locuinŃă sar încadra categoriei de complexe adâncite, cu plan pătrat şi un stâlp de susŃinere.
161
48
(rep. nr. 134/c1), 12 la Şimoneşti-Sub stejari – Harghita (rep. nr. 140) şi 5 locuinŃe la łaga – Cluj (rep. nr. 147). Din punct de vedere cronologic, cele mai multe locuinŃe sunt încadrabile secolelor VII-VIII, în special cele din aşezările din sud-estul Transilvaniei (Eliseni, Filiaş, Poian – faza c2a şi Şimoneşti), dar şi de la łaga din judeŃul Cluj, restul fiind de la Bratei-aşez. nr. 2, Poian – faza c2ab şi Stupini – BistriŃaNăsăud, toate trei datate în secolele VIII-IX, şi din prima aşezare de la Bratei – sec. VI-VII. Despre aşezarea de la Ciceu-Corabia se spune doar că este de la sfârşitul mileniului I p.Chr. În comparaŃie cu alte variante constuctive, în acest caz, segmentul temporal cel mai bine acoperit este cel al secolelor VII-VIII. Dimensiunile complexelor sunt destul de diferite de la o aşezare la alta. Lungimea laturii oscilează între 220/240 cm (L27 sau L28 de la Poian/c2a – Pl. 19/A) şi 440 cm (L15/B15 de la Filiaş) sau 450 cm (L8/1964 din aşezarea nr. 2 de la Bratei), cele mai multe locuinŃe având însă latura în jur de 300-350 cm. Adâncimea medie este în jur de 50-60 cm, însă sunt construcŃii adâncite şi până la 115 cm (L2/1965 de la Şimoneşti sau L12 de la łaga) sau numai până la 35 sau 32 cm (L42/B41 de la Filiaş, respectiv L19 de la łaga), în aceste ultime două cazuri neexcluzând posibilitatea ca locuinŃele să fi fost de suprafaŃă. Majoritatea complexelor au avut instalaŃie pentru foc, de obicei fiind realizate în unul dintre colŃurile nordice ale locuinŃelor. Pe teritoriul României construcŃiile adâncite, cu plan pătrat şi fără structură din stâlpi sunt întâlnite, însă mai frecvent sunt în alte zone ale Europei Centrale. În Muntenia, în aşezarea din secolele IX-X de la Bucov 1, au fost descoperite mai multe locuinŃe adâncite în pământ şi având formă pătrată, la care nu se menŃionează existenŃa stâlpilor de sprijin162. Rămânând în aceeaşi arie geografică, la Dridu sunt locuinŃe şi cu plan pătrat care au fost construite fără o structură din stâlpi de susŃinere, doar în cazul unui singur complex fiind amintite gropile acestora (L15/1959)163. E. Corbu vorbeşte, referitor la Câmpia Română şi la cetăŃile Capidava sau DinogeŃia, despre construcŃii adâncite cu pereŃii din împletitură de nuiele, fără a menŃiona şi stâlpi de sprijin164. Pe teritoriul Moldovei, în aşezarea medievală timpurie de la Băiceni-Silişte sunt şi câteva complexe adâncite în sol, cu plan pătrat sau aproximativ pătrat, în care nu au apărut urme de la stâlpi sau pari165. De asemenea, la Hlincea-Iaşi au fost cercetate locuinŃe adâncite, aproximativ pătrate, dar la care nu au fost surprinse urme de la stâlpi166. În cazul aşezării de la Poiana – Suceava toate locuinŃele au fost
162
Comşa M. 1959, p. 82. Zaharia 1967. 164 Corbu 2006, p. 23. 165 IoniŃă, Spinei 1972, p. 307-312. 166 Petrescu-DâmboviŃa 1954; Petrescu-DâmboviŃa 1955. 163
49
construite fără ajutorul stâlpilor de sprijin, o parte dintre acestea având însă plan dreptunghiular167. În spaŃiul polonez, în aşezările medievale timpurii de la Krakovia – Nowa Huta-Szpital sau Nowa Huta-Mogila sunt semnalate astfel de locuinŃe adâncite în sol şi fără stâlpi de susŃinere. ConstrucŃii similare au fost descoperite şi în estul Germaniei, la Kehnert sau Köthen-Gütersee, în Cehia la Běchovice sau în Slovacia, în faza mai veche a aşezării de la Nitriansky Hrádok168. P. Šalkovsky menŃionează acest model de locuinŃă pentru spaŃiul slav al Europei Centrale, afirmând că aceste complexe apar mai sporadic în zona Dunării de Jos şi sud-estul Transilvaniei169. LocuinŃe asemănătoare au fost cercetate şi în aşezarea avară târzie (sec. VIII) de la Gyula – Ungaria170. Spre estul Europei, în aşezări precum Bovšev, Ripnev sau Gorodok, a fost semnalat un număr relativ mare de construcŃii fără structură din stâlpi, fără a se preciza însă forma acestora171. Din datele de mai sus se poate concluziona faptul că tipul locuinŃelor adâncite în pământ, cu plan pătrat şi fără stâlpi de susŃinere a reprezentat un model constructiv destul de uzitat în perioada medievală timpurie în întreg arealul central-european. A.II.a.2. Dreptunghiulare: Am identificat aproximativ 133172 astfel de locuinŃe, descoperite în 28 aşezări medievale timpurii, dintre care 24 din interiorul arcului carpatic şi numai 1 în Câmpia de Vest şi 3 de pe teritoriul Banatului. În tabelul de mai jos (tabelul nr. 1) este ilustrătă această situaŃie:
167
Andronic 2005. Donat 1980, p. 58-59. 169 Šalkovsky 2001, p. 20; Šalkovsky 1993, p. 65. 170 Liska 2004. 171 Pleinerová 1979, p. 634. 172 Cifra este aproximativă, deoarece câteva complexe ar putea să aparŃină altei categorii constructive, şi anume tipului de locuinŃe de suprafaŃă. Este vorba de L14, L35, L38, L41 şi L42 de la Filiaş, în cazul cărora adâncimea gropii este destul de mică, între -30 şi -40 cm. Apoi există o neconcordanŃă a unor date privitoare la locuinŃa nr. 1 de la Gornea, în legătură cu care se afirmă că au fost descoperiŃi câŃiva stâlpi de susŃinere (Uzum 1990), pentru ca întrun articol mai recent să se infirme acest lucru (łeicu, Lazarovici 1996). Astfel că, complexul de la Gornea ar putea să aparŃină tipului de locuinŃe adâncite, cu plan dreptunghiular şi cu stâlpi de sprijin. 168
50
Nr.
Denumirea sitului
1
TRANSILVANIA INTRACARPATICĂ Badon-Doaşte, Sălaj 1 sec. VI – VII
nr. 17
2
Bratei – aşez. nr. 1, Sibiu
11
sec. VI –VII
nr. 28
3
Bratei – aşez. nr. 2, Sibiu
9
nr. 29
4
Cernat, Covasna
1
sec. VI – VIII173 sec. VIII
5
2
6
Ciceu-Corabia, BistriŃaNăsăud Comana de Jos, Braşov
8
sf. mil. p.Chr. sec. VIII
7
Cuceu, Sălaj
1
sec. VIII – IX
nr. 55
8
Eliseni, Harghita
3
sec. VII – VIII
nr. 60
9
Filiaş, Harghita
20 - ?
sec. VII – VIII
nr. 63
10
Hărman, Braşov
3
sec. VII – IX
nr. 72
11
Iclod, Cluj
1
per. med. timp.
nr. 73
12
Marca, Sălaj
1
sec. VIII – IX
nr. 90
13
Pericei, Sălaj
1
sec. VII – VIII
nr. 108
14
Poian, Covasna
Popeni, Sălaj Sighişoara-Dealul Viilor, Mureş
sec. VI – VII sec. VII – VIII sec. IX – X sec. VIII – IX sec. VI – VII sec.VIIVIII/IX sec. VIII – IX
nr. 110
15 16
- c1 = 6 - c2a = 7 - c2d = 1 1 - c1 = 1 - c2 = 8
17
Stupini-FânaŃele Archiudului,BistriŃa-Năsăud
Nr. de locuinŃe
15
173
Datare
Nr. repertoriu
nr. 42 I
nr. 44 nr. 50
nr. 111 nr. 131
nr. 134
LocuinŃele din această aşezare nu au o datare unitară, autoarea oferind datări separate pentru aproape fiecare complex: L2, L6 şi L7 = sec. VI-VII; L3, L5, L8 şi L11 = sec. VIVIII; L15 = sec. VII-VIII; L13 = sec. VIII (Zaharia 1994-1995) – numerotarea locuinŃelor este conformă repertoriului de la sfârşitul lucrării (rep. nr. 28).
51
18
20
Stupini-Vătăşină, BistriŃa-Năsăud Şieu Odorhei, BistriŃa-Năsăud Şimoneşti, Harghita
4
sec. VII – IX
nr. 135
1
sec. VIII – IX
nr. 138
7
sec. VIII
nr. 140
21
Şirioara, BistriŃa-Năsăud
1
sec. VIII
nr. 141
22
Şopteriu, BistriŃa-Năsăud
4
sec. VII – VIII
nr. 142
23
Zalău-Panic, Sălaj
- c1 = 1
sec. VI – VII
nr. 157
24
Zalău-Dromet 1, Sălaj
1
sec. VI – VII
nr. 159
19
VESTUL ŞI NORD-VESTUL ROMÂNIEI 1
Biharia-Grădina S.A. Baraj, Bihor
- c1 = 1 - c2 = 1
sec. VIII – IX sec.VII/VIIIIX
nr. 23
5-?
sec. VII – VIII
nr. 67
5
sec. VI - VIII
nr. 79
1
sec. VIII – IX
nr. 115
BANAT 1 2
Gornea-CăuniŃa de Sus, Caraş-Severin Jabăr, Timiş
3
Remetea Mare, Timiş
Tabel nr. 1 – LocuinŃe adâncite în pământ, cu plan dreptunghiular, fără stâlpi de susŃinere. Cronologic, după cum rezultă din tabel, construcŃiile fac parte din secole diferite, constatându-se însă o concentrare în perioada secolelor VII-IX, în special secolul VIII. Doar în şapte cazuri avem exemple mai timpurii, din secolele VI-VII şi VI-VIII. Din punct de vedere al răspândirii teritoriale, majoritatea locuinŃelor dreptunghiulare şi fără stâlpi de susŃinere se concentrează în spaŃiul de sud-est şi nord a Transilvanie intracarpatice. Acest fapt se datorează, cred eu, în primul rând faptului că în aceste zone au avut loc cercetări arheologice mai consistente şi mai numeroase, realizate de arheologii Z. Székely, în sud-estul Transilvaniei, şi C. Gaiu pe teritoriul judeŃului BistriŃa-Năsăud. Privind răspândirea teritorială a acestui tip de complex ilustrativ este şi graficul nr. 4.
52
140 120
numarul locuintelor
100 80 60 40 20 0 1
2
3
1. Transilvania 2. vest si nord-vestul Romaniei 3. Banat
Grafic nr. 4: LocuinŃe cu plan dreptunghiular, adâncite în pământ şi construite fără stâlpi de susŃinere (pe tălpi). Dimensiunile suprafeŃei locuinŃelor variează între 3,75 m² (L8/1992 de la Cefa) şi 28,6 m² (locuinŃa nr. 11/1981 din faza c1 a aşezării de la BihariaGrădina S.A. Baraj), iar adâncimea gropii acestora între circa 40 şi 130 cm. Acest tip de construcŃie pentru locuit a fost descoperit destul de frecvent pe tot teritoriul românesc în a doua jumătate a mileniului I p.Chr. Sunt semnalate în cele două aşezări de la Bucov I şi Bucov II174, la Gărvan175, la Dridu176 sau la Ipoteşti177, în Muntenia, la Făcăi-Branişte178 în zona Olteniei, în aşezările de la Băiceni-Silişte179, Dulceşti-Valea Neagră – NeamŃ180, la Hlincea – Iaşi181 sau la Poiana – Suceava182, pe teritoriul Moldovei183. Şi pentru zona Basarabiei s-a 174
Comşa M. 1959. Mă refer la tipul 2 de locuinŃă, în legătură cu care nu se aminteşte existenŃa vreunui stâlp de susŃinere, însă aceste case au o tehnică constructivă mai avansată, groapa lor fiind căptuşită cu pietre prinse cu lut (Comşa E. 1959, p. 111). 176 Zaharia 1967, spre exemplu locuinŃa nr. 2 din faza 1 a aşezării (p. 20). 177 Roman, Ferche 1978. 178 Toropu, Stoica 1971, p. 54-56 (locuinŃa nr. 2). 179 IonoŃă, Spinei 1972, p. 307-309. 180 ScorŃanu 1989. 181 Petrescu-DâmboviŃa 1954, p. 236. 182 Andronic 2005a. 183 La modul general acest tip de construcŃie este menŃionat şi de D. Gh. Teodor pentru zona Moldovei, precizând totuşi că sunt mai puŃine, majoritare fiind construcŃiile cu stâlpi de susŃinere (Teodor 1968, p. 233; Teodor 1978, p. 15-16, 72-73, 104). 175
53
constatat existenŃa locuinŃelor adâncite în pământ şi fără stalpi de sprijin, dintre care o parte erau probabil dreptunghiulare184. LocuinŃa adâncită şi fără structură de stâlpi este menŃionată pentru Europa Centrală şi de P. Šalkovsky, acesta observând că predominantă este forma dreptunghiulară a gropii acestora185. În etapa II a aşezării de la Březno – Cehia majoritatea construcŃiilor au avut formă dreptunghiulară însă în acest caz autoarea nu precizează câte aveau şi câte nu aveau stâlpi de susŃinere186. În arealul râului Havel sunt menŃionate aşezări ce aveau locuinŃe fără structură din stâlpi, însă nu este arătată şi forma lor în plan187. O locuinŃă dreptunghiulară, la care nu s-au observat urme de stâlpi, a fost săpată în aşezarea medievală timpurie de la Ledine-Torčec – CroaŃia, însă despre acest complex cercetătoarea nu are decât puŃine informaŃii188. Pentru zona Pannoniei secolului IX (perioada carolingiană), B. M. Szöke constată, pe lângă locuinŃele cu stâlpi de susŃinere, şi existenŃa construcŃiilor pe aşa numitele tălpi, pe baza dimensiunilor oferite acestea părând a fi în general dreptunghiulare189. Rămânând în spaŃiul ungar, în aşezarea arpadiană de la Visegrád-Várkert au fost cercetate şi locuinŃe în cazul cărora nu au apărut urme ale stâlpilor de susŃinere190. Referindu-se la aşezări din Europa central-estică (Gorodok sau Ripnev), I. Pleinerová amintea la modul general şi existenŃa locuinŃelor fără structură din stâlpi191, dintre acestea cu siguranŃă o parte fiind dreptunghiulare. Referitor la această categorie de locuinŃe, se constată faptul că au fost descoperite într-un număr mai mare decât cele cu plan pătrat şi au fost răspândite în mai multe aşezări. Din punct de vedere cronologic, acest tip acoperă mai consistent secolele VII-IX, în special VIII, pe când cele cu plan pătrat se întâlnesc mai des în secolele VII-VIII. A.II.a.3. Trapezoidale: ConstrucŃiile adâncite în sol, cu plan trapezoidal şi fără stâlpi de susŃinere au fost descoperite în număr mult mai mic decât celelalte două tipuri de locuinŃe patrulatere. Au apărut în jur de 9 astfel de complexe (posibil mai multe)192, identificate în cadrul a 5 aşezări, patru din interiorul arcului Carpatic şi una în Câmpia de Vest. 184
Din cele 200 de locuinŃe identificate, 127 au avut stâlpi de susŃinere, restul fiind construite fără ajutorul acestora. În unele aşezări (ex. Selişte) predominau complexele cu plan dreptunghiular. (Andronic 2005b, p. 299, n. 151). 185 Šalkovsky 2001, p. 17-20; Šalkovsky 1993, p. 65. 186 Pleinerová 2000, p. 150. 187 Grebe 1979, p. 344. 188 Sekelj-Ivanëan 2005, p. 48. 189 Szöke 2003, p. 314. 190 Kovalovszki 1985, p. 44. 191 Pleinerová 1979, p. 634. 192 Ar putea să fie mai multe astfel de locuinŃe, deoarece în cazul primei faze a aşezării de la Sighişoara-Dealul Viilor (rep. nr. 124/c1) este menŃionată şi existenŃa unor construcŃii cu plan
54
Dispunerea pe aşezări a locuinŃelor şi încadrarea lor cronologică este următoarea: 1 este din aşezarea nr. 1 de la Bratei – Sibiu (rep. nr. 28; sec. VIVII), 2 din aşezarea nr. 2 de la Bratei (rep. nr. 29; sec. VI-VIII), 3 de la Comana de Jos-Gruiul Văcarului – Braşov (rep. nr. 50; sec. VIII), 1 din prima fază a aşezării de la Sighişoara-Dealul Viilor – Mureş (rep. nr. 131/c1; sec. VII)193 şi o alta din faza a doua a aceleeaşi aşezări (rep. nr. 131/c2; sec. VIII) şi o locuinŃă din nivelul 2 al aşezării de la Cefa-La Pădure – Bihor (rep. nr. 40/c2; sec. VIIIIX). Şi în ce priveşte acest model constructiv sunt acoperite mai ales secolele VII-VIII, însă puŃinătatea descoperirilor face ca orice concluzie de acest gen să rămână fără substanŃă. Dimensiunile complexelor merg de la 280 x 260 x 200 x 100 cm (locuinŃa B2/1979 din faza 2 a aşezării de la Sighişoara, Pl.22) până la 650 x 700 x 100 x 150 cm (L6/1992 din faza 2 de la Cefa), adâncimile încadrându-se între 35/-45 cm (B4/1979 din faza 2 a aşezării de la Sighişoara, Pl.22) şi -100 cm (L7 de la Comana de Jos, Pl.7). Nici în alte zone ale României locuinŃele cu plan trapezoidal nu sunt numeroase. E. Corbu le aminteşte în legătură cu aşezările medievale timpurii din SE Munteniei194. Au fost descoperite şi la Gărvan, cu precizarea autorului săpăturilor că erau mai rare195, sau la Dridu, unde apar mai frecvent196. Pentru teritoriul Moldovei, D. Gh. Teodor menŃionează faptul că în unele aşezări din secolele VII-IX (ex. Poiana sau BrăşăuŃi, ambele din judeŃul NeamŃ) au fost săpate şi locuinŃe cu plan trapezoidal, acestea fiind însă mai rare197. În spaŃiul central-european astfel de complexe au apărut în aşezări din Republica Moldova, însă mai puŃine198, la aceeaşi concluzie ajungând şi o cercetare recentă199. Pentru mediul cultural slav, locuinŃele fără stâlpi şi cu formă
trapezoidal, unele posibil fără stâlpi de sprijin (Baltag 2004, p. 149). Însă în 2006-2007 s-a publicat monografia acestei aşezări (Harhoiu, Baltag 2006-2007), în care presupun că au fost prezentate, cu descriere şi date, toate complexele cercetate, locuinŃele cu plan trapezoidal fiind prezentate fiecare la categoria căreia i se încadra. 193 În ce priveşte acest complex, nu este foarte sigur că a avut plan trapezoidal. Autorul cercetărilor din acest sit o consideră ca având formă dreptunghiulară (Harhoiu, Baltag 20062007, II, p. 40-41), însă dimensiunile laturilor locuinŃei pare să sugereze un plan uşor trapezoidal (laturile: NV = 250 cm, NE = 370 cm, SE = 300 cm şi SV = 350 cm). 194 Corbu 2006, p. 23. 195 Comşa E. 1959, p. 102-103. 196 Zaharia 1967, p. 13 (spre exemplu locuinŃele L13/1959, L14/1959 sau L12/1960 din faza 1 a aşezării – p. 31, 34, respectiv 37). 197 Teodor 1978, p. 72. 198 MusteaŃă 1997, p. 136-137; Corman 1998, p. 14. I. Corman oferă o statistică a locuinŃelor de diferite forme, cele trapezoidale, împreună cu cele rombice şi cele cu plan neregulat, reprezentând doar 4% din totalul de complexe inventariate – autorul are în vedere secolele VVII p.Chr. 199 Postică 2007, p. 130.
55
trapezoidală, sunt menŃionate de către P. Šalkovsky200. Rămânând în aceeaşi arie culturală, se pot aminti descoperirile de acest gen, deşi mai rare, din aşezarea slavă timpurie de la Roztoky – Cehia201 sau din cele de la Blatné-Remety şi Nemcovce – Slovacia, dar în acest caz nu se precizează clar dacă complexele au avut sau nu stîlpi de susŃinere202. În general se constată puŃinătatea acestei forme în ce priveşte locuinŃele adâncite în pământ şi construite fără stâlpi de susŃinere. Poate nu reprezenta un model constructiv în sine, fiind doar un derivat al construcŃiilor cu plan dreptunghiular, uneori posibil determinat şi de impedimente cauzate de conformaŃia terenului. A.II.a.4. LocuinŃe cu plan neclar: Au fost cercetate şi câteva complexe despre care s-a stabilit că erau patrulatere sau numai se presupune acest lucru, însă nu li s-a putuit determina forma clară (pătrat, dreptunghi etc). Sunt circa 22-23 astfel de complexe, descoperite în 9 aşezări medievale timpurii. Acestea sunt ilustrate în tabelul următor (tabelul nr. 2): Nr.
Denumirea sitului
Nr. de locuinŃe
Datare
TRANSILVANIA INTRACARPATICĂ Albeşti, Mureş - c1 = ? sec. VII – VIII - c2 = 6-7 sec. IX – X Comana de Jos, Braşov 5 sec. VIII Iernut, Mureş 1 sec. VIII – IX Sighişoara, Mureş - c2 = 1 sec.VII– VIII/IX Zalău-La - c2 = 1 sec.VII– Blocuri/Panic, Sălaj VIII/IX Zalău-Dealul Lupului, - c1 = 1 sec. VI – VII Sălaj - c2 = 1 sec. VIII – IX
1 2 3 4 5 6
VESTUL ŞI NORD-VESTUL ROMÂNIEI Biharia-Grădina S. A. - c2 = 4 sec. VII/VIII – Baraj, Bihor IX Lazuri, Satu Mare - c1 = 1 sec. VI – VII
1 2
200
Šalkovsky 2001, p. 17. Kuna, Profantová 2005, p. 325. 202 Imp sit slaves 1978, p. 31, respectiv p. 152. 201
56
Nr.repertoriu
nr. 8 nr. 50 nr. 74 nr. 131 nr. 157 nr. 158
nr. 23 nr. 81
1
Gornea, Caraş-Severin
BANAT 1
sec. VIII
nr. 67
Tabel nr. 2 – LocuinŃe adâncite în pământ, cu plan neclar, fără stâlpi de susŃinere. Din punct de vedere cronologic se obsearvă o concentrare a complexelor în secolul VIII, cu posibile începuturi în secolul VII sau prelungiri în secolul IX. În două cazuri locuinŃele sunt mai timpurii, fiind vorba de aşezările slave timpurii de la Lazuri-Lubi Tag şi aşezarea de la Zalău-Dealul Lupului. Mai târziu au fost datate cele 6 sau 7 construcŃii din etapa a doua a sitului de la Albeşti. Referitor la dimensiunile locuinŃelor din această categorie este destul de greu să se ofere detalii satisfăcătoare, deoarece în cazul multora nu s-au putut realiza cercetări destul de aprofundate. În general adâncimea gropilor complexelor variează între -30/-35 cm (L7/1998 de la Zalău-La Blocuri) şi -110 cm (L25 din aşezarea de la Comana de Jos, Pl.7). În ce priveşte suprafaŃa, dimensiunile sunt relative: între 3,64 m² (locuinŃa B2 de la Gornea) şi probabil în jur de 9-12 m², deoarece se ştie că o latură a complexului 12-2003 de la Zalău-Dealul Lupului măsura 300 cm, o latură din faza a doua a locuinŃei nr. 35 de la Comana de Jos era de 400 cm, iar două dintre laturile locuinŃei L4/1998 din aşezarea de la Iernut aveau 290 cm, respectiv 270 cm. Din nefericire, acest gen de cazuri, când datele despre diferite complexe sunt trunchiate, privează pe cercetător de posibile informaŃii utile în elucidarea unor probleme legate de construcŃiile pentru locuint din perioada medievală timpurie. A.II.c. LocuinŃe cu plan oval/oval-alungit. Pe teritoriul supus investigaŃiei au fost identificate şi cel puŃin 10 complexe adâncite în sol, construite fără stâlpi de sprijin şi având un plan oval sau oval-alungit203. Complexele au fost descoperite în 7 aşezări medievale timpurii, dintre care 4 aflate în interiorul arcului carpatic şi 3 în Banat. Complexele au următoarea distribuire pe aşezări: 3 locuinŃe la Comana de Jos – Braşov (sec. VIII; rep. nr. 50), 2 în aşezarea de la Cuceu – Sălaj (sec. VIII-IX; rep. nr. 55), un complex în faza a doua a locuirii de la Sighişoara – Mureş (sec. VII-VIII/IX; rep. 131/c2) şi 1 la Şirioara – BistriŃa-Năsăud (sec. VIII; rep. nr. 141), respectiv 2 locuinŃe la Gornea-CăuniŃa de Sus – CaraşSeverin (sec. VIII; rep. nr. 67), 1 la Gornea-ZomoniŃe – Caraş-Severin (sec. VIIIX; rep. nr. 70) şi Lugoj – Timiş (sec. VII-VIII; rep. nr. 88). 203
Cel puŃin 10 complexe au fost clar semnalate, însă în cazul aşezării medievale timpurii de la Lugoj – Timiş nu este specificat numărul acestui tip de locuinŃe, arătându-se doar că în unele construcŃii s-a găsit urma unui stâlp de susŃinere (Mare 1997, p. 122-123) – prin urmare există şi altele în care nu au apărut urme de stâlpi.
57
Teritorial, răspândirea acestui model constructiv este destul de uniform, apărând atât în sud – sud-estul Transilvaniei intracarpatice, cât şi în partea ei nordică şi apoi în Banat, curios fiind faptul că nu am identificat nici o construcŃie de acest fel în vest – nord-vestul României, unde au fost atestate locuinŃe ovale construite pe stâlpi de susŃinere. Din perspectivă cronologică se obsearvă, din nou, o concentrare a descoperirilor în secolul VIII, cu începuturi în secolul VII şi prelungiri în secolul IX, într-un singur caz având o posibilă datare până în secolul X. Dimensiunile locuinŃelor diferă destul de mult de la o aşezare la alta. SuprafaŃa acestora se încadreză între aproximativ 2 m² (locuinŃa B9 de la Gornea-CăuniŃa de Sus) şi aproape 17 m² (L2 de la Şirioara). În general adâncimea gropilor complexelor este între -42 cm (L32 de la Comana de Jos, Pl.5) şi -65 cm (L26 din aceeaşi aşezare, Pl.7), însă sunt şi câteva construcŃii ale căror groapă coboară până la -80/-110 cm de la nivelul actual de călcare204 (locuinŃa B2 de la Gornea-ZomoniŃe şi construcŃiile de la Lugoj). În cazul amintitea locuinŃe B2 din aşezarea de la Gornea-ZomoniŃe se precizează că nu a avut instalaŃie pentru foc205, fapt care implică posibilitatea ca acest complex să fi fost o anexă gospodărească sau, poate, o locuinŃă sezonieră de vară. LocuinŃe cu plan oval sunt menŃionate în Muntenia (spre exemplu la Dulceanca)206, în Rep. Moldova, dar la modul general, precizându-se însă că erau mai rare207, în mediul culturii slave din Europa central-nordică208, în aşezări precum Blatné-Remety şi Hnojné-Hlinky – Slovacia209, sau în zona sud slavă la Ledine-Torčec – CroaŃia210. Şi J. Chapelot observa raritatea acestui tip de plan la construcŃiile din Europa de Est211. În ce priveşte locuinŃele adâncite în pământ, cu plan oval sau ovalalungit şi construite fără stâlpi de sprijin, o constatare preliminară ar fi apariŃia ei destul de rară în aşezările medievale timpurii, atât pe teritoriul supus cercetării, cât şi în restul Europei Centrale. Înclin să cred că acest tip de construcŃie nu a fost folosită pe post de casă de locuit, ci probabil ca şi atelier – Ńesătorie etc.
204
Necunoscând la celelalte complexe de unde s-au luat măsurătorile (de la nivelul actual de călcare sau cel al aşezării ?) am prezentat aceste date separat, însă este foarte posibil ca adâncimile din urmă, mai mari, să fie în realiate aproximativ egale cu primele, dacă ar fi măsurate de la nivelul de călcare al aşezărilor. 205 Uzum 1983, p. 252. 206 Corbu 2006, p. 23. 207 Postică 2007, p. 130. 208 Šalkovsky 1993, p. 72; Šalkovsky 2001, p. 42-54 – aceste complexe reprezentau doar 8% din totalul de locuinŃe descoperite. 209 Imp sit slaves 1978, p. 31, respectiv p. 91. 210 Sekelj-Ivančan 2005, p. 48. 211 Chapelot 1980, p. 6.
58
A.II.e. LocuinŃe cu plan nedeterminat. Un număr destul de mare de complexe arheologice se încadrează acestei categorii, şi anume adâncite în pământ, fără stâlpi de susŃinere212 şi ale căror plan nu a fost determinat. În tabelul următor (tabelul 3) am exemplificat locuinŃele aflate în această situaŃie: Nr.
Denumirea sitului
Nr. de locuinŃe
Datare
TRANSILVANIA INTRACARPATICĂ Bobota, Sălaj 1 sec. VIII – IX Ciceu-Corabia, 2 sf. mil. I p.Chr. BistriŃa-Năsăud Comana de Jos, Braşov 2 sec. VIII Eliseni, Harghita 1 sec.VII – VIII 213 Filiaş, Harghita 3 sec.VII – VIII Sălaşuri, Mureş 3 sec.VII – VIII Stupini, BistrŃa-Năsăud - c1 = 1 sec. VIII – IX - c2 = 8 sec. IX – X Şimoneşti-Poiana 1 sec. VIII – IX îngustă, Harghita łaga, Cluj 4 sec.VII – VIII
1 2 3 4 5 6 7 8 9
VESTUL ŞI NORD-VESTUL ROMÂNIEI Biharia, Bihor - c2 = 1 sec.VII/VIII – IX Cefa-La Pădure, Bihor 1 sec. VIII – IX Lazuri-Râtul lui Bela, 1 sec. VIII – IX Satu Mare Vladimirescu1 sec. IX – X Balastiera Cicir, Arad Vladimirescu-Canton 1 sec. IX – X
1 2 3 4
5 212
Nr. repertoriu
nr. 26 nr. 44 nr. 50 nr. 60 nr. 63 nr. 121 nr. 134 nr. 139 nr. 147
nr. 23 nr. 40 nr. 82 nr. 152
nr. 154
Fie se face referire clară la acest lucru, fie poate fi dedus din faptul că în cazul altor locuinŃe sunt menŃionate descoperirea de stâlpi de susŃinere sau cerecetările au avut loc în aşezări destul de mari şi cercetate consistent pentru a observa dacă apare sau nu acest element constructiv. 213 Gh. Baltag oreră o datare mult mai largă acestui sit arheologic – sec. VI – IX (Baltag 2004, p. 173, nr. 24.b).
59
CFR GlagovăŃ, Arad Vladimirescu-Partea de vest a Comunei, Arad
6
1
Gornea-łărmuri, Caraş-Severin Jabăr, Timiş Remetea Mare, Timiş
2 3
1
BANAT ? 1 2
sec. IX – X
nr. 155
sec. VIII – X
nr. 69
sec. VI – VIII sec. VIII – IX
nr. 79 nr. 115
Tabel nr. 3 – LocuinŃe adâncite în pământ, fără stâlpi de susŃinere şi cu plan nedeterminat. După cum reiese şi din tabelul nr. 3 avem cel puŃin 35 de locuinŃe214 fără plan stabilit, descoperite în 18 aşezări medievale timpurii, cele mai multe fiind din interiorul arcului carpatic. Cronologic, complexele acoperă toată a doua jumătate a mileniului I p.Chr. (sec. VI-X), o concentrare mai mare fiind sesizabilă pentru secolele VII-IX. SuprafeŃele complexelor cercetate nu au putut fi stabilite, tocmai din cauza faptului că nu l-i s-a putut stabili conturul. Însă avem mai multe informaŃii referitoare la adâncimea acestora, care merge de la -40 cm (L20/B20 de la Filiaş sau L85/2003 de la Stupini) până la -100 cm (L5 de la Ciceu-Corabia sau L6 de la Remetea Mare)215. Este păcat că sunt atât de multe complexe la care o parte dintre caracteristicile importante nu au putut fi determinate (formă, dimensiuni etc). Cu cât numărul de construcŃii bine documentate este mai mare, cu atât mai clară poate să devină pentru noi imaginea habitatului medieval timpuriu, indiferent de zona avută în vedere. Trecând peste aceste neajunsuri, în graficul nr. 5 se poate observa răspândirea teritorială a tipurilor de locuinŃe cu plan regulat:
214
În cazul aşezării medievale timpurii de la Gornea-łărmuri nu se precizează numărul locuinŃelor cercetate. 215 Anumite adâncimi se poate să nu fie foarte corecte, deoarece în cazul multor complexe nu se specifică de unde s-a măsurat adâncimea gropii locuinŃei, astfel că uneori avem adâncimea de la nivelul actual de călcare, alteori de la nivelul de călcare al aşezării, care, evident, sunt mult diferite. Spre exemplu, în cazul locuinŃei nr. 3 din aşezarea de la Bobota autorii cercetărilor dau doar adâncimea la care s-a conturat complexul, fără a arăta la ce adâncime se afla fundul acestuia (dacă acest lucru a fost posibil de determinat) (BăcueŃ-Crişan, Sana 2004, p. 56-57, nr. 35).
60
140
numarul locuintelor
120 Transilvania
100 80
vest - nord-vestul Romaniei
60
Banat 40 20 0 1
2
3
4
1. loc. patrate 2. loc. dreptunghiulare 3. loc. trapezoidale 4. loc. ovale
Grafic nr. 5: Răspândirea teritorială a locuinŃelor cu plan regulat, adâncite în pământ, construite fără stâlpi de susŃinere (pe tălpi). În mod ironic, cred că graficul ilustrează mai degrabă faptul că pe teritoriul Transilvaniei intracarpatice s-au efectuat săpături arheologice mai numeroase şi mai consistente, decât reala răspândire a tipurilor de locuinŃe. Realitatea graficului este dată numai de predominarea locuinŃelor cu plan dreptunghiular, constatare făcută şi în cazul lcouinŃelor adâncite şi construite pe stâlpi etc, urmate la distanŃă de cele pătrate, în timp ce complexele trapezoidale şi ovale apar doar răzleŃ. A.III. Complexe cu plan deosebit În cadrul acestei grupe am inclus acele complexe ale căror plan nu poate fi încadrat nici unei forme din tipologia propusă, având două încăperi sau alte particularităŃi care le făceau desosebite faŃă de restul locuinŃelor. A.III.a. LocuinŃe pe stâlpi de susŃinere: O locuinŃă ce se încadrează acestei categorii ar fi complexul (locuinŃă-?) nr. 15/1995 din aşezarea nr. 3 (sex. IX, poate şi începutul sec. X) de la LazuriSatu Mare216 (rep. nr. 81/c3). Acesta avea forma unui triunghi, cu colŃurile rotunjite şi laturile neregulate. A avut suprafaŃa de 5,30 m², pe axe măsurând 296 x 178 cm şi era orientat N – S pe axa lungă. ConstrucŃia a fost susŃinută de 3 stâlpi, dispuşi astfel: unul în colŃul de NE, al doilea în colŃul de S, iar cel de-al treilea în exteriorul gropii complexului, la circa 8 cm de mijlocul laturii de V. 216
Stanciu 1998, p. 438.
61
Este ciudată forma acestui complex, mai ales că nu am întâlnit analogii care să ofere indicii în sensul acestui tip constructiv şi care să răspundă la întrebarea dacă C15/1995 poate să fie considerată locuinŃă sau avem de-a face cu un tip de anexă gospodărească. O altă construcŃie cu plan mai desosebit este locuinŃa nr. 1/1992 din aşezarea de la Lăpuşel-Ciurgău – Maramureş (rep. nr. 83). Aceasta a avut forma literei L, fiind orientată E – V cu axa lungă. SuprafaŃa ei nu depăşea 8 m², având podeaua la 46-50 cm. În exteriorul gropii construcŃiei au fost surprinşi 6 stâlpi, dintre care cel puŃin cei din apropierea intrării, identificată sub forma unui gârlici în colŃul nord-estic, sprijineau şi acoperişul comlexului. Nu a fost descoperită vreo instalaŃie pentru foc, însă pe baza pietrelor descoperite pe suprafaŃa locuinŃei, s-a presupus că a avut un cuptor din pietre, probabil în colŃul sud-vestic. Dacă complexul chiar a avut instalaŃie pentru foc, atunci poate fi considerată ca şi locuinŃă, însă dacă acele pietre nu provin de la un cuptor, construcŃia ar fi putut să fie folosită pe post de anexă gospodărească sau locuinŃă pentru perioada caldă a anului. ConstrucŃii destinate locuirii, adâncite în pământ şi având planul în forma literei L au fost descoperite în zona Slovaciei, în aşezările de la BlatnéRemety (un singur complex) şi Nemcovce217. Nu este exclus ca în unele cazuri, hasta lui L să facă parte din sistemul de realizare a intrării în locuinŃă. Cazul locuinŃei B3 din aşezarea de la Gornea-CăuniŃa de Sus – CaraşSeverin (sec. VIII; rep. nr. 67) este foarte interesant şi merită atenŃie. Este vorba de o construcŃie care pare să fi avut două încăperi. Însă există două opinii legate de acest complex: fie avem de-a face cu o locuinŃă de formă rotundă (D = 200 cm) ce avea spre nord o prelungire neregulată218, fie exista, spre est, o a doua încăpere, de formă ovală, uşor alungită (250 x 180 cm)219. Spre mijlocul încăperii a doua s-a găsit groapa stâlpului ce probabil susŃinea acoperişul. Într-o zonă apropiată, şi anume pe teritoiul Ungariei, abia pentru perioada carolingiană (sec. IX) sunt semnalate locuinŃe cu mai multe încăperi, dar şi acestea fiind construite în aşezările mai dezvoltate, chiar incipiente oraşe medievale, precum era cea de la Zalavár/Mosaburg220. Faptul că nu există o singură opinie referitor la acest complex B3 de la Gornea face ca o concluzie clară să fie greu de exprimat. Însă dacă cercetări viitoare în acelaşi sit vor face lumină în această problemă şi se va dovedi că este vorba de locuinŃă cu două încăperi, ar reprezenta o inovaŃie importantă în domeniul constructiv medieval timpuriu de pe teritoriul Banatului. 217
Imp sit slaves 1978, p. 31, respectiv p. 152 – nu este clar dacă aceste construcŃii au avut sau nu stâlpi de sprijin. 218 łeicu, Lazarovici 1996, p. 21. 219 Uzum 1990, p. 210. 220 Szöke 2003, p. 314.
62
A.III.b. LocuinŃe fără stâlpi de susŃinere: În primul nivel (sec. VII-VIII) al aşezării de la Albeşti – Mureş (rep. nr. 8) a fost surprinsă şi o locuinŃă despre care autorul cercetărilor afima că era bicelulară221. Singura inormaŃie oferită despre acest complex este că încăperea a doua a fost realizată prin extinderea celei dintâi. O altă posibilă construcŃie cu două încăperi este L9/1980 din faza a doua a aşezării de la Biharia-Gradina S.A. Baraj – Bihor (rep. nr. 23). SituŃia este neclară, deoarece locuinŃa putea să aibă fie două încăperi, fie o încăpere spre nord şi un pridvor spre sud. Avea plan aproximativ dreptunghiular (300 x 390 cm) şi se adâncea la -55-57 cm. Datarea acestui nivel al aşezării s-a făcut în secolele VII/VIII-IX222. Dacă aceste două complexe, alături de cel prezentat mai sus (locuinŃa B3 de la Gornea), sunt cu adevărat locuinŃe cu două încăperi, înseamnă că această inovaŃie constructivă se manifestă în zona noastră, evident la modul cu totul incipient, aproximativ din secolul VIII. LocuinŃele cu mai mult de o încăpere sunt menŃionate în alte părŃi ale Europei Centrale începând cu secolul VIII (în centrele mai dezvoltate)223. Ar fi interesant de stabilit dacă ambele încăperi erau folosite pentru locuit sau una dintre ele, presupun că cea cu dimensiuni mai modeste acolo unde este cazul, avea rol de anexă/depozit pentru alimente sau animale. În orice caz, începând probabil cu secolul VIII se constată în această zonă apariŃia unei noi direcŃii în construcŃia de locuinŃe, ale cărei urmări însă, ce ar fi trebuit să se manifeste în mod normal, nu au fost sesizate pe parcursul secolelor IX-X. Apoi, o altă locuinŃă cu plan deosebit în comparaŃie cu marea masă a complexelor descoperite este L3 din aşezarea de la Comana de Jos – Braşov (rep. nr. 50). Este vorba de o locuinŃă cu plan pentagonal (dimensiuni = 225 x 250 x 250 x 310 x 275 cm), uşor neregulat, ce avea podeaua la 87 cm. Pe latura cea mai scurtă avea un cuptor din pietre, intrarea fiind identificată pe latura cea mai lungă, spre vest. Nu sunt motive care să modifice încadrarea acestui complex în categoria locuinŃelor, chiar dacă planul ei este mai neobişnuit. În cele din urmă avem în vedere şi complexul B8 de la GorneaZomoniŃe – Caraş-Severin, care avea formă de pară, locuinŃa având o prelungire pe direcŃia NV – SE. SuprafaŃa construcŃiei era de 390 x 175 cm, fiind adâncită la -40 cm. Nu sunt oferite alte informaŃii cu privire la acest complex. Cred că o analogie aproximativ apropiată acestui complex ar putea să fie locuinŃa/ locuinŃele cu forma cifrei 8 descoperite în aşezarea slavă de la Blatné Remety – Slovacia, aşezare de lungă durată (sec. VI/VII-IX), cu cea mai intensă locuire pe parcursul secolului IX224. În sprijinul acestei asocieri ar fi fost binevenită o imagine a planului locuinŃei de la Gornea. 221
Baltag 1994, p. 76. Dumitraşcu 1994, p. 186. 223 Šalkovsky 2001, p. 58. 224 Imp sit slaves 1978, p. 31. 222
63
Ar fi interesant de aflat ce a determinat oamenii celei de-a doua jumătăŃi a mileniului I p.Chr. să construiască locuinŃe sau alte construcŃii cu forme iesite din comunul majorităŃii complexelor. Este oare vorba de necesităŃi apărute de-a lungul lucuirii unei construcŃii? Sunt reguli impuse de conformaŃia terenului? Avem de-a face cu anumite tradiŃii şi/sau credinŃe? Sau locuinŃele în discuŃie sunt doar rezultatul imaginaŃiei mai dezvoltate ale unor constructori? InformaŃiile limitate fac ca concluziile sigure să fie încă premature. Rămâne ca cercetările viitoare să răspundă cel puŃin la unele dintre necunoscutele de care se lovesc cercetătorii de azi. A.* Complexe ale căror elemente de construcŃie nu au fost specificate sau nu au fost determinate arheologic Am considerat ca aparŃinând acestei categorii acele complexe în cazul cărora nu se oferă amănunte legate de elementele de sprijin, şi nici în ce priveşte celelalte construcŃii dintr-o anumită aşezare (unde sunt mai multe locuinŃe cercetate) nu sunt informaŃii care să ne dea un indiciu în legătură cu tipul constructiv, cu existenŃa sau lipsa stâlpilor de susŃinere etc. Trebuie Ńinut cont şi de faptul că autorii cercetărilor n-au menŃionat acest amănunt, adică axistenŃa sau nu a urmelor stâlpilor de susŃinere, tocmai pentru că aceste urme nu au apărut, astfel că lipsa stâlpilor ar părea de la sine înteles. Numai că în anumite cazuri (unde a fost posibilă determinarea acestui lucru), anumiŃi cercetători, subliniează faptul dacă o locuinŃă a fost construită în sistem cu/fără stâlpi de sprijin. Astfel că este greu să-mi dau seama în care cazuri avem de-a face cu nedeterminarea acestei caracteristici a construcŃiei, cu lipsa reală a stâlpilor de susŃinere sau doar cu omiterea menŃionării acestora, din motive ştiute numai de către autorii săpăturilor arheologice. Acestea sunt cauzele care m-au determinat să creez o altă grupă pentru aceste complexe, care însă vor putea fi mutate în cadrul altor categorii odată cu clarificarea problemei menŃionate. A.a.* LocuinŃe cu plan patrulater A.a.1.* Pătrate: LocuinŃe adâncite în pământ, cu plan pătrat şi ale căror elemente de sprijin nu le cunosc, au apărut în număr de 10, descoperite în 5 aşezări.225 Trei dintre acestea sunt din sud-estul Transilvaniei, mai precis judeŃele Harghita şi Covasna,226 şi o singură aşezare din Banat. Este vorba de următoarele situri arheologice: Angheluş – 1 locuinŃă (sec. VI-VII; rep. nr. 11) şi Coşeni – 1 locuinŃă (sec. VIII; rep. nr. 51) în judeŃul Covasna, Cristuru Secuiesc-Poala Bradului – 3 locuinŃe 225
Este posibil să fie mai multe locuinŃe, deoarece referitor la aşezarea de la ParŃa – Timiş se precizează că mai sunt complexe care nu au fost încă dezvelite şi cercetate (Mărghitan 1985, p. 100). 226 Din nou o confirmare a faptului că această zonă a beneficiat de un program de cercetare arheologică mai consistent (fiind meritul arheologilor de la instutuŃiile ştiinŃifice din acel spaŃiu) decât alte părŃi ale Transilvaniei, a Banatului sau a nord-vestului României.
64
(sec. VII-VIII; rep. nr. 53) şi Cristuru Secuiesc-Valea Caldă – 1 locuinŃă (sec. VII-VIII; rep. nr. 54) în judeŃul Harghita şi, în cele din urmă, ParŃa – minim 4 locuinŃe (sec. VIII-IX; rep. nr. 107) în judeŃul Timiş. ConstrucŃiile apar în toată perioada dintre secolele VI şi IX p.Chr., cu precădere în secolele VII-VIII. Din lipsă de mai multe informaŃii se poate face doar constatarea că locuinŃele adâncite în sol şi cu plan pătrat se întâlnesc în Transilvania pe tot parcursul celei de-a doua jumătăŃi a mileniului I creştin. Referitor la dimensiuni, lungimea minimă a laturii este de 200 cm (locuinŃa nr. 1 de la Medişoru Mare), iar cea maximă în jur de 300 cm (locuinŃa din aşezarea de la Coşeni). Adâncimea gropii locuinŃelor merge de la -50 cm (aceeaşi locuinŃă de la Coşeni) până la -80 cm (L3 de la Cristuru Secuiesc-Poala Bradului; Pl.3/B). După cum se poate observa nu sunt diferenŃe semnificative faŃă de alte categorii de complexe, anumite reguli, cel puŃin privitor la formă şi dimensiuni, fiind general valabile. A.a.2.* Dreptunghiulare: ConstrucŃiile încadrate acestei categorii sunt mai numeroase decât cele din grupul anterior, însă faptul îngrijorător nu este cantitatea acestora, ci numărul mare de aşezări în care sunt răspândite. Este vorba de circa 26 de locuinŃe227 descoperite în 17 aşezări medievale timpurii. Tabelul următor ilustrează această statistică: Nr.
Denumirea sitului
Nr. locuinŃe
Datare
TRANSILVANIA INTRACARPATICĂ Aiud, Alba 1 sec. VIII Archiud, BistriŃa-Năsăud 2 sec. VII – VIII Bezid, Mureş 1 sec. VII – VIII Caianu Mic, BistriŃa1 sec. VII –X Năsăud Cristuru Secuiesc-Poala 3 sec. VII-VIII/IX Bradului, Harghita Cristuru Secuiesc-Valea 1 sec. VII – VIII Caldă, Harghita Dipşa, BistriŃa-Năsăud 1 sec. VIII – IX Fântânele, BistriŃa-Năsăud 1 sec.VIII – IX - ? Medişoru Mic, Harghita 1 sec. VIII
1 2 3 4 5 6 7 8 9 227
Nr. repertoriu nr. 3 nr. 16 nr. 21 nr. 30 nr. 53 nr. 54 nr. 58 nr. 61 nr. 95
Şi de această dată numărul lor este incert, deoarece nu se specifică câte complexe au fost cercetate în aşezările de la Arad-Strada Armata Poporului (Mărghitan 1985, p. 19; Cosma 2002, p. 163, nr. 4) şi Timişoara-Fratelia (Mărghitan 1985, p. 136-138 sau Bejan 1995a, p. 78-79).
65
10 11 12
Nuşfalău, Sălaj OŃeni, Harghita Sălaşuri, Mureş
1 5-? 2
sec. VII – VIII sec. VII-VIII/IX sec. VII – VIII
VESTUL SI NORD-VESTUL ROMÂNIEI Arad-Strada Armata ? sec. IX –X Poporului, Arad Săcăşeni, Satu Mare 1 sec. VIII – IX Sânnicolaul Român, Bihor 4 sec. VIII/IX-X
1 2 3 1
Moldova Veche, Caraş-Severin Timişoara-Fratelia, Timiş
2
nr. 102 nr. 106 nr. 121 nr. 15 nr. 119 nr. 125
BANAT 1
sec. VIII – IX
nr. 99
?
sec. VIII – IX
nr. 144
Tabel nr. 4 – LocuinŃe adâncite în pământ, cu plan dreptunghiular, fără precizarea modului de construcŃie. Şi în acest caz majoritatea locuinŃelor (aproximativ 80 %) fac parte din aşezări de pe teritoriul Transilvaniei intracarpatice, în special din sud-estul şi nordul acestei zone. Cele mai multe complexe se încadrează cronologic în intervalul secolelor VII-IX, în mod normal fiind datate în secolele VII-VIII sau VIII-IX. Doar în cazul aşezărilor de la Aiud – Alba şi Medişoru Mic – Harghita datarea s-a făcut numai pe parcursul secolului VIII. Pentru această grupă de complexe nu am identificat nici o locuinŃă care să aparŃină celei de-a doua jumătăŃi a secolului VI şi doar puŃine au fost menŃionate ca aparŃinând, probabil, şi începutului de secol X (2 cazuri). În ce priveşte datarea aşezării de la Caianu Mic – BistriŃa-Năsăud, aceasta a fost realizată larg, în secolele VII-X.228 Însă, având în vedere ceramica recuperată din acest sit, fragmente de la vase-borcan şi tăviŃe, modelate cu mâna şi la roata cu turaŃie lentă, din pastă degresată cu microprundiş şi având culoare cărămizie sau brun-negricioasă, cred că se poate restrânge datarea doar la secolele VII-VIII sau chiar numai secolul VIII. Mă bazez în această afirmaŃie pe analogiile ceramice întâlnite în apropiata şi destul de intens cercetata aşezare de la Nuşfalău – Sălaj, unde vestigiile descoperite au fost datate la sfârşitul secolului VII (?) şi în prima jumătate a secolului VIII.229 SuprafeŃele adâncite ale construcŃiilor au mărimea cuprinsă între 5 m² (locuinŃa nr. 2/1960 din aşezarea de la Sălaşuri) şi 24 m² (aceasta fiind mărimea medie a locuinŃelor descoperite la OŃeni). Adâncimea gropii locuinŃelor nu este unitară, însă oscilează aproximativ între aceeaşi parametri sesizaŃi şi în cazul complexelor luate în discuŃie în cadrul altor subcapitole ale acestei cercetări. 228 229
Gaiu 2000, p. 381, nr. 6. Băcuet-Crişan 2005.
66
Astfel, valoarea minimă este de -40 cm (locuinŃa de la Caianu Mic), iar cea maximă de -90-100 cm (complexul de la Bezid). Este trist că în cazul atâtor aşezări lipseşte o parte esenŃială a informaŃiilor privind modul de construcŃie al locuinŃelor, neajuns ce face ca concluziile care se cer trasate să aibă o marjă de eroare destul de mare. A.a.4.* LocuinŃe cu plan neclar: Am identificat un singur complex încadrabil acestei grupe, fiind vorba de o locuinŃă cercetată în aşezarea medievală timpurie de la Râpa-Sub Pădure – Bihor (rep. nr. 113). Nu au fost oferite mai multe detalii referitoare la această construcŃie. A.c.* LocuinŃe cu plan oval/oval-alungit În categoria locuinŃelor adâncite în pământ, cu plan oval sau ovalalungit, dar cu sistemul de construcŃie nedeterminat, pot fi incluse 18 complexe răspândite în 4 aşezări, dintre care două în Câmpia de Vest, una în nord-vestul Romîniei şi ultima din interiorul arcului CarpaŃilor. Aşezările, în ordinea pe care o au şi în repertoriu, sunt următoarele: Felnac – Arad, cu 2 locuinŃe (rep. nr. 62; sec. VII-IX/X), Moroda – Arad, cu un singur complex (rep. nr. 100; sec. VIII ?), Sălaşuri – Mureş, cu 14 construcŃii (rep. nr. 121; sec. VII-VIII) şi TurulungVii – Satu Mare, tot cu un singur complex (rep. nr. 148; sec. VII-VIII). SuprafaŃa locuinŃelor mergea de la 7,5 m² (complexul L1/1960 sau L10/1961 de la Sălaşuri) până la 13,5 m² (locuinŃele de la Felnac) sau poate chiar mai mult, însă nu este decât o supoziŃie, deoarece privitor la construcŃia de la Moroda cunoaştem doar lungimea axei mai mari, care este de 475 cm. Adâncimea la care a fost amenajat fundul locuinŃelor variează între -50 cm (complexul L3 din aşezarea de la Turulung-Vii) şi -160 cm în cazul uneia dintre locuinŃele de la Felnac. Analogii este dificil de găsit pentru aceste complexe, atâta timp cât nu ştim modul lor de construcŃie, pe stâlpi de sprijin sau în sistemul cu aşanumitelor tălpi, rămânând valabile analogiile identificate pentru categoriile de locuinŃe ovale de la punctele A.I.c. şi A.II.c.. A.d.* LocuinŃe cu plan nedeterminat: Nr.
1 2 3 4 5
Denumirea sitului
Nr. locuinŃe
Datare
TRANSILVANIA INTRACARPATICĂ Alba Iulia1 sec. VII Bazinul Olimpic, Alba Alba Iulia-Partoş, Alba 1 sec. VIII – IX Archiud, BistriŃa-Năsăud 1 sec.VII – VIII Ip, Sălaj 1 sec.VII – VIII ? Noşlac, Alba c1 - 1 sec. VII – VIII
67
Nr. repertoriu nr. 5 nr. 6 nr. 16 nr. 78 nr. 101
6 7 8
1 2 3
4 5
6 7 8 9 10 11 12 13 14
1 2 3 4 5
Obreja, Alba Sfântu Gheorghe Bedeháza, Covasna Uioara de Jos, Alba
c2 - 5 c3 - 2 1 1
sec. VIII – IX sec. IX – X sec. IX ? sec. VII
nr. 103 nr. 128
1
sec. VII – VIII
nr. 149
VESTUL ŞI NORD-VESTUL ROMÂNIEI Acâş, Satu Mare 1 sec. VII Apa, Satu Mare 1 sec. VII – VIII Arad-Cart. Micălaca, ? sec. VIII – IX Str. Renaşterii, Arad Beliu, Arad 1 sec. VIII – IX Biharia-Cetatea de 1 sec. VII – VIII ? pământ, Bihor Carei-Bobald VI, 1 sec. VIII – IX Satu Mare Căpleni, Satu Mare ? sec. IX – X Cicir, Arad ? sec. IX – X Cladova, Arad ? sec. VI – VIII Livada, Satu Mare 20-25 sec. VIII – IX ? Mesteacăn, Maramureş 1 sec. VIII Oradea-Salca-GheŃărie, 1 sec. VIII – IX Bihor Peştera Lesiana, Bihor 1 sec. VIII – IX Voievozi, Bihor ? sec. VIII
Caransebeş-Carbonifera Veche, Caraş-Severin Caransebeş-Str. Romanilor, Caraş-Severin Ilidia-La Funii, CS Ilidia-Sălişte,CS Insula Decebal, CS
nr. 2 nr. 13 nr. 14
nr. 20 nr. 22
nr. 35 nr. 38 nr. 45 nr. 46 nr. 86 nr. 96 nr. 105 nr. 109 nr. 156
BANAT ?
sec. VII – IX
nr. 31
1
sec. VIII – IX
nr. 33
1 ? 3
sec. VIII – IX sec. VIII – IX sec. VI – VIII
nr. 75 nr. 76 nr. 77
Tabel nr. 5 – LocuinŃe adâncite în pământ, fără plan determinat şi fără precizarea modului de construcŃie.
68
După cum reiese şi din tabelul nr. 5 avem un număr mare de aşezări (27) în cadrul cărora nu s-a putut stabili sau nu s-a precizat în momentul publicării cercetărilor modul de construcŃie al complexelor (pe stâlpi de susŃinere sau fără aceştia etc.), care, la rândul lor, sunt foarte multe (cel puŃin 47-52230). Lipsesc informaŃiile şi cu privire la forma locuinŃelor, precum şi detaliile referitoare la dimensiuni. Ştim doar că erau adâncite în sol şi, din când în când, aflăm că au avut un anumit tip de instalaŃie pentru foc. Aceste informaŃii trunchiate mă împiedică să emit ipoteze şi/sau concluzii în legătură cu aceste complexe. Pot doar să fac observaŃii în ce priveşte datarea lor. Din nou dominante sunt complexele ce fac parte din aşezări ce se datează, mai larg, în secolele VII-IX (3 în sec. VII; 5 în sec. VII-VIII; 2 în sec. VIII; 11 în sec. VIII-IX; 1 în sec. IX; 1 în sec. VII-IX), doar 2 aşezări încadrându-se secolelor VI-VIII şi 3 fiind mai târzii, din secolele IX-X, cu menŃiunea că în cazul aşezării de la Noşlac – Alba sunt trei faze de locuire cu datări diferite, pe care le-am avut în vedere separat în cadrul statisticii de mai sus. B. LocuinŃe construite la suprafaŃa solului LocuinŃele construite la suprafaŃa solului, în comparaŃie cu cele adâncite în pământ, au fost descoperite în număr mult mai redus pe teritoriul Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului231. Poate şi insuficienŃa cercetărilor arheologice privind evul mediu timpuriu contribuie la această situaŃie, însă realitatea este că locuinŃele adâncite domină în această perioadă în toată Europa Centrală. Această situŃie face ca descoperirea complexelor de suprafaŃă să fie mai spectaculoasă, însă în acelaşi timp apar şi dificultăŃile în a evidenŃia diferitele caracteristici ale acestor construcŃii şi de a ajunge la concluzii pertinente. B.I. Complexe de suprafaŃă construite pe stâlpi de susŃinere B.I.a. LocuinŃe cu plan patrulater. În cadrul grupei locuinŃelor de suprafaŃă, construite pe stâlpi de susŃinere şi având plan patrulater dominante sunt cele de formă dreptunghiulară232, construcŃiile pătrate sau trapezoidale lipsind în totalitate. În schimb apar câteva exemple de complexe ale căror plan nu a fost clar stabilit. În continuare voi avea în vedere cele două categorii de locuinŃe menŃionate ca existente. 230
Probabil că sunt în număr mult mai mare, însă în multe dintre aşezări nu ştiu câte complexe au fost descoperite, autorii cercetărilor neoferind informaŃii în acest sens. 231 Gh. Postică afirmă acelaşi lucru cu privire la teritoriul Rep. Moldova pentru veacurile VIX (Postică 2007, p. 130). Nu fac excepŃie nici alte părŃi ale Europei Centrale (Šalkovsky 2001, p. 56). 232 O situaŃie oarecum asemănătoare a fost constatată şi în alte zone ale României, precum în sud-est (Corbu 2006, p. 21), sau în Moldova, unde însă apar des şi cele cu plan oval (Teodor 1968, p. 233; Teodor 1978, p. 73).
69
B.I.a.1. Dreptunghiulare: ConstrucŃiile de suprafaŃă cu plan dreptunghiular şi stâlpi de sprijin au fost descoperite în număr de 13, răspândite în 7 aşezări medievale timpurii, dintre care 6 pe teritoriul intracarpatic şi numai una singură în Banat. LocuinŃele au dimensiuni diferite şi nu se respectă un anumit număr de stîlpi de susŃinere sau o anumită regulă în dispunerea lor pe suprafaŃa complexelor. În rândurile următoare voi trata separat, în funcŃie de numărul de stâlpi, fiecare variantă de locuinŃă. LocuinŃe cu 1 stâlp de susŃinere. Am identificat trei construcŃii de acest fel, două în aşezări mai timpurii, datate în secolele VI-VII şi una din secolele VIII-IX. Este vorba de L1/1988 de la Badon-Doaşte – Sălaj (rep. nr. 17, Pl.2/B) şi de B6/1983 din prima fază a aşezării de la Sighişoara-Dealul Viilor – Mureş (rep. nr. 131/c1, Pl.23), respectiv C23/2007 de la PorŃ – Sălaj (rep. nr. 112). Fiecare locuinŃă era uşor adâncită în sol, prima cu 10-15 cm, cea de-a doua cu 28 cm, iar ultima cu -25 cm. În cazul locuinŃelor timpurii identică era şi poziŃionarea instalaŃiei pentru foc, reprezentată de câte un cuptor din pietre, ce se afla în colŃul nord-estic, locuinŃa mai târzie având o vatră cu gardină din pietre. Oarecum diferită era însă poziŃia stâlpului de susŃinere. În locuinŃa de la Badon, acesta era în colŃul de S, pe când în cazul complexului de la Sighişoara stâlpul era în afara gropii construcŃiei, la circa 100 cm de colŃul sudic. Deşi colŃul coincide, într-un caz stâlpul este în interiorul adânciturii casei, iar în celălalt în exteriorul ei, fapt care probabil nu schimbă prea multe în sistemul de construcŃie al casei, doar că pereŃii sunt ridicaŃi la o anumită distanŃă de groapa locuinŃei sau s-a operat în acea partea complexului o prelungire a acoperişului, poate pentru a proteja intrarea. Această discuŃie îşî are rostul numai dacă sigur acel stâlp a Ńinut de respectivul complex, lucru pe care nu îl ştiu sigur. În locuinŃa de la PorŃ stâlpul era într-unul dintre colŃuri, fără a se preciza în care. ReferinŃele la construcŃiile de suprafaŃă în literatura de specialitate din România sunt rare, ceea ce face dificilă stabilirea unor analogii necesare unei evidenŃieri mai bune a modelelor constructive de pe teritoriul avut în vedere pentru această cercetare. Este posibil ca la nivelul Europei Centrale, datorită unei anumite uniformizări culturale începute la cumpăna secolelor VI-VII233, unele sisteme de construcŃie să nu fie esenŃial diferite de la o zonă la alta, însă, cu siguranŃă, existând amprente ale diferitelor culturi şi tradiŃii. LocuinŃe cu 2 stâlpi de susŃinere. Şi în acest caz am înregistrat trei exemple. Sunt locuinŃa L3/1988 din aşezarea de la Badon-Doaşte (rep. nr. 17), B4/1980 de la Sighişoara-Dealul Viilor (rep. nr. 131/c1) şi C29 de la PorŃ (rep. nr. 112), situri amintite şi mai devreme. Prima locuinŃă a fost distrusă, menŃionându-se doar că era semănătoare cu L1/1988 din aceeaşi aşezare şi că a dispus de 2 stâlpi de sprijin. În schimb, complexul de la Sighişoara avea fundul adâncit 233
Curta 2006, p. 268.
70
la -30 cm, suprafaŃa de circa 8,4 m², orientare E – V pe axa lungă şi un cuptor din pietre în partea sa sudică. Cei 2 stâlpi de susŃinere au fost plasaŃi astfel: unul spre colŃul nordic, iar celălalt central, pe axa lungă probabil. În ce priveşte locuinŃa de la PorŃ, aceasta a avut podeaua uşor adâncită (12 cm), un cuptor din pietre construit pe una dintre laturile lungi, stâlpii fiind plasaŃi în două dintre colŃuri. LocuinŃele de suprafaŃă cu 2 stâlpi apar, spre exemplu, în aşezările slave de la Břeclav-Pohansko-Velmožsky (ob. 52 sau 75) şi Stare Město-Na Valách (ob. 79). Doar că în cazul acestora cei doi stâlpi se aflau la mijlocul a două laturi opuse.234 Este păcat că nu s-a putut determina poziŃia stâlpilor din locuinŃa de la Badon, astfel că nu putem ştii sigur că nu semăna cu construcŃiile amintite. Referitor la complexul de la PorŃ, nu exclud posibilitatea existenŃei stâlpilor de sprijin şi în celelalte colŃuri, însă nu există indicii în acest sens. LocuinŃe cu 3 stâlpi de susŃinere (?). Cazul acestei categorii îl avem ilustrat de un singur exemplu din amintita aşezare de la Sighişoara-Dealul Viilor, acum fiind vorba de B8/1981 / B2/1983, datată în secolul VII. Şi acest complex era adâncit cu 30 cm, avea suprafaŃa de 7,5 m², orientare aproximativ SE – NV şi o vatră în partea sa de NE. Cei trei stâlpi de sprijin se aflau, câte unul, în colŃul de NV, pe latura de V şi undeva în partea de SV. LocuinŃe cu 6 stâlpi de susŃinere. Singurul exemplu în acest sens vine din zona Maramureşului, din aşezarea de la Lăpuşel-Ciurgău (rep. nr. 83), datată în secolul VIII. LocuinŃa L2/1992 era uşor adâncită în sol (10 cm de la nivelul vechi de călcare), având suprafaŃa de 14 m², orientare SV – NE şi o vatră de foc în spre centrul său. Stâlpii erau dispuşi la cele patru colŃuri şi la mijlocul laturilor mai lungi, de altfel o poziŃionare clasică în cazul construcŃiilor cu 6 stâlpi de sprijin. LocuinŃe cu 8 stâlpi de susŃinere. În aceeaşi aşezare medievală timpurie de la Lăpuşel-Ciurgău – Maramureş şi în cea de la PorŃ – Sălaj au fost descoperite şi câte o locuinŃă de suprafaŃă, cu plan dreptunghiular şi 8 stâlpi de sprijin. ConstrucŃia de la Lăpuşel a avut cîte un stâlp în colŃurile de NV şi SV, restul de 6 stâlpi aflându-se în colŃul de SE, pe latura de S şi pe o parte a laturii de E, fără a se arata dacă erau câte doi sau este vorba de un alt mod de dispunere a lor. Nu a fost identificată instalaŃia pentru foc a complexului, fapt care ar putea să pună la îndoială atribuirea construcŃiei ca locuinŃă permanentă, ci mai degrabă ar poate fi vorba de o locuinŃă pentru sezonul cald sau de o anexă din gospodărie. În schimb, locuinŃa de la PorŃ a avut un cuptor din pietre plasat într-unul dintre colŃuri. Complexul era uşor adâncită în sol (-30-32 cm), având cei 8 stîlpi dispuşi pe cele patru laturi, fără a fi specificat clar plasamentul lor. LocuinŃe cu 12 stâlpi de susŃinere. Referitor la acest model constructiv avem tot un singur exemplu, şi anume locuinŃa nr. 1 din faza c2c (sec. IX) a aşezării de la Poian – Covasna (rep. nr. 110/c2c). Complexul era uşor adâncit în sol, fundul acestuia fiind surprins la -43 cm de la nivelul actual de călcare. 234
Šalkovsky 2001, p. 57-58.
71
SuprafaŃa acestuia măsura 18 m², având orientarea N – S. Cei 12 stâlpi de sprijin erau plasaŃi în următorul fel: la cele patru colŃuri, câte 2 pe laturile de V şi S, 1 pe latura de N, 3 pe cea de E şi 1 la sud de vatra înconjurată cu pietre, ce a fost amenajată în colŃul nord-estic. Este posibil ca parul aflat la sud de vatră să nu facă parte din sistemul de sprijin al acoperişului şi pereŃilor casei, ci să aibă altă destinaŃie, necunoscută încă. LocuinŃele cu n stâlpi de susŃinere. În cadrul acestei categorii am inclus 5 complexe din trei aşezări diferite. Mă refer la 3 locuinŃe de la Jabăr – Timiş (rep. nr. 79; sec. VI-VIII), 1 din situl de la Popeni – Sălaj (rep. nr. 111; sec. VIIIIX) şi 1 locuinŃă de la Zalău-Palvar (rep. nr. 160; sec. IX-X). Despre construcŃiile de la Jabăr se ştie doar că au avut suprafaŃa medie de circa 24 m² şi că au dispus de câte un cuptor. Şi privitor la locuinŃa de la Popeni se cunosc destul de puŃine amănunte, şi anume că a fost uşor adâncită (-26 cm) şi că nu a fost descoperită vreo instalaŃie pentru foc. În cele din urmă, referitor la complexul de la Zalău, n-i se spune că era adâncită cu -40 cm şi că au apărut în săpătură şi aşanumitele tălpi de la baza pereŃilor. După cum reiese din cele de mai sus, în cazul nici unui complex nu dispunem de informaŃii suficiente pentru a putea urmării existenŃa unor analogii sau pentru a emite păreri în legătură cu construcŃia lor etc. Poate în ce priveşte locuinŃa de la Popeni trebuie să remarcăm lipsa instalaŃiei pentru foc, fapt care mă face să nu o consider sigur ca spaŃiu permanent de locuit, ci trebuie avută în vedere şi posibilitatea, enunŃată şi în cazul locuinŃei cu 8 stâlpi de la Lăpuşel, că este vorba fie de o locuinŃă sezonieră (unde nu este nevoie de încălzire), fie de o anexă din gospodărie (hambar, spaŃiu pentru animale etc). B.I.a.4. LocuinŃe cu plan neclar: În categoria complexelor cu plan neclar am inclus numai locuinŃa nr. 2 din aşezarea de la Zalău-Palvar – Sălaj (rep. nr. 160), datată în secolele IX-X. A fost cercetată numai parŃial, probabil din această cauză nu a fost posibilă determinarea planului ei. Au fost surprinse urmele a 8 stâlpi de susŃinere, fără a se preciza plasamentul lor în perimetrul complexului. În sistemul de construcŃie au fost folosite şi acele tălpi, de pe ele pornind pereŃii casei. A fost identificată şi o vatră de foc, înconjurată cu pietre. B.I.c. LocuinŃe cu plan oval/oval-alungit: Un singur exemplu există şi în ce priveşte grupa locuinŃelor de suprafaŃă, cu plan oval şi construite pe stâlpi de susŃinere. Este vorba de locuinŃa L1/1998 de la Zalău-La Blocuri – Sălaj (rep. nr. 157), aşezarea fiind încadrată secolelor VII-VIII/IX. Complexul era uşor adâncit în sol (-10-15 cm) şi avea o vatră înconjurată de pietre. Lângă una dintre laturile locuinŃei, înafara părŃii sale adâncite în pământ, au fost descoperite urmele a 2 stâlpi de sprijin.
72
B.I.d. LocuinŃe cu plan deosebit: În această categorie cred că pot fi incluse 4 construcŃii din aşezarea de la PorŃ – Sălaj (sec. VIII-IX; rep. nr. 112). Este vorba de complexele C5/2007, C17/2007, C19/2007 şi C20/2007. Deosebirea faŃă de alte locuinŃe o reprezintă un şanŃ, de diferite dimensiuni, care delimitează suprafaŃa construcŃiilor. Astfel, în cazul locuinŃei C5/2007 şanŃul avea traseu circular, cu capetele desfăcute (posibil locul intrării); suprafaŃa delimitată de şanŃ avea diametrul de 12 m; pe această suprafaŃă au fost descoperite urmele a 5 stâlpi de susŃinere, iar spre centrul ei, într-o alveolare, era o vatră cu gardină din pietre. Referitor la complexul C17/2007 trebuie să precizez de la început că nu se ştie clar dacă este vorba de o locuinŃă (poate sezonieră) sau anexă gospodărească, deoarece nu a fost identificată vreo instalaŃie pentru foc; şanŃul acestei construcŃii avea traseu de potcoavă, capetele sale fiind unite de un şanŃ mai scurt, drept (adâncimea şanŃului lung era de -45-70 cm, iar al celuilalt şanŃ de -50-55 cm); în şanŃul cel lung au fost descoperite şi urmele a 3 stâlpi. ConstrucŃia C19/2007 avea dimensiuni mari şi un şanŃ cu traseu rectangular, cu colŃurile rotunjite; spre centrul suprafeŃei delimitate de şanŃ era o groapă de circa -20 cm, în care au apărut cărbuni şi resturi de chirpic, provenind probabil de la o instalaŃie pentru foc; nu au apărut stâlpi de sprijin. În cele din urmă, locuinŃa C20/2007 avea, deasemenea, dimesiuni mari, fiind delimitată de un şanŃ cu traseu rectangular cu colŃurile rotunjite (adâncime de -60-92 cm) şi fund alveolat; în centrul suprafeŃei era o groapă (-40-45 cm) ce conŃinea un cuptor din pietre; o singură groapă de stâlp a fost surprinsă în şanŃ. ConstrucŃiile prezentate nu au analogii pe teritoriul României. Modul lor deosebit de construcŃie sugerează o influenŃă străină sau chiar o prezenŃă efectivă a unei alte populaŃii, diferită de localnici235. Plauzibilă ar fi o prezenŃă avară, alături de locuitorii propriu-zişi ai aşezării, fapt întărit şi de descoperirea unor fragmente de zăbală şi talpă de scăriŃă de factură avară sau realizate sub influenŃa acestora236. Iar faptul că aceste construcŃii sunt destul de complexe se poate datora şi realităŃilor de la acea vreme, secolele VIII-IX, când avarii erau în mare parte sedentarizaŃi, o mărturie în acest sens fiind aşezările şi cimitirele de pe teritoriul Ungariei, ce se întind pe mai multe decenii237. B.I.e. LocuinŃe cu plan nedeterminat: Acestei grupe i se încadrează cel puŃin 7 complexe238, răspândite în 6 aşezări medievale timpurii din nord-vestul Transilvanie intracarpatice. Este 235
Autorii cercetărilor de la PorŃ – Sălaj consideră că locuitorii aşezării ar fi fost slavoromanici (Matei, BăcueŃ-Crişan 2008, p. 243). 236 Matei, BăcueŃ-Crişan 2008, p. 243. 237 Bóna 1988, p. 407. 238 Referitor la aşezarea de la Jucu de Sus – Cluj nu se ştie încă numărul complexelor de acest fel, cercetările arheologice fiind în curs de desfăşurare (informaŃii dr. I. Stanciu, responsabil al şantierului respectiv).
73
vorba de o locuinŃă de la Badon (sec. VIII-IX; rep. nr. 19), 3 construcŃii de la Bobota (sec. VIII-IX; rep. nr. 26), 1 locuinŃă de la Marca (sec. VIII-IX; rep. nr. 90), una de la Mirşid (sec. VIII-IX; rep. nr. 98) şi un complex de la PorŃ (sec. VIII-IX; rep. nr. 112), cele cinci aşezări situându-se în judeŃul Sălaj, şi câteva complexe de la Jucu de Sus – Cluj (sec. VIII-IX; rep. nr. 80). Despre construcŃiile amintite se cunosc foarte puŃine informaŃii. Astfel, despre locuinŃa de la Badon n-i se spune doar că s-au găsit urmele a 2 stâlpi de susŃinere şi o grămadă de pietre care puteau proveni de la un cuptor distrus, la fel de puŃine fiind informaŃiile şi despte complexul de la PorŃ . În ce priveşte cele 3 complexe de la Bobota, aflăm doar că o locuinŃă a avut 4 stâlpi de susŃinere, iar celelalte două câte 6 stâlpi, tot 4 stâlpi având şi construcŃia din aşezarea de la Marca. În schimb, în cazul construcŃiei de la Mirşid, nu se cunoaşte numărul stâlpilor de susŃinere, însă autorii cercetărilor spun că pereŃii erau din bârne, ale căror resturi au fost identificate, ce se îmbinau în stâlpi centrali, care aveau şi rolul de a sprijinii acoperişul în două ape239. łinând cont de cele cunoscute, se pare că locuinŃa a avut stâlpi la mijlocul laturilor, cel puŃin a celor scurte, pentru ca stâlpii să susŃină şi acoperişul în două ape. Deci, complexul de la Mirşid putea să aibă 2 sau 4 stâlpi la mijlocul laturilor sale. Referitor la construcŃiile cercetate la Jucu de Sus, ştiu doar că au fost realizate pe stâlpi de susŃinere (dar nu cunosc numărul acestora) şi că unele aveau un soclu din pietre. Lipsa unor informaŃii mai detaliate mă împiedică să exprim opinii cu privire la aceste complexe, marja de eroare a oricărei afirmaŃii sau presupuneri fiind prea mare. B.II. Complexe de suprafaŃă construite fără stâlpi de susŃinere (pe tălpi) B.II.a. LocuinŃe cu plan patrulater. B.II.a.1. Pătrate: Două construcŃii se încadrează acestei categorii, fiind vorba de complexul B2/1982 din aşezarea de la Sighişoara-Dealul Viilor – Mureş (sec. VII-VIII/IX; rep. nr. 131/c2) şi de locuinŃa L19 de la łaga – Cluj (sec. VII-VIII; rep. nr. 147). SuprafeŃele celor două locuinŃe erau de 6,75 m², respectiv 16,8 m², ambele complexe fiind uşor adâncite în sol, primul cu 15 cm, iar cel de-al doilea cu 32 cm. În locuinŃe s-a descoperit şi câte o instalaŃie pentru foc, în cea de la Sighişoara o vatră simplă în partea de S, iar în cea de la łaga un cuptor din pietre, distrus, plasat în colŃul de N. B.II.a.2. Dreptunghiulare: Pentru această grupă am identificat 10 complexe, răspândite în 5 aşezări medievale timpurii, dintre care 4 de pe teritoriul Transilvaniei intracarpatice şi una în Banat. LocuinŃele sunt următoarele: L2 din aşezarea de la Şieu-Odorhei – BistriŃa-Năsăud (sec. VIII-IX; rep. nr. 138), L-1978 de la Cuceu (sec. VIII-IX; 239
Matei et Alii 2001, p. 146-147, nr. 122.
74
rep. nr. 55), C3, C9, C22, C38, C40/2007 de la PorŃ (sec. VIII-IX; rep. nr. 112) şi L4/1977 de la Zalău-La Blocuri (sec. VII-VIII; rep. nr. 157), toate trei aşezările fiind din judeŃul Sălaj şi locuinŃele L10/B10 şi L11/B11 din aşezarea de la Gornea-CăuniŃa de Sus – Caraş-Severin (sec. VII-? – VIII; rep. nr. 67). Ca şi în mai multe cazuri anterioare, se observă că şi aceste complexe se datează în secolele VII-IX, datările fiind destul de strânse, datorită faptului că în aceste situri a fost descoperit material destul de abundent, care a permis o încadrare cronologică mai bună. Mărimea suprafeŃei complexelor variează între 7,5 m² (L-1978 de la Cuceu) şi 17,5 m² (L2 de la Şieu-Odorhei). Probabil că toate locuinŃele au fost uşor adâncite în sol, însă în ce o priveşte pe cea din aşezarea de la Şieu-Odorhei nu este menŃionat acest lucru. În cazul celorlalte construcŃii, adâncitura mergea de la 10 cm (locuinŃa C22 de la PorŃ) pânâ la 30 cm (L-1978 de la Cuceu). În comparaŃie cu celelalte construcŃii, referitor la cea de la Zalău, au fost descoperite posibile urme ale tălpilor locuinŃei. Probabil că acelaşi a fost sistemul de construcŃie şi în cazul celorlalte locuinŃe. Înafară de complexele de la Gornea, la care nu se menŃionează descoperirea instalaŃiilor pentru foc, restul locuinŃelor au avut câte un cuptor din pietre, realizat în unul dintre colŃuri sau cuptor săpat în peretele casei. B.II.e. LocuinŃe cu plan nedeterminat: Au apărut şi două complexe de suprafaŃă, fără stâlpi de susŃinere, ale căror formă nu a fost determinată în timpul cercetărilor. Acestea sunt locuinŃa L1/1978 din aşezarea medievală timpurie de la Popeni (sec. VIII-IX; rep. nr. 111) şi complexul L1 de la Zalău-Palvar (sec. VI-VII; rep. nr. 160), ambele situri fiind localizate în judeŃul Sălaj. Despre primul complex se ştie doar că era uşor adâncit în sol, cu 30 cm faŃă de nivelul de călcare al aşezării, în timp ce despre locuinŃa de la Zalău ştim numai de existenŃa unui cuptor realizat din blocuri de gresie şi pietre de râu. B.* Complexe ale căror elemente de construcŃie nu au fost specificate sau nu au putut fi determinate arheologic Ca şi în cazul altor categorii de construcŃii, aici am inclus acele complexe ridicate la suprafaŃa solului, ale căror elemente de sprijin (stâlpi de susŃinere, aşa-numitele tălpi etc.) nu au putut fi determinate sau nu au fost specificate de autorii cercetărilor. B.a.* LocuinŃe cu plan patrulater. B.a.1.* Pătrate: În trei aşezări medievale timpurii din interiorul arcului Carpatic, mai precis din judeŃul Harghita, au fost descoperite locuinŃe de suprafaŃă, cu plan pătrat şi fără a l-i se cunoaşte modul de construŃie a structurii şi pereŃilor. Este vorba de 3 complexe: locuinŃa L1 de la Cristuru Secuiesc-Valea Caldă (sec. VIIVIII; rep. nr. 54), locuinŃa B41 din aşezarea de la Filiaş (sec. VII-VIII; rep. nr. 63) şi complexul L1 de la Medişoru Mare (sec. VII-VIII; rep. nr. 94, Pl.18).
75
Trebuie să remarc faptul, destul de rar întâlnit în cazul altor categorii constructive, că toate cele 3 locuinŃele au fost datate în aceleaşi secole VII-VIII. Este regretabil că nu se cunosc elementele lor de sprijin, fiind posibil faptul ca acest model constructiv să fi existat numai în aceste două secole şi doar în sudestul Transilvaniei. În această privinŃă Ńin cont şi de existenŃa a numai 2 complexe de suprafaŃă, cu plan pătrat şi construite fără stâlpi de susŃinere (grupa B.II.a.1), încadrate cronologic tot în secolele VII-VIII (posibil şi secolul IX întrun caz). Presupunând că şi aceste 3 complexe au fost realizate fără ajutorul stâlpilor de susŃinere, am avea o grupă de locuinŃe descoperite la noi numai în secolele VII-VIII/IX, adică care încep să fie construite cândva în secolul VII sau la cumpăna secolelor VII-VIII şi persistă probabil şi în secolul IX sau chiar mai târziu. Toate trei complexele au fost uşor adâncite în sol (-30-35 cm) şi au avut suprafaŃa cuprinsă între 4,4 m² (construcŃia L1 de la Medişoru Mare) şi 16 m² (locuinŃa B41 de la Filiaş). Fiecare complex a avut într-un colŃ câte un cuptor din pietre. Având în vedere suprafaŃa mică a locuinŃei L1 de la Medişoru Mare, cred că poate fi vorba şi de o construcŃie anexă din gospodărie, un posibil loc pentru gătit sau alte îndeletniciri casnice. Însă nu este sigur că aceşti 4,4 m² repre-zintă suprafaŃa locuibilă a complexului, ci este suprafaŃa zonei adâncite în sol. Dacă construcŃia a avut o parte locuinbilă şi în exteriorul acestei adâncituri, atunci putea să aibă dimensiuni rezonabile pentru locuirea permanentă a unei familii. B.a.2.* Dreptunghiulare: În tabelul următor (tabel nr. 6) am înregistrat locuinŃele de suprafaŃă, cu plan dreptunghiular, însă ale căror elemente de sprijin nu sunt cunoscute: Nr.repertoriu
Nr.
Denumirea sitului
1 2 3
TRANSILVANIA INTRACARPATICĂ Filiaş, Harghita 8 sec. VII-VIII Medişoru Mare, Harghita 1 sec. VII-VIII Valea Rece, Mureş 2 sec. VIII-IX
nr. 63 nr. 94 nr. 151
1 2
VESTUL ŞI NORD-VESTUL ROMÂNIEI Crăciuneşti, Maramureş 1 sec. VII Culciu Mare, Satu Mare 1 sec. IX-X
nr. 52 nr. 56
1
Gornea-ZomoniŃe, CS
Nr. locuinŃe
BANAT 1
Datare
sec. VIII-IX
nr. 70
Tabel nr. 6 – LocuinŃe de suprafaŃă, cu plan dreptunghiular şi fără precizarea modului de construcŃie.
76
După cum rezultă şi din tabel, avem 14 locuinŃe de acest tip, răspândite în 6 aşezări medievale timpurii, atât din interiorul arcului carpatic, cât şi din nord-vestul României sau Banat. Din punct de vedere cronologic, complexele aparŃin, în general, secolelor VII-IX, într-un singur caz fiind vorba şi de secolul X (complexul de la Culciul Mare – Satu Mare). Este posibil ca momentul de început al construcŃiei acestui model de locuinŃă în zona noastră să fie la jumătatea secolului VII, moment reprezentat de locuinŃa din aşezarea de la Crăciuneşti – Maramureş. Autorii cercetărilor datează respectivul sit la jumătatea secolului VII, fiind vorba de o pătrundere slavă (posibil din direcŃia vest – nordvest) în zonă240. Dacă este aşa, nu trebuie să ne mire faptul că au construit locuinŃe de suprafaŃă, deoarece slavii de vest obişnuiau să realizeze astfel de construcŃii (spre exemplu la Tornow etc)241. Referitor la dimensiunile construcŃiilor, suprafaŃa acestora oscila între 6,45 m² (locuinŃa de la Culciu Mare) şi aproape 20 m² (complexul B14 de la Filiaş). Majoritatea au fost puŃin adâncite în pământ, podeaua fiind la 15 -38 cm (în locuinŃa B26, respectiv B38 din aşezarea de la Filiaş). Înafară de complexul de la Culciu Mare – Satu Mare, celelalte construcŃii au avut câte o instalaŃie pentru foc, cuptor din pietre sau vatră, plasată de regulă în unul din colŃuri, dar şi spre centrul lor. B.a.3.* Trapezoidale: Un singur complex din aşezarea nr. 2 de la Bratei – Sibiu (rep. nr. 29) se potriveşte, ca şi caracteristici, acestui model constructiv. Mă refer la locuinŃa nr. 12/1973, datată mai larg în secolele VI-VIII. ConstrucŃia era uşor adâncită în sol şi avea dimensiunile de 415/490 x 466 cm. În colŃul ei de vest au fost identificate urmele unui cuptor. B.a.4.* LocuinŃe cu plan neclar: Printre construcŃiile de suprafaŃă cu plan patrulater sunt şi câteva complexe ale căror forme geometrice clare nu au fost stabilite. Este vorba de 4 astfel de locuinŃe: una din aşezarea de la Biharia-Lutărie 3 – Bihor (sec. IX; rep. nr. 25), L1/1993 de la Iernut – Mureş (sec. VIII-IX; rep. nr. 74), o locuinŃă de la Sanislău – Satu Mare (sec. VII-VIII; rep. nr. 118) şi complexul L7/1998 din faza a doua a aşezării de la Zalău-La Blocuri – Sălaj (sec. VII-VIII/IX; rep. nr. 157). Şi locuinŃele acestui tip se datează, în general, în secolele VII-IX, cercetătorii fiecărei aşezări operând însă cu datări mai strânse, în conformitate cu materialele descoperite în săpătură. În ce priveşte dimensiunile construcŃiilor, se cunosc foarte puŃine date în acest sens, doar referitor la locuinŃa de la Sanislău se ştie că una dintre laturi măsura 270 cm. Înafară de locuinŃa de la Iernut, unde nu este precizat acest lucru, fiecare complex a fost uşor adâncit în sol, adâncimea fiind în jur de 23 -30 cm. 240 241
Popa, Harhoiu 1989. Donat 1980, p. 26 şi următoarele.
77
B.b.* LocuinŃe cu plan circular: Singurele locuinŃe medievale timpurii cu plan circular de pe teritoriul supus cercetării aparŃin categoriei de suprafaŃă, fără precizarea elementelor de sprijin. Am în vedere 3 astfel de complexe: o locuinŃă de la Câmpia Turzii – Cluj (rep. nr. 39), datată în secolul VIII şi 2 construcŃii din aşezarea de la Sângeorgiu de Mureş – Mureş (rep. nr. 123), încadrată secolului VII. Complexul de la Câmpia Turzii măsura 200 x 180 cm pe axe şi era adâncită în sol cu -30 cm. LocuinŃele de la Sângeorgiu de Mureş, dacă e adevărat că aveau plan circular242, aveau diametrul de 700 cm, respectiv de 400 cm. Ambele aveau câte un cuptor din pietre. Nu se precizează dacă erau sau nu adâncite uşor în pământ. A.c.* LocuinŃe cu plan oval/oval-alungit: ConstrucŃii realizate la suprafaŃa solului, cu plan oval, dar fără precizarea elementelor de construcŃie am identificat 8, dispuse în 4 aşezări medievale timpurii. Este vorba de un complex de la Crăciuneşti – Maramureş (sec. VII; rep. nr. 52), o locuinŃă din aşezarea de la Dudeştii Vechi – Timiş (sec. IX-X; rep. nr. 59), 4 locuinŃe de la Sacoşu Mare – Timiş (sec. VII-VIII; rep. nr. 117) şi 2 construcŃii de la Turulug-Vii – Satu Mare (sec. VII-VIII; rep. nr. 148). Dimensiunile complexelor mergeau de la 4,5 m² (L1 de la Sacoşu Mare) până la aproape 34 m² (L3 din aceeaşi aşezare)243. Doar în cazul locuinŃei de la Crăciuneşti şi a celor de la Turulung-Vii se precizează că au fost puŃin adâncite în pământ, prima construcŃie cu 25 cm, iar următoarele două cu 25 -30 cm. Numai în ce priveşte locuinŃele de la Turulung-Vii nu se menŃionează descoperirea urmelor instalaŃiilor pentru foc, în celelalte complexe apărând resturi de la vetre sau cuptoare. Interesant este faptul că nici o locuinŃă de suprafaŃă cu plan oval din această grupă nu este de pe teritoriul Transilvaniei intracarpatice. De astfel, am găsit o singură locuinŃă de suprafaŃă şi cu plan oval în zona amintită, în aşezarea de Zalău-La Blocuri – Sălaj (rep. nr. 157), ce face parte din grupa locuinŃelor construite pe stâlpi de susŃinere (vezi categoria B.I.c). Majoritatea construcŃiilor au fost datate în secolele VII-VIII, numai complexul de la Dudeştii Vechi – Timiş este mai târziu, din secolele IX-X. Şi amintita locuinŃă de la Zalău-La Blocuri aparŃine secolelor VII-VIII/IX. Din nou se poate constata o concentrare a descoperirilor în secolele VII-IX, în acest caz mai ales în secolele VII-VIII. 242
Despre cele două locuinŃe avem informaŃii diferite din două surse diferite. Astfel V. Lazăr consideră complexele ca fiind circulare (Lazăr 1996, p. 100-101, nr. 233), pe când în repertoriul judeŃului Mureş apar ca având plan dreptunghiular (Rep. Mureş 1995, p. 211-212, nr. LXXI.1.A). În schimb, dimensiunile oferite de ambele surse coincid. 243 În acest context trebuie precizat şi faptul că locuinŃa de la Crăciuneşti – Maramureş putea să aibă suprafaŃa mai mare, deoarece în preajma părŃii adâncite a complexului, nivelul de călcare al aşezării se afla mai jos. Astfel, construcŃia putea să aibă una dintre axe de circa 640 cm (Popa, Harhoiu 1989).
78
B.d.* LocuinŃe cu plan nedeterminat: În tabelul de mai jos (tabel nr. 7) am înregistrat complexele de suprafaŃă ale căror plan nu a putut fi determinat sau nu a fost precizat la momentul publicării şi nu sunt menŃionate nici elementele lor de sprijin: Nr.
1 2 3 4 5 6
1 2 3 4
1 2
Denumirea sitului
Nr. locuinŃe
Datare
TRANSILVANIA INTRACARPATICĂ Fântânele, BistriŃa-Năsăud 1 sec. VIII-IX Iernut, Mureş 1 sec.VII/VIIIIX Mândra, Braşov ? sec. VII-IX Nuşfalău, Sălaj 1 sec.VII ?-VIII Suceag, Cluj 4 sec.VIIVIII/IX Zalău-Palvar, Sălaj 1 sec. IX-X VESTUL ŞI NORD-VESTUL ROMÂNIEI Carei, Satu Mare 1 sec. VIII-IX sau sec. IX-X Margine, Bihor 1 sec. VIII-IX Râpa, Bihor ? sec. VIII-IX Tisa, Maramureş 1 sec. VII
Gornea-łărmuri,CaraşSeverin Insula Decebal, CaraşSeverin
BANAT ? 4
Nr. repertoriu
nr. 61 nr. 74 nr. 93 nr. 102 nr. 136 nr. 160
nr. 36 nr. 91 nr. 114 nr. 145
sec. VIII-IX
nr. 69
sec. VI-VIII
nr. 77
Tabel nr. 7 – LocuinŃe de suprafaŃă, fără plan determinat şi fără precizarea elementelor de sprijin. În total sunt minim 15 locuinŃe, numărul lor putând fi mai mare, deoarece în cazul a trei aşezări nu se menŃionează numărul complexelor cercetate. Referitor la dimensiunile construcŃiilor avem puŃine informaŃii. Doar despre 3 complexe se ştie că au fost uşor adâncite în sol (cea de la Fântânele cu 35 cm, cea de la Iernut cu 30 cm şi cea de la Nuşfalău cu numai 8 cm), în privinŃa celorlalte construcŃii nefiind oferite astfel de date. Nici despre existenŃa
79
unei instalaŃii pentru foc în complexe nu avem informaŃii decât în aşezările de la Fântânele, Insula Decebal, Margine, Mândra, Tisa şi Zalău. Cronologic, se constată aceeaşi concentrare în secolele VII-IX, numai în două cazuri fiind vorba şi de secolul X şi într-unul singur de secolul VI. Cred că datările complexelor din fiecare categorie a locuinŃelor de suprafaŃă arată clar perioada în care se începe construcŃia acestora, şi anume parcursul secolului VII, probabil a doua sa jumătate. B.e.* LocuinŃe cu plan deosebit: În această categorie am inclus două platforme realizate din pietre, descoperite în aşezările de la Iernut – Mureş (rep. nr. 74) şi Uioara de Jos – Alba (rep. nr. 149). Platforma din prima aşezare (notată de către mine P1/1997) a fost făcută din lespezi de piatră şi avea o formă aproape circulară. Încadrarea ei cronologică s-a făcut în secolele VII/VIII-IX. Despre platforma de la Uioara de Jos se ştie doar că era din pietre de râu, fiind datată în secolele VII-VIII. Este greu de emis ipoteze în ce priveşte utilitatea acestor platforme din piatră, deoarece sunt foarte puŃine informaŃiile referitoare la ele. Ar putea să fie parte ale unor construcŃii de suprafaŃă (locuinŃe - ?). La Jucu de Sus au fost descoperite urme ale unor complexe, ale căror părŃi adîncite în sol au fost umplute cu pământ amestecat cu material ceramic, peste care s-a pus un pat din pietre244. Poate este vorba de acelaşi tip de complexe, însă în lipsa unor informaŃii mai consistente nu putem fi siguri de această afirmaŃie, iar în lipsa unor analogii este greu de determinat la ce au fost folosite platformele în discuŃie. LocuinŃe „pur şi simplu”! După trecerea în revistă a diferitelor tipuri de locuinŃe, atât adâncite în pământ, cât şi construite la suprafaŃa solului, îmi rămâne să fac referire la un mare număr de locuinŃe, dar care nu au putut fi clasificate, aşa cum s-a întâmplat cu cele prezentate mai sus. Cauza o reprezintă faptul că nu se ştie (distrugerea din vechime sau de lucrări moderne ori a necontinuării cercetării anumitor complexe) sau nu s-a publicat nici o informaŃie despre aceste construcŃii, care să ajute la încadrarea lor tipologică, fiindu-ne comunicat pur şi simplu că au fost descoperite una sau mai multe locuinŃe, de unde şi titlul acestui subcapitol. În ceea ce priveşte câteva dintre aceste complexe, se face referire, în plus faŃă de alte locuinŃe, la forma lor în plan (ex. L 1A/1976 şi L3/1977 de la Biharia-Grădina S.A.-Baraj, rep. nr. 23/c2, despre care se ştie că erau patrulatere sau L3 de la Moldova Veche, rep. nr. 96, ce avea plan rectangular). Însă pe baza acestor minime informaŃii nu am putut să le includ în nici unul dintre tipurile constructive care s-au conturat. Complexele au fost descoperite în 49 de aşezări, dintre care 32 sunt de pe teritoriul Transilvaniei intracarpatice, 12 din vestul şi nord-vestul României şi 244
InformaŃii dr. Ioan Stanciu, Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca, responsabil al şantierului arheologic de la Jucu de Sus. Nu a fost stabilită încă utilitatea acestor complexe.
80
5 din Banat (anexa nr. 2). În total sunt cel puŃin 148-157 de locuinŃe, cu posibilitatea ca numărul lor să fie considerabil mai mare, deoarece în cazul multor aşezări nu se ştie numărul exact al complexelor. Este un număr destul de mare al acestor construcŃii, având în vedere că totalitatea locuinŃelor descoperite aici este de numai câteva sute. Majoritatea covârşitoare a descoperirilor se încadrează secolelor VII-IX, doar puŃine complexe fiind datate mai timpuriu (secolele VI-VII) sau mai târziu (secolele IX-X). Este regretabil că trebuie să exclud din tipologie un număr atât de mare de vestigii ale habitatului din această zonă, uneori părând încă actuală afirmaŃia făcută acum două decenii de cercetătorul maghiar I. Bóna, cu referire la bazinul carpatic, şi anume că este prematur să se realizeze o tipologie a locuinŃelor adâncite în sol245, afirmaŃie valabilă şi în privinŃa construcŃiilor de suprafaŃă sau a diferitelor anexe din cadrul gospodăriei medievale timpurii din spaŃiul românesc. II.2. Tehnici constructive şi materiale. LocuinŃa din punctul de vedere al durabilităŃii O altă componentă esenŃială a problemei habitatului, atât al celui medieval timpuriu, cât şi al altor perioade istorice, este reprezentată de categoriile de materiale folosite în realizarea diferitelor tipuri de construcŃii şi tehnicile prin care s-a încercat obŃinerea unei durabilităŃi cât mai îndelungate şi un randament superior al acestor construcŃii. Deşi există două tipuri principale de locuinŃe, cea adâncită (mai mult sau mai puŃin) în pământ şi cea realizată la suprafaŃa solului, modul lor de construcŃie nu diferă foarte mult. Principiile constructive de bază sunt aproximativ aceleaşi. Există însă alte categorii de elemente care influenŃează în momentul ridicării locuinŃei. Acestea ar fi clima, vegetaŃia şi fauna zonei, statutul social al viitorului proprietar246 şi, nu în ultimul rând, tradiŃiile culturale şi modul de organizare socială şi economică ale populaŃiei respective. Trebuie să precizez încă de la început că în majoritatea cazurilor nu avem de a face cu clasicele construcŃii adâncite în pământ (bordeie), care au groapa foarte adâncă247. Cred asta, deoarece cele mai multe complexe descoperite în această zonă nu au groapa destul de adâncă248 pentru a nu necesita ca o parte a locuinŃei, mai mare sau mai mică, să se afle la suprafaŃa solului. Cu siguranŃă aceast lucru depinde direct de felul solului, deoarece într-un pământ moale se poate săpa mai uşor şi la mai mare adâncime. 245
Bóna 1988, p. 409. Šalkovsky 2001, p. 71. 247 Bóna 1988, p. 408; Kuna, Profantová 2005, p. 325. 248 În general adâncimea gropii locuinŃelor este între -40 şi -90 cm, cu puŃine exemple care depăşesc -90 cm. 246
81
ConstrucŃia locuinŃei cu o parte adâncită în pământ începea probabil cu săparea gropii acesteia, urmând realizarea structurii de sprijin, a pereŃilor şi a acoperişului, în cele din urmă fiind făcută uşa şi celelalte detalii de interior. ReconstrucŃiile unor case medievale timpurii pot oferi informaŃii utile în acest sens. În cadrul unor experimente arheologice derulate la începutul anilor ’80 ai secolului trecut au fost refăcute, folosindu-se chiar unelte specifice acelei perioade istorice şi locuindu-se în ele timp de căteva zile, două complexe pentru locuit slave timpurii, şi anume locuinŃele nr. 5 (sec. VI) şi nr. 69 (sec. IX) din aşezarea de la Březno – Cehia249. Prima dată a fost refăcută locuinŃa nr. 5, cea care ne interesează acum. Experimentul a debutat cu munca de pregătire a materialului necesar construcŃiei. Apoi a fost săpată groapa locuinŃei şi a stâlpilor de susŃinere. În săpătură au fost identificate urmele a 3 stâlpi de sprijin, doi aflându-se la mijlocul a două laturi opuse, unul chiar lângă peretele gropii (pe latura de V), iar celălalt la 70 cm spre interiorul casei (pe latura de E); al treilea stâlp era în colŃul de NV, în spatele cuptorului. Pe lângă pereŃii gropii, în unele puncte, au apărut urme de Ńăruşi. După fixarea stâlpilor de susŃinere, întăriŃi în gropile lor cu ajutorul unor bucăŃi de lemn, a fost construit acoperişul în două ape, ale cărui margini se sprijineau pe sol (s-a observat că pereŃii casei au fost din nuiele împletite, care nu puteau oferii stabilitate acoperişului). Elementele structurii construcŃiei au fost prinse între ele prin scoabe de lemn şi/sau legate cu fâşii obŃinute din lemn după a ce a fost umezit şi bătucit până a devenit moale. Pe lângă stâlpii amintiŃi a mai fost aşezat unul în centrul peretelui estic, cu capătul în formă de furcă, pentru susŃinerea grinzii principale; în acest punct nefiind surprinsă vreo groapă, stâlpul a fost aşezat pe o bază din pietre. La ambele margini ale acoperişului au fost săpate în pământ şanŃuri pentru scurgerea apei de ploaie. PereŃii au fost realizaŃi din împletitură de nuiele, însă în interior au fost întăriŃi cu scânduri. În acelaşi timp a fost făcut şi acoperământul casei, la care s-a folosit stuf; lângă vârfurile celor doi stâlpi de fronton s-a lăsat o deschizătură pentru ventilaŃie. Spre final pereŃii au fost lutuiŃi (cu lut din groapa casei, amestecat cu pleavă şi bucăŃele de stuf), dându-se mai multe straturi. Ultima operaŃie a fost asamblarea uşii, realizată din pari în sistemul „steag”, partea ei de jos fiind fixată într-o piatră cu o gaură, problema intrării dinspre interior fiind rezolvată cu ajutorul unei scări scurte, tot din lemn. Când reconstrucŃia a fost finalizată s-a obŃinut o locuinŃă cu următoarele caracteristici şi dimensiuni: forma casei era de patrulater-alungit (dreptunghi - ?), cu colŃurile gropii rotunjite; suprafaŃa complexului era de circa 17 m², având o adâncime de -80 cm (locuinŃa originală a avut această adâncime de la nivelul de călcare al aşezării slave); gropile celor doi stâlpi principali de fronton aveau -43 cm, respectiv -47 cm; unghiul de deschidere al acoperişului era de 40 – 45°, iar 249
Pleinerová 1986.
82
înălŃimea de la podea şi până la coama acoperişului era de 300 cm; înâlŃimea totală a pereŃilor a fost de 145 cm. Intrarea s-a aflat la mijlocul laturii de vest, uşa deschizându-se spre exterior. Nu a fost clar determinat rolul stâlpului din spatele cuptorului, din colŃul de nord-vest, autoarea presupunând că sprijinea o instalaŃie pentru evacuarea fumului250. A doua locuinŃă reconstruită în cadrul proiectului ceh a fost cea cu nr. 69 din aceeaşi aşezare de la Březno. Chiar dacă şi acest complex a fost adâncit în sol (la 40 cm), l-am considerat ca fiind o locuinŃă de suprafaŃă cu podeaua puŃin adâncită în pământ251. ConstrucŃia a fost făcută din bârne de lemn aşezate orizontal, însă nu în tehnica Blockbau, ci este vorba de o îmbinare a acesteia cu tehnica construcŃiei pe stâlpi de susŃinere, bârnele nefiind introduse între stâlpi şi peretele gropii, ci prinse în stâlpii de la colŃuri (locuinŃa a avut stâlpi la cele 4 colŃuri, iar la mijlocul laturii de E a fost identificată o groapă dublă de stâlp, posibil în legătură cu intrarea)252. ReconstrucŃia a început prin fixarea stâlpilor şi săparea gropii casei, în acelaşi timp. IniŃial doar 2 dintre stâlpi au fost fixaŃi definitiv, ceilalŃi 2 au rămas manipulabili, pentru a putea aşeza mai uşor bârnele în perete. Trunchiurile din care au fost realizaŃi pereŃii erau despicate în două. Acestea erau prinse în găuri făcute în stâlpi, în sistemul babelor. Doar în colŃul sud-estic jumătăŃile de trunchiuri au fost băgate între stâlp şi peretele gropii casei. Din această cauză în acest loc a mai fost pus un stâlp, dinafara gropii complexului, ce sprijinea trunchiurile peretelui dinspre exterior. Perechea de stâlpi de pe latura de est era uşor spre interiorul locuinŃei, astfel că peretele din lemn se afla între ei şi peretele gropii. Între aceşti doi pereŃi, la final, s-a pus lut foarte bine bătătorit. Se pare că stâlpii de la colŃuri nu susŃineau şi acoperişul, acesta sprijinindu-se iniŃial undeva pe sol şi pe pereŃii din lemn ai casei. Autorii reconstrucŃiei au optat însă pentru un acoperiş scurt, şi nu până la pământ, fiind vorba de un acoperiş în 4 ape, astfel că structura acestuia a fost mai complexă decât cea a locuinŃei nr. 5 prezentată mai sus. La acoperirea construcŃiei s-au folosit paie de secară şi de grău, legate în snopi. Pentru ventilaŃie, pe lângă două geamuri, au mai fost lăsate şi două deschizături la capetele de N şi de S ale acoperişului. Intrarea a fost făcută în colŃul nord-estic, rama uşii fiind prinsă atât de structura de jos a casei, cât şi de structura de sus, prin sistemul babelor. Ca prag de jos s-a folosit un trunchi despicat în două, cu dimensiunile de 130 x 20 cm, în 250
Pleinerová 1986, p. 107-114. Este adevărat că în această lucrare am considerat ca şi locuinŃe de suprafaŃă doar complexele ale căror adâncime nu depăşeşte -30 cm, însă acest complex 69 de la Březno pare mai mult o construcŃie de suprafaŃă decât adâncită în pământ, având în vedere că din pereŃii înalŃi de 180 cm, cam 140 cm erau la suprafaŃa solului (vezi Pleinerová 1986, p. 121). 252 Pleinerová 1986, p. 119. 251
83
care a fost practicată şi gaura rotundă în care pivota uşa. Aceasta din urmă a fost asamblată tot din jumătăŃi de trunchiuri şi se deschidea spre exterior. Deasupra intrării, la exterior, a fost făcut un mic acoperiş, sprijinit pe doi stîlpi aflaŃi la 80 cm de peretele de est al casei. În peretele sudic au fost tăiate cele două ferestre mici, la înălŃimea de 95 cm. Ultima operaŃie a fost lutuirea pereŃilor, pe ambele părŃi, însă cu acoperişul deja făcut, constructorii au ajuns mai greu la părŃile superioare ale pereŃilor. În final a rezultat o construcŃie orientată N – S, cu suprafaŃa de circa 1011 m² şi podeaua adâncită cu 40 cm; gropile stâlpilor de susŃinere se adânceau la 29-39 cm; înălŃimea de la podea şi până la coama acoperişului era de 310 cm, iar cea a pereŃilor de 180 cm; uşa măsura 130 x 85 cm253. Însă, în urma reconstrucŃiei unei locuinŃe medievale timpurii de pe teritoriul Ungariei, cu o structură sprijinită pe stâlpi de susŃinere, autorii au ajuns la concluzia că era mai bine să se realizeze prima data structura de susŃinere şi acoperişul. Motivul ar fi că gropile de stâlp, de obicei, au o adâncime destul de mică, cel puŃin aşa apare în săpătură, şi astfel stâlpii nu ar putea să susŃină o greutate prea mare254. Dar, dacă s-ar fixa prima dată stâlpii de fronton în formă de Y, la capetele axei lungi în cele mai multe cazuri, la o adâncime de circa 70 cm, după care ar fi construit acoperişul, se poate săpa mai uşor groapa casei (la aproximativ -60 cm) şi fără grija că stâlpii de sprijin ai acoperişului ar putea să păŃească ceva, având în vedere că după aceste operaŃii, ei se află la doar 10-15 cm (în cazul în care se află în interior, la marginile gropii construcŃiei), stâlpii rămânând fixaŃi bine chiar sub greutatea acoperişului. Uneori groapa locuinŃei nu era săpată pănâ la stâlpi, astfel că aceştia râmâneau înafara acesteia255. Complexe la care au fost descoperite urme ale stâlpilor aflaŃi în exteriorul gropii au apărut şi în spaŃiul avut în vedere de mine, şi anume în aşezarea de la Şirioara – BistriŃa-Năsăud256 (locuinŃa nr. 3; rep. nr. 138) sau la Vladimirescu-Die Schanzen – Arad257 (locuinŃele nr. 2 şi 3; rep. nr. 153). Casa realizată de cercetătorii maghiari a avut 5 stâlpi, dintre care 3 pe axa lungă pentru susŃinerea acoperişului, iar ceilelŃi doi, de dimensiuni mai reduse, se aflau pe o latură şi au sprijinit intrarea. ConstrucŃia acoperişului, având ca suport tehnic analogiile oferite de etnografie, a fost începută de la cei doi stâlpi ai intrării. Peste un sistem de căpriori aşezaŃi la 1 m distanŃă între ei au fost puse crengi, după care a urmat un strat de circa 30-35 cm de paie, care, la rândul 253
Pleinerová 1986, p. 119-136. O problemă asemănătoare a fost constatată şi în cazul reconstrucŃiei casei nr.69 de la Březno – Cehia, unde doi dintre stâlpii de susŃinere nu erau la o adîncime mare şi a fost nevoie să fie sprijiniŃi până s-a realizat structura şi o parte a construcŃiei, care au oferit apoi stabilitatea necesară (Pleinerová 1986, p. 126). 255 Sabján 2002, p. 325-327. 256 Gaiu 1984, p. 62. 257 Barbu, Zdroba 1979, p. 184. 254
84
lor, au fost acoperite cu un strat la fel de gros de pământ. A fost tincuit şi interiorul acoperişului, pentru a nu cădea paie în casă. Marginile acestuia se sprijineau pe sol, la o distanŃă de de aproximativ 1 m de marginile gropii258. Următoarea etapă a reconstrucŃiei a constat din realizarea pereŃilor. La cele două capete ale casei, adică pe laturile sale scurte, pereŃii au fost făcuŃi din nuiele împletite, tincuiŃi pe ambele părŃi. Uşa a fost realizată din scânduri, aşezate probabil vertical, întărite cu şipci dispuse orizontal. Deoarece în săpătură nu au apărut urme ale unei intrări în pantă sau a unor scări cruŃate, autorii au făcut două trepte din lemn între cei 2 pari ce sprijineau intrarea dinpre interior259. La sfârşitul acestei reconstrucŃii, casa a avut următoarele dimensiuni: groapa locuinŃei era de 400 x 370 cm, cu adâncimea de 60 cm; stâlpii aveau iniŃial adâncimea de 72 cm; acoperişul a avut înclinaŃia de 45°, pe laturile mai lungi fiind lăsată o cornişă de 100 cm; lungimea acoperişului a fost de 500 cm, iar anvergura sa de 600 cm, distanŃa dintre fundul gropii locuinŃei şi vârful acoperişului fiind de 360 cm. La construcŃia casei au lucrat 4 oameni, pe parcursul unei perioade de 3 săptămâni. După cum au mărturisit aceştia, multe părŃi ale casei ar fi putut fi realizate în alte moduri şi folosindu-se alte materiale260. În concepŃia lui T. Sabján această locuinŃă era o construcŃie la care groapa reprezenta doar partea sa centrală, în economia casei fiind folosite şi spaŃiile de la suprafaŃa solului obŃinute prin sprijinirea acoperişului la o anumită distanŃă de marginile gropii261, ceea ce se pare că în privinŃa locuinŃei de la Březno nu era aşa. Referitor la timpul necesar construcŃiei unei case medievale timpurii, nu este uşor să se ajungă la o concluzie sigură. După cum s-a văzut mai sus, construcŃia realizată de cercetătorii maghiari a fost finalizată în 3 săptămâni, la ea muncind 4 persoane, însă cei din perioada medievală timpurie, mai familiarizaŃi cu astfel de activităŃi, puteau să termine chiar în numai 14 zile. În cazul locuinŃelor de la Březno situaŃia a fost cu totul alta. Casa nr. 5 a fost terminată în 6-7 săptămâni, aici intrând şi timpul în care a fost obŃinut materialul necesar, locuinŃa nr. 69 în aproape 3 luni. Aceste perioade de timp ar fi fost prea lungi. Însă având în vedere că slavii timpurii erau mult mai îndemânatici în prelucrarea lemnului decât cei din echipa de construtori şi lucrau probabil toată ziua, nu doar 8 ore, construcŃiile puteau fi realizate în 3-4 săptămâni, respectiv 6 săptămâni262. Aceste perioade de timp, de 2-3 sau chiar 6 săptămâni, în cazul în care s-a estimat bine timpul necesar oamenilor din acea vreme pentru astfel de munci, nu sunt prea rezonabile pentru construcŃia unei case de acest fel, deoarece, spre 258
Sabján 2002, p. 321, 328-330. Sabján 2002, p. 329. 260 Sabján 2002, passim. 261 Sabján 2002, p. 330. 262 Pleinerová 1986, p. 139. 259
85
exemplu, slavii erau buni meşteri ai lemnului, fapt dovedit şi de cerea khaganului Baian de a i se construi un pod peste râul Sava, precum şi nave pentru a lupta împotriva flotei bizantine de pe Dunăre263. Este posibil ca durata unei astfel de munci să fie influenŃată şi de vreme sau de alte elemente necunoscute nouă. În ce priveşte teritoriul Transilvaniei, săpăturile arheologice au scos la lumină diferite elemente ale construcŃiilor din aşezările cercetate, care vin în ajutorul întregirii imaginii problemei expuse aici. În cazul locuinŃei nr. 1/1988 de la Badon – Doaşte (jud. Sălaj; rep. nr. 17) pereŃii gropii erau lipiŃi cu lut, iar pereŃii din lemn ai casei porneau doar de la nivelul de călcare al aşezării264. Unele construcŃii au avut groapa săpată în trepte, precum locuinŃa nr. 3 de la Bobota265 (rep. nr. 26) sau complexul 1a/1964 din aşezarea nr. 2 de la Bratei266 (rep. nr. 29). Referitor la acoperişul locuinŃelor informaŃiile din teren sunt mai puŃine. Despre locuinŃa nr. 8/1979 din aşezarea de la Biharia – Grădina S.A.-Baraj (rep. nr. 23) S. Dumitraşcu presupune, după poziŃia stâlpilor de susŃinere, că a avut un acoperiş în două ape267, iar L7/1979, pe lângă faptul că a avut acoperişul în două ape, a fost construită pe o structură din bârne de lemn şi a dispus în partea sa de sud de un pridvor sau prispă, care putea să indice fie o intrare, fie numai o lăŃire a streşinii casei, cu scopul de a proteja intrarea268. Apoi locuinŃa L9/1980, aparŃinând aceluiaşi sit, este posibil să fi fost cu două încăperi sau doar cu o singură încăpere şi un pridvor spre sud.269 Un acoperiş uşor a fost ataşat părŃii de nord a locuinŃei nr. 11 descoperită în 1995 în aşezarea de la Lazuri – Lubi Tag (rep. nr. 81), în zona cuptorului nr. 2, care a fost săpat în acest perete de nord270, cea mai mare parte a cuptorului aflându-se astfel în exteriorul spaŃiului construcŃiei, acoperişul fiind probabil legat de acesta, protejându-l etc. O altă posibilă locuinŃă cu două încăperi provine din aşezarea de la Gornea – CăuniŃa de Sus (rep. nr. 67), fiind notată cu B3. ConstrucŃia a avut o încăpere principală de formă rotundă şi o alta, cu plan oval-alungit, spre est271 sau este vorba doar de o prelungire neregulată a primei şi singurei încăperi272. Complexe pentru locuit având două încăperi au fost semnalate pe teritoriul
263
Rusu 1975, p. 132. Stanciu 1998, p. 386. 265 BăcueŃ-Crişan, Sana 2004, p. 56-57, nr. 35. 266 Zaharia 1994-1995, p. 301-302. 267 Dumitraşcu 1994, p. 184. 268 Dumitraşcu 1980, p. 142-143; Dumitraşcu 1981, p. 75; Dumitraşcu 1994, p. 184. 269 Dumitraşcu 1983, p. 369; Dumitraşcu 1994, p. 186. 270 Stanciu 1998. 271 Uzum 1990, p. 210. 272 łeicu, Lazarovici 1996, p. 21. 264
86
Dobrogei, în nivelul al doilea al aşezării de la Capidava, dar şi în cazul locuinŃei nr. 12 de la Bucov-Tioca, în Muntenia273. Un alt element sau indicii ale acestuia surprinse în timpul investigaŃiilor arheologice, mai frecvent decât altele, este intrarea. InformaŃii cu privire la aceasta au apărut în puŃin peste 10 cazuri, destul de puŃine dacă avem în vedere că au fost descoperite câteva sute de locuinŃe din perioada secolelor VI/VII – IX/X. Despre locuinŃa nr. 2/1980 din faza a treia a aşezării de la Biharia – Grădina S.A.-Baraj se ştie doar că a avut intrarea pe latura sa vestică274, în timp ce în aşezarea nr. 1 de la Bratei L2 a avut intrarea probabil în colŃul de est, L26 în colŃul nord-vestic, fiind indicată de o treaptă, iar L49 pe latura de sud-est275. La Comana de Jos – Gruiul Văcarului (rep. nr. 50), construcŃia L3 avea intrarea spre vest, pe una dintre laturile lungi, opusă celei pe care se afla cuptorul276. Apoi, L1-1999 din aşezarea medievală timpurie de la Cuceu – Valea Bochii (rep. nr. 55) a avut intrarea săpată în pantă, pe latura sa sudică, în acest caz nefiind opusă cuptorului, acesta fiind scobit într-un bloc de lut cruŃat pe latura estică a complexului277. LocuinŃele nr. 1/1993, nr. 8/1994 şi nr. 14/1995 de la Lazuri – Lubi Tag au avut intrările în colŃul de sud-vest, între gropile de stâlpi notaŃi a şi b (distanŃa dintre ei era de 66 cm), respectiv pe latura de est, spre colŃul de nordest, opus cuptorului, iar ultima construŃie menŃionată pe latura sudică, probabil între gropile de stâlp a şi l278. În cazul unor complexe a fost identificat sistemul de sprijin al structurii, al pereŃilor acestora. După cum rezultă şi din repertoriul de la finalul lucrării sau din subcapitolul privind tipologia locuinŃelor, numeroase construcŃii au avut stâlpi de susŃinere, care, de obicei, au fost surprinşi în săpătură. Pe lângă acestea există locuinŃe care s-au sprijinit pe trunchiuri de lemn, mai masive şi mai rezistente decât cele folosite la construcŃia pereŃilor, aşa numitele tălpi, puse în evidenŃă şi de cercetarea etnografică279. Astfel, referindu-se la complexul de locuit descoperit în aşezarea de la Coasta – Vatra satului (rep. nr. 48), C. Gaiu afirma că acesta s-a sprijinit pe tălpi groase de lemn280. Pe latura de sud a locuinŃei nr. 8/1994 de la Lazuri – Lubi Tag a fost sesizată, pe o lungime de 108 cm, urma tălpii peretelui, reprezentată de un şănŃuleŃ cu lăŃimea de 12 cm şi adâncimea de 16 cm. Apoi în complexele nr. 17/1995-1997 şi 18/1997 din aceeaşi aşezare au apărut aceleaşi şănŃuleŃe în care, probabil, erau fixate tălpile pe care se sprijineau pereŃii, în prima construcŃie pe toată latura de vest şi pe o 273
Corbu 2006, p. 21. Dumitraşcu 1980, p. 144; Dumitraşcu 1983, p. 369. 275 Bârzu 1994-1995, p. 263, 265 şi 266. 276 Glodariu, Costea, Ciupea 1980, p. 71. 277 BăcueŃ-Crişan 2006, p. 32-33. 278 Stanciu 1998, p. 420, 423, 429. 279 Avram 2004, p. 43. 280 Gaiu 1984, p. 63. 274
87
porŃiune a celei de sud, iar în cea de-a doua locuinŃă a apărut în diferite porŃiuni ale laturilor281. O altă construcŃie în care a fost surprins un şanŃ mic ce a fost legat, sub semnul întrebării, de talpa pereŃilor este locuinŃa nr. 4/1977 de la Zalău – La Blocuri-Panic (rep. nr. 157). Însă, aici, şănŃuleŃul poate avea legătură şi cu cuptorul, lângă a cărui latură nordică se afla282. În cele din urmă, despre locuinŃa nr. 2 din situl medieval timpuriu de la Zalău – Palvar (rep. nr. 160) se spune că a fost construit pe tălpi de lemn283. Înafară de tălpile din lemn au existat şi baze ale pereŃilor realizate din piatră. Până în prezent, pe teritoriul acoperit de această cercetare, acest tip de fundament a fost semnalat într-o singură aşezare, şi anume în cea din secolele VIII-IX de la Jucu de Sus – Râtul Boilor, jud. Cluj (rep. nr. 80), locuinŃele dispunând şi de stâlpi de susŃinere284. Însă piatra a mai fost folosită în locuinŃa nr. 14/1982 de la Zalău – La Blocuri-Panic (rep. nr. 157), dar nu pentru vreo fundaŃie, ci pentru căptuşirea pereŃilor casei în zona cuptorului (colŃul vestic), rezultând pereŃi groşi de circa 35 cm285. Pe teritoriul României, construcŃii la care a fost utilizată şi piatra au fost descoperite în Dobrogea, la Capidava, Limanu, Basarabi, DinogeŃia, Vişina sau Mihai-Bravu286, însă aici sub influenŃa civilizaŃiei bizantine. Maniera de construcŃie a pereŃilor a fost de cele mai multe ori doar presupusă pe baza resturilor de materiale descoperite. Însă se confirmă faptul de ce la reconstrucŃia locuinŃelor din cadrul proiectelor amintite mai sus, pereŃii au fost realizaŃi fie din nuiele împletite, fie din trunchiuri despicate în două, deoarece în anumite cazuri, rezultatele cercetărilor din Transilvania sunt destul de relevante în acest sens. Astfel, în aşezarea nr. 2 de la Bratei (rep. nr. 29), în locuinŃa 26/1965 au fost recuperate resturi de scânduri carbonizate287. Referitor la complexele de la Jabăr (rep. nr. 79) se afirmă pe baza bucăŃilor de chirpici cu urme de nuiele că au avut pereŃii din nuiele împletite şi apoi lipite cu lut amestecat cu pleavă de grâu şi paie288. Despre pereŃi făcuŃi în aceeaşi tehnică se vorbeşte şi în cazul construcŃiilor dezvelite la Şura Mică – Râsloave (rep. nr. 143), informaŃiile având în vedere, la modul general, circa 8 locuinŃe289. În colŃul vestic al construcŃiei nr. 5 de la Poian – Culmea Pietroasă (rep. nr. 110) au fost 281
Stanciu 1998, p. 432; Stanciu et Alii 1998. Stanciu 1998, p. 465. 283 Vezi BăcueŃ-Crişan 2002b, p. 338-339, nr. 244 sau Bejinariu, BăcueŃ-Crişan 2003, p. 344-345, nr. 221. 284 InformaŃii primite de la dr. I. Stanciu, Institutul de Arheologie şi Istoria Artei ClujNapoca, responsabil al cercetărilor din aşezare. 285 Stanciu 1998, p. 470. 286 Corbu 2006, p. 21, 23. 287 Zaharia 1994-1995, p. 304-305. 288 Mărghitan 1985, p. 79. 289 Glodariu et Alii 1979, p. 153. 282
88
descoperite două bârne carbonizate, astfel de bârne sau resturi ale lor fiind recuperate şi din complexele de locuit nr. 2, 3, 6, 10, 13 şi 17290, lucru care cred că indică fie faptul că pereŃii erau din trunchiuri de lemn, întregi sau despicate, fie că este vorba de părŃi din structurile superioare ale construcŃiilor. Apoi, în locuinŃele nr. 23, 26 şi 27 din aceeaşi aşezare au fost observate resturi de la scânduri carbonizate291, care provin, posibil de la un perete în totalitate realizat din scânduri sau este vorba de un perete împletit din nuiele şi întărit pe interior cu scânduri, cum a fost cazul amintitei locuinŃe reconstruite (nr. 5) de la Březno. Având în vedere locuinŃele adâncite în pământ, din perioada slavă timpurie, P. M. Dolukhanov menŃionează că pereŃii gropii casei erau de multe ori placaŃi cu scânduri, iar mai târziu folosindu-se în principal trunchiurile de copaci292. Bârne de lemn sunt menŃionate şi în locuinŃa B6/1981 din cunoscuta aşezare de la Sighişoara – Dealul Viilor (rep. nr. 131), acestea apărând în colŃurile de nordvest şi sud-vest ale complexului293. O altă construcŃie care probabil a fost o combinaŃie între structura sprijinită pe stâlpi şi pereŃii făcuŃi din trunchiuri este complexul nr. 3 de la Şirioara – Rât (rep. nr. 141), elementele menŃionate fiind identificate în timpul săpăturilor desfăşurate aici294. Tot într-o aşezare de pe teritoriul Transilvaniei, însă mai târzie şi care nu intră în cercetarea mea, au fost descoperite resturi de la pereŃii unei case. Este vorba de o locuinŃă a aşezării din secolele XI-XII de la Moreşti, în care au apărut bârne carbonizate şi alte rămăşiŃe ale scheletului din lemn al pereŃilor a acoperişului295. InformaŃiile privind podina locuinŃelor sunt mai puŃine. În aşezarea de la Lăpuşel – Ciugău (rep. nr. 83), construcŃiile L1/1992 şi L3/1992 au avut podeaua amenajată prin bătătorirea de lut galben296. Acelaşi mod de realizare a podinei s-a constatat şi în complexul L12/1988 de la Sânnicolaul Român – Bereac, pe când în L10B/1988 din aceeaşi aşezare s-a bătătorit doar pământul simplu297 (rep. nr. 125). Pământ simplu, fără lutuială, s-a utilizat şi la realizarea podelei în locuinŃa nr. 11 de la łaga – Hrube298 (rep. nr. 147). Unele descoperiri din situri medievale timpurii mai importante şi bine cercetate de pe terirotiul României ne transmit informaŃii referitoare la diferite părŃi ale construcŃiilor existente cândva în aceste aşezări, care confirmă sau aduc completări la ceea ce s-a observat deja pe baza descoperirilor din Transilvania. 290
Székely 1992, p. 248, 251, 255, 259, 261 şi 263. Székely 1992, p. 268, 271. 292 Dolukhanov 1996, p. 164. 293 Harhoiu, Baltag 2006-2007, I, p. 67-68. 294 Gaiu 1984, p. 62. 295 Horedt 1954, p. 206-207. 296 Stanciu 1994, p. 272, 279. 297 Dumitraşcu, Crişan 1990, p. 102-103. 298 Protase 2003, p. 59-60. 291
89
Astfel, despre locuinŃele adâncite în pământ din aşezarea de la Bucov – Rotari, cunoscută şi ca Bucov I, aflăm că groapa lor săpată în lut nu era căptuşită cu nici un fel de material, iar pereŃii de la suprafaŃa solului au fost realizaŃi din nuiele sau crengi împletite şi lipite cu lut299. În schimb, în aşezarea Bucov II sau Bucov - Tioca, unde au apărut mai multe locuinŃe de suprafaŃă, pe lângă pereŃi din nuiele împletite şi lipite cu lut, unele case au avut pereŃii din trunchiuri de copaci, probabil aşezate pe tălpi, deoarece nu au fost sesizate urme de la stâlpi de susŃinere300. La Gărvan căptuşirea gropilor complexelor s-a făcut cu trunchiuri despicate în două, mai rar cu scânduri; la baza pereŃilor se aflau trunchiuri cu diametrul de circa 11 cm, pe post de tălpi, peste care erau apoi aşezate celelalte trunchiuri, spijinite şi de pari verticali, fiecare latură având 3 astfel de pari; între trunchiuri şi peretele gropi se introducea pământ, care apoi era bine bătătorit. Se pare că aceste case au avut pereŃi şi la suprafaŃa solului, realizaŃi în ambele metode cunoscute: 1) din împletitură de nuiele sau trestie, lutuită pe ambele părŃi, sau 2) din trunchiuri aşezate orizontal şi sprijinite de pari verticali. Acoperişul era probabil în două ape, susŃinut de o grindă principală sprijinită pe furci şi pe cosoroabe fixate pe parii aflaŃi la colŃuri şi pe mijlocul laturilor, învelitura constând din trestie; pentru a fi ferită mai bine groapa locuinŃei de umezeală, se pare că acoperişul era prelungit cam cu vreo 50 cm de la groapa casei. În fine, intrarea în aceste locuinŃe pare să fi fost sub formă de gârlici, cu o lăŃime de circa 90 cm, uşa fiind confecŃionată din scânduri301. Rămânând în partea de sud a României, în aşezarea de la Dridu intrările surprinse în locuinŃele L3 şi L9, ambele cercetate în 1956, constau dintr-o treaptă săpată în lut, formând un fel de gârlici; unele case este posibil ca în loc de gârlici să fi avut doar o treaptă din lemn. Anumite construcŃii au dispus de stâlpi de susŃinere, plasaŃi în interiorul gropii. Pământul scos în momentul săpării gropilor locuinŃelor era pus în jurul acestora, sub forma unui val, oferind protecŃie împotriva apei, vânturilor şi a frigului302. În zona Moldovei, locuinŃele adâncite în pământ aveau pereŃii fie sprijiniŃi pe stâlpi (ex. Vădeni-Murgeni), fie pe tâlpi (ex. Şendreni, Epureni); destul de rar s-a observat lutuirea pereŃilor; intrarea era plasată în partea opusă cuptorului şi era, de obicei, în pantă. sub formă de gârlici. În ce priveşte construcŃiile de suprafaŃă, mult mai rare decât cele adâncite, erau probabil de tipul colibă, cu pereŃii din nuiele împletite şi apoi lutuite303. Tot D. Gh. Teodor menŃionează
299
Comşa 1959, p. 82. Comşa 1959, p. 90. 301 Comşa E. 1959, p. 105-106. 302 Zaharia 1967, p. 13-14. 303 Teodor 1968, p. 233. 300
90
locuinŃa B1 de la Prodana – Bârlad, care a avut pereŃii realizaŃi din nuiele, însă împletite în jurul a două rânduri de pari subŃiri304. Materialul cel mai des întrebuinŃat la construcŃiile medievale timpurii, după cum rezultă şi din rândurile de mai sus, era lemnul, sub diferite forme: bârne, stâlpi, pari, scânduri, nuiele, crengi. Existau diferite reguli privind specia de lemn, momentul când era tăiat etc, reguli influenŃate de climă, flora din zona respectivă, destinaŃia pe care o va avea lemnul respectiv şi tradiŃiile culturale. Însă pentru aceste detalii se folosesc informaŃii furnizate în primul rând de cercetările etnografice, dar şi de descoperirile arheologice din aşezări. Pe aceste două surse s-au bazat şi cercetătorii care au pus pe picioare experimentele de reconstrucŃie prezentate la începutul acestui subcapitol. Tăierea copacilor necesari construcŃiei se făcea, preferabil, toamna târziu-iarna sau primăvara. Iarna arborii conŃineau mai puŃină sevă şi nu aveau fruziş (putea fi observat mai uşor şi ales trunchiul cel mai bun; era mai uşor de transportat)305, iar primăvara copacii erau mai sănătoşi, deoarece prindeau din nou viaŃă306. Din cercetările etnografice rezultă că părŃile casei care erau mai expuse la contactul cu umezeala, precum tălpile, stâlpii, grinzile sau căpriorii, erau confecŃionate din gorun sau stejar, specii de arbori mai rezistenŃi la umezeală şi la carii; pentru stâlpii de sprijin se folosea şi salcâmul, la rândul său rezistent la contactul cu apa; bradul, molidul şu fagul erau utilizate mai ales la realizarea pereŃilor; la împletituri se foloseau alunul, salcia, fagul sau stejarul tânăr307. Şi slavii timpurii au folosit mai multe specii de arbori, precum stejar, arŃar, pin, frasin, brad, fag, carpen, alun, salcie, plop şi, mai rar, ulm308. În ce priveşte locuinŃa nr. 5 de la Březno, pentru stâlpii de susŃinere şi întăritoarele lor în gropi s-a folosit fag şi stejar. Căpriorii au fost făcuŃi din fac şi stejar. La construcŃia pereŃilor s-au utilizat nuiele de salcie şi scânduri de frasin. Uşa a fost asamblată din pari de frasin, iar acoperişul era din trestie/stuf309. În cazul complexului nr. 69 din aceeaşi aşezare slavă, pereŃii au fost făcuŃi din jumătăŃi de trunchiuri de fag, stâlpii de la colŃuri din stejar, iar pentru acoperiş s-au utilizat paie de secară şi grâu310. În ce priveşte locuinŃa reconstruită în Ungaria, autorul precizează doar tipul materialelor folosite la acoperiş, şi anume crengi, fără a se arăta de la ce fel de arbore, paie şi pământ311. În rest aflăm doar despre stâlpi, scânduri, nuiele etc, fără a se indica speciile de copaci folosiŃi. 304
Teodor 1968, p. 234. Grenville 1997, p. 27; Avram 2004, p. 39. 306 Grenville 1997, p. 27. 307 Avram 2004, p. 40. 308 Pleinerová 1986, p. 106. 309 Pleinerová 1986, p. 107-114. 310 Pleinerová 1986, p. 119-136. 311 Sabján 2002, p. 329. 305
91
O sursă importantă privind locuinŃa o reprezintă şi relatările din cronicile medievale timpurii. Solul bizantin la Attila, Priscus Panites, vorbind probabil despre locuinŃele populaŃiilor supuse hunilor, foloseşte denumirile de colibe şi bordeie312, primele fiind, aproape sigur, construcŃii uşoare realizate la suprafaŃa solului, iar bordeiele fiind locuinŃele adâncite în sol. Însă casa regelui a fost construită din bârne şi scânduri frumos prelucrate şi poleite, în apropierea acesteia aflându-se o baie ridicată din pietre aduse din altă zonă; arhitectul acestor construcŃii era însă un prizonier din Sirmium313. Secole mai târziu, Anonymus, povestind despre poposirea ungurilor lângă fluviul numit Egur, precizează că acolo şi-au pregătit colibe în care au rămas mai multe zile, iar ducelui Arpád i-au făcut o colibă din frunze314. Şi aici este vorba de construcŃii pentru o perioadă scurtă, construite la suprafaŃa solului, din materiale uşoare. Cred că şi în aşezările din spaŃiul transilvan au existat astfel de construcŃii sezoniere folosite atât pentru locuit, în timpul verii, cât şi ca anexe în gospodărie. La jumătatea secolul XII, cu ocazia trecerii armatelor cruciadei a II-a pe teritoriul Ungariei, Otto de Freising a observat obiceiurile populaŃiei din zonă. Episcopul german relatează că din cauza obiceiurilor încă barbare ale oamenilor există încă puŃine construcŃii din piatră. În satele pe care le-a străbătut, casele erau construite din stuf, mai rar din lemn şi extrem de rar din piatră, iar în timpul verii mulŃi maghiari trăiau în corturi315. Însă în acest caz, trebuie să Ńinem cont şi de gradul de sedentarizare probabil diferit de la o categorie a populaŃiei la alta, astfel că sigur au existat şi construcŃii mai evoluate. Am văzut din cele expuse până în acest moment că pe lângă lemn, la ridicarea şi finisarea construcŃiilor s-a folosit şi piatra316, însă foarte rar în zona noastră, salcia, paiele, lutul şi chiar muşchiul317 (ultimele două materiale necesare pentru umplerea orificiilor rămase între bârnele pereŃilor). Din nefericire, în siturile de pe teritoriul Transilvaniei în care au fost recuperate resturi de lemn provenite de la diferite construcŃii, nu s-au făcut teste pentru a determina specia de arbori utilizaŃi şi nici nu s-a verificat ce fel de materiale există în vecinătate, folosibile la ridicarea caselor sau ale anexelor acestora. 312
Fontes II, p. 261. Fontes II, p. 263. 314 Gesta Hungarum, p. 63. 315 Gesta Friderici, I.32 (p. 107-108). 316 În menŃionatele aşezări de la Jucu de Sus (rep. nr. 77) şi Zalău – La Blocuri (rep. nr. 154). Se mai presupune în legătură cu locuinŃa nr. 26/1965 din aşezarea nr. 2 de la Bratei că a putut să aibă pereŃii construiŃi peste un soclu/fundaŃie din pietre, însă indiciile în acest sens sunt foarte neclare (Zaharia 1994-1995, p. 304-305). Iar în complexul nr. 4/1964 din acelaşi sit a fost dezvelită o mică coloană din pietre, într-o goapă cilindrică cu diametrul gurii de 28 cm şi adâncimea de -60 cm, al cărei rol în construcŃia casei nu a fost stabilit (Zaharia 1994-1995, p. 307-308). 317 Barford 2001, p. 120. 313
92
Chiar dacă mare parte a informaŃiilor rezultate din săpăturile arheologice ale acestei zone geografice sunt incomplete şi neclare, iar existenŃa multor elemente de construcŃie ale locuinŃelor sunt doar presupuse pe baza analogiilor din alte părŃi ale Europei sau din etnografie, fiind puse cap la cap, aceste informaŃii ne pot oferi o imagine destul de clară şi apropiată de realitate a arhitecturii domestice medievale timpurii de pe teritoriul Transilvaniei. II.3. Amenajarea spaŃiului intern Problema modului în care au fost amenajate interioarele locuinŃelor medievale timpurii nu a fost încă pe deplin rezolvată. Însă datorită descoperirilor arheologice şi a analogiilor etnografice, în vestul Europei existând chiar surse scrise şi miniaturi din perioada respectivă, s-a putut oferi o imagine destul de veridică a organizării interioarelor diferitelor construcŃii. În primul rând există o împărŃire în două a spaŃiului destinat locuirii, obŃinându-se astfel o parte pentru lucru şi o altă parte pentru odihnă şi spaŃiu sacru. Zona destinată activităŃilor lucrative era la rândul ei împărŃită în două, o parte a femeii, ce includea şi cuptorul, cealaltă parte a bărbatului, probabil cu o groapă de lucru. Întotdeauna se respecta dispunerea în diagonală a spaŃiului sacru faŃă de cuptor. De obicei partea cu cuptorul se afla spre nord sau vest, iar spaŃiul sacru spre est sau sud, spre lumină318. Exemple relevante pentru existenŃa spaŃiului destinat lucrului al bărbaŃilor sunt în aşezarea arpadiană de la Dunaújváros – Ungaria, unde în mai multe complexe au fost descoperite astfel de gropi, de obicei săpate în partea de casă în care a fost construită şi instalaŃia pentru foc319. În zona transilvană, o groapă care ar fi putut servi pentru lucru a fost descoperită în locuinŃa L4/1999 de la Pericei – Keller Tag (rep. nr. 108), aceasta având plan dreptunghiular şi fundul drept, poziŃionarea ei în spaŃiul casei nefiind precizată320. În ce priveşte mobilierul caselor medievale timpurii, pe lângă descoperirile din aşezări, se face apel atât la etnografie, cât şi la amintitele surse scrise şi miniaturi din lumea francă şi anglo-saxonă, precum şi la descoperirile din morminte. Astfel, patul putea să fie din lemn, dar făcut pe un prag din lut cruŃat sau în întregime din lemn; ori se puteau folosi pentru dormit şi bănci aşezate dealungul unuia dintre pereŃii lungi; acestea erau acoperite cu paie, fân sau blănuri. 318
Šalkovsky 2001, p. 105-106 (autorul se bazează pe rezultatele cercetărilor etnografice). Referitor la orientarea locuinŃelor conform punctelor cardinale pentru a obŃine mai mult timp lumina solară, aceasta având probabil şi o conotaŃie simbolistică şi cosmogonică, la o concluzie asemănătoare au ajuns şi autorii săpăturilor din aşezarea slavă timpurie de la Roztoky – Cehia (Kuna, Profantová 2005, p. 326). În cazul locuinŃei nr. 69 de la Březno – Cehia partea de V era zona femeii, iar cea de E a bărbatului (Pleinerová 1986, p. 156). 319 Bóna 1973. 320 Pop, BăcueŃ-Crişan, BăcueŃ-Crişan 2000, p. 73, nr. 103.
93
De obicei locul pentru dormit era amenajat în apropierea cuptorului. Foarte posibil că erau şi mici mese, scaune şi dulapuri din lemn. Locul pentru şezut putea să fie şi din lut cruŃat, probabil lângă un perete321. Praguri cruŃate din lut au fost identificate în numeroase complexe cercetate în Transilvania. Printre altele apar la Biharia – Grădina S.A.-Baraj322 (pe latura de nord-est al L1/1979; rep. nr. 23), în aşezarea nr. 1 de la Bratei323 (de-a lungul laturii de est al L18; rep. nr. 28), la Comana de Jos324 (între cuptoul şi peretele sud-vestic al locuinŃei nr. 14; rep. nr. 50), la Lazuri – Lubi Tag325 (în complexul 52/2002, de-a lungul a trei laturi, excepŃie făcând cea de nord, apoi în complexele nr. 40/2001, 45/2001, 54/2002 şi 15/1995), la Sighişoara – Dealul Viilor326 (pe latura vestică a complexului B1/1978, de-a lungul pereŃilor de vest şi sud ale locuinŃei B5/1978 şi pe latura de sud-est al B9/1978) şi într-una dintre locuinŃele aşezării de la Vladimirescu – Die Schanzen327. Nu cunosc dimesiunile fiecărei laviŃe de acest fel, însă unele erau destul de late pentru ca o persoană să poată dormi pe ele, iar pentru şezut erau perfect utilizabile (spre exemplu cea din complexul B1/1978 de la Sighişoara avea lăŃimea de 50-70 cm, iar B9/1978 de 50-60 cm). În locuinŃa nr. 40/2001 din aşezarea datată în secolele VII – VIII/IX de la Lazuri – Lubi-Tag s-au conturat câteva gropi de Ńăruş, în faŃa instalaŃiei pentru foc, lângă peretele sud-estic al gropii casei, delimitând un perimetru dreptunghiular (130 x 70 cm). Aceste urme au fost interpretate de către I. Stanciu, sub semnul probabilităŃii, ca provenind de la o piesă de mobilier, o bancă sau o masă328. În câteva complexe din aşezarea maghiară timpurie de la Dunaújváros au apărut spre centrul acestora pietre mari, uneori dispuse în cerc, autorul cercetărilor neexcluzânt ipoteza unor locuri pentru şezut329. Referire la scaune, mese şi paturi face şi Priscus Panites (sec. V), în relatarea sa despre solia la conducătorul hunilor, Attila330. Deşi Priscus nu precizează din ce erau confecŃionate aceste piese de mobilier, cel mai probabil că lemnul a fost materialul utilizat. InformaŃii utile în ce priveşte mobilierul locuinŃelor slave timpurii ne oferă reconstrucŃia interiorului casei nr. 69 din aşezarea de la Březno, menŃionată şi în subcapitolul precedent, autorii experimentului bazându-se în principal pe analogiile etnografice. Patul a fost amenajat pe latura de sud a locuinŃei, 321
Šalkovsky 2001, p. 108. Dumitraşsu 1980, p. 144. 323 Bârzu 1994-1995, p. 264. 324 Glodariu, Costea, Ciupea 1980, p. 74. 325 Stanciu et Alii 2003.. 326 Harhoiu, Baltag 2006-2007, I, p. 18-19, 21-22, 28-29. 327 Barbu, Zdroba 1979, p. 185. 328 Stanciu, Marta 2002. 329 Bóna 1973, p. 19 (spre exemplu complexele/obj. 9 şi 10). 330 Fontes II, p. 275. 322
94
asemănătoare unei bănci late de 100 cm şi prinsă în pereŃii de est şi vest cu ajutorul unor babe; spre centru, patul se sprijinea pe stâlpi. Pe latura de est a casei s-a realizat o prelungire a patului, sub forma unei bănci. De capătul vestic al patului a fost ataşat un fel de scaun, loc pentru şezut, de 73 x 25 cm. A fost asamblat şi un scăunel mobil, cu dimensiunile de 30 x 25 cm, cu înălŃimea de 22 cm. La intrare s-a făcut o treaptă, spijinită pe câte 3 stâlpi, la un capăt şi la celălalt; şi această treaptă putea fi utilizată pentru şezut. Lângă cuptor, în timpul săpăturilor, a fost identificată o groapă mică, circulară, provenind probabil de la un vas adâncit în podea331. Un alt element al interiorului, descoperit în numeroase locuinŃe slave, este un vas-oală fixat, de regulă, lângă cuptor. Tot în zona instalaŃiei pentru foc, pe jos sau pe o bancă, se aflau probabil şi alte lucruri necesare activităŃilor cotidiene: o găleată sau un vas cu apă, alte vase, veselă (cel mai probabil din lemn), amnare, cuŃit, topor, seceră etc. Pe lângă acestea, în unele locuinŃe polifuncŃionale, putea să fie şi un scaun pentru Ńesut332. Vasele de lângă cuptor, uşor adâncite în sol, erau aşezate fie pe o latură, fie pe ambele laturi libere ale cuptorului333. O relatare din secolul XII face o scurtă referire şi la igiena locuinŃelor slave din acea perioadă. Este vorba de ViaŃa Sf. Otto de Bamberg, ce relatează evenimente desfăşurate în timpul misionariatului acestuia în vestul Pomeraniei (1124-1128). În această lucrare se precizează că locuinŃele erau curate şi confortabile, iar pereŃii erau văruiŃi în alb. Pe jos, probabil pe lângă pereŃi, se puneau ierburi (medicinale) pentru a alunga diferitele insecte şi pentru a păstra un miros plăcut în încăpere334. Foarte probabil că aceste metode au fost cunoscute şi în alte părŃi ale Europei, fiind utilizate şi în zona noastră. Din cauza lipsei în descoperirile arheologice din Transilvania a unor indicii sigure şi clare referitoare la mobilierul şi amenajarea/organizarea interiorului construcŃiilor pentru locuit, este greu să se prezinte o imagine finală şi veridică a acestei componente a habitatului medieval timpuriu din acestă zonă. Poate cercetările viitoare, alături de analogiile din alte părŃi ale Europei şi din domeniul etnografiei, vor face mai multă lumină în această problemă. II.4. InstalaŃii pentru foc Chestiunea instalaŃiilor pentru foc de pe teritoriul Transilvaniei (mă refer la Transilvania propriu-zisă, la Banat, Crişana şi Maramureş) este mai bine cunoscută datorită descoperirilor din aşezările medievale timpurii ale acestor zone. Pentru a susŃine această afirmaŃie, vreau să menŃionez chiar de la început 331
Pleinerová 1986, p. 137. Šalkovsky 2001, p. 108-109; Barford 2001, p. 121. 333 Kuna, Profantová 2005, p. 327. 334 Barford 2001, p. 121. 332
95
că am catalogat aproximativ 500 de instalaŃii pentru foc, aici fiind cuprinse atât vetrele, cât şi cuptoarele de diferite tipuri. Pentru a ilustra mai bine felul instalaŃiilor pentru foc am întocmit o tipologia în acest sens, după cum urmează335: A. Vatra A.1. Vatra deschisă/simplă A.2. Vatra cu gardină A.3. Vatra săpată în perete (?) A*. Vatră B. Cuptorul B.1. Cuptorul construit din pietre B.2. Cuptorul săpat în bloc de lut cruŃat B.3. Cuptorul săpat în peretele locuinŃei B.4. Cuptorul realizat din lut (pe nivelul de călcare) B.5. Cuptorul săpat în pământ (în aer liber) B*. Cuptor C*. InstalaŃii pentru foc Însă înainte de a trece la prezentarea fiecărui tip de vatră şi cuptor în parte, voi face câteva precizări de ordin general. Majoritatea instalaŃiilor pentru foc dintre cele circa 500 sunt reprezentate de cuptoarele din piatră, acestea fiind dominante, în special, în Transilvania intracarpatică336. În aşezări precum Comana de Jos – Gruiul Văcarului, jud. Sibiu337 (sec. VIII; rep. nr. 50), Eliseni – Poala Văii Fânului338 (sec. VII-VIII; rep. nr. 60), Filiaş – Pământul Pădurii Mari339 (sec. VII-VIII; rep. nr. 63) şi Şimoneşti – Sub stejari340 (sec. VIII; rep. nr. 140), în judeŃul Harghita, sau łaga – Hrube, jud. Cluj341 (sec. VII-VIII; rep. nr. 147) sunt singurele sau aproape singurele tipuri de instalaŃii pentru foc descoperite. Însă sunt şi aşezări în care predominante sunt, spre exemplu, vetrele cu gardină din pietre. O astfel de aşezare, cu mai multe faze de locuire, este cea de la Poian – Culmea Pietroasă, jud. Covasna342 (sec. VI-VII, VII-VIII, VIII-IX şi IX-X; rep. nr. 110). Şi în acest caz trebuie să-mi exprim o anumită rezervă faŃă
335
Categoriile ce au semnul * nu fac parte din tipologia propriu-zisă, însă am fost nevoit să încadrez undeva acele instalaŃii pentru foc despre care informaŃiile sunt foarte puŃine şi neclare. 336 Această situaŃie este direct legată de stadiul cercetărilor în spaŃiul avut în vedere aici. 337 Glodariu, Costea, Ciupea 1980. 338 Székely 1988, p. 183-188. 339 Székely 1974-1975a. 340 Székely 1988, p. 171-178. 341 Protase 1987-1988 şi Protase 2003. 342 Székely 1992, p. 246-279.
96
de aceste cuantificări, deoarece este posibil ca multe cuptoare din pietre, distruse, să fi fost interpretate ca şi vetre cu gardină realizată din pietre. Cele mai multe instalaŃii pentru foc au fost amenajate în unul dintre colŃurile nordice ale locuinŃelor, dar sunt şi situaŃii când acestea apar în părŃile de est sau vest ale caselor, cel mai rar însă în partea de sud. Această situaŃie este determinată cel mai probabil de obiceiul plasării intrării mai ales pe latura sudică a construcŃiilor. Au fost cercetate şi locuinŃe în care au fost construite două şi chiar trei instalaŃii pentru foc. În unele cazuri acestea nu au funcŃionat simultan, dar sunt situaŃii clare de folosire în acelaşi timp a instalaŃiilor de foc respective. Astfel, în locuinŃa nr. 10/1994 de la Cefa – La Pădure, jud. Bihor (sec. IX-X; rep. nr. 40/c3), pe lângă un cuptor construit din pietre legate cu lut plasat în colŃul nore-estic, a mai fost amenajată o vatră simplă lângă peretele de est al complexului343. LocuinŃa nr. 2 de la Cernat – Curtea Muteului, jud. Covasna (sec. VIII; rep. nr. 42) a avut două cuptoare, unul realizat din pietre, în colŃul de nord-est, celălalt fiind săpat în peretele vestic al gropii casei344. Tot două cuptoare au fost făcute şi în complexul de locuit nr. 11/1995 de la Lazuri – Lubi Tag, jud. Satu Mare (sec. VI-VII; rep. nr. 81/c1), primul fiind scobit într-un bloc de lut cruŃat în colŃul nordic, iar cel de-al doilea a fost săpat în peretele de nord al locuinŃei345. Pentru a oferi un exemplu şi din zona bănăŃeană, voi aminti cele două vetre amenajate în locuinŃa nr. 6 din aşezarea de la Remetea Mare – Gomila lui PituŃ, jud. Timiş (sec. VIII-IX; rep. nr. 115), una aflându-se în colŃul nord-estic, iar cealaltă probabil undeva pe latura nordică a construcŃiei346. În continuare voi prezenta fiecare tip de instalaŃie pentru foc în parte: A. Vatra Vetrele, deşi au fost descoperite în număr mult mai mic decât cuptoarele, reprezintă totuşi un tip de instalaŃie pentru foc destul de uzitat în spaŃiul nostru. În total au fost identificate cel puŃin 139, înafară de acestea mai existând câteva cazuri în care ar putea fi vorba tot de vetre. Am clasificat vetrele în trei categorii, şi anume: vetre simple/deschise, vetre cu gardină din pietre şi vetre săpate în peretele locuinŃei (?). Au apărut şi câteva exemple de vetre amenajate în exteriorul locuinŃelor, dar respectând tehnica de realizare ca şi în cazul celor de interior. A.1. Vatra deschisă/simplă Vatra simplă se află, ca frecvenŃă de utilizare, pe locul al treilea după cuptoarele din pietre şi vetrele cu gardină. Au fost cercetate 53 astfel de instalaŃii pentru foc, dintre care 47 în locuinŃe şi 6 în exteriorul acestora. Tehnica lor de 343
Crişan 2006, p. 130-131. Székely 1992, p. 286. 345 Stanciu 1998, p. 426. 346 Bejan 1985-1986, p. 223. 344
97
realizare nu este una complicată. De cele mai multe ori constau numai dintr-un strat de lut de câŃiva cm grosime, mai mult sau mai puŃin ars la momentul descoperirii, amenajate direct pe podeaua locuinŃelor, cum ar fi spre exemplu în L3 de la Bobota – Sălaj347 (sec. VIII-IX; rep. nr. 26), în L18 sau L22 de la Filiaş – Harghita348 (sec. VII-VIII; rep. nr. 63), în complexul nr. 15/1995 de la Lazuri – Lubi Tag (sec. IX-X; rep. nr. 81/c3) sau în locuinŃa descoperită în aceeaşi localitate din judeŃul Satu Mare, dar în punctul Râtul lui Bela349 (sec. VIII-IX; rep. nr. 82). Alte instalaŃii pentru foc de acest tip au fost amenajate pe un pavaj din pietre, ca în locuinŃa nr. 8/1973 de la Bratei 2, însă în acest caz este mare posibilitatea de a fi vorba de un cuptor în loc de vatră350, sau în locuinŃa nr. 2 din aşezarea de la Filiaş – Harghita351. La instalaŃia pentru foc a locuinŃei nr. 2 de la Gornea-CăuniŃa de Sus – Caraş-Severin (sec. VIII; rep. nr. 67) au fost refolosite, se pare, câteva cărămizi romane352. În locuinŃa nr. 5 de la Březno – Cehia reconstruită în cadrul unui experiment, a fost refăcută ca instalaŃie pentru foc chiar o vatră pavată cu pietre, plasată în colŃul nord-vestic353. Unele vetre au fost făcute într-o albiere a podinei casei. Astfel, instalaŃia de foc din construcŃia nr. 3a/1963 din aşezarea nr. 2 de la Bratei354 (sec. VI-VII; rep. nr. 29) se afla mai jos cu 10-12 cm faŃă de podea, iar cele din L11a/1964 şi L4/1964 erau adâncite cu numai 3-4 cm, respectiv 3-6 cm. Albierea în care se afla vatra complexului nr. 10/1994 de la Cefa – Bihor (sec. IX-X; rep. nr. 40/c3) era de -25 cm355. Despre alte vetre se ştie doar că au fost amenajate într-o albiere, fără a se indica şi dimensiunile acesteia, cum este, spre exemplu, cea din L1 de la Hărman – Braşov356 (sec. VII-IX; rep. nr. 72). Se întâlnesc şi vetre realizate atât într-o albiere, cât şi folosindu-se pavajul cu pietre: în L26/1965 din aşezarea de la Bratei 2357 (sec. VI-VIII). Au apărut şi cazuri în care vatra nu avea nici un fel de amenajare, arsura care indica prezenŃa unui loc pentru facerea focului fiind identificată direct pe podeaua locuinŃei. Un exemplu în acest sens este vatra din locuinŃa nr. 11/1964 din menŃionata aşezare nr. 2 de la Bratei358.
347
BăcueŃ-Crişan, Sana 2004, p. 56-57, nr. 35. Székely 1974-1975, p. 39. 349 Stanciu 1998, p. 438, respectiv p. 445. 350 Zaharia 1994-1995, p. 310. 351 Székely 1974-1975, p. 37. 352 Uzum 1990, p. 210. 353 Pleinerová 1986, p. 119. 354 Zaharia 1994-1995, p. 302-303, 307-308. 355 Crişan 1995, p. 37-38. 356 Alexandrescu, Pop, Marcu 1973, p. 246. 357 Zaharia 1994-1995, p. 304-305. 358 Zaharia 1994-1995, p. 310. 348
98
Vetrele repertoriate de mine au avut diferite forme şi dimesiuni. Au fost descoperite atât instalaŃii pentru foc de formă dreptunghiulară (ex. în L3 de la łaga – Cluj359, sec. VII-VIII; rep. nr. 147), cât şi ovală (ex. în locuinŃele de la Timişoara-Fratelia360, sec. VIII-IX; rep. nr. 144) sau circulară (în L10/1994 de la Cefa-La Pădure – Bihor361, sec. IX-X; rep. nr. 40/c3). Dimensiunile lor sunt cuprinse între 40 x 60 cm (în amintitele complexe de la Timişoara - Fratelia) şi 125 x 80 cm (în B1/1978 de la Sighişoara – Dealul Viilor362, sec. VII-VIII; rep. nr. 131/c2), altele având diametrul de până la 100 cm (în aceeaşi locuinŃă nr. 10/1994 de la Cefa – La Pădure), acest lucru depinzând de forma instalaŃiei pentru foc. Aceleaşi caracteristici ale vetrelor apar şi în aşezările slave ale Europei Centrale, dominând forma ovală şi cea rotundă, diametrul lor fiind cuprins între 30 şi 70 cm363. Referitor la vetrele descoperite înafara construcŃiilor, nu se ştie în cazul fiecăreia de care locuinŃă a respectivei aşezări a aparŃinut. Însă este aproape sigur că aceste instalaŃii pentru foc au fost utilizate în primul rând pentru activităŃi casnice, cum ar fi prepararea hranei, astfel că fiecare trebuie să fi aparŃinut unei mici gospodării. În momentul reconstrucŃiei locuinŃei nr. 69 din aşezarea slavă timpurie de la Březno – Cehia, pe lângă instalaŃia pentru foc din locuinŃă, a fost amenajată o vatră de mici dimensiuni şi la circa 7 m de colŃul nord-estic al casei, în exterior, folosită în activităŃile casnice364. Din nefericire sunt multe cazuri de instalaŃii pentru foc despre care nu se ştie dacă sunt vetre sau cuptoare, care au fost forma şi dimensiunile lor sau modul de realizare al acestora, informaŃii care ar oferi mai multă greutate celor prezentate până în acest moment. A.2. Vatra cu gardină Din categoria vetrelor acest tip a fost cel mai des descoperit în aşezările medievale timpurii ale Transilvaniei, fiind identificate 84 de complexe, dintre care 79 în locuinŃe şi 5 în exteriorul acestora365. Modul de realizare al vetrei acestor instalaŃii pentru foc nu diferă de cel al vetrelor simple. Unele au fost amenajate peste un pat din pietre mai mari sau mai mici (ex. în L8/1973 sau L8/1964 din aşezarea nr. 2 de la Bratei366 – sec. VII-VIII, rep. nr. 29) sau se făcea focul direct peste o podină din lespezi de piatră (ex. la Filiaş – sec. VII359
Protase 2003, p. 55. Mărghitan 1985, p. 137. 361 Crişan 1995, p. 37-38. 362 Harhoiu, Baltag 2006-2007, II, p. 18-19. 363 Šalkovsky 2001, p. 95. 364 Pleinerová 1986, p. 159. 365 Cifrele prezentate nu trebuie privite ca fiind absolute, deoarece în unele cazuri în care nu se cunoaşte tipul de instalaŃie pentru foc ar putea să fie vorba de vetre cu gardină, iar în alte situaŃii s-ar putea să avem de-a face cu cuptoare din piatră în loc de vetre cu gardină din pietre. 366 Zaharia 1994-1995, p. 310-311. 360
99
VIII, rep. nr. 63, în locuinŃa nr. 2367). Au apărut şi câteva situaŃii în care instalaŃia pentru foc a fost plasată într-o alveolare a fundului locuinŃei, cum s-a întâmplat în complexul C5/2007 din aşezarea de la PorŃ – Sălaj (sec. VIII-IX; rep. nr. 112), alveolarea măsurând -38-42 cm368. Gardina din pietre, dispusă pe trei dintre laturi, putea să aibă diferite înălŃimi, care însă a fost foarte rar determinată sau menŃionată. Despre locuinŃa nr. 19 din aşezarea nr. 1 de la Bratei (sec. VI-VII; rep. nr. 28) se spune că a avut o vatră cu gardină înaltă din pietre369. Cele mai multe instalaŃii pentru foc au fost distruse încă din vechime sau în momentul descoperirii lor întâmplătoare, fapt care explică de ce doar în puŃine cazuri s-a putut determina mai clar modul lor de realizare. Spre exemplu, în locuinŃa nr. 35 de la Bratei 1 s-a constatat că a existat o vatră cu gardină, cu dimensiunile de 70 x 80 cm, plasată în colŃul sud-vestic; vatra propriu-zisă a fost de dimensiuni mici, uşor convexă, care a fost refăcută o dată; singurele piese descoperite la locul lor original au fost două pietre mari ce formau colŃul nordestic al gardinei370. Alte informaŃii utile ne oferă cercetarea instalaŃiei pentru foc din locuinŃa nr. 40 de la Lazuri – Lubi Tag (sec. VII-VIII/IX; rep. nr. 81); aici, pereŃii care mărgineau vatra au fost ridicaŃi din piatră de stâncă lipită cu lut; vatra propriu-zisă a fost amenajată prin aplicarea unui strat de lut, de formă dreptunghiulară (70 x 40 cm); s-au găsit şi câteva pietre de calcar, ce indicau laturile de vest şi est ale vetrei; se pare că au fost refolosite şi câteva fragmente de la o mola manuaria371. Şi în cazul acestei categorii vetrele au avut diferite forme: ovală (în complexul nr. 59 din aşezarea nr. 1 de la Bratei372, în locuinŃele 8a/1964 şi 22/1965 din a doua aşezare de la Bratei373 sau în L1 de la Poian374 - sec. IX, rep. nr. 110), rotundă (ex. în L8/1964 din aşezarea nr. 2 de la Bratei375) sau rectangulară (în L8/1992 de la Cefa-Ciciocoş376 – sec. VIII-IX, rep. nr. 40/c2). Forme asemănătoare ale vetrelor au fost sesizate în aşezarea de la Dridu, deşi se precizează că aici majoritare sunt cele trapezoidale377.
367
Székely 1974-1975, p. 37. Matei, BăcueŃ-Crişan 2008. 369 Bârzu 1994-1995, p. 264. 370 Bârzu 1994-1995, p. 265. 371 Stanciu, Marta 2002. 372 Bârzu 1994-1995, p. 267. 373 Zaharia 1994-1995, p. 303-304. 374 Székely 1992, p. 248. 375 Zaharia 1994-1995, p. 310-311. 376 Crişan 1993, p. 14. 377 Zaharia 1967, p. 16. 368
100
Din punctul de vedere al dimensiunilor, au fost descoperite atât vetre mai mici, de 56 x 30 cm, în locuinŃa nr. 34 din aşezarea nr. 1 de la Bratei378, cât şi de dimensiuni destul de mari, cum ar fi cea din complexul B8/1981 / B2/1983 de la Sighişoara – Dealul Viilor, care măsura 50 x 150 cm379. Plasamentul instalaŃiilor pentru foc în locuinŃe nu a respectat strict regula colŃurilor de nord, fiind identificate în diferite părŃi ale complexelor, însă cele mai multe au apărut tot într-unul dintre colŃurile nordice, în special în cel de nord-est. Referitor la vetrele cu gardină descoperite înafara locuinŃelor nu sunt prea multe informaŃii, fapt rezultat şi din puŃinătatea acestor complexe. Tehnica de realizare a fost ca şi a vetrelor de acest tip din locuinŃe. InformaŃii importante s-au obŃinut în legătură cu vatra în aer liber nr. 2 din aşezarea de la Comana de Jos – Gruiul Văcarului (sec. VIII; rep. nr. 50): aceasta a avut plan oval, vatra fiind făcută dintr-un strat de lut; resturile gardinei aveau inălŃimea de 6 cm şi grosimea de 2-3 cm380. O altă vatră în aer liber bine păstrată este cea de la Cuceu – Valea Bochii (sec. VIII-IX; rep. nr. 55), care a fost de formă ovală de 100 x 60 cm, constând dintr-un strat de lut ce era mărginit de pietre de dimensiuni mari; vatra se afla într-o uşoară albiere; în cazul acestei instalaŃii pentru foc se poate observa şi apartenenŃa ei la o gospodărie, prin faptul că era la 2 m spre vest de locuinŃa L-1978 şi la 1,5 m de groapa G4-1978381. A.3. Vatra săpată în perete (?) Au fost identificate doar două astfel de vetre, câte una în locuinŃele nr. 4/1964 şi nr. 22/1965, datate în sec. VI – VIII, din aşezarea nr. 2 de la Bratei (rep. nr. 29). Vatra din prima locuinŃă se afla în colŃul sud-estic, fiind făcută întro nişă săpată în peretele gropii casei; aceasta a avut plan rectangular cu colŃurile rotunjite, fiind realizată din dale de piatră. În cazul locuinŃei nr. 22/1965 a fost amenajată în peretele est-sud-estic o treaptă rectangulară (160 x 130 cm), care a fost utifilazată pe post de vatră; însă, se pare, această instalaŃie pentru foc nu a fost folosită decât foarte puŃin, fiind abandonată pentru o altă vatră făcută în colŃul de nord-nord-vest al acasei382. Este posibil să fi existat şi alte vetre în peretele locuinŃelor din aşezările medievale timpurii ale Transilvaniei, dar care nu au fost aduse la lumină, însă pentru moment se pare că este vorba doar de o manifestare locală în acest sens, foarte puŃin uzitată, după cum se vede, chiar şi în aşezarea în care au fost descoperite singurele exemple. Însă, nu trebuie să excludem posibilitatea ca aceste instalaŃii pentru foc să fi fost nişte cuptoare săpate în perete, dar fără 378
Bârzu 1994-1995, p. 265. Harhoiu, Baltag 2006-2007, II, p. 78. 380 Glodariu, Costea, Ciupea 1980, p. 85-86. 381 BăcueŃ-Crişan 2006, p. 31. 382 Zaharia 1994-1995, p. 303-304, respectiv 307-308. 379
101
amenajarea pereŃilor nişei, cum s-a întâmplat în cazul cuptoarelor de acest tip, ci numai a vetrei propriu-zise. A*. Vatră După cum o sugerează şi subtitlul, aici am inclus acele instalaŃii pentru foc despre care se ştie numai că erau vetre, fără a fi precizat şi tipul lor. Am identificat cel puŃin 4 exemple în acest sens. Dintre acestea 2 se aflu în aer liber, în aşezările de la Archiud – BistriŃa-Năsăud (sec. VII-VIII; rep. nr. 16) şi Biharia – Lutărie 3 (sec. IX; rep. nr. 25); în legătură cu alte 2 vetre nu se precizează unde erau, acestea aparŃinând aşezărilor de la Abram – Bihor (sec. VIII-IX; rep. nr. 1) şi Gorneşti – Mureş (sec. VI-VII; rep. nr. 71); iar despre vetrele din aşezarea de la Coasta – BistriŃa-Năsăud (sec. VII/VIII-IX; rep. nr. 47), nu se ştie nici câte erau şi nici dacă se aflau în interiorul locuinŃelor cercetate aici sau înafara acestora. Au mai fost descoperite cel puŃin 11 complexe despre care nu se ştie decât că erau instalaŃii pentru foc, astfel că printre ele ar putea să existe şi diferite tipuri de vetre. B. Cuptorul Cuptoarele, de diferite tipuri (construite din pietre sau lut, săpate în bloc de lut cruŃat sau în perete), au fost descoperite în număr mult mai mare decât vetrele, sugerând faptul că au fost preferate celor din urmă, datorită probabil mai multor motive. Unele dintre acestea ar putea să fie: performanŃa mai mare a cuptorului în ce priveşte producerea şi menŃinerea timp mai îndelungat a căldurii, siguranŃa mai mare pentru locuinŃă, deoarece nu este foc deschis ca şi în cazul vetrelor şi, nu în ultimul rând, probabil tradiŃiile unor populaŃii, băştinaşe sau stabilite în această zonă. B.1. Cuptorul construit din pietre Tipul de instalaŃie pentru foc la care mă voi referi în continuare, cuptorul construit din pietre, a fost cel mai des folosit de populaŃia aşezărilor medievale timpurii din Transilvania pe parcursul secolelor VI/VII – IX/X. Pe teritoriul supus cercetării au fost identificate în jur de 265 de cuptoare din piatră, dintre care 257 în interiorul unor complexe, şi numai 8 în aer liber. Aceste instalaŃii au o tehnică de execuŃie destul de complexă, după cum reiese atât din resturile de cuptoare din piatră descoperite în Transilvania, cât şi în urma reconstrucŃiei unor astfel de instalaŃii pentru foc. O astfel de acŃiune a avut loc în cadrul experimentului de reconstrucŃie a locuinŃei nr. 69 din aşezarea slavă de la Březno – Cehia. Este vorba de un cuptor cu formă de potcoavă (90 x 90 cm), plasat în colŃul nord-vestic al locuinŃei; a fost construit din pietre aşezate una peste alta, fără liant, dispuse uşor spre interior, pentru a forma în final o boltă; însă, deoarece în timpul experimentului bolta s-a prăbuşit, cercetătorii cehi au realizat în interiorul cuptorului o structură din lemn care să susŃină bolta până la finalizarea cuptorului, structura respectivă arzând cu ocazia primului foc;
102
orificiile din pereŃii cuptorului au fost umplute cu lut din exterior; în final a rezultat un cuptor cu cupolă, înaltă de 65 cm şi cu gura orientată spre sud, aceasta măsurând 30 x 30 cm383. În ce priveşte cuptoarele din Transilvania, voi menŃiona câteva din descoperirile cele mai relevante pentru modul de realiazare a acestui tip de inastalaŃie pentru foc. În locuinŃa B3 din aşezarea de la Bezid-FâneaŃa Mare – Mureş (sec. VII-VIII; rep. nr. 21) cuptorul a fost construit din lespezi de piatră dispuse vertical, muchia de jos fiind adâncită puŃin în pământ, una dintre laturi rămânând liberă, aici aflându-se gura acestuia (latura de est); pe fund, probabil pe post de vatră, a fost aşezată o lespede de piatră.384 InstalaŃia pentru foc din locuinŃa L11 a aşezării nr. 1 de la Bratei – Sibiu (sec. VI-VII; rep. nr. 28), distrusă, a fost construită din pietre de râu pe o talpă/soclu făcută tot din pietre de râu, dar folosindu-se şi cioburi; vatra a avut dimensiunile de 80 x 40 cm385. Un cuptor bine conservat a fost identificat în locuinŃa nr. 9/1964 din aşezarea nr. 2 de la Bratei (sec. VI-VIII; rep. nr. 29), acesta fiind construit asemănător cu instalaŃia pentru foc reconstruită la Březno; pereŃii au fost făcuŃi din pietre suprapuse, ce erau aşezate treptat spre interior, astfel reducându-se spaŃiul dintre pereŃi; peste orificiul rămas în bolta cuptorului a fost aşezată o placă mare de piatră; talpa focarului a era reprezentată de câteva pietre de dimensiuni mari; înălŃimea instalaŃiei, până la vârful ei, era de 90 cm386. În complexul C22/2007 din aşezarea de la PorŃ – Sălaj (sec. VIII-IX; rep. nr. 112), instalaŃia pentru foc, realizată din blocuri de micaşist, a avut un soclu din lut cruŃat387. Unele cuptoare, precum cel din locuinŃa nr. 4 de la łaga – Cluj (sec. VII-VIII; rep. nr. 147), au avut o tehnică de construcŃie mai puŃin complicată decât cele cu boltă; în acest caz, vatra era constituită dintr-o lespede mare de gresie (60 x 40 cm) găsită in situ; cele două laturi lungi ale cuptorului au fost făcute din alte lespezi de gresie aşezate pe muchie, fiind susŃinute din exterior de un balast constând din lut amestecat cu pietre mărunte; partea din spate a cuptorului era închisă tot cu o lespede de gresie, spijinită cu acelaşi tip de balast; peste partea superioară a instalaŃiei au fost aşezate una sau două lespezi de piatră aşezate orizontal; interiorul, camera de foc, avea dimensiunile de 60 x 40 x 40 cm; in final, gura cuptorului putea să fie închisă, la nevoie, cu o lespede de piatră388. Materialul utilizat în construcŃia cuptoarelor din pietre, după cum o sugerează şi denumirea acestor instalaŃii pentru foc, a fost în primul rând piatra. S-au folosit mai multe tipuri de piatră, în zona noastră mai vrecvente fiind piatra 383
Pleinerová 1986, p. 136-137. Székely 1976, p. 119-120. 385 Bârzu 1994-1995, p. 264. 386 Zaharia 1994-1995, p. 306. 387 Matei, BăcueŃ-Crişan 2008, p. 239-244, nr. 132. 388 Protase 2003, p. 55-56. 384
103
de rău, gresia şi micaşistul. Uneori au fost refolosite şi resturi de la complexe romane, în special Ńigle, dar şi cărămizi. Pentru a lega pietrele între ele, pentru a umple orificiile dintre acestea sau chiar pentru realizarea unor părŃi ale cuptoarelor, acolo unde a fost cazul, s-a utilizat lutul. Forma cuptoarelor din piatră a fost destul de diversificată. Am identificat cinci planuri diferite, însă din cauză că despre foarte multe instalaŃii pentru foc nu se ştie aproape nimic, nu am putut determina cu claritate care dintre aceste forme au fost mai des utilizate. În aşezările de la Albeşti389 (sec. VII-VIII; rep. nr. 8/c1), Sighişoara – Dealul Viilor390 (în complexul B3a/1977; sec. VIII; rep. nr. 131), ambele din judeŃul Mureş, şi Suceag – Cluj391 (în L4-1997; sec. VII-VIII/IX; rep. nr. 136) au fost descoperite cuptoare din piatră ce aveau la bază formă de potcoavă.392 Formă de cub au avut câte o instalaŃie pentru foc din aşezările de la Albeşti393 (sec. IX-X; rep. nr. 8/c2), Bratei 2394 (în complexul 12/1973-1974) şi Sighişoara – Dealul Viilor395 (în locuinŃa B9/1978; sec. VIII). Alte forme, mai rar identificate, sunt: de pară, în locuinŃa B1/1978 din menŃionata aşezare de la Sighişoara – Dealul Viilor396, pătrată, în locuinŃa cercetată la Coasta – BistriŃa-Năsăud397 (sec. VIII; rep. nr. 48) şi probabil de formă dreptungiulară, în locuinŃa L10-1961 de la Sălaşuri – Mureş398 (sec. VIIVIII; rep. nr. 121). Spre exemplu, în aşezări din alte zone ale României, cum ar fi Dridu, forma dominantă a cuptoarelor din pietre era cea de cub399. Referitor la dimensiunile instalaŃiilor pentru foc informaŃiile sunt destul de puŃine şi trunchiate în primul rând din cauza faptului că multe cuptoare erau deja distruse în momentul dezvelirii lor. Însă în unele cazuri au putut fi determinate anumite dimensiuni ale acestora. Astfel, suprafaŃa relativă a cuptoarelor era între 72 x 35 cm (în L10/14-1982 de la Zalău – La Blocuri-Panic400; rep. nr. 157/c1) şi 140 x 135 cm (cuptorul nr.1 al complexului B6 din aşezarea de la Gornea-CăuniŃa de Sus – Caraş-Severin401; rep. nr. 67). ÎnălŃimea cea mai veridică a unei astfel de instalaŃii pentru foc a fost determinată în cazul mai sus
389
Baltag 1994, p. 76. Harhoiu, Baltag 2006-2007, II, p. 12-13. 391 Opreanu, Cociş 1998, p. 72, nr. 89. 392 Astfel de cuptoare au fost identificate şi în alte părŃi ale României, cum ar fi aşezarea de la Gărvan, în Dobrogea (Comşa E. 1959, p. 108). 393 Baltag 1994, p. 77. 394 Zaharia 1994-1995, p. 307. 395 Harhoiu, Baltag 2006-2007, II, p. 28-29. 396 Harhoiu, Baltag 2006-2007, II, p. 18-19. 397 Gaiu 1984, p. 63. 398 Székely 1975. 399 Zaharia 1967, p. 18. 400 Stanciu 1998, p. 470. 401 łeicu, Lazarovici 1996, p. 23. 390
104
amintitului cuptor din aşezarea nr. 2 de la Bratei, aceasta măsurând 90 de cm, de la vatră şi până la capătul de sus al instalaŃiei402. În ce priveşte cuptoarele din piatră descoperite în exteriorul locuinŃelor informaŃiile apărute în urma cercetărilor arheologice sunt mai puŃine, însă se poate observa că tehnica lor de construcŃie, forma şi dimensiunile acestora, precum şi materialele folosite la realizarea lor sunt asemănătoare cu a instalaŃiilor pentru foc de acest tip construite în locuinŃe. RămăşiŃele unui astfel de cuptor cercetat în aşezarea de la Lăpuşel-Ciurgău – Maramureş (sec. VIII; rep. nr. 83) au apărut sub forma unei platforme cu plan rectangular (140 x 80 x 90 x 110 cm), formată din pietre de râu şi stâncă, ce erau căzute peste o vatră de formă ovală (58 x 48 cm), constând dintr-un strat de 5 cm de lutuială403. Celelalte cuptoare în aer liber au apărut în aşezările de la Cicău – Alba (sec. VIII-IX; rep. nr. 43), Hărman – Braşov (sec. VII-IX; rep. nr. 72), Nuşfalău – Sălaj (sec. VII-VIII; rep. nr. 102) şi Şieu-Odorhei – BistriŃa-Năsăud (sec. VIIIIX; rep. nr. 138), adică numai în interiorul arcului carpatic. Înafară de exemplele amintite s-a mai găsit un cuptor folosit în interes economic, un cuptor de forjă. Acesta a fost descoperit în aşezarea de la Sighişoara-Plopilor-HerŃeş (sec. VI-VII; rep. nr. 132); cuptorul avea plan circular şi a fost construit din pietre, având dimensiunile următoare: diametru = 100150 cm, înălŃime = minim 50 cm; pereŃii erau prăbuşiŃi, doar cel vestic păstrându-se parŃial, având o grosime de circa 30 cm; pietrele din care a fost ridicat cuptorul erau de dimensiuni mari404. O diferenŃă între cuptoarele în aer liber şi cele din locuinŃe apare în cazul utilităŃii lor. În timp ce instalaŃiile din locuinŃe erau folosite, pe lângă alte activităŃi, la încălzitul casei, cuptoarele aflate în exteriorul locuinŃelor serveau numai înteletnicirilor culinare şi, probabil mai des decât cele interioare, unor activităŃi lucrative, cum ar fi spre exemplu arderea ceramicii. B.2. Cuptorul săpat în bloc de lut cruŃat Cuptoarele săpate într-un bloc de lut cruŃat în interiorul locuinŃelor au fost descoperite în număr mult mai mic (17) decât celelalte tipuri de instalaŃii pentru foc, cele mai multe (12) apărând în aşezarea slavă timpurie (sec. VI-VII) de la Lazuri-Lubi Tag – Satu Mare (rep. nr. 81). Restul de 5 cuptoare au fost identificate în aşezările de la Acâş – Satu Mare (sec. VII; rep. nr. 2), Comana de Jos-Gruiul Văcarului – Braşov (în locuinŃa nr. 35; sec. VIII, rep. nr. 50), Cuceu (în L1-1999, sec. VIII-IX; rep. nr. 55), Nuşfalău (în L1-2001, sec. VII-VIII; rep. nr. 99) şi Zalău – La Blocuri-Panic (în L3, sec. VI-VII; rep. nr. 157/c1), ultimele trei situri din judeŃul Sălaj.
402
Vezi nota 386. Stanciu 1994, p. 294. 404 Baltag 1979, p. 98-99. 403
105
InformaŃii mai concludente cu privire la cum au fost realizate şi cum arătau aceste cuptoare avem din aşezarea de la Lazuri. În locuinŃa L1-1993, cuptorul aflat în colŃul nord-vestic al casei, a fost săpat într-un bloc de lut cu formă paralelipipedică, având latura de circa 100 cm; instalaŃia de foc propriuzisă a avut plan dreptunghiular, cu colŃurile uşor rotunjite (50 x 38 cm); pereŃii cuptorului, mai bine păstraŃi pe latura de nord (până la 20-24 cm de la nivelul vetrei), constau din lipitură de lut arsă puternic, cu grosimea de 2-3 cm, mai subŃiri în zona de contact cu vatra; aceasta din urmă a apărut sub forma unei cruste bine arse, cu grosimea de 4-5 cm; în momentul descoperirii cuptorul era deschis spre interiorul locuinŃei. Un alt cuptor bine păstrat este cel din complexul nr. 8-1994: blocul în care a fost săpată instalaŃia pentru foc avea formă de cub, cu latura de 120 cm (mai puŃin înălŃimea, din care s-au păstrat numai 56 cm), şi a fost cruŃat tot în colŃul nord-vestic al locuinŃei; în plan, cuptorul a avut formă ovală (50 x 44 cm), iar în secŃiune formă de pară; pereŃii cuptorului au fost lutuiŃi (aceasta conŃinea pleavă, tulpini şi seminŃe) pe grosime de 3-4 cm; lipitura vetrei se afla pe un pat din cioburi, vasul căruia i-au aparŃinut putând fi întregit; gura de alimentare a cuptorului era pe latura de est, uşor deviată de la axă; la baza acestei laturi a fost cruŃată şi o mică treaptă cu latura de 15 cm şi înaltă de 6 cm; în apropierea gurii de alimentare era o groapă (50 x 40 cm), probabil folosită pentru depozitarea cenuşii, cărbunilor şi a altor resturi din cuptor. Şi un ultim exemplu, din aceeaşi aşezare, este cuptorul nr. 1 al locuinŃei nr. 11-1995: acesta a fost amenajat în colŃul nordic, într-un bloc de lut cu formă trapezoidală (120 x 110 x 110 x 102 cm); şi cuptorul propriu-zis a avut în plan formă trapezoidală (62 x 46 x 38 x 60 cm), cu latura nordică uşor arcuită; pereŃii de est şi nord erau perfect verticali, iar cel de vest era puŃin înclinat spre interior; înălŃimea păstrată a pereŃilor era de 34 cm; vatra a fost făcută direct pe podea, având o grosime de 34 cm; nu au fost descoperite urmele boltei cuptorului şi nici gura sa de alimentare, care ar fi trebuit să fie în peretele dinspre interiorul casei405. După cum reiese şi din exemplele de mai sus, precum şi din celelalte descoperiri, formele cuptoarelor săpate în bloc de lut cruŃat erau: dreptunghiulară, ovală, trapezoidală, dar şi de potcoavă406 sau de pară407. Interesant este faptul că aproape toate aceste aşezări, excepŃie făcând poate unele, precum cea de la Comana de Jos, unde se vorbeşte despre populaŃia autohtonă408, au aparŃinut unor populaŃii slave (Acâş, Lazuri, Zalău)409 şi au fost descoperite în zona de nord-vest a României. Acest lucru ar putea indica o
405
Stanciu 1998, p. 426. În locuinŃa nr. 3-1977 de la Zalău – La Blocuri-Panic sau în locuinŃa nr. 14-1995 de la Lazuri – Lubi Tag (Stanciu 1998, p. 464 şi p. 429). 407 În locuinŃa nr. 17-1995-1997 din amintita aşezare de la Lazuri (Stanciu 1998, p. 432). 408 Glodariu, Costea, Ciupea 1980, p. 97. 409 Németi, Szöcs, Gindele 2001, p. 20; Stanciu 1998, p. 418, 462. 406
106
apartenenŃă culturală slavă a cuptorul săpat în bloc de lut cruŃat, fiind răspândit de către aceştia şi în spaŃiul nostru. B.3. Cuptorul săpat în peretele locuinŃei La fel ca şi cuptoarele săpate în bloc de lut cruŃat, acest tip de instalaŃie pentru foc a fost descoperit într-un număr mult mai mic (circa 23) decât cuptoarele de piatră. În acest caz informaŃiile privind modul de construcŃie al cuptoarelor, rezultate din săpăturile arheologice, sunt mai puŃine decât la celelalte tipuri. Tehnica lor de realizare este asemănătoare cu cea a cuptoarelor săpate în bloc de lut cruŃat, cu deosebirea că, fiind săpate în perete, se aflau în exteriorul spaŃiului locuinŃei. Despre unele dintre instalaŃiile pentru foc s-au obŃinut mai multe informaŃii în timpul cercetărilor arheologice. În locuinŃa nr. 2 din aşezarea de la Cernat-Curtea muzeului – Covasna (sec. VIII; rep. nr. 42) cuptorul a fost scobit în peretele de vest al gropii casei, având plan aproximativ oval şi gura orientată spre interiorul locuinŃei; dimensiunile sale erau următoarele: diametru = 100 cm, înălŃimea = 100 cm, iar grosimea peretelui de 4-5 cm410. Cuptorul nr. 2 al locuinŃei nr. 11-1995 din aşezarea slavă timpurie de la Lazuri-Lubi Tag (sec. VIVII; rep. nr. 81/c1) a fost săpat în peretele nordic al gropii construcŃiei, la 80 cm de colŃul nord-estic; planul său a fost relativ circular, cu diametrul de 100 cm; vatra cuptorului era uşor albiată, constând dintr-un strat de lutuială de circa 2 cm; pereŃii instalaŃiei pentru foc s-au păstrat doar la bază, dar se presupune o înălŃime a bolŃii de aproximativ 30 cm; pe vatră s-au găsit resturi ale lipiturii pereŃilor, care par să fi avut 2-3 cm grosime411. Despre unul dintre cele două cuptoare ale lui L7 de la Comana de Jos-Gruiul Văcarului – Braşov (sec. VIII; rep. nr. 50) se ştie doar că a fost scobit în perete, în colŃul de sud-est al gropii casei, la înălŃimea de 35 cm faŃă de podea, fiind apoi lipit cu lut412, iar despre instalaŃia de foc a complexului B1 din aşezarea de la Gornea-CăuniŃa de Sus – Caraş-Severin (sec. VIII; rep. nr. 67) aflăm numai că a fost realizat în peretele estic, având calota semisferică şi diametrul de 80 cm413. Un alt exemplu inreresant, mai ales că este vorba de o locuinŃă cu trei instalaŃii pentru foc, dintre care două săpate în perete, este situaŃia din complexul B1/1980 din aşezarea de la Sighişoara – Dealul Viilor414 (sec. VIII; rep. nr. 131/c2). Primul cuptor a fost scobit în peretele nord-vestic, având plan circular (diametrul = 137 cm), vatra podită cu lespezi de piatră dispuse peste un strat de pământ gros de 10 cm şi cu o cupolă din lut. Al doilea cuptor a fost săpat după ce s-a renunŃat la folosirea primului, având o vatră oval-alungită (150 x 110 cm), 410
Székely 1992, p. 286. Stanciu 1998, p. 426. 412 Glodariu, Costea, Ciupea 1980, p. 72. 413 Uzum 1990, p. 209. 414 Harhoiu, baltag 2006-2007, II, p. 48-49. 411
107
ce consta din lespezi de piatră aşezate pe un strat de pământ; bolta cuptorului, prăbuşită peste vatră, a fost realizată din lut, având o grosime de 15-20 cm; la gura instalaŃiei s-au găsit două lespezi de piatră aşezate în poziŃie verticală, folosite probabil pentru închiderea gurii cuptorului, atunci când era necesar. Din datele furnizate de cercetările din teren se poate reconstitui, la modul general, metoda de realizare al unui astfel de cuptor: era săpat în unul dintre pereŃii gropii locuinŃei, fără a se respecta o anumită regulă în stabilirea poziŃiei sale în complex, aflându-se practic în exteriorul spaŃiului propriu-zis al casei; vatra consta dintr-un strat de lut de câŃiva cm; pereŃii erau şi ei lutuiŃi, iar bolta, cu formă probabil semisferică, putea să aibă diferite înălŃimi, Ńinându-se cont, fără îndoială, şi de posibilităŃile oferite de teren. Referitor la performanŃele unui astfel de cuptor săpat în perete, nu deŃin informaŃii, însă faptul că au fost folosite, chiar dacă nu în număr mare, sugerează o oarecare mulŃumire a utilizatorilor acestui tip de instalaŃie pentru foc. B.4. Cuptorul realizat din lut Acest tip de cuptor a fost identificat în numai circa 3 cazuri, în aşezările de la Biharia-Grădina S.A.-Baraj (în locuinŃa nr. 8/1979; sec. VII/VIII-IX; rep. nr. 23/c2), Sânnicolaul Român-Cefa-La Pădure (sec. VIII-IX; rep. nr. 126), în judeŃul Bihor, şi Stupuni-FânaŃele Archiudului – BistriŃa-Năsăud (sec. VIII-IX; rep. nr. 134/c1). În prima aşezare s-a găsit un singur cuptor, în cea de-a doua 2, iar în ultima nu se ştie câte erau. Despre instalaŃiile pentru foc de la Sânnicolaul Român nu este sigur dacă au fost în interiorul sau exteriorul locuinŃelor. Se cunosc puŃine date despre tehnica lor de realizare. Despre cuptorul de la Biharia se precizează doar că vatra sa era din pietre de râu, iar pereŃii şi bolta, ultima fiind prăbuşită în momentul descoperirii, au fost făcute din lut415. Cele două instalaŃii pentru foc de la Sânnicolaul Român au fost făcute în totalitate din lut, vatra fiind lutuită şi având câte un orificiu pentru evacuarea fumului; în faŃa ambelor cuptoare era şi câte o groapă alungită şi albiată, puŃin adâncă416, servind probabil la depozitarea cenuşii şi cărbunilor. Doar două cuptoare construite din lut au apărut şi în aer liber, fiind descoperite în aşezarea de la Săcuieni – Bihor (sec. VIII-IX; rep. nr. 120) şi Sighişoara-Dealul Viilor – Mureş (sec. VII; rep. nr. 131/c1). Singurele date cunoscute despre prima instalaŃie pentru foc sunt diametrul vetrei (40 cm) şi înălŃimea (45 cm)417, iar cea de-a doua nu a fost terminată, deci nici folosită, însă a avut vatra din lespezi de piatră şi diametrul calotei de 120 x 110 cm418. Cuptoarele din lut, aici intrând şi cele săpate în bloc de lut cruŃat sau în peretele locuinŃei, au fost utilizate în mod special în două zone culturale ale
415
Dumitraşcu 1994, p. 185. Dumitraşcu-Stanciu, Dumitraşcu, Crişan 1999, p. 104, nr. 130.II. 417 Cosma 2002a, p. 221-222, nr. 174. 418 Harhoiu, Baltag 2006-2007, II, p. 51-52. 416
108
Europei Centrale, şi anume între Nistrul Superior, Vistula şi Pripet, în spaŃiul culturii Praga, şi la Dunărea de Jos, în arealul culturii Ipoteşti-Cândeşti-Ciurelu419. Numărul mic de descoperiri ne poate duce cu gândul la faptul că acest tip de cuptor a fost puŃin utilizat în această zonă, perioada lor de folosire fiind în secolele VIII-IX, pentru cele din interiorul caselor, în timp ce instalaŃiile în aer liber au fost datate şi mai timpuriu, în secolele VI-VII. B.5. Cuptorul săpat în pământ (în aer liber) Pe lângă cuptoarele de lut, cele săpate în bloc de lut cruŃat sau în perete, au fost identificate şi 12 instalaŃii pentru foc săpate în pământ, în exteriorul locuinŃelor. Acestea au fost descoperite în următoarele aşezări: 2 la Archiud – BistriŃa-Năsăud (sec. VII-VIII - ?; rep. nr. 16), 1 la Lompirt – Sălaj (sec. VIIIIX; rep. nr. 87), 2 la Poian – Covasna (sec. VI-VII; rep. nr. 110/c2a), 1 la Remetea Mare – Timiş (sec. VIII-IX; rep. nr. 115), 4 la Sânnicolaul RomânBereac – Bihor (sec. VIII/IX-X; rep. nr. 125) şi 1 cuptor la Zalău-La blocuriPanic (sec. VII-VIII/IX; rep. nr. 157/c2). Din fericire, în acest caz informaŃiile referitoare la construcŃia instalaŃiilor pentru foc sunt mai multe şi clare, unul dintre cuptoare fiind destul de bine conservat în momentul cercetării lui. Este vorba despre instalaŃia pentru foc de la Remetea Mare, despre care se spune că era un cuptor de olar, de tipul celor circulare cu grătar, fiind săpat direct în pământ; era alcătuit din trei componente, groapa de acces, camera de foc şi camera de ardere, ultimele două fiind despărŃite de un grătar pe care se aşezau vasele ce urmau a fi arse; grătarul dispunea de 7 orificii (unul central, cu plan dreptenghiular şi latura de 10 cm, iar celelalte dispuse circular şi având plan rotund, cu diametrul de 8-10 cm) şi avea grosimea de 20 cm; camera de ardere avea formă circular-ovală (90 x 70 cm), fiind acoperită cu o cupolă din lut ars înaltă de 30 cm420. Referitor la celelalte descoperiri datele sunt mai trunchiate. Cuptorul nr. 2 de la Archiud a apărut la adâncimea de -100 cm şi avea plan circular-oval, cu diametrul de 100 cm; bolta sa a fost săpată în stratul de lut, înălŃimea sa păstrată fiind de 40 cm. Despre cuptorul nr. 1 se ştie doar că avea vatra ovală şi că a fost identificat la -50 cm421. InstalaŃia pentru foc de la Lompirt a avut oduă etape de utilizare, fiind refăcută vatra sa. Cuptorul s-a conturat la -20 cm şi a avut plan circular-oval; în prima fază vatra se afla la -35 cm şi era uşor alveolată; în faza a doua, vatra iniŃială a fost acoperită cu bucăŃi de gresie legate cu lut, peste care s-a întins un strat de lut, astfel rezultând noua vatră422. În ce priveşte cele patru cuptoare de la Sânnicolaul Român, în cazul fiecăruia au fost determinate dimensiunile, împreună cu alte diferite date utile formării unei imagini despre acest tip de instalaŃie pentru foc. Primul cuptor a 419
Šalkovsky 2001, p. 101. Bejan 1985-1986, p. 223-224. 421 Gaiu 2002, p. 379-380, nr. 2. 422 BăcueŃ-Crişan, BăcueŃ-Crişan 2008, p. 184-185, nr. 93. 420
109
fost identificat la -100 cm de la actualul nivel de călcare, vatra aflându-se la -140 cm; camera de foc pare să fi avut dimensiunile de 220 x 180 cm, cu gura îndreptată spre nord. Al doilea cuptor era distrus, însă s-au putut observa în lutul steril urme ale pereŃilor camerei de foc, vatra sa măsurând 210 x 180 cm şi aflându-se la -155cm. Din cuptorul nr. 3 s-a păstrat doar camera de foc cu pereŃii prăbuşiŃi; vatra măsura 260 x 230 cm şi se afla la -160 cm. În cele din urmă, din cuptorul al patrulea a rămas numai camera de foc scobită în lutul steril şi vatra ei (220 x 205 cm), ce a apărut la -150 cm; spre sud-est era o groapă în care era trasă cenuşa şi jarul din cuptor peste o rampă423. În cazul cuptoarelor la care nu a fost menŃionată existenŃa gropii de alimentare, trebuie totuşi să o avem în vedere, cu presupunerea că nu a fost surprinsă în timpul cercetărilor arheologice. InstalaŃii pentru foc de acest tip au fost descoperite şi în alte zone ale României, unele dintre ele fiind destul de bine păstrate. Un exemplu este cuptorul pentru pâine identificat în marginea de sud-vest a aşezării de la Bucov I. Acesta a avut vatra ovală (160 x 125 cm), dată cu lut, la fel ca şi bolta, ce avea înălŃimea păstrată de 60 cm; gura cuptorului era făcută sub forma unui canal lung de 25 cm, cu lăŃimea de 40 cm şi înăŃimea de 30 cm; groapa din care se avea acces la cuptor era de forma unui patrulater neregulat, trapez chiar (300 x 240 x 300 x 140 cm), cu latura mai scurtă spre cuptor şi adâncimea de -70 cm424. Numeroase astfel de cuptoare au apărut şi la Dridu, unele având vatra amenajată peste un pat din pietre, fiind lutuită, pe când bolta niciunui cuptor nu a fost dată cu lut425, fapt care sugerează o inclinaŃie a populaŃiei spre utilizarea cuptoarelor în aer liber. Cuptoarele săpate în sol înafara locuinŃelor probabil că erau folosite atât în activităŃile domestice, cât şi în cele cu finaliate economică, cum este arsul ceramicii sau prelucrarea unor metale, în sprijinul cărora vin exemplele de mai sus. B*. Cuptor În acest subcapitol am inclus cel puŃin 19 instalaŃii pentru foc, despre care se spune doar că este vorba de cuptoare. Dintre acestea, probabil 11 au fost descoperite în locuinŃe şi circa 8 în aer liber. Despre cuptorul nr. 1 de la Biharia-Lutărie 3 – Bihor (sec. IX; rep. nr. 25) se ştie doar că a avut plan circular cu diametrul de 120 cm426. Apoi, cu privire la cuptorul descoperit lângă colŃul locuinŃei nr. 24 din aşezarea de la Poian – Covasna (sec. VII-VIII; rep. nr. 110/c2a) s-a determinat că avea plan circular, cu diametrul de 100 cm şi înălŃimea bolŃii de aproximativ tot 100 cm427. În cazul celorlalte instalaŃii pentru foc datele sunt şi mai puŃine sau lipsesc cu
423
Dumitraşcu, Crişan 1988, p. 48-54. Comşa M. 1959, p. 83. 425 Zaharia 1967, p. 56-75. 426 Dumitraşcu 1994, p. 181. 427 Székely 1992, p. 271. 424
110
desăvârşire, fapt care face ca aceste cuptoare să nu poată fi încadrate deocamdată nici unei categorii. În tabelul urător (nr. 8) am înregistrat instalaŃiile pentru foc discutate în acest subcapitol: Nr.
1
2
3
4 5
1 2
3 4 5 6
Denumirea sitului
Nr. cuptoare
Datare
Cuptoare în interiorul locuinŃelor Carei – StaŃia de 2 sec. VIII-IX epurare a Fabricii de zahăr, Satu Mare Cămin – Podul 1 sec. IX-X Crasnei, Satu Mare Comana de Jos – 4 sec. VIII Gruiul Văcarului, Braşov Sânnicolau Mare – 2 sec. VIII-IX Selişte, Timiş - ? Valea lui Mihai – 2 sec. IX - ? Terenul lui Crişan, Bihor Cuptoare în aer liber Biharia – Lutărie 3, 2 sec. IX Bihor Gornea – Podul 3 sec. IX-X Păzărişte, CaraşSeverin ? sec. VII-IX Hărman – Groapa Banului, Braşov Lazuri – Lubi Tag, 1 sec. VI-VII Satu Mare Poian – Culmea 1 sec. VII-VIII pietroasă, Covasna Sebeş – Valea Janulu, 1 ? Alba - ?
Nr. repertoriu
nr. 36
nr. 37
nr. 50
nr. 124 nr. 150
nr. 25 nr. 68
nr. 72 nr. 80/c1 nr. 110/c2a nr. 127
Tabelul nr. 8 – Cuptoare descoperite în interiorul şi exteriorul locuinŃelor, fără a se cunoaşte tipul lor.
111
C*. InstalaŃii pentru foc: Am identificat şi destul de multe instalaŃii pentru foc (cel puŃin 11, în anumite puncte nefiind cunoscut numărul acestora) despre care nu se ştie, nu s-a putut determina sau nu s-a precizat în momentul publicării cercetărilor, nici măcar dacă este vorba de vetre sau cuptoare. Am putut doar să le clasez după faptul dacă erau în locuinŃe sau înafara acestora. Aceste complexe ar putea să completeze o categorie sau alta a instalaŃiilor pentru foc, dacă s-ar putea determina tipul lor. InstalaŃiile în cauză le-am inclus în tabelul următor, nr. 9: Nr.
1 2 3 4 5 6 7
8
9
Denumirea sitului
Nr. cuptoare
Datare
Cuptoare în interiorul locuinŃelor Bratei – Aşezarea nr. 3 sec. VI-VII 1, Sibiu Bratei – Aşezarea nr. 2 sec. VI-VII 2, Sibiu Cefa – La Pădure, 1-? sec. VIII-IX Bihor Cicir – Balastiera 1 sec. IX-X Cicir, Arad Gornea – ZomoniŃe, 1 sec. VIII-X Caraş-Severin OcniŃa – La Ştefălucu, 1 sec. VIIBistriŃa Năsăud VIII/IX Şieu Măgheruş – ? sec. VIIPodirei, VIII/IX - ? BistriŃa-Năsăud 1 sec. VIII-IX Şieu-Odorhei – Somostană, BistriŃa-Năsăud
Gornea – ZomoniŃe, Caraş-Severin
Cuptoare în aer liber 1-? sec. VIII-X
Nr. repertoriu
nr. 28 nr. 29 nr. 40/c2 nr. 45 nr. 70 nr. 104 nr. 137
nr. 138
nr. 70
Tabelul nr. 9 – InstalaŃii pentru foc ale căror tip nu este cunoscut. În câteva cazuri, pe baza celor descoperite în timpul săpăturilor arheologice, se pot face doar presupuneri în sensul tipului căruia îi aparŃinea respectiva instalaŃie pentru foc. În legătură cu instalaŃiile pentru foc din locuinŃa
112
nr. 47 de la Bratei – aşezarea nr. 1428, din L7/1964 de la Bratei – aşezarea nr. 2429, din aşezarea de la Cicir430 şi din locuinŃa L8-1992 de la OcniŃa431 se menŃionează descoperirea, sub formă de grămezi sau împrăştiate, a unor pietre, care pot să sugereze fie vetre cu gardină din pietre, fie cuptoare construite din pietre. În ce priveşte o groapa nr. 1 din aşezarea de la Gornea – ZomoniŃe se precizează că din inventarul ei făceau parte şi câteva fragmente de la o vatră portativă432. Este posibil să fie vorba despre partea superioară, capacul, unui cuptor, însă nu se cunoaşte nimic în acest sens. Chiar dacă în subcapitolele intitulate Vetre, Cuptoare, respectiv în cel de acum, sunt destul de multe instalaŃii pentru foc despre care se cunosc puŃine date, cert este că cel mai uzitat a fost cuptorul construit din pietre, urmat, la mare distanŃă, de vetrele cu gardină din pietre, foarte probabil ca urmare a unei influenŃe culturale. II.5. LocuinŃe cu caracter special Înainte de toate ar trebui precizat ce înseamnă o locuinŃă cu destinaŃie specială, deoarece fiecare cercetător poate considera ca şi specială o anumită caracteristică a unui complex, care îl face oarecum diferit de marea majoritate a construcŃiilor pentru locuit. Însă, eu cred că ar trebui să avem în vedere locuinŃe care să fie deosebite şi în cadrul societăŃii acelei perioade şi nu numai în ochii cercetătorilor de azi. Adică, un complex de locuit în care au apărut şi urme ale unei activităŃi precum Ńesutul, arderea ceramicii sau reducerea şi prelucrarea metalelor nu cred că pentru populaŃia din acea vreme reprezenta ceva ieşit din comun, deoarece, în mediul rural, activităŃile amintite au fost realizate de meşteri în propriile case sau gospodării până în secolul XX. Un element care scoate în evidenŃă mai multe dintre locuinŃele aşezărilor medievale timpurii din Transilvania este existenŃa a două sau chiar trei instalaŃii pentru foc în acelaşi complex. Am identificat 16 locuinŃe cu două şi 4 locuinŃe cu trei instalaŃii pentru foc. În cele mai multe cazuri acestea au funcŃionat simultan, însă sunt şi situaŃii în care acest lucru nu este sigur. În unele case erau, fie câte două cuptoare, de obicei de tipuri diferite, unul din pietre şi unul săpat în bloc de lut cruŃat sau în perete (ex. în L4 de la Badon-Doaşte – Sălaj, sec. VIII, rep. nr. 17; în L6 de la Biharia-Grădina S.A.-Baraj – Bihor, sec. VII/VIII-IX, rep. nr. 23/c2; în L2 de la Cernat – Covasna, sec. VIII, rep. nr. 42; în L26 de la Comana de Jos-Gruiul Văcarului – Braşov, sec. VIII, rep. nr. 50; în L11 şi C18 de la Lazuri-Lubi Tag – Satu Mare, sec. VI-VII, rep. nr. 81/c1; LB4/1980 de la 428
Bârzu 1994-1995, p. 266. Zaharia 1994-1995, p. 305. 430 Pădureanu 1979, p. 153. 431 Gaiu 1994, p. 49. 432 Uzum 1983, p. 253. 429
113
Sighişoara-Dealul Viilor – Mureş, sec. VI-VII, rep. nr. 131/c1; în L9/13 de la Zalău-La Blocuri – Sîlaj, sec. VI-VII, rep. nr. 157/c1), fie un cuptor şi o vatră (ex. în L3 de la Bobota – Sălaj, sec. VIII-IX, rep. nr. 26; în L10 de la Cefa-La Pădure – Bihor, sec. IX-X, rep. nr. 40/c3; în C54 de la Pericei – Sălaj, sec. VIIVIII, rep. nr. 108; în L19, L24 şi L28 de la Poian – Covasna, sec. VI-VII, rep. nr. 110/c1, ultimele două locuinŃe fiind datate în sec. VII-VIII, rep. nr. 110/c2a; în LB1/1878 de la Sighişoara-Dealul Viilor, sec. VII-VIII, rep. nr. 131/c2). În ce priveşte locuinŃele cu trei instalaŃii pentru foc, acestea au avut numai cuptoare (ex. în L6 de la Gornea-CăuniŃa de Sus – Caraş-Severin, sec. VII-VIII, rep. nr. 67; în L21 de la Lazuri-Lubi Tag, sec. VI-VII, rep. nr. 81/c1; în L1 de la Nuşfalău – Sălaj, sec. VII-VIII, rep. nr. 102 şi în B1/1980 de la SighişoaraDealul Viilor, sec. VII-VIII, rep. nr. 131/c2). Sunt şi alte complexe în care au apărut două instalaŃii pentru foc, însă în aceste cazuri este clar că locuinŃa avut mai multe faze, astfel că cele două instalaŃii nu au funcŃionat în paralel (ex. în L35 de la Comana de Jos-Gruiul Văcarului). LocuinŃele cu două instalaŃii pentru foc apar pe tot parcursul secolelor VI/VII – IX/X, iar cele cu trei instalaŃii în secolele VI-VIII, dar mai ales VIIVIII. În cazul primelor complexe nu există o anumită perioadă în care apar mai frecvent, fapt care ar putea poate să ajute şi în stabilirea motivului pentru care se făceau mai multe instalaŃii pentru foc, însă locuinŃele cu trei cuptoare par să fie specifice în primul rând secolelor VII-VIII. Este dificil de determinat dacă în aceste construcŃii se desfăşurau anumite activităŃi care necesitau una sau două instalaŃii pentru foc în plus sau dacă este vorba de o influenŃă culturală. Un alt lucru care face anumite locuinŃe să fie deosebite de marea majoritate este existenŃa unei a doua încăperi, în condiŃiile în care construcŃiile medievale timpurii erau monocelulare433. Din nefericire sunt doar trei astfel de locuinŃe, şi anume una din aşezarea de la Albeşti-La cetate, L9/1980 de la Biharia-Grădina S.A.-Baraj şi L3 de la Gornea-CăuniŃa de Sus434. De aceea este greu de determinat dacă chiar este vorba de două încăperi sau numai de o prelungire a celei de bază. Iar dacă erau două încăperi, puŃinătatea descoperirilor dovedeşte că nu avem de-a face cu o regulă, ci numai cu timide încercări de mărire şi poate sistematizare a unui spaŃiu de locuit în care se desfăşoară activităŃi multiple. Un al treilea element desosebit cred că este forma câtorva dintre complexele medievale timpurii din Transilvania. Au fost descoperite locuinŃe cu plan pentagonal (L3 de la Comana de Jos-Gruiul Văcarului, rep. nr. 50), cu formă de pară (L8 de la Gornea-ZomoniŃe, rep. nr. 70), triunghiular-neregulată (complexul nr. 15 de la Lazuri-Lubi tag, rep. nr. 81/c3) sau în forma literei L (L1 433 434
Baltag 2004, p. 146. SituaŃia celor trei complexe a fost discutată în subcapitolul A.III, capitolul I.
114
de la Lăpuşel-Ciurgău, rep. nr. 83)435. Ca şi în privinŃa complexelor cu două încăperi, în acest caz situaŃia este similară, în sensul că numărul mic de descoperiri face ca o concluzie să fie greu de exprimat. Nu se ştie dacă s-a urmărit obŃinerea acestor forme la construcŃiile respective sau este fie un rezultat al conformaŃiei terenului, fie o reparaŃie a locuinŃelor care a dus la deformarea planului lor iniŃial. În cele din urmă vreau să amintesc şi acele platforme din pietre descoperite în aşezările de la Gornea-CăuniŃa de Sus – Caraş-Severin (rep. nr. 67), Iernut-Pe Şes – Mureş (rep. nr. 74) şi Uioara de Jos-Grui – Alba (rep. nr. 149). Nu este sigură utilitatea acestora, însă în aşezarea de la Berlin-Mahlsdorf (Germania) au apărut mai multe astfel de platforme din pietre, care au fost considerate ca resturi ale unor locuinŃe436. Nu exclud posibilitatea ca şi complexele de piatră de la noi să reprezinte urme ale unor locuinŃe sau altfel de construcŃii de suprafaŃă. Dacă au fost complexe de locuit, atunci avem de-a face cu podine realizate din pietre, amenajare rar întâlnită pe teritoriul României în perioada medievală timpurie, cu excepŃia aşezării de la Jucu de Sus – Cluj. Ceea ce este sigur referitor la complexele de locuit prezentate în rândurile de mai sus, este că aceste construcŃii au avut anumite elemente care le deosebeau faŃă de celelalte, ramânând pe seama unor cercetări viitoare să se confirme dacă este vorba de simple devieri de la regula generală sau sunt noi obişnuinŃe care încep să se înfiripe în plan arhitectural. II.6. Tipurile de locuinŃe şi problema relaŃionărilor etnice DiscuŃia referitoare la legătura care există între tipurile de construcŃii pentru locuit şi etnicul populaŃiei care le-a folosit este una pe cât de importantă, pe atât de greu dus la un sfârşit satisfăcător, cel puŃin începând cu secolul VII. Am în vedere aici faptul că de la cumpăna secolelor VI-VII se constată o uniformizare culturală în toată Europa Centrală când, pe lângă buzele de vase decorate cu alveole şi crestâturi şi tipsii, se generalizează şi locuinŃa adâncită în pământ (sau parŃial adâncită) cu cuptor construit din pietre437, tip de complex care are un rol esenŃial în această discuŃie. Astfel, până în prima jumătate a secolului VII se mai poate face distincŃie între etnicul unor populaŃii care utilizează un anumit tip de locuinŃă. Spre exemplu, construcŃiile pentru locuit mai mult sau mai puŃin adâncite în sol (şi de suprafaŃă), având plan pătrat (dar şi dreptunghiular sau oval) şi cuptor din pietre (sau cuptor de lut, vatră deschisă), sunt considerate ca modele de locuinŃă folosite pe scară largă, de la Nipru şi pînă la Elba, de către slavi438. Un alt 435
Problema acestor locuinŃe a fost prezentată mai pe larg la subcapitolul A.III, capitolul I. Donat 1980, p. 52. 437 Curta 2006, p. 268. 438 Donat 1980, p. 46; Dolukhanov 1996, p. 161-163; Stanciu 1998, p. 135; Barford 2001, p. 120; Šalkovsky 2001, p. 128; Kerman 2002, p. 23. 436
115
element care sprijină această afirmaŃie pentru teritoriul Europei Centrale este asocierea acestui tip de construcŃie pentru locuit cu ceramica de tip Praga439. Pe teritoriul supus investigaŃiei au apărut locuinŃe adâncite în pământ şi cu plan pătrat în aşezările de la Bratei 1 – Sibiu (rep. nr. 28) şi Lazuri-Lubi Tag – Satu Mare (rep. nr. 81/c1), iar cu plan dreptunghiular la Bratei 1, Lazuri, BadonDoaşte – Sălaj (rep. nr. 17), Sighişoara-Dealul Viilor – Mureş (rep. nr. 131/c1), Poian – Covasna (rep. nr. 110/c1) şi Zalău-Panic (rep. nr. 157/c1). Toate aceste aşezări au fost datate în secolele VI-VII. Se observă că aşezările în cauză se află fie în nord-vestul României, fie în sud-estul şi sudul Transilvaniei. Cele din nord-vest se pare că au aparŃinut unor populaŃii slave, grupuri ale acestora pătrunzând în această zonă pe valea Crasnei, spre PorŃile Meseşene şi Transilvania440. La fel, pentru partea sud-estică a Transilvaniei se vorbeşte de o infiltraŃie de populaŃie slavă începând cu mijlocul secolului VI441, fapt credibil având în vedere apropiarea de pasul carpatin de la Oituz. O oarecare problemă apare însă, în privinŃa aşezărilor de la Bratei şi Sighişoara, aflate mai departe de cele două teritorii cu sigure prezenŃe slave. În cazul locuirii de la Bratei nu se face o referire directă la etnicul populaŃiei sale, dar despre aşezarea nr. 2 din acelaşi sit se spune că ar fi aparŃinut autohtonilor442. Trei dintre cele 4 cimitire de la Bratei (cele din sec. IV-VI şi VII-VIII) sunt atribuite daco-romanilor, respectiv populaŃiei vechi româneşti, în timp ce necropola nr.3, din secolele VI-VII, ar aparŃine gepizilor443, plus că a fost descoperită şi ceramică specifică acestor germanici444. Astfel se pare că aşezarea datată în secolele VI-VII ar putea să fi fost locuită, cel puŃin o perioadă, de către gepizi târzii, rămaşi în continuare pe teritoriul Transilvaniei şi după cucerirea avară, sau de către autohtonii amestecaŃi cu aceştia. Şi în privinŃa sitului de la Sighişoara se face referire la populaŃia băştinşă445, în cimitirul din acelaşi punct, Dealul Viilor, înmormântările având loc din secolul III şi până în secolul VIII şi apoi în secolul XII446. łinând cont de acestea, nu este exclus ca în aşezare să fi vieŃuit populaŃia autohtonă, romanică. Ceea ce mă face să afirm acest lucru este şi faptul că pe unele vase recuperate din inventarul complexelor de locuit au fost incizate cruci447 care, cred eu, indică apartenenŃa la creştinism a locuitorilor. După cum bine se ştie, la acea dată, singurele populaŃii creştinate de pe teritoiul Transilvaniei puteau să fie romanicii sau gepizii târzii. 439
Donat 1980, p. 57. Matei, Stanciu 1999, p. 122; Stanciu 1999, p. 133. 441 Székely1971, p. 129. 442 Zaharia 1983, p. 449. 443 Zaharia 1977, p. 5. 444 Bârzu 1994-1995, p. 244. 445 Baltag 1982, p. 44. 446 Harhoiu et Alii 2005, p. 347-348, nr. 205. 447 Baltag 1979, p. 83. 440
116
Pe lângă cele două tipuri de locuinŃe considerate ca şi dominante între preferinŃele constructive ale slavilor timpurii, adică adâncite în pământ şi având plan pătrat sau dreptunghiular, pentru secolele VI-VII au apărut şi complexe de formă trapezoidală (la Bratei 1 – rep. nr. 28 şi Lazuri – rep. nr. 81/c1) şi ovală (la Sighişoara – rep. nr. 131). ÎnclinaŃia constructorilor spre planul trapezoidal a fost observat în special în partea sud-estică a Europei448. O observaŃie care poate fi făcută este că în nord-vestul României aceste construcŃii au fost realizate, de obicei, fără stâlpi de susŃinere (pe tâlpi), iar în interiorul arcului carpatic cu ajutorul acestui sistem de sprijin. Mai problematică este determinarea complexelor care ar putea să indice o locuire avară în zona la care mă refer. Doar două locuinŃe par să se încadreze unui profil de locuire al unei populaŃii nomade, situaŃie în care se aflau avarii până probabil în prima jumătate a secolului VII. Este vorba de construcŃiile cu plan circular, posibil de suprafaŃă, descoperite la Sângeorgiu de Mureş449. Nu se menŃionează dacă au avut stâlpi de susŃinere sau nu. ExistenŃa unui stâlp central, caracteristic construcŃiilor de tip iurtă450, ar rezolva această dilemă. PreponderenŃa locuinŃelor populaŃiei sedentare (circa 80 % din totalul de complexe) pe teritoriul Rep. Moldova, unde este cunoscut faptul că pe o zonă întinsă (Buceag, Prutul mijlociu, Nistrul mijlociu şi inferior) au vieŃuit nomazi451, mă face să cred că aceştia nu au lipsit de pe teritoriul Transilvaniei, ci probabil că locuinŃele lor, construite din materiale mai puŃin durabile şi poate mai des la suprafaŃa solului, nu au lăsat urme până la noi. Începând aproximativ cu prima jumătate – mijlocul secolului VII răspândirea pe un spaŃiu larg, atât pe teritoriul României452, cât şi în restul Europei Centrale (şi nu numai)453, a locuinŃelor adâncite în pământ sau de suprafaŃă, cu plan pătrat sau dreptunghiular (dar şi trapezoidale sau ovale), cu cuptoare din piatră în principal, dar şi săpate în peretele locuinŃei, în bloc de lut cruŃat sau construite din lut direct pe podea, precum şi a vetrelor simple sau cu gardină din 448
Šalkovsky 2001, p. 129. V. Lazăr consideră complexele ca fiind circulare (Lazăr 1996, p. 100-101, nr. 233), iar în repertoriul judeŃului Mureş apar ca având plan dreptunghiular (Rep. Mureş 1995, p. 211-212, nr. LXXI.1.A). 450 Šalkovsky 2001, p. 56 (scheletul conic al construcŃiilor indicând existenŃa unui stâlp central). 451 Postică 2007, p. 140. 452 Comşa M. 1959, p. 82, 90-91; Comşa E. 1959, p. 102-103; Zaharia 1967, p. 13; Teodor 1978, p. 72-73, 104; Corbu 2006, p. 21-24. Chiar şi în secolul XIV se întâlnesc principalele tipuri de locuinŃe, şi anume cele adâncite în pământ, cu plan pătrat sau dreptunghiular, construite pe 4 sau 6 stâlpi de susŃinere şi având câte un cuptor din lut (direct pe podea sau săpat în perete) sau vatră simplă (Constantinescu 1972, p. 36; Paragină 2002, p. 35-36). 453 Bóna 1973; Pleinerová 1979; Stoumann 1980; Wolf 1996, p. 60; Vida 2003; Szöke 2003a; Szöke 2003b; MusteaŃă 1997, p. 136-137; Postică 2007, p. 130. 449
117
pietre, nu mai face posibilă indentificarea unei anumite populaŃii prin intermediul complexelor de locuit sau a instalaŃiilor pentru foc pe care le utiliza. Având în vedere că şi formele ceramice împreună cu decorul lor se generalizează, devine aproape imposibilă deosebirea slavilor de populaŃia romanică sau de posibili avara stabiliŃi de mai mult timp pe Valea Mureşului. Doar ritul şi ritualul de înmormântare, precum şi inventarul mormintelor ar putea să facă o oarecare diferenŃă, cel puŃin între creştini şi necreştini. În legătură cu cimitirele tumulare de la Someşeni – Cluj şi Nuşfalău – Sălaj s-a stabilit că au aparŃinut unor grupuri slave venite în zonă probabil dinspre vest, undeva la cumpăna secolelor VIIIIX454. Tot în judeŃul Cluj, la Soporul de Câmpie, au apărut morminte de incineraŃie datate în secolele VIII-IX şi atribuite tot unor slavi, pe baza tipului urnelor de incineraŃie455. În necropola nr. 2 din secolele VII-VIII de la Bratei456 au apărut atât morminte de înhumaŃie, cât şi de incineraŃie, de asemenea şi două morminte atribuite avarilor (primul conŃinând un om cu cal, iar celălalt doar cal). Faptul că cele mai multe morminte de înhumaŃie aveau orientare aproximativă spre est, arată că acestea au aparŃinut unei populaŃii creştine. Însă este interesant faptul că o cruce apare şi pe fundul unei urne de incineraŃie. Este posibilă o convieŃuire a romanicilor creştini cu slavii încă necreştinaŃi şi probabil ceva avari, păgâni, constatându-se şi o amestecare a diferitelor rituri şi ritualuri de înmormântare în urma influenŃelor reciproce, fapt ce îngreunează şi pe acest plan identificarea din punct de vedere etnic a grupurilor ce conlocuiau într-o anumită parte a teritoriului Transilvaniei. Totuşi, informaŃiile furnizate de necropolele satelor medievale timpurii, din nefericire majoritatea nedescoperite încă, combinate cu cunoştinŃele din aşezări, cred că vor aduce o oarecare lumină şi asupra apartenenŃei etnice, nu neapărat al tipurilor de complexe, dar cel puŃin al aşezărilor descoperite până în acest moment şi care vor mai fi identificate pe viitor. Şi mai cred că coroborarea acestor informaŃii va completa şi lacunele existente în ceea ce priveşte convieŃuirea în aceleaşi sate sau în aşezări apropiate a diferitelor populaŃii vieŃuitoare în acest spaŃiu geografic.
454
Stanciu 1998, p. 301-306. Protase, łigăra 1959, p. 393. 456 Zaharia 1977. 455
118
III. CONSTRUCłII (ANEXE) GOSPODĂREŞTI III.1. Gropi de provizii şi menajere În cadrul aşezărilor medievale timpurii din Transilvania, repertoriate în lucrarea de faŃă, au fost descoperite mai multe gropi, destinate a servi ca şi anexe în interiorul gospodăriilor. Acestea sunt gropile de provizii şi cele menajere. Însă, poate un fapt curios, în comparaŃie cu numărul de aşezări cercetate în acestă zonă, în primul rând numărul gropilor de provizii este foarte mic, circa 13. Pe lângă acestea, au fost identificate şi aproximativ 26 de gropi menajere (poate iniŃial tot gropi pentru provizii) şi 18 complexe despre care se precizează doar că sunt gropi. În ce priveşte gropile menajere ar fi interesant de ştiut dacă în vechime oamenii săpau gropi direct cu această destinaŃie sau erau iniŃial gropi de provizii, care au devenit mai târziu gropi pentru colectarea diferitelor resturi din gospodărie, cum s-a întâmplat şi în aşezarea de la Gărvan.1 Referitor la gropile de provizii informaŃiile sunt destul de puŃine pentru a ne face o idee clară despre acest tip de complex arheologic. În legătură cu o groapă din apropierea locuinŃei Lx-2005 din aşezarea de la Hărman – Braşov (sec. VII-IX; rep. nr. 72) s-a determinat numai diametrul (120 cm) şi adâncimea (-135 cm) acesteia.2 Dimensiunile gropii, precum şi faptul că se afla în preajma unei locuinŃe, m-au determinat să o consider ca groapă de provizii. Aceeaşi situaŃie se constată şi în cazul gropii nr. 233 din aşezarea nr. 2 de la Lazuri – Satu Mare (sec. VII-VIII/IX; rep. nr. 81/c2). Aceasta a avut diametrul de 140 cm, îngustându-se spre fund cu 20 cm. Este posibil să fie vorba de o groapă de provizii, care ulterior a devenit groapă menajeră.3 Despre două gropi de la Popeni – Sălaj (sec. VIII-IX; rep. nr. 111) se spune doar că au aparŃinut locuinŃei nr. 2-1979 şi că au fost asemănătoare gropii nr. 1-1978 din aceeaşi aşezare; astfel, ele puteau să aibă plan dreptunghiular, cu colŃurile rotunjite, pereŃii înclinaŃi spre interior şi fund albiat lutuit; adâncimea gropii nr 1-1978 era de -35 cm.4 Însă dacă şi cele două gropi în discuŃie au avut o adâncime aşa de mică, probabilitatea de a considera cele două complexe ca şi gropi de provizii scade drastic, mai mare fiind posibilitatea identificării lor cu gropi de lucru. O ultimă groapă de provizii despre care sunt câteva informaŃii este groapa A/1998 din aşezarea a doua de la Zalău-La blocuri-Panic (sec. VII-VIII/IX; rep. nr. 157/c2). Complexul a vut formă circular-ovală, cu fundul alveolat şi adâncimea de circa 1
Comşa E. 1959, p. 111. Niculescu et Alii 2006, p. 172-173, nr. 88. 3 Stanciu et Alii 2003, p. 177-182, nr. 110 . 4 Stanciu, Matei 1994, p. 136. 2
119
50 cm; autorul cercetărilor vorbeşte de o groapă de provizii transformată mai târziu în groapă menajeră.5 Despre celelalte câteva gropi se menŃionează doar că erau gropi de provizii, fără alte precizări. Privitor la categoria gropilor menajere, acestea fiind şi mai multe în descoperiri, datele sunt mai consistente. Spre exemplu, groapa nr. 25-1995 din a doua aşezare de la Lazuri-Lubi Tag a avut plan oval, cu dimensiunile pe axe de 128 x 104 cm şi adâncimea de circa -54 cm, pereŃii ei fiind aproape verticali, iar fundul albiat. Un alt complex din acelaşi sit, posibil tot o groapă menajeră, avea formă oval-lungită şi dimensiuni mai mici decât groapa precedentă, şi anume 84 x 52 cm, adâncindu-se până la -40 cm.6 Mai multe gropi menajere, în jur de 7, au fost cercetate şi la Lăpuşel-Ciurgău (sec. VIII; rep. nr. 83), în judeŃul Maramureş, dar faptul că acestea au avut adâncimi destul de mici, până la -40 cm, însă suprafeŃe relativ mari, de chiar 230 x 120 cm, mă face să cred că avem de-a face cu o altă categorie de complexe, posibil gropi de lucru. Nu este exclus totuşi, ca în cazul săpării unei gropi de provizii, populaŃia vremii să nu considere ca necesară o adâncime prea mare. Fac această precizare, deoarece şi în aşezarea de la PorŃ – Sălaj (sec. VIII-IX; rep. nr. 112), gropile considerate ca fiind menajere de către autorii cercetărilor, în număr de circa 8, au avut adâncimi de numai până la -30 cm. Cred că trebuie să Ńinem cont şi de posibilitatea ca în timpul săpăturilor arheologice să nu se poată determina foarte clar adâncimea acestor complexe, care ar putea să fie mai mare. Pe lângă gropile de provizii şi cele menajere menŃionate, trebuie să Ńinem cont şi de acele complexe despre care se afirmă doar că erau gropi. Acestea ar putea să completeze una dintre categoriile de gropi de mai sus, dacă s-ar putea determina care a fost utilitatea lor. Mai multe date s-au obŃinut în legătură cu groapa nr. 28-1995 din a doua aşezare de la Lazuri-Lubi Tag. Aceasta avea plan oval (90 x 72 cm) şi adâncimea de circa -30 cm, groapa îngustându-se spre fund.7 Dimensiuni asemănătoare au avut şi două gropi de la Popeni – Sălaj, prima având plan oval-alungit (75 x 50 cm; A = -30 cm), iar cea de-a doua formă circulară (D = 80 cm; A = -30 cm).8 Însă la Remetea Mare – Timiş (sec. VIII-IX; rep. nr. 115), cele două gropi cercetate, au avut atât suprafaŃa mai mare (110 x 140 cm, respectiv 200 x 110 cm), cât şi adâncimea (105 cm, respectiv -95 cm).9 Şi la Sighişoara-Dealul Viilor au fost semnalate 5 gropi la care s-au putut determina forma şi dimensiunile. Două dintre ele aparŃin primei faze a aşezării (sec. VI-VII), iar celelalte trei celei de-a doua faze (sec. VII-VIII). Ambele gropi din faza timpurie au avut plan oval-rotunjit, diferenŃa 5
BăcueŃ-Crişan 2006. Stanciu 1998, p. 437, respectiv Stanciu 2002, p. 185-188, nr. 130. 7 Stanciu 1998, p. 437-438. 8 BăcueŃ-Crişan 2006, p. 12. 9 Bejan 1985-1986, p. 223. 6
120
dintre ele reprezentând-o dimensiunile, 75 x 70 cm şi A = -40 cm, respectiv 100 x 110 cm şi A = -70 cm. În ce priveşte gropile din a doua fază a aşezării, prima a avut formă circulară (D = 60 cm; A = -20 cm), iar celelalte doua plan ovalrotunjit şi aceleaşi dimensiuni, de 120 x 100 cm, doar adâncimea fiind diferită, de -24cm, respectiv -30 cm.10 Având în vedere informaŃiile despre gropi, m-i s-ar părea logic ca cele cu adâncime mai mare să fie considerate gropi de provizii, iar celelalte gropi menajere sau, cele cu suprafaŃă mare, posibil gropi de lucru11. În privinŃa celorlalte caracteristici probabil că nu se diferenŃiau prea mult gropile de provizii faŃă de cele menajere, mai ales că de multe ori primele erau cele transformate în gropi menajere. Planurile mai des întâlnite sunt cele ovale şi circulare, cu variantele lor sau combinate între ele. SuprafaŃa complexelor, pe axe sau la diametru, varia între 50 cm şi 200 cm, iar adâncimea mergea de la -20 cm până spre -135 cm. Unele gropi se strâmtau spre fund, acestea reprezentând probabil gropile de provizii cu formă de pară, amintite şi în aşezarea slavă de la Březno – Cehia, în acest sit fiind descoperite şi gropi de provizii cu formă cilindrică, de căldare şi de sac.12 În Pannonia gropile pentru păstrarea alimetelor aveau formă globulară sau de pară.13 La noi, gropile cu formă cilindrică ar putea să fie cele cu plan circular, cele cu formă de căldare fiind echivalente cu gropile ce au plan circular şi pereŃii înclinaŃi spre interior, celor cu formă de pară le corespund probabil, cum am mai amintit, gropile cu plan oval şi mai înguste spre fund şi, în cele din urmă, gropile în formă de sac sunt cele cu plan circular, dar cu pereŃii drepŃi. Părerea mea este că gropile cu axele sau diametrul de peste 100 cm şi adâncimea mai mare de -100 cm, şi mai ales cele cu pereŃii înclinaŃi spre interior, adică îngustându-se spre fund14, pot fi considerate ca gropi de provizii, iar celelalte, mai mici ca suprafaŃă şi mai ales mai puŃin adânci, erau probabil folosite ca gropi menajere. ExistenŃa gropilor de provizii şi a celor menajere este menŃionată şi pentru teritoriul Moldovei pe tot parcursul celei de-a doua jumătăŃi a mileniului I p.Chr., acestea aflându-se fie printre locuinŃe, fie grupate într-o parte a aşezării (ex. la Botoşana). Cele mai multe au avut formă cilindrică sau de sac, unele fiind săpate în trepte. Sunt şi cazuri în care pereŃii gropilor sunt arşi sau chiar lutuiŃi, pentru a deveni impermeabili. Despre gropile utilizate la aruncat resturile din gospodărie, D. Gh. Teodor crede au fost folosite iniŃial pentru extragerea lutului necesar producerii vaselor sau lutuirii pereŃilor caselor15. O situaŃie asemănătoare 10
Harhoiu, Baltag 2006-2007, II, p. 46-48, 54, 69. Despre această categorie de complexe va fi vorba în subcapitolul III.3. 12 Pleinerová 2000, p. 150. 13 Stanojev 2002, p. 336. 14 Presupun că pentru o groapă utilizată la aruncarea resturilor din gospodărie, oamenii nu depuneau efortul de a o face prea adâncă sau de ai săpa pereŃii într-un anumit mod. 15 Teodor 1978, p. 18, 75, 106-107. 11
121
se constată şi pe teritoriul Republicii Moldova, unde gropile pentru provizii au fost descoperite fie în spaŃiul dintre complexele de locuit, fie într-o margine a aşezării. Spre exemplu, la Dănceni, gropile au fost săpate la marginea estică a aşezării, aici, pe o suprafaŃă de 90 x 30 m, aflându-se 93 de gropi, dispuse pe mai multe rânduri paralele, delimitându-se 6-7 grupuri a câte 10-25 gropi de provizii16. În ce priveşte arealul cultural al slavilor vestici, P. Donat a stabilit patru feluri de utilizare pe care o pot avea gropile identificate în aşezări, Ńinând cont de formă, dimensiuni şi umplutură. Astfel, gropile puteau să fie: locuinŃe (tipul 1), instalaŃii pentru foc în aer liber (tipul 2), gropi de provizii sau menajere (tipul 3) şi alte construcŃii cu rol economic (tipul 4). În categoria a treia, cea care ne interesează direct aici, au fost incluse gropile cu plan neregulat, de 1,1-1,25 x 1,8-2,0 m şi cu adâncime mai mică, având ca şi umplutură fragmente ceramice şi oase de animale17. Sunt aşezări slave (ex. Roztoky-Cehia) în care gropile pentru păstrarea hranei se aflau în interiorul locuinŃelor, fiind săpate într-un perete sau în podea18. După o scurtă privire asupra realităŃilor din alte părŃi ale Europei Centrale, se desprinde concluzia că situaŃia de la noi este în mare parte asemănătoare, micile deosebiri fiind date de forma şi dimensiunile gropilor, umplutura şi poziŃia lor în aşezări. III.2. Alte spaŃii pentru depozitarea alimentelor sau furajelor Problema spaŃiilor utilizate pentru depozitarea alimentelor şi/sau a furajelor în aşezările medievale timpurii din Transilvania este una foarte complicată din cauza lipsei unor analize pentru depistarea rămăşiŃelor unor plante sau seminŃe ale acestora. Fără aceste teste şi fără descoperirea clară a unor resturi de furaje sau plante este greu de indicat care dintre construcŃiile anexe identificate în aşezări au fost folosite ca depozite pentru acestea şi care au avut rolul de grajduri sau coteŃe pentru animalele domestice, despre care va fi vorba în subcapitolul III.4. În aşezările transilvane au apărut mai multe complexe, considerate ca şi anexe gospodăreşti de către autorii săpăturilor din siturile respective, dintre care unele probabil că au servit ca depozite. În unele cazuri se menŃionează doar existenŃa, printre alte descoperiri, a anexelor gospodăreşti19, în privinŃa cărora nu se pot face decât simple speculaŃii, că ar putea să fie depozite pentru alimente şi/sau furaje sau coteŃe pentru animale. Sunt apoi cîteva aşa-zise locuinŃe, în care 16
Postică 2007, p. 112. Donat 1980, p. 46-47. 18 Kuna, Profantova 2005, p. 328. 19 Este cazul aşezărilor de la: Albeşti-La Cetate – Mureş (rep. nr. 8/c1 şi c2), Margine-Poini – Bihor (rep. nr. 88) şi Sibişeni – Alba (rep. nr. 126). 17
122
nu au fost surprinse instalaŃii pentru foc, fapt care creşte posibilitatea ca acestea să nu fi fost construcŃii pentru locuit, ci, mai degrabă, construcŃii anexe. Astfel de complexe au fost cercetate la Gornea-ZomoniŃe – Caraş-Severin (complexul B2; rep. nr. 70) şi la Sighişoara-Dealul Viilor (complexele B3/1977 şi B7/1978; rep. nr. 131/c2). Pe lângă cele menŃionate sunt şi complexele despre care se afirmă că au fost anexe gospodăreşti şi în legătură cu care există şi informaŃii din teren. În ce priveşte cele din urmă construcŃii, voi exemplifica câteva dintre ele, la care s-au obŃinut mai multe date. Astfel, complexul nr. 18 din aşezarea de la Lazuri-Lubi Tag (rep. nr. 81/c1) avea plan oval (246 x 186 cm) şi se adâncea cu -70-80 cm faŃă de nivelul de călcare al aşezării; fundul construcŃiei era orizontal, iar pereŃii este posibil să fi fost săpaŃi în trepte line; se pare că a avut şi un acoperiş din materiale uşoare: pe latura sa de nord-est au fost săpate două cuptoare în perete, ambele cu formă ovală. Apoi, complexul nr. 39 din aceeaşi aşezare (rep. nr. 81/c2) avea tot formă ovală, dar mai alungită (338 x 232 cm), şi adâncimea puŃin mai mică, de circa -55-65 cm; este posibil ca anexa să fi avut două compartimente, unul oval (224 x 210 cm), iar celălalt sub forma unor trepte cruŃate, spre capătul nord-estic; s-au constatat două sau trei nivelări ale podelei, reprezentând posibile reamenajări ale acestui spaŃiu; pe axa alungă, în poziŃie centrală, a fost descoperită o groapă de stâlp, alte trei posibile gropi de stâlp apărând spre capătul sud-vestic al complexului; au fost surprinse şi urmele unei posibile instalaŃii pentru foc. Conform autorului cercetărilor, destinaŃia iniŃială a acestui complex putea să fie de groapă pentru extras lutul, mai apoi devenind o construcŃie uşoară cu acoperiş conic (după cum reiese din existenŃa stâlpului central), ocazional putându-se face şi foc aici, cu condiŃia ca sigur să fi fost vorba de o instalaŃie pentru foc în complex. În afară de aceste două anexe, la Lazuri mai este menŃionat şi complexul nr. 54, care, foarte probabil, a funcŃionat tot pe post de anexă. Acesta a avut plan neregulat (252 x 152-200 cm), îngustându-se spre capătul vestic; în interiorul construcŃiei au apărut două gropi (cu D = 134 cm şi A = -45 cm, respectiv D = 137 cm şi A = -87 cm), între ele fiind o platformă cu plan tot neregulat. Despre cele două gropi se presupune că au fost iniŃial gropi pentru lut, devenind apoi gropi menajere.20 Referitor la tipul de anexă pe care au îndeplinit-o aceste construcŃii este greu de exprimat un punct de vedere. Primele două, în care s-a făcut şi foc, puteau servi şi ca bucătării de vară, unde oamenii îşî pregăteau hrana şi efectuau diferite activităŃi casnice. Însă, în acelaşi timp, aici puteau să fie păstrate şi o parte dintre alimente, mai ales cele care erau consumate mai repede. În ambele complexe au fost descoperite fragmente ceramice, care pot să sprijine unele dintre aceste presupuneri. În C18 unul dintre vase a avut diametrul gurii de circa 22 cm21, ceea ce sugerează 20
Stanciu 1998, p. 435-436, Stanciu et Alii 2002, p. 185-188, nr. 130, respectiv Stanciu et Alii 2003, p. 177-182, nr. 110. 21 Stanciu 1998, p. 435-436.
123
un recipient destul de mare, care putea să fie folosit la păstrarea seminŃelor de la cereale. Un exemplu în acest sens avem chiar pe teritoriul României, în aşezarea de la Gărvan, unde în locuinŃa nr. 94a erau vase în care s-a găsit mei carbonizat.22 Despre aşa-numitul complex de chirpici de la Hărman-Gropa Banului (rep. nr. 72) eu am presupus că ar putea să fie vorba de o anexă a locuinŃei Lx, deoarece se afla la numai câŃiva metri de aceasta. Consta dintr-un strat de 4-5 cm de chirpici, cu suprafaŃa de 152-x 125 cm, aşezat peste un strat de pietriş, ce mai conŃinea şi cenuşă, bucăŃi de cărbune, fragmente ceramice etc.23 Chirpiciul ar putea să provină de la pereŃii construcŃiei, însă din informaŃiile existente nu se poate determina modul de construcŃie al complexului şi, chiar mai puŃin, destinaŃia acestuia. Apoi, în aşezarea de la Popeni-Pe Pogor (rep. nr. 111), complexele A-1999 şi B-1999 par să fi fost mai repede anexe gospodăreşti decât locuinŃe. Primul complex a avut formă alungită, fiind adâncit la numai -30 cm; mai multe gropi de stâlpi şi pari indică o structură trainică a construcŃiei; au apărut şi câteva pietre de râu şi blocuri de micaşist, care însă nu vorbesc clar despre existenŃa unei instalaŃii pentru foc. Complexul B avea o lungime foarte mare, de 11,5 m, şi era îngust, adâncindu-se la -68 cm; şi aici au apărut mai multe gropi de stâlpi, atât pe laturile lungi, cât şi spre interiorul construcŃiei, care susŃineau structura acesteia.24 Dimensiunile suprafeŃei complexului A nu se cunosc, dar lungimea şi îngustimea complexului B confirmă presupunerea că nu este vorba de locuinŃă, ci de un alt tip de construcŃie. Inventarele celor două anexe conŃin fragmente ceramice, străpungătoare din os, un cuŃit, o piesă fragmenatră din fier şi un tipar din gresie. Acestea sugerează spaŃii în care se efectuau probabil activităŃi casnice (cuŃitul, străpungătorul, cutea) şi se Ńineau o parte dintre alimente (fragmentele de la vase). În cele din urmă, în aşezarea de la PorŃ (rep. nr. 112), sunt cel puŃin 6-7 complexe despre care chiar autorii cercetărilor afirmă că erau probabil construcŃii anexe.25 Este vorba de complexele nr. C7, C8, C14, C18, C34, C39 (?) şi C42; cinci dintre ele au avut plan rectangular, celelalte fiind oval-alungite; se adânceau între -15 şi -30 cm, adică par să fi fost construcŃii la suprafaŃa solului; niciuna nu a avut instalaŃie pentru foc; în C14 şi C42 au apărut şi gropile stâlpilor ce susŃineau structura acestora, primul complex având 6 gropi dispuse pe laturile lungi, iar cel de-al doilea numai 2 gropi de stâlp spre interiorul construcŃiei. În umplutura lor s-au găsit doar fragmente ceramice şi resturi de chirpici, materiale care nu ajută la determinarea rolului avut de aceste construcŃii în cadrul aşezării. Se pot face doar presupuneri în sensul utilizării acestora ca şi 22
Comşa E. 1959, p. 110. Niculescu et Alii 2006, p. 172-173, nr. 88. 24 BăcueŃ-Crişan 2006, p. 14-15. 25 Matei, BăcueŃ-Crişan 2008, p. 239-244, nr. 132. 23
124
anexe, în care se depozitau diferite lucruri folosite în gospodărie, alimente sau/şi chiar animale. Datele privitoare la anexele gospodăreşti, altele decât gropile pentru provizii sau menajere, nu sunt clare nici în alte părŃi ale României sau ale Europei Centrale. Pentru Moldova, singurele anexe la care face referire D. Gh. Teodor sunt gropile pentru provizii şi instalaŃiile pentru foc26. La rândul lor, unii cercetătorii ai spaŃiului basarabean vorbesc despre anumite construcŃii cu rol de depozit (cele fără instalaŃie pentru foc sau cele formate din două gropi alăturate)27, în timp ce alŃii au în vedere numai gropile de provizii28. Şi în cazul slavilor vestici se face destul de des trimitere la paralelele din etnografie când vine vorba despre construcŃiile anexă din gospodărie29. Din datele prezentate mai sus reiese că atribuirea unora dintre construcŃiile descoperite în aşezările medievale timpurii din Transilvania rolul de anexă gospodărească este destul de riscantă, asupra acestui lucru planând permanent posibilitatea greşelii. Până când nu vor apărea indicii sigure în acest sens, se va putea opera numai pe tărâmul probabilităŃilor. III.3. SpaŃii destinate producŃiei meşteşugăreşti O parte importantă a vieŃii aşezărilor omeneşti în toate timpurile istorice a reprezentat-o componenta sa economică. Nu mă refer la o economie de schimb, care ştim bine că era redusă în perioada medievală timpurie, ci la una a comunităŃii, din care face parte şi producŃia meşteşugărească, indiferent de amploarea ei. Poate chiar slaba dezvoltare a economiei de schimb în această epocă a favotizat şi chiar a făcut necesară o anumită activitate meşteşugărească (prelucrarea metalelor, producŃia de ceramică etc.). În ce priveşte prelucrarea metalelor, feroase în principal, au fost descoperite mai multe ateliere şi/sau resturi de la lupe de fier, unelte şi obiecte în curs de prelucrare. În legătură cu aşezarea de la Albeşti-La Cetate – Mureş (sec. VII-VIII; rep. nr. 8/c1) se menŃionează cercetarea a două locuinŃe-atelier în care se reducea minereul de fier, fiind identificate urmele instalaŃiilor folosite în această activitate, precum şi fragmente de lupe de fier şi resturi de argilă vitrificată provenită de la argila feruginoasă.30 Un alt posibil atelier a fost descoperit la Remetea Mare-Gomila lui PituŃ – Timiş (sec. VIII-IX; rep. nr. 115). Aici este vorba de o instalaŃie pentru foc, legată de complexul denumit L5, despre care se presupune că ar fi aparŃinut unui atelier în care se prelucrau obiecte din metal de mici dimensiuni. SupoziŃia a fost generată de descoperirea a 26
Teodor 1978. Corman 1998, p. 22-24. 28 Postică 2007, p. 111. 29 Šalkovsky 2001. 30 Baltag 1994, p. 76. 27
125
2 creuzete mici din lut, arse secundar, şi a unui fragment dintr-un tipar cu ajutorul căruia se obŃineau mici lingouri de metal, de patru dimensiuni diferite.31 La Sighişoara-HerŃeş (sec. VI-VII; rep. nr. 132) a fost dezvelit un cuptor de forjă, păstrat parŃial, în preajma căruia a apărut o mare cantitate de praf de zgură de fier. Gh. Baltag crede că instalaŃia putea să aibă legătură cu aşezarea de la Sighişoara-Valea Dracului (rep. nr. 133), aflată în apropiere.32 Un presupus atelier de fierar a fost cercetat parŃial şi în aşezarea de la Zalău-Palvar (sec. IXX; rep. nr. 160), fiind descoperite bucăŃi de zgură de fier şi două cuŃite din fier, fragmentare, unul fiind în curs de finalizare, partea sa dinspre vârf fiind neterminată şi observându-se urme ale loviturilor cu ciocanul.33 În aşezarea nr. 2 de la Bratei (sec. VI-VIII; rep. nr. 29) a fost găsită o lingură din lut pentru turnat metalul, cu tub de scurgere şi două pliscuri laterale care strângeau marginile lingurii, fapt care denotă o activitate de prelucrare a metalelor în complexul L1a/1964 al aşezării.34 Şi o ultimă descoperire de ustensilă folosită la turnat metalul este cea din locuinŃa nr. 4 de la Cristuru Secuiesc-Valea Caldă – Harghita (sec. VII-VIII; rep. nr. 54). Este vorba despre o valvă de tipar confecŃionată din gresie, ce avea la ambele capete canale în formă de pâlnie pentru turnat metal; tiparul avea două feŃe şi prezenta orificii pentru fixarea valvelor.35 În alte câteva locuinŃe a fost descoperită zgură de fier, ceea ce sugerează o posibilă activitate de prelucrare a metalelor, fiind vorba astfel de locuinŃeatelier. Aceste complexe sunt: L15/1973 din aşezarea nr. 2 de la Bratei – Sibiu36, L35 de la Comana de Jos-Gruiul Văcarului – Braşov37 (sec. VIII; rep. nr. 50) şi într-una dintre locuinŃele de la Gătaia – Timiş38 (sec. VIII-IX; rep. nr. 65). Rămâne însă nesigur dacă aceste activităŃi au avut loc chiar în acele locuinŃe sau undeva în preajma lor, urmele nefiind pe deplin concludente. Exemplele de mai sus indică îndeletnicirea unora dintre locuitorii aşezărilor medievale timpurii din Transilvania cu prelucrarea metalelor, pe tot parcursul secolelor VI/VII – IX/X, însă puŃinătatea descoperirilor în comparaŃie cu vastitatea teritoriului supus cercetării nu oferă posibilitatea cuantificării acestui gen de activitate. Firave dovezi au apărut şi în ce priveşte alte activităŃi importante dintr-o aşezare, şi anume confecŃionarea îmbrăcăminŃii sau producŃia de ceramică. În complexul nr. 51-2002 din aşezarea slavă timpurie de la Lazuri-Lubi Tag – Satu Mare (sec. VI-VII; rep. nr. 81/c1) au fost surprinse lângă peretele estic două 31
Bejan 1986, p. 260. Baltag 1979, p. 98-99. 33 Bejinariu, BăcueŃ-Crişan 2003, p. 344-345, nr. 221. 34 Zaharia 1994-1995, p. 301-302. 35 Székely 1988, p. 182. 36 Zaharia 1994-1995, p. 309. 37 Glodariu, Costea, Ciupea 1980, p. 80. 38 Rădulescu Al. 1996, p. 45, nr. 57. 32
126
alveolări (gropile h şi i) care, după părerea lui I. Stanciu, puteau să provină de la cei doi stâlpi ai unui război de Ńesut vertical.39 Aceasta este singura menŃiune directă a unui război de Ńesut, a cărui existenŃă însă nu este sigură. Este posibil ca şi complexele în care au apărut fusaiole din lut să aibă legătură cu acest tip de îndeletnicire, însă apariŃia doar a uneia sau a două exemplare, nu pot să dovedească nimic sigur. Şi în ce priveşte arderea ceramicii, descoperirile sunt foarte puŃine. La Remetea Mare, pe lângă atelierul de fierar, a mai fost cercetat şi un cuptor de olar, aflat în aer liber, la circa 1,5 m de locuinŃa nr. 740, descris la subcapitolul II.4.B.5. Iar în aşezarea de la Sânnicolaul Român-Bereac – Bihor (sec. VIII/IXX; rep. nr. 125), complexul L5/1985-1987 era o locuinŃă-atelier în care se realiza ceramică.41 Deşi dovezile privind producŃia ceramică sunt puŃine, ele demonstrează faptul că necesarul de vase al unei aşezări (poate chiar a unui teritoriu restrâns) putea să fie produs local, chiar în propria casă a meşterului. O altă componentă a bazei de producŃie a unei aşezări medievale timpurii erau aşa-numitele gropi de lucru. Acestea au servit probabil atât pentru activităŃile casnice, cât mai ales pentru activităŃi meşteşugăreşti, precum redus minereul de fier sau ars ceramica. În groapa nr. 4/1986 din aşezarea de la Ghenci-Lutărie – Satu Mare (sec. VIII-IX; rep. nr. 66), pe lângă rămăşiŃele unui posibil cuptor a apărut şi o mare cantitate de zgură de fier.42 Dintre cele trei gropi datate în secolele VIII-X de la Gornea-ZomoniŃe – Caraş-Severin43 (rep. nr. 70), cel puŃin G3 şi G5 au avut dimensiuni adecvate (180 x 140 cm; A = 40cm, respectic 160 x 120 cm; A = -60 cm) pentru a fi gropi de lucru. Însă în groapa G3 au fost descoperite numai fragmente ceramice romane târzii şi din secolele XII-XIII, ceea ce face nesigură datarea acesteia în Evul Mediu timpuriu. În groapa nr. 3/1993 de la Lăpuşel-Ciurgău – Maramureş (sec. VIII; rep. nr. 83) au apărut fragmente dintr-o lupă de fier şi lipitură arsă. Dimensiunile gropii (230 x 120 cm, A = -30 cm) şi cele descoperite în ea sugerează mai mult o groapă de lucru, decât o groapă menajeră, cum a fost considerată şi de autorul cercetărilor, deşi nu au apărut urme de la vreo instalaŃie pentru foc.44 În fine, vreau să menŃionez şi grupul de patru cuptoare în aer liber, amenajate direct în pământ, din aşezarea de la Sânnicolalul Român-Bereac – Bihor45 (sec. VIII/IX-X; rep. nr. 125). Cel puŃin cuptorul nr. 4 a avut o groapă de deservire săpată în trepte şi destul de mare (250 x 125 cm, A = -85-120 cm) pentru a încăpea o persoană dacă dorea să desfăşoare o anumită activitate. 39
Stanciu 2003, p. 177-182, nr. 110. Bejan 1985-1986, p. 223-224. 41 Dumitraşcu, Crişan 1988, p. 49. 42 Stanciu 1998, p. 416. 43 Uzum 1983, p. 253-254. 44 Stanciu 1994, p. 285. 45 Dumitraşcu, Crişan 1988, p. 48-54. 40
127
Ateliere în care se prelucrau metale sau se producea ceramică au fost semnalate în spaŃiul românesc pe tot parcursul celei de-a doua jumătăŃi a mileniului I p.Chr.46 Acestea dovedesc o activitate meşteşugărească destul de dezvoltată în aşezările medievale timpurii de pe teritoriul României. Deşii, deocamdată, descoperirile din Transilvania nu sunt prea numeroase, cercetările viitoare vor aduce mai multă lumină în acest sens. III.4. SpaŃii destinate animalelor domestice DiscuŃia privind spaŃiile din aşezările medievale timpurii destinate adăpostirii animalelor domestice mici şi mari este una la fel de complicată ca şi cea referitoare la enexele gospodăreşti utilizate pentru depozitarea alimentelor şi/sau furajelor. Nici în acest sens nu sunt descoperiri sigure şi nici analize de laborator pentru stabilirea concentraŃiei de fosfaŃi de pe suprafaŃa unora dintre construcŃii. Multe dintre complexele puse în discuŃie la subcapitolul III.2, mă refer la cele fără instalaŃie pentru foc, pot să fie avute în vedere şi în acest caz, deoarece utilitatea lor nu a fost determinată sigur. Înafară de acestea mai pot să menŃionez groapa nr. 251/2002 din aşezarea nr. 2 de la Lazuri-Lubi Tag (rep. nr. 81/c2), cu formă dreptunghiulară (210 x 64 cm; A = -66 cm), pereŃii săpaŃi drept şi fundul albiat; nu a fost identificată vreo instalaŃie pentru foc; umplutura sa conŃinea fragmente ceramice, oase, cărbune şi un corn de cerb. Complexul nr. 45 din acceaşi aşezare este considerat şi de către autorul săpăturilor arheologice ca o posibilă construcŃie folosită pentru adăpostirea animalelor mici din gospodăria căreia îi aparŃinea. Este vorba de o groapă cu plan uşor trapezoidal (338 cm pe axa lungă; latura de E = 158 cm; lat de V = 110 cm; A = -85 cm), cu colŃurile rotunjite şi orientată E – V, la capătul ei de vest fiind cruŃată o platformă (posibil o treaptă de acces); se pare că suprafaŃa utilă a complexului era de numai 3 mp; umplutura sa conŃinea fragmente ceramice, oase de animale, bucăŃi de chirpici, cărbune şi pietre arse.47 Pe baza acestor date nu este uşor de aflat destinaŃia acestor construcŃii. Însă este clar că nu au fost spaŃii pentru locuit, ci pentru depozitat sau coteŃe pentru animalele mici (păsări de curte, suine). Este posibil să fi fost un fel de coteŃe şi amintitele (la subcapitolul III.2) complexe A/1999 şi B/1999 din aşezarea de la Popeni-Pe Pogor, ce au avut formă alungită şi s-au sprijinit pe stâlpi de susŃinere şi pari, în cazul cărora nu sunt indicii clare care să sugereze o anumită atribuire în ce priveşte utilitatea lor. Din păcate am identificat puŃine construcŃii care să poată fi catalogate ca posibile spaŃii pentru adăpostirea animalelor mici din gospodărie, iar în privinŃa animalelor de talie mare, de genul bovinelor sau cabalinelor, indiciile sunt total inexistente. 46 47
Teodor 1993. Stanciu 2002, p. 185-188, nr. 130.
128
IV. AŞEZĂRILE IV.1. RelaŃia dintre aşezări şi mediul natural RelaŃia dintre aşezări şi mediul lor natural trebuie să fi fost una de căpătâi într-o perioadă în care majoritatea populaŃiei era direct dependentă, din punct de vedere economic în principal, de ceea ce îi oferea pământul. Alegerea locului pentru întemeierea unui sat cred că avea la bază mai multe criterii, la care mă voi referi în continuare. Astfel, un sat medieval timpuriu trebuia să fie întemeiat, în primul rând, în apropierea unei surse de apă, mai ales dacă avem în vedere faptul că numai într-o singură aşezare din Transilvania au fost descoperite fântâni, şi anume la Jucu de Sus – Cluj (rep. nr. 80). Dispunerea aşezărilor în special pe terasele râurilor, mai rar pe lângă mlaştini (acestea în câmpia din vestul şi nord-vestul României), este dovedită şi de statistică, care arată că aproape 100% dintre sate se află în această situaŃie1. Apropierea de o apă era impusă şi de necesităŃi de ordin economic. Agricultura ce se baza încă pe o tehnică prea puŃin avansată şi importanŃa creşterii animalelor în cadrul ei, aveau nevoie de pământurile cele mai fertile şi uşor de lucrat, care cred că se aflau pe terasele râurilor mai mici sau mai mari, numeroase pe întreg teritoriul la care mă refer şi, evident, de apă pentru băut. Această prezenŃă a apei în vecinătatea satelor impunea în acelaşi timp şi o măsură de siguranŃă împotriva inundaŃiilor, fapt care a determinat aproape sigur plasarea aşezărilor pe terasele mai înalte sau pe terasa a doua a râului respectiv. Însă această constatare, dar şi alte afirmaŃii legate de mediul natural în care a evoluat habitatul din acea vreme, trebuie privite cu o oarecare indulgenŃă, deoarece cercetările de geografie istorică referitoare la această parte a României, mai precis pentru întregul ei teritoriu, sunt foarte puŃine şi nu prea se referă la perioada medievală timpurie2. Un alt element al plasamentului aşezărilor pe văile râurilor este reprezentat de tipul văii respective, adică dacă este vorba de una principală sau secundară. Statistica ilustrată de graficul nr. 6 cuprinde atât aşezările sigure, cât şi pe cele posibile (anexa 1). La poziŃia cu numărul 3 din grafic am inclus acele aşezări care se aflau în zone mlăştinoase (în vestul şi nord-vestul României) sau în preajma unor lacuri. Graficul mai arată că a fost preferată întemeierea satelor pe văile secundare, însă diferenŃa este destul de mică. Şi în privinŃa acestor date există o anumită marjă de eroare, în sensul că poate nu am reuşit să cataloghez 1
Acest fapt a fost constatat şi în alte zona ale României sau Republicii Moldova (Teodor 1978, p. 13, 68, 102; Corman 1998, p. 9; Corbu 2006, p. 15-16). 2 Spre exemplu Dumitraşcu 2001.
129
chiar toate siturile semnalate până acum, iar în unele dintre ele este posibilă existenŃa mai multor nivele de locuire. 200 180 160 140 120
asezari sigure
numar asezari
100
asezari posibile
80 60 40 20 0 1
2
3
1. vale principala 2. vale secundara 3. alte ape (mlastini, lacuri)
Grafic nr. 6: Dispunerea pe tipuri de văi ale aşezărilor (sigure şi posibile) medievale timpurii (sec. VI/VII – IX/X). 40 35
numar de asezari
30
vale principala
25 vale secundara
20 15
alte ape (mlastini, lacuri)
10 5 0 1
2
3
4
5
1. sec. VI/VII 2. sec. VII-VII/VIII 3. sec. VIII-VIII/IX 4. sec. IX-IX/X 5. datari largi (sec. VI-VIII, VII-IX, VIII-X etc)
Grafic nr. 7: Aşezările sigure după dispunerea pe văi şi datare. În graficul nr. 7 se poate observa dispunerea aşezărilor pe văi, în conformitate şi cu încadrarea lor cronologică. În realizarea acestei statistici am avut în vedere fiecare etapă de locuire din siturile în care a fost constatată existenŃa mai multor nivele, deoarece acestea pot fi considerate ca şi aşezări noi, neexistând pentru majoritatea cazurilor o continuitate clară între etape (spre exemplu:
130
Lazuri-Lubi tag – rep. nr. 81 sau Zalău-La blocuri – rep. nr. 157). Rezultă foarte clar din grafic că în secolele VII – VIII/IX s-a preferat locuirea pe văile râurilor sau pâraielor mai retrase, însă nu foarte departe de principalele căi de comunicaŃie, reprezentate de marile râuri. Acest fapt poate a fost influenŃat şi de schimbarea conducerii în zonă, puterea gepidă fiind înlocuită de cea avară. Din punctul de vedere al reliefului, am împărŃit aşezările în 3 categorii, şi anume: - aşezări de câmpie (pânâ la altitudinea de 300 m), - aşezări de deal (între 300 şi 1000 m), - aşezări de munte (cele aflate la peste 1000 m altitudine). Am repertoriat numai locuiri care se încadrează primelor două grupe, deocamdată cea de-a treia nefiind reprezentată prin exemple. Acest lucru, evident, nu înseamnă că nu s-a locuit şi la peste 1000 m, însă probabil erau locuiri de scurtă durată, cu colibe din material uşor, care nu au lăsat urme până la noi. Dar, pentru anumite perioade de timp, trebuie să Ńinem cont şi de posibilitatea ca formele de relief înalte să nu fi fost locuite, mai ales când existau atâtea zone de deal şi câmpie, mult mai fertile şi uşor de exploatat. Poate fi avută în vedere şi opinia lui C. Daicoviciu, care considera ca şi posibilă supravieŃuirea populaŃiei latinofone din aceste zone chiar prin faptul că s-au retras spre munte, ferindu-se astfel de migratori şi de cei ce s-au stabilit, vremelnic sau nu, în Transilvania3, însă, deocamdată, datele care ar putea sprijini această idee lipsesc. Pentru spaŃiul geografic avut în vedere de mine, şi luând în calcul atât aşezările sigure, cât şi pe cele posibile, am constatat că circa 38% dintre aşezări se aflau în zonă de câmpie şi 62% în zonă de deal, la peste 300 m altitudine. Acest rezultat cred că este dat de faptul că zona de deal are o întindere mai mare pe teritoiul Transilvaniei, Banatului şi vest/nord-vestului României luate împreună. Părerea mea este că s-a locuit în egală măsură la deal, cât şi la câmpie, depinde de locul în care o anumită comunitate a găsit cele necesare traiului şi unei anumite siguranŃe în faŃa pericolelor de tot felul, diferenŃa venind numai din întinderea fiecăreia dintre aceste forme de relief. Am reprezentat în graficul nr. 8 aşezările sigure de la deal şi de la câmpie, în funcŃie de încadrarea cronologică, luând în calcul şi diferitele nivele de locuire sigure şi catalogabile ca aşezări noi din siturile repertoriate, astfel că în grafic apar mai mult de 161 de puncte, câte există în repertoriul de la capitolul VI.
3
Daicoviciu 1968, p. 89.
131
40 35 30 numar de asezari
25 asezari de campie
20
asezari de deal
15 10 5 0 1
2
3
4
5
1. sec. VI/VII 2. sec. VII-VII/VIII 3. sec. VIII-VIII/IX 4. IX-IX/X 5. datari largi
Grafic nr. 8: Aşezările sigure din punctul de vedere al formelor de relief şi al datării. Alegerea locului pentru întemeierea unui sat medieval timpuriu cred că era influenŃată şi de profilul economic al comunităŃii şi de resursele sau facilităŃile pe care le oferea zona. Cum am arătat mai sus, prezenŃa unei surse de apă în apropiere era obligatorie. Pe lângă aceasta existau şi alte necesităŃi. Satele ale căror populaŃie se baza în special pe cultivarea cerealelor şi a plantelor de grădină aveau nevoie de terasele însorite ale râurilor, cu pământuri cât mai productive. ComunităŃile specializate în creşterea animalelor se orientau după păşuni întinse, în zone de câmpie sau deal şi munte. Este posibil ca şi tipul animalului prioritar în economia unei aşezări influenŃa alegerea zonei de locuire (sau poate se întâmpla chiar invers!). Spre exemplu, la Bratei – Sibiu pare să fi dominat creşterea bovinelor4, pe când la Lazuri – Satu Mare, într-o zonă de câmpie, au fost preferate ovicaprinele5. Nu cred că este vorba de o regulă, însă trebuie să se tină cont şi de această probabilitate. Mai sunt apoi şi aşezările în care s-a constatat prelucrarea metalelor. În cazul lor cred că locuitorii au urmărit să se stabilească în apropierea unei surse de fier sau alt metal necesar obiectelor pe care le produceau. Interesant este faptul că nu s-a constatat în mod clar exploatarea zăcămintelor de aur cunoscute încă din vremea stăpânirii romane. M. Rusu crede că acest metal preŃios era extras din nisipul râurilor (ex. Arieş). S-a observat şi 4 5
Bârzu 1994-1995, p. 270-275. Stanciu 1998-1999, p. 158-159.
132
faptul că în perioada secolelor IV-IX o parte dintre aşezări s-au aflat în apropierea unor mine de sare (ex. Ocna Sibiului, Ocna Mureş, Noşlac, Someşeni, Sovata, Ocna de Sus etc.) sau a unor izvoare cu apă sărată (ex. Bezid, Filiaş, Band etc.)6. Referitor la exploatarea sării de către avari, prin preluarea salinelor de la Ocnişoara, Ocna Mureşului, Ocna Dejului, Sic sau Turda de la populaŃia locală, s-a arătat nevoia acestora pentru mineralul menŃionat în creşterea vitelor, îndeletnicire pe care o practicau pe scară largă7. SituaŃia de neexploatare a zăcămintelor poate fi constatată şi pe teritoriul Maramureşului, unde este cunosc faptul că există atât metale preŃioase, cât şi sare, însă în acelaşi timp şi descoperirile de locuire medievală timpurie sunt foarte puŃine. Este posibilă şi o exploatare a minereurilor de fier cunoscute de la BăiŃa Bihorului, Ghelari şi Teliuc, Ocna de Fier, Rodna sau Baia de Fier8. Mediul înconjurător, relieful, apele şi mlaştinile, puteau să ofere aşezărilor şi implicit locuitorilor acestora apărare şi, posibil în unele cazuri, control asupra unei regiuni. O parte dintre satele medivale timpurii s-au aflat pe dealuri dominante sau promontorii (spre exemplu Cladova – rep. nr. 46; Râpa – rep. nr. 110; Turulung Vii – rep. nr. 148), grinduri înalte sau dune de nisip înconjurate de mlaştini9 (Aliza – rep. nr. 10; Biharia – rep. nr. 23) sau alte puncte apărate natural prin pante abrupte (Albeşti – rep. nr. 8; Lăpuşel – rep. nr. 83). Aceste poziŃionări din punct de vedere geografic, având în vedere că toate aşezările repertoriate erau nefortificate, ofereau locuitorilor o anumită siguranŃă şi un control vizual al împrejurimilor, care erau de folos în cazul unor atacuri. Din rândurile de mai sus rezultă faptul că, la fel ca în alte perioade istorice şi chiar până în zilele noastre, la întemeierea unei aşezări s-a Ńinut cont de mediul natural în care respectiva comunitate urma să trăiască şi să-şi desfăşoare activităŃile specifice, precum şi de resursele pe care se puteau baza. IV.2. Structura internă a aşezărilor Unul dintre subiectele interesante şi, în acelaşi timp, puŃin cunoscute cu privire la aşezările medievale timpurii îl reprezintă modul în care construcŃiile au fost dispuse în interiorul acestora, care era structura internă a lor. Determinarea acestui lucru ar oferi o imagine asupra evoluŃiei aşezărilor simple, cu caracter sătesc, spre micile târguri şi oraşe al perioadei medievale, şi nu doar din perspec6
Rusu 1975, p. 145 – pentru exploatarea aurului vezi lista nr. 8, p. 144, iar pentru fier lista nr. 9, p. 146; Ist. Rom. III 2001, p. 54. 7 Ist. Rom. III 2001, p. 39. 8 Ist. Rom. III 2001, p. 51-54. 9 Aşezările plasate pe grinduri înconjurate de mlaştini se găsesc în vestul şi nord-vestul României, unde până în secolul XVIII teritoriul avea aspectul unui „şir de delte”, dovadă fiind şi azi mlaştinile Ecédului (zona Someş-Crasna) sau Sáretului (în zona de confluenŃă a Crişurilor cu Tisa) (Dumitraşcu 2001, p. 281).
133
tiva intenŃiilor de sistematizare, ci şi ca reflex al unor organizări economice şi sociale din interiorul comunităŃilor. Există însă impedimente care îngreunează mult încercarea de determinare a structurii interne a aşezărilor, în primul rând stadiul cercetării arheologice, urmată de publicarea defectuoasă sau parŃială a rezultatelor acestor cercetări. Modul în care o comunitate îşi organizază spaŃiul pe care îl locuieşte depinde, se pare, de relaŃiile sociale şi economice din cadrul ei. Este mult mai probabil ca o aşezare a unei comunităŃi stabile, sedentare, să aibă reguli fixe şi în dispunerea construcŃiilor, în comparaŃie cu o comunitate alcătuită din vânători sau oameni încă nesedentarizaŃi total10. Se crede că o dispunere regulată a construcŃiilor poate fi constatată la începuturile unei aşezări, când mai multe locuinŃe şi anexe sunt ridicate simultan. Însă când intervine deja abandonarea vechilor case şi construcŃia altora noi este mai greu să se respecte veche formulă, mai ales că numai în puŃine cazuri se constată o suprapunere perfectă a două locuinŃe, iar după circa două generaŃii menŃinerea dispunerii iniŃiale devine imposibilă11. Încă din Epoca Fierului unitatea social-economică de bază pare să fi fost, cel puŃin în Europa de Vest şi de Nord, gospodăria/ferma individuală, lucru evidenŃiat de faptul că fiecare construcŃie de locuit avea propriile anexe pentru depozitat şi erau împrejmuite12. Dar şi referitor la lumea slavă s-a constatat că acea familie extinsă, zadruga, este întâlnită numai în cadrul anumitor comunităŃi, în special la cele din sudul european şi din zonele muntoase13. Astfel, o aşezare este compusă din 4 elemente: - unităŃile/gospodăriile/fermele, care cuprind locuinŃa, gropile de provizii şi alte anexe gospodăreşti; - căile/cărările/drumurile, care leagă gospodăriile sau grupurile de gospodării între ele; - hotarele, care închid, delimitează şi separă gospodăriile sau grupurile de gospodării unele de altele; - spaŃiile libere din aşezare, pe care nu s-a construit nimic – poate mici pieŃe/locuri de adunare. Forma de bază a unei aşezări rezulta din modul în care aceste elemente se leagă între ele, o diferenŃă venind din numărul unităŃilor care compun aşezarea14. Referitor la poziŃionarea locuinŃelor una faŃă de alta într-o aşezare s-au formulat şi două legi care ar guverna acest lucru:
10
Hamerow 2002, p. 52. Kuna, Profantová 2005, p. 335. 12 Hamerow 2002, p. 52-53. 13 Barford 2001, p. 119. 14 Hamerow 2002, p. 53. 11
134
- legea dispunerii/asocierii diagonale, care spune că locuinŃele din aceeaşi fază de locuire sau din faze imediat succesive cronologic ar fi construite astfel încât prelungirea diagonalei ce uneşte colŃul cuptorului cu colŃul opus dintr-un complex ar tăia unul dintre colŃurile altei locuinŃe contemporane sau mai timpurii; - legea dispunerii/asocierii lineare, conform căreia colŃurile a cel puŃin 3 locuinŃe contemporane se află pe aceeaşi linie imaginară. Concret, o astfel de dispunere a fost sesizată în aşezarea slavă de la Roztoky – Cehia, unde linia imaginară trecea prin unul dintre colŃurile a 3 sau 4 locuinŃe, însă, de regulă, nu prin colŃul cu instalaŃia pentru foc15. Chiar dacă aceste legi sunt aplicabile (nu am întâlnit încă o altă menŃiune a lor cu privire la alte aşezări), este greu să se facă acest lucru pentru aşezările din Transilvania, deoarece lipsesc publicările de planuri ale majorităŃilor siturilor acestei zone. Rămânând în spaŃiul transilvan, numai în ceea ce priveşte câteva localităŃi, dintre care două fiind etape a aceleiaşi aşezări, a fost precizat clar cum erau dispuse construcŃiile în interiorul lor. Este vorba de fazele aşezării de la Albeşti-La cetate – Mureş (sec. VIIVIII şi IX-X; rep. nr. 8/c1 şi c2) şi de siturile de la Badon-Doaşte (sec. VI-VII; rep. nr. 17) şi Cuceu-Valea Bochii (sec. VIII-IX; rep. nr. 55), ambele din judeŃul Sălaj, Lazuri-Lubi Tag – Satu Mare (sec. VI-VII; rep. nr. 81/c1), Sighişoara-Aurel Vlaicu – Mureş (sec. VIIVIII/IX; rep. nr. 130), Fig.1. Albeşti-La Cetate (MS): cele două Sighişoara-Dealul Viilor (sec. grupuri de locuinŃe dispuse în cerc (după VII-VIII; rep. nr. 131/c2), Baltag 2004). Stupini-FânaŃele Archiudului – BistriŃa-Năsăud (sec. IX-X; rep. nr. 134/c2) şi, posibil, Popeni-Pe pogor – Sălaj (sec. VIII-IX; rep. nr. 111). În etapa mai timpurie de la Albeşti au fost 15
Kuna, Profantová 2005, p. 335.
135
identificate 35 de construcŃii, cuprinzând locuinŃe şi anexe gospodăreşti, care alcătuiau două grupuri în interiorul aşezării. Primului grup îi reveneau 20 de construcŃii, iar celui de-al doilea 15. Ambele aveau complexele dispuse în formă de elipsă, având fiecare câte un spaŃiu liber, de 40 x 25 m, respectiv 45 x 25 m. În faza a doua, 6-7 construcŃii alcătuiau două şiruri cu un culoar de 8-10 m între ele16. În semicerc erau rânduite cele 5-6 locuinŃe din aşezarea de la SighişoaraAurel Vlaicu, aflate pe malul drept al pârâului Hundsbach. Aici, spaŃiul central rămas liber era de circa 15 m²17. Şi în faza a doua de la Sighişoara-Dealul Viilor au fost identificate un grup de locuinŃe şi anexe gospodăreşti ce erau amplasate în formă elipsoidală, cu un spaŃiu central de circa 20 x 10 m18. Oarecum asemănătoare se prezenta situaŃia şi la Lazuri, unde vreo 5 complexe delimitau un spaŃiu oval de circa 15 x 11 m19. În cazul locuirii de la Badon cele 4 locuinŃe au fost construite în jurul unui spaŃiu liber circular sau semicircular (?), cu diametrul de circa 19 m, complexele având intrarea spre acest spaŃiu deschis20, o situaŃie asemănătoare fiind vizibilă (figura 3/C) şi la Zalău-Bul. Mihai Viteazul. Din fig. 3/A şi fig. 4 reiese o dispunere în jurul unui spaŃiu liber şi a complexelor (sau cel puŃin a unora dintre ele) cercetate la Bratei 1 şi la Comana de Jos-Gruiul Văcarului; însă unele construcŃii par a alcătui mici grupuri (ex. complexele nr. 19, 20 şi 21 de la Comana).
B Fig. 2. Sighişoara-Dealul Viilor (MS): grup de complexe dipuse în formă elipsoidală (după Baltag 2004). 16
Baltag 1994; Baltag 2004, p. 144; fig. 4, p. 191. Baltag 2004, p. 143-144. 18 Baltag 2004, p. 143. 19 Stanciu 1998, p. 127. 20 Stanciu 1998, p. 127. 17
136
N
Partea de est a sitului
A
3
N
0 23 21 1
28 20
20 m
26
18
8
19
Cx. 18 11
14 52
17
B
14
51
13 16 24
N
23
18 19
12 11
17 5
22 21 20
C
28
27 26
15 25
Fig. 3. A – Bratei-aşez. 1, sec. VI-VII (după Bărzu 1994-1995); B – Lazuri-Lubi tag, sec. VI-VII şi C - Zalău-Bul. Mihai Viteazul 104-106, sec. VI-VII (după Stanciu 2004).
137
O altă modalitate de ordonare a construcŃiilor în aşezare s-a observat la Cuceu21 şi Popeni22, unde locuinŃele, probabil împreună cu anexele lor, erau dispuse în cuiburi (grupuri). În legătură cu complexele de locuit ale fazei a doua a aşezării de la Stupini se spune doar că s-a observat o grupare a acestora sub forma unor gospodării23, alături de ele fiind probabil şi anexele lor.
34
29 1
12
N 18
15
16
5 14
19 33 22
38
36 37
27
9
2
32 3
20
21
7
28 0
35
25
15m
23 26 24
Fig. 4. Comana de Jos-Gruiul Văcarului, sec. VIII (după Glodariu, Costea, Ciupea 1980). Se pare că pe lângă aşezările cu o dispunere ordonată a complexelor identificate de mine, mai sunt semnalate cîteva (Biharia, Cristuru Secuiesc, Eliseni, Poian, Simoneşti), în care locuinŃele au fost construite în şiruri24, aceeaşi fiind situaŃia şi la Iernut, unde complexele pentru locuit cu fost înşirate de-a lungul unei uliŃe25. Pe lângă tipurile de ordonare a construcŃiilor prezentate până acum, mai sunt şi aşezările cu locuinŃele şi anexele dispersate26. Este posibil ca o parte dintre aşezările medievale timpurii din Transilvania să fi fost de acest fel. Mai multe aşezări, în special din vest – nord-vestul României, unde până în Evul Mediu zona semăna cu o mlaştină imensă pigmentată cu grinduri şi dune 21
BăcueŃ-Crişan 2006, p. 59. Stanciu, Matei 1994, p. 135. 23 Gaiu 2007, p. 349-351, nr. 178. 24 Cosma 1996, p. 263-264. 25 InformaŃie inedită primită de la dr. C. Cosma, Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca. 26 Baltag 2004, p. 143. 22
138
de nisip mai mari sau mai mici27, au avut complexele construite pe astfel de mici pete de pământ, astfel că mărimea aşezării trebuia să Ńină cont de întinderea acestor insuliŃe, mai ales că acele comunităŃi care practicau şi agricultura erau nevoite să rezerve teren şi pentru această activitate. Este vorba despre aşezările de la Biharia-Grădina S.A.-Baraj – Bihor (rep. nr. 23), Cefa-La Pădure – Bihor (rep. nr. 40), Foieni-Cetatea Iepurilor – Satu Mare (rep. nr. 64) etc. În cazul acestora cred că locuinŃele şi anexele erau dispuse mai adunat, fapt determinat de spaŃiul restrâns, care trebuia utilizat cu grijă pentru a răspunde fiecărei necesităŃi a unei comunităŃi. Ordonarea construcŃiilor în semicerc a fost constatată şi în alte aşezări ale Europei Centrale, cum sunt Roztoky, Březno, Korčak, Břeclav-Pohansko28, Siladice, Nitriansky Hrádok, Ripnev29 sau Dunaújváros30, iar la Baje-Vlkanovo31, GroßRaden sau Tornow locuinŃele erau dispuse pe două rânduri, alcătuind mici străzi32. Pe teritoriul României, în aşezarea de la Dridu, construcŃiile erau dispersate sau grupate câte două, maxim trei33, probabil în mici gospodării. Răsfirate erau locuinŃele şi în unele aşezări din Moldova, cum ar fi cele de la VădeniMurgeni, Dodeşti-Bârlad sau Şorogari-Iaşi, dar sunt şi cazuri în care complexele erau grupate câte 2 sau 3, ca la Şendreni-GalaŃi, Spinoasa-Iaşi sau EpureniBârlad34. După cum rezultă din puŃinele informaŃii de la noi, dar şi din datele mai consistente oferite de cercetările din alte zone ale Europei, cel mai des construcŃiile erau dispuse în semicerc, în jurul unui spaŃiu liber de diferite dimensiuni. În ce priveşte unităŃile social-economice (gospodăriile) care alcătuiau aşezările medievale timpurii informaŃiile sunt la fel de puŃine. La modul ideal o gospodărie cred că ar cuprinde următoarele construcŃii: - Casa de locuit, adâncită în pământ sau de suprafaŃă; - Groapa de provizii (una sau mai multe), care, mai târziu, putea să devină groapă menajeră; - CoteŃ/-e, sub forma unor construcŃii de dimensiuni mai mici, adâncite în sol sau de suprafaŃă, folosite pentru adăpostirea animalelor mici şi, poate, a animalelor mari (grajd/-uri); - Depozit/-e sau magazie/-i, utilizate pentru păstrarea unei părŃi a hranei oamenilor şi, mai ales, a hranei pentru animale necesară în timpul anotimpului rece; şi acestea puteau să fie adâncite în pământ sau la suprafaŃa solului. 27
Dumitraşcu 2001. Kuna, Profantová 2005, p. 335. 29 Donat 1980, p. 139. 30 Bóna 1973, p. 140. 31 Donat 1980, p. 139. 32 Šalkovsky 2001, p. 119. 33 Zaharia 1967, p. 16. 34 Teodor 1968, p. 232. 28
139
- Cuptor/vatră amenajată în aer liber şi folosită în principal pentru activităŃile casnice. - Gropi menajere, în majoritatea cazurilor, cred, fiind reutilizate în acest sens gropile de provizii deteriorate. Înafară de construcŃiile enumerate, poate să apară şi câte un atelier, în cazul în care activitatea meşteşugărească nu este atestată chiar în locuinŃă şi şanturi pentru drenajul apei de ploaie35. Însă acestea sunt componentele unei gospodării Ńinând cont de ce fel de construcŃii au fost descoperite în timpul săpăturilor arheologice, care însă nu au fost surprinse împreună, pentru a avea un exemplu clar de unitate social-economică. În unele aşezări au fost evidenŃiate şi activităŃi meşteşugăreşti, fiind descoperite mai multe ateliere, precum cele de la Albeşti-La Cetate – Mureş (rep. nr. 8/c1), Remetea Mare-Gomila lui PituŃ – Timiş (rep. nr. 115) sau ZalăuPalvar (sec. IX-X; rep. nr. 160)36. Interesant ar fi de ştiut dacă exista într-o parte a aşezării un spaŃiu destinat acestor îndeletniciri sau acestea erau efectuate în gospodăriile proprii. Cel mai probail însă, se întâlnesc ambele variante. Atelierele menŃionate par să fi fost în acelaŃi timp şi construcŃii pentru locuit. Apoi, în aşezarea de la Remetea Mare-Gomila lui PituŃ – Timiş37 (sec. VIII-IX; rep. nr. 115) un cuptor de olar se afla la numai 1,5 m de locuinŃa nr. 7, fapt care mă face să cred că această instalaŃie aparŃinea gospodăriei din jurul lui L7, la fel ca şi groapa nr. 2. În schimb, cele patru cuptoare şi groapa lor de deservire din situl de la Sânnicolaul Român-Bereac – Bihor38 pot să reprezinte un grup economic de ardere a ceramicii poziŃionat undeva într-o parte a aşezării. ŞanŃuri pentru drenajul apei au fost descoperite la PorŃ – Sălaj. Este vorba iniŃial de un singur şanŃ, care, la un moment dat se bifurcă, rezultând un şanŃ mai lung şi unul mai scurt, ambele având traseu meandrat şi fund alveolat, cu adâncimile variind între -55/-60 cm şi -120 cm39. Referitor la aceeaşi aşezare de la PorŃ, aici a fost surprinsă şi o posibilă gospodărie, ce era alcătuită din următoarele complexe: C10 – locuinŃă, probabil de suprafaŃă; C12 – groapă de provizii, devenită ulterior groapă menajeră; C11, C13 şi C15 – gropi de stâlp, care proveneau probabil de la un gard ce delimita şi proteja această gospodărie40. Din aceste date reiese că este vorba de o gospodărie simplă, probabil a unor agricultori, fără urme de activităŃi meşteşugăreşti. 35
ŞanŃurile descoperite în aşezarea medievală timpurie de la Dunaújváros – Ungaria au fost interpretate şi ca elemente care separau gospodăriile una de alta (Bóna 1973). Eu nu aş exclude posibilitatea ca astfel de şanturi să fi existat şi în aşezările din Transilvania. 36 Vezi subcapitolul III.3. 37 Bejan 1985-1986, p. 223-224. 38 Dumitraşcu, Crişan 1988, p. 48-49. 39 Matei, BăcueŃ-Crişan 2008. 40 Matei, BăcueŃ-Crişan 2008.
140
Cele prezentate în rândurile de mai sus, referitor atât la aşezări, cât şi la gospodăriile care le alcătuiau, sunt rezultatul puŃinelor date obŃinute din cercetările arheologice şi a supoziŃiilor pe baza acestora, o concluzie pertinentă rămânând încă la stadiul de deziderat. IV.3. Încercare de tipologie Alcătuirea unei tipologii necesită stabilirea unor criterii cât mai relevante pentru tipul de complex care urmează a fi categorizat. Aceste criterii pot să fie diferite de la un cercetător la altul, în funcŃie de ce i se pare fiecăruia mai important de evidenŃiat în legătură cu complexele respective, în acest caz fiind vorba de aşezările medievale timpurii din Transilvania. Cred că pentru clasificarea aşezărilor se pot lua în considerare următoarele criterii: poziŃia geografică; dimensiunea; structura internă; caracterul economic. Din nefericire, înafară de primul, aceste criterii sunt dificil de aplicat pentru zona noastră, deoarece în foarte puŃine cazuri sunt informaŃii despre mărimea aşezărilor, despre dispunerea construcŃiilor în interiorul lor şi despre înclinaŃiile economice pe care le aveau locuitorii aşezărilor în cauză. În continuare voi avea în vedere fiecare criteriu în parte, cu menŃiunea că structura internă a aşezărilor a fost tratată pe larg în subcapitolul următor, iar caracterul lor economic în subcapitolul V.5. PoziŃia geografică a aşezărilor: După dispoziŃia în teren a aşezărilor medievale timpurii, acestea ar putea fi împărŃite, la modul ideal, astfel: - aşezări de câmpie (la o altitudine de până la 300 m); - aşezări de deal (între 300 şi 1000 m altitudine); - aşezări de munte (la peste 1000 m altitudine). Însă pe teritoriul investigat nu am identificat aşezări de mare altitudine, care ar putea fi încadrate categoriei aşezărilor de munte. Acest fapt nu înseamnă neapărat că acestea nu au existat, dar este posibil ca în cazul lor să fie vorba de locuiri sezoniere, din care cauză urmele lor nu s-au păstrat. O altă posibilă cauză pentru lacunele privind locuirea în zonele montane este şi lipsa investigaŃiilor arheologice la asemenea altitudini. Prin urmare, tipurile de aşezări documentate sunt cele de câmpie şi cele de deal. Având în vedere toate aşezările dintre secolele VI/VII – IX/X, adică atât cele incluse în repertoriul aşezărilor sigure (capitolul VI), cât şi cele din repertoriul aşezărilor posibile (anexa nr. 1), circa 62% se aflau în zona de deal şi 38% în zona de câmpie. Un alt sub-criteriu al plasării aşezărilor pe teren este cel al tipului de vale pe care s-a aflat aceasta, şi anume pe o vale a unui râu principal sau pe a unuia secundar. Cuantificând şi în acest caz atât aşezările sigure, cât şi pe cele posibile, a rezultat faptul că circa 45,54% dintre situri se află pe o vale principală şi 54,46% pe o vale laterală, secundară. Câteva aşezări au avut în apropiere şi
141
mlaştini sau lacuri, însă în zonă, mai aproape sau mai departe, se afla şi un râu. Este clară dorinŃa omului de a asigura apa necesară atât pentru sine, cât şi pentru animale, dar şi agricultura devenea mai performantă dacă era practicată în apropierea unei ape. Mai multe amănunte referitoare şi la poziŃia geografică a aşezărilor sunt oferite în subcapitolul IV.1. Dimensiunile aşezărilor: În ce priveşte mărimea aşezărilor medievale timpurii din Transilvania informaŃiile directe sunt puŃine, fiind oferite numai în cazul câtorva situri, iar încercările de determinare a dimensiunilor unei aşezări pe baza rezultatelor publicate ale săpăturilor arheologice este, de cele mai multe ori, imposibilă, deoarece majoritatea siturilor au fost cercetate doar parŃial. Pentru clasificarea aşezărilor după mărime am luat în considerare numărul locuinŃelor identificate, acestea reprezentând elementul în jurul căreia se constituia gospodăria. Este adevărat că acest criteriu este foarte relativ, având în vedere că majoritatea aşezărilor nu au fost cercetate în întregime, iar în cazul celor săpate integral nu este sigur câte construcŃii au fost contemporane, însă a fost utilizat şi pentru alte zone ale Europei41. Deoarece în foarte multe aşezări de la noi au fost descoperite sub 5 locuinŃe, am considerat că acestea erau satele de dimensiuni mici. Alte câteva aşezări au avut un număr foarte mare (30 – 40) de complexe, pe care le-am catalogat ca fiind de dimensiuni mari. Astfel a rezultat următoarea clasificare: - aşezări mici = sub 5 complexe pentru locuit (respectiv gospodării); - aşezări mijlocii = între 5 şi 10 locuinŃe; - aşezări mari = peste 10 locuinŃe. Conform acestei clasificări şi a rezultatelor săpăturilor arheologice a rezultat că 87 de aşezări au fost de mărime mică, 27 de mărime mijlocie şi 19 de dimensiune mare. În cazul a 43 de aşezări nu am putut face încadrarea în nici un grup. Din totalul de 161 de aşezări repertoriate, 12 au avut 2 faze de locuire (în două cazuri nu este sigur), iar 2 au avut trei nivele, acesta fiind motivul pentru care la clasificare au apărut mai multe aşezări decât în catalogul descoperirilor, aici considerând şi fazele ca aşezări separate. Cronologic, situaŃia este ilustrată de tabelul nr. 10. Din tabel rezultă că cele mai multe aşezări, indiferent de mărime, au fost datate în secolul VIII şi la cumpăna secolelor VIII – IX. Mai larg, majoritatea siturilor aparŃin secolelor VII – IX, când în toată Europa se constată o creştere demografică. Însă marea diferenŃă faŃă de celelalte perioade poate fi dată şi de stadiul cercetării arheologice. 41
P. Donat a împărŃit aşezările medievale timpurii în 3 categorii: fermă izolată, cătun (2 – 3 ferme) şi sat (6 – 12 ferme) – Donat 1980, p. 133. În schimb, Gh. Baltag are 4 categorii de aşezări: mici (8 – 10 locuinŃe), mijlocii (10 – 20 locuinŃe), mari (20 – 40 locuinŃe) şi foarte mari (peste 40 locuinŃe) – Baltag 2004, p. 143.
142
sec. VI – VII sec. VII –VII/VIII sec. VIII –VIII/IX sec. IX – IX/X datare largă, între sec. VI/VII – IX/X
aşez. mici aşez. mijlocii aşez. mari (sub 5 loc.) (5 – 10 loc.) (peste 10 loc.) 4 (2) 5 (3) 2 (1) 23 (2) 7 (1) 8 (3) 39 (5) 9 (2) 8 (2) 15 (5) 3 (1) 1 (1) 7 (1) 3
aşez. fără dimensiuni 3 6 20 (1) 7 8
Tabelul nr. 10 – Încadrarea cronologică şi mărimea aşezărilor medievale timpurii din Transilvania (în paranteză apare numărul aşezărilor cu două sau trei faze de locuire din fiecare categorie). După cum spuneam şi mai sus, doar referitor la aşezările de la FiliaşPământul Pădurii Mari – Harghita (sec. VII-VIII; rep. nr. 63) şi Gornea-CăuniŃa de Sus – Caraş-Severin (sec. VIII; rep. nr. 67) sunt date sigure privind dimensiunile pe teren. Prima aşezare, orientată E –V pe axa lungă, măsura 460 x 120 m42, adică 55200 m², iar cea de-a doua, mult mai mică, ocupa o suprafaŃă de 15000 m², mai precis atât ocupând complexele cercetate43, aşezarea putând fi mai mare dacă au rămas complexe nedescoperite. Un element care ar putea sugera oarecum mărimea unei aşezări este poziŃia acesteia pe teren. Spre exemplu, despre aşezarea de la Bezid-FâneaŃa Mare – Mureş (rep. nr. 21) aflăm că era de dimensiuni modeste, cele câteva locuinŃe, din care au fost cercetate doar trei, fiind ridicate pe marginile unui bot de deal44. Din aceste informaŃii se poate deduce că este vorba de o aşezare probabil de mărime mijlocie, numărul de construcŃii pentru locuit descoperite fiind probabil între 5 şi 10. Aşezări mici sau mijlocii erau şi cele din vestul şi nord-vestul României descoperite pe grinduri şi dune de nisip45, care trebuia să fie împărŃite atât pentru construcŃii, cât şi pentru zonele agricole sau creşterea animalelor. Structura internă a aşezărilor: Structura internă a aşezărilor oferă un criteriu bun de clasificare a acestora, dar numai în condiŃiile unui număr consistent de descoperiri bine cercetate, ceea ce la noi este încă într-un stadiu de început. Din această cauză am 42
Székely 1974-1975a, p. 35. łeicu, Lazarovici 1996, p. 18. 44 Székely 1976, p. 120. 45 Spre exemplu: Biharia (rep. nr. 23) şi Cefa (rep. nr. 40) în judeŃul Bihor sau Foieni (rep. nr. 64) şi Lazuri (rep. nr. 80) în judeŃul Satu Mare. 43
143
luat ca exemplu clasificările realizate pentru alte părŃi ale Europei. Cercetătoarea britanică H. Hamerow consideră că există 5 tipuri de aşezări: - Liniare, în care un drum sau, mai rar, un râu reprezintă axul de-alungul căruia sunt construite fermele/gospodăriile; - Grupate, în care gospodăriile sunt grupate în jurul unui spaŃiu central; - Polifocale, în care fermele sunt dispuse în grupuri, fără o organizare clară; - Perpendiculare, în care drumuri/cărări perpendiculare despart gospodăriile; - Gospodării solitare, însă puteau să-şi organizeze pămănturile împreună cu o aşezare vecină etc. Însă nici în ceea ce priveşte vest – nord-vestul Europei, zonă la care se referă clasificarea de mai sus, autoarea consideră că tipologia respectivă nu este satisfăcătoare, deoarece sunt aşezări care pot să îmbine două sau mai multe tipuri, iar multe situri nu au fost cercetate în întregime46, situaŃie cu care se confruntă şi cercetătorii români, însă la o scară mai largă. Pentru o parte a teritoriului Transilvaniei, mai precis pentru bazinul Târnavei Mari, o astfel de clasificare a realizat-o Gh. Baltag, în viziunea sa aşezările împărŃindu-se în 4 categorii: - Dispersate, în care locuinŃele nu au o ordine anume sau aceasta nu a putut fi surprinsă în timpul săpăturilor; - Ordonate în cerc sau elipsă, în care locuinŃele sunt dispuse în cerc şi semicerc sau elipsă, rămânând un spaŃiu central liber; - Concentrate, în care locuinŃele sunt concentrate în cuiburi de 3-5; - Ordonate în şiruri, în care locuinŃele sunt dispuse pe două rânduri, rezultând un început de structură stradală47. Deocamdată, pentru teritoriile Transilvaniei propriu-zise, Banatului, Crişanei şi Maramureşului am identificat doar câteva aşezări care se încadrează unora dintre categoriile de mai sus, ce apar în ambele tipologii. Este vorba de aşezările de la Albeşti-La cetate (rep. nr. 8/c1), Sighişoara-Aurel Vlaicu (rep. nr. 130) şi Sighişoara-Dealul Viilor (rep. nr. 131/c2; fig. 2, p. 132), din judeŃul Mureş, Badon-Doaşte şi Zalău-Bul. Mihai Viteazul (fig. 3/c, p. 133) cu judeŃul Sălaj, Lazuri-Lubitag – Satu Mare (fig. 3/B, p. 133), Bratei-Sibiu (fig. 3/A, p. 133) şi Comana de Jos-Gruiul Văcarului-Braşov (fig. 4, p. 134) care se încadrează categoriei Grupate (la Hamerow 2002) sau Ordonate în cerc sau elipsă (la Baltag 2004), precum şi nivelul nr. 2 de la Albeşti (rep. nr. 8/c2), care intră la categoria Liniare (la Hamerow 2002) sau Ordonate în şiruri (la Baltag 2004) şi aşezarea de la Popeni-Pe pogor – Sălaj (rep. nr. 108), aparŃinând tipului Polifocale (la Hamerow 2002) sau Concentrate (la Baltag 2004). Pe lângă 46 47
Hamerow 2002, p. 54. Baltag 2004, p. 143.
144
acestea este posibil să fi existat şi celelalte tipuri de aşezări, însă dovezile în acest sens lipsesc. Astfel, având în vedere informaŃiile privind structura internă a aşezărilor medievale timpurii din Transilvania şi Ńinând cont de categoriile de aşezări prezentate mai sus, se poate întocmi numai o tipologie la modul general, fără acoperire în cercetările de pe teren, însă putând fi utilizată în cazul unor noi descoperiri de aşezări. Deci, o împărŃire ideală a aşezărilor ar putea să fie următoarea: - Aşezări liniare, în care gospodăriile sunt dispuse de-alungul unui drum sau râu; - Aşezări ordonate: - în cerc, în jurul unui spaŃiu liber; - în semicerc sau elipsă, în jurul unui spaŃiu liber; - în şiruri, de o parte şi de alta a unui drum. - Aşezări polifocale, în care gospodăriile sunt dispuse în cuiburi, care, la rândul lor, nu mai sunt ordonate în vreun anumit fel; - Aşezări perpendicule, unde gospodăriile sunt despărŃite între ele de cărări/drumuri care se întretaie; - Aşezări dispersate, în care locuinŃele nu urmează o anumită ordine în dispunerea lor sau acest lucru nu a putut fi surprins în timpul săpărutilor; - Gospodării solitare, probabil foarte rar întâlnite şi mai ales în apropierea unei aşezări. În concluzie, o tipologie realistă a aşezărilor medievale timpurii de pe teritoriul Transilvaniei este încă departe de a se putea realiza, un astfel de demers fiind posibil numai în cazul în care vor mai fi descoperite şi cercetate astfel de situri, care să ofere informaŃii şi în această problemă. Caracterul economic al aşezărilor: Deşi cred că profilul economic al aşezărilor poate reprezenta un criteriu de diferenŃiere a acestora, evidenŃierea activităŃilor de acest tip este foarte dificilă, iar determinarea rolului într-un anume domeniu economic a unei aşezări este, cred eu, imposibilă deocamdată. La subcapitolul IV.5 am discutat pe larg subiectul privind aşezările din punctul de vedere al funcŃiilor economice, aşa că nu voi relua discuŃia aici. Este posibil ca pe viitor, dacă numărul şi calitatea cercetărilor arheologice privind epoca medievală timpurie vor creşte, să apară şi noi criterii de clasificare a aşezărilor, care să întregească tabloul locuirii în această perioadă pe teritoriul Transilvaniei.
145
IV.4. Locuirea în peşteri. Alte indicii ale locuirii sezoniere48 În ce priveşte peşterile cu descoperiri arheologice din perioada medievală timpurie, pot fi identificate 23 cu vestigii din această epocă (20 repertoriate, la nr. 21 din catalog – anexa nr. 3 fiind menŃionate trei peşteri cu urme din această perioadă). Dintre acestea, în trei cazuri nu ştim dacă au fost găsite şi urme medievale timpurii, prezenŃa acestora fiind doar presupusă, fără indicii clare (este vorba de Peştera Calului – jud. Harghita, Peştera Curată – jud. Hunedoara şi Peştera Mare de la Mereşti – jud. Harghita). În ceea ce priveşte restul peşterilor, materialul descoperit îl reprezintă aproape exclusiv ceramica (în două cazuri s-a găsit câte un vârf de săgeată: Peştera Omului şi Peştera de la Schwartz, ambele în jud. Caraş-Severin), în lipsa unor complexe arheologice. Într-un singur caz a fost identificată şi o locuinŃă (Peştera Lesiana – jud. Bihor49), iar în alta a fost surprinsă o suprapunere de 5 vetre, alături de un fragment ceramic medieval timpuriu (Peştera Mare de la Şoronişte – jud. Caraş-Severin). Un nivel de cultură propriu-zis este menŃionat doar în Peştera Boiului – jud. Bihor şi în cazul celor trei peşteri de la Cheile Turzii – jud. Cluj (unde, însă, nu se precizează natura descoperii). Cronologic, descoperirile din aceste peşteri au fost încadrate secolelor VIII – X/XI (datarea celor două vârfuri de săgeată din Peştera Omului şi Peştera de la Schwartz s-a făcut larg în sec. X – XII), dar sunt cazuri în care descoperirile din perioada care ne interesează rămân sub semnul întrebării, cum este situaŃia materialului din Peştera Boiului – jud. Bihor şi Peştera cu PuŃ – jud. CaraşSeverin. Referitor la alte patru situri (Peştera HoŃilor, Peştera Liliecilor şi Peştera Mare de la Şoronişte, din judeŃul Caraş-Severin şi Peştera Meziad – jud. Bihor), autorii doar identifică generic ceramica descoperită, ca medievală timpurie. În majoritatea peşterilor înregistrate s-au efectuat doar cercetări la suprafaŃa solului din interiorul lor sau, în cel mai bun caz, sondaje arheologice (de cele mai multe ori miza interesului o reprezenta locuirea preistorică), fapt care, eventual, ar putea explica puŃinătatea descoperirilor şi cunoştinŃele lacunare în ceea ce priveşte această modalitate de manifestare a habitatului pe parcursul epocii medievale timpurii. În general, se consideră că peştera putea fi utilizată ca adăpost, spaŃiu sacru, loc de înmormântare şi loc de depozitare (vistierie)50. Dintre acestea, cea mai importantă şi des întâlnită funcŃie a peşterii era cea de adăpost/locuinŃă51. 48
Subcapitolul a apărut şi sub formă de articol: Locuirea umană în peşterile din Transilvania pe durata epocii medievale timpurii (sec. VIII-XI), în Satu Mare. Studii şi comunicări, Seria Arheologie, XXIII-XXIV/I, 2006-2007, p. 199-205. 49 Cu privire la această peşteră, I. Crişan vorbeşte doar despre vestigii din sec. XII-XIII (Crişan 2006, p. 208). 50 Bleahu 1978, p. 25-27; Cocean 1979, p. 123-127; Cocean 1995, p. 18; Petrescu 2000, p. 78-83. 51 Cocean 1979, p. 123; Petrescu 2000, p. 78; Petrescu 2004, p. 49.
146
Sunt determinabile trei tipuri de locuire a unei peşteri: permanentă, sezonieră şi temporară (ocazională)52. În cazul nostru, indicii pentru o locuire permanentă apar doar în Peştera Lesiana – jud. Bihor, unde a fost descoperită o locuinŃă uşor adâncită în pământ şi care a avut în unul dintre colŃuri un cuptor construit din pietre de râu. Din lipsa unor informaŃii mai precise, nu se poate stabili cât timp a fost folosită locuinŃa. Ipotetic, ar putea fi vorba despre o locuire permanentă, mai ales dacă ar fi cunoscute de acolo mai multe astfel de locuinŃe; probabil că mai aproape de adevăr, în acest caz, este presupunerea că avem de-a face cu o locuire sezonieră (eventual în legătură cu păstoritul transhumant). O locuinŃă, este adevărat că mai târzie (sec. XI-XIII), a fost cercetată şi în Peştera Ungurului – jud. Bihor, descoperire care sugerează posibilitatea unor precedente, pe parcursul perioadei anterioare. Cele 5 vetre suprapuse din Peştera Mare de la Şoronişte – jud. Caraş-Severin, în cazul în care sunt contemporane cu fragmentul ceramic medieval timpuriu, dovedesc folosirea peşterii de către om, cel puŃin pentru o locuire sezonieră. Apoi, în legătură cu Peştera Coasta Vacii – jud. Hunedoara se precizează că s-au găsit fragmente ceramice până la adâncimea de -30 cm, situaŃie ce atestă existenŃa unui strat de cultură gros de până la 30 cm (chiar dacă nu unul foarte consistent, probabil), care la rândul său certifică o locuire mai mult decât temporară sau etape de locuire temporară. Şi în Peştera Boiului – jud. Bihor a fost identificat un strat de cultură (nu este precizată grosimea), care poate să sugereze măcar o locuire temporară. Cele două vârfuri de săgeată din Peştera Omului şi Peştera de la Schwartz, jud. Caraş-Severin, ne vorbesc despre posibili vânători care au poposit ocazional în aceste peşteri, în timpul urmăririi vânatului sau au vânat chiar în aceste cavităŃi. În celelalte peşteri, unde au fost găsite doar fragmente ceramice, se poate presupune, în cel mai bun caz, o locuire sezonieră, mai plauzibilă fiind doar o locuire ocazională. Şi S. M. Petrescu consideră că cel mai frecvent tip de locuire în peşteră era cel temporar (ocazional), ca adăpost în timpul păstoritului sau al vânătorii şi ca refugiu din faŃa capriciilor naturii53. Referindu-mă la alte posibile funcŃii ale peşterilor, dovezi există şi pentru folosirea lor în epoca medievală timpurie ca spaŃiu sacru creştin. Desigur, nu se poate exclude în totalitate posibilitatea ca în unele peşteri să se fi desfăşurat ritualuri şi de altă natură, manifestări care, în ultimă instanŃă, să nu fi lăsat urme până la noi. Spre exemplu, ele puteau fi susŃinute de vânătorii care utilizau peşterile ca adăpost în timpul urmăririi vânatului. Revenind la funcŃia de spaŃiu sacru creştin, atrage atenŃia textul cu caractere slavone (datat la sfârşitul sec. X şi în prima jumătate a sec. XI) din dreapta intrării în Peştera Gaura Chindiei II – jud. Caraş-Severin, interpretat în sensul posibilităŃii de a fi existat acolo un lăcaş creştin (schit), în care serveau unul sau mai mulŃi călugări. Acesta nu este un caz 52 53
Petrescu 2000, p. 78-80; Petrescu 2004, p. 49. Petrescu 2004, p. 51.
147
singular dacă avem în vedere Complexul Dumbrăveni (cu BisericuŃa Dumbrăveni şi Peştera Atrium) şi Complexul rupestru de la Basarabi-Murfatlar, ambele din judeŃul ConstanŃa şi datate în secolele X – XI54. Apoi, şi acea unică locuinŃă din Peştera Lesiana ar fi putut să aparŃină unui pustnic, retras în această peşteră departe de lume. Cât timp investigaŃiile rămân la stadiul de sondaje şi cercetări de suprafaŃă, va fi dificil de ştiut dacă trebuie sau nu eliminată posibilitatea folosirii unora dintre peşteri şi ca loc de înmormântare. Probabil că în cazul unor decese din timpul deplasărilor unor grupuri umane, peştera ar fi putut să pară un loc propice pentru înmormântare, fiind mai ferit de animalele sălbatice şi de calamităŃile naturale. Dar, în lipsa unor descoperiri sigure, şi această funcŃionalitate a peşterii rămâne la stadiul de presupunere. Poate fi luată în considerare şi posibilitatea folosirii peşterii ca loc de depozitare (vistierie – în sensul ca aici să se ascundă obiecte de valoare: tezaur, etc). În primul rând, peşterile aflate în locuri mai greu accesibile, dar totuşi în apropierea unor aşezări şi/sau căi de comunicaŃie, puteau oferi un spaŃiu relativ protejat, celor care intenŃionau să-şi ascundă avutul, în cazul unor pericole. Dar, în peşterile repertoriate aici nu există indicii care să sugereze o astfel de practică, deşi ea nu poate fi negată categoric, chiar în lipsa descoperirilor. În stadiul actual al cercetărilor privind peşterile cu urme de locuire din epoca medievală timpurie, ni se pare prematură formularea unor concluzii categorice. Poate fi desprinsă observaŃia sigură că unele dintre peşteri au beneficiat de atenŃia vechilor comunităŃi umane, fiind frecventate şi utilizate, în primul rând ca adăpost ocazional sau sezonier, poate şi în alte scopuri. IV.5. Aşezările din punctul de vedere al funcŃiilor economice Determinarea funcŃiilor economice ale aşezărilor medievale timpurii este, la rândul său, un demers deloc uşor, Ńinând cont de puŃinele descoperiri arheologice în acest sens şi de lipsa surselor scrise. Acolo unde este semnalat un anumit tip de atelier este clar că activitatea respectivă a fost practicată. Însă în cele mai multe cazuri cercetătorul are la dispoziŃie numai obiecte sau resturi din inventarul complexelor, alături cu propria imaginaŃie, pentru a încerca să contureze tabloul unei economii, în cea mai mare parte gospodăreşti, casnice. La o primă vedere, Ńinând cont de realităŃile acestei zone, poate apărea ideea unei economii de tip închis, în care oamenii produc cele necesare traiului în propria gospodărie sau într-o anumită aşezare. Însă din datele avute la îndemână reiese o situaŃie mai complexă55. Este adevărat că deplasările diferite54
BoroneanŃ 2000, p. 100-106; Agrigoroaei, Zamora 2003-2006. Ideea unei economii la nivel sătesc, în care numai surplusul de produse era oferit schimbului a fost vehiculată pentru întreg spaŃiu românesc. (Ist. Ro. III, p. 62) 55
148
lor grupuri de populaŃie germanică, stabilirea hunilor şi apoi a avarilor în Europa Centrală, precum şi apariŃia slavilor în aceste zone au dus la destabilizarea sau chiar distrugerea vechilor legături economice care au existat între diferite teritorii ale Europei, dar mai ales cu Imperiul Roman şi, mai târziu, cu cel Bizantin. Însă au existat şi perioade, mai lungi sau mai scurte, de acalmie56, în timpul cărora, cel puŃin unele dintre vechile legături economice au putut fi restabilite sau create altele, sub noile autorităŃi constituite în zonă. Valoroasa lucrare a Helenei Hamerow arată, că în nord-vestul Europei, chiar şi după dispariŃia Imperiului Roman, se menŃine o anumită economie de schimb, uneori chiar la distanŃe apreciabile (centrele de la Ribe, Hedeby sau Ahus, apărute la cumpăna secolelor VII-VIII). Spre exemplu, în aşezarea de la Lake Tisso (sudul Scandinaviei) lipsesc urmele care să ateste practicarea agriculturii, însă sunt destule dovezi ale producŃiei de bijuterii şi arme, alături de acestea fiind descoperite şi importuri france datate în secolele VIII-IX57. Este adevărat că danezii, suedezii, frisienii etc. erau populaŃii familiarizate cu navigaŃia şi majoritatea acestor centre erau la malul mării sau foarte aproape de aceasta, însă comerŃul cu francii s-a desfăşurat apropape sigur şi pe uscat. Un exemplu mai apropiat privind un oarecare comerŃ este cel al aşezării slave de la Spodnje Hoče – Slovenia, unde au fost descoperite resturi de sticlă58. Nu cred că slavii stabiliŃi în acea zonă au învăŃat aşa repede meşteşugul producerii sticlei, ci mai degrabă le-au achiziŃionat de la bizantini sau din oraşele Italiei de nord, prin intermediul negustorilor proprii sau străini. De aceea cred că nu avem de-a face în perioada medievală timpurie numai cu o economie gospodărească sau în interiorul unei aşezări, ci şi cu relaŃii de schimb, chiar dacă nu la distanŃe prea mari. Evident că cea mai mare parte a vieŃii economice consta din agricultură (aici înŃelegând cultura cerealelor, legumicultura, creşterea animalelor mari şi mici etc.) şi activităŃile meşteşugăreşti desfăşurate pe lângă casă (producerea de vase, haine, diferite obiecte necesare în casă etc.). Pe lângă acestea, se practica pescuitul şi vânătoarea, ambele ocupaŃii fiind atestate pe teritoriul Transilvaniei prin descoperirile din aşezări. Resturile animaliere sau diferitele obiecte şi fragmente ale acestora recuperate pe parcursul cercetărilor desfăşurate în aşezările din această zonă stau mărturie pentru o parte din activităŃile populaŃiei. Numeroasele oase de la anima56
Mă refer la perioadele cu oarecare stabilitate politică în zonă, cum a fost în timpul stăpânirii gepide după 454/455, iar apoi în timpul celei avare, până la sfârşitul secolului VIII. Probabil că au mai existat şi destule momente tulburi (pătrunderea unor grupuri de slavi, războaie sau instabilitate în timpul succesiunilor de regi sau khagani), însă acestea nu par să fi avut o durată aşa mare, încât să perturbe viaŃa din zonă pentru segmente temporale mai îndelungate. 57 Hamerow 2002, p. 160-163, 169. 58 Ciglenečki, Strmčnik Gulič 2002, p. 70.
149
le domestice şi sălbatice apărute, spre exemplu, în peste 20 de locuinŃe din aşezarea nr. 1 de la Bratei – Sibiu59, la Lazuri – Satu Mare60, Lupu – Alba61, łaga – Cluj62 sau la Şopteriu – BistriŃa-Năsăud63 vorbesc despre creşterea bovinelor, în principal, dar şi a ovinelor, porcinelor, păsărilor de curte (galinacee) sau a cailor, vânătoarea părând să nu reprezinte o îndeletnicire prea importantă. Nu se poate determina proporŃia pe care o ocupa peştele în hrana oamenilor, mai ales că toate aşezările se află în apropierea unei ape, dar este sigur că pescuitul a fost practicat, undiŃa descoperită la Sfântu Gheorghe-Bedeháza – Harghita64 sau greutăŃile pentru plasa de pescuit din locuinŃele nr. 3, 15 şi 65 de la Bratei 165 sunt mărturii clare în acest sens. Şi în privinŃa cultivării plantelor cerealiere sunt câteva indicii. Este vorba de meiul carbonizat descoperit în faŃa cuptorului locuinŃei nr. 14 din aşezarea de la Comana de Jos – Braşov66, de secera din fier de la SighişoaraDealul Viilor – Mureş67, de fierul de plug din L11 de la Şimoneşti-Sub stejari – Harghita68 şi de câteva râşniŃe din piatră sau bucăŃi ale acestora recuperate în aşezările de la Comana de Jos69, Poian70, Popeni – Sălaj71 sau Zalău-Dealul Lupului72. Lipsind sursele scrise, numai pe baza descoperirilor arheologice este greu de determinat ce tipuri de cereale au fost cultivate şi care au fost mai mult preferate de populaŃie. De asemenea care era ponderea fiecăreia dintre cele două ramuri ale agriculturii, şi anume cultivalea cerealelor şi creşterea animalelor. Din descoperiri ar rezulta că cea de-a doua îndeletnicire avea întâietate, însă, cel puŃin deocamdată, nu se poate da un verdict realist în această privinŃă. La aceeaşi concluzie a ajuns şi N. Constantinescu în cazul aşezării medievale de la Coconi – Muntenia (cercetată foarte bine), considerând în final că viaŃa economică era una mixtă, poate cu o preponderenŃă agricolă73. Deşi satul de la Coconi şi-a trăit existenŃa cu câteva secole mai târziu, cred că asemănătoare era situaŃia 59
Bârzu 1994-1995, p. 270-275. Aici a fost realizat şi un studiu asupra resturilor faunistice. Stanciu 1998, p. 239-240, 282, 369. 61 Gheorghiu et Alii 2004, p. 179, nr. 104; Gheorghiu et Alii 2005, p. 214-215, nr. 135. 62 Protase 2003, p. 56-60, 64. 63 Gaiu 1979, p. 265, 267. 64 Ferenczi et Alii 1950, p. 128. 65 Bârzu 1994-1995, p. 263-264, 267. 66 Glodariu, Costea, Ciupea 1980, p. 74. 67 Baltag 1979, p. 84. 68 Székely 1973, p. 221, nr. 6; Székely 1988, p. 171-178, nr. 2. 69 Glodariu, Costea, Ciupea 1980, p. 79-80. 70 Székely 1992, p. 251. 71 Matei 1979, p. 483-484, nr.8.a. 72 Matei şi Colab. 2004, p. 375-378, nr. 214. 73 Constantinescu 1972, p. 147. 60
150
economiei şi în perioada medievală timpurie, îmbinând atât cultura plantelor cerealiere, cât şi creşterea animalelor, alături de care se practica, probabil la o scară mai mică, pescuitul şi vânătoarea. Meşteşugurile, probabil preponderent casnice, au avut şi ele locul lor în viaŃa aşezărilor de pe teritoriul Transilvaniei. Numeroasele fragmente ceramice şi vasele întregi sau întregibile apărute în toate siturile cercetate în acestă zonă atestă producŃia ceramicii, atât a celei de calitate inferioară (uzuală), cât şi a celei superioare. Au fost identificate şi câteva cuptoare folosite în această activitate, în aşezările de la Remetea Mare – Timiş74 şi Sânnicolaul Român-Bereac – Bihor75 (problema acestora a fost dicutată pe larg în subcapitolul III.3). În mod normal că, pe lângă hrană şi băutură oamenii necesitau şi îmbrăcăminte. Aceasta putea să fie realizată din pielea animalelor din gospodărie sau a celor vânate, dar şi din Ńesături. Urmele unui posibil război de Ńesut vertical au fost sesizate în complexul nr. 51-2002 din aşezarea slavă timpurie de la Lazuri-Lubi Tag – Satu Mare76. Alte indicii pot fi reprezentate de fusaiolele apărute în aşezări. Însă, în ce priveşte Ńesutul, cred că exista doar un singur atelier-locuinŃă pe aşezare, dimensiunile destul de mici ale acestora nu necesitând existenŃa mai multor războaie de Ńesut pentru a satisface nevoile populaŃiei. Prelucrarea metalelor a fost mai bine evidenŃiată de investigaŃiile arheologice, pe lângă obiectele din fier (cuŃite, zăbale, seceră, fier de plug, cuie etc.), în circa 7 – 8 aşezări fiind sigur atestată practicarea acestui meşteşug (spre exemplu la: Remetea Mare-Gomila lui PituŃ – Timiş, Sighişoara-HerŃeş şi Dealul Viilor – Mureş, Zalău-Palvar – Sălaj, Bratei 2 – Sibiu, Comana de JosGruiul Văcarului – Braşov sau Gătaia – Timiş)77. La Cristuru Secuiesc-Valea Caldă – Harghita, o valvă de tipar confecŃionată din gresie indica posibila existenŃă a unui meşter-bijutier local78. Nu este exclus ca metalurgia, feroasă şi neferoasă, să fi fost practicată numai în anumite aşezări, unde se afla o căpetenie locală şi unde nevoile de obiecte din fier (arme, podoabe) erau mai mari, de unde erau aprovizionate apoi şi celelalte aşezări din apropiere. O altă activitate probabil destul de des întâlnită era prelucrarea osului, fiind descoperiŃi piepteni cu unul sau două rânduri de dinŃi (spre exemplu: în L19 de la Bratei 179, în L2/1964 de la Bratei 280 sau în L30 de la Poian81), mânere confecŃionate din corn de cerb (la Vladimirescu-Die Schanzen82) şi 74
Bejan 1985-1986, p. 223-224. Dumitraşcu, Crişan 1988. 76 Stanciu 2003, p. 177-182, nr. 110. 77 Pentru detalii privind aceste descoperiri a se vedea subcapitolul III.3. 78 Székely 1971, p. 131; Székely 1988, p. 182. 79 Bârzu 1994-1995, p. 264. 80 Zaharia 1994-1995, p. 305-306. 81 Székely 1992, p. 274. 82 Barbu, Zdroba 1979, p. 293. 75
151
străpungătoare/ace (spre exemplu: în L15 de la Filiaş83, în L5/1978 sau L6a/1978 de la Sighişoara-Dealul Viilor84), ultimele piese fiind sigur folosite la confecŃionarea îmbrăcăminŃii, a încălŃămintei etc. Aceste tipuri de artefacte au fost descoperite în majoritatea aşezărilor, eu oferind aici doar câteva exemple. Cred că este evident că osul a reprezentat un material des utilizat, având şi avantajul că se găsea în toate satele şi nu costa nimic. Referitor la ceea ce afirmam la începutul acestui subcapitol, şi anume că, după părearea mea, a existat şi o anumită economie de schimb, evident la o scară mică, există unele posibile indicii. Mă refer la anumite obiecte care par să nu fi fost produse în aşezările respective, ci aduse din alte părŃi. Voi da câteva exemple, mai concludente, în acest sens. Este vorba de două bucle din bronz „bizantine” (în L15 din aşezarea nr. 1 de la Bratei)85, un fragment dintr-o plăcuŃă de argint (în L58 de la Bratei 1)86, placa cu butoni ai unei fibule din bronz (în L20 de la Filiaş)87, un fragment probabil de la o brăŃară, cu un cap de animal ce avea cioc de pasăre şi două fragmente de la vase de factură bizantină (în L1 de la GorneaCăuniŃa de Sus) şi un cercel din argint cu pandantiv stelat (în L3 din acceaşi aşezare)88. Aceste piese cred că au ajuns în aceste aşezări în urma unor legături de schimb, cel mai probabil sub forma trocului, poate chiar cu avarii sau slavii, ce aveau contacte (alianŃe, raiduri) cu Imperiul Bizantin. Nu cred că este o coincidenŃă faptul că aşezările din care provin artefactele menŃionate se află în sudul şi sud-estul spaŃiului intracarpatic şi în Banat. Prima zonă putea să aibă anumite contacte cu slavii aşezaŃi în subcarpaŃii din Muntenia sau sudul Moldovei, iar aşezarea de la Gornea era aproape de graniŃa bizantină. Toate aceste activităŃi aduse în discuŃie reprezintă, cred, mărturia unei vieŃi economice clasice, normale a unui sat al perioadei medievale timpurii, care în mare parte a ei va persista şi în continuare, pe parcursul Evului Mediu. IV.6. Aşezări – centre rezidenŃiale ale elitei Problema elitelor din zona Transilvaniei în Evul Mediu timpuriu este una pe cât de interesantă, pe atât de puŃin cunoscută şi avută în vedere de cercetătorii acestei epoci istorice. Pentru perioada de după anul 567/568, atât săpăturile arheologice în aşezări, cât şi sursele scrise care se referă şi la acest teritoriu, nu oferă informaŃii în acest sens. Cred că, încă de la începutul acestei discuŃii, ar trebui stabilite câteva criterii care să ajute la idenficarea acelor aşezări în care este posibil să fi rezidat 83
Székely 1974-1975, p. 38. Harhoiu, Baltag 2006-2007, II, p. 21-22, 24. 85 Bârzu 1994-1995, p. 264. 86 Bârzu 1994-1995, p. 267. 87 Székely 1974-1975, p. 39. 88 Uzum 1990, p. 225-226. 84
152
elite, o căpetenie a unei mici regiuni. Mă refer în primul rând la conducătorii regionali89, deoarece cred că sigur a axistat în fiecare aşezare o căpetenie sau un cap de familie (în cazul în care locuitorii aşezării erau înrudiŃi între ei, pe baza unui strămoş comun, etc) care lua hotărâri în numele comunităŃii, în momentele importante. Istoricii au menŃionat tot timpul că populaŃia locală, băştinaşă şi/sau nou venită (slavii), plătea tribut avarilor90. Dacă aşa stătea situaŃia, presupun că un reprezentant al khaganului a tratat în această chestiune cu cineva din partea localnicilor dintr-o anumită aşezare sau un grup de aşezări. Iar aceste persoane trebuie privite, cred, ca şi elite ale populaŃiei din această zonă. Principalul element care dovedeşte existenŃa unei organizări mai avansate, fortificaŃia sau aşezarea foritificată, lipseşte din zona supusă cercetării, fapt care reduce considerabil posibilitatea identificării unor centre locale. Se poate face o comparaŃie cu spaŃiul moravian, cel mai avansat şi bine cunoscut teritoriu slav timpuriu, unde fortificaŃiile precum cele de la Staré Mésto91, Mikulčice92 sau Břeclav-Pohansko93 indică clar o organizare superioară în zonă şi o coagulare de forŃe sub conducerea unei căpetenii şi a celor din jurul ei. La noi, cele mai timpurii fortificaŃii par să fie de la cumpăna secolelor IX-X, dar mai sigur din secolul X94. Astfel că, pentru Transilvania trebuie găsite alte criterii care ar putea să definească o pătură socială oarecum mai desosebită faŃă de majoritatea populaŃiei, aceasta în cazul în care această pătură chiar a existat, lucru greu de dovedit, dar şi de respins în actualul stadiu al cercetărilor. Indicii ale existenŃei unor elite în anumite aşezări ar putea fi, cred eu, mărimea aşezării, continuitatea locuirii pe aceeaşi vatră vreme de mai multe generaŃii sau chiar secole, dovada unor activităŃi care să recomande aceste aşezări ca centre comerciale incipiente sau meşteşugăreşti95, poziŃia dominantă din punct de vedere geografic, prezenŃa unor locuinŃe deosebite faŃă de celelalte prin dimensiuni sau elemente de construcŃie sau combinaŃia mai multora dintre aceste criterii. Mărimea aşezării poate fi importantă, deoarece cred că acolo unde exista o căpetenie şi cei din jurul ei, dintre care cel puŃin o parte trebuie să fi fost dintre elitele comunităŃii sau ale zonei respective, se concentra o populaŃie mai nume89
Este vorba de acei şefi locali pe care F. Curta, referindu-se însă la slavii timpurii, îi denumeşte Chief, conducător al unui Chiefdom, adică a unei „organizaŃii regionale, cu o ierarhie centralizată, coordonând activitatea mai multor comunităŃi teritoriale (sate)” (Curta 2006, p. 284). 90 Spre exemplu Rusu 1975, p. 149; Rusu 1977, p. 197. 91 Galuška 1996. 92 Polaček 1996. 93 Vignatova 1996.. 94 Iambor 2005, p. 62-137; Rusu 2005, p. 82-85, dar şi următoarele. 95 H. Hamerow leagă producŃia meşteşugărească (feroasă sau neferoasă) de prezenŃa elitelor, a unei puteri politice în aşezarea sau în zona respectivă, prezentând şi două cazuri sugestive, cele ale aşezărilor nord-europene de la Gennep şi Study (Hamerow 2002, p. 173-182).
153
roasă, celor menŃionaŃi deja alăturânduli-se alŃi servitori ai elitelor, pe lângă care, probabil, şi o mână de luptători şi, bineînŃeles, locuitorii care asigurau cele necesare subzistenŃei prin practicarea agriculturii, creşterii animalelor şi/sau alte activităŃi. Continuitatea de locuire pe parcursul mai multor generaŃii pe aceeaşi vatră indică o anumită stabilitate a respectivei aşezări, ale cărei motive sunt greu de surprins, însă unul dintre acestea ar putea să fie rolul conducător şi coagulator a mai multor aşezări dintr-o microregiune. Apoi, poziŃia dominantă pe teren a unei aşezări, pe lângă necesitatea de siguranŃă pe care o oferă o astfel de poziŃie, poate sugera şi o dorinŃă de control a zonei pe care o domina. Iar criteriul economic-meşteşugăresc m-i se pare important, deoarece aceste activităŃi, alături de care se dezvoltă şi un oarecare comerŃ/schimb local (troc), se concentrează în aşezările care sunt mai bine poziŃionate, în care necesitatea de prelucrare a unor metale este mai mare şi există o oarecare stabilitate şi siguranŃă pentru desfăşurarea acestora. Şi care centru ar putea să corespundă mai bine, dacă nu cel unde rezida şeful local? Pe teritoriul Transilvaniei sunt mai multe aşezări în care au fost descoperite numeroase complexe arheologice, sugerând o întindere considerabilă a acesteia şi o populaŃie destul de numeroasă. Unele dintre acestea întrunesc chiar mai multe dintre criteriile propuse mai sus, în diferite asocieri. Aici cred că se încadrează cele două aşezări de la Bratei – Sibiu96 (rep. nr. 28 şi 29), care au avut peste 20 de locuinŃe fiecare (în cazul primei aşezări mă refer la cele din faza c a locuirii). Aşezarea nr.1 a fost datată în a doua jumătate a sec. VI – prima jumătate a sec. VII, cea de-a doua pe parcursul secolelor VI – VIII, poate chiar până la începutul secolului IX. Aşezările se aflau doar la circa 500 m una de alta şi pentru o perioadă de timp au fost contemporane. Nu este exclus ca populaŃia celor două aşezări să apaŃină unei singure comunităŃi, o parte dintre locuitorii primeia mutându-şi locuinŃele la 500 m de vatra iniŃială, care pe parcursul secolului VII a fost abandonată în totalitate. Interesant este şi faptul că pe lângă locuinŃele de mărime medie, cu laturile cuprinse între 300 şi 400 cm, a fost descoperită şi o construcŃie de locuit foarte mare (574 x 522 cm – complexul nr. 15/1973) şi câteva mari (ex. complexele 12/1973-1974, 11/1973 sau 26/1965), dintre care complexul 12/1973-1974 este posibil să fi fost locuinŃă-atelier a unui fierar. Două dintre case au fost construcŃii solide, după cum rezultă din resturile descoperite, L15/1973 având structura sprijinită pe stâlpi la fiecare colŃ, iat în L26/1965 au apărut resturi de la scândurile pereŃilor. Aş lua în considerare aceste construcŃii şi aşezarea căreia îi aparŃineau, putând să fi aparŃinut unor persoane mai importante şi mai bogate din cadrul comunităŃii de la Bratei. O altă aşezare mare, de această dată cu peste 30 de posibile locuinŃe cercetate, este cea descoperită la Comana de Jos-Gruiul Văcarului – Braşov97 96 97
Bârzu 1994-1995, respectiv Zaharia 1994-1995. Glodariu, Costea, Ciupea 1980.
154
(rep. nr. 50). Acest sit a fost datat pe parcursul secolului VIII. Aici nu au mai apărut locuinŃe de dimensiuni mult mai mari decât celelalte, dar totuşi două erau mai încăpătoare (L14 = 350 x 400 cm şi L29 = 435 x 390 cm) şi a fost identificat un posibil atelier de fierar (L35). Punctul în care s-a aflat aşezarea, Gruiul Văcarului, sugerează o poziŃie mai înaltă, uşor dominantă asupra zonei înconjurătoare. La rândul ei, aşezarea de la Filiaş-Pământul Pădurii Mari – Harghita98 (rep. nr. 63) a beneficiat de cercetări consistente, care au scos la lumină peste 40 de posibile complexe de locuit. Aceasta este una dintre cele mai mari aşezări de pe teritoiul Transilvaniei, datată pe parcursul secolelor VII-VIII. La Filiaş nu sunt construcŃii care să iasă în evidenŃă prin dimensiuni, însă inventarele câtorva dintre ele indică o comunitate nu tocmai modestă şi care, posibil, a avut legături comerciale cu zone mai îndepărtate. Este vorba de placa cu butoni ai unei fibule din bronz şi un inel de tâmplă cu capătul încovoiat (descoperite în complexul B20), un vârf de săgeată cu trei aripioare (în B22) şi mânerul unui vas mic din bronz (în B23), această ultimă piese sugerând schimburi economice, deoarece în aşezare nu au apărut urme de prelucrare a bronzului şi nici a altor metale. Tot de pe teritoriul judeŃului Harghita este şi aşezarea din secolul VIII (posibil sfârşitul secolului VII – începutul secolului IX) de la Şimoneşti-Sub stejari99 (rep. nr. 140), aici fiind cercetate 26 de locuinŃe. Însă această aşezare nu se deosebeşte de marea majoritate decât prin dimensiuni, alte caracteristici ale ei nefiind semnalate. Rămânând în aceeaşi parte a Transilvaniei, avem aşezarea de la Poian – Covasna100 (rep. nr. 110), de asemenea cu dimensiuni considerabile, fiind descoperite peste 30 de locuinŃe, împărŃite însă în 5 faze de locuire. În prima etapă erau 9 locuinŃe (sec. VI-VII - ?), în cea de-a doua 18 locuinŃe (sec. VII-VIII), celei de-a treia faze îi aparŃineau doar 2 complexe de locuit (sec. VIII-IX), penultimei etape îi revenea o singură locuinŃă (sec. IX), tot o locuinŃă fiind încadrată şi în ultima fază a aşezării (sec. IX-X). Ultimele 4 faze sunt destul de greu de diferenŃiat, ele putând reprezenta o singură fază nr. 2, mai lungă în timp, databilă din secolul VII şi până în prima jumătate a secolului X. Şi aşezarea din secolele VII-VIII de la Sălaşuri – Mureş101 (rep. nr. 121) se deosebeşte de marea majoritate a siturilor prin numărul complexelor descoperite, aici fiind vorba de 28 de locuinŃe. Din păcate cele mai multe construcŃii au fost distruse, informaŃiile referitoare la ele fiind minime, ceea ce nu permite identificarea unor caracteristici mai speciale ale aşezării.
98
Székely 1974-1975a. Székely 1988, p. 171-178. 100 Székely 1992, p. 246-279. 101 Székely 1975. 99
155
La Sighişoara – Dealul Viilor – Mureş102 (rep. nr. 131) avem de-a face tot cu o aşezare de durată mai lungă, cele două faze ale ei fiind datate în secolele VI-VII şi VII-VIII. Primei etape de locuire i-au fost atribuite 8 locuinŃe, iar celei de-a doua 20 de locuinŃe. Ca dimensiuni, o singură locuiŃă din secolele VI-VII era mai mare, axele ei măsurând 540 x 400 cm, complexul având formă ovalneregulată (locuinŃa Cpt2/1977). În partea de nord a Transilvaniei, o aşezare atât de dimensiuni considerabile, cât şi de durată mai lungă, este cea de la Stupini-FânaŃele Archiudului – BistriŃa-Năsăud103 (rep. nr. 134). În prima fază (sec. VIII-IX) de locuire erau, se pare, 13 locuinŃe, iar în cea de-a doua 19 (sec. IX-X). Alte caracteristici, mai deosebite, ale aşezării nu au fost menŃionate şi nici nu am observat din datele furnizate de autorii săpăturilor arheologice. Un număr mare de complexe au fost descoperite şi în situl medieval timpuriu de la Jucu de Sus – Cluj104 (rep. 80), o bună parte din aşezare încă nefiind cercetată. Unele locuinŃe prezintă o arhitectură mai evoluată, pe lângă stâlpi de susŃinere apărând şi fundamente din piatră. Resturile de zgură de fier, lupele de fier şi chiar piese finite sau în curs de prelucrare demonstrază existenŃa unuia sau a mai multor ateliere de prelucrare a fierului. Nu este exclus ca în cazul unei producŃii mai importante, această localitate să fi aprovizionat cu obiecte din fier şi aşezările mai apropiate, dezvoltând relaŃii de schimb incipiente. Nesigure sunt informaŃiile referitoare la aşezarea de la Livada – Satu Mare105 (rep. nr. 86), datată cu probabilitate în secolele VIII-IX, unde se pare că au fost identificate urmele a 20-25 de locuinŃe, distruse de lucrările agricole. Din nefericire au fost adunate numai fragmente ceramice, nu şi materiale care să fi putut indica anumite activităŃi economice. Tot în nord-vestul României avem şi aşezarea de la Lazuri – Lubi Tag – Satu Mare (rep. nr. 81), care pe lângă dimensiunile considerabile a avut şi o durată lungă. Dintre cele 11 situri menŃionate, unele întrunesc mai multe din criteriile pe care le-am considerat a fi posibile indicatoare ale prezenŃei unei elite, astfel că acestea se recomandă mai bine în a fi luate în consideraŃie în cadrul discutării acestui subiect. Este vorba de aşezările de la Bratei, Comana de Jos, Filiaş, Poian, Sighişoara şi Jucu de Sus. Evident că această situaŃie, şi anume că din 161 de aşezări sigure doar 11 par să fi avut o importanŃă aparte, este cauzată de nefinalizarea săpăturilor arheologice în multe dintre situri, majoritatea fiind cercetate parŃial, în timp ce altele au fost distruse de locuiri ulterioare sau de lucrări agricole. Însă trebuie să Ńinem cont de aceste cazuri. 102
Harhoiu, Baltag 2006-2007. Mai recent: Gaiu 2007, p. 349-351, nr. 178. 104 InformaŃii dr. I. Stanciu, Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj-Napoca. 105 Stanciu 1998, p. 455, nr. 37. 103
156
Interesant este faptul că din cele 6 aşezări în care probabilitatea prezenŃei unei elite este mai mare, 5 se află în sudul şi sud-estul Transilvaniei, o zonă de pătrundere timpurie a slavilor, probabil de pe la mijlocul sau în a doua jumătate a secolului VI, după distrugerea regatului gepid106, perioadă în care grupuri de slavi se stabilesc şi la est şi sud de MunŃii CarpaŃi107. Acestă stabilire a unor slavi în sud-estul Transilvaniei ar putea fi o explicaŃie pentru mărimea aşezărilor de la Poian şi Filiaş, printr-o alăturare a acestora populaŃiei locale, convieŃuire susŃinută şi de Z. Székely108. Pătrunderi şi stabiliri ale slavilor, probabil vestici, se înregistrează şi spre nordul Transilvaniei, la Someşeni, Apahida, în judeŃul Cluj, şi Nuşfalău – Sălaj (cumpăna secolelor VIII-IX)109, unele fiind aproape de locuirea de la Jucu de Sus – Cluj (sec. VIII-IX), fapt care face posibilă existenŃa unei coabitări a slavilor cu populaŃia locală şi în această aşezare şi o influenŃă din partea acestora spre o organizare mai bună, având în vedere că Moravia Mare fusese deja organizată ca stat incipient. Este clar că aşezările de mai sus se deosebesc de marea majoritate prin caracteristicile menŃionate, însă este aproape sigur că acest fapt este cauzat şi de stadiul precar al cunoştinŃelor referitoare la habitatul medieval timpuriu. Dar, până la obŃinerea de noi informaŃii care să facă o oarecare lumină în această chestiune, trebuie să avem în vedere aceste sate, care poate au avut o anumită autoritate asupra aşezărilor mai mici din zona lor de influenŃă, care deocamdată nu poate fi determinată. IV.7. PopulaŃiile nomade şi problema determinării formelor specifice de habitat Habitatul reprezintă unul dintre principalele elemente ale scoaterii în evidenŃă a opoziŃiei sedentari – nomazi, în acelaşi timp fiind şi foarte greu de atestat pe teren, în ce-i priveşte pe migratorii clasici, a locuinŃelor utilizate de aceştia. De-a lungul perioadei medievale timpurii Transilvania a avut prilejul să vadă diferite populaŃii traversându-i teritoriul, însă dintre acestea, cei care ne interesează acum sunt avarii. Nu pot să includ aici pe slavi sau pe germanicii târzii, deoarece aceste neamuri nu făceau parte din grupul migratorilor clasici, cum sunt hunii sau avarii. Cel puŃin până spre mijlocul secolului VII, mai precis după anul 626 (asediul eşuat al Constantinopolului), avarii sunt într-o continuă mişcare, dovadă fiind numeroasele campanii militare pe care le organizează. După amintitul eveniment, nu mai sunt menŃionate de autorii vremii alte campa106
Székely 1971, p. 129; Székely 1985-1992, p. 131. În schimb, M. Rusu crede că abia în secolul VII sunt atestaŃi slavii pe teritoriul Transilvaniei (Rusu 1980, p. 259). 107 Teodor 1994-1995, p. 359. 108 Székely 1971, p. 129. 109 Rusu 1975, p. 140; Székely 1974-1975, p. 58.
157
nii ale acestora. Probabil aceasta este perioada când începe sau se accentuează procesul lor de sedentarizare, despre care vorbeşte şi cercetătorul maghiar I. Bóna, pe care îl motivează prin lungimea în timp a unor locuiri şi cimitire din Pannonia110. Sigur, grupuri ale avarilor vor pătrunde şi se vor stabilii (temporar ?) în Transilvania pe parcursul secolului VII, în bazinul mijlociu al Mureşului. Indiciile cele mai timpurii (anii 615-625) provin de la Sânpetru German (Arad), unde a fost descoperit un mormânt de călăreŃ, datat pe baza unui solidus de la împăratul Heraclius. Alte vestigii timpurii au apărut la Felnac, tot în judeŃul Arad şi la Dumbrăveni, în bazinul Târnavelor, fiind vorba tot de morminte111. Dovezi ale contactelor localnicilor sau ale slavilor stabiliŃi în partea de sud – sud-est a Transilvaniei cu avarii au apărut şi la Sarmisegetusa (Hunedoara) şi Leşnic (Mureş). În prima localitate a fost descoperită o fibulă din bronz cu cinci butoni, având placa piciorului terminată prin vârfuri ce reprezintă capete de vultur schematizate, cu bune analogii în cimitirul avar nr. 2 de la Kiskörös – Ungaria112, iar de la Leşnic provine o limbă de centură lucrată din bronz-aurit, probabil tot de provenienŃă avară113. InfluenŃa avarilor a fost atestată şi în cimitirele de la Dăbâca (Cluj) sau Bratei (Sibiu) (secolul VIII, VII/VIII)114. Cimitirul de la Noşlac (Mureş), conform opiniei lui M. Rusu, arată însă prezenŃa, probabil pe parcursul celei de-a doua jumătăŃi a secolului VII, a unui alt grup venit dinspre est, cu siguranŃă tot nomazi, ce aveau ritul de înmormântare şi inventarul necropolelor diferit de cel al avarilor115, Éva Garam vorbind despre onogurobulgari, veniŃi în khaganatul avar ca urmare a expansiunii statului khazar116. Este însă o reală problemă atribuirea anumitor artefacte sau caracteristici unei singure populaŃii, deoarece începând cu a doua jumătate a secolului VI – prima jumătate a secolului VII are loc un proces de uniformizare culturală, constatabilă în întreaga Europă Centrală117 şi chiar spre vestul Europei, unde piese de harnaşament şi arme cu specific avar, precum şi înmormântări cu cai apar în mediile culturale ale bavarezilor, thuringilor sau alamanilor (populaŃii creştine)118. Astfel, având în vedere uniformizarea culturală menŃionată, alături de faptul că o vreme după cucerirea avară mai există cu siguranŃă şi o populaŃie gepidă (spre exemplu: necropola de la Archiud – BistriŃa Năsăud119 sau cimitirul 110
Bóna 1988, p. 408. Garam 1994, p. 176. 112 Horedt 1956, p. 106. 113 Csallány 1956, p. 151, nr. 559. 114 Rusu 1975, p. 138, 141; Zaharia 1977. 115 Rusu 1975, p. 137. 116 Garam 1994, p. 177. 117 Curta 2006, p. 268. 118 Rusu 1975, p. 139. 119 Marinescu, Gaiu 1983. 111
158
nr. 3 de la Bratei120, ambele din secolele VI-VII), la care se adăugă şi slavii pătrunşi în sud-estul Transilvaniei în secolele VI-VII, precum şi autohtonii romanici, rezultă o situaŃie foarte complicată, mai ales dacă se încearcă deosebirea acestora în cadrul unei aşezări, deoarece nu se cunosc aşezări slave, avare sau gepide pure. Vizualizarea avarilor până prin a doua jumătate a secolului VII, când probabil sunt deja sedentarizaŃi într-o oarecare măsură, pentru că despre ei este vorba dacă ne gândim la nomazi, s-ar putea face numai prin construcŃii de locuit specifice unei populaŃii în continuă mişcare venită dinspre est. Mă gândesc la locuinŃele de tip iurtă, considerate a fi un model de locuinŃă specifică nomazilor estici121. Singurele locuinŃe medievale timpurii cu plan circular de pe teritoriul Transilvaniei au fost descoperite la Câmpia Turzii – Cluj (o locuinŃă – secolul VIII; rep. nr. 39) şi Sângeorgiu de Mureş – Mureş (2 locuinŃe – secolul VII; rep. nr. 123). Însă dintre cele trei construcŃii de locuit, cele de la Sângeorgiu de Mureş, mai timpurii, par a se încadra acestui demers, în cazul în care este adevărat că aveau plan circular122. LocuinŃele aveau diametrul de 700 cm, respectiv de 400 cm, ambele având câte o vatră înconjurată de pietre (posibil cuptor). Nu se precizează dacă erau sau nu adâncite în pământ. În ce priveşte instalaŃiile lor pentru foc, acestea se aseamănă cu cele din locuinŃele rotunde sau de tip iurtă menŃionate de P. Šalkovsky pentru zona Ungariei şi Bulgariei123. Astfel că, este foarte posibil ca cele două locuinŃe de la Sângeorgiu de Mureş să fi aparŃinut unei locuiri ale unor migratori, avari cel mai probabil, deoarece amintitul nou grup de nomazi estici apare în acest spaŃiu abia spre sfârşitul secolului VII. În ce priveşte locuinŃa rotundă de la Câmpia Turzii, este şi mai greu să se facă o atribuire etnică. Poate fi numai o reminiscenŃă culturală de la avari, pe care puteau să o aducă în zonă şi grupuri de slavi vestici. Din nefericire, numărul mic de descoperiri de locuinŃe cu plan rotund, posibil de tipul iurtei, face ca surprinderea locuirii avare înainte de sedentarizarea lor şi de uniformizarea culturală din Europa secolelor VII – IX să rămână o problemă ce urmează a fi rezolvată de cercetările viitoare.
120
Zaharia 1977, p. 5. Šalkovsky 2001, p. 56, 128; Postică 2007, p. 130 (locuinŃe de tipul 2). 122 Despre cele două locuinŃe există informaŃii diferite din două surse diferite. Astfel V. Lazăr consideră complexele ca fiind circulare (Lazăr 1996, p. 100-101, nr. 233), pe când în repertoriul judeŃului Mureş apar ca având plan dreptunghiular (Rep. Mureş 1995, p. 211-212, nr. LXXI.1.A). În schimb, dimensiunile oferite de ambele surse coincid. 123 Šalkovsky 2001, p. 56. 121
159
V. CONCLUZII V.1. Probleme de cronologie Problemele puse de încadrarea cronologică a diferitelor tipuri de complexe (locuinŃe, anexe, ateliere etc.) pot fi rezolvate doar parŃial. Se ştie că datarea vestigiilor se face în special pe baza materialului arheologic descoperit. Dacă lipsesc artefactele cu rol important în datare, precum monedele, podoabele, accesoriile etc., ceramica rămâne singurul element utilizabil în acest sens. Astfel, se poate ajunge în situaŃia unor datări largi, cum s-a şi întâmplat în special pentru secolele VII-IX, tocmai din cauza amintitei deja uniformizări culturale începute în sec. VII, când se generalizează utilizarea roŃii lente, precum şi a anumitor forme şi decoruri în ce priveşte producŃia de ceramică pe un larg spaŃiu central-european. Problema răspândirii aşezărilor pe etape cronologice este ilustrată şi de hărŃile de la finalul lucrării. Pentru secolele VI-VII se observă trei zone de locuire (harta nr. 1), în acelaşi timp acestea indicând şi direcŃiile de pătrundere a unei noi populaŃii (slavii) în Transilvania. Este vorba de nord-vestul României şi sud-estul Transilvaniei. Însă nu trebuie uitat şi faptul că poate o mai bună investigare arheologică a acestor teritorii a făcut posibilă apariŃia în circuitul ştiinŃific al acestor aşezări, iar alte zone, mai puŃin cercetate, să fi fost la fel de intens populate. În secolele următoare, VII-IX, pe întreg teritoriul avut în vedere de această cercetare se constată o intensificare a locuirii, prin înmulŃirea aşezărilor (vezi hărŃile nr. 2 şi 3). Acest fapt cred că indică şi un anumit spor demografic. Dar, în acelaşi timp, trebuie Ńinut cont şi de faptul că mai multe aşezări descoperite într-un areal restrâns au putut să aparŃină aceleiaşi comunităŃi umane, care şi-a mutat locaŃia probabil în funcŃie de necesităŃile economice. Referitor la formele de relief preferate pentru locuire, am constatat că atât câmpiile, cât şi zonele de deal au fost populate aproximativ în aceeaşi măsură (vezi graficul nr. 6, p. 126), diferenŃa fiind dată, cred eu, de procentul ocupat de fiecare formă de relief în cadrul teritoriului supus cercetării. Însă, din punct de vedere cronologic, în secolele VI-VII şi VII-VII/VIII se pare că mai intens a fost populată zona de deal (graficul nr. 8, p. 128), dar această concluzie poate fi dată şi de cercetările arheologice mai consistente în unele judeŃe. Asemănătoare este situaŃia şi în privinŃa răspândirii aşezărilor pe văile principale sau secundare, o preferinŃă mai mare pentru văile secundare fiind înregistrată pe parcursul secolele VIII-VIII/IX (graficul nr. 7, p. 126), aceste date indicând şi o extensie a locuirii. În ce priveşte construcŃiile pentru locuit am observat pentru teritoriile Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului că cel mai mult folosite au fost cele adâncite în pământ, atât construite pe stâlpi de susŃinere, cât şi pe tălpi sau cele două elemente combinate. LocuinŃele de suprafaŃă au fost la rândul lor
160
descoperite, însă reprezintă o minoritate în comparaŃie cu primele. Această situaŃie a fost întâlnită în toată Europa Centrală şi de Est, astfel că această zonă nu este deosebită în acest sens. În cadrul categoriei locuinŃelor adâncite în sol, construcŃiile cu plan dreptunghiular au fost cele mai uzitate de populaŃiile acestui teritoriu, urmate de cele pătrate, într-un număr mic fiind surprinse şi complexe cu formă trapezoidală, ovală etc. (graficele nr. 3, p. 43 şi nr. 5, p. 57 sunt relevante în acest sens). Revenind la locuinŃele de suprafaŃă, majoritatea aveau formă dreptunghiulară, cele cu plan pătrat şi oval fiind reprezentate de numai câteva exemple. Din nefericire, în cazul unui număr foarte mare de complexe, atât adâncite în pământ, cât şi de suprafaŃă, nu se cunosc informaŃiile necesare unei încadrări tipologice corecte, ceea ce face ca cele mai multe statistici să implice şi un grad ridicat de relativitate. Despre anexele gospodăreşti informaŃiile sunt mai puŃine. Eu cred că mare parte a gropilor considerate acum, pe baza resturilor recuperate din ele, ca fiind menajere, au fost la început gropi pentru provizii, ulterior, probabil după ce s-au deteriorat, fiind transformate în gropi pentru gunoi. Având în vedere că în acea perioadă majoritatea resturilor erau biodegradabile, nu văd rostul săpării unor gropi speciale pentru depozitatarea resturilor. Celelalte tipuri de spaŃii utilizate pentru adăpostirea alimentelor şi animalelor domestice sunt greu de determinat numai de pe urma cercetărilor arheologice, existenŃa unor surse scrise în acest sens, ca în Europa Occidentală, sau analiza în laborator a resturilor din complexe, cred că ar rezolva, cel puŃin într-o anumită măsură, această problemă. Aceste consideraŃii cred că sunt valabile pentru întreaga perioadă a secolelor VI/VII-IX/X. ExistenŃa spaŃiilor destinate producŃiei meşteşugăreşti şi a unor produse despre care cred că nu puteau fi realizate local sunt mărturia vieŃii economice de pe parcursul celei de-a doua jumătăŃi a mileniului I p.Chr., evident de un nivel încă scăzut, al populaŃiei din aceste teritorii. Posibilele legături de schimb au fost atestate în aşezări aflate în apropierea Imperiului Bizantin, lucru care ar fi putut încuraja această îndeletnicire. Nici în restul teritoriului nu pot fi excluse aceste tipuri de legături dintre aşezările mai apropiate, mai ales că prelucrarea metalelor, spre exemplu, a fost constatată numai în unele sate. Chiar dacă cercetarea arheologică pe teritoriul României a debutat cu multe decenii în urmă, în momentul de faŃă, pentru perioada celei de-a doua jumătăŃi a mileniului I p. Chr., în cazul a numeroase probleme se pot oferi doar rezolvări parŃiale, în acelaşi timp persistând încă şi multe necunoscute. V.2. Habitat şi conotaŃii etnice La actualul nivel al cercetării arheologice privind perioada medievală timpurie în spaŃiul românesc, în general, şi al habitatului acelor veacuri, în special, este destul de greu să se facă afirmaŃii foarte sigure în sensul grupurilor de populaŃie care şi-au întemeiat aşezări pe aceste teritorii.
161
Pentru secolele VI-VII se poate face încă deosebirea între populaŃiile pătrunse în nord-vestul României sau sud-estul Transilvaniei (slavii) şi pe cele aflate aici (gepizii), o provocare reprezentând încă stabilirea cu exactitate a locuirilor populaŃiei romanice din această zonă1. Dar după cumpăna veacurilor VI-VII uniformizarea culturală şi amestecarea componentelor de civilizaŃie avară, slavă şi romanică face ca atât deosebirile etnice cât şi încadrarea cronologică a complexelor să fie mult mai dificil de realizat. ApariŃia în amintitele aşezări datate în secolele VI-VII a locuinŃelor adâncite în pământ, cu plan pătrat sau dreptunghiular şi dotate cu cuptoare, în special din piatră, precum şi a ceramicii lucrate cu mâna, asemănătoare celei din arealul culturii Praga a făcut ca atribuirea lor să se facă în favoarea slavilor timpurii. Aşezări locuite numai de populaŃia gepidă nu au fost atestate după distrugerea regatului lor de către avari, însă elemente ale culturii lor materiale, împreună cu elemente romanice şi/sau slave ori avare au fost semnalate la Bratei – Sibiu, cimitirul nr. 3 fiind considerat ca aparŃinând unei populaŃii gepide şi, tot în apropiere fiind descoperit şi un mormânt cu cal, probabil al unui războinic avar. Însă aceste descoperiri de la Bratei aparŃin secolelor VII-VIII. Pentru secolele VII-IX, pe lângă înmulŃirea semnificativă a satelor, în cazul a tot mai multora dintre ele cercetătorii vorbesc de populaŃia locală/ romanică/veche românească (Bratei 2-Sibiu, Comana de Jos – Braşov, Felnac – Arad, Gornea-CăuniŃa de Sus şi ZomoniŃe – Caraş-Severin, Sighişoara-Dealul Viilor etc.). Nu lipsesc nici referinŃele la romanici conlocuind fie cu slavi (Eliseni – Harghita, Filiaş – Harghita, PorŃ – Sălaj), fie chiar cu avari (ex. Noşlac – Alba, conform descoperirilor din cimitir) ori fiind vorba numai de slavi vestici sau estici (Nuşfalău – Sălaj, pe baza necropolei tumulare, respectiv OŃeni – Harghita). O dovadă a convieŃuirii cu slavii cred că este şi asimilarea celor stabiliŃi pe teritoriul Transilvaniei, însă este dificil de stabilit cu exactitate secolele în care s-a desfăşurat acest proces. Faptul că pentru secolele VI-VII nu au fost identificate aşezări foarte clar atribuibile unei populaŃii cu o cultură materială de caracter romanic, din care să fi evoluat în secolele ulterioare românii, nu exclude posibilitatea existenŃei unei astfel de locuiri, doar că acesta nu a fost încă sesizată şi pe teren. În acest sens ar putea fi reactualizată opinia lui C. Daicoviciu2, cum că populaŃia romanică s-ar fi retras spre zonele muntoase din faŃa noilor veniŃi în aceaste 1
Poate excepŃie fac aşezările de la Bratei (Sibiu) şi Sighişoara-Dealul Viilor (Mureş), posibil şi cea de la Biharia (Bihor). 2 Daicoviciu 1967. Am reŃinut această opinie deşi, dr. S. Dumitraşcu, un neobosit cercetător al realităŃilor medievale timpurii din spaŃiul românesc, nu este de acord cu ea, deoarece nu cred că sunt dovezi suficiente nici pentru acceptarea, dar nici pentru respingerea ei în mod categoric. (Dr. S. Dumitraşcu şi-a exprimat această opinie în Referat de doctorat, prezentat în data de 12 decembrie 2008, cu privire la teza Aşezări şi locuinŃe medievale timpurii (sec.VI/VII-IX/X) în Transilvania, de V. V. Vizauer).
162
teritorii, revenind la deal şi câmpie numai după ce situaŃia politico-militară s-a stabilizat şi calmat. Dar acestă afirmaŃie rămăne a fi confirmată şi prin dovezi palpabile, cu atât mai mult cu cât nici una dintre aşezările incluse în catalogul descoperirilor nu a fost descoperită la o altitudine de peste 1000 m. În cazul celor mai multe aşezări este nevoie de o reexaminare a materialelor arheologice, în special a ceramicii, descoperite în complexe, pentru a se putea realiza o nouă şi cât mai obiectivă atribuire etnică şi chiar o nouă încadrare cronologică, acolo unde este necesar şi posibil. Nu mi-am propus acest lucru în cercetarea de faŃă, de aceea am făcut apel la atribuirile etnice şi încadrările cronologice operate de autorii săpăturilor respective, intervenind numai în câteva dintre situaŃiile cu datări largi. Însă în unele cazuri acestea pot să fie eronate, iar noile cercetări să ajute la îndreptarea greşelilor. V.3. EvoluŃia habitatului pe parcursul epocii medievale timpurii. Premisele structurării societăŃii medievale (feudale) EvoluŃia habitatului medieval timpuriu, cel puŃin în anumite aspecte ale sale, este destul de dificil de urmărit, nu neapărat din cauza puŃinătăŃii descoperirilor, ci mai ales a precarităŃii informaŃiilor obŃinute sau oferite specialiştilor şi publicului larg în urma publicării. Însă, chiar dacă cunoştinŃele utilizabile sunt încă precare, se pot face câteva observaŃii privitoare la locuirea umană pe parcursul secolelor VI/VII-IX/X în teritoriile Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului. Din punctul de vedere al plasamentului aşezărilor medievale timpurii a rezultat că toate se aflau în apropierea unei ape, în special a unui râu. Graficul nr. 6 (p. 126) ilustrează dispunerea pe văi principale şi secundare a tuturor locuirilor, atât sigure, cât şi posibile. Este clar că s-a locuit pe ambele tipuri de văi, dar mai preferate au fost cele secundare, dar totuşi destul de aproape de marile râuri, care erau probabil utilizate şi ca axe de circulaŃie. În ceea ce priveşte organizarea internă a aşezărilor, de-alungul celei de-a doua jumătăŃi a mileniului I p. Chr. există o certă evoluŃie. În secolele VI-VII s-a constatat o dispunere în semicerc sau circular a locuinŃelor din aşezări. Pentru secolele VII-IX/X se menŃine acest tip de organizare internă, dar sunt atestate şi altele noi, cum ar fi dispunerea construcŃiilor în cuiburi/grupuri sau pe două şiruri, dând impresia unui drum mărginit de gospodării. Nu este exclus să fi existat şi alte modele de organizare internă a satelor, dar care nu au fost încă sesizate prin descoperirile arheologice. Pentru o perioadă destul de vastă, din secolul VI şi până în secolele VIIIIX, nu se constată evoluŃii notabile în tipurile de locuinŃe şi anexe gospodăreşti folosite. Nici în modul lor de construcŃie şi a materialelor utilizate nu apar schimbări serioase în perioada menŃionată. Odată cu deplasarea slavilor spre sudul european se generalizează locuinŃa adâncită în pământ, susŃinută de stâlpi
163
sau tălpi, cu plan pătrat sau dreptunghiular şi cu un cuptor din lut sau pietre (dominante în Transilvania) într-un colŃ. Aproximativ aceeaşi situaŃie se întâlneşte şi în privinŃa construcŃiilor de suprafaŃă, primele schimbări fiind posibil de observat abia din secolul VIII, când locuitorii unor aşezări din Transilvania încep să includă în paleta de materiale pentru construcŃie şi piatra, însă la o scară foarte mică încă. Această noutate a fost sigur atestată în aşezarea de la Jucu de Sus – Cluj (sec. VIII-IX). În acelaşi timp se observă şi o creştere cantitativă a locuinŃelor de suprafaŃă. ConstrucŃii cu plan deosebit sau cu noutăŃi în compartimentare faŃă de cele amintite au început să fie realizate din secolele VII-VIII. Este vorba de locuinŃele înconjurate de câte un şanŃ din aşezarea de la PorŃ – Sălaj sau de cele cu o a doua încăpere descoperite în satele de la Albeşti-La Cetate, BihariaGrădina SA-Baraj sau Gornea-CăuniŃa de Sus. În aceste cazuri poate fi vorba de o influenŃă venită din afară sau de o evoluŃie firească în arhitectura caselor comunităŃilor de pe acest teritoriu. Probabil că aceste schimbări au avut ca motiv şi un început de stabilizare a comunităŃilor umane într-un anumit loc. Casele de suprafaŃă şi utilizarea pietrei în construcŃia lor cred că necesitau un efort constructiv şi poate economic mai mare, care nu le mai permitea proprietarilor abandonarea locuinŃelor şi ridicarea altora în altă parte. Fenomenul de transformare a grupurilor uname mobile, ce îşi mutau aşezarea în interiorul unui areal mai mare sau mai mic, în comunităŃi stabile a fost evidenŃiat şi în Europa Occidentală, motivele principale fiind întărirea puterii nobililor şi a relaŃiei de dependenŃă a populaŃiei faŃă de ei şi o mai largă răspândire a creştinismului şi construcŃia de biserici, acestea reprezentând un liant între comunitate şi locul în care aveau satul3. La noi poate că nu se poate vorbi încă de astfel de relaŃii sau de construcŃia unor lăcaşuri de cult creştine (deşi unele sunt menŃionate ca aparŃinând posibil veacului al X-lea4), dar faptul că din secolele IX-X încep să fie construite fortificaŃii, denotă o organizare superioară şi un anumit tip de legătură între populaŃie şi elitele zonei sau o căpetenie, legătură care trebuie să-şi fi avut începuturile mai devreme. SituŃia politică a acestei zone a determinat o evoluŃie mai lentă spre societatea medievală propriu-zisă, dar important este că, trecând peste handicapul reprezentat de lispa surselor scrise, pot fi semnalate anumite momente şi caracteristici de pe parcursul acestei evoluŃii, cu siguranŃă completabile prin continuarea studierii perioadei medievale timpurii.
3 4
Innes 2001, p. 109-110. La Cenad – Morisena sau Alba Iulia (Heitel 1983, p. 100-102).
164
Transylvanian Early Medieval (6th/7th – 9th/10th centuries) Settlements and Dwellings Abstract
The utility of a synthesis work is to offer a general image, more or less clear, over a certain issue, taking into account the stage of the research conducted so far. A general perspective over the situation of the Transylvanian habitat in the Early Middle Ages (we are interested in the period of time between the 2nd half of the 6th century and the 9th/10th centuries) is necessary and useful. In the past, there were made a lot of archaeological excavations (systematic, for preservation or as soundings) and many discoveries were made by chance. As a result, several hundreds settlements were identified from which approximately 160 are certain. Therefore, a centralization of all these data was necessary, at least as a starting point for future research of the habitat. The studied area is: Transylvania, Banat, Crişana and Maramureş, but inside the thesis we used mainly the name of Transylvania. We chose as a North-Western territorial limit the state frontier of Romania, although this imaginary line did not exist in the Middle Ages and had no particular importance. Although this area is not unitary from the geographical point of view, it can not be divided either from the cultural point of view, mostly starting with the first half of the 7th century. From the structural point of view, we can say that the thesis has a complete structure. At the same time, we are fully aware of the fact that, taking into consideration the present state of the research regarding the early medieval habitat from Romania, a part of the issues could be only partially analyzed. Therefore, the thesis reflects the actual stage of the historical research of these matters in Romania. Our work had as starting point and as research basis, the drawing up of an exhaustive catalogue of the early medieval unfortified settlements from the territory of Transylvania in the aforementioned period of time. The catalogue has two parts: one of the certain settlements; the other, of the possible settlements. The first part, realized in the 6th chapter of the work, refers to those settlements where there was discovered at least one archaeological complex (dwelling, house-hold annex, pit for provisions or for garbage, fire installation etc.); the second part (Annex I) includes the settlements identified only on the basis of some ceramic fragments and/or of other vestiges – or those that are only mentioned in historiography. Starting from the catalogue of the certain settlements, we realized a typology for the settlements, as well as for the dwellings and fire installations, thus showing the diversity of the real archaeological situation. They are useful in
165
order to emphasize the type of the settlement, the types of the dwellings and their architecture, the types of fire installations as well as the cultural inheritances and influences. The problem of the spread of the settlements during different chronological stages is illustrated by the maps from the final part of the work. For the period of the 6th – 7th centuries, we noticed 3 areas of dwelling. They also indicate the direction of penetration of some new populations (Slavs and perhaps Avars, in the case of the settlements from the South-West) in Transylvania. These areas are: the North-West of Romania, the South-East of Transylvania and the West/South-West of Romania, on the Mures Valley and in Banat. But, one can not forget the fact that, perhaps, a better archaeological investigation of these territories offered all these data referring to these settlements, whereas other areas less investigated could have been just as populated as the aforementioned ones. In the next centuries, from the 7th until the 9th, we can observe an intensification of dwelling throughout all these territories and the multiplication of the settlements (see the maps). This fact also indicates a demographic growth, which was a reality for the rest of Europe as well. But, in the same time, we have to take into consideration the fact that several settlements discovered in a small area could have belonged to the same human community that moved its location probably because of different economical needs. Regarding the forms of relief preferred for dwelling, we noticed that the plains as well as the hills had been populated approximately on the same extent (see graphic no. 6, p. 126). We believe that the differences are given by the degree in which each form of relief exists on the territory chosen for our research. But from the chronological point of view, in the 6th-7th centuries and in the 7th-7th/8th centuries the hill areas were more populated (graphic no. 8, p. 128: 38% - plain settlements at an altitude under 300m; 62% - hill settlements at an altitude between 300 – 1000m; mountain settlements at over 1000m altitude have not been discovered so far), but this conclusion could be a result of some more consistent archaeological research conducted in some of the present Romanian districts. The situation is similar for the spread of the settlements along the main or secondary valleys. A preference for the secondary valleys could be recorded for the 8th-8th/9th centuries (graphic no. 7, p. 126). The existing data regarding the size of the settlements is rather relative. This is due mostly to the lack of an exhaustive research of the settlements or to the destruction of their remnants as a result of agricultural or construction works etc. but also to the fact that part of the information gathered as a result of archaeological excavations has not been published yet. Therefore, taking into consideration the data known so far, we classified the settlements following the size – criterium: - small settlements – below 5 dwelling complexes (house-holds); - middle-size settlements – between 5 and 10 dwellings;
166
- large settlements – more than 10 dwellings. For a rather vast period of time, from the 6th century until the end of the 8th century and the beginning of the 9th century, we can not observe significant evolutions regarding the types of dwellings (perhaps only the new oval plan of the pit of some houses) and of house-hold annexes. There were no serious changes in the way of building or regarding the materials used for construction either. Alongside the shifting of the Slavs towards the European South, we ca notice the generalization of the dwelling sunk in the soil, sustained by pillars, with a square or rectangular plan and with a stone (predominant in Transylvania) or clay oven in a corner. We can notice approximately the same situation regarding the surface buildings, the first changes could be observed only starting with the 8th century, when the inhabitants of some Transylvanian settlements also started to use the stone as a building material, but these cases are still very rare. A certain example is the settlement from Jucu de Sus – Cluj (the 8th-9th centuries). In the same time, we could notice a significant multiplication of the surface dwellings, which was a fact for the rest of the Central Europe as well. During the second half of the 1st millennium A.D., there is a certain evolution of the internal organization of the settlements. In the 6th-7th centuries, it could be noticed a semicircular and circular disposing of the dwellings inside the settlements (for example: Lazuri – Lubi tag; Sighişoara – Aurel Vlaicu and Dealul Viilor, Zalău – Mihai Viteazul). This type of internal organization remained a reality also for the 7th-9th/10th centuries, but some new others appeared, such as the disposing of the buildings in nests/groups (for example: Cuceu, Popeni and Stupini) or on 2 lines (for example: Biharia, Eliseni, Iernut or Poian), giving the impression of a road limited by house-holds. Other models of internal organization of villages could have existed, but they haven’t been observed through the archaeological discoveries. Taking into consideration the situation from the Transylvanian area, as well as the researches conducted in other parts of Europe, we drew up the following typology, more or less ideal: - settlements in straight line – the house-holds are disposed alongside a road or a river; - settlements diposed – in circle – around an open space; - in semicircle or ellipse – around an open space; - in lines – on the two sides of a road. - multi-focal settlements – the house-holds are disposed in nests/groups that, at their turn, are not disposed in any particular way; - perpendicular settlements – the house-holds are separated from one another by paths/roads that cross each other; - dispersed settlements – the house-holds are not disposed following any plan, or this fact could not be observed as a result of the excavations;
167
- solitary house-holds – probably very rare and mostly nearby a settlements. As the dwelling buildings are concerned, we noticed for the territories of Transylvania, Banat, Crişana and Maramureş that the dwellings deepened into the soil had been the most used, the ones built on pillars as well as the ones having beams at the basis of the walls, or the both elements combined. The surface dwellings were also discovered, but they are a minority comparing to those from the one category. This is a reality for the entire Central and Eastern Europe, thus our area of interest is not an exception. Inside the category of the dwellings deepened into the soil, the buildings with a rectangular plan were the most common in these territories, followed by the ones with a square plan and by the few ones with a trapezoidal or oval plan (graphics no. 3, p. 43 and no. 5, p. 57). The majority of the surface dwellings had a rectangular plan, the ones with a square or oval plan being in minority. Unfortunately, in the case of a large number of complexes, deepened into the soil or from the surface, the necessary information needed for a correct typological framing is not known. Therefore, many of the statistics imply a high level of relativism. The typology suggested for the dwelling complexes is the following (there are no complexes to correspond to each type of dwelling described in the typology, that is an ideal one, being available also for the future studies and can be used in the case of new discovered types of dwellings as well): A. Dwellings deepened in the soil A.I. Deepened complexes built on supporting pillars A.I.a. Dwellings with a quadrilateral plan A.I.a.1. square A.I.a.2. rectangular A.I.a.3. trapezoidal A.I.a.4. dwellings with an indefinite plan A.I.b. Dwellings with a circular plan A.I.c. Dwellings with an oval/prolonged-oval plan A.I.d. Dwellings with an undefined plan A.II. Deepened complexes built without supporting pillars A.II.a. Dwellings with a quadrilateral plan A.II.a.1. square A.II.a.2. rectangular A.II.a.3. trapezoidal A.II.a.4. dwellings with an indefinite plan A.II.b. Dwellings with a circular plan A.II.c. Dwellings with an oval/prolonged-oval plan A.II.d. Dwellings with an undefined plan A.III. Complexes with a distinct plan (pear-shaped plan etc.) A.III.a. Dwellings built on supporting pillars
168
A.III.b. Dwellings built without supporting pillars A.* Complexes with construction elements that were not archaeologically specified or attested1 A.a.* Dwellings with a quadrilateral plan A.a.1.* square A.a.2.* rectangular A.a.3.* trapezoidal A.a.4.* dwellings with an indefinite plan A.b.* Dwellings with a circular plan A.c.* Dwellings with an oval/prolonged-oval plan A.d.* Dwellings with an undefined plan A.e.* Dwellings with a distinct plan B. Dwellings built on the soil surface B.I. Surface complexes built on supporting pillars B.I.a. Dwellings with a quadrilateral plan B.I.a.1. square B.I.a.2. rectangular B.I.a.3. trapezoidal B.I.a.4. dwellings with an indefinite plan B.I.b. Dwellings with a circular plan B.I.c. Dwellings with an oval/prolonged-oval plan B.I.d. Dwellings with an undefined plan B.II. Surface complexes built without supporting pillars B.II.a. Dwellings with a quadrilateral plan B.II.a.1. square B.II.a.2. rectangular B.II.a.3. trapezoidal B.II.a.4. dwellings with an indefinite plan B.II.b. Dwellings with a circular plan B.II.c. Dwellings with an oval/prolonged-oval plan B.II.d. Dwellings with an undefined plan B.III. Complexes with a distinct plan (pear-shaped plan etc.) B.III.a. Dwellings built on supporting pillars B.III.b. Dwellings built without supporting pillars B.* Complexes with construction elements that were not archaeologically specified or attested B.a.* Dwellings with a quadrilateral plan 1
A.* and B.* are not a part of the typology itself, but I felt the need to introduce them as annexes, taking into consideration the large number of complexes with supporting elements that could not have been attested in the excavations or that were not mentioned by the researchers in their published works.
169
B.a.1.* square B.a.2.* rectangular B.a.3.* trapezoidal B.a.4.* dwellings with an indefinite plan B.b.* Dwellings with a circular plan B.c.* Dwellings with an oval/prolonged-oval plan B.d.* Dwellings with an undefined plan B.e.* Dwellings with a distinct plan Fire installations have been discovered in large number inside as well as outside the complexes. There were several types of fire installations, thus resulting the following typology: A. Fireplace A.1. open/simple fireplace A.2. fireplace with chime A.3. fireplace digged in the wall (?) A.* fireplace B. Oven B.1. stone-made oven B.2. oven digged in clay block B.3. oven digged in the wall of the dwelling B.4. clay-made oven (on the floor level) B.5. oven digged in the soil (outside the dwelling) B.* oven C.*. Fire installations This typology can be improved as the archaeological investigations will continue in the future. Further more, I would like to specify that on the territory chosen for my research the most common fire installations were the stone-made ovens, followed by the fireplaces encircled by rocks. The other types can also be found but only in just a few cases. The information on the house-hold annexes is even fewer. We believe that the largest part of the pits considered nowadays to be domestic remains pits because of the remains recovered from them had been at first pits for provisions that were transformed in an ulterior moment, after their deterioration, in pits for domestic remains. Taking into consideration the fact that in that period the majority of the remains were bio-degrading, we don’t see the reason for digging of some special pits for the remains. The other types of spaces used for keeping the provisions and the domestic animals are difficult to determine using only the archaeological research. The existence of some written sources as in the Western Europe, or some lab analysis of these remains could offer interesting answers to these matters.
170
Studying the settlements and the different types of complexes inside them, I brought to the conclusion that an ideal Early Medieval house-hold should have been constituted from the following elements: - the dwelling – deepened in the soil or at the surface; - the provisions pit (one or several), that latter could become a pit for the domestic remains; - animal coop(s) – as small constructions deepened in the soil or at the surface, use to shelter small animals or, maybe, larger ones (stables); - warehouse(s) or shed(s) used for the preservation of the food for the men but mostly for the animals, necessary especially during the cold seasons; they could have been deepened in the soil or at the surface; - oven/fireplace – placed outside the dwelling and used mostly for domestic purposes; - pits for the domestic remains – in most of the cases, the deteriorated pits for provisions were used for this purpose. Another problem brought by the research of the early medieval habitat, especially in this part of Europe, is the one of ethnicity. It is risky to make ethnical assigning only on the basis of the dwelling complexes, of the fire installations, of settlements in general. But with the help of comparisons and analogies with the neighbouring spaces and especially with the Slav world (as the Slavs were present very probably in South-Eastern Transylvania and NorthWestern Romania starting with the 2nd half of the 6th century), we believe that there can be observed from which directions and cultures the influences came and where they were more important, thus it is possible to conclude that there a certain population had also been present. At the same time the settlements with Romanic elements (totally or partially) support the theory of the Romanians’ ethnogenesis. We want to underline the fact that we used the ethnical assigning made by the researchers that had conducted the researches in those particular settlements. For the 2nd half of the 6th century and the beginning of the 7th century, it can still be made the difference between the populations that came from the North-West of Romania or from the South-East of Transylvania (the Slavs) and those already present here (the Gepidae). To establish with certainty which were the settlements of the Romanic population in this area is still a great challenge. After the border of the 6th-7th centuries, the cultural uniformity and the mixture of the components of Avar, Slav and Romanic cultures made difficult for the researchers to discern the ethnical differences and also to realize a clear chronology of the archaeological complexes. The appearance in certain settlements from the 6th-7th centuries of the dwellings deepened into the soil with a square or rectangular plan, having oven,
171
mostly by stone and of the handmade pottery similar to the one found in the area of Prague culture led to their assigning to the early Slavs. Settlements dwelled only by Gepidae had not been discovered after the destruction of their kingdom by the Avars. Elements of Gepidan material culture together with Romanic and/or Slav and Avar elements were found at Bratei – Sibiu. Cemetery no. 3 was considered to have belonged to the Gepidae, but nearby a grave with a horse had been discovered belonging probably to an Avar warrior. But these discoveries from Bratei belong to the 7th-8th centuries. The antithesis sedentary – migratory also affects the debate on the Transylvanian early medieval habitat. The settlements, through their seasonal or durable character, provide elements regarding the life of their inhabitants. Thus, the spread of the Slavs in this area could be observed as well as the directions from where they had come. The same thing is valid also for the Avars, who were the successors of the Gepidae in these territories. Their authority extended over a large part of the area that is the subject of my research, even if there was not an effective Avar presence as well. But constructions that can attest the dwelling of some nomads or semi-nomads in this region were discovered in only 2 cases that are also uncertain (Câmpia Turzii and Sângeorgiu de Mureş). The state of the economy in the Early Middle Ages, especially in an area where the Roman occupation was shorter and the spread of the Christianity was weaker, represents a field less approached by the researchers. The discoveries of some complexes with evidences of some handicraft activities or of some buildings with an economic role (warehouses for food and crops or shelters for domestic animals) offer information about some of the occupations of the population. On the other hand, certain objects considered to be luxurious for that period of time could suggest the existence of some commercial connections of a low level of intensity with other regions perhaps even from the South of the Danube River (or they could have resulted from robbery or from payments for the mercenaries etc.). The problem of the elite is as important as the others. Even if the archaeological discoveries from the settlements do not offer direct information about them (the cemeteries can offer more consistent information about this matter), it is certain that there existed persons or groups of persons that took decisions on behalf of the community and led the negotiations with the new – coming populations. The study of the settlements and the identification of those with a predominant geographical position, with larger dimensions and with traces of more consistent economical activities could offer clues about the residences of these members of the elite and possibly their role in the coagulation of some small areas with a certain number of settlements whose inhabitants manifested common interests. We believe that gathering all the information referring to the early medieval habitat from Transylvania in a work of synthesis was necessary,
172
helping to the creation of a more complete image over a historical period that is less known and very controversial from many different points of view.
173
REPERTORIUL AŞEZĂRILOR NEFORTIFICATE MEDIEVALE TIMPURII ( SEC. VI/VII – IX/X ) DIN TRANSILVANIA ( Aşezări sigure )
Abrevieri repertoriu: a – denumirea locului, b – localizarea punctului, c – descrierea complexelor şi a materialului descoperit, d – datare, e – tipul cercetării, f – bibliografie, g* – atribuire etnică ( unde este posibil, prezentând în primul rând atribuirile făcute de autorii cercetărilor ), h* – cimitir aparŃinând aşezării sau aflat în apropierea ei. * = sunt incluse în repertoriu doar unde este cazul.
Abrevieri tehnice: A = adâncime, D = diametru, DG = diametrul gurii, DF = diametrul fundului, Gr = grosime, L = lungime, l = lăŃime, Î = înălŃime, max. = maxim, min. = minim.
174
1. ABRAM, comună, jud. Bihor. a. Ruina bisericii premonstratense. b. În perimetrul localităŃii, pe prima terasă a râului Barcău. c. În 1999 au fost dezvelite o vatră de foc şi un cuptor gospodăresc, împreună cu fragmente ceramice. d. Sec. VIII-IX. e. Săpături arheologice, dar privind monumentul medieval; sondaj arheologic (1999 – I. Crişan). f. Crişan 2000, p. 151-157; Crişan 2006, p. 105.
2. ACÂŞ, comună, jud. Satu Mare. a. Râtul lui Vereş. b. Între albia nouă a Crasnei şi digul de pe malul stâng. c. A fost identificat un nivel de locuire slav, fiind descoperită o locuinŃă (L2) ce dispunea de un cuptor săpat în bloc de lut cruŃat, ceea ce arată că aceasta era adâncită în pământ. d. Sec. VII. e. Cerectări (1981-1984); săpături arheologice (2000 – I. Németi, P. L. Szöcs, R. Gindele). f. Németi, Szöcs, Gindele 2001, p. 19-20, nr. 2. g. Slavi (Németi, Szöcs, Gindele 2001).
3. AIUD, jud. Alba. a. CetăŃuia. b. Punctul se află pe un pseudo-tell de pe terasa Mureşului. c. Referitor la perioada medievala timpurie, aici a fost dezvelită doar o singură locuinŃă. A fost cercetată parŃial; era de tipul semiadâncită, cu formă rectangulară, podea din lut batătorit, având în colŃul nord-vestic un cuptor din pietre, prăbuşit. d. Sec. VIII. e. Cercetări arheologice, privind însă altă perioadă istorică (H. Ciugudean şi colab.- 1999). f. Ciugudean et Alii 2000, p. 8-9, nr. 3.e.
4. ALBA IULIA, jud. Alba. a. Monetărie. b. – c. În acest punct al oraşului a fost descoperită o locuinŃă („de tip Dridu”) medievală timpurie. Însă aici este menŃionată şi existenŃa unui nivel mai timpuriu, datat în sec, VI-VII şi depuneri din sec. XI-XIII. d. A doua jumătate a sec. IX (- începutul sec. X - ?); sec. VI-VII (?). e. Cercetări arheologice privind epoca romană (1980-1981, 1992). f. Heitel, Ovidiu 1986, p. 187-188; Cronica Buc. 1992, p. 433, nr. 2; Barnea 1993, p. 397, nr. 2.
175
5. ALBA IULIA, jud. Alba. a. Oraşul roman Apulum II. Bazinul Olimpic. b. Punctul se află în locul numit Lumea Nouă, pe terasa a doua a Mureşului, la est de Bazinul Olimpic. c. Aici au fost dezvelite 2/3 din podeaua unei locuinŃe semiadâncite în pământ şi o groapă de provizii. Mai sunt menŃionate şi alte gropi din perioada prefeudală, fără a se face însă o încadrare cronologică clară. d. Sec. VII. e. Săpături de salvare (M. Blăjan - 2000). f. Blăjan 2001, p. 26-27, nr. 6.
6. ALBA IULIA, jud. Alba. a. Partoş. b. În aşezarea romană, în interiorul unei presupuse arene. c. În locul amintit a fost descoperită şi o locuinŃă adâncită în pământ, atribuită perioadei medievale timpurii. d. Sec. VIII – IX. e. Săpături sistematice, privind însă epoca romană. f. Rusu 1996, p. 8, nr. 3.
7. ALBA IULIA, jud. Alba. a. Societatea Monolit. b. – c. În acest loc, printre altele, a fost descoperită o locuinŃă medievală timpurie, cu cuptor construit din pietre. d. Sec. VII sau sec. VII – VIII. e. Cercetări (?) (V. Moga şi colab.- 2004). f. Moga et Alii 2005, p. 51-52, nr. 32.
8. ALBEŞTI, comună, jud. Mureş. a. La Cetate ( La CetăŃea ). b. Locul se află pe o terasă înaltă (400 m) a pârâului Şapartoc, afluent sudic al Târnavei Mari, la cca. 3 km spre sud de comună. Este vorba de un platou de formă aproximativ triunghiulară, având pe două părŃi pante abrupte şi fiind aşezat la baza cetăŃii de la Albeşti. c. În acest punct a fost identificată o locuire preistorică, una medievală timpurie şi una medievală. Faza a doua a avut două niveluri de locuire: c.1. Referitor la primul nivel al fazei de locuire medievale timpurii, au fost cercetate 35 de locuinŃe şi anexe gospodăreşti (Pl. 1). LocuinŃele aveau formă patrulateră, cu colŃurile ascuŃite sau rotunjite şi erau adâncite în sol pânâ la -40-60 cm ( A min. = -35 cm, A max. = -95 cm). Valorile medii ale laturilor locuinŃelor sunt: latura 1 = 285cm, latura 2 = 303 cm, latura 3 = 325 cm, latura 4 = 337 cm. Doar la 7 locuinŃe au fost surprinse urme ale stâlpilor de susŃinere: patru locuinŃe au avut câte 3 gropi de stâlp,
176
iar celelalte trei locuinŃe au avut câte 4 gropi de stâlp. În general s-au întâlnit locuinŃe monocelulare, însă a fost identificată şi una bicelulară, realizată printr-o extindere a primei incăperi. Fără excepŃie locuinŃele dispuneau de instalaŃii pentru foc, acestea fiind cuptoare de piatră înalte, cu baza în formă de potcoavă, fiind plasate în unul dintre colŃuri. Două dintre locuinŃe au avut şi câte un cuptor scobit în peretele de lut. Au fost cercetate şi două locuinŃe-atelier de redus minereul de fier, fiind sesizate amprentele instalaŃiilor de reducere şi fiind recuperate fragmente de lupe de fier şi deşeuri de argilă vitrificată (de la argila feruginoasă). În interiorul aşezării au fost constatate două ordonări în formă de elipsă ale locuinŃelor şi construcŃiilor anexă: prima cu 20 de construcŃii (având un spaŃiu liber de 40 x 25 m, pe axe), iar cea de-a doua cu 15 locuinŃe şi anexe (cu un spaŃiu liber de 45 x 35 m, pe axe). d. Sec. VII-VIII. c.2. În legătură cu al doilea nivel de locuire (mai precis subfaza timpurie a nivelului II) au fost descoperite locuinŃe şi anexe gospodăreşti. Nu cunosc numărul sigur al construcŃiilor din acest nivel. Clar este menŃionată doar o singură locuinŃă din secolele IX-X, descoperită în panta de nord a dealului (Baltag 1979, p.101; Baltag 1994, p.77; Lazăr 1994, p.56). Apoi, pentru aşezarea din secolul IX de la Albeşti (nu se precizează punctul) se specifică că 6-7 locuinŃe erau dispuse pe două rânduri, cu 8-10 m distanŃă între ele (Baltag 2004, p.144). LocuinŃele aveau formă patrulateră, cu dimensiuni mai modeste decât înainte, erau adâncite sau semiadâncite în sol şi aveau într-un colŃ (de obicei cel nordic) câte un cuptor de piatră de forma unui cub, construit din lespezi de gresie. d. Sec. IX-X. e. Sondaje arheologice (începând cu 1980). f. Baltag 1979, p. 101; Baltag 1994; Lazăr 1994, p. 56; Rep. Mureş 1995, p. 4142, nr. III.1.D.; Baltag 1996, p. 110-112, nr. 136; Baltag 2000, p. 172; Baltag 2004, p. 167, nr. 1.c.
9. ALBEŞTI, comună, jud. Mureş. a. Şcoală. b. Locul se află în curtea şcolii din localitate. c. Aici se menŃionează descoperirea unei aşezări medievale timpurii, din care au fost identificate 25 de locuinŃe, ele acoperind cronologic o perioadă de 4-5 secole. d. Sec. VII-XI. e. – f. Rep. Mureş 1995, p. 43, nr. III.1.G.
10. ALIZA, comuna Terebeşti, jud. Satu Mare. a. – b. Grind înalt, paralel cu calea ferată Ghilvaci – Ardud. c. La suprafaŃa solului au fost observate urmele unor locuinŃe. d. Sec. VIII-IX.
177
e. Descoperire întâmplătoare; cercetări de suprafaŃă. f. Németi 1999, p. 82, nr. 60.a.2; Cosma 2002, p. 163, nr. 2; Crişan 2006, p. 107.
11. ANGHELUŞ, com. Ghidfalău, jud. Covasna. a. Dealul Mestecănişului / Nyiroldal sau Remeteoldal. b. La nord-est de comună este valea pârâului Bükkös. Spre capătul acestei văi se află o movilă numită Nyiroldal-Remeteoldal / Dealul Mestecănişului. c. Aşezarea în discuŃie a avut două faze de locuire. Pe noi ne interesează prima fază, căreia îi aparŃin 3 locuinŃe. A doua fază este mai târzie, fiind datată în secolele XXI. LocuinŃa nr. 1 (L1): era de formă pătrată (300 x 300 cm); vatra înconjurată de pietre (probabil cuptor din pietre) se afla în colŃul de SE. LocuinŃa nr. 2 (L2): avea formă rectangulară (320 x 250 cm), fiind orientată est-vest pe axa lungă; vatra înconjurată de pietre (probabil cuptor din pietre) se afla în colŃul de SE. LocuinŃa nr. 3 (L3): nu au putut fi stabilite forma şi dimensiunile; vatra (probabil cuptorul) era deranjată din vechime. d. Sec. VI- începutul secolului VII. e. Săpături sistematice. f. Szèkely 1992, p. 295-297; Rep. Covasna 1998, p. 84, nr. XVIII.a.8(238).
12. ANGHELUŞ, com. Ghidfalău. Jud. Covasna. a. Loc pietros / Kövicsesorr. b. Locul se află la nord-est de comună, pe panta estică a văii pârâului Bükkös. c. Aici a fost descoperită o locuinŃă, distrusă, care a avut o vatră înconjurată de pietre. d. Sec. VII-VIII. e. Descoperire întâmplătoare (1973). f. Szèkely 1992, p. 295, 297.
13. APA, comună, jud. Satu Mare. a. Moşia Brazilor. b. În şanŃul săpat la marginea drumului din localitate. c. Pe lângă complexe aparŃinuând altor perioade istorice, au fost identificate şi o locuinŃă şi vreo 3 sau 4 alte complexe, care pe baza materialelor descoperite au fost atribuite perioadei medievale timpurii. LocuinŃa: este vorba de complexele C29a/1998 şi C29b/1998, care par să reprezinte părŃi ale unei posibile locuinŃe, conturată la adâncimea de 20 cm şi care a avut şi o instalaŃie pentru foc de tipul pietrarului (?). Celelalte complexe ar fi: C25a/1998, C28/1998 şi C34/1998, primele două conturându-se la -40 cm. d. Sec. VII-VIII. e. Săpături de salvare – L. Marta şi R. Gindele (1998). f. Marta, Gindele 1998-1999, p. 270-271.
178
h. În acelaşi loc a apărut şi un mormânt de incineraŃie datat în secolele VII-VIII, care ar putea să aibă legătură cu locuirea din acea perioadă (Marta, Gindele 1998-1999, p. 269).
14. ARAD, municipiu, jud. Arad. a. Cartierul Micălaca, str. Renaşterii. b. Pe terasa râului Mureş. c. Au fost identificate locuinŃe semiadâncite în sol, ce aveau ca instalaŃie pentru foc vetre deschise, aflate în unul din colŃuri. d. Sec. VIII-IX. e. Săpături de salvare. f. Mărghitan 1985, p. 20; Cosma 2002, p. 164, nr. 8 ; Crişan 2006, p. 109.
15. ARAD, municipiu, jud, Arad. a. Strada Armata Poporului. b. Pe terasa Mureşului. c. A fost descoperit un grup de locuinŃe adâncite în pământ (de tip bordei), de formă rectangulară cu colŃurile rotunjite; podeaua lor se afla la -150 cm de la nivelul antic de călcare. d. Sec. IX-X. e. Săpături de salvare. f. Mărghitan 1985, p. 19; Cosma 2002, p. 163, nr. 4.
16. ARCHIUD, com. Teaca, jud. BistriŃa-Năsăud. a. Fundătura. b. Locul este situat la marginea sud-estică a satului, pe pantele cu expunere spre sud, de pe malul drept al pârâului Fundăturii. c. Din aşezarea medievală timpurie descoperită în acest punct, au fost dezvelite: 3 locuinŃe adâncite în pământ, o vatră în aer liber, 2 cuptoare menajere şi 7 gropi de provizii. LocuinŃa nr. 13: rectangulară (400 x 300 cm), cu A = -80 cm de la nivelul humusului actual; podeaua era bătătorită, fiind acoperită de pietre provenind de la un cuptor plasat în colŃul de E. LocuinŃa nr. 15 (1966): era semiadâncită, cu plan rectangular (400 x 340 cm) şi podeaua neamenajată la -70 cm de la nivelul pământului. În colŃul de E a fost construit un cuptor (în interior = 40 x 60 cm), cu vatra la nivelul podelei, conturându-se sub forma unei cruste arse; pe vatră şi în gura cuptorului era multă cenuşă şi cărbune. Cuptorul nr. 1: avea vatra de formă ovală, lustruită, având marginile uşor albiate; a apărut la -50 cm adâncime. Cuptorul nr. 2: se afla aproape de cuptorul nr. 1; avea formă ovală (D = 100 cm), vatra arsă la roşu şi a apărut la -100 cm. Bolta s-a a fost săpată în stratul de lut, păstrându-se pe o înălŃime de 40 cm. Nu există indicii sigure pentru datarea celor două cuptoare.
179
Vatra: a fost amenajată în aer liber; a apărut la -65 cm, sub forma unei suprafeŃe ovale, acoperite de arsură, cărbune şi câteva bucăŃi de gresie. d. Sec. VII-VIII. e. Săpături arheologice (1961, 1963-1966 – D. Protase şi Şt. Dănilă; 1990 – C. Gaiu). f. Popescu 1966, p. 721, nr. 93; Popescu 1967, p. 533, nr. 85; Gaiu 2000, 379380, nr. 2.
17. BADON, com. Hereclean, jud. Sălaj. a. Doaşte. b. Locul se află pe a doua terasă a văii Zalăului, în stânga şoselei Zalău – Hereclean – Bocşa – Sărmăşag. c. Al. V. Matei menŃionează complexe de locuit, parŃial cercetate: LocuinŃa nr. 1 (1988) (Pl. 2/B): a avut formă dreptunghiulară (320 x 290 cm), fiind orientată cu laturile lungi pe direcŃia V – E; a apărut la -20-25 cm şi se adâncea până la -30-32 cm, adică cu -10-15 cm. faŃă de nivelul de călcare al aşezării (probabil era o locuinŃă de suprafaŃă); în colŃul de S a fost descoperită o groapă de stâlp (probabil că a existat în fiecare colŃ); se pare că pereŃii gropii locuinŃei erau lipiŃi cu lut, ars la roşu, fapt ce sugerează că locuinŃa a fost incendiată şi pereŃii din lemn se ridicau doar de la nivelul de călcare, în exteriorul părŃii adâncite a complexului; în colŃul N-E (parŃial cercetat) a avut un cuptor din pietre, fiind identificată doar o mică parte din vatra arsă la roşu. Latura de V a complexului a fost tăiată de o groapă medievală (G3), care intersectează două gropi mai mici (G1 şi G2), prima (G1) databilă în perioada romană, iar cea de-a doua este posibil să fi aparŃinut locuinŃei, fiind folosită pentru depozitarea cenuşii şi a cărbunelui. LocuinŃa nr. 2 (1988): avea plan dreptunghiular (cca 330 x 260 cm), fundul ei aflându-se la A = -65 cm, rezultând o adâncime de -40-45 cm faŃă de nivelul de călcare al aşezării, astfel fiind vorba de o locuinŃă semiadâncită în pământ; în colŃul ei de NE a existat un cuptor din pietre. LocuinŃa nr. 3 (1988): a fost distrusă în întregime; avea probabil formă şi dimensiuni ca şi L1 (poate era şi de suprafaŃă - ?); a fost parŃial identificat în colŃul NE un cuptor din pietre; în zona locuinŃei, probabil în legătură cu aceasta, au apărut şi două gropi de stâlp. LocuinŃa nr. 4 (1988): în cazul ei situaŃia este neclară; au fost descoperite două cuptoare, dintre care unul de piatră (probabil al locuinŃei slave timpurii), iar celălalt din lut, fiind scobit în perete. Astfel, fie este vorba de o suprapunere a două locuinŃe, fie de o locuinŃă care a dispus de două cuptoare. d. A doua jumătate a sec. VI – începutul sec. VII. e. Sondaj arheologic (1976 – Al. V. Matei). f. Matei 1979, p. 475, 477, nr. 1; Stanciu 1998, p. 385-388, nr. 5.
18. BADON, com. Hereclean, jud. Sălaj. a. La Nove. b. Terasă înaltă a văii Zalăului, la intrarea în sat, pe partea dreaptă, la NV de şoseaza Zalău – Badon.
180
c. În arătură au fost observate 12-15 pete de culoare neagră, destul de mari pentru a putea fi considerate urme ale unor locuinŃe. Sondajul arheologic a confirmat existenŃa unui nivel de cultură. Deoarece punctul La Nove este partea estică a suprafeŃei pe care se află punctul Doaşte, este foarte probabil să fie vorba de avoluŃia aceleeaşi aşezări (Stanciu 1998, p. 386). d. Sec. VIII. e. Cercetări de suprafaŃă; sondaj arheologic. f. Matei 1979, p. 475-477, nr. 1; Coama 2002a, p. 165, nr. 12; Cosma 2002b, p. 332-333, nr. 6/11; Crişan 2006, p. 112.
19. BADON, com. Hereclean, jud. Sălaj. a. La Răstignire. b. Locul se află în apropiere de localitatea Badon, în partea dreaptă a şoselei Zalău – Badon. c. În puctul respectiv, la adâncimea de -25-30 cm, a fost descoperită o aglomerare de pietre, dintre care unele arse. Acestea proveneau probabil de la un cuptor din pietre sau de la o vatră înconjurată cu pietre. Alături de aglomerarea de pietre au fost surprinse şi două gropi de stâlp: prima a apărut la adâncimea de – 35 cm., fundul ei ajungând la -53 cm, iar cea de-a doua groapă a fost sesizată la -30 cm şi mergea până la 55 cm. faŃă de nivelul actual de călcare. Cele două gropi erau umplute cu pământ negru amestecat cu chirpici şi cărbune de lemn ars, precum şi pietre folosite la icuirea stâlpilor. Cele expuse dovedesc existenŃa în acest punct a unei locuinŃe. Aceasta era de suprafaŃă, deoarece nu se adâncea în steril. d. Sec. VIII – IX. e. Săpături de salvare (1999 – Dan BăcueŃ-Crişan şi Sanda BăcueŃ-Crişan). f. BăcueŃ-Crişan, BăcueŃ-Crişan 2000a, p. 499-501; Cosma 2002b, p. 333, nr. 6/12; BăcueŃ-Crişan, BăcueŃ-Crişan, Matei 2000, p. 16, nr. 17; Cosma 2002a, p. 165, nr. 13; BăcueŃ-Crişan 2000-2004, p. 90; Crişan 2006, p. 111-112.
20. BELIU, comună, jud. Arad. a. – b. Pe terasa pârâului Beliu, în aval de comună, la circa 500 m de cetatea Beliului. c. În malul pârâului s-a observat conturul unei locuinŃe semiadâncite în sol. d. Sec. VIII-IX. e. Cercetări de suprafaŃă. f. Dudaş 1970, p. 358, nr. VIII/6 ; Dumitraşcu 1978a, p. 60, nr. 1; Dumitraşcu 1985, p. 58; Rep. Arad 1999, p. 44; Cosma 2002a, p. 165-166, nr. 15; Cosma 2002b, p. 333, nr. 8/14; Crişan 2006, p. 114.
21. BEZID, com. Sângeorgiu de Pădure, jud. Mureş. a. FâneaŃa Mare / Doborotványa. b. Locul respectiv este un bot de deal situat pe malul stâng al pârâului LoŃ, care îl înconjoară la est şi nord; pe la sud curge pârâul FâneaŃa Mare, ce se varsă în pârâul LoŃ.
181
c. Aici a fost identificată o aşezare de mici dimensiuni, cu câteva locuinŃe amplasate la marginile botului de deal, dintre care mai multe au fost distruse. Au fost însă cercetate trei complexe de locuit: LocuinŃa nr. 1 (B1): avea două faze de locuire; era de formă rectangulară (300 x 250 cm), cu axa lungă orientată E – V; podeaua primei faze era la A = -90-100 cm; vatra din pietre se afla în colŃul sud-vestic. LocuinŃa nr. 2 (B2): a fost distrusă; au fost găsite doar pietrele de la un cuptor din pietre. LocuinŃa nr. 3 (B3): a fost identificată la marginea sudică a botului de deal. Cuptorul a fost făcut din lespezi de piatră aşezate vertical, cu o muchie în pământ, pe trei laturi, rămânând liberă a patra latură, unde era şi gura cuptorului (latura de est); pe fund era aşezată o lespede de piatră; în cuptor s-a găsit cărbune şi cenuşă. d. Sec. VII-VIII (?). e. Săpături arheologice sistematice. f. Popescu 1961, p. 141, nr. 77; Szèkely 1970, p. 297, nr. 1; Szèkely 1976, p. 117-123; Lazăr 1994, p. 59; Rep. Mureş 1995, p. 216, nr. LXXII.2.E. şi p. 216-217, nr. LXXII.2.F. g. - Pentru L1/B1 se vorbeşte de două niveluri de locuire ale slavilor, primii poate estici, iar următorii vestici (Szèkely 1976, p. 122). - Pe baza ceramicii lucrate la roata rapidă se vorbeşte şi de prezenŃa băştinaşilor, romanicilor în aşezare (Szèkely 1976, p. 122). - Vasul cu tub de scurgere descoperit în aşezare poate indica şi o prezenŃă gepidă (Szèkely 1976, p. 122). - Româno – slavi (Szèkely 1970, p. 312, nr. 19; Szèkely 1965, p. 448). - Băştinaşi şi slavi (Lazăr 1994, p. 59).
22. BIHARIA, comună, jud. Bihor. a. Cetatea de pământ1. b. Interiorul incintei cetăŃii de pământ. c. În anul 1973 s-a efectuat un sondaj în partea de SE a incintei, iar în 2002 s-au făcut cercetări în partea sudică a acesteia. A fost identificat un strat de cultură medieval timpuriu (între -75 şi -100 cm) şi a fost descoperită o locuinŃă, ce se adâncea în pământ până la -260 cm (probabil de la actualul nivel de călcare). Acest nivel de locuire este suprapus de un altul medieval (între -52 şi -75 cm). d. Sec. VII/VIII – IX/X; sau sec. VII – VIII şi sec. IX – X. e. Sondaj (1973 – S. Dumitraşcu, L. Borcea); săpături arheologice (2002 – S. Dumitraşcu, F. Sfrengeu).
1
Tot în incinta cetăŃii, adosate valului de sud, au fost descoperite alte două locuinŃe, întruna dintre ele apărând şi instalaŃia pentru foc, un cuptor de lut, plasată în colŃul nordvestic. A fost recuperată ceramică veche românească. Complexele au fost datate în sec. VIII sau sec. VIII-IX – informaŃii dr. S. Dumitraşcu (Referat de doctorat privind teza Aşezări şi locuinŃe medievale timpurii (sec.VI/VII-IX/X) în Transilvania, de V. V. Vizauer, prezentat în data de 12 decembrie 2008).
182
f. Dumitraşcu, Borcea 1974, p. 61-63; Dumitraşcu, Sfrengeu 2003, p. 53-54, nr. 28; Crişan 2006, p. 118-119. h. La SE de cetatea de pământ, pe malul drept al Ceşmeului, au fost descoperite în 1908 opt morminte de luptători maghiari, cu oase de cal, datate la începutul sec. X (Crişan 2006, p. 119). Şi în zona centrală a incintei cetăŃii de pământ este menŃionat un cimitir cu două faze de înmormântări, din sec. VIII-IX şi IX-X (Dumitraşcu 1994, p. 65-67, 187, 202; Cosma 2002b, p. 334, nr. 10/27).
23. BIHARIA, comună, jud. Bihor. a. Grădina S.A.-Baraj. b. StaŃiunea arheologică se întinde de la bifurcaŃia şoselei din centrul comunei Biharea spre est, la dreapta drumului Oradea – Satu Mare, până unde şoseaua atinge albia pârâului Ceşmeu. Aşezarea se află pe un grind înconjurat de mlaştini. Punctul Grădina S.A.-Baraj se află la nord de cetatea de pământ. c. S-au descoperit mai multe locuinŃe şi material arheologic: c1. LocuinŃa nr. 11 (L11/1981): avea formă dreptunghiulară - ? (550 x 520 cm), podeaua ei apărând la A.= -55 cm.; în partea central-nordică a locuinŃei era un cuptor din pietre, lângă care au apărut urmele a trei stâlpi de lemn, care ar putea să provină de la o construcŃie de încălzit cu acoperiş de tip babură. d. Sec. VIII-IX. e. Săpături sistematice (S. Dumitraşcu). f. Dumitraşcu 1986b, p. 200. c2. LocuinŃa nr. 1A (L1A/1976): a fost distrusă complet; a fost surprinsă la 30-40 cm şi a avut un plan patrulater. LocuinŃa nr. 2 (L2/1977): a fost distrusă de locuirile ulterioare; avea formă patrulateră şi urmele ei au apărut la -40 cm, podeaua fiind la -80 cm; la nivelul podelei sau descoperit urmele unei vetre simple, în jurul căreia s-au găsit 4 margini de la o vatră portativă. LocuinŃa nr. 3 (L3/1977): şi aceasta a fost distrusă de locuirile ulterioare; a avut plan patrulater; în partea de vest a locuinŃei a fost construit un cuptor din piatră, la care s-a refolosit şi un fragment dintr-o râşniŃă. LocuinŃa nr. 4 (L4/1977): a fost distrusă parŃial; a avut formă patrulateră, cu podeaua la -80 cm.; aproximativ spre mijlocul ei, locuinŃa a dispus de un cuptor din pietre, deasupra căruia este posibil să fi fost şi o vatră portativă, însă nu există indicii clare în acest sens. Lângă cuptor, spre sud-est, s-au găsit resturile unei gropi cu pereŃii arşi, de formă conică, conŃinând ceramică hallstattiană, din La Téne, dacică şi din sec. VI. LocuinŃa nr. 5 (L5/1977): a fost distrusă de un complex feudal; podeua locuinŃei a fost surprinsă la -115 cm faŃă de nivelul actual de călcare; în colŃul ei de nordvest, la A = -85 cm, a fost descoperit un cuptor din pietre, prăbuşit; pe latura de vest a locuinŃei, la A = -86 cm, s-a găsit jgheabul şi pământul ars de la perete. LocuinŃa nr. 6 (L6/1978): conturul ei a apărut la -45-50 cm de la nivelul actual decălcare, podeaua fiind la -70-82 cm; a avut formă dreptunghiulară - ? (650 x 370 cm); în partea nordică a locuinŃei a fost săpată o groapă ce se adâncea la -90 cm; în partea de sud-est a complexului se găsea un cuptor din pietre de râu, bucăŃi de şisturi cristaline şi
183
un fragment de râşniŃă din calcar; lângă acest cuptor, spre sud, era un altul, mai mic, săpat în lut cruŃat, având formă patrulateră (68 x 42 cm şi Î păstrată = 18 cm), cu gura spre vest. LocuinŃa nr. 6A (L6A/1978): a fost distrusă împreună cu cuptorul din pietre de locuirile din secolele XI-XIII. LocuinŃa nr. 7 (L7/1979) (Pl. 1/A): avea formă dreptunghiulară - ? (345 x 320 cm), fiind orientată E – V pe axa lungă; a fost surprinsă la -50 cm, podeaua adâncindu-se până la -80-90 cm; a dispus de un cuptor din pietre de râu, majoritatea sparte şi calcinate, păstrându-se şi un strat compact de cărbune; au fost descoperite două gropi de stâlp în partea de nord a locuinŃei şi o groapă de par pe latura sa sudică; spre sud, în afara perimetrului locuinŃei, a fost surprinsă o prispă, un pridvor, ce ar putea indica o intrare sau doar o lăŃire a streşinii, cu rol şi de protejare a intrării. LocuinŃa nr. 8 (L8/1979) (Pl. 2/A): de formă dreptunghiulară - ? (380 x 265 cm) şi cu orientare N – S pe axa lungă, locuinŃa a fost identificată la A = -40 cm, podeaua apărând la A = -78-80 cm; pe latura de est a avut un cuptor cu vatra realizată din pietre de râu, iar bolta, acum prăbuşită, şi pereŃii din lut; în colŃurile de sud şi de nord-est s-au găsit urmele gropilor de stâlp; s-a presupus un acoperiş în două ape. LocuinŃa nr. 9 (L9/1980): avea plan dreptunghiular - ? (300 x 390 cm) şi colŃul nord-estic distrus, astfel că dimensiunile sale sunt relative; podeaua a apărut la -55-57 cm; se pare că locuinŃa a avut două încăperi sau o încăpere (spre N) şi un pridvor (spre S); spre colŃul de NV, locuinŃa a avut un cuptor din pietre; la 80 cm spre est de cuptor, sub pietrele sale prăbuşite şi împrăştiate, s-a găsit o vatră portativă din lut (L = 85 cm şi l = 46 cm) sau resturile unui Ńest. d. Sec. VII/VIII-IX. e. Săpături sistematice (S. Dumitraşcu). f. Dumitraşcu 1978b, p. 81 ; Dumitraşcu 1979, p. 307; Dumitraşcu 1980, p. 142-144 ; Dumitraşcu 1981; Dumitraşcu 1983, p. 369; Dumitraşcu 1994, p. 182-186; Cosma 2002a, p. 171-173, nr. 33/c1; Cosma 2002b, p. 334, nr. 10/31; Crişan 2006, p. 120-121; Dumitraşcu 2007, p. 442-444. c3. LocuinŃă (L1/1979) (Pl. 1/B): a apărut la -35 cm, imediat sub stratul vegetal; a avut plan dreptunghiular - ? (480 x 425 cm), podeaua ei fiind identificată la A = -82 cm de la actualul nivel de călcare (locuinŃă semiadâncită); au fost descoperite şi câteva gropi de stâlp: 2 pe latura de E, 3 pe cea de N şi 1 în partea de S a locuinŃei, spre interiorul ei; pe latura de NE a locuinŃei a fost un prag din lut, mai ridicat, posibil o laviŃă. În peretele estic a fost săpat un cuptor (L exterioară parŃială = 100 cm, L interioară = 72 cm, l exterioară = 56 cm şi l interioară = 38 cm), ce avea bolta la -47 cm faŃă de nivelul actual de călcare, iar vatra la -73 cm faŃă de acelaşi nivel de călcare. LocuinŃă (L2/1980): a fost surprinsă imediat sub stratul vegetal, adâncindu-se până la -62 cm; era de formă dreptunghiulară - ? (415 x 460 cm); în jumătatea ei de nord s-au găsit resturile vetrei de foc (cenuşă, cioburi); pe latura de est a locuinŃei erau 3 gropi de stâlp, iar pe cea de vest, unde se pare că era şi intrarea, au fost găsite 4 gropi; gropile de stâlp se îngustau în profunzime, având D mare = 40 cm, iar D mic = 24 cm; pe laturile de nord şi de est au mai fost surprinse urmele unui jgheab, în care erau şi au putrezit bârnele pentru susŃinerea pereŃilor locuinŃei. d. Sec. IX-X; eventual sfârşitul sec. IX – începutul sec. X. e. Săpături sistematice.
184
f. Dumitraşcu 1980, p. 144; Dumitraşcu 1983, p. 369; Dumitraşcu 2007, p. 445. g. În legătură cu această aşezare S. Dumitraşcu credea într-o “prezenŃă autohtonă” (Dumitraşcu 1980, p. 145).
24. BIHARIA, comună, jud. Bihor. a. Lutărie 1. b. Vezi la punctul Biharia – Grăina S.A.-Baraj. c. Se menŃionează descoperirea rămăşiŃelor unor locuinŃe, distruse complet. d. Sec. VIII-IX. e. Săpături sistematice (S. Dumitraşcu). f. Dumitraşcu 1994, p. 187; Cosma 2002, p. 170, nr. 30/c1; Crişan 2006, p. 120.
25. BIHARIA, comună, jud. Bihor. a. Lutărie 3. b. Vezi la punctul Biharea – Grădina S.A.-Baraj. c. Au fost descoperite complexe şi material arheologic: LocuinŃa nr. 1 (L1/1974): era o locuinŃă de suprafaŃă, cu plan patrulater; a fost identificată la -25-30 cm de la nivelul actual de călcare, podeaua apărând la -50-55 cm; locuinŃa dispunea de un cuptor din pietre de râu, construit probabil pe una dintre marginile ei. Cuptorul nr. 1 (C1): avea vatra rotundă (D = 120 cm). Cuptorul nr. 2 (C2): a avut plan rotund, cu diametrul mai mare decât la C1. Vatră simplă: se afla lângă C1. Este posibil ca C1 şi vatra să fi fost adăpostite de un şopron, fapt indicat de urmele de pământ negru din jurul lor. Se pare că cele patru complexe erau parte a unei gospodării. d. Sec. IX. e. Săpături sistematice (S. Dumitraşcu). f. Dumitraşcu 1978a, p. 60-61, nr. 2; Dumitraşcu 1994, p. 181-182; Cosma 2002a, p. 171, nr. 32/c1; Cosma 2002b, p. 334, nr. 10/30; Crişan 2006, p. 120.
26. BOBOTA, comună, jud. Sălaj. a. Pe Vale. b. Punctul se află în hotarul localităŃii, pe ambele maluri ale râului Crasna, la circa 400 m. în aval de podul rutier Bobota – Derşida. c. În acest sit a apărut şi un nivel de cultură medieval timpuriu, din care au fost cercetate mai multe complexe2: LocuinŃa nr. 2 (L2): a fost identificată la -210 cm; era o locuinŃă de suprafaŃă, fiind surprinse 4 gropi de stâlp. Cuptorul nr. 1 (C1): a apărut la -180 cm; era din pietre, cu pereŃii clădiŃi prin aşezarea pietrelor una peste alta; a fost distrus încă din vechime. 2
Complexele sunt prezentate în ordinea în care au fost descrise de autorii cercetărilor.
185
Groapa nr. 1 (G1): avea formă oval-alungită şi a fost surprinsă la -100 cm, adâncindu-se până la -120 cm.. Groapa nr. 2 (G2): s-a conturat la -90 cm, fundul ei fiind la -115 cm. Groapa nr. 3 (G3): s-a conturat la -100 cm, adâncindu-se până la -128 cm. Vatra nr. 1 (V1): a fost făcută din lut făŃuit peste un pat din pietre de râu; a apărut la -70 cm. LocuinŃa nr. 3 (L3): s-a conturat la -100 cm şi era de tipul adâncită în pământ, fiind săpată în trepte; dispunea de două instalaŃii pentru foc: un cuptor scobit în perete şi o vatră amenajată direct pe podea. LocuinŃa nr. 4 (L4): urmele ei s-au sesizat la -100 cm, locuinŃa fiind de suprafaŃă; au fost găsite urmele a 6 gropi stâlp. Groapa nr. 4 (G4): avea formă ovală şi s-a conturat la -100 cm. Groapa nr. 5 (G5): era de formă oval-alungită, apărând la -100 cm. Groapa nr. 6 (G6): s-a conturat la -100 cm, având plan oval-alungit. Cuptorul nr. 2 (C2): se prezenta sub forma unei aglomerări de pietre de râu şi blocuri de micaşist; a fost surprins la A.= -100 cm. Aici este amintită şi o groapă de stâlp circulară, surprinsă la A = -100 cm şi care se adâncea în steril cu 20 cm. LocuinŃa nr. 5 (L5): era de tipul de suprafaŃă, fiind identificate urmele a 6 stâlpi; a apărut la A.= -100 cm. Groapa nr. 7 (G7): s-a conturat la -120 cm şi a avut formă ovală. LocuinŃa nr. 1 (L1): era pe malul stâng al Crasnei, aproape de malul râului. LocuinŃa x (Lx): se afla pe malul drept al Crasnei. Din datele de mai sus reiese că nivelul de călcare al aşezării era la -100 cm faŃă de nivelul actual de călcare. Majoritatea complexelor s-au conturat la această adâncime sau aproximativ (de ex. G7 la -120 cm). Există însă şi două complexe ce au apărut la o adâncime mai mare, şi anume L2 la -210 cm şi C1 la -180 cm. S-ar putea ca aceste complexe să fie mai timpurii, însă datele puse la dispoziŃie nu permit o concluzie clară în acest sens. d. Sec. VIII-IX. e. Săpături de salvare (D. BăcueŃ-Crişan, D.V. Sana - 2003). f. BăcueŃ-Crişan, Sana 2004, p. 56-57, nr. 35; Crişan 2006, p. 122.
27. BOZÂNTA MICĂ, com. Recea, jud. Maramureş. a. Grind. b. Locul este situat pe terasa râului Lăpuş, la circa 100 m distanŃă de malul său sudic, aproape de confluenŃa cu râul Someş. În vecinătate se află casa cu nr. 52. c. Aici, în arătură, au fost sesizate urmele unor complexe arheologice, posibil locuinŃe. d. A doua jum. a sec. VII – prima jum. a sec. VIII. e. Cercetări de suprafaŃă. f. Stanciu 1998, p. 399, nr. 9A; Cosma 2002, p. 179, nr. 43.
28. BRATEI, com., jud. Sibiu. a. Nisipuri-Prisacă (Aşezarea nr. 1):
186
b. Aşezarea se află pe terasa superioară de pe partea stângă a Târnavei Mari, la 2 km. de comună în direcŃia Sighişoarei şi la 1 km. spre est de cimitirul nr. 1 de la Bratei, ambele fiind pe aceeaşi terasă a râului. c. Aici a fost constatată o succesiune de aşezări şi cimitire: o aşezare aperŃinând culturii CoŃofeni a fost suprapusă de un cimitir de incineraşie din a doua epocă a fierului (sec. III-II a.Chr.), urmat de o necropolă din perioada romană (sec. II-III p.Chr.) suprapusă de aşezarea de la începuturile Evului Mediu. Această aşezare din perioada migraŃiilor a avut trei faze de locuire: a, b şi c. În continuare vom avea în vedere faza c a aşezării, căreia îi aparŃin 29 de locuinŃe, 6 gropi menajere şi o vatră în aer liber (vatra nr. 2). În totalitate, în aşezarea nr. 1 au fost descoperite 79 de locuinŃe, 44 de gropi menajere, 3 cuptoare (dintre care unul pentru ars ceramica) şi 2 vetre în aer liber. Fazei c îi corespund următoarele complexe: LocuinŃa nr. 2 (L2): rectangulară (410 x 380 cm), cu A = -48-72 cm; în colŃul nord-vestic avea un cuptor din pietre, care a fost refăcut, dar la dimensiuni mai mici (vatra = 50 x 90 cm); intrarea era probabil în colŃul estic. LocuinŃa nr. 3 (L3): pătrată (300 x 314 cm), cu A = -56 cm; în colŃul de nord avea un cuptor din pietre, cu vatra concavă (cuptorul = 100 x 100 cm, iar vatra = 90 x 60 cm); colŃul de vest al locuinŃei tăia un cuptor pentru ars ceramica. LocuinŃa nr. 11 (L11): rectangulară (340 x 300 cm), cu A = -72 cm; în colŃul nord-estic a avut un cuptor din pietre, distrus, cu gura spre sud, construit din pietre de râu pe o talpă largă din pietre de râu şi cioburi (vatra = 80 x 40 cm). Pe latura de est, sub pietre, s-a găsit un par de lemn, gros, ars, unul asemănător fiind descoperit şi în profil. LocuinŃa a fost cercetată în două etape (1962 şi 1971). LocuinŃa nr. 15 (L15): avea formă dreptunghiulară - ? (350 x 290 cm), cu A = -74 cm, având în colŃul nord-estic un cuptor din pietre, păstrat patŃial (colŃurile de sudvest şi nord-est), in situ, cu spatele foarte gros, dublat cu pietre; colŃul nord-vestic era consolidat cu argilă; nu avea vatră amenajată, focul fiind făcut direct pe un strat de nisip (cuptorul 90 x 64 cm). LocuinŃa nr. 17 (L17): formă pătrată (360 x 366 cm), cu A = -48 cm; în partea nord-vestică s-au găsit multe pietre, pe podea şi în umplutură, in situ fiind doar două pietre mari şi o zonă neagră, arsă, unde a funcŃionat vatra; între pietre era şi o bucată de râşniŃă şi pietriş de la amenajarea vetrei (120 x 110 cm). Locuinşa nr. 18 (L18): era cu plan dreptunghiular - ? (350 x 280 cm), cu A = 58 cm; de-a lungul laturii de est era o treaptă; în trei colŃuri erau gropi de par, în două câte o pereche, iar în al treilea unul singur, în care s-a găsit un vas; cuptorul, cu vatra şi bolta foarte bine păstrate, se afla în colŃul de nord; vatra era amenajată pe un pat din nisip şi pietriş, fiind la nivelul podelei, bolta cuptorului depăşind nivelul antic. LocuinŃa nr. 19 (L19): pătrată (398 x 400 cm), cu A = -88 cm; umplutura gropii conŃinea puŃină cenuşă. În colŃul estic se afla o vatră cu gardină înaltă din pietre. Vatra a fost amenajată într-o albiere pavată cu pietre şi a fost refăcută de 3 ori: prima era direct pe nisip; urmează un strat de cenuşă şi cărbune sfărâmat; a treia arsură era sub pavajul de pietre, care reprezintă ultima fază a vetrei (vatra = 80 x 25 cm). LocuinŃa nr. 26 (L26): pătrată (310 x 300 cm), cu A = -40 cm; în colŃul nordvestic o treaptă indica locul intrării; aproape de colŃul nord-vestic podeaua se adâncea, formând o cavitate de 97 x 26 cm; o groapă de stâlp a fost surprinsă în profil, spre mijlocul gropii locuinŃei. Vatra, aflată în colŃul sud-vestic, era amenajată direct pe podea,
187
aceasta fiind arsă pe o porŃiune mică; gardina din pietre era prăbuşită, doar câteva pietre mari păstrându-şi poziŃia iniŃială. LocuinŃa nr. 32 (L32): dreptunghiulară - ? (340 x 310 cm), cu A = -62 cm şi având în colŃul sud-estic o vatră (70 x 46 cm) cu gardină din pietre, prăbuşită pe podea, pe un perimetru de 100 x 80 cm; vatra a fost amenajată într-o alveolare executată în podeaua locuinŃei şi pavată cu pietriş; doar 2 pietre se aflau în poziŃia lor iniŃială. LocuinŃa nr. 34 (L34): era de formă pătrată (310 x 310 cm), cu A = -50 cm şi cu fundul uşor albiat, mai ales în zona vetrei; vatra (56 x 30 cm) cu gardină din pietre se afla în colŃul nord-estic, ea fiind folosită o perioadă mai lungă (arsura era de 4 cm. grosime); pe vatră era cărbune, oase şi fragmente ceramice din pastă grosieră modelate cu mâna; spre mijlocul laturii de sud, în profil, s-a surprins urma unei gropi de stâlp. LocuinŃa nr. 35 (L35): avea plan uşor trapezoidal (390 x 400 cm), cu A = -70 cm şi o vatră cu gardină din pietre (70 x 80 cm) în colŃul sud-vestic; vatra era mică, uşor convexă şi refăcută: un strat gros de cenuşă separa cele două zone de arsură; colŃul nordestic al gardineiera format din două pietre mari, singurale rămase la locul lor. LocuinŃa nr. 39 (L39): dreptunghiulară - ? (310 x 280 cm), cu A = -40 cm, având în colŃul sud-vestic un cuptor din pietre (90 x 170 cm) cu pereŃii dublii; între cei doi pereŃi s-a introdus pietre şi argilă; peretele exterior era din pietre mici culcate pe latura mai scurtă; vatra (72 x 37 cm), uşor albiată, era arsă pe o grosime de 3 cm. LocuinŃa nr. 42 (L42): pătrată (352 x 340 cm), cu A = -56 cm. În colŃul nordestic, până la jumătatea laturii era un cuptor din pietre (240 x 160 cm), cu bolta deteriorată şi fundul placat cu pietre mari; pietrele vetrei (140 x 84 cm) nu erau direct pe podea, ci pe un pat de 10-13 cm. de cenuşă, sub care era pământul ars – deci vatra a fost refăcută; pietrele mari ale pereŃilor au fost aşezate pe latura lor mai mică, fiind dublaŃi de pietre mai mici, rezultând nişte pereŃi groşi. În colŃul sud-estic s-a găsit o groapă de par. Fundul locuinŃei era acoperit cu un strat de cenuşă, nefiind terminat, iar colŃul de nordvest şi sud-est au fost refăcute cu un strat de 7 cm. de pământ şi mult nisip, ce se găsea pe toată podeaua. LocuinŃa nr. 43 (L43): rectangulară (326 x 280 cm), cu A = - 56 cm; pe laturile de vest şi nord s-au surprins 3 gropi de par; pe latura de est a apărut o groapă mai adâncă, considerată ca a patra groapă de par. În colŃul de nord avea un cuptor din pietre de dimensiuni diferite, aşezate între dale verticale de piatră şi peretele de nord al locuinŃei, formând un perete gros; vatra, rectangulară (170 x 180 cm), era bine arsă şi pavată cu pietricele şi cioburi; în faŃa vetrei s-a găsit o groapă. LocuinŃa nr. 44 (L44): avea formă rectangulară (320 x 282 cm), adâncită la -86 cm, cu o vatră (80 x 40 cm) cu gardină din pietre mici, puŃin utilizată, plasată în colŃul nordic; în jurul vetrei era multă cenuşă şi cărbuni; spre est de ea erau 2 vase întregi; pe fundul locuinŃei, pe latura de est era un strat de cenuşă şi cărbune. LocuinŃa nr. 46 (L46): rectangulară (393 x 368 cm), cu A variind între -40 şi 66 cm; în colŃul nord-estic dispunea de o mică vatră (90 x 70 cm) cu gardină din pietre; umplutura locuinŃei conŃinea cenuşă. LocuinŃa nr. 47 (L47): era cu plan pătrat (308 x 300 cm), cu A = -44 cm şi cu o instalaŃie pentru foc ce avea vatra de 100 x 110 cm; spre mijlocul laturii de sud-est era o grămadă de pietre într-o groapă rotundă cu umplutură cenuşie. LocuinŃa nr. 48 (L48): rectangulară (282 x 220 cm), adâncindu-se până la -68 cm şi având o mică vatră (50 x 52 cm) amenajată într-o albiere.
188
LocuinŃa nr. 49 (L49): era de formă aproape pătrată (380 x 360 cm), cu A = 90 cm; intrarea se afla pe latura de sud-est. Cuptorul din pietre, foarte bine conservat, a fost construit în colŃul nordic; avea formă cubică (115 x 111 x 80 cm), pietrele nefiind prinse cu vreun liant; laturile de vest şi est erau din dale de piatră culcate pe latura lor mai îngustă; celelalte două laturi erau din pietre mari, care înaintau treptat spre interior, formând bolta; o piatră era folosită pentru a acoperi gura cuptorului; o alta, de mari dimensiuni, culcată pe cant, împărŃea cuptorul în două camere. Umplutura conŃinea multă cenuşă. LocuinŃa nr. 56 (L56): rectangulară (300 x 262 cm), cu A = -49 cm şi pereŃii uşor înclinaŃi; în colŃurile de sud şi de est au apărut urmele a două gropi de par (ultima doar în secŃiune); în colŃul estic s-a găsit o platformă din pietre, probabil de la o instalaŃie pentru foc puŃin folosită. LocuinŃa suprapunea o mare groapă Laténe. LocuinŃa nr. 58 (L58): avea plan pătrat (360 x 354 cm), adâncimea gropii rămânând nestabilită. S-a găsit o vatră mare cu gardină din pietre, majoritatea împrăştiate în colŃul nord-estic (numărul mare de pietre duce la concluzia că ar putea fi vorba chiar de un cuptor); vatra era pavată cu mari dale de piatră, sub care pământul era ars. LocuinŃa nr. 59 (L59): rectangulară (290 x 260 cm); adâncimea nu i-a fost stabilită; în colŃul estic se afla o vatră (60 x 52 cm) cu gardină din pietre, de formă ovală, uşor concavă, deranjată. LocuinŃa nr. 65 (L65): era aproape pătrată (296 x 306 cm), cu o vatră de 42 x 40 cm, puŃin folosită şi parŃial deranjată. LocuinŃa nr. 73 (L73) (?): au apărut două grămezi de chirpici, în stratul de cultură (?), conŃinând şi părŃi dintr-o vatră, pietre şi bucăŃi de argilă. LocuinŃa nr. 74 (L74): a apărut sub forma unui complex de pietre, cu bucăŃi din gardina unei vetre. Pietrele formau 3 grupuri: primul era din pietre mari, dispuse în triunghi, de-alungul laturilor, înclinate spre interior, ca şi cum ar fi fost găsite într-o groapă, în centru având pietriş şi fragmente de la vase lucrate cu mâna A doua, la est de prima, era din pietre aşezate orizontal, printre ele apărând un fragment de râşniŃă şi fragmente de la un vas modelat cu mâna; sub pietre erau altele, ce formau un pat uşor concav (instalaŃie pentru foc - ?); printre pietre s-a găsit cenuşă şi cărbune. A treia grămadă de pietre conŃinea două pietre mari şi două bucăŃi lungi de gardină de vatră, care nu erau in situ; sub ele pământul era foarte ars. Este o locuinŃă mai târzie, poate contemporană cu cimitirul nr. 2 de la Bratei (sec. VII-VIII). LocuinŃa nr. 75 (L75): a fost cercetată parŃial (dimensiuni = 520 x 325 cm, posibil dreptunghiulară), având o adâncime mare; dispunea de două instalaŃii pentru foc (unicat aici – n.n.): un cuptor săpat în mijlocul peretelui sudic şi o vatră în apropierea colŃului nord-vestic; vatra cuptorului era în exteriorul perimetrului locuinŃei. Nu ştiu care ar fi ultimele 3 locuinŃe care se încadrează fazei c. Ar putea să fie dintre acele complexe care nu au fost cercetate integral şi în legătură cu care nu se precizează lipsa instalaŃiei pentru foc, şi anume: L12, L14, L25, L63, L64, L66, L69, L72, L76, L79. Dintre acestea doar în L69 şi L76 au fost descoperite şi pietre, care ar putea proveni de la o vatră cu gardină sau de la un cuptor din pietre. LocuinŃa nr. 69 (L69) (?): a fost cercetată aproximativ până la jumătate; avea formă rectangulară; umplutura era cenuşie, cu mult cărbune, ceramică, pietre şi oase. LocuinŃa nr. 76 (L76) (?): secŃionată la jumătate; formă rectangulară şi puŃin adâncită. Vatra nr. 2 (V2): era de formă ovală (166 x 80 x 10 cm), înconjurată de pietre.
189
Se mai precizează că acestei aşezări, c, îi aparŃin şi 6 gropi menajere, fără a se preciza însă care dintre cele 44 (Bârzu 1994-1995, p. 244). d. Sec. VI-VII (a doua jum. A sec. VI – prima jum. A sec. VII). e. Săpături sistematice (I. Nestor, Eugenia Zaharia, Ligia Bârzu: 1961-1964, 1970-1972, 1976-1977). f. Nestor, Zaharia 1973, p. 191-194; Zaharia 1983, p. 449; Bârzu 1994-1995.
29. BRATEI, comună, jud. Sibiu. a. Nisipur-Prisacă (Aşezarea nr. 2): b. Se află tot pe terasa de pe malul stâng al Târnavei Mari ca şi aşezarea nr. 1, dar la circa 500 m. nord-est de aceasta şi la 1 km. spre est de cimitirul nr. 1. c. În acest punct au apărut urme sporadice de locuire a putătorilor culturii CoŃofeni, apoi din Laténe, acestea fiind suprapuse de 4 etape de locuire de la sfârşitul AntichităŃii şi până în Evul Mediu. Aceste etape ar fi: a culturii Bratei (sec. V-VI), adoua aparŃine culturii Ipoteşti-Cândeşti (sec. VI-VII), apoi urmează o locuire din sec. VII-VIII şi ultima din sec. XII-XIII. c. În continuare vom avea în vedere a doua şi a treia etapă de locuire din acest sit. LocuinŃa nr. 1 (1a/1964): avea formă aproape dreptunghiulară (326 x 300/310 cm), cu A = până la -70 cm (surprinsă la -26 cm) şi orientată nord –sud. LocuinŃa a fost săpată în trepte (3 pe latura de sud şi 1 pe cea de est), groapa având un contur neregulat în partea sa superioară, dar de sub nivelul primei trepte şi până la fund ea are un contur regulat. Pe latura de vest se obsearvă o lărgire a gropii în perete (L = 120 cm şi l = 20-30 cm), continuând podeaua locuinŃei. Spre mijlocul laturii de sud şi spre interior a fost săpată o groapă de stâlp, legată probabil de amenajarea intrării. În colŃul nord-estic erau o grămadă de pietre şi plăci de piatră pe nisip ars; pietrele, arse şi ele, erau acoperite cu cenuşă şi cărbune (probabil era un cuptor). LocuinŃa nr. 2 (3a/1963): rectangulară (332 x 296-300 cm), adâncindu-se la 42 cm şi până la -64 cm spre S-SE, fiind orientată N-NE – S-SV; spre centru, într-o albiere de 10-12 cm sub nivelul podelei, a fost amenajată o vatră. LocuinŃa nr. 3 (8a/1964): avea plan rectangular (400 x 370 cm), cu A = -97 cm şi era orientată E-NE – V-SV; a fost tăiată de L21; în colŃul nord-estic avea o mică vatră ovală (52 x 45 cm) şi pietre de mici dimensiuni; în centru şi în partea sud-estică, tot pe podea, era un morman de pietre, fără arsură sub ele. LocuinŃa nr. 4 (22/1965): avea plan uşor trapezoidal (350 x 400 cm), cu A = 76 cm şi orientare N-NE – S-SV; spre colŃul de nord-nord-vest avea o vatră ovală (100 x 80 cm); pietre mici s-au găsit pe vatră şi spre colŃul ei de nord-nord-vest; podeaua era arsă sub vatră; în colŃul nord-nord-vestic al locuinŃei era o grămăjoară (un stâlp mic - ?) de pietre mici. În peretele est-sud-estic era amenajată o treaptă rectangulară (160 x 130 cm), folosită ca vatră şi înaltă de 24-30 cm; pe aceasta era o grămadă de pietre, între ele cu mult cărbune; nefiind arsură in situ pe treaptă arată că aceasta nu a fost lăsată pentru foc şi că a fost abandonată pentru vatra din colŃul nord-nord-vestic. Pământul de umplutură conŃinea multă cenuşă. ColŃul est-nord-estic al L4 a fost tăiat de L5. LocuinŃa nr. 5 (26/1965): groapa locuinŃei era de formă rectangulară (462 x 390 cm), cu A = -50-60 cm şi orientată N-NE – S-SV; spre colŃul nord-nord-vestic, la 60 cm de perete, era o vatră puŃin albiată (90 x 75 cm), arsă în profunzime şi fiind pavată cu
190
pietre; pe lângă vatră erau împrăştiate multe pietre mari arse (poate a fost un cuptor – n.n.). De-alungul pereŃilor de N-NE, E-SE şi S-SV, la 20-30 cm, erau resturi de scânduri carbonizate; alte bucâŃi au fost găsite scânduri în zona vetrei şi spre colŃul N-NV, în zona pietrelor. Spre colŃul S-SV, 3 scânduri erau câzute una peste alta, ceea ce ar putea însemna că peretele a fost construit din 3 scânduri suprapuse. Nu s-a stabilit sistemul lor de îmbinare. Acest perete putea fi fixat fie pe o talpă, fie pe stâlpi, peste un soclu/o gardină din pietre amenajată odată cu săparea gropii casei. Groapa de fundaŃie se adâncea cu -20 cm faŃă de podea şi era largă de 26 cm la fund şi 30 cm la deschidere; s-a putut observa de-alungul pereŃilor de N-NE, E-SE şi S-SV. Podeaua prezenta neregularităŃi, nefiind lutuită. În colŃul sudic al locuinŃei, lângă o piatră mare, era un bloc de lut nears, verzui. BucăŃile de scândură câzute pe podea formau un strat de 20-25 cm grosime. LocuinŃa nr. 6 (7/1964): dreptunghiulară - ? (216 x 264 cm), cu A = -50 cm; o instalaŃie pentru foc a fost amenajată la -25-30 cm sub nivelul podelei. LocuinŃa aparŃine culturii Ipoteşti-Cândeşti (sec. VI-VII). LocuinŃa nr. 7 (2/1964):avea plan rectangular (420 x 375 cm), adâncindu-se la -80-100 cm; era orientată N-NE – S-SV; pe podea era depus un strat de 4-5 cm de cenuşă şi cărbune; în colŃul NV erau multe pietre. Spre mijlocul laturii de vest, amenajată pe podea, se află o vatră, după cum o dovedeşte pata de arsură profundă de formă ovală, arsură ce acoperea şi o parte din pietre. L7 făcea parte dintr-un grup de 3 locuinŃe ce se intersectau; primele două erau din sec. VI-VII, aparŃinând culturii Ipoteşti-Cândeşti, iar cea de-a treia se data în sec. VIII, în prima etapă a culturii Dridu. LocuinŃa nr. 8 (9/1964): rectangulară (290 x 250 cm), cu A = -60-73 cm, era orientată E-SE – V-NV; latura nord-estică a L8 tăia colŃul sudic al L3. în colŃul nordic era un cuptor din pietre, perfect conservat, partea sa superioară atingând stratul de cultură; era construit din pietre suprapuse, formând un perete; câteva pietre mari formau talpa focarului; peste deschizătura superioară a fost pusă o placă mare de piatră; cuptorul era acoperit cu pietre ce se suprapuneau parŃial, înaintând spre interior şi reducând treptat spaŃiul ce trebuia acoperit, formând o bolta (Î cuptorului = 65-70 cm, iar împreună cu bolta = 90 cm); trei dintre pietre aveau urme de mortar, ceea ce arată că făcuseră parte dintr-o construcŃie romană. LocuinŃa nr. 9 (17/1973): era cu plan dreptunghiular - ? (440 x 383 cm şi A = 70-78 cm), fiind orientată V-NV – E-SE; în colŃurile de nord şi sud era câte o groapă de par; cuptorul din piatră se afla în colŃul nordic, fiind construit din pietre mari de râu, pereŃii nefiind intacŃi. LocuinŃa nr. 10 (10/1973): groapa locuinŃei avea plan rectangular (380 x 334 cm şi A = -55 cm), având orientarea V-NV – E-SE; în colŃurile de NE, SE şi NV s-au găsit 3 gropi de par, fiecare fiind acoperită cu o piatră; latura de nord era mai adâncită şi avea un prag subŃire (?). Spre colŃul NE se afla vatra acoperită cu pietre căzute în dezordine. Pământul din umplutură conŃinea multă cenuşă. LocuinŃa era de secol VII. LocuinŃa nr. 11 (11a/1964): era rectangulară (320 x 280 cm şi A = -50-60 cm), fiind orientată E – V; în zona colŃului de N-NV, pe podea, era o mică vatră ovală (70 x 58 cm), uşor adâncită (-3-4 cm). L11 aparŃine locuirii târzii a culturii Ipoteşti-Cândeşti şi era tăiată de L20, de la începuturile culturii Dridu. LocuinŃa nr. 12 (24/1975): de formă aproape pătrată (370 x 366 cm şi A = -7080 cm) şi orientare V-NV – E-SE; spre colŃul V-NV, pe podea, avea o vatră ovală (95 x
191
70 cm), uşor albiată; sub şi în jurul ei şi pe lângă perete erau numeroase pietre împrăştiate. LocuinŃa nr. 13 (30/1975): formă dreptunghiulară (354 x 388 cm şi A = -86-90 cm) şi orientare V-NV – E-SE; nu a avut instalaŃie pentru foc; L13 tăia o locuinŃă din secolul V (L29/1975) şi marginea lui L12, ceea ce arată că este ulterioară lui L12 (sec. VII-VIII). LocuinŃa nr. 14 (4/1964): groapa locuinŃei avea plan pătrat (260 x 270 cm şi A = -66 cm), fiind orientată N – S; în colŃul SE, într-o nişă adâncită cu 35-40 cm, săpată în peretele locuinŃei, era o vatră rectangulară cu colŃurile rotunjite, adâncită cu 3-6 cm şi cu fundul acoperit cu dale de piatră. Spre vatră, la peretele de S al casei, într-o mică groapă cilindrică (DG = 28 cm, A = -60 cm), era o coloană din pietre, printre care s-a găsit şi o cute. Pe latura de N groapa locuinŃei a fost tăiată de un cuptor cu vatra pavată cu dale de piatră, la rândul ei L14 tăind cu latura sa de NV gura unei gropi de mormânt gotic. LocuinŃa nr. 15 (3b/1964): rectangulară (286 x 262 cm şi A = -56-68 cm); orientată N-NE – S-SV; locuinŃa avea în colŃul de N pietre împrăştiate, sub şi printre care era pământ cu cărbune, fără arsură in situ, provenind probabil de la o vatră sau cuptor din pietre. LocuinŃa nr. 16 (12/1973-1974): avea formă uşor trapezoidală (415/494 x 466 cm) şi orientare V-NV – E-SE; pe latura de V-NV, cea mai scurtă, podeaua se adâncea cu 7-8 cm, în această zonă fiind descoperită cenuşă, arsură şi cărbune; în colŃul de V se afla cuptorul din piatră, cu formă de cub, bine construit şi conservat, prezentând arsură în partea de N-NE; spre latura de E-SE, la -15-20 cm sub podea, s-a găsit scheletul unui mic carnivor, probabil un câine. LocuinŃa nr. 17 (15/1973): era de formă rectangulară (574 x 522 cm şi A = 80-85 cm), fiind orientată V-NV – E-SE; pe latura de E-NE era un prag ce se adâncea cu -30-40 cm; în fiecare colŃ era câte o groapă de stâlp; spre colŃul de N era amenajată o vatră rotundă, podeaua fiind arsă. LocuinŃa nr. 18 (11/1973): avea plan aproape pătrat (485 x 465 cm şi A = -6080 cm) şi era orientată pe direcŃia V-NV –E-SE; în colŃul NV se afla vatra, adâncită cu 5-6 cm şi pavată cu dale mari; pe vatră şi în jurul ei erau pietre grupate sau ămprăştiate, provenind probabil de la gardina ei; pe şi în jurul vetrei era multă cenuşă şi cărbune; în colŃul de SE s-a găsit o groapă de stâlp. L18 este datată în secolul VIII. LocuinŃa nr. 19 (8/1973): avea formă aproximativ rectangulară (364 x 425 cm şi A = -50-60 cm), fiind orientată N-NE – S-SV; în fiecare colŃ s-a găsit câte o groapă de stâlp; spre latura de NE se afla vatra (sau un cuptor - ?) amenajată peste dale mari de piatră, împrejur fiind căzute alte pietre, probabil de la o gardină. L19 era tot de secol VIII. LocuinŃa nr. 20 (11/1964): avea plan pătrat (270 x 262 cm şi A = -30-35 cm), cu orientare E-NE – V-SV; pe latura de S şi pe cea de N era câte o groapă de stâlp; spre colŃul de V s-a găsit o vatră mică, ovală, fără lipitură, arsura fiind direct pe podea. L20 tăia groapa lui L11. L20 aparŃine secolului VIII. LocuinŃa nr. 21 (8/1964): era de formă pătrată (438 x 450 cm şi A = -36-46 cm), fiind orientată N-NE – S-SV; în colŃul de N era o mare vatră rotundă, apărând şi multe pietre, majoritatea în dezordine; pietrele aparŃineau pavajului şi gardinei vetrei;
192
pământul din groapa locuinŃei era negru-cărbunos, cu multă cenuşă; L21 suprapunea L3, iar latura sa de N-NE tăia un cuptor ce intersecta parŃial L11. Astfel cuptorul este mai târziu ca L11, dar mai timpuriu decât L21, deci din secolele VII-VIII. LocuinŃa nr. 22 (21/1974): plan trapezoidal (420 x 345-380 cm şi A = -70-78 cm); orientată S-SV – N-NE; în colŃuri avea gropi de par; vatra, acoperită cu o grămadă de pietre, se afla în mijlocul jumătăŃii de NV a locuinŃei; pământul de umplutură conŃinea cenuşă. L22 a fost încadrată secolelor VIII-IX. d. Sec. VI-VIII/IX (locuinŃele nu sunt contemporane între ele: sec. VI-VII – L2, L6, L7; sec. VII – L10; sec. VII-VIII – L11, L12, L15, L20, L21; sec. VIII – L13-?, L18, L19; sec. VIII-IX – L22; restul se încadrează perioadei secolelor VI-VIII). e. Săpături sistematice (I. Nestor, Eugenia Zaharia: 1962/1963 – 1974/1975). f. Popescu 1964, p. 563, nr. 91; Popescu 1965, p. 600, nr. 89; Popescu 1966, p. 720, nr. 85; Nestor, Zaharia 1973, p. 194; Zaharia 1983, p. 449-451; Zaharia 1994-1995; Rep. Sibiu 2003, p. 65, nr. 36.5. g. Autohtoni – Zaharia 1983, p. 449. h. Pe partea dreaptă a drumului Mediaş-Sighişoara, la 3 km de Bratei, a fost descoperit un cimitir biritual (cu partea sa de est distrusă) cu 208 morminte de incineraŃie şi 31 de înhumaŃie, datat în secolele VII-VIII. Unul dintre morminte a aparŃinut unui războinic avar cu cal. (Nestor, Zaharia 1973, p. 196-197).
30. CAIANU MIC, comună, jud. BistriŃa-Năsăud. a. Vatra satului. b. UliŃa de la vest de primărie. c. A fost descoperită o locuinŃă de formă rectangulară (280 x 360 cm), cu colŃurile rotunjite, ce se adâncea cu -40 cm în pământul steril; pe latura de NV a fost surprinsă o vatră sub forma unui pietrar cu plan oval si D = 115 cm. d. Evul mediu timpuriu – sec. VII-X (?). e. Descoperire întâmplătoare; sondaj arheologic – C. Gaiu. f. Gaiu 2000, p. 381, nr. 6.
31. CARANSEBEŞ, municipiu, jud. Caraş-Severin. a. Carbonifera Veche. b. Punctul este la circa 40 m în stânga pârâului ZlăgniŃa, pe terasa a doua. c. În arătură au fost surprinse urmele mai multor locuinŃe semiadâncite în pământ. d. Sec. VII – IX. e. Periegheze – 1974 şi 1975. f. Bejan, Rogozea 1982, p. 220, nr. 3; Bejan 1985-1986, p. 230, nr. 1/c.
32. CARANSEBEŞ, municipiu, jud. Caraş-Severin. a. Câmpul lui Corneanu.
193
b. Prima terasă a Timişului, la 100-200 m (?) spre stânga faŃă de şoseaua Caransebeş – Orşova, în incinta villei rustica romană. c. În încăperile A şi B( ?) ale vilei romane a fost descoperită şi o groapă ce conŃinea material medieval timpuriu. d. Sec. VI – VII/VIII. e. Săpături arheologice privind complexul de construcŃii romane (1975). f. Petrovszky, Petrovszky 1977, p. 312; Bejan, Rogozea 1982, p. 220, nr. 4; Mărghitan 1985, p. 26-27; Rep. Caraş-Severin 2004, p. 45, nr. 13.
33. CARANSEBEŞ, municipiu, jud. Caraş-Severin. a. Strada Romanilor. b. – c. În legătură cu acest punct este menŃionată şi descoperirea unei locuinŃe adâncite în pământ (bordei). d. Sec. VIII – X. e. – f. ArdeŃ 1996, p. 25, nr. 41/A; Rep. Caraş-Severin 2004, p. 45, nr. 46/18.
34. CAREI, oraş, jud. Satu Mare. a. Bobald II. b. În malul pârâului Mergheş (Mérges). c. Cu ocazia unor lucrări de canalizare au fost surprinse vetre de foc realizate din lut şi pietre. d. Sec. VIII – IX. e. Descoperire întâmplătoare; cercetări de suprafaŃă (?). f. Németi 1981-1982, p. 177; Crişan 2006, p. 125.
35. CAREI, oraş, jud. Satu Mare. a. Bobald VI. b. Pe terasa înaltă a pârâului Mergheş (Mérges), pe ambele părŃi ale drumului Carei – Moftiu Mic. c. În anul 1980, în peretele unui canal colector, a fost observat profilul unei locuinŃe semiadâncite, ce a avut şi un cuptor din pietre. d. Sec. VIII-IX. e. Descoperire întâmplătoare; cercetări de suprafaŃă (1996). f. Németi 1999, p. 65, nr. 43.VI.f; Cosma 2002a, p. 180, nr. 48; Cosma 2002b, p. 335-336, nr. 16/44; Crişan 2006, p. 125.
36. CAREI, oraş, jud. Satu Mare. a. StaŃia de epurare a Fabricii de zahăr. b. Pe terasa pârâului Poştei. c. În 1984 a fost descoperită o groapă menajeră, parŃial distrusă, în care s-au găsit bucăŃi de chirpici ars, cenuşă şi cărbune.
194
În 1992 cercetările au adus la lumină o locuinŃă de suprafaŃă, distrusă, şi două cuptoare menajere, folosite pentru copt. În 1995 a fost relevat stratul de cultură şi a fost descoperită o groapă, probabil de provizii, folosită ulterior ca şi menajeră, distrusă aproape total; avea formă rotundă. d. Este posibil să fi fost două orizonturi: sec. VIII-IX şi IX-X. e. Cercetări de suprafaŃă; sondaje arheologice. f. Németi 1988, p. 121; Németi, Sălceanu 1996, p. 26, nr. 42A; Stanciu 1998, p. 402-403, nr. 10C ; Stanciu 2000, p. 153 ; Cosma 2002a, p. 180, nr. 50; Cosma 2002b, p. 336, nr. 16/46; Stanciu 2003, p. 272-273, nr. 11; Crişan 2006, p. 126.
37. CĂMIN, com. Berveni, jud. Satu Mare. a. Podul Crasnei – Cămin XXII. b. Pe terasa de pe malul stâng al râului Crasna, la 2 km. spre est de localitate, în zona podului ce traversează râul. c. În 1981, cu prilejul săpării unui şanŃ, s-au găsit bucăŃi de chirpici ars de la pereŃii unei locuinŃe, fragmente de vatră făŃuită, arsură şi un cuptor menajer apărut la -40 cm adâncime. d. Sec. IX-X. e. Săpături de salvare; cercetări de suprafaŃă. f. Dumitraşcu 1978a, p. 61-62 , nr. 5; Iercoşan 1986-1987, p. 143-144, nr. 8; Németi 1988, p. 126 ; Lazin, Hep 1990, p. 79, nr. 6 ; Stanciu 1998, p. 403-404, nr. 11; Németi 1999, p. 75, nr. 51.a.4; Cosma 2002a, p. 182, nr. 55; Cosma 2002b, p. 336, nr. 18/48; Crişan 2006, p. 127.
38. CĂPLENI, comună, jud. Satu Mare. a. Fosta Grădinărie sau Malul canalului Poşta. b. Locul se află pe terasa de pe malul stâng al râului Crasna, terasă străbătută de pârâul Poşta, ce se varsă în Mlaştina Ecedea. Vestigii apar şi pe malul propriu-zis al mlaştinii. c. A fost identificat un nivel de cultură, fiind descoperite locuinŃe semiadâncite în pământ şi gropi menajere. d. Sec. IX-X. e. Descoperire întâmplătoare; cercetări de suprafaŃă. f. Németi 1999; p. 79, nr. 52.i.5; Cosma 2002, p. 182, nr. 57; Cosma 2002b, p. 336, nr. 19/49 şi 19/50; Crişan 2006, p. 127-128
39. CÂMPIA TURZII, oraş, jud. Cluj. a. – b. Locul este situat la ieşirea din oraş, pe partea dreaptă a DN 15, vis-a-vis de Hanul BroscuŃa. c. Aici a fost descoperită o locuinŃă semiadâncită în pământ (mai degrabă de suprafaŃă), de formă ovală, aproape rotundă (200 x 180 cm) şi cu A = -30 cm. Se afla în perimetrul unei locuinŃe romane târzii.
195
d. Sec. VIII. e. Săpături arheologice privind altă perioadă istorică (1999 - Gh. Lazarovici, M. Meşter). f. Lazarovici, Meşter 2000, p. 28, nr. 35. g. Se vorbeşte de populaŃia locală, de civilizaŃia româno-slavă (Lazarovici, Meşter 2000, p. 28, nr. 35).
40. CEFA, comună, jud. Bihor. a. Ciciocoş sau La Pădure. b. Locul se află pe un grind situat pe o terasă înaltă, în apropierea pârâului Gepiu şi a lacului Cefa, în vecinătatea unei păduri. c1. Aici a fost identificat un nivel de cultură şi un complex arheologic. Este vorba despre o vatră de foc constând din pietre, bucăŃi de chirpic ars şi bolovani, ce delimitau o suprafaŃă de 50 x 100 cm; vatra a fost realizată din pastă amestecată cu pleavă; gardina ei a avut Î = 9 cm, spre muchie fiind subŃiată şi rotunjită. d. Sec. VIII. e. Săpături sistematice. f. Crişan 1991, p.300; Crişan 1993, p. 13-14; Cosma 2002a, p. 183, nr. 60.c1; Cosma 2002b, p. 336, nr. 21/52.b1; Crişan 2006, p. 130-131. c2. Nivel de cultură şi locuinŃe: LocuinŃa nr. 6 (L6/1992): avea plan trapezoidal (650 x 700 x 100 x 150 cm), orientată N – S; a fost surprinsă la -25 cm, podeaua fiind la A = -120 cm; podeaua a fost amenajată din pământ bătătorit; la nivelul podelei au apărut urme de cenuşă şi cărbune, care probabil proveneau de la scheletul din lemn al locuinŃei; pietrele arse şi împrăştiate pe podea puteau să fi aparŃinut unei instalaŃii pentru foc sau acoperişului. LocuinŃa nr. 8/92 (L8/1992): era de formă dreptunghiulară - ? (250 x 150 cm), cu colŃurile rotunjite, fiind orientată N – S cu laturile lungi; conturul ei a apărut la -25 cm, podeaua coborând la -120 cm; nu au fost surprinse urme de la stâlpi de susŃinere sau pari; în ce priveşte instalaŃia pentru foc, din aceasta s-a păstrat o bucată dintr-o platformă circulară şi un fragment de gardină de la o vatră rectangulară; pe podea s-a găsit multă cenuşă, lemn carbonizat, chirpici şi piatre arse secundar. LocuinŃa nr. 8/93 (L8/1993): a fost surprins doar un colŃ al ei, ce a apărut la 50 cm, podeaua fiind la -125 cm. d. A doua jum. a sec. VIII – prima jum. a sec. IX. e. Săpături sistematice. f. Crişan 1987, p. 23, H ; Crişan 1993, p. 14-15; Crişan 1994, p. 25; Cosma 2002a, p. 183, nr. 60.c2; Cosma 2002b, p. 336, nr. 21/52.b2; Crişan, Stanciu, Sfrengeu 2004, p. 81-82, nr. 51; Crişan 2006, p. 130-131. c3. Legat de acest nivel a fost descoperită doar o singură locuinŃă: LocuinŃa nr. 10 (L10/1994): avea plan dreptunghiular - ? (450 x 275 cm), colŃurile în unghi fiind marcate de gropile parilor ce susŃineau acoperişul; podeua, făcută din lut bătătorit (Gr = 3 cm), era la A = -120 cm. LocuinŃa a avut două instalaŃii pentru foc: un cuptor din pietre legate cu lut, aflat în colŃul nord-estic; o vatră simplă, deschisă, cu D = 100 cm, situată lângă peretele estic şi fiind amplasată într-o alveolare cu A = -25 cm, prezentându-se ca o grămadă de pietre, chirpici ars, cioburi şi oase de animale întrun strat de cenuşă şi cărbune.
196
d. Sec. IX-X. e. Săpături sistematice. f. Crişan 1987, p. 23, H; Crişan 1995, p. 37-38; Cosma 2002a, p. 183-184, nr. 60.c3; Cosma 2002b, p. 336, nr. 21/52.b3; Crişan, Stanciu, Sfrengeu 2004, p. 81-82, nr. 51; Crişan 2006, p. 130-131.
41. CENAD, comună, jud. Timiş. a. – b. Locul se află în centrul localităŃii, în vecinătatea bisericii catolice, între aceasta şi biserica ortodoxă sârbească. c. Printre alte descoperiri, aici este menŃionat şi un cuptor de formă ovală (D interior = 45 cm), cercetatat la A = -210-235 cm de la nivelul actual de călcare. A fost clădit din piatră calcaroasă (Î păstrată = 35 cm), vatra fiind la rândul ei căptuşită cu pietre. d. A doua jumătate a sec. VIII – IX. e. Săpături arheologice – 1974-1975. f. Iambor, Matei, Bejan 1982; Bejan 1985-1986, p. 230, nr. 2; Mărghitan 1985, p. 27-32.
42. CERNAT, comună, jud. Covasna. a. Curtea muzeului (conacului) / Grădina Konnáth. b. Locul este un teren plat, pe malul drept al pârâului Cernat, mărginit spre sud de un platou înalt, acoperit de pădure. Pe partea stângă a drumului comunal se află cele trei conace ale membrilor familiei Domokos; la dreapta drumului se află casele şi grădinile lui A. Bokor şi Z. Konnáth; în acest perimetru, cuprinzând drumul, curtea conacului în care se găseşte muzeul şi grădinile amintite, s-au găsit vestigii medievale timpurii. c. Au fost descoperite resturi de la locuinŃe medievale timpurii: LocuinŃa nr. 1 (L1): a fost identificată lângă şi în afara gardului de piatră al conacului în care se află colecŃia etnografică. S-a păstrat doar jumătate din vatra înconjurată de pietre, restul locuinŃei fiind distrusă. LocuinŃa nr. 2 (L2) (Pl. 4/A): a fost descoperită în curtea conacului amintit; avea formă dreptunghiulară (520 x 360 cm), orientată est-vest cu laturile lungi; în colŃul nord-estic se afla cuptorul construit din pietre; în peretele vestic a fost săpat un cuptor de lut, de formă ovală, cu gura spre interiorul casei (D = 100 cm; Î = 100 cm; Gr p.= 4-5 cm); lângă peretele vestic, de o parte şi de alta a cuptorului din lut au fost găsite două gropi de par, la o distanŃă de 130 cm unul faŃă de celălalt; o altă groapă de par se afla în apropierea cuptorului din pietre. (D gropilor = 4-7 cm, iar A = 25-30 cm faŃă de nivelul podelei). LocuinŃa nr. 3 (L3) (Pl. 3/A): a fost surprinsă în grădina Konnáth, în partea dinspre deal; avea formă dreptunghiulară (300 x 340 cm), orientată est-vest pe laturile lungi; din cuptorul construit din pietre, aflat în colŃul nord-vestic, s-au păstrat doar câteva pietre în jurul vetrei puternic arse, fiind deranjat de groapa lui L 4. d. Sec. VIII. e. Cercetări arheologice (1972-1973 – Z. Székely). f. Székely 1992, p. 286-290; Rep. Covasna 1998, p. 73, nr. XII.b.24.(191).
197
43. CICĂU, com. Mirăslău, jud. Alba. a. Sălişte. b. Locul se află pe terasa cu acelaşi nume, situată la nord-vest de satul Cicău. c. În acest punct s-a constatat o suprapunere de aşezări, începând din neolitic (cultura CoŃofeni) şi până-n evul mediu timpuriu. Din ultima aşezare, ce ocupa partea sud-estică a terasei, au fost cercetate trei complexe arheologice (cuptoare). Cuptorul nr. 1 (A.): a fost surprins la -30-45 cm faŃă de nivelul actual de călcare; pare să fi avut o formă elipsoidală, din care s-a păstrat o porŃiune semicirculară cu D = 125 cm; în partea centrală a cuptorului s-au păstrat 3 rânduri de pietre suprapuse, iar pe margini 1-2 rânduri, cu Î max. = 50 cm. Cuptorul nr. 2 (B.): a fost identificat la -50-60 cm; avea formă semicirculară (80 x 105 cm); din acest cuptor s-au păstrat 2 rânduri de pietre suprapuse. Cuptorul nr. 3 (C.): s-a păstrat doar un rând de pietre; putea să aibă formă rectangulară, deoarece porŃiunea descoperită are o latură de 50 cm, iar cealaltă de 75 cm. C2 (B.) se afla la 9 m E şi 10 m N de C1 şi la 17 m E şi 4,10 m S de C3. Adâncimea la care au fost surprinse cuptoarele, -30-60 cm de la nivelul actual de călcare, sugerează existenŃa unor locuinŃe de suprafaŃă. d. Sec. VIII-IX. e. Săpături sistematice. f. Winkler, Takács, Păiuş 1978.
44. CICEU-CORABIA, com. Petru Rareş, jud. BistriŃa-Năsăud. a. Sub Cetate. b. Terasele de sub stânca Ciceului Mic, unde a fost construită cetatea medievală. c. Au fost cercetate, integral sau parŃial, mai multe locuinŃe: LocuinŃa nr. 1: era adâncită în pământ la -130 cm, având plan rectangular (380 x 410 cm), cu laturile lungi orientate S – N. LocuinŃa nr. 2: rectangulară, cu colŃurile rotunjite şi orientată S – N pe axa lungă; se adâncea pânâ la -140 cm de la nivelul actual de călcare; nu au apărut urme de stâlpi de susŃinere; pe latura de N a fost construit un cuptor (D = 100 cm) din pietre. LocuinŃa nr. 3: dezvelită parŃial; groapa locuinŃei se adâncea la -80 cm. LocuinŃa nr. 4: cercetată parŃial, fiind dezvelită pe o suprafaŃă de 300 x 320 cm, mai puŃin latura de nord; se pare că avea plan aproximativ pătrat, cu axa lungă orientată S – N şi cu intrarea plasată pe latura de sud; groapa construcŃiei se adâncea la 110 cm faŃă de nivelul actual de călcare. LocuinŃa nr. 5: dezvelită parŃial; podeaua ai cobora pânâ la – 100 cm. d. Sfârşitul mileniului I (Gaiu 2000, p. 380, nr. 5). e. Săpături arheologice privind alte perioade istorice (1977-1983). f. Gaiu 2000, p. 380-381, nr. 5.
45. CICIR, com. Vladimirescu, jud. Arad. a. Balastiera Cicir. b. Locul se află pe terasa Mureşului.
198
c. Aici, câteva locuinŃe adâncite în sol au fost distruse de lucrări. Una dintre ele a avut o instalaŃie pentru foc ce consta din lipitură de lut arsă şi pietre. d. Sec. IX-X. e. Descoperire întâmplătoare. f. Pădureanu 1979, p. 153; Pădureanu 1985, p. 31, B; Cosma 2002a, p. 185, nr. 66; Cosma 2002b, p. 337, nr. 24/55; Crişan 2006, p. 133.
46. CLADOVA, com. Păuliş, jud. Arad. a. Dealul cu Cetatea sau Dealul Carierei. b. În apropierea râului Mureş, la E de localitate. c. A fost surprins conturul mai multor locuinŃe adâncite în pământ. Cel puŃin o locuinŃă a fost distrusă de o locuire ulterioară (sec. XII-XIII). d. Sec. VI – VIII. e. Cerectări de suprafaŃă – 1971; săpături de salvare – 1979; cercetări sistematice – 1977-anii ´80 (?). f. BoroneanŃ 1980, p. 119; Mărghitan 1985, p. 35-36.
47. COASTA, com. Şieu-Odorhei, jud. BistriŃa-Năsăud. a. Podul Breti. b. Terasă joasă situată în unghiul format de şoseaua Coasta – Şieu-Odorhei şi drumul spre Bretea, pe partea stângă a drumului. c. Pe suprafaŃa solului, în urma unor lucrări, au putut fi observate urmele mai multor vetre de foc şi locuinŃe. Există şi urmele unei aşezări din sec. V-VI. d. Sec. VII/VIII-IX. e. Descoperire întâmplătoare; cercetări de suprafaŃă: C. Gaiu. f. Gaiu 2000, p. 381, nr. 7.b; Gaiu 2003, p. 106, nr. 13.
48. COASTA, com. Şieu-Odorhei, jud. BistriŃa-Năsăud. a. Vatra satului – Grădina lui Găurean Teodor. b. Punctul se află în vatra satului Coasta, la 1,5 km de aşezarea medievală timpurie (sec. VIII) de la Şirioara – Rât, com. Şieu-Odorhei. c. Aici a fost descoperită şi cercetată o locuinŃă semiadâncită în sol (-60 cm pe latura de S şi -90 cm pe cea de N; terenul era în pantă), de formă rectangulară (360 x 320 cm); avea în colŃul nord-estic un cuptor din pietre de râu, cu gura mărginită de lespezi din gresie, având formă pătrată cu latura de 100 cm, vatra fiind cu 3 cm înălŃată faŃă de podea; locuinŃa s-a sprijinit pe tălpi groase de lemn, ale căror resturi carbonizate marcau marginea gropii acesteia. d. Sec. VIII. e. Sondaj arheologic. f. Gaiu 1984, p. 63; Gaiu 2000, p. 381, nr. 7.a.
49. COMANA DE JOS, comună, jud. Braşov. a. Dealul Heleşteului.
199
b. Punctul se află la nord-est de Dealul Slătinii, în partea stângă a şoselei ce duce la Rupea, nu departe de punctul Gruiul Văcarului (circa 500 m). c. Aproximativ la treimea distanŃei dintre marginea dinspre Olt a terasei şi şosea au fost descoperite 2 cuptoare din pietre, ce au aparŃinut unor locuinŃe medievale timpurii. În punctele Gruiul Văcarului şi Dealul Heleşteului, fie au fost două aşezări aproximativ contemporane, fie cea de pe grui s-a mutat pe terasa Oltului. d. Sec. VIII-IX. e. Sondaj arheologic (1976). f. Glodariu, Florea, Ciupea 1980, p. 21, 95.
50. COMANA DE JOS, comună, jud. Braşov. a. Gruiul Văcarului. b. Gruiul este situat la 1,6 km de sat, în lunca Oltului, în stânga şoselei ŞercaiaRupea, la 500 m vest-nord-vest de şosea; până la cursul actual al Oltului distanŃa este de 500 m; între grui şi Olt curge Valea CuciulăŃii, care se varsă în Olt la sud-vest de grui. c. Aici a fost descoperită o aşezare dacică, suprapusă de una medievală timpurie. Din cea de-a doua aşezare au fost dezvelite 33 de locuinŃe, câteva vetre în aer liber şi a fost recoltat material arheologic. LocuinŃa nr. 1 (L1; Pl. 5): avea formă dreptunghiulară - ? (340 x 315 cm), fiind adâncită până la –90 cm faŃă de limita inferioară a stratului de cultură; aproape de mijlocul laturii de nord era un cuptor din pietre, cu calota prăbuşită, cu vatra de 60 x 72 cm, având la gură două lespezi de piatră aşezate vertical. LocuinŃa nr. 2 (L2; Pl.5): avea formă de patrulater neregulat (280 x 335 x 250 cm), fiind adâncită la -97 cm faŃă de limita inferioară a stratului de cultură; cuptorul se afla în colŃul laturii scurte a locuinŃei, tot cu 2 lespezi de piatră aşezate vertical de o parte şi de cealaltă a gurii. LocuinŃa nr. 3 (L3; Pl.5): cu formă de pentagon neregulat (225 x 250 x 250 x 310 x 275 cm) şi laturile uşor rotunjite, L3 se adâncea până la -87 cm faŃă de limita inferioară a stratului de cultură; cuptorul din pietre era pe latura cea mai surtă, având în exterior 120 x 130 cm.; pe latura opusă, adică cea mai lungă, se afla intrarea (spre vest). LocuinŃa nr. 5 (L5; Pl. 6): era aproape de formă trapezoidală (circa 250 x 360 x 300 cm), fiind adâncită cu -60 cm faŃă de limita inferioară a stratului de cultură; în colŃul estic era plasat cuptorul din pietre, partea superioară a calotei sale fiind distrusă de plug. LocuinŃa nr. 7 (L7; Pl.7): avea plan de patrulater neregulat (260 x 300 x 400 x 340 cm – trapezoidal ?), cu colŃurile rotunjite; a fost refăcută, însă se pare că după acelaşi plan; adâncimea iniŃială a gropii locuinŃei era de -100 cm faŃă de nivelul vechi de călcare; cuptorul a fost cruŃat în perete şi apoi lipit cu lut, el aflându-se în colŃul SE, mai ridicat cu 35 cm faŃă de podină. După refacerea locuinŃei, adâncimea ei a fost de -80 cm; s-a construit şi un cuptor nou, tot cruŃat în perete, acum fiind plasat la 1/3 din lungimea laturii lungi şi cu 54 cm mai sus faŃă de podea. Diametrul primului cuptor a fost de 120 cm, iar al celui de-al doilea de 115 cm. În faza a doua a locuinŃei intrarea s-a aflat pe latura de vest, unde a fost găsită o piatră de gresie nisipoasă ce avea în centrul ei o cavitate circulară, unde, probabil, se învârtea uşorul uşii.
200
LocuinŃa nr. 9 (L9): era de forma unui dreptunghi - ? neregulat (250 x 220 cm), cu A = -55 cm faŃă de nivelul vechi de călcare. Cuptorul era cruŃat în perete, 1/3 din el fiind plasat în afara perimetrului locuinŃei, restul fiind făcut tot din lut, dar în interior; diametrul său interior era de 105 cm; în partea unde nu a fost cruŃat, grosimea peretelui era de 10 cm. În apropierea laturii de sud-est s-au găsit câteva pietre grupate, care ar putea reprezenta resturile unui cuptor din pietre anterior (?). LocuinŃa nr. 11 (L11; Pl.6): a fost cercetată parŃial şi pare să fi avut un plan trapezoidal; era semiadâncită în pământ; probabil că a avut un cuptor din pietre. LocuinŃa nr. 11 (LocuinŃa 11): a fost descoperit doar cuptorul din lut, locuinŃa fiind distrusă încă din vechime. LocuinŃa nr. 12 (L12; Pl.6): avea formă dreptunghiulară - ? (dimensiunea max. = 340 x 250 cm), cu una din laturile scurte rotunjită şi cu A = -98 cm faŃă de nivelul vechi de călcare; cuptorul, distrus aproape în întregime şi cu piatra luată din vechime, se pare că era la jumătatea uneia dintre laturile lungi. LocuinŃa nr. 13 (L13): nu s-au determinat forma şi dimensiunile; se adâncea până la -70 cm faŃă de nivelul inferior al stratului de cultură; a dispus de un cuptor din pietre, demontat din vechime. LocuinŃa nr. 14 (L14; Pl.6): avea plan rectangular - ? (latura scurtă = 350 cm, iar cea lungă = peste 400 cm), adâncindu-se până la -65 cm faŃă de nivelul antic de călcare; cuptorul era în colŃul estic, parŃial fiind în afara locuinŃei (la exterior, cuptorul avea dimensiunile de 150 x 160 cm, iar în interior de 50 x 105 cm şi Î = 50 cm). Între cuptor şi peretele sud-vestic era un fel de treaptă, aici adâncimea podelei fiind doar de 35 cm; este posibil să fi servit drept loc pentru dormit. LocuinŃa nr. 15 (L15; Pl.6): era de formă dreptunghiulară - ? (300 x 250 cm), cu colŃurile rotunjite şi A = -60 cm faŃă de vechiul nivel de călcare; suprapunea parŃial L33. LocuinŃa nr. 16 (L16; Pl.6): avea forma unui pătrat neregulat (290 x 285 cm), cu A = -113 cm faŃă de vechiul nivel de călcare; cuptorul se afla în colŃul vestic, cu pereŃii păstraŃi pe una din laturi până la înălŃimea de 65 cm, vatra fiind cu 13 cm. mai sus decât podina; s-au găsit şi 4 gropi de stâlp: unul lângă peretele de SE, al doilea lângă peretele de NV, iar ceilalŃi doi, foarte apropiaŃi unul de celălalt, aproximativ la jumătatea distanŃei dintre pereŃii lungi. LocuinŃa nr. 18 (L18): a fost cercetată doar parŃial; era de plan pătrat, cu latura de 330 cm şi A = -56 cm faŃă de nivelul actual de călcare; cuptorul a fost construit în colŃul sudic, având partea superioară a pereŃilor la a. de numai -28 cm. LocuinŃa nr. 19 (L19; Pl.5): a avut două faze de construcŃie. În prima fază se adâncea la -90 cm de la nivelul actual de călcare şi la -70 cm de la nivelul de călcare al aşezării; în colŃul estic s-a aflat un cuptor din pietre. Apoi locuinŃa a fost refăcută, acum mergând doar până la -40 cm de la nivelul vechi de călcare; cuptorul de piatră a fost demontat şi înlocuit cu un cuptor de lut cruŃat, plasat în colŃul vestic şi doar parŃial în apaŃiul locuinŃei. LocuinŃa nr. 20 (L20; Pl.5): era de formă dreptunghiulară - ? (320 x 270 cm), cu A = -30 cm faŃă de nivelul vechi de călcare; latura pe care se afla cuptorul era puŃin rotunjită; vatra cuptorului era la nivelul podelei.
201
LocuinŃa nr. 21 (L21; Pl.5): avea plan rectangular - ? (295 x 235 cm) şi A = 78 cm de la nivelul vechi de călcare; peretele nordic al locuinŃei era prăbuŃit; cuptorul a fost construit în colŃul de est, acum fiind parŃial demontat. LocuinŃa nr. 22 (L22): în ce priveşte această locuinŃă, a putut fi cercetat parŃial doar cuptorul din pietre. LocuinŃa nr. 23 (L23; Pl.7): a fost cercetată parŃial; se adâncea până la -60 cm faŃă de limita inferioară a stratului de cultură; lângă peretele estic s-a găsit urma unui stâlp. LocuinŃa nr. 24 (L24; Pl.7): suprapunea parŃial L25; pare să fi avut un plan patrulater. LocuinŃa nr. 25 (L25; Pl.7): pare să fi avut tot o formă patrulateră şi două faze de construcŃie. În prima fază locuinŃa a avut un plan patrulater şi se adâncea până la -110 cm faŃă de nivelul actual de călcare, având şi un cuptor. În faza a doua podina a fost amenajată cu 50 cm mai sus şi a fost construit un alt cuptor, demontat şi acesta probabil cu ocazia construirii locuinŃei 24. LocuinŃa nr. 26 (L26; Pl.7): avea plan aproape oval, cu axele de 400 cm şi 315 cm, având A = -65 cm faŃă de nivelul vechi de călcare. Şi această locuinŃă a suferit o refacere. În primă fază a avut un cuptor de lut cruŃat în perete în afara perimetrului locuinŃei, care a fost apoi înlocuit cu un cuptor de piatră. LocuinŃa nr. 27 (L27; Pl.7): era de formă patrulateră, cu laturile inegale (lăŃimea era de circa 350 cm) şi A = -80 cm; în profilui peretelui nord-estic au apărut urmele unui stâlp. LocuinŃa nr. 28 (L28; Pl.7): a avut un plan pătrat (325 x 320 cm), cu una din laturi rotunjită şi A = -40-50 cm faŃă de limita inferioară a stratului de cultură; la construcŃia cuptorului ce se afla în colŃul de est s-au folosit şi patru Ńigle romane. Pe traseul peretelui curbat s-au găsit urmele a 5 pari, într-unul din colŃuri urmele unui stâlp (D = 33 cm) şi pe la mijlocul laturii opuse cuptorului urmele altui stâlp. LocuinŃa nr. 29 (L29; Pl.6): avea formă de dreptunghi (435 x 390 cm), cu cuptorul de piatră construit în colŃul estic. LocuinŃa nr. 31 (L31): probabil că a fost de formă patrulateră şi a avut şi un cuptor din pietre; în colŃul estic au apărut urmele unui stâlp. LocuinŃa nr. 32 (L32; Pl.5): suprapunea parŃial L33; era de formă ovală, cu latura lungă de 390 cm şi cea scurtă de 270 cm, adâncindu-se până la -42 cm de la nivelul vechi de călcare; cuptorul a fost distrus aproape în întregime. LocuinŃa nr. 33 (L33): a fost suprapusă parŃial de L15 şi de L32; pare să fi avut un plan patrulater neregulat şi un cuptor din pietre demontat din vechime. LocuinŃa nr. 34 (L34; Pl.5): avea formă aproape trapezoidală (250 x 280 x 300 x 285 cm), cu A = -40 cm de la nivelul vechi de călcare; cuptorul se afla în colŃul nordic, pe latura cea mai scurtă, la gura lui fiind o groapă cu D = 55 cm şi A = -38 cm, plină cu cenuşă şi cărbune. LocuinŃa nr. 35 (L35): suprapunea 3 gropi dacice şi o vatră ovală pe care s-a găsit un fragment ceramic medieval timpuriu. LocuinŃa a avut două faze de construcŃie (poate trei, vatra ovală reprezentând o fază mai veche, când locuinŃa se adâncea până la 100 cm). În prima fază locuinŃa se adâncea la -90 cm, având un cuptor din pietre, demontat ulterior. În faza a doua locuinŃa pare să fi avut o formă patrulateră (probabil rectangulară, cu latura lungă de 400 cm), cu A = -65 cm; acum a fost construit un cuptor
202
în bloc de lut cruŃat, în afara spaŃiului locuinŃei, pe la mijlocul uneia dintre laturile lungi (70 x 80 cm); podina locuinŃei era la -35 cm de la nivelul vechi de călcare. LocuinŃa nr. 36 (L36): a fost deranjată de L26; pare să fi avut un plan oval. LocuinŃa nr. 37 (L37): avea formă ciudată, cu un ieşind pe latura de NE. LocuinŃa nr. 38 (L38): este posibil să fi avut un plan patrulater. Intrarea în locuinŃe se afla, de obicei, în partea opusă cuptorului. Din cele 24 de locuinŃe cu plan stabilit în mod cert, 9 erau orientate N – S, 8 NE – SV, 6 E – V şi una NV – SE. Vatra în aer liber nr. 1 (V1): avea D = 35 cm; crusta bine arsă avea grosimea de 1 cm; pământul de sub vatră a fost înroşit de foc, descrescând în intensitate până la 6 cm. Vatra în aer liber nr. 2 (V2): era de formă ovală, cu D = 34 cm şi avea în jur resturile unei gardine înalte de 6 cm şi groasă de 2-3 cm; crusta vetrei era bine arsă şi pământul de sub ea înroşit. Ambele vetre erau în aer liber, însă nu se poate preciza dacă au fost sau nu adăpostite. d. Sec VIII (eventual: sfârşitul sec. VII – începutul sec. IX). e. Săpături sistematice privind perioada dacică (I. Glodariu, Fl. Costea, I. Ciupea). f. Stoia 1976, p. 277, nr. 40/b; Glodariu, Costea, Ciupea 1980, p. 69-97. g. PopulaŃia românească – Glodariu, Costea, Ciupea 1980, p. 97.
51. COŞENI (Szotyor), mun. Sfântu Gheorghe, jud. Covasna. a. – b. Locul se află la capătul sudic al satului, pe terasa de pe malul drept al Oltului, pe partea stângă a drumului spre Braşov. c. În acest punct a fost descoperită o locuinŃă de formă pătrată (latura de circa 300 cm), cu A = -50 cm şi latura sudică distrusă; în colŃul sud-estic a avut o vatră înconjurată cu pietre, o parte a ei fiind distrusă. d. Sec. VIII. e. Descoperire întâmplătoare; sondaj. f. Szèkely 1992, p. 300; Rep. Covasna 1998, p. 125, nr. XXIX.a.1.(473).
52. CRĂCIUNEŞTI, com. Bocicoiu Mare, jud. Maramureş. a. Mohelca. b. Punctul se află la marginea vestică a satului, la aproximativ 500 m de malul stâng al Tisei, între terasa înaltă a râului şi înălŃimea Mohelca, pe o suprafaŃă în pantă uşoară, mărginită spre E şi N de o zonă mocirloasă. c. Stratul de cultură este inconsistent şi discontinuu. LocuinŃa nr. 1: era de suprafaŃă, cu plan dreptunghiular (aprox. 470 x 210 cm); nu s-au putut delimita clar marginile locuinŃei; a fost sesizată la -28 cm de la actualul nivel de călcare; spre centrul ei, pe o suprafaŃă de circa 230 x 210 cm, erau concentrate pietre arse, cenuşă, cărbune, fragmente ceramice şi câteva bucăŃi de chirpici ars, acestea fiind rămăşiŃele unei posibile vetre deschise.
203
LocuinŃa nr. 2: se afla le 60 m E de L1; a avut formă oval-neregulată (460 x 270 cm); a fost identificată la -45 cm, adâncindu-se în steril până la -70 cm (probabil era tot o locuinŃă de suprafaŃă, uşor adâncită = cu -25 cm); groapa locuinŃei era umplută cu pietre de râu arse puternic, amestecate cu lut, mult cărbune şi fragmente ceramice; în zona gropii, nivelul de călcare se adâncea, ceea ce ar putea indica dimensiuni mai mari pentru complex (D = circa 640 cm). d. Mijlocul şi a doua jumătate a sec. VII. e. Sondaje arheologice (1972 – R. Popa, R. Harhoiu şi K. Kacsó; 1976 – G. M. Iuga). f. Popa, Harhoiu 1989, p. 256-265; Stanciu 1998, p. 408-409, nr. 20.
53. CRISTURU SECUIESC, oraş, jud. Harghita. a. Poala Bradului / Fenyöalja. b. Locul se află la sud de oarş, în stânga drumului spre Băile Fântâna Sărată (Sóskut), pe un bot de deal orientat est-vest, între pâraiele Valea CetăŃii (Vàrpataka) şi Fântâna Sărată (Sóskutpataka), fiind o terasă a Târnavei Mari. c. Aici au fost descoperite 5 locuinŃe: LocuinŃa nr. 1 (L1): era de formă rectangulară (300 x 350 cm), cu A = -71 cm şi axa lungă orientată est-vest; cuptorul din pietre se afla în colŃul nord-estic. LocuinŃa nr. 2 (L2) (Pl. 3/B): aproape pătrată (280 x 280 cm), cu A = -70 cm şi vatra din pietre construită în colŃul nord-estic; era la 3 m spre vest de L1. LocuinŃa nr. 3 (L3) (Pl. 3/B): era de formă pătrată (latura = 260 cm), cu A = 80 cm şi cuptorul de piatră plasat în colŃul nord-vestic, cu gura spre est; groapa locuinŃei tăia în partea de vest groapa lui L2. LocuinŃa nr. 4 (L4): avea formă dreptunghiulară (300 x 325 cm) şi A = -36 cm; cuptorul din pietre era în colŃul nord-estic, cu gura spre vest. LocuinŃa nr. 5 (L5): a fost deranjată; avea forma unui pătrat cu latura de 300 cm; din cuptorul de piatră s-au păstrat câteva pietre mici, fundul lui ars la roşu apărând în colŃul de nord. d. Sec. VII – începutul sec. VIII sau sec. VII – IX (?). e. Săpături sistematice (1965-1969). f. Szèkely 1970, p. 312, nr. 21; Szèkely 1988, p. 178-181, 183; Beldiman 1990, p. 230 (tabel); Benkö 1992, p. 184, nr. 22/17; Szèkely 1992, p. 184-192; Rep. Harghita 2000, p. 118, nr. XI.d/17(263); Baltag 2004, p. 172, nr. 17.e.
54. CRISTURU SECUIESC, oraş, jud. Harghita. a. Valea Caldă / Valea Pârâului CetăŃii. b. Punctul se află pe terasa Târnavei Mari, la sud de oraş, fiind traversată de la est la vest de Valea CetăŃii. Este vorba despre partea nordică a terasei, numită Valea Caldă, partea sudică numindu-se Poala Bradului. c. În 1967 au fost dezvelite 4 cuptoare construite din pietre, în cazul a două dintre ele fiind identificată şi locuinŃa sau părŃi din ea. În 1969 au fost descoperite alte 8 locuinŃe:
204
LocuinŃa nr. 1 (L1): avea formă pătrată, cu latura de 375 cm, A = -30 cm (posibil o construcŃie de suprafaŃă) şi cuptorul din pietre în colŃul nord-estic, cu gura spre sud. LocuinŃa nr. 2 (L2): era pătrată, cu latura de 325 cm, A = -76 cm şi cuptorul din pietre construit în colŃul nordic, cu gura la sud. LocuinŃa nr. 3 (L3): de formă rectangulară (400 x 360 cm), era orientată cu axa lungă pe direcŃia est-vest şi avea A = -97 cm; cuptorul de piatră se afla în colŃul nordestic. LocuinŃa nr. 4 (L4): avea plan dreptunghiular (420 x 350 cm), cu axa lungă pe direcŃia nord-sud, A = -70 cm şi cuptorul din pietre construit în colŃul nord-estic, cu gura spre sud. LocuinŃa nr. 5 (L5): a fost deranjată; din cuptorul de piatră s-au recuperat câteva pietre mici. LocuinŃa nr. 6 (L6): deranjată,; din cuptorul construit din pietre s-au păstrat doar 3 pietre. LocuinŃa nr. 7 (L7): deranjată; s-au găsit câteva pietre de la cuptorul de piatră. LocuinŃa nr. 8 (L8): deranjată; câteva pietre căzute grămadă indicau locul cuptorului. d. Sec. VII – VIII. e. Săpătură de salvare – 1967 (I. Molnár şi A. Székely); săpătură sistematică – 1969 (Z. Székely). f. Popescu 1970, p. 511, nr. 118; Székely 1973, p. 222-223, nr. 7; Székely 1988, p. 181-182; Beldiman 1990, p. 230 (tabel); Benkö 1992, p. 184-185, nr. 22/18; Rep. Harghita 2000, p. 118-119, nr. XI.d/18(264); Baltag 2004, p. 172, nr. 17.c.
55. CUCEU, oraşul Jibou, jud. Sălaj. a. Valea Bochii. b. Localitatea Cuceu este situată la extremitatea sudică a Dealurilor Sălajului. Punctul se află în partea dreaptă a şoselei Zalău – Mirşid – Jibou, vis-vis de fosta haltă C.F.R. Cuceu. c. Aici au fost descoperite comlexe arheologice medievale timpurii: LocuinŃa-1978 (L2-1978): avea formă rectangulară (375 x 200 cm), cu colŃurile rotunjite şi orientarea SV – NE pe axa lungă; se adâncea până la -30 cm de la nivelul vechi de călcare (cred că este vorba de un complex de suprafaŃă); n-au apărut urme de la gropi de par; este posibil ca în colŃul nordic să fi avut un cuptor din pietre, deoarece s-au găsit pietre arse şi cărbune. LocuinŃa nr. 1 (L1-1999): era uşor adâncită în sol, având formă aproape rectangulară, cu colŃurile puternic rotunjite; s-a conturat la a.= -30-40 cm, fundul ei fiind la -60 cm (este posibil să fie vorba de o locuinŃă de suprafaŃă). La mijlocul laturii de est avea un cuptor scobit în bloc de lut cruŃat; bolta sa era căzută peste vatră, care se afla la A = -55 cm, era puternic arsă, având o crustă roşie-cărămizie groasă de 3-5 cm; în faŃa cuptorului era săpată o groapă de deservire, ce pornea de la -60 cm, fundul ei ajungând la -74 cm faŃă de nivelul actual de călcare; umplutura gropii conŃinea cenuşă, chirpici şi multe pietre de râu. Intrarea săpată în pantă se afla pe latura sudică a locuinŃei. Au fost
205
sesizate şi urmele a doi stâlpi de construcŃie, unul dispus aproximativ central şi având diametrul mai mare, iar celălalt era plasat pe latura de vest şi avea diametrul mai mic. LocuinŃa nr. 2 (L2-1999): avea formă oval-alungită şi era de tipul adâncită în pământ; s-a conturat la -47-48 cm.S-au constatat mai multe faze de refacere a locuinŃei. În primă fază podeaua era la -90-95 cm; umplutura ei consta din pământ negru şi mult cărbune. În faza următoare locuinŃa a fost mărită în lungime, iar peste umplutura vechii locuinŃe fiind trasă o lentilă subŃire de lut gălbui, care mai târziu a ars din cauza incendierii complexului. În a treia fază de refacere, locuinŃa a fost lărgită, iar peste umplutura fazei anterioare s-a tras o lentilă de lut; instalaŃia de foc (cuptor din pietre distrus din vechime) a fost construită într-un capăt al complexului, la o adâncime mai mică decât fundul acestuia, pietrele cuptorului fiind împrăştiate pe o parte a suprafeŃei locuinŃei. LocuinŃa nr. 3 (L3-1999): a fost cercetată doar parŃial; avea formă probabil oval-alungită şi era de tipul adâncit; a apărut la -50 cm, fundul ei ajungând la -90 cm faŃă de nivelul actual de călcare; pe fundul locuinŃei s-a găsit o aglomerare de pietre de râu arse, care proveneau probabil de la instalaŃia pentru foc. LocuinŃa nr. 4 (L4-1999): a fost cercetată tot parŃial; era de tipul adâncit şi avea formă neregulată; complexul s-a conturat la -60 cm şi a fost săpat în trepte, fundul acestuia ajungând la -110 cm faŃă de nivelul actual de călcare. În partea de locuinŃă cercetată nu a fost surprinsă instalaŃia pentru foc. În partea de sud a locuinŃei, în exteriorul ei, au fost surprinse urmele a trei gropi de stâlp; în interiorul complexului s-au găsit bucăŃi mari de lemn ars ce proveneau de la unul din stâlpii interiori ai locuinŃei, stâlp ars şi prăbuŃit în urma unui incendiu. Groapa-1978 (G4-1978): avea formă circulară (D = 117 cm), fiind adâncită la 35 cm faŃă de nivelul antic de călcare. Groapa nr. 1 (G1-1999): era de formă ovală, cu fundul drept; a apărut la -47 cm, fundul ei atingând A = -57 cm. Groapa era la 30 cm de L2-1999. Groapa nr. 2 (G2-1999): avea formă aproximativ circulară şi a fost identificată la -56 cm, fundul ei fiind la -70 cm. Era la circa 2,5 m de L2-1999. Groapa nr. 3 (G3-1999): a fost sesizată la A = -45 cm şi mergea până la -55 cm. Se afla la circa 1,3 m de L3-1999. Vatra-1978 (V-1978): era formată dintr-o porŃiune ovală (100 x 60 cm), lutuită şi puternic arsă, fiind uşor adâncită în sol şi mărginită de pietre mari arse. Era o vatră în aer liber. Se afla la 2 m spre vest de L-1978 şi la 1,5 m de G4-1978. d. Sec. VIII-IX. e. Sondaj arheologic (1994-Al. V. Matei); săpături de salvare (1999-Dan şi Sanda BăcueŃ-Crişan). f. Matei 1979, p. 484, nr. 8.b.; Stanciu, Matei 1994; BăcueŃ-Crişan, BăcueŃCrişan 2000b, p. 32, nr. 45; Cosma 2002a, p. 214-216, nr. 152; Cosma 2002b, p. 343, nr. 62/124; BăcueŃ-Crişan 2000-2004, p. 90-91; BăcueŃ-Crişan 2006; Crişan 2006, p. 140.
56. CULCIU MARE, comuna Culciu, jud. Satu Mare. a. Boghilaz. b. În hotarul sudic al satului, pe terasa râului Someş. c. LocuinŃă: a fost parŃial distrusă de revărsări ale apelor Someşului; conturul ei a fost surprins la -30 cm faŃă de nivelul actual de călcare, podeaua fiind la A = -25 cm
206
faŃă de nivelul antic de călcare (locuinŃă de suprafaŃă); avea plan dreptunghiular (300 x 215 cm, măsurat pe axe), cu colŃurile rotunjite, fiind orientată N-V – S-E pe laturile lungi; latura sud-vestică era uşor arcuită spre exterior. Se menŃionează existenŃa în peretele sud-vestic a unui cuptor scobit în lut, însă, se pare că, locuinŃa suprapune amintitul cuptor; acesta avea formă de trapez (100 x 155 x 100 x 125 cm), cu colŃurile uşor rotunjite, adâncindu-se cu -25 cm faŃă de podeaua locuinŃei. d. Sec. IX-X. e. Sondaj arheologic. f. Popescu 1968a, p. 689, nr. 83; Popescu 1968b, p. 433, nr. 83; Rusu 1971, p. 721, nota 38; Bader 1981-1982, p. 156-157, nr. 32; Lazin, Hep 1990, p. 80, nr. 10; Stanciu 1996, p. 71-73, nr. 2; Cosma 2002a, p. 187-188, nr. 77; Cosma 2002b, p. 337, nr. 30/63; Crişan 2006, p. 141.
57. CULCIU MARE, comuna Culciu, jud. Satu Mare. a. Zöldmezö. b. Punctul se află la marginea estică a satului, la circa 150-200 m spre sud-vest de fostele grajduri C.A.P. c. Din aşezare a fost dezvelită o singură locuinŃă, probabil cu o parte adâncită în pământ, având plan dreptunghiular sau aproape pătrat; a beneficiat de un cuptor săpat într-un bloc de lut cruŃat. d. Sfârşitul sec. VI – prima jumătate a sec. VII. e. Sondaj arheologic. f. Stanciu 1999.
58. DIPŞA, com. GalaŃii BistriŃei, jud. BistriŃa-Năsăud. a. Fundoaia. b. – c. A fost dezvelită o locuinŃă adâncită în pământ, cu plan rectangular (360 x 400 cm), orientată NE – SV pe axa lungă; instalaŃia pentru foc se afla în colŃul de V, având vatra cu 28 cm mai sus decât podeaua locuinŃei. d. A doua jumătate a sec. VIII sau începutul sec. IX. e. Săpături arheologice privind altă perioadă istorică (1990-1991). f. Gaiu 2000, p. 382, nr. 12; Gaiu 2003, p. 107, nr. 17.
59. DUDEŞTII VECHI, comună, jud. Timiş. a. Movila lui Dragomir sau În spatele gării. b. În partea de SV a cumunei, în spatele Gării Dudeştii Vechi. c. A fost cercetată o locuinŃă de suprafaŃă, apărută la -30 cm sub stratul vegetal; avea plan oval (250 x 200 cm), în partea sa de S având o vatră mică (arsura ei măsura 12 cm) făcută peste un pat de cioburi provenite de la un vas-borcan. Aşezarea medievală timpurie suprapunea o altă aşezare din secolele III-IV. d. Sec. IX – X. e. Săpături (?) – A. Bejan, D. Tănase-2000. f. Bejan, Tănase 2001, p. 79-80, nr. 60.
207
60. ELISENI, com. Secuieni, jud. Harghita. a. Poala Văii Fânului / Szénásvölgyalja sau Cimitirul Cailor / Lótemetö. b. La nord-vest de sat este un platou mai ridicat, înconjurat de Valea Somos şi Valea FânaŃelor (Szénásvölgy). Platoul este tăiat în două de un drum. Între acest drum şi Valea FânaŃelor locul se cheamă Poala Văii Fânului, iar între drum şi Valea Somos este locul numit Cimitirul Cailor. c. Pe platoul amintit s-au descoperit 11 locuinŃe: LocuinŃa nr. 1 (L1): era de formă rectangulară (330 x 270 cm), cu axa lungă orientată NE – SV şi A = -130 cm; cuptorul din pietre se afla în colŃul nordic; nu au apărut urme de stâlpi. LocuinŃa nr. 2 (L2): a fost deranjată; s-au găsit doar câteva pietre de la cuptor şi vatra arsă la roşu. LocuinŃa nr. 3 (L3): partea ei sudică a fost tăiată de o altă locuinŃă, astfel că nu s-au putut stabili dimensiunile ei; latura de nord a avut lungimea de 370 cm; în colŃul NV s-au păstrat câteva pietre din cuptor şi vatra arsă la roşu; nu s-au constatat urme de stâlpi. LocuinŃa nr. 3a (L3a): tăia latura de nord a lui L7; avea formă pătrată (latura = 320 cm), fiind adâncită la -45 cm; cuptorul din piatră era în colŃul nord-estic, cu gura spre sud. LocuinŃa nr. 4 (L4): avea formă pătrată, cu latura de 320 cm; n-au apărut urme de la stâlpi; în colŃul NV s-au păstrat câteva pietre şi vatra arsă la roşu a cuptorului. LocuinŃa nr. 5 (L5): cu plan pătrat (latura = 340 cm), ea se adâncea la -80 cm; cuptorul din pietre era în colŃul nord-estic, cu gura spre sud; n-au apărut urme de la stâlpi. LocuinŃa nr. 6 (L6): a fost deranjată; din cuptorul construit din piatră s-au păstrat câteva pietre. LocuinŃa nr. 7 (L7): de asemenea a fost deranjată; avea formă aproximativ pătrată (400 x 380 cm), cu axa lungă orientată E – V şi A = -85 cm; din cuptorul ridicat din pietre s-au păstrat doar pietrele de pe latura lui estică şi vatra arsă la roşu; nu au apărut urme de la stâlpi de susŃinere. LocuinŃa nr. 8 (L8): deranjată; era de plan pătrat (latura = 320 cm), cu cuptorul din pietre în colŃul nord-estic, cu gura spre sud. LocuinŃa nr. 9 (L9) (Pl. 4/B): avea formă rectangulară (500 x 400 cm), cu A = -75 cm; cuptorul din pietre era în colŃul nord-estic; n-au apărut urme de gropi de stâlp. LocuinŃa nr. 10 (L10): suprapunea o locuinŃă a culturii Wietenberg; avea plan rectangular (500 x 550 cm), cu axa lungă orientată E – V şi cuptorul de piatră construit în colŃul nord-estic, cu gura către sud. d. Sec. VII-VIII (sau VI-IX – Baltag 2004, p. 173, nr. 24.b.). e. Săpături sistematice (1967, 1970-1971). f. Székely 1973, p. 223, nr. 8; Székely1974-1975b, p. 58-59, 65-66; Székely 1988, p. 183-188; Beldiman 1990, p. 230, tabel nr. 7; Benkö 1992, p. 202-203, nr. 23/5; Rep. Harghita 2000, p. 208, nr. XLII.b/2(686); Baltag 2004, p. 173, nr. 24.b. g. Româno-slavi (Székely 1973, p. 223, nr. 8).
208
61. FÂNTÂNELE, com. Matei, jud. BistriŃa-Năsăud. a. Rât. b. Aşezarea, ce suprapune un cimitir de tip Sântana de Mureş, se află la nord de sat, pe terasa joasă de pe partea stângă a pârâului Valea Iuşului. c. Mare parte a aşezării a fost distrusă de lucrările agricole. Au fost totuşi delimitate două locuinŃe: LocuinŃa nr. 1: avea plan rectangular (240 x 300 cm), cu colŃurile rotunjite; în colŃul de NV a locuinŃei a fost construit un cuptor din pietre (pietrar). LocuinŃa nr. 2: nu au putut fi delimitată forma clară a locuinŃei, deoarece podeaua ei se afla la o adâncime foarte mică (-35 cm); pe latura vestică a avut un cuptor dreptunghiular (latura = 100 cm), din lespezi de gresie. d. Evul mediu timpuriu (sec. VIII-IX - ?). e. Cercetări G. Marinescu şi C. Gaiu – 1975-1976. f. Marinescu, Gaiu 1989, 125 (menŃiune); Stoia 1976, p. 277, nr. 51/b; Gaiu 2000, p. 382, nr. 13.
62. FELNAC, comună, jud. Arad. a. – b. În hotarul comunei, la circa 1 km NV de centrul acesteia, pe o terasă aflată la aproximativ 200 m de râul Mureş. c. Au fost dezvelite 2 locuinŃe ovale, adâncite în pământ, cu Dmax = aprox. 450 cm şi Dmin = cca. 300 cm. Fundul primei locuinŃe era la -80 cm, iar a celei de-a doua la -160 cm faŃă de nivelul actual de călcare. Podeaua ambelor era lutuită. LocuinŃele au avut câte o vatră de foc circulară (D = cca. 40-60 cm), realizată dintr-un rând de pietre de râu peste care s-a pus un strat de lipitură de lut – s-au constatat refaceri, ceea ce denotă o lungă folosire. În umplutura primei locuinŃe s-a găsit foarte multă cenuşă, ceea ce sugerează faptul că aceasta a fost incendiată. Au mai fost descoperite şi câteva gropi de provizii şi un cuptor gospodăresc. În 1899 un localnic a găsit un depozit de ştanŃe (44) şi un tipar din lut ars; poate că de această aşezare a Ńinut şi atelierul care a folosit ştanŃele (Mărghitan 1985, p. 44-54, 60). d. Sec. VII – IX/X. e. Periegheză (1965, 1972); săpături arheologice (M. Zdroba, M. Barbu – 19751977). f. Stoia 1976, p. 277, nr. 49; Zdroba, Barbu 1976, p. 47-50, nr. 1; Bejan 19851986, p. 230, nr. 3; Mărghitan 1985, p. 56-58; Mare 1997, p. 119. g. În legătură cu ceramica mai târzie, din secolele IX-X, se precizează că ar fi vorba de autohtoni (Zdroba, Barbu 1976, p. 50). h. În acelaşi punct a fost descoperit şi un mormânt de adult (A = -110 cm), orientat E – V, cu capul spre E şi cu mâinile de-alungul corpului (sau două morminte avare de înhumaŃie, datate în secolul VII, din care s-au recuperat două vase şi o cataramă – Rep. Arad 1999, p. 68); ceramica din mormânt este de tip avar din secolul VII (Zdroba, Barbu 1976, p. 49, 50; Mărghitan 1985, p. 58-59).
209
63. FILIAŞ, comună, jud. Harghita. a. Pământul Pădurii Mari / Nagzerdö-Földje. b. Aşezarea se află pe un teren situat de-a lungul malului pârâului lui Kálmán Tanorok, pe o vale laterală a Târnavei Mari, la sud de comună; terenul e mărginit la sud de pârâu, la est de o terasă înaltă, spre nord terenul urcă, iar spre vest este în pantă uşoară, ce se continuă în terasa Târnavei; suprafaŃa aşezării pe direcŃia E – V (lungime) este de 460 m, iar N – S (lăŃime) de 120 m. c. Aici au fost cercetate 41 de complexe: LocuinŃa nr. 1 (B1): avea formă pătrată (latura = 400 cm), cu A = -50 cm şi cuptorul din pietră situat în colŃul nord-estic. LocuinŃa nr. 2 (B2): era rectangulară (425 x 375 cm), orientată NV – SE pe axa lungă, fiind adâncită la -100 cm de la nivelul actual de călcare; cuptorul-pietrar, distrus, se afla spre mijlocul peretelui vestic. În exteriorul gropii locuinŃei, la 100 cm de colŃul ei vestic, s-a găsit o vatră circulară podită cu lespezi de piatră. LocuinŃa nr. 3 (B3): avea plan rectangular (425 x 375 cm), fiind orientată E – V; cuptorul din piatră se afla în colŃul SV. LocuinŃa nr. 4 (B4): pătrată (275 x 265 cm), cu A = -60 cm de la nivelul actual de călcare, având cuptorul din pietre în colŃul NE. LocuinŃa nr. 5 (B5): rectangulară (400 x 275 cm), cu A = -45 cm de la nivelul actual de călcare şi cuptorul din piatră plasat în colŃul sud-vestic; locuinŃa era orientată cu axa lungă pe direcŃia NV – SE. LocuinŃa nr. 6 (B6): rectangulară (350 x 325 cm), cu A = -100 cm de la nivelul actual de călcare şi cu axa lungă NV – SE; vatra din pietre era spre mijlocul peretelui estic. LocuinŃa nr. 7 (B7): rectangulară (340 x 300 cm), cu A = -40 cm de la nivelul actual de călcare şi cu axa lungă N – S; vatra se afla în colŃul sud-vestic şi avea marginile din pietre mici, partea din spate din pietre mari şi nu era acoperită. LocuinŃa nr. 8 (B8): avea formă pătrată (cu latura de 380 cm), A = -45 cm de la nivelul actual de călcare şi cuptorul din pietre plasat în colŃul sud-vestic. LocuinŃa nr. 9 (B9): a fost descoperită doar vatra-pietrar, la -25 cm. LocuinŃa nr. 10 (B10): terenul era în pantă şi locuinŃa s-a distrus, fiind găsite doar resturile cuptorului din piatră la A.= -25 cm. LocuinŃa nr. 11 (B11): şi aceasta a fost distrusă; baza vetrei-pietrar era la -25 cm. LocuinŃa nr. 12 (B12): pătrată (latura = 260 cm), cu A = -57 cm de la nivelul actual de călcare şi cu cuptorul din pietre, păstrat parŃial, plasat în colŃul sud-estic. LocuinŃa nr. 13 (B13): tăia o locuinŃă dacică; se adâncea la -78 cm de la nivelul actual de călcare; vatra-pietrar era spre mijlocul laturii de sud. LocuinŃa nr. 14 (B14): rectangulară (480 x 410 cm), cu A = -36 cm de la nivelul actual de călcare (locuinŃă de suprafaŃă ?) şi cu axa lungă orientată pe direcŃia E – V; cuptorul din piatră era spre mijlocul peretelui estic. LocuinŃa nr. 15 (B15): pătrată (latura = 440 cm), cu A = -54 cm de la nivelul actual de călcare, având vatra-pietrar în colŃul sud-estic. LocuinŃa nr. 16 (B16): la -25-35 cm a fost surprinsă doar vatra-pietrar, răvăşită.
210
LocuinŃa nr. 17 (B17): s-au găsit doar resturile unui cuptor din pietre la -25-35 cm de la nivelul actual de călcare. LocuinŃa nr. 18 (B18)(?): rectangulară (340 x 240 cm), cu A = -53 cm şi cu axa lungă orientată N – S; în colŃul sud-vestic avea o vatră ovală cu suprafaŃa lutuită. ColŃul nord-vestic al locuinŃei a tăiat o groapă acoperită cu o placă de piatră; groapa avea formă de sac, cu DG = 90 cm şi A = -92 cm; nu a avut inventar. În exteriorul locuinŃei, lângă colŃul sud-vestic, erau fragmente ceramice dacice. Z. Székely crede că este vorba de o locuinŃă dacică (Székely 1974-1975, p. 39). LocuinŃa nr. 19 (B19): rectangulară (360 x 420 cm), cu A = -70 cm de al nivelul actual de călcare, orientată E – V pe axa lungă şi având vatra-pietrar, răvăşită, în colŃul nord-vestic. LocuinŃa nr. 20 (B20): suprapunea L 19; se adâncea la -40 cm, având vatra din pietre în colŃul nord-estic. LocuinŃa nr. 21 (B21): la A = -25 cm au apărut pietrele de la o vatră-pietrar, printre care erau fragmente ceramice şi jumătate dintr-o piatră de măcinat de tip roman (?). LocuinŃa nr. 22 (B22): rectangulară (350 x 300 cm), cu A = -57 cm de la nivelul actual de călcare şi axa lungă orientată N – V; vatra construită din pietre se afla în colŃul nord-vestic; lângă peretele de vest mai era o vatră circulară cu D = 100 cm, făcută din plăci de piatră aşezate orizontal. LocuinŃa nr. 23 (B23): pătrată (latura = 335 cm), adâncită la -42 cm de la nivelul actual de călcare, având vatra din pietre în colŃul nord-vestic. LocuinŃa nr. 24 (B24): avea formă pătrată (latura = 325 cm), cu A = -50 cm de la nivelul actual de călcare; cuptorul din pietre se afla în colŃul nord-estic. LocuinŃa nr. 25 (B25): era rectangulară (400 x 450 cm), cu A = -25 cm de la nivelul actual de călcare şi cu cuptorul din pietră construit în colŃul de nord-est. LocuinŃa nr. 26 (B26): rectangulară (400 x 320 cm), cu A = -15 cm de la nivelul actual de călcare, având cuptorul de piatră în colŃul nord-vestic. LocuinŃa nr. 27 (B27): formă rectangulară (350 x 325 cm), fiind adâncită la 44 cm de la nivelul actual de călcare, cuptorul din pietre , distrus, fiind construit în colŃul nord-estic. LocuinŃa nr. 28 (B28): avea plan rectangular (425 x 400 cm), fiind adâncită la -24 cm de la nivelul actual de călcare; cuptorul din pietre era in colŃul nord-estic. LocuinŃa nr. 29 (B29): rectangulară (335 x 300 cm), cu cuptorul din pietre în colŃul sud-vestic, fundul acestuia aflându-se la -28 cm de la nivelul actual de călcare. LocuinŃa nr. 30 (B30): rectangulară (400 x 325 cm), cu A = -45 cm de al nivelul actual de călcare şi cu axa lungă orientată N – S; cuptorul din piatră era în colŃul nord-vestic. LocuinŃa nr. 31 (B31): avea plan rectangular (400 x 350 cm), cu A = -42 cm şi cu pietrarul în colŃul sud-vestic. LocuinŃa nr. 32 (B32): era rectangulară (400 x 250 cm), avea A = -46 cm de la nivelul actual de călcare, fiind orientată NE – SV pe axa lungă; cuptorul din pietre se afla în colŃul sud-estic. LocuinŃa nr. 33 (B33): recatngulară (450 x 350 cm), cu A = -65 cm de la nivelul actual de călcare, fiind orientată NV – SE pe axa lungă şi cu pietrarul construit în colŃul nord-estic.
211
LocuinŃa nr.34 (B34): avea formă pătrată (latura = 400 cm), fiind adâncită la 52 cm; în colŃul nord-vestic era o vatră circulară, amenajată dintr-o lespede mare de piatră, înconjurată de pietre; lângă peretele de sud s-a găsit o groapă în formă de sac, cu fundul plat şi ars, având DG = 100 cm, A = -110 cm şi fiind fără inventar. În exteriorul casei, lângă colŃul nord-vestic era o vatră care avea în partea din spate lespezi de piatră aşezate pe muchie. LocuinŃa nr. 35 (B35): era dreptunghiulară (300 x 350 cm), se adâncea la -35 cm de la nivelul actual de călcare (locuinŃă de suprafaŃă) şi era orientată N – S pe axa lungă; cuptorul de piatră se afla în colŃul sud-estic. LocuinŃa nr. 36 (B36): rectangulară (375 x 325 cm), cu A = -48 cm de la nivelul actual de călcare şi orientată N – S pe axa lungă. În exteriorul casei, lângă peretele nordic era o vatră circulară din lespezi de piatră. LocuinŃa nr. 37 (B37): rectangulară (300 x 250 cm), cu A = -71 cm de la nivelul actual de călcare, fiind orientată cu axa lungă pe direcŃia NV – SE, cuptorul din pietre se afla în colŃul nord-estic; lângă colŃul nord-estic al locuinŃei în exterior ? era o vatră circulară din lespezi de piatră. LocuinŃa nr. 38 (B38): avea plan dreptunghiular (325 x 250 cm), cu A = -38 cm de la nivelul actual de călcare, fiind orientată E – V pe axa lungă; cuptorul din pietre a fost construit în colŃul nord-vestic. LocuinŃa nr. 39 (B38a): a apărut lângă peretele sudic al L38, la A = -20 cm; s-a găsit cuptorul din piatră, parŃial distrus. LocuinŃa nr. 40 (B39): rectangulară (300 x 350 cm), cu A = -45 cm de la nivelul actual de călcare şi cu pietrarul aflat în colŃul nord-estic. LocuinŃa nr. 41 (B40): rectangulară (aproape pătrată: 325 x 350 cm), cu A = 35 cm şi cuptorul din pietre construit în mijlocul încăperii. LocuinŃa nr. 42 (B41): pătrată (400 x 400 cm), adâncită la -35 cm de la nivelul actual de călcare, L41 avea în colŃul nord-estic un cuptor din pietre. LocuinŃele sunt grupate, unele, sau risipite. Nu s-au găsit urme de la pari sau stâlpi de susŃinere. d. Sec. VII-VIII şi sec. IX. e. Sondaj (1961); săpături sistematice (1962-1964): f. Popescu 1963, p. 461, nr. 89; Popescu 1964, p. 563, nr. 95; Székely 1965, p. 448; Székely 1970, p. 311-312, nr. 19; Székely 1974-1975a; Florescu, Daicoviciu, Roşu 1980, p. 157; Beldiman 1990, p. 230, tabel nr. 8; Rep. Harghita 2000, p. 104-105, nr. XIb/3d(175); Baltag 2004, p. 173, nr. 25c. g. Elemente slave apusene, elemente ale unei etnii necunoscute amestecate cu autohtoni şi cu influenŃe est-slave (Székely 1974-1975, p. 45-46). Elemente slave şi autohtoni (Székely 1970, p. 312), elemente romanice (Székely 1965, p. 448).
64. FOIENI, comună, jud. Satu Mare. a. Cetatea Iepurilor / Nyúlvár. b. Locul se află aproape de pârâul Berea, pe o dună de nisip. c. În arătura proaspătă au fost observate urmele unor locuinŃe. d. Sec. VIII-IX. e. Cercetări de suprafaŃă.
212
f. Lazin, Hep 1990, p. 81, nr. 16; Stanciu 1998, p. 415, nr. 31; Cosma 2002a, p. 190, nr. 88; Cosma 2002b, p. 338, nr. 36/71; Crişan 2006, p. 146.
65. GĂTAIA, comună, jud. Timiş. a. Valea Begului. b. – c. Au fost descoperite 3 locuinŃe; prima (L1/1991) a fost dezvelită doar parŃial, iar L2/1991 şi L3/1991 au fost cercetate în întregime. Aveau plan patrulater şi au fost construite din lemn şi pământ, structura locuinŃelor fiind susŃinută de stâlpi; aveau vetre deschise înconjurate de pietre mici, plasate într-un colŃ sau spre centrul locuinŃei (L2). d. Sec. VIII – IX. e. Săpături (?) – Al. Rădulescu-1991. f. Rădulescu Al. 1996, p. 45, nr. 57.
66. GHENCI, com. Căuaş, jud. Satu Mare. a. Lutărie. b. Terasă în partea stângă a drumului spre Sânmiclăuş, aproximativ la 150 m de grajdurile fostei C.A.P. c. Aci au fost descoperite mai multe complexe arheologice, în mare parte distruse de exploatarea lutului: Groapa nr. 1 (G1/1986): a fost, se pare, o groapă menajeră, doar o mică parte păstrându-se in situ. Groapa nr. 3 (G3/1986): a fost identificată doar partea ei inferioară, groapa adâncindu-se în lutul galben cu -30 cm (D max = 125 cm); se pare că era o groapă menajeră. Groapa nr. 4 (G4/1986): distrusă; era la circa 200 cm de G3. d. Sec. VIII-IX. e. Descoperire întâmplătoare, asitată de arheolog. f. Németi 1992-1993, p. 59-61; Stanciu 1998, p. 416-417; Németi 1999, p. 71, nr. 48.f.5; Stanciu 2000, p. 154-155; Cosma 2002a, p. 191, nr. 92; Cosma 2002b, p. 338339, nr. 38/75; Crişan 2006, p. 148-149.
67. GORNEA, com. SicheviŃa, jud. Caraş-Severin. a. CăuniŃa de Sus. b. Locul se află pe terasa Dunării, între Valea CameniŃa la E şi Ogaşul CăuniŃei la V; terenul este în pantă lină de la N spre S, dinspre Dealul CăuniŃa spre albia Dunării; terasa este lungă de 2 km şi lată de 500-800 m. Vatra aşezării a fost delimitată între ruinele fermei romane (la V) şi pârâul CameniŃa (la E). c. În acest punct a fost identificată şi cercetată parŃial o aşezare medievală timpurie. Complexele dezvelite se concentrează pe o suprafaŃă de 15000 m². LocuinŃa nr. 1 (L1 sau B1) (Pl. 8): a avut trei faze de refacere. IniŃial a avut plan rectangular (375 x 350/360 cm sau 350 x 250 cm – Uzum 1974, p. 39), cu colŃurile rotunjite; podeaua era la -90 cm de la nivelul actual de călcare – łeicu, Lazarovici 1996, p. 18 (în altă parte se precizează că locinŃa se adâncea cu -100/-110 cm faŃă de nivelul de
213
călcare antic – Uzum 1990, p. 209) şi era acoperită cu un strat de 7 – 8 cm de lipitură argiloasă; în colŃul NE s-a găsit o îngrămădire de pietre, de la un cuptor prăbuşit (100 x 125 cm); nu au apărut urme de stâlpi de susŃinere – łeicu, Lazarovici 1996 (în Uzum 1990 se aminteşte şi de existenŃa câtorva gropi de stâlp). Sub podea a fost descoperit un vas fragmentar, de culoare neagră, realizat cu mâna. În faza a II-a, locuinŃa rămâne la planul patrulater, dar cu un perimetru puŃin restrâns (350 x 360 cm) şi colŃurile puternic rotunjite; acum locuinŃa se adâncea cu -75 cm de la nivelul de călcare antic (?); cuptorul a fost săpat în peretele estic, având D = 80 cm şi o calotă semisferică. Şi în faza a III-a se menŃine planul rectangular al locuinŃei (300 x 260 cm), însă în colŃul NE se constată o prelungire, peretele urcând până la nivelul de călcare – probabil că aici era intrarea sub formă de gârlici (L = 100 cm, l = 75/100 cm); groapa locuinŃei se adâncea puŃin, apărând mai degrabă ca o locuinŃă de suprafaŃă cu podeaua puŃin adâncită în sol; în colŃul SE era o îngrămădire de pietre, probabil de la un cuptor distrus. În łeicu, Lazarovici 1996 se susŃine că în cazul nici uneia dintre cele trei faze de refacere a locuinŃei nu au apărut gropi de la stâlpi de susŃinere. LocuinŃa nr. 2 (L2 sau B2): a fost cercetată doar parŃial; a avut probabil formă patrulateră (260 x 140 cm ?), cu fundul uşor albiat şi A = -85 cm de la nivelul actual de călcare şi -40 cm faŃă de nivelul de călcare al aşezării. În apropierea locuinŃei s-a găsit un pavaj sau un paviment din cărămizi romane, având arsură deasupra – este posibil ca cărămizile să fi fost refolosite pentru o vatră deschisă, cum pare să o arate arsura amintită. LocuinŃa nr. 3 (L3 sau B3) (Pl. 8): nu a putut fi stabilit clar planul şi structura complexului; pare să fi avut două încăperi; prima avea formă rotundă cu D = 200 cm şi A = -90-100 cm, prelungindu-se spre N sub o formă neregulată (łeicu, Lazarovici 1996, p. 21) sau a doua încăpere se afla spre E şi avea o formă ovală, uşor alungită (250 x 180 cm) (Uzum 1990, p. 210); spre mijlocul celei de-a doua încăperi s-a găsit groapa stâlpului ce susŃinea acoperişul. În partea NE a primei încăperi era un cuptor, a cărui calotă s-a păstrat doar parŃial; vatra lui avea D = 135 cm. Groapa locuinŃei intersecta parŃial groapa lui L4, însă nu s-a putut stabili relaŃia cronologică dintre ele. LocuinŃa nr. 4 (L4 sau B4) (Pl. 9): tăia în parte L3 (łeicu, Lazarovici 1996, p. 21) sau/şi latura ei de N intersecta L9 (Uzum 1990, p. 210); între L4 şi L9 nu s-a putut stabilii relaŃia cronologică; locuinŃa avea plan rectangular (280 x 230 cm), cu colŃurile rotunjite; pereŃii şi fundul locuinŃei erau albiate; groapa locuinŃei se adâncea la -120 cm de la nivelul actual de călcare. LocuinŃa nr. 5 (L5 sau B5): a avut formă uşor ovală, spre N prezentând o curbură mai accentuată; axa lungă era orientată E – V; dimensiunile locuinŃei erau de 240 x 130 cm (Uzum 1990, p. 210) sau 240 x 190 cm (łeicu, Lazarovici 1996, p. 21); fundul locuinŃei era drept şi se afla la A = -70 cm. LocuinŃa nr. 6 (L6 sau B6): suprapunea parŃial o groapă romană; este vorba de o locuinŃă adâncită în sol; a avut plan rectangular (Uzum 1990, p. 210) sau de patrulater neregulat (łeicu, Lazarovici 1996, p. 23), cu dimensiunile de 450 x 325 cm; a dispus de trei instalaŃii pentru foc, în colŃurile de N, S şi E (Uzum 1990, p. 210) sau în cele de NE, SE şi NV (łeicu, Lazarovici 1996, p. 23). Cuptorul nr. 1: dimensiuni de 135 x 140 cm; se afla în colŃul NE; vatra lui a fost amenajată din Ńigle şi cărămizi romane refolosite;
214
calota era la Î = 30 cm. Cuptorul nr. 2: era în colŃul SE al locuinŃei şi avea dimensiunile de 130 x 140 cm, cu Î = 35 cm; în faŃa gurii cuptorului s-au găsit mai multe pietre. Cuptorul nr. 3: a avut formă circulară, cu D = 125 cm şi a fost construit în colŃul NV al locuinŃei. LocuinŃa nr. 7 (L7 sau B7): se afla în vecinătatea lui L6 şi suprapunea parŃial un complex roman; avea plan rectangular (270 x 180 cm), cu colŃurile puternic rotunjite şi cu A = -55 cm, fiind orientată NV - SE; nu au fost surprinse urme ale gropilor stâlpilor de susŃinere ai locuinŃei. LocuinŃa nr. 8 (L8 sau B8): a fost descoperită între L6 şi L7; groapa locuinŃei a avut plan rectangular, uşor alungit (190 x 150 cm), având A = -50 cm; era orientată NV – SE pe axa lungă; întretăia groapa G9 (160 x 125 cm), care este posibil să fi Ńinut de L8 (?). LocuinŃa nr. 9 (B9 – Uzum 1990, p. 211 sau este vorba de acea groapă G9 amintită în legătură cu L8 – łeicu, Lazarovici 1996, p. 25): a avut formă ovoidală (160 x 125 cm), orientată N – S pe axa lungă, având vârful spre S; se adâncea la – 40 cm. LocuinŃa nr. 10 (L10 sau B10): în parte suprapunea un cuptor roman de ars Ńigle; probabil a avut dimensiunile de 420 x 230 cm (circa 9,66 m²), A = -15 cm şi a fost de suprafaŃă, cu plan posibil dreptunghiular. LocuinŃa nr. 11 (L11) sau Platforma nr. 11: era formată din Ńigle şi pietre dispuse într-un plan dreptunghiular (aproximativ 420 x 235 cm şi Gr = 15 cm). Ar putea să fie vorba şi în acest caz de o locuinŃă de suprafaŃă, care ar fi a doua din această aşezare. Acest complex reprezintă limita de S, cunoscută, a aşezării. Inventarul sărac al complexelor poate să sugereze o părăsire voită, organizată a aşezării (Uzum 1990, p. 234). d. Sec. VII (?) – sec. VIII. e. Săpături de salvare; cercetări de suprafaŃă; săpături sistematice (19731976/1977). f. Uzum 1974; Uzum, Lazarovici 1974, p. 49, nr. 11; Mărghitan 1985, p. 64-66; Bejan 1985-1986, p. 231, nr. 5; Uzum 1990; Bejan 1995, p. 76-78; łeicu, Lazarovici 1996; Mare 1997, p. 119-120; łeicu 1998, p. 84; Rep. Caraş-Severin 2004, p. 72, nr. 115/2. g. Aşezare veche românească (Uzum 1990, p. 212).
68. GORNEA, com. SicheviŃa, jud. Caraş-Severin. a. Podul Păzărişte. b. În valea Dunării, fiind vorba de terasa de la poalele dealului Păzărişte. c. În timpul unor lucrări au fost descoperite 3 cuptoare de copt pâine. Nu se oferă alte detalii. d. Sec. IX – X. e. Descoperire întâmplătoare. f. Uzum, Lazarovici, Dragomir 1973, p. 408, nr. 6; Rep. Caraş-Severin 2004, p. 74, nr. 8.
69. GORNEA, com. SicheviŃa, jud. Caraş-Severin. a. łărmuri. b. Terasă a Dunării, între fluviu şi punctul Podul Păzărişte.
215
c. În legătură cu acest punct se menŃionează descoperirea unor locuinŃe adâncite în pământ, semiadâncite în pământ şi de suprafaŃă. Acest nivel de locuire medieval timpuriu a fost suprapus de o locuire din secolele XI-XII. d. Sec. VIII – X. e. Săpături arheologice – 1973-1975. f. Uzum, Lazarovic, Dragomir 1973, p. 410, nr. 9; Uzum, Lazarovici 1974, p. 49, nr. 14; Uzum, łeicu 1978, p. 295; Bejan, Mare 1994, p. 326.
70. GORNEA, com. SicheviŃa, jud. Caraş-Severin. a. ZomoniŃe. b. Este vorba de lunca joasă de pe partea dreaptă a Văii CameniŃa, şi începe din preajma punctului Podul Păzărişte şi merge în amonte (pe direcŃia N) circa 1300-1500 m. c. A fost identificată o aşezare medievală timpurie, din care au fost cercetate mai multe complexe. Au apărut şi complexe mai târzii, din secolele XI-XIII. LocuinŃa nr. 2 (B2): plan oval, cu groapa uşor albiată; pe axe avea dimensiunile de 460 x 290 cm, iar adâncimea de -80 cm de la nivelul actual de călcare; era orientată NE – SV pe axa lungă; nu a fost descoperită vreo instalaŃie pentru foc. LocuinŃa nr. 7 (B7): se pare că era o locuinŃă de suprafaŃă; avea plan rectangular (325 x 230 cm), cu colŃurile rotunjite şi orientată NE – SV pe axa lungă; A = -45 cm; instalaŃia pentru foc se afla la circa 100 cm faŃă de colŃul de E al locuinŃei. LocuinŃa nr. 8 (B8): a avut formă de pară (390 x 175 cm, iar A = -40 cm), cu o uşoară alungire pe direcŃia NV – SE. Groapa nr. 1 (G1): era de mici dimensiuni (D = 60 cm şi A = -35-40 cm), cu marginile rotunjite. Groapa nr. 3 (G3): formă ovoidală, cu vârful îndreptat spre V (180 x 140 cm şi A = -40 cm). Groapa nr. 5 (G5): era ovală, cu axa lungă orientată NV – SE (160 x 120 cm şi A = -60 cm). În aşezare au fost refolosite cărămizi şi Ńigle romene pentru pavarea locuinŃelor, construcŃia instalaŃiilor pentru foc, confecŃionarea greutăŃilor pentru plasele de pescuit şi în loc de cute pentru ascuŃit. Aceste materiale romane puteau să provină din punctele CăuniŃa de Sus sau Cetate, aflate în apropiere şi unde au fost descoperite vestigii romane. Urmele arheologice din punctul Cotul Tomii, aflat în zona dintre punctele CăuniŃa de Sus şi ZomoniŃe, ar putea sugera ipoteza conform căreia aşezarea de la ZomoniŃe o continuă pe cea de la CăuniŃa de Sus din secolele VII(?)-VIII, abandonată cândva spre sfârşitul secolului VIII (Uzum 1983, p. 265). d. Sec. VIII – X. e. Săpături de salvare – 1973-1977. f. Uzum, Lazarovici 1974, p. 49, nr. 13; Uzum 1983, Bejan 1995a, p. 115-117; Mare 1997, p. 121-122; Rep. Caraş-Severin 2004, p. 75, nr. 15. g. Locuitorii aşezării sunt consideraŃi autohtoni (Uzum 1983, p. 265).
71. GORNEŞTI, comună, jud. Mureş. a. Grădina casei nr. 477. b. –
216
c. În acest loc au apărut urmele unei aşezări medievale timpurii, din care a fost dezvelită o vatră. d. Sec. VI-VII. e. Cercetări (?): M. Petică, A. Zrinyi. f. Petică, Zrinyi 1994, p. 28, nr. 59.
72. HĂRMAN, comună, jud. Braşov. a. Groapa Banului (pe terenul fostului C.A.P.). b. Punctul se află undeva spre zona centrală a terenului fostului C.A.P. (pe Dealul Lempeş), la 2 km spre vest de comuna Hărman. c. În acest loc s-au găsit fragmente ceramice din secolul VI şi până-n secolul X. Aici ne interesează faza a doua a aşezării. În legătură cu amintita fază a doua a aşezării au fost descoperite 5 locuinŃe şi 2 cuptoare. LocuinŃa nr. 1 (L1): semiadâncită, având formă rectangulară, cu colŃurile rotunjite; pare să fi fost orientată N – S pe axa lungă; în colŃul sud-estic avea o mcă vatră circulară, uşor albiată, cu câteva pietre deasupra. LocuinŃa nr. 4 (L4): semiadâncită, formă rectangulară, având colŃurile rotunjite; probabil a fost orientată N – S pe axa lungă; nu s-a descoperit instalaŃia pentru foc, dar au fost găsite pietre mici şi mijlocii. LocuinŃa nr. 6 (L6): semiadâncită; plan rectangular, cu colŃurile rotunjite; era orientată, cu axa lungă, pe direcŃia V-NV – E-SE; nu s-a găsit instalaŃia pentru foc, dar au apărut pietre mici şi mijlocii. LocuinŃa nr. 9 (L9): semiadâncită, având plan rectangular, cu colŃurile uşor rotunjite şi orientată V-NV – E-SE pe axa lungă; în colŃul nord-estic era un cuptor construit din pietre mari; au fost surprinse gropile stâlpilor ce susŃineau acoperişul. LocuinŃa nr. 12 (L12): semiadâncită, cu formă rectangulară şi colŃuri uşor rotunjite, L12 era orientată cu axa lungă pe direcŃia V-NV – E-SE; cuptorul din pietre mari se afla în colŃul nord-estic; s-au descoperit gropile stâlpilor de susŃinere ai locuinŃei. LocuinŃele au apărut la o adâncime cuprinsă între -45 şi -85 cm, având suprafeŃele de la 7,5 la 18 m². LocuinŃa nr. x (Lx – 2005): semiadâncită, cu formă dreptunghiulară (520 x 250 cm), cu colŃurile rotunjite şi fundul la -135 cm faŃă de nivelul actual de călcare. Spre centrul locuinŃei era un cuptor în formă de potcoavă, construit din pietre de diferite dimensiuni; acesta a apărut la A.= - 110 cm, fiind aşezat pe un strat de pietriş. Nu au apărut urme de la gropi pentru stâlpi. Cuptorul nr. 1 (C1): avea formă relativ rotundă, cu gura spre est, aceasta fiind pavată şi mărginită cu pietre mari. Cuptorul nr. 2 (C2): formă relativ rotundă; avea gura orientată spre est, în faŃa ei fiind o vatră înconjurată de pietre. Se pare că cuptoarele au fost descoperite în aer liber. Groapa: a apărut în apropierea lui Lx şi avea D.= 120 cm, iar a.= -135 cm. Complexul de chirpic: la câtiva metri de Lx a fost dezvelit şi un complex din chirpic, la a.= -45 cm, având dimensiunile de 152 x 125 cm şi grosimea stratului de chirpic de 4-5 cm. Complexul era aşezat pe un strat de pietriş ce a apărut la -78 cm. Trei dintre colŃurile interioare ale complexului erau barate cu bande de chirpic, iar al patrulea
217
colŃ era rotunjit spre interior. Autorii cercetării nu au putut stabili funcŃionalitatea acestui complex. Au fost descoperite şi două aglomerări de pietre, dintre care unele erau fasonate pe o parte şi erau de diferite dimensiuni; aglomerările aveau 110 x 80 cm, respectiv 105 x 75 cm şi se aflau la A.= -140 cm faŃă de nivelul actual de călcare. Sub pietre au apărut vetre cu formă de potcoavă. În privinŃa acestor aglomerări de pietre autorii săpăturilor fac trimitere la structurile de acest gen de la Comana de Jos, unde au fost interpretate ca şi cuptoare, însă acolo se aflau în interiorul unor locuinŃe. Eu cred că acestea pot fi considerate cuptoare, deoarece în aşezarea de la Hărman au mai fost descoperite cuptoare în aer liber. d. Sfârşitul sec. VII – mijlocul sec. IX. e. Săpături sistematice (1961/63-1972), însă pentru alte perioade istorice; săpături – 2005. f. Popescu 1965, p. 589, nr. 11; Popescu 1966, p. 721, nr. 95; Popescu 1967, p. 531, nr. 72; Popescu 1968a, p. 689, nr. 88; Alexandrescu, Pop, Marcu 1973, p. 246-247; Florescu, Daicoviciu, Roşu 1980, p. 180; Rep. Braşov 1995, p. 164, nr. 51; Niculescu et Alii 2006, p. 172-173, nr. 88.
73. ICLOD, comună, jud. Cluj. a. – b. Zona în care au apărut materialele medievale timpurii se găseşte între calea ferată şi şosea. c. Printre complexele neolitice a fost descoperită şi o locuinŃă medievală timpurie (notată Complexul 67). A fost identificată la -55/-60 cm, fundul ei fiind la -90 cm (A = 45 cm) şi avea plan probabil dreptunghiular (320 x 107 cm); în colŃul ei de nord-est se afla o vatră (50 x 60 cm), amenajată direct pe podea, la circa 40 cm de peretele locuinŃei. Fundul construcŃiei a fost doar netezit, nefiind sesizată lipitură de lut. d. Perioada medievală timpurie. e. Săpături arheologice într-o aşezare neolitică (Gh. Lazarovici, Z. Maxim). f. Lazarovici, Maxim 1989-1993, p. 337.
74. IERNUT, com. Sfântu Gheorghe, jud. Mureş. a. Pe Şes. b. – c. În această aşezare a fost surprins şi un nivel de locuire medieval timpuriu. Au fost descoperite complexe şi material arheologic: LocuinŃa nr.1 (1993): era de suprafaŃă, cu plan patrulater. LocuinŃa nr. 2 (1997): a fost surprins conturul ei; era o locuinŃă de suprafaŃă, ce se adâncea cu -30 cm. faŃă de respectivul nuvel de călcare. LocuinŃa nr. 3 (1997): a fost distrusă, fiindu-i identificate doar urmele. LocuinŃa nr. 4 (1998): a fost dezvelită doar pe jumătate; avea formă patrulateră (latura de E = 290 cm şi cea de S = 270 cm); s-a conturat la -55 cm, adâncindu-se până la -115 cm; în colŃul sud-estic a avut un cuptor din pietre legate cu lut, distrus (D = 60 cm); n-au apărut urme de la stâlpi de susŃinere.
218
Platforma nr 1 (1997): era amenajată din lespezi de piatră, având formă aproape rotundă. În anul 1993 au fost descoperite şi două cuptoare menajere. Stratul de cultură medieval timpuriu era între -25/-30 cm şi -50/-60 cm. d. Sec. VII(?)/VIII – IX. e. Săpături sistematice (1993-1998: C. Cosma, M. Rusu, A. Rustoiu, H. Pop). f. Popescu 1961, p. 141, nr. 74; Vlassa 1965, p. 25-26, nr. 11.a; Rusu, Cosma, Pop 1994, p. 34, nr. 68.B; Rusu, Cosma 1995, p. 45, nr. 65.B; Cosma 1996b, p. 64, nr. 73; Cosma 1997, p. 30-31, nr. 50; Cosma, Rustoiu 1998, p. 31-32, nr. 39; Cosma, Rustoiu 1999, p. 57-58, nr. 69.
75. ILIDIA, comună, jud. Caraş-Severin. a. La Funii. b. În lunca Vicinicului, între albia râului şi pantele sud-vestice ale dealului ObliŃa. c. În acest punct a fost cercetată o locuinŃă semiadâncită în pământ, cu un cuptor construit din pietre. d. Sec. VIII-IX. e. (Săpături arheologice – 1980). f. Mărghitan 1985, p. 73; Bejan 1985-1986, p. 231, nr. 7; łeicu 1987, p. 330, nr. 5; łeicu 1998, p. 84.
76. ILIDIA, comună, jud. Caraş-Severin. a. Sălişte. b. În lunca Vicinicului. c. A fost identificată o aşezare medievală timpurie cu locuinŃe adâncite şi semiadâncite în pământ. d. Sec. VIII – IX. e. Săpături sistematice (?) – 1983: M. Rusu şi Şt. Matei. f. Matei, Iambor 1980, p. 515; Mărghitan 1985, p. 73-74; Bejan 1985-1986, p. 231, nr. 7; łeicu 1987, p. 330, la nr. 5; łeicu 1998, p. 84; Rep. Caraş-Severin 2004, p. 84, nr. 127/7.
77. INSULA DECEBAL, jud. Caraş-Severin. a. Unca. b. Insula se află între Moldova Nouă, Moldova Veche şi comuna Pescari; este separat de malul stâng al Dunării de un braŃ secundar, care în mileniul I poate nu exista, şi astfel înălŃimea Unca putea să fie doar un pinten al malului Dunării. c. Aici a fost descoperită o aşezare, în care au fost identificate 7 locuinŃe (4 de suprafaŃă şi 3 adâncite în pământ), ale căror contururi nu au putut fi precizate; s-au găsit şi urmele vetrelor circulare. d. Sec. VI – prima jumătate a sec. VIII. e. Cercetări de suprafaŃă – 1964; săpături.
219
f. Mărghitan 1985, p. 77-78.
78. IP, comună, jud. Sălaj. a. Din jos de fântână (traseul Autostrăzii Transilvania). b. Situl se află în sectorul 3C al autostrăzii, la km 1+000 – 1+300, pe malul stâng al unui fost braŃ al râului Barcău, azi secat. c. Complexul C2/2005: a fost cercetat parŃial, fiind identificat la -90 cm şi se adâncea în steril până la -135 cm, pornind de la baza stratului de pământ negru cu material arheologic; fundul complexului era alveolat. d. Sec. VII-VIII (?). e. Cercetare preventivă – D. BăcueŃ-Crişan şi Al. V. Matei.. f. BăcueŃ-Crişan, Matei 2006, p. 179-180, nr. 94.
79. JABĂR, com. Boldur, jud. Timiş. a. Cotun. b. Punctul se află l km NV de localitate, în stânga drumului Jabăr – Sârbova. c. Au fost descoperite 3 locuinŃe de suprafaŃă (Moroz-Pop 1983, p. 474) şi 6 locuinŃe semiadâncite în pământ (Mare 1997, p. 122). Cele 3 locuinŃe sunt situate în zona centrală, puŃin înălŃată, a platoului Cotun; aveau plan dreptunghiular, cu laturile între 400 şi 600 cm; fiecare a avut câte un cuptor din piatră; în locuinŃe s-au găsit şi gropi de stâlp, cu D = 7-12 cm; au apărut şi bucăŃi de chirpici cu amprente de nuiele (pereŃii erau împletiŃi din nuiele şi lipiŃi cu lut, în care era amestecat şi pleavă de grâu şi paie). Cinci dintre celelalte 6 locuinŃe aveau plan patrulater neregulat (400 x 350 cm), cu colŃurile rotunjite şi se adânceau până la -80-100 cm faŃă de nivelul actual de călcare. A şasea locuinŃă a avut două niveluri de locuire, primul aparŃinând AntichităŃii târzii (sec. V). L3, L5 şi L6 au beneficiat de câte o instalaŃie pentru foc clădită din pietre de râu (60 x 75 cm), cu vatră discoidală amenajată din lut. În L6 s-au constatat două faze de construcŃie ale cuptorului, corespunzătoare celor două etape de locuire. Până acum au fost descoperite 15 locuinŃe, dar aşezarea pare să fie mult mai mare (Mărghitan 1985, p. 80). d. Sec. VI – VIII. e. Săpături arheologice. f. Moroz-Pop 1983, p. 473-474; Moroz-Pop 1993, p. 153-155; Mărghitan 1985, p. 79-80; Mare 1997, p. 122.
80. JUCU DE SUS, com. Jucu, jud. Cluj. a. Râtul Boilor (TETAROM 3 / Nokia). b. Punctual se află în lunca Someşului Mic, la V de râu, între localităŃile Apahida şi Răscruci; foarte aproape este şi o aşezare din secolele XI-XII. c. Aici au fost descoperite numeroase complexe medievale timpurii, precum locuinŃe (atât adâncite în pământ, cât şi de suprafaŃă), ateliere şi anexe gospodăreşti. LocuinŃele adâncite aveau într-un colŃ câte un cuptor din pietre, fiind refolosite şi tegulae şi/sau olane romane din villa aflată în apropiere. Multe dintre complexele de suprafaŃă
220
erau construite pe stâlpi, cu fundament din piatră. Aproape sigur unele din aceste construcŃii au funcŃionat pe post de ateliere de prelucrare a fierului, fiind recuperate lupe, zgură de fier şi chiar piese finite sau în curs de prelucrare. Fapt unic, deocamdată, pentru Transilvania este descoperirea şi a 4 fântâni, având forma unor puŃuri cu plan rotund sau rectangular. d. Sec. VIII – începutul sec. IX. e. Săpături arheologice – I. Stanciu (2007 – 2008). f. Aşezare inedită – informaŃii dr. Ioan Stanciu, Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca. g. Pe teritoriul villei romane au fost identificate atât cimitirul acestei aşezări, cât şi al celei din secolele XI-XII.
81. LAZURI, comună, jud. Satu Mare. a. Lubi Tag. b. Locul este situat la 2 km N-V de centrul comunei şi la 250 m în dreapta şoselei Lazuri – Peleşul Mare. Terenul este plan, uşor ridicat; probabil că în trecut aspectul de grind al locului era mai accentuat. Este la 600 m de punctul Râtul lui Bela. c. Aici s-au descoperit aşezări din perioade diferite: epoca bronzului, probabil două orizonturi hallstattiene, Latène C şi D, perioada romană imperială, precum şi trei orizonturi medievale timpurii. c.1. Aşezarea nr. 1 (slavă timpurie) (Pl. 16): LocuinŃa nr. 1a (1977): a avut probabil un plan patrulater. Cuptorul, scobit în bloc de lut cruŃat, se afla în colŃul S-V, pereŃii săi păstrându-se pe o înălŃime de 30-40 cm; vatra era la A = -90 cm (s-ar putea presupune aceeaşi adâncime şi pentru podeaua locuinŃei ?; dacă da, atunci adâncimea gropii locuinŃei ar fi de circa 60 cm de la nivelul antic de călcare = locuinŃă semiadâncită); era umplut cu vălătuci, ceramică, cenuşă şi cărbune. LocuinŃa nr. 1 (1993) (Pl. 9): a avut formă aproape pătrată (laturile de S şi E = 370 cm, cea de V = 360 cm, iar cea de N = 350 cm – suprafaŃa = circa 13 m²); a apărut la -70-75 cm (adâncimile sunt date de la actualul nivel de călcare), la -55 cm apărând deja blocul de lut cruŃat în care a fost săpat cuptorul şi resturile acestuia; intrarea se pare că a fost în colŃul S-V, între gropile de stâlpi a şi b (66 cm între ele); adâncimea gropii locuinŃei trebuie să fi fost de cel puŃin -40 cm; pereŃii gropii erau uşor înclinaŃi spre interior; podeaua nu a fost amenajată în mod special. În fiecare dintre colŃuri a apărut câte o groapă de stâlp, în plan cu formă circulară sau ovală (doar groapa a era rectangulară) şi îngustate spre fund; dimensiunile lor pe axe oscilează între 36 x 48 cm, iar adâncimea, de la nivelul la care au fost identificate, între 20 şi 28 cm; alte două gropi circulare au fost identificate în exteriorul locuinŃei, aproximativ la mijlocul laturilor de V şi N, însă apartenenŃa lor la locuinŃă nu este sigură. Pornind de la groapa din colŃul NV, pe o lungime de 210 cm şi lipit de marginea de N a locuinŃei, era un şănŃuleŃ (A = 4 cm, l = 20 cm); la fel era situaŃia, dar pe o lungime mai scurtă, şi la 12 cm de marginea de E a locuinŃei; probabil că acestea indică locul unor bârne, aşa numitele tâlpi, care erau aşezate la baza pereŃilor şi erau parŃial adâncite în pământ. Cuptorul (Pl. 9/2), aflat în colŃul N-V, a fost săpat într-un bloc de lut paralelipipedic, cu latura, în medie, de 100 cm; resturile lui au apărut la -55 cm sub forma unei
221
grămezi circulare de vălătuci pâinişoare de lut şi lipitură arsă. Cuptorul propriu-zis a avut formă dreptunghiulară în plan, cu colŃurile uşor rotunjite (50 x 38 cm); este posibilă o lungime a vetrei de până la 65 cm; în stadiul în care s-a conservat, cuptorul era total deschis spre interiorul locuinŃei; pereŃii constau din lipitură puternic arsă (cărămizie, cu Gr = 2-3 cm), fiind puŃin mai groşi în zona de contact cu vatra; pereŃii s-au păstrat mai bine pe latura N (Î = 20-24 cm de la nivelul vetrei). Vatra s-a păstrat sub forma unei cruste puternic arse (unde ardea focul era cenuşie-alburie, având 4-5 cm grosime); sub vatră şi în exteriorul pereŃilor, lutul era ars pe o grosime de 2 cm. În umplutura cuptorului au apărut foarte mulŃi vălătuci şi pâinişoare din lut, alături de care şi oase de animale, cărbune şi fragmente ceramice. Nu este foarte sigur dacă este vorba de un cuptor propriu-zis, deoarece nu au apărut fragmente sigure din bolta sa; doar o bucată de lut ars (L = 21 cm, Gr = 7 cm) ar putea indica marginea gurii de alimentare a unui cuptor cu boltă. LocuinŃa nr. 8 (1994) (Pl. 10 şi 11): a avut formă pătrată (laturile erau în jur de 380 cm = cca. 14,50 m²); a fost delimitată clar la -46/-49cm; pereŃii gropii erau aproape verticali; intrarea se afla probabil pe latura de E, spre colŃul NE (opus cuptorului); groapa locuinŃei pornea imediat de sub arătură, adică de la -25/-30 cm, nivelul podelei fiind pe la -70 cm (locuinŃă semiadâncită). În colŃurile de S şi N au apărut două gropi de stâlpi, cu formă ovală (groapa c: D = 26 cm, A = 11 cm; groapa f: D = 40 x 36 cm, A = 18 cm); o alta, b, era la mijlocul laturii de V (D = 36 x 28 cm, A = 13 cm, de la podea); spre interior, aproape de groapa e, a fost delimitată groapa d, fiind poate vorba de două gropi ce se întretaie (D = 38 x 20 cm, A = 7-13 cm); sigur au existat stâlpi şi în colŃurile de E şi V, însă nu au putut fi surprinşi. În exteriorul locuinŃei, la circa 40 cm de colŃurile SE şi NE, erau gropile 7 (D = 42 x 36 cm, A = 7 cm) şi 8 (D = 40 x 30 cm, A = 20 cm), în care nu s-a găsit inventar, şi care, prin poziŃia lor, ar putea să fie legate de locuinŃă, având rol în sistemul de sprijin al acoperişului. O altă groapă, g, pare să fi fost legată de groapa d, însă nu a putut fi delimitată clar (D = 40 x 24 cm, A = 5-16 cm). Aproximativ pe mijlocul laturii de S, pe o lungime de 108 cm, a fost sesizată urma tălpii peretelui (şanŃ: l = 12 cm, A = 16 cm). Cuptorul a fost săpat într-un bloc de lut, cruŃat în colŃul NV; a avut formă cubică, cu laturile (excepŃie face înălŃimea) de circa 120 cm; gura dealimentare era deschisă spre mijlocul laturii de E; în plan forma cuptorului era uşor ovală (50 x 44 cm), iar în secŃiune formă de pară (Î max păstrată = 56 cm); gura de alimentare, uşor deviată faŃă de axa cuptorului, sub forma unui canal cilindric, era lungă de 24 cm; la baza laturii de E a cuptorului, pe care era şi gura de alimentare, a fost cruŃată o treaptă (Î = 6 cm de la podea, l = 15 cm); pereŃii cuptorului au fost lutuiŃi pe o grosime de 3-4 cm şi puternic arşi, având culoare cărămizie, iar vatra cenuşie-alburie; lipitura conŃine plevă, tulpini şi seminŃe, probabil de la cereale; pământul din exteriorul lutuielii era ars pe o grosime de 2 cm. Aproape de gura de alimentare era o groapă (groapa a: D = 50 x 40 cm, A = 18 cm), folosită probabil la depozitarea cenuşii şi cărbunilor din cuptor. Sub lipitura vetrei era un pat din cioburi de la un vas întregibil. LocuinŃa nr. 11 (1995) (Pl. 12): a avut plan cvasi-dreptunghiular (laturile: S = cca. 400 cm, N = 392 cm, E = cca. 346 cm, V = cca. 366 cm), colŃurile de SE şi de SV fiind afectate de gropi mai târzii; conturul ei a fost delimitat la -50 cm. Au fost identificate mai multe gropi de stâlp: groapa c (colŃ N) – D = 40 x 34 cm şi A = -12 cm de la nivelul podelei, groapa d (colŃ E) – D = 32 x 24 cm şi A = -10 cm, groapa j (colŃ S-
222
V) – A = -13 cm; aproximativ la mijlocul laturii de V a apărut groapa b, cu contur semicircular în zona gurii (DG = 84 cm) şi cu formă ovală spre fund (pe axe = 48 x 40 cm); alte două gropi au fost surprinse în interiorul locuinŃei, aproximativ pe axă: groapa e (D = 36 x 32 cm, A = -7 cm) şi groapa f (D =28 x 24 cm, A = -17 cm). Apoi, la 20 cm faŃă de latura de S se afla groapa a (D = 48 cm, A = 49 cm), însă a cărei legătură cu L11 nu este sigură; în aceeaşi situaŃie se află şi gropile 25a (D = 40 x 30 cm, A = -28 cm) şi 25b (D = 40 cm, A = -32 cm) – este posibil ca ele să fi susŃinut un acoperiş uşor ataşat locuinŃei în zona cuptorului nr. 2. De-a lungul peretelui de E, parŃial de N şi V, a fost delimitat la nivelul podelei conturul tălpii peretelui (şănŃuleŃ albiat, cu l = 8 – 20 cm, A = 2 – 3 cm). La 50 cm de marginea S-V a blocului de lut cruŃat, se aflau trei gropi mici (g, h, l), cu fundul ascuŃit (axa lungă era de maximum 10 cm, iar A max = -10 cm), dispuse într-un plan triunghiular. LocuinŃa nu a avut podeaua amenajată special, aceasta fiind aproape perfect orizontală, la -93 cm faŃă de actualul nivel de călcare. Cuptorul nr. 1: a fost amenajat într-un bloc de lut cruŃat în colŃul N, acesta având formă uşor trapezoidală (120 x 110 x 110 x 102 cm); s-a păstrat pe Î = 33 cm de la podea; marginile erau prăbuşite. Cuptorul propriu-zis avea în plan aceeaşi formă, dar cu latura de N uşor arcuită (62 x 46 x 38 x 60 cm). Dacă se Ńine cont de întinderea vetrei şi de posibilitatea ca pereŃii frontali ai cuptorului să se fi prăbuşit, atunci lungimea lui ar putea fi de cca. 76 cm. PereŃii cuptorului s-au păstrat pe Î = 34 cm faŃă de vatră. Pe peretele dinspre interiorul locuinŃei nu s-au găsit urmele gurii de alimentare şi nici resturi din bolta cuptorului. PereŃii de E şi de N erau perfect verticali, iar cel V era uşor înclinat spre interior. Lutuiala pereŃilor a fost bine netezită. Vatra are în unele porŃiuni grosimea de 4 cm, având culoare cenuşie-alburie; a fost amenajată direct pe podea, ridicându-se la 3 – 4 cm faŃă de aceasta; partea din faŃa cuptorului era mai înaltă cu 2 – 3 cm faŃă de restul vetrei; pe ea se afla un strat de 3 – 4 cm de cărbune. În spatele pereŃilor şi sub vatră lutul era puternic ars, pe o grosime de 6 cm. În faŃa gurii cuptorului, la -80 cm, încă mai era o grămăjoară de cărbune şi cenuşă. Cuptorul nr. 2: a fost săpat în peretele N al locuinŃei, la 80 cm faŃă de colŃul NE; a avut formă relativ circulară în plan (D = 100 cm); vatra, albiată, a fost realizată dintr-un strat de lutuială gros de 2 cm; sub vatră lutul era ars pe o Gr = 2 – 3 cm; unde a ars focul, vatra avea culoare cenuşie-alburie. PereŃii nu s-au păstrat decât la bază, păstrându-se doar resturile lipiturii căzute pe vatră (se pare că au avut Gr = 2 – 3 cm; la fel şi bolta). Se presupune o înălŃime a bolŃii cuptorului de cel puŃin 30 cm. Groapa locuinŃei a fost umplută spre bază cu strat de pămât cenuşiu amestecat cu mult lut, diferit de stratul de pământ negru-cenuşiu de deasupra. Aceasta ar putea indica două faze de utilizare a locuinŃei, posibil legate şi de existenŃa celor două cuptoare, însă ceramica descoperită este identică. LocuinŃa nr. 14 (1995) (Pl. 13): a avut un plan aproape dreptunghiular, fiind orientat E – V cu laturile puŃin mai lungi (latura de N = 374 cm, cea de S = 354 cm, de E = 328 cm şi de V = 344 cm; suprafaŃa = 12,25 m²); a putut fi delimitată la -45 cm. Au fost identificate mai multe gropi de stâlpi: groapa f (colŃul de N; D = 28 cm, A = 14 cm de la nivelul podelei), groapa g (colŃ N-E; D = 38 x 24 cm, A = 12 cm), groapa b (colŃ S-E; D = 30 x 22 cm, A = 4 cm), groapa c (tot colŃul S-E; D = 32 x 28 cm, A = 10 cm), groapa a (aproape de colŃul S-E; D = 36 cm, A = 25 cm măsurată de la -45 cm = delimitarea planului locuinŃei), groapa k (colŃul S-V, făcând corp comun cu groapa locuinŃei; D = 40 cm); la 46 cm de groapa a, pe marginea S a locuinŃei, foarte probabil
223
că era o altă groapă de stâlp (groapa l: D = 30 cm), în care caz, spaŃiul dintre gropile a şi l ar reprezenta intrarea în locuinŃă. Groapa k este dublată de groapa e (D = 22 x 16 cm, A = 10 cm). Pe axa N – S au fost descoperite alte două gropi de stâlpi: groapa d (D = 22 x 18 cm, A = 34 cm) şi groapa h (D = 26 x 20 cm, A = 15 cm). La 40 cm în faŃa gurii cuptorului se afla groapa i, de formă neregulată (D = 44 x 32 cm, A = 7 cm), umplută cu cărbune şi cenuşă. În apropierea mijlocului laturii de S a apărut o groapă ovală, mai mare, notată groapa j (D = 90 x 66 cm, A = 18 cm). Pe latura de V, între gropile e şi f şi în colŃul N-V s-a păstrat, sub forma unui mic şanŃ, urma tălpii peretelui (lmax = 20 cm, A = 5 – 8 cm). Podeaua nu a fost amenajată în mod special, ea aflându-se la -67/-71 cm faŃă de actualul nivel de călcare, astfel că groapa locuinŃei trebuia să aibă o adâncime minimă de -40 cm. Cuptorul a fost săpat într-un bloc de pământ cruŃat în colŃul N-V al locuinŃei; a avut formă paralelipipedică, fiind parŃial prăbuşit pe laturile de E şi S (latura de N = 80 cm, de E = 82 cm, de S = 80 cm şi cea de V = 94 cm; Îmax păstrată = 26 cm); în plan, cuptorul propriu-zis are forma unei potcoave prelungite (L = 74 cm, l = 42 cm); pereŃii constau dintr-un strat de lipitură gros de 2 cm, păstrându-se pe o înâlŃime maximă de 28 cm. Aproape de latură scurtă a cuptorului, spre perete, era un prag înălŃat cu 10 cm faŃă de linia vetrei. Vatra a fost amenajată cu 2 – 3 cm mai jos decât nivelul podelei; sub ea şi pe lângă pereŃi, lutul era înroşit pe o grosime de 2 cm. Mai târziu, prima vatră a fost suprapusă de un nou strat de lipitură de 3 – 4 cm, între cele două vetre fiind un strat de 1 – 2 cm de pământ negru. Ambele vetre au fost albiate. LocuinŃa nr. 17 (1995, apoi 1997) (Pl. 14): conturul ei a fost delimitat la -60 cm; a avut plan aproape pătrat (latura de V = 460 cm, suprafaŃa probabilă = 21 m²); margimea sa de E a fost distrusă de un canal de drenaj, iar o parte din latura S a fost afectată de groapa nr. 82, mai târzie. Au fost identificate mai multe gropi de stâlpi: groapa a (colŃul N; D = 28 x 22 cm, A = 21 cm de la nivelul podelei), groapa c (colŃ V; D = 32 x 18 cm, A = 17 cm), groapa b (pe mijlocul laturii de V; D = 48 x 22 cm, A = 19 cm), groapa d (spre centrul locuinŃei ; D = 24 x 22 cm, A = 11 cm) şi groapa e (aproape de colŃul V; D = 68 x 56 cm, A = 88 cm de la actualul nivel de călcare; legătura acestei gropi cu L17 nu este sigură). Pe toată lungimea laturii de V şi pe o porŃiune a celei de S s-a păstra, sub forma unui mic şanŃ, urma tălpii peretelui din lemn (lmax = 10 cm, Amax = 12 cm). InstalaŃia pentru foc a fost modificată de câteva ori. Cuptorul a fost săpat în partea central – nord-estică a unui bloc de lut cruŃat în colŃul V al locuinŃei; blocul a avut plan perfect pătrat (latura = 116 cm) şi se ridica de la podea cu 64 cm; s-a păstrat mai bine peretele de V. Cuptorul propriu-zis avea în plan formă de pară, îngustându-se spre gura de alimentare, care se afla pe latura de E a blocului şi uşor deviată spre N-E faŃă de axa lungă a cuptorului. Prima vatră a fost amenajată la 6 cm deasupra podelei; lutuiala ei (cărămizie în secŃiune şi cenuşiu-alburie în zona în care ardea focul) şi a pereŃilor era groasă de 2 – 3 cm. ÎnălŃimea păstrată a pereŃilor, de la nivelul vetrei, era de 52 cm. Pe axa lungă, inclusiv gura de alimentare, cuptorul măsura 94 cm. Nu s-a putut stabilii sigur lungimea gurii de alimentare a vetrei (maxim 16 cm); pereŃii canalului pentru foc erau complet prăbuşiŃi; se distingea însă arcuirea gurii de alimentare, aproape de punctul în care aceasta se îmbina cu pereŃii cuptorului, la 28 cm înălŃime de la nivelul vetrei. La un moment dat vatra a fost acoperită cu un nou strat de lutuială (gros de 2 – 3 cm).
224
Probabil că prăbuşirea boltei sau/şi a pereŃilor cuptorului a dus la abandonarea lui. Apoi blocul de lut a fost înălŃat primtr-un strat de pământ cenuşiu-gălbui (Gr = 16 cm); peste acest strat a fost amenajată o nouă vatră, uşor adâncită în blocul supraînălŃat şi groasă de 2 cm. După ce şi această vatră s-a deteriorat, peste ea a fost întins un nou strat de lutuială, gros tot de 2 cm. Ambele vetre au avut formă circulară (D = 56 cm). Deşi nu au apărut urme de boltă, nu este exclus ca cele două vetre să fi aparŃinut unui cuptor, cea de-a doua vatră având marginea vestică ridicată ca şi peretele unui cuptor, incomplet păstrat. Se pare că locuinŃa a avut două etape de utilizare. În prima locuinŃă nivelul podelei se afla la -100 cm de la nivelul de călcare al aşezării. Apoi, groapa locuinŃei a fost umplută cu un strat de 30 cm de pământ cenuşiu, peste care s-a întins un strat de lut galben (Gr = 20 – 30 cm), a cărei linie superioară reprezenta noul nivel de călcare al locuinŃei. Complexul nr. 18 (1995) (Pl. 15): a fost probabil o anexă gospodărească cu un acoperiş uşor; conturul său a apărut la -50 cm; a avut formă ovală (pe axe = 246 x 186 cm); se adâncea cu -70-80 cm faŃă de nivelul de călcare al aşezării; fundul era perfect orizontal; este posibil ca pereŃii să fi fost săpaŃi în trepte uşoare. Pe marginea N-E au fost descoperite două cuptoare săpate în perete, ambele având formă ovală în plan. Cuptorul nr. 1 măsura pe axe 118 x 88 cm, iar cuptorul nr. 2 avea 108 x 88 cm; vatra primului cuptor era cu 20 cm mai sus decât nivelul de călcare al complexului, iar vatra celui de-al doilea cu 32 cm; în unele porŃiuni pereŃii cuptorului nr. 1 aveau înălŃimea de 30 cm; grosimea pereŃilor şi a vetrelor era de 2 – 4 cm; vetrele erau foarte bine conservate; pereŃii şi fragmente de boltă erau prăbuşiŃi în interiorul cuptoarelor. Groapa nr. 2 (1995): a fost delimitată la -35-40 cm; pe axe măsura 190 x 120 cm; avea fundul albiat; Amax = -74 cm de la nivelul identificării; în jumătatea ei inferioară, pereŃii au fost scobiŃi în lut. Forma gropii ar putea sugera destineŃia ei, şi anume pentru scoaterea lutului. Groapa poate să aparŃină atât sec. VI, cât şi sec. VII. LocuinŃa nr. 18 (1997): avea plan pătrat (latura = 402 cm), cu colŃurile rotunjite; era orientată NNE – SSV; în fiecare colŃ (înafară de cel NV) şi pe mijlocul laturilor de V şi N era câte o groapă de stâlp (aceştia susŃineau peretele din interior); podeaua se afla la -80/-90 cm de la nivelul vechi de călcare. În faŃa blocului de lut în care a fost săpat cuptorul au apărut mai multe gropi mici, de formă ovală sau trapezoidală. O altă groapă, de forma cifrei 8, era în partea de NE a locuinŃei, fiind plină de cenuşă, cărbune, fragmente de vălătuci, oase de animal şi fragmente ceramice (probabil era folosită pentru a arunca resturile din cuptor). Pe suprafaŃa podelei erau multe gropi mici (D = 2 – 8 cm), 10 dintre ele delimitând un spaŃiu circular (D = 40 cm) în apropierea colŃului NE al blocului de lut. În unele porŃiuni, de-a lungul laturilor locuinŃei, a fost surprinsă urma pereŃilor, sub forma unui şănŃuleŃ puŃin adânc şi neregulat (lmax = 20 cm), în care probabil era fixată talpa ce susŃinea peretele. Cuptorul a fost scobit într-un bloc de lut cruŃat în colŃul SV, cu latura iniŃial de 108 cm; s-a păstrat pe o înălŃime medie de 38 cm; distanŃa faŃă de peretele de S era de 22 cm, iar faŃă de cel V de 32 cm. La bază cuptorul măsura 90 x 64 cm; pereŃii erau uşor boltiŃi, fiind păstraŃi pe o înălŃime de 44 – 47 cm; iniŃial, cuptorul a avut formă de pară, atât în secŃiune verticală, cât şi orizontală; în partea superioară pereŃii delimitau o gură verticală de formă ovală (pe axe = 60 x 46 cm), fără a exista indicii că ar fi fost acoperită; gura de alimentare nu s-a păstrat.
225
Cuptorul a suferit o refacere: vatra a fost reamenajată peste un strat de pământ consolidat cu vălătuci; între peretele vechi şi cel nou au fost puse calupuri de lut crud, arse ulterior. LocuinŃa nr. 19 (1997): a avut plan pătrat (latura = 460 cm), dar în zona colŃului SV peretele de V s-a prăbuşit, astfel că valoarea păstrată a laturii de S era de 526 cm; era orientată aproximativ NNE – SSV. PereŃii se sprijineau pe un postamant de lut cruŃat (l = 20/30 cm), ce a fost delimitat la -65 cm pe latura de E şi la -75 cm pe celelalte laturi. Podeaua se afla la -80 cm faŃă de nivelul vechi de călcare şi era bătătorită şi perfect orizontală, doar în zona colŃului NE fiind puŃin mai ridicată (probabil este vorba de o reparaŃie a podelei). În colŃuri (face excepŃie cel SV) au apărut gropi de la stâlpi (de formă alungită, ce poate sugera utilizarea unor bârne despicate sau cioplite), fapt constatat şi pe mijlocul laturilor de E şi N; alte gropi, mai mici şi neregulate, au apărut în zona colŃului SV. Una dintre gropi, de dimensiuni mai mari, ce conŃinea mult cărbune, servea la depozitarea resturilor scoase din cuptor. Au apărute şi multe gropiŃe, care ar putea proveni de la mutarea mobilierului de lemn al casei. Cuptorul a fost săpat într-un bloc de lut cruŃat în colŃul NV; iniŃial a avut formă pătrată, cu latura de 120 cm; s-a păstrat pe o înălŃime de 40 cm; în secŃiune verticală şi în plan cuptorul a avut formă de pară, măsurând pe axe 70 x 64 cm, în partea superioară, şi 82 x 56 cm la bază; vatra era accentuat albiată. Cuptorul a suferit o refacere: vatra, albiată, a fost refăcută pe un pat de lut, cioburi şi vălătuci sfărâmaŃi, prelungită pe latura de V printr-un nou perete al cuptorului (între acesta şi vechiul perete al cuptorului, pe o grosime de maxim 10 cm, se afla lut galben). LocuinŃa nr. 20 (1997): era de formă cvasi-pătrată (latura = 340-350 cm), fiind orientată N – S; podeaua era la -90 cm faŃă de nivelul vechi de călcare; o groapă de stâlp a apărut în colŃul NE şi alta pe la mijlocul laturii de E; pe podea mai erau multe gropiŃe, cu D = cca. 4 cm; alte 36 de gropiŃe, dispuse în colŃul SE pe două rânduri, delimitau vatra, fiind probabil vorba de o împletitură de nuiele, lutuită, având rolul de a proteja împotriva focului. Cuptorul a fost amenajat într-un bloc de lut cruŃat în colŃul NV, având formă dreptunghiulară (120 x 100 cm; Î = 20 cm); cuptorul avea probabil formă de potcoavă (pe axe = 46 x 24 cm); vatra a fost refăcută; ambele vetre au fost puternic albiate. În apropierea colŃului SE se afla şi o vatră deschisă, în formă de potcoavă (pe axe = 64 x 38 cm), ce se prezenta sub forma unui strat de cenuşă întărită(Gr = 2 cm), fiind amenajată direct pe podea. LocuinŃa nr. 21 (1997): avea plan aproape pătrat (laturile de N şi S = 420 cm, cele de E şi V = 410 cm), fiind orientată N – S; podeaua se afla la -75/-80 cm faŃă de vechiul nivel de călcare. Cu excepŃia colŃului NE, au fost clar delimitate gropile de stâlpi. La vreo 30 cm de baza laturii de N era o groapă oval-alungită, cu A = -31 cm, umplutura ei conŃinând vălătuci, o pâinişoară de lut întreagă, fragmente de la o oală lucrată cu mâna, mici fragmente de oase, fragmente de cărbune, pământ ars şi cenuşă. Cuptorul nr.1 a fost scobit într-un bloc de lut cruŃat în colŃul NV, ridicat cu 35 cm de la podea; a avut formă dreptunghiulară (laturile: de E = 106 cm, de V = 94 cm, de S şi N = 140 cm); cuptorul propriu-zis avea, în secŃiune verticală şi orizontală, formă de pară, măsurând pe axe, la bază, 84 x 70 cm; vatra, accentuat albiată pe lăŃime, a fost refăcută de trei ori.
226
Cuptorul nr. 2 a fost amenajat în peretele de S al locuinŃei, aproape de colŃul SV, fiind distrus aproape total de peretele de N al lui L18; avea D = cca. 80 cm, iar vatra era la aproape 40 cm mai sus de podea. Cuptorul nr. 3 a fost săpat în peretele de V, în apropierea colŃului SV; a avut formă ovală, cu baza de 113 x 98 cm pe axe; bolta s-a păstrat intactă, cu Î = 24 cm pe axă, dar se pare că ea a fost refăcută, iniŃial fiind mai înaltă; stratul de lutuială al vetrei şi al pereŃilor era gros de numai 2 cm şi doar puŃin ars; vatra se afla la 16 cm de podea. LocuinŃa nr. 23 (1997): pe jumătate a fost distrusă de L20 (era anterioară lui L20); a fost orientată NNE – SSV în raport cu L20; latura sa de N măsura 372 cm; dacă se Ńine cont de gropile din colŃul SV, aflate în faŃa blocului de lut al L20, atunci laturile de E şi de V trebuie să fi avut cca. 340 cm (poate a avut plan dreptunghiular); podeaua era la -80 cm faŃă de nivelul de călcare al aşezării, fiind mai adâncită spre colŃul NE şi mai ridicată spre cel NV. L23 avea gropi de stâlp circulare la colŃuri şi gropi intermediare mai mici la mijlocul laturilor. Cuptorul a fost săpat spre mijlocul peretelui nordic, având formă ovală şi măsurând la bază, pe axe, 156 x 116 cm; spre marginea lui s-a păstrat şi începutul boltei, înaltă de 35 cm de la nivelul vetrei; bolta era complet inclusă în sol. LocuinŃa nr. 26 (1998): avea plan aproape pătrat (314 x 326 cm), podeaua fiind la -40 cm de la nivelul de călcare al aşezării; a avut gropi de stâlp la colŃuri şi pe mijlocul laturilor mai lungi. Cuptorul a fost scobit într-un bloc de lut cruŃat în colŃul NV; au apărut indicii pentru existenŃa bolŃii cuptorului. LocuinŃa nr. 28 (1998): a avut formă pătrată (latura = 274 cm), cu podeaua coborând până la -40 cm de la nivelul de călcare al aşezării; s-a găsit doar o singură groapă de stâlp, în colŃul NE; cuptorul a fost scobit într-un bloc de lut cruŃat în colŃul NV. Complex 50a (2002): este vorba de o depunere (apărută la -20/-30 cm) alcătuită din vălătuci, pâinişoare de lut ars, oase de animale şi fragmente ceramice, sub care se aflau resturile unui cuptor în aer liber, din care s-a păstrat vatra şi porŃiuni din pereŃi. Complex/LocuinŃa nr. 51 (2002): a avut plan trapezoidal (axa lungă = 426 cm; laturile scurte = 294 şi 234 cm; A = -30/-40 cm de la nivelul de călcare al aşezării), cu colŃurile uşor rotunjite şi orientare N – S pe axa lungă. În apropierea colŃurilor şi spre interiorul gropii locuinŃei au fost găsite gropi de stâlp. În jumătatea de E a locuinŃei erau două gropi ovale ca plan şi neregulate în adâncime, îngustându-se spre fund (groapa f: D = 148 cm, A = -56 cm; groapa g: D = 92 x 72 cm pe axe, A = -36 cm). În apropierea gropii g şi lipite de peretele estic al locuinŃei erau două alveolări (groapa h: D = 44 x 32 cm pe axe, A = -10 cm; groapa i: neregulată, cu D = 40 cm, A = -8/-10 cm), care ar putea indica cei doi stâlpi ai unui război de Ńesut vertical, deservit de groapa g. O altă alveolare neregulată a fost în colŃul SV al locuinŃei (groapa j: D = 80 x 60 cm, A = -12 cm). În treimea NV a locuinŃei, pe un postament cruŃat în lut (Î = 10 cm faŃă de podea), a fost amenajată o vatră simplă, ovală (pe axe = 78 x 45 cm). IniŃial vatra era reprezentată doar de o lutuială groasă de 3 cm, aplicată direct pe podea; ulterior s-a pus un strat de pământ cu bucăŃi de vălătuci şi câteva cioburi (Gr = 4 cm), peste care s-a amenajat noua vatră (Gr = 3 – 4 cm), puternic arsă. LocuinŃa a mai dispus şi de un cuptor săpat în peretele de S; a avut formă cvasi-circulară în plan; bolta era prăbuşită spre centru; vatra (Gr = 4 cm), puternic arsă, era cu 8 – 10 cm ridicată faŃă de podea; sub vatră pământul era înroşit pe o grosime de 2 – 3 cm; în jumătatea de E a cuptorului, sub
227
vatră, s-au găsit fragmente ceramice puternic arse, probabil cu rol de pat refractar. La un moment dat, când vatra s-a deteriorat, a fost refăcută peste patul de cioburi amintit (fragmentele erau de la două vase), peste care s-a pus un strat de lut de 3 – 4 cm. În secŃiune, cuptorul avea forma unei semisfere turtite. Bolta s-a păstrat pe o înălŃime maximă de 30 cm de la nivelul vetrei, grosimea ei şi a pereŃilor fiind în medie de 3 cm. Complex/LocuinŃa nr. 52 (2002): avea plan uşor trapezoidal (262 x 276 x 262 x 234 cm; A = -60 cm de la nivelul de călcare al aşezării şi -90 cm faŃă de nivelul actual), cu colŃurile accentuat rotunjite, fiind orientată NNV – SSE pe axa lungă; este cea mai mică locuinŃă de până acum: 6,70 m². De-a lungul pereŃilor, cu excepŃia celui de N (poate aici era intrarea), a fost cruŃat în lut un postament, ridicat cu 20 cm faŃă de podea. Gropi de stâlp sigure au apărut pe axa lungă a locuinŃei, săpate în postamentul amintit; o altă groapă, probabil indicând tot un stâlp, era pe mijlocul laturii de S, aceasta având dimensiuni mai mici şi formă neregulată în plan. Cuptorul, scobit într-un bloc de lut cruŃat, se afla în colŃul NE; blocul avea formă trapezoidală (120 x 70 x 104 x 114 cm) şi era ridicat cu 40 cm faŃă de podea (iniŃial a fost puŃin mai înalt). Cuptorul a fost utilizat în două etape: iniŃial a avut forma unei potcoave cu braŃele alungite (pe axe = 51 x 37 cm), pereŃii fiind reprezentaŃi de un strat subŃire de lutuială (Gr = 1,5 – 2 cm), slab arsă; vatra, nepăstrată, era cu 26 cm mai jos decât orizontala blocului delut. În etapa următoare cavitatea cuptorului a fost mutată cu 10 cm spre E, cuptorul păstrându-şi forma (pe axe = 45 x 49 cm); pereŃii (Gr = 2 – 3 cm) erau slab arşi şi aveau înălŃimea de 10 – 15 cm deasupra orizontalei blocului, iar de la nivelul blocului se adâncesc în acesta cu 8 – 10 cm; nu i-a fost identificată vatra (poate că acest rol l-a avut un strat compact format din bucăŃi de vălătuci, aflat cu 14 cm şai jos de orizontala blocului). Ceramica indică etapa mai târzie a locuirii. Complex nr. 56 (2002): este o depunere alcătuită din fragmente de vălătuci, pâinişoare de lut ars şi câteva fragmente ceramice din sec. VI-VII; depunerea s-a conturat la -35 cm şi a avut formă ovală (114 x 80 cm; Gr = 5 – 8 cm). d. A doua jumătate a sec. VI – începutul sec. VII. f. Stoia 1978, p. 356, nr. 73.b; Lazin 1981-1982a, p. 74, nr. 8.a; Lazin 19811982b, p. 137, nr. 1; Lazin 1989, p. 313; Lazin, Hep 1990, p. 81, nr. 19.a; Stanciu 1994b, p. 36, nr. 73; Stanciu 1995, p. 51, nr. 72.II; Stanciu 1996a, p. 71-72, nr. 80.II; Stanciu 1998, p. 418-436, nr. 34.A.I; Stanciu et Alii 1998, p. 37-40, nr. 44; Stanciu 1998-1999; Stanciu, Lazin, Marta 1999, p. 63-64, nr. 75; Stanciu, Marta 2002, p. 185-188, nr. 130; Stanciu et Alii 2003, p. 177-182, nr. 110. g. Slavi timpurii. c.2. Aşezarea nr. 2: Groapa nr. 25 (1995): foarte probabil a fost o groapă menajeră; a putut fi delimitată la -50 cm; a avut plan oval (pe axe = 128 x 104 cm) şi o adâncime maximă de la nivelul identificării de -54 cm; pereŃii erau aproape verticali, iar fundul albiat; intersecta colŃul S-E al L11. Groapa nr. 28 (1995): a fost delimitată la -45 cm; în plan avea formă ovală (pe axe = 90 x 72 cm); se adâncea până la -74 cm, îngustându-se spre fund. Complex nr. 39/anexă (2001): a fost identificată la -50 cm, conturându-se clar la -60/-65 cm; avea formă oval-alungită (pe axe = 338 x 232 cm), fiind orientată NNE – SSV pe axa lungă; A = -152/-154 cm de la nivelul actual de călcare şi la maxim -114 cm
228
faŃă de nivelul de călcare al aşezării (care era la -40/-50 cm). Pare să fi avut două compartimente: un spaŃiu oval (pe axe = 244 x 210 cm), cu podeaua neregulată, şi capătul NE, ce era amenajat sub forma unor trepte cruŃate. IniŃial, în secŃiune şi la orizontală, complexul a avut formă neregulată, podeua adâncindu-se spre capătul SV; apoi fundul gropii a fost nivelat; pe axa lungă a gropii s-a găsit o altă groapă, probabil de la un stâlp central; în capătul ei SV au apărut 3 alveolări (pe axe = 16 x 24 cm, A = -8 cm), posibil tot gropi de stâlp. După dezafectarea stâlpului central fundul gropii a fost nivelat din nou. Cu 22 cm deasupra podelei s-a găsit o posibilă instalaŃie pentru foc (ovală, cca. 30 x 36 cm şi Gr = 4 cm), amenajată pe un nou nivel de călcare. Apoi, se pare că în faza sa finală, groapa a fost umplută cu resturi menajere şi pământ. DestinaŃia ei este neclară: iniŃial poate a fost o groapă de extras lutul; apoi, poate a fost o construcŃie uşoară, cu acoperiş conic (cum ar putea sugera stâlpul central şi alveolările); apoi, poate că ocazional s-a făcut foc aici, cu scopuri menajere (în cazul în care este vorba de o instalaŃie pentru foc). Se pare că Co39 era o anexă a Co40. Complex/LocuinŃa nr. 40 (2001): avea plan aproape dreptunghiular (396 x 390 x 364 x 340 cm), cu colŃurile uşor rotunjite şi orientată V – E pe laturile lungi; cu cca. 100 cm mai jos de partea superioară a gropii a apărut un postament perimetral, cu l = 30/50 cm; de-alungul laturilor de S, V şi parŃial de E a fost surprins un şănŃuleŃ (l = 8/26 cm), îngustat spre fund şi adâncit în postamentul amintit (A = -10/-16 cm); podeaua era puternic bătătorită şi uşor adâncită spre centru (-160 cm de la nivelul actual de călcare) şi ridicată cu 10 cm pe lângă pereŃi; faŃă de nivelul de călcare al aşezării, groapa locuinŃei se adâncea cu cel puŃin -110 cm. În zona colŃului de N, pe o lăŃime de 10 – 20 cm, s-a păstrat o treaptă scundă, mai înaltă doar cu 5 cm decât podeaua. Pe axa lungă şi în apropierea laturii scurte erau două gropi de stâlp. În colŃul NE era o vatră mărginită de pereŃi construiŃi din piatră de stâncă prinsă cu lut; vatra, amenajată prin lutuială, avea formă aproape dreptunghiulară (70 x 40 cm); la 30 cm de latura de N a vetrei era un postament cruŃat în argilă (l max = 30 cm); marcând linia laturilor de V şi E ale vetrei, erau împrăştiate câte un şir de pietre de calcar, mari şi medii, puternic arse; unele au fost prelucrate, iar altele provin de la o mola manuaria. Câteva gropi de Ńăruş marcau în faŃa instalaŃiei pentru foc un contur dreptunghiular (130 x 70 cm), poate o piesă de mobilier (laviŃă, masă ?) adosată peretelui SE al gropii locuinŃei. Alte gropi apar dealungul laturilor de V şi N ale vetrei – poate sprijineau paramentul de vest. Gropi de Ńăruşi şi alveolări apar şi spre centrul podelei. Alte gropi erau înşirate pe latura de SV, posibil legate de construcŃia treptelor de coborât în locuinŃă. LocuinŃa a fost părăsită premeditat; nu au apărut urme de la stâlpi de susŃinere, pereŃii sprjinindu-se probabil pe tălpi aşezate în afara gropii locuinŃei. Complex nr. 45/anexă (2001): este vorba de o groapă uşor trapezoidală (axa lungă = 338 cm), cu colŃurile uşor rotunjite şi orientată V – E pe axa lungă, ce măsura 338 cm; latura de V era de 110 cm, iar cea de E avea 158 cm; groapa era albiată, fundul ei fiind un spaŃiu destul de restrâns (suprafaŃa utilă a complexului era de numai 3m²); fundul se afla la -125 cm faŃă de actualul nivel de călcare şi la – 85 cm de nivelul de călcare al aşezării; podeaua a fost iniŃial bătătorită. În capătul de V al gropii a fost cruŃată
229
o mică platformă, păstrată pe o lungime de 86 cm şi se ridica la maxim 50 cm faŃă de podea, fiind uşor înclinată spre interior (este posibil să fi fost o treaptă de acces). În ce priveşte destinaŃia Co45, se pare că a fost o anexă gospodărească a Co40, probabil o construcŃie în care erau adăpostite animalele mici. Groapa nr. 215 (2001): era aproape lipită de capătul V al Co45; a avut formă oval-neregulată (84 x 52 cm, A = -40 cm); poate era o mică groapă menajeră. Complex nr. 54 (2002): s-a conturat clar la -75 cm de la actualul nivel de călcare; avea formă neregulată (axa lungă = 252 cm, l = 154 – cca. 200 cm); se îngustează spre capătul de V. În interiorul complexului au apărut gropile a (D = cca. 134 cm şi A = -45 cm) şi b (D = 137 cm şi A = -87 cm); în secŃiune, groapa a avea formă cilindrică, fundul ei fiind neregulat; groapa b se îngusta până sub jumătatea înălŃimii (aici D = 86 cm), lărgindu-se din nou spre fund (aici D = 100 cm), care era netezit. La N, între cele două gropi era o platformă săpată neregulat. Gropile a şi b au fost probabil folosite pentru scos lut, apoi devenind gropi menajere. Groapa nr. 233 (2002): s-a conturat la -44 cm, având în plan formă circulară (D = 140 cm); se îngusta spre fund până la D = 120 cm. ConŃinea câteva fragmente ceramice (lucrate la roata lentă, altele la cea rapidă), oase de animale şi bucăŃi de chirpici. Este posibil să fi fost iniŃial o groapă de provizii, iar apoi groapă menajeră. Groapa nr. 251 (2002): intersecta L51; a fost identificată la -60 cm, având formă dreptunghiulară (pe axe = 210 x 64 cm), cu colŃurile accentuat rotunjite şi orientată V – E cu laturile lungi; pereŃii ei erau verticali, iar fundul albiat (A = -66 cm). Autorul cercetărilor precizează că acestui nivel îi mai aparŃin gropile nr. 1, 13, 30 şi 31, cercetate parŃial. Despre gropile nr. 13, 30 şi 31 crede că ar putea să aparŃină aceluiaşi complex, posibil chiar o locuinŃă cu marginile neregulate (Stanciu 1998-1999, p. 160). d. A doua jumătate a sec. VII (?) – sec. VIII/IX. f. Stanciu 1996a, p. 71-72, nr. 80.II; Stanciu 1998, p. 437-438, nr. 34.A.II; Stanciu 1998-1999, p. 160; Stanciu, Marta 2002, p. 185-188, nr. 130; Stanciu et Alii 2003, p. 177-182, nr. 110. c.3. Aşezarea nr. 3: Complexul nr. 15 (locuinŃă-?; L15/1995): a fost delimitat la -45 cm; avea planul unui triunghi cu colŃurile rotunjite şi marginile neregulate (pe axe = 296 x 178 cm; suprafaŃa = cca. 5,30 m²; A = -121 cm de la actualul nivel de călcare); era orientat N – S cu axa lungă; pe laturile de E, V şi N au fost cruŃate în lut nişte banchete separate pe axa lungă de un canal, mai adânc în zona centrală a gropii (-121 cm de la actualul nivel de călcare) şi mai puŃin adânc în capătul de S (-103 cm). Aproape de colŃul N-E era o groapă cu plan oval-neregulat (groapa a: pe axe = 44 x 38 cm şi A = -8 cm) şi o alta (b) la 8 cm în exteriorul marginii vestice a complexului, aproximativ pe mijlocul ei (avea contur oval, pe axe măsurând 24 x 20 cm şi având A = -8 cm); o a treia groapă de stâlp (c) se afla în colŃul sudic, făcând corp comun cu groapa complexului (iniŃial probabil că a avut plan circular: D = 28 cm, A = -30 cm). La -74 cm a apărut o pată circulară (D = 30 cm, Gr = 2 – 3 cm) de cenuşă, cărbune şi pământ ars; dacă era o vatră, atunci ea a fost amenajată pe un strat de pământ negru şi lut galben aşternut pe fundul gropii.
230
Groapa nr. 24 (1995): a fost o groapă menajeră; conturul i-a fost clar delimitat la -50 cm; o mică parte a rămas necercetată; pe axe măsura 100 x 70 cm (ultima dimensiune nu este sigură), iar A = -59 cm de la nivelul identificării (adică de la -40 cm); groapa avea pereŃii oblici, îngustându-se spre fund. Groapa nr. 55 (1995): a fost tot o groapă menajeră, fiind delimitată la -50 cm; avea plan oval-neregulat (pe axe = 128 x 100 cm); A = -12 cm de la nivelul identificării – adâncimea trebuie să fi fost mai mare, luată de la nivelul de călcare corespunzător. Groapa nr. 72 (1995): groapă menajeră; delimitată clar la -60 cm; plan ovalalungit (pe axe = 146 x 68 cm; A = -134 cm de la actualul nivel de călcare şi -74 cm de la nivelul identificării), pereŃi şi fund neregulat săpate. Unele dintre bucăŃile de lipitură arsă (cu pleavă) provin probabil de la pereŃii unei construcŃii, altele fiind sigur de la o vatră. Groapa nr. 82 (1995): tăia latura de S a L17; a avut contur oval-alungit (pe axe = 128 x 60 cm). Groap b (1997): tăia colŃul SV a lui L20; probabil a avut formă ovală (pe axe = 144 x 120 cm), cu A = -80 cm de la nivelul de călcare al aşezării; pereŃii erau albiaŃi spre interior. Groapa nr. 115 (1997): străpungea umplutura lui L18; a avut formă ovală (pe axe = 110 x 70 cm), cu A = -50 cm. d. Sec. IX – (prima jumătate a sec. X)? e. Săpături sistematice (1977-1978 – Gh. Lazin; 1993-1998 – I. Stanciu, L. Marta, în 1995 participând şi I. Németi, în anii 1995-1996 V. G. Kotigoroško, iar în 1998 Gh. Lazin; 2001-2003 – I. Stanciu, L. Marta, în 2002 participând şi F. Curta, iar în 2002-2003 I. Stamati, V. V. Vizauer). f. Stoia 1978, p. , nr. 73.b; Lazin 1981-1982b, p. 137, n. 1; Lazin, Hep 1990, p. 81, nr. 19.a; Stanciu 1994b, p. 36, nr. 73; Stanciu 1996a, p. 71-72, nr. 80.II; Stanciu 1996b, p. 72; Stanciu 1998, p. 438-445, nr. 34.A.III; Stanciu et Alii 1998, p. 37-40, nr. 44; Stanciu, Lazin, Marta 1999, p. 63-64, nr. 75; Stanciu 2000, p. 156-157; Cosma 2002b, p. 340, nr. 42/86.
82. LAZURI, comună, jud. Satu Mare. a. Râtul lui Bela. b. Punctul se află în hotarul nord-vestic al localităŃii, în dreapta şoselei Lazuri – Peleşul Mic, pe un teren plan, azi intersectat de un canal de drenaj. c. LocuinŃă: era adâncită în pământ, dispunând de o vatră circulară de lut ars, făŃuită, cu D.= 95 cm. d. Sec. VIII-IX. e. Săpături sistematice. f. Lazin 1981-1982, p. 137-142; Lazin, Hep 1990, p. 81, nr. 19.b; Iercoşan 1992-1993, p. 85-86, nr. 23.b; Stanciu 1996b, p. 74, nr. 5; Stanciu 2000, p. 157, nr. 35; Cosma 2002a, p. 194, nr. 105; Cosma 2002b, p. 339, nr. 42/85.
83. LĂPUŞEL, com. Recea, jud. Maramureş (Pl. 17). a. Ciurgău sau Deasupra Gării. b. Punctul este situat pe prima terasă sudică a râului Lăpuş, la circa 400 m. spre nord-est de Gara CFR Lăpuşel. Partea cea mai intens locuită a terasei este un mic platou,
231
neted, despărŃit de lunca râului printr-o pantă abruptă. Poate că în vechime cursul râului urma baza terasei. c. Au fost desoperite şi cercetate locuinŃe şi anexe gospodăreşti: LocuinŃa nr. 1 (L1/1992): avea forma literei L, cu suprafaŃa de 8 m² (3,55 X 2 m), cu colŃurile rotunjite, fiind orientată V – E pe axa lungă; era semiadâncită în pământ, deoarece conturul ei a apărut la -35/-40 cm, iar podeaua, amenajată prin bătătorirea de lut galben, fiind surprinsă la A = -86 cm; intrarea a fost identificată în colŃul nord-estic, aceasta fiind sub forma unui „gârlici” rectangular (130 x 60 cm), apărând şi două trepte. În exteriorul locuinŃei au fost surprinse 6 gropi de stâlp, dintre care cel puŃin cei din zona intrării sprijineau şi acoperişul, prelungit în această porŃiune printr-o streaşină. Nu a fost identificată vreo instalaŃie pentru foc, însă pe toată suprafaŃa complexului şi în umplutură au apărut pietre arse (de râu şi gresie), mai multe spre colŃul sud-vestic, care ar putea să provină de la un cuptor distrus. LocuinŃa nr. 2 (L2/1991): a fost de suprafaŃă, adâncită totuşi cu cel mult 10 cm. faŃă de nivelul vechi de călcare; a avut plan dreptunghiular (450 x 310 cm), conturul ei fiind marcat de 6 gropi de stâlp, plasaŃi câte unul în fiexare colŃ şi la mijlocul laturilor lungi; locuinŃa era orientată cu laturile lungi pe direcŃia SV – NE; în centru, într-o uşoară albiere a podelei, complexul dispunea de o vatră deschisă, de formă ovală (94 x 96 cm pe axe), probabil iniŃial mărginită de pietre; este posibil ca în exteriorul locuinŃei, pe latura ei sud-vestică, să fi existat un cuptor construit din pietre de râu şi gresie, deoarece aici a fost descoperită o îngrămădire de pietre, pământ ars şi cenuşă. LocuinŃa nr. 3 (L3/1992): era de suprafaŃă, cu plan dreptunghiular - ? (350 x 250 cm) şi orientare N – S; au fost surprinse 8 gropi de stâlp, câte una în colŃurile de nord-vest şi sud-vest, iar celelalte 6 delimitau colŃul de sud-est, latura de sud şi o partea din cea de est; alte 8 gropi de Ńăruşi erau dispuse pe diuă rânduri în apropierea laturii sudice, sugerând existenŃa unui pat sau a unei laviŃe; podeaua era din lut bătătorit, în partea nordică fiind mai joasă cu 10 cm; spre mijlocul laturii de est era o groapă neregulată (150 x 90 cm), adâncită cu 5 cm în podea; nefiind indicii pentru vreo instalaŃie de foc, existenŃa acesteia este doar presupusă. Groapa nr. 3 (G3/1993): era o groapă menajeră de formă ovală (230 x 120 cm), cu A = -30 cm de la nivelul antic de călcare şi cu fundul albiat. Groapa nr. 7 (G7/1992): era o groapă menajeră şi se afla în imediata apropiere a lui L1; avea formă ovală (164 x 130 cm); s-a păstrat doar pe o A = -24 cm, iniŃial fiind mai adâncă. Groapa nr. 9 (G9/1992): este vorba tot de o groapă menajeră, situată la 180 cm de L1; avea plan cvasi-circular, cu D = 120 cm şi A = -32 cm faŃă de nivelul de călcare al aşezării; în secŃiune avea contur albiat, cu pereŃii săpaŃi neregulat. Groapa nr. 10 (G10/1992): groapă menajeră situată foarte aproape de L3; avea formă oval-alungită (164 x 86 cm), în secŃiune având contur albiat; s-a păstrat doar pe A = -16 cm, partea ei superioară fiind distrusă. Groapa nr. 12 (G12/192): avea formă dreptunghiulară, cu traseul laturilor uşor neregulat (l maximă = 170 cm; în lungime, partea cercetată este de 300 cm), orientată V – E şi cu A maximă = -23 cm de la nivelul de călcare al aşezării. Groapa nr. 16 (G16/1993): se afla la 120 cm. de colŃul sud-estic a lui L3; avea formă dreptunghiulară, cu colŃurile rotunjite (320 x 140 cm pe axe), în secŃiune profilul fiind uşor albiat; A = -35 cm de nivelul vechi de călcare; de acest complex aparŃineau
232
probabil 3 gropi de stălpi, despre care nu se ştie însă, dacă susŃineau un acoperiş sau aveau alt rol. Groapa nr. 17 (G17/1993): probabil de acelaşi tip ca şi G12 şi G16; se adâncea la -30 cm faŃă de nivelul de călcare vechi şi a fost cercetată pe o lungime de 130 cm. Groapa nr. 18 (G18/193): a fost o groapă menajară, de formă aproape dreptunghiulară, cu laturile arcuite (160 x 95 cm), fiind orientată V – E pe axa lungă; se adâncea cu -36 cm faŃă de nivelul de călcare al aşezării, având fundul uşor înclinat spre marginea nordică. Groapa nr. 33 (G33/1993): era o groapă menajeră, lipită de colŃul unei locuinŃe (cercetată parŃial, inedită); avea plan oval (120 x 88 cm, pe axe), fiind orientată N – S; se adâncea cu -38 cm faŃă de nivelul vechi de călcare şi era puternic albiată. Groapa nr. 39 (G39/1993): groapă menajeră, cu plan oval (170 x 160 cm pe axe), având A = -36 cm faŃă de nivelul antic de călcare, cu pereŃi ce coboară oblic spre interior. Cuptor în aer liber (1993): a apărut sub forma unei platforme rectangulare (140 x 80 x 90 x 110 cm) din pietre de râu şi de stâncă, arse; acestea acopereau o vatră de formă ovală (58 x 48 cm), constând dintr-un strat de lutuială arsă, groasă de 5 cm. Vatră în aer liber (1992): avea formă ovală (D maxim = 50 cm), stratul de lutuială, puternic ars, fiind întins pe nivelul de călcare al aşezării, adică la -30 cm. d. Sec. VIII. e. Săpături sistematice (I. Stanciu, K. Kacsó). f. Stanciu 1994; Stanciu 2000, p. 157, nr. 36; Cosma 2002a, p. 195-198, nr. 107; Cosma 2002b, p. 340, nr. 43/87.
84. LĂPUŞEL, com. Recea, jud. Maramureş. a. Mociar. b. Locul se află la circa 1 km. sud-vest de punctul Ciurgău, pe o suprafaŃă uşor înălŃată din faŃa terasei sudice a râului Lăpuş. c. În arătură au fost observate, sub forma unor pete mai închise la culoare, urmele unor complexe arheologice, posibil locuinŃe. d. Prima jum. a sec. VIII. e. Cercetări de suprafaŃă. f. Stanciu 1992, p. 175, nr. 14.B; Cosma 2002a, p. 198, nr. 108; Cosma 2002b, p. 340, nr. 43/88.
85. LEMNIU, com. Letca, jud. Sălaj. a. Ştiubei. b. Punctul se află la circa 2,2 km. în linie dreaptă de biserica satului, la capătul terasei înalte a unei văii secundare, ce se varsă în Someş. c. În arătură au fost observate mai multe pete de culoare închisă şi pete roşcate, care par să fie urmele unor complexe de locuit şi a instalaŃiilor pentru foc aferente. d. Sec. VIII-X ? e. Cercetări de suprafaŃă. f. Ferenczi 1976, p. 43, nr. 5; Matei 1979, p. 477, nr. 4; Stanciu 1998, p. 455, nr. 36; Cosma 2002a, p. 198, nr. 109; Cosma 2002b, p. 340, nr. 44/89.
233
86. LIVADA, comună, jud. Satu Mare. a. Togul lui Pechy. b. Locul se află pe terasa pârâului Racta (afluent al Turului; vale secundară), la intersecŃia şoselei Satu Mare – Halmeu, pe partea dreaptă a drumului, la 1 km vest de Livada. c. Sunt informaŃii referitoare la existenŃa a 20-25 locuinŃe adâncite în pământ, distruse în totalitate de lucrările agricole. d. Sec. VIII-IX ? e. Sondaj arheologic (rezultate inedite, doar menŃiuni) – T. Bader. f. Stoia 1976, p. 279, nr. 71; Lazin, Hep 1990, p. 81, nr. 20; Iercoşan 19921993, p. 87, nr. 29; Stanciu 1998, p. 455, nr. 37; Cosma 2002a, p. 198, nr. 110; Cosma 2002b, p. 340, nr. 45/90.
87. LOMPIRT, com. Sărmăşag, jud. Sălaj. a. Kovicses, Lompirt nr. 220A. b. Situl se află pe terasa înaltă a văii Zalăului, pe malul stâng al văii Lompirtului, la intrarea în satul Lompirt. c. Printre descoperiri aparŃinând altor perioade istorice, a fost cercetat şi un cuptor medieval timpuriu, marcat cu C3. S-a conturat la -20 cm şi a avut formă circularovală, fiind săpat în lutul steril. Vatra cuptorului a fost refăcută. În prima fază, vatra era la -35 cm, fiind uşor alveolată şi arsă la roşu. Apoi, peste vatră au fost puse bucăŃi de gresie legate cu lut, peste care s-a aşternut un strat de lut, ce reprezenta noua vatră. Aceasta din urmă era arsă doar superficial. d. Sec. VIII-IX. e. Cercetare preventivă – S. BăcueŃ-Crişan, D. BăcueŃ-Crişan. f. BăcueŃ-Crişan, BăcueŃ-Crişan 2008, 184-185, nr. 93.
88. LUGOJ, municipiu, jud. Timiş. a. Ştiuca Veche. b. Punctul se află la 2 km SE de localitate, pe malul pârâului Ştiuca Veche. c. Se menŃionează existenŃa mai multor locuinŃe distruse. Groapa lor a avut plan oval, cu axele de 230-260 x 140-160 cm, iar A = -80-110 cm de la nivelul actual de călcare. În unele locuinŃe, la extremitatea axului lung, era câte o treaptă din lut cruŃat, cu groapă de par – probabil pentru a sprijini acoperişul. Din instalaŃiile pentru foc au rămas doar pietre de râu, urme de lutuire şi urme de cărbune. d. Sec. VII – VIII. e. Săpături de salvare (?). f. Mare 1997, p. 122-123.
89. LUPU, com. Cergău, jud. Alba. a. Cimitirul nou. b. Locul se află în imediata apropiere de intrarea în sat dinspre V-NV, pe partea stângă a unui semiamfiteatru natural, ce mărgineşte din trei părŃi o luncă mlăştinoasă.
234
c. În acest punct este şi o aşezare medievală timpurie, ce suprapune o altă aşezare din secolele II a.Chr.-I p.Chr.. Nu se poate face însă o delimitare clară între nivelul de locuire antic şi cel medieval timpuriu. A fost descoperit un singur complex. Este vorba de o locuinŃă, de care Ńinea un grup de pietre de gresie roşiatică şi o piatră mai mare, rotunjită, tot din gresie, dar de culoare alb-gălbuie. d. Sec. VIII-IX. e. Săpături sistematice privind epoca dacică (G. Gheorghiu, I. Glodariu, L. Suciu, V. Moga, C. Bodó, R. Mateescu). f. Gheorghiu, Glodariu, Moga 1998, p. 42, nr. 46; Gheorghiu et Alii 2004, p. 179, nr. 104; Gheorghiu et Alii 2005, p. 214-215, nr. 135; Gheorghiu et Alii 2006, p. 210-211, nr. 105.
90. MARCA, comună, jud. Sălaj. a. Primaria Nouă. b. Localitatea este situată pe partea stângă a văii Barcăului, situl aflându-se pe a doua terasă, pe aceeaşi parte a râului, spre centrul comunei. c. Au fost cercetate şi două complexe medievale timpurii, notate cu C4 şi C7: LocuinŃa nr. 4 (C4): era adâncită în pământ; a apărut la -70 cm şi se adâncea până la -120 cm; planul său a fost rectangular. LocuinŃa nr. 7 (C7): este vorba de o construcŃie de suprafaŃă, ce a fost identificată la -82 cm, sub forma unei aglomerări de pietre de râu, chirpici şi fragmente ceramice; au apărut şi 4 gropi de stâlp, cu plan circular. d. Sec. VIII-IX. e. Cercetare arheologică preventivă – I. Bejenariu, D. BăcueŃ-Crişan (2006). f. Bejenariu, BăcueŃ-Crişan 2007, p. 223-224, nr. 115.
91. MARGINE, com. Abram, jud. Bihor. a. Poini (Sinica). b. Situl se află pe terasa mijlocie (altitudine de 165-170 m) a văii ColŃii, pe panta ei vestică, în extremitatea de V a satului, la cca. 500 m spre SV de biserica de lemn. c. Aici a fost identificată o aşezare medievală timpurie, din care au fost cercetate 75 de complexe, însă nici o locuinŃă sigură. Au apărut multe gropi de stâlp (în număr de 30), în cazul celorlalte fiind dificil de stabilit utilitatea lor. Unele gropi au dimensiuni mari (600 x 350 cm sau 1080 x 270 cm), dar au plan neregulat, nu au gropi de stâlp şi nici urme de la vreo instalaŃie pentru foc nu au apărut; aceste motive i-au determinat pe autorii cercetării să nu le considere locuinŃe. O singură construcŃie de suprafaŃă era mai complexă, dispunând de un cuptor construit din blocuri de gresie. Autorii cercetării cred că ar putea fi vorba de o aşezare sezonieră, pe motivul că în zona de V-NV a României nu prea sunt locuinŃe de suprafaŃă în această perioadă. d. Sec. VIII-IX. e. Cercetări: I. Crişan, D. Marta, A. Lakatos, S. Romát, E. Szabó, A. Hágó (2004). f. Crişan et Alii 2005, p. 222-223, nr. 144.
235
92. MATEIAŞ, jud. Braşov. a. Şipot sau În Şipot. b. Aşezarea este situată pe o terasă în două trepte de pe partea stângă a Oltului, mărginită într-o parte de râu, iar în cealaltă de drumul Mateiaş-Cariera Mică de la Racoş. c. A fost descoperită o singură locuinŃă. d. Sec. VIII-IX. e. Cercetări de suprafaŃă: Fl. Costea – 1979; sondaje arheologice: I. Glodariu şi Fl. Costea – 1980. f. Rep. Braşov 1995, p. 165, nr. 57. 93. MÂNDRA, comună, jud. Braşov. a. Gura Râuşorului. b. – c. În acest loc a fost cercetată o aşezare medievală timpurie cu locuinŃe de suprafaŃă, unele fiind dotate cu cuptor din piatră. Sunt asemănătoare cu cele descoperite în aşezarea medievală timpurie de la Comana de Jos (jud. Sibiu). d. Sec. VII-IX. e. Săpături de salvare: 1990 – F. Costea, I. Bauman, Gh. Dragotă, I. Frătean. f. Costea et Alii 1996, p. 69, nr. 158.
94. MEDIŞORU MARE, com. Şimoneşti, jud. Harghita. a. Măzărişte / Borsóföld. b. Terenul plat numit Măzărişte se află la sud de sat, întinzându-se pe direcŃia E –V; din partea sa de sud, mai înaltă, izvorăşte Valea Măzăriştii (Borsóföld pataka), ce curge spre nord. c. Din aşezarea medievală timpurie, ce suprapunea o locuire dacică din secolele IV-III a.Chr., au fost descoperite 2 locuinŃe. Terenul fiind în pantă, pământul arat a fost dus la vale, astfel că locuinŃele au apărut la o adâncime destul de mică, de -35-25 cm. LocuinŃa nr. 1 (L1) (Pl. 18): pătrată (220 x 200 cm), cu A = -35 cm de la nivelul actual de călcare şi orientare E –V pe axa lungă, L1 avea în colŃul sud-estic un cuptor din pietre. LocuinŃa nr. 2 (L2) (Pl. 18): rectangulară (300 x 260 cm), cu A = -25 cm şi orientare E –V, locuinŃa avea în colŃul sud-estic un cuptor din piatră, deranjat (s-au păstrat doar pietre mici). d. Sec. VII-VIII. e. Săpături sistematice (1972-1973). f. Székely 1988, p. 169-171; Beldiman 1990, p. 230, tabel nr. 11; Rep. Harghita 2000, p. 223, nr. XLVI.h/2.(749).
95. MEDIŞORU MIC, com. Simoneşti, jud. Harghita. a. Amburus. b. –
236
c. LocuinŃă: era de tipul adâncită în pământ, podeaua ei fiind la -65 cm; a avut plan probabil rectangular, măsurând 420 x 340 cm; în colŃul de N al locuinŃei era un cuptor mare (de formă pătrată - ?) din pietre. d. Secolul VIII. e. Sondaj (?) – 1977; I. Molnár şi I. Ughy. f. Benkö 1992, p. 92, nr. 10/1.
96. MESTEACĂN, com. Valea Chioarului, jud. Maramureş. a. La Parhon. b. Punctul se află în partea sudică a podişului PurcăreŃ-Boiu Mare-Jugăstreni, pe culmea Mesteacănului, pe terasa pârâului Valea Caselor. c. A fost identificat un nivel de cultură şi o locuinŃă. Din cauza faptului că în locuinŃă s-a găsit şi o monedă databilă în secolul IV, complexul nu poate fi datat în mod sigur în perioada medievală timpurie. d. Sec. VIII. e. Sondaje şi săpături sistematice. f. Iuga 1979; Iuga 1980; Iuga 1979-1981; Stanciu 1992, p. 176, nr. 16.B; Cosma 2002a, p. 199-200, nr. 114; Cosma 2002b, p. 340, nr. 47/92.
97. MESTEACĂN, com. Valea Chioarului, jud. Maramureş. a. Valea Caselor. b. Locul se află în vecinătatea punctului La Parhon, pe un platou de deal, în bazinetul format de pârâul Valea Caselor. c. Aici a fost identificat un nivel de cultură cu Gr = 20-40 cm, într-unul dintre profilele arheologice fiind surprins conturul unei locunŃe adâncite cu -35-50 cm. În pământul de umplutură au apărut, printre altele, bucăŃi de chirpic şi pietre arse, posibil de la pereŃii construcŃiei şi de la instalaŃia pentru foc a acesteia. d. Sec. VIII. e. Sondaj arheologic. f. Iuga 1980; Iuga 1979-1980; Stanciu 1992, p. 176, nr. 16.B; Cosma 2002a, p. 200, nr. 115; Cosma 2002b, p. 340, nr. 47/93.
98. MIRŞID, comună, jud. Sălaj. a. Fântâna Albă. b. – c. În acest punct a fost identificat şi un nivel de locuire medieval timpuriu. Au fost descoperite 5 locuinŃe. Patru au fost surprinse doar parŃial (o latură, un colŃ, gropi de stâlp). Ultima locuinŃă a fost cercetată mai amplu. Conturul ei a apărut la -115-120 cm (probabil de la nivelul actual de călcare – n.n.); era de suprafaŃă; cuptorul din pietre a fost construit în colŃul estic, vatra fiind amenajată din două pietre mari şi netede, la fel ca şi pereŃii. PereŃii locuinŃei au fost din bârne aşezate orizontal şi îmbinate în stâlpi centrali ce susŃineau şi acoperişul în două ape. d. Sec. VII – VIII.
237
e. Săpături arheologice (Alexandru V. Matei, Sanda BăcueŃ-Crişan, Dan BăcueŃ-Crişan, Ioan Stanciu - 2000). f. Matei et Alii 2001, p. 146-147, nr. 122.
99. MOLDOVA VECHE, oraş Moldova Nouă, jud. Caraş-Severin. a. Vinograda-Vlaskicrai. b. În perimetrul aşezării romane târzii. c. LocuinŃa nr. 3 (L3): rectangulară, cu colŃurile rotunjite, având o vatră simplă cu formă circulară sau ovală (D între 70 cm şi 100 cm). d. Sec. VIII – IX. e. Săpături arheologice privind aşezarea romană din secolul IV. f. Bejan 1995a, p. 34.
100. MORODA, com. Seleuş, jud. Arad. a. Sălişte. b. Punctul este situat la sud-est de capătul localităŃii, între cimitirul modern şi pârâul Cigherului (vale secundară), pe terasa văii amintite. c. A fost descoperit un nivel de cultură şi o locuinŃă: LocunŃa: a avut formă ovală (D lung = 475 cm), conturul ei apărând la -55 cm, podeaua fiind la -110 cm. Pentru că nu s-a găsit chirpic, s-a presupus folosirea lemnului ca material de construcŃie. d. Sec. VIII şi sec. IX-X (?). e. Sondaje arheologice. f. Dudaş 1970, p. 358, nr. VIII/5; Dumitraşcu, Mălăiescu, Dudaş 1970; Dumitraşcu 1978a, p. 63, nr. 11 şi p. 72-72, nr. 4; Blăjan, Dörner 1978, p. 127, nr. 24; Cosma 2002a, p. 202-203, nr. 121; Dumitraşcu 1978, p. 63, nr. 10; Dumitraşcu 1979b, p. 161-162, nr. 4; Cosma 2002a, p. 200, nr. 116; Cosma 2002b, p. 341, nr. 50/97; Crişan 2006, p. 162-163.
101. NOŞLAC, comună, jud. Alba. a. b. Pe aceeaşi terasă a Muraşului pe care se află ci necropola. c. Aşezarea medievală timpurie a fost de durată mai lungă, având trei faze de locuire. Primei faze îi aparŃine o locuinŃă adâncită în pământ; celei de-a doua faze îi revin 5 locuinŃe adâncite în sol; din ultima fază au fost descoperite 2 locuinŃe adâncite. Nu ştiu ce suprafaŃă din aşezare a fost cercetată. d. Sec. VII-VIII; sec. VIII-IX; sec. IX-X. e. Săpături arheologice (1960-?, I. Mitrofan 1963-1970). f. Popescu 1961, p. 136, nr. 20; Popescu 1963, p. 461, nr. 87; Popescu 1964, p. 563, nr. 93; Popescu 1965, p. 595, nr. 62; Florescu, Daicoviciu, Roşu 1980, p. 238. h. Tot pe prima terasă a râului Mureş, în partea de vest a Noşlac-ului, a fost descoperită şi o necropolă cu 80 de morminte de înhumaŃie. Unele morminte conŃineau şi capete de cal (de tip mongol) şi erau orientate vest – est. Se crede că aceştia ar fi autohtoni romanici, cu certe influenŃe germanice, avare şi slave.
238
Un grup mic de morminte din partea de nord a cimitirului, unde apar şi morminte separate de cai, şi care nu sunt nici avare şi nici slave, par să aparŃină unei alte populaŃii de călăreŃi. (Rusu 1962).
102. NUŞFALĂU, comună, jud. Sălaj. a. Tigoiul lui Benedek – Râtul Mare. b. Locul se află pe prima terasă de pe malul stâng al râului Barcău, la ieşirea din comuna Nuşfalău spre localitatea Zăuan (2-3 km N-NV faŃă de centrul comunei), în apropierea trecerii peste calea ferată. Este înconjurat din trei părŃi de un meandru al râului. c. Au fost descoperite mai multe complexe arheologice: În anul 1973, în timpul săpării unui canal de drenaj care a secŃionat aşezarea, au fost observate urmele a patru locuinŃe semiadâncite în pământ, într-un caz fiind vizibil şi un cuptor din pietre. LocuinŃa nr. 1 (L1-2001): este de tipul adâncit, cu formă rectangulară; a fost surprinsă în două suprafeŃe (S3 şi S4); s-a conturat la -35 cm, în ambele suprafeŃe, şi se adâncea până la -60 cm în S3 şi -95 cm în S4, măsurat de la nivelul actual de călcare. LocuinŃa a avut trei cuptoare: unul clădit din pietre de râu şi blocuri de micaşist, altul săpat în perete, iar al treilea săpat în bloc de lut cruŃat. Probabil că cele trei cuptoare nu au funcŃionat concomitent. De pe vatra cuptorului scobit în lut cruŃat s-a recuperat un fragment de tavă/platou de formă circulară, cu marginile înalte, de culoare cărămiziu-gălbuie cu pete cenuşii, fiind lucrat din lut amestecat cu nisip, pietricele şi pleavă. Probabil că a fost lipită pe bolta cuptorului. LocuinŃa nr. 2 (L2-2001): a fost identificată la -40 cm; se prezenta sub forma unei aglomerări de pietre, oase, ceramică şi chirpici. L2 era de suprafaŃă, cu fundul uşor alveolat, acesta fiind atins la A = -48 cm faŃă de nivelul actual de călcare. Forma complexului nu a putut fi stabilită cu precizie. Cuptor (C-1978): urmele lui au fost surprinse la -80 cm; vatra avea D = 95-105 cm şi era arsă la roşu, având crusta de 2-3 cm grosime; pe vatră erau câteva bucăŃi de micaşist care proveneau de la pereŃii cuptorului. La -56 cm faŃă de nivelul actual de călcare au fost identificate şi 3 gropi de stâlp, care probabil făceau parte dintr-o construcŃie. d. Sfârşitul sec. VII (?) – prima jumătate a sec. VIII. e. Sondaj arheologic (Al. V. Matei – 1978; 1979); săpături arheologice (D. BăcueŃ-Crişan - 2001). f. Matei 1979, p. 481-182, nr. 6.c; Stanciu 1998, p. 460-461; Stanciu 2000, p. 157, nr. 38; BăcueŃ-Crişan 2002a, p. 218-219, nr. 152; Cosma 2002a, p. 204-205, nr. 123; Cosma 2002b, p. 341, nr. 51/99; BăcueŃ-Crişan 2005, p. 269-290; Crişan 2006, p. 165. g. La hotarul sud-vestic al comunei a fost identificat şi un cimitir datat în secolul VIII (Cosma 2002b, p. 341, nr. 51/98 cu bibliografia).
103. OBREJA, com. MihalŃ, jud. Alba. a. – b. –
239
c. În acest punct se menŃionează descoperirea unei locuinŃe adâncite în pământ. d. Sec. IX (?). e. – f. Popescu 1970, p. 503, nr. 74.
104. OCNIłA, com. Teaca, jud. BistriŃa-Năsăud. a. La Ştefălucu. b. Locul se află în hotarul satului, pe o terasă din dreapta Văii Lupului, în preajma casei lui Ciosan Alexandru. c. Lucrările s-au desfăşurat în extremitatea vestică a staŃiunii arheologice. Au fost dezvelite complexe din epoca bronzului (Cultura Wietenberg), Hallstattul timpuriu, perioada daco-romană, din secolul VI, din secolele VII-VIII şi din secolele XI-XII. Aici vor fi prezentate complexele din secolele VII-VIII: LocuinŃa nr. 1 (L8-1992): avea formă rectangulară (320 x 280 cm), cu A = -50 cm de la nivelul actual de călcare; pe latura de vest era o aglomerare de pietre, provenind probabil de la o instalaŃie de foc distrusă; pe laturile şi în colŃurile locuinŃei au fost surprinse urmele unor gropi de la stâlpii de susŃinere a pereŃilor şi acoperişului. LocuinŃa nr. 2 (L12-1992): era de formă ractangulară (310 x 280 cm), cu A = 60 cm de la nivelul actual de călcare; în colŃul vestic era un cuptor din pietre cu D = 100 cm; în colŃuri au apărut gropile parilor ce susŃineau structura locuinŃei. d. Sec. VII-VIII/IX. e. Sondaj arheologic, privind aşezarea din secolul VI (C. Gaiu - 1992). f. Gaiu 1994, p. 49, 52; Gaiu 1995, p.60-61, nr. 86; Gaiu 2000, p. 383, nr. 17.
105. ORADEA, municipiu, jud. Bihor. a. Salca – GheŃărie. b. În locul în care se construia o biserică ortodoxă (?). c. A fost identificată o locuire medievală timpurie: LocuinŃă (1997): era de tipul semiadâncită şi a avut un cuptor construit din piatră de râu şi gresie. d. Sec. VIII-IX. e. Săpături de salvare (S. Bulzan - 1997). f. Bulzan 1998, p. 48, nr. 55.II; Bulzan, BăcueŃ-Crişan 1999, p. 33-34; Crişan 2006, p. 167-168.
106. OłENI, com. Feliceni, jud. Harghita. a. Mihályfalva. b. Locul se află pe tarasa joasă a Târnavei Mari, între râu şi pârâul Bonta (pe un con de dejecŃie în formă de promontoriu). c. În acest punct a fost identificată o aşezare medievală timpurie, din care au fost cercetate mai multe locuinŃe: în 1962 – 2 locuinŃe; în 1963 – 3 locuinŃe. LocuinŃele erau adâncite în pământ, aveau dimensiuni, în medie, de 600 x 400 cm (probabil cu plan rectangular) şi aveau un inventar sărăcăcios. Se precizează că aşezarea a fost de mari dimensiuni, cele 5 locuinŃe reprezentând probabil doar o parte a ei.
240
d. Sec, VII-VIII – începutul sec. IX (?): e. Săpături arheologice cu caracter informativ (1962-1963). f. Popescu 1963, p. 461, nr. 90; Popescu 1964, p. 563, nr. 96; Ferenczi, Ferenczi 1967, p. 53-59; Beldiman 1990, p. 230, tabel nr. 14; Rep. Harghita 2000, p. 126, nr. XVI.d/1(304). g. Autorii cercetării consideră ceramica din aşezare ca fiind de factură slavă (Ferenczi, Ferenczi 1967, p. 57).
107. PARłA, com. Şag, jud. Timiş. a. – b. În perimetrul sitului preistoric. c. Au fost descoperite şi 4 locuinŃe adâncite în pământ, medievale timpurii. LocuinŃele aveau plan pătrat, cu colŃurile rotunjite, şi câte o vatră deschisă; se crede că sunt mai multe locuinŃe, care încă nu au fost dezvelite. d. Sec. VIII – IX. e. Săpături sistematice în situl preistoric (1983). f. Mărghitan 1985, p. 99-100.
108. PERICEI, comună , jud. Sălaj. a. Keller Tag. b. Punctul se află în partea stângă a şoselei VărşolŃ-Şimleul Silvaniei, pe terasa a doua a râului Crasna (prima terasă a unei văi secundare), la circa 1 km de primele case ale localităŃii Pericei. c. Pe lângă complexe neolitice, de epoca bronzului şi din secolul II p.Chr., aici a fost descoperită şi complexe medievale timpurii. LocuinŃa nr. 4 (L4 - 1999): era de tipul adâncit, au fost surprinse două dintre colŃuri (unul la -45 cm, iar celălalt la -50 cm), fiind atinsă şi podeaua; laturile locuinŃei au fost dezvelite doar parŃial, constatându-se însă că ea a avut formă patrulateră, cu colŃurile rotunjite; în cele două colŃuri s-au găsit urme de la stâlpii de susŃinere. Cuptorul din pietre a apărut la -50 cm faŃă de nivelul actual de călcare; vatra, arsă la roşu, a fost surprinsă la -60 cm; în faŃa cuptorului s-au găsit urmele unor pari, probabil de la un gard din nuiele împletite ce proteja cuptorul. Au mai apărut urmele unor stâlpi mai subŃiri, precum şi de la un stâlp plasat în centrul locuinŃei. A fost descoperită şi o groapă dreptunghiulară cu fundul drept, a cărui utilitate nu este încă cunoscută. Complex nr. 54 (L54 - 2004): era o locuinŃă adâncită în pământ, probabil rectangulară, având un cuptor din pietre şi o vatră simplă. Ambele prezintă trei faze de refacere. d. A doua jumătate a sec. VII – prima jumătate a sec. VIII. e. Periegheză (H. Pop, Sanda şi D. BăcueŃ-Crişan); săpături sistematice, dar în aşezarea neolitică (Sanda BăcueŃ-Crişan 1999-2000); săpături arheologice (Al. V. Matei, Sanda şi D. BăcueŃ-Crişan, I. Bejenariu, H. Pop, Anamaria Cârstea - 2004). f. BăcueŃ-Crişan 2000, p. 526, nr. 10; BăcueŃ-Crişan 2000-2004, p. 92; Pop, BăcueŃ-Crişan, BăcueŃ-Crişan 2000, p. 73, nr. 103; Cosma 2002a, p. 213, nr. 142;
241
Cosma 2002b, p. 342, nr. 56/115; Matei et Alii 2005, p. 259-263, nr. 166; Crişan 2006, p. 178.
109. PEŞTERA LESIANA, com. Şuncuiuş, jud. Bihor. a. Peştera Napiştileu sau Peştera Mişidului. b. Este situată pe cursul Crişului Repede. c. Aici a fost descoperită o locuinŃă uşor adâncită în sol, ce avea un cuptor din pietre de râu în unul din colŃuri. d. Sec. VIII – IX. e. Sondaj arheologic. f. Cosma 2002a, p. 233, nr. 200; Cosma 2002b, p. 347, nr. 85/161.
110. POIAN, comună, jud. Covasna. a. Culmea Pietroasă. b. Locul se află pe terasa de pe malul stâng al pârâului Telek. Acesta curge pe la poalele dealului Culmea Pietroasă, ce se află în partea nordică a hotarului localităŃii, lângă drumul care duce la Belani. c. Aici au fost descoperite aşezări din epoca bronzului şi Hallstatt, precum şi din perioada medievală timpurie. Din ultima aşezare au fost dezvelite numeroase complexe, ce aparŃin la două faze de locuire, ultima cu mai multe subfaze. c.1. LocuinŃa nr. 5 (L5) (Pl. 25/C): avea formă dreptunghiulară (460 x 300 cm), fiind orientată cu alturile lungi pe direcŃia SE – NV; forma ei a fost stabilită pe baza resturilor de lemn carbonizat de la pereŃi, pentru că a fost suprapusă de L5a; L5 se află la est de L3; în colŃul vestic au fost găsite două bârne de lemn carbonizat aşezate în unghi deschis către colŃ; cuptorul din pietre se afla în apropierea colŃului de nord, vatra fiind identificată la A = -60 cm faŃă de nivelul actual de călcare. LocuinŃa nr. 7 (L7): se afla lângă latura de est a lui L6; dimensiunile sale nu au putut fi stabilite; vatra, arsă puternic şi înconjurată de câteva pietre, era la -25 cm. LocuinŃa nr. 8 (L8): nu i s-au putut stabilii forma şi dimensiunile; se afla între L4 şi L7; resturile vetrei înconjurate de pietre au apărut la -30 cm. LocuinŃa nr. 11 (L11): avea formă dreptunghiulară (450 x 375 cm), având în colŃul nord-estic o vatră arsă puternic şi înconjurată de pietre, fiind deranjată încă din vechime; L11 se afla la vest de L10. LocuinŃa nr. 13 (L13): era de formă rectangulară (400 x 350 cm), fiind orientată N – S cu laturile lungi; vatra, înconjurată de pietre, se afla în colŃul nord-estic; în faŃa vetrei se afla o bârnă de lemn carbonizat; L13 era la nord de L6, iar colŃul său nord-estic a fost suprapus de colŃul sud-vestic a lui L14. LocuinŃa nr. 16 (L16): avea formă dreptunghiulară (370 x 300 cm), fiind orientată N – S cu alturile lungi; vatra înconjurată de pietre se afla în colŃul nord-estic; L16 era situată la nord de L10. LocuinŃa nr. 19 (L19): era dreptunghiulară (550 x 425 cm), cu laturile lungi orientate N – S; vatra înconjurată de pietre era în colŃul nord-estic; în colŃurile locuinŃei se găseau gropi de stâlp. În exteriorul locuinŃei, lângă colŃul ei nord-estic, era un cuptor
242
de lut săpat direct în pământ, fiind orientat cu gura spre vest şi având formă circulară (D = 100 cm); nu i s-a putut determina înălŃimea. LocuinŃa nr. 20 (L20): avea formă dreptunghiulară (400 x 300 cm), fiind orientată E –V cu laturile lungi, având în colŃul nord-estic o vatră înconjurată de pietre, ce a fost demontată din vechime; L20 se afla la vest de L19. LocuinŃa nr. 22 (L22): avea formă dreptunghiulară (325 x 300 cm), cu vatra înconjurată de pietre plasată în colŃul nord-estic. d. A doua jumătate a sec. VI ( - poate şi începutul sec. VII). c.2a. LocuinŃa nr. 2 (L2): era rectangulară (325 x 375 cm), orientată E – V pe laturile lungi; în colŃul sud-estic se afla vatra înconjurată de pietre; laturile sunt marcate de gropile de la parii de susŃinere ai acoperişului; de-alungul laturii de est era o bârnă de lemn carbonizată, cu Gr = 18 cm; este la 20 m spre V de L1. LocuinŃa nr. 3 (L3): avea plan pătrat (320 x 330 cm), cu orientare N – S pe laturile lungi; vatra înconjurată de pietre era situată în colŃul nord-estic; de-alungul peretelui vestic era o bârnă de lemn carbonizat cu l = 160 cm şi Gr = 10 cm; n-au apărut urme de la gropi de stâlpi. LocuinŃa nr. 4 (L4): rectangulară (480 x 410 cm), orientată N – S pe axa lungă; vatra înconjurată de pietre se afla în colŃul nord-estic; în faŃa vetrei erau resturi de lemn carbonizat; pe alocuri, podeaua a fost puternic arsă. LocuinŃa nr. 5a (L5a) (Pl. 25/C): avea formă pătrată (275 x 260 cm), fapt stabilit pe baza urmelor de pământ ars, care marcau laturile; în colŃul nord-vestic era cuptorul din pietre, a cărui vatră se afla la -118 cm faŃă de nivelul actual de călcare; pe latura de nord-vest şi în apropierea colŃului de vest s-au găsit câte două gropi de par. LocuinŃa nr. 10 (L10): avea formă rectangulară (450 x 400 cm); în colŃul nordestic se afla vatra înconjurată de pietre; de-alungul laturii de nord, la 30 cm de aceasta, era o bârnă de lemn carbonizată (L = 180 cm), în jurul ei podeaua fiind puternic arsă; în colŃurile de nord-est şi sud-est se găseau două pietre mari. LocuinŃa nr. 12 (L12): era cu formă rectangulară (350 x 325 cm), având în colŃul nord-estic o vatră înconjurată de pietre; L12 a fost amplasată la nord de L8. LocuinŃa nr. 14 (L14): în legătură cu L14 se precizează doar că colŃul ei sudvestic suprapunea colŃul nord-estic al L13 (Székely 1992, p. 261). LocuinŃa nr. 15 (L15): a fost identificată doar pe baza vetrei puternic arse şi înconjurate de pietre; era situată la nord-vest de L13. LocuinŃa nr. 17 (L17): avea formă pătrată (latura = 300 cm) şi se afla la 5 m spre V de L15; vatra înconjurată de pietre era în colŃul nord-estic; în faŃa gurii vetrei erau fragmente de la bârne de lemn carbonizat. LocuinŃa nr. 18 (L18): avea formă rectangulară (360 x 325 cm) şi era orientată E – V pe axa lungă; vatra înconjurată de pietre era în colŃul nord-estic; L18 se afla la est de L19. LocuinŃa nr. 21 (L21): era cu plan rectangular (375 x 275 cm); în colŃul nordvestic se afla vatra înconjurată de pietre. LocuinŃa nr. 23 (L23): avea formă dreptunghiulară (350 x 280 cm), vatra înconjurată de pietre aflându-se în colŃul nord-vestic; podeaua era puternic arsă, având culoare roşiatică; în faŃa vetrei şi spre mijlocul locuinŃei erau urme de scândură carbonizată.
243
LocuinŃa nr. 24 (L24): era de formă pătrată (240 x 225 cm) şi avea vatra înconjurată de pietre în colŃul nord-estic; se afla imediat la sud de L22. Lângă colŃul lui L24, în exterior, era un cuptor de formă circulară (D = 100 cm, Î bolŃii = cca. 100 cm). LocuinŃa nr. 25 (L25): cu plan rectangular (400 x 360 cm), L25 era orientată cu axa lungă pe direcŃia E –V; podeaua era puternic arsă, având culoare roşiatică. LocuinŃa nr. 27 (L27): era pătrată (240 x 220 cm), cu vatra înconjurată de pietre plasată în colŃul nord-vestic; podeaua a fost puternic arsă, devenind roşiatică; în faŃa vetrei şi de-a lungul peretelui sudic erau resturi de scândură carbonizată; era la sudsud-vest de L26, în imediata sa apropiere. LocuinŃa nr. 28 (L28) (Pl. 19/A): avea formă pătrată (240 x 220 cm), cu vatra înconjurată de pietre plasată în colŃul de nord; L28 se afla la sud-est de L25. Aproape de colŃul de est al L28, în exteriorul ei, la 100 cm distanŃă, s-a găsit un cuptor de lut săpat în pământ, având câteva pietre aşezate în dreptul gurii vetrei; avea formă ovală, cu D = 100 cm şi Î = 40 cm. LocuinŃa nr. 29 (L29): lângă L25 s-a găsit o vatră înconjurată de pietre – se presupune că a aparŃinut unei locuinŃe. LocuinŃa nr. 30 (L30): avea formă pătrată (latura = 300 cm), având vatra înconjurată cu pietre plasată în colŃul nord-vestic; L30 se afla la vest de L23; la circa 180 cm în faŃa vetrei era o groapă de par. d. A doua jumătate a sec. VII – începutul sec. VIII. c.2b. LocuinŃa nr. 6 (L6 ) (?): avea formă pătrată (320 x 340 cm), aceasta fiind stabilită pe baza urmelor de bârne de lemn carbonizat de pe marginile gropii locuinŃei; o bârnă aflată pe mijlocul locuinŃei poate sugera existenŃa unei a doua încăperi; vatra înconjurată de pietre se afla în colŃul nord-vestic; colŃul ei nord-vestic suprapunea un mormânt de incineraŃie din epoca bronzului. LocuinŃa nr. 9 (L9) (?): au fost dezvelite doar câteva pietre ce înconjoară o vatră puternic arsă; se afla la vest de L6. Nu a avut inventar. d. Sec. VIII – începutul sec. IX. c.2c. LocuinŃa nr. 1 (L1) (?): rectangulară (450 x 400 cm), cu A = -43 cm de la nivelul actual de călcare, fiind orientată N – S cu laturile lungi; conturul ei este marcat de 12 gropi de par, cu D = 8-10 cm şi A = -7 cm faŃă de nivelul podelei; gropile sunt amplasate în colŃuri, apoi câte 2 pe laturile de vest şi sud, 1 pe latura de nord şi 3 pe latura de est, iar alta la sud de vatra înconjurată de pietre. Vatra se afla în colŃul nordestic şi avea formă ovală, fiind înconjurată de un parament de pietre, pe trei laturi, puternic înroşite de foc şi care se vedeau chiar de la suprafaŃa solului. d. Sec. IX. c.2d. LocuinŃa nr. 26 (L26): era de formă rectangulară, orientată E – V cu laturile lungi; podeaua era puternic arsă, având o culoare roşiatică; de-a lungul a două dintre laturi au fost descoperite scânduri de lemn carbonizate. d. Sfârşitul sec. IX – prima jumătate a sec. X. În unele cazuri, dacă nu în toate, în loc de vatră înconjurată de pietre ar putea să fie vorba de cuptor construit din pietre. e. Sondaj arheologic (1963 – Z. Székely); săpături sistematice (1964-1967 – Z. Székely). f. Popescu 1964, p. 556, nr. 41; Székely 1965, p. 448; Popescu 1966, p. 721, nr. 98; Popescu 1967, p. 533, nr. 84; Popescu 1968, p. 690, nr. 93; Székely 1970, p. 312, nr.
244
20; Székely 1973, p. 221, nr. 5; Florescu, Daicoviciu, Roşu 1980, p. 278; Székely 1992, p. 246-279; Rep. Covasna 1998, p. 116, nr. XXVII.d.2.(422).
111. POPENI, com. Mirşid, jud. Sălaj. a. Pe pogor. b. Satul Popeni este situat la extremitatea sudică a Dealurilor Sălajului, pe traseul şoselei Zalău-Jibou. Punctul se află în partea dreptă a şoselei Zalău-Mirşid-Jibou, aproximativ vis-a-vis de fosta haltă C.F.R. Cuceu. c. Au fost descoperite mai multe complexe arheologice medievale timpurii. În timpul cercetărilor din 1978-1979 au fost dezvelite 2 locuinŃe şi 3 gropi. Pe arătură mai erau vizibile contururile a încă 13 locuinŃe, sub forma unor pete neregulate mari (cu suprafeŃe de maxim 25-30 m²); mărimea suprafeŃelor se explică prin împrăştierea umpluturii complexelor şi prin existenŃa unor anexe gospodăreşti în apropierea locuinŃelor. Se pare că locuinŃele aşezării erau dispuse în grupuri. LocuinŃa nr. 1 (1978): avea A = -30 cm faŃă de nivelul antic de călcare, fiind probabil un complex de suprafaŃă; a fost cercetată parŃial, pe o suprafaŃă de 267 x 142 cm; a avut plan rectangular, cu colŃurile rotunjite. LocuinŃa nr. 2 (1979): era parŃial adâncită în pământ; avea formă rectangulară (400 x 350 cm); locuinŃei pare să-i fi aparŃinut două gropi dreptunghiulare (asemănătoare cu G1-1978) şi o vatră amenajată în aer liber. LocuinŃa nr. 3 (L6-1999): avea formă aproximativ dreptunghiulară cu colŃurile rotunjite; a apărut la -20 cm, fundul ei ajungând la -46 cm, după adâncime părând a fi tot o locuinŃă de suprafaŃă. Nu s-a descoperit nici o instalaŃie pentru foc. Pe fundul locuinŃei s-au conturat urmele circulare ale unor stâlpi sau pari. LocuinŃa nr. 4 (L7-1999): avea plan oval-alungit; s-a conturat la -23 cm, fundul ei fiind la -60 cm faŃă de nivelul actual de călcare. Nici în această locuinŃă nu s-a găsit instalaŃie pentru foc. Au apărut urmele unei singure gropi de stâlp. Complex A (1999): avea formă alungită şi a apărut la -26 cm, A = -56 cm. Pe fundul complexului au fost sesizate urmele mai multor stâlpi şi pari, precum şi pietre de râu şi blocuri de micaşist. Complex B (1999): era de formă alungită (11,5 m); s-a conturat la -22 cm, fundul ei, alveolat, coborând până la -90 cm. Pe fundul complexului au fost surprinse gropile mai multor pari sau stâlpi mai subŃiri; şi pe cele două laturi lungi au apărut gropi de pari. Tot pe fundul complexului s-au găsit numeroase pietre de râu şi blocuri de micaşist dispuse oarecum de-a lungul complexului. Lungimea complexului şi faptul că era foarte îngust l-a determinat pe autorul cercetărilor să nu considere acest complex ca fiind o locuinŃă. Se pare că acest complex a fost incendiat, gropile stâlpilor şi parilor fiind pline cu lemn carbonizat. Groapa nr. 1 (1978): avea plan dreptunghiular (350 x 142 cm), cu colŃurile uşor rotunjite şi orientată cu axa lungă pe direcŃia E – V; pereŃii erau înclinaŃi spre interior; fundul albiat era acoperit cu un strat de cărbune, suprapus de o lentilă de lut galben; groapa se adâncea la -35 cm faŃă de nivelul antic de călcare. Groapa nr. 2 (1978): avea formă oval-alungită (75 x 50 cm), cu A = -30 cm de la nivelul antic de călcare. Era la 50 cm de Gr. nr. 1. Groapa nr. 3 (1978): a fost cercetată parŃial; avea formă probabil circulară (D = aprox. 80 cm), cu A = -30 cm.
245
d. Sec. VIII-IX. e. Cercetări arheologice (1978-1979 – Al. V. Matei); săpături de salvare (1999 – S. şi D. BăcueŃ-Crişan). f. Matei 1979, p. 483, nr. 8a; Stanciu, Matei 1994, p. 135-141, 148; Stanciu 1998, p. 477-482; Stanciu 2000, p. 158; BăcueŃ-Crişan, BăcueŃ-Crişan 2000b, p. 78, nr. 111; Cosma 2002a, p. 214-216, nr. 152; Cosma 2002b, p. 343, nr. 62/124; BăcueŃCrişan 2000-2004, p. 91-92; BăcueŃ-Crişan 2006; Crişan 2006, p. 182-183.
112. PORł, com. Marca, jud. Sălaj. a. StaŃia de betoane Bechtel/La baraj-Barul lui Guti. b. Localitatea se află în partea vestică a Depresiunii Şimleului, pe partea dreaptă a văii Barcăului. StaŃia de Betoane este situată pe prima terasă, inundabilă, a Barcăului. c. Aici au fost cercetate 36 de complexe, dintre care 34 medievale timpurii, constând din locuinŃe, cuptoare, gropi, construcŃii anexe, şanŃuri. În continuare voi prezenta complexele, în ordinea în care au fost descrise de autorii cercetării: LocuinŃa nr. 1 (C1/2007): era de suprafaŃă; a fost surprinsă la -15 cm, fundul ei, uşor alveolat, fiind atins la -25 cm; fiind cercetată doar parŃial, se presupune că a avut un plan rectangular, cu colŃurile rotunjite. LocuinŃa nr. 2 (C3/2007): era de suprafaŃă; s-a conturat la -40 cm, fundul ei, uşor alveolat, fiind la -60 cm; în locuinŃă s-au găsit şi rămăşiŃele unui cuptor construit din blocuri de micaşist şi pietre de râu, distrus încă din vechime; complexul a avut plan rectangular, cu colŃurile rotunjite. Groapa menajeră nr. 1 (C4/2007): a fost surprinsănla -37 cm, fundul ei fiind la -65 cm; avea formă oval-alungită. LocuinŃa nr. 3 (?) / anexa nr. 1 (?) (C5/2007): s-a conturat la -30-37 cm şi suprapunea C6/2007, având dimesiuni mari. Este vorba de un şanŃ cu traiectorie aproape circulară, asemănător unui inel cu capetele desfăcute (D.= circa 12 m); spre centrul acestei construcŃii, într-o alveolare de -38-42 cm, era o vatră cu gardină din pietre; tot pe această suprafaŃă au fost sesizate şi urmele a 5 gropi de stâlp. Groapa menajeră nr. 2 (?) (C6/2007): a fost surprins la –35 cm, fundul ei apărând la -60 cm; a avut plan oval-alungit. ConstrucŃia anexă nr. 1 (?) (C7/2007): avea plan rectangular, cu colŃurile rotunjite; s-a contura la -30 cm, fundul ei alveolat fiind la – 60 cm; nu s-a găsit instalaŃia pentru foc. ConstrucŃia anexă nr. 2 (C8/2007): avea plan rectangular, cu colŃurile rotunjite; s-a contura la -40 cm, fundul ei alveolat uşor fiind la – 60 cm; nu s-a găsit instalaŃia pentru foc. LocuinŃa nr. 4 (C9/2007): era de suprafaŃă; avea formă rectangulară, cu colŃurile rotunjite; s-a conturat la -35 cm, fundul ei, uşor alveolat, fiind la -60 cm; a dispus de un cuptor construit din blocuri de micaşist şi pietre de râu, distrus încă din vechime. LocuinŃa nr. 5 (C10/2007): posibil adâncită în pământ; s-a conturat la -28-30 cm, fundul ei, uşor alveolat, apărând la -60 cm; avea formă rectangulară, cu colŃurile rotunjite. Într-unul din colŃuri a avut un cuptor cu pereŃii construiŃi din blocuri de
246
micaşist; vatra sa era şa -52 cm şi era puŃin arsă. Dispuse pe cele patru laturi ale locuinŃei au fost surprinse 8 gropi de stâlp. Groapa de stâlp nr. 1 (C11/2007): s-a conturat la -28-30 cm, mergând până la -63 cm de la nivelul actual de călcare; în plan era circulară. Groapa menajeră nr. 3 (C12/2007): avea plan circular; s-a conturat la -30 cm, fundul ei fiind la -50 cm faŃă de nivelul de călcare actual. Groapa de stâlp nr. 2 (C13/2007): s-a conturat la -40 cm, fundul ei fiind la -50 cm faŃă de nivelul actual de călcare; în plan era circulară. ConstrucŃia anexă nr. 2 (C14/2007): a avut formă oval-alungită; s-a conturat la -26-30 cm, fundul ei, săpat în trepte, având adâncimea maximă de -50 cm de la actualul nivel de călcare; pe laturile lungi ale construcŃiei erau urmele a 6 pari mici (D.= 5-10 cm); nu a fost descoperită instalaŃie pentru foc. Groapa de stâlp nr. 3 (C15/2007): s-a conturat la -30 cm, mergând până la -62 de cm faŃă de actualul nivel de călcare; în plan era circulară. Vatra în aer liber nr. 1 (C16/2007): este vorba de o vatră cu gardină din pietre (micaşist şi pietre de râu), conturată la -25 cm. Este posibil să fi avut un acoperiş de protecŃie. LocuinŃa nr. 6 / anexa nr. 3 (?) (C17/2007): s-a conturat la -30-40 cm şi a avut dimensiuni mari. S-a descoperit şi un şanŃ în formă de potcoavă, ale cărei capete erau unite de un alt şanŃ, însă drept. Primul şanŃ avea fundul alveolat şi adânc de -45-70 cm de la actualul nivel de călcare. În şanŃ s-au găsit şi 3 gropi de stâlp, dipuse pe traiectoria acestuia. ŞanŃul cel drept avea fundul drept, delimitat la -50-55 cm de la nivelul actual de călcare. Nu a apărut nici o instalŃie pentru foc. ConstrucŃia anexă nr. 4 (C18/2007): a avut formă rectangulară; s-a conturat la -35 cm, fundul ei alveolat apărând la -50 cm faŃă de nivelul actual de călcare. Nu au apărut urme de la stâlpi sau instalŃie pentru foc. LocuinŃa nr. 7 / anexa nr. 5 (?) (C19/2007): s-a conturat la -30-38 cm şi a avut dimensiuni mari. A apărut şi un şanŃ ce mergea într-o formă rectangulară cu colŃurile rotujite; nu au apărut urme de la stâlpi, dar s-au găsit blocuri de micaşist şi pietre de râu. În zona delimitată de şanŃ nivelul vechi de călcare era la -50 cm; aici s-a surprins o groapă ovală, cu fundul la -70 cm; în ea era multă cenuşă, cărbune şi chirpici, posibil de la o instaŃie pentru foc ce nu s-a păstrat. LocuinŃa nr. 8 / anexa nr. 6 (?) (C20/2007): a avut dimensiuni mari şi a suprapus C23/2007; s-a conturat la -45 cm (se pare că acesta era şi nivelul de călcare al complexului). A fost descoperit un şanŃ cu traiectorie aproximativ rectangulară, cu colŃurile rotunjite şi adâncimea între -60 şi -92 cm, având fundul alveolat-săpat în trepte; în şanŃ s-a găsit o singură groapă de stâlp. Spre centrul spaŃiului delimitat de şanŃ s-a găsit o groapă, surprinsă la -45 cm, ce se adâncea până la -80/-95 cm faŃă de nivelul actual de călcare; pe fundul gropii a apărut un cuptor cu pereŃii din blocuri de micaşist şi pietre de râu; vatra lui era arsă la roşu. Groapa menajeră nr. 3 / ŞanŃ de drenaj a apei nr. 1 (?) (C21/2007): s-a conturat la -50 cm. Şi în acest caz este vorba de un şanŃ ce mergea ca un arc de cerc şi avea fundul alveolat-săpat în trepte, acesta fiind la -60-75 cm. LocuinŃa nr. 9 (C22/2007): s-a conturat la 50 cm, fundul ei, săpat în steril, fiind la -60 cm de la actualul nivel de călcare (probabil o locuinŃă de suprafaŃă, uşor adâncită); a avut plan rectangular, cu colŃurile rotunjite. Într-unul din colŃuri a fost surprins un
247
cuptor din blocuri de micaşist, fiind construit pe un soclu din lut cruŃat; vatra sa era doar puŃin arsă. LocuinŃa nr. 10 (C23/2007): s-a conturat la 50 cm, fundul ei, săpat în steril, fiind la -75 cm de la actualul nivel de călcare (posibil tot o locuinŃă de suprafaŃă, uşor adâncită); a avut formă rectangulară, cu colŃurile rotunjite. LocuinŃa a dispus de o vatră cu gardină din pietre, amenajată peste un pat din pietre de râu. Într-unul din colŃurile complexului a apărut o groapă de stâlp. LocuinŃa nr. 11 (C24/2007): era de suprafaŃă; s-a conturat la -30-33 cm, fundul ei fiind surprins la -40 cm faŃă de nivelul actual de călcare. Complexul a fost descoperit datorită unei aglomerări de pietre, bucăŃi de chirpici şi fragmente ceramice; în această zonă s-au găsit şi două gropi de stâlp. Groapa menajeră nr. 4 (C25/2007): s-a conturat la -50 cm, fundul ei fiind la 60 cm faŃă de nivelul actual de călcare; a avut plan oval-alungit. LocuinŃa nr. 12 (C29/2007): s-a conturat la -50 cm, complexul adâncindu-se în steril până la -62 cm faŃă de actualul nivel de călcare (probabil era o locuinŃă de suprafaŃă). Pe una dintre laturile lungi ale locuinŃei a fost descoperit cuptorul din blocuri de micaŃist, a cărei vatră era doar uşor arsă la roşu. Gropi de stâlp au fost surprinse doar în două dintre colŃuri. Groapa de stâlp nr.4 (C30/2007): s-a conturat la -50 cm, fundul ei fiind atins la -65 cm de la nivelul de călcare actual; în plan era circulară. Groapa menajeră nr. 5 / anexa nr. 6 (?) (C32/2007): s-a conturat la -50 cm, fundul ei fiind la -60 cm faŃă de actualul nivel de călcare; a avut plan rectangular. Nu a apărut instalaŃie pentru foc şi nici gropi de stâlp. Groapa de stâlp nr. 5 (C33/2007): s-a conturat la -50 cm, adâncindu-se până la -62 cm faŃă de actualul nivel de călcare; în plan a fost circulară. ConstrucŃia anexă nr. 7 (C34/2007): a avut pan rectangular, cu colŃurile rotunjite; s-a conturat la -50 cm, fundul ei mergând în steril până la -70 cm faŃă de actualul nivel de călcare; nu au apărut urme de stâlpi sau instalaŃie pentru foc. LocuinŃa nr. 13 (C38/2007): a avut plan rectangular, cu colŃurile rotunjite; a fost surprinsă la -50 cm, fundul ei, uşor alveolat, apărând la -61 cm de la actualul nivel de călcare. Într-un colŃ, complexul a avut un cuptor cu pereŃii construiŃi din blocuri de micaşist, vatra sa fiind doar puŃin arsă. Nu au apărut gropi de stâlp. ConstrucŃia anexă nr. 8 / groapa menajeră nr. 6 (?) (C39/2007): s-a conturat la -55 cm, fundul fiind surprins la -65 cm faŃă de nivelul actual de călcare; a avut plan oval-alungit (L = 900 cm); nu a apărut vreo instalaŃie pentru foc sau gropi de stâlp. LocuinŃa nr. 14 (C40/2007): a avut plan rectangular, cu colŃurile rotunjite; s-a conturat la -45 cm, fundul ei, uşor alveolat, fiind surprins la -65 cm faŃă de nivelul de călcare actual (probabil este vorba tot de o locuinŃă de suprafaŃă). Pe una dintre laturile lungi ale locuinŃei era un cuptor săpat în perete, a cărui bolta nu s-a mai păstrat, vatra sa fiind puternic arsă la roşu. ŞanŃ pentru drenajul apei nr. 2 şi nr. 3 (C41/2007 şi C43/2007): a apărut la 40 cm; traseul său a fost meandrat şi fundul alveolat (între -60 şi -120 cm). La un moment dat şanŃul se bifurcă, formând un şanŃ scurt (C41/2007) şi unul lung, ce străbate toată terasa pe care se afla aşezarea (C43/2007). La rândul său, şanŃul lung a avut traseu meandrat şi adâncimea între -55 şi -120 cm de la actualul nivel de călcare.
248
ConstrucŃia anexă nr. 9 (C42/2007): a avut plan rectangular; s-a conturat la 50 cm, fundul ei, săpat în steril, fiind la -60 cm faŃă de actualul nivel de călcare; în interiorul construcŃiei au apărut 2 gropi de stâlp, însă nu s-a găsit instalaŃie pentru foc. Groapa menajeră nr. 7 (C44/2007): s-a conturat la -50 cm şi mergea până la 70 cm faŃă de nivelul de călcare actual; a avut formă oval-alungită. d. Sec. VIII-IX. e. Cercetare preventivă – Al. V. Matei, D. BăcueŃ-Crişan (2007). f. Matei, BăcueŃ-Crişan 2008, p. 239-244, nr. 132. g. Slavo-români (Matei, BăcueŃ-Crişan 2008, p. 243); mai degrabă slavoromanici.
113. RÂPA, com. Tinca, jud. Bihor. a. Sub Pădure sau Câmpul de Sus. b. Locul este ca un promontoriu, plasat pe a doua terasă a Crişului Negru, în dreapta şoselei Râpa – Tinca, la circa 4-5 km în linie dreaptă de cursul Crişului Negru. c. A fost descoperită şi cercetată o locuinŃă semiadâncită în pământ, de formă patrulateră, la construcŃia căreia s-a folosit şi lemn. d. Sec. VIII-IX. e. Sondaj arheologic. f. Rep. Bihor 1974, p. 57, nr. 312; Dumitraşcu 1978a, p. 64, nr. 15.a; Dumitraşcu 1985, p. 58; Cosma 2002a, p. 216, nr. 156; Cosma 2002b, p. 344, nr. 67/129; Crişan 2006, p. 185.
114. RÂPA, com. Tinca, jud. Bihor. a. Dealul Morilor. b. Locul se află pe terasa înaltă a Crişului Negru, în stânga şoselei Râpa – Tinca, din punctul în care şoseaua se intersectează cu calea ferată Oradea – Tinca. Spre nord punctul este delimitat de şoseaua şi calea ferată Râpa – Tinca, iar spre sud de panta terasei ce coboară până la râu. c. Au fost surprinse câteva mici gropi, provenind probabil de la locuinŃe de suprafaŃă. d. Sec. VIII-IX. e. Săpături sistematice, dar pentru epoci istorice mai vechi. f. Dumitraşcu 1972, p. 66; Rep. Bihor 1974, p. 57, nr. 312; Dumitraşcu 1978a, p. 64, nr. 15.b; p. 69, nr. 2; Dumitraşcu 1985, p. 58; Cosma 2002a, p. 217, nr. 157; Cosma 2002b, p. 344, nr. 67/130; Crişan 2006, p. 184.
115. REMETEA MARE, comună, jud. Timiş. a. Gomila lui PituŃ. b. – c. Au fost cercetate câteva complexe: LocuinŃele nr. 1 şi 2 (L1 şi L2): au fost distruse de lucrările agricole, L1 fiind şi incendiată din vechime.
249
LocuinŃa nr. 3 (L3): semiadâncită; avea o latură de 320 cm şi A = -40-60 cm sub stratul de arătură; spre centrul locuinŃei se afla o vatră ovală (80 x 120 cm), păstrată fragmentar. LocuinŃa nr. 4 (L4): adâncită în sol (A = -100 cm de la nivelul actual de călcare); avea plan dreptunghiular (160 x 250 cm), cu colŃurile accentuat rotunjite; în colŃul NV se afla vatra (90 x 100 cm), uşor supraînălŃată faŃă de podea; pe latura de NE era o porŃiune mai înaltă, asemeni unui prici (80 x 120 cm). Stratul de cultură de pe fundul locuinŃei era de 25 cm, ceea ce, conform autorilor cercetării, indică o folosire intensă a complexului. Este posibil să fi fost o construcŃie anexă din gospodărie. Atelierul (?): la 2-3 m spre S de L4 a fost descoperită o vatră de mari dimensiuni, pe care erau resturi de la o vatră portabilă. Este posibil ca vatra să fi parŃinut unei alte locuinŃe sau unui atelier în care se turnau şi se prelucrau obiecte din metal de mici dimensiuni. Nu s-a putut stabilii conturul locuinŃei. LocuinŃa nr. 6 (L6): a fost dezvelită doar parŃial; se adâncea până la -100 cm; în parŃile de N şi NE ale locuinŃei era câte o vatră, cea din partea de N fiind făŃuită şi folosită timp mai îndelungat. LocuinŃa nr. 7 (L7): adâncită în sol; plan dreptunghiular (325 x 280 cm), cu colŃurile uşor rotunjite; pe latura de N era un cuptor din pietre (cu vatra = 70 x 80 cm), cu gura îndreptată spre S; în centrul şi în colŃurile de N, S şi V au fost identificate urme ale gropilor de stâlp. Groapa nr. 1 (G1): era de mici dimensiuni (110 x 140 cm şi A = 105 cm). Groapa nr. 2 (G2): la E de L7; avea plan oval (200 x 110 cm) şi A = -95 cm faŃă de nivelul actual de călcare (şi -45 cm faŃă de nivelul de călcare al aşezării). Cuptor de olar: se afla la 150 cm de L7. Era de tipul cuptoarelor circulare cu grătar; a fost săpat în pământul viu, în afara locuinŃelor. Era format din groapa de acces, camera de foc şi camera de ardere, ultimele două fiind despărŃite de un grătar pe care erau aşezate vasele. Grătarul avea 7 orificii (unul central, de formă dreptunghiulară cu latura de 10 cm, iar celelalte dispuse circular şi având formă rotundă, cu D = 8-10 cm) şi avea grosimea de 20 cm; grătarul era la adâncimea de -50-70 cm faŃă de solul actual. Camera de ardere avea formă circular-ovală (90 x 70 cm pe axe) şi era acoperită de o cupolă din lut ars (Î = 30 cm). d. Sec. VIII – IX. e. Săpături sistematice. f. Bejan 1981, p. 3; Mărghitan 1985, p. 104-107; Bejan 1985-1986, p. 223-226; Bejan 1986; Bejan 1995a, p. 70-76; Bejan 1995b. g. Aşezarea este atribuită culturii materiale vechi româneşti (Bejan 1995a, p. 76).
116. ROTBAV, jud. Braşov. a. Unghiul Gardului. b. – c. Aici a fost cercetată o locuinŃă semiadâncită în pământ, ce avea plan rectangular şi colŃurile rotunjite, dispunând şi de un cuptor pietrar; la colŃuri şi pe laturi au fost identificate gropi de la pari. d. Sec. IX-X. e. Săpături arheologice (?) – 1973. f. Costea, Pop, Marcu 1973, p. 284.
250
117. SACOŞU-MARE, com. Darova, jud. Timiş. a. Burău. b. Locul este situat în Valea Codrului, la NV de localitate, la circa 1,5 km de marginea satului. c. Au fost cercetate mai multe complexe de locuit: LocuinŃa nr. 1 (L1): de suprafaŃă; avea plan oval-neregulat (300 x 150 cm), fiind deranjată de lucrările agricole; stratul de cultură măsura 30 cm, fapt ce determină pe autorii cercetării să considere locuirea ca fiind de scurtă durată; instalaŃia pentru foc a fost realizată din pietre de râu. LocuinŃa nr. 2 (L2): de suprafaŃă; plan oval-neregulat (500 x 270 cm), deranjat; în zona colŃului de SV se concentrau pietre de râu fasonate şi calcinate, fragmente ceramice, arsură şi chirpici – probabil că aici s-a aflat instalaŃia pentru foc. LocuinŃa nr. 3 (L3): plan oval-neregulat (750 x 450 cm); posibil tot o construcŃie la suprafaŃa solului, ca şi complexele precedente; în partea de N a locuinŃei era o concentraŃie de pietre, lipitură de lut, cărbune şi fragmente ceramice. În cazul lui L3 ar putea să fie vorba de o locuire dintr-o perioadă mai timpurie a aşezării. LocuinŃa nr. 4 (L4): a fost descoperită în afara perimetrului platoului Burău, spre SV; avea plan oval-neregulat (380 x 300 cm); locuinŃă de suprafaŃă - ?; în partea de NV a locuinŃei erau urme de arsură – poate aici era locul instalaŃiei pentru foc (posibil o vatră). d. Sec. VII – VIII. e. Periegheză – 1973; sondaj – 1973; săpături arheologice – 1976-1977. f. Moroz-Pop 1979; Moroz-Pop 1983, p. 477-479, nr. 2; Mărghitan 1985, p. 107-112; Mare 1997, p. 123-124.
118. SANISLĂU, comună, jud. Satu Mare. a. Drumul spre Horea. b. Punctul este situat pe partea sudică a unei dune de nisip, aflată în stânga drumului Sanislău-Horea, la 1 km NV de Sanislău. c. A fost cercetată doar o treime dintr-o locuinŃă (latura cercetată măsoară 270 cm – posibil cu plan patrulater), cu colŃurile rotunjite şi orientată cu laturile lungi pe direcŃia N – S; aceasta a fost surprinsă la -62 cm, podeaua aflându-se la -85 cm (cred că este vorba de o locuinŃă de suprafaŃă). Cel puŃin în zona complexului pare să fi existat un strat de cultură gros de 30 cm. d. A doua jumătate a sec. VII-sec. VIII. e. Sondaj arheologic. f. Lazin, Hep 1990, p. 82, nr. 24.b; Stanciu 1996, p. 74-75, nr. 7; Stanciu 1998, p. 484-485 ; Németi 1999, p. 48, nr. 35.k.2; Cosma 2002a, p. 219, nr. 166; Cosma 2002b, p. 344, nr. 72/137; Crişan 2006, p. 188.
119. SĂCĂŞENI, comună, jud. Satu Mare. a. Fântâna Ciobanului.
251
b. Locul se află la baza unei coline din hotarul de NV al localităŃii; colina descreşte dinspre SE spre NV. c. De pe o suprafaŃă destul de mare au fost adunate fragmente ceramice, fapt ce a dus la supoziŃia că aşezarea ar fi fost de o întindere considerabilă. A fost identificat un nivel de cultură (Gr = 20-25 cm) şi a fost cercetat un complex de locuit. LocuinŃă: era de tipul semiadâncită în pământ (A = circa 50 cm, faŃă de nivelul vechi de călcare), cu plan dreptunghiular (355 x 240 cm) şi colŃurile rotunjite. d. Sec. VIII-IX. e. Cercetări de suprafaŃă; sondal arhelogic. f. Lazin 1975, p. 67-74; Dumitraşcu 1978a, p. 65, nr. 17; Lazin, Hep 1990, p. 82, nr. 26; Iercoşan 1992-1993, p. 87, nr. 32; Stanciu 1998, p. 485-486 ; Németi 1999, p. 91, nr. 89.d; Cosma 2002a, p. 220, nr. 172; Cosma 2002b, p. 345, nr. 74/141; Crişan 2006, p. 189-190.
120. SĂCUIENI, comună, jud. Bihor. a. Suro Domb. b. Terasă pe malul Erului; în cadrul fermei Horo, în stânga drumului ce traversează terenurile agricole, lângă staŃia de electricitate, şi în spatele ei, spre ferma de porci. c. Imediat sub humusul contemporan şi suprapunând un nivel neolitic, a fost ientificat un strat de cultură gros de 25-30 cm; au fost descoperite complexe şi material arhelogic. Groapă menajeră: avea plan circular, cu fundul albiat, adâncindu-se în nivelul neolitic cu -50 cm. Cuptor menajer: a fost realizat în totalitate din lut (D vetrei = 40 cm, Î = 45 cm). d. Sec. VIII-IX; dar şi secolele VI-VII şi IX-X (Popescu 1967). e. Săpături de salvare; sondaj arheologic; săpături – C. Cosma. f. Popescu 1967, p. 531, nr. 73; Németi 1999, p. 38, nr. 25.C.j.2 ; Cosma 2002a, p. 221-222, nr. 174; Cosma 2002b, p. 345, nr. 75/143; Crişan 2006, p. 190-191.
121. SĂLAŞURI, com. Veşca, jud. Mureş. a. Panta de cărămidă I şi II. b. Mic platou situat pe malul stâng al pârâului Himoş. Acesta este străbătut de ŞanŃul lui Szolga Pétér, prin care curge un pârâiaş şi care desparte Panta de cărămidă I şi Panta de cărămidă II. c. Aşezarea medievală timpurie suprapunea o locuire dacică. Din prima aşezare amintită au fost descoperite 28 de locuinŃe. LocuinŃa nr. 1 (L1-1959 – Panta de cărămidă I): s-au găsit doar pietrele de la cuptorul din pietre, la A = -20 cm. LocuinŃa nr. 2 (L2-1960 – Panta I): dreptunghiulară (250 x 200 cm), cu axa lungă orientată E – V şi cu A = -25-30 cm; a avut un cuptor din pietre. LocuinŃele 3 – 9 (L3 – L9-1960 – Panta I): nu l-i s-au putut stabili formele şi dimensiunile; au apărut la -25-30 cm; fiecare a avut câte o vatră-pietrar.
252
LocuinŃa nr. 10 (L1-1960 – Panta II): suprapunea o locuinŃă dacică; avea formă ovală (300 x 250 cm), cu axa lungă pe direcŃia N – S; vatra circulară din pietre se afla în centrul locuinŃei şi a apărut la -25 cm. LocuinŃa nr. 11 (L2-1960 – Panta II): rectangulară (300 x 250 cm), cu axa lungă orientată NE – SV; cuptorul din piatră era în colŃul nord-vestic. LocuinŃa nr. 12 (L3-1960 – Panta II): a apărut la -25 cm şi a avut un cuptor din pietre. LocuinŃa nr. 13 (L10-1961 – Panta I): era adâncită în pământ, cu plan oval (300 x 250 cm) şi cu axa lungă pe direcŃia NV – SE; în partea sa sudică era un cuptor din lespezi de piatră aşezate pe muchie, închizând o suprafaŃă dreptunghiulară. LocuinŃa nr. 14 (L11-1961 – Panta I): avea formă ovală şi cuptorul din pietre distrus. LocuinŃa nr. 15 (L12-1961 – Panta I): ovală, cu axa lungă N – S; cuptorul din pietre, distrus, se afla în partea sud-vestică a locuinŃei. LocuinŃa nr. 16 (L13- 1961 – Panta I): ovală (350 x 250 cm), cu axa lungă orientată NV – SE; cuptorul din piatră, din care s-au păstrat doar pietrele mici, era în centrul locuinŃei. LocuinŃa nr. 17 (L14-1961 – Panta I): nu se oferă informaŃii în legătură cu această locuinŃă. LocuinŃa nr. 18 (L4-1961 – Panta II): formă ovală, cu A = -25 cm. LocuinŃa nr. 19 (L5-1961 – Panta II): avea plan oval, cu A = -25 cm; în colŃul estic a avut un cuptor cu două cotloane, făcut din lespezi de piatră aşezate pe muchie. LocuinŃele 20 şi 21 (L6 şi L7-1961 – Panta II): ambele aveau formă ovală şi au apărut la circa -25 cm. LocuinŃele 22 şi 28 (L8 şi L14-1961 – Panta II): în cazul lor nu s-a putut stabilii forma; se pare că au apărut tot la A = cca. -25 cm. LocuinŃele 23, 24 şi 27 (L9, L10 şi L13-1961 – Panta II): aveau formă ovală şi au apărut la A = circa -25 cm. LocuinŃa nr. 25 (L11-1961 – Panta II): formă ovală, orientată NE – SV; în colŃul nord-estic avea un cuptor din pietre. LocuinŃa nr. 26 (L12-1961 – Panta II): formă ovală (600 x 400 cm), orientată E – V pe axa lungă; a apărut la circa -25 cm; la capătul ei estic avea o vatră circulară făcută dintr-un strat de lut ars la roşu, pe care s-a găsit cărbune şi cenuşă. Dimensiunile laturilor la L4 – L11, L13, L14 erau cuprinse între 275 şi 600 cm. d. Sec. VII-VIII. e. Săpături sistematice (1959-1961). f. Popescu 1961, p. 138, nr. 51, Székely 1970, p. 298-301, nr. 2; Székely 1975; Zrinyi 1976, p. 144-145, nr. 39; Lazăr 1994, p. 64; Rep. Mureş 1995, p. 277, nr. XCVIII.3.B.b. g. Româno-slavi (Székely 1965, p. 448).
122. SÂNANDREI, mun. Timişoara, jud. Timiş. a. – b. Tell neolotic aflat la circa 300 m de intrarea în localitate, din direcŃia Timişoarei.
253
c. A fost cercetată o locuinŃă de formă dreptunghiulară, aproape pătrată (220 x 240 cm), adâncită în sol până la -90-95 cm. În trei dintre colŃuri au fost identificate gropile stâlpilor de susŃinere, mai puŃin în colŃul de SE. d. Sec. VIII-IX. e. Săpături arheologice pe tell (1992-1993). f. Bejan 1995a, p. 82-83. h. În acest punct a fost cercetat şi un cimitir din aceeaşi perioadă a secolelor VII/VIII-IX (Bejan 1995a, p. 80-82, 83).
123. SÂNGEORGIU DE MUREŞ, comună, jud. Mureş. a. Dealul Bunii. b. – c. Au fost descoperite 2 locuinŃe de suprafaŃă, cu formă circulară (Lazăr 1996) sau dreptunghiulară (Rep. Mureş 1995), prima având D = 700 cm, iar cea de-a doua de 400 cm (Lazăr 1996) sau ambele fiind de 700 x 400 cm, cu orientare E –V pe axa lunga (Rep. Mureş 1995). Ambele aveau în partea lor dinspre sud-vest câte o instalaŃie pentru foc realizată din pietre. În prima locuinŃă vatra era inconjurată din trei părŃi de lespezi de piatră aşezate cu muchia în pământ, rămânând liberă a patra latură, care era gura pietrarului, orientată spre S; pe fundul vetrei a fost aşezată o lespede de piatră. În cazul L2 vatra din pietre a avut o structură asemănătoare, având însă formă circulară. Au apărut şi urme din secolele VIII-IX. d. Sec. VII. e. Sondaj arheologic (1987-1989 – V. Lazăr). f. Rep. Mureş 1995, p. 211-212, nr. LXXI.1.A; Lazăr 1996, p. 100-101, nr. 233.
124. SÂNNICOLAU MARE, oraş, jud. Timiş. a. Selişte. b. Platou aflat la circa 500 m de la tăbliŃa ce indică ieşirea din oraş, la N de şoseaua Sânnicolau Mare – Arad. Locul se mai numeşte şi Ferma Bota. c. Aici există un sit arheologic cu locuiri ce se întind pe mai multe perioade istorice. A fost descoperită şi o locuire medievală timpurie, care, la rândul ei, a avut două etape. c.1. Este menŃionată descoperirea unei singure locuinŃe şi a 2 vetre (1995) ale unor cuptoare menajere distruse, pentru această etapă urmele de locuire concentrându-se în zona de E şi S a platoului. d.1. Sec. VI – VII. c.2. În legătură cu următoarea etapă de locuire a fost identificată tot o singură locuinŃă, cu mai multe faze de refacere; urmele acestei etape de locuire au apărut în zona de V şi S a platoului. d.2. Sec. VIII – IX. e. Săpături sistematice – 1995 -2004 (?): A. Bejan, P. Iambor, Şt. Matei, M. Grec, L. Măruia.
254
f. Mărghitan 1985, p. 125; Bejan et Alii 1996, p. 106-107, nr. 131; Bejan, Grec 1999, p. 102-103, nr. 129; Bejan, Grec 2001, p. 222-224, nr. 181; Bejan, Grec 2002, p. 282-284, nr. 199; Bejan, Grec 2003, p. 171-173, nr. 172; Bejan, Măruia, Grec 2004, p. 294-296, nr. 171; Bejan, Măruia 2005, p. 327-329, nr. 196.
125. SÂNNICOLAUL ROMÂN, com. Cefa, jud. Bihor. a. Bereac. b. La V de sat, în dreapta canalului colector dintre Crişul Repede la N şi Crişul Negru la S; grind, situat în câmpia joasă de pe malul stâng al Crişului Repede. c. Au fost identificate: un nivel de cultură, complexe arheologice şi material arheologic. LocuinŃa nr. 1 (L1/1985-1987): avea plan dreptunghiular - ? (420 x 275 cm), cu colŃurile rotunjite, orientată N – S pe axa lungă; în colŃul de NE lcuinŃa a avut o vatră simplă, complet distrusă; podeaua se afla la A = -70 cm faŃă de actualul nivel de călcare. LocuinŃa nr. 2 (L2/1985-1987): era de formă rectangulară - ? (450 x 280 cm), orientată cu axa lungă N – S; a dispus de un cuptor din pietre, complet distrus; podeaua, neamenajată, se afla la -70cm faŃă de actualul nivel de călcare. LocuinŃa nr. 5 (L5/1985-1987): a fost o locuinŃă atelier de olar, de formă probabil dreptunghiulară (525 x 315 cm), cu colŃurile rotunjite şi orientată E – V pe axa lungă; podeaua, neamenajată, era la A = -70 cm faŃă de nivelul actual de călcare; în colŃul de SE a avut un cuptor construit din pietre de râu. LocuinŃa nr. 7B (L7B/1988): avea plan posibil rectangular (425 x 325 cm), fiind orientată N – S pe axa lungă; a avur un cuptor din lut cu bolta construită din pietre de râu; podeaua, uşor înclinată spre SE, se afla la -105 cm faŃă de actualul nivel de călcare. LocuinŃa nr. 10B (L10B/1988): a fost distrusă de o locuinŃă din sec. XI-XII; a avut marginile rotunjite şi podeaua din lut bătătorit; a dispus de un cuptor de lut cu bolta din pietre de râu. LocuinŃa nr. 12 (L12/1988): avea plan dreptunghiular - ? (425 x 325 cm), cu colŃurile rotunjite, fiind orientată NS – EV pe axa lungă; podeaua din lut bătătorit se afla la A = -70 cm faŃă de nivelul actual de călcare. Cuptorul nr. 1 (C1/1985-1987): resturile sale au fost surprinse la -100 cm de la actualul nivel de călcare, vatra aflându-se la -140 cm; camera de foc (urmele sale) a avut diametrul de 220 x 180 cm, având gura îndreptată spre N. Cuptorul nr. 2 (C2/1985-1987): se afla la N. de C1; a fost distrus, însă în lutul steril s-au observat pereŃii camerei de foc, a cărei vatră (D = 210 x 180 cm) era la -155 cm faŃă de actualul nivel de călcare. Cuptorul nr. 3 (C3/1985-1987): era situat la 25-30 cm spre N de C2; s-a păstrat doar camera de foc cu pereŃii prăbuşiŃi; vatra (D = 260 x 230 cm) era la A = -160 cm de la actualul nivel de călcare. Cuptorul nr. 4 (C4/1985-1986): se afla lângă L3 şi la 150 cm spre NE de C3; a fost distrus din vechime; i s-a păstrat camera de foc săpată în lut steril şi vatra acesteia (D = 220 x 205 cm) la A = -150 cm; la SE era o rampă de tragere a jarului sau a cenuşei din cuptor şi o groapă de încărcare.
255
Groapa de deservire (de încărcare a vaselor în cuptor): a fost săpată în partea de N a C4, în trepte, partea ei cea mai adâncă având A = -120 cm faŃă de actualul nivel de călcare; a avut plan oval, la -120 cm diametrul N – S fiind de 250 cm, iar cel E – V de 125 cm; pe treapta superioară, cu A = -85 cm, diametrul N – S era de 325 cm, iar cel E – V a avut 150 cm. Groapă (posibil menajeră): nu se oferă date referitoare la aceasta. d. Sec. VIII/IX-X. e. Săpături sistematice. f. Dumitraşcu 1986, p. 709, nr. 11; Dumitraşcu, Crişan 1988, p. 48-54; Dumitraşcu, Crişan 1990, p. 102-104; Stanciu 2000, p. 159; Cosma 2002a, p. 224-226, nr. 182; Cosma 2002b, p. 345, nr. 77/146; Crişan 2006, p. 195-196.
126. SÂNNICOLAUL ROMÂN, com. Cefa, jud. Bihor. a. Cefa – La Pădure. b. – c. Şi în acest punct a fost identificată o locuire medievală timpurie: LocuinŃa nr. 11 (L11/1993): a fost cercetată parŃial, fiind distrusă de locuirile ulterioare. LocuinŃă (1994): ? Cuptoarele nr. 1 şi nr. 2 (1998): erau din lut, construite la suprafaŃa solului antic; bolŃile lor aveau câte o deschizătură pentru fum; vetrele erau lutuite; în faŃa fiecărui cuptor era câte o groapă alungită şi albiată, cu adâncime mică. Groapă (1998): a fost descoperită în spatele unuia dintre cuptoare; era plină cu lemn carbonizat. d. Sec. VIII-IX şi IX-X (L/1994). e. Cercetări arheologice (S. Dumitraşcu, I. Crişan – 1993-1994; S. DumitraşcuStanciu, S. Dumitraşcu, I. Crişan - 1998). f. Dumitraşcu, Crişan 1994, p. 118, nr. 56; Crişan, Dumitraşcu 1995, p. 81, nr. 118; Dumitraşcu-Stanciu, Dumitraşcu, Crişan 1999, p. 104, nr. 130.II ; Crişan 2006, p. 130-131.
127. SEBEŞ, oraş, jud. Alba. a. Valea Janulu. b. – c. Aici este menŃionată descoperirea, pe lângă materiale din alte epoci, a unui cuptor medieval timpuriu. d. – e. Săpături arheologice vizând probabil altă perioadă istorică. f. Popescu 1963, p. 454, nr. 29.
128. SFÂNTU GHEORGHE, oraş, jud. Covasna. a. Bedeháza.
256
b. Locul se află pe prima terasă de pe malul stâng al Oltului, aproape de podul de cale ferată. c. LocuinŃa nr. 1 (1949-1950): era adâncită în pământ; avea dimensiuni mari. Sunt menŃionate şi alte locuinŃe adâncite în pământ. d. Sec. VII. e. Săpături arheologice (1949 – S. Ferenczi, K. Horedt, N. Liu, V. Mitrea şi M. Rusu; 1950 – M. Macrea, L. Buzdugan, G. Ferenczi, K. Horedt, I. Popescu, I.I. Rusu, Z. Székely, N. Vasiu, I. Winkler). f. Horedt 1950, p. 128; Ferenczi et Alii 1950, p. 128; Macrea et Alii 1951, p. 299. g. Este menŃionată descoperirea de ceramică slavă târzie (Macrea şi Alii 1951, p. 229), ceea ce arată că ar putea fi slavi sau romanici amestecaŃi cu slavi (?).
129. SIBIŞENI, comună , jud. Alba. a. Deasupra satului. b. – c. Aici a fost identificat şi un nivel medieval timpuriu, fiind descoperit un complex (Complex nr. 4) reprezentat de o albiere oval-alungită. Este posibil să fie vorba de o anexă gospodărească. d. Sec. VII – începutul sec. VIII. e. Săpături arheologice, dar cu privire la altă perioadă istorică (I. AndriŃoiu, C. Popa, G. Rustoiu - 1997). f. AndriŃoiu, Popa, Rustoiu 1998, p. 70-71, nr. 86.
130. SIGHIŞOARA, municipiu, jud. Mureş. a. Aurel Vlaicu-La Glimei (Zwischen den Bücheln). b. Locul se află pe malul drept al Pârâului Hundsbach, la 3 km sud de oraş. c. Aici există urmele unei aşezări mici, formată din 5-6 locuinŃe dispuse în semicerc pe malul apei. d. Sec. VII – VIII/IX. e. – f. Baltag, Amlacher 1994, p. 182; Rep. Mureş 1995, p. 237, nr. LXXVII.3.B; Baltag 2000, p. 175, nr. 12.a; Baltag 2004, p. 142, 143-144 şi 177, nr. 45.h.
131. SIGHIŞOARA, municipiu, jud. Mureş.Ń a. Dealul Viilor. b. Locul se află pe malul drept al Târnavei Mari, la marginea de est a oraşului, pe două terase joase; descoperirile medievale timpurii se concentrează mai ales pe terasa a doua, delimitată la nord de baza dealului Cornul Viilor, iar la sud de drumul Sighişoara-Boiu. c. În acest punct a fost identificată şi cercetată o aşezare cu mai multe nivele de locuire, între care şi două nivele medievale timpurii. Au fost descoperite locuinŃe şi anexe gospodăreşti. Se precizează că în aşezarea de la Dealul Viilor au fost identificate
257
(până în 1982) 70 de complexe, reprezentate de locuinŃe, instalaŃii pentru foc şi ateliere de produs ceramică (Baltag 1982, p. 44). c.1. În acest prim nivel medieval timpuriu au fost cercetate locuinŃe şi gropi. Complexele acestei faze se află pe prima terasa, notată cu T1 de către autorii cercetărilor (7 locuinŃe); doar locuinŃa B1/1984, datată în secolul VII, se afla pe terasa a treia – T3, 2 gropi pe terasa a doua – T2, iar în cazul complexului Cpt2/1977 nu se precizează pe care terasă a fost descoperit. În continuare sunt prezentate câteva locuinŃe în detaliu: LocuinŃa B3/1977: a fost adâncită în pământ, conturându-se la – 25 cm de la nivelul actual de călcare şi se adâncea până la -80 -90 cm; a avut plan dreptunghiular, cu colŃurile ascuŃite, laturile măsurând 390 x 400 x 370 x 407 cm; a fost orientată NE – SV. InstalaŃia pentru foc era reprezentată de un cuptor din pietre, contruit în colŃul de nord, păstrat pe o înălŃime de 40-50 cm şi cu vatra măsurând 125 x 110 cm; avea forma unei cutii rectangulare, cu pereŃii din lespezi de piatră aşezate vertical şi înfipte direct în solul viu. Nu au apărut urme de la stâlpi de susŃinere şi nici alte amenajări speciale. LocuinŃa Cpt2/1977: este vorba de o parte dintr-o posibilă locuinŃă (?), cu plan oval-neregulat şi puternic albiată; s-a conturat la -40 cm de la actualul nivel de călcare şi se adâncea până la -80 cm; era orientată NE – SV şi avea axele de 540 cm, respectiv 400 cm. Avea ca instalaŃie pentru foc un cuptor mare din pietre de râu şi lespezi de gresie, cu dimensiunile de 120 x 110 cm. Au fost surprinse şi două gropi de stâlp pe axa lungă, cu D.= 25 cm. LocuinŃa B4/1979 (Pl. 22): suprapunea o locuinŃă din secolul VI; este tot de tipul adâncită în pământ; avea plan dreptunghiular (trapezoidal - ?), cu laturile: NV = 250 cm, NE = 370 cm, SE = 300 cm şi SV = 350 cm; s-a conturat la -60 cm de la nivelul actual, mergând până la -95 -105 cm. În colŃul nordic, la 50 – 60 cm de peretele din lemn al casei a fost descoperită o vatră din crustă arsă, fiind acoperită de o tăviŃă groasă de 7 cm cu marginile inălŃate (10 – 12 cm), peste care erau o grămadă de pietre. Nu au fost observate gropi de la stâlpi de susŃinere. Însă pe latura de NE a fost surprins un detaliu de construcŃie al peretelui: bârne în coadă de rândunică aşezate pe podea (colŃul de SE); pe aceeaşi latură au apărut şi doua gropi, de la pari sau de la capetele de bârne. În centrul locuinŃei era şi o groapă pentru cenuşă, cu D.= 140 cm, A.= -15 cm. LocuinŃa B4/1980: suprapunea parŃial un atelier de olar din secolul IV; s-a conturat la -20 cm de la nivelul actual, adâncindu-se până la -50 cm; avea plan rectangular, cu colŃurile rotunjite şi laturile de 290 x 300 x 300 x 270 cm; orientarea locuinŃei era aproximativ E – V. În partea de SE a locuinŃei a fost descoperit cuptorul din pietre distrus. Au fost surprinse şi două gropi de stâlpi, una pe axa centrală în interior, iar cealaltă aproape de colŃul de N. În exteriorul casei a mai fost descoperit un cuptor, din lut (D.calotei = 120 x 110 cm), a cărui vatră a fost realizată din lespezi de piatră; cuptorul nu a fost terminat, astfel nefiind folosit. LocuinŃa B6/1981 (Pl. 23): era adâncită în sol, cu plan rectangular (cu laturile de: S = 325 cm, E = 300 cm, N = 330 cm, V = 270 cm), fiind surprinsă la – 30 cm de la nivelul actual de călcare şi adâncindu-se până la -60 -70 cm; era orientată aproximativ E – V. InstalaŃia pentru foc se afla în partea de NE a locuinŃei şi consta dintr-un cuptor din pietre mari şi plăci din gresie; vatra se prezenta ca o crustă galbenă cu marginile roşii; în
258
faŃa cuptorului era multă cenuşă. În colŃurile casei au apărut gropi de stâlpi (D.= 30 x 30 cm şi A.= -130 cm); în colŃurile de NV şi SV au fost sesiate urmele unor bârne de lemn. LocuinŃa B8/1981 / B2/1983: suprapunea o groapă preistorică şi una din secolele II-III; era adâncită în sol, conturându-se la -40 cm de la actualul nivel de călcare şi având fundul la -70cm (cred că ar putea să fie vorba şi de o locuinŃă de suprafaŃă, uşor adâncită în pământ); avea plan dreptunghiular, cu laturile: S = 300 cm, E = 250 cm, N = 300 cm şi V = 250 cm; a fost orientată aproximativ SE – NV. În partea de NE a casei se găsea o vatră cu suprafaŃa de circa 50 x 150 cm, fiind înconjurată cu pietre de râu. Au fost observate urmele a 3 gropi de par: una în partea de SV, o alta pe latura de V (D.= 20 cm) şi a treia aproape de colŃul de NV (dar în ce priveşte această groapă, autorii cercetării nu sunt convinşi că face parte din structura locuinŃei). LocuinŃa B6/1983 (Pl. 23): era suprapusă de o locuinŃă din secolul XII; săpatura acestui complex nu a fost finalizată, ea oprindu-se la nivelul pietrelor cuptorului; s-a conturat la -32 cm de la nivelul actual de călcare şi se adâncea până la -60 cm (şi în acest caz ar putea să fie vorba de o locuinŃă de suprafaŃă uşor adâncită în sol); a avut plan rectangular, cu laturile de 260 x 380 cm, fiind orientată aproximativ E – V. InstalaŃia pentru foc consta dintr-un cuptor realizat din pietre şi plasat în colŃul de NE, cu vatra ovală şi albiată (65 x 50 cm). A fost descoperită şi o groapă de stâlp, în afara casei, la 100 cm de colŃul de S. LocuinŃa B1/1984: tăia o locuinŃă din secolul VI şi o groapă preistorică; complexul a fost incomplet săpat; s-a conturat la -50 cm de la nivelul actual de călcare şi se adâncea până la -120 cm; a avut plan rectangular, cu laturile: S = ?, E = 400 cm (incompletă), N = 450 cm şi V = 300 cm (incompletă); orientarea locuinŃei era aproximativ NV – SE. InstalaŃia pentru foc se afla în colŃul de NE, fiind vorba de un cuptor din pietre; vatra (50 x 150 cm, Gr.= 3 cm, orientată N – S pe axă) era înconjurată cu lespezi mari de piatră, legate cu pământ galben, ce formau un fel de cupolă; aceste pietre erau la rândul lor împrejmuite de pietre mai rotunde, peste care a fost construită probabil bolta; pietrele poartă puternice urme de ardere; pietrele în poziŃie in situ au apărut la -82 cm, iar vatra se afla la -105 cm. Nu au apărut urme de la gropi de stâlpi. Groapa G1/1979: a apărut la -30 cm şi se adâncea până la -70 cm; a avut formă oval-rotunjită şi dimensiunile de 75 x 70 cm. Groapa alfa/1979: a apărut la – 40 cm, fundul ei fiind la – 110 cm; a avut plan rotund-oval cu dimensiunile de 100 x 110 cm. d. A doua jumătate a sec. VI – prima jumătate a sec. VII (sau întreg secol VII - ?). c.2. În legătură cu al doilea nivel de locuire medieval timpuriu au fost cercetate mai multe locuinŃe. Complexele din acest segment cronologic au fost răspândite pe cele trei terase ale Târnavei Mari: 7 locuinŃe şi o groapă pe T1, 12 locuinŃe (dintre care un posibil atelier şi o locuinŃă cu două faze constructive) şi 1 groapă pe T2 şi 1 locuinŃă pe T3. Se precizează că un grup de 10 locuinŃe şi anexe gospodăreşti erau dispuse în formă elipsoidală cu un spaŃiu central de 20 x 10 m (Baltag 2004, p. 143). În continuare sunt prezentate complexele în detaliu: LocuinŃa B3/1977 (Pl. 20): suprapunea locuinŃa de secol VIII B3a/1977; era adâncită în sol, conturându-se la -50 cm de la nivelul actual de călcare şi mergea până la -100-105 cm; a avut plan rectangular, cu colŃurile rotunjite, având laturile de 400-425 x 125 cm (nu au putut fi develite în totalitate, deoarece o parte a locuinŃei se afla sub pista
259
drumului); avea orientare aproximativ NE – SV. Nu a fost descoperită instalaŃia pentru foc şi nu au fost observate nici urme ale gropilor stâlpilor de susŃinere. LocuinŃa B3a/1977 (Pl. 20): era adâncită în sol, cu plan probabil rectangular (270 x 90 cm, restul complexului aflându-se sub drum), cu colŃurile rotunjite şi orientată aproximativ N – S; a apărut la – 50 cm de la nivelul actual de călcare, având fundul la – 100 cm. InstalaŃia pentru foc se afla în apropierea colŃului de SSV, constând dintr-un cuptor din pietre în formă de potcoavă, realizat din gresie şi pietre de râu. Nu au fost surprinse gropi de la stâlpi. LocuinŃa B1/1978 (Pl. 20): locuinŃă adâncită în sol, cu plan rectangular neregulat şi alungit (350 x 250 – 250 – 290 – 100 – 70 x 100 cm), orientată aproximativ N – S; s-a conturat la -20-30 cm în stratul de cultură, mergând până la -150 cm. Nu au apărut urme de la gropi de pari. Latura de S a complexului era aproape verticală, iar cea de V albiată. Pe întreaga lungime a laturii de V a fost cruŃată o treaptă (laviŃă) lată de 50 – 70 cm. LocuinŃa a dispus de două instalaŃii pentru foc: 1. aproximativ la mijlocul laturii de S era o vatră ovală (125 x 80 cm), adâncită cu -5-8 cm faŃă de podea; 2. în latura de N a casei a fost scobit un cuptor în formă de pară, ce mergea în exteriorul complexul; a avut vatra ovală (150 x 130 cm, Gr.= 3-4 cm); la gură, cuptorul era prevăzut cu pietre. LocuinŃa B2a/1978 (Pl. 27/B): este paralelă şi aproape lipită de locuinŃa din secolul VIII B2b/1977; era adâncită în pământ, conturându-se la -120 cm de nivelul actual de călcare, fundul ei fiind surprins la -180 cm; avea plan rectangular (330 x 320 x 300 x 290 cm – restul complexului aflându-se în mal), cu colŃurile rotunjite, fiind orientată NE – SV. InstalaŃia pentru foc, plasată în colŃul NV, era reprezentată de un cuptor din pietre, în formă de potcoavă, cu vatra ovală (70 x 80 cm). Nu au apărut urme de la gropi de stâlp. LocuinŃa B2b/1977 (atelier de fierărie - ?) (Pl. 27/B): a fost surprinsă la -120 cm de la nivelul de călcare actual, având fundul la -150-160 cm; a avut formă rectangulară (270 x 260 x 100 cm – restul complexului fiind în mal) cu colŃurile rotunjite şi orientare aproximativ NE – SV. În apropierea laturii de ENE, oarecum central, a fost descoperit un cuptor din pietre, realizat din pietre de mari dimensiuni. Nu au fost surprinse gropi de pari. LocuinŃa B3/1978: a fost dezvelită doar parŃial şi a fost suprapusă de o locuinŃă din secolul XII; era adâncită în sol, fiind identificată la -110 cm de la actualul nivel de călcare şi mergând până la – 190 cm; a avut probabil un plan dreptunghiular (230 x 240 x 100 cm), fiind orientată aprximativ E – V. În colŃul de NV s-a găsit un cuptor construit din pietre mari (100 x 90 cm), cercetat doar parŃial. Nu au apărut gropi de la stâlpi de susŃinere. LocuinŃa B5/1978 (Pl. 22): a fost surprinsă la -100 cm de la actualul nivel de călcare, având fundul la – 150 cm; avea plan aproximativ rectangular, cu laturile de 300 x 280 x 300 x 270 cm, fiind orientată aproximativ NE – SV. În colŃul de N al locuinŃei sa descoperit un cuptor în formă de casetă, construit din pietre (100 x 80 cm). Pe latura de N erau împrăştiate pietre din cuptor, dar probabil şi de pe acoperiş. Nu au fost observate urme de la stâlpi. De-alungul laturilor de V şi S a fost cruŃat în lut un prag/laviŃă. LocuinŃa B6a/1978 (Pl. 21): tăia o locuinŃă din secolul III şi a fost cercetată doar parŃial; s-a conturat la -110 cm de la actualul nivel de călcare şi a avut podeaua la 160 cm; a fost de formă dreptunghiulară (cu laturile de 320 x 275 x 280 cm), cu colŃurile
260
rortunjite şi orientare aproximativă NE – SV. A fost surprinsă doar o singură groapă de par în colŃul de V al complexului. InstalaŃia pentru foc consta dintr-un cuptor din pietre construit în colŃul de SV. LocuinŃa/anexa B7/1978 (?) (Pl. 21): nu a fost săpată în totalitate; complexul era adâncit în sol, conturându-se la -100 cm de la nivelul actual de călcare şi mergând până la -140 cm; a avut plan rectangular (340 x 280 x 275 cm), cu colŃurile rotunjite şi orientare aproximativă E –V. Nu a fost descoperită nici o instalaŃie pentru foc, urme de pari sau alte amenajări. Pe latura de V au fost găsite pietre, însă în lipsa arderii lor nu pot fi presupuse ca aparŃinând unei vetre sau cuptor. LocuinŃa B8/1978: suprapunea locuinŃa B8a/1978; a apărut la -90 cm de la actualul nivel de călcare, podeaua fiind la circa -150 cm, fiind astfel vorba de o locuinŃă adâncită în sol; a avut plan aproximativ dreptunghiular (laturile: 380 x 340 x 370 x 310 cm), cu colŃurile rotunjite şi orientare N – S. În colŃul de N al complexului a fost scobit în perete un cuptor de mari dimensiuni, în formă de pară şi cu vatra ovală pavată cu lespezi de gresie (150 x 120 cm); autorii îl consideră cuptor pentru pâine. Nu au apărut urme de la gropi de stâlpi. În colŃul de SE al locuinŃei, chiar deasupra cuptorului complexului B8a/1978, patru lespezi de gresie au fost prinse în latura casei, posibil pe post de trepte de coborâre. LocuinŃa B8a/1978: era suprapusă de locuinŃa B8/1978, după nivelarea sa fiind acoperită cu un strat de argilă galbenă; a fost surprinsă la -140 cm faŃă de actualul nivel de călcare, podeaua ei fiind la -200 cm; a avut plan aproape rectangular (330 x 280 x 320 x 260 cm), cu colŃurile rotunjite şi orientare N – S. InstalaŃia pentru foc, probabil un cuptor din pietre, a fost distrusă odată cu construcŃia locuinŃei B8/1978; vatra a fost ovală şi albiată (75 x 45 cm, Gr.= 3-5 cm). Nu au apărut gropi de par şi nici alte amenajări. În cazul locuinŃelor B8/1978 şi B8a/1978 este vorba probabil de o locuinŃă cu două faze (Harhoiu, Baltag 2006-2007, II, p. 27). LocuinŃa B9/1978: a tăiat o locuinŃă din secolele III-IV; s-a onturat la -90 cm de la actualul nivel de călcare, adâncindu-se până la -170 cm; a fost de formă aproape rectangulară (laturile: 380 x 300 x 330 x 315 cm), orientată N – S. Complexul a dispus de un cuptor în formă de cub, construit din pietre mari de râu, având dimensiunile: 150 x 150 cm şi Î.păstrată = 65 cm. Urme de stâlpi nu au apărut. Pe latura de SE a locuinŃei a fost cruŃată o treptă/laviŃă lată de 50-60 cm. LocuinŃa B10/1978: a fost săpată parŃial; a fost surprinsă la -90 cm de la actualul nivel de călcare; a avut plan probabil dreptunghiular, laturile nefiind în întregime develite (300 x 300 cm); a fost orientată aproximativ NE – SV. InstalaŃia pentru foc consta dintr-un cuptor construit din pietre de râu şi plasat în colŃul de NE. Nu au fost sesizate urme de stâlpi sau alte amenajări. LocuinŃa B2/1979 (Pl. 22): a avut plan patrulater, posibil trapezoidal, cu laturile de 280 x 260 x 200 x 100 cm, fiind surprinsă la -35 cm de la actualul nivel de călcare, fundul ei aflându-se la -85 cm; a fost orientată aproximativ NV – SE. În colŃul de N al locuinŃei s-a aflat un cuptor din pietre de mărime mijlocie, cu suprafaŃa de 1 mp. În colŃul de SE (posibil şi în colŃul de NV) a fost identificată o groapă de stâlp. LocuinŃa B4/1979 (Pl. 22): a fost tăiată de o groapă din secolul XII; s-a conturat la -40 cm de la actualul nivel de călcare, mergând până la -105 cm; avea formă aproximativ pătrată, cu laturile de 300 x 300 x 320 x 320 cm, fiind orientată aproximativ NV – SE. InstalaŃia pentru foc sub formă de cuptor din pietre pare a fi sugerată în colŃul
261
de NE de către o grămadă de pietre şi arsură; însă pietre apar şi în zona laturii de N şi a celei de S. În colŃul de SE şi în apropierea colŃului de NV (pe latura de N) s-a găsit câte o groapă de par (?); o altă groapă de par a apărut tangent cu mijlocul laturii de S, însă apartenenŃa ei la complex este incertă. LocuinŃa B1/1980: era adâncită în pământ, conturându-se la -20-30 cm de la actualul nivel de călcare şi ajungând până la -70 cm; avea plan dreptunghiulară (laturile: S = 300 cm, E = 400 cm, N = 300 cm, V = 400 cm), fiind orientată aproximativ NV – SE. În colŃurile complexului au fost surprinse câte o groapă de par (30 x 30 cm, A.= -100 cm); pe latura de N a fost descoperită o dungă de lemn carbonizat, lată de 25 cm, probabil rămăşiŃe de la o bârnă. Latura de SV a locuinŃei, pe o mare parte a ei, a fost deplasată după distrugerea cuptorului nr. 1 (complexul a dispus de trei instalaŃii pentru foc) în vederea ridicării cuptorului nr. 2; astfel, lângă groapa stâlpului din colŃul de V a fost fixat un alt stâlp; nu este exclus ca în timpul funcŃionării casei partea ei vestică să fi fost acoperită prin prelungirea şarpantei spre V, mărindu-se astfel şi zona locuibilă. După cum am mai menŃionat, locuinŃa a dispus de trei instalaŃii pentru foc. În colŃul de E a avut un cuptor în formă de cutie dreptunghiulară (L.= 130 cm, l.= 105 cm, Î.= 50 cm), construit din lespezi mai mari şi mai mici de piatră, legate cu pământ galben. Celelalte două cuptoare erau de pâine şi au fost săpate în exteriorul complexului, în cazul lor fiind vorba de două faze constructive: cupt.1 – a fost săpat în peretele de NV, avea plan circular (D.= 137 cm), o cupolăde lut ars şi era podit cu lespezi de piatră, aşezate pe un strat de pământ ars (Gr.= 10 cm); cupt.2 – a fost săpat după dezafectarea cuptorului 1, fiind extinsă latura de NV; avea vatra oval-alungită (150 x 110 cm), podită cu lespezi de piatră aşezate pe un strat de pământ galben; bolta cuptorului era din lut ars la roşu (Gr. = 15-20 cm), prăbuşită peste vatră; la gura instalaŃiei pentru copt pâine erau aşezate 2 lespezi de piatră în pozitie verticală. LocuinŃa B8-9/1983 (Pl. 24): este vorba de o locuinŃă cu două faze de contrucŃie, autorii cercetării notându-le cu B8 şi B9; B8 suprapunea pe B9; complexul sa conturat la -40 cm de la nivelul actual de călcare. B8 – a avut plan dreptunghiular (350 x 365 x 340 x 330 cm), adâncindu-se până la -110 cm; era orientată aproximativ NV – SE. Pietrele cuptorului de forma unei cutii erau împrăştiate în colŃurile de N şi de V, ajunse astfel în urma unei distrugeri care a făcut ca doar o parte din vatră să rămână pe loc, împreună cu o parte din pietrele care o protejau. În colŃurile de V şi de S au fost descoperite gropi de la stâlpi de susŃinere, dar este foarte probabil ca şi în celelalte două colŃuri să fi existat stâlpi; pereŃii se pare că erau din bârne de lemn (Gr.= 15-20 cm). B9 – între ultimul nivel a lui B8 şi faza B9 era un strat de umplutură gros de 5 cm, constând din cărbune şi cenuşă; sub aceasta, la A.= -120 cm a apărut vatra locuinŃei B9, vatra complexului B8 şi a lui B9 suprapunându-se aproape în întregime; vatra fazei B9 era arsă mult mai puternic, sugerând o întrebuinŃare mai îndelungată. LocuinŃa B1/1985 (Pl. 23/A): era suprapusă de o locuinŃă din secolul XII şi tăia o locuinŃă din secolele IV-VI; s-a conturat la -80 cm de la actualul nivel de călcare şi mergea până la -120 cm; a avut formă dreptunghiulară (laturile: 380 x 380 x 390 cm) şi orientare NV – SE. Nu a fost sesizată existenŃa vreunei instalaŃii pentru foc. Pe latura de E au apărut două posibile gropi de par/stâlp. LocuinŃa B2/1985: a fost suprapusă de B1/1985 şi suprapunea o locuinŃă şi o platformă de argilă din secolele IV-VI şi o locuinŃă din secolul III; s fost surprinsă la -75
262
cm de la actualul nivel de călcare, fundul ei ajungând la -90 cm (probabil o locuinŃă de suprafaŃă – n.n.); avea plan aproximativ pătrat (420 x 400 cm) şi orientare aproximativă N – S. InstalaŃia pentru foc era reprezentată de o vatră (aprox. 70 x 50 cm) plasată în partea de S a complexului, având în jur cenuşă şi cărbuni. Nu au fost observate urme de stâlpi. LocuinŃa B1/1987: nu a fost cercetată exhaustiv; a fost identificată la -87 cm faŃă de nivelul actual de călcare ş se adâncea până la -160 cm; a avut probabil un plan dreptunghiular, laturile neputând fi clar precizate; avea orientare aproximativă N – S. InstalaŃia pentru foc se afla în colŃul de NE (?), fiind reprezentată de un cuptor cu cupolăm construit din pietre mari legate cu pământ galben; vatra avea formă rectangulară, având suprafaŃa de aproximativ 100 x 100 cm, cu axa pe direŃia N – S. Sub pietre a apărut o parte a unui mare cuptor de formă aproape pătrată (au fost suprinse doar laturile de N şi de S; 220 x 200 cm); a fost ridicat din lespezi mari de piatră aşezate vertical şi din alte pietre, tot mari, însă de diferite forme (rotunde, dreptunghiulare, trapezoidale etc); înălŃimea camerei de ardere pare să fi fost între 50 şi 65 cm. În apropierea cuptorului s-a găsit şi o groapă de apoximativ 30 cm. Nu au apărut urme de la gropi de stâlpi şi nici alte amenajări. Groapa alfa1/1979: s-a conturat la -40 cm, fundul ei ajungând la – 60 cm; avea formă rotundă, cu D.= 60 cm. Groapa β/1980: tăia o platformă de lut din secolul IV; a fost identificată la -57 cm şi se adâncea până la -81 cm; a avut formă oval-rotundă (120 x 100 cm). Groapa G2/1981: tăia un colŃ al locuinŃei din secololele VI-VII B6/1981 şi marginea unei gropi din secolul IV; a fost surprinsă la -30 cm de la actualul nivel de călcare şi se adâncea până la -60 cm; a avut formă rotund-ovală, cu dimensiunile de 100 x 120 cm. Se mai menŃionează la Sighişoara – Dealul Viilor descoperirea a două locuinŃe adiacente, ceea ce ar putea indica o locuinŃă cu 2 încăperi (Baltag 2004, p. 143). Tot legat de aşezarea de la Sighişoara – Dealul Viilor este menŃionată descoperirea unei locuinŃe de suprafaŃă (Barnea 1994, p. 383, nr. 24.D). d. A doua jumătate a sec. VII – sec. VIII (poate şi începutul sec. IX). e. Săpături sistematice (începute în 1976 de către Gh. Baltag; din 1979 participă şi R. Harhoiu). f. Baltag 1979, p. 77-84; Baltag 1982, p. 47-50; Barnea 1994, p. 383, nr. 24.D; Lazăr 1994, p. 65; Rep. Mureş 1995, p. 231-233, nr. LXXVII.1.K; Baltag 2000, p. 194197, p. 175, nr. 12.c; Baltag 2004, passim; Harhoiu, Baltag 2006-2007, vol. II (2007). g. PopulaŃia autohtonă (Baltag 1982, p. 44). h. În punctul Dealul Viilor – necropolă, aflat la circa 300 m în amonte de aşezarea de la Dealul Viilor, a fost cercetat un cimitir din care au fost dezvelite până acum peste 100 de morminte, datate larg, pe parcursul secolelor III-VIII p.Chr. şi în secolul XII (Harhoiu et Alii 2005, p. 347-348, nr. 205).
132. SIGHIŞOARA, municipiu, jud. Mureş. a. Cartierul Plopilor – HerŃeş. b. Locul se află în cartierul amintit, la 10 m spre nord de centrala termică care îl deserveşte.
263
c. Aici a fost identificat un cuptor de forjă, de formă circulară, construit din pietre, având D = 100-150 cm, Î = min. 50 cm şi Gr p.= 30 cm. Doar peretele de vest s-a păstrat parŃial, ceilalŃi fiind distruşi şi pietrele risipite pe o suprafaŃă de 200 x 250 cm. Platforma cuptorului a fost săpată în pantă, deranjând un strat de cultură din La Téne; aceasta era acoperită cu multe lupe de fier (cu D = până la 15 cm) de culoare brunroşcată, o mare cantitate de praf de zgură, cărbuni, cenuşă şi pământ roşu din vatră. Pietrele cuptorului erau mari şi aveau o culoare roşie-mov. Gh. Baltag presupune că, cuptorul ar putea fi în legătură cu aşezarea medievală timpurie de la Sghişoara – Valea Dracului, aflată în apropiere (Baltag 1979, p. 99). d. Sec. VI-VII. e. Descoperire întâmplătoare / săpături de salvare (1976). f. Baltag 1979, p. 98-99.
133. SIGHIŞOARA, municipiu, jud. Mureş. a. Valea Dracului. b. Punctul se află pe malul drept al pârâului Valea Dracului, afluent dinspre sud al Târnavei Mari, în zona podului de beton. c. A fost descoperită o aşezare de mari dimensiuni (300-400 x 150-200 m) cu mai multe nivele de locuire, între care şi unul medieval timpuriu. Chiar pe malul apei au fost observate urmele unui şir de locuinŃe, acestea apărând sub forma unor suprafeŃe rotunde de cărbune, cenuşă şi chirpic. d. Sec. VII-VIII/IX. e. Cercetări de suprafaŃă. Săpături / sondaj (1989-1990 – Gh. Baltag; 1994 – I.F. Pascu). f. Baltag 1979, p. 100; Rep. Mureş 1995, p. 226, nr. LXXVII.1.D; Baltag 2000, p. 176, nr. 12.f; Baltag 2004, p. 142.
134. STUPINI, com. Sânmihaiu de Câmpie, jub. BistriŃa-Năsăud. a. FânaŃele Archiudului. b. Situl se află la nord-est de localitate, de-a lungul pârâului Brătenilor, ocupând pantele din stânga Văii Bânda. Aceste pante au expunere sudică. c. În acest punct se află mai multe aşezări suprapuse (sec. II-IV p.Chr., sec. VVI), ultima fiind medievală timpurie. Aceasta a avut două faze de locuire. c.1. Referitor la prima fază de locuire a aşezării medievale timpurii au fost descoperite şi cercetate, în anii 1998, 2000 şi 2003, 13 locuinŃe (una dintre ele fiind notată cu L79-2002) semiadâncite în pământ, cu formă rectangulară, având pe una din laturi (în special lângă cea dinspre pantă) câte un cuptor din pietre sau de lut. Nu s-au găsit gropi de la stâlpi de susŃinere. Acestei faze îi mai aparŃin 4 locuinŃe despre care se oferă informaŃii mai multe: LocuinŃa nr. 85 (L85-2003): avea pe latura de nord-vest un cuptor din bolovani şi lespezi de piatră, de formă pătrată (cu latura = 200 cm) şi vatra lutuită; fundul locuinŃei era la -40 cm. LocuinŃa nr. 87 (L87-2003): era de formă rectangulară (300 x 340 cm), cu colŃurile rotunjite şi podina la A = -55cm; în colŃul nordic avea un cuptor oval din piatră.
264
LocuinŃa nr. 88 (L88-2003): avea tot plan pătrat (280 x 300 cm), cu A = -50 cm; în colŃul nord-vestic s-a găsit o vatră ovală (70 x 90 cm), delimitată de sfărâmături de piatră (ar putea fi resturile unui cuptor din pietre sau ale unei gardine a vetrei – n.n.). LocuinŃa nr. 96 (L96-2003): era rectangulară (290 x 330 cm), cu A = -70 cm; în colŃul de nord avea un cuptor din pietre (80 x 100 cm). L79-2002, amintită mai sus, a fost suprapusă de L78-2002, amintită la c.2., fapt ce dovedeşte existenŃa celor două faze de locuire medievale timpurii. d1. Sec. VIII-IX. c.2. Celei de-a doua faze îi aparŃin 19 locuinŃe (3 din 1996, alte 3 descoperite în 2001, L78-2002, L94-2003 şi 11 din 2006). Acestea erau semiadâncite în pământ, unele cu plan rectangular (cel puŃin cele descoperite în 2006), cu colŃurile rotujite, având pe una dintre laturi sau spre centru câte un cuptor din pietre, rectangulare (cuptorul din L942002 avea formă pătrată, cu latura de 100 cm) sau vetre circulare. Dintre cele trei locuinŃe cercetate în 2001, doar una a fost dezvelită integral. Şi L94-2003 a fost cercetată parŃial. Laturile locuinŃelor cercetate în 2006 mergeau de la 250 x 260 cm (L136) până la 410 x 360 cm (L146). Printre construcŃiile descoperite în anul menŃionat erau şi câteva de suprafaŃă. Aşezarea pare să aibă dimensiuni considerabile. Pe suprafaŃa ei s-a observat că locuinŃele erau grupate, sub forma unor gospodării. d1. Sec. IX-X. e. Săpături arheologice (C. Gaiu – 1996, 1998, 2000-2003; D.L. Vaida – 1998; Gh. Marinescu – 2002-2003; C. Gaiu – 2006). f. Gaiu 1997, p. 59, nr. 103; Gaiu, Vaida 1999, p. 111, nr. 138; Gaiu 2000, p. 384, nr. 19/b; Gaiu 2001, p. 235-236, nr. 194; Gaiu 2002, p. 301-302, nr. 212; Gaiu, Marinescu 2003, p. 302-303, nr. 189; Gaiu, Marinescu 2004, p. 317-319, nr. 181; Gaiu 2007, p. 349-351, nr. 178.
135. STUPINI, com. Sânmihaiu de Câmpie, jud. BistriŃa-Năsăud. a. Vătaşnită. b. Locul se află spre nord-vest de sat, pe terasele din stânga pârâului Borleasa. c. Cercetările s-au desfăşurat în partea de vest a sitului. Au fost descoperite şi 5 locuinŃe medievale timpurii, care suprapuneau locuirea din sec. V-VI. Nu este o depunere continuă pentru această perioadă, material arheologic apărând doar în gropile locuinŃelor. LocuinŃele erau semiadâncite în sol, dispunând de câte un cuptor din piatră în colŃul de N sau de NV; aveau plan rectangular, cu podeaua la -30-75 cm sub nivelul de călcare al aşezării; urme ale gropilor de la stâlpii de susŃinere au apărut într-o singură locuinŃă, acestea având D = 35 cm şi A = -30 cm sub nivelul podinei. d. Sec, VII-VIII-IX. e. Săpături arheologice (C. Gaiu – 1991 şi 1995). f. Gaiu 1996, p. 141, nr. 115-116; Gaiu 2000, p. 383-384, nr. 19/a.
136. SUCEAG, com. Baciu, jud. Cluj. a. Oradba. b. Locul se află în hotarul satului, pe Valea Nadăşului, în apropierea şoselei Cluj-Napoca – Zalău şi a grajdurilor fostului C.A.P. (acum firma Plantextrakt). Terenul
265
pe care se află aşezarea este un versant cu expunere nord-estică, ce coboară lin spre şosea. Panta este parŃial terasată şi e străbătută de izvoare. c. Aici a fost descoperită şi o aşezare medievală timpurie. Au fost cercetate câteva complexe: LocuinŃa nr. 1 (L1-1994): era de suprafaŃă şi suprapunea un cuptor din sec. III-V. LocuinŃa nr. 2 (L2-1994): se află în apropierea lui L1; poate era tot un complex de suprafaŃă. LocuinŃa nr. 3 (L3-1994): era de suprafaŃă, fiindu-i identificată doar cuptorul, construit probabil într-un colŃ, din lespezi de calcar şi bolovani de râu. LocuinŃa urma să fie cercetată în continuare. LocuinŃa nr. 4 (L4-1997): nu i s-a putut reconstitui planul. A fost descoperit doar cuptorul din pietre, ce avea formă de potcoavă; este posibil să fi fost tot de suprafaŃă. Este posibil ca aşezarea să fi avut două faze de locuire (Opreanu, Cociş 2001, p. 236-237, nr. 195). d. Sec. VII-VIII/IX sau sec. VII şi sec. VIII-IX. e. Săpături sistematice, dar privind secolele III-V p.Chr. (C. Opreanu, S. Cociş). f. Opreanu, Cociş 1995, p. 84, nr. 123; Opreanu, Cociş 1996, p. 116, nr. 142; Opreanu, Cociş 1998, p. 72, nr. 89; Opreanu, Cociş 2001, p. 236-237, nr. 195.
137. ŞIEU MĂGHERUŞ, comună, jud. BistriŃa-Năsăud. a. Podirei. b. La vest de localitate, în dreapta şoselei spre Beclean. c. Lucrări de nivelare a terenului au distrus mai multe locuinŃe medievale timpurii. Urmele lor, constând din pete de lut negru, chirpici şi arsură, cât şi urmele instalaŃiilor de foc din gresie şi bolovani de râu, au fost observate la suprafaŃa solului. d. Evul mediu timpuriu (sec. VII-VIII/IX - ?). e. Descoperire întâmplătoare; cercetări de suprafaŃă – C. Gaiu şi G. Marinescu (1979). f. Gaiu 2000, p. 384-385, nr. 20.
138. ŞIEU-ODORHEI, comună, jud. BistriŃa-Năsăud. a. Somostană. b. Punctul se află pe prima terasă a râului Şieu, în extremitatea vestică a hotarului comunei. c. Au fost descoperite locuinŃe şi o groapă menajeră. LocuinŃa nr. 1 (L1): a fost de suprafaŃă, uşor adâncită, de formă rectangulară (300 x 350 cm); nu sunt urme de la gropi de stâlp; s-au identificat rămăşiŃele (o piatră) unei vetre sau cuptor (?). LocuinŃa nr. 2 (L2): era de suprafaŃă, uşor adâncită (8-9 cm); avea formă rectangulară (500 x 350 cm), cu colŃurile rotunjite; s-au găsit rămăşiŃele (piatră de râu spartă) unui cuptor, probabil. LocuinŃa nr. 3 (L3) (?): a fost identificată doar pe baza materialului arheologic, a arsurii şi a pietrelor dela un cuptor distrus.
266
Groapa nr. 1 (G1): considerată groapă menajeră, de dimensiuni mari, aceasta tăia o groapă menajeră din epoca bronzului. Cuptorul nr. 1 (C1): s-au găsit şi rămăşiŃele unui cuptor din piatră, adică arsură, cenuşă şi piatră de râu spartă. Aşezarea medievală timpurie suprapunea o aşezare din epoca bronzului. d. Sec. VIII-IX. e. Sondaje arheologice (G. Rădulescu; C. Gaiu). f. Rădulescu G. 1995, p. 165-173; Rădulescu G. 1996, p. 118-119, nr. 145; Gaiu 2000, p. 385, nr. 21; Gaiu 2003, p. 113, nr. 49.
139. ŞIMONEŞTI (Simenfalva), comună, jud. Harghita. a. Poiana îngustă / Szoros rét. b. Locul se află în hotarul comunei, pe malul drept al unei văi laterale a Târnavei Mari. c. Aici a fost identificată o aşezare medievală timpurie. În partea de jos a terasei a fost descoperită o locuinŃă uşor adâncită în pământ şi care a dispus de un cuptor din pietre. d. Sec. VIII-IX. e. – f. Székely 1988, p. 177; Beldiman 1990, p. 230, tabel nr. 16; Baltag 2004, p. 178, nr. 46.c.
140. ŞIMONEŞTI, comună, jud. Harghita. a. Sub stejari / Csere alja. b. Localitatea Şimoneşti se află pe valea Nicăului (Nyikó). La capătul ei nordic, la est de drumul ce trece prin sat, se află un teren mai înalt, străbătut de pârâul Bethlen, ce se varsă în Nicău. Pe terasa de pe malul drept al pârâului se află punctul Sub stejari. c. Din aşezarea medievală timpurie, ce suprapunea o aşezare a culturii Wietenberg şi o locuire dacică târzie, au fost cercetate peste 20 de locuinŃe. LocuinŃa nr. 1 (L1-1965): era distrusă şi fără inventar. LocuinŃa nr. 2 (L2-1965): avea plan pătrat (latura = 300 cm), cu A = -115 cm; nu au apărut urme de la pari sau stâlpi; cuptorul din pietre era în colŃul nord-estic, cu gura spre sud; nu s-a putut stabili locul intrării. LocuinŃa nr. 3 (L3-1966): pătrată (latura = 325 cm), cu A = -86 cm de la nivelul actual de călcare; n-au apărut urme de la gropi de stâlp; cuptorul era în colŃul nord-vestic. LocuinŃa nr. 4 (L4-1966): era distrusă; a fost identificată pe baza culorii negre a pământului de umplutură, a pietrelor şi fragmentelor ceramice. LocuinŃa nr. 5 (L5-1966): pătrată (latura = 425 cm), cu colŃurile rotunjite; cuptorul din pietre era în colŃul nord-estic, cu gura spre sud. LocuinŃa nr. 6 (L6-1966): era distrusă, apărând doar câteva pietre de la un cuptor. LocuinŃa nr. 7 (L7-1966): avea formă aproape pătrată (latura = 320 cm), cu A = -86 cm; cuptorul din piatră era în colŃul nord-estic, cu gura spre sud.
267
LocuinŃa nr. 8 (L8-1966): a fost distrusă de plug; au apărut doar pietre de la cuptor. LocuinŃa nr. 9 (L9-1967-1968) (Pl. 19/B): era rectangulară (325 x 350 cm), orientată NE – SV; cuptorul din piatră se afla în colŃul estic, cu gura spre sud-vest; peste colŃul sud-vestic al lui L9 s-a suprapus L10. LocuinŃa nr. 10 (L10-1967-1968) (Pl. 19/B): pătrată, fiind orientată NE – SV; cuptorul din piatră era în colŃul nord-estic. LocuinŃa nr. 11 (L11-1967-1968): pătrată (latura = 300 cm), având cuptorul din pietre în colŃul nord-estic, cu gura spre sud; la gura cuptorului şi în partea de nord-est a locuinŃei era un strat de cărbune amestecat cu oase de animale şi fragmente de vase. LocuinŃa nr. 12 (L12-1967-1968): suprapunea groapa lui L11; avea plan pătrat (latura = 285 cm), orientare NE –SV pe axa lungă, având în colŃul estic un cuptor din piatră, cu gura spre sud-vest. LocuinŃa nr. 13 (L13-1967-1968): pătrată (latura = 300 cm), avînd cuptorul din pietre în colŃul nord-vestic, cu gura spre est; în colŃul estic s-au descoperit resturile unei vetre circulare din epoce bronzului. LocuinŃa nr. 14 (L14-1967-1968): avea formă rectangulară (300 x 350 cm), cu axa lungă pe direcŃia E – V; în colŃul nord-vestic se găsea un cuptor de piatră, cu gura spre vest, în faŃa acesteia aflându-se bucăŃi de cărbune; la circa 100 cm spre est de colŃul sud-estic al cuptorului era o vatră din epoce bronzului. LocuinŃa nr. 15 (L15-1967-1968): era rectangulară (350 x 375 cm), cu cuptorul din pietre în colŃul nord-estic, cu gura spre sud; fundul locuinŃei era acoperit cu un strat de cenuşă şi cărbune gros de 5-12 cm (se pare că locuinŃa a fost incendiată). LocuinŃa nr. 16 (L16-1967-1968): a fost deranjată. LocuinŃa nr. 17 (L17-1967-1968): avea plan pătrat (375 x 375 cm), cu cuptorul din piatră aflat în colŃul nord-estic, cu gura spre sud. LocuinŃa nr. 18 (L18-1967-1968): era rectangulară, cu axa lungă orientată E – V; în colŃurile de nord-est şi nord-vest era câte un cuptor din pietre. LocuinŃa nr. 19 (L19-1967-1968): pătrată (350 x 350 cm), orientată NE – SV, având cuptorul din piatră în colŃul estic. LocuinŃa nr. 20 (L20-1967-1968): avea plan pătrat şi un cuptor din pietre în colŃul nord-estic, cu gura spre sud. LocuinŃa nr. 21 (L21-1967-1968): rectangulară (300 x 350 cm), cu axa lungă orientată N – S; cuptorul din pietre se afla în colŃul nord-estic, cu gura către sud. LocuinŃa nr. 22 (L22-1967-1968): se afla lângă colŃul vestic al lui L21; avea formă rectangulară (260 x 220 cm), cu axa lungă orientată N – S; în colŃul nord-estic avea un cuptor din piatră, cu gura spre sud; în partea de nord, lângă cuptor, s-a găsit o grindă carbonizată, iar pe fundul locuinŃei era cenuşă. LocuinŃa nr. 23 (L23-1967-1968): a fost descoperită spre sud de L21; era pătrată (200 x 200 cm); din cuptorul de piatră s-a păstrat o lespede cu vatra arsă la roşu. LocuinŃa nr. 24 (L24-1967-1968): era rectangulară (320 x 260 cm), cu axa lungă orientată E – V; cuptorul din pietre se afla în colŃul nord-estic, cu gura spre vest. LocuinŃa nr. 24a (L24a-1967-1968): nu este sigur dacă acest complex a fost o locuinŃă, fiind descoperite lângă colŃul sud-vestic al lui L24 doar pietre de la un cuptor; poate este vorba de o anexă din gospodărie.
268
LocuinŃa nr. 25 (L25-1967-1968): avea plan rectangular, fiind orientată N – S pe axa lungă şi având în colŃul nord-estic un cuptor din pietre, cu gura spre sud. LocuinŃa nr. 26 (L26-1967-1968): a fost deranjată, fiind identificată pe baza culorii închise a pământului. d. Sec. VIII (poate sfârşitul sec. VII – începutul sec. IX - ?). e. Săpături sistematice (Z. Székely şi I. Molnár – 1965-1968). f. Popescu 1966, p. 720, nr. 92; Popescu 1967, p. 533, nr. 86; Popescu 1968, p. 691, nr. 98; Popescu 1969, p. 491, nr. 117; Székely 1970, p. 312, nr. 22; Székely 1973, p. 221, nr. 6; Székely 1988, p. 171-178; Beldiman 1990, p. 230, tabel nr. 16; Benkö 1992, p. 146, nr. 21/14; Rep. Harghita 2000, p. 232, nr. XLVI.e/2(785); Baltag 2004, p. 178, nr. 46.b. g. Se sugerează o atribuire în favoarea slavilor (Székely 1988, p. 177-178) sau a româno-slavilor (Székely 1970, p. 312, nr. 22), mai plauzibilă fiind prima variantă.
141. ŞIRIOARA, com. Şieu-Odorhei, jud. BistriŃa-Năsăud. a. Rât sau Râtul Şiriorii. b. Punctul se află pe prima terasă a râului Şieu, în hotarul satului spre nord-vest, în dreapta drumului judeŃean LechinŃa-Beclean, la 200 m.. c. Aşezarea era destul de întinsă, însă mare parte a fost distrusă de lucrări de nivelare şi desfundare a terenului. Astfel, au putut fi cercetate 3 locuinŃe, alte 20-25 de complexe distruse putând fi observate pe baza pietrelor de la cuptoare şi a arsurii. LocuinŃa nr. 1 (L1): avea formă dreptunghiulară - ? (340 x 280 cm), cu colŃurile rotunjite; podeaua era la A = -40 cm de la suprafaŃa stratului de cultură; în colŃul nord-estic se afla un cuptor din pietre de râu, distrus; în umplutură era un strat gros de arsură. LocuinŃa nr. 2 (L2): era cu plan oval (370 x 450 cm), cu A = -60 cm; avea un cuptor cu bolta din pietre de râu, de formă patrulateră, cu latura de 100 cm. LocuinŃa nr. 3 (L3): rectangulară (420 x 350 cm), cu colŃurile rotunjite, L3 avea A = -50 cm; pe latura de nord-est era un cuptor circular (D = 150 cm), din bolovani de râu; pe latura opusă, de sud-vest, dar înafara gropii locuinŃei, erau 2 gropi de par; pe podea s-a găsit un strat gros de arsură şi bârne carbonizate, ce confirmă existenŃa structurii de lemn, acoperişul fiind probabil din paie sau stuf. Urmele indică o distrugere prin foc. Aşezarea pare să fi fost de scurtă durată, fiind distrusă prin incendiu. L3 se afla la circa 200 m de nucleul aşezării (Gaiu 1984, p. 62), adică suprafaŃa aşezării avea raza de vreo 200 m, ceea ce arată că este vorba de o aşezare destul de întinsă. d. Sec. VIII. e. Săpături de salvare. f. Gaiu 1984, p. 59, 62-63; Gaiu 2000, p. 385, nr. 24; Gaiu 2003, p. 113, nr. 50.
142. ŞOPTERIU, com. Urmeniş, jud. BistriŃa-Năsăud. a. La RomonŃi. b. Punctul se află la poalele Dealului Uilacului, deal situat la nord de satul actual.
269
c. Au fost descoperite complexe şi material arheologic: LocuinŃa nr. 1 (L1): era de tipul adâncit, cu plan rectangular (500 x 350 cm) şi colŃurile rotunjite, orientată cu axa lungă pe direcŃia SE – NV şi cu A = -180 cm; în partea de nord a locuinŃei se afla o vatră dreptunghiulară din lespezi de gresie aşezate pe muchie; nu au apărut urme de la pari sau alte amenajări. LocuinŃa nr. 2 (L2): avea formă rectangulară (450 x 400 cm), cu colŃurile rotunjite şi A = -120 cm; era orientată SV – NE; în colŃul de nord avea o vatră înconjurată de pietre; podeaua a fost amenajată prin presărarea unui strat subŃire de nisip galben. LocuinŃa nr. 3 (L3): era cu plan rectangular (450 x 350 cm), cu A = -70 cm faŃă de nivelul actual de călcare; era orientată SV – NE; cuptorul se afla în colŃul de est. LocuinŃa nr. 4 (L4): era rectangulară-rotunjită (550 x 350 cm), cu A = -135 cm, fiind orientată SE – NV; cuptorul din pietre se afla în colŃul nord-estic; podeaua a fost amenajată, ca şi în cazul lui L2, cu un strat subŃire de nisip galben. În cazul nici uneia dintre locuinŃe nu s-au găsit urme de pari sau alte amenajări. d. Sec. VII-VIII. e. Săpături sistematice privind o necropolă carpică: C. Gaiu, G. Marinescu. f. Gaiu 1979, p. 265-271; Gaiu 2000, p. 385, nr. 22.
143. ŞURA MICĂ, comună, jud. Sibiu. a. Râşloave. b. Aşezarea medievală timpurie pare să fi ocupat zona mărginită de pâraiele Râşloavelor, împreună cu teritoriul de la sud-est şi sud-vest de confluenŃa lor. c. În acest punct s-a constatat o succesiune de aşezări din perioade istorice diferite. Au fost descoperite mai multe locuinŃe ce aparŃineau perioadelor dacică, romană, medievală timpurie şi medievală. Se precizează că 8 locuinŃe erau medievale timpurii şi medievale. LocuinŃele medievale timpurii erau de tipul adâncit în pământ (A = -100 cm) şi aveau formă rectangulară (aprox. 400 x 450/500 cm). LocuinŃele dispuneau de un schelet de stâlpi mari care susŃineau pereŃii din împletitură de nuiele lipite cu lut. În două cazuri au apărut urme de la stâlpi şi în spaŃiul locuinŃei, stâlpi ce susŃineau acoperişul în două ape. Toate locuinŃele aveau într-un colŃ sau pe una din laturile scurte un cuptor din pietre (întâlnit mai des) sau lut (în două cazuri). În partea laturii neocupată de cuptor, de obicei se găsea un fel de treaptă cruŃată în lut. La construcŃia bolŃii unora dintre cuptoare s-au folosit şi fragmente de tegulae mammatae şi/sau Ńigle romane. Nu au fost identificate construcŃii anexe locuinŃelor. S-au constatat suprapuneri şi refaceri de locuinŃe. d. Sec. VII/VIII-IX (sau doar sec. VIII). e. Săpături sistematice (1978), însă privind altă perioadă istorică. f. Glodariu et Alii 1979, p. 149-154; Glodariu et Alii 1983, p. 245.
144. TIMIŞOARA, municipiu, jud. Timiş. a. Fratelia. b. – c. A fost identificată o aşezare cu locuinŃe semiadâncite în pământ; locuinŃele aveau plan rectangular (6-8 m²), cu vetre deschise de formă ovală (40 x 60 cm) şi podea din lut bătătorit. Doar o mică parte a aşezării a fost dezvelită.
270
d. Sec. VIII – IX. e. Săpături în aşezarea şi necropola din epoca bronzului (1977). f. Bejan 1981, p. 3; Mărghitan 1985, p. 136-138; Bejan 1985-1986, p. 233, nr. 11/b; Bejan 1995a, p. 78-79.
145. TISA, com. Bocicoiu Mare, jud. Maramureş. a. Lazu. b. Locul se află pe terasa înaltă a râului Tisa. c. LocuinŃă (1972): era de suprafaŃă; nu i s-a putut determina forma; probabil a avut o vatră mărginită de pietre de râu. d. Sec. VII. e. Sondaj arheologic (K. Kacsó – 1972). f. Stanciu 1992, p. 180-181, nr. 30; Stanciu 1998, p. 492, nr. 61.
146. TURIA, comună, jud. Covasna. a. Cartierul Keratna. b. Pe malul drept al pârâului Turia, în curtea lui V. Mózes. c. În acest punct a fost descoperită o locuinŃă ce dispunea de un cuptor construit din pietre. Nu se oferă alte detalii. d. Sec. VII-VIII. e. Descoperire întâmplătoare. f. Székely 1992, p. 300; Rep. Covasna 1998, p. 145, nr. XXXIII.C.8.(591).
147. łAGA, comună, jud. Cluj. a. Hrube sau Sub Hrube. b. Punctul se află la circa 3 km spre SV de centrul comunei, pe Valea Tistaşului, pe un teren în pantă uşoară, pe partea stângă a unui pârâu, dominat din trei părŃi de coline înalte. Locul este relativ retras faŃă de principalele căi de comunicaŃie ale vremii. c. Aici au fost identificate două aşezări, una databilă în secolele IV-VI şi o alta medievală timpurie, ce o suprapunea pe prima. Legat de a doua aşezare au fost descoperite şi cercetate 17 locuinŃe. LocuinŃa nr. 3 (L3): nu i s-au stabilit forma şi dimensiunile; podeaua a apărut la A = -95 cm; în partea de vest a locuinŃei era o vatră dreptunghiulară de lut (65 x 50 cm), puternic arsă la roşu şi cu marginile supraînălŃate, construită la nivelul podelei. LocuinŃa nr. 4 (L4): fundul ei a apărut la -100 cm de la nivelul actual de călcare şi la -70 cm de la nivelul antic. LocuinŃa dispunea, într-un colŃ, de un cuptor făcut din lespezi de gresie legate cu lut, având gura spre sud. Se pare că a fost construit astfel: o lespede mare de gresie (60 x 40 cm), găsită întreagă şi nemişcată, constituia vatra, cele două laturi lungi fiind făcute din lespezi de gresie aşezate paralel şi pe dungă, având în exterior un balast de lut şi pietre mărunte; în partea sa posterioară, cuptorul era închis cu o altă lespede de gresie, sprijinită la spate de balast din pietre şi pământ; apoi cuptorul era acoperit cu una sau două lespezi aşezate orizontal; camera de foc avea astfel o formă
271
de paralelogram (60 x 40 x 40 cm); la gură se putea pune o altă lespede de gresie, după caz. LocuinŃa nr. 5 (L5): fundul ei era la -80 cm; s-au găsit şi lespezi de la un cuptor distrus, care pare să fi fost ca cel din L4. LocuinŃa nr. 6 (L6): se adâncea până la -85-90 cm; locuinŃa a avut un cuptor din pietre, distrus, din care s-a păstrat vatra de pământ, arsă puternic la roşu şi având formă rectangulară (50 x 37 cm), fiind orientată cu laturile lungi N – S. LocuinŃa nr. 7 (L7) (Pl. 26): avea formă aproape pătrată (310 x 300 cm) şi A = -80-85 cm de la nivelul antic de călcare şi -120 cm de la nivelul actual; podeaua era din pământ bătătorit. LocuinŃa dispunea de un cuptor din pietre, parŃial răvăşit, asemănător cu cel din L4; camera de foc avea formă paralelipipedică (75 x 55 x 45 cm); vatra era de pământ ars la roşu, nederanjată, pe care erau cărbuni şi cenuşă, ea fiind la nivelul podelei; cuptorul era orientat S – E. În colŃul nord-estic al locuinŃei s-a găsit o groapă de stâlp (D = 20 cm). LocuinŃa nr. 8a (L8a): a fost identificată pe baza pietrelor de gresie de la un cuptor distrus, aflat în colŃul sud-estic. LocuinŃa nr. 10a (L10a): a fost complet suprapusă de L10 şi L12; s-au descoperit doar două colŃuri de pe latura ei de nord şi porŃiuni din podină. LocuinŃa nr. 11 (L11): avea formă rectangulară, podeaua fiind din pământ bătătorit, fără lutuială. Cuptorul din pietre de gresie se afla în colŃul nord-estic, având camera de foc de 70 x 45 cm, iar Î = 40 cm (reconstituită); vatra consta dintr-o crustă de pământ puternic arsă la roşu, pe care era un strat gros de cărbune şi cenuşă; cuptorul pare să fi fost orientat cu gura spre sud. Pe margini s-au găsit două gropi de stâlp (D = 10-15 cm şi A = -15 cm de la nivelul podelei). Intrarea este posibil să se fi aflat în colŃul sudestic, unde distanŃa dintre cele două gropi de stâlp este numai 110 cm. LocuinŃa nr. 12 (L12): era cu plan rombic (cred că mai degrabă ar fi vorba de un plan pătrat) (310 x 300 cm şi A = -115 cm), colŃul ei de est suprapunând L10; s-au descoperit pietrele de gresie de la un cuptor distrus. LocuinŃa nr. 13 (L13) (Pl. 25/B): avea plan rombic (pătrat - ?) (350 x 350 cm, A = -70 cm), cu podeaua din pământ bătătorit; au fost găsite pietrele de gresie de la un cuptor distrus complet; în cele patru colŃuri, locuinŃa avea câte o groapă de stâlp (D = 1012 cm). LocuinŃa nr. 14 (L14) (Pl. 25/B): era cu formă rombică (pătrată - ?) (350 x 350 cm, A = -85 cm) şi podeaua din pământ bătătorit; în colŃul de nord avea un cuptor din pietre de gresie. Locuinşa nr. 18 (L18): forma era aproape pătrată (320 x 300 cm – reconstituită, A = -45 cm); în colŃul de vest a avut un cuptor, acum răvăşit, cu gura spre est şi vatra, găsită in situ, dintr-o crustă de lut arsă la roşu. L18 suprapunea L16. LocuinŃa nr. 19 (L19): tot cu plan aproape pătrat (270 x 250 cm), L19 avea fundul la -32 cm (locuinŃă de suprafaŃă - ?); a fost deranjată; cuptorul din pietre, distrus, s-a aflat în colŃul nordic, având vatra reprezentată de o crustă de lut puternic arsă. LocuinŃa nr. 20 (L20) (Pl. 26): avea formă rombică (pătrată - ?) (310 x 300 cm, A = -75 cm). Un cuptor din pietre de gresie, în mare parte găsit in situ, orientat spre sud, a avut vatra de pământ ars de 60 x 40 cm; pe latura lungă de vest era o lespede de gresie de 60 x 40 x 10 cm, pusă pe dungă, sprijinindu-se în exterior pe o grămadă de pământ şi pietre; spatele cuptorului era o lespede de 40 x 35 x 60 cm, aşezată ca şi
272
cealaltă; lespezile aveau la bază un postament de pietre legate cu lut, pentru a completa înălŃimea necesară. Deasupra, în jumătatea posterioară, s-a pus transversal o altă lespede, ce a fost găsită prăbuşită în interior. LocuinŃa nr. 22 (L22) (Pl. 25/A): avea tot plan rombic (pătrat - ?) (350 x 350 cm, A = -130 cm); s-a conturat la -50 cm de la nivelul actual de călcare; podeaua pare să fi fost făŃuită; în colŃul nord-vestic a fost un cuptor din pietre, distrus complet; în colŃul nord-estic şi la mijlocul laturii de vest era câte o groapă de stâlp. LocuinŃa nr. 25 (L25): a fost identificată pe baza pietrelor de la un cuptor, pământul afânat coborând până la -100 cm. LocuinŃa nr. 26 (L26): a fost identificată datorită prezenŃei unei vetre de lut ars şi a pietrelor de la cuptor; s-a stabilit doar A = -100 cm. d. Sec. VII-VIII. e. Săpături sistematice (1965-1967 – D. Protase). f. Popescu 1966, p. 720, nr. 84; Popescu 1967, p. 532, nr. 77; Popescu 1968, p. 689, nr. 89; Protase 1987-1988; Protase 2003. g. Atribuirea etnică este discutabilă: slavi sau protoromâni (Protase 2003, p. 74); poate o coabitare a acestora.
148. TURULUNG-VII, com. Turulung, jud. Satu Mare. a. Sub Dealul pustiu / Hegyalja. b. Dealul pustiu se află la poalele MunŃilor Oaşului, iar punctul pe o terasă înaltă a Turului (diferenŃă de nivel de 7-8 m faŃă de zona înconjurătoare), care domină vecinătatea spre E şi S-E; în trecut, râul Tur curgea prin apropierea acestei terase. c. LocuinŃa nr. 1: se afla spre marginea sudică a terasei; a avut plan ovalalungit (350 x 160 cm); axa lungă este uşor deviată de la direcŃia N – S; a fost adâncită în solul antic cu -30 cm, fundul ei fiind la -50 cm faŃă de actualul nivel de călcare (era probabil o locuinŃă de suprafaŃă). LocuinŃa nr. 2: era spre N faŃă de L1; a avut formă ovală (480 x 330 m), cu axa lungă orientată aproximativ N – S; se adâncea la -25-30 cm faŃă de vechiul nivel de călcare (complex de suprafaŃă - ?). LocuinŃa nr. 3: a avut plan oval-alungit; se adâncea cu -50 cm faŃă de nivelul de călcare antic. d. A doua jumătate a sec. VII – prima jumătate a sec. VIII. e. Săpături de salvare (T. Bader – 1975). f. Stoia 1976, p. 283, nr. 128; Dumitraşcu 1978a, p. 66, nr. 22; Lazin, Hep 1990, p. 83, nr. 29; Stanciu 1998, p. 492-494, nr. 62.
149. UIOARA DE JOS, comună, jud. Alba. a. Grui. b. Locul se află lângă izvorul de la Grui, la circa 500 m de punctul Pârloage. c. În punctul respectiv a fost identificată o aşezare cu mai multe nivele de locuire, printre care şi unul medieval timpuriu. Referitor la acest nivel au fost descoperite o platformă din pietre de râu şi profilul unei locuinŃe adâncite în pământ. d. Sec. VII-VIII. e. Sondaje şi săpături arheologice (1983-1986 – Ioana Hica şi H. Ciugudean).
273
f. Hica, Ciugudean 1996, p. 119-120, nr. 275. h. În punctul Pârloage, aflat la 500 m. distanŃă de Grui, a fost dezvelit un cimitir de incineraŃie (în urne sau gropi simple) datat în secolele VII-VIII, adică contemporan (sau parŃial contempora) cu aşezarea.
150. VALEA LUI MIHAI, comună, jud. Bihor. a. Terenul lui Krizsán/Crişan. b. Terasa Erului. c. Se menŃionează că în acest punct au fost descoperite 2 locuinŃe cu cuptoare şi ceramică, fără a fi însă încadrate cronologic, fiind însă identificate cu ocazia executării săpăturilor arheologice la o necropolă din secolele V-VI. Tot aici sunt menŃionate şi fragmente ceramice datate după anul 805 (?). Nu este exclus ca între locuinŃele amintite şi acestă ceramică să existe o legătură. d. Sec. IX (?). e. Descoperire întâmplătoare. f. Andrássy 1944, p. 92; Comşa 1972, p. 212; Rep. Bihor 1974, p. 84; Stanciu 1998, p. 497, nr. 64.B.II; Cosma 2002a, p. 236, nr. 212; Cosma 2002b, p. 347-348, nr. 92/170.
151. VALEA RECE, jud. Mureş. a. Grajdurile G.A.S. b. – c. Au fost dezvelite 2 locuinŃe de suprafaŃă, cu vetre de formă dreptunghiulară, realizate din lespezi de gresie. d. Sec. VIII-IX. e. Săpături sistematice (?). f. Zrinyi 1976, p. 127, nr. 4; Lazăr 1994, p. 65-66; Rep. Mureş 1995, p. 64, nr. VIII.13.G.
152. VLADIMIRESCU, comună, jud. Arad. a. Balastiera Cicir. b. Pe teritoriul balastierei. c. În timpul lucrărilor a fost distrusă şi o locuinŃă adâncită în pământ, ce a avut o vatră probabil mărginită de pietre. d. Sec. IX – X. e. Descoperire întâmplătoare. f. Pădureanu 1979, p. 153, nr. 3.
153. VLADIMIRESCU, comună, jud. Arad. a. Die Schanzen / ŞanŃuri sau La Cetate. b. Locul (platou de formă uşor trapezoidală, situat între două foste braŃe ale Mureşului) se află la marginea de S-V a comunei, malul drept al Mureşului şi şoseaua Arad – Deva.
274
c. LocuinŃa nr. 1: a fost construită în partea de V a platoului şi a avut probabil un plan rectangular (380 x 300 cm), cu colŃurile uşor rotunjite; complexul a apărut la A = -150 cm faŃă de actualul nivel de călcare, podeaua coborând până la -190 cm, astfel fiind vorba despre o locuinŃă semiadâncită în pământ; spre mijlocul laturilor de E şi de V, la mică distanŃă de pereŃii gropii locuinŃei, au apărut urmele a două gropi de stâlp, ce se adânceau până la -215 cm; la 60 cm de latura de S a mai fost surprinsă o groapă de stâlp, ce mergea până la -210 cm. În colŃul NV al locuinŃei s-a aflat un cuptor, construit din pietre la bază, şi având calota din lut. S-au constatat două faze de locuire: peste podeaua primei faze s-a întins un strat de pământ cenuşiu amestecat cu bucăŃi de cărbune şi fragmente ceramice; apoi, a mai fost depus un strat de pământ cenuşiu-închis, bine bătătorit, care a format podeaua celei de-a doua faze de locuire. În partea sa de S locuinŃa a fost tăiată de o groapă, care pornea de sub pământul galben ce forma valul de apărare al fortificaŃiei de la Vladimirescu, val ce acoperea în întregime locuinŃa. LocuinŃele nr. 2 şi 3: se aflau în partea de V a platoului; au avut planuri pătrate, cu colŃurile rotunjite; au apărut la -130-140 cm faŃă de actualul nivel de călcare, adâncindu-se cu -50/-60 cm de la nivelul de călcare al aşezării; în exteriorul gropilor locuinŃelor au apărut gropi de stâlpi, cu D = 20 cm şi A = 25-30 cm faŃă de podea; în colŃurile de NV ale complexelor au fost descoperite rămăşiŃele unor cuptoare construite din pietre lipite cu lut. Într-una dintre locuinŃe era o platformă din lut bătătorit, mai înaltă decât podeaua cu 20-30 cm; tot aici, în zona cuptorului, s-a găsit o groapă ovoidală, folosită pentru cenuşă, ce se adâncea cu -15 cm faŃă de podea. LocuinŃele nr. 4 şi 5: erau în partea de SV a platoului. Vatră de foc simplă: a fost făcută lângă L5, la nivelul de la care a fost săpată groapa locuinŃei; probabil a aparŃinut de L5, deoarece în jurul ei s-a găsit ceramică identică cu cea din locuinŃă. d. Sec. VIII/IX-X. e. Săpături sistematice. f. Barbu, Zdroba 1978, p. 103-107; Barbu, Zdroba 1979a; Barbu, Zdroba 1979b, p. 183-186; Barbu 1980, p. 154-155; Mărghitan 1985, p. 140-142 ; Bejan 19851986, p. 233, nr. 12; Mare 1997, p. 118-119; Rep. Arad 1999, p. 135, nr. 9; Cosma 2002a, p. 237-238, nr. 219; Cosma 2002b, p. 348, nr. 96/176; Crişan 2006, p. 218-219.
154. VLADIMIRESCU, comună, jud. Arad. a. Canton C.F.R. GlagovăŃ sau Pădurea Vrăbiilor. b. Punctul se află pe o terasă, situată la N de localitate. c. În timpul unor lucrări de amenajare a terenului şi a efectuării unor construcŃii, au fost observate urmele mai multor locuinŃe adâncite în pământ. d. Sec. IX-X. e. Descoperire întâmplătoare; sondaj arheologic. f. Pădureanu 1979, p. 153, nr. 2, 3; Barbu 1980, p. 155, pl. 4/3; Pădureanu 1985, p. 41, nr. E; Rep. Arad 1999, p. 134-135, nr. 5 şi 8; Cosma 2002a, p. 239, nr. 221; Cosma 2002b, p. 348, nr. 96/178; Crişan 2006, p. 219-220.
275
155. VLADIMIRESCU, comună, jud. Arad. a. Partea de V a comunei. b. Pe terasa Mureşului, în stânga şoselei Arad – Deva. c. În timpul unor lucrări de canalizare au fost observate urmele mai multor locuinŃe adâncite în pământ. d. Sec. IX-X ? e. Descoperire întâmplătoare. f. Pădureanu 1979, p. 153, nr. 1.a; Pădureanu 1985, p. 42, nr. E; Cosma 2002a, p. 239-240, nr. 222; Cosma 2002b, p. 348, nr. 96/179; Crişan 2006, p. 219.
156. VOIEVOZI, com. Popeşti, jud. Bihor. a. Cilogos / Loc strălucitor. b. Punctul se află pe a doua terasă a râului Bistra, afluent al Barcăului, terasă mărginită spre V de panta unui deal, iar spre E de cursul râului Bistra; în partea dreaptă a şoselei Voievozi – Pădurea Neagră, la circa 1 km de biserica din sec. XII, înspre Voievozi. c. Aici au fost identificate rămăşiŃele unor complexe de locuit adâncite în pământ. d. Sec. VIII. e. Sondaj arheologic. f. Rep. Bihor 1974, p. 86; Cosma 2002a, p. 240, nr. 223; Cosma 2002b, p. 348, nr. 97/180; Crişan 2006, p. 220-221.
157. ZALĂU, municipiu, jud. Sălaj. a. La Blocuri – Panic. b. Locul se află pe terenul fostei Ferme nr. 2 I.A.S. Zalău, pe partea dreaptă a şoselei Zalău-Şimleu-Oradea, la circa 7,5-8 km. vest de centrul oraşului Zalău, mai precis pe Bulevardul Mihai Viteazul nr. 105-106. Aşezările sunt situate pe o terasă (cca. 400 x 300 m) de pe malul stâng al Văii Zalăului, diferenŃa de altitudine faŃă de lunca râului fiind de 75-150 m. Perimetrul aşezărilor este delimitat la V de Valea Panicului, ce se varsă în Valea Zalăului, iar spre S de terasa înaltă a Văii Zalăului. c. Aici au fost identificate locuiri din mai multe perioade: Hallstatt timpuriu, Latène C, epoca romană (probabil două etape de locuire între secolele II-V), secolul VI, probabil secolele VII-VIII şi secolele XI-XII. c.1. Aşezarea slavă timpurie: LocuinŃa nr. 3 (1977): a fost de formă dreptunghiulară în plan (396 x 370 cm), orientată V – E cu laturile mai lungi; adâncimea gropii locuinŃei era de cca. -40 cm faŃă de nivelul de călcare al aşezării (acesta era la cel mult -40 cm de la actualul nivel de călcare); podeaua a fost amenajată la baza unui strat de argilă. În colŃurile de NE şi SV era câte o groapă de stâlp (groapa a: 52 x 40 cm, A = -44 cm, de la -60 cm; groapa b: D = 38 cm, A = -8 cm de la nivelul podelei), iar în cel NV două (un stâlp dublat; groapa c: 44 x 34 cm, A = -37 cm, de la -67 cm; groapa d: D = 46 cm, A = -30 cm, de la -60 cm); în interiorul gropii c, pe o margine, erau două pietre, cu rolul probabil de a consolida stâlpul; fără excepŃie gropile de stâlp depăşeau spre exterior marginile gropii locuinŃei.
276
Alte cinci gropi, de la stâlpi cu diametrul mai mic sau de la Ńăruşi, se aflau în zona SE a locuinŃei (groapa e: 18 x 14 cm, A = -18 cm de la nivelul podelei; groapa f: 28 x 18 cm, A = -46 cm; groapa g: 16 x 12 cm, A = -10 cm; groapa j: 18 x 14 cm, A = -28 cm; groapa o: 36 x 26 cm, A = -10 cm); ele par să delimiteze un plan pătrat (latura = cca. 160 cm), o posibilă laviŃă-? sau masă-?. În exteriorul locuinŃi au mai fost descoperite şase gropi (groapa i: 44 x 36 cm, A = -15 cm, de la -72 cm; groapa h: 42 x 38 cm, A = 14 cm, de la -72 cm; groapa k: 38 x 34 cm, A = -15 cm, de la -67cm; groapa l: D = 46 cm, A = -12 cm, de la -67cm; groapa m: 30 x 26 cm, A = -10 cm, de la -80 cm), dintre care, cel puŃin, gropile i, l şi k sunt în legătură aproape sigură cu locuinŃa; este posibil ca gropile l şi k, amplasate pe mijlocul laturii de S, să marcheze locul intrării. Pe latura sudică şi estică s-a păstrat şănŃuleŃul (l = 12-34 cm, A = -4-14 cm) în care era adâncită talpa peretelui. Cuptorul a fost amenajat în colŃul NV, posibil într-un bloc de lut cruŃat (până la -76 cm, cu 4 cm mai sus de podea, s-a păstrat o parte dintr-o platformă cruŃată în argilă); vatra (60 x 40 cm) sugerează un cuptor în forma literei U, cu laturile prelungite; în zona cuptorului s-au găsit şi câteva pietre arse şi un fragment de vălătuc; se pare că în faŃa cuptorului s-a aflat o groapă pentru depozitarea cenuşii şi a cărbunilor. Aproape de cuptor, spre N, a fost groapa nr. 1, destinată depozitării pe o perioadă mai lungă a restrilor scoase din cuptor; avea plan oval (115 x 82 cm), în secŃiune având contur albiat (A = 50 cm); era căpăcuită cu un strat de pământ cenuşiu, ce conŃinea puŃin cărbune şi pigment de arsură (Gr = 16 cm); sub el se afla un strat gros de cărbune macerat, în care erau fragmente de vălătuci şi pământ ars (Gr = 8 cm), urmat de strat brun de pământ care de asemenea conŃinea cărbune, arsură şi pietre arse (Gr = 8 cm); pe fundul gropii era un alt strat de cărbune, pământ ars, pietre arse, oase de animal arse, vălătuci maceraŃi şi câteva fragmente ceramice din vase modelate cu mâna. LocuinŃa nr. 4 (1977): probabil că a avut tot plan rectangular şi aceeaşi orientare ca şi L3 (V – E); podeaua era la -65 cm de la actualul nivel de călcare, astfel groapa locuinŃei fiind adâncindu-se cu 20 – 30 cm faŃă de nivelul de călcare al aşezării; cuptorul a fost construit în colŃul NV. În exteriorul laturii de N a cuptorului se afla un şănŃuleŃ (l = 10 cm, A = -10 cm), care fie indica locul tălpii locuinŃei, fie este legat de construcŃia cuptorului. Cuptorul a avut bolta şi pereŃii din piatră (gresie locală şi calcar). Vatra avea forma literei U, fiind păstrată parŃial (pe axe = 67 x 50 cm, iniŃial fiind probabil mai lungă) şi se afla cu 5 cm deasupra podelei; lipitura ei era groasă de 6 cm şi puternic arsă, în zona în care ardea focul existând o porŃiune cenuşie groasă de 3 cm. Au apărut şi 37 de gropi de Ńăruşi; ele delimitează, dinspre interiorul locuinŃei, laturile de E şi S ale cuptorului, aflându-se la cca. 60-70 cm faŃă de acesta; majoritatea gropilor sunt circulare (D = 4 – 12 cm), cu formă de ic în secŃiune (A = 5 – 10 cm de la podea). Alte două gropi aveau formă pătrată (laturile = 14 cm, respectiv 8 cm), indicând stâlpi ciopliŃi, ce trebuie să fi fost pătraŃi în secŃiune; în jurul gropii mai mari erau grupate 12 gropi circulare mici. Probabil cele 37 de gropi reprezintă resturile unei gardine de protecŃie construită în jurul cuptorului. LocuinŃa nr. 6 (1979): nu se oferă date tehnice referitoare la acest complex. LocuinŃa nr. 7 (1980): nici în acest caz nu sunt informaŃii privitoare la caracteristicile complexului. LocuinŃa nr. 8 (1981): în unul dintre colŃuri a avut un cuptor din pietre; probabil a mai existat un cuptor, circular, săpat în peretele locuinŃei.
277
LocuinŃa nr. 9/13 (1982): avea plan dreptunghiular (410 x 370 cm); pe fiecare latură au apărut gropi de la stâlpii ce susŃineau acoperişul; în colŃul V era un cuptor din pietre (vatră-pietrar); un al doilea cuptor a fost scobit în peretele SV (pe axe = 130 x 123 cm); pe latura de N-V este posibil să mai fi existat un cuptor (cuptor-vatră; D = 125 cm). Al. V. Matei consideră că locuinŃa a avut două etape de amenajare; după prima etapă, vatra-pietrar a fost nivelată, urmând o extindere a spaŃiului pentru locuit şi amenajarea celor două cuptoare (Matei 1993, p. 326). LocuinŃa nr. 10/14 (1982): plan aproape pătrat (360 x 340 cm), având gropi de stâlpi în cele patru colŃuri; în colŃul V avea un cuptor din pietre (vatra = 72 x 35 cm); pe laturile de SV şi NV pereŃii erau căptuşiŃi în zona cuptorului cu piatră clădită, formând câte un zid gros de cca. 35 cm. LocuinŃa nr. 1/11 (1984): nu sunt informaŃii tehnice despre acestă construcŃie. LocuinŃa nr. 2/12 (1984): a fost distrusă de un şanŃ ulterior. d. A doua jumătate a sec. VI – începutul sec. VII. f. Matei 1979. p. 487-488, nr. 11.b; Matei 1980b, p. 229-231, nr. 1.b; Matei 1993; Stanciu 1998, p. 462-476, nr. 42.I; Stanciu 2004, p. 355. g. Slavi timpurii (Stanciu 1998). h. La Panic – Baza Drometa S.A. a fost descoperit un cimitir slav de incineraŃie, datat în sec. VI-VII (BăcueŃ-Crişan şi Colab. 2001, p. 175-176, nr. 145). Nu este exclus să existe o legătură între aşezarea slavă timpurie şi acest cimitir. c.2. Aşezarea medievală timpurie: LocuinŃa nr. 1 (L1/1998): avea formă oval-alungită; era uşor adâncită, locuinŃa conturându-se la -40-45/-50 cm, fundul ei fiind la -45-60 cm; instalaŃia pentru foc era o vatră de lut, arsă la roşu, surprinsă la -40 cm. faŃă de nivelul actual de călcare; este posibil ca vatra să fi avut o gardină din pietre de râu, deoarece în jurul ei erau împrăştiate multe pietre, unele puternic arse. Lângă una din laturile locuinŃei, în exteriorul ei, au apărut urmele a 2 stâlpi. L1 suprapunea o locuinŃă slavă timpurie de tip adâncit, urmele cuptorului acesteia fiind sesizate în exteriorul lui L1, spre nord, la A = -45 cm. LocuinŃa nr. 7 (L7/1998): a apărut la -70 cm de la nivelul actual de călcare, a fost cercetată parŃial, fiind surprins doar un colŃ, astfel că se poate doar presupune că a avut un plan patrulater; era uşor adâncită în solul steril, cu podeaua la -100 cm. Groapa A (G. A/1998): era de formă circulară, uşor alungită, cu fundul alveolat; a fost sesizată la -60 cm, fundul atingând A = -110 cm. A fost o groapă de provizii transformată ulterior în groapă menajeră. Cuptor pt. copt: se afla la circa 3,5 m. spre vest de L7; a fost surprins la -85 cm., fiind săpat în pământul steril; avea formă circulară, cu bolta distrusă încă din vechime (pe vatră au apărut fragmente din ea), vatra fiind la -100 cm şi arsă la roşu, la fel ca şi mica parte din peretele cuptorului care s-a mai păstrat; vatra a fost amenajată pe un pat de pietre şi oase de animale legate cu lut; groapa de deservire a cuptorului era de formă ovală, fundul ei adâncindu-se până la -125 cm de la nivelul actual de călcare, fiind plină cu pământ negru, cărbune, chirpic şi oase; cuptorul era protejat de un acoperiş (probabil şopron), dovada reprezentând-o urmele a 6 stâlpi dispuşi în jurul cuptorului. d. Sec. VII-VIII/IX. e. Săpături sistematice privind aşezarea romană (Al.V. Matei – 1976); săpături de salvare (D. BăcueŃ-Crişan – 1998); săpături sistematice.
278
f. Matei 1979. p. 487-488, nr. 11.b; Matei 1980a, p. 240; Matei 1993, p. 325; Stanciu 1998, p. 475-476, nr. 42.II; BăcueŃ-Crişan 2000b; Cosma 2002a, p. 212, nr. 140; Cosma 2002b, p. 342, nr. 55/114; BăcueŃ-Crişan 2000-2004, p. 89-90.
158. ZALĂU, municipiu, jud. Sălaj. a. Dealul Lupului / Farkas Domb. b. Situl se află pe panta lină a primei terase (bot de deal) şi pe platoul central al Dealului Lupului, ambele fiind situate la vest şi sud de Valea MâŃii (ce se varsă în Valea Zalăului, care curge la nord de deal, în direcŃia vest), în stânga şoselei Zalău-Şimleu şi în dreapta Străzii Lupului (cartier Valea MâŃii). Altitudinea maximă a dealului este de 300 m, iar diferenŃa de nivel faŃă de vale este de maxim 100 m. c.1. În acest loc au fost descoperite şi cercetate mai multe complexe medievale timpurii3; acestea aparŃin la două faze de locuire: Complex 12-2003: este o locuinŃă cercetată parŃial, având probabil formă patrulateră; i-a fost surprinsă doar o latură (= 300 cm); în colŃul sud-vestic a avut un cuptor patrulater din gresie (80 x 80 cm); s-au identificat Ńi rămăşiŃele unor grinzi de lemn carbonizat. d. Sec. VI-VII (?). g. Slavi timpurii (Matei et Alii 2004). h. Aici a fost descoperit şi un cimitir de incineraŃie slav timpuriu, datat în secolele VI-VII (Matei, Pop 2005, p. 411-413, nr. 246). c.2. Complex 15-2003: locuinŃă de formă patrulateră, cu A = -50 cm. Complex 39-2003: locuinŃă cercetată parŃial. Complex 43-2003: cuptor cu D = 140 cm, adâncit cu -25 cm de la conturare; crusta vetrei era arsă 3 cm în profunzime. Complex 44-2003: groapă ovală de deservire a cuptorului C43; avea D = 160 x 200 cm şi A = -35 cm de la conturare. Complex 47-2003: groapă de stâlp, poate de la un şopron ce proteja C43 şi C44; avea D = 60 cm şi A = -25 cm. Complex 48-2003: groapă de stîlp cu D = 50 cm şi A = -25 cm. Complex 49-2003: groapă de stâlp, cu D = 35 cm şi A = -15 cm. Complex 50-2003: groapă de stâlp cu D = 40 cm şi A = -15 cm. Complex 51-2003: groapă de stâlp cu D = 70 cm şi A = -20 cm. Complex 52-2003: vatră de cuptor, cu D = 75 cm şi crusta arsă de 5 cm; a fost amenajată pe un pat din pietre. Complex 53-2003: groapă de deservire a cuptorului C52, cu D = 100 x 125 cm şi A = -15-20 cm. d. Sec. VIII-IX. e. Periegheze; sondaje, săpături de salvare (2003 – Al. V. Matei, H. Pop, M. Andraş şi D. BăcueŃ-Crişan). f. Matei et Alii 2004, p. 375-378, nr. 214; Crişan 2006, p. 223.
3
Complexele sunt în ordinea prezentării lor de către autorii cercetării.
279
g. În punctul Dealul Lupului – Aeroport este menŃionat şi un cimitir biritual de tip Mediaş datat în secolele VIII-IX (BăcueŃ-Crişan, BăcueŃ-Crişan, Pop 2006, p. 400401, nr. 219).
159. ZALĂU, municipiu, jud. Sălaj. a. Dromet 1 (ISCIP). b. – c. În acest punct a fost identificată o locuinŃă (poate două ?) adâncită în sol (-40 cm de la nivelul de identificare), cu plan dreptunghiular, aproape pătrat (380 x 350 cm) şi orientată cu laturile lungi pe direcŃia NV – SE; într-unul din colŃuri a avut un cuptor din pietre. d. Sec. VI-VII. e. Cercetări Al. V. Matei – 1984-1985 şi 1987. f. Cercetări inedite – informaŃii dr. I. Stanciu (Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca); menŃiune Stanciu 2004, p. 355. g. Slavi timpurii. h. În punctul Dromet 2, apropiat de Dromet 1, au fost descoperite 8 morminte de incineraŃie, datate în secolele VI-VII, care ar putea să aparŃină cimitirului aferent acestei aşezări slave timpurii – cercetări inedite, informaŃii dr. I. Stanciu (BăcueŃ-Crişan et Alii 2001, p. 175-176, nr. 145; menŃiune Stanciu 2004, p. 355).
160. ZALĂU, municipiu, jud. Sălaj. a. Palvar. b. Punctul se află pe Strada Crasnei, în incinta Poligonului militar de tancuri. c. În acest loc au fost descoperite complexe aparŃinând unei aşezări medievale timpurii: LocuinŃa nr. 1 (L1): era de suprafaŃă, fiind surprinsă la -300 cm de la nivelul actual de călcare; locuinŃa a dispus de un cuptor din pietre (blocuri de gresie şi pietre derâu) ce avea vatra arsă la brun-cărămiziu; a fost identificată şi o groapă umplută ce cenuşă şi bucăŃi de lemn ars. LocuinŃa nr. 2 (L2): era tot de suprafaŃă şi s-a conturat la -45 cm de la nivelul actual de călcare; a fost cercetată parŃial; avea formă patrulateră şi a fost construită pe tălpi de lemn; în perimetrul locuinŃei au apărut urmele a 8 gropi de stâlpi ce susŃineau acoperişul şi structura construcŃiei; dispunea de o vatră arsă la roşu şi mărginită de pietre de râu şi blocuri de gresie. LocuinŃa nr. 3 (L3) (?): la -40 cm de la nivelul actual de călcare au apărut urmele unei tălpi de lemn de la o construcŃie de suprafaŃă, posibil locuinŃă; probabil a avut plan rectangular; la -30 cm s-au conturat câteva gropi de stâlp. În conturul tălpii şi în umplutura gropilor de stâlp s-au găsit bucăŃi de lemn ars. Atelier de fierar (?): s-a conturat la -25 cm faŃă de nivelul actual de călcare; a fost cercetat parŃial; pare să fi avut plan rectangular, fiindu-i surprins unul din colŃuri; fundul construcŃiei era la -70-75 cm de la nivelul actual de călcare. Aşezarea era suprapusă de un cimitir creştin de înhumaŃie datat în prima jumătate a secolului X.
280
d. Sfârşitul sec. IX – începutul sec. X. e. Săpături de salvare (1989); cercetări sistematice (D. BăcueŃ-Crişan – 20012002 şi I. Bejinariu – 2002). f. BăcueŃ-Crişan 2002b, p. 338-339, nr. 244; Bejinariu, BăcueŃ-Crişan 2003, p. 344-345, nr. 221; Crişan 2006, p. 222.
161. ZALĂU, municipiu, jud. Sălaj. a. Valea MâŃii. b. Locul se află în partea de nord-vest a oraşului Zalău, pe prima terasă de pe malul drept al Văii MâŃii (punctul Tăneiul lui Winckler). c. A fost descoperită şi o locuinŃă (Pl. 27/A) adâncită în pământ (A = 50-60 cm), cu plan dreptunghiular (415 x 370 cm), suprafaŃa ei măsurând în jur de 15,30 mp; complexul avea colŃurile drepte şi era orientată cu laturile lungi pe direcŃia E – V; în colŃul nord-vestic au fost găsite resturile unui cuptor rectangular (125 x 110 cm) construit din pietre, vatra sa constând dintr-un strat de lipitură. Au fost surprinse şi gropile (A = 12-20 cm) a 3 stâlpi de susŃinere, dintre care unul era poziŃionat în faŃa cuptorului; doi stâlpi au avut formă circulară (D = 25, respectiv 30 cm), iar cel de-al treilea era dreptunghiular în secŃiune (45 x 32 cm). Autorii săpăturilor cred că locuinŃa sa sprijinit şi pe tălpi plasate în exteriorul gropii construcŃiei. d. Sfârşitul sec. VI – prima jumătate a sec. VII. e. Sondaj arheologic – 1977 (Al. V. Matei). f. Matei, Stanciu 1999. g. Slavi timpurii. h. În acest punct au apărut şi urmele unei posibile necropole slave timpurii, databilă în secolele VI-VII (Matei, Pop 2005, p. 411-413, nr. 246).
281
BIBLIOGRAFIE - Agrigoroaei, Zamora 2003-2006 – V. Agrigoroaei, L. Zamora, BasarabiMurfatlar, un sit arheologic din Dobrogea secolelor X-XI, 2003-2006 (www.patzinakia/MonografiaBasarabi-Murfatlar/basalbumINTRO. htm - 09.02.2007). - Aldea, Stoicovici, Blăjan 1980 – I. Al. Aldea, E. Stoicovici, M. Blăjan, Cercetări arheologice în cimitirul prefeudal de la Ghirbom (com. Berghiu, jud. Alba), în Apulum, XVIII, 1980, p. 151-177. - Alexandrescu, Pop, Marcu 1973 – A. D. Alexandrescu, I. Pop, M. Marcu, Raport asupra săpăturilor de la Hărman, jud. Braşov (1961-1970), în Materiale şi cercetări arheologice, 10, 1973, p. 231-259. - Andrássy 1944 – E. Andrássy, Népvándorláskori Temetö Ermihályfalván (Bihar VM), în Közlemények, IV/1-2, 1944, p. 91-96. - AndriŃoiu, Albu 1969 – I. AndriŃoiu, I. P. Albu, Deva şi împrejurimile în sec. IV-XIV, în SargeŃia, VI, 1969, p. 57-71. - AndriŃoiu, Popa, Rustoiu 1998 – I. AndriŃoiu, C. Popa, G. Rustoiu, Şantierul arheologic Sibişeni, jud. Alba, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1997, (Călăraşi), Bucureşti, 1998, nr. 86, p. 70-71. - Andronic 2005a – M. Andronic, Poiana – o aşezare din secolele VIII-IX d.Chr., Suceava, 2005. - Andronic 2005b – M. Andronic, Teritoriul nord-est carpatic în a doua jumătate a primului mileniu creştin, Suceava, 2005. - ArdeŃ 1996 – A. ArdeŃ, Şantierul arheologic Caransebeş-Strada Romanilor, jud. Caraş-Severin, în Situri arheologice cercetate în perioada 19831992, Brăila, 1996, p. 25. - Avram 2004 – S. Avram, LocuinŃa rurală românească. Moşteniri şi factori de schimbare, Sibiu, 2004. - Bader 1981-1982 – T. Bader, Săpăturile arheologice din judeŃul Satu-Mare (partea I-a), în StComSatuMare, V-VI, 1981-1982, p. 143-159. - Bajusz, Tamba 1988 – I. Bajusz, D. Tamba, ContribuŃii la topografia arheologică a văii Someşului (sectorul Căpâlna-Jibou), în Acta Musei Porolissensis, XII, 1988, p. 91-120. - Baltag 1979 – Gh. Baltag, Date pentru un studiu arheologic al zonei municipiului Sighişoara, în Marisia, IX, 1979, p. 75-106. - Baltag 1982 – Gh. Baltag, LocuinŃe, ateliere şi instalaŃii de foc din secolele IVVIII în aşezarea de la Sighişoara-Dealul Viilor, în Revista Muzeelor şi Monumentelor, 2, 1982, p. 44-50.
282
- Baltag 1994 – Gh. Baltag, Aşezarea de la Albeşti-Sighişoara. Elemente inedite în cultura materială din sec. IX-X, în Revista BistriŃei, VIII, 1994, p. 7578. - Baltag 1996 – Gh. Baltag, Şantierul arheologic Sighişoara-La CetăŃea, jud. Mureş, în Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1995, (Brăila), Bucureşti, 1996. - Baltag 2000 – Gh. Baltag, Sighişoara înainte de Sighişoara, Bucureşti, 2000. - Baltag 2004 – Gh. Baltag, Aşezări şi tipuri de locuinŃe din bazinul Târnavei Mari între sec. III-X d.Hr., în Revista BistriŃei, 18, 2004, p. 139-193. - Baltag, Amlacher 1994 – Gh. Baltag, E. Amlacher, Noi contribuŃii la repertoriul arheologic al zonei Târnavei Mari, în Marisia, 23-24, 1994, p. 171-193. - Barbu 1980 – M. Barbu, Săpăturile de la Arad-Vladimirescu. Campania 1979, în Ziridava, XII, 1980, p. 151-163. - Barbu, Zdroba 1978 – M. Barbu, M. Zdroba, Şantierul arheologic AradVladimirescu. Campania 1977, în Ziridava, X, 1978, p. 101-121. - Barbu, Zdroba 1979a – M. Barbu, M. Zdroba, Cercetările arheologice de la Arad-Vladimirescu, în Materiale şi cercetări arheologice, XIII, 1979, p. 291-296. - Barbu, Zdroba 1979b – M. Barbu, M. Zdroba, Cercetările arheologice de la Arad-Vladimirescu. Campania 1978, în Ziridava, XI, 1979, p. 181-193. - Barford 2001 – P. M. Barford, The Early Slavs. Culture and Society in Early Medieval Eastern Europe, London, 2001. - Barnea 1993 – Al. Barnea, Cronica cercetărilor arheologice efectuate în 1992 de Institutul de Arheologie Vasile Pârvan din Bucureşti, în SCIVA, 44/4, 1993, p. 397-405. - Barnea 1994 – Al. Barnea, Cronica cercetărilor arheologice efectuate în de Institutul de Arheologie Vasile Pârvan din Bucureşti în 1993, în SCIVA, 45/4, 1994, p. 375-385. - BăcueŃ 1998 – D. BăcueŃ, ContribuŃii la repertoriul arheologic al localităŃii Şicula (jud. Arad), în Ziridava, XXI, 1998, p. 57-71. - BăcueŃ, Bordi 1996 – D. BăcueŃ, L. Bordi, Descoperiri arheologice în hotarul comunei Şicula, în Ziridava, XX, 1996, p. 95-96. - BăcueŃ-Crişan 2000a – D. BăcueŃ-Crişan, ContribuŃii la repertoriul arheologic al judeŃului Sălaj. Descoperiri de suprafaŃă din secolele VIIXIII d.Ch., în Acta Musei Porolissensis, 23/1, 2000, p. 521-575. - BăcueŃ-Crişan 2000b – D. BăcueŃ-Crişan, Săpături arheologice de salvare la Panic, punctul La Blocuri (jud. Sălaj), în Marisia, XXVI, 2000, p. 147168.
283
- BăcueŃ-Crişan 2000-2004 – D. BăcueŃ-Crişan, Elemente de habitat medieval timpuriu în nord-vestul României. LocuinŃe şi anexe din secolele VII-IX descoperite pe teritoriul judeŃului Sălaj, în Studii şi Comunicări. Satu Mare, 17-21/1, 2000-2004, p. 89-111. - BăcueŃ-Crişan 2002a – D. BăcueŃ-Crişan, Şantierul arheologic Nuşfalău, jud. Sălaj, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2001, (Buziaş), Bucureşti, 2002, nr. 152, p. 218-219. - BăcueŃ-Crişan 2002b – D. BăcueŃ-Crişan, Şantierul arheologic Zalău-Palvar, jud. Sălaj, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2001, (Buziaş), Bucureşti, 2002, nr. 244, p. 338-339. - BăcueŃ-Crişan 2003 – D. BăcueŃ-Crişan, Cercetări arheologice de suprafaŃă privind habitatul medieval timpuriu (sec. VII-XI) pe teritoriul judeŃului Sălaj, în MarmaŃia, 7/1, 2003, p. 317-344. - BăcueŃ-Crişan 2005 – D. BăcueŃ-Crişan, Aşezarea medievală timpurie de la Nuşfalău – Tigoiul lui Benedek (jud. Sălaj), în MarmaŃia, 8/1, Baia Mare, 2005, p. 269- 290. - BăcueŃ-Crişan 2006 – D. BăcueŃ-Crişan, Aşezările medievale timpurii de la Popeni-Pe Pogor şi Cuceu-Valea Bochii (judeŃul Sălaj), Zalău, 2006. - BăcueŃ-Crişan, BăcueŃ-Crişan 2000a – D. BăcueŃ-Crişan, S. BăcueŃ-Crişan, Două locuinŃe prefeudale descoperite în judeŃul Sălaj, în Acta Musei Porolissensis, 22/1, 2000, p. 499-520. - BăcueŃ-Crişan, BăcueŃ-Crişan 2000b – D. BăcueŃ-Crişan, S. BăcueŃ- Crişan, Şantierul arheologic Cuceu-Jibou, jud. Sălaj, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1999, (Deva), Bucureşti, 2000, nr. 111, p. 78. - BăcueŃ-Crişan, BăcueŃ-Crişan 2008 - D. BăcueŃ-Crişan, S. BăcueŃ- Crişan, Şantierul arheologic Lompirt-Kovicses, jud. Sălaj, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2007, (Iaşi), Bucureşti, 2008, p. 184-185, nr. 93. - BăcueŃ-Crişan, BăcueŃ-Crişan, Matei 2000 – D. BăcueŃ-Crişan, S. BăcueŃCrişan, Alexandru V. Matei, Şantierul arheologic Badon-La Răstignire, jud. Sălaj, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1999, (Deva), Bucureşti, 2000, nr. 17, p. 16. - BăcueŃ-Crişan, Matei 2006 – D. BăcueŃ-Crişan, Al. V. Matei, Ip – Din jos de fântâna (traseul Autostrăzii Transilvania), jud. Sălaj, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2005, (ConstanŃa) Bucureşti, 2006, nr. 94, p. 179-180. - BăcueŃ-Crişan, BăcueŃ-Crişan, Pop 2006 – D. BăcueŃ-Crişan, S. BăcueŃCrişan, H. Pop, Şantierul arheologic Zalău – Dealul Lupului-Aeroport,
284
jud. Sălaj, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2005, (ConstanŃa) Bucureşti, 2006, nr. 219, p. 400-401. - BăcueŃ-Crişan, Sana 2004 – D. BăcueŃ-Crişan, D. V. Sana, Şantierul arheologic Bobota-Pe Vale, jud. Sălaj, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2003, (Cluj), Bucureşti, 2004, nr. 35, p. 56-57. - BăcueŃ-Crişan et Alii 2001 – D. BăcueŃ-Crişan, Al. V. Matei, H. Pop, S. BăcueŃ-Crişan, I. Stanciu, Şantierul arheologic Panic-Baza Drometa S.A., jud. Sălaj, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2000, (Suceava), Bucureşti, 2001, nr. 145, p. 175-176. - Bârzu 1994-1995 – L. Bârzu, La station n° 1 de Bratei, dép. de Sibiu (IV-VI siécles), în DACIA, 38-39, 1994-1995, p. 239-295. - Bejan 1981 – A. Bejan, Aspecte ale organizării economice, sociale şi politice de pe teritoriul banatului în secolele VIII-IX e.n., în Studii de istorie a Banatului, VI-VII, (1978-1979), 1981, p. 3-13. - Bejan 1985-1986 – A. Bejan, ContribuŃii arheologice la cunoaşterea aşezărilor rurale româneşti, databile în secolele VIII-IX, din sud-vestul României, în Acta Musei Napocensis, XXII-XXIII, 1985-1986, p. 223238. - Bejan 1986 – A. Bejan, ContribuŃii la cunoaşterea culturii materiale din sudvestul României în sec. VIII-IX. Aşezarea de la Remetea Mare-Gomila lui PiŃuŃ, în Tibiscum, VI, 1986, p. 259-269. - Bejan 1995a – A. Bejan, Banatul în secolele IV-XII, Timişoara, 1995. - Bejan 1995b – A. Bejan, Dovezi privind prelucrarea metalelor la Remetea Mare (jud. Timiş) în secolele VIII-X, în Acta Musei Napocensis, 32/1, 1995, p. 775-783. - Bejan, Rogozea 1982 – A. Bejan, P. Rogozea, Descoperiri arheologice mai vechi şi mai recente prefeudale şi feudal-timpurii din Banat, în Studii şi comunicări. Caransebeş, IV, 1982, p. 213-225. - Bejan, Mare 1994 – A. Bejan, M. Mare, Aşezarea feudală timpurie de la Teremia Mare (judeŃul Timiş).(Concluzii privind cercetarea arheologică din anul 1991), în Analele Banatului, III, 1994, p. 322-328. - Bejan et Alii 1996 – A. Bejan, P. Iambor, Şt. Matei, M. Grec, Şantierul arheologic Sânnicolaul Mare-Selişte, jud. Timiş, în Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1995, (Brăila), Bucureşti, 1996, nr. 131, p. 106107. - Bejan, Grec 1999 – A. Bejan, M. Grec, Şantierul arheologic Sânnicolaul Mare-Selişte, jud. Timiş, în Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1998, (Vaslui), Bucureşti, 1999, nr. 129, p. 102-103.
285
- Bejan, Grec 2001 – A. Bejan, M. Grec, Şantierul arheologic Sânnicolaul Mare-Selişte, jud. Timiş, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2000, (Suceava), Bucureşti, 2001, nr. 181, p. 222224. - Bejan, Tănase 2001 – A. Bejan, D. Tănase, Şantierul arheologic Dudeştii Vechi-Movila lui Dragomir, jud. Timiş, în Cronica cercetărilor arheolocice din România. Campania 2000, (Suceava), Bucureşti, 2001, nr. 60, p. 79-80. - Bejan, Grec 2002 – A. Bejan, M. Grec, Şantierul arheologic Sânnicolaul Mare-Selişte, jud. Timiş, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2001, (Buziaş), Bucureşti, 2002, nr. 199, p. 282284. - Bejan, Grec 2003 – A. Bejan, M. Grec, Şantierul arheologic Sânnicolaul Mare-Selişte, jud. Timiş, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2002, (Covasna), bucureşti, 2003, nr. 172, p. 271273. - Bejan, Măruia, Grec 2004 – A. Bejan, L. Măruia, M. Grec, Şantierul arheologic Sânnicolaul Mare-Selişte, jud. Timiş, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2003, (Cluj), Bucureşti, 2004, nr. 171, p. 294-296. - Bejan, Măruia 2005 – A. Bejan, L. Măruia, Şantierul arheologic Sânnicolaul Mare-Selişte, jud. Timiş, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2004, (Mangalia), Bucureşti, 2005, nr. 196, p. 327329. - Bejinariu, BăcueŃ-Crişan 2003 – I. Bejinariu, D. BăcueŃ-Crişan, Şantierul arheologic Zalău-Palvar, jud. Sălaj, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2002, (Covasna), Bucureşti, 2003, nr. 221, p. 344-345. - Bejinariu, BăcueŃ-Crişan 2007 – I. Bejinariu, D. BăcueŃ-Crişan, Şantierul arheologic Marca-Primăria Nouă, jud. Sălaj, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2006, Bucureşti, 2007, nr. 115, p. 223-224 (http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2007/cd/index.htm). - Beldiman 1990 – C. Beldiman, Descoperiri arheologice din sec. VI-VIII e.n. în estul Transilvaniei, în Symposia Thracologica, 8, Satu-Mare, 1990, p. 228-230. - Belényesy, Mersdorf 2004 – K. Belényesy, Zs. Mersdorf, Balatonöszöd, Temetö-dülö (M7/S10). Késö avar kori telepjelenségek, în Régészeti kutatások Magyarorszagon 2002, Budapest, 2004, p. 43-64.
286
- Benkö 1992 – E. Benkö, A középkori Keresztúrszék régészeti topográfiája, Budapest, 1992. - Bieltz 1884 – E. A. Bieltz, Beitrag zur Höhlenkunde Siebenbürgens, als Vorarbeit einer Antrologie dieses Landes, Hermannstadt, 1884. - Blăjan 2001 – M. Blăjan, Şantierul arheologic Alba-Iulia-Oraşul roman Apulum II. Bazinul Olimpic, jud. Alba, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2000, (Suceava), Bucureşti, 2001, nr. 6, p. 26-27. - Blăjan, Cerghi 1977 – M. Blăjan, T. Cerghi, Cercetări arheologice la Aiton, Cluj-Napoca şi RăchiŃele (jud. Cluj), în SargeŃia, XIII, 1977, p. 131147. - Blăjan, Dörner 1978 – M. Blăjan, E. Dörner, Probleme de demografie istorică pe baza studiului căldăruşelor din lut (sec. XI-XIII), descoperite pe teritoriul judeŃului Arad, în Ziridava, X, 1978, p. 123-138. - Blăjan, Dörner 1980 – M. Blăjan, E. Dörner, - Bleahu 1978 – M. Bleahu, Omul şi peştera, Bucureşti, 1978. - Bleahu et Alii 1976 – M. Bleahu, V. Decu, Şt. Negrea, C. Pleşa, I. Povară, I. Viehmann, Peşteri din România, Bucureşti, 1976. - BoroneanŃ 1980 – V. BoroneanŃ, Săpăturile arheologice de la Cladova (jud. Arad) din anul 1979, în Ziridava, XII, 1980, p. 117-125. - BoroneanŃ 2000 – V. BoroneanŃ, Arheologia peşterilor şi minelor din România, Bucureşti, 2000. - Bóna 1973 – I. Bóna, VII századi avar települések Dunaújvárosban, Fontes Archaeologici Hungariae, Budapest, 1973. - Bóna 1988 - I. Bóna, Vázlat a lakóházak történetéröl a Kárpát-medencében, în Ethnographia, XCIX/3-4, Budapest, 1988, p. 401-411. - Bulzan 1998 – S. Bulzan, Şantierul arheologic Oradea – Salca-GheŃărie, jud. Bihor, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1997, (Călăraşi), Bucureşti, 1998, nr. 55.II, p. 48. - Bulzan, BăcueŃ-Crişan 1999 – S. Bulzan, D. BăcueŃ-Crişan, O locuinŃă medievală timpurie descoperită la Oradea-Salca, punctual GheŃărie, în Crisia, XXIX, 1999, p. 33-43. - Bulzan, Fazecaş, Ghemiş 1999 – S. Bulzan, G. Fazecaş, C. Ghemiş, Oradea – Pepinieră, jud. Bihor, în Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1998, (Vaslui), Bucureşti, 1999, nr. 94.II.B, p. 76. - Cădariu, Petrovszky 1975 – Şt. Cădariu, R. Petrovszky, Cercetări arheologice în Valea Caraşovei, în Tibiscus, IV, 1975, p. 147-154.
287
- Chapelot 1980 – J. Chapelot, Le fond de cabane dans l’habitat rural QuestEuropéen. Etat des questions, în Archeologie Medievale, Tome X, Centre de recherches arhéologique Medievales, Caen, 1980. - Ciglenečki, Strmčnik Gulič 2002 – S. Ciglenečki, M. Strmčnik Gulič, Sledovi zgodnje slovanske poselitve južno od Maribora / Spuren frühslawischer Besiedlung südlich von Maribor, în Zgodnji slovanii / Die frühen Slaven, (Herausgegeben von M. Guštin), Ljubljana, 2002, p. 67-75. - Ciugudean et Alii 2000 – H. Ciugudean, A. Gligor, D. Ciugudean, S. A. Luca, A. Spânu, P. Scrobotă, Şantierul arheologic Aiud-CetăŃuia, jud. Alba, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1999, (Deva), Bucureşti, 2000, nr. 3.e, p. 8-9. - Cocean 1979 – P. Cocean, Întâlniri cu peştera, Cluj-Napoca, 1979. - Cocean 1995 – P. Cocean, Peşterile României. PotenŃial turistic, Cluj-Napoca, 1995. - Comşa 1959 – M. Comşa, ContribuŃii la cunoaşterea culturii străromâne în lumina săpăturilor de la Bucov (r. şi reg. Ploieşti), în SCIV, X/1, 1959, p. 81-99. - Comşa 1972 – M. Comşa, Unele date privind regiunile din nord-vestul României în secolele V-IX, în Centenar Muzeal Orădean, Oradea, 1972, p. 209-213. - Comşa, Deculescu 1972 – M. Comşa, C. Deculescu, Un depozit de unelte şi arme descoperit la Curcani (jud. Ilfov), în SCIV, XXIII/3, 1972, p. 469473. - Comşa E. 1959 – E. Comşa, Despre tipurile de locuinŃe din secolele IX-XII de la Gărvan, în SCIV, X/1, 1959, p. 101-116. - Constantinescu 1960 – N. Constantinescu, Noi observaŃii în legătură cu stratul prefeudal de la Târgşor, în SCIV, XI/1, 1960, p. 167-175. - Constantinescu 1972 – N. Constantinescu, Coconi. Un sat din Câmpia Română în epoca lui Mircea cel Bătrân, Bucureşti, 1972. - Corbu 2006 – E. Corbu, Sudul României în Evul Mediu timpuriu (secolele VIII-XI). Repere arheologice, Brăila, 2006. - Corman 1998 – I. Corman, ContribuŃii la istoria spaŃiului pruto-nistrian în epoca evului mediu timpuriu (sec. V-VII d. Chr.), Chişinău, 1998. - Cosma 1996a – C. Cosma, ConsideraŃii privind aşezările rurale şi tipurile de locuinŃe din Transilvania în secolele VIII-X, în Ephemeris Napocensis, VI, 1996, p. 261-279. - Cosma 1996b – C. Cosma, Şantierul arheologic Iernut-Sfântu Gheorghe, jud. Mureş, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1995, (Brăila), Bucureşti, 1996, nr. 73, p. 64.
288
- Cosma 1997 – C. Cosma, Şantierul arheologic Iernut-Sfântu Gheorghe, jud. Mureş, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1996, Bucureşti, 1997, nr. 50, p. 30-31. - Cosma 2002a – C. Cosma, Vestul şi nord-vetul României în secolele VIII-X d.h., Cluj-Napoca, 2002. - Cosma 2002b – C. Cosma, Die Keramik des 8.-10. Jh. n.Chr. aus dem Norden und Nordwesten Rumäniens, în Interregionale und Kulturelle beziehngen im Karpatenraum(2. Jahrtausend v.Chr. – 1. Jahrtausend n.Chr.), (Herausgeber: Aurel Rustoiu und Adrian UrsuŃiu), ClujNapoca, 2002, p. 297-389. - Cosma, Rustoiu 1998 – C. Cosma, Aurel Rustoiu, Şantierul arheologic Iernut-Sfântu Gheorghe, jud. Mureş, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1997, (Călăraşi), Bucureşti, 1998, nr. 39, p. 31-32. - Cosma, Rustoiu 1999 – C. Cosma, Aurel Rustoiu, Şantierul arheologic Iernut-Sfântu Gheorghe, jud. Mureş, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1998, (Vaslui), Bucureşti, 1999, nr. 69, p. 57-58. - Costea 1990-1994 – Fl. Costea, Sondajul arheologic de la Felmer, com. Şosrş, jud. Braşov, în Cumidava, XV-XIX, 1990-1994, p. 316-321. - Costea, Pop, Marcu 1973 – Fl. Costea, I. A. Pop, M. Marcu, Notă informativă privind săpăturile arheologice efectuate în zona Râşnovului în anii 1972-1973, în Cumidava, VII, 1973, p. 279-285. - Costea et Alii 1996 – F. Costea, I. Bauman, Gh. Dragotă, I. Frătean, Şantierul arheologic Mândra-Gura Râuşorului, jud. Braşov, în Situri arheologice cercetate în perioada 1983-1992, Brăila, 1996, nr. 158, p. 69. - Crişan 1987 – I. Crişan, Descoperiri arheologice în hotarul localităŃii Cefa (jud. Bihor), în Crisia, XVII, 1987, p. 19-35. - Crişan 1990 – I. Crişan, Aşezări, monumente şi descoperiri feudale timpurii şi feudale din hotarele comunelor Cefa, Nojorid şi Sântandrei (jud. Bihor), în Crisia, XX, 1990, p. 129-157. - Crişan 1991 – I. Crişan, O locuinŃă feudală timpurie descoperită la Cefa ( jud. Bihor ), în Crisia, XXI, 1991, p. 297-305. - Crişan 1992 – I. Crişan, Cercetări arheologice de salvare la sud-vest de Oradea, în Analele UniversităŃii din Oradea. Istorie-ArheologieFilosofie, Oradea, Tom II, 1992, p. 14-15. - Crişan 1993 – I. Crişan, Săpăturile arheologice de la Cefa-La Pădure, judeŃul Bihor, din anul 1992, în Crisia, XXIII, 1993, p. 9-35. - Crişan 1994 – I. Crişan, Săpăturile arheologice din anul 1993 de pe şantierul Cefa-La Pădure, judeŃul Bihor, în Crisia, XXIV, 1994, p. 23-42.
289
- Crişan 1995 – I. Crişan, Complexe gospodăreşti descoperite în anul 1994 în aşezarea Cefa-La Pădure, jud. Bihor, în Crisia, XXV, 1995, p. 37-64. - Crişan 2000 – I. Crişan, Sondajul arheologic de la Abram, judeŃul Bihor, în Crisia, XXX, 2000, p. - Crişan 2006 – I. Crişan, Aşezări rurale medievale din Crişana (secolele XXIII), Oradea, 2006. - Crişan, Dumitraşcu 1995 – I. Crişan, S. Dumitraşcu, Şantierul arheologic Sânnicolaul Român – Cefa/La Pădure, jud. Bihor, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1994, (Cluj Napoca), Bucureşti, 1995, nr. 118, p. 81. - Crişan, Stanciu, Sfrengeu 2004 – I. Crişan, S. Stanciu, F. Sfrengeu, Şantierul arheologic Cefa – La Pădure, jud. Bihor, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2003, (Cluj-Napoca), Bucureşti, 2004, p. 81-82, nr. 51. - Crişan, Popescu, Darvas 2002 – V. Crişan, C. Popescu, L. Darvas, Mereşti – Dâmbul Pipaşilor, jud. Harghita, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2001, (Buziaş) Bucureşti, 2002, nr.141, p. 204 . - Crişan et Alii 2004 – V. Crişan, C. Popescu, L. Darvas, E. Magyari, Mereşti, jud. Harghita, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2003, (Cluj-Napoca), Bucureşti, 2004, nr. 122, p. 196-198. - Crişan et Alii 2005 – I. Crişan, D. Marta, A. Lakatos, S. Romát, E. Szabó, A. Hágó, Şantierul arheologic Margine – Poini (Sinica), jud. Bihor, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2004, (Mangalia), Bucureşti, 2005, nr. 144, p. 222-223. - Cronica Buc. 1992 – Cronica cercetărilor arheologice efectuate în 1991 de Institutul de Arheologie din Bucuresti, în SCIVA, 43/4, 1992, p. 433-440. - Csallány 1956 – D. Csallány, Archäologische Denkmäler der Awarenzeit in Mitteleuropa, Budapest, 1956. - Curta 2006 – Fl. Curta, ApariŃia slavilor. Istorie şi arheologie la Dunărea de Jos în veacurile VI-VII, Târgovişte, 2006. - Daicoviciu 1968 – C. Daicoviciu, Originea poporului român după cele mai noi cercetări, în Unitate şi continuitate în istoria poporului român, Bucureşti, 1968, p. 83-98. - Diaconu 1978 – Gh. Diaconu, Sondajul arheologic de la Vadu Săpat (jud. Prahova), în SCIVA, XXIX/2, 1978, p. 291-301. - Dolinescu-Ferche 1974 – S. Dolinescu-Ferche, Aşezări din secolele III şi VI e.n. în sud-vestul Munteniei. Cercetările de la Dulceanca, Bucureşti, 1974. - Dolukhanov 1996 – P. M. Dolukhanov, The Early Slavs. Eastern Europe from the Initial Settlement to the Kievean Rus, London and New York, 1996.
290
- Donat 1980 – P. Donat, Haus, Hof und Dorf in Mitteleuropa vom 7. bis 12. Janrhundert, Berlin, 1980. - Drăgoescu 1995 – M. Drăgoescu, Descoperiri arheologice şi numismatice pe teritoriul Banatului între anii 1872-1918, în Analele Banatului, IV, 1995, p. 315-375. - Dudaş 1970 – Fl. Dudaş, Repertoriul arheologic al łării Zarandului în lumina ultimelor descoperiri, în Revista Muzeelor, VII/4, 1970, p. 355-358. - Dumitraşcu 1969a – S. Dumitraşcu, ContribuŃii la cunoaşterea graniŃei de vest a Daciei romane, în Acta Musei Napocenssis, 6, 1969, p. 483-491. - Dumitraşcu 1969b – S. Dumitraşcu, Săpăturile arheologice de la Unimăt, în Studii şi comunicări. Satu Mare, I, 1969, p. 41-47. - Dumitraşcu 1970 – S. Dumitraşcu, CetăŃuia dacică de la Clit, în Lucrări ştiinŃifice. Institutul pedagogic Oradea, Serie B, Oradea, 1970, p. 147-160. - Dumitraşcu 1972 – S. Dumitraşcu, Cercetări arheologice în depresiunea Holodului (II). Săpăturile arheologice de la Tinca-Râpa (jud. Bihor), în Lucrări ştiinŃifice-Istorie-ŞtiinŃe sociale-Pedagogie, Oradea, 1972, p. 49-69. - Dumitraşcu 1978a – S. Dumitraşcu, Ceramica românească descoperită în Crişana ( sec. VIII-XI ), în Crisia, VIII, 1978, p. 51-111. - Dumitraşcu 1978b – S. Dumitraşcu, Descoperiri arheologice din sec. V-VI e.n. de la Biharea, în Ziridava, X, 1978, p. 81-100. - Dumitraşcu 1979a – S. Dumitraşcu, Note privind colecŃia arheologică a Liceului „Emanuil Gojdu” din Oradea. ContribuŃia profesorului T. L. Roşu la cunoaşterea şi salvarea patrimoniului arheologic orădean, în Crisia, IX, 1979, p. 807-822. - Dumitraşcu 1979b – S. Dumitraşcu, Raport asupra săpăturilor arheologice din anul 1978 de la Biharia, în Materiale şi cercetări arheologice, XIII, 1979, p. 297-307. - Dumitraşcu 1980 – S. Dumitraşcu, Săpăturile arheologice de la Biharea, în Materiale şi cercetări arheologice, XIV, 1980, p. 137-145. - Dumitraşcu 1981 – S. Dumitraşcu, Descoperiri arheologice din anul 1979 de la Biharia, datând din secolele VI-X, în SargeŃia, XV, 1981, p. 71-81. - Dumitraşcu 1983 – S. Dumitraşcu, Raport asupra săpăturilor arheologice de la Biharea, în Materiale şi cercetări arheologice, XV, 1983, p. 367-374. - Dumitraşcu 1985 – S. Dumitraşcu, Descoperiri arheologice din valea Crişului Negru şi semnificaŃia lor istorică, în Crisia, XV, 1985, p. 53-60. - Dumitraşcu 1986a – S. Dumitraşcu, Repertoriul descoperirilor arheologice de pe Crişul Repede, în Crisia, XVI, 1986, p. 687-714. - Dumitraşcu 1986b – S. Dumitraşcu, Săpăturile arheologice de la Biharia, în Materiale şi cercetări arheologice, XVI, 1986, p. 194-201.
291
- Dumitraşcu 1994 – S. Dumitraşcu, Biharia. Săpături arheologice (1973-1980), I, Oradea, 1994. - Dumitraşcu 2001 – S. Dumitraşcu, ConsideraŃii geomorfologice, pedologice şi geografice privind nord-vestul României în epocile dacice şi romană, în Studii de istorie antică. Omagiu profesorului Ioan Glodariu, ClujNapoca, 2001, p. 279-286. - Dumitraşcu 2007 – S. Dumitraşcu, Scrieri arheologice privind istoria Daciei Apusene, Oradea, 2007. - Dumitraşcu, Borcea 1974 – S. Dumitraşcu, L. Borcea, Sondajul arheologic din iulie 1973 în cetatea de la Biharea, în Crisia, IV, 1974, p. 57-64. - Dumitraşcu, Hadnagy 1980 – S. Dumitraşcu, A. Hadnagy, Cercetări arheologice de suprafaŃă la Petrani, cim. Pocola, jud. Bihor, în Crisia, X, 1980, p. 517-519. - Dumitraşcu, Crişan 1988 – S. Dumitraşcu, I. Crişan, Cuptoare de ars ceramica descoperite la Sânnicolaul Român, judeŃul Bihor, în Crisia, XVIII, 1988, p. 41-119. - Dumitraşcu, Crişan 1990 – S. Dumitraşcu, I. Crişan, Descoperiri şi cercetări arheologice din anul 1988 de la Sânnicolaul Român, judeŃul Bihor, în Crisia, XX, 1990, p. 97-127. - Dumitraşcu, Crişan 1994 – S. Dumitraşcu, I. Crişan, Şantierul arheologic Sânnicolaul Român – Cefa/La Pădure, jud. Bihor, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1993, (Satu Mare), Bucureşti, 1994, nr. 56, p. 118. - Dumitraşcu, Mălăiescu, Dudaş 1970 – S. Dumitraşcu, D. Mălăiescu, F. Dudaş, Aşezarea dacică de la Moroda din secolele II-IV e.n., în Lucrări ŞtiinŃifice. Institutul pedagogic Oradea, Serie B, Oradea, 1970, p. 161167. - Dumitraşcu, Sfrengeu 2003 – S. Dumitraşcu, F. Sfrengeu, Şantierul arheologic Biharia – Cetatea de pământ, jud. Bihor, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2002, (Covasna), Bucureşti, 2003, nr. 28, p. 53-54. - Dumitraşcu-Stanciu, Dumitraşcu, Crişan 1999 – S. Dumitraşcu-Stanciu, S. Dumitraşcu, I. Crişan, Şantierul arheologic Sânnicolaul Român – CefaLa Pădure, jud. Bihor, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1998, (Vaslui), Bucureşti, 1999, nr. 130, p. 104. - Enciclopedia 2000 – Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României, Bucureşti, 2000. - Ferenczi et Alii 1950 – S. Ferenczi, K. Horedt, N. Liu, V. Mirea, M. Rusu, Pătrunderea şi aşezarea slavilor în Transilvania. Raportul colectivului
292
asupra săpăturilor executate în regiunea Târnava Mare, în SCIV, 1/1, 1950, p. 123-130. - Ferenczi, Ferenczi 1967 – G. Ferenczi, I. Ferenczi, Săpături arheologice cu caracter informativ executate între anii 1962-1965 de Muzeul din Odorhei, în Marisia, 2, 1967, p. 53-59. - Ferenczi 1976 – I. Ferenczi, ContribuŃii la topografia arheologică a văii Someşului (în sectorul V ad-Surduc), în Acta Musei Napocensis, XIII, 1976, p. 37-50. - Florescu, Daicoviciu, Roşu 1980 – R. Florescu, H. Daicoviciu, L. Roşu, DicŃionar enciclopedic de artă veche a României, Bucureşti, 1980. - Fontes II – Fontes Historiae Daco-Romanae, II, Bucureşti, 1970. - Gaiu 1979 – C. Gaiu, Aşezarea prefeudală de la Şopteriu (com. Urmeniş), în Apulum, 17, 1979, p. 265-271. - Gaiu 1984 – C. Gaiu, Aşezarea prefeudală de la Şirioara, com. Şieu-Odorhei, jud. BistriŃa-Năsăud, în Marisia, 13-14, 1984, p. 59-64. - Gaiu 1994 – C. Gaiu, Săpăturile arheologice de la OcniŃa, com. Teaca, jud. BistriŃa-Năsăud, în Revista BistriŃei, 8, 1994, p. 49-53. - Gaiu 1995 – C. Gaiu, Şantierul arheologic OcniŃa, jud. BistriŃa-Năsăud, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1994, (ClujNapoca), Bucureşti, 1995, nr. 86, p. 60-61. - Gaiu 1996 – C. Gaiu, Şantierul arheologic Stupini-Vataşnita, jud. BistriŃaNăsăud, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1995, (Brăila), Bucureşti, 1996, nr. 141, p. 115-116. - Gaiu 1997 – C. Gaiu, Şantierul arheologic Stupini-FânaŃele Archiudului, jud. BistriŃa-Năsăud, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1996, Bucureşti, 1997, nr. 103, p. 59. - Gaiu 2000 – C. Gaiu, Vestigii feudale timpurii din nord-estul Transilvaniei, în Revista BistriŃei, XIV, 2000, p. 379-408. - Gaiu 2001 – C. Gaiu, Şantierul arheologic Stupini-FânaŃele Archiudului, jud. BistriŃa-Năsăud, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2000, (Suceava), Bucureşti, 2001, nr. 194, p. 235-236. - Gaiu 2002 – C. Gaiu, Şantierul arheologic Stupini-FânaŃele Archiudului, jud. BistriŃa-Năsăud, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2001, (Buziaş), Bucureşti, 2002, nr. 212, p. 301-302. - Gaiu 2003 – C. Gaiu, Aşezări din secolele V-VI p.Chr. în Transilvania de nord-est, în Revista BistriŃei, 17, 2003, p. 97-136. - Gaiu 2007 – C. Gaiu, Şantierul arheologic Stupini-FânaŃele Archiudului, jud. BistriŃa-Năsăud, în Cronica cercetărilor arheologice din România.
293
Campania 2006, (Tulcea), Bucureşti, 2007, nr. 178, p. 349-351 (http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2007/cd/index.htm). - Gaiu, Vaida 1999 – C. Gaiu, D. L. Vaida, Şantierul arheologic StupiniFânaŃele Archiudului, jud. BistriŃa-Năsăud, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1998, (Vaslui), Bucureşti, 1999, nr. 138, p. 111. - Gaiu, Marinescu 2003 – C. Gaiu, G. Marinescu, Şantierul arheologic StupiniFânaŃele Archiudului, jud. BistriŃa-Năsăud, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2002, (Covasna), Bucureşti, 2003, nr. 189, p. 302-303. - Gaiu, Marinescu 2004 – C. Gaiu, G. Marinescu, Şantierul arheologic StupiniFânaŃele Archiudului, jud. BistriŃa-Năsăud, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2003, (Cluj Napoca), Bucureşti, 2004, nr. 181, p. 317-319. - Galuška 1996 – L. Galuška, The Question of Evoluating and the Present Level of Knowledge about the Great Moravian Agglomeration of Staré MéstoUherské Hradište, în Frühmitelalterliche Machzentren in Mitteleuropa, Brno, 1996, p. 189-197. - Garam 1994 – É. Garam, Die Awaren (Awaren in Siebenbürgen), în Siebenbürgen zur Zeit der Römer und der Völkerwanderung, (her. von W. Schuller), Siebenbürgisches Archiv, Band 29, Böhlau Verlag Köln Weimar Wien, 1994, p. 171-181. - Gesta Friderici – Otto de Freising, Gesta Friderici I Imperatoris, în Középkori krónikások, XV-XVI, Budapest, 1913. - Gesta Hungarum – Anonymus, Gesta Hungarum (Faptele ungurilor), Traducere şi comentariu Paul Lazăr Tonciulescu, Bucureşti, 1996. - Ghemiş 2003 – C. Ghemiş, Remetea-Peştera Meziad, jud. Bihor, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2002, (Covasna), Bucureşti, 2003, nr. 158, p. 251-252. - Gheorghiu, Glodariu, Moga 1998 – G. Gheorghiu, I. Glodariu, V. Moga, Şantierul arheologic Lupu, com. Cergău, jud. Alba, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1997, (Călăraşi), Bucureşti, 1998, nr. 46, p. 42. - Gheorghiu et Alii 2004 – G. Gheorghiu, I. Glodariu, L. Suciu, V. Moga, C. Bodó, Şantierul arheologic Lupu, com. Cergău, jud. Alba, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2003, (Cluj-Napoca), Bucureşti, 2004, nr. 104, p. 179. - Gheorghiu et Alii 2005 – G. Gheorghiu, I. Glodariu, L. Suciu, R. Mateescu, Vasile Moga, C. Bodó, Şantierul arheologic Lupu, com. Cergău, jud.
294
Alba, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2004, (Mangalia), Bucureşti, 2005, nr. 135, p. 124-125. - Gheorghiu et Alii 2006 – G. Gheorghiu, I. Glodariu, R. Mateescu, V. Moga, Şantierul arheologic Lupu, com. Cergău, jud. Alba, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania2005, (ConstanŃa) Bucureşti, 2006, nr. 105. 210-211. - Glodariu et Alii 1979 – I. Glodariu, E. Iaroslavschi, Th. Nägler, M. Rill, Raport asupra cercetărilor arheologice întreprinse în 1978 la Şura Mică (judeŃul Sibiu), în Materiale şi cercetări arheologice, 13, 1979, p. 149-154. - Glodariu, Costea, Ciupea 1980 – I. Glodariu, F. Costea, I. Ciupea, Comana de Jos. Aşezările de epocă dacică şi prefeudală, Braşov, 1980. - Glodariu et Alii 1983 – I. Glodariu, Th. Nägler, M. Rill, E. Iaroslavschi, Cercetări arheologice la Şura Mică, în Materiale şi cercetări arheologice, 15, 1983, p. 242-245. - Grebe 1979 – K. Grebe, Die frühslawische Besiedlung des Havelgebietes, în Rapports du III-e Congrés International d’Archéologie Slave, (Bratislava 7-14 septembre 1975), Tome 1, Bratislava, 1979, p. 341-345. - Grenville 1997 – J. Grenville, Medieval housing, London and Washington, 1997. - Gudea 2002 – Al. Gudea, Archäozoologische Untersuchungen, în C. Cosma, Al. Gudea, Habitat und Gesellschaft im Westen und Nordwesten Rumäniens in den 8.-10. Jahrhunderten N. Chr., Cluj-Napoca, 2002, p. 60-92. - Gumă 1993 – M. Gumă, CivilizaŃia primei epoci a fierului în sud-vestul României, Bucureşti, 1993. - Hamerow 2002 – H. Hamerow, Early Medieval Settlements. The Archaeology of Rural Communities in Northwest Europe (400 - 900), Oxford University Press, New York, 2002. - Harhoiu, Baltag 2006-2007– R. Harhoiu, Gh. Baltag, Sighişoara – Dealul Viilor. Monografie arheologică, vol. I-II, BistriŃa-Cluj-Napoca, 2006-2007. - Harhoiu et Alii 2005 – R. Harhoiu, A. IoniŃă, D. Spânu, Gh. Baltag, A. Udrişte, Şantierul arheologic Sighişoara-Dealul Viilor, jud. Mureş, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2004, (Mangalia), Bucureşti, 2005, nr. 205, p. 347-348. - Heitel 1983 – R. R. Heitel, Unele consideraŃii privind civilizaŃia din Bazinul Carpatic în cursul celei de-a doua jumătăŃi a secolului al IX-lea în lumina izvoarelor arheologice, în SCIVA, 34/2, 1983, p. 93-115. - Heitel, Ovidiu 1986 – R. R. Heitel, D. D. Ovidiu, Cercetările arheologice efectuate la Alba-Iulia punctul Monetăria şi Sebeş-Alba, în Materiale şi cercetări arheologice, 16, 1986, p. 187-188.
295
- Hica, Ciugudean 1996 – I. Hica, H. Ciugudean, Şantierul arheologic Uioara de Jos-Grui, jud. Alba, în Situri arheologice cercetate în perioada 19831992, Brăila, 1996, nr. 275, p. 119-120. - Horedt 1951 – K. Horedt, Ceramica slavă din Transilvania, în SCIV, II/2, 1951, p. 189-218. - Horedt 1953 – K. Horedt, Cercetările arheologice din regiunea Hoghiz-Ugra şi Teiuş, în Materiale arheologice privind istoria veche a R.P.R., I, 1953, p. 785-815. - Horedt 1954 – K. Horedt, Şantierul arheologic Moreşti (reg. Tg. Mureş, Reg. Aut. Maghiară), în SCIV, V/1-2, 1954, p. 199-231. - Horedt 1956 – K. Horedt, łinutul hunedorean în secolul IV-XII, în SargeŃia, III, 1956, p. 101-116. - Horedt 1957 – K. Horedt, Şantierul arheologic Moreşti, în Materiale şi cercetări arheologice, IV, 1957, p. 175-186. - Iambor, Matei, Bejan 1982 – P. Iambor, Şt. Matei, A. Bejan, Cercetări arheologice în aşezarea feudal-timpurie de la Cenad (1974, 1975), în Ziridava, XIV, 1982, p. 89-108. - Iercoşan 1986-1987 – N. Iercoşan, Noi descoperiri arheologice în zona Carei, în StComSatuMare, VII-VIII, 1986-1987, p. 139-158. - Iercoşan 1992-1993 – N. Iercoşan, Săpăturile arheologice din judeŃul Satu Mare (1971-1990), în Studii şi comunicări. Satu Mare, IX-X, 19921993, p. 77-90. - Imp sit slaves 1978 – Importants sites slaves en Slovaquie, Bratislava, 1978. - Innes 2001 – M. Innes, State and Society in the Early Middle Ages. The Middle Rhine Valley 400-1000, Cambridge, 2001. - IoniŃă, Spinei 1972 – I. IoniŃă, V. Spinei, Aşezarea prefeudală tărzie de la Băiceni-Silişte, în Arheologia Moldovei, VII, 1972, p. 307-330. - Ist. Rom. III 2001 – Istoria Românilor, vol. III, Bucureşti, 2001. - Iuga 1979 – G. M. Iuga, Raport preliminar privind cercetarea arheologică de la Mesteacăn, jud. Maramureş, în Materiale şi cercetări arheologice, XIII, 1979, p. 311-314. - Iuga 1980 – G. M. Iuga, Raport preliminar privind cercetarea arheologică de la Mesteacăn, jud. Maramureş, în Materiale şi cercetări arheologice, XIV, 1980, p. 236-239. - Iuga 1979-1981 – G. M. Iuga, Cercetări arheologice de suprafaŃă în zona Chioar, în MarmaŃia, 5-6, 1979-1981, p. 151-153. - Iuhas 1978 – D. Iuhas, Satul Sântandrei (ContribuŃii Monografice), în Crisia, VIII, 1978, p. 493-519.
296
- Kerman 2002 – B. Kerman, Staroslavanska naselbina Kotare-baza pri Murski Soboti / Die altslawische Siedlung Kotare-baza bei Murska Sobota, în Zgodnji slovanii / Die Frühen Slawen, (ed. M. Guštin), Ljubljana, 2002, p. 17-26. - Kovalovszki 1985 – I. Kovalovszki, Árpád-kori falukutatásunk újabb eredményei/Neuere Ergebnisse der arpadenzeitlichen Siedlungsforschung, în Középkori régészetünk ujabb eredményei és idöszerü feladatai / Neuere Ergebnisse und Aktuelle Fragen der Mittelalterarchäologie in Ungarn, (Az 1983 október 10-12-i szegedi tudományos ülésszak elöadásai / Vorträge der wissenschaftlichen Tagung in Szeged, 10-12. Oktober 1983), (I. Fodor, L. Selmeczi), Dudapest, 1985, p. 41-49. - Köváry 1847 – L. Köváry, Erdélyország statisztikája, I kötet, Kolozsvártt, 1847. - Kuna, Profantová 2005 – M. Kuna, N. Profantová (coordonatori), The onset of the Early Middle Ages in Bohemia. Archaeological research at a large settlement site of the Prague-type culture at Roztoky / Počátky raného středověku v Čechách, Praha, 2005. - Lazarovici, Maxim 1989-1993 – Gh. Lazarovici, Z. Maxim, Şantierul arheologic Iclod (Campania 1989), în Acta Musei Napocensis, 2630/I.2, 1989-1993, p. 337-364. - Lazarovici, Meşter 2000 – Gh. Lazarovici, M. Meşter, Şantierul arheologic Câmpia-Turzii, jud. Cluj, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1999, (Deva), Bucureşti, 2000, nr. 35, p. 28. - Lazarovici, Resch, Germann 1983 – Gh. Layarovici, F. E. Resch, C. Germann, Descoperiri arheologice la Timişoara-Freidorf, în Banatica, 7, 1983, p. 35-51. - Lazăr 1994 – V. Lazăr, Autohtoni şi alogeni în spaŃiul judeŃului Mureş în perioada prefeudală (sec. III-X), în Revista BistriŃei, VIII, 1994, p. 55-74. - Lazăr 1996 – V. Lazăr, Şantierul arheologic Sângeorgiu de Mureş, jud. Mureş, în Situri arheologice cercetate în perioada 1983-1992, Brăila, 1996. - Lazin 1975 – Gh. Lazin, Cercetări arheologice în sudul judeŃului Satu Mare (zona Tăşnad).I., în Studii şi comunicări. Satu Mare, III, 1975, p. 61-75. - Lazin 1981-1982a – Gh. Lazin, Descoperiri dacice din secolele III î.e.n.-I e.n. în judeŃul Satu Mare. Catalog, în Studii şi comunicări. Satu Mare, 5-6, 1981-1982, p. 69-81. - Lazin 1981-1982b – Gh. Lazin, Două piese din metal din secolele VIII-IX descoperite în localitatea Lazuri, jud. Satu Mare, în Studii şi comunicări. Satu Mare, V-VI, 1981-1982, p. 137-141.
297
- Lazin 1989 – Gh. Lazin, Rezultatele cercetărilor arheologice îm aşezarea dacică (sec. I î.e.n.-sec. I e.n.) de la Lazuri, jud. Satu Mare, în Symphosia Thracologica, 7, Tulcea, 1989, p. 312-314. - Lazin, Hep 1990 – Gh. Lazin, M. Hep, Aşezări şi descoperiri din secolele VIX e. n. În judeŃul Satu Mare, în Symphosia Thracologica, 8, 1990, p. 79-86. - Liska 2004 – A. Liska, Késö avar kori településmaradványok Gyula határában (Gyula 425. sz. lelöhely), în Régészeti kutatások Magyarországon 2002 / Archaeological Investigations in Hungary 2002 (Edited by Júlia Kisfaludi), Budapest, 2004, p. 65-80. - Luca et Alii 1995 – S. A. Luca, N. Boroffka, A. UrsuŃiu, M. Căstăian, Orăştie – X5, jud. Hunedoara, în Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1994, (Cluj-Napoca), 1995. - Luca et Alii 2001 – S. A. Luca, S. Purece, C. Roman, N. Cerişer, D. Diaconescu, C. Suciu Hunedoara – Grădina Castelului, jud. Hunedoara, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2000, (Suceava), Bucureşti, 2001, nr. 85, p. 100. - Macrea et Alii 1951 – M. Macrea, L. Buzdugan, G. Ferenczi, K. Horedt, I. Popescu, I.I. Rusu, Z. Székely, N. Vasiu, I. Winkler, Despre rezultatul cercetărilor întreprinse de şantierul arheologic Sf. Gheorghe-BreŃcu, 1950, în SCIV, 2/1, 1951, p. 285-311. - Marcu-Istrate, Istrate 2003 – D. Marcu-Istrate, A. Istrate, BonŃida – Castelul Banffy, jud. Cluj, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2002, (Covasna), Bucureşti, 2003, nr. 29, p. 54-55. - Mare 1997 – M. Mare, Tipuri de locuinŃe din Banat între sec. IV-IX d.Hr., în Analele Banatului, V, 1997, p. 113-138. - Marinescu, Gaiu 1983 – G. Marinescu, C. Gaiu, Săpăturile de la Archiud Hânsuri, com. Teaca (jud. BistriŃa-Năsăud), în Materiale şi cercetări arheologice, XV, 1983, p. 131-134. - Marinescu, Gaiu 1989 – G. Marinescu, C. Gaiu, Die Nekropole bei Fântânele „Rât“, gem. Matei, jud. Bistriâa-Năsăud aus dem 4. Jahrhundert u.z., în Dacia, XXXIII, 1-2, 1989, p. 125- 143. - Marta, Gindele 1998-1999 – L. Marta, R. Gindele, Săpăturile de salvare de la Apa - (jud. Satu Mare) Moşia Brazilor. Raport preliminar, în Studii şi comunicări. Satu Mare, XV-XVI, 1998-1999, p. 267-276. - Matei 1979 – Al. V. Matei, Repertoriul de aşezări şi descoperiri aparŃinând sec. IV-IX de pe teritoriul judeŃului Sălaj, în Acta Musei Porolissensis, 3, 1979, p. 475-513. - Matei 1980a – Al. V. Matei, Aşezarea dacilor liberi de la Panic, com. Hereclean, jud. Sălaj, în Materiale şi cercetări arheologice, 14, 1980, p. 240-242.
298
- Matei 1980b – Al. V. Matei, Repertoriul aşezărilor aparŃinând dacilor liberi (sec. II-IV e.n.) descoperite pe teritoriul judeŃului Sălaj, în Acta Musei Porolissensis, IV, 1980, p. 229-243. - Matei 1993 – Al. V. Matei, Aşezarea dacilor liberi de la Panic, jud. Sălaj, în Materiale şi cercetări arheologice, 17, 1993, p. 325-327. - Matei, Iambor 1980 – Şt. Matei, P. Iambor, ObservaŃii privind aşezările fortificate din Transilvania în perioada feudalismului timpuriu, în Acta Musei Napocensis, XVII, 1980, p. 507-516. - Matei, Stanciu 1999 – Al. V. Matei, I. Stanciu, O locuinŃă din perioada târzie a migraŃiilor la Zalău – Valea MâŃii (jud. Sălaj), în RelaŃii românoucrainene – istorie şi contemporaneitate, (coord. V. Ciubotă, V. Marina), Satu Mare, 1999, p. 119-126. - Matei et Alii 2001 – Al. V. Matei, S. BăcueŃ-Crişan, D. BăcueŃ-Crişan, I. Stanciu, Şantierul arheologic Mirşid, jud. Sălaj, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2000, (Suceava), Bucureşti, 2001, nr. 122, p. 146-147. - Matei et Alii 2004 – Al. V. Matei , H. Pop, M. Andraş, D. BăcueŃ-Crişan, Şantierul arheologic Zalău-Dealul Lupului, jud. Sălaj, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2003, (Cluj-Napoca), Bucureşti, 2004, nr. 214, p. 375-378. - Matei, Pop 2005 – Al. V. Matei, H. Pop, Şantierul arheologic Zalău-Valea MâŃii-Dealul Lupului, jud. Sălaj, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2004, (Mangalia), Bucureşti, 2005, nr. 246, p. 411-413. - Matei et Alii 2005 – Al. V. Matei, S. BăcueŃ-Crişan, D. BăcueŃ-Crişan, I. Bejinariu, H. Pop, A. Cârstea, Şantierul arheologic Pericei-Keller-Tag, jud. Sălaj, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2004, (Mangalia), Bucureşti, 2005, nr. 166, p. 259-263. - Matei, BăcueŃ-Crişan 2008 – Al. V. Matei, D. BăcueŃ-Crişan, Şantierul arheologic PorŃ, jud. Sălaj, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2007, (Iaşi), Bucureşti, 2008, nr. 132, p. 239-244. - Maxim, Crişan, Wittenberger 2006 – Z. Maxim, V. Crişan, M. Wittenberger, Tureni – Poderei, jud. Cluj, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2005, (ConstanŃa), Bucureşti, 2006, nr. 203, p. 377-378. - Mărghitan 1985 – L. Mărghitan, Banatul în lumina arheologiei, vol. III, Timişoara, 1985. - MedeleŃ, Bugilan 1974 – Fl. MedeleŃ, I. Bugilan, Câteva puncte arheologice din judeŃul Timiş, în Tibiscus, III, 1974, p. 81-92.
299
- Meşter, Lazarovici 2000 – M. Meşter, Gh. Lazarovici, Cuci, jud. Mureş, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1999, (Deva), Bucureşti, 2000, nr. 46, p. 46. - Meşter, Lazarovici 2001 – M. Meşter, Gh. Lazarovici, Mintiu Gherlii – Ciuleneş, jud. Cluj, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2000, (Suceava), Bucureşti, 2001, nr. 121, p. 146. - Mitrea 1998 – I. Mitrea, Aşezarea din secolele VI-IX de la Izvoare-Bahna, Piatra NeamŃ, 1998. - Moga et Alii 2005 – V. Moga, H. Ciugudean, R. Ciobanu, A. Dragotă, C. Inel, M. Drâmbărean, C. Plantos, I. Lascu, R. Ota , Şantierul arheologic Alba-Iulia-Societatea Monolit, jud. Alba, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2004, (Mangalia), Bucureşti, 2005, nr. 32, p. 51-52. - Moroz-Pop 1979 – M. Moroz-Pop, Aşezarea feudală timpurie de la SacoşuMare (com. Darova, jud. Timiş), în Tibiscus, V, 1979, p. 149-158. - Moroz-Pop 1983 – M. Moroz-Pop, ContribuŃii la repertoriul arheologic al localităŃilor din judeŃul Timiş, din paleolitic până în evul mediu, în Banatica, VII, 1983, p. 469-490. - Moroz-Pop 1993 – M. Moroz-Pop, ContribuŃii privind cercetarea civilizaŃiei materiale din Banat în epoca migraŃiilor, în Tibiscum, VIII, 1993, p. 153-165. - Munteanu Beşliu 1996 – P. Munteanu Beşliu, Dumbrăveni – Curtea Palatului Apafy, jud. Sibiu, în Situri arheologice cercetate în perioada 1983-1992, Brăila, 1996, nr. 91, p. 43-44. - MusteaŃă 1997 – S. MusteaŃă, RealităŃi arheologice din spaŃiul pruto-nistrian în secolele VIII-IX, în Istros, VIII, 1997, p. 125-146. - Németi 1981-1982 – I. Németi, Descoperiri arheologice în hotarul oraşului Carei (jud. Satu Mare), în Studii şi comunicări. Satu Mare, VI, 19811982, p. - Németi 1992-1993 – I. Németi, Repertoriul arheologic al localităŃii Ghenci (com. Căuaş, jud. Satu Mare), în Studii şi comunicări. Satu Mare, IX-X, 1992-1993, p. 57-75. - Németi 1997 – I. Németi, Câteva consideraŃii asupra colecŃiilor „Kovács”, în Studii şi comunicări. Satu Mare, XIV, 1997, p. 63-74. - Németi 1999 – I. Németi, Repertoriul arheologic al zonei Careiului, Bucureşti, 1999. - Németi, Sălceanu 1996 – I. Németi, I. Sălceanu, Carei, jud. Satu Mare, în Situri arheologice cercetate în perioada 1983-1992, Brăila, 1996, nr. 42, p. 26.
300
- Németi, Szöcs, Gindele 2001 – I. Németi, P. L. Szöcs, R. Gindele, Şantierul arheologic Acâş – Râtul lui Vereş, jud. Satu Mare, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2000, (Suceava), Bucureşti, 2001, nr. 2, p. 19-20. - Nestor, Zaharia 1973 – I. Nestor, E. Zaharia, Raport preliminar despre săpăturile de la Bratei, jud. Sibiu (1959-1972), în Materiale şi cercetări arheologice, 10, 1973, p. 191-201. - Niculescu et Alii 2006 – Gh. Al. Niculescu, F. MoŃei, Al. Stănescu, C. MoŃei, V. Istrate, C. Croitoru, D. Mândrescu, Şantierul arheologic HărmanGroapa Banului, jud. Braşov, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2005, (ConstanŃa) Bucureşti, 2006, nr. 88, p. 172173. - Opreanu, Cociş 1995 – C. Opreanu, S. Cociş, Şantierul arheologic SuceagOradba, jud. Cluj, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1994, (Cluj-Napoca), Bucureşti, 1995, nr. 123, p. 84. - Opreanu, Cociş 1996 – C. Opreanu, S. Cociş, Şantierul arheologic SuceagOradba, jud. Cluj, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1995, (Brăila), Bucureşti, 1996, nr. 142, p. 116. - Opreanu, Cociş 1998 – C. Opreanu, S. Cociş, Şantierul arheologic SuceagOradba, jud. Cluj, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1997, (Călăraşi), Bucureşti, 1998, nr. 89, p. 72. - Opreanu, Cociş 2001 – C. Opreanu, S. Cociş, Şantierul arheologic SuceagOradba, jud. Cluj, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2000, (Suceava), Bucureşti, 2001, nr. 195, p. 236-237. - Orghidan et Alii 1984 – T. Orghidan, Şt. Negrea, Gh. RacoviŃă, C, Lascu, Peşteri din România, Bucureşti, 1984. - Paul, UrsuŃiu 2000 – I. Paul, A. UrsuŃiu, Miceşti – Cigaşe, Alba Iulia, jud. Alba, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1999, (Deva) Bucureşti, 2000, nr. 84, p. 59-60. - Pădureanu 1979 – E. D. Pădureanu, Descoperiri arheologice în hotarul comunei Arad-Vladimirescu, în Ziridava, XI, 1979, p. 145-180. - Pădureanu 1985 – E. D. Pădureanu, ContribuŃii la repertoriul arheologic de pe valea Mureşului Inferior şi a Crişului Alb, în Crisia, XV, 1985, p. 27-51. - Pădureanu 1987 – E. D. Pădureanu, Noi fortificaŃii pe teritoriul judeŃului Arad, în Ziridava, XV-XVI, 1987, p. 29-36. - Paragină 2002 – A. Paragină, Habitatul medieval la curbura exterioară a CarpaŃilor în secolele X-XV, Brăila, 2002.
301
- Petică, Zrinyi 1994 – M. Petică, A. Zrinyi, Şantierul arheologic Gorneşti, jud. Mureş, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1993, (Satu Mare), Bucureşti, 1994, nr. 59, p. 28.. - Petrescu 2000 – S. M.Petrescu, Locuirea umană a peşterilor din Banat până în epoca romană, Timişoara, 2000. - Petrescu 2004 – S. M. Petrescu, Locuirea umană a peşterilor din România din epoca romană până în sec. XXI, Cluj-Napoca, 2004. - Petrescu-DâmboviŃa 1954 – M. Petrescu-DâmboviŃa, Şantierul arheologic Hlincea-Iaşi (r. Iaşi, reg. Iaşi), în SCIV, V/1-2, 1954, p. 233-255. - Petrescu-DâmboviŃa 1955 – M. Petrescu-DâmboviŃa, Şantierul arheologic Hlincea-Iaşi, în SCIV, VI/3-4, 1955, p. 687-712. - Petrovszky 1975 – R. Petrovszky, ContribuŃii la repertoriul arheologic al localităŃilor judeŃului Caraş-Severin din paleolitic până în secolul al Vlea î.e.n., în Banatica, III, 1975, p. 365-378. - Petrovszky 1979 – R. Petrovszky, Peşteri din judeŃul Caraş-Severin – cercetări arheologice (I), în Studii şi comunicări Caransebeş, III, 1979, p. 229-261. - Petrovszky, Popescu, Rogozea 1981 – R. Petrovszky, O. Popescu, P. Rogozea, Peşteri din judeŃul Caraş-Severin – cercetări arheologice (II), în Banatica, VI, 1981, p. 429-462. - Pleinerová 1979 – I. Pleinerová, Zu den frühslawischen Grubenhäusern, în Rapports du III-e Congrés International d’Archéologie Slave, (Bratislava 7-14 septembre 1975), Tome 1, Bratislava, 1979, p. 629-636. - Pleinerová 1986 – I. Pleinerová, Březno: Experiments with building Old Slavic Houses and living in them, în Památky archeologické (PA), LXXVII, Praha, 1986, p. 104-176. - Pleinerová 2000 – I. Pleinerová, Die Altslawischen Dörfer von Březno bei Louny, Praha, 2000. - Poláček 1996 – L. Poláček, Zum Stand der siedlungsarchäologischen Forschung in Mikulčice, în Frühmitelalterliche Machzentren in Mitteleuropa, Brno, 1996, p. 213-260. - Pop, BăcueŃ-Crişan, BăcueŃ-Crişan 2000 – H. Pop, S. BăcueŃ-Crişan, D. BăcueŃ-Crişan, Şantierul arheologic Pericei-Keller Tag, jud. Sălaj, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1999, (Deva), Bucureşti, 2000, nr. 103, p. 73. - Popa, Harhoiu 1989 – R. Popa, R. Harhoiu, Mărturii arheologice din Maramureş aparŃinând mileniului I e.n., în SCIVA, 40/3, 1989, p. 249272.
302
- Popa et Alii 1979 – R. Popa, Şt. Matei, V. Eskenasy, I. Chicideanu, I. Iuga, Şantierul arheologic Sarmisegetusa (judeŃul Hunedoara) (Epoca postromană). Raport privind rezultatele cercetărilor campaniei 1978, în Materiale şi cercetări de arheologie, XIII, Oradea, 1979, p. 315-317. - Popescu 1958 – D. Popescu, Săpăturile arheologice din Republica populară Română în anul 1957, în SCIV, 9/1, 1958, p. 141-150. - Popescu 1959 – D. Popescu, Săpăturile arheologice din Republica Populară Română în anul 1958, în SCIV, 10/1, 1959, p. 145-156. - Popescu 1961 – D. Popescu, Săpăturile arheologice din Republica Populară Română în anul 1960, în SCIV, 12/1, 1961, p. 133-144. - Popescu 1963 – D. Popescu, Săpăturile arheologice din Republica Populară Română în anul 1962, în SCIV, 14/2, 1963, p. 451-466. - Popescu 1964 – D. Popescu, Săpăturile arheologice din Republica Populară Română în anul 1963, în SCIV, 15/4, 1964, p. 551-580. - Popescu 1965 – D. Popescu, Săpăturile arheologice din Republica Socialistă România în anul 1964, în SCIV, 16/3, 1965, p. 587-605. - Popescu 1966 – D. Popescu, Săpăturile arheologice din Republica Socialistă România în anul 1965, în SCIV, 17/4, 1966, p. 709-725. - Popescu 1967 – D. Popescu, Săpăturile arheologice din Republica Socialistă România în anul 1966, în SCIV, 18/3, 1967, p. 521-538. - Popescu 1968a – D. Popescu, Săpăturile arheologice din Republica Socialistă România în anul 1967, în SCIV, 19/4, 1968, p. 677-698. - Popescu 1968b – D. Popescu, Les Fouilles Archéologiquies dans la République Socialiste de Romanie en 1967, în Dacia, XII, 1968, p. 421443. - Popescu 1969 – D. Popescu, Săpăturile arheologice din Republica Socialistă România în anul 1968, în SCIV, 20/3, 1969, p. 471-501. - Popescu 1970 – D. Popescu, Săpăturile arheologice din Republica Socialistă România în anul 1969, în SCIV, 21/3, 1970, p. 493-522. - Popescu, Dumitrescu 1957 – D. Popescu, V. Dumitrescu, Săpăturile arheologice din Republica Populară Română în anul 1956, în SCIV, VIII/2, 1957, p. 353-359. - Postică 2007 – Gh. Postică, CivilizaŃia medievală timpurie din spaŃiul prutonistrian (secolele V-XIII), Bucureşti, 2007. - Protase 1987-1988 – D. Protase, Aşezarea autohtonă din secolele IV-VI de la łaga (jud. Cluj), în Anuarul Institutului de Istorie Antică, 28, 19871988, p. 443-450. - Protase 2000 – D. Protase, Autohtonii în Dacia. Dacia postromană până la slavi, Cluj-Napoca, 2000.
303
- Protase 2003 – D. Protase, łaga. Două aşezări din perioada finală a etnogenezei românilor (sec. IV-VI şi sec. VII-VIII), Cluj-Napoca, 2003. - Protase, łigăra 1959 – D. Protase, I. łigăra, Şantierul arheologic Soporul de Câmpie, în Materiale şi cercetări arheologice, VI, 1959, p. 383-395. - Rădulescu Al. 1996 – Al. Rădulescu, Şantierul arheologic Gătaia-Valea Begului, jud. Timiş, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1995, (Brăila), Bucureşti, 1996, nr. 57, p. 45. - Rădulescu G. 1995 – G. Rădulescu, Sondajele din aşezarea prefeudală de la Şieu-Odorhei jud. BistriŃa-Năsăud, în Revista BistriŃei, 9, 1995, p. 165173. - Rădulescu G. 1996 – G. Rădulescu, Şantierul arheologic Şieu-OdorheiSomostană, jud. BistriŃa-Năsăud, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1995, (Brăila), Bucureşti, 1996, nr. 145, p. 118-119. - Rep. Arad 1999 – Repertoriul arheologic al Mureşului Inferior. JudeŃul Arad, Timişoara, 1999. - Rep. Bihor 1974 – Repertoriul monumentelor naturii, arheologice, istorice, etnografice, de arhitectură şi artă din judeŃul Bihor, redactor responsabil S. Dumitraşcu, Oradea, 1974. - Rep. Braşov 1995 – Fl. Costea, Repertoriul arheologic al judeŃului Braşov, I, 1995. - Rep. Braşov 1996 – Fl. Costea, Repertoriul arheologic al judeŃului Braşov (II), 1996. - Rep. Caraş-Severin 2004 – S. A. Luca, Repertoriul arheologic al judeŃului Caraş-Severin, Sibiu, 2004. - Rep. Covasna 1998 – Repertoriul arheologic al judeŃului Covasna, Sfântu Gheorghe, 1998. - Rep. Harghita 2000 – Repertoriul arheologic al judeŃului Harghita, Sfântu Gheorghe, 2000. - Rep. Mureş 1995 – V. Lazăr, Repertoriul arheologic al judeŃului Mureş, Tîrgu Mureş, 1995. - Rep. Sibiu 2003 – S. A. Luca, Z. K. Pinter, A. Georgescu, Repertoriul arheologic al judeŃului Sibiu, Sibiu, 2003. - Rogozea 1987 – P. Rogozea, Cercetări arheologice în endocarstul din sudvestul României, în Banatica, IX, 1987, p. 347-362. - Rogozea, Popescu 1986 – P. Rogozea, O. Popescu, Noi descoperiri arheologice ăn judeŃul Caraş-severin (III), în Tibiscum, VI, 1986, p. 351-353. - Roman, Diaconesu 1999-2000 – C. C. Roman, D. Diaconescu, ContribuŃii la repertoriul arheologic al judeŃului Hunedoara (I), în SargeŃia, XXVIIIXXIX/1, 1999-2000, p. 97-127.
304
- Roska 1924 – M. Roska, Recherches préhistorique pendant l’anée 1924, în Dacia, I, 1924, p. 297-316. - Roska 1941 – M. Roska, Erdély Régészeti Repertoriúma, I, Öskor, Cluj, 1941. - Rusu 1996 – A. A. Rusu, Alba Iulia-Partoş, jud. Alba, în Situri arheologice cercetate în perioada 1983-1992, Brăila, 1996. - Rusu 1960 – M. Rusu, ContribuŃii arheologice la istoricul cetăŃii Biharia, în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie, Cluj-Napoca, III, 1960, p. 7-25. - Rusu 1962 – M. Rusu, The Prefeudal Cemetery of Noşlac (VI-th – VII-th Centuries), în Dacia, N.S., VI, 1962, p. 269-292. - Rusu 1971 – M. Rusu, Note asupra relaŃiilor culturale dintre slavi şi populaŃia romanică din transilvania (sec. VI-X ), în Apulum, IX, 1971, p. 713-730. - Rusu 1975 – M. Rusu, Avars, Slaves, Romanic Population în the 6th-8th centuries, în Relations between Autochtonous Population and the Migratory Populations on the territory of Romania, Bucureşti, 1975, p. 123-153. - Rusu 1977 – M. Rusu, Transilvania şi Banatul în secolele VI-IX, în Banatica, IV, 1977, p. 169-213. - Rusu 1980 – M. Rusu, Aspects des relations entre les autochtones et les migrateurs (IIIe – IXe siécles), în Revue Roumain D’Histoire, 2-3, 1980, p. 247-266. - Rusu 2005 – A. A. Rusu, Castelarea Carpatică. FortificaŃii şi cetăŃi din Transilvania şi teritoriile învecinate (sec. XIII-XIV), Cluj-Napoca, 2005. - Rusu, Cosma, Pop 1994 – M. Rusu, C. Cosma, H. Pop, Şantierul arheologic Iernut-Sfântu Gheorghe, jud. Mureş, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1993, (Satu Mare), Bucureşti, 1994, nr. 68, p. 34. - Rusu, Cosma 1995 – M. Rusu, C. Cosma, Şantierul arheologic Iernut-Sfântu Gheorghe, jud. Mureş, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1994, (Cluj-Napoca), Bucureşti, 1995, nr. 65, p. 45. - Sabján 2002 – T. Sabján, Reconstruction of Medieval pit-houses, în The rural House from the Migration Period to the Oldest still standing Buildings, Památky Archeologické – Supplementum 15, Ruralia IV (Ruralia IV, 8.13. September 2001, Bad Bederkesa, Lower Saxony, Germany), Prague, 2002, p. 320-332. - ScorŃanu 1989 – Şt. ScorŃanu, Descoperiri arheologice din secolele VI-VII de la Valea Neagră, comuna Dulceşti, judeŃul NeamŃ, în Symposia Thracologica, 7, 1989, p. 418-419.
305
- Sekelj-Ivančan 2005 – T. Sekelj-Ivančan, Torčec, Ledine 2004 – ranosrednjovjekovno naselje, în Annales Instituti Archaeologici, I/1, Zagreb, 2004, p. 45-49. - Sereş 1975 – A. Sereş, Materiale feudale timpurii din hotarul comunei Feldioara (judeŃul Braşov), în Acta Musei Napocensis, XII, 1975, p. 199-201. - Soroceanu et Alii 1977 – T. Soroceanu, Gh. Lazarovici, E. Amlacher, M. Mureşan, ContribuŃii la repertoriul arheologic al judeŃului Mureş, în Marisia, VII, 1977, p. 57-65. - Stanciu 1990 – I. Stanciu, Materiale aparŃinând mileniului I e.n. din zona satelor Berea şi Ciumeşti (jud. Satu Mare), în Symphosia Thracologica, 8, 1990, p. 193. - Stanciu 1992 – I. Stanciu, Descoperiri din a doua jumătate a mileniului I Î.H şi mileniul I. D.H. în judeŃul Maramureş, în Ephemeris Napocensis, II, 1992, p. 169-191. - Stanciu 1994a – I. Stanciu, Aşezarea prefeudală de la Lăpuşel, jud. Maramureş (Cercetările arheologice din anii 1992, 1993), în Ephemeris Napocensis, IV, 1994, p. 267-322. - Stanciu 1994b – I. Stanciu, Şantierul arheologic Lazuri-Lubi tag, jud. Satu Mare, în Cronica Cercetărilor arheologice din România. Campania 1993, (Satu Mare), Bucureşti, 1994, nr. 73, p. 36. - Stanciu 1996a – I. Stanciu, Şantierul arheologic Lazuri-Lubi tag, jud. Satu Mare, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1995, (Brăila), Bucureşti, 1996, nr. 80, p. 71-72. - Stanciu 1996b – I. Stanciu, Vestigii medievale timpurii din judeŃul Satu Mare, în Studii şi comumicări. Satu Mare, XIII, 1996, p. 71-91. - Stanciu 1998 – I. Stanciu, PopulaŃia din nord-vestul României între secolele V-IX, ( teză de doctorat ), Cluj-Napoca, 1998. - Stanciu 1998-1999 – I. Stanciu, Aşezarea slavă timpurie de la Lazuri-Lubi tag, jud. Satu Mare (cercetările arheologice din anii 1977, 1993-1995). ContribuŃii la cunoaşterea secolelor 6-7 în zona Tisei superioare, în Studii şi comunicări. Satu Mare, XV-XVI, 1998-1999, p. 115-266. - Stanciu 1999 – I. Stanciu, O nouă aşezare slavă timpurie din zona Someşului Inferior (Culciu Mare – Zöldmezö, comuna Culciu, judeŃul Satu Mare), în RelaŃii româno-ucrainene – istorie şi contemporaneitate, (coord. V. Ciubotă, V. Marina), Satu Mare, 1999, p. 127-148. - Stanciu 2000 – I. Stanciu, Despre ceramica medieval timpurie de uz comun, lucrată la roata rapidă, în aşezările de pe teritoriul României, în Arheologia Medievală, III, 2000, p. 127-191.
306
- Stanciu 2003 – I. Stanciu, Descoperiri medievale timpurii din judeŃele Satu Mare şi Maramureş. Date noi, observaŃii şi opinii referitoare la ceramica medievală timpurie din nord-vestul României, în MarmaŃia, 7/1, 2003, p. 249-316. - Stanciu 2004 – I. Stanciu, Die ältesten Slawen in der gegend der oberen Theiß. Eine kurze Untersuchung der Problematik im Lichte der Daten aus dem Nordwesten Rumäniens, în Zbornik na počest Dariny Bialekovej, (Red. G. Fusek), Nitra, 2004, p. 347-356. - Stanciu, Lazin, Marta 1999 – I. Stanciu, Gh. Lazin, L. Marta, Şantierul arheologic Lazuri-Lubi tag, jud. Satu Mare, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1998, (Vaslui), Bucureşti, 1999, nr. 75, p. 63-64. - Stanciu, Marta 2002 – I. Stanciu, L. Marta, Şantierul arheologic Lazuri-Lubi tag, jud. Satu Mare, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2001, (Buziaş), Bucureşti, 2002, nr. 130, p. 185-188. - Stanciu, Matei 1994 – I. Stanciu, Al. V. Matei, Sondajele din aşezarea prefeudală de la Popeni-Cuceu, jud. Sălaj. Câteva observaŃii cu privire la ceramica prefeudală din Transilvania, în Acta Musei Porolissensis, 18, 1994, p. 135-163. - Stanciu et Alii 1998 – I. Stanciu, Gh. Lazin, R. Gindele, L. Marta, S. Pop, Şantierul arheologic Lazuri-Lubi tag, jud. Satu Mare, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 1997, (Călăraşi), Bucureşti, 1998, nr. 44, p. 37-40. - Stanciu et Alii 2003 – I. Stanciu, L. Marta, I. Stamati, V. V. Vizauer, Şantierul arheologic Lazuri-Lubi tag, jud. Satu Mare, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2002, (Covasna), Bucureşti, 2003, nr. 110, p. 177-182. - Stanojev 2002 – N. Stanojev, Les maisons du loess de Pannonie et des communautés du Moyen Ậge, în The rural house from the migration period to the oldest still standing buildings (Ruralia IV, 8. – 13. September 2001, Bad Bederkesa, Lower Saxony, Germany), Památky Archeologické, Supplementum 15, Ruralia IV, Prague, 2002, p. 333-338. - Stoia 1976 – A. Stoia, Les Fouilles Archéologiques en Roumanie (1975), în Dacia N.S., XX, 1976, p. 273-286. - Stoia 1978 – A. Stoia, Les fouilles archéologiques en Roumanie (1977), în Dacia, N.S., XXII, 1978, p. 348-362. - Stoumann 1980 – I. Stoumann, Saedding. A Viking-age Village near Esbjerg, în Acta Archaeologica Kobenhava, 50/1979, Munksgaard, 1980, p. 95118.
307
- Szabó 1978 – J. Szabó, Népvándorláskori teleprészlet és Árpádkori településnyomok Battonya határában, în A Békés Megyei Múzeumok Közleményei, 5, Békéscsaba, 1978, p. 61-86. - Székely 1965 – Z. Székely, Raport preliminar asupra rezultatelor săpăturilor efectuate în aşezările din secolele VII-VIII-IX de la Filiaş şi Poian, în Revista Muzeelor, nr. Special, 2, 1965, p. 448. - Székely 1970 – Z. Székely, Săpăturile executate de Muzeul din Sfântu Gheorghe (1959-1966), în Materiale şi cercetări arheologice, 9, 1970, p. 297-315. - Székely 1971– Z. Székely, Slavii şi populaŃia băştinaşă în sud-estul Transilvaniei, în Aluta, II, 1971, p. 129-139. - Székely 1973 – Z. Székely, Săpăturile executate de Muzeul din Sfântu Gheorghe, în Materiale şi cercetări arheologice, 10, 1973, p. 219-224. - Székely 1974-1975a – Z. Székely, Aşezări din secolele VI-IX e.n. în sud-estul Transilvaniei, în Aluta, 6-7, 1974-1975, p. 35-56. - Székely 1974-1975b – Z. Székely, Sud-estul Transilvaniei în secolele VI-XIII e.n., în Aluta, 6-7, 1974-1975, p. 57-61. - Székely 1975 – Z. Székely, Aşezarea prefeudală de la Sălaşuri (com. Veşca, jud. Mureş), în Marisia, 5, 1975, p. 71-80. - Székely 1976 – Z. Székely, Aşezarea prefeudală de la Bezid (jud. Mureş), în Marisia, 6, 1976, p. 117-123. - Székely 1988 – Z. Székely, Aşezări din secolele VII-VIII în Bazinul Superior al Târnavei Mari, în SCIVA, 39/2, 1988, p. 169-198. - Székely 1985-1992 – Z. Székely, Sud-estul Transilvaniei în secolele IV-XIV, în Marisia, XV-XXII, 1985-1992, p. 129-134. - Székely 1992 – Z. Székely, Aşezări din secolele VI-XI p. Chr. în Bazinul Oltului Superior, în SCIVA, 43/3, 1992, p. 245-306. - Szöke 2003a – B. M. Szöke, A korai és középavar kor. A települések, în Magyar régészet az ezredfordulón, Budapest, 2003, p. 307-308. - Szöke 2003b – B. M. Szöke, A karoling kor. Települések, în Magyar régészet az ezredfordulón, Budapest, 2003, p. 314-315. - Şantierul 1952 – Şantierul «Aşezări slave în regiunile Mureş şi Cluj», în SCIV, III, 1952, p. 311-348. - Šalkovsky 1993 – P. Šalkovsky, Frühmittelalterliche Hausbaukultul in der Slowakei, în Actes du XII-e Congrés International des Sciences Préhistorique et Protohistorique, 4, Bratislava, 1993, p. 65-74. - Šalkovsky 2001 – P. Šalkovsky, Häuser in der frühmittelalterliche slawischen Welt, Nitra, 2001.
308
- Tatu, Popa, Kalmar 1988-1991 – H. Tatu, O. Popa, Z. Kalmar, ContribuŃii la repertoriul arheologic al łării HaŃegului (judeŃul Hunedoare), în SargeŃia, XXI-XXIV, 1988-1991, p. 93-119. - Teodor 1968 – D. Gh. Teodor, ContribuŃii la cunoaşterea culturii Dridu pe teritoriul Moldovei, în SCIV, XIX/2, 1968, p. 227-278. - Teodor 1978 – D. Gh. Teodor, Teritoriul est-carpatic în veacurile V-XI. ContribuŃii arheologice şi istorice la problema formării poporului român, Iaşi, 1978. - Teodor 1993 – D. Gh. Teodor, Centres artisanaux dans les regions extracarpatiques aux Vie – Xie siecles n.e., în Actes du XIIe Congrés International des Sciences Préhistorique et Protohistorique, 4, Bratislava, 1993, p. 232-237. - Teodor 1994-1995 – D. Gh. Teodor, Quelques considérations sur la population daco-romaine et ancienne roumaine au nord du Bas-Danube aux IV-X siécles, în Dacia, XXXVIII-XXXIX, 1994-1995, p. 357-363. - Toropu, Stoica 1971 – O. Toropu, O. Stoica, Aşearea prefeudală şi feudală timpurie de la Făcăi-Branişte, municipiul Craiova, în Historica, II, 1971, p. 53-77. - łeicu 1987 – D. łeicu, Cercetări arheologice în Depresiunea OraviŃa, în Banatica, IX, 1987, p. 317-345. - łeicu 1998 – D. łeicu, Banatul montan în Evul Mediu, Timişoara, 1998. - łeicu, Lazarovici 1996 – D. łeicu, Gh. Lazarovici, Gornea. Din arheologia unui sat medieval din Clisura Dunării, ReşiŃa, 1996. - Uzum 1974 – I. Uzum, Bordeie prefeudale descoperite la Gornea (jud. CaraşSeverin), în Crisia, 4, 1974, p. 39-46. - Uzum 1980 – I. Uzum, ConsideraŃii istorico-arheologice cu privire la aşezările autohtone din Clisura Dunării între secolele IV-XIV, în Drobeta, IV, 1980, p. 125-139. - Uzum 1983 – I. Uzum, Locuirile medievale de la Gornea-ZomoniŃe (com. SicheviŃa, jud. Caraş-Severin), în Banatica, VII, 1983, p. 249-295. - Uzum 1990 – I. Uzum, Mărturii arheologice de civilizaŃie veche românească descoperite în satul Gornea-CăuniŃa de Sus, în Banatica, X, 1990, p. 205-266. - Uzum, Lazarovici, Dragomir 1973 – I. Uzum, Gh. Lazarovici, I. Dragomir, Descoperiri arheologice în hotarul satelor Gornea şi SicheviŃa, în Banatica, II, 1973, p. 403-416. - Uzum, Lazarovici 1974 – I. Uzum, Gh. Lazarovici, Descoperiri arheologice prefeudale şi feudale timpurii în zona superioară a Clisurii, în Crisia, 4, 1974, p. 47-55.
309
- Uzum, łeicu 1978 – I. Uzum, D. łeicu, Cuptorul de ars ceramică descoperit în aşezarea feudală timpurie de la Gornea-łărmuri, în Acta Musei Napocensis, XV, 1978, p. 295-305. - Vignatova 1996 – J. Vignatova, Zum Stand der Erforschung des Burgwalls Břeclev-Pohansko, în Frühmitelalterliche Machzentren in Mitteleuropa, Brno, 1996, p. 261-266. - Vlassa et Alii 1966 – N. Vlassa, Cercetări arheologice în regiunile MureşAutonomă Maghiară şi Cluj, în Acta Musei Napocensis, II, 1965, p. 19-38. - Winkler, Takács, Păiuş 1978 – I. Winkler, M. Takács, Gh. Păiuş, Aşezarea prefeudală de la Cicău, jud. Alba, în Acta Musei Napocensis, 15, 1978, p. 263-272. - Wolf 1996 – M. Wolf, Települések, în A honfoglaló magyarság. Kiálitási katalógus, (ed. I. Fodor), Budapest, 1996, p. 60-61. - Wolf 2003 – M. Wolf, 10-11 századi települések, în Magyar régészet az ezredfordulón, Budapest, 2003, p. 325-327. - Zaharia 1967 – E. Zaharia, Săpăturile de la Dridu. ContribuŃie la arheologia şi istoria perioadei de formare a poporului român, Bucureşri, 1967. - Zaharia 1977 – E. Zaharia, PopulaŃia românească în Transilvania în secolele VII-VIII (Cimitirul nr. 2 de la Bratei), Bucureşti, 1977. - Zaharia 1983 – E. Zaharia, Săpăturile arheologice de la Bratei (jud. Sibiu), în Materiale şi cercetări arheologice, 15, 1983, p. 449-451. - Zaharia 1994-1995 – E. Zaharia, La station n° 2 de Bratei, dép. de Sibiu (VIVIII siécles), în DACIA, 38-39, 1994-1995, p. 297-356. - Zdroba, Barbu 1976 – M. Zdroba, M. Barbu, Săpăturile arheologice de la Felnac şi Vladimirescu, în Ziridava, VI, 1976, p. 47-56. - Zrinyi 1976 – A. Zrinyi, Repertoriul localităŃilor din judeŃul Mureş cu descoperiri arheologice din secolele IV-XIII e.n., în Marisia, 6, 1976, p. 125-152.
310
ANEXA 1 LISTA AŞEZĂRILOR POSIBILE DE PE TERITORIUL TRANSILVANIEI (SEC. VI/VII - IX/X)
1. ACÂŞ – Râtul lui Vereş, jud. Satu Mare; sec. VIII-IX. Bibliografie: Lazin, Hep 1990, p. 79, nr. 1; Stanciu 1996, p. 71, nr. 1; Németi 1999, p. 85, nr. 70.d.4; Cosma 2002a, p. 163, nr. 1; Cosma 2002b, p. 332, nr. 1/1.
8. APOLD – După Grădini, jud. Mureş; sec. VII-IX. - Baltag 2000, p. 172, nr. 1. 9. ARAD – Aradul Nou, Str. Castanilor, jud. Arad; sec. IX-X. - Mărghitan 1985, p. 20; Cosma 2002a, p. 163-164, nr. 7; Cosma 2002b, p. 332, nr. 4/7.
2. AITON – Vatra satului, jud. Cluj; sec. VIII. - Blăjan, Cerghi 1977, p. 142-143, 145. 3. ALBA IULIA – Catedrala romano-catolică, jud. Alba; sec. VIII-IX. - Popescu 1970, p. 513, nr. 130; Stoia 1976, p. 273, nr. 4.
10. ARAD – BisericuŃa, jud. Arad; sec. IX-X. - Blăjan, Dörner 1978, p. 123, nr. 1; Cosma 2002a, p. 164, nr. 9; Cosma 2002b, p. 332, nr. 4/9.
4. ALBEŞTI – Canton (La Pod), jud. Mureş; sec. VII-XII (?). - Lazăr 1994, p. 58; Rep. Mureş 1995, p. 43, nr. III.1.F.
11. ARAD – Cartierul Micălaca, str. Renaşterii; sec. VIII-IX. - Mărghitan 1985, p. 20; Cosma 2002b, p. 332, nr. 4/8.
5. ALBEŞTI – Valea Pârâului Hotarului, jud. Mureş; evul mediu timpuriu. - Rep. Mureş 1995, p. 43, nr. III.1.F.
12. ARAD – Fabrica de textile T.E.B.A., jud. Arad; sec. IX-X. - Mărghitan 1985, p. 20; Cosma 2002a, p. 163, nr. 6; Cosma 2002b, p. 332, nr. 4/6.
6. ALIZA, com. Terebeşti, jud. Satu Mare; sec. VIII-IX. - Németi 1999, p. 82, nr. 60.a.2; Cosma 2002a, p. 163, nr. 2; Cosma 2002b, p. 332, nr. 2/2.
13. ARAD – PiaŃa V. Roaită, jud. Arad; sec. IX-X. - Mărghitan 1985, p. 19-20; Cosma 2002a, p. 163, nr. 5; Cosma 2002b, p. 332, nr. 4/5.
7. ANDRID – Drumul Poştei, jud. Satu Mare; sec. VIII-IX/X. - Németi 1999, p. 28, nr. 13.d.5; Cosma 2002a, p. 163, nr. 3.
14. ARAD – Strada Armata poporului, jud. Arad; sec. IX-X. - Mărghitan 1985, p. 19; Cosma 2002b, p. 332, nr. 4/4.
311
- BăcueŃ-Crişan 2000, p. 521, nr. 1; Cosma 2002a, p. 165, nr. 14; Cosma 2002b, p. 333, nr. 7/13.
15. ARCALIA – Movilă, com. ŞieuMăgheruş, jud. BistriŃa-Năsăud; sec. VIIIIX. - Gaiu 2000, p. 379, nr. 1.
25. BECLEAN – Şesul Becleanului, jud. BistriŃa-Năsăud; sec. VIII-IX. - Gaiu 2003, p. 105, nr. 2.
16. ARCHITA – Grădinile lui Schenker, com. Vânători, jud. Mureş; sec. VII-IX. - Soroceanu et Alii 1977, p. 57-58; Baltag 2004, p. 168, nr. 3.
26. BECLEAN, jud. BistriŃa-Năsăud; evul mediu timpuriu. - Gaiu 2000, p. 380, nr. 3.
17. ARDEU – CetăŃuia, com. Balşa, jud. Hunedoara; sec. VIII. - AndriŃoiu 1979, p. 16, nr. 3.
27. BECLEAN PE OLT – La Canton, oraş Făgăraş, jud. Braşov; sec. VIII-IX. - Rep. Braşov 1996, p. 65.
18. AVRĂMEŞTI – Királyrét, comună, jud. Harghita; per. târzie a migraŃiilor (?) (sec. VIII-IX - ?). - Benkö 1992, p. 240, nr. 25/8.
28. BELOBREŞCA-DIVICI – Doboki Potoc / Doboki Patak, com. Pojejena, jud. Caraş-Severin; sec. VIII-IX. - Uzum 1980, p. 132; Mărghitan 1985, p. 21.
19. AVRĂMEŞTI – Teritoriul comunei, nr. 94, comună, jud. Harghita; per. târzie a migraŃiilor. - Benkö 1992, p. 239, nr. 25/3.
29. BEREA1 – Cetatea Iepurelui / Nyúlvár – Berea XIII, com. Sanislău, jud. Satu Mare; sec. VIII-IX. - Németi 1997, p. 66, fig. 5; Stanciu 1998, p. 395, nr. 7.F; Cosma 2002a, p. 167, nr. 20; Cosma 2002b, p. 333, nr. 9/19; Stanciu 2003, p. 270-271, nr. 5.
20. AVRĂMEŞTI – Zsidán, comună, jud. Harghita; per. târzie a migraŃiilor (sec. VIII-IX - ?). - Benkö 1992, p. 239, nr. 25/7. 21. BABA NOVAC, com. Ardud, jud. Satu Mare; sec. VIII-IX. - Lazin, Hep 1990, p. 79, nr. 4; Stanciu 1998, p. 385, nr. 4; Cosma 2002a, p. 164165, nr. 11; Cosma 2002b, p. 332, nr. 5/10; Stanciu 2003, p. 266, nr. 1.
30. BEREA – Colina cu Măcriş / Soskás domb – Berea X, com. Sanislău, jud. Satu Mare; sec. VII/VIII-IX. - Rusu 1960, p. 22, nr. 37; Popescu 1968, p. 683, nr. 45; Németi 1997, p. 66,
22. BAND – În spatele garii / În berc / Malul lacului, jud. Mureş; evul mediu timpuriu. - Rep. Mureş 1995, p. 60, nr. VIII.1.G.
1
În cazul numeroaselor aşezări identificate pe teritoriul localităŃii Berea, foarte probabil că una sau mai multe comunităŃi umane şi-au mutat vatra aşezării în cadrul acestui areal. Aceeaşi observaŃie poate fi valabilă şi în alte cazuri (care vor apărea mai departe in listă), unde mai multe aşezări, cu aceeaşi datare sau foarte apropiate în timp, au fost descoperite într-un teritoriu mai restrâns.
23. BATOŞ – Gledinel, jud. Mureş; sec. VII-VIII. - Lazăr 1994, p. 58. 24. BĂDĂCIN – Ogrăzi, com. Pericei, jud. Sălaj; sec. VIII-IX/X.
312
fig. 5; Stanciu 1998, p. 391-392, nr. 7.B.II; Németi 1999, p. 57, nr. 37.X.h; Stanciu 2000, p. 151, nr. 7; Cosma 2002a, p. 166, nr. 17; Cosma 2002b, p. 333, nr. 9/16; Stanciu 2003, p. 268, nr. 3.A.
37. BEREA – Togul dolarului / Dolláros – Berea IXb, com. Sanislău, jud. Satu Mare; a doua jum. a sec. VII – prima jum. a sec. VIII (Stanciu 2003, p. 254). - Stanciu 2003, p. 267, nr. 2.A.
31. BEREA – Dealul lui Sisloş, com. Sanislău, jud. Satu Mare; sec. VIII-IX. - Stanciu 1998, p. 398, nr. 7.M; Cosma 2002a, p. 168, nr. 26; Cosma 2002b, p. 334, nr. 9/25.
38. BEREA – Togul Evreilor / Zsidótag – Berea XX, com. Sanislău, jud. Satu Mare; sec. VIII-IX. - Németi 1997, p. 66, fig. 5; Stanciu 1998, p. 396, nr. 7.I; Németi 1999, p. 59, nr. 37.XX.g; Cosma 2002a, p. 167, nr. 23; Cosma 2002b, p. 333-334, nr. 9/22; Stanciu 2003, p. 271, nr. 7.
32. BEREA – Délivég / Capătul sudic, com. Sanislău, jud. Satu Mare; sec. VIII-IX. - Stanciu 1998, p. 397, nr. 7.K.II; Cosma 2002a, p. 168, nr. 25; Cosma 2002b, p. 334, nr. 9/24.
39. BEREA – Togul lui Sultesz / Sultesztag sau Togul dolarului / Dolláros – Berea IXa şi IXb, com. Sanislău, jud. Satu Mare; sec. V-VII şi VIII-IX. - Németi 1997, p. 66, fig. 5; Stanciu 1998, p. 389-390, nr. 7.A; Németi 1999, p. 55, nr. 37.IX.a.8, 37.IX.a.9, 37.IX.b.7, 37.IX.b.8; Cosma 2002a, p. 166, nr. 16; Cosma 2002b, p. 333, nr. 9/15; Stanciu 2003, p. 267, nr. 2.B.
33. BEREA – Grădina cu flori / Virákert – Berea XVI, com. Sanislău, jud. Satu Mare; a doua jum. a sec. VII – prima jum. a sec. VIII. - Németi 1997, p. 66, fig. 5; Stanciu 1998, p. 396, nr. 7.J.II; Cosma 2002a, p. 167-168, nr. 24; Cosma 2002b, p. 334, nr. 9/23; Stanciu 2003, p. 271-272, nr. 8.
40. BEREA – Viile Berei / Berei Szölö – Berea XII a, b, com. Sanislău, jud. Satu Mare; sec. VIII-IX. - Németi 1997, p. 66, fig. 5; Stanciu 1998, p. 395-396, nr. 7.H; Cosma 2002a, p. 167, nr. 22; Cosma 2002b, p. 333, nr. 9/21; Stanciu 2003, p. 271, nr. 6.
34. BEREA – La Soci / Bodzás – Berea XXI, com. Sanislău, jud. Satu Mare; sec. VIII-IX şi sec. IX-X. - Németi 1997, p. 66, fig. 5; Stanciu 1998, p. 393-394, nr. 7.C.II şi 7.D; Cosma 2002a, p. 166, nr. 18; Cosma 2002b, p. 333, nr. 9/17.
41. BEREA, com. Sanislău, jud. Satu Mare; sec. IX (?). - Stanciu 1998, p. 398, nr. 7.N.
35. BEREA – Lutărie – Berea XVIII, com. Sanislău, jud. Satu Mare; a doua jum. a sec. VII – prima jum. a sec. VIII (?). - Németi 1997, p. 66, fig. 5; Stanciu 1998, p. 395, nr. 7.G; Cosma 2002a, p. 167, nr. 21; Cosma 2002b, p. 333, nr. 9/20.
42. BEREA, com. Sanislău, jud. Satu Mare; sec. VIII-IX. - Németi 1999, p. 56, nr. 37.IX.a.9 şi, probabil, 37.IX.b.8.
36. BEREA – Platoul Acastăului / Akasztófa lapos – Berea XI, com. Sanislău, jud. Satu Mare; sec. VIII-IX. - Stanciu 1998, p. 394-395, nr. 7.E; Németi 1999, p. 57, nr. 37.XI.g; Cosma 2002, p. 167, nr. 20; Cosma 2002b, p. 333, nr. 9/18; Stanciu 2003, p. 270, nr. 4.
43. BEREA-CIUMEŞTI – Grajdurile C.A.P., com. Sanislău, jud. Satu Mare; sec. VIII-IX. - Stanciu 1990, p. 193.
313
- Benkö 1992, p. 51, nr. 1/3; Baltag 2004, p. 169, nr. 9.b.
44. BETEŞTI – Centrul satului, com. Mugeni, jud. Harghita; sec. VII. - Rep. Harghita 2000, p. 155, nr. XXVIII.c/1.(441).
54. BODOGAIA – Zsákalja, jud. Harghita; sec. VII-IX. - Benkö 1992, p. 51, nr. 1/5; Baltag 2004, p. 169, nr. 9.c.
45. BEZID – Sare de mătase / Selyemsó, com. Sângeorgiu de Pădure, jud. Mureş; evul mediu timpuriu. - Rep. Mureş 1995, p. 215-216, nr. LXXII.2.D.
55. BOGHIZ, com. Nuşfalău, jud. Sălaj; sec. VII-VIII/IX. - BăcueŃ-Crişan 2000, p. 522, nr. 2.A; Cosma 2002a, p. 178, nr. 38; Cosma 2002b, p. 335, nr. 11/35.
46. BIHARIA – Zona centrală a incintei cetăŃii de pământ, jud. Bihor; sec. VIII-IX. - Dumitraşcu 1994, p. 187; Cosma 2002a, p. 169, nr. 28; Cosma 2002b, p. 334, nr. 10/26.
56. BOGHIZ, com. Nuşfalău, jud. Sălaj; sec. VII-VIII/IX. - BăcueŃ-Crişan 2000, p. 522, nr. 2.B; Cosma 2002a, p. 178, nr. 39; Cosma 2002b, p. 335, nr. 11/36.
47. BIHARIA – Lutărie 1, jud. Bihor; sec. VIII-IX. - Dumitraşcu 1994, p. 187; Cosma 2002a, p. 170, nr. 30; Cosma 2002b, p. 334, nr. 10/28.
57. BOGHIZ, com. Nuşfalău, jud. Sălaj; sec. IX-X. - BăcueŃ-Crişan 2000, p. 522, nr. 2.C; Cosma 2002a, p. 178-179, nr. 40; Cosma 2002b, p. 335, nr. 11/37.
48. BIHARIA – Lutărie 2, jud. Bihor; sec. VIII-IX şi IX-X. - Dumitraşcu 1994, p. 187, 201-202; Cosma 2002a, p. 171, nr. 31; Cosma 2002b, p. 334, nr. 10/29.
58. BOHOLł, jud. materiale slave. - Horedt 1956, p. 109.
Hunedoara;
59. BOIU – Câmpia veche / Omezö, com. Ciumeghiu, jud. Bihor; sec. VIII-IX. - Rep. Bihor 1974, p. 18; Dumitraşcu 1978, p. 61, nr. 3; Dumitraşcu 1985, p. 58; Cosma 2002a, p. 179, nr. 41; Cosma 2002b, p. 335, nr. 12/38.
49. BIUŞA, com. Benesat, jud. Sălaj; sec. VIII-IX (?). - BăcueŃ-Crişan 2003, p. 317, nr. 1. 50. BOBOTA – Iertaş, jud. Sălaj; sec. VIII-IX. - BăcueŃ-Crişan 2003, p. 318, nr. 2.
60. BOIU MARE – La Pod, jud. Maramureş; sec. VIII-IX. - Iuga 1979-1981, p. 151-153; Stanciu 1992, p. 173, nr. 6.A; Cosma 2002a, p. 179, nr. 42; Cosma 2002b, p. 335, nr. 13/39.
51. BOBOTA – Valea Zănicelului, jud. Sălaj; sec. VIII-IX. - BăcueŃ-Crişan 2003, p. 317-318, nr. 2. 52. BOD, jud. Braşov; sec. VIII-IX. - Rep. Braşov 1995, p. 152, nr. 6.
61. BONłIDA – Castelul Bánffy, jud. Cluj; sec. VIII-X. - Marcu-Istrate, Istrate 2003, p. 5455, nr. 29.
53. BODOGAIA – Hágo, jud. Harghita; sec. VII-IX.
314
71. BREAZA – Moară, jud. Mureş; sec. VII (?). - Horedt 1951, p. 195, nr. 9; Şantierul 1952, p. 327; Rep. Mureş 1995, p. 90, nr. XVII.1.B.
62. BORLA – Boboreta, com. Bocşa, jud. Sălaj; sec. VIII-IX. - BăcueŃ-Crişan 2003, p. 318, nr. 4. 63. BORLA – Kis Rét, com. Bocşa, jud. Sălaj; sec. VIII-IX. - BăcueŃ-Crişan 2003, p. 318-319, nr. 4.
72. BREBU - Pustiniş, jud. CaraşSeverin; sec. VIII-IX. - Rogozea, Popescu 1986, p. 351, nr. II; Rep. Caraş-Severin 2004, p. 40, nr. 35/7.
64. BOZÂNTA MICĂ – Grind, com. Recea, jud. Maramureş; a doua jum. a sec. VII – prima jum. a sec. VIII. - Stanciu 1998, p. 399, nr. 9.A; Cosma 2002a, p. 179, nr. 43; Cosma 2002b, p. 335, nr. 14/40; Stanciu 2003, p. 279, nr. 21.
73. BROŞTENI - Coastă, oraş OraviŃa, jud. Caraş-Severin; sec. VIII-IX. - Bejan 1985-1986, p. ?; łeicu 1987, p. 344, nr. 24; Rep. Caraş-Severin 2004, p. 41, nr. 39/4.
65. BOZÂNTA MICĂ – Unghiu’ Popii, com. Recea, jud. Maramureş; a doua jum. a sec. VII – prima jum. a sec. VIII. - Stanciu 1998, p. 399, nr. 9.B; Cosma 2002a, p. 179, nr. 44; Cosma 2002b, p. 335, nr. 14/41; Stanciu 2003, p. 280, nr. 22.
74. BUNEŞTI – Fundătura lui Kraus, jud. Braşov; sec. VII-IX şi sec. IX-X. - Baltag, Amlacher 1994, p. 174; Baltag 2000, p. 173, nr. 3; Baltag 2004, p. 171, nr. 11.b.
66. BOZIEŞ – Grajduri, com. Nuşfalău, jud. Sălaj; sec. VIII-IX. - BăcueŃ-Crişan 2003, p. 319, nr. 5.
75. CAIANUL MIC – Poduri, jud. BistriŃa-Năsăud; evul mediu timpuriu – sec. VII-X (?). - Gaiu 2000, p. 381, nr. 6 (menŃiune).
67. BOZIEŞ, com. Nuşfalău, jud. Sălaj; sec. VII-VIII/IX. - BăcueŃ-Crişan 2000a, p. 522, nr. 3.A; Cosma 2002a, p. 179, nr. 45; Cosma 2002b, p. 335, nr. 15/42.
76. CARANSEBEŞ – Balta Sărată, jud. Caraş-Severin; sec. VII-XII (?). - Mărghitan 1985, p. 25; Bejan 19851986, p. 230, nr. 1; Rep. Caraş-Severin 2004, p. 44, nr. 46/7.
68. BOZIEŞ, com. Nuşfalău, jud. Sălaj; sec. VII-VIII/IX. - BăcueŃ-Crişan 2000, p. 522, nr. 3.B; Cosma 2002a, p. 179-180, nr. 46; Cosma 2002b, p. 335, nr. 15/43.
77. CARANSEBEŞ – Câmpul lui Andrei, jud. Caraş-Severin; sec. IX-XI. - Bejan, Rogozea 1982, p. 220-222, nr. 5; Bejan 1985-1986, p. 230, nr. 1/d; Mărghitan 1985, p. 25.
69. BRĂDIŞORUL DE JOS, oraş OraviŃa, jud. Caraş-Severin; sec. VIII-IX. - Rep. Caraş-Severin 2004, p. 39, nr. 34/8.
78. CARANSEBEŞ – Câmpul lui Poşta, jud. Caraş-Severin; sec.VII/VIII-IX. - Bejan, Rogozea 1982, p. 220, nr. B2; Mărghitan 1985, p. 27; Bejan 1985-1986, p. 230, nr. 1/b.
70. BREAZA – Cariera de pietriş, jud. Mureş; evul mediu timpuriu. - Şantierul 1952, p. 328; Rep. Mureş 1995, p. 90, nr. XVII.1.C.
315
79. CARANSEBEŞ – Poalele Dealului ZlăghiŃa, jud. Caraş-Severin; sec. VII-VIII/IX. - Bejan, Rogozea 1982, p. 217-218, nr. 1; Mărghitan 1985, p. 26; Bejan 19851986, p. 230, nr. 1/a; Rep. Caraş-Severin 2004, p. 45, nr. 46/14.
88. CECHEŞTI – Paprét, com. Avrămeşti, jud. Harghita; sec. VII/VIIIIX/X. - Beldiman 1990, p. 230, tabel nr. 2; Benkö 1992, p. 72, nr. 3/6; Rep. Harghita 2000, p. 75, nr. II.c/6.(76); Baltag 2004, p. 171, nr. 12.b.
80. CARANSEBEŞ – Sat Bătrân, jud. Caraş-Severin; sec. VIII-IX. - Rep. Caraş-Severin 2004, p. 44, nr. 46/8.
89. CECHEŞTI – Pusztaszölö-oldal, com. Avrămeşti, jud. Harghita; per. avaroslavă (sec. VII-IX - ?). - Benkö 1992, p. 72, nr. 3/9.
81. CARANSEBEŞ – Valea Potocului, jud. Caraş-Severin; sec. VIII-X. - Rep. Caraş-Severin 2004, p. 45, nr. 46/17.
90. CEHEI – Nove, oraş Şimleul Silvaniei, jud. Sălaj; sec. VIII-IX. - BăcueŃ-Crişan 2003, p. 319, nr. 6.
82. CAREI – Kozard, jud. Satu Mare; sec. VIII-IX. - Dumitraşcu 1978, p. 62, nr. 6; Lazin, Hep 1990, p. 79, nr. 5; Stanciu 1998, p. 402, nr. 10.B.III; Cosma 2002, p. 180, nr. 49; Stanciu 2003, p. 272, nr. 10.
91. CHECHIŞ – Deasupra Ciurgăului, com. DumbrăviŃa, jud. Maramureş; a doua jum. a sec. VII – prima jum. a sec. VIII. - Stanciu 1998, p. 404, nr. 14; Cosma 2002a, p. 184, nr. 61; Cosma 2002b, p. 336, nr. 22/53; Stanciu 2003, p. 27, nr. 20.
83. CAłA- SMA-Fermă, jud. Braşov; sec. VIII-IX. - Rep. Braşov 1995, p. 154, nr. 15.
92. CHEDIA MARE – Grădina lui Raffay Dénes, com. Simoneşti, jud. Harghita; sec. IX-X. - Beldiman 1990, p. 230, tabel nr. 3; Rep. Harghita 2000, p. 221, nr. XLVI.e/3.(737).
84. CĂDACIU MARE – Pálffi-kert / Grădina Pálffi, jud. Harghita; per. târzie a migraŃiilor (sec. VIII-IX - ?). - Benkö 1992, p. 120, nr. 16/2.
93. CHEDIA MARE – Vatra satului, com. Simoneşti, jud. Harghita; sec. IX-XI (?). - Benkö 1992, p. 121, nr. 17/1; Rep. Harghita 2000, p. 220, nr. XLVI.e/1.(735).
85. CĂPLENI – Canton C.F.R., jud. Satu Mare; sec. VIII-IX. - Lazin, Hep 1990, p. 79-80, nr. 7; Cosma 2002, p. 182, nr. 56. 86. CĂPUŞUL MARE, jud. Cluj; sec. VIII-IX. - Horedt 1951, p. 195, nr. 10.
94. CHEDIA MARE – Veröfeny, com. Simoneşti, jud. Harghita; sec. IX-X. - Benkö 1992, p. 122, nr. 17/3; Baltag 2004, p. 171, nr. 13.b.
87. CĂRĂSĂU – Dealul Ciosaca, com. Cociuba Mare, jud. Bihor; sec. IX-X. - Rep. Bihor 1974, p. 22, nr. 77; Dumitraşcu 1985, p. 58; Cosma 2002a, p. 182, nr. 58; Cosma 2002b, p. 336, nr. 20/51.
95. CHEŞEREU – Dealul Izvorului / Forrásdomb, com. Cherechiu, jud. Bihor; anii 670-720. - Rep. Bihor 1974, p. 24, nr. 90; Dumitraşcu 1978, p. 76, nr. 3; Dumitraşcu
316
- Stanciu 1998, p. 408, nr. 18.E; Cosma 2002a, p. 186, nr. 71; Cosma 2002b, p. 337, nr. 26/59; Stanciu 2003, p. 275, nr. 15.
1983, p. 91; Cosma 2002b, p. 336-337, nr. 23/54. 96. CHEłANI, jud. Mureş; sec. VIIIIX.
105. CLIT – GureŃul Negrilor, com. Hăşmaş, jud. Arad; sec. IX-X. - Dumitraşcu 1970, p. 149-150, p. 159, n. 2; Blăjan, Dörner 1980, p. 125; Dumitraşcu 1985, p. 58; Cosma 2002a, p. 187, nr. 73; Cosma 2002b, p. 337, nr. 27/60.
- Zrinyi 1976, p. 131, nr. 12; Rep. Mureş 1995, p. 93, nr. XIX.1.A.e. 97. CICLOVA ROMÂNĂ – Sălişte, jud. Caraş-Severin; sec. VIII-IX. - Bejan 1985-1986, p. ?, nr. ?; Rep. Caraş-Severin 2004, p. 50, nr. 57/3.
106. CLOAŞTERF – La Glimee (Cetatea de Sus / Affenburg), com. Saschiz, jud. Braşov; sec. VII-IX. - Baltag, Amlacher 1987-1988, p. 101; Rep. Mureş 1995, p. 207, nr. LXVIII.2.A; Baltag 2000, p. 173, nr. 4; Baltag 2004, p. 171, nr. 14.
98. CICLOVA ROMÂNĂ – Valea Vrani, jud. Caraş-Severin; sec. VIII-IX. - Mărghitan 1985, p. 34; łeicu 1987, p. 341, nr. 19. 99. CICLOVA ROMÂNĂ, Caraş-Severin; sec. VIII-IX. - łeicu 1987, p. 341, nr. 19.
jud.
107. COASTA, com. Şieu Odorhei, jud. BistriŃa-Năsăud; evul mediu timpuriu. - Gaiu 2000, p. 381, nr. 7.c.
100. CIOCMANI, com. Băbeni, jud. Sălaj; sec. VIII-IX. - Bajusz, Tamba 1988, p. 94, nr. 11.a; Cosma 2002a, p. 185, nr. 67; Cosma 2002b, p. 337, nr. 25/56.
108. COCIUBA MARE - Cohăreşti, jud. Bihor; sec. VIII-IX şi sec. IX-X (?). - Dumitraşcu 1978, p. 62, nr. 8; Cosma 2002a, p. 187, nr. 74; Cosma 2002b, p. 337, nr. 28/61.
101. CIPĂU – Sfântu Gheorghe, jud. Mureş; sec. VIII-IX. - Horedt 1957, p. 185; Lazăr 1994, p. 60-61.
109. CORUND – Partea lui Potoş, jud. Harghita; sec. VII. - Rep. Harghita 2000, p. 89, nr. X.b/6.(160).
102. CIUMEŞTI – Bostănărie / Tökös – Ciumeşti IIb, com. Sanislău, jud. Satu Mare; sec. IX-X. - Németi 1997, p. 66, fig. 5; Stanciu 1998, p. 406, nr. 18.A; Cosma 2002a, p. 185-186, nr. 68; Cosma 2002b, p. 337, nr. 26/57; Stanciu 2003, p. 275-276, nr. 15a.
110. CORVINEŞTI – Pe vale, com. Matei, jud. BistriŃa-Năsăud; sec. VIII. - Gaiu 2000, p. 381, nr. 8.
103. CIUMEŞTI – Nagylapos, com. Sanislău, jud. Satu Mare; sec. V-VII. - Németi 1999, p. 53, nr. 36.VI.g.
111. COSNICIU DE JOS – Costileasa, com. Marca, jud. Sălaj; sec. VIII-IX. - BăcueŃ-Crişan 2003, p. 319, nr. 7.
104. CIUMEŞTI – Toröfi Sojás (?), com. Sanislău, jud. Satu Mare: sec. VIIIIX.
112. COSNICIU DE JOS – Sălaş, com. Marca, jud. Sălaj; sec. VIII-IX. - BăcueŃ-Crişan 2003, p. 320, nr. 7.
317
113. COŞERIU – Pe faŃă, com. Urmeniş, jud. BistriŃa-Năsăud; sec. VIIVIII. - Gaiu 2000, p. 382, nr. 9. 114. CRĂGUIŞ – Holda Bolduş, com. Unirea, jud. Hunedoara; evul mediu timpuriu. - Tatu, Popa, Kalmar 1988-1991, p. 95, nr. 15/3.
- Baltag, Amlacher 1994, p. 174, nr. 5; Rep. Mureş 1995, p. 116, nr. XXVIII.2.E; Baltag 2000, p. 173, nr. 5.b; Baltag 2004, p. 173, nr. 22. 123. CRIŞENI – Vatra satului (nr. 48), com. Atid, jud. Harghita; sec. VIII-IX. - Beldiman 1990, p. 230, tabel nr. 5; Rep. Harghita 2000, p. 62, nr. I.b/8(11).
115. CRISTIAN, jud. Sibiu; sec. VIII-
124. CRIŞENI – Alsó-völgy (proprietatea cu nr. 85), com. Atid, jud. Harghita; perioada târzie a migraŃiilor (sec. VIII-IX - ?). - Benkö 1992, p. 104, nr. 13/4.
IX. - Rep. Sibiu 2003, p. 91, nr. 67/8. 116. CRISTUR-ŞIEU, com. ŞieuOdorhei, jud. BistriŃa-Năsăud; sec. VIII-IX. - Gaiu 2000, p. 382, nr. 10.
125. CRIŞENI, com. CraidorolŃ, jud. Satu Mare; sec. VIII-IX. - Lazin, Hep 1990, p. 80, nr. 9; Németi 1999, p. 83, nr. 66.a.2; Cosma 2002a, p. 187, nr. 75; Cosma 2002b, p. 337, nr. 29/62.
117. CRISTURU SECUIESC – Csorgó, jud. Harghita; sec. VII-VIII. - Benkö 1992, p. 180, nr. 22/8; Rep. Harghita 2000, p. 115, nr. XI.d/8.(254); Baltag 2004, p. 172, nr. 17.d.
126. CUCI – Grădina I.A.S., jud. Mureş; evul mediu timpuriu. - Rep. Mureş 1995, p. 112, nr. XXVII.1.C.
118. CRISTURU SECUIESC, jud. Harghita; sec. VII-VIII. - Rep. Harghita 2000, p. 91, nr. XI.a/3.d.(175).
127. CUCI – Hotarul Orosiei, jud. Mureş; sec. VIII-IX. - Lazăr 1994, p. 61.
119. CRISTURU SECUIESC, jud. Harghita; sec. VII-VIII (este posibil ca la nr. ? şi ? să fie vorba de aceeaşi aşezare). - Baltag 2000, p. 177, nr. 4.
128. CUCI, jud. Mureş; sec. VIII (?). - Meşter, Lazarovici 2000, p. 46, nr. 46.
120. CRIŞ – Ciorănel sau Valea Ciorănelului, com. Daneş, jud. Mureş; sec. VII-IX/X. - Rep. Mureş 1995, p. 116, nr. XXVIII.2.D.
129. CULCIU MIC – Dosul Văii / Völgyhát (La grajduri), com. Culciu, jud. Satu Mare; sec. VIII (?). - Lazin, Hep 1990, p. 80, nr. 11; Stanciu 1996, p. 73, nr. 3; Stanciu 1998, p. 412, nr. 24; Cosma 2002a, p. 188, nr. 78; Cosma 2002b, p. 337-338, nr. 31/64.
121. CRIŞ – Fântâna de piatră, com. Daneş, jud. Mureş; sec. VII-IX. - Baltag, Amlacher 1987-1988, p. 101-102, nr. 6; Rep. Mureş 1995, p. 116, nr. XXVIII.2.D; Baltag 2000, p. 173, nr. 5; Baltag 2004, p. 172, nr. 18.b.
130. DAIA – Cânepişte, com. Apold, jud. Mureş; sec. VI/VII-X (?). - Baltag, Amlacher 1994, p. 175-176, nr. 7; Rep. Mureş 1995, p. 48, nr. V.2.C; Baltag 2000, p. 173-174, nr. 6.a; Baltag 2004, p. 173, nr. 21.b.
122. CRIŞ – Unghiul lui Schmidt, com. Daneş, jud. Mureş; sec. VII-VIII/IX.
318
- Uzum, Lazarovici 1974, p. 48.
131. DAIA – Grădina lui Miron, com. Apold, jud. Mureş; evul mediu timpuriu. - Soroceanu et Alii 1977, p. 59; Lazăr 1994, p. 61; Rep. Mureş 1995, p. 48, nr. V.2.E.
140. DOPCA, jud. Braşov; sec. VIIIIX. - Rep. Braşov 1995, p. 159, nr. 31. 141. DOROLł – Fostul I.A.S.-Canal, oraş Satu Mare, jud. Satu Mare; sec. VIIIIX. - Lazin, Hep 1990, p. 80, nr. 15; Cosma 2002a, p. 189, nr. 85; Cosma 2002b, p. 338, nr. 34/68.
132. DAIA – La lac, com. Apold, jud. Mureş; sec. VII-IX. - Baltag, Amlacher 1987-1988, p. ; Baltag, Amlacher 1994, p. 176-177, nr. 11; Rep. Mureş 1995, p. 48, nr. V.2.D; Baltag 2000, p. 174, nr. 6.b; Baltag 2004, p. 172, nr. 21.a.
142. DRENCOVA, jud. Severin, sec. VI-VII. - łeicu 1998, p. 83, n. 118.
133. DĂBÂCA – Zona cimitirului medieval timpuriu, jud. Cluj; sec. VIII-IX. - Popescu 1968, p. 693, nr. 109.
Caraş-
143. DRIGHIU – FaŃă, com. Halmăjd, jud. Bihor; sec. VIII-IX. - BăcueŃ-Crişan 2000, p. 523, nr. 5; Cosma 2002a, p. 190, nr. 87; Cosma 2002b, p. 338, nr. 35/70.
134. DEDRAD – Viile Dedradului, com. Batoş, jud. Mureş; sec. VIII-IX. - Lazăr 1994, p. 61; Rep. Mureş 1995, p. 68-69, nr. IX.2.D.
144. DRIGHIU – Tăul Cucului, com. Halmăjd, jud. Bihor; sec. VII-VIII/IX. - BăcueŃ-Crişan 2000, p. 523, nr. 5; Cosma 2002a, p. 189-190, nr. 86; Cosma 2002b, p. 338, nr. 35/69. 145. DUMBRĂVENI – Curtea Palatului Apafy, jud. Sibiu; sec. VII-VIII. - Munteanu Beşliu 1996, p. 43-44, nr. 91.c.
135. DELURENI – Podul Uilacului, com. Urmeniş, jud. BistriŃa-Năsăud; sec. VII-VIII. - Gaiu 2000, p. 382, nr. 11. 136. DEVA – Complexul agricol roman, jud. Hunedoara; sec. IX-X. - Popescu 1968, p. 686-687, nr. 69; AndriŃoiu, Albu 1969, p. 60.
146. DUMBRĂVENI, jud. Timiş, sec. VI-VIII. - MedeleŃ, Bugilan 1974, p. 87-88, nr. 5.
137. DINDEŞTI – Ograda lui Donca Aurel, nr. 322, com. Andrid, jud. Satu Mare; sec. VI-VII şi sec. VIII-IX. - Németi 1999, p. 26, nr. 12.h.4 şi 12.h.5; Cosma 2002a, p. 189, nr. 82; Cosma 2002b, p. 338, nr. 33/66.
147. ELISENI – Öcsvere, com. Secuieni, jud. Harghita; per. târzie a migraŃiilor. - Benkö 1992, p. 203, nr. 23/6.
138. DIVICI – Magiarske Groble, com. Pojejena, jud. Caraş-Severin, sec. VIII-IX. - Bejan 1985-1986, p. ?, nr. ?; Rep. Caraş-Severin 2004, p. 61, nr. 87/8.
148. FĂRCĂDIU – Măierişte com. Unirea, jud. Hunedoara; evul mediu timpuriu. - Tatu, Popa, Kalmar 1988-1991, p. 95, nr. 17.
139. DIVICI, com. Pojejena, jud. Caraş-Severin; sec. VIII-IX.
319
- Németi 1999, p. 61, nr. 40.g.4; Cosma 2002a, p. 190, nr. 90; Cosma 2002b, p. 338, nr. 36/72.
149. FÂNTÂNIłA – Pe Vale, com. Miceştii de Câmpie, jud. BistriŃa-Năsăud; evul mediu timpuriu (sec. VII-X - ?). - Gaiu 2000, p. 382, nr. 14/a.
160. FOIENI – Sultésztag, jud. Satu Mare; sec. VIII-IX. - Stanciu 1998, p. 415, nr. 31.B; Cosma 2002a, p. 190, nr. 89; Cosma 2002b, p. 338, nr. 36/73.
150. FÂNTÂNIłA – Vatra satului, com. Miceştii de Câmpie, jud. BistriŃaNăsăud; evul mediu timpuriu (sec. VII-X ?). - Gaiu 2000, p. 383, nr. 14/b.
161. GHENCI – Drumul Sânmiclăuşului (?), com. Căuaş, jud. Satu Mare; sec. VIII-IX/X (?). - Németi 1992-1993, p. 60, nr. H; Stanciu 1998, p. 417, nr. 32.D Németi 1999, p. 72, nr. 48.h; Cosma 2002a, p. 191, nr. 93; Cosma 2002b, p. 339, nr. 38/76.
151. FELDIOARA – Valea Vierii, jud. Braşov; sec. VII/VIII-IX. - Sereş 1975, p. 199-201. 152. FELDIOARA – Valea VulcăniŃei, jud. Braşov; sec. VIII-X. - Rep. Braşov 1995, p. 160, nr. 36.
162. GHENCI – Hotarul Sânmiclăuşului, com. Căuaş, jud. Satu Mare; sec. IX-X. - Németi 1992-1993, p. 60, nr. I; Cosma 2002a, p. 191-192, nr. 94; Cosma 2002b, p. 339, nr. 38/77.
153. FELDIOARA, jud. Braşov; sec. VI-VII. - Cronica Buc. 1992, p. 435, nr. 15. 154. FELMER – Calea ai Strâmbă, com. Şoarş jud. Braşov; sec. VII/VIIIIX/X. - Costea 1990-1994, p. 320; Rep. Braşov 1995, p. 160-161, nr. 38.
163. GHENCI – În spatele grădinii imobilului nr. 329, com. Căuaş, jud. Satu Mare; sec. IX-X. - Cosma 2002a, p. 192, nr. 95; Cosma 2002b, p. 339, nr. 38/78.
155. FELMER – Cetatea Mitrii, com. Şoarş, jud. Braşov; sec. VIII-IX. - Costea 1990-1994, p. 320.
164. GHINDARI – Vîrful CetăŃii / La Cetate, jud. Mureş; material slav. - Horedt 1951, p. 198, nr. 23; Lazăr 1994, p. 56; Rep. Mureş 1995, p. 134, nr. XXXVII.1.F.
156. FELMER – Sub Mesteceni, com. Şoarş, jud. Braşov; sec. VIII-IX. - Costea 1990-1994, p. 320.
165. GHIRBOM – Cânepi, com. Berghiu, jud. Alba; evul mediu timpuriu (sec. VII-IX - ?). - Aldea, Stoicovici, Blăjan 1980, p. 151. 166. GHIRBOM – Ghezuini, com. Berghiu, jud. Alba; evul mediu timpuriu (sec. VII-IX - ?). - Aldea, Stoicovici, Blăjan 1980, p. 151.
157. FELMER – Vatra satului, com. Şoarş, jud. Braşov; sec. VIII-IX. - Costea 1990-1994, p. 320. 158. FIRTĂNUŞ – Mács-otoványa, ?, jud. Harghita; evul mediu timpuriu. - Benkö 1992, p. 76, nr. 4/3. 159. FOIENI – Nisipăria veche / Régi homokbánya, jud. Satu Mare; sec. VIII-IX.
320
167. GHIRBOM – Vatra satului şi Împrejurimile satului, com. Berghiu, jud. Alba; sec. VII-IX. - Aldea, Stoicovici, Blăjan 1980, p. 151-153.
174. GORNEA – Bişteg, com. SicheviŃa, jud. Caraş-Severin; sec. IX-X. - Uzum, Lazarovici, Dragomir 1973, p. 412-413, nr. 13; Rep. Caraş-Severin 2004, p. 75, nr. 115/17.
168. GIRIŞUL DE CRIŞ – Gherand, jud. Bihor; sec. IX-X. - Dumitraşcu 1967, p. 77; Dumitraşcu 1978, p. 62-63, nr. 9.a; Dumitraşcu 1986, p. 708, nr. 4; Cosma 2002a, p. 192, nr. 97; Cosma 2002b, p. 339, nr. 39/80.
175. GORNEA – Drăghina, com. SicheviŃa, jud. Caraş-Severin; evul mediu timpuriu. - Rep. Caraş-Severin 2004, p. 76, nr. 115/27. 176. GUŞTERIłA, jud. Sibiu; materiale slave. - Ferenczi et Alii 1950, p. 130.
169. GIRIŞUL DE CRIŞ – Râturi, jud. Bihor; sec. VIII-IX. - Rep. Bihor 1974, p. 36, nr. 182/1; Dumitraşcu 1978, p. 63, nr. 9.b; Dumitraşcu 1986, p. 708, nr. 3; Cosma 2002a, p. 192-193, nr. 98; Cosma 2002b, p. 339, nr. 39/81.
177. HAłEG – Câmpul Mare, jud. Hunedoara; sec. VIII-IX. - Roman, Diaconescu 1999-2000, p. 98-99, nr. 2/2. 178. HAłEG – Grădişte, jud. Hunedoara; evul mediu timpuriu. - Tatu, Popa, Kalmar 1988-1991, p. 96, nr. 21/1.
170. GIRIŞUL DE CRIŞ – Romon, jud. Bihor; sec. VI-VIII (?). - Rep. Bihor 1974, p. 37; Dumitraşcu 1986, p. 708, nr. 5; Cosma 2002a, p. 193, nr. 100; Cosma 2002b, p. 339, nr. 39/82.
179. HAłEG – Promontoriu, jud. Hunedoara; evul mediu timpuriu. - Tatu, Popa, Kalmar 1988-1991, p. 96, nr. 21/9.
171. GIURTELECU ŞIMLEULUI – Cârstor, com. Măierişte, jud. Sălaj; sec. VII-VIII/IX. - BăcueŃ-Crişan 2000, p. 524, nr. 6; Cosma 2002a, p. 193, nr. 101; Cosma 2002b, p. 339, nr. 40/83.
180. HETUR – La Podul Pipeanului, mun. Sighişoara, jud. Mureş; sec. VII-IX şi IX-X. - Baltag 2000, p. 174, nr. 7; Baltag 2004, p. 174, nr. 28.b.
172. GOAGIU – Kerület, com. Avrămeşti, jud. Harghita; sec. VII/VIII-IX. - Beldiman 1990, p. 230, tabel nr. 10; Benkö 1992, p. 7, nr. 5/2; Rep. Harghita 2000, p. 78, nr. II.e/5(93); Baltag 2004, p. 174, nr. 27.
181. HUNEDOARA – Grădina Castelului, jud. Hunedoara; sec. VIII-X. - Luca et Alii 2001, p. 100, nr. 85. 182. IAZ – Podul lui Halczer, com. Plopiş, jud. Splaj; sec. VIII-IX. - BăcueŃ-Crişan 2003, p. 321, nr. 10.
173. GORENI – La Hrean / Tormás, com. Batoş, jud. Mureş; sec. VII şi VIII-IX (?) (sec. IV-XII - ?). - Zrinyi 1976, p. 138, nr. 23.b; Lazăr 1994, p. 62; Rep. Mureş 1995, 69, nr. IX.3.b.
183. ICTAR- Izlaz, com. TopolovăŃuMare, jud. Timiş; evul mediu timpuriu. - Moroz-Pop 1983, p. 473.
321
195. LOłU – Terenul lui Ráduly Ferenc, com. Sângeorgiu de Pădure, jud. Mureş; evul mediu timpuriu. - Rep. Mureş 1995, p. 217, nr. LXXII.4.A.
184. IERMATA-Drumul lui Tunu, com. Seleuş, jud. Arad; perioada medievală timpurie. - Dudaş 1970, p. 358, nr. VIII/2. 185. ILIDIA – Curtea casei nr. 47, jud. Caraş-Severin; sec. VIII-IX. - łeicu 1987, p. 330, n. 31.
196. MARCA – Râturi, jud. Sălaj; sec. VIII-IX. - BăcueŃ-Crişan 2003, p. 321, nr. 12.
186. ILIDIA – Grădina casei nr. 314, jud. Caraş-Severin; sec. VIII-IX. - łeicu 1987, p. 330, n. 31.
197. MATEI – Stanişte, jud. BistriŃaNăsăud; evul mediu timpuriu (sec. VIII-IX - ?). - Gaiu 2000, p. 383, nr. 16/a.
187. ILIDIA – Valea Măscăşeniului, jud. Caraş-Severin; sec. VIII-IX (?). - łeicu 1987, p. 330, nr. 5.
198. MATEI, jud. BistriŃa-Năsăud; sec. VII-VIII. - Gaiu 2000, p. 383, nr. 16/b; Gaiu 2003, p. 109, nr. 30.
188. ILIDIA, (4 puncte pe o distanŃă de 2 km) jud. Caraş-Severin; sec. VIII-IX. - łeicu 1987, p. 330, nr. 5.
199. MĂLÂNCRAV – Valea Viilor, com. Laslea, jud. Sibiu; sec. VII-IX. - Baltag 2000, p. 174, nr. 9; Baltag 2000, p. 174; Rep. Sibiu 2003, p. 125, nr. 125/3; Baltag 2004, p. 174, nr. 30.
189. INEU, oraş, jud. Arad; perioada medievală timpurie. - Dudaş 1970, p. 358, nr. VIII/4. 190. JADANY, jud. Timiş; aşezare avară (?). - Drăgoescu 1995, p. 332, nr. 46.
200. MEDIAŞ – Pe cetate, jud. Sibiu; sec. VI-VII. - Popescu 1959, p. 147, nr. 20; Enciclopedia 2000, p. 157, nr. 3; Protase 2000, p. 157, nr. 2; Rep. Sibiu 2003, p. 130131, nr. 128/10.
191. JUPA – Zidină-Castrul Tibiscum, jud. Caraş-Severin; sec. VI-VII. - łeicu 1998, p. 83; Rep. CaraşSeverin 2004, p. 88, nr. 133/7.a.
201. MEDIŞORU MARE – Borsóföld / Szénakert, com. Simoneşti, jud. Harghita; sec. VI-VII şi per. târzie a migraŃiilor (sec. VIII-IX - ?). - Benkö 1992, p. 125-126, nr. 18/3.
192. LECHINłA – Fizeş, jud. BistriŃa-Năsăud; sec. VIII-IX. - Gaiu 2000, p. 383, nr. 15/b. 193. LECHINłA – La Savinca, jud. BistriŃa-Năsăud; evul mediu timpuriu (sec. VIII-IX - ?). - Gaiu 2000, p. 383, nr. 15/a.
202. MEDIŞORU MARE – Urcuşul cimitirului / Temetö hágo, com. Simoneşti, jud. Harghita; sec. VIII-IX. - Benkö 1992, p. 126, nr. 18/4; Rep. Harghita 2000, p. 225, nr. XLVI.h/10.(759).
194. LECHINłA – Sălişte, com. Iernut, jud. Mureş; sec. VII-VIII. - Popescu 1961, p. 141, nr. 75; Lazăr 1994, p. 63; Rep. Mureş 1995, p. 163-166, nr. XLVII.4.B.
203. MEDIŞORU MIC – Amburus, com. Avrămeşti, jud. Harghita; sec. VIII-IX.
322
- Beldiman 1990, p. 230, tabel nr. 12; Benkö 1992, p. 92, nr. 10/1; Rep. Harghita 2000, p. 79-80, nr. II.f/2(100); Baltag 2004, p. 175, nr. 33.
- Dumitrşcu 1978, p. 63, nr. 10; Dumitraşcu 1979b, p. 161, nr. 1; Cosma 2002b, p. 340, nr. 48/95. 213. MIŞCA – Fântâna Sasului, com. Chişlaz, jud. Bihor; sec. VIII-IX. - Dumitrşcu 1978, p. 63, nr. 10; Dumitraşcu 1979b, p. 161-162, nr. 4; Cosma 2002a, p. 200, nr. 116; Cosma 2002b, p. 340, nr. 48/94.
204. MEREŞTI – Dâmbul Pipaşilor, jud. Harghita; sec. VII-VIII. - Crişan, Popescu, Darvas 2002, p. 204, nr. 141; Crişan et Alii 2004, p. 196198, nr. 122. 205. MICEŞTI – Cigaşe, Alba Iulia, jud. Alba, sec. VII-VIII. - Paul, UrsuŃiu 2000, p. 59-60, nr. 84.
214. MOLDOVA NOUĂ – Oraşul Nou-Măceşti, jud. Caraş-Severin; sec. VIIIIX. - Mărghitan 1985, p. 92.
206. MIERCUREA CIUC – Cioboteni-Grădina Fodor / Fodor-kert, jud. Harghita; sec. VII-VIII. - Rep. Harghita 2000, p. 150, nr. XXVI.b/7.(412).
215. MOLDOVA VECHE – Zona Motelului, oraş Moldova Nouă, jud. CaraşSeverin; sec. VIII-IX. - Uzum 1980, p. 132.
207. MIHALł, jud. Alba; sec. VII. - Horedt 1951, p. 200, nr. 30.
216. MOLDOVA VECHE – Insula Decebal, jud. Caraş-Severin, sec. VIII-IX. - Uzum 1980, p. 132.
208. MIHĂILENI – Veresmart, jud. Harghita; sec. VIII. - János, Kovács 1967, p. 47, nr. IX.29; Rep. Harghita 2000, p. 152, nr. XXVII.b/3.(428).
217. MUGENI – Vizlok, jud. Harghita; sec. VII. - Rep. Harghita 2000, p. 156, nr. XXVIII.f/1.(451).
209. MILCOVENI – Grădinile din deal, jud. Caraş-Severin; sec. VIII-IX. - łeicu 1987, p. 338, nr. 17; Rep. Caraş-Severin 2004, p. 98, nr. 161/3.
218. MURENI – Dükeres (Hüll), com. Vânători, jud. Mureş; sec. VII-IX. - Baltag, Amlacher 1994, p. 179; Baltag 2000, p. 174, nr. 9; Baltag 2004, p. 175, nr. 36.
210. MILCOVENI – Prâsleana/ Moara din Vale, jud. Caraş-Severin; sec. VIII-IX. - łeicu 1987, p. 338, nr. 17; Rep. Caraş-Severin 2004, p. 98, nr. 161/2.
219. NAZNA, com. Sâncraiu de Mureş, jud. Mureş; evul mediu timpuriu. - Rep. Mureş 1995, p. 210, nr. LXX.2.A.
211. MINTIU GHERLII – Ciuleneş, jud. Cluj; evul mediu timpuriu (sec. IV-XII ?). - Meşter, Lazarovici 2001, p. 146, nr. 121.
220. NICOLENI – Grădina parohiei unitariene, com. Simoneşti, jud. Harghita; per. târzie a migraŃiilor (sec. VII-IX - ?). - Benkö 1992, p. 207, nr. 24/2a.
212. MIŞCA – Dealul Borchiş/Coasta Berchi, com. Chişlaz, jud. Bihor; sec. VIIIIX.
221. NOROIENI – Pădure, com. Lazuri, jud. Satu Mare; sec. VII-IX
323
228. NUŞFALĂU, jud. Sălaj; sec. VIII-IX. - BăcueŃ-Crişan 2000a, p. 525, nr. 8.E; Cosma 2002a, p. 206, nr. 130; Cosma 2002b, p. 341, nr. 51/106.
(Stanciu 2003) sau a doua jum. a sec. VII – prima jum. a sec. VIII (?) (Stanciu 1998). - Stanciu 1998, p. 501, nr. 69; Stanciu 2003, p. 277, nr. 17. 222. NUŞFALĂU – Halmak Pataka, jud. Sălaj; sec. VIII-IX. - BăcueŃ-Crişan 2000a, p. 526, nr. 8; Cosma 2002a, p. 205, nr. 125; Cosma 2002b, p. 341, nr. 51/101.
229. NUŞFALĂU, jud. Sălaj; sec. VIII-IX. - BăcueŃ-Crişan 2000a, p. 525, nr. 8.F; Cosma 2002a, p. 206, nr. 131; Cosma 2002b, p. 341, nr. 51/107.
223. NUŞFALĂU2 – Pe valea Almaşului, jud. Sălaj; sec. VIII-IX (?). - Matei 1979, p. 481, nr. 6.b; Stanciu 1998, p. 459-460, nr. 40.B; Cosma 2002a, p. 205, nr. 124; Cosma 2002b, p. 341, nr. 51/100.
230. NUŞFALĂU, jud. Sălaj; sec. VIII-IX. - BăcueŃ-Crişan 2000a, p. 526, nr. 8.G; Cosma 2002a, p. 206, nr. 132; Cosma 2002b, p. 342, nr. 51/108.
224. NUŞFALĂU, jud. Sălaj; sec. VII-VIII. - BăcueŃ-Crişan 2000, p. 524, nr. 8.A; Cosma 2002a, p. 205, nr. 126; Cosma 2002b, p. 341, nr. 51/102.
231. NUŞFALĂU, jud. Sălaj; sec. VII-VIII/IX. - BăcueŃ-Crişan 2000a, p. 526, nr. 8.H; Cosma 2002a, p. 206, nr. 133; Cosma 2002b, p. 342, nr. 51/109.
225. NUŞFALĂU, jud. Sălaj; sec. VIII-IX. - BăcueŃ-Crişan 2000, p. 524-525, nr. 8.B; Cosma 2002a, p. 205-206, nr. 127; Cosma 2002b, p. 341, nr. 51/103.
232. OARłA DE JOS – Vâlceaua Rusului, jud. Maramureş; sec. VIII-IX. - Comşa 1972, p. 212; Stanciu 1992, p. 176-177, nr. 18; Stanciu 1998, p. 461462, nr. 41; Cosma 2002a, p. 207, nr. 134; Cosma 2002b, p. 342, nr. 52/110.
226. NUŞFALĂU, jud. Sălaj; sec. VIII-IX. - BăcueŃ-Crişan 2000, p. 525, nr. 8.C; Cosma 2002a, p. 206, nr. 128; Cosma 2002b, p. 341, nr. 51/104.
233. OCNA SIBIULUI, jud. Sibiu; evul mediu timpuriu. - Horedt 1951, p. 200; Rep. Sibiu 2003, p. 159, nr. 155/29. 234. ODORHEIU SECUIESC – PiaŃa LibertăŃii, jud. Harghita; sec. VI-VII. - Rep. Harghita 2000, p. 170, nr. XXXII.a/10.(517).
227. NUŞFALĂU, jud. Sălaj; sec. VIII-IX. - BăcueŃ-Crişan 2000a, p. 525, nr. 8.D; Cosma 2002a, p. 206, nr. 129; Cosma 2002b, p. 341, nr. 51/105.
235. OGRA – Fermă, jud. Mureş; evul mediu timpuriu. - Lazăr 1994, p. 64.
2
Aşezarea se află la circa 1 km N-V de zona tumulilor descoperiŃi la Nuşfalău; este posibil să fie vorba de aşezarea sau una dintre aşezările corespunzătoere acestei necropole (Stanciu 1998, p. 460).
236. ORADEA – Ioşia, jud. Bihor; sec. VIII-IX.
324
- Crişan 1992, p. 14-15; Cosma 2002a, p. 208, nr. 136; Cosma 2002b, p. 342, nr. 53/112.
246. PARłA – Podul Turcului, com. Şag, jud. Timiş; sec. VIII-IX. - Bejan 1985-1986, p. 232, nr. 8/c.
237. ORADEA – Pepinieră, jud. Bihor; sec. IX-X. - Bulzan, Fazecaş, Ghemiş 1999, p. 76, nr. 94.II.B.
247. PARłA – Şurka Bara, com. Şag, jud. Timiş; sec. VIII-IX. - Bejan 1985-1986, p. 232, nr. 8/b. 248. PÂNCOTA – Sub Dealul Pâncotei, jud. Arad; perioada medievală timpurie. - Dudaş 1970, p. 358, nr. VIII/3.
238. ORADEA – Salca-GheŃărie, jud. Bihor; sec. VII-IX. - Rep. Bihor 1974, p. 49; Dumitraşcu 1978, p. 63, nr. 12; Dumitraşcu 1979a, p. 809; Dumitraşcu 1986, p. 709, nr. 8-9 şi n. 268-269; Cosma 2002a, p. 207, nr. 135.c1; Cosma 2002b, p. 342, nr. 53/111.
249. PELEŞ – Liget, com. Lazuri, jud. Satu Mare; sec. VI-VII. - Stanciu 2004, p. 354, nr. 5. 250. PERICEI, jud. Sălaj; sec. VIII-IX
239. ORAVIłA – Serele din OraviŃa, jud. Caraş-Severin; sec. VII-VIII-IX. - łeicu 1987, p. 344, nr. 23; Rep. Caraş-Severin 2004, p. 107, nr. 177/3.
(?). - BăcueŃ-Crişan 2003, p. 321-322, nr. 13. 251. PERICEI, jud. Sălaj; sec. VIII-IX
240. ORĂŞTIE – Punctul X5, jud. Hunedoara; sec. VIII-X. - Luca et Alii 1995, p. 64-65, nr. 89.
(?).
241. OłENI – Bontapatak, jud. Harghita; sec. VIII-XI. - Ferenczi, Ferenczi 1967, p. 43-53; Baltag 2004, p. 176, nr. 39.
252. PESCARI – Culă, jud. CaraşSeverin; sec. VIII-IX/X. - Uzum, Lazarovici 1974, p. 49; Bejan 1985-1986, p. 232, nr. 9.
242. OZD, com. Bichiş, jud. Mureş; evul mediu timpuriu. - Zrinyi 1976, p. 143, nr. 34; Rep. Mureş 1995, p. 79, nr. XIV.4.A.g.
253. PEŞTEANA – Movilă, com. Densuş, jud. Hunedoara; evul mediu timpuriu. - Tatu, Popa, Kalmar 1988-1991, p. 97, nr. 35/1.
- BăcueŃ-Crişan 2003, p. 322, nr. 13.
243. PARłA – Insula Turcului/Cărbunari-la Gostat, com. Şag, jud. Timiş; evul mediu timpuriu. - Bejan 1985-1986, p. 232, nr. 8/d.
254. PEŞTENIłA – Haltă, com. Densuş, jud. Hunedoara; evul mediu timpuriu. - Tatu, Popa, Kalmar 1988-1991, p. 98, nr. 36/1.
244. PARłA – La pompă, com. Şag, jud. Timiş; evul mediu timpuriu. - Bejan 1985-1986, p. 232, nr. 8/e.
255. PETRANI – În aval de sat, com. Pocola, jud. Bihor; sec. VIII. - Dumitraşcu, Hadnagy 1980, p. 517519; Dumitraşcu 1985, p. 58; Cosma
245. PARłA – ParŃa-Tell nr. 1, com. Şag, jud. Timiş; sec. VIII-IX. - Bejan 1985-1986, p. 232, nr. 8/a.
325
264. PORłILE DE FIER ALE TRANSILVANIEI – Tapae, com. Sarmisegetusa, jud. Hunedoara; evul mediu timpuriu. - Tatu, Popa, Kalmar 1988-1991, p. 98, p. 39/3.
2002a, p. 213, nr. 145; Cosma 2002b, p. 343, nr. 58/118. 256. PETRANI – Piatra Petranilor, com. Pocola, jud. Bihor; sec. VIII. - Dumitraşcu, Hadnagy 1980, p. 517519; Dumitraşcu 1985, p. 58; Cosma 2002a, p. 213, nr. 144; Cosma 2002b, p. 343, nr. 58/117.
265. PORUMBENII MARI – Malomoldal, ?, jud. Harghita; per. târzie a migraŃiilor (sec. VIII-IX - ?) sau poate per. arpadiană. - Benkö 1992, p. 112, nr. 15/11.
257. PIR – Holmul mare / Várgánczmic, jud. Satu Mare; sec. VIII-IX. - Dumitraşcu 1978, 64, nr. 13; Lazin, Hep 1990, p. 81-82, nr. 21; Stanciu 1998, p. 476, nr. 43; Cosma 2002a, p. 213-214, nr. 147; Cosma 2002b, p. 343, nr. 60/120; Stanciu 2003, p. 278, nr. 18.
266. PRISLOP – Ograde, com. Boiu Mare; sec. VIII-IX. - Iuga 1979-1981, p. 152, fig. 3, 4 şi 5; Stanciu 1998, p. 482, nr. 46; Cosma 2002a, p. 216, nr. 153; Cosma 2002b, p. 343, nr. 64/126.
258. PIR, jud. Satu Mare; sec. IX-X. - Németi 1999, p. 30, nr. 14.d.2. 259. PLOPIŞ – Rovină, jud. Sălaj; sec. VIII-IX. - BăcueŃ-Crişan 2000a, p. 527, nr. 11; Cosma 2002a, p. 214, nr. 148; Cosma 2002b, p. 343, nr. 61/121.
267. RĂDULEŞTI – Grădina Turcaş Floare, com. CraidorolŃ, jud. Satu Mare; sec. VIII-IX. - Stanciu 1998, p. 482-483, nr. 47; Németi 1999, p. 18, nr. 5.a.2; Cosma 2002b, p. 343-344, nr. 65/127.
260. PLOPIŞ – Şest Nojeşti, jud. Sălaj; sec. VIII-IX. - BăcueŃ-Crişan 2000a, p. 527, nr. 11; Cosma 2002a, p. 214, nr. 149; Cosma 2002b, p. 343, nr. 61/122.
268. RECEA – Valea Călăbuciu, com. VâeşolŃ, jud. Sălaj; sec. IX-X. - BăcueŃ-Crişan 2000, p. 528, nr. 13; Cosma 2002a, p. 217, nr. 158; Cosma 2002b, p. 344, nr. 68/131.
261. PLOPIŞ – Perimetru, jud. Sălaj; sec. VIII-IX. - BăcueŃ-Crişan 2000a, p. 527, nr. 11; Cosma 2002a, p. 214, nr. 150; Cosma 2002b, p. 343, nr. 60/123.
269. RECEA – Valea Suldubii, com. VârşolŃ, jud. Sălaj; sec. VIII-IX. - BăcueŃ-Crişan 2000, p. 528, nr. 13; Cosma 2002a, p. 217, nr. 159; Cosma 2002b, p. 344, nr. 68/132.
262. POJEJENA, jud. Caraş-Severin; sec. VIII-IX. - Uzum, Lazarovici 1974, p. 48.
270. RECI – Telek, jud. Covasna; sec. IX-X. - Popescu 1958, p. 143, nr. 22; Rep. Covasna 1998, p. 121-122, nr. XXVIII.c.10.(455).
263. POPENI – Racovă, com. Mirşid, jud. Sălaj; sec. VIII-IX. - BăcueŃ-Crişan 2000a, p. 527, nr. 12; Cosma 2002a, p. 214, nr. 151; Cosma 2002b, p. 343, nr. 63/125.
271. REMETEA MARE, jud. Timiş; sec. VIII-IX. - Bejan 1985-1986, p. 232, nr. 10.
326
280. SARMISEGETUSA-ULPIA – Amfiteatrul roman şi Templul Augustaliilor, etc., jud. Hunedoara; sec. VIVII şi VIII-IX. - Popa et Alii 1979, p. 315.
272. ROGNA – Grădinile caselo nr. 19, 20, 21, com. Ileanda, jud. Sălaj; sec. VIII-IX. - Bajusz, Tamba 1988, p. 93, nr. 3.e; Cosma 2002a, p. 217, nr. 161; Cosma 2002b, p. 344, nr. 69/134.
281. SASCHIZ – Pârâul Etzung, jud. Mureş; sec. VII-IX şi IX-X. - Baltag, Amlacher 1994, p. 180, nr. 17; Rep. Mureş 1995, p. 207, nr. LXVIII.1.D; Baltag 2000, p. 174, nr. 10; Baltag 2004, p. 176, nr. 43.b.
273. ROGNA – La Poduri, com. Ileanda, jud. Sălaj; sec. VIII-IX. - Bajusz, Tamba 1988, p. 93, nr. 3.d; Cosma 2002a, p. 217, nr. 160; Cosma 2002b, p. 344, nr. 69/133.
282. SATU NOU – Pârâul Dolii (?), com. Cetate, jud. BistriŃa-Năsăud; sec. VIIVIII/IX. - Gaiu 2000, p. 383, nr. 18; Gaiu 2003, p. 111, nr. 37.
274. ROIT – Ferma legumicolă nr. 2, com. Cefa, jud. Bihor; sec. VIII-IX. - Crişan 1990, p. 137; Cosma 2002b, p. 344, nr. 70/135. 275. ROMITA – Castrul roman, com. Românaşi, jud. Sălaj; sec. IX-X. - BăcueŃ-Crişan 2000, p. 528, nr. 14.
283. SĂCUIENI – Cartierul Ńigănesc, jud. Bihor; sec. IX-X (?). - Cosma 2002a, p. 222, nr. 175; Cosma 2002b, p. 345, nr. 75/144.
276. RUS – Şesul lui Măican, jud. Sălaj; sec. VIII-IX. - Bajusz, Tamba 1988, p. 92, nr. 1; Cosma 2002a, p. 218, nr. 163; Cosma 2002b, p. 344, nr. 71/136.
284. SĂLAŞURI – Téglásdülö, con. VeŃca, jud. Mureş; sec. VIII-IX. - Popescu 1961, p. 138, nr. 51. 285. SĂRĂUD – Puszta Szentmiklós, oraş Tăşnad, jud. Satu Mare; sec. VIII-X. - Németi 1999, p. 90, nr. 84.a.5; Cosma 2002, p. 224, nr. 181.
277. SANISLĂU – Bostănărie / Tökös, jud. Satu Mare; sec. VIII-IX. - Stanciu 1998, p. 485, nr. 49.C; Cosma 2002a, p. 219, nr. 168; Cosma 2002b, p. 344-345, nr. 72/139; Stanciu 2003, p. 278-279, nr. 19a.
286. SĂRMAŞU – SecŃia de mecanizare / Fostul C.A.P., jud. Mureş; sec. VI-VII. - Rep. Mureş 1995, p. 208, nr. LXIX.1.A.
278. SANISLĂU – Sanislău I-II-III (?), jud. Satu Mare; sec. VIII-IX. - Stanciu 1998, p. 484, nr. 49.A.II; Cosma 2002a, p. 219, nr. 167; Cosma 2002b, p. 344, nr. 72/138; Stanciu 2003, p. 278, nr. 19.
287. SÂNCRAIUL SILVANIEI – Laz, com. Dobrin, jud. Sălaj; sec. IX-X. - Matei 1980, p. 236, nr. 2; Stanciu 1998, p. 489, nr. 53; Cosma 2002a, p. 226, nr. 184; Cosma 2002b, p. 345, nr. 78/148.
279. SANTĂUL MIC, com. Borş, jud. Bihor; sec. IX-X. - Dumitraşcu 1978, p. 64-65, nr. 16; Cosma 2002a, p. 220, nr. 170; Cosma 2002b, p. 345, nr. 73/140.
288. SÂNGEORGIU DE MUREŞ – Dealul Bunii (?), jud. Mureş; sec. VIII-IX.
327
297. SFÂNTU GHEORGHE – Grădina lui Kula, jud. Covasna; sec. IX-X. - Rep. Covasna 1998, p. 128, nr. XXIX.c.19.(501).
- Popescu 1958, p. 142, nr. 12; Rep. Mureş 1995, p. 211-212, nr. LXXI.1.A. 289. SÂNGEORGIU DE MUREŞ – Sub Gheara / Gyéra-alja, jud. Mureş; sec. VIII-IX. - Rep. Mureş 1995, p. 212, nr. LXXI.1.B.
298. SIBIEL – La Chilii, com. Sălişte, jud. Sibiu; sec. VII-X. - Rep. Sibiu 2003, p. 190, nr. 213/3. 299. SIGHIŞOARA – Aurel Vlaicu / La Grajduri/Saivane, jud. Mureş; sec. VIIIX şi IX-X. - Baltag, Amlacher 1994, p. 181-183; Rep. Mureş 1995, p. 237, nr. LXXVII.3.C; Baltag 2000, p. 175, nr. 12.b; Baltag 2004, p. 177, nr. 45.g.
290. SÂNGEORGIU DE MUREŞ – Vârful dealului, jud. Mureş; sec. VII. - Rep. Mureş 1995, p. 213, nr. LXXI.1.D. 291. SÂNNICOLAUL ROMÂN – La Ier, com. Cefa, jud. Bihor; sec. VIII-IX. - Dumitraşcu, Crişan 1988, p. 41; Cosma 2002a, p. 226, nr. 183; Cosma 2002b, p. 345, nr. 77/147.
300. SIGHIŞOARA – Cânepişti / Hanfau, jud. Mureş; sec. VII-IX. - Rep. Mureş 1995, p. 227, nr. LXXVII.1.E.
292. SÂNTANDREI – La Pepinieră, mun. Oradea, jud. Bihor; sec. IX-X. - Dumitraşcu 1978, p. 65, nr. 18; Iuhas 1978, p. 495; Dumitraşcu 1986, p. 709, nr. I/12; Cosma 2002a, p. 227, nr. 185; Cosma 2002b, p. 346, nr. 79/149.
301. SIGHIŞOARA – Cetatea Uriaşilor / Hanechburg, jud. Mureş; sec. VII-VIII. - Rep. Mureş 1995, p. 234, nr. LXXVII.1.M.
293. SEBEŞ – Podul Pripocului, jud. Hunedoara; sec. IX. - Popescu 1967, p. 524, nr. 19.
302. SIGHIŞOARA – Lângă / Sub Podmoale, jud. Mureş; sec. VII-IX. - Baltag, Amlacher 1994, p. 183; Rep. Mureş 1995, p. 231, nr. LXXVII.1.H; Baltag 2000, p. 175, nr. 12.d; Baltag 2004, p. 178, nr. 45.j.
294. SECĂŞENI, com. Ticvaniu Mare, jud. Caraş-Severin; evul mediu timpuriu. - Rep. Caraş-Severin 2004, p. 124, nr. 236/1.
303. SIGHIŞOARA – Valea Cânepii (Hanfău, Cânepişti, În fundătură), jud. Mureş; sec. VII-VIII/IX. - Baltag, Amlacher 1994, p. 184; Rep. Mureş 1995, p. 227, nr. LXXVII.1.E; Baltag 2000, p. 175-176, nr. 12.e; Baltag 2004, p. 178, nr. 45.k.
295. SECUIENI – Pad, comună, jud. Harghita; per. târzie a migraŃiilor (sec. VIII-IX - ?). - Benkö 1992, p. 250, nr. 28/3. 296. SELEUŞU MARE – În Tău, com. Daneş, jud. Mureş; sec. VII-IX. - Baltag, Amlacher 1994, p. 181; Rep. Mureş 1995, p. 117, nr. XXVIII.3.B; Baltag 2000, p. 175, nr. 11; Baltag 2004, p. 177, nr. 181.
304. SILVAŞU DE JOS – Între ogrăzi, oraş HaŃeg, jud. Hunedoara; evul mediu timpuriu. - Tatu, Popa, Kalmar 1988-1991, p. 100, nr. 51/1.
328
313. SUPLACUL DE BARCĂU – Duleul lui Pintea, jud. Bihor; sec. VIII-IX. - Dumitraşcu 1978, p. 65-66, nr. 20; Cosma 2002a, p. 228, nr. 190; Cosma 2002b, p. 346, nr. 81/152.
305. SIMONEŞTI – Intravilan, jud. Harghita; sec. VIII-X. - Baltag 2004, p. 178, nr. 46.a. 306. SIMONEŞTI – Sediul fostului C.A.P., jud. Harghita; sec. VIII-X. - Rep. Harghita 2000, p. 233, nr. XLVI.l/8.(791).
314. SUPLACUL DE BARCĂU – Lapiş, jud. Bihor; sec. IX (?). - Rep. Bihor 1974, p. 71-72; Cosma 2002a, p. 228, nr. 191; Cosma 2002b, p. 346, nr. 81/153.
307. SOCOLARI – Lunca apei Socolarului, com. Ciclova Română, jud. Caraş-Secerin; sec. VIII-X. - łeicu 1987, p. 335, nr. 9; Rep. Caraş-Severin 2004, p. 127, nr. 244/3.
315. ŞAEŞ – În Wosen, com. Apold, jud. Mureş; sec. VII-VIII/IX. - Baltag, Amlacher 1994, p. 188, nr. 32; Rep. Mureş 1995, p. 50, nr. V.3.J; Baltag 2000, p. 176, nr. 14; Baltag 2004, p. 179, nr. 49.a.
308. SOROMICLEA – Valea Soromiclea / Sandau, mun. Sighişoara, jud. Mureş; sec. VI-VIII. - Rep. Mureş 1995, p. 238, nr. LXXVII.6.C.
316. ŞAPARTOC – Intravilan-Lângă pod, com. Albeşti, jud. Mureş; sec. VIIVIII. - Baltag, Amlacher 1994, p. 189, nr. 35; Rep. Mureş 1995, p. 45, nr. III.5.C; Baltag 2004, p. 179, nr. 50.a.
309. STEJĂRENI – Calea Strâmbă, jud. Mureş; sec. VII-IX. - Baltag, Amlacher 1987-1988, p. 106; Rep. Mureş 1995, p. 117-118, nr. XXVIII.4.B; Baltag 2000, p. 176, nr. 13.b; Baltag 2004, p. 179, nr. 48.b.
317. ŞAPARTOC – Pârâul Pietros, com. Albeşti, jud. Mureş; sec. VII-VIII/IX. - Baltag, Amlacher 1994, p. 188-189, nr. 34; Rep. Mureş 1995, p. 44, nr. III.5.B; Baltag 2000, p. 176-177, nr. 15; Baltag 2004, p. 179, nr. 50.b.
310. STEJĂRENI – În Ment, jud. Mureş; sec. VII-VIII/IX. - Baltag, Amlacher 1987-1988, p. 106; Rep. Mureş 1995, p. 118, nr. XXVIII.4.F; Baltag 2000, p. 176, nr. 13.a; Baltag 2004, p. 179, nr. 48.a.
318. ŞEICA MICĂ, jud. Sibiu; sec. VI-VIII. - Rep. Sibiu 2003, p. 213, nr. 221/12.
311. STEJĂRENI – În Poieni, jud. Mureş; sec. VII-VIII. - Baltag, Amlacher 1987-1988, p. 106; Rep. Mureş 1995, p. 117-118, nr. XXVIII.4.C; Baltag 2004, p. 179, nr. 48.c.
319. ŞICULA – Cotul Morii, jud. Arad; sec. IX-X. - BăcueŃ 1998, p. 57; Cosma 2002a, p. 232, nr. 195; Cosma 2002b, p. 346, nr. 83/156.
312. STEJĂRENI – Poarta FânaŃei (Haltsken), jud. Mureş; VII-VIII/IX. - Rep. Mureş 1995, p. 118, nr. XXVIII.4.H; Baltag 2000, p. 176, nr. 13.c; Baltag 2004, p. 179, nr. 48.d.
320. ŞICULA – Paisa, jud. Arad; sec. VII/VIII-IX. - BăcueŃ, Bordi 1996, p. 95; Rep. Arad 1999, p. 122; Cosma 2002a, p. 231-232, nr. 194; Cosma 2002b, p. 346, nr. 83/155.
329
321. ŞIMLEUL SILVANIEI – Măgura Şimleului / La observator, jud. Sălaj; sec. VII, posibil şi sec. VIII. - Matei 1979, p. 485, nr. 9.c; Stanciu 1998, p. 490-491, nr. 56.B; BăcueŃ-Crişan 1999-2000, p. 316-324, nr. V.
VI-VII, dar mai probabil a doua jum. a sec. VII. - Lazin, Hep 1990, p. 82-83, nr. 27; Stanciu 1998, p. 491-492, nr. 59; Cosma 2002a, p. 234, nr. 205; Cosma 2002b, p. 347, nr. 88/164.
322. ŞIMLEUL SILVANIEI – Miliceri Tag, jud. Sălaj; sec. VIII-IX. - BăcueŃ-Crişan 2003, p. 322-323, nr. 16.
331. TÂRGU SECUIESC, jud. Covasna; sec. VI-VII. - Rep. Covasna 1998, p. 142, nr. XXXII.c.9.k.(569).
323. ŞIMLEUL SILVANIEI – Nagy Pista, jud. Sălaj; sec. VIII-IX/X (?). - BăcueŃ-Crişan 1999-2000, p. 314316, nr. IV; Cosma 2002a, p. 232, nr. 196; Cosma 2002b, p. 346, nr. 84/157.
332. TICVANIU MARE – Ferma Pomicolă nr. 2, jud. Caraş-Severin; sec. VIII-IX. - Gumă 1993, p. 296; Rep. CaraşSeverin 2004, p. 132, nr. 261/4.
324. ŞINTEREAG, jud. BistriŃaNăsăud; sec. VIII-IX. - Gaiu 2000, p. 385, nr. 23. 325. ŞIRIA, jud. Arad; perioada medievală timpurie. - Dudaş 1970, p. 358, nr. VIII/1.
333. TIMIŞOARA – Cioreni, jud. Timiş; sec. VIII-IX. - Mărghitan 1985, p. 139. 334. TIMIŞOARA – Freidorf-Hladik, jud. Timiş; sec. VII-VIII. - Lazarovici, Resch, Germann 1983, p. 40; Bejan 1985-1986, p. 232, nr. 11/a; Bejan 1995, p. 78.
326. ŞOIMUŞU MARE – Péterkovacs, jud. Harghita; sec. VII-VIII. - Benkö 1992, p. 130, nr. 19/6; Baltag 2004, p. 180, nr. 52.b.
335. TIMIŞOARA, jud. Timiş; sec. VIII-IX. - MedeleŃ, Bugilan 1974, p. 87, nr. 4.
327. ŞOIMUŞU MIC – Lok, jud. Harghita; per. tŃrzie a migraŃiilor (sec. VIIIIX - ?). - Benkö 1992, p. 96, nr. 11/5.
336. TIREAM – Dealul cânepii / Kendereshalom, jud. Satu Mare; a doua jum. a sec. VI – prima jum. a sec. VII sau/şi VII-VIII. - Lazin, Hep 1990, p. 83, nr. 28; Stanciu 1998, p. 492, nr. 60; Németi 1999, p.20, nr. 8.a.4.
328. TAUł – Dealul Rujelor, jud. Arad; sec. VIII-IX. - Pădureanu 1985, p. 40, nr. XXXIII.B; Pădureanu 1987, p. 33, nr. 3; Cosma 2002a, p. 233-234, nr. 202; Cosma 2002b, p. 347, nr. 87/163.
337. TURDAŞ, jud. Hunedoara; sec. VII-IX sau sec. VII şi sec. IX (?). - Horedt 1951, p. 206, nr. 48; Horedt 1956, p. 111.
329. TĂRCEŞTI – Rét, jud. Harghita; sec. VII-VIII. - Benkö 1992, p. 244, nr. 26/6; Baltag 2004, p. 180, nr. 54.d.
338. TURDENI – Teritoriul localităŃii, ?, jud. Harghita; per. târzie a migraŃiilor (sec. VIII-IX - ?). - Benkö 1992, p. 246, nr. 27/2.
330. TĂTĂREŞTI – Dealul tătarilor, com. Viile-Satu Mare, jud. Satu Mare; sec.
330
348. VAMA – Rusnicea, jud. Satu Mare; sec. VIII-IX. - Lazin, Hep 1990, p. 83, nr. 31; Stanciu 1998, p. 499, nr. 65; Cosma 2002a, p. 236, nr. 214; Cosma 2002b, p. 348, nr. 93/172.
339. TURENI – Poderei, jud. Cluj; sec. VIII-XIV (?). - Maxim, Crişan, Wittenberger 2006, p. 377-378, nr. 203. 340. łAGU – Droburi, com. Budeşti, jud. BistriŃa-Năsăud; sec. VII-VIII. - Gaiu 2000, p. 385, nr. 25.
349. VALEA HOTARULUI – La pod, com. Albeşti, jud. Mureş; sec. VII-IX. - Baltag, Amlacher 1994, p. 189; Baltag 2000, p. 177, nr. 16.
341. łIGAU – Fizeş, com. LechinŃa, jud. BistriŃa-Năsăud; sec. VIII-IX. - Gaiu 2000, p. 386, nr. 26.
350. VĂLENII ŞOMCUTEI – Tog, com. Şomcuta Mare, jud. Maramureş; sec. VIII. - Iuga 1979-1981, p. 151-153; Stanciu 1992, p. 182, nr. 35.A; Stanciu 1998, p. 499-500, nr. 66.A; Cosma 2002a, p. 236, nr. 215; Cosma 2002b, p. 348, nr. 94/173.
342. łIGMANDRU – În Hoghia, com. Daneş, jud. Mureş; sec. VII-IX. - Baltag, Amlacher 1987-1988, p. 107; Rep. Mureş 1995, p. 186, nr. LVI.4.B. 343. UNIMĂT – Dâlboci, com. Acâş, jud. Satu Mare; sec. VIII-IX (?). - Dumitraşcu 1969b, p. 45; Dumitraşcu 1978, p. 66-67, nr. 23; Lazin, Hep 1990, p. 83, nr. 30; Stanciu 1998, p. 494-495, nr. 63; Cosma 2002a, p. 234, nr. 206; Cosma 2002b, p. 347, nr. 89/165.
351. VĂLENII ŞOMCUTEI – Ograda Budenilor, com. Şomcuta Mare, jud. Maramureş; sec. VIII-IX. - Stanciu 1992, p. 182, nr. 35.B; Stanciu 1998, p. 500, nr. 66.B; Cosma 2002a, p. 236, nr. 216; Cosma 2002b, p. 348, nr. 94/174.
344. VAD – Cimitir, com. Sântămărie, jud. Hunedoara; evul mediu timpuriu. - Tatu, Popa, Kalmar 1988-1991, p. 102, nr. 63/1.
352. VĂLURENI, com. Cristeşti, jud. Mureş; sec. VII-VIII. - Rep. Mureş 1995, p. 108, nr. XXV.2.A.b.
345. VALCĂU DE JOS, jud. Sălaj; sec. VII-VIII sau VIII-IX (?). - BăcueŃ-Crişan 2000, p. 529, nr. 16; Cosma 2002a, p. 235, nr. 209; Cosma 2002b, p. 347, nr. 91/168; BăcueŃ-Crişan 2003, p. 323, nr. 17.
353. VÂRCIOROVA, com. BolvaşniŃa, jud. Caraş-Severin; evul mediu timpuriu. - Rep. Caraş-Severin 2004, p. 142, nr. 288/2. 354. VERMEŞ – GlodeŃ, com. LechinŃa, jud. BistriŃa-Năsăud; sec. VII-IX. - Gaiu 2000, p. 386, nr. 27.
346. VALEA IZVOARELOR – Domocla, jud. Mureş; evul mediu timpuriu. - Lazăr 1994, p. 64.
355. VIDACUT – Centru, nr. 161, jud. Harghita; sec. VII-VIII – per. târzie a migraŃiilor. - Beldiman 1990, p. 230, tabel nr. 17; Benkö 1992, p. 82, nr. 6/2b.
347. VALEA LUI MIHAI – Dieneş, jud. Bihor; sec. VIII-IX. - Cosma 2002a, p. 236, nr. 213; Cosma 2002b, p. 348, nr. 92/171.
331
356. VIILE-SATU MARE – Dealul Mare, jud. Satu Mare; sec. VIII-IX. - Lazin, Hep 1990, p. 83, nr. 32; Stanciu 1998, p. 500, nr. 67; Cosma 2002a, p. 237, nr. 218; Cosma 2002b, p. 348, nr. 95/175.
361. ZALHA – Arinoasa, jud. Sălaj; sec. VIII-IX. - BăcueŃ-Crişan 2000, p. 529, nr. 18; Cosma 2002a, p. 241, nr. 226; Cosma 2002b, p. 348, nr. 98/181. 362. ZALNOC – Aristie, com. Bobota, jud. Sălaj; sec. VIII-IX. - BăcueŃ-Crişan 2003, p. 323, nr. 18.
357. VISULA – FeŃişoară, com. Miceştii de Câmpie, jud. BistriŃa-Năsăud; sec. VIII-IX. - Gaiu 2000, p. 386, nr. 28.
363. ZALNOC – Pustă, com. Bobota, jud. Sălaj; sec. VIII-IX. - BăcueŃ-Crişan 2003, p. 323, nr. 18.
358. VRĂNIUł – Livezi, com. Răcăşdia, jud. Caraş-Severin; sec. VIII-IX. - łeicu 1987, p. 343, nr. 21; Rep. Caraş-Severin 2004, p. 144, nr. 294/5.
364. ZAU DE CÂMPIE – Între pâraie / Hodaia oilor, jud. Mureş; sec. VIVII. - Rep. Mureş 1995, p. 285, nr. XCVII.1.N.
359. VULCAN – Intravilan, com. Apold, jud. Mureş; sec. VII-VIII. - Baltag 2004, p. 181, nr. 58.
365. ZĂUAN – Dâmbu Cimitirului, com. Ip, jud. Sălaj; sec. VIII-IX. - BăcueŃ-Crişan 2003, p. 323, nr. 19
360. VULCAN – Vulcan II, com. Apold, jud. Mureş; sec. VII-VIII. - Baltag, Amlacher 1994, p. 190, nr. 38; Rep. Mureş 1995, p. 51, nr. V.4.C.
332
Anexa 2 LocuinŃe „pur şi simplu”!
1. ALBA IULIA, judeŃul Alba, punctul Monetărie, 1 locuinŃă, secolele IX-X (?), repertoriu numărul 4.
14. BRATEI, Sibiu, Aşezarea 1, 2 loc., sec. VI-VII, rep. nr. 28. 15. CĂMIN, Satu Mare, Podul Crasnei, 1 loc., sec. IX-X, rep. nr. 37.
2. ALBA IULIA, Alba, Societatea Monolit, 1 loc., sec. VII sau VII-VIII, rep. nr. 7.
16. CERNAT, Covasna, Grădina Konnáth, 1 loc., sec. VIII, rep. nr. 42.
3. ALBEŞTI, Mureş, Şcoală, 25 de loc., sec. VII-XI, rep. nr. 9.
17. COASTA, BistriŃa-Năsăud, Podul Breti, ? loc., sec. VII/VIII-IX, rep. nr. 47.
4. ALIZA, Satu Mare, - , ? loc., sec. VIIIIX, rep. nr. 10.
18. COMANA DE JOS, Braşov, Gruiul Văcarului, 3 loc., sec. VIII, rep. nr. 50.
5. ANGHELUŞ, Covasna, Dealul Mestecănişului, 1 loc., sec. VI-VII, rep. nr. 11.
19. CRISTURU SECUIESC, Harghita, Valea Caldă, 4 loc., sec. VII-VIII, rep. nr. 54.
6. ANGHELUŞ, Covasna, Loc Pietros, 1 loc., sec. VII-VIII, rep. nr. 12.
20. FILIAŞ, Harghita, Nagyerdö Földje, 7 loc., sec. VII-VIII, rep. nr. 63.
7. BADON, Sălaj, Doaşte, 1 loc., sec. VIVII, rep. nr. 17.
21. FOIENI, Satu Mare, Cetatea Iepurilor, ? loc., sec. VIII-IX, rep. nr. 64.
8. BADON, Sălaj, La Nove, 12-15 loc., sec. VIII, rep. nr. 18.
22. GĂTAIA, Timiş, Valea Begului, 3 loc., sec. VIII-IX, rep. nr. 65.
9. BEZID, Mureş, FâneaŃa Mare, 2 loc., sec. VII-VIII (?), rep. nr. 21.
23. IERNUT, Mureş, Pe Şes, 1 loc., sec. VII(?)/VIII-IX, rep. nr. 74.
10. BIHARIA, Bihor, Grădina S.A.-Baraj, 1 loc., sec. VII/VIII-IX, rep. nr. 23/c2.
24. JABĂR, Timiş, Cotun, 6 loc., sec. VIVIII, rep. nr. 79.
11. BIHARIA, Bihor, Lutărie 1, ? loc., sec. VIII-IX, rep. nr. 24.
25. LĂPUŞEL, Maramureş, Mociar, ? loc., sec. VIII, rep. nr. 83.
12. BOBOTA, Sălaj, Pe Vale, 2 loc., sec. VIII-IX, rep. nr. 26.
26. LEMNIU, Sălaj, Ştiubei, ? loc., sec. VIII-X (?), rep. nr. 85.
13. BOZÂNTA MICĂ, Maramureş, Grind, ? loc., sec. VII-VIII, rep. nr. 27.
27. LUPU, Alba, Cimitirul nou, 1 loc., sec. VIII-IX, rep. nr. 89.
333
28. MATEIAŞ, Braşov, Şipot, 1 loc., sec. VIII-IX, rep. nr. 92.
39. SIGHIŞOARA, Valea Dracului, ? loc., sec. VII-VIII/IX, rep. nr. 133.
29. MESTEACĂN, Maramureş, Parhon, 1 loc., sec. VIII, rep. nr. 96.
40. ŞIEU MĂGHERUŞ, BistriŃa-Năsăud, Podirei, ? loc., sec. VII-VIII/IX (?), rep. nr. 137.
La
30. MIRŞID, Sălaj, Fântâna Albă, 4 loc., sec. VII-VIII, rep. nr. 98.
41. ŞIEU-ODORHEI, BistriŃa-Năsăud, Somostană, 1 loc., sec. VIII-IX, rep. nr. 138. 42. ŞIMONEŞTI, Harghita, Sub stejari, 6 loc., sec. VIII, rep. nr. 140.
31. MOLDOVA VECHE, Caraş-Severin, Vinograda-Vlaskicrai, 1 loc., sec. VIII-IX, rep. nr. 99.
43. ŞIRIOARA, BistriŃa-Năsăud, Rât, 2025 loc., sec. VIII, rep. nr. 141.
32. POIAN, Covasna, Culmea Pietroasă: 2 loc., sec. VI-VII, rep. nr. 110/c1; - 3 loc., sec. VII-VIII, rep. nr. 110/c2a; - 1 loc., sec. VIII-IX, rep. nr. 110/c2b.
44. TURIA, Covasna, Cartierul Keratna, 1 loc., sec. VII-VIII, rep. nr. 146.
33. REMETEA MARE, Timiş, Gomila lui PituŃ, 2 loc., sec. VIII-IX, rep. nr. 115.
45. łAGA, Cluj, Sub Hrube, 4 loc., sec. VII-VIII, rep. nr. 147.
34. SĂLAŞURI, Mureş, Panta de cărămidă I şi II, 9 loc., sec. VII-VIII, rep. nr. 121.
46. VALEA LUI MIHAI, Bihor, Terenul lui Krizsán/Crişan, 2 loc., sec. IX (?), rep. nr. 150.
35. SÂNNICOLAU MARE, Timiş, Selişte, 2 loc., sec. VIII-IX, rep. nr. 124.
47. VLADIMIRESCU, Arad, Die Schanzen, 2 loc., sec. VIII/IX-X, rep. nr. 153.
36. SÂNNICOLAUL ROMÂN, Bihor, Bereac, 1 loc., sec. VIII/IX-X, rep. nr. 125.
48. ZALĂU, Sălaj, La Blocuri-Panic, 5 loc., sec. VI-VII, rep. nr. 157/c1.
37. SÂNNICOLAUL ROMÂN, Bihor, Cefa-La Pădure, 2 loc., sec. VIII-IX şi IXX, rep. nr. 126.
49. ZALĂU, Sălaj, Dealul Lupului, 1 loc., sec. VIII-IX, rep. nr. 158/2.
38. SIGHIŞOARA, Mureş, La Glimei, 5-6 loc., sec. VII-VIII/IX, rep. nr. 130.
334
ANEXA 3 REPERTORIUL PEŞTERILOR CU DESCOPERIRI MEDIEVALE TIMPURII 1. PEŞTERA BOIULUI, Lorău, com. Bratca, jud. Bihor. Peştera se află pe Valea Crişului Negru, în MunŃii Bihorului, carstul din Valea Bulzului, versantul stâng. Aici a fost identificat un nivel de cultură din care au fost recuperate, în urma unui sondaj arheologic (M. Roska – 1930), fragmente ceramice datate cu probabilitate în sec. IX – X/XI. Bibl. Roska 1941, p. 141; Rep. Bihor 1974, p. 42-43, nr. 234; BoroneanŃ 2000, p. 11; Cosma 2002, p. 198, nr. 111; Crişan 2006, p. 158. 2. PEŞTERA CALULUI, com. Mereşti, jud. Harghita. Este situată la 60 m de Peştera Mare de la Mereşti, în versantul opus al Cheilor Vârghişului, pe malul drept. Sunt menŃionate urme de locuire din paleolitic şi până în evul mediu, astfel că este posibilă şi existenŃa unor urme medievale timpurii. Bibl. Cocean 1995, p. 236; Crişan et Alii 2004, p. 196-198, nr. 122. 3. PEŞTERA CĂLĂłEA, CălăŃea, com. Aştileu, jud. Bihor. Mai este cunoscută şi sub numele de Peştera Ponorul de la CălăŃea. Se găseşte în MunŃii Pădurea Craiului, defileul Crişului Repede. Peştera a fost locuită încă din Preistorie. Descoperirile care ne interesează aici au fost datate în sec. VIII/IX – X. Au avut loc cercetări de suprafaŃă (M. Roska şi I. Emödi), în urma cărora au fost descoperite fragmente ceramice de la vase modelate la roata cu turaŃie medie, din pastă degresată cu microprundiş şi având aspect zgrunŃuros. Au culoare brun-negricioasă sau bruncărămizie şi sunt ornamentate cu benzi de linii orizontale intercalate cu benzi de linii în val, striuri în val, striuri orizontale, striuri peste care s-a trasat o bandă de linii în val. Uneori ornamentul merge până spre baza vasului. Unele fragmente au pereŃii foarte subŃiri, ceea ce le apropie de ceramica modelată la roata rapidă. Un vas avea înălŃimea de 9 cm şi diametrul de 13,5 cm. Bibl. Rep. Bihor 1974, p. 53; Dumitraşcu 1978, p. 61, nr. 4, fig. 3; Dumitraşcu 1986, p. 708; BoroneanŃ 2000, p. 6; Stanciu 2000, p.153; Cosma 2002, p. 182. nr. 54; Crişan 2006, p. 179. 4. PEŞTERA COASTA VACII, Federi, com. Pui, jud. Hunedoara. O altă denumire a sa este Peştera nr. 1 de la Coasta Vacii de la Federi. Este situată în MunŃii Sebeşului, bazinul Ohaba, sub înălŃimea Fruntea Mare. Pe lângă urme paleolitice (cercetările au avut în vedere aceste descoperiri), au fost descoperite şi fragmente ceramice medievale timpurii (până la -30 cm), despre care se crede că ar fi de factură slavă şi s-ar data în sec. IX – X (M. Roska 1924, p. 299). Bibl. Roska 1924, p. 299; Horedt 1951, p. 198, nr. 20; Horedt 1956, p. 109; BoroneanŃ 2000, p. 77. 5. PEŞTERA CURATĂ, Nandru, com. Peştişul Mic, jud. Hunedoara. Se găseşte în MunŃii Poiana Ruscă, carstul din Valea Mureşului, pe Valea Roatei, versantul drept, la vest de sat. În legătură cu Peştera Curată sunt menŃionate urme de locuire
335
din neolitic şi până în evul mediu. Nu este exclus ca în peşteră să existe şi urme medievale timpurii. Bibl. Popescu, Dumitrescu 1957, p. 354, nr. 1; BoroneanŃ 2000, p. 79. 6. PEŞTERA DEVENłULUI, com. Vadu Crişului, jud. Bihor. Se află în MunŃii Pădurea Craiului, carstul din Valea Crişului Repede, versantul stâng, pe Dealul Ceretului. În urma unui sondaj arheologic, alături de material arheologic din neolitic au fost găsite fragmente ceramice lucrate la roată, de culoare negricioasă, ornamentate cu benzi de linii în val şi datate în sec. VIII. Bibl. Dumitraşcu 1978, p. 67, nr. 24; BoroneanŃ 2000, p. 15; Cosma 2002, p. 235, nr. 208; Crişan 2006, p. 213. 7. PEŞTERA GAURA CHINDIEI II, Pescari, jud. Caraş-Severin. Se deschide în versantul stâng al Dunării, la circa 6 km de localitatea Pescari. Pe pereŃii peşterii sunt sute de motive picturale, reprezentând păsări, flori, simboluri şi inscripŃii latine şi cu caractere chirilice, ce acoperă cronologic o perioadă foarte lungă, şi anume din Paleolitic până în Evul Mediu. Pe peretele din dreapta intrării se află un text cu caractere slavone, datat la sfârşitul sec. X şi prima jumătate a sec. XI. Bibl. Cocean 1995, p. 171-172; BoroneanŃ 2000, p. 35-37; Petrescu 2004, p. 22, nr. 27. 8. PEŞTERA GAURA PÂRŞULUI, Cuptoare, municipiul ReşiŃa, jud. CaraşSeverin. Denumită şi Peştera Sudol IV, se găseşte în MunŃii Domanului, carstul din bazinul Râul Mare, pe Valea Sudol, Dealul Cârşiei, cu 30-50 m deasupra Peşterii Gaura Turcului, care se află la altitudinea de 438 m. De la suprafaŃa solului (R. Petrovszky, O. Popescu, P. Rogozea: 1980-1981) au fost adunate fragmente ceramice de culoare neagră sau cenuşiunegricioase, lucrate dintr-o pastă semifină degresată cu nisip şi arsă bine, fiind datate în sec. VIII – IX. Bibl. Bleahu et Alii 1976, p. 174; Petrovszky, Popescu, Rogozea 1981, p. 437, nr. 19; Rogozea 1987, tabel Bazinul Râul Mare nr.1, p. 354, şi p. 361; BoroneanŃ 2000, p. 20; Petrescu 2004, p. 23, nr. 30. 9. PEŞTERA HOłILOR, Pecinişca, oraş Băile Herculane, jud. Caraş-Severin. Cunoscută şi ca Gaura HoŃilor sau Gaura Tâlharului, peştera se află în MunŃii Cernei, carstul Văii Cernei, versantul drept, la circa 600 m de statuia lui Hercules de la Băile Herculane. Aici au apărut vestigii de locuire încă din paleolotic; a fost cunoscută şi de romani, când a fost şi obiectiv turistic. Sunt fost menŃionate şi urme (material ceramic) medievale timpurii (prefeudale). Bibl. Popescu 1967, p. 537-538, nr. 109/9; Bleahu et Alii 1976, p. 266-268, nr. 84; Orghidan et Alii1984, p. 267-270; Rogozea 1987, tabel Valea Cernei nr.1, p. 352, şi p. 359; Cocean 1995, p. 178-179; BoroneanŃ 2000, p. 19; Petrescu 2004, p. 25, nr. 38. 10. PEŞTERA IGRIłA, Peştera, oraş Aleşd, jud. Bihor. Este situată în MunŃii pădurea Craiului, pe cursul Crişului Repede, versantul stâng, la 1 km de localitatea Peştera. Mai este cunoscută şi ca Peştera IgriŃ sau Peştera IgreŃu. În urma unor descoperiri întâmplătore şi săpături arheologice (?), în faŃa peşterii şi în interiorul ei au fost descoperite fragmente ceramice lucrate la roată, atribuite secolelor VIII – IX şi IX – X.
336
Este plasată aproape de axele de circulaŃie importante ale Depresiunii Vadului şi de aşezările zonei (Cocean 1995, p. 84). Bibl. Roska 1941, p. 140; Rep. Bihor 1974, p. 53; Orghidan et Alii 1984, p. 31-34; Cocean 1995, p. 83-84; BoroneanŃ 2000, p. 6-7; Cosma 2002, p. 213, nr. 143; Crişan 2006, p. 179. 11. PEŞTERA LESIANA, com. Şuncuiuş, jud. Bihor. Alte nume ale peşterii sunt Peştera Napiştileu1 şi Peştera Mică din Gura Mişidului. Este situată în MunŃii Pădurea Craiului, carstul din bazinul Crişului Negru, versantul stâng, la 75 m în aval de Peştera Ungurului. A fost efectut un sondaj arheologic, fiind descoperită o locuinŃă uşor adâncită în sol, ce avea un cuptor din pietre de râu în unul din colŃuri. Inventarul ei consta din câteva fragmente ceramice de la vase modelate la roata cu turaŃie medie, din pastă degresată cu microprundiş, de culoare brun-cărămizie, fiind ornamentate cu benzi de linii orizontale şi în val şi cu striuri. A fost datată cu probabilitate în sec. VIII – IX. Bibl. BoroneanŃ 2000, p. 8; Cosma 2002, p. 233, nr. 200; Crişan 2006, p. 208. 12. PEŞTERA LILIECILOR, com. Caraşova, jud. Caraş-Severin. Denumită şi Pod Peciom, peştera se deschide în coasta Dealului Fac (Cârşa), care formează versantul drept al Cheilor Caraşului, la aproximativ 1 km de localitate. Urmele de locuire atestate aici (cercetări de suprafaŃă efectuate de Şt. Cădariu şi R. Petrovszky în 1974) se întind din paleolitic şi până în perioada medievală târzie. Sunt menŃionate şi descoperiri ceramice medievale timpurii, fără a se oferi o încadrare cronologică a acestora. Bibl. Cădariu, Petrovszky 1975, p. 148-153; Petrovszky 1975, p. 368, nr. 2; Bleahu et Alii 1976, p. 196-197, nr. 56; Orghidan et Alii 1984, p. 155-158; Rogozea 1987, tabel Valea Caraşului nr. 10, p. 350 şi p. 358-359; Cocean 1995, p. 152-154; BoroneanŃ 2000, p. 26-27; Petrescu 2004, p. 26, nr. 41. 13. PEŞTERA MARE DE LA MEREŞTI, com. Mereşti, jud. Harghita. În lucrările de specialitate este cunoscută şi ca Peştera nr. 14 din Cheile Vârghişului sau Peştera de la Homorod-Almaş, etc. Se găseşte în MunŃii Perşani, Valea Oltului Superior, carstul din Cheile Vârghişului, versantul stâng, la circa 150 m de aşezarea dacică de la Mereşti. Sunt menŃionate urme de locuire din paleolitic şi până în evul mediu, astfel că nu putem exclude posibilitatea existenŃei şi a unor urme medievale timpurii. Bibl. Orghidan et Alii 1984, p. 416-421; Cocean 1995, p. 235-236; BoroneanŃ 2000, p. 63-64; Crişan et Alii 2004, p. 196-198, nr. 122. 14. PEŞTERA MARE DE LA ŞORONIŞTE, Pecinişca, oraş Băile Herculane, jud. Caraş-Severin. Cunoscută şi ca Gaura Dracului, Peştera din Domogled etc, peştera este situată la baza unui abrupt din Masivul Domogled, peretele drept, pe malul stâng al Cernei. În timpul unui sondaj (1978) realizat în partea dreaptă a intrării (până la -80 cm) au fost descoperite circa 5 vetre suprapuse şi un fragment ceramic medieval timpuriu (prefeudal); nu se precizează dacă vetrele sunt contemporane cu fragmentul ceramic. 1
Se pare că Peştera Napiştileu nu este un alt nume al Peşterii Lesiana, ci o altă peşteră aflată în apropiere, cunoscută şi ca Peştera Mişidului – informaŃii Dr. S. Dumitraşcu (Referat de doctorat privind teza „Aşezări şi locuinŃe medievale timpurii (sec. VI/VII – IX/X în Transilvania”, de V. V. Vizauer, prezentat în data de 12 decembrie 2008).
337
Bibl. Cocean 1995, p. 175-176; BoroneanŃ 2000, p. 24; Petrescu 2004, p. 27, nr. 46. 15. PEŞTERA MEZIAD, Meziad, com. Remetea, jud. Bihor. Se află la extremitatea sud-estică a MunŃilor Pădurea Craiului, carstul din bazinl Crişului Negru, pe Valea Meziad, la circa 2,5 km spre nord-est de localitatea cu acelaşi nume. Din Sala gururilor (o galerie suspendată, de mici dimensiuni, inaccesibilă fără echipament adecvat), în urma unor cercetări de suprafaŃă (C. Ghemiş – 2002), provine un vas întreg, considerat a fi de la începutul Evului Mediu. Bibl. Cocean 1995, p. 94-95; BoroneanŃ 2000, p. 11-12; Ghemiş 2003, p. 251-252, nr. 158. 16. PEŞTERA NR. 2, com. Vadu Crişului (sau Şuncuiuş), jud. Bihor. La fel ca şi Peştera DevenŃului (nr. 6), se află în MunŃii Pădurea Craiului, carstul din Valea Crişului Repede, versantul stâng, pe Dealul Ceretului. Peştera a fost locuită încă din Neolitic. Ca urmare a unui sondaj arheologic au fost descoperite fragmente ceramice, datate în sec. VIII – IX: - Ceramica lucrată la roata rapidă (redusă cantitativ) are pasta compactă, degresată cu nisip fin, culoare cenuşiu-negricioasă şi este ornamentată cu bandă de linii în val trasată imediat sub buză. - Ceramica modelată la roata cu turaŃie medie (majoritară) este tot dintr-o pastă compactă, însă degresată cu microprundiş; culoarea este brun-negricioasă sau bruncărămizie, fiind ornamentată cu benzi de linii în val intercalate cu benzi de linii drepte orizontale. - Ceramica realizată cu mâna, reprezentată doar de câteva fragmente, are pasta relativ compactă, amestecată cu microprundiş; are culoare brun-negricioasă şi este neornamentată. Bibl. Dumitraşcu 1978, p. 67, nr. 24; BoroneanŃ 2000, p. 15-16; Cosma 2002, p. 234-235, nr. 207; Crişan 2006, p. 213. 17. PEŞTERA OMULUI, Iabalcea, com. Caraşova, jud. Craş-Severin. Se deschide în versantul drept, carstul din Cheile Caraşului, MunŃii Domanului. Printre altele s-a găsit şi un fragment de vârf de săgeată cu peduncul, datat larg în sec. X – XII. Bibl. BoroneanŃ 2000, p. 32; Petrescu 2004, p. 29, nr. 52, p. 37. 18. PEŞTERA CU PUł, Iabalcea, com. Caraşova, jud. Caraş-Severin. Situată în MunŃii Domanului, versantul drept al Cheilor Caraşului, în sectorul Comarnic-łolosu, la aproximativ 40 m în aval de Peştera cu Oase. La 1,5 m de la intrare, spre interior, s-a afectuat un sondaj până la - 20 cm adâncime, fiind descoperite câteva fragmente ceramice atipice, lucrate la roată, din pastă semifină, de culoare brun-închis, relativ bine arse, cu pereŃii groşi. Este posibil ca fragmentele ceramice să fie medievale timpurii (sec. VIII). Bibl. Bleahu et Alii 1976, p. 180; Petrovszky 1979, p. 237, nr. 6; Rogozea 1987, tabel Valea Caraşului nr. 15, p. 351 şi p. 359; BoroneanŃ 2000, p. 31; Petrescu 2004, p. 31, nr. 57. 19. PEŞTERA DE LA SCHWARTZ, jud. Caraş-Severin. În faŃa intrării în peşteră a fost descoperit (1995) un vârf de săgeată cu peduncul, datat larg în sec. X – XII. Bibl. Petrescu 2004, p. 32, nr. 61, p. 37.
338
20. PEŞTERA UNGURULUI2, Bălnaca, com. Şuncuiuş, jud. Bihor. Apărând în lucrările de specialitate şi ca Peştera de la Bolhac sau Peştera de la Bălnaca, aceasta se află în MunŃii Pădurea Craiului, carstul din bazinul Crişului Repede, pe malul stâng al pârâului Ungurului, în amonte de confluenŃa cu Valea Mişidului. Descoperirile întâmplătoare şi un sondaj arheologic, iar mai târziu cercetări de suprafaŃă şi săpături (S. Dumitraşcu: 1988-1990), au adus la lumină fragmente ceramice încadrate cronologic secolelor IX – X/XI: - Ceramica lucrată la roata rapidă are pasta amestecată cu nisip fin, culoare cenuşie şi este ornamentată cu striuri deasupra cărora s-au executat mici alveole în formă de semicerc, dispuse sub forma unei linii orizontale. - Ceramica lucrată la roata cu turaŃie medie are pasta degresată cu microprundiş, având aspect zgrunŃuros şi culoare brun-cărămizie, fiind ornamentată cu striuri orizontale peste care s-au trasat benzi de linii în val. A fost dezvelită şi o locuinŃă mai târzie (sec. XI - XIII), ce a avut un cuptor din piatră; s-au găsit fragmente ceramice şi mici fragmente de la piepteni de tipul cu dinŃi bilaterali. Bibl. Rep. Bihor 1974, p. 74; Dumitraşcu 1978, p. 65, nr. 19; Cocean 1995, p. 7576; BoroneanŃ 2000, p. 9; Cosma 2002, p. 233, nr. 199; Crişan 2006, p. 113. 21. * * * , Cheile Turzii, jud. Cluj. S-au efectuat cercetări în trei peşteri (dintre care două nu au mai fost cercetate până în acel moment), fiind surprinsă o continuitate de locuire din Paleolitic şi până în Evul Mediu. Există şi un nivel medieval timpuriu datat larg în sec. IX – XI. Bibl. Popescu 1967, p. 523, nr. 9.
2
Dr. S. Dumitraşcu afirmă că nu există o Peşteră a Ungurului, ci Peştera Lesiana a fost numită astfel de către unii cercetători, denumirea venind de la numele proprietarilor terenului pe care se află peştera şi anume Ungur. (Referat de doctorat privind teza „Aşezări şi locuinŃe medievale timpurii (sec. VI/VII – IX/X în Transilvania”, de V. V. Vizauer, prezentat în data de 12 decembrie 2008).
339
340
341
342
343
344
345
346
347
348
349
350
351
352
353
354
355
356
357
358
359
360
361
362
363
364
365
366
367 Harta 1: Aşezări datate în secolele VI-VII (este respectată numerotarea din catalogul descoperirilor).
368 Harta 2: Aşezări datate în secolele VII şi VII – VIII.
369 Harta nr. 3: Aşezări datate în secolele VIII şi VIII-IX.
370 Harta nr. 4 : Aşezări datate în secolele IX şi IX-X
371 Harta nr. 5 : Aşezări datate în secolele VI/VII – IX/X (este vorba despre toate punctele cuprinse în repertoriul aşezărilor sigure)
372 Harta nr.6 : Aşezări cu datări largi (roşu = sec.VI-VIII ; verde = VII-IX ; albastru = VIII-X ; negru = VI/VII-IX/X)
373
Comenzi Str. Ciucaş, nr. 5, bl. L-1, ap. 15. Tel. / Fax: 0264/425626, Tel.: 0746/752191; 0740-139984; 0788-100248 O.P. nr. 1; C.P. 190, Cluj-Napoca, E-mail:
[email protected] [email protected] www.editura-argonaut.ro Societatea culturală „Myrobiblion” e-mail:
[email protected]
374
