ULTIMELE ULTIMELE SONETE îNCHIPUITE îNC HIPUITE ALE LUI SHAKESPEARE SHAKESPEAR E îN TRADUCERE IMAGINARĂ DE VASILE VASILE VOICULESCU ....Cât despre literatura română, ea îl are pe V. Voiculescu, cel din Ultimele sonete închi!ite "le l!i Sh"#ese"$e în t$"%!ce$e im"&in"$' %e((( Folosind procedeul ambiguităţii artistice, poetul îşi construieşte ciclul celor no!')eci %e oeme revendicându-şi modelul shakespearian, dar în realitate el se călăueşte, nemărturisit, de modelul Cântării Cântărilor. Ca şi în opera biblică, !umneeu îi este poetului-isihast un prieten care aspiră să-i devină iubit, amant şi mire duhovnicesc, ivor şi receptacol al comuniunii. "l caută inima poetului, îi iese în întâmpinare, su#eră, disperă, o imploră, îi e dor$ prin logodirea ei, el îşi caută propria sa împlinire, căci Creatorul nu e întreg decât împreună cu creaţia %ui. %ogos prin e&celenţă, "l e cuvântător, partener de dialog, "l îi vorbeşte poetului în limba acestuia, adică în acelaşi gen literar, el însuşi #iind un geniu al poeiei, adică al al unui mod de e&istenţă e&istenţă comunitar. comunitar. %a un moment dat, dat, 'ubitul îi spune poetului( poetului( )u ai numai ureche de-ţi trebuie cuvinte* +lt soi de graiuri nu simţi* Cu inima naui* /0 1n alt loc i se vorbeşte de )ai#unul unei inimi... Cu inima plecată pe el sasculţi încet. 230 %a rândul său, poetul e&clamă( Cu inima-mi aşi4deri sa petrecut demult( 5a strămutat în tine şi ma lăsat strigoi. 220 Citite pe dinlăuntru, ca şi Cântarea Cântărilor, poemele voiculesciene nu #ac altceva decât să trădee distanţa enormă dintre *$os şi "&+e, cel dintâi având înţelesul de dragoste carnală, cel deal doilea, de iubire spirituală. 5onetele nu repreintă o lirică erotică, deşi erotismul colcăie în ele, uneori violent, de la un capăt la altul. 5ulamita îşi numeşte partenerul 6iubitul su#letului meu7$ aşadar, e vorba de "&+e. 'ubirea aceasta este, în sine, o abstracţie, ea nu poate #i e&primată decât prin concepte, dar dar conceptele nu pot #i materie lirică, cu ele nu se poate #ace #ace poeie. Voiculescu Voiculescu împrumută din Cântarea Cântărilor limba4ul eros-ului şi-l trans#eră, conotativ, în aria lui agape, dându-i acesteia carnaţie, relie#, culoare, putere. 8i-e dor de )ine, !oamne, ca de-o #ată9 e&clama el întro poeie din :;<3, anterioară 5onetelor. 5onetelor. 1n acestea însă, identitatea partenerului devine transparentă( !acai #i #ost #emeie, te-aş #i ales eu oare* :30 şi( !ovada cea mai pură annobilării mele "şti tu şingăduinţa de-a te lăsa iubit 8ai mult ca un prieten, cu patimile-acele Cu care-adori amantul pe veci nedespărţit. :0 !acă însă în opera poetică a lui 5olomon, ca şi în aceea a lui 'oan al Crucii, dialogul dintre 8ire şi 8ireasă se consumă la #aţa pământului, pe oriontală, 'ubitul lui Voiculescu e undeva deasupra, în s#erele înalte, de unde inima poetului îl cheamă ca întro supremă, disperată implorare(
1ndură-te, coboară şi vino de mă vei =ânnu se-aştern pe mine solemnele ăpei. //0 >i poate că, după secole de căutări şi şovăieli, o lectură adecvată a Cântării Cântărilor devine accesibilă prin opera de maturitate şi elevaţie duhovnicească a lui V. Voiculescu. !e alt#el, modelul arhetipal poate #i recunoscut şi în arhitectura 5onetelor$ numerotate în continuarea celor shakespeariene, shakespeariene, ele par ordonate întro curgere #luidă, dar ordinea aparentă e contraisă de cele mai neşteptate asocieri şi disocieri nucleice. "ste ceea ce găsim în Cântarea Cântărilor$ poemul e alcătuit, ca după un procedeu modern, dintrun cola4 de secvenţe scurte şi concentrate, al căror ritm e supus unor ruperi abrupte, menite să derutee ceea ce i-a #ăcut pe unii să creadă că e vorba de mai multe poeme - sau epitalamuri - produse şi compilate în timp0, o construcţie în care arta ambiguităţii, din care nu lipsesc 4ocurile gramaticale, opereaă inter#erenţe, suprapuneri şi e&trapolări deloc lipsite de o anume spontaneitate. !esigur, !esigur, nu toate simbolurile îşi găsesc, imediat sau neapărat, corespondentul alegoric, dar totul e #ăcut să conveargă spre o viiune organică asupra uniunii mistice dintre inima omului şi !umneeu. '.=.5.?artolomeu +nania
:@ C% C%V V Au-mi cerceta obârşia, obârşia, ci ţine-n seamă soiul, soiul, Buşti #ructul nu tulpina, chiar aur de-ar părea... 5trămoşii-mi, după nume, au învârtit ţepoiul, "u mânuiesc ai pana, de mii de ori mai grea. !ovada cea mai pură a-nnobilării mele "şti tu şi-ngăduinţa de-a te lăsa iubit 8ai mult ca un prieten, cu patimile acele Cu care adori amantul de veci nedespărţit. 1mi cânt ast#el norocul, înalţ epitalamuri, >i, pentru închinarea la care mă supun, Culeg aur şi rae şi roe de pe ramuri, 5tăpânul meu alesul, cu slavă să-ncunun( =oporul meu de gânduri, simţire, vis, trup, dor, )e pun ai peste ele de-a pururi domnitor. !uminică, < decembrie :;<0 /@ C%V' /@ C%V' 'ubirea mea e treaă ca un priveghi de arme, Dn lung a4un de luptă eroic încordat $ Aimic nu lînceeşte în mine,cum nu doarme doarme Eintitul arc,în sine vibrînd,dar nemişcat. +ştept ceva, de-un #armec mai sus ca o ibîndă, Au bruta-ncoronare a sângelui aprins$ !incolo de plăcere, pândesc altă dobândă, 5lăvită-mpreunare de genii, #ără-nvins... âvnesc ne#ăptuitul vis al desăvârşirii$
Ca-nalta-ţi #rumuseţe să nu #ie-o nălucă, --Cu clipa-n bor venită cu alta să se ducă-Voi sparge-ntâriatul decret de lut al #irii( Ca ea să dăinuiască de-a pururi roditoare, 1i altoiesc, din mine, mi ne, puterea gânditoare. Vineri, G decembrie :;<0
G@ C%V'' )e miri că nu scot gheara să-mi s#âşii bâr#itorii* Dnde-ai văut tu leul vânând gândaci sau poame* =oetul sare lacom asupra-naltei glorii, Cu-mbătătoarea-i carne s-aline sacra #oame. >i eu am alergat-o-n pustiul lumii voastre >i m-am bătut cu tigrii şi şerpii pentru ea. +m #ugărit-o până-n capcane şi deastre, !ar când s-o prind, în cale-mi ieşişi tu, scumpa mea9 )u m-ai vânat cu ochii, oţele âmbitoare, >i lesnicioasă pradă-ţi cad astăi la genunchi$ Hai, inima s#âşie-mi, mi-o #aci nemuritoare, >i dulcea ta cruime pătrună-mă-n rărunchi( Căci stihurilor mele le dau alte destine, Cu nobilul lor sânge de-a te hrăni pe tine. 5âmbătă, decembrie :;<.0 @ C%V''' !in clarul mie al vârstei râd tinereţii tale, )ru#aşa-ţi )ru#aşa-ţi #rumuseţe în #aţă o privesc >i ochilor tăi, aştri tulburători de cale, Ipun intensu-mi geniu în care se topesc. 8a-n#ăţişe cu duhul, nu te sărut pe gură, =lecat ca peste-o #loare, te rup şi te respir... respir... >i nu mai eşti de-acuma trupească o #ăptură, Ci un potir de unde sug viaţa şi strâng mir. Au-mi număr anii, seva nu stă în gingăşie( gingăşie( Cu ideala #orţă mi-apropii ce mi-e drag, 1n4ug virtuţi şi patimi la marea poeie 1n care, #ară urme de pulbere târie, )e-amestec şi pe tine cu sila$pentru mag, =ământul n-are margini, nici cerurile prag Joi, / decembrie :;<0
<@ C%'K <@ C%'K + câta oară orii mă prind #ără de somn* !ă iarna buna, anul îşi lapădă coroana, "u în surghiun, departe... Când ai să-mi curmi prigoana, 'ar să mă chemi la tine, puternicul meu domn* !ar tot veghe --de-aicea-- iubirea ta plăpândă, Ca peste o comoară-n veci hărăită mie !e inimi arătoare şi toate stând la pândă. Fereşte mai cu seamă să pleci pe mare-albastră Cu oacheşa aceea #ăţarnică şi rece$ Aăvalnice-mi gânduri, gânduri, gonind pe urma voastră, voastră, Vă va stîrni tempeste, corabia să-nece( Căci te iubesc cu ură, întreg, şi numai eu$ Au te împart cu nimeni, nimeni, nici chiar cu !umneeu. !umneeu. 8arţi, L decembrie :;<0 @ C%K %a ce-mi slu4esc de-acuma duh, #aimă, #anteie... # anteie... 8-ai părăsit... şi toate se sting, reci scânteieri. =entru rănitul vultur aripile-s poveri, Mbătaia lor, adarnic adaos de-agoni. >i mă supun...Isânda de gura ta rostită " lege pentru mine de aur pur şi greu$ !urerea de la tine mi-e încă o ispită, )u, genial tutore al geniului meu. >i neguri lungi de veacuri las iar să mă înghită... !in groapa mea bugni-va o #lacără târie$ +tunci întreaga lume va desluşi, uimită, Crescând misterioasă a noastră poeie, !in dragostea născută în bucium şi ardori, =e-ascuns, din tainic tată, ca un copil din #lori9 !uminică, :/ decembrie :;<0 L@ C%K' !intre atâtea chinuri, venite-asupra-mi hoarde =ăstre dureri de care nu pot să mă despart$ )ot su#letul mi-e-n ele, ca sunetul în coarde Ce încă vii vibreaă vioara când s-a spart. Ca viermele mătasei ţesusem nencetat 1n 4urul tău un magic cocon de poeie$ )u, strălucitul #lutur, #lutur, l-ai rupt şi ai burat !in gingaşa-nchisoare păit cu geloie. >i astai, mari otrăvuri cu care m-am deprins, !ispreţul tău,trădarea îmi sunt trebuitoare$ tr ebuitoare$
'ntrate-adânc în carne-mi, ţin viaţa de învins, Cât lipsa lor mi-ar #i şi mai ucigătoare, Căci ele, printr-o vra4ă, sunt înseşi răsturnate, 'ubirea şi credinţa, pe dos şi blestemate9 8arţi, : decembrie :;<0 2@ C%K'' "u îmi clădesc sonetul în piscuri, o cetate Cu rimele creneluri şi orice vers un id. =e tine, prinţ hermatic, ca-ntr-o eternitate, 5muls pur din gheara vremii, în el să te închid. Haină, marea lumii să-l bată #urioasă, Cu haita ei de pime, avistii, hâdă ură, Au vor clinti o iotă din mândra-i mândra-i armătură, Aevolnice să-i spargă spargă enigma glorioasă. glorioasă. !e-acum nu ne mai pasă ce are să se-ntâmple... =unând în lanţ uitarea şi #erecându-i borul, Cu laurii veciei neo#iliţi pe tâmple, Vom în#runta trecutul, ce-asmute viitorul( Ca-n inimă-mi ascunsă, stă slova nemuririi >i-o scriu cu diamantul caratelor iubirii... 5olstiţiul de iarnă, :;<. 0 ;@ C%K''' ;@ C%K''' !in spulberul iubirii atât doar mai pot strânge, 5ă-mi #ac un ştreang, eu singur, cu #ragedele-ţi rochii. 8ă-ndeamnă alte gânduri să iert şi să-nchid ochii, =rivighetoarea oarbă cu mult mai dulcce plânge. 1nduplecă-te, dară, durerea mea-ntr-atât, 5ă preaslăvim #ugara, şi-n loc de răbunare 5ă stoarcem nemuririi şi artei lacrimi, cât 5ă stea podoabă lumii hidoasa ei trădare. !ar cine viers şi su#let acum să-mi împrumute !acă-mi lipseşti tu, însăşi esenţă a minunii* +h, inimă şi coarde-mi sunt deopotrivă mute, Când limpede văd astăi prăpastia minciunii( Căci orb eram atuncea când te aveam în #aţă, 5plendoarea-ţi, luindu-mi ochii, da cântecului viaţă9 /< decembrie :;<0
:3@ C%K'V =erechea este ţelul, porunca sacră-a #irii( 5târniţi de ea, vulturii se caută prin spaţii, !el#inele iau marea în piept, să-şi a#le mirii, Chiar stelele în ceruri se-n4ugă-n constelatii... Ca viaţa către mândrul ste4ar, spre tine-ntind Ciorchinii-mi plini de patimi cu sevă-mbătătoare$ 1n mre4ele-adorării te-n#ăşor, te cuprind, >i orice vers îţi scriu e înc-o-mbrăţişare. Aoi doi suntem victime ale suavei legi, Căci dragostea nu cată la #orme-ntâmplătoare( !ac-ai #i #ost #emeie, te-aş #i ales eu oare* !e ce mă laşi acuma* )e smulgi şi te delegi* )ăiat în 4umătate şi-n pulberea drobirii, Cum am să port eu singur poverele iubirii* +nul nou :;<<0 ::@ C%KV 'ubita mea, ai su#let adânc întortocheat --Vast labirint, ascuns sub palatul #rumuseţii-1n care-un minotaur domneşte nendurat, Flămând de duhul slavei şi carnea tinereţii... 8ulţi îndrăneţi pieiră în tainiţele-i sumbre, Feciori eroici, pradă daţi #iarei suverane... +cum m-alătur şi eu #ugarnicelor umbre, Cobor, dar #ăra teamă,-n vârte4ul de capcane. Căci tu mi-eşti +riadna şi- mi dăruieşti un #ir !in pletele-ţi de benă, o că lăuă vie$ >i nu să scap din cursă îl ţin şi îl deşir, Ci mai a#und să intru în neagra-mpărăţie$ !edalicul tău su#let locaş mi l-am ales >i 4ur că niciodată din el n-am să mai ies. 5âmbătă, 2 ianuarie :;<<0 :/@ C%KV' "u,ce trăiesc tot timpul printre semni#icaţii, >i nu mă amăgeşte uşor o-n#ăţişare, =ot să pre#ir minciuna din minunate graţii, Măresc ascuns pumnalul sub calda-mbrăţişare, )e-am străvăut prin toate a tale pavei grele, Aativu-ţi bloc de aur a reistat întreg, 5upus regalei ape a răutăţii mele,
Cu care muşc pe oameni, să-i cerc şi să-i aleg... Căci e înţelepciune a şti să #ii şi rău, 5ub încercări şi cane dă probe tari simţirea... Au mă cruţa, ibeşte9... iubite-i rândul tău( Cu cât e mai #ierbinte, lovită de-i iubirea, Ca #ierul roş, de #aur bătut cu măiestrie, %a #el se oţeleşte şi ea se şi mlădie... !uminică, ; ianuarie :;<<0 :G@ C%KV'' =e noi prietenia nu ne mai încăpu... =rea mult crescu şi grabnic năvalnica simţire +tunci ne strămutarăm pornirile-n iubire >i-o dragoste înaltă şi-adâncă începu. 5e pre#ăcu deodată coliba în palat, 'ar casnicele scule , in âne , ca-n magie$ "u regăsiiîn mine un su#let de-mpărat, =urtând puternic sceptru de vis şi poeie, Au-i oaste mai viteaă ca cea a-nchipuirii, Ca duhul #rumuseţii atotbiruitor$ 1n #runtea lor porni-vom răboiul derobirii !in lumile ţărânei spre unicul meu dor$ 5ă-ţi cuceresc şi ţie, în dreapta stăpânire$ +lăturea de mine, un tron în nemurire9 %uni, :3 ianuarie :;<<0 :@ C%KV''' Ae bate primăvara în inimi9... 5ă-i deschidem( %apislaulii lumii sunt toţi în ochii tăi, Cât negurile vieţii putem să le des#idem, +lt soare să aprindem pe vechile ei căi... " mâna ta în aer* 5au prima rândunică* " tremur lung de pleoapă* Iri gingaş #lutur viu* ?ob roşu de măceaşă mi-ntinde gura-ţi mică, )runchi velt de măr cu roade e trupul tău mlădiu... >i înţeleg prin tine acum întreaga #ire. 8ă-apuc cu rânduială din asprul univers, )Nphonul ce s#ărâmă corăbii în neştire, =icioru-ţi scump ce calcă o biată gâă-n mers, Măpei şi #lori şi #ructe în drum ţi se aştern, =e rând, supuse toate la ritmul tău etern9
8iercuri, :/ ianuarie :;<<0 :<@ C%K'K Coboară iarna... Drsa tot mai adânc se pleacă, >i inimile noastre se-nvăluie în nori. Ca pe-o tocită spadă bagi su#letul în teacă, Cu umbrele durerii viaţa să-ţi măsori( Cât au crescut de-nalte, aproape pân la #runte9 1ncetineala vremii viclene ce-n urmă te-a-nghiţit... )u ai creut că timpul în #aţă ta e-o punte, >i el era chiar valul ce-n urmă te-a-nghiţit... 8ai e vreun ţărm la care ai #i ieşit înot, Breşeala să-ţi răscumperi cu-o cât de grea dobândă* Iri s-a s#ârşit aicea* >i doar ce-a #ost e tot* Căci, iată, vine-ngheţul, grăbit ca o osândă9 I, de-ai putea nu polul cu umărul să-mpingi, Ci-n gânduri, ca-ntr-o lampă, să su#li să le stingi9 Joi, :G ianuarie :;<<0 :@ C%KK 5ămânţa nemuririi, iubite,e cuvântul, "ternul se ascunde sub coa4a unei clipe, Ca-n oul ce păstreaă un bor înalt de-aripe, =ân ce-i soseşte timpul în slăvi să-şi ia avântul$ + #ost de-a4uns un nume, al tău, sol derobirii, 5-au spart şi veac, şi lume$ ţinut prionier + ibucnit din ţăndări, viu, vulturul iubirii, Cu ghearele-i de aur să ne răpească-n cer. Cine ne puse-n su#let aceste magici chei* "gali în #rumuseţe şi-n genii de o seamă, +m descuiat tărâmul eternelor idei$ 5upremelor matriţe redaţi, care ne cheamă !in #ormele căderii, la pura-ntâietate, 5ă ne topim în alba, eiască voluptate... Joi, /3 ianuarie :;<<0 :L@ C%KK' 'ubirea pentru tine-mi veni nu ca un #ur, Ci ca un rege cărui uşi largi i s-au deschis$
Au strecurată-n noapte din adâncimi de vis, Ci în lumina-naltă a marelui aur, +bia acum descopăr măreţele-ncăperi Ce stau deşarte-n mine cu obloane de-nchisoare, )e aşteptau, să-mi umpli tu , tânărul meu soare, +dâncul vast cât lumea cu rae de dureri... Căci nu e #ericire mai gravă decât chinul >i dulcea vârcolire să-ţi plac, să te câştig, 8ândria de-a-ţi #i scaun, să-ţi odihneşti destinul, %a patima mea, truda mai strâns să te-nverig, >i inima îmi bate în mine ca un #aur, Morind să-ţi împletească un lanţ de vră4i de aur. 8iercuri, / #ebruarie :;<<0 :2@ C%KK'' 5ă n-asculţi ponegrirea, nici cleveţiri mulţime Cu care ai ne-mproaşcă prietenii de ieri$ 'ubirea ni-i s#inţită de marea-i înălţime, Ae urcă la lumina eterneloe dureri. +colo, sus, păcatul n-a4unge nici ca gând, >i viţiul nu suie nici în închipuire$ " ca un iad în ceruri unde se-ntorc, plângând, âvnirile nebune ce n-au 4os împlinire$ 1ngheaţă-mbrăţîşate gigante disperări, +moruri #ulgerate de trgica tru#ie, Aeîmpăcate arderi, spre-aiurea încordări, Ce-au ispitit neantul cu îndărătnicie. !in lumea lor purcede şi dragostea-mi, iubite, !e-aceea-i #ără saţiu şi #ără de limite. Aoaptea vineri spre sâmbătă, < #ebruarie :;<<0 :;@ C%KK''' )e mistuie iubirea* Credeai că-i o păpuşă, 5ă-ţi #aci un 4oc cu toane, ca în copilărie, Cînd ea-ţî cerea o #ire de salamandră vie, 1n tainica-i văpaie să ari #arde cenuşă, "a nu stă-n trup, stăpână a cărnii şi-a plăcerii, 1n#lăcăratu-i spirit, urgie, le consumă$ 1şi cată-n noi duh geamăn...şi de-l îmbii cu humă, ămâi o biată urnă cu gurile durerii... )e ispiteşte 4indul să-mbraci şi #ericirea Cum pui, pentru petreceri, o rochie de brocate* !ar trebuie-n#rutată cu spaimă, ca o moarte... Căci ea, ca să pătrundă, îţi sparge-alcătuirea,
=re#ace în genune lăuntrul tău, anume Ca să încapă acolo, cu ea, întreaga lume. 5âmbătă, :; #ebruarie :;<<0 /3@ C%KK'V 1mi spui ara#* 5chimb versuri pe-o dragoste de aur* =entru-ai iubirii tale ducaţi îţi dau sonete* Viclean, îţiiau aleanul şi dorul amanete, Cu camătă închise-n avarul meu teaur* !e-ai şti9 #iece slovă ce-ţi scriu ţi-ar #i mai scumpă Ca mii de nestemate din #runţile regeşti$ Cuteător sca#andru -n oceanele cereşti, Mvîrl duhul meu din duhul etern sa ţi le rumpă... >i nu mă plâng că poate iubirea ta mă-nşală, Au cat de-i mincinoasă moneda ce-mi strcori, Că simt ce grea şi seacă îmi sună uneori, >i nici nu gârii plumbul sub calpa poleială, Ci smulg tăriei verbul de dincolo de #ire, >i orice vers ce-ţi dărui i-un #ir de nemurire. Joi, :L #ebruarie :;<<0 /:@ C%KKV 5ă #ie dar 'ubirea o mască a !urerii* +lt chip al ei când poate, adoarme şi viseaă* !e ce atunci în mine rămâne pururi treaă, Făr de ogoi chiar până pe perina plăcerii Voi doi mă chinuirăţi cu-acea per#idă artă Cu care inşii meşteri strâng roe cu duiumul$ 5trvite-n teascuri grele şi stoarse, le deşartă !e tot ce au în ele adânc etern (par#umul. 1nchisă în cleştare, esenţa lor străbate !eparte, peste veacuri... nici moartea n-o învinge, >i duhul roei umple pe toţi câţi va atinge... +şi4deri eu, de-a voastre torturi neîndurate, 8ă distile în versuri, prin harul poeiei Vă-mbălsăme în pura mireasmă-a vesniciei. 8iercuri, /G #ebruarie :;<<0
//@ C%KKV'
Cu chipul tău pe masă,trudesc să mă inspir... Ca un 4ongleur ce scoate când #lăcări,când cordele +ceste versuri scrise să te des#eţi cu ele !in inima mea arsă le-am scos să ţi le-nşir 5ânt psalmii mei de taină,o rugă necurmată, în ei am pus 'ubirea lângă "ternitate, 5ă lupte cu vră4maşul !estin îngemănate( 8-au părăsit şi ele,trădând cu tine-odată. ...Brăbită,cărunteţea mă-mbracă-n promoroacă, +marnice vântoase de gânduri şi nesomn, 5muls unul câte unul,de visuri mă deghioacă... =e râpile uitării,însingurat,mă-ntomn. 1ndură-te,coboară şi vino de mă vei =ânnu s-aştern pe mine solemnele ăpei. 5âmbătă,< martie :;<<0 /G@ C%KKV'' 8ereu îmi vine în minte un cântec ţărănesc... 1l îngânau la hanuri ponaşii cimpoieri( O5a nu te-mbraci în dreanţa vârlită de boieri, Cu straiul lor odată şi râia-ţî dăruiesc9O 'ubirea ta purtată-n saloane şi la curte, 5mulsă-n alcov de po#te cu colţii lor nebuni$ 1mi stă-ntr-un peş, îngustă, cu poalele prea scurte, eci dro4dii de dantele pe-amare goliciuni... "u totuşi am primit-o, în#lăcărat s-o schimb, >i migălesc s-o curăţ, s-o înalţ, să-i dau largime, !ar vino cum te a#li, în haina ta de crime( Ei-am pregătit o alta din străluciri de nimb$ Vestmmânt slavit, mai trainic ca globul pământesc, " mantia-mi de visuri în care te-nvelesc. %uni, L martie :;<<0 /@ C%KKV''' 5pun unii de-un ostrov vră4it, pe mări departe... Corăbiile-n prea4mă-i se năruiesc în valuri, Irice metal din ele se smulge, se desparte, 5ar cuiele şi-aleargă să se în#igă-n maluri, Ih nu e basm... Cu mine s-a petrecut la #el( )ot ce-mi încheie #irea şi cârma drept o ţine, Irgoliosul geniu, voinţa de oţel 8-au părăsit năuce şi s-au lipit de tine, !a dragostea îndată le luă la toate locul,
Cu lanţuri #ermecate mă #erecă şi leagă$ Mvârl ancora la ţărmul unde-mi a#lai norocul, Vreau să rămân aicea viaţa mea întreagă. >i ca să nu mai vie din lume nici un rău, Iceanele 'ubirii revărs în 4urul tău... Vineri, :: martie :;<<0 /<@ C%KK'K Au9gloria iubirii nu este îmbuibarea, Ispeţe de săruturi,orgii de-mbrăţişări, Ci dorul lung şi taina-mpletită cu-aşteptarea 5ânt duhul ei pe-o lume de vane des#ătări. =rin în#rînări şi chinuri asceţii-ating e&taul$ "u te ador cu-acelaşi canon ce-ntreg mă-n#rînge, Căci dragostea nu-i apă,să-ţi um#le-n vânt talaul. %aşi gloabele în voie$în ştreang pui purul sînge... "u nu ţi-am scris,ca alţii,pe le#uri sau merinde 5imţiri gălăgioase cu arderi măsluite$ 5onetul meu e cuget şi patimă,-mpetrite. Cu inima ciocneşte-l, că scapără, s-aprinde... 1n scoica mea închisă, dâr, #ăr de răsu#lare, 1ncet ia su#erinţa chip de mărgăritare. Joi, :L martie :;<<0 /@ C%KKK 5-a străduit natura ca omul să nu-i scape$ 'ubirea îl urcase deasupra ei prea tare, >i-a-nmormântat-o-n carne... !in #undul oarbei groape "terna rădăcină spre ceruri dă lăstare. !in sumbra putre4une cu viermii laolaltă + mea-şi um#la toţi bulbii cu patimi şi ruşine... !ar adiaşi deodată tu, primăvară-naltă, >i ibucni, suavă, în chip de crin, spre tine . %a dulcea-ţi alchimie gunoiul se supune, 5ub părul tău de soare, şi-albastrul ochi deschis 5e pre#ăcu-n mireasmă spurcata stricăciune. )ot ce #u somn şi benă-i acum aur şi vis, >i-n slu4ba ta stau puse-n genunchi -- să nu le cruţi-=uternicele-mi viţii întoarse în virtuţi... 8iercuri, G3 martie :;<<0 /L@ C%KKK'
Iricât de drăgăstoasă ţi-e iscusita limbă, >tiu când mă minţi, cu toate ce-mi spui şi #aci pe plac, Aeaşteptat culoarea privirilor se schimbă >i ochii tăi o clipă se bâlbâie şi tac. Cât mi-eşti de drag atuncea9 Cum îţi iubesc minciuna9 1ntreg te a#li-acolo, tu, cel adevărat, )u, candid plin de viţii, amestecând într-una =ăcatul ce luceşte ca aurul curat... >i nici o vină... ăul sub tine-i calul sprinten, 5#ărâma stavili, inimi, să boare unde-i ceri, 1n coastele 'ubirii cruimea-i ager pinten, 5tau bine stropii roşii pe negrele plăceri, >i-ademenind lumina cu îngerii-ţi per#ii, 1n iadul tău tragi cerul şi ast#el mi-l deschii... 8iercuri, :G aprilie :;<<0 /2@ C%KKK'' "u n-am #ost niciodată ucenic$ !intru-nceput deplin maestru... numa 1n #aţa ta mă-nchin$ stăpân unic, evarsă-ţi harul peste mine-acuma. Au te mira că-ţi cer să nu-mi măsori, 5ă-mi dai tu singur tot$ nu se desparte 'ubirea ta de marele-i surori( "terna +rtă, suverana 8oarte... +i, #ericite, ele nu mai sunt Fărâmiţate-n lume şi răleţe( !in cer, din iad, de pe întreg pământ 5-au strâns în geniala-ţi #rumuseţe. Când ţin la piept #ăptura-ţi luminată, %e-mbrăţişe pe câtetrele-odată... /G aprilie :;<<0 /;@ C%KKK''' 8ereu cerşim vieţii ani mulţi, aşa-n neştire, Ae răvrătim, ne plângem de piericiunea noastră, >i încă nu-nţelegem că #ără de iubire 5e veşte4eşte )impul în noi ca #loarea-n glastră$ upt din eternitate, el vrea tărâm asemeni !in care-altoiul şubred să-şi tragă sevă nouă$ Aoi îl primim cu gheaţă şi-l răsădim în cremeni Când !ragostea-i unica vecie dată nouă. Ci-i van acum te mînii pe mine şi m-arunci,
8inunile iubirii n-au stavile pe lume$ Ca %aăr la auul duioaselor porunci, Iricând şi ori de unde mă vei strga pe nume, Chiar de-aş ăcea în groapă cu lespedea pe mine, )ot m-aş scula din moarte casă alerg la tine. %uni, / mai :;<<0 G3@ C%KKKV Au mai hulesc, iubite, această tristă ţară, Aici lumea rea şi strâmtă în care te-ai născut, Cum nu urăsc ţărâna vulgară şi avară !in care pomul mândru bucni, neîncăput... Ci lupt s-o scap de viermii ce rod la rădăcină, I-nobile cu soiul unor #iinţe noi. 1ţi ămislesc amante cu su#let de lumină, 1ţi plăsmuiesc soţi vrednici din ideali eroi... )urnate din iubire-- titanice modele-+m stors în ele sucul a sute de vieţi, )răiesc în veci. )u însă, mult mai presus ca ele, 1ntreci aceste-nalte vortuţi şi #rumuseţi. " oastea ideală, trimisă-n sârg de mine 5ă ia "ternitatea cu-asalt şi pentru tine. %uni, G3 mai :;<<0 G:@ C%KKK'V )u ştii ce lung şi aprig luptai ca să te capăt, Cu mine-ntâi, cu tine, cu pima tuturor... ăboiul crâncen însă urmeaă #ără capăt$ 5ă ţin rob, eu, sclavul, pe tine-nvingător, Au cruţ nimic$ cuvântul îţi cântă osanale, !ar lănci de gând, catrene de versuri te pândesc, !uh, inimă şi minte, aprinse arsenale, Mi, noapte, geniale unelte-mi iscodesc$ 1n dragoste nu este odihnă, numai moarte... I pace-nseamnă saţiu, surâsul lânced minte, +cel ce-ţi strânge mâna şi pleacă se departe, !ar rana mătreaşte ca un sărut #ierbinte( 'ubirea mea-i ca steagul în lupta norocoasă, Cu cât mai s#âşiată, cu-atât mai glorioasă. %uni, /G mai :;<<0 G/@ C%KKKV'
Drâi per#ecţiunea de când te-am cunoscut, eci limite rigide cu aer de-nchisoare$ Viaţa-i schilodită de ea şi visul moare. +colo niciodată tu nu ai #i-ncăput. 1mi place-n tine sporul, viu, gata tot să spargă, 5căderi neaşteptate cu-adâncul monstruos. +i bunul plac, schimbarea cu unduire largă, %umină-n benă, norul ca viţiul #rumos$ !ar spiritul în tine stăpânitor vegheaa, Aimic nu are voie să intre nechemat$ âi, inima s-aprinde îndată cu o raă$ Dn semn, şi negrul clopot cleştar a îngheţat$ 5truneşti ca ?acchus tigrii, şi-n lanţ cu mâdri lei, =e mine, în4unghiatul la caru-ţi, lângă ei... G iunie :;<<0 GG@ C%KKKV'' "u nu-mi ador în tine iubirea mea răs#rântă, Cum, oglindit în ape, se contempla Aarcis( 1n volbura de valuri ce-ntiderea-ţi #rământă --Dnde #oiesc balauri-- nu-i tihnă pentru vis. !ar uneori eşti numai aur, rodeşti sirene, !in spumele-ţi de patimi se ămislesc mari ei, 1ţi scoţi toţi înecaţii la tărmuri, ca alene 1n dragoste-ţi cu toane iar să te 4oci cu ei. +tuncea plec în tine să-ţi cuceresc #avoarea$ 1ţi #lutur ori#lame, pun purpura veşmânt, Ca dogii când în larguri se logodesc cu marea, 1n su#letu-ţi oceanic, nuntind, mereu m-avânt$ !e sus, din mândru-mi geniu armat în ?ucentaur, Ei-arunc, inel, iubirea-mi, cătuşa grea de aur. Vineri, 2 iulie :;<<0
G@ C%KKKV''' 8ă uit cum cade noaptea, aluie la moarte, >i lumea-şi cată duhul în lămpile aprinse$ eintră în vis viaţa, pătrunde de departe, Ca o mireasmă, somnul, în cărnurile stinse. "u stau mereu în benă(lumina mea-i la tine >i ochii mei o alta nu vor să mai privească. Cum iroseşti aiurea plăcerile divine*
Au ţi-a rămas o umbră de cuget să-ţi şoptească Cum dragostea-mi, mai mare ca veşnica natură, Ei-a ămislit adâncul din nou, în eci de #eţe* 8-am despoiat de taină, de-nalta-nvestitură, Ca să-ţi îmbreac unica şi goala-ţi #rumuseţe$ )e-am învăţat iubirea, semeţul bor în slavă, 5ă pier ca scorpionul de propria-mi otravă. Vineri, // iulie :;<<0
G<@ C%KKK'K Au m-au târât spre tine nici stearpa des#rânare, Aici viţiul #ăţarnic, ci patima senină$ Când #luturul îsi arde aripa-n lumânare, "l nu râvneşte seul, ci magica lumină. 8ă spri4in pe-amintire-acum... şi apoi pe moarte$ )oţi ceilalţi stâlpi cu lumea deodată s-au surpat, 'ubirea putreeşte pe undeva departe, "ternitatea-i încă un vis dearipat. 8-adun de pretutindeni, mă-nchid de-o gri4ă sumbră, 8i-e su#letul adarnic şi cere să se culce $ =rin slavi amurgul trece misterios de dulce >i-n umedul lui giulgiu mă-n#ăşură cu umbră... Aici stea, nici cântec( vine alt soi de noapte, grea, 8ai limpede ca gheaţa... şi rece tot ca ea. !uminică, / iulie :;<<0 G @ CKC Au te-am putut cuprinde să #ii numai al meu, " cum aş cere lunii să-mi ardă noaptea-n s#eşnic$ Ei-e locul între stele... Ci , oricât de pigmeu, 8i-e dragostea cer, iar tu, luminătorul veşnic >tiu, între noi sunt două iubiri( a mea şi a ta$ Au ne-a-nghegat în sine o unică simţire( )u #irul tău oricând vrei poţi rupe sau scurta, !ar lanţul meu rămâne şi-i #ără-mpotrivire, Aici spaţiul, nici timpul nu ibutesc să-l roadă, ugină denăde4dii îl lasă neatins* Ca să te urmărească, năvalnic ca pe-o pradă, Chiar pân la celălalt capăt al lumii de-ai #ugi. 1nverigat de tine, cât lumea s-ar lungi. !uminică, G: iulie :;<<0
GL@ CKC' +m avârlit cu dreapta ale Drsitei aruri >i mi-ai căut, va4nic mântuitor din rău$ +i toate-mi vin prin tine... şi între mii de haruri =rimesc chiar orii ilei ca pe un dar al tău. +lături de lumina creată-n empireu, 'ubirea #u o nouă lumină pentru lume$ !e-atuncea #iecare-n opaiţu-i de hume I poate aprinde singur, el sieşi !umneeu. 'n inima mea arde acest lăuntric soare, !in haosul vieţii mi te-a devăluit =e tine #rumuseţe atotcotropitoare. Vast cosmos, ce-n orbita-ti m-ai prins , biet satelit$ >i-n 4uru-ţi cu alaiul de aştri mă avânt, =e muica din s#ere de-a pururi să te cânt. %uni, G august :;<<0 G2@ CKC'' 8i-a mbătrânit iubirea şi gloria-i pe moarte, Că-mi ocoleşti surâsul şi #ugi de ochii mei* +lăturea( şi parcă pământul ne desparte$ Vorbim ( şi-i #lecăreală, prin gard, ca-ntre #emei... )e măsluieşti cu-o artă prea în#iorătoare !e nu ţi-aş şti lăuntrul şi meşteşugul tot$ =orţi crima ca pe-o roă în#iptă-n chiotoare. >i viţiile,-n tine , suavi boboci îşi scot. +cum cerci să te scuturi( de ele* ori de mine* !ar nu te vreau prieten şi nici vră4maş sublim$ 1napoiaă-mi iadul, demonicele-ţi stele, 1l vom pre#ace iarăşi în cer de ne iubim$ Au-mi hărăeşte locul, nici timpul #ericirea, Ci tu $ la piept cu tine mi-e paradis pieirea. 8arţi, ; august :;<<0 G;@ CKC''' +şa cum ilnic hrana o mărunţim în gură, +şi4derea viaţa o destrămăm în clipe... 'ubirea de mai poate la loc s-o în#iripe, Cum ivorâ din sine, dumneeiesc de pură. obi traşi pe roata vremii, stăm #ăr împrospătare, >i viitorul nostru e plin doar de trecut... Aici moartea nu ne scapă... arar câte-o visare
Ae în#ierbântă #runtea, #ugarnic cu-n sărut. !ar dragostea ne-adună trăirea spulberată, )runchiatele-i silabe poem întreg s-aştern, Mbătăi, ibândă, #apte cenuşă cad îndată, >i numai inutilul din noi este etern$ +ievi supun vecia şi străns de clipe-o leg Când mâna-ţi #ructă albă, cu buele culeg. 8arţi, ; august :;<<0
3@ CKC'V "u nu cred bucuria ce-mi trimiseşi, capcană, O Că iar ţi-e drag poetul, şi-l chemiO... ci iau aminte$ 8ă-ntreb lăuntric, pipăi nemuritoarea rană( Fidelă, durerea niciodată nu ne minte. )u nu ştii ce amară e gloria târie, Când nu mai un dinte, s-o muşti în gura hâdă... Aevolnic, ţi-e ruşine de cruda poeie Ca de-o #emeie gata de râvna ta să-si râdă... 'ubirea, cât de pură, tot cere o ispăşire, Chiar între om şi îngeri păcat e socotită$ " drept să #iu eu singur prinos de ibăvire* Au m-ai 4erti#it tu, însuţi, victimă osândită* !e ce cu lănci de slove acumdin nou m-a4ungi >i-mi hărţuieşti, iubite, !estinul , să-l străpungi* Joi, :: august :;<<0 :@ CKCV )u mi-ai cules, iubite, pentru eternitate + cugetelor mele mireasmă, poeia. +cum trimiţi asupră-mi dispreţul şi urgia, !ar #agurul rămâne când pier #lorile toate. 'ubirea ta cu grindeni, orită să drobească >i-n drumu-i meteoric să treacă mai departe, Au mi-a cruţat un petec de su#let... )otuşi, iar te 'mplor să cai pe mine cu vipia-ţi cerască... 5e sparge norul... iată, tu eşti întreg lumină, %a care vânt durerea, urc crengi, dau #lori, rodesc... Chiar gheaţa ta mi-e hrană( în taină o-mblânesc, "a-mi ţine duhul proaspăt şi inima virgină... >i,umbră,în tot locul de tine-alături sunt,
Căci umbra e ecoul luminii pe pământ. 8iercuri, :L august :;<<0 /@ CKCV' +lungă vicleşugl şi nu da cre poveţii 5ă minţi iubirea, strâmbă s-o guşti, ca pe-o merinde( %umina voluptăţii depline îţi aprinde, "a pârguieşte carnea, acest #ruct dulce-al viţii... Vrei să rămâi copila cu sâni suavi şi coade* !ar #loarea #ecioriei se scutură la #el( 1nchipuirea, vierme #lămând, în duh o roade 5i-i putreşte sacra sămânţă, #ără ţel. Iricât ar #i #ăţişă, iubirea-i tot o taină( Ae viiteaă-aicea, dar stă în altă parte$ 5ărutu-mbrăţişaă îi sunt numai o haină Cu care se-nveşmântă în lumea de sub moarte... +tunci într-o văpaie şi noi ne-mvăluim, 8ăcar ca licuricii să ardem cât trăim. 8iecuri, :L august :;<<0 G@ CKCV'' Au-ţi cer deloc credinţă, mi-e de a4uns iubirea, Ca s#ântul trup, în orice #ărâmă ea e-întragă Cu-tine-odată-n braţe am strâns nemărginirea$ Ce-mi pasă că şi alţii râvnesc s-o mai culeagă9 Drind din haos lumea, în vasta-i rătăcire 5tăpânul a-ncărcat-o de nebunia sa$ !ar i-a adaos, unic leac de tămăduire, 'ubirea, cheia bolţii cu harul de-a visa... "ram în aurora de aur a iubirii, =rivirile aprinse creară ceruri noi$ !e cum veni amiaa canicula iubirii, )u tot mai groase umbre de-ngheţ pui între noi$ !ar te strămut în mine când ploapele s-aştern, +lcătuită-aievea din tot ce ai etern. !uminică, /2 august :;<<0 @ CKCV''' 1ţi altoiseşi #irea pe glorii şi tru#ie, I gingaşă mlădiţă pe-un vechi trunchi scorburos$ Cu vine tari, #lămânde, vâgnite drept în glie, + mea-şi urcase soiul sălbatec şi vân4os... =ornisem din obârşii potrivnice unirii,
!ar ne chema lumina aceluiaş văduh$ Cu vâr#uri deopotrivăîn slăvile gândirii, Ae-am întâlnit acolo, în pur aur de duh9 5us, creştete-mpletite în artă şi visare, Mvârlisem orice amestec cu lumea de sub noi, Când din seninul aprig suit, pân la pieare, %arg, #ulgerul iubirii ibi în amândoi( !e-atuncimă bat şi su#lu, văpaia să-i sporesc, 5ă ardem împreună de-acelaşi #oc ceresc. %uni, /; august :;<<0
<@ CKC'K !omniţă a grădinii cu merele de aur, !e-acolo ţi-ai luat sânii de mândră Hesperidă* >i verii ochi atlantici, din ce pierdut teaur* >i părul tors din noapte, somptuos ca o hlamidă* "u singur îţi ştiu taina când lung ţi-alint aleanul >i trupul în sărutări ţi-l prind ca-ntr-un năvod. Vie că sunt Hercule şi iar despic oceanul, Istrovul #eciorelnic să-ţi 4e#uisc de rod. A-am să #ug( nu caut alte măreţe #apte, =oeţii rămân astăi eroii omenirii9 %a albele-ţi picioare torc versuri i şi noapte... 8i-ai cleştat pe soartă cătuşele iubirii( 5ă-ţi cânt doar #rumuseţea mi-e unica ispravă, Aemuritoare-ţi #ormă pe veci s-o-nalţ în slavă. 8arţi, G3august :;<<0 @ CC Credeam că geloia-mi va ruina iubirea, Cum #ace cămătarul cu victima plăpândă$ !ar m-a-nşelat( nu numai că nu-i opri sporirea "a însăşi s-a adaos la dragoste dobândă. +ci-ţi scot un âmbet mai rău ca o capcană. +ci-mi-ntinde-un înger aripa-mbraţişării$ +tingerea-ţi acuma mi-e har acum prihană, >i iarăşi curcubeul #ugar al împăcarii.. +tâtea vii venituri şi bogăţii de chinuri Fac su#etul o pungă cu avuţii de moarte$ 8i-e dor de sărăcie cu marile-i seninuri, Când adoram o umbră şi încă de departe... !ar tu nu ţine seama, ci iartă-mă mereu( +şa toţi credincioşii îi #ac lui !umneeu.
8iecuri, G: august :;<<0 L@ CC' 'ubirea-i neclintită* 1ţi schimbi numai iubiţii +runci alte noi vreascuri pe-acelaşi #oc mereu Bheena ta nu arde decât pe osândiţii %a drgoste eternă* +tunci acela-s eu. 1n albia-ţi demonie căut #ără scăpare, =resimt ce-i veşnicia cu #iecare chin, >i simţurile-mi, şase năpârci spăimântătoare, !e tine asmuţite, mă-mbată cu venin. !e gerul voluptăţii durerile-mi scânteie, >i viţiul, deodată năprasnic diamant, =lăcerea îmi res#iră în mii de curcubeie, C-un capăt în edenuri, scrâşnirea-n celălant... >i plâng, +dam nemernic, la sacre porţi de rai, !in iadurele-ţi nalte a#ară când mă dai... Vineri, ; seotembrie :;<<0 2@ CC'' 'ubirea mea se-ntinde în timp, a ta în spaţiu$ )u patima-ţi împrăştii pe-un câmp #ără hotare( +mici, cai, pa4i, canalii, #emei, câini, prinţi... n-ai saţiu9 1n dragostea mea, veacul abia-i o sărutare. )e-mbrăţişe, şi-o oră nu-mi descleşteaă braţul$ C-un vers ţi-aşe icoana în piscuri de milenii$ Vâne eternitatea să ţi-o-mpletesc în lanţul Cununii pentru #runtea răspântie de genii... A-a4unge o viaţă* + mea prin tine creşte$ 8i-e-o viaţă clipa în care mă priveşti, ?elşug de nemurire surâsu-ţi dăruieşte, 'ubirea-mi leonină numai cu ea hrăneşte( !urere, soartă, moarte sunt partea celorlalţi !easupra lor, prin mine, transcei şi te înalţi. %uni, :/ septembrie :;<<0 ;@ CC''' Ae-nvăluie misterul unei iubiri de ei Ce şi-au ales sălaşul în lumea trecătoare$ Ciclopeene iduri de dragoste-n#ipsei
1n carnea ta uitucă şi alunecătoare... 5-a năruit iubirea, de lut la temelie$ Aici patimile -- stâlpii-- n-au mai rămas... 5tăm sterpi... Ae oclesc cu gri4ă amici, vră4maşi( se ştie, uinele de temple-s cuibare mari de şerpi. "i şuieră din găuri* " inima mea prinsă -- 5ta#ie-a nemuririi când tainici ei eram-"a s-a păstrat acolo,chiar sub molo, nestinsă, Dn ciob, dar arde-ncolţul unde te adoram... )u te-ai întors în slava vîrte4ului lumesc( =ăcatul #ericiriir eu singur işpăşec. 8arţi, :G septembrie :;<<0 <3@ CC'V 8i-a trebuit întreaga văpaie-a poeiei Cărbunele iubirii să schimb în diamant$ !ar străluceşti de-acuma pe #runtea veşniciei, ăscumpărat de-a pururi obştescului neant... =uterea mea e 4arul închis, ca-n nestemată, Ce arde dur şi rece-n lăuntricul său 4oc( !e la crearea lumii, cu aştrii toţi deodată, Au se mai stinge-n mine originarul #oc. " cât un bob, dar ţine virtuţile esenţei$ " dimant, ce roade oţel şi munţi de stei... Cu el îţi tai #ereastra-n pereţii e&istenţei, 5ă intre nemurirea cu tot văduhul ei. >i-ntr-un vârte4 de versuri arând diamantine 5educ eternitatea, iubite pentru tine. 5âmbătă, :L septembrie :;<<0
<:@ CCV >tiu şi-o voiesc$ aceasta mi-e ultima viaţă... Au mai renasc de-acuma, căci, iată, te-am găsit. !eschii eternitatea( în pacea ei măreaţă 5e-ncheie rătăcirea-mi c-un glorios s#ârşit... 5unt mai bătrân ca moartea$ născut mai înainte Ca stricătoarea-i umbră să #i intrat în lume. +m supt nemuritorul sân al iubirii s#inte, 1n rând cu +rchetipii #ără de veac, nici nume... !ă-mi mâna, nu-i nevoie de aripi... I-mbrăţişare( 8isterioasa carne se #ace duh în noi$ !e dincolo de ceruri se-ntinde-o aşteptare, =erechea cea pierdută să vie înapoi...
Ce aştri, sus, acolo, cad 4ert#ă împlinirii, Junghiaţi pentru ospăţul de #oc al regăsirii* !uminică, :2 septembrie :;<<0 i mâna cu condeiul cău ca o aripă. Culcai pe masă tâmpla şi, aşteptând pieirea, Creui că este moartea... era, vai, tot iubirea9 Joi, L noiembrie :;<<0 <@ CCV''' 5ă nu crei că iubirea e numai vicleşuguri, !ulci mre4e de carne, undiţi de âmbet şi privire.
1n #ructul tainic, încă nebănuit în muguri, 5-amestecă tot cerul, setos de ămislire. A-ai teamă, nu ne este iubirea eretică( Călcăm noi doi vreo lege a inimii-n picioare* !ar dragostea în lume e-atâta de pitică, 1ncât ce nu-i încape în calapod o doare... 5tăm adumbriţi de-o taină prielnică durerii, Cumplită #rumuseţe de chinuri ne perindă. ămâi cu mine pururi în târgul de mierii, 1ţi sunt o credincioasă şi magică oglindă$ )e arăt mereu dâr, tânăr,#rumos şi îţelept, >i de te strâmbă lumea, te vei în mine drept. !uminică, /3 noiembrie :;<<0 <<@ CC'K "u nu-ţi cer #ericire, această toropeală !e sobă oarbă-ncinsă c-un vreasc #ăr de lumină... 'ubirii tale--sacră cruime genială-!e nu-mi dai ibăvirea, cer arderea deplină. Au-mi mai a4unge viaţa cu ani hotărnicită >i valul ei de veacuri roând adânc din noi 1n dragostea eternă ea trebuie sorbită Cu tot ce are-n #unduri -- şi perle, şi noroi. +tunci ieşi-vom sloboi pe veşnice meleaguri, %ăsând în clisa lumii doar uriaşe urme, =entru sărmanii oameni nedepăşite praguri, 1n care #ără pace după comori să scurme( Către această slavă mă pregăteşti tu oare Cu-atâtea lungi şi aprigi dureri mântuitoare* 8iercuri, :2 ianuarie :;< 0 <@ CCK 8ă-mbii doar cu o cupă de dragoste*"u cer 5ă urc iubirea toată,cum urci o înălţime( 5ub orice pas să-i crească o nouă adâncime >i-ntinderea-i cît lumea s-o-ncercuim cu cer. 1ţi dau împărăţia cea #ărde vătămare 1n care oşti şi arme sunt pururi de prisos... Când aur,slavă,rugă cad,nu mai au #olos, "u te răscumpăr morţii cu cântec şi visare9 Au95telele şi sorii n-au nici o-ntîietate, 5unt #ructele luminii ce-a-nsămânţat pustia... !in ale noastre râvne-şi ia hrană veşnicia( Aoi cu o-mbrăţişare rodim eternitate...
1nalţă-ţi su#lul, duhul...şi dă-mi acel sărut Care-a-nceput pe gura celui #ărde-nceput. 5âmbătă,:: #ebruarie :;<0 i vers cu vers, de-a lungul, am limpeit-o, lină. Ca ochiul unui înger îi este-acum candoarea( )umult şi spumă, dro4dii în drum a lepădat$ !in cruda #ermentare atât a mai păstrat, 1mbătătorul spirit, tăria şi ardoarea. !e oriunde ţâşneşte, o raă stă viaţă( %a piept strângând cu milă amarul nostru ieri. 1n tainica-i lucrare iubirea ne învaţă Că e şi-o #ericire urită din dureri( =otrivnicele-arome âmbind, în ea le-mbină... =ocalul sus... şi-nchină( îţi torn în bei lumină. 5âmbătă, :: #ebruarie :;<0 <2@ CCK'' 'ar îţi citesc răvaşul, nu îndea4uns de lung$ Vai, tu strecori minciuna şi în cuminecătură... Venin îmi este dorul, că uneori a4ung 5ă nu mai ştiu iubirea deosebi de ură... Crei tu că poţi cu vorbe să-nşeli eternitatea >i dragostea s-o saturi cu pleava ta măruntă* Ca o #ecioară vorba îşi dă virginitatea !oar mirelui, poetul, şi scrisul e o nuntă... 1mi #ac din orice cuget o patimă adâncă, >i-n spaţiul durerii te caut nempăcat. 1ntoarce-te din valuri, sunt ţărmul tău de stâncă, Chiar de-ai #ăcut periplul întregului păcat. Vom arde tot trecutul cu spaime şi ruşine =e rugul bucuriei ce-ai să aprini în mine. !uminică, : #ebruarie :;<0 <;@ CCK''' Vrei să smulgi din mine* 5mulgându-mi ochii poate...
5i nici atunci... !e-a pururi stai dincolo de ei, 1n tot ce este-n mine duh de eternitate, 1n însăşi nemurirea în care-am să mă-nchei. Ce-mi pasă că iubirea, ca luna, are #ae, Când creşte şi când scade până la-ntunecime$ Iceanul meu de patimi, robit de-a tale rae, )ălăuind, lunatic, se um#lă spre-nălţime( Ce mândră limpeime-n enitul su#erinţii9 !eodată-n mii de valuri mă sparg să te răs#râng... Ae-atragem unul pe altul cu #orţa năuinţii, !ar cumpăna ei #i&ă -- pământ şi cer -- n-o-n#râng. >i totuşi, aspra-i lege poetul va-n#runta( 1n orice vers se scaldă, de sus, splendoarea ta. :G aprilie :;<0 3@ CCK'V !e ce numai pe tine însuţi te iubeşti* " lege #rumuseţea să o adori oriunde. Iglini şi ochi întreabă, şi toate vor răşpunde Că domn al #rumuseţii, pur archetip, tu eşti. Cum, geamănă, te-mbibă lăuntrica splendoare -- "ter arând de taine, de gânduri şi simţiri-)u,-naltă ipostaă a cărnii trecătoare, +i luat în lume locul pirdutei nemuriri... Au-i crimă pe picioru-ţi ne calcă, viermi în drum, Aici viţiul că-ţi storci hrana din su#letele noastre$ Căându-ţi 4ert#e,-- a4ungem la ceruri,măcar #um, >i, mistuiţi de tine, urca-vom poate-n astre9 %ăsându-ne tulpina osândelor întregi, )u-n treacăt, numai #loarea păcatului culegi. Joi, G mai :;<0 :@ CCKV )u îţi vânei iubiţii tot ca pe cerbi, din goană, 1n vonul de petreceri, cu spăngi de po#tă-n mâini, !oar să le smulgi din creştet,tro#eu, mândră coroană... Ce-a mai rămas laşi apoi pentru valeţi şi câini. !ar nu-i nimic, iubeşte, în orice chip, n-ai #rică( Cereasca moştenire, păcatul radios, !in carne sau din su#let asupra ta ridică 1n van un pumn de #ulger... nu cade mânios$ 1n spaimă să nu-i #ie tocmirea lui mintită !e vreun sărut, de-o taină, din şartul ei etern --Iricât de blestemată ş-oricât de osândită-'ubirea-n veci nu este primită de 'n#ern.
1n loc de iadul paşnic, #erit de-a ei deastre, "a arde în gheena din inimile noastre. 8arţi, :< mai :;<0 /@ CCKV' )u ai numai ureche de-ţi trbuie cuvinte* +lt soi de graiuri nu simţi* Cu inima n-aui* Vai celor ce au s#etnic doar creierul cuminte >i pentru taina lumii doar ochii călăui9 "u schimb, încurc stihia( poet şi argonaut, Cer părului tău aur şi pântecului vis, %umina #eţei tale cu buele o caut, >i-n strânsu-mbrăţişării m-a#und ca-ntr-un abis. Au-mi cârmuiesc eroii corabia iubirii, Ci tu mi-o porţi, eiţă de gheaţă şi #urtuni, !in tremurul năde4dii în spaimele pieirii, %a nici un ţărm, prin tulburi talauri de minuni. >i rătăcesc în tine, cu versuri s#âşiate, 5ub sumbra #ericire de stele cu păcate. !uminică, :< iulie :;<0 G@ CCKV'' 'ubirea este geniu( cum poţi s-o pui în #râu, 5ă-ţi poarte #aetonul în trap, la preumblare* Că mă s#âşie leul, nu-i crimă, nici des#râu, >i gloria-i un monstru la #el, cu colţi şi gheare. 5ă te gâştig, bat cerul şi iadul, nemurirea, up aripile vremii şi-- demiurg rapsod-5ub tine-mi pun cerbirea, chiar de mi-ai #i pieirea, !ar inima ta mândră ce dulce eşa#od9 Cu-naltele abateri, semeaţă ereie, Croim albastre boruri peste-un noroi bătrân >i ni-e datoare viaţa că-i dăm o poeie !e care o s-asculte, cândva, ca de-un stăpân( Aoi doi lăsa-vom lumii un duh ce nu se scimbă, Căci noi şi veşnicia vorbim aceaşi limbă. !uminică, // iulie :;<0 @ CCKV''' 1ţi scriu sonete... râvnă pitică şi deşartă, Când tu eşti întruparea celui mai pur sonet9
Au te-a #ăcut natura$ ci, în suprema-i artă, Chiar Cel "tern te scrie cu mâna de poet. Ce-adânc rimeaă-ţi ochii cu cerul vast de vară, >i buele sunt rima suavei aurori, 'ar duhul, panoplie de #oc, #ără povară, 5tă-n carnea cu lumina aşi4derea surori... Cum se mlădie versul grumaului, răsare Dn istm de #rumuseţe, să lege-n armonii Aemoritoare stro#ă a pieptului, din care 'es braţe-ngemănate ca două melodii( >i-un oriont de slavă în tine-nchii şi ei Cu glorioase coapse sonetul când închei. !uminică, :; august :;<0 <@ CCK'K Cum dragostea de tine mă vrea de veci sonor, 8elodios din creştet şi până-ntălpi, mă ţine 8ereu între #iole şi alambicuri pline, Cu sucuri de cuvinte, miresme tari de dor, =lecat peste esnţe, cu tanice şoptiri, 5ă migălesc cerescul venin în lacrimi acre, >i-n cumpăna de aur a sunetelor sacre 5ă a#lu eli&irul râvnitei nemuriri... Fierb muici mari de s#ere în magicele scule, 5e rânduieşte-n odii tot clocotul de hău... >i e aproape gata... !ar albelor #ormule %e mai lipsesc silabe( rostesc numele tău( 1nchis, #ără de moarte, doar într-un singur vers, 8-a sărutat pe gură întregul Dnivers. !uminică, G3 septembrie :;<0 @ CCKK +m scris iubire*'artă...citeşte( adorare... 5us pân la tine, unde râvneşte al meu dor, Cuvântul e omidă când eu îl vreau condor, 5ă spintec vremi, spaţii cu geniul în gheare... 5tă necurmat în poartă-ţi, cu ochiul la ospeţe, >i-ţi cere milă )impul, hainul cerşetor$ 1n scârnava lui mână, tot mai nepăsător$ )u ilnic vârli #ărâme din marea #rumuseţe... Au-s rege, nu am aur să-mprăştii, nici onoruri$ +tât( eternitatea mi-e singura unealtă 5ă nemuresc în spirit icoana ta înaltă, 5ub ea să-ngheţe vecii cu cârdul lor de boruri,
5ă-nmărmurească lumea de o iubire, care... ...'ar scriu iubire9 'artă... citeşte( disperare9 8iercuri, < decembrie :;<0 L@ CCKK' Cătând să te-nnegrească, o clică bâr#itoare Ei-aruncă-n spate viţii şi crime neiertate, +şi4deri celor care, ca să se uite-n soare, =e ochii lor nevrednici ţi cioburi a#umate$ Ei-e drag să-ţi vârli lumina prin uliţi şi taverne$ Dnde s-aţin pimaşii la splendida-ţi risipă* !ar tu eşti din acele în#ăptuiri eterne Ce iadul se smulge cu-o batere de-aripă, !omesticeşti veninul, pui patimile-n #iare, 5truneşti în voie răul supus puterii tale, >i-nlănţuite-n cuşca din colţul tău cu #iare, )e 4oci cu cele şapte păcate capitale. !in estrea grea de haruri nimic nu ţi se #ură, )e-bracă #rumuseţea în sacra ei armură. Vineri, Ldecembrie :;<0 2@ CCKK'' 'ubirea ta, ştiu bine, e numai o minciună, 8ă-ndeamnă răvrătirea să #ug, să mă debăr... !ar inima, sărmana, îmi dă-n genunchi, să-mi spună Că dragostea ta este un tainic adevăr... "a ice că-ţi cunoaşte orgolioasa #ire, )u crei că numai cei slabi ar #i iubit curat, >i-atunci te ascuni de tine sub altă amăgire$ Ca să-ţi înşli minciuna, nu minţi adevărat, Ci, înţeleşi, cu schimbul suveicile iubirii )rec între voi pe #ire chiar înadins sucite, Ca, neştiuţi, să ţeseţi ăbranic #ericirii( =e #aţă reci contururi,pe dos #lori strălucite... Vai, inimă nătângă, nu vrei să bagi de seamă Că mânile per#ide nu ţes, ci-n 4oc destramă )ot ce ureşti i, noapte din propria ta scamă9 !uminică, ; decembrie :;<0 ;@ CCKK''' +cum pricep, nobleţea i-o dulce putre4une( Cu-atât mai nobil #ructul cu cât mai viermănos,
>i rasa-i mucegaiul a4uns până la os, Ca în moşmoana coaptă gustoasa stricăciune... Clocelii blaonate tu ai scăpat aievea$ 8agiile iubirii te-au strămutat la noi, 1n largile risipe unde, schimbat în seve, )recutul nu s-adună asupră-ne, gunoi... =e-ai tăi de mult i-nghite o ceaţă somnoroasă$ 5trigoi ai vechii slave, ei în ruini s-au strâns... +ici, la mine, bate #urtuna generoasă Cu #ulgere de patimi, salubre ploi de plâns... Jilavi bureţi de umră sub tine ac ceilalţi$ )u gloris ca cedrii %ibanuluii te-nalţi. !ecembrie :;<0 L3@ CCKK'V )ot timpul disperarea mie mi-a #ost lumină... +prinsă-n absolutul de veghe-n #undul meu, 5tă nemişcată, centrul de linişte deplină... Jos, uraganul lumii se pierde-n gol mereu. 8ă #ace-atotputernic această arătare Cu-naltă bărbăţie îndur dispreţul tău$ Au e dumneeirea suprema disperare, C-un univers potrivnic rotind în 4urul său* 8ă scol din morţii ilei în #iecare seară Când urc până-n mansardă cum aş sui în cer... Cetatea, tu, vă bateţi în #uria de-a#ară$ "u, debrăcat de mine, universal disper, Chem şi aştept lumina, adâncu-mi se-m#ioară$ Ce-ar #i, bugnind, să intri tu, ca odinioară* !ecembrie :;<0 L:@ CCKKV Vei şti şi tu că plânsul adesea e o rouă Ce cade milostivă pe su#letul uscat( "a, adunând tot cerul într-o bobiţă nouă, Ei-adapă rădăcina c-un ţel de mult iutat. I lacrimă curată e geniul iubirii( =e doborâţi ridică din iaduri ibăviţi... !oar una să-ţi lucescă în ările privirii, >i vei, ca 5aul, lumea cu ochii dessoliţi. Ai se #ăgăduieşte sus, dincolo de moarte, Dn loc unde nu-s lacrimi, suspinele lipsesc$ Ce-am să mă #ac a&olo dacă ne va desparte,
Fără de-această mană cu care mă hrănesc* !e nu vei #i cu mine, su#larea-mi să te strângă, 1nvăţ eternitatea cu hohote să plângă. !ecembrie :;<0 L/@ CCKKV' " drept că nu-ţi adaug nimmic$ ba, dimpotrivă, 1ţi #ur mereu din rae, în chip nengăduit 5ă-mi încălesc o muă rămasă costelivă, Ce nu şi-a pus pe #runte un nimb #ăgăduit... !ar nu-s nici un uşarnic deprins cu huiduială, 5ă-ţi vând poemul şi-apoi un geniu să mă cre$ !elirul meu e-n casă$ în lume-s cu s#ială, Cu versurile mele întâi mă #lagele. !ar cum* Valeţi ignobili au har să te debrace* 5-atingă aşternutul cu laba lor de rând* Când eu te-mbrac cu cerul, închipuind mi4loace 5ă te #eresc de-a pururi de orice ochi şi gând9... !e ce nu pot #i Meus, stăpân pe slăvi* +colo )e-aş lua , eternităţii să #ii un nou +pollo9 %uni, :3 decembrie :;<0 LG@ CCKKV'' Ce nu-ţi scornesc duşmanii cu negre guri #iecare9 Când stau linguşitorii în 4urul tău ca roiul, +i #i descântătorul şiret din Harlem, care 8omea doar şobolanii cei proşti, sunând cimpoiul. Mic alţii( unde intri, cobori cu tine Ilimpul$ %a curte, prin taverne, în port cu mateloţii, Faci spaţiul de aur, #aci primăvară timpul, 1n ei schimbi bădăranii, eroi se simt iloţii... =otrivnicele gaşce te s#âşie în două, !e-o parte, ura oarbă, de alta adulare... =oveşti, satire, imnuri duium asupra-ţi plouă... )u nu vei înaintea cui vârli mărgăritare* C-un bici pe toţi alungă-i, #ără deosebire... ...1ntoarce-te la mine( eu singur sunt iubire9 Joi, :G decembvrie :;<0 L@ CCKKV'''
Aimica nu atinge iubirea mea curată. 8ânii, trădări, avistii, ce-n âmbete s-ascund, Ca umbrele pe-o undă nu lasă nici o pată... Au tulburi apa dacă nu e noroi la #und. !oar pura-ţi #rumuseţe în mine se-n#iripă, Ca-ntr-un cleştar răs#rântă de mii şi mii de ori... 8i-e de-a4uns în treacăt să te privesc o clipă >i-ntors din nou în benă, mă umplu de splendori... !in ritmul ei vremelnic deodată derobită, 'luminatei inimi alt oriont se naşte, Cu alte constelaţii de dragoste... Irbită. !ă înapoi durerea şi nu mă mai cunoaşte... +tunci, în creatorul vârte4 al poeiei ăpindu-te în mine, luăm pasul veşniciei !uminică, G3 decemrie :;<0 L<@ CCK'K Au-ţi spun nici adio( cum n-ai mai e&ista... ămâi doar coa4a celei pe care o iau cu mine... Ei-am supt adânc esenţa şi te-am golit de tine... =lec numai cu splendoarea şi #rumuseţea ta$ %as ochii, #alşi luce#eri, şi iau privirea dragă, %as bue reci de idol şi iau sărutul lor, Dit sânii, duc căldura şi #orma lor întreagă, Fur neagra avalanşa de păr când se deleagă, !in trup îmbrăţişarea de vre4 ameţitor... Mvârl inima stricată, ce-ţi şchioapătă alene, Cu scopuri nepătrunse ţesute-n linguşiri -- Când pre#ăcute lacrimi, când râsete viclene -Capcană-n chip de su#let ascunsă-n amăgiri... Cu tot ce-am strâns din tine curat, ca =rometeu, +m să te alcătui alt#el, dar su#let îţi dau eu. %uni, G: decembrie :;<0 L@ CCKKK 8ă mir că sunt de-atuncea tot pur, ca o oglindă 1n care nu rămâne nimic din ce-a trecut, C-am şters chip umeri, braţe întinse să mă prindă, >i negrii ei luce#eri de dincolo de lut... 5e ămisleau din îngeri* din spuma nălucirii* Benunchi de 8agdalenă,. odihnitori de Christ... Ca să mă smulg din iadul de #lăcări al iubirii, 8-a poleit durerea cu aerul ei trist...
!ar straniul meu aur nu uită dulcea oră Când ea trăgând în lături noptateca perdea, Mvârlea doar o maramă pe goala-i auroră >i-n aşternut ca lampa lui +ladin dormea... =lecat pe ea, ca-n basme, la dulcile-mi şoptiri, "a-mi deschidea comoara întregii #ericiri... LL@ CCKKK' 8ai leagănă tristetea doar pieptul ca o boare Cu #lu&uri şi re#lu&uri aproape aţipite... +murgul voluptăţii vărsase sumbra-i mare, 5uave mădulare dormeau în el, topite... >i alb şi magic, palid se a#unda obraul !in castaniul moale cu ţărmuri ondulate... =lutea pe apa tâmplei un nor de vis... 1n iaul !e somn ieşeau pro#iluri de ceruri înecate... >i nu ştiai de-i su#let, ori luna, sau un peşte Ce se 4uca sub unda cu pieliţe senine... ...Când un o#tat, din gura scrâşnită ca un cleşte$ 5părgea cleştarul vră4ii urită peste tine9 !in carnea somnoroasă, din liniştea #ierbinte, )u ibucneai, amantă mai dâră ca-nainte. L2@ CCKKK'' )u nu eşti în iubire decât un trântor , care, )rândav, te îmbuibi cu miere de-a gata adunată$ )u nu ştii chin, durere, caliciile amare !e unde-ţi sug, cu cane, licoarea des#ătată. )u bori atât ( doar clipa cât ţine-n slăvi o nuntă 5pre cer te-mpinge se&ul, nu marele aur... Ca iar să cai in tină şi aripa ta ciuntă 5-o năclăiască iarăşi al po#telor huur$ !in dragostea curată tu #aci vinovăţie, 1mbrăţişarea dragă o schimbi intr-un păcat, !in glorioase viţii şi-naltă scârnăvie 1ţi împlineşti cunună pe capul neplecat- Aimb de amăgitoare, impură poeie... >i ideală #loare a iadului suprem, Cumplita-ţi #rumuseţe o porţi ca pe-un blestem. 8iercuri, :< mai :;
Ce #ormă ideală ne împlinim unirea$ Aoi unei #lori unite luăm chipul şi întocmirea, Fireasca împerechere, tu, tranda#ir, cu ghimpe, 5tau dedesubt$ #runarul curtenilor mi-e haină, >i slava ta suavă adânc de 4os privesc... !ar cel dintâi cu harul miresmelor primesc, =rieten morganatic, în ascuţiş c-o taină( 5unt îngerul cu gheare demonice, anume 5ă s#âşii mâna-ntinsă, ori botul ce te cată... >tiu, geniul e ţepul urât de-ntreaga lume, !ar cine te culege mă ia cu tine odată... 'ar când ai să te scuturi, tind spinii cu-ndraneală. 1n ei să-ţi prind de-a pururi petală cu petală. !uminică, /: iulie :;i spaimele iubirii s-aţin într-un cuvânt. Ei-am #ăurit o-naltă şi grea demiurgie, Dn univers de patimi adânc pus sub ăvor( +icea orice vorbă închide o urgie >i #iece silabă e un ciclon de dor... !eşi sunt descântate şi dorm ca-ntr-o poveste, Citindu-le, tu nu simţi duh aprig de tâmpeşte %uni , /G iuie :;
Că mai presus de #ire, putând să o răstoarne, 'ubirea e sămânţa eternităţii-n carne . 8arţi, G septembrie :;i te goleşti de mine ca pentru o plecare... " toamnă* >i cocorii-ţi deşteaptă nostalgia* =ribegile corăbii te-ademenesc în ări* !ar n-ascultă de şoapta #eericei pierări9 =entru mira4ul orei nu lepăda vecia9 Când Aordul se răstoarnă crunt peste noi şi vine Aoianul de omături pe inimi să-şi deşarte, Au mai râvni spre calde şi-albastre ţări departe... ămîi #ăra de teamă aicea, lângă mine. 1n veci mai credincioasă ca soarele de sus 'ubirea mea nu are nici iarnă, nici apus. 8iercuri, :2 septembrie :;i, dintre dresuri, versul e singurul ei #ard, !ulci unduiri în trupul prea aspru al vorbirii... >i-i rumenă la #aţă pentru că întreg eu ard. Au-i ţes nici mândru vâlnic-- ivod cu chip de #loare- Aici straie de imagini cu care s-o îmbrac( 1n pura-i goliciune-- unica ei splendoare-8ii de-mbătări stau strânse ca dintr-un lan de mac. 1n toată-a ei #ăptură nu e nici o greşeală( 5ub măsurate graţii, adâncul voluptăţii... !e-aceea nu se teme să ţi se-arate goală, +semenea eiţei ieşită ideală !in spasmele cu spumă ale eternităţii( Ca altădată =aris, încununat de laur, 'ubirii mele-ntinde-i râvnitul măr de aur... 8arţi, : ianuarie :;<20
2@ CCKKKV''' Cu nobila virtute nu ne culcăm... #ugi( Cum poţi să strângi în braţe un stâlp de diamante* Ca pe-o soţie-n lume o scoatem şi-o cinstim --1n taină cu năde4dea cândva s-o moştenim-Ci-n pat urcăm păcatul, amanţi mlădii şi-amante, )rans#iguraţi de-un #ulger de viţiii, dăm lumină, >i dintr-o curteană croim uşor o s#ântă( 'ubirea-i scurta noapte în care totul cântă. !ar demonul e-alături şi în surdină-8ocirla cărnii noastre răs#ânge cer şi stele, =lecaţi să le culegem, în ea ne scu#undăm. 1mperechaţi pornirăm s-a4ungem pân la ele, 5i-n loc să #im sca#andri pentru nomoluri grele, Ae-am prins aripi... 'ubite, dă-mi gura... ne-necăm9 Aecontenit viaţa are nevoie-n noi !e negre-ngrăşăminte, ca planta, de gunoi. 5âmbătă, :< martie :;<20 2<@ CCKKK'K ?em pân la #und paharul... 1n dro4dia iubirii 5-ascunde-o şi mai tare, subtilă îmbătare, Fără de aburi, rece... o neagră e&altare Ca dup-o-naltă crimă în slu4ba derobirii( +m #ost şi noi doi îngeri, legi sumbre am călcat... Ci-mbrăţişarea noastră, oricât de vinovată, =ăstra în ea savoarea întâia, neuitată >i paradisiacă a primului păcat. 1n inimile noastre stă pacea nemuririi. I veşnică ştiinţă, grăind peste mustrări, Ae spune că sub vârcol, blesteme şi ocări Mac numai dor şi #lăcări în gheaţa despărţirii, Că-i pe nedrept 'n#ernul în care ne muncim >i-n ghearele 5atanei noiîncă strălucim. 8iercuri, ; aprilie :;<20 2@ CCK% 5ă-mi vindec dorul, altor dureri cer lecuire( I boală grea cu alta potrivnică s-alină$ )e uit... Ditarea numai de tine mi-este plină... >i depărtarea-i înc-un adaos la iubire.
=entr-un răga de-o clipă ma-ncătuş nopţi de-a rândul, 5tau gata să te-năbuş... Când #ăr-a-mi da de ştire, Cu-ntortocheri de vulpe, mişel se-ntoarce gândul 5ă-ţi mai ulmee ochii, acolo-n amintire, Veneam întâia oară$ âmbind, citeai alene... >i te-ai întors( deodată cu #ulgerul orbirii Eâşniră pe sub pumtea arcatelor sprâncene 5căpărător de-albastre şuvoaiele privirii. )e blestem, amintire9 Ca o nebună-mi strângi +marul colb de patimi în stupii tăi nătângi. Vinerea mare, :;<20 2L@ CCK%' Când n-o mai #i nici urma din noi în amintiri, Cu spima degropa-vor dintre hârţoage roase Dn alb colos de versuri mai tari ca nişte oase( 5cheletul uriaşei, tristei noastre iubiri. !e-a pururi ard în ele, din #ocul cel etern, Ca-n măduva de stâncă, titanicele #ebre, Dn osuar de patimi, năprasnice vertebre C-um cap s-atingă cerul, cu celălalt, în in#ern... >i-or întreba, ce-arhanghel s-a prăbuşit din bor >i-a-nsămânţat ţărâna cu marea-i #ulgerare* 5lăbitelor #ărâme clădi-le-vor altare =opoare-ntregi cu #runtea sub #rumuseţea lor$ Ci-atât prinos de glorii asupra lor vărsat Au va-mplini statura iubirii ce-au purtat =aştele, :;<20 22@ CCK%'' 5urâd* Ibişnuinţă... Cred c-aş putea chiar râde( )u spui că-n cea mai dulce iubire-i o prigoană* 1mi amintesc( pe-o veche şi stranie icoană " un martir ce-şi duce tăiatul cap la gâde. Cu inima-mi aşi4deri s-a petrecut de mult( 5-a strămutat în tine şi m-a lăsat strigoi... )u nu ştii că ea bate acuma pentru doi* Au simţi în piept adaos de glorios tumult* Aecontenit în prea4mă-ţi, să sug răsu#let, sânge, 8-aduce ca din groapă misterioasa sete... Când plec, a4ung acasă o umbră pe perete, Ca-n palida icoană ce-aievea mă răs#rânge...
Mâmbesc* Ibişnuinţa... Cred c-aş putea chiar râde( >tiu un nebun ce-şi duce cap, inimă ...la gâde !umineca )omii, :;<20 2;@ CCK%''' 1mi scânteiaă-n mână ai iarăşi stinsa pană >i-mi bate-n ea tot gândul, asemeni unui puls... 1n inimă de-a dreptul o-nmoi( păstre o rană !e unde nici o #orţă săgeata nu mi-a smuls. 1ţi scriu( şi dintr-o dată mă năvăleşte-o lume$ Ca-n bobul pur de rouă, în orice strop de vers, !in care în#loreşte strălucitoru-ţi nume, 5e-nghesuie să intre întregul univers. !in când în când, în boru-i devăluind secretul, Comdeiul se ibeşte în ţărmuri de hârtie... >i s-a oprit din bucium c-un #reamăt de mândrie. O+h, cine vrea să-i poarte cât mai curând sonetul*O Frumoasă, tăinuită în straie de solie, !urerea mea aleargă să-ţi ducă bucurie... !uminică şi luni, /3--/: iulie :;<20 ;3@ CCK%'V 5tric oare #aimei tale* 1ngăduie să-ţi spun, Iceanule de geniu ce-neci chiar şi uitare. Cine-ar putea, cu atâta mai mult un biet nebun, >i în ce chip pe lume,să pângărească marea* Ei-am bântuit viaţa, eu, badăranul Pill( Au am putu a4unge năpranica-ţi mărire9 +m cuteat atuncea, îngenuncheat umil, 5ă te cobor...4os... până-n adânca mea smerire... !e-am tălmăcit cu umbre lumina ta regească, !e lacrimi, ca şi ochii, mi-s visurile ude. )e-am îngânat ca pruncul ce-nvaţă să vorbească >i-n râvna-i scâlciaă cuvintele ce-aude... !ar tu eşti soare veşnic( o clipă poţi ierta 5ă #iu o biată gâă 4ucând în raa ta. !uminică şi luni, /3--/: iulie :;<20
http(QQtainacasatoriei.Rordpress.comQ/33LQ3LQ3LQcantarea-cantarilorQ
CAPITOLUL ,
Cântarea Cântarilor, care este a lui Solomon:
, S 5ărute-mă cu sărutarea gurii sale9 +lintul tău mai bun e decât vinul
- şi e mireasma mirurilor tale mai dulce decât tot ce e mireasma. Aumele tău e mir în revărsare$ #ecioarele de-aceea te-au iubit.
. Einându-ne de paşii tăi vom alerga sTavem în răsu#lare mireasma mirurilor tale. 8ă duse regeleTn cămara lui$ ne-om bucura, ne-om veseli de tine$ mai aprig decât vinul îţi vom iubi alintul$ pe drept o #ac acei ce te iubesc.
/ 5unt neagră, dar #rumoasă, o, #ete ale 'erusalimului, ca sălaşele lui Chedar, ca perdelele lui 5olomon. 0 Au vă uitaţi la mine că sunt neagră, căci soarele mTa ars$ #eciorii maicii mele sTau ridicat asupră-mi şi viile mTau pus să le păesc$ dar via mea, pe ea, eu nTam păit-o.
1 )u, cel iubit al su#letului meu, o, spune-mi, tu, în ce păşuni îmi eşti cu turma şi unde-i #aci odihna de amiaă* !e ce-aş #i eu catându-teTn neştire pe lângă mieii prietenilor tăi*
2 S !e vrei să #aci cam cum te taie capul, o, tu, cea mai #rumoasaTntre #emei, vei turmele şi ia-te după ele
şi paşte-ţi tu ieduţele pe-acolo unde-alaturi stau ciobanii9U
3 S 'ubita mea, îmi pari că o sireapă la carele lui Faraon9 4 Ce mândra ţi-i bărbia, precum a turturelei9, grumaul tău, şirag de nestemate9$ ,5 asemănări de aur îţi vom #ace, cu râuri de argint. ,, S 5tă regele culcat în aşteptare*( din mir de nard eu răspândesc mireasma. ,- 'ubitul meu e săculeţ de smirna cu noaptea stinsă între sânii mei. ,. 8i-i strugure de chiparos iubitul, în viile din "n-Baddi. ,/ S Cât de #rumoasă eşti, iubita mea, cât eşti tu de #rumoasă, cu ochii tăi porumbi9 ,0 S Cât de #rumos eşti tu, iubitul meu, cât eşti tu de plăcut9 ,1 Ai-i aşternutul umbră şi răcoare$ în casa noastră grinile-s de cedru şi poduTn căpriori de chiparos.
CAPITOLUL , "u, iată-mă în câmp( sunt #loarea lui$ eu, iată-mă în văi( sunt crinul lor. - S =recum e crinul între spini, aşa-i iubita mea printre codane. . S =recum e maruTn arborii pădurii, aşa-i iubitul meu între #eciori$ la umbra lui dorit-am şi-am şeut şi roada lui mi-i dulceTn cerul gurii. / !uceti-maTntrTa vinului cămară şi dragoste îngrămădiţi deasupra-mi9 0 Cu miruri întăriţi-mă, vă rog, şi arşiţa mi-o răcoriţi cu mere, ca de iubire sunt aprinsă. 1 Cu stânga lui va sta sub capul meu şi dreapta lui mă va cuprinde.
2 S Fete ale 'erusalimului, vă con4ur pe-a ţarinii putere şi tărie
să nu-mi treiţi ori să-mi sculaţi iubita pânTce ea însăşi vă voi9U
3 S Dn glas*9 " glasul celui drag al meu9 "l vine, iată-l, peste munţi sărind, el peste dealuri salta. 4 'ubitul meu e-asemeni căprioarei, un pui de cerb pe muntele ?etel. "l stă acolo, iată-l, în spatele despărţiturii noastre, pândind pe la #erestre, adulmecând prin gratii.
,5 'ubitul meu răspunde şi îmi ice( 6idică-te, iubita mea, şi vino, #rumoasa mea, tu, porumbiţa mea9 ,, Ca, iată, iarna a trecut şi ploile sTau dus, au încetat ,- şi #lorile se-arata pe pământ şi-i vremea de plivit şi-aui cum turtureaua gângureşte 4os, în livada noastră$ ,. smochinul odrăsleşte muguri vii, dau viile în #loare siTn mireasma$ ridică-te, iubita mea, şi vino, #rumoasa mea, tu, porumbiţa mea, ridică-te şi vino9 ,/ =orumba mea, ascunsaTn cută stâncii, în taina unui id cuTntarituri, arată-mi #aţa ta şi #ă-mă glasul tău să ţi-l aud, ca dulce-i glasul tău şi #ata ta-i #rumoasă9 ,0 +h, prindeţi-ne vulpile, pe cele mici, care ne strica viile, căci viileTn#loresc90 ,1 S 'ubitul meu e-al meu, eu sunt a lui. "l turma lui şi-o paste printre crini. ,2 TAainte ca amurgul să adie şi umbrele pe are să seTncline, întoarce-te, iubite, şi #ii asemeni unui căprior, tu, pui de cerb al munţilor rotuni9
CAPITOLUL .
, "u noapteaTn patul meu l-am căutat pe cel iubit al su#letului meu$ l-am căutat şi nu am dat de el şi l-am strigat şi nu mTa auit. - 5cula-ma-voi să dau ocol cetăţii$ prin târguri şi pe străi voi căuta pe cel iubit al su#letului meu$ l-am căutat şi nu am dat de el şi l-am strigat şi nu mTa auit. . +u dat de mine panicii de noapte, acei ce dau târcoale prin cetate. 6Au l-aţi văut cumva, voi, pe iubitul su#letului meu* / !oar ce-am trecut de ei şi pe iubitul su#letului meu mi l-am a#lat şi l-am ţinut şi nu l-am mai lăsat pânTce l-am dus în casa maicii mele, în vatră celei ce mTa ămislit. 0 S Fiice ale 'erusalimului, vă con4ur pe-a ţarinii putere şi tărie să nu-mi treiţi ori să-mi sculaţi iubita pânT ce ea însăşi vă voi9U 1 S Cine-i acel ce din pustiu seTnalta ca o coloană #umegândă, amestec viu de smirna şi tămâie din arta #ăcătorilor de mir* 2 %a lectica lui 5olomon priviţi( 1n 4urul său merg şaieci de vite4i, cei mai vite4i din 'srael,
3 toţi purtători de săbii şi iscusiţi în lupte, cu sabia la coapsă #iecare temându-se de ce-ar aduce noaptea. 4 I lectică regală şi-a #ăcut el, 5olomon, din cedru de %iban, ,5 cu stâlpii de argint şi cu spătarul tot de aur şi cu scăriţa de por#iră,
cu-alesaturi ţesute din iubire, a #etelor 'erusalimului. ,, Voi, #ete-ale 5ionului, ieşiţi ca să-l vedeţi pe 5olomon, pe regele purtând cununa cu care maică lui l-aTncununat în iua nunţii sale, când inima din el sTa veselit9
CAPITOLUL / : S Vei tu, iubito, cât eşti de #rumoasă* Frumoasa-mi eşti cu ochii tăi ca două porumbiţe sub vălul tău de nuntă, cu părul tău ca un ciopor de capre mi4ind, şerpuitor, pe Balaad$ - cu dinţii tăi, o turmă de oi albe scaldateTn râu Tnainte de-a #i tunse, avându-şi toate gemeni câte doi şi #ără rod nici una dintre ele$ . buele tale, roşu din #uior şi graiul tău, #rumos$ obra4ii tăi, o rodie în două sub vălul tău de nuntă$ / grumaul tău, ca turnul lui !avid idit spre întărire( de el atârna pavee o mie, că tot atâtea scuturi de vite4i$ 0 iar sânii tăi, doi pui de căprioară ce pasc răcoare, gemeni, printre crini.
1 TAainte de-a se #ace dimineaţă şi de-a se pune umbrele pe #ugă, eu voi #ugi la muntele de smirna şi spre colină din %iban. 2 Frumoasă eşti, iubito, pe de-aTntregul siTn tine întinare nu se a#la. 3 I, vino, vino din %iban, mireasa, o, vino din %iban9 Venind, vei trece culmile +manei, 5enirul şi Hermonul peste piscuri, de-acolo unde leii-şi au culcuşuri şi munţii sunt bârlog de leopari. 4 )u inima din mine mi-ai robit-o, o, sora mea, mireasa mea, tu inima din mine mi-ai robit-o cu-o singură privire
şi cTun şirag de la grumaul tău. ,5 >i pieptul tău, ce mândru se #ăcu, o, sora mea, mireasa mea, mai mândru şi mai dulce decât vinul, aşa cum duhul mirurilor tale e mai presus de orişice mireasma. ,, Ei-s buele de #agure prelins, mireasa mea$ sub limbă, miere, lapte$ balsamul ce teTnvaluie din straie e ca balsamul din %iban. ,- Bradina avorâta-mi este ea, sora mea, mireasa mea, grădina ăvorâta, ivor pecetluit. ,. Idraslele ţi-s ca un răi de rodii cu rod de muguri, nard şi chiparos, ,/ cu narduri şi şo#ran, cu trestieTn balsam, cu scorţişoară, cu-aromele lemnoase din %iban, cu smirna şi aloe, cu tot ce-i mai subţire Tntre miresme. ,0 )u-mi eşti ivorâtoare de grădini, #ântâna-mi eşti de apă vie ce curge, sipotinda, din %iban. ,1 S I, scoală-te, tu, vânt de miaănoapte, şi vino, tu, e#ir de miaăi, su#laţi de-a valma prin grădina mea, siTn curgere miresmele stârniţi-i9U 5ă vină dar iubitul meu, să intre în grădina lui şi din dulceaţă roadelor să guste9
CAPITOLUL 0 : S 'ntrat-am în grădina mea, o, sora mea, mireasa mea, şi smirna mi-am cules-o cu aromele, mâncat-am pâinea mea cu mierea mea şi vinul meu mi l-am băut şi laptele, al meu. 8âncaţi, prieteni, luaţi şi beţi şi îmbătaţi-vă, #ârtaţi9U0 / S "u dorm, dar inima mea vegheaă. 1n usa-mi bate el, iubitul meu, cu glasul lui( 6!eschide-mi, sora mea, iubita mea, columba mea, desăvârşita mea, ca plin de roua-mi este capul şi părul meu, de picături de noapte.
. 6!ar eu de haina mea m-am debrăcat( cum o sTo pun pe mine iarăşi*$ picioarele mi le-am spălat( cum oare să leTntin* / 'ubitul meu prin raa şi-aTntins mâna şi totuTn mine se mişcă spre el. 0 8Tam ridicat iubitului ca să-i deschid şi smirna mi-a picat din mâini$ de smirna pline-s degetele mele şi smirna-i pe mâneruTncuietoriiU
1 'ubitului eu uşa i-am deschis, dar el pierise, #răţiorul meu9 8i-i su#letul topit de vorbă luiU >i l-am cătat şi nu am dat de el şi l-am strigat şi nu mTa auitU 2 +u dat de mine panicii de noapte, acei ce dau târcoale prin cetate, şi mTau bătut şi mTau rănit şi salul de pe umeri mi l-au smuls, ei, panicii de iduri întărite9
3 Fiice ale 'erusalimului, vă con4ur pe-a ţarinii putere şi tărie( de-l veţi a#la pe cel iubit al meu spuneţi-i că-s rănită de iubire. 4 S Cu ce-i mai alt#el dragul tău ca altul, o, tu, cea mai #rumoasaTntre #emei, cu ce-i mai alt#el dragul tău ca altul, de ne-ai legat cu-ast#el de 4urământ* ,5 S Frăţânul meu e alb, e alb şi rumen$ pe el îl osebeşti din eci de mii. ,, !e aur lămurit îi este capul cu pleteTn valuri, negre cum e corbul. ,- 'ar ochii lui, ca două porumbiţe pe-o margine de apă scăldându-se în lapte şi stând apoi pe margini de rotund. ,. Bropitele, causuri aromate ce odrăslesc miresme$ iar buele-i sunt crini înrouraţi cu-arome moi de smirna. ,/ '-s mâinile ca două giuvaiere de aur scris cu pietre mici de )ars$ iar pântecele, pavăa de #ildeş cu pietre de sa#ir$
,0 pulpele lui, coloane de-alabastru temeluiteTn cuiburi aurii$ %iban măreţ îi esteTn#atisarea, ai cărui cedri nTau asemănare$ ,1 rostirea lui e, toată, doar dulceaţă şi totuTn el, plăcut. +cesta este #răţiorul meu, acesta este el, iubitul meu, o, #ete ale 'erusalimului9 CAPITOLUL 1 , S DndT ţi-a plecat iubitul, o, tu, cea mai #rumoasaTntre #emei, #răţânul tău încotro sTaTndreptat să-l căutăm cu tine laolaltă* - S 'ubitul meu sTa pogorât întru grădina lui, acoloTntre raoare de miresme să-şi pasca turmă şi sTadune crini. . + lui sunt eu, a lui, iubitul meu, şi el, iubitul meu, îmi este-al meu. "l turma lui şi-o paste printre crini. / S Frumoasă eşti ca un surâs, iubito, şi mândra-mi eşti precum 'erusalimul şi de temut că ostile sub #lamuri.
0 )e rog, întoarce-ţi ochii dinspre mine, căci ei mă copleşesc. " părul tău ca un ciopor de capre urcând, şerpuitor, pe Balaad$ 1 şi dinţii tăi, o turmă de oi albe scaldateTn râu Tnainte de-a #i tunse, avându-şi toate gemeni câte doi şi #ără rod nici una dintre ele$ 2 buele tale, roşu din #uior şi graiul tău, #rumos$ obra4ii tăi, o rodie în două sub vălul tău de nuntă. 3 5unt şaieci de regine, opteci de ţiitoare şi #ete #ără număr, 4 dar una este porumbiţa mea, desăvârşita mea, ea una-i este maicii sale, aleasă celei ce-a născut-o$
#ecioarele o văd şi-o #ericesc, reginele şi ţiitoarele Tmpreuna o lăudă. ,5 Cine-i aceasta oare ce se iveşte lin ca aurora, #rumoasă precum luna, aleasă precum soarele şi de temut că ostile sub #lamuri* ,, 8Tam coborât în tainica grădina a nucilor să văd şuvoiul apei la obârşii, şi via să o văd de-a odrăslit şi rodiile dacTau dat în #loare. S +colo pieptul ţi-l voi dărui. ,- Au, su#letul din mine nu-şi dă seama cum de-am a4uns în carele regeşti.
CAPITOLUL 2 : S 1ntoarce-te, teTntoarce, 5ulamito, întoarce-te, ca noi să te privim9 Ce oare veţi vedea la 5ulamita când vine dănţuind cu două cete* S Cât de #rumoşi sunt astăi paşii tăi şi sprinteni în sandale, o, nobilă #iica9 Ei-i rotun4imea coapselor asemeni unor lănţuguri mesteriteTn aur$ - buricul tău e cupa arcuita, din care nu lipseşte vinul dres$ capita-ţi este pântecul, de grâu, cu crinii prinşi în horă împre4uru-i$ . şi gemeni doi sunt sânii tăi, doi pui de căprioară$ / grumaul tău e ca un turn de #ildeş şi ieere ţi-s ochii, din Hesbonc, în prea4ma porţii cu mulţimi de #ete$ iar narile-s din turnul de %iban adulmecând veghere spre !amasc$ 0 semeţ precum Carmelul ţi-este capul$ cosiţele, pe el, ca o por#iră păind în ea un rege Tnlantuit.
1 Cât eşti tu de #rumoasă şi de dulce, iubita mea, în tot ce te des#ata9 2 5tatura ta e-asemeni cu #inicul, ca strugurii sunt sânii tăi. 3 8i-am is( "u în #inic mă voi sui şi mă voi tineTn ramurile lui$ să-mi #ie struguri sânii tăi, din vie,
miros de mere răsu#larea ta, 4 ca vinul bun rostirea şoaptei tale ce curge lin 6pentru iubitul meu, îndestulându-mi buele şi dinţii.
,5 S 'ubitul meu e-al meu, eu sunt a lui, dorinţa lui spre mine se îndreaptă. ,, Hai, vino, tu, iubitul meu, hai să ieşim la câmp, să înnoptam prin sate ,- siTn ori de iua sTalergam prin vii şi via sTo vedem dacTaTn#lorit şi #lorile dacTau rodit şi rodiile dacTau dat în #loare$ eu sânii mei acolo-am să ţi-i dărui. ,. !in mandragore, iată, ies miresme şi poameTn crengi ne-aşteaptă pe la porţi$ pe cele vechi ca şi pe cele noi doar pentru tine le-am păstrat, iubite9
CAPITOLUL 3 , I, tu, de mi-ai #i #ost un #rate hrănit la sânul maicii mele, să te sărut în văul tuturor şi nimeni să mă poată de#ăima9 - !e mâna te voi prinde siTn casa maicii mele te voi duce, în vatră celei ce mTa ămislit$ acolo tu-mi vei da învăţătura şi eu din vin-balsam te-oi adapa şi din mustirea rodiilor mele. . Cu stânga lui va sta sub capul meu şi dreapta lui mă va cuprinde. / S Fiice ale 'erusalimului, vă con4ur pe-a ţarinii putere şi tărie, să nu-mi treiţi ori să-mi sculaţi iubita pânT ce ea însăşi vă voi9 0 S Cine-i aceea oare care vine suindu-se albita siTn#lorita şi reemata pe iubitul ei* S 5ub mar eu te-am treit, acolo unde maica ta cu tine a #ost grea, acolo unde chinuri aTndurat aceea careTn chinuri te-a născut.
1 I, pune-mă pe inima pecete, pecete vreau să #iu pe braţul tău9 Că tare precum 8oartea e 'ubirea şi crudă precum 'adul e +rdoarea( i-s aripile aripi ca de #oc, cărbuni aprinşi sunt #lăcările ei. 2 +pele mari iubirea nTo pot stinge, nici râurile vor putea sToTnece. Cel ce bogată casa şi-ar goli-o să cumpere în schimb iubire, acela doar dispreţ va dobândi.
3 S " mică sora noastră$ sâni nu are. Cu sora noastră oare ce vom #ace în iua când de ea se va vorbi* 4 !e este ea un id, îi vom idi creneluri de argint$ dar dacă este uşa, o căptuşim cu scândura de cedru. ,5 S Dn id sunt eu, şi sânii mei îi sunt ca nişte turnuri$ de-aceea sunt în ochii lui ca una care-şi a#la pacea. ,, +vut-a 5olomon o vie acolo, la ?aal-Hamon$ pândarilor le-a dat-o sTo păească şi #iecare-avea să-i dea o mie de sicli de argint pe roada ei. ,- !ar via mea e-a mea şi-mi staTnainte( o mie-s pentru tine, 5olomon, şi două sute doar pentru pândari. ,. S )u, care şei în mi4locul grădinii când glasul tău prietenii l-asculta, tu, #ă-mă să-l aud şi eu9 ,/ S +leargă, dragul meu, şi #ii asemeni cu-o căprioară sau un pui de cerb pe munţii de balsam9
C6NTAREA C6NTĂRILOR7 C6NTAREA IU8IRII SURSA pr. Blaise Arminjon, SJ traducere Radu şi Oana Capan
Ce carte a Vechiului sau a Aoului )estament a generat cele mai multe dispute de-a lungul istoriei ?isericii* Aici "vanghelia lui 'oan, nici scrisoarea lui =aul către omani, nici pro#etul 'saia( nu, ci Cântarea Cântărilor. "ste o carte necunoscută multor catolici, o carte surprinătoare pentru cei care o descoperă pentru prima oară, deoarece descrie o iubire plină de senualitate W iar !umneeu este menţionat o singură dată, şi atunci abia la s#ârşit.
)otuşi, cei mai mari =ărinţi ai ?isericii au comentat-o. Comentariul lui Irigene a devenit clasic$ 5#. 'eronim ne spune( 7Irigene, depăşindu-i pe toţi interpreţii tuturor cărţilor 5cripturii, s-a depăşit pe sine în această interpretare a Cântării. 5#. ?ernard de Clairvau&, 5#. Francisc de 5ales, 5#. 'oan al Crucii, cu toţii au contribuit la marea tradiţie a interpretării acestei cărţi, pentru că au văut în ea iubirea lui !umneeu pentru 'srael şi pentru ?iserică, iubirea lui Cristos pentru 8aria, pentru ?iserică şi pentru #iecare dintre noi. =reotul ieuit ?laise +rmin4on a scris o carte în care analieaă verset cu verset Cântarea Cântărilor. Aoi vă o#erim în cele ce urmeaă doar introducerea la această carte, cu speranţa că poate la un moment dat va #i disponibilă şi în limba română, şi cu certitudinea că rândurile ei vor suscita interesul pentru Cântarea Cântărilor.
999
Titl!l :i tim!l oem!l!i Cântarea Cântărilor W 5hir Ha5hirim în ebraică W este poemul poemelor, cântarea deasupra tuturor cântărilor, sau după cum spunea cineva 7minunea minunilor, 7regele regilor, sau 7solemnitatea solemnităţilor ca sărbătoarea =aştelui, sau 7s#ânta s#intelor ca partea cea mai s#ântă din )emplul 'erusalimului. 8ai mult, Irigene însuşi, care, alături de 'polit, a #ost printre primii scriitori bisericeşti ce au comentat Cântarea, evidenţiaă ast#el comparaţia cu 5#ânta 5#intelor( 7Fericit este cel ce intră în 5#ânta 5#intelor. X...Y !e asemenea #ericit este cel care înţelege cântările ?ibliei0 şi le cântă, X...Y dar mai #ericit este cel care cântă Cântarea Cântărilor.
Când a #ost scris poemul* 5tilul şi vocabularul ar sugera secolul V sau 'V înainte de Cristos. "ste posibilă data sugerată de unii W cu valoare doar de preumţie, dar uşor de memorat W adică îC, pe timpul lui Aeemia, cel care, alături de "dra, a reconstruit 'erusalimul şi )emplul după e&il. Cântarea ar #i #ost deci scrisă la scurt timp după Cartea lui 'ov, aproape în acelaşi timp cu scrierea #inalului Cărţii =roverbelor şi a multor psalmi. +parţine de aceea marii epoci poetice a ?ibliei. 5o#ocle compunea cam tot atunci în Brecia +ntigona şi Iedipus e&.
1n ciuda titlului ei, 7Cântarea Cântărilor, #ăcută de 5olomon, cartea nu putea #i evident scrisă de #iul lui !avid, care a trăit în secolul al K-lea înainte de Cristos, deci cu cel puţin cinci secole înainte. Aumirea lui 5olomon ca autor, o practică întâlnită până în secolul al K'K-lea, poate să #ie
e&plicată prin #aptul că nimeni nu ar #i #ost mai potrivit să #ie acreditat ca autor al poemului considerat cel mai #rumos din întreaga ?iblie decât cel mai înţelept şi mai glorios dintre regii 'sraelului, un adevărat poet.
8ai mult, nu ar #i imposibil de imaginat ca anumite etape ale compoiţiei Cântării sau a unei părţi a ei să #i început odată cu 5olomon sau chiar înaintea lui. 1nainte de a #i devenit un poem #inisat şi per#ect cum îl ştim astăi, poate să se #i cielat şi maturiat în inima ascunsă a 'sraelului. I ast#el de teorie nu este demonstrabilă$ dar oare nu avem o prevestire a Cântării în primele versete ale celebrului cânt al viei din secolului al V'''-lea îC al lui 'saia.
7Vreau să cânt pentru prietenul meu cântecul lui de dragoste pentru via lui. =rietenul meu avea o vieU 'saia <,:0.
Inte$$et'$i "le C;nt'$ii =roblema datei scrierii Cântării nu este însă atât de provocatoare precum numeroasele discuţii privitoare la interpretarea ei. +cest #oarte scurt te&t, unul dintre cele mai scurte din ?iblie :: versete, /.2G de cuvinte, ::.:3; de litere0, poate că nu a #ost cel mai comentat din întreaga 5criptură, dar cu siguranţă cel mai disputat, debătut cu pasiune. "&egeţii au urmărit în principal aceste trei şcoli de interpretare(
,( Inte$$et"$e" n"t!$"list' Dnii din aşa numita şcoală naturalistă au văut Cântarea ca #iind un simplu poem, sau mai bine spus o colecţie de poeme, care nu sunt inspirate de religie ci sunt pur şi simplu seculare, dacă nu chiar erotice. 78ănunchiul de cântece celebreaă doar un lucru( splendidul, radiantul şi gloriosul eros dintre bărbat şi #emeie. X...Y "ros-ul însuşi vibreaă #ără vreun alt scop decât cel natural. X...Y "ros-ul îşi este su#icient lui însuşi. "ros-ul Cântării Cântărilor nu este agape iubire0 a lui !umneeu X:Y. +ceste versete cântă iubirea dintre bărbat şi #emeie în termeni care, deşi voalaţi de poeie, sunt e&trem de realişti şi #recvent chiar #oarte viuali. +ceastă interpretare pur seculară a Cântării, susţinută în antichitatea creştină cel mai mult de )eodor de 8opsuestia, a #ost condamnată de Conciliul al V-lea de la Constantinopol, din <
-( Inte$$et"$e" lite$"l'
+lţi autori văd complet di#erit problema( pentru ei Cântarea nu are alt scop iniţial decât iubirea dintre un bărbat şi o #emeie, #ără a #i totuşi o iubire seculară. Cântarea celebreaă într-adevăr iubirea umană ca cel mai #rumos dar al Creatorului dat inimii omului. +şa după cum spune Aoua ?iblie de la 'erusalim, în introducerea la Cântarea Cântărilor, este 7o colecţie de cântece care celebreaă iubirea loială şi reciprocă ce conduce la căsătorie$ proclamă legalitatea şi e&altă valoarea iubirii umane$ iar subiectul nu este doar pro#an, din moment ce !umneeu a binecuvântat căsătoria. "&trapolând din al doilea capitol al Cărţii Facerii, Cântarea e&altă iubirea umană aşa cum !umneeu a dorit-o să #ie dintru început, o stare de #ervoare şi de inocenţă în acelaşi timp, o stare pe care cuplul #idel lui !umneeu trebuie să se străduiască să o atingă. +st#el, această carte îşi găseşte natural locul în ?iblie, originea ei divină ne#iind disputată. Au e&istă nici o di#icultate î n a e&tinde la iubirea dintre !umneeu şi om, după cum au #ăcut mulţi autori mistici, ceea ce poate #i aplicat literal doar iubirii umane. 7Aumeroşii comentatori bisericeşti ai Cântării au din nou dreptate atunci când o interpreteaă cu re#erire la Cristos şi 8ireasa 5a Z#ără vreo pată sau ridT "#eseni <,/<0 X/Y.
Dna dintre interpretările literale ale cărţii îi aparţine lui [mile IstN( 7Cântarea Cântărilor, scrie el, 7celebreaă iubirea, iubirea umană, şi doar iubirea umanăU )onele de comentarii asupra acestei cărţi a ?ibliei nu reuşesc să ascundă adevărul care este atât de evident pentru ochii cititorului neaviat( în semni#icaţia ei literală, primă şi directă, Cântarea trateaă iubirea umană care îi uneşte pe bărbat şi #emeie în căsătorie XGY.
)rebuie să admitem #aptul că o ast#el de poiţie, destul de comună astăi în rândul e&egeţilor, la prima vedere nu pare să #ie lipsită de argumente impresionante. +vem de-a #ace aici cu o carte ce are o trăsătură unică în întreaga ?iblie( !umneeu nu intervine deloc. Aumele %ui este menţionat cu o singură e&cepţie, în treacăt, dar şi atunci în mod ambiguu. 8ai mult, la drept vorbind, nu e&istă nici măcar o e&presie a unui sentiment religios în întreaga Cântare. +parent nu e&istă nici un mesa4 teologic, apologetic, moral, cum găsim în toate celelalte cărţi ale ?ibliei, în special în celelalte Cărţi 5apienţiale, între care este inclusă Cântarea. 8ai mult, tonul ei este atât de pasional, chiar îndrăneţ pe alocuri, şi #ace atât de mult apel la simţuri la tot #elul de simţuri0, încât este di#icil să înţelegi cum ar putea #i potrivită pentru a e&prima iubirea lui !umneeu. 'ubirea dintre mire şi mireasa sa este aceea a unor #iinţe în carne şi oase.
1n #ine, nu este ciudat că nu e&istă nici măcar o singură citare din Cântarea Cântărilor, nici o re#erinţă la un singur verset măcar, în întreg Aoul )estament* Aici 'sus nici =aul nu dau semne că ar #i ştiut de ea. 1n ceea ce priveşte paralelele pe care oamenii s-au gândit să le #acă cu pasa4e din Vechiul )estament, similar se poate proceda şi cu te&te din literatura universală despre iubire. !e mult timp au #ost #ăcute studii interesante ce arată puternice similarităţi între Cântarea Cântărilor şi poeme din aceeaşi vreme din Irientul +propiat şi Irientul 8i4lociu, în special din "gipt.
.( Inte$$et"$e" "le&o$ic' )otuşi, argumentele tocmai preentate în #avoarea unei interpretări pur literale sunt departe de a #i general acceptate. 'udaismul tradiţional şi ?isericile creştine au #ost în acord aproape în unanimitate
până în secolul al K'K-lea în a da o e&plicaţie #undamentală #oarte di#erită a Cântării. 8ai degrabă decât o celebrare a iubirii umane, care apoi s-ar putea e&tinde la iubirea lui !umneeu, această a treia şcoală de interpretare vede dimpotrivă iubirea lui !umneeu ca obiectul prim şi direct al autorului sacru al Cântării, #iind aplicabilă apoi în mod legitim la iubirea dintre bărbat şi #emeie deoarece, aşa după cum le e&plică =aul e#esenilor, vocaţia la căsătorie simbolieaă unirea dintre Cristos şi ?iserică XY. 1n mod natural, suntem mai înclinaţi să credem că iubirea umană vine mai întâi. ?ergson scria( 7când se reproşeaă misticismului că se e&primă în maniera unei iubiri pasionale, se uită de #apt că iubirea este cea care a plagiat misticismul şi a împrumutat de la el #ervoarea, entuiasmul şi e&taul X
1n orice ca, este e&traordinar #aptul că deşi iubirea e e&primată într-un mod mai liber, nimic nu a #ăcut vreodată ca 'sraelul să nu mai considere Cântarea Cântărilor ca cea mai s#ântă dintre cărţi sale. 7!acă toate 5cripturile sunt într-adevăr s#inte, spunea rabinul +\iba în al doilea secol, 7Cântarea Cântărilor este atât de s#ântă încât întreaga lume nu merită iua în care Cântarea a #ost dată 'sraelului. +r #i vorbit rabinul +\iba ast#el dacă nu ar #i #ost convins, asemenea tuturor liderilor religioşi din 'srael, că poemul poemelor celebreaă nu iubirea umană W oricât de minunată şi de s#ântă ar #i W ci chiar iubirea lui !umneeu pentru poporul său, pentru omenire$ dacă nu ar #i recunoscut în Cântare acelaşi limba4 al tandreţii #olosit de4a de !umneeu când s-a adresat miresei sale, 'srael( 7+tunci am trecut "u pe lângă tine şi te-am văut, şi iată aceea era vremea ta, vremea iubirii. +tunci mi-am întins "u poala mantiei 8ele peste tine şi am acoperit goliciunea ta, şi-am #ăcut un 4urământ, am #ăcut un legământ cu tine, şi tu ai #ost a 8ea "echiel :,20*
Dn #iu al poporului ales, +ndr] Choura\ui, spune că astăi citeşte Cântarea Cântărilor ca rabinul +\iba, aşa cum a #ăcut întreaga linie a strămoşilor săi, şi cum o #ac contemporanii săi( 78-am născut într-o #amilie de evrei, #idelă tradiţiei 'sraelului. !in copilărie am auit Cântarea Cântărilor interpretată pe străvechile ritmuri ce au inspirat cântul gregorian. Copil #iind, am #ost pătruns, în #iecare noapte de vineri, de #ervoarea ce umplea #rumoasa noastră sinagogă din +in-)emounchent. Ceremoniile începeau cu recitări din =oem. ?ărbaţi, #emei şi copii cântau acest te&t sau îl ascultau ca în e&ta. "ra într-adevăr un te&t sacru, o cântare transcendentă. X...Y )oţi cântau acest =oem al iubirii şi nimeni niciodată nu l-a cenurat sau respins. X...Y Aiciodată în viaţa mea nu am auit din gura celor care trăiau în pro#unime =oemul vreo plângere despre conţinutul său. "ra înţeles în conte&tul ?ibliei ca re#erire la iubirea lui +donai pentru creaţie, pentru poporul său, pentru #iecare dintre #ăpturile sale. "ram prea absorbiţi de marele şi puternicul curent al gândirii ebraice pentru a vedea în poem altceva decât un cântec al iubirii absolute. Iricât de straniu pare, rămâne adevărat #aptul că timp de peste două mii de ani, evreii nu au văut niciodată în 5ulamita altceva decât un simbol, acela al 'sraelului$ în ege, altceva decât o re#erire la !umneeu$ în iubirea care îi uneşte, altceva decât o revelaţie a misterului iubirii divine XY.
M'$t!$i" P'$in
unirea dintre !umneeu şi om, pre#igurată în 'srael şi realiată prin 1ntruparea Cuvântului XLY. Irigene, în secolul al '''-lea, Brigore de Aisa, Vasile, +mbroie în secolul al 'V-lea, precum şi +ugustin mai apoi, şi Brigore cel 8are în secolul al V''-lea, sunt unanimi în a percepe în Cântare poemul căsătoriei lui !umneeu cu poporul său, a lui !umneeu cu ?iserica, a lui !umneeu cu orice su#let care îl iubeşte.
Cum am putea să nu admirăm şi #aptul că, urmând =ărinţilor ?isericii, misticii din toate timpurile au #ost mereu atraşi şi #ascinaţi de Cântare, descoperind în aceste arătoare versete cea mai personală e&presie a iubirii lor* Au e&istă nici inhibiţie, nici cea mai mică reticenţă, în rândul celor mai puri şi mai deschişi dintre ei atunci când i se adreseaă lui !umneeu cu imagini şi cuvinte W aparent încărcate de pasiune umană W din Cântare. =utem vedea aceasta la uNsbroeck, )auler, "caterina de 5iena, )erea de +vila, 'oan al Crucii W dar ar trebui să îi cităm aproape pe toţi. Francisc de 5ales avea doar şaptespreece ani în :<2G, când a participat la =aris la un curs despre Cântarea Cântărilor. + #ost uimit. 7Cântarea Cântărilor, spune Henri ?remond, 7a devenit cartea sa #avorită. Aimeni probabil nu a Ztrăit-oT aşa cum a #ăcut-o el X;Y. +l său )rait] de lTamour de !ieu dă mărturie despre aceasta în aproape toate paginile sale.
+ceastă iubire pentru Cântarea Cântărilor nu este caracteristică doar #igurilor contemplative, ce sau retras din lume. 8aria 1ntrupării, o călugăriţă ursulină din )ours, considerată ca una dintre cele mai importante personalităţi ale misionarismului, şi pe care =apa 'oan =aul al ''-lea, beati#icând-o, o numea 7mama ?isericii Canadiene, nu a avut o altă carte mai dragă pentru rugăciunea ei privată decât tocmai Cântarea Cântărilor. 71n cuvintele Cântării, pe care a citit-o integral în :G: sau :G/ adică în perioada noviciatului0, ea a recunoscut, după cum spune !om IurN, e&celentul ei biogra#, o descriere a propriei trăiri. X...Y !e atunci, cartea Cântării a #ost cel mai adesea citată de ea când îşi mărturisea viaţa interioară. X...Y !om Claude 8artin a#irma chiar că în conversaţiile ei Zcuvintele 5cripturii pe care gura ei le rostea cel mai #recvent veneau din Cântarea CântărilorT. =e când îndruma novicele, ea le-a sugerat teme care veneau în general din 5#ânta 5criptură şi în special din Cântarea Cântărilor X:3Y.
+cest lucru a #ost #oarte îndrăneţ. 1l întâlnim din nou la )erea =runcului 'sus, proclamată s#ântă patroană a misiunilor de către =apa =ius al K'-lea. >i ea a #ost îndrumătoare a novicelor pe când avea în 4ur de douăeci de ani, şi ştim din mărturia dată în procesul de beati#icare de către sora 8aria a 5#intei )reimi că )erea a dorit W la vârsta ei, în #aţa novicelor, şi în acele vremuri9 W să e&plice Cântarea Cântărilor. 7!acă aş avea timp, s-a destăinuit ea, 7aş dori să comente Cântarea Cântărilor. +m descoperit în această carte lucruri atât de pro#unde despre uniunea su#letului cu mult iubitul său. =r. Hans Drs von ?althasar a#irma odată de la amvonul Catedralei Aotre !ame( 7Cântarea Cântărilor, care mii de ani a #ost pentru ?iserică un sanctuar secret, stă în centrul spiritualităţii 5#. )erea.
)ot în centrul spiritualităţii s-a a#lat şi în caul unui s#ânt drag )ereei, 'oan al Crucii, #ondator al Carmelului re#ormat, despre care se spune că atunci când se a#la pe patul de moarte 7l-a întrerupt pe superiorul carmeliţilor, care începuse să citească rugăciuni pentru su#letul său. Z5pune-mi din Cântarea Cântărilor los Cantares90$ orice altceva nu îmi este de #olosT, a implorat el. 'ar când a început să i se citească din Cântare, a spus parcă visând( ZIh, ce perle preţioase9T X::Y.
+r #i oare posibil ca !uhul 5#ânt să #i lăsat generaţii întregi de mistici să cadă în eroarea credinţei, luând drept iubire divină ceea ce de #apt este o pasiune pur umană* +r #i #ost posibil să se aprindă atât de mult inimile lor de la o cântare pe care ei o credeau despre iubirea lui !umneeu, dar care în #apt nu ar #i nimic mai mult decât o cântare a iubirii dintre un bărbat şi o #emeie* Ca "l să le comunice în interior prietenilor săi, pentru a-i atrage la sine, o atracţie atât de spontană şi pro#undă pentru versuri compuse de #apt pentru cei doi proaspăt căsătoriţi, la celebrarea căsătoriei lor* =rintro ast#el de digresiune să #i venit la !umneeu preaiubiţii lui, #ără să îşi dea seama* Cum s-ar putea ca însăşi misticii, aceste #iinţe atât de sensibile la ceea ce vine de la !umneeu şi care simt atât de uşor ce nu este de la "l, să nu îşi #i dat seama că s-au lăsat păcăliţi când i-au vorbit cu atâta iubire lui !umneeu cu limba4ul Cântării*
Aenumăratele legături dintre =oem şi celelalte cărţi ale ?ibliei dau mărturie despre #aptul că, sub bogatele veştminte ale simbolurilor şi #antasticele incantaţii poetice, este tocmai Cuvântul lui !umneeu cel pe care îl auim. Cântarea nu este un poem iolat în 5criptură. !in acest punct de vedere, paralelele destul de semni#icative #ăcute între Cântarea Cântărilor şi cântece de iubire din Irientul +propiat şi Irientul 8i4lociu, în special din străvechiul "gipt, nu sunt nici pe departe atât de relevante precum acelea care o leagă în mod categoric de literatura pro#etică.
=ornind de la cartea lui Isea, Henri Caelles arată în mod obiectiv acest lucru( 7Cântarea aparţine într-adevăr gândirii teologice a pro#etului Isea, primul care a comparat relaţia dintre ^ahve şi poporul său cu cea dintre un bărbat şi soţia lui X:/Y. 7"ste acum şi convingerea mea personală, scrie pr. )ournaN, 7că e imposibil să 4usti#ici te&tul complet Xal CântăriiY dacă nu o vei ca o transpunere lirică, plină de #anteie, bineînţeles, a tradiţionalei teme pro#etice a nunţii dintre ^ahve şi 'srael. >i doar alegoria nupţială aşa cum apare la Isea, 'eremia, "echiel şi în părţile a doua şi a treia de la 'saia pot da o semni#icaţie normală şi omogenă tuturor părţilor Cântării. +cestea îi permit lui +ndr] obert să spună la rândul său #ără cea mai mică e&agerare( 7Cântarea este în mod superlativ biblică. 1n aceeaşi direcţie, nu a arătat de4a Irigene că 7amplasată în mi4locul ?ibliei, Cântarea ridică la înălţimi marea imagine #undamentală, mergând de la primele capitole ale Beneei la ultimul capitol al +pocalipsei( omenirea a devenit mireasa lui !umneeu* >i tocmai pentru că a citit Cântarea cu ochii tuturor =ărinţilor ?isericii şi ai misticilor ei, =apa 'oan =aul al ''lea, vorbindu-le călugăriţelor #ranţuoaice în G3 mai :;23, a putut să le spună atât de clar( 7!rumul vostru personal trebuie să #ie ca o originală nouă ediţie a #aimosului poem al Cântării Cântărilor.
T$! :i si$it )otuşi, deşi erau convinşi că Cântarea, în sensul ei prim şi literal, este poemul prin e&celenţă al nunţii dintre !umneeu şi om, =ărinţii ?isericii şi misticii de-a lungul secolelor au #ost întotdeauna conştienţi de serioasele probleme puse de Cântare pentru cititorul neaviat. 7+st#el de pasa4e, scria 5#. 'oan al Crucii, 7dacă nu sunt citite în simplitatea spiritului iubirii şi a raţiunii cuprinse în ele, pot părea mai degrabă e&travagante$ aşa cum se poate vedea în Cântarea lui 5olomon şi în alte cărţi din 5#ânta 5criptură, 5piritul 5#ânt, neputând să e&prime un sens pro#und în cuvinte obişnuite, #oloseşte termeni voalaţi cu imagini şi similitudini stranii X:GY.
iscul este de #apt atât de mare dacă ochii nu sunt su#icient de puri#icaţi, încât cititorul poate cu uşurinţă cădea în capcana aspectelor senuale ale imaginilor şi cuvintelor din Cântare. "ste posibil să citeşti Cântarea la un nivel #oarte uman. "ste inevitabil pentru cei care tr ăiesc încă sub stăpânirea simţurilor. )erea de +vila considera că trebuie să îşi avertiee surorile carmelite( 7Vi se va părea că în Cântarea Cântărilor unele lucruri sunt oarecum alt#el. 1n stupiditatea noastră, aşa ceva nu mă miră. +m auit unii oameni spunând că ar pre#era mai degrabă să evite ascultarea Cântării. 8ilostiv să #ie !umneeu cu nesăbuinţa noastră9 X:Y. =rintre acei 7unii oameni se a#la probabil şi pr. !iego de ^anguas, care a #ost atât de şocat de 7gândurile )ereei că i-a scris imediat( 7+runcă aceste rânduri în #oc9 Au este decent pentru o #emeie să scrie despre Cântare X:
!umneeu este acela care, în dorinţa sa de a atinge inima omului, nu eită să #olosească limba4ul care este cel mai accesibil simţurilor lui. 75-a oprit, spune 5#. Brigore de Aisa, 7la limba4ul slăbiciunii noastre X:Y. +şa după cum Cuvântul s-a golit pe sine într-o i întrupându-se şi asumându-şi caracterul umil al condiţiei noastre, de la începutul revelaţiei sale "l s-a golit pe sine în cuvinte scrise, încredinţându-se cuvintelor noastre şi imaginilor trupeşti. 7=entru a aprinde inimile noastre de iubirea 5a sacră, a#irmă 5#. Brigore cel 8are în stilul său magni#ic, 7"l merge până acolo încât #oloseşte limba4ul iubirii noastre, şi, aplecându-se ast#el în cuvinte, înalţă înţelegerea noastră$ într-adevăr, prin limba4ul acestei iubiri învăţăm cât de puternic trebuie să ardem de iubirea divină X:LY. !acă !umneeu nu ar #i îndrănit să vorbească în cel mai uman şi arător limba4 al iubirii, am #i avut noi îndrăneala să credem pasiunea care e&istă în 'nima 5a pentru noi* >i de aceea, departe de a #i reervată anumitor su#lete privilegiate, 7Cântarea este o carte pentru toţi oamenii, o carte care ne #ace să redescoperim şi să păşim pe calea iubirii X:2Y.
Note
X:Y Hans Drs von ?althasar, %a gloire et la croi&, Vol . G =aris( +ubier, :;L0, ::< W ::, :/$ citând punctul de vedere al lui Berleman. X/Y 'bid., :/3. XGY [mile IstN, 7'ntroduction au Canti\ue des Canti\ues, %a ?ible =aris( 5euil, :;LG0, :G<. vei de asemenea Aoua ?iblie de la 'erusalim W )I?, :3/2.0 XY "#eseni <,G:-G/. Aota # din )I?( 1ntr-o #raă #oarte compactă, Jean-=aul +udet e&primă aceasta #oarte clar( 7)ema aparentă a Cântării este iubirea dintre 8ire şi 8ireasă$ însă adevărata sa temă este tema pro#etică a iubirii lui ^ahve pentru poporul său. Jean-=aul +udet, evue ?ibli\ue, nr. / :;<<0( pg. /3L. X
