Unde seismice
Undele seismice sunt unde elastice generate de un impuls de tip seism sau explozie. Atunci când are loc un seism, el elibereaz ă energie de deforma ţ ie ie statică şi unde seismice radiate din zona sursei seismice în toate direcţ iile. iile. Seismologii estimeaza c ă circa 10% din din energia elibera tă în timpul unui seism se disipeaza sub forma undelor seismice.
Undele seismice sunt unde elastice generate de un impuls de tip seism sau explozie. Atunci când are loc un seism, el elibereaz ă energie de deforma ţ ie ie statică şi unde seismice radiate din zona sursei seismice în toate direcţ iile. iile. Seismologii estimeaza c ă circa 10% din din energia elibera tă în timpul unui seism se disipeaza sub forma undelor seismice.
Undele seismice se propag ă fie în interiorul pamântului (unde seismice de volum) fie de-a lungul sau la suprafa ţ a acestuia (unde seismice de suprafaţă)şi au viteze de propagare diferite.
Undele de volum se propagă cu viteze mai mari decât undele de suprafaţă, ele sunt primele vibraţ ii care se resimt într-un amplasament. Undele de volum au un conţ inut de frecvenţ e mai înalte decât undele de suprafaţă.
Undele de volum P (unde primare sau unde de
compresiune) sunt cele mai rapide unde seismice, ele ajung primele (prima vibra ţ ie simţ ită în timpul seismelor). Undele P se pot propaga prin roci şi lichide. Ele comprim ă şi întind în mod succes materialul străbătut pe direcţ ia lor de propagare (într-un mod similar celui în care sunetul se propagă prin aer).
(unde secundare sau de forfecare) sunt mai lente ca undele P şi sunt al doilea tip de undă /vibraţ ie resimţ ită în timpul seismului. Ele vibrează pământul în sus şi în jos şi în stânga şi în dreapta faţă de direcţ ia de propagare. Undele S se pot propaga doar prin mediu solid (tip rocă), nu şi prin mediu lichid. Această caracteristică a undelor S i-a condus pe seismologi la concluzia că în jurul centrului pământului este un material de tip lichid. Undele de volum S
Undele de suprafaţă sunt de doua
tipuri: Love si Rayleigh. Ele au un conţ inut de frecvenţ e mai joase decât undele de volum şi sunt considerate principalul răspunzător pentru avariile provocate de seisme.
• Undele Love
(denumite astfel dupa matematicianul englez A.E.H. Love, care a creat modelul lor matematic in 1911). Ele sunt cele mai rapide unde de suprafata si mica pamantul stangadreapta fata de directia de propagare, producand doar o miscare orizontala.
Undele Rayleigh
(denumite astfel dupa englezul John William Strutt, Lord Rayleigh, care a intuit matematic existenta acetui tip de unde in 1885) sunt unde care misca pamantul si in sus si in jos si inainte si inapoi in sensul de propagare, asemanator miscarii valurilor. Ele sunt resimtite puternic in timpul seismului.
Cutremurul de Pămînt este unul din cele mai înspământătoare şi distrugătoare fenomene ale naturii de pe Terra. Potenţialul enorm de distrugere se datorează energiei cutremurului, care la un seism deosebit de puternic este de zecedouăzeci de mii de ori mai mare decât energia primei bombe atomice aruncate peste Hiroshima.
Distribuţia geografică neuniformă a seismelor pe suprafaţa Terrei îşi găseşte explicaţia în teoria plăcilor tectonice. Conform acesteia, învelişul extern rigid al Pământului este format din cincisprezece plăci tectonice mobile, de 60 -100 km grosime, pe unele dintre care se află şi continentele. Aceste plăci litosferice “plutesc” pe astenosferă, stratul de suprafaţă semitopit al mantalei Pământului, şi sub acţiunea curenţilor de convecţie din manta se deplasează extrem de lent, cu o viteză de până la 12 cm pe an.
Unele plăci se împing reciproc, iar în anumite locuri o placă alunecă şi coboară sub o altă placă, penetrând la adâncimi cu temperaturi şi presiuni înalte unde se topeşte consumându-se. Altele se îndepărtează una de alta, spaţiul dintre ele fiind completat cu magmă solidificată, care ulterior formează crusta nouă. Unele blocuri imense de crustă terestră alunecă unul faţă de altul.
La marginile dintre plăci mişcarea este frânată de forţa de frecare dintre ele, astfel că în aceste locuri se acumulează tensiuni enorme. Atunci când rocile care întră în Contact se rup sau alunecă brusc, se produce o degajare sub formă de unde seismice a energiei acumulate, adică
se produce cutremurul propriu-zis. Intensitatea acestuia depinde de suprafaţa de rupere, de adâncimea la care se produce şi de Natura rocilor.
Scara Mercalli, inventată de seismologul
italian Giuseppe Mercalli , este o scară care stabileşte intensitatea unui cutremur pe baza observaţiilor personale, subiective, din timpul cutremurului. Intensitatea seismelor se apreciază după gravitatea distrugerii clădirilor, construcţiilor, după tipul şi amploarea deformărilor suprafeţei terestre şi după reacţiile populaţiei la şocul seismic. Efectele şocului se diminuează proporţional cu creşterea distanţei faţă de epicentru. Cea mai utilizată scară de intensitate este scara Mercalli Modificat CMMD (sau MM) şi prezintă următoarele caracteristici:
Scara Richter este făcută pentru a măsura
puterea unui cutremur. Este o scară logaritmică, pentru că magnitudinea, după Richter, corespunde logaritmului măsurării amplitudinii undelor de volum (de tip P şi S), la 100 km de epicentru şi este este gradată de la 1 la 9. De obicei intensitatea cutremurelor nu se exprimă în numere întregi, ci în numere fracţionare.
• Magnitudine 1 : În mod normal nu este simţit. • Magnitudine 2 : În mod normal nu este simţit. • Magnitudine 3 : Este simţit adeseori, dar nu provoacă daune materiale. • Magnitudine 4 : Este simţit adeseori, dar nu provoacă daune materiale. • Magnitudine 5 : Cutremur moderat. Este simţit bine. Mici daune la clădirile din
apropierea epicentrului.
• Magnitudine 6 : Cutremur puternic. Clădirile care nu sunt rezistente se distrug pe o rază de câţiva kilometri de la epicentru. • Magnitudine 7 : Cutremur major. Cauzează
multe daune importante pe câteva sute de kilometri de la epicentru. • Magnitudine 8 : Cutremur gigant. Există multe daune materiale, numeroase decese şi mulţi răniţi pe sute de kilometri. • Magnitudine 9 : Super-cutremur. Foarte rar. Distruge tot sau aproape tot atât în zona epicentrului cât şi într -o arie de mii de km² în jurul acestuia.
•
Tsunami sau valul mareic
reprezintă o undă energetică de tip
mecanic ce se propagă prin apa oceanelor, ca urmare a producerii unor erupţii subacvatice sau a unor cutremure submarine sau de coastă foarte puternice (7-9 grade pe scara Richter).
• Valul tsunami (din limba japoneză: val de port ) se propagă diferit faţă de valul obişnuit. În larg, la
ape adânci, valul mareic prezintă viteze foarte mari: de la 300m/s la 700m/s, şi se propagă în toată masa apei (pe toata adâncimea oceanului), nu doar la suprafaţă, ca valul obişnuit, creat de vânturi.
• Înălţimea lui variază
de la câteva zeci de centimetri până la câţiva metri. El se înalţă spre coastă, căpătând aspectul unui mal teşit, măturând în continuare fundul oceanului, pentru ca la mal să se manifeste ca un zid de apă care năvăleşte pe uscat.
• La început, apa
oceanului se retrage ca din senin. La orizont apare un mic "zid de apă" sau nişte "vălurele" , dispuse unele peste altele, ce se reped spre uscat. Apa ocupă cu viteză spaţiul gol creat, şi intră cu viteză mare pe plajă.
Toate acestea, au urmări îngrozitoare. Multe familii sunt descompletate, iar bunurile lor agonisite de-o viaţă se spulbera în câteva momente.
Chiş Mirela Paula
