Vintila Corbu Iubirile Imposibile Ale Lui Petronius

Oopretai CO\STA\TIA FOUBIB

foste drepturile stat rezervate, ta «cjusivitafe, Editurii ''Continent XXI" îi SoctefaffU Academice "Tltu Maîorcgeu". Orice reproducere, ieijr IA sa» fjnrţfală, prin orice mijloace» efectuată fără c editurii oste Ilegala fi ce sanef/ondazfî pofrfyft fe(fff.

VINTILA CORBUL

IUBIRILE IMPOSIBILE ALE LUI Versiunea rwr.fmeaseă de 1A\J£L MOCAiYU

EDITURA COSTJXKNT XXI Bucuraţi, 1993

I Tînăruî traversă cu un pas gMbit Podul Palatin suiş care se scurgeau apele tulburi, învolburate, ale Tibrulm şi ajunse pe malul Transtiberinului, cel mai mizerabi) cartier al Bornei Imperiale, apoi coborî pe o cărare ca ducea pe o pantă abruptă spre marginea pietroasă a, rlului. Era îmbrăcat într-o tunică albă, sr'urtă, pînă la şale, purta o centură de piele, sandale cu curelele înciu-cişato şi o mică eşarfă verde înnodată în jurul gîtului. Erţi un băiat frumos de vreo cincisprezece ani cu bucle blonde^ spre deosebire de părul negru al celor mai mulţi dintre romani. Paşii săi, care făceau să scîrţîie prundişul, atrasei ă atenţia unui grup de vreo treizeci de tineri ce se aduBsaerl liagă un stîlp al podului şi discutau cu însufleţire. Toţi purtau eşarfe sau bonete frigiene verzi. Cîţiva tineri din familii bune, cu tunici din ţesături fine, se amestecaseră printre tinerii plebei murdari şi zdrenţăroşii cu ochi scrutători şi gesturi rapide şi abile de prestigitatori. Chipurile lor exprimau o mînie reţinută, care nu aştepta decît un semnal să explodeze. Tiuărul se apropie de giupul de lîngă pod. Fu întîmpinat de Encolpius, un huligan en o privii e catifelată, seducătoare, şi cu nn trup mlădios ca o trestie. - Petronius, nu mai credeam că ai ft;1 vii, îi zise punlndu-i prieteneşte mîna pe umăr. fi

Encolpius, prietenul şi tovarăşul său de şcoala, ei a ţ t el se constituiau in bande care puneau mîna pe eartk'iele rău famate, transformindu-le în surse de venituri deo"blond, ceea ce le-a adus porecla de „Sicambri". Fiu museţea şi părul bălai erau, de fapt, singurele îor puncte cheate, terenuri de vînătoare păzite cu străşnicie de cei comune. Pelronius era fiul cel mai mic al unui senator foarj te care încercau să le încalce. Banda din Subura, cartier bogat, fost consul şi guvernator al Spaniei şi al Siriei* în suprapopulat murdar, unde mişunau prăpădiţii şi pungaşii, era în război permanent eu banda din timp ce Encolpius nu-şi cunoscuse niciodată părinţii şi Transtt-berin, zona cea mai mizerabilă din Roma, unde trăia de pe o zi pe alta din cele mai absurde expediente* viermuiau răufăcătorii de toate calibrele. Velabrul, cartierul „Cred că am venit pe lume drept din cer, ca o stea căzăprostituatelor, al codoşilor, al falsificatorilor de bani, al toare", zicea rîzînd. traficanţilor, unde se îngrămădeau casele de prostituţie şi Limbajul său poetic îl fermeca pe Petronius, care adoi a. tripourile clandestine, juca rolul de tampon între tinerii din Subura şi cei din Iranstiberin, fiind nevoit să facă fa (â literatura. pe doua fronturi. — Ku eşti înarmat ? U întrebă Encolpius. Dar indivizii cei mai periculoşi se adăposteau în zona — O să mă bat cu mîinile goale ! îi răspunse bătăios necropolelor, a cimitirelor, a gropilor comune, a rugurilor funebre, a gunoaielor şl hoiturilor împuţite, care se aila în Am nişte pumni grei ca de măciucă. partea de nord-est a oraşului. 6 ambianţă lugubră care îi Prietenul său zîmbi. de fiori.pe trecătorii paşnici, în aceste galerii — Te cam lauzi. N-o sa-ţi ajungă pumnii, H zise sco- umplea subterane se ascundeau tîlharii, ucigaşii, otrăvitoarele, ţîndu-şi de la brîu o bară scurtă de fier. Ţine-o ! O să ai sclavii fugiţi. Ziua, această lume sinistră dormea. Rarele nevoie de ea ! Tot i prietenii noştri sîut înarmaţi cu măciuci. siluete, care păreau nişte fantome, se furişau printre gupraştii, ciomege şi chiar pumnale. • noaie şi pietre de mbrmînt, uitate şi aplecate ca nişte beţivi, Tinerii prieteni ai lui Petronius, toţi ,,Verzi", H înjurau '.După căderea nopţii aceste lepădături ieşeau din viziune pe „Roşii", care comiseseră o mişclie mai groaznica, decît şi se împrăştiau prin oraş. în grupuri sau cîte imul omorau, un sacrilegiu, în timpul nopţii nişte necunoscuţi] dărîmaseră jefuiau, scM&giuiaiz. Dacă, din întâmplare, dădeau peste statuia lui Clorus, campionul Verzilor la cursele de care de la bande de tineri, se încaierau cu înverşunare, pe viaţă şi pe Ciicnl cel Mare. Această ,,crimă" produsese" o puternică moarte. Poliţia, ca de obicei, sosea prea tîrziu. Adesea emoţie m rindm-ile sutelor de mii de admira* toii ai lui :ă->ea răniţi, morţi şi prada pe care tîlharii nu apucaseră -o Clorus, care atribuiau această provocare Roşiilor, grupare care. susţinută de împăiatul Tiberiu, de prefecţii* Sejanus, cel Dar cînd era vorba do realitatea dintre Verzi-51 !>o-ii, mai zelos servitor al împăratului, de curteir şi clienţii lor, merii din diferite bande se uneau provizoriu ca s;l-şi apere ca si de corporaţia negustorilor şi a constructorilor, îu •ulorile. Adesea puteai să> vezi-oameni din acelaşi canior rîndinile Verzilor erau încadraţi cei din corpO' raţia njurîndu-se şi încăierîndu-se ... transporturilor, a docurilor şi o mare parte din plebei fără Mixa pentru care Petronius era gata să se bata nici o ocupaţie care trăia din generozitatea guvernului. Unii ropic-;euta o valoare imensă, în ochii tinerilor conştienţi do membri ai familiei imperiale, privaţi de dreptu rile lor legitime la succesiunea tronului, se ataşaseră d 1 Verzi din primejdia la oare se expuneau. Distrugerea deliberată a mei statui ridicate de către poporul roman campionului spirit de contradicţie, ca şi din demagogie. Căci Borna era un univers aparte. Măreţia şi sublim v Perzilor semnifica un sacrilegiu pedepsit cu moartea, l osii mergeau cot la coi cu ticăloşia şi cea mai cruntă, mizei i are devastaseră monumentul lui Clorus dispăruseui :ăr& hrme. Elementul surpriză îi favorizase. Acum se temeau umană. Ho represalii, Dar şi tinerii Verzi şi-au piegătit lovituivi în Baca populaţia adultă, activă sau parazită, devorat de nevoia de mişcare, se divizase între Roşii şi Verzi, t nerii, în eiară de faptul că aparţineau celor două grupai

secret. Capul de marmura al lui Cloms, care acum nu acegfee dispunea de cîteva momente de libertate, fugea la priese ştie pe unde, în fundul apelor murdare ale Tibrului ;enii săi. " cerea răzbunare. Monumentul ridicat de Roşii în cinste Cînd vreunul dintre băieţii aceştia murea, înjunghiat [n campionului lor, Hesperus, trebuia să aibă aceeaşi soartă vreo încăierare, surprins de vreun soţ gelos sau omorît p Toată operaţiunea trebuia să fie executată toarte rapid vreun tripou clandestin, tovarăşii contribuiau dwpă Grupul conta foarte mult pe forţa lui Hyllus, poreclii 'sterile lor ca să-i asigure o ceremonie funebră decentă. Samson, un băiat mai slab de duh, dar care ţinea uşo uşof-poi ipoi se lansau în căutarea ucigaşului, deoarece crima nu pe uneri o piramidă formată din zece tovarăşi îndoind, iuţea rămîne nepedepsifcă. Dacă vreun tinerel cădea în îi nîinile poliţiei şi ajungea la închisoarea ălamertina, i se acelaşi timp, două potcoave. El trebuia ajutat de băieţij rimiteau pachete cu mîncare şi era ajutat să evadeze. Era cei mai puternici din bandă, să dea jos statuia cu nişw o solidaritate pe care Petronius rar o întîlnea prin-[•e odgoane solide, s-o dea peste cap şi s-o sfărîme cu ciocamilj prietenii săi cu sînge nobil. Egoişti, laşi, fricoşi şi ilictisiţi Thiron, un măcelar de vreo nouăsprezece ani, era şefii nu ezitau să trădeze numai ca să-şi salveze pielea. 'rintre lor. Lucra la Forum Boarium, pe partea stingă a Tibrulu;r aceşti tineri erau şi unii cu caractere puternice, ire cultivau sentimentul onoarei, simţul datoriei, altruis-iiil. dar era născut în Transtiberin, ca şi Hyllus. Encoîpiul difere venea din Subura, în timp ce Petronius provenea dii Dar erau puţini, luxosul Escvilin. Printre ei mai erau şi băieţi din Aven Petronius, fără să-şi dea seama, ducea'o viaţă dublă ire ţin, colina noilor îmbogăţiţi, ca şi băieţi din lumea inter îi umplea admirabil existenţa, îi însufleţea tempera-leiitul lopă a Yelabrului. ide artist, îi furniza surse inepuizabile de inspiraţie, l Aventura care îl aştepta la capătul drumului îl Uisr îmbogăţea experienţa sub aspect uman şi îi permitea s - i - fleţea pe Petrouius. Se simţea ca acasă printre huligan realizeze proiectele literare ... Expediţia aceasta aceştia. Nimeni nu-i spunea Petronius Niger, doar, scurj nocturnă la Circul cel Mare îl Petronius. turnai Encolpîus şi Aseyîtus, camarazii sa cînta deoarece îi oferea toate elementele unei aventuri de şcoală, îi cunoşteau adevărata identitate. Pentru ce miizante şi, în aceiaşi timp, primejdioase. Grupurile, precedate de cel al lui Petronius, lalţi nu era decît un şcolar de la marginea Suburei, p| pare, la nevoie, se puiea conta. Nu surprindea pe nimeij trecu-•ris peste Podul Palatin şi se revărsară pe Calea că era bine îmbrăcat. Trişorii , sau peştii, care lierbcaj Tiium-Ja, apoi merseră pe lingă colina Capitoliului şi în aceeaşi oală, erau adesea mai eleganţi decît el. Aceşti ieşirăpurtau bijuterii — mele de aur, cercei, brăţări — pe care \ capătul aleei încadrate de statui care ducea la arcul tri-u merdeau a doua zi la jocurile de noroc sau le ofereau c de la intrarea Circului cel Mare. La acea oră tîrzie străzile se goliseră de trecători. Din in Dărnicie prostituatelor de lux. întrucît îşi dădeau acre d în cînd se încrucişau cu care trase de boi, pline de măr-TÎ , meseria le cerea această alură avantajoasă — puteau uşor confundaţi cu nobilii sau cavalerii, singurii care avea' de grîne, de legume şi de peşte, care nu aveau voie ciicule decît în (impui nopţii, deoarece ziua, eînd stiădreptul să poarte inele de aur. e erau pline de pietoni, de Iii icre şi de palanchine, ar fi ocat circulaţia pe diummile strimte şi întoitoclieate. j Mergeau cu pas grăbit duşi de entuziasmul lor tinemc, Petronius juca cu ei baba oarba, zaruri, dame, d voinţa de a arăta romanilor de toate culorile că Verzii ar mingea sau sarea coarda, se distra în compania lor. i accepta niciodată să rămînă datori duşmanilor. bătea iar la nevoie sărea fără şovăire în ajutorul lor. îs Cînd o Inară la dreapta, spre Circul cei Mare. văzură putea să le dedice prea mult timp deoarece obligaţiile di miţi şi consternaţi că drumul le era tăiat de un cordon familie, orarul şcolii, studiul muzicii şi al artelor marţ ia tineri care afişau culoarea roşie. Ei a limpede că Verzii sub supravegherea maeştrilor de scrimă sau de trage: cu arcul îl ocupau aproape în permanenţă. Dar imcdi

fuseseră trădaţi, deoarece adversarii, mnlt mai numeroşlj pentru a nu ştiu cîta oară Iară ca să-1 e un Roşu. erau bine înarmaţi şi gata să se bată. Faieolpius îi spuse care-1 privea cu ochii măriţi de gioază. Dar 3 opri lui Petronius i dintr-odafcă căci recunoscu în individul din faţa sa e — Vezi că bănuielile mele au fost justificate! fratele său mai marc, Vibius. Xevolus, un băiat îmbrăcat cu gust, care invirtea o — Ce cauţi aici V esclamă Petronius uluit. măciucă cu mtna stingă, se întoarse spre Thyron. Vibius o luă la fugă dispar în d fără să scoată un cm înt. — îi izbim pe netrebnici ăştia î Tliyron, îmbătat de succes, porunci cu o voce vibran—Bineînţeles S Răspunse tînărnl măcelar. Nimic nu mfi va împiedica să fac praf statuia Ini Hesperus, roşu) — Să răsturnară statuia înainte de sosirea cohortelor bane alertate ! Koşii răniţi urlă ca nişte porci înjpn-iiiaţi asta împuţit! tnainte 1 ! împinşi de un elan irezistibil, se aruncară asupra duş- ! O să trezească tot oraşul ! manilor. Se îneăierară cu furie. Impetuozitatea Verziloi Ultimii Eoşii părăsiră, terenul în debandadă. arăta că Eoşii au de a face cu un adversar puternic. Luptq Hyllus aruncă odgonul în jurul statuii lui Hespeius şi corp la corp degenera mtr-o încăierare aîngeroasă. Boşi trase suflînd greu, dar fără nici un ajutor. Idolul se [ăbuşi bubuiud. Tinerii, înarmaţi cu ciocane, îl gparsera izbeau rindnrile Verzilor, care rezistau eroic. bucăţele. Apoi Thyron dădu semnalul de retragere. Un l joocia ase văzură *JP™£"™ ^^^--^Mta* îi anunţă că se apropie garda urban ă. Eănitii, e teva zeci de Roşu, care, se lansarăLarmdul lor, "iiprţ^,^ ^ ^. ^ ^ 1^ | ^ ^ ^ ^ Deodată se văzură aprinzîndu-se nişte torţe, aduse dl

Boşii i-au dus pe flancurilor Verzilor. O adevărată capcană esfiguraţi, plini de sînge, ciomăgiţi, aveau un aspect — Moarte Verzilor ! Moarte şobolanilor verzi Petronius tnentabil. izbea cu bara de fier în dreapta şi în stîng^ ap^rkulu-sc, în Cîud sosi poliţia, nu mai găsi decîfc statuia lui Hegacela-ji timp, de loviturile îndreptate asul pra sa. Lecţiile rus trîntită la părnînt şi distrusă. de scrimă îşi dădeau rezultatele. Auzeî cum trosneau Verzii se dispersaseră prin cartierele lor. oasele, ţipetele, gemetele, blestemele, dai continua să Cînd Thyron, Hyllus, Ascyltus şi încă cîţh a băieţi, lovească cu furie, sprijinit de F ««« I -«"™ d A^cyltus :e locuiau în Transtiborin, treceau pe Podul Palati LULUU m '^^"' Y ""Jui) nn bărbat de vreo patruzeci do care se băgaseră cel mai mult în Sub presiunea ani, palid, cu po numărului mare rte atacator \^ unei săbii, se Acesta îl prh i duşmănie. — de kilograme, printre •- Eosii învîrtind-o nim cum te-ai bătut cu Eoşii ! ** * *-'*""*" •• • -' - - - - - -se "băgă X" eilorii in jurul săudesiCuc. doschiamd largigrea de trecere prhj toi Jocurilor înarmatpîrtii cu u^a, de peste Iro ad\ei^aii. Mulţi dintre ei căzură seceraţi de poarta i c,»ro spărgea craniile, i-upoa mîinile şi picioarele, frîngq coastele ^i coloanele \ertcbrale. Cei loviţi zăceau întins e pe (ramîut. Unii dintre Eoşii s-au pus pe fugă. Lovituri' e dale cn poarta, învîrtita în toate părţile, îi doborîră H' d ultimii duşmani, ce rezistaseră disperaţi conştien a mfrîngorea loi inevitabilă. c încurajaţi de taptclc uriaşulin,, Veizn ticuiâ ia cori ă pierdeau terenul Pctionius,' încălzit, u ? L

LÎ

interveni agresiv Thyron, care se erija protectorul uriaşului. — Am nevoie de băieţi ca prietenul tău. După îmbrâV ninte, n-ai zice că o duce prea bine. Aş putea să-I fae cîştige mulţi bani. — A mai vrut un şmecher ca tine să-1 angajeze glator. Dar tovarăşul meu este un cetăţean roman liberi. — Printre gladiatori sînfc şi oameni liberi. Chiar şi •Hcieni, 10

II

—N-are el nevoie tle banii tăi! Du-te do aici ! zise celarul pe un ton ameninţător. Tovarăşul meu va ii macela ca şi mine ! Viaţa Ini nu este de vînzare l Bărbatul scoase din buzunar o foaie de papirus. — Uite adresa mea I Mă numesc Annius Cimber ! ; — Păstrează-ţi gunoiul l îl apostrofă. Thyron. Asoyltus o prinse din zbor. —Oîau ! zise băgînd-o în buzunar, îutr-o z\ ai pute fi de folos î — Daca ai nevoie de bani, n-ai decît să-i colegi, ri omul cu sabia. Şoapte bună ! Şi îşi întoarse paşii spre Foi. — Ascyltus, îţi pierzi timpul! Ai ă in stai e să-li v u.' şi mama pentm o monedă de aur I îi Kise Thyron cu di preţ. Ascyltus izbucni în rK — Din păcate mi am mamă ! -~ Atunci vinde-te pe tine. Ascyltus suspină, — O fac adesea ! — Prostituat murdai l îl repezi brutal mâc&laful. — Meseria mea cere o anumită frumuseţe fizică ! T] eşti atît de urît încît n-ai găsi amatori nici dacă teoferi pe gratia ! Chiar şi orbii te-ar evita \ Miroşi a sîngo sudoare rîncedă şi a moarte ! Thyron, furios, ridică mîna să-i dea tina peste bo Festus, un băiat slăbuţ care lucra în comerţul cu p' îi prinse braţul. ~ Nu uita că e un Verde ca şi tine ! ftu-ţi băii varăşii pentru fleacuri ! Mai bine 1-am căuta pe trădatoij care se află printre noi î Eşti mai iute la pumn docil i cap ! Petronius se despărţi de prietenii săi şi se îndieptă s Escvilin. Avusese norocul să iasă din încăierare îl nici o zgîrietură. Dacă tatăl său ar şti că s-a bătut cu Boşii, alături de derbedeii din gruparea verde, 1-ai depsi cu toată asprimea. Dar mai mult decît teama de cureaua Ini ,,pater f liaa" îl preocupa prezenţa lui Vibius în rîndurile Roşiii Ar fi pariat că fratele său 1-a auzit vorbind de planul rj vitor la distrugerea statuii lui Hesperiis şi i-a avertia

k Roşii ca să-şi dea importantă- să le cfylige btima şîj mal , să-i facă, lui rău. Petronius îşi aminti de această scenă, care i se părus< ,uuoi fără importanţă, în ajun, după „cena", ieşise cj Ta sa geamănă, Cynthia, pe terasa care oferea o vederf iaguifică asupra Suburei încă fremătînd de viaţă, ida orei tîrzii. împărtăşise surorii sale planul Verzilor deoarece nu ca secrete faţă de ea. Saltul lor comun în viaţa ce pulsa? nuci oînd mama lor, Domitia, îi adusese pe lume pe amînj ii, după o noapte de chinuri, îi apropiase 'atît de rnufţ îi părea că legăturile fizice dintre cele două făpturi s-ar fi rupt niciodată. Cynthia bătuse încîntată diu palme, căci şi ea îi ,sus-|ea pe Verzi şi aproba răzbunarea lor. Atunci îl observase pe Vibius, care stătea sprijinit balustrada terasei, la adăpostul unui boschet de ndafiri. Cu siguranţă- că i-a auzit. Dar Petronius nii ir fi închipuit niciodată că fratele său ar fi fost în star$ l trădeze. Cu toate că ar fi trebuit să-1 bănuiască, deoa-e o ură surdă îi opunea. Vibius, mai mare cu doi ani,' isidera că aceasta îi acorda un fel de drept faţă de fra-ţ 1 să,u mai mic. Acesta trebuia să-i arate mai mult res-•t, să fie mai supus şi să-i accepte cu modestie mustrăDar Petronius lăsa impresia că-! desfide, ceea ce îl iria pe Vibius. Frumos ca Apollo, de o inteligenţă stra-itoare şi cu o forţă ieşită din comun, Petronius îl de-:ea în toate domeniile, în afară de asta, Petronius se )răca cu eleganţă. Vibius, chiar dacă purta aceleaşi ne ca şi fratele său, semăna mai mult cu o sperietoare. ăus mai era şi urît iar o acnee rebelă făcea ca obrajii sa aibă o culoare roşiatică, neplăcută. Ilunius Niger, tatăl lor, sesizase animozitatea dintre arele sale. încerca să îndulcească amărăciunea fiului mai mare şi îi cita aforisme care trebuiau să-i inspiie 'edere în propriile calităţi i „Frumuseţea fizică nu se liază totdeauna cu un caracter frumos. Oamenii cai e 'emarcă printr-o forţă armonioasă, sînt, în general, muraţi, falşi, cinici si de un egoism feroce. Deoarece ea îi priveşte cu admiraţie ei îşi închipuie că bînt alfa

şi omega şi că lotul li se cuvine. Femeile frumoase nu s niciodată soţii bune şi fidele deoarece tentaţiile din ju lor siînt atît de puternice încît cad uşor în păcat, în schi] a?a-zisele femei urîte mut dotate cn calităţi morale emană un farmec şi o căldura umană mai atrăgătoare de frumuseţile reci şi trufaşe". j

Vibius îşi asculta tatăl fără să fie convins de ace] adevăruri. Atenţia măgulitoare pe care toţi prietej casei, tineri sau bătrîni, o acordau Cynthiei şi lui Petj uius îi scotea din fire, cu atît mai mult cu eît persoa sa era mai mult sau mai puţin ignorată. Preferinţa de c se bucura fratele său mai mic îl înrăia, îl făcea invidios invidie morbidă, care nu-1 lăsa să doarmă, îl înfuria d inspira dorinţa de a-1 ucide. i

Polronius, urcînd panta de la Escvilin, grăbea pa împins de un resentiment tot mai puternic împotriva! Vibiua. Nu putea să-i reproşeze simpatia faţă. de Ed dor nu admitea să fie spionat. Trădarea lui era cu j mai condamnabilă, eu cit niciodată nu-şi manifes deschis apartenenţa la Roşii. Vibius sosise înaintea lui Petronius acasă si avusese t să-şi schimbe tunica boţită şi stîşiată cu una abia spă ?i scrobită. Aşteptînd ea ,,cena " să ţie servită şi pari să cobeai e din camera lor, Vibius se juca în „trielinii ou clinii afgani cumpăraţi cu aur de tatăl lor. Era sj ca fratele său o să-i ceară socoteala, dar se gîndea ca >ti să pună lucrurile la punct. Pctionîua intră în „triclinium". Văzîndu-sJ fra c.vve afişa indiferenţa, obrajii i se umplură de sînge. ochii apiinşi, se îndreptă spre el si îi dădu o palmă Miiultoare. Zgomotul îi făcu să trenară, pe sclavii < pi clăteau masa sub supraveghwca majoi domului in sibi^ca^ieuffl mi s-ar fi întimplat nimic. Yibius fn cup de minte şi, cum n-avea reputaţia unui slăbănog, îl i on pumnul pe Petronius, care, pieizîndu-şi echilibrul, i )«• spate răstuinînd trepiedul cu căţuia de arome. Chiar în momentul acela inhaiă în ,,liiclinium'' rinlii urmaţi de Cynthin. Iuniu& fu uluit de scena cai nlfM-îi ochilor. O ceai ta în faţa bchmloi nu avea ni scuza.

Ceru explicaţii fiilor care, luaţi prin surprindere, îşi cară cu căinţă capetele. Kici Petronius, nici Vibius îndrăzniră să se dezvinovăţească. Mînia tatălui îi ,raliza. Tunius îşi strînse pumnii. Ku vroia să se dea îu speebol în faţa servitorilor, care puneau Ia loc căţuia cu arome. ' — Veniţi după mine ! le porunci. Trecu în sala vecină, o cameră marc do recepţie cu isce pe pereţi, cu coloane si dale din marmură roşie. udelabrele cn luminările aprinse luminau statuile de • HZ , scăunelele si măsuţele de argint. — Hu plecaţi de aici pînă nu'aflu tot adevărul I M-a m [turat de certurile voastre I zise lunius. Se aşeză pe un scăunel. — Avem în faţă toată noaptea ! adăugă trcmurind mîine. Băieţii ştiau că tatăl loi nu concepea nesupunerea. Moravurile de la Roma s-an schimbat în decursul henrilor. Părinţii nu mai aveau dreptul de viaţă şi de >arte asupra copiilor. Bar, tradiţionalist pînă în măduva Lcfor, Tunius înţelegea să facă. respectată cu rigurozitate puritatea sa paternă, pe care noile legi le conservaseră parte. , Vibius îl privi cu coada ochiului pe Petronius, apoi hotărî să vorbească înfrmnuseţînd evenimentele în oarea sa. Explică în puţine cuvinte ce avea de spus, larece tatălui îi plăcea adevărul. Pe măsură ce Vibius îşi expunea varianta — care nu depărta prea mult de adevăr — pe faţa lui luuius ,rea o expresie de neîncredere, apoi de nelinişte si, sfîrşit, de frică. Se ridică grăbit si închise uşa, pentru sclavii să nu audă explicaţiile fiului său mai mare. După ce Augustus hotărîse să schimbe vechea lege b nu le permitea sclavilor să fie martori în justiţie potriva stăpîniîoi lor, denunţurile acestora erau încuate de către autorităţi. Cînd mărturiile priveau eounnăii Ia moarte, sclavii primeau recompense mari şi u imediat eliberaţi. neni nu era ferit de această măsură draconică, ţie tor. nobil sau mare demnitar. Cu cit era mai bogat, itîfc creştea riscul de a fi denunţat. 19

i^^^^^^wp

.

încurajaţi de Tîberius şi de Sejanus, delatorii profesio — cetăţeni romani — se aruncau ca păsările Se aşeză şi îsj acoperi obrajii cu mîinile în timp ce pradă asupra persoanelor care le trezeau cupidităţi iius si Pctioniu?, în picioare lingă fi, îşi schiinln-u pi iviri La aceasta fee adăuga spionajul sclavilor. Luxul de a a\ o -tinoase. armată do slugi de condiţie servilă — valeţi, camei îs — Turnăloiule ! îi şopti Pelronius. lachei, frizeri, bucătari, majordomi, cîntăieţi, muzicali — Imbecil iresponsabil ! murmură Vibius. guvernante, vizitii, grăjdari, grădinari, mascuri — adud ._ Ce-aţi zis î întrebă lunius descoperind u- şj faţa cu sine primejdia de a îi victima unei delaţiuni urma de gestionată, un proces de lege-majeste. O acuzaţie de o suplt — Nimic, tată ! răspunse Pctronius. extraordinară, deoarece presupunea toate cuvintele, Iod — Nemcsis tn-a blestemat să am copii deimtmaţi ! gesturile, toate aluziile care ar fi putut fi iuterpietij lamenta lunius. Mîine, după amiază, tnă veţi însoţi ca manifestare de duşmănie împotriva împăratului s jjfcnat. Am să va" arăt un nemernic, pe ale eănn urme ~* împotriva instituţiilor imperiale, Eîndurile nobililor j sintcţi depaite de a ajunge. — Dar şcoala? întrebă cu o modestie prefăcu!ă Yibius ale bogaţilor se reduceau din cauza numărului în creşti al delatorilor încît pînă şi Seneca, filosoful, îi acuza se id să scoată în evidenţă respectul său penii u disciplină lorinţa de a nu-şi întrerupe „dragile'' sale studii. hrănesc cu sîngele victimelor. Tuuius Niger, ca toţi marii proprietari de sera\i, Excesul acesta'de zel trezi bănuielile lui lunius oare căuta bunăvoinţa, le oferea daruii şi îi făcea să înticva şi cunoştea fiul mai mare ca pe un elev_ model. — O zi de absenţă nu contează !... Iar în ceea ce te perspectiva unei apropiate eliberări. -este pe tine, Petronius, tu vei fi lipsit o sfiptămină Greşeala lui Pctionius, semnalată de Vibins, privilegiul de a lua masa împreună cu p&iiiţii. gravă. Atacul cu mîna înarmată comis de un nobil îm [Uşa se deschise şi Domitia, mama lor, apiîru în prag, triva "Roşiilor putea fi uşor interpretat ca un act de duşi — Mîncarea se răceşte, lunius I ZKC Do mit ia. Ca nie faţă de împărat, protectorul lor. Faptul că piei îi orice doamnă din înalta nobilime, scut i j si de a se pa de susţinea pe Verzi nu alarma autorităţile. Tiber treburile casnice, Domilia purta cu eleganţă o nie de prefera ca pasiunile maselor populare sa se con cent r mătase de culoarea chihlimbarului cu ape tran-'iii. asupra jocurilor publice şi nu asupra politicii, mult * Coafura sa îngrijită, coturnii săi amili, bijuteriile, •au ameninţătoare pentru regimul imperial. să-i crească frumuseţea impunătoare de tna-uiă — Eşti tot atîb de vinovat ca şi Petronius ! îi romană. lunius fiului său mai mare. Trebuia să mă avortis Petronius şi Cynthia moşteniseră trăsăturile ei regulate cu privire la intenţiile sale. Aş fi găsit mijloace să-1 vnfrîl ine, pe cai e tinoieţca le făcea şi mai pnmimţuio. de la asemenea fapte reprobabile. Vibius, în schimb, amintea de figura — îngălbenită — a lui lunius. Dar faţa energică, hotătitu, a tatălui a Apoi se întoarse &pro fiul său mai mic. — îţi dai seama de primejdia la care îţi expui tăiată in piatră în timp ce a fiului său mai mure avea milia? Să sperăm căi încăieraiea asta va rămîne i presie posomorită şi neplăcută. - Ciorba de peşte rece urmări. Că golanii, prietenii tăi, vor şti să păstreze nu are nici UIT gust i insUtă omitia. Venim ! zise Tunius. Petronius va mîrica cei ea. Ce s-a întîmplat, s-a întîmplat ! Dar numele nu trebuie să fie pronunţat ! Ar trebui să va inter/k singur-;micra lui !, mai participaţi la defilarea în cinstea Jocurilor Ciici Domitia nu întrebă nimic'cu privire la motivele Dar absenţa voastră ar putea fi considerată ca un j pedep-ştia că lutiiua nu-şi soliimba niciodată hotăiîrile, ir dacă gicşea. de dispreţ faţă de tradiţii. 16

17 60!

Petionins, trecînd sfidător pi in „trielînhrih" şi Iuti tîudu-se spre cameră, îşi schimbă privirea cu Cynl N-aveau nevoie să se audă ca să se înţeleagă. Ochii spun iot ce cuvintele nu puteau s& exprime. / După ce tînăful ieşi, familia se aşeză Ia .,cena". Vi şi Oynlhia atinseseră vîrsta care le pcnnilea să stea îu pe paturile de argint tapisate cu mătase albă şi rîntl pe trei laturi ale mesei. A patra latura era liberă pei ca servitorii să^şi poată face nestingheriţi treaba. Au roasele feluri de mincare, fructele, dulciurile şi vini aduse pe tăvile de argint cereau Kpaţiu ca hă încânte- oo şi să trezească pofta. — Luaţi ciorba de peşte ! porunci Turmis după 4 gustă si o 'scuipă pe dalele de marmură. X n. ora primii oară cînd Petronius urca treptele < Curia, înlia unde se reunea Senatul ca sa rezolve probîe: cuiente şi să judece, îu prima şi ultima instanţă, eesele de le^e-majeste, care nu intrau în compct tribunalelor ordinare civile şi militare. Fiii de senatori aveau permisiunea şi chiar ei» u î rajaţi să fîhihte la- şedinţe ca să ?e familiarizeze cu ac tatosi acestei adunări, la care urmau să paitieipe pe m ră eo \ îi nta şi censul îi desemna ?& ocupe băncile luhl de topilo şti ămoşilor în decursul veacurilor. O mulţime de oameni ^e îngrămădea să asiste la so^ ii H şl i Hor deţinători ai unei influenţe politice, acum re la un fol de umbră a vecini lor puteri. Senatul nu mai decît un fundal al dramei care jje desl'ăşura în faţa p ruhii roman iar senatorii nu mai jucau decît rolul i figuranţi eclipsaţi de strălucirea împăratului, sing i7iu\sjil cu autoritatea supremă, pe care nimeni nu cu să o -conteste, Pulilicnl, 13hîud loc de tiecei e pentru senator aplauda pe cei pe care îi simpatiza şi îi huiduia pe „m; care se plecau în faţa lui Tiberiu Şi a lui Sojanus, so; şi luna imperiului, Spre deosebire de Augusta*, care căuta pe toate să cîştifie bunăvoinţa plebei, Tiberius, succesorul arifloeial, ale cărui origini se pierdeau în negura vr< iilor, dispteţuia şi se temea de popor. Ca să evite ' 18

net ca furnicarul uman do îa Roma, se retrăsese îa pania, la Capii, unde se distra în cercul testrîns al liţttor, fără, să uite de treburile imperiului. V'lronius şi Vibius intrară în templul cu plafonul o înalt, susţinut de coloane oaneîate cu capiteluri c. Se aşezară pe locurile care Ie fuseseră rezervate uşa ţintuită cu bronz, printre alţi fii de senatori. Uneilo senatorilor erai; dispuse pe mai multe rmduri _• le două laturi :ile sălii, în fund se ridica o estradă, •upitru şi trei sc.uine ,,curiles" destinate împăratului •lor doi consuli în exeioiţiu. D.ir cum Tiberius mi Irecventa Senatul, unul dintre consuli ti lua locul ezida şedinţele. r
Pi hn a pai te de pe ordinea de zi a fost expediaţii lepede. Penatoiii au \otat cu docilitate toate „senatns-consultum" cai e le-au fost propuse. Mulţi dintre ei preţ feiau să absenteze, dar împăratul, care le cunoştea aversiunea faţă de dezbateri, pe care le considerau o corvoadă? aplica amenzi grele ^pentru absenteism şi poruncea excluderea lor din Senat. lunius Kiger, care cunoştea starea de spirit a lui iţi obrăznicia tot mai mare a delatorilor, trăia sub obsesia unei căderi provocate de cei care jinduiau dtrp avei ea sa. în fiecare seară, înainte de a se culca, se întreb^ dacă a doua zi se va scula liber în patul său, alătuii d| Bomitia. Căci adesea aiestările se făceau noaptea, înainte de judecare. După cîtcva zile, găptămmi sau luni de^ detenţie la „secret" inculpaţii eiau aduşi în faţa Senatului reunit ca Curte de Justiţie. Delatorii aduceau acuzaţiile cele mai absurde. Cuvintele lor pline de venin constituiau cele mai murdare rechizitorii. Martorii bine plătiţi adu-* ceau dovezi indiscutabile, după nevoile cauzei. Cum să te aperi împotiiva declaiafiiloi mincinoase făcute sub jmămîntî Senatorul Lucms Meni ei c u& intrase într-o latiiua puitînd la- deget un inel de aur cu o eainee de chihlimbar pe onys reprezentînd profilul împăratuhii Tiberiu. I s-a Intentat proces do lehe-niajesto deoarece îl insultase gi?a pe suveran. A fost condamnat la nioaite. Marcus Antisticns făcuse diagoste eu soţia uitînd să închidă uşa care ducea în peiiftil unde trona statuia de pi'ona a împăraluhii. A face diagoste în faţa chipului divin al lui Tibciiu cchnala cu o ciimă. Condamnaţi Ia decapitare şi la confiscarea tutui or bimniilor, cei doi son I-au sinucis. Bătrînnl Ceciliaiiii^ Yeticus, un celibaiar bogat i fără moştenitori, maie colecţionar ţie obiecte de au< l/r^tice, redactase un testament în favoaiea lui Tiberi u. fperînd că această ekn aâă de devotament o să-i asigui ţ» viaţă fără griji şi o moaite liniştită. Bar Sejarms ei^ nerăbdător. Cecilianus întîrzia să treacă pe lumea cea laltă. Fu strangulat de nişte ucigaşi plătit i, cme îi acope fota cu o icuia. Splendida colecţie de aiU lua drumul ^pţe Capii.

Gmd lunius sosi la Senat, mai întii M * uită, la locurile ntjomipatc iji se mlieba du «au fuseseră aiestaţi. Aloiţile naturale erau toaita râie Consulul Silius Neiva, unt pu/jda desehideiea pioeesulu) intentat lui Yibni-?,at de complot şi de cmml de le^e-ma ic4f, Petronius văzu un bătim piaj.uLt ea. u abia 1^1 tiagca picioarele în lauţmi. f'.ilid, numai piele si oh, cu ochii Sticloşi, 00*01 ţi, cu panii y Ij.uh.t ,iJ)x - o limbul \ ie încadrata de găiaile tu bun - - o indiepla elaiînmdu ^fi spre locui desemnat aeu/;,!nloi în unua lui \euea cu pas sigur un tîuâi imbiât-al viermi. paiiiinMl, mîmhu, triumf a t oi, c u e stiulua uimUoi m\Uiisese. Consulul n dădu cuMMul aeu/.U'iiu' s.i se apoi e. Cu o eneigie huipnu/.*toaic j e n t i u Impui său fuav, Serenius Senior î^i aiăia braţele ^wle eu niiiţoliti atroliaţ-i yi cu pielea abia ţuiîndn (. JK <>a^ — Pnviţi-n» mîuule sj j-idecaţt <|,w l eh sini m staie s*d săvîr^ească o ci una ' P i u i ţ i n ia şi uidoc.iţi dacă ani acrul unui conspirator ce uimăie^e ia-Uiu\au-a legumilui poJifcic ! Piiviţî-mă şi IIK/MMM d*u,l ft^ putea să trec cu sabia în mînă prin coido.mHc &• pietunent ^i de gSizi caro îl protejează pe imţ.ăial ! Smt acurat că aş fi pns Iu punct, împreună evi eonipheele meu, ( eeilui* Coinulv^, un ^lan ce uimaiea nici maj mult MCS mai puţin decit căderea imperiului! Dai Cot nul u», eia ^i mai bătiut ibite mioi acu-

21

dccit mine. Tutei ilc noastie împieună n-ar fi foht în s să mişte un dulap. Coinutus s-a sinucis 3 Dar nu fiiufîcd ar fi aMit conştiinţa încălcată, deoaiece n- ar ca nimic să-şi rcpioşezc. Şi-a pus capăt zilelor fiindcă, la ~urvU lui n-a a^ut curajul să înfiuiite tortuiile caro îl aşteptau. Fie blestemat de zei fiul meu, pe care 1-am zămislit' căruia nu i-a lipsit niciodată nimic şi la cârd mă uitam ea la cea de-a opta minune a lumii ! Astăzi îmi prin? r -c răsplata pentru toate sacrificiile pe care le-am făcut pentin ci. Acuzaţiile sale nu au decît Tln singur pcop : să profite de moartea mea ca să pună mina pe ave] c, oaie M aşa i-ar fi revenit dacă. ar mai fi avut răbdare ?.1 aştepte puţi», îl blestem să sufere ceea ee sufăr eu din cauza lui ! ;

Senatorii mui murau scandalizaţi. Se uitau plini de dispieţ la tînăiul cai e părea că îşi pierde încrederea în sine? A COP! a îşi dădea seama că adunarea se ridica împolma Iţii. 3'iebuia să \ină eu noi probe împotriva tatălui pău ca să, i convingă pe judecători, care dădeau din cap jii-' AJndn-1 cu srmitate. i Pctronius urmai ea uluit această scenă incredibilă. Tatăl său pra un om dur, încăpăţînat, caie îl pedepsea adesea şi îl favoriza pe Vibiup. Dar, cu toate acestea? niciodată im s-ar fi gîridife să-i facă vreun rău. Tatăl fcău'oia un 7011, egal eu Jupiter. Ca si Jupiter îşi iCMiifea niiuia împotii\ n copiilor săi, cînd aceştia îi încăLcau pomn-s cile. . Vibiu-5 Junior ceru cuvin tul şi declaia cu euspiciin.o m glas că ..acuzatul" nu 1-a a\ut complice numai pe Coinutus. Că ^i Cneius Lentulus şi >Seins Tulcio făceau paitc din complot. Semit oiii î^i e.\iiimaiă, jiin gcstuii y e.xclainalii, Pelronius PP îngiozi cînd îl auzi pe tatăl -au eermd (mîntul in apăiaiea acuzatului. lunius aminti Adunăm că Leutulntî şi Tubeio, chiar dacă eiau piieteni cu Serc^ mus Senior, CIAU foaite apreciaţi de împăiat .pentru onestitatea lor ţi pentru rnaiiîe servicii aduse imperiului* Mai adăugă c,"î ci au Wătp'îm şi cu sănătatea şubrezită? Să suiţii că aceşti oameni, ajunşi în pragul Kx 22

zi )i ift stare &ă orgamzeic un complot ş\ să pio\ouco im jîi/îifti cm'L însemna sfi frizezi ridicolul. Apoi adăugă, i Cei ea sclavii acuzatului su fie ascultaţi ca martori Sclavii an dreptul sfi apară în faţa Senatului. Deda rîMÎHc lor vor aduce mai mulţii lumină- ÎB acest proces Consnliiî araîufi şedinţa în \ederea audierii martorilor-I «abaterile urmau sa fie reluate după Jocurile Circului, caic suspendau din oricui activitatea tribunalelor. Mindon Seremus Senior părăsi Senatul sub o puternică cscorrfi, trecerea sa fu viu aplaudată. Şi lunius Ifiger fu IfHîmpinat cu ovaţii deoarece discursul său mersese la inimile oamenilor, tn schimb Serenius Junior era cîfe (*c aci nil iţe linşat. Garda trebui sft-1 apere de mima mulţimii. Oamenii, ataeîndu-1 pe Sereniim Junior, ii alocau, simbolic, pe toii delatorii protejaţi de guvern. PctroiuiH şi Yibius se apropiarrx de tatfil lor. Acesta U- tpuse eu o voce gravă, — Am vmt să. asistaţi la acest proces ca tâ xodeţi c^ josnicia «fi infamia unui fiu denaturat nu are limite î '.,E\ita!i sîi faceţi lucruri pe care aţi putea să le icgi etăţi'*, iţe Ut vată Pnbliiius Syius, im mim modest caro ar fi putut sfi dea lecţii de moralii şi"uaor filosofi celebri. Voi dui maţi decepţionat! M-aţi decepţionat foaitc mulţi geţţ pe urmele Un Seienius Joc ui i le Uoai.iiie consaciate lui JupiU-i Junonei şi lui Neptun se descbiseseră cu toată pompa atît de iubită de populaţia Romei, Ceremoniile dobutiiiJl cu o procesiune magnificăj care porni de ta CapHoliu, traversă Porul şi o lua pe Calea Triumfală pentru a o lua «Inpft aceea, spre mttarea monumental;! ft Ciicnlm cel Mă) o. Petronins ?i Vibiiw, ca şi ceilalţi tinon nobili dm Uurna formau garda de-onoare la statuile divinităţiîoi sărbfao-rîfee. Acestea erau instalate pe mari care aU'goiice ?i împodobite cu ghirlande de flori. Ei închideau cortegiul în fiutttea căruia mergeau oarele de curse, împărţite în patru grupuri, după îmbracă m in tea vizitiilor — veulo, roşie, albastră şi albă, şi conduse do eroii zilei. I>ai pentru oa sa fee& plăeere publicului, căruia îi plăcea să simplifice taer urile, Albii sa oombiDasetă cu Verzii iar lîoşi» eu

luipă care voncan Inplăloiii, pugiliştit 1 , apoi i şi dansatoiii, foţi încolonaţi cu lauii şi iian-dafhi. Petro mu F, care defila pentru prima oaia — deoaiece ee apropia de cincisprezece ani — prhea impresionat la fastul din juiul său. Vibius afişa un aer blazat, căci participa do troi ani la această ceremonie, care,'deşi fe repeta, trezea de fiecare dată un nou entuziasm." Petionius remarcă că străzile" erau pustii.' Appin«, vecinul său, îi spu?e că lumea era adunată la" cir c, caie avea cinci t-ute de mii de locuri, dar ea âlte""""cîteva zeci de' mii pătrunseseră înăuntru prof iţind de1 busculadă, cu atît mai mult cu eît intrarea era gratuită: ^** Oraşul părăsit era o bună.pradă pentru i;ăufacători, care îşi făceau cu multă bucurie meseria. Patrule ale 1 cohortei urbane parcurgeau străzile ca să împiedice ja-] iiile. Dar în ciuda zelului colioitci, arestările erau iste eoarece derbedeii le scăpau printre degete ca argintul viu. - ./"•#* *"$ Numai vilele bogate, aparate de numeroşi jsclavi, erau apărate de hoţi. Sclavii îşi Jăceau datoria pe rrnd. deoaiee« nimeni nu le interzicea să asiste la jocuri. Cortegiul pătrunse în Cucul eel Mai e, defila prin faţa spectatoiilor, cai e aplaudau culorile prefeiate spăigîndu-j |i palmele. Apoi coiteftiul ?e dădu de-"6 paitc lăcînd Icb cuisclor de caie cu doi cai să inauguieze jocurile. Pctroiiius ?e aşeză pe o treaptă a amfiteatrului alătuii de Appius. în timpul defilăiii nici nu se uită la fratele său 1 mai-mare, care îl trată cu aceeaşi indiferenţă.

t

'

TMpti u^eiea statuilor lui Cloius şi Hesjieius ar fi dus ]a o îricuk'iaie dacă setea de ci^lig^n-ar fi pus capăt conflictului, fucînd loc rnor praîuii nemaiauzit de maiî.Petioiiius ei a mai puţin capth at de competiţie şi do încurajitiile zg(jmotoa ce cu care mulţimea îşi sprijinea fa\oiiţii, îl farcirsa mai mult spectacolul lumii posti iţe, jocul de umbre şi lumini, proporţiile mia?e ale Circuli i, frumuseţea plastică a cailor acoperiţi cTc spumă, trupurle pe jumr,taU; goale ale condu cat oi iltr, (-"icra le jucnu uîuyhii în timp ce-şi struneau ca„mîna ^igurît sî^ Ciutele de caie cu-trei cai făcuiăsăcica^c^cniuzia& şi ardoaiea amatorilor de pai iui i, bogaţi ^i £ărj„ci.

abia se lorminnpo cea de-a şaffca curpă obligatorie din jaiijlocul ciirnlm, în juiul j icdesfalului conli.il decorat cu t-idtm şi a obeliscului care străpungea ceml, cînd publicul începu să scandeze cu o voce tunătoare : — Cvadrigele I Cvadiif>fle ! Cvadiigele ! Carele cu patru cai întiuneau voturile tuturor ronianilor. înainte de ieşirea lor din ,,caicere", nişte boxe mici qaie constituiau linia de plecare, între lîoşii şi Voizi se făcuseră patimi enoime. Spiiilul lor combativ atingea paioxismul. Cursele' 'de cvadiige reprezentau punctul c'ilminant al Jocurilor de Circ. Imediat ce baiierele '„carcerelor" se descinseseră şi patru care izbucniseră în arenă, se auziră strigăte asurzitoare ale căror ecouri ajungeau pînă la marginile oraşului. Caii alergau cu burta lipită de pămînt ridicînd în aer praful ce îi învăluia ca o aură strălucitoare. Conducătorii temerari, care vroiau să eîştige cu orice preţ, veneau în cea mai mare goană depăşindu-şi adversarii mai prudenţi care, fără a rămîr,e prea mult în urmă, îşi menajau atelajul gîndindu-se să ihcă efottul maxim în ultimele ture. Toţi îşi biciuiau caii şi loveau violent cu hăţurile crupele acoperite de spumau' OfiiU* se încinseseră la alb şi aruncau selntri. *

Hcspcius, campionul divinizat al Roşiilor, îl împinge pe conducătoiul alb la stîlp. lîoaia strngă a acestuia se rupse, carul se răsturnă, dar caii îşi continuară cui pa1 trăgrndu-1 după ei şi pe conducător, care avu, totuşi, }îrezenţa de spirit şi tăie cu pumnalul hăţurile ce îi încin geau talia. 4

Uralele salutată fapta îndrăzneală a lui Hesperus în timp ce fluieiătuiile şi huiduielile celor care pariaseră pe Alb se amestecau eu. ble,stomele. Cursa continua. Albastrul, care făcuse un ocol ,ca să evite cai ni sfărîmat, piei du un timp preţios şi rămase în urma Verdelui şi al Roşu Uri. Cloius şi Hcspcius avansau aproape roată la roată. Cei care pariaseră urlau ca loviţi cu dambla. Petronius se uita amuzat la exaltarea, lui Apyius care mizase sume enorme pe Hesperus. în ciuda faptului e,l ave'a doar cincisprezece ani, tatăl său, Atilius Tciiu-llius îi umpluse cu aur biixnnaiele de la centură. ,.Cheli n-icşte, băiatul meu, cumpăni-ti Uăcerile I O femeie cosla

mai ifclim cMcâ o plăteşti i K-o aă te hăiţumsca- s-o iei de nevastă!" Teitulhus. fost guvernator ai Spaniei şl Mauntaniei, se îmbogăţise stGKCÎmlu-şi supuşii. Le iasă atita ca rsfţ ou moară de foame, „Oile trebuie tunse i plai, oiii'iadă amt'stec.Uă doiift paimu de CLI ducr L o^eute — S.l liem io f'tu parfumate artM m>a^ttl v a ah hn Suuison l victoriilor riitoaie anuing -*a ^t lUâCiif la ţcn i ala de - ( uni adică 9 proiuU do mdividul oare mi a L o — \rn ( e u - i t să i iitimoştf Annins Ciinber o pulcic v^traoidinaru dt convmgert; L -am ajutat <»fî l |>t» flyllu^ l i'ji tnne, uire recompensa l Lai \nvjur pu ncnormiln] di' ICsMUi^ ' 11 ) l am

diurnul apte glorie t

Poarele coboia linişlît în spatele oiirnniuhii pin ţ mm Petionms- so aşeză pe u tieaptfi a rlem|luhn l i n ( . i ^ i u i , Gon-tiuit pe malul sting al Tibuilui, apoajo di* PM . Se uila visător la coful liniştit, încă albasini la /uni f e caic rîudunelele îl spărgeau ca nişte săgeţi. Siec de la CirCj pasionant Ia început, îl plictisise pînă In Tiebiria să se întîlnească cu părinţii, caic trebuiau ga. iasă din Circ după terminai ea cuisclor de care. Spectacolul foarte apreciat de lupte libere eia interzis leim-iîoi deoaiece luptătorii purtau doar o bucăţică de | M y."î Sn juiul coapselor, pe caie o pierdeau adesea în Hn j ni luptei. Nu se prea gîndeau că matroanele ţi Ielele îi \ cd< sui goi. Tuiiius, car nu admitea ca soţia sa şi bica sft umlJc singure prin oiaş după căderea sein, le însoţen. A\ia totdeauna ascunsă sub togă o sabie deoaiece, spie dco^f-bne de majoritatea romanilor care nu pui t au arme, MOIÎI să lie gata să se apere de vagabonzii şi deibeden cai f u atacau pe tiecătorii paşnici. Vibius venea după ci. Toţi fuseseră invitaţi la „cena" de Pulcheiia, «ora Iui Jmmis, căsătorită cu senatorul Domitius Cotta, ] ersonaj din înalta şi vechea nobilime, renumit prin banchetele gale, care rivalizau cu cele organizate de Lucullus. Familia Kigcr era escoitată de ?ece sclavi care, !a întoarcere, trebuiau să lumineze drumul cu toiţele. în „triclinium-ul" vilei lui Cotta -fubeseiă aranjate doar trei mese. Invitaţii —rude şi prieteni foarte apropiaţi — sosiră cu întîrziere din cauza Jocurilor Cn cuini. Piintie ei eia şi senatoiul Fulvius Caimllup, un obez caie părea o minge acoperită cu o togă laiaă. Soţia sa, Emilia, era slabă ca un cui. Cal] muia Sulpicius, f i m a doamnă de onoare a prinţesei Antonia II, îşi pic/enla ultimul soţ, un băiat loaite frumos [e caie îl cumpăia'-c cu aur. Servilha MetelhiŞj o mare doamnă, îl jieceda de aproape pe Sencca, filosof şi a\ocat strălucit oiigiuai dm Spania. Deşi încă f i u ă i , a\ea de]a trăsătuiile bine pronunţate şi paiul aproape alb. IScivil u*- Pollion, uu stîlp alinaltei societăţi romane, ^osi pimtn- ultimii PetroniHs ^i Vibius, ca ^i cei Uei fu ai lui Cotta, tau tineretul. 27

Toţi --e în1 in-e^ciă pe pai urî. pe locui de mai ca 11- cu in, aek' loi. Atditriomil era absent — Domiliu^ 'nu vine pi intre nqi i inUebfi grăsanul ÎMI viu--. — N o li reţinui de pieoenpflri mm plăcnlo ? iniei tetii St-ncca pe un Ion şiret. în politia scrierilor sale care proslăveau \iitu|i!o aitoesfiak- ?i morala cea mai gevoiâ, îi plăceau baitii, b bucată de carne bună, vinurile îmbătătoare, femeia ^i«erc y băieţii drăguţi, exact în această ordine, — Biir iu aţi-vă de ce aveţi pe mese In linişte ! răspunse atitpîmi ca-toi. Domitius nu se simlea prea bine, Dar A a veai în fc-cara aceasta printre noi, l?i cunoaşte obligaţiile tută de adevăraţii prieteni. Pulchc'ria trecuse de patruzeci de ani. Avea o ăluia 1 mmdrjî, tiăiCiluri distinse, purta o rochie cu multe cute, o pieptânîilină eu bucle după moda grecească, bijuterii sti\dneîUmie. la care ti& adăugau formele puţin plinuţe care u dădtviu aerul unei matroane romane tipice, dedi-OAIA înileplmirii datoriilor sale, Miucăiiuile, unele mai savuroase decît altele, eiau ail'i-ie de servitori stilaţi, toţi frumoşi şi foarte -tineri. FulvuH. povestea eu umor şi maUţioKÎtale u«i.i piieteo comun, Caius Eoscius s — îi cunoaşteţi preferinţele pentru băieţii i, prostituaţi, do prin corliciolc rău famate, O blăbi-|io care n-o înţeleg deoarece arc acasă vreo sută d.- efebi -elavi care îi îndeplinesc toate fanteziile. Nu do oull CaUh s-a lăsat îmbrobodit de im tinerel care 1-a atras spre zidurile cetăţii, într-un loc mai retias, ca să Iaca dngo^lc cu el. Brietenul no^tm se pregătea să savu-rtvft nlămilu. raiului păraintesc cind o bandă de dorbc-\'M cu tinerelul — î-an alacat şi i-au curăţat . Apoi derbedeii au fugit lăsîndu-1 gol puşcă. \ ,1 î]i ce stare era cînd a trebuit să se întoarcă,,, Oeuif-Kn \o opri cu ochii aţintiţi spre uşă. Toate pliu-nfe se indic) Una spre punctul lui de mii ii. Surpriza ^i fltupcmotia M* desenai ă pr- toate fotele. A MMiHcniii, gol (ii\ în xma naltei i- sale, stopii pcntiti c i i [ K in prag, ap(>i, plivind ui gol, ^ uuîieptîl ui

Yîrful degetelor spre mese, îşi ţinea mina la ureche ca pe UD cornet acustic. Ce vioia sn audă, PP înfrolmrff oome-senii stupefiaţi î Pudice, doamnele, şi îndeosebi fetele, îşi' acopeiiră

.oohti cu mimile. Trupui gol al lui Cotta, cu muşchii căzuţi, pielea zbîrcită pe oasele proeminente, nu avea nimic seducător. Fetele, care visau eroîi frumoşi ai antichităţii imortalizaţi în marmură de marii sculptori greci, suferiră ''o cruntă deziluzie Ia vederea lui Cotta. Soţii lor, eînd vor

fîmbătrîni, vor avea acelaşi aspect lamentabil f Bătrînetca îi urmăreşte pe tineri ca un cîine de vînătoares care îşi

'urmăreşte prada.

*

Senatorul gol păru decepţionat de liniştea caro ÎI ^înconjură. Ieşi, fără să se grăbească, pe aceeaşi uşă. Invitaţii o priviră cu uluire şi curiozitate pe fnlcheiîa, caro le explic , jenată i — De o vreme îşi închipuie ea dacă se dozbracă de ^toate hainele devine invizibil şi astfel poate să audă tot |0ce se vorbeşte despre el fără ca cineva să- şi dea seama îţîbă este prezent. învins zîmbi silit. * — Toată viaţa a fost un original ! Comesenii îşi continuară conversaţiile întrerupte ca şi cum nimic nu s- ir h întîmpl&ţ. După desert Puleheria se ridică. — Vă propun să bem un pahar de Falorna în sala iui Apollo I Iniţiativa fu acceptată, Invitaţii trecură într-o &ală eu coloane de malahit. O statuie a lui Apoîlo nud, mai mare decît naturală} trona între două havuzuri care ai uneau jeturi de apă parfumata, Sclavii, conduşi de bastonul majordomului, adut
Pulclioihi arc dreptate, se gîndira mviiaţn. Acum se ţi'iui mai liberi, încercau o senzaţie do mulţumiie, înfundate şi î nerodei o. - Povestea cu necazurile lui Caius Eoscius a fost înnr \enita! exclamă vesel Servillia Metellns. - E:4c im aspec-t amuzant al vieţii noastre do zi cn zi ! exclamă cu amărăciune Servilius Pollion. Din păcate Uleiurile nişte le înăbnşese pe cele vesele ! Feiolo comesenilor se lungiră. TCh. aşa-i I Un adevăr trist ! zise obezul C'edlianus dii-;]' m pahar. Lucius Sosius şi-a tăiat venele. Utu-i uUima noutate. N-a mai putut să îndure acuzaţiile mincinoase care plouau asupra sa şi nici faptul că a fost părăsit de prieteni, care fugeau de el de parca ar fi fost ciuma! . — 1H- eo să nu atacăm un subiect mai plăcut? întrebă Senecii, S.'t admirăm, du pildă, proporţiile acestui frumos A pol l o .' Kv(,e una dintre cele mai strălucite creaţii care mi-EUi fot date să văd ! Simt mîna Iui Fidiss/ dragă J'ulchcri.i î Totdeauna ai fost un buh cunoscător ! răspunse -iM. L-am adus luna treouta de la Atena! M -a j avere ! — Sin tem aici, între prieteni, ca să putem discuta m mod liber chestiunile ceîe mai arzătoare. Aprecierile ÎMI prn in? la ApoIIo făcute în faţa sclavilor nu comportă nici un tKe, zisa lunius, — lunins, poţi să garantezi că printre noi mi sînt M spioni .' interveni Sencca după ce savurase vinul de F.ilom;!. — Vinuri în cine mai poţi avea încredere? întrebă Soi v Iu tnfţiijjrată. — In îiimcni ! replică filosoful. — N-tt-j /ico că remarca ta ne-ar flata ! eidamă PoIhnti HCM otiJi-o dezaprob ! ~ Atunci ce e de făcut? întrebă, Emilia Camillus. — -Să ulucm ! replica laconic Seneca. Şi să ascultăm cu mii.! cuvintele imprudente pronunţate de oamenii im^nfj : i cinic al filosofului îi dădu fiori lui Pclio 30

~ Pot să întreb fără teamă cum &C va termina aia-ceiea Serem'us f întrebă PoIIion. — Denunţătorul demascat va ieşi, piuă la mina, alb ca o porumbiţa I zise Seneca pe un ton blazat. — Vorbeşte un avocat! rise lunius. — Seneea a fo,4 totdeauna un pesimist .' zise Pornit ia Niger. — E vreo primejdie dacă ne gîndim Ia cauzele care I-au împins pe Plantîus Silvanus s-o arunce pe ferca&tră pe soţia sa Apronia? interveni Calpurnia Sulpicius. Soţul Pău, frumosul Marcus, stătea mut ea un peşte, — în ce mă priveşte n-aş face nici un fel de ipoteze înainte de a cunoaşte rezultatele oficiale aîe anchetei, replică cu calm Seneca. lunius izbucni ta ris. — Adevăratele dedesubt un* alo afacerii nu v
de adulter ni T-'nniiu^ şi do unelthi împotriva împăiatului? A fer, denunţătorul, se bucmă de i'eputaţia că nu si lasă, din rnimi niciodată prada, pînă cînd nu-i smulge cel puţin un stei t din avere. — Viaţa dezordonată a Claudiei nu era un secret pentru nimeni. — Numai a ei ? întrebă cu inocenţa Seneca. Domilius Cotta se apropie de luriius. — Bîrfele astea nu mă interesează ! Să ieşim puţin pe terasă ! Nu vrei l Aici mă sufoc ! Aerul de aici nu se mai poate respira ! — A'in cu tine ! îi răspunse cumnatul. Cînd se depăitară destul de mult ca să nu poată fi auzit' do cei din casă, Domitius îşi vărsă năduful şi exasperarea, — Nu mai pot, lanius l Simt nevoia să-mî vărs nădu ful ! îţi cunosc calităţile ! De aceea ara încredere în tine î Ştii de ce nu am venit la masă? De ce nu v-am acordat onoarea caic vi se cuvine f... Am oroare să fiu seivit de aceşti băieţi irumosi cu părul frizat, cu ochii gaiţei şi cu tunicile atît de scurte încît li se văd toate faimecele ! Iată de ce ! Sînt bcîrbit să-i văd elalînda-şi toată ziua turpitudinea în casa mea! Ca şi tine, detest adulterul şi amorul grecesc ! Iar în jurul meu zboară ca nişte flutu raşi tinerii amanţi ai nevestei mele şi iubitele băieţilor mei ! Nu mai am nici o autoritate în faţa lor ! Toata lumea îmi cunoaşte nenorociri şi mă dispreţuieşte î Nevasta mă învinovăţeşte că %sînt pe cale să înnebunesc şi că sînt obsedat de halucinaţii lubiiee ! Nu e adevărat ! Zeii m-au învăţat să mă fac invizibil ca să pot surprinde adulterul nevestei şi desfrîul băieţilor mei î Acum vreo jumătate de oră nvam făcut invizibil şi ani coborît printre voi. Yroiam-să aud comentaiiile piietenilor cu plivire la coarnele pe care Ic poit. Să-i aud cum rid de mine ! Dar ci au tăcut !... Pulcheria se culcă cu toţi băieţii aceştia deoarece pretinde că sînt prea bătrîn să fac diagoste cu ca !... Cu cîteva clipe în urmă Caipumia vorbea de adulte rul Claudiei ! în lealitate o viza pe iievastă-mea. Pulcheria apăiu în niagul sălii lui Apolîo. — lunius, Domitius, intraţi în casă f Să nu răciţi l

Silueta Pulelieiiei --c piofila pe fo" î ' i ) s,1)1 i l u minate. Cotta adăugă cu o voce joasa — Pulcheiia, se i'ăxbimă clcoaictv ui pi unu am ai cTisnioiei noastre m-a «upiins în braţele unei linrre H-l;!\e ! "De atunci rnă persecută ! Nu curma disperai ca lui Colt g. exleîioiiza o laletă a nebuniei ? se îulieba Iun ins. Cumnatul său adăugă: — Să intrăm ! Altfel Pulcîieiia o s,;1 cieadă e:l mzim ceva împotriva ci ! Puţin după aceea insitaiii se ictiaseiă. luntus se pîndea că nebunia lui Cotta va da loc la nuilie comentai ii. Ku-i plăcea să se voibea«că de familia sa sau <]o rudele apropiate. După încheierea Jociuilor de la Cucul cel Mau- Viinus Serenius Senior apăru din nou în faţa judecatul iloi. lunius nu ,^.i-a mai adua f i i i la Senat deoarece audieiea ca maitori a numeroşiloi* s>cla\ i — torturaţi in pieataini — implica dezbateri prelungite cai e durau m:u multe /ile. Potronius urmăiea do la distantă d
apioape exclusiv de ,.panem ct ciiceiii-e^", uimăiea en_ păruite" dezbaterile din Senat. Tmăiul delator fu piins la Ra^enna si adus, sub o escotîă puternică, la Roma. Plin culise se vorbea că i se va intenta un proces de denunţare calomnioasă şi de asasinai e morală a bătrînului Cornutus. Deoarece Petronius apăra cauza tatălui tîrît în noi oi de fini său, Vibiu?, din spirit de contradicţie, susţinea cauza omonimului său. Se ceitau aproape în fiecare zi. Cum luniup, reţinut mai mult ca de obicei Ia Senat, lipsea de acasă, cei doi fraţi se încăierară. Domiiia şi C,>utliia, auzind zgomotul, abia reuşiră, să-i despartă. VilniiR. cu ochiul învineţit şi nasul plin de sînge, oferea un spectacol trist. Petronius ieşi «lin încăierare mai puţin vătămat. lunius caic tocmai- atunci venise, se supără foarte mult si le aplică o pedeapsă aspiă : i-a pus o săptămină pe apă şi pîine. întie timp o scrisoare sosită de la Capri dădu un curs neaşteptat procesului Tiberiu îi mustra pe senatori că se ai'Slaseiă prea indulgenţi faţă de un inamic al imperiului, în aceeaşi zi dezbaterile luai ă sfîr^it. Vibius Serenius Seuioi fu condamnat la esil pe o insulă stîncoasă şi sălbatică iai Vibius Serenius Junioi primi o recompensă importantă pentiu curajul său civic j pentiu dragostea salată de patrie şi venerarea împăratului. Leniulus şi Tubero, pi letonii lui Tibeiiu, au tost scoşi din cauza. în cazul Claudiei Pulcheria şi a amantului său judecă-toni pion un ţara pedeapsa cu moartea şi confiscarea avei ii, în ciuda intervenţiei în favoarea loi a prinţesei Agrippina. Sejanua, cu o singură lovitură, prindea doi iepuri, îşi însuşea Vila şi grădina Claudiei şl demonstra că influenţa familiei lui Gerrnaniens era aproape la pă-„rnînt. Pi etorul PlautiiiR Silvanus, acuzat de afinai ea soţiei sale, în ciuda protcsteloi tale că este nevinovat, pi inii din partea mătuşii sale Crgu'ania un pumnal şi ordinul de a se sinucide, ca să moară onorabil şi sa, evite un proces care ar fi putut să umbrească reputaţia familiei, lunius aflase de la Fulvius Camilîus dedesubturile acestei afaceri. SHvanus era foarte bogat. După moartea &a 34

o parte c msiderabilă din bunurile salo reveneau mătnşii sale ITrgulania. Prin euli.so se şoptea că nişte ucigaş1! plătiţi puseseră capăt zilelor ncfciicilei 'de Apronia. ** •jXcnorocirea nu vine derit la alţii". Pctronius şi ai \m i ni scăpau de această credinţă \eche şi absiudă. Delaţiunile, exilul, suferinţele, nedreptatea ITicesiu ravagii in jurul familiei sale. Dar Xiger rexUta ea o lirică ne-clinti l ă bătută de valuri furioase, de vînltui ş-i de l'urtuni puternice. lunuis, tatăl său, i se părea un zeu putei nic ş! in\ incibil iar mama sa — o zeiţă intangibilă. Cynlhia simboliza £rftl* a < frumuseţea şi parfumul piimăveiii î ţ i timp ce Yibius personifica forţele răului. Căci acestea coabitau totdeauna cu binele. L'outru Petronius, familia sa era un microcosmos. -Tatăl si mama discutau adesea la .masă 1u de observaţie sesiza semnele cate ar t'i puiuţ să scape f vioi nciuizaţi. Discuta mult, în taină' cu Cynthu. cău -tmd soluiii în faţa eveninienteloi cate depăşeau de (U-p;utâ posibilitălile lor de apăiaie. Ade.-ea \oibcau de vntoiul 35

loi în cazul în onre nenorocirea s-ar fi abătut asupra familiei î\igei. în scliimb VibiUh, iiscui^tiehl de urmăiile care puica să-1 lovească şi pe el, păi ea că se "bucură de ncnoroeiiile familiei Cot ta. îsiciodaU n-a putut să-şi sufere aceste rude apropiate caic făceau atîta caz de nobleţe, de rafinament şi de pasiunea dovedită pentru artă., îşi detesta verii, oaie se br.cuiau de mai multă libertate şi primeau feume mari de baiu, ceea ce tatăl său îi refuza. Se bucura dinainte <îe cădeica lui Cotta. Fetionius îl pi h ea cu o milă amestecată cu dispreţ, în pofida vîrsiei sale, care îl apropia de cei maturi şi de înţelepciunea acesteia, Vibins se comporta ca un. băieţel naiv şi iresponsabil. Noaptea, culcat în patul său, Petronius se gîndea cu ochii deschişi la siitoiul caie se anunţa în culori sumbre. Vor fi ci obligaţi, Cynthia hî el, să.îngroaşe rîndurile nenorociţilor rlin Subura si Tianstibeiinf Bacă tatăl său va fi arestat, mama "MlatîS si averea confiscată, casa familiei Kiger se va prăbuşi. Ku le va mai r amine decît să ceară, ajutorul fui Eucolpius «i A.-cyltus deoarece rudele apropiate ale familiei Xiger le vor închide uşa în nas ea şi cum s-ar tonte ^rl mi se molipsească de o boaîă gravi -4 ru^inoas-ă. \ Familia Niger nft ajunsese încă la această situaţie extîi-mîi. Comisia de anchetă încă nu le cemse mărturisiri. Bai loania ini i păi ă^ea... Teama î! hărţuia ziua şi noaptea... II

Ihlinnen, 11 «mă de "\iitor îi tnlbuiă mai puţin pe cei tineii (k'cii ] e iiiatuii. Xn ealc-ar lip hi impiehionabilitatea,, sensibîlitateii ^au emoth itatea. Dar le lipseşte experienţa, adesea tiiviă, a \ietii şi acest lapsus din trecutul lor face GA Inlbuiîhiîe, 7iiiiduiiil<\ ^ă nu lape o amprentă prea mare pe spiiiluj loi, în zoii Polioiiiu^ se trezi cu capul încă plin de visele^ adolescenţei Contactul cu lealitatea zilnică îi aminti de nenorocirile lui Cotta iar, optimist, considera ca toata 36

fierberea din jurnl f amili ei aceluia PC va linKli si cj roii se vor lisipi. îşi chemă scia\ ui şi îi poiuno să dt-Milmid îemihtra. Dădu la o parte cuvertura şi, îniigurat. sări din pat. Era gol deoarece nu-J plăceau cămăşile de noapte despicate pe margini, care îi făceau pe bnibatj atît de ridicoli^ nici bucata de pînză de pe coapse, care îl jena, deoaicce misele voluptuoase îl urmăieaii din"r-e în ce nmi des apiii-/îndu-i simţui ile. în camera sa nucă şi modestă nu era decit un paf tare — din curele înciucişate, o saltea de lină, două covoraşe moi care serveau de ceai ceai ^i o plapumă vătuit.!, c i sa menţină călduţa corpului IVtruniu*- bchimba c e plapuma, puţin eficientă, zicea el, ti u un teJ de pilotă de pui', născocită de el, mai mai e şi umplută cu puf de lebădă, o noutate care provocare mîma tatălm, Iu mus A r iger, vechi republican şi tradilmnahsî mtian^iijen î, ci re respingea inovaţiile ca y cum acestea ai p'olua moravurile sănătoase romani Domilia, mama lui Petroum^, i e mei e inteligentă şi dotată cu un simţ diplomatic reni-ar-cibil, reuM puţin eîte puţin, să ealmeze mlnia «-olului în aiară de pat, în camera Un Petiumus maj erau un bcăunel, un dulăpior ş\ o măsuţă îngustă de toaletă, în fiecare dimineaţă sclavul îi aducea un lighean şi o oală de lut ars. A ro
Dom j t ia îl j i ivi ru o n.ila oare îl ului. ^iiisă * — îndnuneMi, oaie, E . n mă împiedjci să-iiii adi.t Inii pe calea cea bună ? — Vioan sa le îmjudic să i i i caraghios. BSialu! t f, u este pi imn! în clas? şi jiofe?oiii spun că e^te un element excepţional lai eu sînt conştientă de valoarea lui Pot io ni u s ! - Inteneiiţia r dădu oîstig de cauză autoiului de tulburări, în sceiel î se încăbea apa pentiu toaleta matinală. Pomitia ii spiu-e soţului său că incidentul fusese închis şi Innius se făcu ea crede că totul a rămas neschimbat în casa sa../ Dar furtuna aceaMa într-un pahar cu apă avusese loc înainte, cînd existenta familiei era liniştită ea im cor frumos de vară. ^ Acum, dîndu-M 1 jos din pat, Pelronius îşi puse sandalele, FC spălă pe mîini, pe faţă, îşi frecă cu o pa?tă pai fumată dinţii şi gingiile, î^i pieptcnă părul blond şi ondulai, apoi se uită satisfăcut înlr-o mică oglindă de argint/ Era frumos, foaitc fiursop, şi era conştient de asta. Ajutat de scla\ ui său îşi puse tunica, pînza din juiul coapselor, apoi îşi- Mrînse mijlocul cu o centura. Odată îmbrăcat, îşi parfumă părul şi veşmintele, obicei introdus la Borna după ci\ arca imperiului. Romanilor le plăcea curăţenia. Scai a, după ce se întorcea de la şcoală, înainte de ,,cena", Petronius îşi făcea baia sa zilnică, îi plăcea. să se joace în apa caldă, să sară şi să fae.ă gliidn>ii ca nu delfin. Dar totdeauna punea datoria înaintea plăcerii. Şconla. îl aştepta. Petronius se mulţumea cu un mic dejun spartan, o prăjitură şi un. pahar de apă, un regim alimentar sobru folosit de toţi băieţii de vîrsta sa. Apoi îşi aruncă pe umeri o pelerină albă cu glugă, pe care o folosea numai în caz de ploaie, îşi scoase din dulap călimara şi pana cîo trestie, două rulouri de papirus, tăbliţele de ceară, condeiul, băgă totul înlr-o geantă din piele de Antilopă, po care sclavul trebuia s-o ducă pînă la şcoală. Ieşi pi- un 38

>rir strimt, mărginii de numeroase ti^i caic dădeau iu dormitoarele rezervate părinţilor şi priereniloi iu fie Romanii, bogaţi sau săraci, preferau earneielo cu dimensiuni reduse deoarece puteau fi îneTilxite m:ti uşor. înainte de a pătrunde într-un vestibul spaţios. Peho-nius deschise foarte încet o uşă şi privi înduioşai hi «ora sa geamănă care dormea, cu părul blond răsfirat pe pet na. Fata se scula'mai tîrziu decît ceilalţi deoarece, din cama sănătăţii şubrede, medicul îi psescrîsesc diferite medica-"mente şi, îndeosebi, repausul, condiţie esenţială pentiu întărirea corpului ei delicat, Petro nins o adora, o diviniza, pe Cynthia. ^'<< t firea parte din eul lui, deşi îşi conserva propria personalitate. tTn sentiment complex, penare Petromus nu căuta să-l aprofundeze. Se mulţumea să-1 constate, închide nşor uşa şi se îndepărtă în rîrfuj degetelor. In vestibul îl aşteptau .servitorul său şi pedagogul grec Athenador, filosof şi profesor de retorică, de asemenea sclav al familiei Niger. în contrast cu simplitatea dormitoarelor, salin- do' jecephe cuprindeau saloane, galerii şi curţi mtenoare ornate somptuos. Coloane de marmură, picturi mm alo, mozaicuri ornamentau „peristilurile" cu fîntîni arteziene, Un lux copleşitor, umilitor şi rece, care dădea fiori \ izi-tatorilor mai puţin bogaţi si clienţilor care se înghesuiau în fiecare dimineaţă să-şi primească tainul sărăcăcios, Petronius se opri în pragul bibliotecii unde părinţii săi se certauj tiitînd de micul dejun. lunin*, corncivalor, a rea In faţa sa un pahar eu apă şi o bucăţică de pupo tare răma&ă din ajun, în timp ce Domilia, .uerni-entă, J>rivea în gol, fără sa se atingă de prăjilurn şi coa-ea iic lapte cald aşezate pe o tavă de Ungă ea, lunrus, fără. să-1 vadă pe Petronius.. bătea neno- cu degetele în măsuţa de alături. — Nu pot să, înţeleg cum ai putut *>ă faci u^a ce\a ! exclamă Domitîa consternată, Să-ţi condamni eiiînn.UuI si propiia soră! E ceva de neoonceput ! — Ce crezi că. aş fi putut să fac? Să \ottv, peni iu achitare sau să mă abţin? Toţi senatorii mă fî \au eu ofcliii, îmi răvăşeau maţele, d^ar ca să-rni vadă reacţ'a !

Duşmanii nici aşteptau eu nerăbdare sa-mi apăr rrrkle CA v
— Dar tatăl tău este aproape PCÎIÎ] ! Băieţii an fie o mînă iermă care gă-i conducă, să-i educe ! — Să nu exagerăm ! replică lunius. Castoi, cel mare, are aproape douăzeci de ani. Eşti) destul de matur să se conducă singur. Remius are optsprezece ani iar cel mic, Quintus, este de vîrsta lui Petronius. Domitîa făcu un gest de nerăbdare. — lartă-niă, lunius, dar aprecieiile talc* sînt superfi ciale. N-am putea coi să ne ocupăm cei puţin de Bemnis şi de Quintus ? — Draga mea, caută să elimini afacerea asta din ţreocnpările tale l Nu vreau să complic existenţa familiei noastre-1 Să atrag atenţia delatorilor ! — Politica struţului n-a dat niciodată rezultate ! îl contrazise soţia. lunius nu admitea ca, fiii săi să, asiste la discuţiile în contradictoriu cu Domilia. Manifestările de independenţa ale acesteia îl enervau. — Du-te, Petronius ! Să nu întîrzii l Se uită ma^nal la hainele lui Pctronîus dar de data aceasta uită sâ-i facă observaţie, ea'de obicei, în schimb Domitia îl îmbrăţişa pe Petronius, îi aranja fularul, pliurile pelerinei şi îl mîngîie pe păr. După plecarea băiatului, lunius explodă: — Prea'mnlt îl cocoloşeşti ! Ai să faci din el un herma frodit l Aproape că. nu-i nici o diferenţă între Petronius şi sdiă-sa. Dacă 1-ai îmbrăca ca pe o fetiţă, toată lumea 1-ar confunda cu Cynthia. Athenador nu e bun la nimic. Influenţa sa asupra băiatului nostru este aproape nulă! Era mulţumit că găsise un pretext ca să schimbe subiectul stînjenitor cu privire la Cofla. Domitia tăeea. Mutismul ei î! exaspera pe lunins, care avea impresia eă-1 ignoră. — -în schimb Vibius este un bărbat adevărat ! con tinuă ol cu vehemenţă, A moştenit caracterul meu-liotăiît, pasiunea mea jerifiu aime şi ataşamentul meu fata de Republica şi de pinciiiile mele demoeiatice. Domitia 5,şî cetină eaj^l, — Te sfătuiesc să> facj mai i>ulină gălngie m ceea ce republicanismul tău! Acum Roma este un im41

porui şi Tîljfcrius exte mai jynfln indmgrtît decit tatâî sau adoptiv f ._

1

— împăratul mi e*te deeît primul servitor al "Repu blicii ! Domiria na se Ite. — Vorbeam de Cotta l Cauţi mereu portiţe ca să te sustragi de 4& obligaţii .' JBăieţii părăsiţi stat nepoţii tăi f '"Ai nişte obligaţii lată âe ei î — O s& rad ce pot s& fno pentru ei. Dar nu m& sili sâ-mi arunc familia într-o aventură nenorocită din 'unei nimfomane, cliiar dacă este sora mea, şi din ^irniî nebun nenoroeîfc î Iar în ce-i priveşte pe copiit fiecare cu soarta sa .' | Domitia se gîndi cu amărăciune şi dispreţ că bărbaţii! ei nu era deeii im laş bare fuge fie răspundere. Petronhis, urmat de scIaTţîl său şi de Athenador mergea GII pas ^ioi spre şcoală. Chiar dacă soarele, caro jse ridica, abia imnina orizontul» străzile erau pline de ^trecători. Eentieri aferaţi, clienţi în căutare de bani, jVînzători ambulanţi, yagaî>onzi cu ochi iscoditori, zilieri mergind la muncă, meseriaşi, se grăbeau ca şi cura fiecare "minut i-ar costa o avere. Prăvălioarele îşi ridicau obloanele. * Spectacolul zilei 11 amuza totdeauna pe Petronius. jti pârea răn că timpul iiu-i permitea să hoinărească prin 'mulţimea aceasta, pestriţă, care îi trezea curiozitatea. ^Fiecare om, cn care se încrucişa, avea personalitatea, "soarta , problemele, bucuriile sale. Veşmintele bogate "sim sărace îî lăsau rece. Sufletul omenesc vroia să-1 vadă^ în loatd goîJciuQea sa. Cu buzunarele grele de aar sau cu^ ele goale, oumi este sclavul naturii sftle. Ticăloşia saa ^btitîilfcatea, comprehensiunea sau mîrşăvia nu sînt apanajul TUI ei clase sau a irnei categorii de oameni. Strada, pentru Po tron ins, era o scenă imensă populată de o multitudine de actori, toţi fascinanţi, care se agitau pe fundalul clă-(livllor în mii de culori. Vroia să cunoască tainele fiecăruia, -să a?oze pe papirus lumea care se învîrteja în juruJ său. T) u* peste acest caleidoscop se suprapuneau imaginile ah-surde alo unchiului său gol, ale m&tuşii sale ciudate, ale verilor săi. Era şocat de num&ral amanţiloi presupuşi ai Piilchcrioi. Besfrîuî Pulcherioi, &e gîndea Petronins, ua 4.2

cîccîl o pură im«)ijo, o clccuKîiffio a Doar nu se născuse ieri. Auzise cu anumite pali iciene witau numărul amanţilor, dar ia yiista sa aspectul acesta din. viaţa malurilor nu-î prea inicicsa, Ku numai că n u-i tre* yca simţurile, clar îl considera penibil, deoarece credea că dragostea este uu apanaj, mt monopol, al celor line;?. Dar ruşinea-, o ruşine perfidă, îi ataca toate speculat/fio intelectuale. Cum a putut tatăl său să-i condamne po Pulcbom şi pe Domitius Coltaî Ii admirase cînd a avufc curajul să-i ia apărarea Mtrinnlui Vibius Serenius, ou siră"in, şi acum DU putea să înţeleagă cum şi-a j>atnfc ?cîiim-ba atitudinea faţa de propriile rude. Cînd ajunse Ia şcoală, cu capnJ plin de impresii şi medita j îi co se amestecau Dezordonat, îşi salută profesorul care ti răspunse cu amabilitate, deoarece Petronfus nu era eîev obişnuit. Tatăl său era atît de bogat incit ai* fi putut să-i angajeze pe cei mai buni profesori de gramatică, retorică f matematică sau istoric pentru dcsăvîr-şirea în casă a educaţiei intelectuale a fiului său. Par ca să-şi etaleze spiritul democratic şi din respect pentru tradiţii, îşi înscrisese vlastaruHa o şcoală publică. Bolul lui Atfaenador fusese redus la cel de supraveghetor, n« de. da?căl cum ar fi meritat. Această stare do- inferioritate rănea mmdria bătrînulm. lunius jS^iger ti spusese pe un ton categoric să rămîn& în «lasă, aşezat pe un scăunel, şî să urmărească progrese)» lui Petronius. Dorinţa îi era îndeplinită deoarece senatorul plătea o sumă considerabilă, care îi asigura profesorului HD snpliment financiar demn de luat în seamă. Totuşi acesta nu vedea cu ochi bwni prezenfa pedagogului, care urmărea lecţiile eu un zîmbet uşor ironic 1po buzeJo sale ofilite de vîrstă. Căci Athena^or era fiJosoi ?i erudif, chiar daca fusese adus Ia starea dt sclavie, în timp ce pi o-fesorul abia daca se ridica la nivelul unui sărman dascăl, aproape incult, care îşi alesese această profesie după ce căutase zadarnic o situaţie mai bună. Filosof»! nu sufla o vorbă cu privire la ignoranţa profesorului, căci dacă ar fi încercat să-i spună senatorului

adettuul, aecsU ar fi &aiit în &u-- Taliu-. \iyci M- credea infailibil ca Mincrva, Athenadoi mai ş t i a (ă IVUomus, în pofida ,vlrstei sale, depăşise nheluî eulcgiloi Cu de clasă şt că era apt să urmeze o scoală superioai a Mai mnU, considera ca tînărul său btăpîu ar putea &fi deacă dm primul ciclu, rezervat btudierii limbii literare, diuct ui ciclul doi, în care se &tudia rcloiica Petronius, deşi era conştient do Mipeiiontatea cunu^ tinţeloi sale faţă do cele ale colcgiloi băi, se simţea bino printre ei. Spre deosebire de bogătanul Apius Tatulius, care se înconjurase ou un zid imaginar, izohndii so ,<1o restul clasei, Petronius cîştigasc nu numai pi k-tenia, dat şi complicitatea tuturor băieţilor săraci ieziţi din [ile.n ,i populaţiei romane-. Âtliecadof 1 , care nu cunoştea \iata dublă a disfijx» lului său, &e temea că ar putea săi vadă pe Pelroniu^ căzînd sub influenţa tinerilor golani, care nu -e piea descurcau în faţa unui text mai complicat dai caie îm ăţascră, repede cum să-i imireze pe trecători de pnngu cu bani, Peste puţin timp Petroniu-, împlinea cincisprezece ani, o vîrstă de două ori primejdioasă, deoatece la vn^isi asta influenţele nefaste pot imprima obiceiuii iele Spio consternarea Uîi Athenador, cei mai buni piiclem ai Im Pctronius cran doi băieţi frumoşi ca m-ie erebi, umil blond, celălalt brunet, Encolpius M \-cvltus Obi\i7mfi, bădărani, îl înfruntau pe profesor, care le aplica pedcp-e gielc, fără ca vreodată să reunească sa i cuminlor^eă Cu cu pedepsele erau mai aspre, cu aUt cieşlea mai mull lip^i lor de respect fată de profc^oi. Exasperat de impertinenţa lor, acesta folosea linia, C'ea mai aspră dinţi c pe-dopso lua forma nnni supliciu. Vinovatul ei a aşezat je umerii unui tovarăş, profesorul u dădea jos pîn/a care acoperea coapsele ^i U bătea pînă la sîngt- pe^-tc iedele ^fa]e. Dar nici muMrăiiîe, nici pedepsele, ceîo mai astm* ÎMI dă-deau rezultate. ,. a*

îîncoSpius şt Abcyltu^, ea ţi (Miom\i>, M ^pmpiau di* "insciaprezcce ani, cînd trebuiau să şi tei mine şcoala. Uîndinclu se cn bucurie că se voi elihet,' di .tulct'-tittea profe?orului ţ lipseau tot mai mult de Li -«tală şi îi tîdeau în na» ctnd îi dojenea. Fiind săi act, nu pmtuu

decît o tunică scurtă, care le venea pîuă deasupra genun-cTiilor şi îi proteja de' arşiţă, ploaie sau frig. Cu toate acestea aveau aproape totdeauna ceva bani, chiar şi sume mai importante. Dar îi cheltuiau repede. Cu mîini îndemînatice de hoţij şterpeleau iructe , prăjituri, Chiar şi vin, apoi fugeau urmăriţi de strigătele prăvăliaşilor. Cînd procedeele acestea nu dădeau rezultate — perioadele vacilor slabe urmau adesea după cele ale vacilor grase — Athenador sesiză cu oroare că băieţii îşi vindeau trupul matroanelor avide de parteneri tineri sau pederaştilor încîntaţi de norocul ce dădea peste ei. Băieţii îşi povesteau fără ruşine aventurile făcîndu-1 pe Petronius să rîdă cu hohote. Le dădea şi bani din micile sale alocaţii zilnice, cînd nevoia devenea presantă, iar băieţii nu scăpau ocazia să se revanşeze. Prieteni buni, îi propuneau să participe la aventurile lor, Petronius le mulţumea explieîndu-îe că este tot timpul supravegheat, ceea ce îl împiedică să ia parte la escapadele lor. — Dar noaptea ? exclamau ei în cor. Petronius se gîni puţin. — Iată o idee tentantă ! — Trebuie să găseşti cît mai repede o soluţie căci în curînd şcoala îşi va închide porţile pentru noi, lăudat lie Jupîter ! — Să-an lăsat] adresele ! le sugeră prietenul bogat. Encolpius izbucni în *îg. — Tatăl meu vitreg, la care stau, e totdeauna beat. Yorbeşte atît de îneîlcit încît niciodată n-ai auzi de ta el un răspuns inteligibil. Şi cum lipsesc adesea de acasă, şansa de a mă găsi acasă este foarte reduci — Si, tu Ascyltus? — Reşedinţa mea piineiaiă, leplică pe un ton teatral, se află sub acopeiişul unei case cu cinci etaje unde se îngrămădeşte mizei ia cea mai cruntă. Mama mea maternă e mai rea decît Gorgona. Bacă întrebi de mine, te goneşte de nu te vezi. -^ Escolpius îl lovi prieteneşte pe Aseyltn^ pe umai — De ce nu se însoară tatăl nieu vitreg cu mama ta ? O cameră ar rămîrie liberă pentru noi doi, căci cu Mguranţă cei doi pojumbei s-ai culca în acelaşi pat. 4)

— Xu smt şanse ' răspunse Aseyltus afişlad o falsă tristeţe. Mama mea vitregă îi detestă pe beţivi. Tatăl meu era at'ît de îmbibat de alcool încît a luat foc cîud a adoimit Ungă o luminare aprinsă. — Să-1 primească- cu bunăvoinţă Hades şi Proscrpina * Petronius. Snobul Âpius, alezat pe scăunelul său, se uita cu dispreţ la cei ce discutau în fundul clasei. Profesorul auzea şuşotelile băieţilor dar, cum se apropia sfîrşitul anului şcolar, se [acea că nu-i observă. Bătrînul Athenador urmărea şi el cu ochii scena şi îşi cleplîngca în taină soarta tristă. El, cai e cunoştea pe dr-rost lliada, Odiseea, ca şi imnurile homerice si putea, sa omoutczo oro întregi teoriile tilosotice ale lui Platon şi Soci aţe, ale Ini Polemon şi Arhtotel, ale lui Democrit şi Epicur, dădea lecţii de gieacă băiatului unui roman bo gil şi tiaseibil care, în ciuda opulenţei sale, îi dădea un t lin «ărăcăcios şi o pelerină lungă şi mîneata de molii, ci să, ^o acopere, po care o pui ta cliiar în zilele de arşiţă c,) si -j i ascundă, tunica de sclav. St m ca Potronins era un tînăr strălucitor, o ,fire so ciabiLi şi nepretenţioasă. Din simpatie pentru discipolul său, niai bine /îs pentru tînăiul său stăpîn, presăra Icc Iiilo de 1'mib.I greaca cu exegeze lungi ^i atrăgătoare pii-itoore la filosofii, la istoricii sHa tragedicnii care au ilus-trxt geniul el< n. Eomajbarbară, îşi însuşise cultura greacă cu scopul de a-şi cizeîa morav unle grosolane. Frinti-n ironie a soartei, armatele tomane, care transfor-.l MorliteiaQa într-nn loc latin , se străduiau ^1 .^ pi tulească pe^-te tot, pe unde se implantau, limba, <-h iluaiţa M cnltura greacă. Era o revanşa a învinşilor m l i i ,i in\ m ( nul .1 \eaii loc mari serbrui în familia !Xiger, Athena-dor i i .i inibi ăc.xl cu o tunică lungă di> in si t-i a ai atât ca un uniiH.vl de pieţ. — I.U.V1 pe faimosul nostru gr
de oaspeţii tui lumus — pan eîţi şerpi se foiau pe capul Goigonei. Invitaţii, intimidaţi de înalta sa competenţă, îi adie-gau în greceşte întrebări puerile, eare le demonstrau ignoranţa. Uneori erau printre comeseni şi filosofi romani eare îl cunoşteau şi care îl antrenau în discuţii interesante. Adusese o discuţie pasionantă iu contradictoriu cu Seneca, pe atunci foarte iubit la Borna, cu privire la mitologia greaca. Seiieca, familiarizat cu locuitorii permanenţi ai Olimpului, putea si el să vorbească ore întregi despie iudele cele mai obscure ale zeilor şi eroilor greci. Atenţia care i se acorda flata amorul propriu al lui Athenador. Din păcate curiozitatea nu rezista prea mult la discursurile sale savante. Bărbaţii invitaţi îl uitau re* pede ca să-şi concentreze privirile arzătoare asupra fe-, meilor tinere şi, îndeosebi, asupra Cyntm'ei Niger, o fiinţai superbă care îi cucerea pe bărbaţi prin înfăţişarea sa virginală şi inocenţă, aiai atrăgătoare deeît provocările meşteşugite ale cochetelor din Roma. în pofida înfăţişării gale angelice, îi punea, inconştient, pe curtezanii săi tineri sau bătrîni pe jar, lunius era încîntat de succesul ficei sale. Se gîndea deja ^ă-i aleagă un bărbat demn de frumuseţea şi de sîngele ei nobil. Un aristocrat de viţă înaltă mu — de ce nu — un prinţ din familia imperială. Cum stătea aşa, puţin cocoşat, pe bcauuclul său din colţul clasei, Athenador "\edea, visător, cum defilează prin faţa ochilor «oeno disparate din viaţa
atraşi do marca sa reputaţie şi de iluzia unei vieţi pline de făgăduinţe, trăiau aproape toţi în mizerie. Obţinerea unui post jalnic de dascăl de şcoală era o consolare tri-ta pentru nn filosof care" \ i ba gloria, Minerva, zeiţa înţelepciunii, uitase de oi. III Cortina nopţii se lăsa acoperind ultimele reflexe ro-şietice ale soarelui ce se culca. lunius JS'iger intră radios în casă. Toată familia îl aştepta în ntriclininm" la ,,cena". Bucătarii păstrau mîn-ciruiile calde cu un zel deosebit deoarece stăpînul casei era, pretenţios si îi pedepsea cu asprime pe sclavii care 11 i-şt făceau1 datoria. Iun im anunţi jubilînd. : — Am o ştire pentru voi ! O ştire foarte importantă ! Veniţi, copii, să m â felicitaţi ! Domitia, îmbrăţişeaza-mă ! îşi îndrept îi ţinuta, triumfător, cu ochii strălucitoii, mîndiu. — în faţa \ oaMră stă unul din cei douăzeci de consilie.il personali ai împăratului ! Vă daţi scama ce înseamnă acea stă domniţii te l Acum sînt mai presus de senatori, do înalţii demnitari, de comandanţii de armate, de gmerua toi i'! Era într-o -stare atît de euforică încîl nu se putea atinge de mîncare. Porunci, ca să seibeze evenimentul, să i w aducă cupa de onoare din aur masiv încrustatăcu diamante, rubine şi smaralde. Majordomul o umplu solemn şi lunius o goli satisfăcut. — Consiiiei peisonal al împăratului I Consilier per sonal al împăiat ului Ircpotaca vrăjit. Chiar şi Cvnfhia şi Pe tron i u s căpătară permisiunea să, IXM vin cu pulejul actMei bucurii. Vibius deja benoticia de acest privilegiu. — Şedinţa Senatului ^e apropia de sfîrşit cînd Sejanus s-a apropiat de mine iji mi a înmînat un rulou însemnat cu pecetea împăiatului, jro\cMoa stăpînul casei. La înce put m-arn îngrozit, dai ^îmbetul care lumina faţa pieiec43

{.ului Pietonului tn-a liniştit. AIKa spus co o e^Idn pi io-lenio : „Document uî acesta este pentru i inc ! Suit f urnul cuc te felicit pentru înalta dovadă de iriciedeie şi stimă pe caic ţi-o ncoitU M,ije<4atea Sa ! Dcschidc-I ' Am iă-Cfit-o cu înninîe tieramind şi am citit nuriire:i ine;; n-nsă ea litere mari, roMi. Apoi Sejanus adăugă : — împăratul e?te mulţumit de poziţia pe caic HI adnp-iit-o ÎD cursul judecăm lui Cotta. Ai demonstrat că dnigoslca şi rtcToiamcntiil iată de Augusta sa pe mai prepus de legăturile taL de familie !" Potronius a\u senzaţia ca audo laude adre^ue pan-cidului Vibius Screflins* Jimior, îiîtr-atîta si fi dec- c r t tatăl &ău l — Sint luni de /ilc de cînd numai puto,ii)i &ă includ ochii din o^uza afaeciii Cotta. Mă gîndeam la consecinţele ^ia\e pentru familia noastră. Aciyri voi putea să dorm liniştit. Majordomul îi umplu din nou cupa de aur cate stiă-lucea ca un cer presărat de s-tele. Uu maestru de ceremonii deseliKe n «n şj anunţă .-o-lenui : — Doiniiins Cantor Cotta ! Iiinius râmase încremenit ^cu cupa în dreptul ifăi biet. Bacă tavanul s-ar fi deseliis lăsînd &ă ond.i asupra sa fulgerele lui Jupiter, faţa mi î-ar fi exprimat atîta spaimă, Cantor iiitră cu &prînconele, obrajii şi tunica plmc (!e praf. Era frumos, mîndru, cu aerul nobil al familiei Coi la, în ciuda oboselii care îi maica trasat mile feţei — De unde vii l bîigui lunius consternat şi pun- n^or cupa pe masă. — Fii binevenit, Castor l U întîmpmă Douiitiw /îuibindu-i eu afecţiune. Hă bucur foaitc mul t că ti- \sM. Sint dezolată do nenorocirea care s -a prăbuşit atntpia familiei tale. Stai jos aici pe pat, lingă mine ! — Aşteaptă! zise lunius cu o \occ schimbată N'-ai r.tspims Ia întrebarea mea ! Castor îl prhi uimit de această primire rece. — Vin de la Baics. Vila in care trăiam, eu şi bunicul, a fost confiscată deoarece făcea parte din avei ea tatălui meu. ^Reprezentanţii autorităţilor nu ne- au lăsat deeît veşmintele, fără nici uri ban. Au sigilat grilajul giădmii şi nc-an poiuncit să părăsim locul fără inthziore. Bunicul

t l

a leusil, dm fem-he, bă gShCîifaCa o locuinţă mizei! cudouăcameieinti-o „insulă'' dm caitierul populai. mîzf'iabiîă „ Piopnelaiul este unul din foştii săi sclavi dezrobiţi. Domitia se ridică indignată. — Vecinii, prietenii voştri din Baie^-nu A au ofeiit m» * un ajutoi ? Un adăpost? Bani? Castor zîmbi cu amărăciune. — Toţi ne-au închis uşa în im ' îi înţeleg Se lem<-.iu fcă ne primească. — Laşii ! exclamă Domitia. CMithia şi Petronius se uitau tulburaţi la \arul Joi lăsat ui \oia soartei. "\7ibius, însă, savura această scenă. Un Coli a, unul dintre aceşti „magnifici*' Cotta, le corşea ajutoiul. — Şi co \ iei să fac eu ? întrebă lunius eu o % oce gîtuită. Castor îşi deschise ochii stupefiat. Luat pe neaşteptate, nu ştiu ce să răspundă. — Ar putea să râmînă la noi, propu>c Domitia. A\om loc destul pentru două. sute de oaspeţi. — Nici nu se pune problema ! protestă luniub băiind de pe patul său cu o agilitate surprmzătoaie. După cele intimpUte nu putem să acordăm ospitalitate unui Cotta l Se întoarse spre soţia sa şi o fulgeră cu prhirea. - Eu, un consilier al împăratului, feă-1 primesc pe Castor sub acoperişul meul Să-ini compromit cariera! Situaţia familiei noastre 1? Viitorul copiilor noştri? Făcu un semn majordomului, care so apropie în grabă-, - Du-le la secretar şi eere-i o pungă cu o sută de pie^e de aui ' Castoi părea transformat într-o fetană de piatră. , Domitia, pierdută, îşi ducea privirea de U luuius la Castor şi de la Castor la lunius. Scena asta penibilă nu dură mult. Majordomul aduse stăpînului său o pungii rotunjoară, acesta o luă şi o cînt&ri în niînă ca şi cum ar ft %rnt să :*e convinsa că înăuntru e Mima poruncită. Ap*l i-o întinse lui Castor. — Ia punga asta» băiatul meu, dar să mi mal pui piele rui în ca&a at,ta ! Trebuie să mă înţelegi ! Prezenţa ta e> compromiţătoare. Avea, vocea îndulcită, ca şi cum ar fi vini

Pe faţa lui Castor apăru un zîmbct roee, mîndru, care - }& o anumită compasiune di-.pi e ţ uitoare. —Ţme-ţi banii, unclnulo ! înti-x> /A *<-ai putea sa ai oie de oi ! Si U salută. —îţi mulţumesc, măhivu pcutiu amabila TH imitaţie ! levodcro, Cynllua ! Salut, Poiiowus ' So lăsuci pe cal ci io si ie-1 Alae-liul de t-cicmonn îl

60

m mă cu paşi ara\i Pi t mau le sale Iiniiii si subtilele îi si dădeau aspectul unei bei/o se dădu jos din pal să u. MU -^~\ liiiîă după \aiul .Si ti 'Mngă luniu

itoiiLuă Intoaroe-fe J,T locul Iau ! .Băiatul } legietmd, ŞL - (\enita D\i (onij'o! tarea (a-Mim său i se păru Abjctlri, de/oitoianta Opoitunismul ^ i u teama îl tian^forma-ciă i n t i - u n nenoioc'it. Domitia îşi privi lung solul îl coiiMdcia uedenui de cuiisideialie, de stimă. Pînnea sa d^pieiuitoaie îl feili jic lumile să şi plece ochii |cn it — E un gcsft incalihcabil ' /isc Domilia. — înlr-o f\ ai să-nu dai dieptate ! - - 'Mii îndoiesc ! îi făcu un semn majordomului — Aduceţi felul doi ! Sclavul aduse pe tavă tiiplma de tazan. Fazanul era pt-nfc tu toate penele, de pau-ă ai ti fost MU. Petionius SG sculă de la masă. — Ierfcati-mă, dar nu mă Mrnt bine ! lunius înţelese că acesta îi repro^a,in modul său, com-poitarca faţă de Castor. Sîngele i he ui că în obraji. Nu admitea
n

n

Stiăin în propriul* Iau oi aş. , A coasta era senzaţia pe care Castor o încerca în timp ce străbătea, fără ţel, străzile din Subura. Oamenii care le parcurgeau in timpul zilei, se retrăseseră la casele lor. în schimb noctambulii ieşean din vizuini ca nişte păsări de noapte care se aruncă în urmărirea prăzii. Ţinuta neglijentă a lui Castor, tiinica boţită, şi sandalele pline de praf riu-i incitau pe hoţi să-1 atace. Pelerina de drum, pe care o ţinea sub braţ, era murdară şi puţin atrăgătoare, în schimb fizicul său atrăgea atenţia trecătorilor de ambele şese, ieşiţi în căutare de aventuri. Cantor ii privea pe trecătorii cu aspect de vagabonzi, cu'care "se încrucişa si încerca să discearnă care dintre ei nu era de condiţia pe care o afişa cu dezinvoltură. Cunoştea capriciile tineiilor diîi înalta societate care se îm-brăeau golăneşte şi umblau prin oraşul acoperit de tenebre, ca si fanteziile unor persoane în vîrstă dornice sa regăsească aventurile din tinereţoa lor pierdută. Suferise prima sa mare deziluzie în viaţă. Sperase && găsească la familia Xiger un liman după atîtea luni de tensiune nervoasă istovitoare. Foamea îl chinuia, oboseala îi îngreuna picioarele, buzunarele aproape goale îi ridicau probleme fără răspuns privitoare la viitorul caro se creionarea o peşteră fără sfîrşit , ca un labirint fără ieşire. Dacă si fratele mamei îl gonise, ca şi cum ar îi fost molipsit de o boală mortală, la ce să se aştepte de la prietenii familiei ? De la toţi aceşti oameni care îşi umpleau burţile la recepţiile oferite de tatăl său,1care îi cereau tot felul de servicii, împrumuturi importante ? Această adunătură de clienţi, care venea în fiecare dimineaţă să-si piimeabcă tainul, ar avea acum generozitatea Să-i întindă o mină de ajutor, să-i ofere im adăpost modest sân o bucată de pîine ? înHlni nu car, care transporta morţi abia acoperiţi cu o cergă murdară, pătată de sînge, care lăsa să i^e vadă braţele sau picioarele livide, cadaverice, ce atîrnau de o parte sau de alta. Erau sărăntocii, calicii, pribegii fără familie, fără prieteni, fără nici un fel de relaţii, duşi spre gropile comune ale necropolelor. Castor simţi fiori piin tiup. Ta fi şi el dus într-o zi, neînsufleţit, sub o grămadă de cadavre anonime, ca ne52

norociţii aceştia care părtiseatî atît de lalrne, lumea celor vii 'l î-ji ducea existenta îutr-o lume in cate cei slabi erau zdrobiţi de cei puternici, în care cui „mau" piereau sub loviturile delatorilor, în care demnităţii imperiului se devorau între ei î Dar nimeni tui so gmdea la copiii rămaşi în stradă după lichidarea părintiioi lor marcaţi în dosarele imperiale cu seninul morţii Castor mergea cu mintea tâvă^U, iar picioarele îl dureau. Ajunsese la un stadiu in care raţiunea nu-i mai funcţiona. Dintr-odată tresări. Mirosul de CIIII
53

se întoarse furios spre persoana plasata în dreapta sa cm e încercase sări lipsească de vin. Spre niarea sa surprindne văzu o femeie tînără, pe oare machiajul grosolan nu reuşise s-o îmbătruicască. Părea să aibă vreo şaisprezece, şaptesprezece ani. Parul roşcovan, coafat, care îi cădea pe umeri, încadra o faţă frumoasă dar obosită de viaţa pe care o ducea. Bochia de muselină roşie era tot atit <îo obosită ca si tata care o purta. Castor lăsă din mină paharul pe caro Mă îl apui'il şi îl goli cu lăcomie. — Mulţumesc! zise fata şi îi dădii înapoi paharul. — încă unul? întrebă patronul care observase scena. Fata îl privi rugător. Ochii ci migdalaţî se armonizau cu faţa delicată şi fină. — încă ! răspunse Castor aproape maşinal. Fata mirosea plăcut. Apoi i se păru atîfc de vulnerabila, atît de nenorocită, incit îi trezi mila. — Cum te cheamă"? întrebă Castor. — Laîs, zise fata cu o voce dulce, mclodioad&ă, o;iie mîngîia auzul lui Castor. Cunoştea bine limba, literatura şi civilizaţia greaoj, ca orice lînăr roman cult. — Laîs. Frine si Aspazia au fost cele mai frumoase cur tezane din vechea Grecie. Ştii asta? Fata răspunse cu indiferenţă: — Nu ! Nici nu mă iniei esează. Lais este numele pe care mi 1-a dat bittrma cai e m-a crescut şi m-a învăţat tâ, ofer plăceri bîubaţilor. Cîrnatul apSiu luiregîrd pe o farfurie de lut ars trezind pofta lui Castor şi a fetei. Laîs se uita la drnat cu ochii aprinşi de invidie. Foamea devorantă a fetei U impresiona pe Cas-tor. I7c^i avea şi el stomacul gol, o îniie-bă cu bunătate : ~ K u viei să împăifim en natul 1? Obrajii fetei se luminară de parcă ar fi îmbrăţişai -o toate razele de soaie. în timp ce mîncan cu poftă, Castor îi zise zîmbind î — Se pare că nu-ţi pica merg afacerile. Taverna e plină de clienţi, dar nici unul nu-ţi face semn ja vii lin el.

—- Mă găsesc prea slabă, zise fata cu simplitate, iofc nie<1eeînd cîrnatul. — Mie îmi placi ! răspunse Castor. Nu eşti slabă ! Eşti delicata ! Ai o siluetă foarte frumoasă ! Ochii Ictei străluceau. — Adevărat î Atunci aş putea să-i dnc în sean» asta cova bani bătrînei. Castor suspină. — Din păcate buzunarele mele sînt goale ! Cu ban chetul acesta mi-am epuizat toate rezervele ! Fata se întrista. — Păcat ! Dar nu-ţi face griji ! Mă culc cu tine fiindcă Kt-ai invitat la masa ta, — Nu eşti obligată ! — De ce! întrebă fata cu inocenţă. Nu-ţi plac î — Dimpotrivă ! îmi placi foarte mult I — Atunci mîncăm ciraatnl, bem vinul şi plecăm I Astii-i meseria mea ! Din păcate nu sînt o curtezană cele bră ca cele despre care n-ii-ai vorbit. Sînt prea slabă. Castor plăti consumaţia şi ieşi împreună cu Lais din firciumă. Ajunşi în stradă, ea îl trase înlr-un coif, îi desfăcu cn oarecare-sfînjoneală pînza din jurul coapselor, apoi îşi ridică fusta — Sînt gata ! A doua zi, în timp ce traversa Forul, pe drumul sau obişnuit spre şcoală, Petronius se opri în mijlocul mulţimii care, în pofida orei matinale, inunda marea piaţă încon-i arat â de templele majestuoase ce simbolizau gloria poporului roman. Atheuadop şi sclavul care îi ducea geanta îl privii ă uluiţi. Aici ne despărţim! zise lînărul. Xe \om rcîntilni Iu oi a mesei ! Să mă aşteptaţi în faţa templului lui Saturn, i 'i j iă alunei puteţi să faceţi ce vreţi dar să fiji alonţi bă nu \ y zărească nimeni dintre ai noştri ! Filosoful şi sclavul îşi plecară capetele în semn că v iut de acord iar Petronius o porni în căutarea lui Castor. Roma osie un oraş mare. O letca încurcată de străzi M ulicioare1, de pasaje şi porticuri, de temple şi arcuri de UiuVnf rde cocioabe şi de casc cu multe etaje, de palate şi

do pi°4e' de grădini şi de terenuri intravilane pliu e de gunoaie. Un ttiain doar cn firul Ariadnei ar putea fă, pe descurce,1 dacă nu epto însoţit de un gliid. Străzile acestea înemcaU sînt tot aşa de complicate şi pentru nobili, demnitari sau oameni foaite bogaţi, care locuiesc în cartierele de lux aşezate pe coline şi caro traversează doar călăi c sau în lectici Subuia, Yelabrul sau cartierul Circului ct J Mare. Aproape că nici nu ştiu de Transtibeiin, ca şi cum acesta ar fi pe alia planetă. Dar pentru Pctronius această metropolă tentaculaiă. nu avea iiici un secret. Cunoştea tot aşa de bine căile elegante de comunicaţie'care urcau spre cartierele frumoase, ca şi străzile sordide ce se înlreţeseau ca un cuib de şerpi la poalele colinelor. Poci se puse să scotocească oraşul. Cercetă Forul, nn<7e se întîlneau fel de fel de gura cască, prostituatele de lux. străinii, oratorii, curioşii, trecu pe lingă prăvălioaielo cămătarilor, gîndindn-se că ptiate Castor umblă după bani ca să se întreţină, bătu străzile unde se îngrămădeau tavernele, apoi străzile par f umerii or, ale bijutierilor şi alo negustorilor de obiecte de artă, după care era înnebunit vărul său, ca toţi cei din familia Cotta. Apoi merse pe străzile pline de lume din Subura, unde erau multe hanuri şi unde Castor ar fi putut să-şi'caute un adăpost. Coborî şi în Yelabru, unde mişunau prostituatele, întreţinuţii şi se concentrau tripourile, deoarece vărul sau avea înclinaţii spre plăcerile cărnii şi ale jocului. Făcu cercetări şi în Transtiberinul păduchios, se duse chiar şi la Cimpul lui Harţe, unde se adunau sportivii. Peste tot pe unde întâlnea prieteni, tovarăşi sau simple cunoştinţe, întreba de Castor. Le spunea cum arată, în-tîlnea şi oameni care îl cunoşteau, deoarece Cotta- era o familie cunoscută. Dar se părea că îl înghiţise pămîntul. O bănuială sinistră îi trecu prin minte lui Petroniub 1. Ku cumva Castor, disperat de modul în care a fost primit de unchiul său, zdruncinat de nenorocirile prin care trecuse, s-a sinucis î Aşa ca o apuca pe malurile Tibrului, dar nu găsi decît aproape de Podul Emilius cadavrul înecat rJ unui bătrin atunci pescuit.

Vremea se strica. Kbri negri se ridica n deasupra Ape-ninilor. Pe tron i us se întoarre e.a să se uitîUieai-cfi cu Alhc-nador şi sclavul, apoi o pomi îngi-ijoiat spre casă. După amiază îşi reluă cercetările, îi mobiliza-pe Encoi-şi Ascyltus, şi pe toţi prietenii lor, dar în zadar. Seara se întoarse aca^ă. Tatăl, foarte mulţumit de întorsătura a situaţiei safe, iertase obrăznicia fiului său cel mic şi îi permise să vină la „ccua" împreună cu restul familiei. lunius, aşezat pe locul său de onoare, părea că dobînftifo o nouă strălucire. Strălucea ca un far în noapte.'Vorbea de călătoria pe eare urina s-o iacă la sfîrşitul săptiimînii la. Capri unde urma să participe Ia un consiliu intim al lui Tiberiu, îa care trebuia să se discute mlocuiiea guvernatorului Egiptului, incapabil să stăvilească revoltele şi ciocnirile sîngeroase dintre comunităţile greceşti şi evre-eşti, care ameninţau echilibrul etnic din Alexandria. Tunetele îndepărtate acopereau uneori vocea lui lunius. Dus de plăcerea sa de a vorbi, Innius povesti ultimul proces la. eare participase. Senatorul lulius Suter, fostul guvernator al Galici Narbonensis, fusese asasinat de unul dintre sclavii săi, un favorit cuprins de o criză de gelozie. O chestiune destul de murdară. După lege, două sute de sclavi, care se găseau în imobil în momentul dramei, au fost condamnaţi la moarte şi executaţi. Petronius remarcă că tatăl său nu făcuse, toată scara nici o aluzie ia Castor. — La noapte ne aşteaptă o vijelie puternică în JRoma î zise Domilia. Mă dor picioarele ! 15 un semn neîndoielnic l — De ar fi o ploaie toren(ială, să spele Borna de toate gunoaiele, zise Juiiius. îşi goli cupa de vin, apoi luă un aer satisfăcut — Familia noastră, este în ajunul unui mare eveniment. Vibius a ajuns la vîrsta la care orice tînăr roman trebuie Bă se căsătorească. I-am găsit deja o fată virtuoasă, bo gată, trumoasă, diutr-o familie foarte bună. O soţie ideală.. Am vorbit- cu tatăl ei, Pontius Atilins. Dwnitia se încruntă. — Ai fi-putut să mă întrebi şi. pe ruine l 57

— Caud*da|u ^e îngrămădesc cerind mîna fetei, explică Iimitis, Jf-am vrut să. scap o ocazie atît de bună şi propice. Apoi adăugă pe un ton plin de importanţă. — Afcilius face parte din consiliul intim. Această cir cumstanţă mi-a oferit posibilitatea să-I abordez ca din întîmplare, Vibius, personajul cel mai interesat de aceste negocieri matrimoniale, nicJ n-a fost consultat. Se discuta în faţa lui, fără să i se adreseze nici măcar o privire, de parcă această chestiune nici nu 1-ar fi privit. De tapt ştia ca nu i se va cere părerea, Trebuia să se supună regulilor jocului care acordau pariaţilor dreptul de a lua hotărîri. Şi nici nu îndrăznea ^ă ridice cea mai mica obiecţie. Dealtfel, tatăl său nu-i acoida nici o importanţă. PcUoiiius., la tîndul său, se cufunda In gîndmi. Se ho ţări ca. după retragerea părinţilor în camera lor, P » aştepte pîtiă la ruie/ul nopţii. Cînd toată casa va adormi, va său" pe fereastră m grădină, folosind o funie pe care o a^cimseie sub pat, apoi va escalada grilajul ^i va -porni dm nou m cănfarea A aiului său. Vijelia care se dezlănţuire îi va ti im bun aliat. Gia-ţutunptoloi *a putea să iasă din casu făiă să atragă ateii-p «i. hrd pentru prima data eind se pregătea bă plece într-o a\culmă în plină noapte. Căci era o aventură nebună să-1 cau(i pe Casfcoi într-un oraş învăluit de bezea. Totuşi, pentru mulţi îîoma nocturnă era un organism v hi, mai viu deeîl cel luminai de soare. f a^iw se trezi acuturat cudelicatoţede tninaLaia—ei. Se uiţi zăpăcit în jur, neputînd să recunoască'locul ciudat în care ^e atla. O cămăruţă cu un pat din piatră acopenb ou o salica muKtară. Pe un trepied era o oală. mare ştir-bilă din lut ars ţi un ulcior de apă. îu loc de uşă eia o divipwie din pînztl ro'jie, murdară, care despărjea că»iă-înla de bfrdrU. ( ărnăruţa era -lab luminată de o lentilă din grăsime r-ca îj^i^ c) ;-nna ca im rîntec. ~ Tiebinc >1 te sroli ! Aioi e locul meu de muncă ... \n i puini'sc (Iieniii . . . N u &îut piea inulfi, dar îmi ajung-

ca sl-mi cî^tig pîinea şi sa-mi plătesc daloiiiîe foţii do Castor i$i duse mîna la frunte. Păiea că im cerc- rîc hVi încins îi striugea capui. — îmi crapă capul de duiere ! se plîuse. Lais începu să rîdă. — Sbaptea trecută am petrecut E Am băut \in, mult vin, şi ne-am astînrpărat foamea! Tunetele se rostogoleau unul după altul. — Dar nu aveam l>am / zise Castor uluit. Lais izbucni într-un rîs copilăresc. — Am avut norocul să dau peste un client nu numai gras ca un bostan , dar şi gros la, pungă. Şi Jiindeă noaptea toate pisicile sînt negre, m-a găsit pe gustul său. în timp re mă înghesuia, mi-am băgat mîna pe sub toga lui şi, făcîndu-mă că-1 mîngîi să-i măresc tulburarea, i-am luat punga. Cmd a terminat, am fugit cu toţi banii. A în cai ca t să fugă după mine tot strigînd : „Prindeţi hoaţa î Pîindeţi hoaţa!" Cum sînt sîăbufă şi u.şoaiă ca UIT fuîg, zbu ram, în timp ce el gifîia în urma mea abia săltîndu -şi burta mare şi grea. L-a costat scump plăcerea. După ce m-am depărtat de el, te-am întîlnifc pe tine, aşa cum KO fofelesesei'am, apoi am intrat într-o tavernă. După ţoale cheltuielile ţi-a mai rămas ceva din bani. Castor, uimit, îşi băgă mina în centuiă şi găsi în bum-mreluî interior cîteva ]>iese de aur. Se înroşi ca un botioş. — Dar sîat bani furaţi l Eu pot să iau banii aceştia .' — Xu fii prost! zise fala pe un ton appiu cai e con trasta cu delicateţea făpturii sale. Toţi inflni^n ă^tia care doresc o partidă cu picioarele desfăcute trebuie «H Şi izbucni iaijşi în iK — !Mă şi întreb cum o să-i explice dovleacul rje\rj,ici saîe că a pieidufi toţi barii. Sînt si^uiă că o să-i .^ a fost ptădat de boţi şi cti o sa fie o «reria dfmnfi de un spectacol comic. Un individ între două vh,4p, cu capul ra** ş) CD turtit la vreo fne&ieiare, dădu la o |>arto pcidojtî' măsură pe Lais din pap piuă la piciuaie, apoi zi^e a băutură : — Văd cĂ eşti ocupată!

— Nu ! Tocmai ain terminat l Vino suflet ciule ! Cuno&o toate rafinamentele meseriei l îl scoase pe Castor afară. — Aşteaptă-mă nu departe de uşă ! îi şopti. Vin repe de ! Castor se văzu în stradă. Se acoperi cu pelerina, căci ploua cu găleata. Constată că se află pe una din ulicioarele rezervate prostituatelor de ultima categorie. Cămăruţe^ ca cea a Laîs-ei, se întindeau pe cele două părţi ale st-ră^ duţei strimte şi întortocheate. Draperii de diferite culori Io separau de lumea exterioară. Clienţii, şl erau destui, îşi băgau capul dînd la o parte perdelele. Dacă prostituata pe care o alegeau era în plină activitate, o aşteptaţi să-şî termine treaba sau căutau o altă fată. Nu era decî$ problema de a alege. Inscripţiile obscene murdăreau toţi pereţii. în mulţimea asta de oameni apucaţi de rut, cei mai mulţi beţi, prezenţa lui Castor trecea neobservată. Piesele de aur'din centură îl făcură-să se gîndească la situaţia sa. Perspectiva de a deveni întreţinutul unei prostituate, sau peştele ei, nu îi surîdea. Individul cu capul ras ieşi din cămăruţa Laîs-ei înche-inda-sc Ia centură, apoi se pierdu în mulţime. Un individ voinic ca, un taur, acoperit cu o pelerină de pe care se scurgea apa, îl privi pe Castor, care stătea sprijinindu-se de zidul de Ungă intrarea în cămăruţa Laîs-ei. — îţi aştepţi rîndulî îl întrebă uoul venit cu o voce rt ii u şi Iii. — Nn, nu ! răspunse jenat Castor. Poţi să intri! ti copleşi ruşinea. Nu-i mai rămînea decît să stea la mirarea în cămăruţa Laîs-ei şi să încaseze tasa de la fiecare care venea la rînd. Un Cotta făcînd pe întreţinutul l Dar, spre deosebire de unchiul său, fata asta îi oferea un mijloc de existenţă. Gîndurile i se încîlceau în minte. Principiile morale, care i-au fost insuflate în copilărie şi adolescenţă, intrau acum în conflict cu noile sale condiţii de viaţă. Ce ar putea să facă? Alegerea era redusă la minimum l Să, se facă învăţător? Avea pregătirea necesară, dar cine ar îndrăzni să-şi încredinţeze copiii fiului lui Cotta? Hamal? N"-avea nici forţa şi nici rezistenţa fizică necesara acestei meserii l Cioclu? Asistase la transportul 60

cadavrelor spre necropolă l Dar ocupaţia asta c un adevărat coşmar I Să fure? A gustat din munca asta prin intermediul Laîs-ei l Dealtfel, 'sclavii practicau toate meseriile de care ar fi putut să se apuce, chiar şi cele mai umilitoare l îşi strînse pelerina în jurul trupului. Cu banii procuraţi de Laîs ar fi putut să închirieze o cămăruţă, sub acoperişul uneia dintre aceste „insulae" ale săracilor. Deocamdată, însă, trebuia să se resemneze cu rolul de parazit al unei prostituate firave! Un individ mai în vîrstă, îmbrăcat destul de bine, cu capul acoperit de o glugă ce lăsa să i se vadă fruntea pleşuvă, se opri lingă el, SI privi din cap pînă în picioare, măsurîndu-1 ca pe o vită de povară vîndută la tîrg, şi sji-tisfăcut de acest examen, întrebă: - Cît? - Poftim î Castor nu înţelesese sensul întrebării. — Două mii de sesterţi! zise străinul. Un zîmbet ironic apăru pe buzele lui Castor, pe care individul îl interpretă ea o respingere a acestei sume derizorii. — Cinci mii de sesterţi ! Castor îi întoarse spatele. — Aşteaptă l strigă pleşuvul. Zece mii l Afeta-i ul timul meu preţ I îl apucă de umăr suspinînd învins. — Fixează tu preţul l Putem să-1 discutăm ! Doi indivizi cu aspect mizerabil, acoperiţi cu soci în loc de pelerine, trecură comentînd cu nelinişte: — Apele Tibrului cresc repede ! — Cred ea au căzut ploi mari în munţi! — Pilonii podurilor sînt sub apă ! — Dacă apa va mai creşte, vor fi inundaţii! Castor nu înţelegea decît fragmentar dialogul deoarece se gmdea cum să scape de individul care îl urmărea. Deodată fu cuprins de uunie, be întoarse spre acesta şi îl apostrofă : — Du-tc de aici ! Că îţi dau una de o să mă pomeneşti multă vreme ! 61

ImU indomdu-se sub trupul hidos, ;i-;ii!a(, al partenoriiUi! sfm. Sîngele 'i se urcă la Gap. ImlivUnl, eare îl solicitase, îi propusese zece mii de ^•MeUi ! Chiar mărise preţul, numai ca să-si atingă scopul ! . . . \r h Cost un mijloc de a plHi datoria i'aţă de Laîs ! Un mijloc josnic, respingător, dar rentabil ! Se gî ndi la M,ne Antoniu, la Ce/îjr, la Octavian August şi la alţi iiminîiîM care se oferisoră partenerilor lor, a căror genero-7 i l i i t e U' permise mai tîrziu să-şi ridice armatele. Dar mai î n f î i trebuia să găsească amatori pentru asemenea aeie rnlivie. Cu ajutoiul lor ar putea să-i îndepărteze de LriH pe tofi aceşti indiu/i murdari care, pentru cjîjva se-4ern, L^S cumpărau o inibiălisare uitată repede, lTri uiia^ de vreo patru/.cei de ani se opri în faţa cama» rutei t,iiis-ci ţi îşi ciuli urechile. Km îmbrăcat într-o tunică; cui'aU. c-u o centură lar^a de piele, o pelerină. dUitr-o ţe-s.rvUir.1 tină, avea un ccrcel de aur şi brăţări de aur. în ciuda podoabelor sule, nu avea nimic efeminat în el. O bttvbd sic urla-, pătrată, îi sublinia trăsăturile energice ce reic-K'au din obrajii săi aspri. C.i si clientul precedent, îl inttelm pe Castor. — îi i aştepţi nuduU — Xu ! răspunse Cailor maşinal. rna^ul aşteptă pînă ce clientul [;ais-ei ieşi vizibil sa^ tutlcnt" că-şi descărcare surplusul de vitalitate. Vldiulu-i pe Casţoi si pe miaş, vru sa tragă o îBJură-iur,"i. dar «e razgindi şi aunbi: — Merge tîrfa ! Cam r-lăluuâ, dar merge I riiasulj fără să-1 piivea-c.,1 pe Castur, intră în cămării l ă.

Castor nu mai auzi zgomotele obişnui tţ tîrguialat foşnetul veşmintelor scoase de pe trup şi rîstrl yrovocator aJ Lais-ei, care se străduia să-1 pună în formă p«s partenerul s&u de ocazie. în schimb, după, o linişte inexplicabilă, se auzi răbufnirea anei voci dure, autoritare. — Ăştia sîut toţi banii pe care i-ai strîns a^tă noapte * — Aştia-s toţi, Ammilus I răspunse timid La!s. ţ Urmă UD pnmn răsunător şi zgomotul uni corp ee s* prăbuşeşte. — Altora să le vinzi gogoşile astea, tîiio ! Hispola te-a văzut aseară cînd ai furat punga unui client gras, bucălat I Pune jos banii sau te sfărîm ! Castor îşi aminti de piesele de aur, dintre caic, o parte, Si umpleau acum centura. Ca să-1 ferească, biata Lai's îndura violenţa căpcăunului cu barbă pătrată, O nouă lovitură îl făcu pe Castor să tresară. Inima îi sări din loc. Se trezise spiritul cavaleresc al familiei Cotta făcîndu-1 să se arunce în cămăruţă, şi &&-I privească agresiv pe uriaşul care ar fi putut să-î şteargă de pe faţa p&-mîntului cu o singură mişcare a braţului, La'tf zăcea lingă pat. — Cum îndrăzneşti tu, brută murdară, să loveşti o fată lipsită de apărare 1? La început uriaşul îl privi fără să priceapă de ee se amestecă în treaba asta. în sfîrşit, mintea i se lumină. Slăbă-nogulj neputinciosul ăsta îl înfrunta. Nu cumva vroia să i-o răpească pe fata asta roşcovană care făcea parte din turma sa şi pe care o pedepsea în nmuele bâtrîneî stâ-pine? Mormăind ca un urs, îşi ridică pumnul mai greu dc-eît un baros. Castor înţelese că trebuia s-o ia înainte, să contraatace înainte de a fi făcut praf. Era singura lui şansă ?i profită de ea. Apucă, scăunelul şi, înainte ca uriaşul să-şi dea seama de ce îl aşteaptă, îl lovi eu toată puterea între ochi. Faţa colosului, izbită vijelios, se umplu de sîngc. Castor se întrebă daca nu-i spărsese ţeasta. Uriaşul işi lăsă >4-i cadă mîua f se clătină, apoi se pr&busj pe spate ca un butuc şi rămase nemişcat eu o faţă tîmpăexpri-mînd uluirea. — L-ai omorîtî întrebă Lais îngrozită} ridicîndu-seT 63-

— 3Tu ştiu î împunse Castor stupefiat. De data aceasta Laîs avu iniţiativa, îl apucă pe braţ şi îl împinse spre ieşire. — Să. plecăm de aici ! Dacă prietenii lui te prind, te fac bucăţi! Laîs goli buzunarele uriaşului doborît, apoi îl scoase pe Castor în stradă. — Daca c mort, prietenii lui o să creadă că a fost omorîfc do hoţi ! Altfel o să ne caute ziua şi noaptea ' Cunosc o ascunzătoare unde putem să ne ascundem pînă se liniş teşte puţin furtuna. ^ încăierarea din cămărufa Laîs-ei nu atrăsese atenţia trecătorilor sau a vecinilor. Noctambulii'care frecventau această zonă rău famată evitau de obicei certurile care se terminau adesea cu lovituri de pumnal. Sub o ploaie torenţială, însoţită de tunete şi de lumina intermitentă şi °rt>Uoarc a fulgerelor, Lais 1-a tras de mînă prin ni^te străzi întortocheate, mai mult sau mai puţin pustii, complet necunoscute de Castor. Se opriră în raţa unei „insula" cn aspect mizerabil. —,Aici ai să fii la adăpost! zise Laîs. Entrată, pe un culoar care mirosea a urină de pisici şi excremente umane, L.aîs bătu la o uşă. Cinară, o bătrînă. fără dinţi, nrîtă ca Gorgona, răspunse prieteneşte. - Ce mai l'aci, Laîs? v — Avem nevoie de o cameră ! Dar nimeni nu trebuie ea ştie că sîntem aici! zise fata. îi arătă un pumn plin cu bani. — Avem cu co să plătim .' Bătrîna îşi-ridică puţin capul cu păr cărunt şi murdar. — Tată o vorba care îmi place ! Toate cohortele ur bane ale imperiu^ 1 n -o să ră găsească Ia mine .' — Ku de poli f ie ne temem ! Cinară îşi ridică iarăşi capul. — înţeleg! Derbedeii sînt mai primejdios* decît polîiţiştii ! Dar e nevoie să mai dai ceva ! Mă-înţelegi. lîătrîna întinse mîna sa murdară, zbîrcită, cu unghiile netăiate şi cernite. Laîs îi dădu toţi banii. Zgripţuroaica numără monedele, apoi le dădu diurnul In buzunarul şorţului său drpit şi pătat de mîncare.

— Deocamdată, ajunge ! Dar vă, previn î Eu vă pot o Sori un palat S Kitrîna se îndrept ă cu- paşi mărunţi spre o scară şubrezită; în urma ei venea tînăra pereche. Gorgona alungă cîtfira pKiei care se strecurată printre picioarele îor. Apoi urcară ou greu cele cinci etaje şi ajunseră la -capătul unui culoar luminat de fulgere. Intrară într -o cămăruţă atîfe de mică încîfc abia încăpeau. Tot felul de vechituri nna-pleau colţişorul acesta. — Aici vrei să ne bagi? întrebă Laîs uluită. — Nu-ţi face singe rău, porumbiţa mea! zise bătrîna. Ast>\-i doar o cameră de trecere, ca să-i înşele pe urmări tori. Bălrîna împinse un zid şi intră într-o cameră îngust^ în care era un pat f o masă, două scăunele şi un fel de măr suta de toaletă. — Aveţi o 'fereastra- care pe deschide spre acoperiş. Deci n-aveţ'i de ce să vă Iernezi că aţi putea ii văzuţi din stradă. îşi ciuli urechile. Se auzea un vuiet venind de departe. — E Tibrul care îşi i'ace de cap ! bodogăni Cinară, Fereaseă-ne Proserpina de mîuia lui I Cinară se uită în jur. — Aveţi aici un opaiţ, pături şi perne. Uleiul costă scump ! Rlse arătîndu-si gingiile fără dinţi. ' — Dar la vîrsta voastră nu aveţi nevoie de lumină I Pe întuneric vă alintaţi mai bine l De fapt fulgerele luminează mai bine decît opaiţul. Koapte bună şi plăcuta I Ah, de aş avea anii voştri ... ZTicînd acestea bătrîna ieşi. Eîsul ei strident, obscen, mai răsuna în debara şi pe culoar, apoi se pierdu acoperit de tunete. Fotronins, Ascyltus, Encoipius şi micul său prieten Giton cutreierau cu febiilitate străzile Eoniei căutîndu -1 pe Castor, Cercetaseră Traustiberinuî, Yelabrul şi ţ o parte din Subura, Ajunseseră pe malurile Tibrului care creştea fără încetare. Apele sale răgeau ca nişte lei înfu-Deja o parte din maluri erau inundate. 63

Ascyltus îşi ridică, îngrijorat, capul. — Pun pariu că Tibruî i» acoperit podul Palatin. Cum mă mai întorc aca«ă? — Dorini la mine pînă se retrag Apele, îi propuse Kncolpius binevoitor. — Mulţumesc! răspunse AscyJhiă prtvindu-1 eu coada ochiului pe Gitoc, care 1 îl însoţea de mai multă M'ome, Eneolpius, In ciuda prieteniei sale eu Ascylţus, nu vroia ca micul său priefen să cadă sub influenţa acestuia, tu schimb Ascyltus considera' că Encolpius are idei demodate, care nu corespundeau nici vîrstei şi nici epocii sule. Acesta îi asculta cu răbdare teoriile, dar îe respingea. -- în principiu, stn't de acord cu tine! Par M ! i,u-l am 'tecăna şi pe Giton î tăiatul — subiectul aeesfor discuţii in oontrmJieiu-rin ~ ii asculta impasibil, iară să -şi exprime părerea. — Dacă ara încerca să mergem în cartierul lupnnnjelor d n Submmemium? propuse Pclronius, pe care îl lasă rece rivalitatea dintre Encolpius si Ascyltus, Poate că si-a găsit adăpost la una din lupoaicele de acolo, care au camere destul de spaţioase ca să facă dragoste cu trei f nu chiar patru clienţi ? Prin l re ele sînt şi fete foarte dar nice ... — Camerele astea bînt de obicei ocupate douăzeci şi palm de ore din douăzeci şi patru 3 zise Ascyltus adăugind ghidiLor; Mă şi întreb cînd dorrn fetele astea? — B foarte simplu î inlen venî Giton ieşind din muţi^niul său, Cînd clienţii îşi fac treaba, curvuliţele trag cîte im pui de somn. Veriţfoara mea Xuccia practică metoda a^ta. (Vi trei băieţi îl priviră uluiţi pe Giton, Acesta vorbea rar, dar cîrid vorbea scotea adevărate perle pe gură. Ca «ă ajungă în zona caîdă a lupanarelor trebuii*! să facă un ocol deoarece Tibml invadase deja părţile joase din Subura. Locatarii de la parter — cei mai privilegiaţi, deoarece aveau latrine şi băi proprii — acum ii invidiau

lui.

fVi din Subura şi Transtiberm, care se simţeau ameninţaţi de continua creştere a apelor rînlui, îşi evacuaseră, doja mobila. săracă şi tot ce aveau mai de preţ, Poironius şi însoţitorii săi intram în zona cu străzile mărgmitc de cămăruţele fetelor. Da grup de oameni adunaţi hi faţa uncia dintre aceste eămărufe îi nelinişti. Se sorbea că nn băiat frumos de vreo nouăsprezece , douăzeci, do ani fugise cu o prostituată, Lais, după ce 1-a burduşit şi i-a luai banii iui Amillius, peştele fetei. Cartierul vîjîia neliniştit Toţi proxeneţii se simţeau solidari cu victima, care cu ^Vmvinhl că a fost atacată pe la spate, deoarece J'orţn neobişnuit.! a lui Ainillius îl făcea aproape invincibil. Ca-ror. ni educaţia sa aleasă, ag repunea şi furtul nu se prea fiMK-i.iu, se gîndea Pe tron i u s. Dar umnaî Jupiter ar putea judeca sif naţiile penibile în care se află oamenii aduşi la disperau'. IM r conipnlariile indignate pe tema asta îilcetară cînd se auzi c.l Tibinl ieşise din ma_tcă si inundase Transtibe-rinul, Vt'l.ibrumnl şi Subura. înti'ucit cartierele acestea, cele mai joase din oraş, erau aşezate pe nişte locuri mlăştinoase scoale odată cu dezvoltarea Kouiei, lumea fusese cuprinsă de panică, rriunda(iile luau proporţii înnebunitoare, turnai car -1 icrele bogate, aşezate pe coline, erau la adăpost. Apele murdare, caro veneau din munţi, aduceau copaci dez-rădădnTii.i, animale înecate, resturi din capele distruse. Uneori grjîmezile de lemn sfărîmat ?i de ramuri formau bagaje cam reţineau apele fâcîud Pale crească nivelul. Cînd obstacolele nu mai puteau rezista la presiunea uri aşă a apelor, acestea Ic spărgeau şi se revărsau Ui partea de jos ft oraşului. -• Pe sliflzilc Suburei oamenii răfăccau prin apă, Cnii 'dintre ei i>i duceau obiectele mai de preţ la etajele siipe-noare ale „insulelor". Alţii, mai prudenţi, îşi duceau bunurile pe înălţimile Bscvilmului, ale Viminalului sau ale Cviiinaluiui. Locuitorii din \'clabru se refugiau pe colinele Palatinului şi ale Capitoliului. Oamenii din Trans-liberin erau cei mai nenorociţi deoarece înălţimile laniou-îuhii erau prea departe, în ciuda nenorocirii, oamenii în-, cercau să-ţi salveze mobila săraci.

67,

Grupul lui JVU'Qiiius îşi abandonă eercelăiile. Să alurgi după Castor în condiţiile acestea friza nebunia. Petronius îşi duse prietenii acasă. Domitia îi piimi <'u bunăvoinţă. Trezită de agitaţia zgomotoasă din oraşul de jos, inundat, Domitia remarcase absenţa nocturnă a fiului său cel mic, dar nu-i sutlă nici o vorbă soţului. Petronius se justifică spunîndu-i că 1-a căutat pe Castor, ttomitia îl aprobă şi îi promise ajutorul său. De asemenea li spuse că, dacă îşi găseşte vărul, îi va da să-i ducă lunar lui Castor o sumă de bani care îi va permite să trăiască decent. Dar lunms nu trebuia să. ştie de acest aranjament. Castor şi Laîs dormeau liniştiţi cînd fură troziţi de ugetul Tibrului, de agitaţia locatarilor din „insula** .or şi de vuietul- copacilor dezrădăcinaţi care se izboau de JOJ clădire. ^' _ La început nu piicopură dr^pre ce este vorba. Apoi, deşi trebuiau să stea ascunşi în camera lor, se holaiîră Bă iasă deoarece li se părea ciudat ceea ce s'e întâmpla în jurul lor. Se făcuse zi. Ti brii I continua să vîjîie infernal, dar în Interiorul casei era linişte. Ai fi spus că erau singurii care locuiau in casă. Xelim'^tili, deschiseseră uşa, trecură în debara , apoi ieşiră pe cordior. Nu văzură nici o ţipenie de om. Uluit, Castor baiu la uşa primului apartament. Dar mi răspunse nimeni. Celelalte uşi, închise eu cheia, rămăseseră mute ca şi prima, Mai coborîră un etaj, dar şi acesta ora pustiu. Cercetară casa la nivelele inferioare. Toii locuitorii imobilului îl părăsiseră. Cînd ajun?eiă pe palierul de la primul etaj constatară că parterul fusese inundat. Castor alergă la fereastra (le la capătul coridorului şi se uită a fain. Spectacolul care l se prezentă în faţa ochilor îl năuci. „Insula 1' era înconjurată de ape. Părea că şi alte „insule" vecine erau cufundate pîiiă la primul etaj în ape murdare $\ vijelioase. Văzu în depărtare, pe colina Esquilmului vila albă ce aparţinuse familiei Cot ta, acum în afara oricărei primejdii, în timp ce el şi Laîs erau prinşi ca nişte şoareci în casa asta pustie, pe" care nu puteau s-o părăsească şi pe care toţi ceilalţi o abandonaseră. Proprielîireasa, intrată în panică^ fugise uitînd de locatarii săi de sub acoperiş.

p

T^i'îs păiea paralizata de frica, — O facem? — Să ieşim şi să ue refugiem pe înălţimi l răspunse Castor. Dar planului său îi lipseau mijloacele de leajuare. JS~u se vedea nici o barcă prin jur. Iar ca să înoţi prin apă era curată nebunie. Curentul era atît de puternic încît i -ar fi dus în mijlocul rîului iar vîrLejurile i-ar ti tras la fundul apei. Lipită de Castor, ca de un colac de salvare, Lai's se uita îngrozită la1 Tibru. O-„insulă,' din vecinătate se piubuşi. Construită din chirpici, ca aproape toate casele sărace din K orna, fie ele individuale sau cu mai multe etaje, casa/ s-a lăsat deoarecâ chirpiciul înmuiat în apă se transforma în noroi şi nu mal " putea susţine scheletul de lemn şi acoperişul. Apoi o aUâ „insulă" de patru etaje se prăbuşi. Acoperişul de lemn aluneca pe ape ca o plută. Curentul puternic îl ducea pe valuri. Şi alte case se prăbuşeau în apă. — SI ne urcăm pe acoperiş ! strigă Castor. Acolo, «U3 r vom arca cel puţin o şansă din o mie sa ne salvăm I Dacă rămînern aici o să pierim ca nişte şoareci I Şi au vreau să mor înecat ca un şoarece ! Vino ! O apucă de m-înă şi o făcu să urce, etaj după etaj, pînă în camera lor. Pase masa sub fereastra fare se deschidea spre acoperiş. — Teşi pe fereastră ! zise Laîs-ei care îi urmărea cu c molie piegfitirile. Te ajut l — Mi-c frică, Castor I — Lasă frica Ia o parte l Şi mie rni-e frică ! Dar vreau să scap din capcana asta ! Lai's, sprijinindu-se de Castor, ieşi pe fereastră pe acoperiş. Castor o urmă. Peisajul care apăru în faţa ochilor ţaîs-ei îi dădu fiori, în jurul casei se^acurgea o mare vijelioasă care încercuia temple, case, poduri, ducînd gunoaie, trunchiuri de copaci, cadavre omeneşti, de boi, cai şl cîini cu burfile umflate, ambarcaţiuni răsturnate, acoperişuri distruse în parte. Casele de chirpici se prăbuşeau unele după altele. — Dacă „insula" noastră se prăbuşeşte, ne prindem da rama ferestrei l

Era o experienţă nouă şi teribila pentru Castor. Era pentru prima dată în viaţă oînd îi trecea prin minte gindul morţii. Mai aruncă o ultimă privire, spre vedica sa casă din Ksq-.iilinus. Simţea că în următoarele secunde AC va întâmpla ceva important. Instinctul său nu-1 înşela. Ca?a tremura ca un organism cuprins de convulsii, apoi începu să se lase, îneefc,uicet, dar apoi tot m? i repede . Siurîmă-turilc, care cădeau în viitoare, lăsau să iasă băşici de aer. Acoperişul pluti intact cîteva clipe, apoi începu să se desfacă. Un trunchi de copac îl lovi în plin. Castor Mrînse mîua Laîs-ei, care se lipise cu disperare de el. Deodată simţi că degetele Laîs-ei se dezlipesc şi îi văzu corpul fiiav pi ins între trunchiul de copac şi acoperiş. — Castor! strigă Laîs plîngător. Apoi capul i se aplecă, ochii i se închiseră iar părul său roşcovan se amestecă cu ramurile copacului. — Laîs! urlă Castor îngrozit, tragîud-o cu toate pu terile. , Dar Lais nu ii&i răspundea. Prinsă ca într-o menghina1, sîngele îi ieşi la colţurile buzelor, tiind spălat repede de apa tulbure. — Laîs ! Ca-Uor se prinse cu înma stingă de trunchiul de copac iar cu cea dreaptă apucă corpul neînsufleţit al Laîs -ei — Laîs ! Laîs ! Curentul duse copacul şi resturile acoperişului spre coloanele templului care înfruntau apele. Trunchiul de copac se opri între coloanele de marmură. — Laîs ! urla Castor strîngînd-o la piept, Laîs ! Castor era salvat. Templul ţintuise locului copacul. Apele treceau pe lingă ei. — Laîs ! Castor începu să plîngă. Singura fiinţă, care ii întinsese o mină de ajutor, pierise. Venera i-o trimisese să-şj îndeplinească menirea. Să ajute. Odată menirea îndeplinita, Lais murise. Era un sacrificiu cerut de zeiţăj care nu dădea nimic fără să ceară ceva în schimb. .70

IV strălucea clin nou peste cele şapte coline ala templele din piatră şi marmură, peste Circul 5 Cel Mare, pe^ţe palatele şi vilele luxoase construite pe ţ înălţimi. Grădinile lor răcorite de ultimele ploi emanau 5 parfarauri îmbătătoare. Tibrul se retrasele cuminte în matca sa. 'l Dar dacă statuile, arcurile de triumf, porticurile şi ? torurile construite în vale mai păstrau doar urmele mur-; dariei piuit la nivelul atins de ape, cartierele locuite sufe--|riserâ mari daune. Casele prăbuşite înfundau străzile, Ridurile fie chirpici se transformaseră, în grămezi de tină, l ne noroi, de ruine, de sfărîmîituri, pe care oamenii le ^adunau ca sa-şi reconstruiască locuinţele. v; împăratul Tiberiu acordă un ajutor financiar sinis-;tra(ilor, dar cum sumele acestea nu puteau să acopere chel-,îţuielile uriaşe reclamate de reconstruirea Eomei, noii jimbogăţiţi. in majoritatea lor oameni eliberaţi din sclavie, ^acordau impmmnruri cu mari dobînzi, în ciuda legii care ^interzicea cămatăiia, : Mai repede se ridicaseră cocioabele din TransUberin 'deoarece zidurile din păniînt argilos, amestecat cu paie Jţnărunţite, se construiau uşor. Construcţia „insulelor" |Cu mai nmlle etaje din Velabru şi Sub.ura cerea lucrări Iţnai mari. Antreprenorii trebuiră să aducă zidari şi dul-rgheri din nordul Italiei deoarece Corporaţia de construcţii \Q& la Borna nu dispunea de mină de lucru suficientă pentru -^realizarea acestor lucrări. f f Populaţia trîndară a Eomei, care se bucura de „panem . >t circenses1', ca şi de ajutorul zilnic al patronilor; privea |cu dispreţ eforturile obositoare. 1 Castor rătăcea dezolat pe străzile devastate şi printre " ^şantierele în plină activitate. După descreşterea apelor Curmase singur, plîngînd, carul care transportase, printre iţite cadavre de înecaţi necunoscuţi, trupul firav al Laîs-ei. jVăzînd groapa comună în care morţii erau aruncaţi la intîmplare, vorbi cu groparii şi le plăti din buzunarul jjsău ca să-i sape un raormînt individual. Cheltui toţi banii fcăci, la urma urmelor, monedele de aur pe care te avea; in centură nu fuseseră dobmdite de biata fată? Faptul 71

că le furase de la un client cu bani nu încărca sufletul Laîs-ei. Individul nu făcuse, fără să vrea, decît o faptă. bună. Dacă, ar şti că banii săi fuseseră folosiţi penii u în-mormîntarea unei fete sărmane, care îi oferise cîto^ a clipe de plăcere, poate că ar ierta-o. Castor nu reţinuse nici o monedă pentru nevoile sale personale, căci banii nu-i aparţinuseră. El n-a fost decit depozitarul lor. " După ce ultima lopată de pămînt fusese aruncată pcsio morinîntul Laîs-ei, Castor a mai rămas multă vreme lingă morraint. Dacă vreodată va avea bani, o să-i construiască un monument funerar demn de mica sa făptui u si de marele său suflet. Apoi, cu inima strînsă, porni spre oraş. Rătăcea li ist. Picioarele i se afundau pînă la glezne în noroiul încă \îs-cos şi lunecos. Căuta zona din'Subura cu cămăiufele pios-tituatelor. Zidurile de chirpici fuseseră duse de ape, dar paturile din piatra rezistaseră. Acum păreau nişte mor minte aliniate printre resturile a ceea ce a fost odată partea cea mai caldă a Eomei. Castor încercă să-si amintească de patul pe care s-a culcat, pe care Lais i s-a dat cu acea dezinvoltură copilărească ce îl cucerise. Dar erau atîtea paturi paralelipipedice încît nu reuşi să-1 recunoască. Sufletul Lais-ei ul-tăcea acum printre dărîmături şi s -ar fi putut ca în clipa aceea să fie lingă el. — Laîs! şopti Castor. Laîs! Inspiră milă unui trecător care îl văzu vorbind de unul • singur. , Castor se întîlni din întîmplare eu Fetronius şi însoţitorii acestuia aproape de Templul circular din marmură dedicat lui Hercule Victoriosul, ridicat lingă Tibru. Zeci de sclavi spălau cu apă şi curăţau coloanele murdăiite pînă la înălţimea unui om. împins de elanul său, Petronius îl îmbrăţişa cn căldură. — Ce fericit sînt că te văd ! Te-am căutat peste lot ! Mă temeam foarte mult pentru tine ! Nu pot fcă -mi iert plecarea ta de la noi! — Plecarea? Tatăl tău m-a dat atară ! Dar am uitat asta! Nu merită să-I păstrez în memoria mea I -

_ Ţi-ara adus bani, rzi^c Petronius scoţînd din centura Sa o pungă pîntecoasă. .|i-i tiimile mama. Castor îl bătu prieteneşte pe umăr. — Am toată simpatia pentm tine. Şi mulţumeşte -i mamei tale jâin partea mea. Dai nu vreau sa- primesc nici un ban din partea familiei Niger. Mama mea nu mai are frate. Petronius îşi plecă" dezolat capul. — Cum ai să trăieşti la Koma fără bani? Sau vrei să. te întorci la bunicul tău? — El şi fraţii mei abia dacă au ce să mănînce. Nu I Toi rămîne la Roma. Şi zîmbi amar. — Am dormit cîteva nopţi la o mică prostituată. O fata care merita respect sub toate aspectele. — Şi unde ai sa dormi în noaptea asta? — La mine ! propuse Encolpius. Va dormi în locul lui Ascyltus care se întoarce în Transtiberin. Castor, e cam strimt la mine, dar tot e mai bine să ai un acoperiş modest deeîl un tavan somptuos de stele. Singura mea bogăţie este prietenia, lui Giton, Făcură prezentările. — Accept cu plăcere propunerea ta, Encolpius ! răs punse Castor zîmbiml. — Te provin că locul nu este prea giozav. — Sînt obişnuit cu locui ile cele mai ciudate. Noaptea trecuţii am dormît într-un monument funciar abandonat, — Şi n-ai avut pai te de înfîlnhi ncdorite? — Am dormit lîngă un vagabond atît de beat îucît nu i mi şi-a dat seama că mai ei am si eu. — E>ti sigur ca nu viei punga asta? insistă Petror.ius. — Mai mult ca sigin ! TiiM'iis Xae\ us eia un om desirînat, înciuda c; ij-u-Iciiîei şi a vhV.ei săii din j ai cu o agilii aţe s-urprinxălotuc, ficnarece aclnifatca sa maîinal.'i ii interzicea timdăvcala. (î u-hH'c leamă î] nb-.edu : ^ă nu se scoale prea de\ reme. ] > s : ^i o înlh^icre iu puica să-i ţie calastiofală. Se înc'ălta ci.! -.jndalele pcîiciîe iai {.es-te tunica sa îaigă, plii Ti ("e1 pi! i oare, cu caic ^c culca noaptea, îşi puse o toga veche iţ iiiiiicată de nu,In. 73

' I^^^^F^I* flHM^^H

Sfîihmt umărul descărnai' al ne rentei &ale, oare dor* mea cii spatele la el. — Iacă' nu eşti gata, Unbiriaî Acum se face zi! Kemeia răspunse cu o voce plingatoare, fără să-şl minte capul: — Mă dor ioate încheieturile î N-aş putea nici să znâ scol din pat! Tusem îşi ridică mîiaile spre cer cu o disperare teatrală. — lunona, divinitate a căsătoriei şi tu, Venera, zeiţa a dragostei, de ee mi-aţi pus în cîrea o femeie care nu e în stare să-şi etaleze nici măcar bolile In faţa patronului! ,,Vac" ! Sînt cel mai sărman, cel mai nenorocit dintre soţi I Dacă MîîplQuI nostru le-ar vedea cît suferi acum, cu ge nunchii şi coatele umflate, cu înfăţişarea ta scheletica, eu si^uraniă că nc-ar dubla alocaţia zilnică. C'u mîna sa grasă îşracoperi căpăţîna pleşuva aducînd o meşă lun.sră, de păr cărunt de deasupra urechii drepte. — Pereţii umezi ai acestei ,.inmle" nenorocite m-au îmbolnăvit î — Trebuie să 'mulţumeşti zeilor noştri protectori cu ne-au scăpa! casa de furia Tibrolui! Tnsfirs iKaevus îşi privi cioporul de copii mici, mur-dori şi prost îmbrăcaţi, care se uitau la el cu teamă. Boar fiica sa mai mare, bine la cuta şi foarte senzuală, pentru coi şaisprezece ani ai ci, îl fixa cu ochii-limpezi, mauifes-lîud o indiferenţa care îl irita. Copiii, se g îndea Tuscus, n-ar putea să trezească interesul lui Xiger. Ar putea să-i spună că vreunul dintre ei este orb? Sau estropiat? Sau idiot? O idee sclipitoare îi trecu prin minte. -- Ennia, astăzi ai să mă însoţeşti la Kiger. Obrajii fetei exprimau un surîs ironic care esteiioriza sentimentele sale faţa de Tuscus, — -Şi de ce ra-aş plîugc? Că un aîn t în stare să excit ai don rea băieţilor? Tu^niN s-e lovi peste i'rutite ca si cum ai fi vrut să stri-ve.i-MT'ă o muscă. ~ lată o idee minunată î exclamă Tuscus. Am să -i spun fă vicau să te mărit, dar că n-am destui bani pentru Kt^tîc. Tu ajutor din pîfitea Jni ... — Nu niă duc ! S-o să mă umilesc ... -.

74

t

— Dacă vreţi să. muica ţi, fă cc-ţi spun ! Vreţi f-H oăpa£i de foame? Atunci faceţi ce vă trece prin cap! — Du-te, Eunia! o rugă mama. A-l contrazice pe Tuaous e ca şi cum ai vorbi cu pereţii,. Ennia.ezită cîteva clipe, apoi se îmbrăcă cu ce avea mai bun,- o tunică lungă aibă şi nu şal portocaliu, de o calitate îndoielnică, dar curate şi purtate cu cochetărie. Sandalele ei uzate străluceau. Cmdfu gata, latăl o examina cu atenţie, apoi exclam;! : — Pe cinstea mea, eşti foarte dragul ă î Roma încă mai era înecată în beznă cînd Tuscns ţi Knnia sosiră, dnpă o goană înnebunitoare, la vilii lui Xiger. în faţa grilajului închis se îngrămădeau vreo două sute de clienţi ce îşi aşteptau tainul zilnic. Toţi oamenii aceştia, cu ochii închişi pe jumătate de somn, se supuneau bunăvoinţei patronului-care le asigura existenţa. în spatele grilajului doi sclavi îu tunici scurte, cu monograma lui ^iger brodată în nur pe piept, se uitau cu ironie Ia indivizii care îşi atribuiau titlul onorabil de „client", care degenerase în decursul veacurilor din denumirea unui om înarmat care îşi ajuta patronul, pe şeful său militar, în denumirea unui cerşetor caic nu mciifa nici o consideraţie. Dar ca să respecte convenienţele unei vizite oficiale, toţi \eneau îmbrăcaţi în togile vechi oferite de stăplnul lor. Ennia se uita de MIS la nenorociţii care îţi întorceau plivirile spre vila lui Xiger ca floarea soarelui după soare. Tuscus se gîndoa la programul său încărcat, Dacă aici poarta se va deschide prea tirziu, n-o să mai aibă timp să-i viziteze pe ceilalţi patroni, ca să adune mai mulţi bani şi să-si umple panerul eu alimente. După aceea o va trimite pe Ennia acasă. După ce îşi va termina trebui i Ie de dimiiieată. \a putea să se gîndească să se odihnească puţin. Kămas singur, se va duce la For. Acolo se va întîini cu cei caie aduc ştirile, va urmări cu atenţie ce FC maj întîmplă în Armenia, la cuitea regilor paiii, în Spania sau în Mauiitania. Va-vorbi puţin pe teme de politică internă, deoarece comentariile în acest domeniu duc Ia necazuri, în afaiă de a.-la politica nu aduce nici un folos. Tiheiiu hotăiuşte ce e bun sau rău pentru poporul lîomei.

în continuate Turaua Ta asista U o ţedmU a tnbuna lului — spectacol plin de viaţă, şi de luci uri neaşteptate -ca aă-şi pună nervii la încercare ascultînd pedepsele aspi o pronunţate de judecătorii îmbrăcaţi în negru ca nişlf Corbi. Ca să-şi îmbogăţească cultura, se va aşeza lîngd noile Eostre şi îl va asculta pe un filosof grec vorbind despre crearea biologiei de către Arislotel, fărăsăpriceap.i ce^ a, apoi pe banii &ăi, puşi în fiecare zi de o parte, va intra într-o ospătăiie de o murdăiie respingătoare unde într-o căldură înăbuşitoare, va mînea nişte mazăre fiart." *a aP& sau mămăligă. Dacă dispune de fonduri mai im portante, va comanda nişte cliuaţi şi p sticlă de vin di t Grecia. Cu stomacul plin va contempla îndelung cirtu laţia foarte intensă care îl zăpăcea, apoi, ca să-şi mn< schimbe gîndnrile, se va îndrepta spre Gîrapul lui Marte. Acolo e o viaţă frumoasă, îşi va întîlni prietenii, va juca o partidă cu mingea sau cu discul, se va plimba po sub poiticuri, va admira femeile frumoase şi băieţii goi care fee exerciţii de lupte şi gimnastică. Cînd se vor deschide băile publice gratuite, se \a grăbi primul să guste du plăceule pe care le oferă bazinele cu apă caldă, băile d< aburi, duşurile, masajele, va corn ersa cu prietenii, va juc dame sau şan. Seara se va întoarce acasă extenuat după activitate atît de intensă, se va aşeza la „cena", va; d lecţii de moiaU copiilor şi le va vorbi de sacrificiile pe caic trebuie să Ie facă pentru a le asigura existenţa. Dar dacă \a avea o zi frumoasă şi plină, do smpnze plăcute — dm cînd îu cînd mai foloseşte serviciile unor prostituate cu preţuri moderate — atnnci noaptea va dormi prost căci teama de a nu se trezi prea iîrziu şj de a întîrzia la patron îl ^a face să ţ u>eze mît Clienţii care, ca şi Tiiscus, aşteptau să iie primiţi de catre_ lumus Niger, se uitau cu invidie la Ennia şi la rn aiul lor caie folosea mijloace necinstite ca să impresioneze sufletul patronului. în sfîrşit, poaita âo descinse şi plebeu se aruncai ă spre intraica vilei, păzită, de patru sclavi nubieni. Clienţii dm prima categone — pnetemi patronului — a\eau dieptul să intre primii Apoi venea lîndul celor din a doua categorie, bogătaşi minaţi, sclau eliberaţi, mici

II"

>*

'

funcţionari, oameni eaie îi făceau sciticii uiăiunte, îndeosebi mijlocitori, cărora le dădea de patra ori mai mult. în sfîrşit, veni şi rîndul plebeilor din cea de-a treia categorie, printre care era şi Tuseus cu fiica sa, să intre în marele vestibul de marmură unde îi aştepta lunius, măreţ. f rnîndrUj plin de morgă, flancat de Yibius şi cîţiva prieteni. Solicitatorii, dnpă ce făceau mii de reverenţe, de complimente, flatînd şi linguşind vanitatea patronului, se retrăgeau în timp ce trei sclavi distribuiau sumele fişate de dinainte sau alimente, la alegere, fiecărui solicitator. Oînd îi veni rîndul lui Tuseus, acesta făcu plecăciunile de rigoare şi, plin de umilinţă, Si spuse că nevastă-sa este bolnavă şi n-a putut să vină să-şi arate respectul dar că yrea s-o prezinte pe fiica sa, Ennia, ajunsă la vîsta măritişului. Lipsa unei dote o împiedică să-şi aleagă un soţ demn de frumuseţea şi virtuţile ei, Apariţia Enniei îl tulbură pe lunius şi pe ( ci din jurul său. O examina cu aerul unui cunoscător, îi privi eu un ochi lubric formele proporţionate şi colţurile mai in t i mo ale corpului, apoi o ţiutui cu interes. — E diăguţă fiica ta, Tuseus ! Ai dieplate ' Mentă o zestre corespunzătoare ! O să mă ocup de chestiunea aceasta ! Eeveniţi amîndoi într-una din aceste zile ! Ennia răspundea cu mîndrie la privirile lui î^iger. Tatăl ei se temea că atitudinea ei arogantă ar putea să-1 indispună pe „dominus" şi îi făcu un semn disciH cu cotul să fie nni umilă. Dar Ennia nu-si sdiiinbă cu nunic compoitanientul, ceea ce nu-1 deranja pe JSigci, Dar dacă stăpmul casei fusese puternic impresionai de adolescentă, Vibius lămase ca trăznit. în fata sa se aîla cea mai frumoisă fată pe care a văzut-o vreodată. Venei a pălea în compaiaţie cu Ennia. Uitase de căsătoria pe oaie tatăl său o korăn&o făiă să-1 întrebe, de logodna apio-piali, de ticnit şi de viitor, ca să tiăiiscă prezentul, numai pie/enful. cu o intensitate duiernasă. \ibnis Xi^ei ^e îndiăgohtise. Se mJiăo 1 1^0 nebunete. Tu i.'^. j)

\ila lin ^"

— Ajn avut o inspiraţie bună ! Totdeauna am numai inspiraţii bune! Trebuie s-o recunoşti! Niger ne va da cîteva mii de sesterţi ! Zimbetul ironic al Enniei îi marcă iarăşi obrajii. Apoi pe lata, ei frumoasa apăru expresia unei voinţe de fier. — CîlCTa mii de sesterţi 1 ? Numai cîteva milioane ar putea să mă mulţumească ! Şi o vilă ca a stă pinului tău I Tuacus o privi năuc. — Visezi! Despre ce vorbeşti? — Tu n ai sa mă înţelegi niciodată I Tuscus î>i plecă puţin capul într-o parte ca un cîinp .oare ascultă, uluit un zgomot pe care nu-1 înţelege. Apoi, plivind cerul cave &e lumina la răsărit, reveni la lealitate, Xăagăni în buzunar monedele pe care le primise de la Niger. — Acum să mergem la TettulHus! Ajungem exact la momentul distribuţiei. ~ ~~ Iarăşi să cernim? — Ce cuvtnfc urît ! Să cerem ce m se cuvine î — Oîţi sra-pîni ai tu, tată f — Viei să zici patroni ! — Patron, sUpîu, „dominus", prinţ, icge, ce impor tantă are ? — Pentru maîcă-ta şi pentiu voi, copiii mei, îmi c-îsjtig piinea cu sudoarea Irunţii I Şi tu mi de mine! — Plinea pe care ne o aduci nu ajunge, tat ă ! Nu rid do line! Nu ajunge l Asta-i tot ! î>i reluă cursul normal. Dar ultimele evenimente LKxra urme care nu se vor sU'ige repede. (Jind Petronius pleca Ia şcoală sclavii trebuiau să-i facă toc de trecere printre numeroşii clienţi caic se îmbulzeau la poailă, Pelroriius răspundea jenat la salut mile umile ale solicitatorilor, care aşteptau răbdători ap -iiiţia lui luniua Kigc-r, omul generos care mipuiU'Si ajutoaielc. Bunăvoinţa sji înţelegerea pe cate tatfil sau o aiăta-iută de clienţi contracta eu nUiun^igcnţa la(ă de Castor. Oporlnnismul. demagogia^ votmile gak'iiei, combinaţiile politice, teama de Tibeiiu* y de SejanuA justificau m parte comportamentul său. Totuşi Petiotiius nu putea M l ierte.

între timp Petronius termină şcoala de giamaiuă şi trecu la o forma superioară. Supus unui examen de admitere, „retorii" constatară cu uimire că noul discipol po,-edă în anumite domenii cunoştinţe mai vaste decît dascălii săi. Atlienador s-a dovedit a Inia înălţimea sarcinii sale. lunius Kiger, în semn de recunoştinţă, cedă în faţa insistenţelor Donaţiei şi îl eliberă din sclavie, de'şi fără plăcere, pe băţ rînul filosot. Acesta dobîndiso dreptul "-ă muncească pe cont propriu, dar îşi exprima dorinţa de a nu ^e îndepărta de discipolul său. Acum, cîud urma să împlinească vîi>ta de (inci-pie-zece ani, o vîrstă care acorda tinerilor o impoilantă socială sporită, Petronius ar fi vrut să-şi abandoneze loga albă, purtată de copii pînă la primii ani ai adolescentei, sâ-şi scoată bula de aur presărată cu amulete, L- AIC i >e pusese la gît la naştere, si să le depună în niştt < on<-;u'iM,t zeilor Lari, protectorii căminului. Ca de obicei, tatăl său se opu^e. îi \oibi p< un i < > n grav, solemn : „ — Vrei să nu mai porţi toga alby? Xui UH ' TI ! Au-l veşmînt cu marginile ornate de o panglică de purpurii ii aşează pe băieţi pe acelaşi plan eu senaiorii, au e au şi d o panglică purpurie. Simbolul acesta îiulîliiiiay.1 impor tanta care se acordă copiilor şi adolescenţilor Suspină iritat de îndrăzneala fiului MU . — De ce te grăbeşti să îmbraci veşininU- de băi bal * De ce vrei să te afunzi în masa oamenilor mal in i < are bf i ălucesc, în majoritatea lor, prin sărăcie şi mediocritate,' Aşteaptă să împlineşti şaptesprezece ani ca ^ă dai Ia o parte vesmintele albe, dacă asta vrei ! Legea şi tiadiţiile îţi acordă dreptul să le porţi pînă la virala de dou;V
ntroums îşi aiătă
cetind firiraituii de la. masă,. încălţămintea roşie \m\ at.it t nobleţea neamului Iimuii U peiMflă, -- Crezi că semnul ace- 1 a e de ajuns ea să do\ui<_4i că nu eşti ca şi ceilalţi muritori î Am intîlnit adesea paia -ZÎM caic cerneau cîte~sa monede, dar purtau pantofi Joşii, scilciaţi, peticiţi. Mat bme şi-ar pune capăt zilelor decîfc să îndure dezonoarea care le a lo\ it familia ! îl fulgeră cu pmirea, apoi adăugă mînios : — St nu î ndi ă/în eşti să-mi spui că vrei să te cousacii altelor! Maică-ta mi-a voibit de toanele a«tea ! Nu concep ca fiul meu să devină, im poetaş, un comediant p au im scintoraş ! Vei îmbrăţişa caneia strămoşilor tăi ! Viei nu \ roi ! nouă nu însemna pentru Petronius doar selnm-baiea materiei, studiul teoretic ^i aprofundat al gramaticii unei limbi la un înalt nivel, ci şi analiza maţilor poeţi, Ktorici şi filosofi latini, în primul rînd a lui Virgilm, TcrpBţin, Sallu^tm şi Cicero, în acelaşi timp cursul de limbă şi hteratuiă greacă ocupa un loc important în pio-giama şcolară, „Retorii" şi asistenţii lor foloseau un limbaj cizelat, savant, foarte diferit de cel al gramaticilor. Aici nu mai a\eau acces vagabonzii care îl încîntau pe Petiomm
Dar piiuHe piube ^eu^e ale cle\ilor schimbări atitu-dmea coipului piofc la concluzia că aveau de a face cn un geuiu pr( rxo pe caie îl aştepta in curind glona maiilor Oiineni de litcio io nani. Ciţiva, increduli au lefuzat f& admită ci un băut, care încă nu împlinise cincisprezece ani, ar putea si. ajungă pe culmile acestea. O nouă j) robă, despre opera poetică a lui Hoiaţm îi convinge şi pe cei mai repetaţi dintre gramaticieni, „retori1' şt CiIoM>ti că discipolul tiebuia să fie promovat direct în ciclul al doilea al şcolii supenoaie, aduigîndu se şi recomandai ea ci b "nat ui să-fi continue studiile superioare în Giccia. Xig!1! tu mutat la şcoală cu toate tormulcle de politeţe M ceie'iioiua datorate unui pcisonaj atît do un-poitant. y^natornl răspunse cu piomptitudine femuidu se că fiul său IVuu^e vieo pioitie care ar fi putut să ducă Ia eliminarea lui. Dai gi escala. Tu icpcdo îndreptată,. lunius, la început bVnnloi, iu ntît de suipiins de cele auzite încît cent ca l>3i.\!ul să Ho chemat iu tata sa, în prezenţa (UscăLiloi. Csml a misa! Pelroniyn, a-a udicat de pe sca^ unul isău şi l a piuit îndelung, Cu tonte că ir fi preferat o carieră mai practică, pentru băiatul său, Iimnis i-?i întinse braţele spie el, — Vino ^i te îmbrăţişez l Pctronni 1 *, emoţionat, «c aruncă şi îşi lipi capul de pieptul puternic, muşehiulos, al tatălui său, ce mirosea a vei bina a'ue-fcc.Uă cu o vagă transpiraţie bărbăteasca. — Da-c'dn lai m au făcut să fiu mîndru de tine, bar latul meu ' Mi au tis că portretele tale literale sînt demna de o antologic, 9-a

81

lunras era nu numai un senator Un>iju, <_Ut şi un general care cîşligase multe bătălii. Admitea, cu o au mu iţa indulgenţă, geniul literar al fiului bău, dar considera că tăiatul trebuie să-şi fortifice şi'corpul. Ca *â devină un adevărat Niger.

îl lăsă din braţele sale.

— în drum spre Senat mă \oi opri la unul dintre Uuîjurile unde tinerii fac exerciţii de gimnastică ca să-şi dez volte niuşcliii. Voi fi cel mai fericit dintre părinţi dacă vei eîştiga şi o cunună de învingător Ia jocurile sportive. $"-am dreptate, stimaţi dascăli? se adresa unui grup de corbi erudiţi care se grăbiră să-1 aprobe. — O iniţiativă excelentă, „clariSbimo".' rtUpun^e pri mul „retor". „Mens sâna in corpore sano ::! — Iată nişte cuvinte înţelepte l zi^e senatorul stringînd puternic mîna fiului său. Apoi lunius îi salută pe eei din jur si ieşi ou capul sus, pieptul umflat, cu toga largă, brodată cu purpură, flu-turînd în jurul corpului său viguros, „Retorul" fu cuprins de o exaltare îmbătătoare. Vîlva iu jurul succesului Iui Petronius, reputaţia sa stiăluci-ţoare, vor face înconjurul Komei. Toate familiile bogate, stimulate de exemplul lui Petronius, îşi vor trimite odraslele Ia şcoala sa iar contribuţia lor financiara îl va îmbogăţi. Se întoarse, amabil, spre Petronius. * — Copilul meu, azi e o zi de sărbătoare pentru tine, Eşti liber să te duci şi s-o anunţi personal pe mama ta cu trivire la succesul repurtat. Dar nu uita cuvintele înţelepte ale lui Sofocle: „Orgoliosul adună * Imprudenţele şi excesele, se urcă pe înălţime şi cade în prăpastia nenori-cirilor din care nu mai poate să iasă niciodată l" Petronîus îşi plecă cu modestie capul. Dar uu-i prea păsa de recomandările „retorului". Drumul %ău era trasat de rtynltă vreme, în pofida vîrstei sale tinere, avea capul pe umeri şi ştia ce vroia. Mulţumi bătrînului pentru bunăvoinţă, îi r-alufă eu respect pe asistenţi, apoi ieşi în grabă. Alergă entuziasmat pînă acasă, Iăsîndu-1 pe drum pe At&enador care, după ce alerga cîteva zeci de metri, se 6pri suflînd din greu şi intră mtr-o tavernă c'a să răsufle

si M «e răcoreasea, cu un pahar de vin, Sclavul, care tincea-o-iMtita grea, ÎM însoţi tînărul siăpîn pe o distanţă inai l un «M, dar piuă la umil îşi rări şi el, obosit, pasul. ÎVironins era plinele energie şi bucuria îi dădea aripi. T«)'ăt săn. caro nu şi-1 apropiase niciodată, rie parcă ar fi fo.-t ciumat, acum îl îm'brăţi^a-'c. Era ceva neobişnuit. .Numai intervenţia ,,retorului" explica transformarea sfa-tonzîni zilelor sale. Vroia să-i împărtăşească, succesul jna;nei->alo. e.irc totdeauna si-a manifestat încrederea în ol, dar mai produs de orice vroia -sft împărtăşească cu sora ,vi f t TÎCirea pa ca re o încerca în ziua aceea. Inlr.iJ îji r;io nlbpindise de muliă vreme la Ifonia, unde ojnan-ciparca tcnu-ilor ciştiga treptat teren. Xu numai ca îi an^ajii-'c* pe i-vi mai competenţi lingvişti ,să jiredea Cyn-thici jn-iferiii;; după programul şcolilor publice, dar îi alesele pe cei mai bătrîui, ea să îndepărteze tentaţia pe caro l'nimu^eţea fiicei sale ar fi pul. u t s-o trezească la cei tineri. Aforalitafea corpului didactic/inferior şi superior. trezea" multă nelinişte printre păriniii elevilor — fie bă-' iot r, fie fete. Libertatea moravurilor după instaurarea imperiului atinsese nn nirei incredibil. Octavin n August, cuminţit de virsîă. încercase să moderezedestrăbălarea care lua-proporţii alarmante, în tinereţea sa nu strălucise printr-o morală c^empianl.. y umărul metreselor sale — chiar după căsătoria ni T-ivtîla — era considerabil iar actele sale pedcrasnVe, activo sau pasive, nu constituiau un secret pentru nimeni. Dar cum moda ridica indecenţa pînă în. nori. owsele mi-i deranjau decîf pe băjrîni conservatori cu principii ausfcrosi rigide, dar depăşite. Strigatele lor indignate erau privire cu o indulgenţă amuzantă iar bătrînu conservatori erau consideraţi ca nişte semănălori de 21-?ftiiii stingheritori, care nu meritau'să te ocupi de ei. Urcarea pe tron a lui Tiberin. un amoral, închisese £wa protestatarilor. Tunius, grape caracterului s&u

ternîc, îşi mai ţiaea copiii sub autoritatea sa. Dar t-i şi el, In taină, ca-i scapă friul din mină. Cynthia privi cu uimire cum intră fratele său îu bibliotecă, deoarece la ora aceea ar fi trebuit să fie îa şcoală. Pară »-o mai lase sâ-şi revină- în fire, Petronius p luat, în braţe, o ridică de pe scăunel si o roti prin jur strigîud euforic : — Am învins ! Am în\ in*! Bătrînul „retor" privea stupeiial ia cei doi gemeni cum se învîrteau sirius lipiţi de parcă formau un titirez, tinereţea şi frumuseţea lor îî făcură să tresare căci, în ciuda vîrstei înaintate, inima îî mai păstra resturile unei tinereţi care îl lăceau să-i plivească cu melancolie, îl frapa, îndeosebi, asemănarea dintre cei doi gemeni. Toga băiatului ţi rochia cu falduri a surorii sale fluturau în jurul lor atît de repede meii Mtrînul nu reuşea sa-i deosebească, întrucîl părul lung al lui Petronius, tăiat după moda tinerilor, se amesteca cu părul surorii sale, dascălul avu senzaţia că asistă la o imagine surprinzătoare: i se părea că vede un cuplu androgin sau, si niai mult, o fiinţă supranaturală cu două capete care se îuvîitea, se înv ii tea, se învîrtea tot mai repede ameţindu-1. Părea că tiupurilfe lor îşi pierdeau greutatea M că zburau annlind legile atracţiei terestre. în sfirsit rotaţia lor mcolim sji -ei se opriră suflînd greu şi rîzînd ea nişte "nebuni, în clipa aceea „retorul" reu^i sa-i identifice iji să le ^constate adevărata personalitate. Numai Yibius primi fără entuziaşti ştirea cu privire la marele succes repmtat de Petronius. Yibius făcea mari eforturi ca să-i aiatc tatălui său că eslc cel mai bun succesor, îi imita gesturile, îi repeta cuvintele, îi adopta principiile şi aştepta, umil i;i supu* ca un cîinc, un aîmbet binevoitor, o privire caldă. Dar apropiata sa logodnă cu Oliloe Atilius părea că nu-i emoţionează pe cei din casă. Penim Iiinins era o afacere normală care ajunsese la scadenţă. Domitia îi arăta oăiatului său mai mare bunătate, afecţiune şi îi vorbea do căsătoria sa de parcă ar fi simţit că ceva şchiopătează. De fapt Vibius nu se grăbea prea bucuros să jmnă bazele unei familii «are, de îa bun început, părea destinată să eşueze.

l

Chloe era foarte frumoasă dar rece ca zăpada adusa din \îrful munţilor pentru răciiea vinurilor şi a altor bă* ulmi cu arome parfumate. Căsătoria i .se părea o posibilitate de a evada în libertatea refuzată fetelor. Tatăl ei f mai tradiţionalist, mai îndărătnic şi mai aspru decîţ InniiH Niger, nu-i permisese niciodată .să participe la 6 mare sărbătoare, la un spectacol de teatiu, la Jocurile d0 Circ. Ea avea doar datoria să înveţe să brodeze şi să, ţeasA. să \ orbească curent greceşte, să comenteze cele mai casta texte greceşti şi latine, singurele distracţii permise fiinţl vizitele la rudele apropiate şi plimbările scurte călare în compania fraţilor sau a tatălui său. în taina vorbea eu prietenele sale mai libere şi mai versate despre misterele dragostei sub diferite forme. Se de-da-^o, la început cu timiditate, apoi cu dezinvoltură, pîn$ la urmă cu voluptate, lafinatnentelor lesbiene, care l\ calmau vremelnic temperamentul focos. Cînd trecea j>0 străzile Romei, însoţită de guvernantă şi de o escortă de Patiu sclavi, care o izolau de orice atingere cu trecătorii, se uita pe furiş la băieţii frumoşi cu forme provocatoare şi îi dezbrăca în închipuirea sa luînd ca model şi sursă d.0 inspiraţie zeii goi greci dăltuiţi în marmură sau bronz de Pidias sau Prasiteles, fără să ştie că perfecţiunea atinsît de locataiii Olimpului arareori corespundea normelof urna no. Nu-1 iubea pe Vibiua, căci era uri t, cu acnet, cu im corp greoi, dar acceptase căsătoria deoarece, devenita „domina" Chloe Niger, va putea să frecventeze toate locurile pînă atunci interzise, să-i cunoască pe tinerii focoşi, s£ dispună, de un „sigisbeu" plin de farmec care sa-1 înlocuiască cu succes pe Vibius în t impui absenţelor sale. Se va ţintea culca cu mulţi amanţi fără să se teamă de accidente neplăcute, ca, de pildă, venirea pe lume a unui copU nedorit. Vibius va avea o frunte şi un spate destul de mare ca să-şi poarte coarnele sau copiii plantaţi de alţi tineri. Va fi doar un pretext, un paravan, un decor pentru aventurile ei sentimentale. în acelaşi timp Vibius simţea în prezenţa lui Chloe o timiditate pe"care nu putea
Ca sa mai complice situaţia, şi aşa încurcata, mai intrase şi Ennia !NaeMis ca un uiagan în viaţa lui Vibiut». Bnnia încarna nu mimai idealul, chemarea simţuiilov ei a atit de puternică încît Yibius abia putea să-i iczi-tc. Bar cît timp ra putea să lupte cu această tentaţie ? îl rodea un proces dureros de conştiinţă. Fala aceasta, al dracului de scducătoaie, im-1 va'sili să inii e îutr-un conflict surd cu Uit ăl feău? Era un blestem cai e îl urmai ea. îşi respecta, îşi adora tatăl, dar Ennia trebuia Ci iic a lui. Nu i-a trebuit prea mult timp ca să afle adrc-a fotei. Sclavul, care ţinea evidenţa sumelor oferite clienţilor, cunoşiea situaţia lor personală. Yibius chiar visa să fugă cu Ennia din Tîonia. DÎU gm-dindu-se la consecinţe îşi dădu seama că Ic-ar liphi banii. Iar dragostea cea mai arzătoaie se stinge cînd ii lipseşte combustibilul care îi asiguiă viaţa. Aventura ar provoca indignarea generală. Mînia tatălui său, furia familiei Jui Atilius şi a rudelor acestuia, care s-ar considera jignite,-s-ar abate asupra sa. îşi imagina ce ar rîde de el Petronius. Acesta n-or fi şovăit şi ar fi depăşit situaţia. De aceea Yibius ii uia, pentru tăria sa de caracter, pentru fantezia şi estia-vaganţa sa. turnai Cynthia se bucura de un tratament preferenţial din partea tatălui său. Acesta îi vorbea cu blîndcţe, o feli cita pentru sîrguinţa la învăţătură, îi lăuda broderiile şi silinţa în treburile casnice. Cynthia îşi ajuta mama isto vită de obligaţiile familiale şi mondene. lunius îi oferea, fiicei sale numeroase cadouri: bijuterii scumpe, obiecte de toaletă din aur şi argint) stofe şi mătăsuri importate din Orient. ^ — Prea o obişnuieşti cu luxul! îi reproşa "Domiiia iui lunius. Ya fi în stare soţul ei sa-i asigure modul acesla do viaţă! — îf-am s-o mărit decît cu un tînăr bogat şi dintr-o familie foarte bună, care poate sa-i ofere fastul pe care îl merită. — Candidaţi tineri, frumoşi şi nobili, care sa se joace cu aurul, nu sînt prea numeroşi. Tiberiu şi acoliţii săi au ruinat eea mai mare parte a nobilimii romane bogate.

Faţa OomHiei cu trăsături fine, încă tinere, s» înjţrt -j oi ă. — îţi măiturisesc că teama mă tace sa treraiu. Noap tea mii urmăresc coşmarurile. Mă trezesc transpiraţii şi nu pot dormi. Zorile mă găsesc cu ochii deschişi. Simt o ameninţare care ne apa-C Este o intuiţie. limins o privi uluit. — Ce se îutimplă? De ce vezi totul în negru 1? Avem o situaţie bună, o sănătate de fier, avem copii minunaţi, influenta mea politică este în creştere şi viitorul no sunde. Ce ai mai vrea? y u supăra zeii cu văicărelile tale neîntemeiate ! Pornit ia stiigă c^a-vpeiată : noastră mă ^ e i i e '. Astăzi b o ă i a e»to un Ucu o mină uimită, proptii. Domitia ! Ochii femeii, cu genele lungi şi întoaise. îl fixară sfidat ni'

— XIT pricepi nimic, I u ni u -s i Trăieşti într-o lume ueală pictată in roz. !Xn-ţi dai cearnă că delatorii caută doar un pretext ea să ne arunce hienelor? Tuniii" îi răspunse pe un ton protector : -- Temerile tale sînt ridicole, Domitia ! Tiberiu mâ consultă în orice problemă. Familia imperială, chiar dacă e^te divizată în clanuri, ne acordă simpatia şi încrederea sa, SejanuSj al doilea după Tiberiu şi omul cel mai primejdios din imperiu, mă respectă şi se teme de mine. Senatorii S rai arată consideraţia lor. Am o armată de clienţi care nnmai ne laudă. Sclavii mei sînt bine trataţi. K-am duşmani. Mă rog, duşmani declaraţi. Is-ai motive să vezi toiul în negru. Domitia î^i clătina capul. —Eţli un mare naiv, dragul meu luniiis ! Trăieşti inconştient pe un vulcan care poate să explodeze dintr-un moment în altul şi să te arunce în neant. —Domitia,' îţi înţeleg, mai mult sau mai puţin, teama. Kenorocirea care s-a abătut asupra rudelor noastre, a lui Cot ta şi a încă cltoiva Camilii de senatori, te-a impre&ionat. Uită de necazurile şi nenorocirea lor . . . Uite, ca să-li arăt de cîtă încredere mă bucur la Cui te, am aă ofer

o mare recepţie la care am sa invit cele mai înalte pei^o-nahtaţi ale imperiului. Dacă Tibciiu nu s-a ictias (-urma la Capriţ va accepta cu siguianţă imitaţia mea. Domitia privea cu indulgentă cum un om matur poate să aimcze ca un copil cu o imaginaţie neînfiînată. — Ocazia am şi găsit-o ! zise Iu ni u s încălzincUi-se. Yibiua şi Chloe îşi vor schimba inelelo de logodnă. Cynthia şi Petro nius îşi vor sărbători ziua de naştere, împlinesc cinei Nprezece ani, în afară de asta fiul nostiu cel mic a obiinut un succes strălucitor care îi va scoate din amor ţeală pe toţi aceşti oameni blazaţi. — Blazaţi ? Vrei să spui îngroziţi de tot ce se întimplă în juiul lor. Familia imperială şi nobilimea sînt decimate pun ciime abominabile: otrăvii i, mfanlicide, surghiuniri pe viaţă, înjunghieri, strangulai!, infamii mai groaznice decit cele mai sîngeroase tragedii greceşti ! Şi tu voibeşli de amorţire ! Tnnius se uită bănuitor îu jur ca să se asigure că nu era nici un sclav pe aproape care ar pol ca s-o audă pe D o mi ti a. — Domitia, taci ! şopti, Şi pereţii au urechi ! Un zîmbet ironic apăru pe buzele femeii. — în sfîrşit, revii la realitate ! lunius suspină. — ^Vorbim altădată despre asta. Acum gindeşte-te la recepţia pe care o pregătim I O recepţie uriaşă care să ilustreze puterea şi prestigiul familiei Niger ! Eu lan?ez imitaţiile! continuă lunius esaltîndu-se iaiiîşi. împăiăteasa Li via va figura în fruntea liftei, ca şi toată familia imperială ... — Redusă la cîţiva supravieţuitori,/adăugă Domitia. Dns de entuziasmul său, lunius nu înţelege cuvintele soţiei. — în ceea ce îi priveşte pe patricieni şi pe demnitari, am să-i trec abia la sfîrşit. Yieau ta evit ciice notă discoidantă.

Petronius jubHa. Ajunsese Ia momentul crin-iai al iinerei sale vieţi. Oiizontul se deschidea orbilor de luminos. Orbitor, deoarece nu putea si! întrezărească sau să ghicească evenimentele care îl aşteptau în viitor. Dar îi erau permise toate speranţele. Talentul, dragostea, hanii pentru literatură cran. în hfîi>if, recompe nsate. Tatăl său, care dispreţuia artele, recunoscuse, în sfîrşit, aptitudinile sale intelectuale. lunius era uluit de înfloiirea lui Petronius. Avea impresia că vede o omidă cum ;se metamorfozează într-im fluture cu culori stiălucitoare. Feiicirea lui Petionius ascundea, totuşi, o teamă vagă, dealtfel ciudată, deoarece nu părea ca ceva s-o justifice. Să fi fost părerile de rău după copilăna din care ieşea? Ori tristeţea de a intra în lumea celor maturi ? Pentru el adolescenţa nu se identifica cu o peiioadădc trecere. Maturitatea spiritului său — sau ceea ce se înţelege piin asta — îi dădea senzaţia ea pătrunde în universul oamenilor adulţi, că pierde protecţia asigurată de părinţi, lăsîndu-se înghiţit de o viitoare misterioasă eare îl trage spre locul în care infernul şi Oîmpiile Elizee se întibicfc. Dar, pînă la urmă, fericirea înăbuşea tulburările acestea trecătoare. Minerva şi muzele îl protejau cu bm ă-voinţa lor. Faptul eă-şi împărtăşea bucuria cu Cynthia îi mărea euforia. Sentimentul de identificare cu soră-sa se accentua, se îmbogăţea, creştea odată cu trecerea anilor. Dia-gostea fratemaîă, afecţiunea, tandieţea şi devotamentul lor se sublimau. în dimineaţa aceea Petionius se trezi mai devreme ea de obicei deoarece zgomotul pe care îl făceau «clavii pie-gătiud recepţia îl împiedica «li doarmă. Spălau cu aţii» dalele şi coloanele de marmuiă, ştergeau de praf mob.la somptuoasă, înciudată cu fildeş, aur, sidef sau pielie se.aipieţioase, ca si obiectele de artă aranjate pe trerie-d'Mi de oiîix, lustiuiau statuile de bronz, de malahit, de lajib-lazuli sau de agat, scuturau covoarele de lînă ^au 89

l l

de marame impoitaie din Ouent. schimbau apa din bazinele care ornamentau pcnsUlurile somptuoase, controlau f inimile arteziene, aianjau mesele şi sufrageriile, dădeau luciu argintăriei, candelabielor, ţaţelor de jad, de jasp şi de carneol. în bucătării /eci de meşteri bucătari, cofetari şi ajutoarele lor pregăteau mincănirile cele mai rafinate şi mai scumpe. Supremul bun gust în domeniul gastronomiei era <-ă ofeii peştii sub forma uuoi păuni sau cerbi iar tm-fele sub formă de mă-Jme, surpi mzîudu-i plăcut pe co-nie->onn obosiţi de aîitea recepţii bogate şi rafinate. l.a început lunm^ se s>înd>e la cîteva sute de invitaţi, |kpoi m-vl, leduse h4a deoarece mulţi dintre ei se aflau anchetă '-au (ă/n>eiă în di/graţia împăratului. In pjiul Domitici NC îmîrteau numeroa>e sclave care făceau toaleta, li aian]au coa"fma, fardunle. ^eşnimtele, t>ipiteiul
Pomi t ia suspina. Dar, deocamdată, o.\ea picmupăn mai presante. 8-0 primească pe Li\ia lulm Au«iMa, «văduva împăratului Ociavian Anglist, şi pe Antonia II, fiica lui Mai c Antonii] şi, în acelaşi timp nepoata sin na-nului defunct, care ei au duşmance înverşunate, de^i, apaienl, se compoitau cu o reţinere «nipnnxăloaie, crea ne complica situaţia Domitiei punindu-i neivii la gica iuceicare. Blestema iniţiativa soţului său, deşi aresta dăduse dovadă de tact. A o irjMta pe Lnia şi a o ignma pe Antonia II, sau im ci s, ar ii f0*1 cea mai mare gio^eaKl dm Tiaţa lui. A-ţi atrage duşmănia, uneiadiniio aoMo mai i doamne ar echivala cu o condamnai c la moaiie, petei men mai scurt sau mai lung. Domitia Ic cunoştea. Livia şi Antonia II, deşi ^ mau, se întilneau adesea ca şi cum ar fi \int să-şi v ci «e herea In aceste contacte apioape zilnice, ^ă-şi distile/e unimJ schimbîndu-şi prhhile. Antonia II ai fi hebuit să div paiă demult, împărtăşind soarta pe care au avut o apioape toţi moştenitorii direcţi şi rudele fostului împăiat, pe eaie Livia, cu o tenacitate diabolici, u supnma&c unul cîtc Unul, Par Antonia II excela prin capacitatea de a pai a lovitul ile şi de a răspunde uneoii pe ocolite. Cinai dacă fiica lui Marc Antoniu, fostul tiiuimir, dispunea de o putere mfmit mai redusa decît duşmanca ^a, ea îşi suplinea slăbiciunea prin inteligenţă, prin duplicitate, pi m fpKa sa suavitate şi pi in jocnl ascuiic de comediant ron^tmală. Domitia, aranjată, îmbiacata cu o elegantă caie (iezea in\idia tutui or matioanelor romane, făcu o ultima, inspecţie prm ea^ă înainte de sosnea iluştnlor oaspeţi Ar fi prefeiat ca Lnia lulia Augusta să fi tetu/at imitada, invocînd \irsta sa, o boală sau pur şi simplu un pieteAb diplomatic Domitia o simpatiza mai mult pe Antonia TT, care se bătea pentru supravieţnnea a ceea ce mai iăm.1-scse din familia sa Lhia Augusta si fiul său, Tibenu, intraţi pe uşa din spate în familia irnpciiala, vroiau să lichideze piin toate mijloacele pe MiccCfOiii legitimi ai lui Octavian August şi ai lui Mare Antoniu, ca să-şi impună, penhu totdeauna pe tron propua dinastie, zisă Claurhană. 91

Vila btrulucca de miile de lumini, care alungau mhi-necimile nopţii. "Lampadare, candelabre, luminări cu miile şi făclii fără număr luminau ca un foc de artificii toata reşedinţa familiei Mger, Amfitrionul nu participase la pregătirile tebrile de cit înjurîndu-i în dreapta şi în stingă pe sclavii caro se limitau la executarea ordinelor Domitiei, singurele gîndite cu cap. Acum umbla legănat prin săli. galerii, peristirari, gata să-şi primească oaspeţii, întrucît se apropia clipa în cai e trebuiau să sosească, primii oaspeţii, se duse, însoţit de Domitia şi urmat do cei trei copii, în marele vestibul de marmură de la intrarea principală unde -statuia sa ecvestră turnată în bronz era a-jezată pe locul de onoare. Uşile de aramă, bogat sculptate, erau deschise spre grădină. Scara largă de onoare era luminată de două rînduri de sclavi CB torţe aprinse. Maestrul de ceremonii stătea ţeapăn în vîrful scării. Litierele şi palanchinele escortate de numeroşi sclavi pur-tînd torţe, care aruncau o lumină roşiatică spre grădină, începură să se alinieze "m faţa intrării. Invitaţii, senatori, înalţi demnitar^ generali şi soţiile lor, toţi îmbrăcaţi de gală, coborau din vehiculele lor şi urcau încet şi demn scara. Nu lipseau nici curtenii tineri, foîne văzuţi de Tibe-riira. îi anunţa maestrul de ceremonii, după care invitaţii făceau un schimb de saluturi şi de cuvinte de politeţe cu amfitrionul şi cu soţia sa. Sosirea lui Sejanus, prefectul Pietonului, produse rumoare. Omul acesta, cel mai temut la Borna, îl îmbiiUiţă pe lunius, foarte mişcat de acest ge&t de prietenie, De cîte ori îl întîlnea pe Sejanus, avea impresia că ee află în faţa unui tigru cu botul rînjind. Era mai mult o zeflernisire dar care avea ceva vesel în ea, ca şi cum fiaia se bucura de dinainte de prada pe care urma să o devoreze. Robusteţea, statura înaltă, începutul de chelie deasupra unei frunţi înalte, totdeauna liniştite, chiar daca ordona o execuţie capitală, uniforma strălucitoare de prefect, îi dădeau un aer de măreţie care inspira groaza nu numai duşmanilor, ci şi prietenilor. Sejauus era însoţit de fiul său, un tînâi insipid, săiao cu duhul, fără personalitate, ca şi de fiica sa, o adolescentă foarte drăguţă de vreo doisprezece ani.

—Am răspuns cu mare plăcere la invitaţia ta, Clarlssime. Mi-ain adus copiii să fie martori la logodna fiului ţ&u, un moment atît de important în viaţa unui om. Yreau fia- fac o indiscreţie rezervata numai prietenilor mei apro'aţl. Fiica mea, Licinia, se va logodi în eurînd eu tînărul rusua, fiul prinţului Claudiu. împăratul vrea să recompenseze anii inei îndelungaţi de serviciu credincios legînd familia imperială de familia mea. —Iată. o veste foarte bună care îmi umple Inima de bucurie. Bucuriile tale sînt şi ale mele, zi^e lunius radios. —Evenimentul acesta, care va fi anunţat oficial în aceste zile, mi-a sugerat o idee care, sper, îţi va gurSde §1 ţie. Fiica ta, despre a cărei frumuseţe şi inţelepeiui e Vorbeşte toata Borna, a ajuns şi ea la virata măritişului. Pe ce să nu ne unim familiile? Oetavius şi Cynthia ar forma un cuplu perfect, în acelaşi timp familia Niger ar intra în familia imperială prin Lieinia, nora prinţului Claudiu. lunius afişă un aer plin de entuziasm. —O perspectivă care îmi surîde ! Trebuie hă discutăm amănunţit aceste chestiuni care angajează viitorul fami liilor noastre. Lasă-mă să te privesc, Licinia ! Eşti frujnoasă ca un înger ! Micul Drusus va fi cel mai fericit got de pe pămînt! .apoi se întoarse spre Oetavius. —Ficei mele îi va face cea mai mare plăcere să te cunoască I lunius se gîndea cu o anumită aprehensiune la aceste combinaţii matrimoniale. Cu eit oamenii se ridică mai sus, cu atît căderile sînt mai rapide şi mai teribile. Cea mai primejdioasă este beţia înălţimilor. Ascensiunea lui Sejamis H-Ingrozea. Se şoptea prin culise că va moşteni Imperiul. Exista deja un precedent. Octavian Augustng n-a procedat la fel numlndu-l ca succesor pe generalul Agrippa, pe care îl căsătorise cu fiica sa lulia? Dar luciu-rile au luat o întorsătură proastă l lunius Niger se temea &ă se apropie prea mult de familia imperială ca să nu fie înghiţit, el şi ai lui, de acest vîrtej al tragediilor. Apoi nu-i surîdea ideea de a-1 avea pe Oetavius ca ginere. Era sigur că Cynthia nu se va lăsa convinsă. Sejanus se uită cu admiraţie în jur,

E

— CA de obicei, recepţiile talc aiing culmea bunăstării şi a ratinaiMentului. Văd că. i-ai umtat apioape pe toţi membru consiliului intim al Maje-tării Sale şi familiile IOT ! 13 fonilo bine ! 'trebuie &ă facem front comun în jurul împ.ir.miliu ameninţat de numeroşi inamici ! T)m păcate uc arbore ore ramiuile sale putrede ! l ii nod tăie sufLuea lui luuius. Scţanus era mai emg-iu' (Ict'f stinsul! La cme făcea aluzii? Vm tost totdeauna unul dintre cei mai denotaţi i l l o n ,11 i ionului ! bin»ui lumuv - \h, i u-o -ji pe logodnica ! îl întrerupse prefectul. Af<"Mi ni de ceremonii anunţă sosnea lui Ponlius u -unei ^ale Cyteiis. a Im Chloe şi a celor tiei fraţi ( htoe i-1 x -trălucitoarc. Pxirta o rochie brodată în aur, i i u i l l o bonuri! care îi scoteau la lumină şi mai mult irn-miHcţod, •>] coturni împodobiţi cu pietre preţioase care ii stoU-au i i ; eudenţă, piciorul micuţ şj admirabil cambrat. "M u/îîii-niă ! ii zi^e luuius lui Sejanus. Tu Log, dragul meu ! înconjui.ii de Doniitiâ, Vibius şi cei doi gemem, am-IT rionul u înlimpiud cu multe complimente. Chloe străin 11 mp ce Vibius zîmbea stingherit. Simţea cu o toarnă (te^f mda că nu va putea să reziste în faţa acestui ( u u-U r puternic, în faţa acestui temperament voluntar. ( i [ni t.umliilor şi matroanele s-an îmbrăţişat, dar lo-•u xi-au dat doar mina. După logodnă ginerele \a> putea să depună un sărut cast pe obrajii \iitoarei sale în.mne, de căsătorie erau interzise orice fel de inti-Louodniui se puteau întîlni numai în prezenţa mar-loulor. Prdtiluul de înghesuială, Ulpuis Tertulius se apiopie
Ai problema ? — Tu i-ai imitai pe toţi colojţn tăi din consiliul mtira al împăratului. luuius se uită m jur. — Da, şi toţi au \enit ! — I-ai numărat ? — Xu ! . . . Xu ! . . . Dar sîul toţi aici ! — Te înşeli î Ceninius Tulliu^ si soţia sa lip-ose. lunius îl privi perplex. — Ai dicplato. încă n au \onji Atram impirsia c£ i-ain xăzut. — B doai o impresie . . în di uni spie tine am ticcufc prin faţa casei lor. Tocmai ieşea insolit de E-oţie. probabil ea să rină Ia tine, cînd un eentuiiou, ui mat de o eseorlă puternică, i-a ieşit în cale şi şi~a pus auloiitar mîua pe umărul Iui, ea şi cum 1-ar fi aicstat. Apoi s-au întor^ cu toţii în ca&ă. îţi dai seama că n am uidi ăznil să mă dur la ei ca ?ă le cer explicaţii. lunius simţi cum i se îndoaie pi ciornele — Eşti sigur de ceea ce spui ? — Absolut ! Am asistat, fyiă să, woau, la aiefc(aiea loi ! — Dar Cerrinius este unul dinţi e eei mai \erln două zeci de consilieri intimi ai lui Tibeiiu ! — De acum înainte tor fi numai — Presupun şi motnele cai e au dus la arcblaiea lui. Zvonurile circulă repede la Roma. Aseară Cerrenius, imitat la o ,,ecnă'' la Luoius Vinieius, a comis o imprudenţă care 1-a costat scump. După ce a băut eîte~\a pahaie în plus, a spus într-un cerc restrîns de „prieteni'* că afamea Yibius Serenfus Senior n-a fost de ci t o lăfuială miio pungaşi, în realitate bătrînul Serenius îl denunţase,
duil aproape tonta "Roma, A>a cum vezi, sărmanul ban tiîn u-a fobt eliiar o \ î climă nevinovată. Exaltarea lui lunius ca/ TI la pămiut. — Aşadar Cerrinius ne \ a lipsi în scara acea^a ! — Impotma "voinici sale ! Xu este exclus ca Ia ora asta sa, fie deja primit m regalul lui Hades ! Tertulius A orbea eu mi calm îngheţat care îl făcu pe Tunius să explodeze. , — Vorbeşti do crima ft-,U ca şi cum ar fi Cost vorba da im fapt divers ! — Este im Cupt divei s ! Oi ploaia, ca timpul frumos, ca pe Cîmpul lui Mai te sân un di-scurs la Senat ! Maestrul do ceremonii \oni alergind. — Clarisfime, so-o-;lc pi înţesa Antonia II! De dala aceasta Inmus Xiger, însoţit de toată familia sa, ca şi do cea a logodnicei, colinii repede pe trepte ca s-o intim pine înainte de a iu ca M-ăiile, după protocolul rezervat membrilor familiei impeiiale, — T)e ce i se zice Anlonia II? întrebă în şoaptă Cynthia. — Pur M ^impLu penii n că pe soră-sa mai mare o cheamă Antonia I-a, îi explică Domilia în cîteva cuvinte. Lectica aşteptată eu cui ioziliile apăru la capătul aleci aureolată de flăcările torţelor. Petronius o vedea pentru prima oara pe această ÎOIIWIG dcspro caie se vorbea atîta. Soţie a lui Dru^u-i. moi t în urma rănilor căpătate pe cîmpnl de luptă, şi mamfi a lui Gernianicus, pi intui pe care îl iubeau toţi-romanii, otrăvit de aceia care vroiau cu orice preţ să-1 împiedice- să se iu ce pe tron, acestea erau cele mai mari titluri de gloue ale bălrinei. Faptul ca era rudă-cu împăratul Tibcriu şi cu Luia nu-i oferea decît pii\i-legiul de a fi ursuărilă poşte tot de spioni, dintre care cei mai mulţi făceau pai t e din garda sa personală. Ştia ca -este supravegheată in orice ţ Iipa dar se făcea că. nu observă nimic. Patru negri cu miiM-hi puteinlci se oprii ă cu lectica m iată scăiii. Bâtiînă, cu faţa ofilită, slabă ca o mimm* t Antonia II avea ni^te ochi semU-ietoi de inteligenţi si SG mişca foarte repede. Zimbi cu hlimîeţe lui luniim si ia-miliei sale, care o salutai ă îndonulu-şi şira spinalii. 96

— Livia a venit-, lunius ? întrebă cu o roce — încă nu, prinţesa ! — Familia imperială s-a redus mult, zise prinţesa pe un ton sibilin. Domitia, în seara asta eşti Bupetbtt I Tar copiii tăi sînt cele mai frumoase bijuterii I — Mă copleşiţi, prinţesă ! — ISTu fac niciodată unei bune prietene complimente deşarte ! în continuare lunius îi prezentă, logodnicii cară îi sărutară mîna încărcată de inele. Apoi Antonia II se întoarse iarăşi spre Domitia. — Vreau să-1 cunosc pe băiatul despre care toată Roma vorbeşte că ar fi un nou Yirgiliu ! Pctronius simţi că ameţeşte. Cuvintele Antoniei II îi mîngîiară auzul ca o muzică foarte plăcută. Apoi privirile prinţesei se îndreptară spre Cynthiar — Este sora geamănă a lui Potronius, nu-i aşa! Ase mănarea este extraordinară. Ce copii frumoşi i Trebuie s?i fii mîndru de copiii tăi} lunhis ! Viitoarea ta noră com pletează buchetul î Zicind acestea Antonia II intră în ca^ă fiind întîm-pinată de toată lumt-a cu reverenţe. Puţin după aceea îşi făcu apariţia un detaşament călare al gărzii imperiale precedînd o litieră aurită. Cortegiul se opri în faţa scării. Un ofiţer sări de pe cal pe nisip, care seîrţii sub încălţările ţintuite. Stîucl drept, î^-i ridică braţul salutîndu-i pe lunius şi familia sa, apoi anunţă solemn : — Majestatea Sa Li via Inlia Augusta ! Descinse portiera în timp ce lunius şi ai lui so pios-tcrnară ca şi cum ar fi fost în faţa unei divinităţi. Din litieră &o strecură ceva ce semăna mai mult cu o maimuţă acoperită cu o rocliie împodobită cu flori din aur vechi, brodate pe o ţeaătură de aur cu nuanţe deschise, cu o mantie de zibelină aruncat pe&te umeri, ajutată de o doamnă de onoare mai puţin ramolită şi îmbrăcată sobru. Bijuteriile scînteictoarc păreau că plouă peste împără-teasa-mamă, Livia Augusta, cu obrajii ofiliţi şi descărnaţi, violent fardaţi, cu bărbia căzută ca de broască, cu buzele subţiri şi ochii vii şi şireţi, ascunşi în parte de pleoapele căzute, abia răspunse la saluturile familiei Niger, S7

care s® înclina pinii la pămînt. Tnrrîus i se adresă cu im respect fără margini : — Pentru noi este o onoare extraordinară s-o primim sub umilul nostru acoperiş pe Divina Voastră ilajestate î îi sărută raîna zbîrcită, cu pielea atît de rugoasă — în pofida cremelor folosite din belşug — încît părea ascunsă, sub o mânuşă veche. Inelele încrustate cu pietre preţioase superbe îi încărcau degetele scoţîud în evidenţă slăbiciunea lor scheletică. Domitia, Yibiug, Cliloe şi gemenii obţinură şi ei favoarea de a-i săruta mîna. Petronius era uluit. Nu putea să-şi creadă ochilor. Se gîndea că era victimă a unei halucinaţii. Era, oare, posibil ca Livia, frumoasa Livia, incomparabila Livia care îl cucerise pe împăratul Octavian August, să fie un cadavru viu 9 îşi aminti de una din epigramele pe care unul dintre prietenii tatălui său. care ura imperiul> o lansase cu răutate : „August conduce imperiul, dar Livia îl conduce pe August". Cunoscuse multe femei bătrîue, dar nici una nu-i produsese această senzaţie de repulsie viscerală, de scirbă şi dezgust insurmontabil. Pentru prima dată îşi dădu seama de ceea ce înseamnă bătrîneţea. Trecerea anilor este de o. cruzime feroce. Ea transformă frumuseţea 111 urîţenie, tinereţea în decrepitudine, nutrind hidoşenia, monstruozitatea, oroarea. Bătrîneţea îi trezi brusc teama. Trebuie să se apare de bătrîneţe, să nu se lase prins de ghearele ei, — Agrippina încă n-a venit! îi şopti luuius soţiei, Trebuie s-o aşteptăm şi pe ea jos la seară? — Agrippina nu vine. Ai uitat că s-a jurat să nu mai participe la nici o sărbătoare după moartea lui Ger mani cu s ? — Şi fiii ei ! Ncro Cezar şi Drnsus Cezar ? — Aceştia au alte probleme acum l lunius, îl dojeni Domitia, se pare că uiţi pe ce lume trăieşti! Să intrăm.în eas&! Toţi oaspeţii de onoare au sosit deja ! Domitia4 se adresă lui Petronius care stătea înlemnit, parcă în transă. — PetroniuS) tu visezi cu ochii deschişi ? Vino cu noi! Vocea dulce a mamei îl aduse la realitate. O privi încă, tulburat de vedeniile sale groteşti. Domitia, Cynthia, Chloe, frumoasele'femei care împodobeau vila lor, se vor

; î

transforma şi ele în nişte broaşte umane ca împărăteasa mamă ? TîUiius, prietenii săi, tinerii curteni, soldaţii vi-gurosi şi energiei care aşteaptă în faţa intrării, vor fi şi ei loviţi de aceeaşi boală ? Deoarece numai boala, blestemul zeilor sau deochiul vrăjitoarelor pot să lovească cu aţii ă cruzime fiinţa omenească. Xu ! X u va fi niciodată "bătrin !Şi nici Cynlhia ! Vi'ăjile nu vor putea să-i atingă l îşi urmă mama. şi tatăl. Splendoarea interioarelor şi lumea elegantă care ^e plimba atlminnd obiectele de artă, aşezate în locurile cele mai potrivite, îl făcură sa uite, puţin cîtc puţin, de gmdmile sa l e" negre. Ambianţa părea un vis incîntator. Mişcai ile aproape vohiptuoase ale invitărilor, senzualitatea tinerelor, femei şi siguranţa virilă â însoţitorilor lor, îi reînsufleţiră bueuri-a de a trăi. Mai participase la eîteva recepţii oferite de tatăl său unui cerc restrîns de prieteni. Intimitatea familială a acestor întîlniri nu avea'nimic extraordinar. Dar n n mai participase niciodată la o recepţie î ţ i care să se vadă atîta lux. O adevărată feerie care îi copleşea sufletul de artist. . Banchetul prilejuit de logodnă luă proporţiile unui regal pe caro numai zeii Olimpului şi l-ar putea permite. Un majordom îl conduse pe Petronius la o masă unde se grupaseră eîteva fete fascinante, ca şi curtezane care se întreceau în galanterii. Uneori glumele lor 'alunecau spre vulgaritate, dar notele acestea false nu impietau asupra impresiilor puternice produse asupra lui Petronius. îi părea rău că Cynthia se aşezase la o altă masă. regulă impusă de luni u H care vroia ca fiecare grup de comeseni să fie onorat de prezenţa unui Niger. Petronius, încă prea tînăr şi lipsit de experienţă, nu putea să rivalizeze cu vei va comesenilor, dar spre surprinderea sa constată că fetele se interesau tot mai mult de persoana sa, îl tachinau, îl provocau şi căutau să-1 cucerească cu frivolităţile lor. O vecinii mai îndrăzneaţă îl atinse ca din întîmplare şi începu să rîdă văzînd cum i se roşeşte fruntea. în timpul acesta slugile aduceau în şir indian mîncă-rnri admirabil ornate, foarte apreciate de comesenii dedaţi tn ale gastronomiei. Spre deosebire de gurmanzii care Inghiţeau toate mîricăruiile pregătite cu multă artă } Pe-

1

ţronius iniuca puţin deoaiece era obişnuit cu bucătăria, totdeauna bogată şi rafinată a familiei iNiger. Urmări, apoi, cu plăcere programul artistic, domeniu în care lunius era un bun cunoscător. Dansatoarele, muzicanţii, saltimbancii, cîntăieţii se produceau cu brio dar in limitele unei decente extreme deoarece împărăteasa--mamă, foarte cuvioasă, detesta licenţele în moravuri. Desfrînaţii, împiedicaţi să se lase piadă orgiilor, blestemau ideea' nefericită a lui lunius de a invita cele două bătrîne. Antonia II îi jena mai puţin, deoarece se retiase discret cînd simţi că atmosfeia devine prea senzuală. Fin observator, Petronius avea impresia că, sub poj-gîiiţa veseliei, a lipsei de griji şi a distracţiilor, se ascundea o jenă ascunsă cu abilitate, pe care n-o puteau s-o sesizeze cei neiniţiaţi. Oamenii aceştia care lîdeau cu liohote, glumeau şi se dedau pe furiş voluptăţilor, erau urmăriţi de o tristeţe ascunsă. Cu toate că ştia de teama de viitor a celor „mari", problema aceasta nu-1 afecta deoarece pentru prietenii săi, „golanii", chestiunea supravieţuirii s-e punea numai pentru clipele imediate, îvimeni nu se gîn-idea la perspective îndepărtate. Tiu/iile le cran necunoscute. La această sărbătoare, în care se afla între egalii săi, Petronius a constatat că £e sînite mai bine alături de Encolpius şi de Ascyltus care, înciuda micilor furtişaguri, erau mai deschişi, mai sinceri, decît curtenii aceştia prefăcuţi, ipocriţi, snobi şi duplicitari. Panica şi teroarea îi făcea răi. După ceremonia logodnei, desfigurată cu multă pompă, Petronius auzi iarăşi vocea răguşită a Antoniei II pronun-ţîndu-i numele, îşi ciuli urechile. — ili-ar face cea mai marc plăcere sîi-1 aud citind pe tînărul" nostru Petronius ! P) ogramul artistic pe care ni 1-ai oferit, lunius, ne-a plăcut foarte mult, dar acesta, mai niult sau mai puţin, a intrat în tiadiţia sărbătorilor. în timp ce fiul tău este ceva nou. Strigătele izbucnii ă din toate p£iţile. — Bravo ! — O idee foarte bună ! — Bă-1 auzim pe Petronius!

Lecturile publice, foarte apreciate la Roma, un iuteies deosebit, mai ales că. specialiştii preziceau c& Petroiiius va ti un demn succesor al lui Ovidiu, — Foaţte bine ! Să-1 ascultăm pe Petronius ! inter veni Livîa cu o voce tremurătoare. Domitia fu copleşită de mîndrie. Fiul ei urca scările celebrităţii. Chiar şi lunius miraţi că sîugele îi circulă rnai repede i>i orgoliul flatat. Atlionador se grăbi să aducă rulour c de papirus înainte ca Petronius să aibă timp să accepte propunerea Antoniei, confirmată de împărăteasa-mamă. Emoţia îl tulbura deoarece nu era obişnuit să citească, în faţa unui public select -i în mare part o instruit. Să refuze? Ar fi îndrăznit? Luă un rulou de papi-u din cutia pe care Athenador o pnse.^c pe masă în faţa lui. fîţiva tineri, căroia le plăcea «) străluceasc • puţi Hpi-niele lor, se aşteptau ca Petronius să plictisească asistenţa cu un subiect fastidios, tratat livresc, după exigenţele gramaticienilor şi retorilor pedanţi. Petronius se ridică, lumea îl aplauda, şi cu inima Lu-tiud desfăcu primul rulou. Era conştient că joacă o carte mare. Se temea să nu rateze ocazia citind uu subiect legat de mitologie, în vogă pe timpul lui Ovidiu. dar care acum era depăşit. î^i îndreptă pri\ irile spr • (lyntlua si citi în oolm ei frumoşi afecţiune şi încredere, încurajarea ei fu hotărî-toare. Cu o voce sigură, stăpmită, citi titlul J — ,.Casa Atnzilor1 f Şuşotelile, care se auzeau prin unele colţuri, încetată, începu să citească. Asistenţa înţelese din primele cuvinte că Petronius le va prezenta un subiect vechi dar actualizat si de un interes stringent. Frazele colorate si puternic reliefate captară ateuţia. Celebra şi nefericita casă a lui Atreu, cîntată de cei mai mari poeţi ai Greciei, găsea în Petronius uu interpret dotat cu un talent de povestitor care anunţa un scriitor autentic. Apropierea dintre trecut şi prezent nu era căutată. Dar lumina sinistră eare scotea în evidenţă tragedia Âtrizilor se suprapunea peste tragedia care Inringerft

101

Borna imperială. Blestemul aducea uenoiofiri <-i moaiiea vinovaţilor şi nevinovaţilor, fără, speranţe de balvaie. Asasinarea lui Agamcmnon de către Clil cmnesti a, ajulată de amantul şi complicele său Egiste. răzbunai ca sîngeroasă a lui Gie&te, moaitea atroce a îfigenici şi a Kiobei, cei doi copii ai lui Tieste ucişi şi tăiaţi în bucăţi de unchiul lor Atreu, prezicerile funeste ale Casandiei îngrozeau auditoriul caic, f ăi ă să viea, făcea Icantuii bizare. Tăcerea apăsătoare cu care era întnnpinalft fiecaic frază citită de Petronius scotea în lelief ci i mele cu o loiţ& ce trezea fiori. Construcţia liteiară ei a ireproşabilă, subiectul dramei impresiona, tonul era echilibrat iai limbajul plin de eleganţă. Ascultătorii mai avizaţi se uitau cu coada ochiului la împărăteasa mamă, care păstra o imobilitate de piatiă. Obrajii îi deveniseră cadaverici, ochii ei febtili priveau undeva în gol, ca şi cum ar fi evocat scene trăite. Fetio-nins1 nu se îndepărta de subiect, nu făcea aluzii la cei „mari ', dar acest lucru se simţea. Spre deosebire de Livia, care părea că suferă chinuită de anumite amintiri, Antonia II ui mărea pove&tueaîn linişte, clătinîndu-şi din cînd în cînd capul, ca şi cum ai înţelege şi ar împărtăşi toate suferinţele şi nenorocirile din casa Atrizilor. Un zgomot de sticlă spartă întrerupse cuvintele Iui Petronius, care tăcu. împărăteasa se ridică si în gi aba ?a răsturnă o cupă de onix care se sparse pe dale. — Sint obosită! zise pe un ton brusc. Vreau să mă retrag ! 2îu mai putea să-şi stăpînească nervozitatea, mînia. Toţi cei prezenţi se ridicară, la rîndul lor. Aveau senzaţia că ascultatei ă fazele tragediei lulienilor, prezentaţi sub numele de Atrizi. împărăteasa zise cu o voce joasă, dar auzită de cei care erau pe aproape : — Niciodată nu mi s-a mai adus un asemenea afront I Fără să mai salute gazda, familia sa şi curtenii pros ternaţi |i uimiţi, se îndreptă spre ieşire. Atît de maic îi era

102

graba, atîl de vie îi era indignarea încît giUi iorţa s& meargă fără sprijinul damei de onoare. Coborî scările şi se aruncă în litieră, care se puse în mişcaie, încadrat» de escorta militară. hiBÎus. care o urmărise tulburat pe împărăteasă pi na la iesiie, se întoarse consternat. Atmosfera vesela, destin-B», de la începutul sărbătorii, îngheţase. Demnitarii, senatorii, curtenii, matroanele, nu îndrăzneau si scoată un nivînt. Generalul lulius Blaessus făcu excepţie. Se întinse spre urechea lui Sejanus, nepotul său, şi îi şopti ; — Tînărul Petronius a semnat condamnarea ia moaric a mi lunius şi, poate, şi pe a sa. Prefectul dădu din umeri cu indiferenţă. — Cine ştie? Petronius a fost inspirat de cineva. Sin gur n-ar fi îndrăznit să se lanseze cu această diatribă împotriva Li viei. Chiar mă întreb cine i-o fi sugerat această bucată literară atît de combativă? Poate vreun prieten ni lui Tiberiu. — Tiberiu? exclamă Blaessus îngrozit. — De ce nu? De multă vreme îşi detestă mama. Lovitiuile &îut totdeauna imprevizibile, îţi repeţi Petronius nu e^le singur ! * — Dar a comis o crimă de lesc-majestâ! — De ce? Fiindcă pare să sugereze o apropieie intre U via şi Clytemnestra? Dar Livia n-a ordonat şi ea asasi nate ? Această bătrînă cu pretenţii începe să ne obosească. — în cazul acesta laşi totul baltă? Anchete, intero gai orii 1 tu clipa aceea se ridică şi Antonia II. — S-a făcut tîrziu I zise. La vîrsta mea nu mai -unt recomandabile nopţile albe. Apoi se întoarse spre Petronius. — Ie felicit, copilul meu, pentru lectura care ui-a pasio nat î Te invit la mine cu manuscisul ca să-rai citeşti şi restul, Sînt nerăbdătoare să aflu sfîrşitul. lunius Pomi l ia, vă felicit pentru fiul vostru ! Apoi îşi întorse privirea spre Sejanus. — Presupun că eşti de acord cu mine. Ş-a năacul o nou.1 stea. O &tea care va străluci ca Hyperion pe cerul 103

literaturii latine. Am să-i scriu lui Tiberiu rccomamlîn-du-i acest nou talent literar. îşi luă rămas bun apoi se retrase demnă, cu pas giă-(bit. Blaessus se aplecă din nou spre urechea lui Sejanus, — Ea 1-a pus să scrie l — Nu! zise Sejanus. î[u 1-ar fi felicitat în public. Ar fi preferat să-şi păstreze anonimatul. Prefectul făcu un semn cu mîna lui Petronius, încă sub şocul furtunii pe care o provocase fără să-şi dea seama, Petronius se apropie şi Sejanus îl privi cu o bunăvoinţă echivocă. Ameninţarea nu era prea bine ascunsă de cuvintele elogioase. — Ai talent, băiatul meu. Dar în viitor caută să alegi subiecte mai puţin periculoase ! Literatura poate să-ţi aducă gloria sau exilul. Dar nu te alarma, îfu este cazul tău. Eu îţi vorbesc în teorie. lunius urmărea de departe convorbirea dintre Sejanus zîmbitor şi Petronius. Dar prefectul îşi spuse părerea cu o voce suficient de puternică, astfel ca să-1 audă şi amfitrionul, lunius respiră uşurat, îf-avea încredere în Sejanus, nici în cuvintele lui frumoase, dar părea ca deocamdată primejdia era îndepărtată. Blestema ziua în caio gramaticiamil ridicase în ceruri talentul lui Petronius. Ar fi prefeiat un om mediocru dar viu, unui geniu mort. Ar fi fost foarte nefericit dacă fiul său şi-ar fi sfîrşit viaţa în oxil, ca Ovidiu. Se temea, într-adevăr se temea. Petronius stîrnise mî-nia Li viei. Să-şi fi închipiut ea că băiatul o comparase cu Clytcmneslia? Se zvonea că şî-ar fi otrăvit bărbatul ca să asigure tronul fiului său, Tiberiu, Dar nimeni nu poate interzice ciiculaţia zvonurilor, Teama o copleşise şi pe Domitia. Se temea pentru viaţa copilului sau. Eăzbunarea curgea în sîngele Liviei, care nu uita niciodată, ofensele. Cine şi-ar fi putut închipui că Petronius îşi va expune familia primejdiei? S-a temut totdeauna de vieo greşeală din paitea solului. Dar în ciuda temerilor sale, primejdia venea din altă paite. Avea certitudinea că Livia Ta trece la repiesalii. Cu siguranţă că împărăteasa este convinsă de existenţa unei intrigi Uidieptate împotriva ei. Că Petronius nu este decît 104

nu instrument, paravanul unei înalte personalităţi. Poate eliiar Tiberiu. Domitia judeca, fără să ştie, ca si Sejanus. Trecură cîteva zile. Spectrul morţii plutea deasupra casei lui Niger. Domitia pregătea personal hrana lui Pe-tronius. Trăia într-o groază- permanentă. Trei zile Domitia trăi ca în iad. Doar trei zile, căci a patra zi o ştire iJoaite importantă puse Borna în fierbere. Murise împărăteasa - mamă Livia Augusta. Fiul ei; Tiberiu BU asistă la înmor m întărea ei. îfumele Iţi Petronius circula în taină. Coincidenţa dintre lectura sa şi moartea Livici nu putea să treacă ne-jobservată.

VI ^* Petronius se îndreptă spre strada Curiilor, care urca Vpre Palatium, însoţit de o călăuză, un sclav de vreo patruzeci de ani, cu o tunică de culoarea şofranului împodobită cu monograma Antoniei II brodată în aur. Era foaite emoţionat deoarece se îndrepta pentru prima dată spre înălţimile Romei rezervate caselor familiei imperiale. Asistase la circ la cîteva lupte de gladiatoii. Din locul său privise impresionat grandoarea lojei imperiale. Ştia ea în spatele lojei fastuoase se ridicau edificiile imperiale, dar nu visase niciodată ca în curînd va fi invitat să le frecventeze. Aşadar, irealizabilul se realiza, întiucît scla--vul Antoniei II înmînase lui lunius Kiger o invitaţie cu litere aurite, sigilată cu pecetea imperială, toţi cei din casă fuseseră cuprinşi de emoţie. Dacă stăpînul casei şi soţia sa ar fi fost imitaţi la un banchet.la palat, aceasta n-ar fi uimit pe nimeni. Dar faptul că Petronius, un adolescent care abia atinsese vîrsta de cincisprezece ani, fusese invitat personal do piinţcsa Antonia, aceasta era o onoare excepţională. lunius, după ce desfăcu pergamentul imperial, şopti, intiigat, la uiectea Domitiei. 105

— Nu cumva bîUruij. ^i-n pus în cap sa-1 seducă pe fiul nostru? Pomiiia îi răspunse pe un ton ironic : — îsu iii ridicol! Antonia are nepoţi mai mari decîb Pelroniu*. Pur şi simpla a fost emoţionata de capacita tea sa şi doreşte, probabil, sări dea ca exemplu odraslelor sale. Caligula trebuie să fie cu un an sau doi mai mare decîi băiatul nostru, în invitaţie se spnne că Antonia doreşte să audă continuarea lucrării citite de Petronins. lunius se înclină posomorit. Delatfel, nici n-avea alternativă. Ordinele imperiale se execută, altfel fulgerele se abat asupra acelora care îndrăznesc să le încalce. Dornitia îl îmbrcă pe Petronius de mare sărbătoare i tunica de mătase albă- togă de un alb imaculat şi sandale ro-âi. noi. Apoi îl privi plină de admiraţie. — Xu-i fiumos băiat i ti nostru? — Prea fiuraos ! zUe Tunius indispu-, Cynthia î^i rmbiăţKă fratele geamăn s.i îi recomandă 8ă aibă o comportare corectă, tn schimb Yibius era cît pe aci să-1 strîngă de git de furie. El, fratele mai mare, ^e vedea dat la o parte de acest băieţel stupid cere î>i dădea aere de mare învăţat. Petromus şi căUlaza sa trecură prin cîteva străzi în-iortocheatej pline de oameni care se îngrămădeau preocupaţi de grijile lor. Prăvăliile deschise gemeau de clienţi. Copiii alergau printre trecători şi ţipau ca nebiinii mărind tumultul. Petronius evita cu prudenţă orice atingere cu cerşetorii şi vagabonzii murdari şi zdrenţăroşi, ca sa nu-ş.i murdărească toga frumoasă. Sclavul îl proteja, luînd-o di a cînd în cînd înaintea lui ca să-i deschidă, calea prin mulţime şi striga i — Faceţi loc î Faceţi loc! Faceţi loc ţiului puterni cului senator lunins Xiger l Străduinţele 'gale nu piea aveau succes deoarece imbul-?eala era aşa de mare încît abia puteau să înainteze. Trecură cu greu prin Forul înţesat de lume. O mulţime de gnră-cască se plimbau cu nasul n vînt. Străinii, cn veşminte pestriţe, se uitau ciuiosi în jurul lor. 106

Deodată, diiUv-o învalmăşală unde se auzeau ţipclclo isieiice ale unei femei, ţîşni Kncolpius, sărind îutr -im picior «i urmat de cîţiva băieţi de 'uista &a. «îl zăr.^c pe Petronius si îi făcu un semn prietenesc. — Unde te duci, înţolit de mai e gală? — Dacă îţi spun, n-ai să mă ciezi ! — Sînt gata să cred tot ce-ini spui ,cu cîteva excepţii, însă : că mai sînt oameni cinstiţi pe bătrîna asta secai ţa pămîntească sau că piietenia este mai tare clecît in tei esele meschine... j i — Castor ! Da-mi veşti despre el ! '^ — Se descurcă ! răspunse Eneolpms de departe <; — Vreau să-1 văd ! Cît mai repede ! l — O să-1 vezi! Am să aranjez o întîmhc între exce lenţele voaslre ! * '," Băiatul îl salută din nou şi dispăru ca o Hăcăruie ? Petronius, bine dispus după această întî nire-, îşi continuă drumul. Cînd an ajuns la poalele Palatinului sla vul îi arătă un drum mai liber. Oamenii obişnuiţi nu ei au admişi în cari iei ui acesta supiavegheat de patrule ale poliţiei urbane, de paznici şi de pietoiieni. Senaton cu togo largi, cavaleri îmbrăcaţi eu grijă, litiere şi palanelime se încrucişau fără să se grăbească. Trecînd pe lîngă o casă mai mieă păzită de pieUniem înarmaţi sclavul i-o aiăta cu degetul şi îi spuse plin de importanţă ea aici a locuit Octavian August la începutr,! regimului =ău Ceva mai departe, în mijlocul unei giă -dini magnifice, se ridica un edificiu maiestuos cu leia^c, porticuri şi balcoane de mărimii ă. Grilajul din bionx aurit era păzit de numeroase santinele : pretorieni în unituui e împodobite cu bronz care strălucea letlectînd la/olc de soare. Stiada, pavată cu cuburi de piatră aibă şi peagiă. lăf-a sa se vadă dincolo de o cotituiă laigă, la o anumita distanţă de palatul imperial, o vilă sui eibă încununat? de o grădină luxuriantă. O întrebare ardea pe buzele lui Feironius, dai nit m-dră?nea s-o pună. Fină la nimă curiozitatea îriviîipo tcan.a. — De ce palatul imperial şi giădina saaiată ea ^i cum ar fi ţăiă&ite? întiebă cu o jumătate de glas.

4,

107

SLuul îl piivi uluit, I se părea dtuuiu cu or^[>cl etl pitici sale nu era la curent. — Palatul n-a mai fost locuit după ce divinul Xiberiu s-a stabilit şi stă aproape tot timpul la Capri, După moartea prinţului Drusus II, fiul Majestăţii Sale, prinţesa^ vădma sa, s-a stabilit într-o vilă din împrejurimile "Romei "Kn-i place zgomotul Capitalei, Slavul tăcu. Considera că a voi bit destul, PeiiouiiH şi sclavul merseră pe o alee largă, mărginită de trandafiri, care ducea la vilă, apoi intrară, într-un vestibul cu coloane do marmură şi un plafon atît de înalt* ca cel din templul Ini Jupiter. Se încrucişară cu oameni bine îmbrăcaţi, absorbiţi de problemele lor, care nu le acordară nici o atenţie. * Scla vul U conduse prin mai multe galerii ~,i îl introduse ÎAtr-o cameră cu draperii de mătase purpurie unde fu înUinpimit, cn nu surîb pliu de amabilitate, de Calpur-nia Sulpieius, prima damă de onoare a prinţesei Antonia ImiUţii stă,pînei meritau toată atenţia, indiferent de vîi-mlor. -- "Soi ne-am cunoscut deja î zUe Calpurnia. — Aşa e ! La Cotta î Calpurnia tuşi ca să se eschiveze de la un răspuns care ai fi pus-o într-o situaţie delicată. Era primejdios să voi-boşti despre Cotta, aşa că schimbă subiectul. - Prinţesa Antonia vorbeşte de tine ca de un geniu pioeoce. Aşteaptă o clipă! zise cn o voce ademenitoare Am să anunţ sosirea ta ! Petronius fu flatat de comportarea ei prietenească. Caîpurnia îi făcu un semn călăuzei să dopară, apoi alunecă într-o cameră vecină. Rămas singur, Petronius se uita in jur cu uimire şl admiraţie. Plafonul, susţinut de grinzi de abanos încrustat cn sidef şi aur, ca şi mobila, nu prea multă — trei scăunele, o masă, trepieduri cu candelabre mari şi un dulap scund, toată în argint masiv, îi produseră o impresie puternică. Un adolescent blond, cu păr buclat, îmbrăcat cu o tunică scurtă din mătase brodată cn aur, intră pe o uşa şi ieşi pe alta, fără, sări arunce vreo privire. Petronius îi remarcase sandalele din piele aurită, Apoi o fată de vreo 108

paisprezece ani traversă în fugă camei a urmată de o grasă ea o bucată de slănină, care ţipa cît o ţinea grra i — Stai Agrlppina ! Stai! Stai! Nu mai pot de picioare. Fata şi doica dispărură după o draperie. Apoi Petronius auzi o uşă.care se deschise şi se închise cu zgomot. Două fete; atît de frumoase încît îl făcură să-i vîjîie capul, trecură pe lîngă el aproape atingîndu-1. Spre deosebi] o de adolescentul cu sandale aurite, fetele îl pi iviră eu ronda ochiului izbucnind în rîs şi dispărînd la rîudnl lor. în sfîrşit, Calpurnia apăru şi îl invită să o uinu/,i\ — Prinţesa vă aşteaptă T Petronius intră într-un peristil vast mărginit de coloane de marmură, în mijloc, o fîntînă arteziană cu ape parfumate înmiresma aerul, O statuie a lui Gcrmanicus lulius Cezar, în mărime naturală, domina încăperea. PJC-zenţa acestui monument divinizat de poporul Romei, cai e îi plînsese moartea atribuind-o uneltirilor Liviei şi ale lui tTiberiu, îl ului. Părea că stăpînei casei puiia îi păsa de eon-renienţele politice. Antonia II, îmbrăcată în negru, îşi aştepta oaspetele aşezată pe un scaun. Numai zeii şi împăiatul — divinitate vie — aveau dreptul la fotolii. Bătrîna doamnă îi întinse mîna lui Petronius, îl trase cu amabilitate şi îl sărută pe obraji. Apoi îl depărta puţin şi-1 privi cu simpatie din cap pînă în picioare. — în sfîrşit, iată-te! De multă vreme vroiam Vi-ţl vorbesc! Introducerea îl mişcă pe Petronius, care îşi ascundea cu îndemînare sentimentele, — Prinţesă, sînt fericit că mă aflu în faţa dumnea voastră ! răspunse cu politeţe, aşa cum îl învăţase Domitia. — După micul dejun MX;au sa voihesc cu tine, zis© Antonia. Acnm «i trecem în sufragerie. Liipă aici manus crisul. Nimeni nu se va atinge de el. Antonia se ridică cu vioiciune şi ieşi din cameră urmată de aproape de Pctronins. Intrară într-o sală imensă. Pereţii, coloanele, mobila erau acoperite cu foile de aur. Şi totul strălucea ca mii de focuri deoarece auiul cu nuanţele cc4e inşi subtile reflecta razele de soare ce pătrundeau oblic priu plafonul dcselii-,. O masi\lungă cu ,tu gini ;;rie somp109

tuoa-ă era încadrată, de două rînduri de servif ori cu tunici brodate, ca şi a călăuzei, cu monograma Antonici. Numeroase persoane, tinere sau mai puţin tinere, îmbrăcate in. tunici sau rochii de mătase, aşteptau în picioare sosirea lor. Printre el era şi tînărul blond cu sandale de piele aurită. La micul dejun nu pe foloseau paturile. Toată, lumea, mai ură sau tînfiră, trebuia să se mulţumească cu scăunelele. IVIsonins remarcă cu surprindere că toate feţele exprimau snvsitate, o rigiditate solemnă. Să fi fost protocolul cate impur.ca acest aer serios? Atmosfera era grea, apă-f-.aU tare. înainte de a se aşe/.a Antonia II se adresa familiei: — Vi-1 prezint pe Pelronins, un băiat pe care zeii 1-au bineeinînlat cu talentul de a scrie. Un marc talent! Cuvintele îi fură salutate cu aplauze politicoase. Petro-nius se înroşi. T se păru că pe buzele unora dintre oameni f-e puteau citi zîmbcte uşor ironice. Doar sclavii păreai-tăiati în-piatră. Antonia se întoarce spre tînărul ei invitat: — Petronius, iata-i pe nepoţii mei, odoarele melc cele mai de preţ, care îmi umplu de bucurie bătrîneţea. Kero Cezar si soţia sa, lulia III, Drusus Cezar, Gaius Cezar, caiuia ii spunem cu toţii Caligula, dulcea mea Drussilia, frumoasa Agrippioa II şi lulia Livilla, care e portretul meu din anii tineieţii. Apoi arătă cu mîna un molîn urît care se sprijinea de o coloană. Un zîmbet timp şi perplex plutea pe buzele sale baloane. — Am uitat de fiul meu, de sărmanul Claudiu ! zise ni n milă ame.-tecată cu dispreţ. - P.ună xiua, Pc-Pe-Petronius ! bîigui politicos Clau-din Pi in t (NI îi prezentă şi invitaţii mai în vîistă, chiar şi băîiîni, ale căror nume Petronius le uită imediat, dcoaieee ei.iu [Tea mulţi. Doamnele, printre care Calpurnia păiea teu mai Sinaia, se amestecau pi intre bărbaţi. Antonia se a'jcza în capul mesei pe unicul scaun eu spălai şi l plasă te Petionius în stingă sa. Comesenii ocupară scăunelele după vârstă — inernbrii familiei impcri110

ale — şi după, rang, celelalte peroane. Pelromus obsoj-vH că scăunelul din dreapta Antoniei rămase liber. Antonia citi uimirea de pe faţa adoîehcentuhn. —Este locui fiului meu Gmnanieus, zise eu solemni tate. Chiar daca osie mori", esie iotdcauna prezent prin tre noi. Petronius se simţea copleşit de oiioaiea caie i j-e făcea, Era tratat ca un personaj hnpoUant. Dar mai mult decîfc asta, discuţiile de la masă aproape că îi tăiau răhiiflaiea. Kero Cezar, uu tînăr de aproximativ douăzeci şi cinci de ani, U ataca cu viiulenţă pe împăiat şi anturajul său şi nu ezita să-I acuze că ar fi fost autorul moi al al asasinării lui Germanicus. Fratele său, Drusus Cezar, era mai moderat, în schimb Caligula ataca cele mai diverse subiecte, excluzînd domeniul politic. Claudiu, Clan-Clau-Cîau-diu cum îi spuneau în derîdeio, păstra iăceiea -ji se limita să-şi mănînce cu lăcomie micul dejun, —Taci r-a UD peşte, duigul meu nud», îl /ipoHioiă 2seio Cezar cu răutate. Ţi-ai \ ierdut glasul ? (Claudiu zîmbi intimida!, dar uu răspunse Ceilalţi comeseni nu prea participau la discuţii deoaiece subiectele abordate deveneau prea arzătoare. Critieilo celoi ,,îndrăzneţi" se reduci an la monosiîabe în inlcr\ cutiile celoi piudenţi. Fenatorul Hallustius Crispus uu vechi prieten al lui Octavian August, se remarca prin energia îji severitatea aprecierilor sale prhitoare ia Tiberiu si Sejanuss. îl stimula pe Nero Cezar încirrajîndu-I să fie si mai violent în apreciciile ale. Antonia încerca să-1 mai lempeirze pe nepotul hău n,ai in vîrsta, dar fără succes. PetroniuR urmărea îngioxit discuţiile primejdioase dm jurul sau. Nici nu îndrăznea să deschidă gura. fităpîna easei se hotărî să ia f rinele în mînu ţi să ^eliimbe Bubiectul discuţiilor. 8e adresă lui SallUbtius. lîomanîi susţin 'că grădina ta este mai frumoasă decit cea a lui Mecena. Că nici grădina împaraliilui nu se poate compuia cu a ta. Sallustius Crispus se înclină cu umilin(ă. - S'îm foîule flatat de bunăvoinţa ta, j,iiîiţe>ă' Aş fi lobt leucii daeă ai accejta s-o vizitezi,

IU

— As. face-o cu maro plăcere, dragă Sallustius, dar sînt foarte ocupată. Polronius, tu ar trebui sa descrii într-un pnem frumuseţile- grădinii lui Sallustius Crispus. Să rămînă ca o amintire pentru posteritate. Un rîs mefistofelic ridică colţurile gurii lui Nero Cezar. — Petronius, tu ar trebui să aşterni pe hîrtie şi jocul dublu, triplu, al oaspetelui nostru Sailustius Crispus; în domeniul acesta el a atins culmea geniului. Diplomaţia şi ipocrizia se înrudesc, SalluM,ius. Totul depinde de ceea ce apasă mai greu în balanţă. Era un simulaciu de glumă pe care senatorul o primi cu un snrîs dulceag. — Am admirat totdeauna, printe, spiritul tău rafi nat, de o rară subtilitate. îsero Cezar relua, pe acelaşi ton : — Spune-mi, Sallustius, prima ta vizită pe care o vei face chiar azi va fi la Scjanua, nu-i aşa? Cu cît va ajunge raportul mai repede la Capri, cu atît mai repede vei primi o bună recompensă ! Poate încă o grădină ! Uluirea şi groaza îl cuprinseseră pe Petronius. Toate ce se petreceau în faţa sa se aşezau una peste alta într-o manieră deconcertantă, ilogică, îfero Cezar, moştenitorul imperiului după dispariţia violentă şi succesivă a tuturor pretendenţilor la tron, lua o atitudine net ostilă faţă de Tiberiu. Xu putea să-i ierte uciderea lui Germanicus. Imprudenţa elementară putea să-1 ducă la pierzanie, de care ar fi profitat fratele său Drusus Cezar. Petronius simţi cum i se înfioară şira spinării. Dacă îl implicau în acest ţesut de intrigi care miroseau âe departe a con-piraţic, putea să fio nu numai antrenat în această afacere, dar s a-şi compromită şi familia. Avea senzaţia că picase într-o capcană. — Astăzi mă duc la vînătoare ! interveni Drusus Cezar ca să deplaseze interesul spre un alt subiect. — Tînătoaro do iepuri, de fete sau de băieţi ? întrebă Caliguia izbucnind în rîs. — Cum poţi să vor-vor-v orbeşti de aşa ce-ce-ceva în faţa bu-bu-bunicii ? se indignă Claudiu. Caliguia nu-i acordă nici o atenţie. Claudiu se înroşi pînă în vîrful urechilor. 112

•Hiul micul dejun se termină, bătrîna prin^S ^ ridică, de H ma^ii. Comesenii îi urmară exemplul. S:tllu>tîus ble^emă aces,t mic dejun matinal care se prelungi pi ea mult din cauza bogăţiei sale, contrar obicei ui i lor solii e romano. — Calpurnia. eu mă retrag în bibliotecă, zise Antonia Iî. Pctronhis îmi va c i t i ^fu'siiulmanusciiMilui său al cărui început mi-a trezit un mare interes. Ai grijă să nu mă (len'njeze nimeni ! în camera mai e cu pereţii acopoiiţi do poliţe cu manus-riso, tăbliţe, cutii cu rulonii de papirus şi volume groase de pergament, Petronius, încă tuîbwat do scena din sufragerie, îi citi Antoniei ultimele pagini din compunerea sa pruitoaio la tragedia lui Atreu. Antonia ii ascultă visătoare cu privirea rătăcind în neant. După terminarea lecturii adolescentul aşteptă cu apre-I eu-dunc aprecierea Antonici. Dar a ceasta rămase multa M'eme pe gîndmi apoi. dezamăgită, făcu un gest de ecîibă. — Marii criminali mor aproape totdeauna liniştiţi în patuiilc lor. Li via a trecut pe cealaltă lume fără să fi încercat cea mai mică*sufeiinţă. Omul cel mai drept, mai virtuos, mai altruist nu si-ar putea dori un sfirşit mai liniştit, mai puţin chinuitor. Pelioniiirt be simţea frustiat. îl chemase să asculte sfîr-şitul povestirii dar ^comentariile ei nu aveau nici o legătură eu subiectul, îşi închipuia că \a primi o cunună de lauri şi titlul de soi iii or al Curţii. ' Si uite că iluziile, \isclc sale, se sfărîmau. Antonia nu gd>ihe cu cale să zică, nici un cu\int de mulţumire, nici să facă vico aprccieie privitoare la lucrarea sa. Ce spunea despic moaitea Lhiei şi reflecţiile cu pih ire la oamenii ^ irtno^i nu prezentau nici un Fel de interes. Antonia î>i strînse nuinilc, îşi aplecă f muţea si spatele i se îndoi ca si cum cihc\a i-ar fi pus pe umeri o povară grea, Pctronius nu &e simţea în laigul >ăn, tăcerea devenea în suportabilă. , . La un moment dat Antonia se smulse din-meditaţiile sale, îşi ridică ochii pn\iwlu-l pe Pctronius, S - c, 60 1

113

— Tragedia Atrizilor eiste un joc de copii £e Knga- cri mele pe care Roma !e-a văzut şi le va vedea în anii ce vin, zise eu o voce joasă, monocordă, par asia e o altă iomă despre care vroiam să-ti vorbesc. 6 1emă care le priveşte ăi rect. Petronius o privi uluit. Băti'îna doamna adăugă pe un Ion solemn : — Adevărul iese la suprafaţă ca apa de izvor din adîncurile p am hatului. Despre acest ade\ ar, multă vreme ascuns, vreau să-ţi vorbesc. Tonul Antoniei amintea de glasul şuierătoi al Phytliiei. Petronius simţi cum i se ridică părul pe cap. — Inuiiis Eiger nu este tatăul tău ! Tu eşti fiul lui Marcus Agrippa Postumus, ultimul descendent tn linie directă al lui Oetavian Augusl! Singelo care curge în venele tale îţi dă dreptul sa te aşezi pe tronul pe care Tiberiu ţi 1-a răpit! Petronius era eît pe aci să cadă de pe scăunelul său, „Şă-şi fi pierdut Antonia minţile? Să fi înnebunit de bucuria de a o vedea pe Livia murind sub ochii săi ? Am orna citi uluirea şi suspiciunea în ochii tînărului. — Nu sînt vorbe fanteziste. Petronius ! Am probe mate riale. Scrisorile lui Postumus adresate mamei tale şi scri sorile mamei Cale adresate Iui Pobtnmus. O taină păstrată cu sfinţenie de aproape paisprezece ani. Antonia se sculă de pe scaun, scoase o cheie din buzunar, deschise sertarul unui dulap şi scoase vreo zece rulouri de papirus. Petronius urmărea ca hipnotizat fiecare mişcare a bătrînei. Privirile i se concentrau asupra rulourilor pe care Antonia îe desfăşură şi i le întinse. — Citeşte-le ! zise aşezîndu-se pe scaunul său, Petronius le apucă cu inimile tremurătoare şi ie par curse cu oehiî. Scrisul mamei sale se recunoştea, perfect. Era o scrisoare de dragoste adresată lui Marcus Agrippa. Cuprins de emoţie, nu îndrăzni să continue lectura, — Citeşte-o 3 Citeşte toate scrisorile ! porunci Antonia. Una cîte una ! Şi făiă să sari peste rînduri l Scrisorile exprimau tandreţe, devotament, pasiunea! celor doi amanţi care se adorau. Eiau fiaze de o frumuseţe, de un l arme e care vrăjea ca % eriniile unui poem de dragoste. 114

Obrajii lui Petroums ardeau, inima îi bo-fca, simţea Im ii'iri de ciocan pe tîuiple. > urnele lui şi al CyntMei erau adVftOa pomenite în serisoii. IWtumus scria : „"Blestem zeii care mă împiedică să-i fetilug iu braţele mele deoarece trebuie sa măi ascund ca un lăufăcător, cu, nepotul împăratului, îl implor pe Jupiter ca Petionius şi Gynthia, copiii moi adoraţi, să-mi semene. Ei sînt aceia care trebuie să continuo viaţa noastră unită. Dragostea noastră ra supra-Aiffui graţie lor". Pi'tionius fu cuprins de ameţeală: pe ruinele scurtei AieU a tatălui său se ridicau două făpturi — el şi soră-sa. Bălrîna doamnă tăcea şi îl privea cu atenţie în timp ce felronius recitea tulburat diverse pasagii din scrisorile care îi ardeau degetele. Antonia suspină. -~ "Sftfc simt uşurată de ^tăinui ndu-ţi această taină l S îl şt/i i ea Postumus a iost asasinat! Umbra tatălui tău mă urmărea în visele melc .^i mă chinuia în fiecare noapte I ,,Aratu-îe copiilor mei originea lor !" mă implora. „Să-mî răzbune moartea ! N-o hă-iiii găsesc odihna veşnică tna-mtc de a şti că asasinii mei au fost pedepsiţi !" —- J.ivia în complicitate cu fiul său, Tiberiu, şi cu aco-1ii.ii lor, Sallustius Cri^pus şi Lucius Seius Strabo, au urzit iuUiyiUî care trebuiau să-1 compromită pe -Postnmus şi să-1 facă odios în ochii bunicului său. Miza era irapottantă. TUimul moştenitor legitim al tronului trebuia îndepăr-1af cu oiico preţ. SaHi^tius dispus, secretarul împăratului M omul său devotat, a întocmit actul de acuzareami l'o-.hinin«. El e acela cai o a scornit toate infamiile care jiiMilhMij îndepărtarea lui Postumus de la moştenirea ironuliii : violenţă ijatologică, tentativele do \iolare a cunuiatclor, crima de U^e-in,ijeste şi complot. Martori imncinn-vi au confirmat biutalităţile care i se atribuiau. Prok'ttul, Lucius Seius iShabo, susţinător al Lhiciţital-X al iaimo&ului Sejanus, 1-a arestat pe Postnmus, la ordinul' lui Vngust, 1-a îmbarcat sub o escortă putoinicn şi 1-a c\iUt pe insula Planasia, aproape de Corsica, Pe insulă, s-au -iicccdat trei comandanţi ai gărzii, unul mai crud şi mai odios decîfc celălalt: Annins Cimbcr, Sejanu«. apoi Ccsouius Priscus, căruia Tibeiiu i-a încredinţat mai tirziti H5

administraţia plăcerilor sale. O eelripă de oameni f ara scrupule, condusa de un oarecare Tanuaus, îl tortura"pe Postumus. Antonia îşi ridică hotărîtă capul.— Cînd ai citit tragedia Ini Atrizilor şi am surprins pri-, yirea îngrozita şi faţa răvăşită a Liviei, am înţels că ultima -Dorinţă a lui Postnmus începe să se realizeze. Şi asta datorită ţi'e. Căci tu nu eşti altcexa deci t braţnl răzbunător al tatălui tău. Petronius îşi închise ocliii. Yiala sa şi a Cyntliiei era învăluită, în minciună. Cel puţin să-si fi cunoscut adevB-ratul tată l Căci Postnmus ieşea din neant şi reintra în neant î îi era greu să se obişnuiască cu ideea că este fini nuci fantome ... Deoarece Postnmus nu era de cit o umbră care rătăcea prin imperiul iui Bade'-;... Obişnuit cu personalitatea, energia şi \italitatea lui Innius, latăl său îi) faţa legii, îi era foarte gieu sa &e adapteze cu cele auzite, că era fiul lui Postumus şi al Domiliei.. . însemna că Iu-nius a fost înşelat şi că soţia sa era o femeie adulteră... Totuşi Antonia avea dreptate. Onoarea, datoria îi dic-tau_să-l răzbune pe Po>tumns. Sîngele tatălui său! O problemă foarte grea îi apăsa sufletul. Să-i voibeyseă despre asta mamei, Cyntliiei l Antonia îi respecta iămea. Tmărnl acesta nu era ea ceilalţi, îi înţelegea tulburarea, şo\ ăielile. Trebuia sase obişnuiască cu ideea morţii,.. Petronius îşi ridică ocliii şi o privi pe bătrina. Oclii albaştri, limpezi, ca apele mării. — Vă jur ea- îl voi răzbuna pe tata ! îşi sprijini fruntea în'palmele desclnVe. — Ceea ce mă tulbură e^te viitorul! Un miilor zgudui tor ! Ce ar trebui să fac? Să-rai afirm drcptuiile în cali tate de fiu al lui Postumus sau să tac şi să păstrez taina pentru minei Să strig peste tot spunînd adevărul? Să uneltesc moartea împăratului şi a complicilor săi 1? Să aştept momentul oportun şi atunci să lovesc? Dumnea voastră trebuie să-mi răspundeţi! Pot să vă întieb? — Ai toate drepturile ! Dealtfel, noi am devenit com plici. — Aţi vorbit cu mama mea despre aec^e hciiporiî Despre cele ce aţi aflat r-rhitor la ea şi la Postumus î 116

— Niciodată ! In ce o priveşte, trecutul a fost pat. Do iniţia, u-a fost decît amanta lui Postumus. Că 1-& adoiat, a^ta e altceva Ce ar trebui săfaci ?Să-ţi afirmi în public ascendenţa ar fi acum o greşeală, o nebuniei Scrisorile ar duce la condamnarea adulterului săvîrşil 'do mama ta. La început oamenii te-ar privi cu neîncredere deoarece toată lumea ştie că Postumus a fost asasinai la Flanasia şi că sclavul său Clemens este un impostor. Alţii tc-ar aplauda. Plebea s-ar agita deoarece liberii, este urii. Pescuitoiii în ape tulburi s-ar bucura. Duşmani care cunosc adevărul, te-ar urmări ca să te răpună. A dKpăiea ca şi tatăl tău Postumus, Ai cădea în capcana lor căci au de partea lor puterea, delatorii, spionii, tT&-darea ! Şi ai termina ca Postumus, sugrumai pe furiş ÎU fundul unei temniţi pentru ca plebea sa nu afle de sfîr-şitul tău .. Apoi ai fi uitat, căci în lumea asta toate sş uită ! Să mori fără să realizezi nimic ar fi o prostie !Iar tu nu eşti prost ! Păstrează taina ! Tar scrisorile sînt la dispoziţia ta. Postumus mi le-a încredinţat- deoarece ştia că la mine sînt în siguranţă. Petrouius o întrebă posomorit : — Aţi putea să-mi spuneţi cum a murit tatăl meu? Antonia îşi plecă fruntea. — Cunosc cele mai mici amănunte. Antonia luă scrisorile din mîiuile lui Fetronius şi le pu,->e în ascunzătoarea lor. — Ţi-am spus de primejdia care te-ar ameninţa dacă ai comite imprudenţa de a-ţi destăinui taina. Ei bine. află că şi împăratul Octavian Augustus a fosfe otrăvit cina a înţeles că în realitate Pbstumus a fost victima unei cons piraţii. Germanicus, fiul meu, i-a deschis ochii. Dar inter'venţia asta 1-a costat viaţa... Germanicus a fost singurul prieten sincer al lui Postumus. Dar cînd a fost semnat ordinul de exil al lui Postumus, Germanicus era departe de .Roma-. Apăra, în fruntea armatei, graniţele imperiului ameninţate de duşmani. După terminarea războiului şi întoarcerea sa triumfală la Roma, a aflat cu uluire da exi lul lui Postumus şi de crimele care i se imputau. I-a cerut O audienţă privată bunicului său şi i-a spus tot adevărul. I-a explicat că a fost deliberat înşelat de camarila Liviei şi a lui Tiberiu, care urmă-reau un singur scop i aâ-i înde117

părteze de la tron pe toţi pretendenţii legitimi direcţi ^;ui colaterali ai lulicniloi ca ?a asuguie coi «ana pentru Llau-dicni. Antonia se opri de cîteva ori ca să i ă sufle. I se ruj ca inima cînd vorbea de Germanicus, fiul său preieiat. Dar îşi gSi-ea forţa ca s£ continuo. — Octavian Augustus fnîngiozit de aceste iiifoi maţii. Plîngea şi se bătea cu pumnii în piept. IMinia îl Smpiodic.i. să vorbească. Se lăsase proptii* ca un copil. Ecmuşuinlo SI copleşiseră. î*ji închipuia sufeiinţclc îndurate pe nedrept, de nepotul său în timp ce el, împăiatul, cu conştiinţa bni.ş-tită, se odihnea pe lauri. După ce se linişti, îi promipctc lui Gcrmanicus case vti ocupa personal de această afacoio. Fără &a spună nimănui, ca să nu trezească bănuieli, a dona-zi s-a îmbarcat pe o triremă, prctcAtmd că vrea să facă o inspecţie a liotei militare. Nu eia însoţit decît de Fahius Maotimtis, un vechi prieten. Luase cu el si pe Cleracns, un sclav devotat al lui Postumus, care semăna uluitor de mult eu glăpinul său. După ce trirema ieşi în larg Oct in ian August îi porunci căpitanului corăbiei să se îndrepte spre insula Planasia. întrevederea neaşteptată dintre împăiat şi Postumus a avut loc în prezenţa lui Fabius, în cocioaba mize)abilă care seivca de adăpost nefericitului exilat.. întîlnirea îi permise suveranului să descopere toate ruin-ciunilo debitate pe seama nepotului său. îl îmbiată pe Postumus, cern iertare pentru neglijenţa de care se făci>e vinovat lăsîndu-1 pe mina duşmanilor şi luă hotăiîica sa, ropaio gr<>şcala. Deoarece nu vroia să se audă de reabilitarea nepotului său înainte de a avea o discuţie cu Luia, do a cărei mînie pe temea, a ales On mijloc ocolit de u duce ki buu sfirşit schimbarea care trebuia să modifice ordinea de succesiune Ia tron. Fără pfi-1 prevină pe Annhis Cimb.er, comandantul de atunci al gărzii, îl luă pe Postumus şi îl lăsă în locul acestuia pe Clemens, care acceptase- cu plăcere să joace rolul Măpînului său pînă lanorinalizaicaf-Hua-ţici. Dopa ce s-a întors ni Tlftlia, 1-a ta&talat „incognito'1 pe Postumus într-o %ilă de lingă Ostia rpcomandindu-i să stea ascuns pînă cînd cu va primi ordinul oficial să se piezlnto la Borna, întors acasă, Octa\ian a avut chiar în aceeaşi noapte o dimiţie furtunoasă cu soţia în legătură cu fostumus. Discuţia aceasta 1-a costat A iată. Citeţ a 118

l

7»1o mal Itrziu a murit otrăvii. Pe patul de moarto, cu minţile rătăcite de otravă, împăratul îl numi pe Tiboriu na inoţienitor. A^a că îneci carea de a-1 reabilita pe Poatumus &-a. terminat catastrofal. Dacă împăratul a murit fiindcă a A rut să triumfe cauza dreaptă a tatălui tău, ce şanse de reuşită ai avea tu ? ... Am uitat să-ţi spun că şi Fabius Ma-xlmus a murit, la rîndul său, de o "boală misterioasă care prezenta, întâmplător, simptomeîe unei otrăviri. Cinci ani mai tîrziu fiul meu, Germanicus, dispărea şi el otrăvit. .Răzbunarea Iui Tiberiu şi a mamei sale are mînă, lungă, draga Petronim . . . Cîteva ore după, moartea lui Octa-^iarr August ucigaşii lui Sallustius Criapus debarcau pe Plantei a şi, sub privirea indiferentă a căpitanului Annini, Iau asasinat, pe Clemens închipuindu-şi- că 1-au omoiît pe PotaturanX. în timpul acesta tatăl său. lo-a destăinuit unor prieteni adevărata &a identitate,' Lc-a spus că vi ca sa &e afle "adevărul. Bar spionii mişunau. Atlmd despre acunsta Livia şi Tiberiu au fost cuprinzi de panică. Au ?/N că, în realitate, mi era Po&tumus ci sclavul său Clemeus, deci im impostor, si au trimis trnpe în urmai ifea lui. Strîu-gmdu-şi prietenii în j aiul său, Postumuă căuta adăposturi &iguie. în vremea aceea îşi găsise fin adăpost precar ia familia îs'lger, graţie Domitîei, care îl cunoştea de multă vreme, şi fără ştirea lui Iimius pe care, dacă ar fi ştiut că omul cântat' de toate forţele de poliţie şi militare diu Tîoma şi Ostia se ascunde sub acoperişul lui, 1-ar fi lovit damblaua . . . în timpul acela aţi fo&t şi voi zămisliţi, tu -fî Cvnthia, Apoi Poflumu* a trebuit să părăsească adăpostul din ca-^ Uii Niger ca să-şi continue aventura nebunească. Puţin după aceea a căzut în capcana întinsă de urmăritor'^ săi. U\ ia şi Tiberius n-au îndrăznit afirl ducă In îaţa tribuna»-lulni căci aceasta ar îi aprins toată Borna. Tatăl tău a fost vsugrumat într-o celulă a închisorii Mamertina. Hu cunosc numele asasinilor. Ştiu doar că Sallustius Crispus şi Strabo au condus uciderea. Antonia se opri suilînd greu. Această povestire lung& o istovise. Totuşi mai găsi puterea să adauge \ — Livia a muiit, dar ticăloşia îi supravieţuieşte, încarnată într-o mulţime de indivizi, căci ticăloşia este nemu-litoare. Taina pe care o şfcii acum te expun© la cele mai 119

mari primejdii. Eşti băgat într-un cuib de vipere, lîc acum înainte trebuie să le zdrobeşti una cîte una, cvitmd mus-cătinile lor. Prima ta victimă a fost Livia. Lectura tra-gedief-Atrizilor n-a fost produsul mtîmplării. Zeii au vrut s-o pedepsească şi te-au ales pe tine ca executor. Astăzi si stat la masa cu Sallustius Cri spus. Am vrut să-1 cunoşti pe ucigaşul tatălui tău ca să-ţi imprimi în memorie trăsăturile lui. Misiunea ta de*abia începe. Ca pa veghez asupra ta am să te ataşez la casa mea. Te vei împrieteni eu nepoţii mei, îndeosebi cu Caligula care este cam de virsta ta. îi vei cîşfiga uşor încrederea deoarece îi place să, s:o înconjoare cu fete fascinante şi cu băieţi frumoşi. Este un vicios. Dar să nu te temi de Caligula. Datorită lui şi a viciilor sale vei supravieţui.

VII Crepusculul înroşea cerul cînd Petronius ieşi din grădina vilei Antoniei salutat de gărzile care îşi înclinau lăn-ciile cu gesturi marţiale. Mergea pe strada care coboia într-o pantă blinda fără să vadă nimic în juiul său. £e întreba clacă n-a fost o jucărie a fantasmelor, a unei halu-cinaţii. Ajuns în For, în mijlocul oamenilor care mişunau în jurnl templelor şi statuilor cu siluete drapate şi nemişcate, avu senzaţia că, în gfîrşit, se ciocnea cu lealitatea.. Tot ce se întîmplase pe colina Palatinului i se păieacă ar fi ieşit din negura unei imaginaţii delirante. Ieşi din For şi o luă pe calea^Jugarius, spre casă. La o încrucişare auzi ţipete : — Prindeţi hoţul! Prindeţi hoţul ! Prindeţi-1! De pe o ulicioară ieşi fugind un băiat care dădea lumea la o parte ca sa scape de urmăritori. Tiecînd pe lîngă Petro-nius îi băgă pe furiş sub pliurile togei, la piept, o pungă rotundă, apoi continuă să fugă. Totul se petrecu, atit ele repede încît nimeni nu observă gestul derbedeului, caie dispăru în mulţime. Pctronius, care abia avu timp să-1 recunoască pe Encol-pius, strînse instinctiv punga sub togă şi îşi conţinu ă liniştit drumul. Un bărbat corpolent îmbrăcat într-o pelerină 120

cu o glugă părînd un negustoi bogat, îl depăşi pe Petronius lăsînd impresia că-1 urmăreşte pe lioţ. înjura şi blestema. Cili va indivizi, gata sa se bage în toate încăieră-lile, fugeau şi ei după hoţ. Petronius simţi cum i se înroşesc obrajii. Devenise, fără să vrea, complicele jefuitoiului. Dacă- ar fi aruncat punga, ar fi atras atenţia asupra sa. Dar şi păstrarea ei ei a la fel de primejdioasă. Din fericire, nimeni nu se uita Ia el. Toga albă ca zăpada, sandalele roşii specifice nobilimii, alura sa liniştită, arătau că era un aristocrat tînăr şi respectabil. Incidentul acesta neaşteptat îl făcu sa uite pe moment de vizita pe care o făcuse pe colina Palatinului. Conti-nuîndu-şi liniştit drumul îl văzu cu emoţie pe Encol-pius prins de nn poliţist din garda urbană şi înconjurat de individul cu pelerina şi prietenii acestuia. Poliţistul îl caută pe adolescent, care protesta că era acuzat ţ,o nedrept de fui t. — Băiatul este nevinovat, cetăţeue ! se pronunţă cu autoritate reprezentantul forţei publice. Nu are nici o pungă la el! — El c hoţul! insista bărbatul cu pelerina. L-am recu noscut ! — E o greşeală ! susţinea poliţistul. — Atunci de ce fugea? —- Mi-e frică de tine şi de toţi oamenii pe care i-ai lidi-cat împotriva mea ! strigă Encolpius agitîndu-şi capul blond. — Are cu siguranţă un complice ! zise un mâcclai <-u soitul pătat de sînge. Fără să arunce vreo priviie fostului său coleg de şconln, Petronius îşi urmă drumul. Vocea poliţistului se au?i în spatele său. — învinuirea unui nevinovat poate să*ţi aducă neplă ceri, celăţene ! Fii mai atent cu banii tăi ! Curioşii încoj.uiă să se lisipească. Petronius făcuse cu paşi măsuraţi cîteva sute de metri pi m t ie Irecătoiii care savurau lăcoarca serii cînd Encolpius apăru lîngă el. 121

— A trecut piimcjtua î zise băiatul rlzlnd. Punga gră sanului mi-a căzut ca din cer şi aş fi fost un tîmpit daca o scăpăm din mină I Petronius U întlmpmă, cu bucurie dar îl preveni c& poCta după. bani străini poate să-i aducă necazuri. Encolpius ascultă supus mustrarea, apoi ascunse sub tunică, punga pe care prietenul său i-o trecu cu discreţie.— Ou eH punga este mai grea, cu atîta este mai uşor d$ dus l zise TîlTico'pim. Mercur îi protejează pe cei cu buzu narele goale ! — Hecuno-jli cu atîta seninătate l — Crezi că dacă trîndăvesc la soare zeiţa Fortuna î^i icvană cornul abundenţei asupra mea 1? In timp ce Petronius se străduia din răsputeri «ă-l aducă pe drumul cel bun, Encolpius îi propune „ex abrupto" o mas,"! bogată la un restaurant cu mîncărnri copioasa şi vinuri ale^-c, Petronius izbucni în iu, — Eşti incorigibil, Encolpius \ — A&cyltus va invidia bogăţia mea I Noaptea aceair-la voi savura plăcerile cele mai alese I Plăcerile mă îmbată de pe acum ! Sper că ai să împărtăşii seara aceasta cu mi ne l f — îmi pare rău, dar sînt aşteptat acasă I Să mă întorc acasă după căderea nopţii? Toate fulgerele Ini Jupi Ier a-ar abate asupra mea! — Si dacă îţi promit o .surpriză ° Să ridic bagheta magică şi să, fac să apară Castor în fota ta? Castor în carne şi oase ! Ce zici de asta? — Sirenele te-au învăţat să vrăjeşti oamenii lipsiţi de prudenţa şi.viclenia lui Ulise? — Am o întîlnire cu el într-o tavernă sub porticiirile de la Circul cel Mare, unde se găsesc cele mai bune vinuri din Tîoma, ca şi fetele şi băieţii cei mai atrăgători! Invitaţia lui Encolpius îl tenta. Era atît de şocat de revelaţiile Antoniei şi ar fi vrut să-şi regăsească eclnlî-brul moral înainte de a se întoarce acasă, printie ai săi, ,,\i săi" î Adulterul mamei, coarnele lui Innius. inocenţa Cynlhiei, duşmănia lui Yibius. care simţea instinctiv pră-paslia dintre el si gemeni, creau o sitiîaţie nouă care îl năucea. Asasinarea tatălui său de udarăţi iui Sallustius 122

Pii-eiiv îl apiopia şi mai mult do Castor, al căiţii Int.l. pe jumăîaîe nebun, puliezca într-o temniţă. Tulbmai, i,l\.l-şiL de gîmhiri, îl ui m îi maşinal pe Encolpius caro n ^ i u bea ve-eldetot felul deluciiiri, cei se păreau acum ni\ u le Iară noimă. Ln nit moment dat Encolpius îl privi îngrijorat. — Mi P e pare că, nu prea eşti în apele tale ! — Xu ! Xu face nimic ! Sînt puţin obosit ! Asta-i toi ! Taverna lăudată de Encolpius nu avea niaiic exliaordinar. Aceeaşi clienţi mirosind a vin, aceleaşi prost Umile, şi aceeaşi băieţi care îşi aşteptau cu febrilitate clientul, singuiul mijloc de a- şi umple burta goală, chiai şi acela-;! cîrciumai \iclean şi servil, care mai juca şi rolul de po-xenet. Pelronius tresări. în această ambianţă imundă, Cni-toi. a-ezat solitar la o masă, părea un Apolo coboiit din înăliimiîe cereşti. Clienţii de ambele sexe, aşezaţi în junii lui. îl priveau din cînd în cînd cu o uimire anWlccalB cu invidie, în mîna stingă strălucea un smarald. Yfi/jndu-î pe Pe tron i u s, uimit de i>rezenţa ^a înti-utt locul atH de deochiaî, se lidieă şi îl îmbrăţişa cu cald ui ă. — Iată ce am reuşit să t'ae ! zise Encolpius cu mîndiie. Ton i f privi iile se îndreaptară *pre ei. Castor izbucni în i îs. — Ticbuie să reounoso că mi-a împăită^il rlm tezau rul i^perienţei sale ! Deşi este mai tînăr ca mine. este un 'devjral macsliu ! Pelroniu» îţi privi văiul fjîiîS să-ji creadă oehiloi. — \i aerul unui prinţ ! — Sini un prinţ-! zise cu mîndiie. Prinţul iadului î Se aşe?ai3. Cîicîmmmil veni să-i întiel'e ce duir^c linoiiî ,.domincs'*. adăui>îiifl : — IVi^oana, caie ocupi masa cea mai mare (Io la te reasliă, ar i'i onorată si vi oleie o masl b o^ală. KMe un l)anc!H'i Hi^tins pe oaie îl cmiui-e pei^otial, — AStădală eu plîceie, iăspun--e Cantor /imbiml ^u e Ţoale elMai săplănnint vii t. un re ! i'iea bine, „domnuV ' eolpiu^ iâcu ctjn.iinda cu uri
în potida faptului ea era îmbr.luu cu "grija, a figurii salo plăcute şi a aiurii dezinvolte, im avea aerul distins al piicteniloi săi. Se simţea, sub act-astă scoarţă plină do fannec, ştrengarul roman, vioi, şmecher, maestru în şiretlicuri, pe scurt, un golan peticei. Faptul că doi Hneu nobili îl însoţeau, nu mira pe nimeni, în lumea condusă de legile hoţiloi aceste curizoitali nu prezintă nici un interes. — Arăţi toaite bine, Casloi ! zi-c IHronius cu plăcere, M â bucur că nu te-ai lăsat doboiît de nenorociri. Castor zîmbi arătîndu-si dinţii albi, — De o vreme am înţeles cîteva adevăruri, în pnniiu i'md că viaţa omului seamănă cu un joc cu zaruri, Cliiar dacă hazardul nu te ajută, îţi dă o altă şan^ă. E cam ace laşi lucru. Apoi am înţeles că huinuseţea este o valoare extrem de rară, deci care se poate schimba uşor în bani» Frumuseţea este ca un diamant printre cărbuni, Este ace eaşi compoziţieehimică. Scînteierea diamantului, o anumită duritate si îndeosebi raritatea lui îl [ac să fie dorit, foarte dorit. Mulţimile sînt alcătuite din cărbuni; care nu pre zintă alt interes decît că ard şi produc căldură. Bar ara Lă-tni un tîrnpit care ar arde un diamant ca să ^e încăl-^ zcască. Da, raritatea frumuseţii o face mai adorabilă, mai fascinantă decît aurul. Iar autul ^e aruncîl cu amîndousi mîinilc pentru cumpărarea fumm-elii. Loialitatea, prie tenia, devotamentul, recunoştinţa intră în eclipsă cînd la orizont apare frumuseţea. lai cînd o ai, de ce să nu pro* îiţi de ea? Este cel mai frumo- carton oferit de fenera muritorilor. îşi umplu paharul şi H b.lu cu înghiţituri mici. ca un cunoscător. — Că am devenit cinic? eMl.miA Casloi. S-ai putea î Dar nu este vina mea I Patronul aduse o friptură deîiuoaNÎ de căprioară. O atacară-cu poftă. — La recomandarea lui Encolpiu^, continuă Castor, mi-uui spălat tunica, părul, m-am ras cu grijă, m-am par fumat şi m-arn încălţat eu sandale roşii, noi. Encolpius vni-a făcut rost de parfum şi tle sandale. Trebuie să-i mnl* ţumesc. în timp ce mă aranjam, imftdfidea lecţii de con^ dsiită. Să arăt indiferenţă, dispreţ, înfumurare. Bine pre124

gătii? am Ieşit in For. Kra pentru prima oară cind îmi dădeam seama de frumuseţea mea şi vroiam să profil de această împrejurare. Aveam nevoie de bani ca să trăiesc, O litieră aurită) purtată de opt abisinieni, începu să mă urmărească. O mină finuţă, acoperită de bijuterii, ridică draperiile de mătase şi îa lumina zilei apăru o faţă diă-guţa care îmi zise timid \ — Frumosule străin, văd că mergem pe acelaşi drum ! Nu vrei să te conduc îa destinaţie î Invitaţia era clară. Litiera se opri şi, in timp ce abisi-nienii se uitau în gol, ca şi cum nimic tiu s-ar fi întâmplat, mă urcai în colivia aurita. Tînăra trase draperiile, în ciuda timidităţii sale, dorinţa îi dădu curajul să-mi desfacă pînza din junii şalelor şi să se lase în voia dezmierdărilor mele. !Ru era prea frumoasă, dar era tînără. După ce terminasem operaţia, mă privi fericită. Apoi luă o floare din părul său şi mi-o oferi. „Iată gajul dragostei mele. Nu vrei să ne mai întîlnimî" Eram uluit. Tuia mă păcălise sau poate că era una din matroanele acestea care caută aventuri sentimentale deoarece bărbaţii le sînt bătrîni gau Io neglijează. Am luat floarea şi m-am dat jos din litieiă Iară să-i răspund la solicitare. Prima mea încercare se terminase cu un eşec. bar acumulasem o experienţă preţioasă. Cînd a doua litieră mă acostă şi o mînă împodobită eu inele îmi făcu un semn discret să urc, mă, executai. Era o blondă fără strălucire, cu sînii şi şoldurile grele, îmbrăcată Sn mătase şi acoperită eu o mulţime de bijuterii, îi mîngîiai formele mai excitante şi, recunosc, îi admirai pietrele preţioase. Femeia înţelese aluzia. Pricepînd că n-ar putea să obţină nimic pe gratis din ceea ce îi ofeream, îmi dădu o brăţară de smaralde, pe care o făcui să alunece discret în centura mea. După nebuniile care o făcură să savureze plăcerile raiului si care mi-au permis să mă gîndcsc la problemele mele, îmi fixă o nouă întîlnire, pe care am acceptai-o. Acesta a fost începutul carierei mele de neguţător de frumuseţe. Mă culcam în dreapta şi în ^tînga. 'Cu cît partenerii — bărbaţi sau femei —erau mai în vîrstă, cu atît recompensele erau mai generoase. Petronius îl privi uluit. Vărul său, im Cotla, se pi ostil ua. O constatare care îl întrista. Castor îi ghici aîndurile 125

wm^^ — Un bărbat frumos dar sărac care se călătoreşte cu o femeie urită dar bogată, nu se prostituează ta te Eaee fericit, cu atît mai bine ! Dar eu nu pot să-nii permifc luxul să mă îndrăgostesc! De pe obraji îi dispăru brusc toată veselia. Trfi&ătti i'le Cetii i se făcură mai dure. — îmi folosesc frumuseţea ca pe o armă ! O armu cu o mare eficacitate ! Ştii cum o cheamă pe cea mai mare adm i i.itoure a. mea, pe care o sug fără nici un fel de scrupule! K4e o prostituată de mare lux, pe care o cheamă lîufinia ! Domitius Afer cheltuieşte o avere pentru femeia a^ta f pe caro o iubeşte la nebunie! Prin intermediul TînfimVi u iau banii pe care ni i-a furat. Cînd o sări aduc la sărăcie, am Ci-1 omor! Pi iui r-o asociaţie de idei Petrooius se gîndi la PI < a-ioi avea cel puţin consolarea că putea să vorbească despre tatăl său. în timp ce Postumus era un nume tabu. PeUoitins trebuia să, păstreze în adîncul sufletului snn acea-1 j, taină greu de ascuns, aproape neverosimilă. Kii putoa bă->i permită mîndria de a arăta descendenţa sn Du, deocamdată, vărul său ocupa locul central de po

M,MM

— Poliţia, Castor! Poliţia nu te deranjează? — Docarul meu trebuie cu siguranţă să exiMc în uiliivcUi pMiHci. şi aş pana cfi Sejanus, duşmanul declarat al h niliui mole, l-a citit cu plăcere. Un aristocrat care alunetl m noroiul piostitutiei ea SA trăiască. Dar Seja^i^ uu Ix1umc=te că duc vi.il.i asta ruşinoasă ca sa-rni ascund incul Căci frivolitatea mea nu este decît apaientă. LÎ > am reunit să cucei esc încă o curtezană de lux. Pe 126

Pompoma, metisa lui Sejanus. S-a îndrăgostii de mine, ca toate femeile pe care le cunosc. La rîudul meu, fac şi cu pe maiclc îndrăgostii. La spectacolele de 'teatru urmăream cu admiraţie arta mimilor şi i-am luat ca model. De la Pomponia -am aflat multe taine ale Iui Sejanus, O ascuîfc că^eînd zgomotos, ca 'şi cum m-ar plictisi. In realitate, înregistrez în memorie tot ce spune. Am aflat, de exemplu, că ea joacă rolul echivoc de paravan în relaţiile intime dintre Scjanus şi prinţesa Livilla, văduva lui Dumi& Pre-iVoiul ţinteşte departe, căci Drusus e4e fiul fmpfti.iliiUii Tibciiu, deci moştenitorul tronului. Petionius se înfiora. — Te joci cu focul ! — Xu sîntem decît nişte jucăiii ale destinului S — Şi proxenetul care te ura de moarte bănuind fă vrei bă i-o răpeşti pe Lais? Tastor făcu un gest ca şi cum ai fi vrut <^i hilfmiie o amintire care nu avea nici o importanţă. — A fost adunat de pe ios ! A dai peste unul moi \oimc decît el. Ai nvmt de ucigaşii plătiţi? Yiaţa m-a îmă|at c.1 există lucruri pe caro nici nu îo bănuiam <-"; e\Nă. Pctiouius zîmbi. — Viaţa sau Encolpius s1 — Asoyltns mi-a prezenta^ un gladiaioi vau un umdidat la meseria de gladiator, îmi aduc aminte foni t o \;ig de el. ~ Nu-1 eh mă cumva Hyllus ~' — N-aş putea să-ţi spun ! — Nu era unul poreclit Şam son ? ' TJ t-io — Acum mi-am adus aminte Petronius suspină. — Sărmanul Hyllua ! Encolpius d;"du pe gît o îngh titiuă de vin. — Nu-1 ])lîuge ! Ciştigă mai mult decît un meim de măcelai ! Faţa lui Pctionius se inhincfă. Ot Iu lui pilicau că aiuuc,! Hăcăn, — Am şi eu o stuc pentru tino, Ca^loi l I'oii s- n Ata şezi ta do^aiul lui Peţanus I Excelenţa sa yn< Iu (uî n mîna Cynthiei jentiu fiul &ău OcUmii:-) — A îndiăi'iiii ! — n u hiui ete - i că a 127

1

j Gîndurile Antoniei ^-au îndeplinit în zilele care au urmat. Petronius ob inii oficial titlul de lector al prinţesei şi cu acest prilej fu acceptat printre discipolii cui surilor colegiului lui Caligula. Profesorii, aleşi dintre cei eminenţi, le predau iilosofia. matematica, literatura greaca şi latină, îi învăţau limba ui elevat şi îi familiarizau cu arta retoricii, necesară viitorilor înalţi demnitari ai imperiului, între di&ci plinele care se studiau era şi sportul, care întărea muşchii §i vigoarea fizică, exerciţiile marţiale, cave se însuşeau temeinic, muzica şi desenul, care dezvoltă talentele artistice, ca M dansul, care face corpul mai elastic şi imprimă mişcărilor graţie şi eleganţă. . Aşa cum prevăzuse Antonia, Caligula se ataşă, repede de Petronius. Afecţiunea tînănilui prinţ pentru noul venit provocă invidia foştilor săi camarazi, toţi fii de patricieni su ţinători ai ui Oermanicus iar, după moartea acestuia, apărători ai Agrippinei, văduva sa. Momentele pe care le petrecea Petronius în mijlocul acestei familii neliniştite îî îmbogăţeau experienţa. Antonia, în pofida firavei constituţii 'fizice, conducea casa cu o mînă de fier. Autoritatea sa era acceptată chiar de Agrippina, cu firea sa voluntară, care ducea o viaţă destul de retrasă, în afară de copiii săi, arareori primea vizi-tele familiilor prietene. Pară îndoială că printre vizitatori aceştia pătrundeau şi spioni în solda lui Sejanus. Bătrîna doamnă bănuia că şi printre băieţii şi fetele care îi frecventau pe nepoţii săi se aflau delatori care îşi făceau primii pa^i în această meserie aducătoare de cîştig dar primejdioasă. Trădarea devenea monedă curentă în Eîoraa imperială. în ambianţa celor care gravitau m jurul Antoniei şi a familiei sale se intra în contact diiect cu manevrele tenebroase, cu intrigile şi cu minciunile. Cum poţi să deosebeşti oamenii cinstiţi de trădători? Soluţia este simplă. Să n-ai încredere în nimeni, să etalezi o faţă Hirizătoaie şi o sinceritate naivă. Bar sub aspectul acosta nevinovat se minte. în acest domeniu Caligula n ofcica 'ui Petioniu> cea mai bună lecţie. Prinţul seataşasede riuul său prieten fiindcă sLnţea că găsea în el o imite din fiinţa sa, mai puţin \ ur-tea sa diabolică pe care i-o atribuiau cei din familia ba. 28

r-mifhlenie fa voi i l ului său, dar ceea ce îi ieşea din ini -i i nu rli'păşoa niciodată cădi ui obişnuit, îi vorbea de auH'iunlo eu tino ii schm, fete.hau băieţi, de ralinamen-telo care îi I0.ee.iu plăceio, do farsele şi capriciile &ale. Par nioiod.if.l un vorbea de politică, Intr-o VĂ Pctronius ii văzu pe prinţ că merge, abia păs-t i î î u l u - M eehiliUul, pe balustrada unei terase vaste care dădea spre Avciitimim. deasupra unei rîpe adinei de vreo do ui zeci de met si . O c.ldere 1-ar fi făcut pulbere. Vă/îndu-1 pe Petronius începu să rîdă continumdu-şi bra\ u i a. — Culigula, zadăreşti moflilea ! strigă Fetronius înver zi ud u- se ile fiică. -. — \hl obl^nuie^c să merg pe marginea prapastiei! K-4c foaite mstiucih ! v^i iţi continuii drumul, sub ochii spectatorului său uluit, pÎJtfi la capătul balustradei, apoi sări cu agilitate pe (eia-ă. — Ai trecut prinlr-o mare primejdie! fcise Petronius înfiorat. BaluMiada ecite alanecoafeă,! Puteai să cazi în fundul pi apatiei! C'aliguLi îl bă t ii pe umăr. — Ce interpelare s-ar fi dat dacă aş fi căzut, avîndu-te numai pe line ca mart oi ? Duşmanii tai ar fi ţesut pe tema asta o ciimă politică ! Dar acum linişteşte-te ! Primejdia a trecut ! La lecţiile de echitate Calignla făcea imprudenţe gratuite siîiind peste bariere înalte şil>ravînd în faţa celor mai nuanţe obstacole. In lungile snle pUmbăii îl lua totdeauna şi pe Petro-nius. — U'lius LepiduSj Othon, Calus şi "CurîoB sînt invidioM pe tine, îi zise întt-o zi Caligula referindu-se lacolegii săi. Sin t invidioşi pe tine fiindcă eşti un artist şi to pasio nează artele, cum mă paJofK&ză şî pe mine. Pe cînd ei sînt nişte iguoiaitţi. Petronius înţelese că prinţul vroia să semene zîzania şi ciuta M evite nada. TVu i-a trebuit prea mulfc să etea în familia lui Germanicus ca să-§i însuşească meseria unui curtean pcifcct. 129 » - B. aot

— Au simţit că te iubesc mai mult deeit ci şi ea îmi Smpărtâşeşti afecţiunea l Şi ca in-am ataşat t rup şi suflet de casa Germanicua l Pe Pollus, asta U exasperează, dragul meu Caligula l îi înţeleg l zise Petronius cu indulgenţă, Se vorbea de familia lui Germanicus, de casa lui Ger: manieus, de înţelepciunea şi vitejia lui Germanieus ca şt cum acesta ar fi viu. Antonia şi Agripiua întreţineau şi cultivau mitul acesta. în acest microcosmos format din oameni cu caractere atît de diferite Petronins învaţă să disece firea omenească, să modeleze personaje noi pentru a da viată viitoarelor lucrări literare, înţelesese că fiinţele oncnoşti rfnlmultmal vii,.mai colorate, decît eroii fictivi. îşi studia colegii. Lepidus îi făcea o curie asiduă luliel Livilla cu intenţia de a pătrunde, prin ea, în elanul familiei Germanieus. Căsătoria cu una din fetele acestea ar fi însemnat pentru el o ascensiune socială strălucitoare, Pătrunderea în familia imperială prezenta nseuri dar şi avantajele eîntăreau greu ta balanţă, îl seducea ideea că ar deveni rudă eu împăratul. Ca să ajungă aici era gata să, accepte orice compromis. Petronrtîs fu martorul unej scene care, în ciuda incongruenţei sale, nu~l Cuprinse peste măsură. Era cu Caligula şi colegii în „palestra'1 amenajată în mijlocul unei grădini tropicale, lingă serele vilei. Toţi, dezbrăcaţi la piele, făceau exerciţii de gimnahtieă, foarte apreciate de tînărul prinţ. „Palestra", modă sportivă adusă din Grecia, aţiţa mînia patricienilor tradiţionalişti şi conservatori care con-damnan introducerea de moravuri ruşinoase, deoarece on'ciunea îi încuraja pe băieţi la desfilu. ,,Palestra" era n-mată dintr-nn teren de jocuri, un stadoin şi o clădire înaltă în care erau vestiare, duşuri; bazine de înot şi băi eu aburi. Caligula şi colegii săi, încălziţi de efort, se aruncară într-un bazin cu apă caldă, apoi trecură sub duşuri. Aici Petronîns asistă la o scenă pe care n-o va u:ta aşa de repede. în timp ce apa curgea în şiroaie peste ei, Caligula se apropie de Lepidus şi, fără Jenă) îi acoperi corpul cu corpul sătt. Uupă mişcările lor ritmice Petronitts înţelese despre CĂ

t

130

era vorba, cu atît mai mult eu cit ceilalţi băieţi aplaudau isprava prinţului, pe ca.ro o imitau mirul. — Petronius, striga Oaligula, ai să Ic obişnuieşti sil savurezi plăcerile noastre! A facj po ruşinosul este cel "puţin ridicol! Ani să te iuiţiez personal în ritualul nostru ! Astfel legăturile noastre de prietenie se vor -trînge şi mai mult î Adu-ţi aminte de Aliilc şi Patroelc, de Haimodios şi Aiistogiton, de Antileon si Hipparireos ! Bineînţeles, împreunarea îi onorează numai pe oamenii liberi. Sclavii, chiar dacă ne of ei a din cînd în cinci momente de volup tate, nu sint dect nişte obiecte, Nu ne îndrăgostim de vinul * de Falerna pe care îl bem nmnai pentru că ne race plăcere [ — Adu-ţi aminte de Toba şi de batalionul t,aciu ! zise Lei us. — De Leuctreus şi de Chprone* î adăugă Casius. — Dragostea dinţi e luptători garantează eroismul, spunea Phaidimos ! zise pe un ton de o solemnitate co mică Curion. — Trebuie să recunoaştem tăia să mai stăm pe gîn (luri contribuţia considerabilă a culturii gieceşti ! sublinie Caligula adaplîndu-se tonului fals sciios al lui Curion, Dar Petronius nu era la capătul surprizelor. Părăsi vila înainte de a se îuf-ern. O luă pe aleea ce ducea ppre poarta cea mare cînd dintr-nn boschet de lauri ieşi o mî-nuţă albă şi delicată, care îl apucă şi îl trase în spatele perdelei de verdeaţă. Petronius se lăsă dus crezind că este vorba de o glumă. îa faţa sa se ridică tînăra lulia Livil'a cu nu zîmbet , straniii pe buzele perfect desenate. Degetele ei îl pipăiau dovedind experienţă. — Dezbracă-te repede! îl incita sora lui Caligula^ N-avem chiar toată noaptea înaintea noastră ! Neliniştită de pasivitatea lui Pctronîus, care nu ştia cum să reacţioneze, luiia Lirilla îi desfăcu pînza din jaful coapselor, îl dezbrăca şi îl trase pe covorul de iarbă. — Repede ! Repede l şoptea Mia Livilla. lîepcde l împreunarea se consumă repede. Fata nu e la prima sa experienţă, îşi zise Petronins, eînd lulia Livilla se ridică si se acoperi .cu o tunică simplă şi lângă, care îi ajungea pînăla glezne. Apoi lulia Livilla îi făcu im semn cu degetele că îl sărută şi dispăiu.

m

Petronius, tulburat, îşi aranja vesmintele, ieşi prudent din boschet şi, după ce se convinse că, nimeni nu i-a vtet, se îndrepta, cu inima strînsăj spre poartă. Fu salutat de gărzi ca deobicei şi, uşurat, cobori pe strada în pantă, După cele întîmplate Petronius se întrebă, daca Lepi-dus muşcase deja din mărul oprit, în tot cazul statornicia luliei Livilla era foarte discutabilă,. Rar ambianţa din vilă, se dovedea tot mai agreabilă. Fluievînd un eîntee la modă, îşi continuă drumul. în schimb atmosfera din casa lui Niger nu era chiar aşa de bună. lunius şi Domitia acceptaseră fără prea mult entuziasm faptul că Antonia îl luase pe Petronius în casa sa. Sentimentele lor, amestecate, la început, se întunecau cu fiecare zi. Cynthia începuse s-o urască pe bătrîna prinţesă deoarece îi răpise fratele. Domitia considera că Petronius nu eva încă destul de copt ca să se elibereze de legăturile cu familia !ji să dea la o parte autoritatea paternă. Se temea că influenţa sa asupra lui Petronius va slăbi şi că va-creşte influenţa Antoniei. Intuiţia sa o avertiza că Petronius alunecă pe o pantă periculoasă. Caracterul lui. atîfc de deschis înainte, suferise o schimbare care o nemulţumea. Seara, eînd se întorcea acasă, se închidea într-uii mutism care o irita. Adesea termina „cena" fără să schimbe un cuvînt eu păr rinţii săi. Yibius îl trata ca pe un străin. Doar Cynthia mai reuşea să-i mai descreţească fruntea eu glumele sale. Chiar dacă Petronius căuta Bă arate aceeaşi bună creştere, politeţe şi respect faţ& de mama sa> Domitia avea senzaţia că sub această aparenţă răceala sa se accentua. Din cînd în cînd Domitia surprindea cum o privea Petronius pe furiş, de parcă ar fi studiat-o. Atitudinea aceasta o intriga şi o întrista. Ştia că adolescenţa este o fază ingrată din viaţa unei fiinţe omeneşti în plină transformare şi că este firesc ca această epocă să aducă unele conflicte între părinţi şi progeniturile lor. Domitia încerca Bă spargă ghiaţa, să restabilească vechile relaţii de afecţiune şi încredere, dar nu reuşea. De asemenea şi luniua remarcase comiportarea enigmatică a lui Petronîue. Dar, mai simpHst decît eotia ea, atribuia toate acestea tulburărilor datorate trezirii

232

ţ.unlor sexuale, Totuşi această, metamorfoză schimbase Relaţiile dintre ei, ceea ce îl pnnea pe gînduri. Niciodată., Insfî, nu i-ar fi putut (rece prin cap că fiul său cunoştea un adevăr de care el nu *uoa habar. Un adevăr care, daci fer fi fost cunoscut, ar fi ruinat armonia unei perechi respectabile, caro unea două fnmihi bogate şi ilustie, fără fca dragostea să fa jucat nenn rol «iai important. După tiadiţie, la baza căsătoriei erau interesele comune. Dragostea nti-şj are locul în gineceu, ne învaţă Platon. Iar Conservatorii sutţin cu convingere ea prostituatele oferă plăcerea carnală, curtezanele rafinate îi distrează pe bogătaşii care iubesc \iata iar soţiile asigura descendenţa legitimă şi conduc căminul. Dragostea este un capriciu trecător, efemer, permis îndeosebi tinerilor. Fenomenele legate de creşterea fiului său mai mic, chiar dacă îl tulburau pe lunms erau eclipsate de probleme mult mai grave. Cu capul greu de gînduri, mînca taciturn, imi-tîndu-1, fără să vrea, pe Petronins, ceea ce făcea ca masa să fie înfioiător de monotonă. Vibiua, prin natura sa, ml era un expan^n. Introvertit, îşi concentra tot interesul asupra persoanei eăle, cai e devenea pentiu el centrul universului. Dar preocupările sale erau departe de a atinge spaţiul vast pe care numai meditaţiile filosofilor le parcurgeau ca nişte stele căzătoare. lunius se apăra cu greu de o temere tainică. Dup& căderea lui C'otta, în pofida semnelor de bunăvoinţă arâ-tate de împărat şi de simpatia pe care i-o arăta Sejanus. simţea instinctiv că ceva nu merge. SX fi fost un delatoî pe urmele sale ? Să i se atribuie planuri de răzbunare ? Conspiraţii politice f Era tracasat de insistenţele prefectului de a-şi căsători fiul cu Cynthia. Dar în ciuda prudenţei sale care mergea pînft la laşitate, nu concepea o mezalianţă între aristocraţii Niger şi familia lui Sejanus, nişte parveniţi cară miroseau încă a sudoare de plebei. Pe de altă parte procesele de lese-majest^, care se înmulţeau, fl făceau să aibă, noaptea numai coşmaruri. Şi. de parcă grijile pe care i le provoca Petronius nu ar fi fose destule, Vibius se arăta tot mai recalcitrant refuzînd căsătoria cu Chloe AHlius. Vitiius, docilul Vibius, care n-» îndrăznit niciodată să se opună dorinţelor tatălui sat!, 139

amîna „sine die" ceremonia matrimonială. Bălrînul Atilius se arăta tot mai iritat, într-o zi îi puse la Senat o întrebai© stinjenitoaie, daca nu vrea să anuleze logodna lui Yibius cu Cliloe, Altfel cum s-ar explica toate amînările astea. : lunius a pretextat că trebuie să se liniştească puţin apele tulburi după arestarea şi condamnarea lui Cotta. — Dar nu sînfc morţi, după eîte ştiu î replică Aiilius. — Situaţia lor este mai proastă deeît moartea! Atilius admise ultimul argument. Apoi adăugă i ~ Am aflat că nepotul tău,'Castor, duce o viaţă desfrinată la Roma. Că s-a înhăitat cu vagabonzii şi tilhaiii î Cuvintele lui Atilius răniră amorul propriu al lui lunis, — Nu răspund de faptele lui! Mai bine Ic-ai cere soco teala acelora care 1-au făcut să ajungă acolo ! Apoi zvonu rile, adevărate sau mincinoase, zboară în toate părţile'l Asta-i raţiunea lor de a fi ! Atilius înţelese că depăşise măsura. — Departe de mine de a-ţi face reproşuri cu piiviie la Castor ! Apoi cîte nu spune gura lumii î ! Discuţia se termină în coadă de peşte. Citeva zile mai tîrziu Ascyltus observă în faţa unei „insule" prezentabile din Velabru, restaurate după inundaţii, o litieră închisă, acoperită cu o piele de culoare neutră şi escortată de patru uriaşi nubieni. yici litiera, nici sclavii, nu purtau monograme. Această discreţie îl făcu pe Ascyltus să-şi ciulească urechile ahtiate totdeauna după afaceri grase. Se adăpo&ti după o vitrină cu oale din lut şi se pregăti pentru o lungă aşteptare. Adulterele descoperite la momentul oportun, aduceau adesea beneficii gratie. Şi Ascyltus, în ciuda tinereţii sale, avea o bogată experienţă in anumite domenii^ lunius Niger, cu toga aruncată neglijent peste umăr, ie^i din casă, se uită în jur, apoi ui că în litieră care pomi imediat. Tunius nu uită să tragă draperiile. Ascyltus îşi freca mîinile. Acum trebuia să iasă o matroană sau o tînărU. patriciană, s;1 se urce într-unul din palanchinele ce stăteau pe marginea trotuarului ş\ să se piardă apoi în mulţime. Atent, va şti să meargă pe -uimele ei ca s&-i descopere adresa. 134

Bar fu profund decepţionat eind în pragul apăru Ennia Nacvius, îmbrăcată în ce avea mai frumos, J'iica umilului Tuscus Naeviuă se amestecă în valul de trecători care sse scurgea spre Subura. AscyHns îşi puse substanţa cenuşie la numea. 5ii ao punea problema să-1 şantajeze pe lunius S"iger. Ar fi riscat să primească o lovitură de pumnal în spate înlr-un$ din nopţile fără lună. Iar pe Ennia o cunoştea, fiindcă amîndoi făceau parte din clientela lui Niger, Petronius aranjase ou sclavii contabili să le dea în fiecare zi o mică ^umă de bani. Era tentat ă renunţe la afacerea asta deoarece i se părea prea complicată. Dar cum era un spirit inventiv, îşi zise că fiecare început trebuie să aibă şi un sfîrşit. Şi că o combinaţie bine rumegată poate să aducă rezultate sumătoare. A^a c3} iurişindu-se, o urmă pe Eania pînă la „insula" ei şi, cînd aceasta deschise uşa locuinţei; alunecă ÎB vestibul apărînd lîngă ea. Interiorul mirosea a liîeî rînced, sudoare, vin prost şi aer închis. Enuia îl repezi fmiof^ă. —Ce vrei ? —Mi-am zi^ c,t pijtî cusută cu aur şi te-am însoţii ca să te apăr de hoţi! —Mulţumesc! Par acum du-te I Trebuie să pregă tesc masa! Âscyltus o îmbrăţişa. —Eşti nebun ? sări Ennia. —2îu deranjez pe nimeni î Tatăl tău sforăie ca un rinocer fericit I Se umflă de vin Ca un burduf în fiecare ai de cînd lunias îfiger î-a devedit ginere î Dintr-o căsă torie morganatică ! —Delirezi î —Mă i că-ta doajme în pat înţepenită de durerile de genunchi! Ennia trecu în bucă tăi ie. — întinde-c ', Acum trebuie să vină copiii! Luă o cratiţă şi o umplu cu apă ca să pregătească mămăliga. Apoi turnă în cratiţă o cantitate mare de mălai, AscyltUii sa uifca în jur cu curiozitate. — Bucătăria e plină cu de toate l E generos prietenul tău I E adevărat, nici nu-i lipsesc banii l _

Tn timp ce Ennia amesteca mămăliga, se apropie de ea, îi scoase fusta, se dezbrăcă la rîndul său şi, fără să ţină seama de împotrivirea tăcută a fetei, care nu vroia să-şi trezească tatăl, se înfipse repede în ea. — De ce faci atîtea fasoane? o întrebă pe un ton iro nic după, ce îşi termină treaba. — Pleacă de aici! îi zise cu o voce joasă. Pleacă ! în ciuda aerului său scandalizat, recunoscu în forul său interior că violul lui Ascyltus îi făcuse plăcere după asalturile amoroase istovitoare şi uneori penibile ale lui ÎN i ger. — Plec ! zise Ascyltus legîndu-şi pînza din jurul coap selor. Fii atenta, dacă ai nevoie de cîţiva clienţi bogaţi, eare plătesc scump, foarte scump, n-aî decît sil-mi faci un semn ! "* — Dacă te-ar auzi luiiius ... — Nimeni n-o să-i spună! Dar ţie ţi-ar stiica citeva zeci de mii de sesterţi în plus? Iţi ofer şansa nesperată să te acoperi cu bijuterii de aur ! Bineînţeles că n-ai să uiţi de micul men comision ! în bani şi . . . în natură ... Poţi să mă găseşti aproape în fiecare zi, pe la piînz, la Symaque ! Are o tavernă sub porticulilc de la Circul cel Mare ! Ennia îşi acoperi picioarele cu fusta şi î^i continua treaba. — Pleacă! Pleacă cît mai repede că ţip! — Pun pariu că n-ai sa ţipi! Şi că ai să mă cauţi l Ai să-1 cunoşti, piin mine, pe un om care ar putea să facă din tine regina lîomei ! Vrei sau nu vrei l E treaba ta ! La revedere l Pe Irotoarul de peste drum de „insula" locuită de XAe1. ins aştepta nemişcat Vibius Niger privind la ferestre. Oamenii treceau pe lîngă el, agitaţia anima strada, dar pentru el nu exista decît Ennia de sub acoperişul acestei case. Toate gîndurile i se îndreptau spre fata asta, care exercita asnpra sa o atracţie magnetică, îl exaspera imposibilitatea de a găsi o soluţie viabilă care să învingă concurenţa tatălui său. îi ura pe toţi oamenii ale căi or dorinţe i se păreau îndeplinite, îl ura pe tatăl său, rivalul care sa bucura de dragostea Enniei, îşi ura mama, caie 136

accepta cu resemnare şi aproape cu indiferenţă nebuniile soţului o ura pe Cynthia, care îl evita spoliată de mina sa posomorită, dramatică, îl ura pe Petronius care, în pofida vîrstei sale tineie, îi eia superior în toate domeniile. O nra şi pe Chloo, viitoarea sa nevastă, fără să fie în stare să spună : „Ajunge ! Căsătoria asta, pe caic o destest, nu va avea loc niciodată l" Xu avea puterea să ia o ho-tărîre fermă. Şovăielile, teama de a se lansa în luptă, îi erau cei mai taii du şam ni. Se zice că trebuie să te fereşti de berbecii înfuriaţi. Această expresie i s-ar fi putut aplica şi lui Vibius. Cynthia era cea mai afectat ă de schimbările din obiceiurile şi comportarea fiatelui său. Acesta pleca în zori şi în graba sa uita să mai întredeschidă uşa ca s-o privească dormind, înainte era un ritual, împingea uşor canatul uşii şi o contempla. Cynthia nu dormea, doar se prefăcea că rătăceşte prin ~\alea adîucă a zeului Somnus unde apele liniştite ale Lethei, rîul uitării, abia murmură incitîndu -i pe muritori la vise. Cynthia ţinea ochii închişi şi respira dulce, deoarece ştia că cea mai mare plăcere a fratelui său era s-o admire în tăcere şi apoi să se retragă în viiful degetelor. într-o dimineaţă se ridică brusc şi începu să rida ca o nebună văzînd surprinderea de pe faţa lui Felronius. — Ce cauţi în camera mea? îl întrebă scuturindu-şi capul frumos încoronat cu şuviţe de aur. Petronius i se destăinui : — Cînd te văd abia luminată de zori sînt sigui ca zeiţa Fortuna şi geniul meu te vor proteja toată ziua şi că tot co vei atinge se va preface în f lori de crin. Dar acum păi ea c,î această epocă nu se va rnai Intoaice hiciodată. Cynthia era dezolată că nu mai vedea în fiecare dimineaţă, cu coada ochiului, faţa tadioa^ă a fiatelui său. Şi apoi nu se putea obişnui cu absenţa lai de dimineaţa pînă seară. Nu simţea nici o emoţie în faţa băieţilor de vîiHa ?n, fie ei frumoşi ca Adonis. Tinerii care frecventau casa lui îftger si care îi făceau cui te o lăsau indiferentă. într-o seară Petronius întîrzie la Palatin peste ora de tatăl său. lunius porunci sclavilor să Fer -

137

r

yeasc.l ..eena" fără să mai aştepte sosirea lui Petronîus* Vroia &K-1 pedepsească pentru lipsa de respect datorat părinţilor, Domitia ar fi yrnt sa intervină în favoarea b&* fătului, dar se abţinu, Yibius jubila, în sfîrşit, tatăl său se hotărîse sS impună disciplina. Cinară fără. ca Cynthia să se atingă de'mîncare. — Eşti bolnavă? o întrebă aspru limita. — Nu ! Dar prefer sa-1 aştept î Ya fi întristat să ma niace singur ! funina ripostă ! — Xu oîntem intr-o taverml din, Subura unde clU j enţii ^e duc la orice oră ! — La^-o, clacă vrea să-1 aştepte l interveni Domitia* — rynthia şi vagabondul de frate-său au tupeul s| comande în cas'a mea ! ţipă stăpînul casei roşu de mînie^ Dacă vine tîmu n-are decît să ke culce cu burta goală l — IIai. lunius, mi mai face o tragedie dintr-un fleac î Cu siguranţă că Petronius a fu?t reţinut la Palatin, zise incercînd să-1 liniştească. — Reţinut? ! strigă Innlu-» zeflemitor, "Se joacă toată ziua cu Caligula şi cu banda lui de haimanale l Yibius U aproba aplecîndn-^i capul cu obrajii pătaţi de acnee, Domitia îşi apostrofă soţul cu o voce joasă : — Cum îndrăzneşti să spui despre Caligula că e o haimana ? Ku te temi de urmările acestei imprudenţe? — Sclavii nu au dreptul să depună mărturie ! Apoi siut sigur că Sejanus n-ar zice nimic de asta! — Ai băut prea mult î îl admonesta Domitia. Ai lace mai bine să te duci să te culci, ca să nu mai spui lucruri pe care ai putea sa- le regreţi. lunius bîigui ceva greu de înţeles apoi ieşi turios, urmat ostentativ de Yibius. Domitia îi spuse majordomului i — Lycurgj să serveşti „cena" cînd vine stăpînul Pe tronius t Fiica mea îi va ţine compania l Păstrează înfo carea caldă l Apoi ,se întoarse spre Cyntliia : — Sper că n-ai aă-1 aştepţi pînă la miezul nopţii ! TieI»UÎP *ft -recunoşti că a^a ceva nu s-a- mai întîmplat ! Un 138

l băiat de cincisprezece ani să vina a^a de tîr/.iu amsii* ! i Străzile sînt primejdioase după oădereit nopţii Kiiniiletl |TOP pedepsi. ! — Fiecare om are geniul său bun caic veghează uMipia. lui, mamă! Dacă Petronius a fost reţinut la Palatin mai mult ca de obicei, o escortă îl va apăra do răufăcători. Argumentul avea greutate şi o convinse pe Domîfia, — Bine, u-ai decît să iaci cum crezi ! Dai te sfătuiesc Să nu exagerezi ! Cunoşti susceptibilităţile tatălui tău ! Domitia ieşi. - Cynthia rămase singură în ,,(rielimmn r . în liinji ee sclavii duceau farfuriile murdaie f mixjuidomul arau.];"! o masă pentru două persoane. Conştiincios, o împodobi din nou, înlocui florile veştejite cu ghiilande de trandafiri proaspăt aduşi şi ajtrinse din nou căniile cu arome, fa ie se stinseră. Prin uşa care se deschidea spre grădină pătiui'dcn susurul fîntînilor arteziene. Un x rînt uşoi adneca pai fumul florilor abia mişcînd draperiile dJn pîn/ă de India ţesute cu aur si cutele tuneii lungi de mătuşe albă a rjulliiei. Cyutliia se apropie de uşă si prhi cerul înstelat. Poarele se culcase în spatele orizontului nifH'ginit de colinde Cviriualuîui si de Capi toii u. A n 1*0:1 î-cîfţîitnl caiolor taie aveau voie să circule numai în [impui nopţii, zgomotul roţilor şi strigătele căriiiaşiloi ată -cot' mai mult în evidenţă frumuseţea eoipnlui său O tură brodviLă din argint îi MiMigen i ; 'l i . i fiunlnulă. Trecu o oră . . încă uiui , ^i îrcă una -, Romanii considerau ea oi eh» de noapte d m eu/.fi ma puţin decît cele îile zilei. Dai, nelmiud Cearnă dtHhîa, tiaipul «e scurgea după legile s.ile. Un tutiet depăitat făcu să \ ibie/e ,u moşiera. Kiibrtcle BHşiiu cei ui deasupra Trunstibciiuului. în faţu intunii in vilă senin riMpul linciîial
cltuiuin". Cînd miră m sala cu coloane corintice, Gynthia se mioape spre ci. Ochii îi străluceau ca nişte stele lumi-tiînda-i obrajii. Era frumoasa, O frumuseţe calma, caldă, luminoasa. Petronin?- o privi fermecat de prezenţa ei la o orii alit de Ui zio. ATU biusc impieta că &e află în faţa propriei sale ima-giat îmbrăcate iaîr-o tunică lungă cu pliuri mătăsoase. T^u eia pentm piima oară cînd îl frapa această, iluzie, Dimineaţa, cînd îşi făcea toaleta în faţa oglinzii, avea im-pie^ia că se aflîî în faţa figniii Cynthiei. Adolescenţa, la, începui mile salo, încă nu-i maturizase trăsăturile bărbăteşti. Era victimă a unei erori de apropiere? Doar luciditatea îl făcea să respingă această iluzie. Cei doi fiaţi se piiviiă fericiţi, fără să-şi spună un cuvînt ea Alcyon şi Oyx, ca Orfeu şi Euridice, ca Pygmalion şi Galatea . - . Aceşti îndrăgostiţi din timpurile eroice aveau propiia lor personalitate si numai hazardul îi reunise. în timp ce ci doi, Petronius şi Cyuthia, aveau aceeaşi rădăcină şi căutau instinctiv să se reunească. Tunica lungă-a Cvutniei şi tunica scurtă a lui Petronius nu făceau deci t să sublinieze insignifianţa aceea ce ar fi trebuit să-i des-paită. — Tineiii stupim doresc <:a „cena" să le fie servită f întrebă majordomul ce apăruse în pragul uşi i. Gemenii îşi icdobţndirî tulburaţi identitatea. Pentru o clipa chiar şi majordomul îi confundase. Cum Cynthia-era încă foarte tînăui şi sînh abia i se formau, oricine se putea înşela uşor. 7- Poţi s-o ser^eşt^ I Lycurg ! zise Petronius. Majordomul respiiă uşurat. Din vocea stăpmului bău -•c vedea că era băi bat. Gemenii abia gu^ta^cră din numeroasele feluri de mîn-care seivile cu indifeienţă de sclavi. Nu puteau să-şi ia ochii unul de la celălalt. Apoi sclavii aduseră piăjiturile, dar se părea că tineiii Un stăpîni uitaseră do ei. Lycurg aştepta răbdător ordinele, care nu mai veneau. lTmplu cupele de viu de i<',Uerna, de care, însă, nimeni nu se Atinse. Părea că timpul e nenOriţinit. Majordomii! hil(»l6.-« că prezenţa sa $1 a sclavilor eia ni tii.l ţi porunci i 140

— Luaţi tot ce e pe masă ! Lăsaţi numai >inul 3 Citeva clipe mai tîrziu majordomul si sclavii ieşiră. Cerul Komei era incendiat de fulgere. Tunetele bubuiau aproape fără încetare. Fulgerele cădeau pe undeva foart| aproape de vilă. Furtuna se dezlănţuia tot mai puternic Dar pentru Petronius şl Cyntîiia timpul, forţele naturii, nu inai existau, Se priveau fără să-şi spună un cuvîut, c!a| limbajul acesta mut le ajungea să se înţeleagă, în mărun* taiele mamei lor au fost uniţi. Ieşiţi la lumina zilei, viaţa îi despărţise, în clipa aceea avută revelaţia cil natura vrea să-î reunească. Ceea ce la început li se părea tulbure do-bîndea acum limpezimea apei de izvor. Se culcaseră pe canapeaua de lîngă masă unul lingă celălalt. Simţeau mirosul îmbătător al părului, al respiraţiei, al trupurilor lor, care era unul şi acelaşi. Petronius întinse mîna spre Cyntliia şi ea schiţa acelaşi gest, ea şi cum s-ar fi privit *ntr-o oglindă. Petronius îi atinse umărul, braţul, coapsa, pieptul ţi Cyntliia îi repeta mişcările. Trupurile li se apropiară ca să recreeze coeziunea, omogenitatea lor. Nu urmau deci t impusurile naturii lor. Furtuna \uia dezlănţuită. Fulgerele se încrucişau ea nişte săbii mîmiite de uriaşi, rafalele de vînt pătrundeau în „trîclinium". Candelabiele se stinseră, torţele fură răsturnate. Yîntul puternic smulse drapciiiîa şi tunicile celor doi fraţi, care nu mai erau deeît unul. Ciclul descins de naşterea lor se închidea. în zori, o d mineaţă senină şi liniştită, înainte de a pleca la Palatium, Petronius, îmbrăcat cu toată grija, întredeschise fericit uşa camerei Cvntnei, care nu mai dormea. Cu părul răsfirat pe pernă, umerii goi, sinii descoperiţi, Cynthia îşi întinse braţele spre fratele său. Petronius se amncă spre ea şi o acoperi cu sărutări. Mîiiiil© Si mîngîiau formele senzuale ale CynthieL Cynthia îl fm-obrăţişă api îi şopti t 141

— Acum tlu-le î 8ă nu te găsească cineva aici '.Pleacă repede ! Isc mai vedem t PeUonius o mai Miîn^c U piept o dată şi ieşi apioapo r ui fucă.

VIII la P.iîalin. în tăia \ilei Antoniei, Petromus 'fu nnpriiis găsind grilajele încliise. Un ofiţer, pe care ini-1 mai văzuse niciodată, ie^i clin pavilionul gărzii ţi îl mlicbă, ce doreşte, Pctioniusoşi declină identitatea j şi calitatea sa de lectoi al prinţesei Antonia. Ofiţerul scoase] din bu/imar o lUtă, o veiificu ^i ii găsi numele, îl salută! şi ii ^pme ea, poate ^ă intre. Giadina, do obicei plina de lume, era pustie. Doar t'intînile aiteziene mai dădeau -puţină viaţă peisajului. Pefronm-. intiă în vila tăcută. Trecu prin galeria cea mai e ş icon-tată cu uimire absenţa vizitatorilor şi a numeroşilor clienţi care la oi a asta se îmbulzeau ca să-şi primească tainul zilnic. O populau doar statuile zeilor greci şi ro-Simini, Pa^ii tînărului răsunau pe dalele de marmură. Aproape de piedestalul unei statui a lui Apollo o văzu venind zim-bitoare pe îulia Livilla. Graba acestei fete devine piimej-dioa^a. se gUidi Petronius. Manevrele ei de a se apropia i întăriră bănuielile, Iar în vila aeeastaj unde toată lumea se ^uspectcazu. nu trebuia să tulbure apele. Vuia îl apucă de braţ şi îi opri. — Vino l Vreau sa- ţi vorbesc l şopti îulia Livilla. "Intră, în camera asta! adăugă arătîndu-i o uşă. retroiuiw simţi cum i fee face părul măciucă. Hu vroia să repete experienţa care se terminase cu o împreunare aproape fot ţaţă şi £M plăcere.

— Nu pot! Mă aşteaptă bunica ia ! Şi aşa am întîrziat! — Eşti încăpăţînat ca un ea tir l suspină fata. Tocmai ca vroiam să-ţi vorbesc de bunica. Sa fii ateut că este foarte tulburată! — Poţi să-mi spui şi aici ! insista Pelronius. De ce să intrăm în camera asta? — Bine ! Aseară, Jupă ce ai plecat, 1-a descoperii pe Caligula că se culcă cu Dmssilla I Bunica i-a zis că este un monstru incestuos folosind şi alte epitete de genul acesta şi 1-a închis în camera lui. Drussilla a fost închisă m ca mera ei. Petronius simţi cum îi Irenmră picioarele. Se spiijim de soclul unei statui. — Dar furtuna o să tivaeă repede. Cine este în stare să împiedice nebuniile fratelui nieu? Apoi bunica va caută să, înăbuşe afacerea, care s-ar putea să ne aducă maţi ne cazuri. Sejanus ar fi fericit să găsească un nou motiv ea să ne denigreze în faţa Iui Tiberiu. Şi chiar să ne inf eutoze un proces. La ce ue-ai folosi ? Fata DC uită îngrijorată în jur, apoi continua — Eu ştiam demult că se culcă eu ea. Petronius «lehluşi în vocea ei o nuanţă de gelozie pioBt mascată, „în ce viespar m-am băgat?" se gîndi ppeiiat. — Această afacere) inşii, a fost eclipsată de una şi mai gravă. Un individ necunoscut a pătruns în vilă si a înm 1eat să-1 în'unghie pe ^ero Cezar. Intrase în camei* în care fratele meu doimea eu nevastă-sa. B o minune t ] ă Nero Cezar a reuşit să scape. Cum era beznă în intrusul a răsturnat im vas egiptean aşezat pe o Kero Cezar s-a trezit şi, cu o sabie pe care o ţine totdeauna la îndemînă, i-a sfîrtecat burta ucigaşului, cart» toomai u-diea pumnalul să-1 înjunghie. Petron us remarcă ordinea adoptată de luliu Li\illa în relatarea evenimentelor. Pe frunte îi apărură jicăluri mari de sudoaie. 143

— Ştii, lucrurile se complică pe zi ce trece ! zise fata. Generalul Silius, un marc prieten al familiei noastre, s-a oinorît. Şi-a tăiat gîtul cu sabia. Iar scena asta s-a petrecut în faţa soţiei sale, Sosia, şi a copiilor, — Dar de ce a făcnt-o'î întrebă Petronius îngrozit. Silius, senator şi vechi comandant de armată, era piictcn cu familia Niger, — A avut imprudenta Ia cursele de care sa parieze pe Verzi, susţinuţi de familia noastră, tn timp ce Sejanus şi împăratul, piin intermediul lui Nerva, au pariat pe îîosii. O altercaţie între Silius şi Sejanus n-a fost decîfc pretextul care i-a permis lui Tiberin sări acuze pe Silius de crimă de lese-majeste. O transpiraţie rece îi îomuie tunica lui Petronius. Silius, odată condamnat, prietenii lui vor fi luaţi la întrebări. lulia Livilla încercă iaiăşî să-1 tragă în camera vecină,. — Vino ! Nu ne mai rămîne de ci t dragostea I Petroniua o dădu cu bruscheţe la o parte, — Acum n-am timp ! îţi mulţumesc pentru noutăţi, chiar dacă m-au descumpănit! — Atunci cînd? U întrebă tata rugător. — Altădată.! Şi o porni aproape în fugă. înainie de a-intra în cabinetul Calpurniei se opri ca să-şi ordoneze ideile. Bătu in uşă şi intră. Calpurnia îl primi cu o faţă gravă. — Ar întîrziat, Petronius I Prinţesa te aşteaptă, ne răbdătoare ! • Nu zise nimic de cele întîmplate în ajun. Petronius vru să intre, ca de obicei, în bibiotecă. — Nu ! ziae Calpurnia. O găseşti în templul vilei. Un sclav îl conduse prin ctteva- peristiluri, săli şi galerii, pe care Petronius le parcurgea pentru prima dată.. Dar era atît de preocupat încît nu remarcă nici picturile murale, nici statuile aurite, nici mobila somptuoasă. Sclavul se opri în faţa unei uşi înalte, duble, de bronz. — E aici ! zise. Intră ! Petronius împinse uşa cu prudenţă şi intră într-o sala vastă cu coloane ionice, dominată de o statuie imensă a lui Jupiter. La pţ^ioarele lui Juratei era un altar de mar144

îmi Hi pe care doi bărbaţi ţineau un ţap. Un bătrtn. îm brăoat în alb, cu cuţitul in mînă, se pregătea sil ucidă ani* malul, care se zbătea cil putea. Lingă bătrîn stăteau îu picioare, drepte şi nemişcate, două femei — Tina batrînă şi ima tînără — cu feţele uşor luminate. Doar altarul era luminat de torţe, în roşi, sala era cufundată în semiîntuneric. Pe scăunele aliniate la o anumită distanţa de altar ei an alezate Antonia, fiica sa Agrippina. Claudiu Bilbîitul, ca ,si Xero C&zar şi Drusus Cezar. Un scăunel era gol, Bătrîna doamnă îşi întoarse capul, îl văzu po Pctro-nius şi îi făcu un semn să se aşeze pe locul liber. Tînărul lector închise uşor uşa grea şi se apropie pe furiş de scăunelul său. Xero Cezar >i Drusus Ce/ar îi aruncară prhiii oriile. Prezenţa acestui intrus li se părea nelalocul -an. Dar hotăririle Antoniei nu puteau fi discutate. Bîildnul înfipse cuţitul în gîtul ţapului, Sîugelc ţi^ni pătîndu-i veşmintele albe ca şi tunicile ajutoarelor «alo. Apoi bătrînnl de^cliisc burtă animalului lăsînd să ia>ă afară măruntaiele, ce se împiăştiară pe marmură, şi RG apucă ^R interpreteze son mele sugerate de viscerele înMii-geiate. Multă vreme bătimul btătu iăiă bă &pimă ceva, ppoi cu^ îută cu o voce cavernoasă : ' — Xorii se aduny la orizont ! Toi fi morţi ! Mulţi morţi ! Imperiul lui Hades va primi în abisurile sale multe personaje ilustre 'JMoartea îi va lovi pe cei miei şi pe cei mari, fără deosebire ! Termenul fatal este apropiat si inevitabil! Am zis ! Apoi bătrînul se retrag împreună cu ajutoarele salo. Cele două femei ieşiră în plină lumină. Tînără se aşeză pe un scăunel îu timp ce bătrîna o privea, ţintă în ochi, Bătrîna, cu părul cărunt şi îneîlcit, cu obrajii zbîrciţi, gura strînibată de un rictus, oeîu'i aprinşi, făcu cîteva semne cabalistice ca să provoace hipnoza. — Mă auzi? întrebă bătrîna cu o voce şuieiăloaro, —• Da ! . . . Te aud ! răspunse tînără care părea că se străduieşte să se elibereze de o strînsoare invizibilă. Trupul îi tresărea, se încovoia convulsiv, avea ochii mari. sticloşi, cu privirile rătăcite, în eolţmile gurii îi aţiăni o spumă io

c, 601

145

Apoi voibi, clar eu o voce caro nu păica a ei. O voco bărbătească, chinuită, care păica ca \ine de departe, de foaile departe. — De ce mă chemi? Ce vrei ^ă afli? Petroilius se înfiora. Vocea tristă, plmgătoaro, întretăiată de hohote, ic^ea. '"din măruntaiele pămîntului. Un suflu îngheţat atinse obiajii lui Pelroniiib înppăi-mîntat. O umbră ciudată părea că se interpune întio flăcăiile itorţclor şi cei prezenţi. Umbra, fină ca un voal. dobmdea lîncet-încet o anumită consistenţă, începea, foarto vag, ISA se deseneze o faţă umană. Oibitcle erau goale ca ale 3 unui cianiu descărnat. Apoi, trăsăturile începură să capete o forma, ochii umplură orbitele. — Germanicus ! hohoti Agrippina. Germanic-us ! Bătrîna vrăjitoare o săgeta eu privirea. — Taci ! Xu tulbura morţii ! turnai c\i am puterea să/ îc vorbesc şi să primesc răspunsurile prin intermediul acestei femei! Alături de prima umbră apăru a doua. Şi aceas-ta părea că pe materializează. Cele două urnhie emanau o lumină verzuie. Agiippina plingea, laciimile ii curgeau pe obrajii vlăguiţi • Apoi figura celei de a, doua umbic deveni mai clara, dar IVtronii s nu o lecunoscu, — Ccimanicus, măruntuiele ţapuhn sacrificat ne-au prevenit că ne aşteaptă mari nenorociii ! zise batrina. Spurc i e, umbră venerată, ce viitor îi aşteaptă pe apiopiatji iăi ? Enzcle siluetei lui Germani cu s se mişcară dar fu femeia alezată pe scăunel care răspunse cu vocea f,a : — Co] iii moi si tn, s-oţia mea, veţi trece prin giele înoeicSii ! lîusmai.ii ca^ei r.oastie se leped ca o haită de lupi să "\ ă S'i'isie. Unul singur din fiii mei, pliu de taate viciile, ^a sllpla^ielui şi va purta cu c ana imperială dar va fi as-a f mat înainte de a atir^c piag-ul adc\ aratei ma turităţi. Fiinţa cea mai slabă, cea mai dezmo-,ienită din iamijia roastsă îi va urma la tron dar ^a pieii de mina, unei femei, singe din sîngele său. Tu, mamă, vei fi victima imră matricid. Vei urma drumul trasat de zei I 140

Gcrmanicus i acu. După o lungă tăcere, t.îitnna PO întoarce spre oca f o a doua umbra. — PostwnuB, aşteptăm cu lesucct cuvintele laie ! Petrcmius tresăii, O emoţie pi; torni ca îî cuprinse. Eia ca paralizat. Tonul femeii tinere se schimbă. Se auzi o voce lugubră, — Familia noastră este blestemată. Ultimul descen dent pe linie bărbătească va face sa triumfe neamul lui Mare Antoniu. Dar va pune capăt dinastiei. Unul din oamenii săi de încrcdeie îi va răpi tronul şi viaţa . .. Tu, fiul meu, tu vei supravieţui, prin spiiitnl tău, secolelor ce vor să vină. Dar sfir^itul tău po acoht pămînt %a t'i tragic. Nimeni nu poate să scape de destin. Blestemul urmăreşte familia BoaMiă . . . Apoi vocea repetă ca un ecou : — Blestem . .. blestem . . blestem ., . Siluetele lui Germauicus şi a Iui Postumus începui îi %îi se estompeze. — Nu plecaţi ! strigai bătrîna. Mai avem "mticbăn .. Femeia tînără murmură cîte\a cmir.to oaie abia «e auziră : — îi veţi atrage pe toţi prietenii voştii pe drumul sîngeros care vă, este destinat . Şi duşmanii voştii A or pieii de o moarte violentă ., Sînge . -nuri de sînge . . Petrouius îşi du&c mîmile pe obiaji. îşi reţmoa (Moro lacrimile. Femeia tînără scoabe im ţipăt ascuţit, apoi se piăl-rsi leşinată. Antonia ^e ^er;lă ] ii mă. Pe obiaji i se citea imobilitatea, VHiei rAi^ti do ţi?diă. — lată-LC ] i e \ o h i i i ! /,i--e ironie Diusuw C'e/.ai, — Pi tu l ii ' exobmă Noio (V/n. Făcea ] < • c i l p i r l d* .1 [Hv.iecnle îl tulburaseră Fia-tele său isibuc. i hi 11— Cai o C!-LO ctl i î i i i '-: cs d i i i t i e noi ' — E bună îi.trclî;,, ' ! ;,i - ! > , » U l e MU mai mare. Dar dcspo oe fui MI ! ca ÎV, t : ; . \ ' <> fi MM !US vioa siienă? Sa-i ti iuci.t art\ \KHÎH n,< -4 inUii i 147

K; lou cu pumnii 'm piept. Nenorociţii de noi ! Nenorociţii de noi î Zeii şi-au întors fata do la noi. Antonia ieşi grăbită urmata de 1oţi cei din familia sa. îi făcu un semn lui Petronius, care închidea cortegiul. Petronius, a^lăzi o să avem mult de lucru l

Pi înţesa şi Petroniua se închiseră in bibliotecă. Antonia, cu braţele încrucişate, se opri în faţa ferestrei şi se uita fnjgrăâiua inundata de soare. — înainte de sacrificiu i-am cerut piezicătoarei să4 cheme pe Po&tumus. Vroiam să-ţi cunoşti tatăl. Petroniu<, tulburat, nu fu în stare să scoată nici mi ouvînt. — Jl-am hotătii, copilul meu, să-ţi încredinţez o miMunt-, Sîiit sigură că o vei duce la bun sfârşit, îţi pun la dispoziţie arhiva secretă a împăratului Oclarian August, inclusiv scrisorile ^ale adresate Livieî, care conţin critici violente împotriva lui Tibcriu, Acum toate aceste docu mente sînt în mîinile mele. Octavian August le ţinea &ub cheie în două dulapuri mari instalate în camera sa. După iTioarlpa lui, Livia a pus mina pe chei şi le-a ascuns. Cîud Tiberiu Ic-a ceuit, Livia a zis că le-a rătăcii. Minţea, ca de obicei. Livia vroia să păstreze documentele ca să facă presiuni asupra fiului său. Un şantaj imperial! Dar una din damele ei de onoare mi-a vindut secretul. Am plălit-o bine. dar merita. Antonia îşi strinso mîinile fine şi zbir cile şi zîmbi cu un aer răutăcios. Faţa îi exprima toată ura adunată în timpurile în caro Livia o zdrobea cu dominaţia sa, o înăbuşea cu intrigile sale. Acuma, prin talentul lui Petro-mus, vroia să arate posterităţii turpitudinea, venalitatea, perfidia, crimele şi falsele virtuţi ale împărătesei şi ale fiului său. — "M-am gîndit mnllă vreme la'planul acesta, zise Antonia, O „cronică a împăraţilor" scrisă de un membru al familiei imperiale ar servi ca lecţie pentru generaţiile viitoare. — Sînt eu, prinţesă, suficient de pregătit ca să-mi asum această sarcină? Căci este mult mai greu să înghiţi im adevăr decît o minciună l 143

— E^li ! Tir&ta trage greu numai îu baUnţa înţclepciunii ! A'-am încredere în Mojicii do piofe^ic deoarece deformează adevărul, fie ca ga jlal
întoarse acabâ înainte de a se însera. Toata iamilia era alezata pe paturile de argint clin jurul mesei sci rit e. — Cu ce noutăţi vii de la Senat? întrebă Domîtia m timp ce sclavul îi umplea cu vin cupa aurită. Iuniu& î&i goli cupa, apoi răspunse pe im ton ironic j — Toate visele lui Sejanus de a intra cîl mai repede in familia imperială s-au prăbuşit! Domitia îşi rotunji ocliii. — Ce b-a întîmplat ? — Octavus, logodnicul Liciniei, a murii intr-im mod ^tupid; sufocat de o pară pe care o arunca în aer şi o prindea cu gura. — E îngrozitor I ţipa Oyntliia. — Tatăl său trebuie să fie disperat ! zise Domitia im presionată. lunîm dădu din umeri. — Clau-Clau-Glaudiu ? Su cred aă fie prea afectat de dispariţia fiului său, venită la momentul oportun. Ur mezalianţa impusă de Tiberiu între tînărul Ootavus ş Licittia. Zicea că Jupiter condamnă această unire care umi lea casa imperială, - A avut curajul s-o spună 9 — î se iartă ieşirile nelalocul lor din cauza nebuniei. Nebunii sînt apăraţi de o superstiţie care interzice să te atingi de ei. Sejanus este furios. Acum caută un alt prinţ pentru Licinia. Dar Gemellus este prea mic iat Caligrila este maestru în subterfugii. Innim tăie o bucată de carne. — Cu toate că-mi arată, pe riaai departe, simpatie, cnvintolc, pe care mi le-a spus azi Sejanus, m-au intrigat. — „Silita te vizita des !" rni-a zis. Apoi a adăugat i „Se pare că fiul tău, Petronius, este foarte apreciat de Antonia şi Caligula. Dar Nero Cezar şi Drusiu Cezar îl iubesc mai puţin, Ăsta-i un mare noroc". Apoi m-a întrebatj în trecere, de Cynthia. Dar cred că acum cântă pentru fiul său o altă combinaţie matumonială, care să-1 apropie de familia imperială şi de tron. Ultimele cuvinte ale lui lunius uşurară inima lui TVtronHîs şi o umplură de bucurie pe sora-sa. 150

Apoi lunius zise că trebuie sa reuunle la desert dooa-icce trebuia &ă-l vi/itezc pe piieieuul &ău Tertulius ca să adopte o atitudine comună m priţinţa sacrificiilor con-•sacrate podului Subliciu-,, lecon^truit după inundaţii, Vibius era pigur eăer
r r pa ce pe liiii-livi! puţin, Cynthîa îl piiu în oeH. L\iv.a le ai^inta obiajii. — Am ajuns pe Cmîpiile Eli/ce, iubitul meu ! Cyr.Uiia'ii voibi de leiiciiea pe caro o înecai că drpă co s-fu ie^Vlt. Tctionius îi poverii ce auzise despic înce'lvl lui Caligula şi do pic leacţia Artoniei. — TL.la no omoară daca tVeopeiă Ic^atuiilc fiiniia iici ! exclama C>nthia. jVIi-e fiic," 1! — lină? Circ ar puica Fa ne h" miilea? EMe UOUT.I ca doi fia'.i. mai ales gemeni, să lie nv-ppîurliili. — Tcaii-o a pătiuns FÎ în irima ta. O Htri. îţi clăi -i Ui ^cauia că cljago'tea ncaptia este impc^ibil?. — La egipteni fraţii de sînge, icgal se c
— Eîjli ! Virala trage greu immai în balanţa u- , l < c iun ii ! ÎT-am încredere în istoricii de profesie de<. •,,<<<.• deformează adevărul, fio ea &ă îtotezo, i'ie din duM/i • ,i* sau, pur şi simplu, clin lipsă de infoimaţii, Antonia se scula, şi se îndrepta spre bibliotecii, ^e apropie de un atelaj încadrat de doi pilaştri şi dădu la 6 pprtc un volum care semăna cu celelalte. Atelajul se roti pe balamale, <*c de-cîii^e ca o u>"\ şi apnru o cămăruţă plină de documente : rulouri de papnus, tăbliţe, foi de liiitio, dosare, toate acopeiite de praf şi pînze de păianjen. — Tezauuil acesta, căci valoarea sa politica c&1f mai mare decît a pivniţelor pline de aur ale Etbatanri, îo va arata să redactezi ciomea.pe caic poţi s-o continui pînă la c.ipăiul zilelor tale. Cin ar astăzi ani seminit nu mirea ta î:i colitele de con senator al acestei biblioUn, cea mai impoitaută din lîoma, îşi pu^2 inîinile pe uijieiii lui Pctronins. — Vei descrie dede^ubiurilo epocii Ini August ^ x lui Til>ei iu ! Antoma îi mîngîie paiul blond ?i ii zîm'-i cu di,i(;(---i('. — E-ui atît de tînăr ! Atit de tî;i-ăr ! Am iciui ; şrrni c?, tc-ara antrenat în accr">tă luptă. Căci r^-tc o \r,]\\\ ] t* cnre o ducem împieună. Măituiiile mele î ' i ^or Ji1 ii in^itoaro deoaiece C'iuosc nuii bine decît oricine tainele c i >\i impeiiale. Am să veghez asupra la deoarece j'rimeM ..b te va ameninţa la iiecaic pas. Vrei să ştii cusn am un \t. ;iii posesia documentelor^ Erani la eapătîiiU 3,i\iei n d ŞÎM trăia vltiuiele cie. O prh e; t m eu o milă bine Uicil^. -Fiinţa pe care o uram mai mult decît pe toate iui > U ' , zăcea în faţa mea. îmi zimbea. Pe ia ţ vi ei ^e citea tot^t <•>^ilna o e^piesie stranie. Guia ii rîdca în ti mp ce ochii u lansau săgeţi otrăvite. Acum i-^i pierduse moi^a, ihî,^';ii deoarece fiul său î-ji arăta ingratitudinoa icJu/îrd - : l a-i«le U ultimele ei cUpe de Miţă. A uimit ^tringindu-tin mina. Am profitat do confuzia care a urmat ca să pun •nuna pe clicile ascunse sub penia.sa. Şi, în fnup ce prc^r,firile de înmoimînlaio t-e dcr-faiurau dujni ceiemomal, lijn^cni nu a ob^civat că oamenii nici au luat do CUBIC 11lole/

l

Pelt'ouins se întoarce acas.fi înainte de a be însera. Toata familia era aşezată pe patuiile do argint din jurul mesei — Cu ce noutăţi ui de la ix-nat ? întrebă Domitia în lnnp ce sclaMil'îi umplea cu \m cupa aurită, Iuniu& îşi goli cupa, apoi ră<*pnn*>e pe un ton ironie j ~ Toate visele lui Sejann> do a inha cit mai jeppclo iu fa, mila imperială s-au iH'ăbu^iî ! Donntia îşi rotunji ooîm — Oc & a înlmiplat ? — Octauis, logodnicul Lujiiiei, ?> irinit mii im mod f-1upkî; sufocat do o pasă \\ n caio c oriiuca'in aer }l o prinJea cu ţnra, — E 11141 ozitoi ! ţipa t uitl^A. — Tatăl ^Hii iiobuio •-," ho -li^-f oi.it ' /i>o THMiulii unpie^ionată. Inniu^ d «du din umcn - Cliu-Clan-Clandin ? V u ( i e d să iio pica nfed iut apăiaţi de o ^ipeislilie caie inteizice sa te aţin 'i de oi, Sejaaus eate iuno^. Vcuni caută un alt prinţ pentsu Lidnia. Bar Gemelliis e~lo ]>ica mie tai Cali*;nla Pati* 'iiaoMiu în bubierfugii. l iau, H tai. 1 o barată de iaiiy — Cu toat" că mi ai^îă. pe mai depaito, -virnpjUie, = p' iinelo. j.ie ooie im Ic- a M-U- azi Soţann^, m-au intiigat. , v iliua io Mzil i do I ' mi a -/^. Apoi a adăugat ; ,.v>- p.m că ţiul iau, Petif'iiiu , c^te toaite apicciat do A.ii^iiia 7i Cali^nUu Dai Neio Ce -sar şi Diu^u^ Cezar îl mbf-c mai puţm. Ă4a-i un maro noroc''. Apoi m-a în-iu-l^t, în treccie, de Cyntlii.i. Dar cred că acum caută peni i u lini său o alta combinaţie matrimonială, care să-1 apropie ele familia imperială şi de tron. ntiinele cin inie aţe Ini lunius uşurată inima. J ui s si o înnpliuă de bucurie pe b 150

Apoi luuius zise că trebuie să renunţe la desert deoarece trebuia să-1 viziteze pe prietenul său Teituliiis ca să adopte o atitudine comună, în pri\ inţa sacrificiiloi consacrate podului Sublicius, icconstiuit după inundaţii, Yibius era sigur căreia un pretext sub care &e ascundea o intîlniie cu JErmia. în ciuda "Ursrei sale înaintate, tatăl său be îndiăgostise ca un adolescent. Se intîlnea zilnic cu Ennia si, adesea, rămînea cu ea după miezul nopţii, După plecai ea tatălui bău Tibius îi ^pu-^e Domitiei ca şi el vrea h. t plece ca M ia puţin aer. — Noaptea E orna nu e-ie un oi a-,, pu-a sictir, îl a\cr-t /l Domina. Dur Doant'a tia ci o^ziUi ^ era inutili. " \iî>iib eia ca să nu i mai ce "n i apiobaie penau inidealul1 de ina lhHire e s?,b. Devenea in ci aid tore^iscă, ^ a a\ea m (a-a uim i. a pierduse. săa t &ci s -. j_ i ^tic, îl Petroiiuiî ? i pet .1 atîtsa i aliguH Licit be te jn :,i să r p 1 ^\ o să na ^omn] mi t mai L"1 «e la n, Geită-ii eu Antonia? , a bme crle m"i l/uue i c l r ^ o Apoi DoijiLia. SG oi^i că -i vntLu -° \.. m^i.. • ce că va ramîne t' 5 ^ai'ă z-enţi casa rtsLa ] iaio, Ji lui Inrtius devenea ti !- mai ui'ili siaib ^T. s" -i? plinibăsii pit=in — Patern. i m î riebă OynUiia, „îaiă doi copii cumLMi •" 'ie ai puţi a s t i , n că de mod 1. Se, simte mov-e^t'. paul şea. (h,ig<'-;ra tiă-tcaseă, u pectul pe itiu ia . i i 'i ' şi o^V. se gnu! s "Ho-mitia. — L f"1j--\ă. poiumbeu ji.oi ! Geu ăi iesii'ă şi se pioiduiă pe aU\lc cuuiiiuate în înt aneiic, Cinci se depăit ,ră păun de e ^1, izbucnii a m lîs, Alunecară în labirintul de ^culcată şi, la adăpostul zidurilor vegetale, se îmbrăţişară, Petronius îşi lipi buzele de buzele Cvnthiei, care îi răspunse cu aceeaşi ardoaie. Dezmierdările le încălziseră simţurile. Avînd ca martori doar stelele, s-au împreunat iarăşi . 151

După ce FO linKtiîă pu tiv», CyiHliia îl piivi in od'î. Luna le ai^inta obiajii. — Am ajuns pe Cîmpiile Eli/ee, iubitul meu ! Cyntliîa îi voibi de l'oiiciiea pe cai e o în ceai ea după ie s-au nărăvit. Felromn-, ii povesti ce auzise despre inciţi ui lui Oaîi«ula şi do--} io lennia. Antoniei. — Tata ne oiroait daca, descopciă legătuiile diutje noi ! exclama C^n'.Li.i. IWi-e fiică ! — Fiică î One : «i pator- să ne bănuiască? EMe nniiinl ca doi f i a t i , mai rk- gen ci . i, să iio insopaiabili. — Teama a^păti c.r . şi în hmra ta, O ?in;t. Î1J dai şi 111 Feaim"1 că diagnf-ica i i r^lîă este iiiiposibil:". — T,a egipteni , i a ' n de sii^e ic^U se elvăioieatr ii^ir ei ca M i ;"^tre7o i u n11; , t ( a i'impşi.tji. — T?egal ui eg'pti' "' nu tiăim la Koma, m ^e iftce-" — Si Juiiitei a t-ă\ i.-J ! V1

— Tiama ta va fi irai pnîeinică dccîi diagostea m>a fot i ă l Am ca s,l te pot iul;i M 8.1 im iubită de tino. Ţie ţi-e toarnă. De o vier.,e te studii z. ÎMe f,.mi să afinezi buciaia eînd in ă inima, t-\'\\ c^ti deja obosit do mine.' icnii^ o piu^e în biaţo şi o etiîn^e la piept, e iiibeeCj CXnihia! Şi diago^fea mea jpntin iii e mereu. Am impicsia că Dedal, disperai cv-I pii i-dvise pe Icar, re-a dat aiipile sale caro ne sînt de r ,-j i 'i .> deoaiecc, în ciuda faptului ca, in apaienţă. sîntem d< v,<\ peisonalităţi, în lealitate sîntem o singuiă iiinţă. — Alunei ce (e necăjeşte? Xu căuta să denaiuiezi a<'o— ISînt adcvăiuii caie trebuii-c ascunde. Penii u f ei băiiini tăceiea pemnifica cel ir ai îjialt giad al Snlclcp ciunii. Aderai ui adesea ?e a^oeiaz." cu lăul. — Vorbeşti în parabole ! Binele i ului îl împfaiă-oc i u tine ! Petroniîis dădu din cap. — Mu de noi este \oila l

— Atunci uită, de grijile altora ! Să ne trSim viaţa I Pe-abia am descoperi t-o ! — Dar sînt şi alte adevăniri care ne plivesc direct I Hu ştiu dacă. e^ti în s»lare să le suporţi ! Dacă ţi le-aş spu ne, ţi-aş răni pudoarea { — După incestul pe care l-am săvîrşit şi pe care nu-1 regret, ce adevăr ar mai putea sărim rănească virtutea? Petronius se hotărî să vorbească. — Află că lunius Niger nu este tatăl nostru-! Cynthia îşi rotunji ochii uluit , apoi zise : — Cu atîfc mai bine ! Nu mai sintem obligaţi să ne su punem capriciilor sale ! — Nu glumesc, Cynthia! Am trăit în minciună cinci sprezece ani. Şi lunius este victimă a acestei minciuni. Fata primi noutatea cu un calm care îl derută. — în lumea noastră se întîmplă chestii de astea, zise ea. Cei interesaţi Ic acceptă si lac. — Mama nu i-a spus adevărul lui lunius ! — Refuz să cred aşa ceva ! ripostă Cynthia. — Am avut dovezile sub ocliii mei. Sîntem bastarzi, Cynthia! Copii proveniţi dintr-un adulter ! Doar Vilmis 8e poarte mîndri că este fiul lui Tunius Niger. — Atunci cine este tatăl nostru! L-am cunoscut vieo dată ? — Nu ! A fost asasinat! Cynthia îşi încrunta fruntea. — Mergi prea depart? cu glumele ! Petronius rîse amar. — Nu ! Acesta este adevărul! v

— Sînt gata să suport orice ! Cine e el? Un sclav? Hn fante de curtean? — Este chiar nepotul împăratului Octavian August! Agrippa Postumus ! Cynthia fu uluită. — Dar toată lumea ştie ca. la data naşteiii noastre pra mort! Suprimat! — Nu ! Nu ora mort! Iar noi sîiUem copiii 'ui ! UHiniii descendenţi direcţi ai împăratului Octavian August ' în chipuie-ţi ci am dreptul si aspir la tion! 153

Cyuthia îşi împreună mîiiiHc şi izbucni u rîs. — Eşti nebun, Petronius! Petronius se strîmbă, — Era mai bine să iac ! N-ai Bă mă crezi niciodată! Oynlhia făcu nn gest de şovăială. — Da l Nu I ... Nici eu nu mai ştiu l . . . Este un adevăr greu de acceptat! X-aş mai îndrăzni să mă, uit la tata în ochi. O să-i spun lunius, adăugă Cyntnia per plexă. Cum să-i zicem de acum înainte? — Tată I Normal! Este tatăl nostru după lege ! — O să-mi fie ruşine ... —M-am gîndit mult la asta, zise Petronius. Antonia, mătuşa noastră, căci este mătuşa noastră, n>a sfătuit ca, deocamdată, să, nu vorbesc despre asta. Este mai să-uă* tos, mi-a zis. — Evident I Gynthia zîmbi, — Sînt fericită că \7ibius> ne este aproape străin l — Ne este frate după mamă l —Este aproape acelaşi lucru, zise Cyatuia cu o cru zime care au o caracteriza. — O taina împărtăşită este mai u^or de dus, zicea Antonia. Cyntnia îl strînse de braţ. încerca un sentiment da bucurie şi de îndoială. —Nu-mi vine să cred î Aşadar, Octavian August este strămoşul nostru I ... — Ei, da! Şi adăugă zlmbind : — Dar pe linie morganatică l —Nu rîde cînd este vorba de chestiuni grave! — La început, cîud ţi-am Ppus, erai mai sceptică. — Da, dar acum încep să-mi dau mai bine seama despre ce este vorba. lulia I este bunica noastră, iar lulia ÎI mfir tusa noastră ... Petronius izbucni înlr-un ris ve^el. — Numai că, aparent, siat nişte rude puţin recoman dabile. Şi Postiuaus tatăl nostru l Toată lumea zicea că era nebun 154

— Calomniile zboară mai repede şi mai MJS Geot pulul do păpădie. — Poate că a violat-o ! şopti Cymlifa. Ai a^t-a o scuză! — Dragostea nu are nevoie de sen/e. şi nici de juMiiicări. Există sau nu există! As(a-i tot !

Domitius Cotta şi-a pus capăt zilcloi tu ins pumn ilo paie scoase din saltea, pe care şi le-n băgat pe gît. înaink* de a se sinucide, s-a dezbrăcat, ca tenmieeiii Na nu i d< h-copoi e corpul devenit invizibil. Castor era la frizer, în timp ro pntiomil ii tăia paiul, asculta distrat ce vorbeau clienţii şi -MNţinea eon\ ei Oamenii cu scaun la cap filtrau z\onmilo şi Io ttvu la rîndul lor, printre prieteni. Tnnda\ii adorau lor ui acesta de adunare, care le funuxa o dis-tracţie foai-te apreciată. Mai ales ea operaţia dura mult, deouieoe ^e supuneau la tot felul de procedmi ea să se facă se băibiercau, se tundeau, se epilau, îşi pileau unghiile, se fardau, se frezau, se pailmnau şi chiar îşi opilau pili ut de la subţiori, din nări, de pe mtim si de pe picioare. Lingă Cantor, un bărbat clegnnt întie două vnMi', loaitc preocupat de frizura şi nianicliiuia sa, care înmăn-a manc\rcle frizerului nitmdu-se intr-o niicS oglinda, ]o-vcstoa tot felul de bîrîo trezind interesul. Po^tMi^p, comentînd cu ironie, necazuiile nodurnc alo unui pi iot ( n caro lvia«e o boală ruşinoasă de la o emtczană foftiio scumpă şi, aparent, mai presus dy orice bănuiatii Apoi trecu lauu alt subiect, prh ii oi lamosutea bătiîiiului Cotta, Vărul său, Zodicus, tri))uu al pretoiionilor, u povesti multe detalii cu pmire î;i sHişitiil bătnnuhn nebun, — Trupul lui gol era jalnic ! Ar fi pnlufc sări inspire pe ţii sculptor care ar fi vrut să redea cea mai neagră mi/oi ie toană ! t Castor se pi inse cu inimile do seănnel şi îşi strune dinţii. Acestea au fost singurele salo reacţii interm 1. In 153

inima îneepu sa-i bată tot mai repede. Reuşi să-şi stăpînească suspinul dureros, care i se opri ca un nod m gît. Tot trecutul său îi trecu, tulbure, prin faţă. îl f ev ăzn pe tatăl său, care personifica bunătatea, înţelegerea, Indulgenţa. Părea un om slab, incapabil să facă vreun f*ă«. La luptele de gladiatori, la care asista ca să onoreze jşrezonţa împăratului Octavian August, n-a dus niciodată degetul marc în jos, cerînd uciderea învinsului. Nebunia sa era inofensivă. Castor nu putea sa creadă că tatăl său avusese tăria sa-şi pună capăt zilelor într-un mod atît de crud. încerca £g-şi imagineze suferinţele prin care a trecut pînă cînd şi-a băgat" pe gîtul sfîşiat pumnul de paie, eforturile sale Cbinuitoare de a răsufla, în cumpănă cu hotărjrea de a înfrunta moartea, Frizerul, căiuia îl plăceau cancanurile, încerca să-1 antreneze în discuţii, dar tăcerea tînărului său client îl sili &ă se limiteze la un monolog incoerent. După ce îşi termină toaleta, Castor se ridică sub piiviiile invidioase ale celorlalţi clienţi. Plăti şi ieşi cu un pas hotărît. Traversa fără grabă prin mulţime în timp ce creierul îi lucra cu febrilitate. Eucolpius şi llyllus îl aşteptau într-o tavernă rega-lîndu-se cu cîrnaţi prăjiţi muiaţi în vin de Capua. întîrzie Iii întîlnire ca să se gîndească la ce avea de făcut. De la bun început îndepărtase bănuiala că ar fi fost vorba de o execuţie pretestîndu-se o sinucidere. Lui Tiberiu \\ plăcea să prelungească suferinţele duşmanilor săi. Cînd cel urmărit de răzbunarea sa îşi tăia venele, Tiberiu .înnebunea de mînie, căci era lipsit de o plăcere rafinată, îu locul execuţiilor prin decapitare sau prin strangulare în celulele închisorii Mamertina, prefera sa-şi arunce condamnaţii în prăpastia Gemoniilor. îşi imagina cu voluptate teama lor cînd priveau prăpastia în care urmau să fie aruncaţi. Moartea lor lentă îi provoca o bucurie fără margini-Torturile la care asista îl excitau pînă la orgasm. Ultimele clipe ale duşmanilor martirizaţi şi desfriul aproape că îi provocau aceleaşi satisfacţii. Atunci se simţea egalul zeilor, în acelaşi timp încerca o anumită tristeţe, deoarece 156

moartea era o binefacere pentru cei care scăpau astfel de chinurile vieţii. Tîberiu adoptase acest aforism de la mimul Publius Syrus, care, dealtfel, exprima un mare adevăr. Hyllus îngurgitase două potîrmehi, zece eîruaţi &i mai comandase o bucată zdravănă de mistreţ fript, Eueop-pius îl privea cu admiraţie. MSnease doar 'trei cîruaţî şi se simţea sătul, Vinul parfumat mergea foarte binp eu mîncărurile bogate. întîrzierea lui Castor îl uimi pe Encolpius, care devenise între timp susţinătorul şi prietenul său eeî mai bun. îl iubea pe Castor ca şi pe Petronius. Diri păcate fostul său camarad de şcoală îşi petrecea aproape tot timpul la Palatin. Hyîlus, ca şi Encolpius, se ataşase de Castor. Forţa sa herculeeană avea nevoie de creierul unui prieîeu ca să-i îndrume- paşii în labirintul vieţii. După înscrierea sa la şcoala de gladialoii, unde ftvese împins de Ascyltus, rupsese relaţiile cu Thyron, măce larul, fostul său şef de banda, caie nu putea să-i iei te „tiădarea". După aceea parcursese un diurn lung presărat de cui re şi de şiretenii în care ar fi pulul să-şi la^e pielea, „Lanistul" Annius Cimber, care îl angajare, ÎM închipuise că a pus mîna pe o cloşcă cu pui de aur şi că îl v a inanet ra dnpă pofta sa. Că îl va putea trata pe aco<4 roman liber ca pe un sclav slab la minte. Dar băiatul nu s -a arătat chiar aşa de supus cum şi-ar fi doi i! Cimber. Hyllus în\ataşe fără murmur tainele ir.csciici şi urmase cu st'iri-Icnie indicaţiile'.,lani?tului" şi dascălului <*ău. Cimber credea că gladiatorii, aA în d calităţi intelce-d'-alo imers piojwţicnalc cu forţa lor fizică, puteau l'i d"!iie^liciţi ca auimale-le inteligentec caie îi delcc^ca/.t l o aiuatoiii de ciie. Biulalitatca a fală O e TTylîu^ atit^eii Kllbătioia. Dispeial de acest iiatamciit, Hyîlns îl blesievnă pe Asc-yltiR, caie îl aruncase în gheaiolo .,]anistiîlui'' şi «e planşe lui Encolpius care, la rîndul s;lu. ii po'uMi lui Castor. Tînărul patrician ascultă plîngeiile discipolului de gladiator si îi recomandă cum trebuie să SG compot le în \ iitor. Hyllus îşi întipări lecţia bine in minte. Chiar a doua 7\,t în cursul unui exerciţiu care îl arunca în braţele 157

tlllim

urmi „reliaiius", Cimber, nemulţumii'de elevul sîîu, U lo\i cu biciul rcu patru curele. HjHus °I' i lupta, ge întoaise gpre dascălul său, ti smulge biciul şi î) tăcu bucăţi. Cimber împietrise în faţa acestei temerităţi, Ilyllus, fără sa ridice glasul, îi spuse i — Ascultă, Annuîs Cimber ! Vreau să-ţi amintesc că ai in t'a1.ă im cetăţean roman liber şi că. m-am înscris în această şcoală cu cele mai bune intenţii. Daca ai să îndrăz neţi i să mă mai atingi o Mugură dală, am sâ-ţi rup ceafa ! Datoiia ta e-s-te să mă imcţi me&cria l Eşti plătit pcntm aMa î ..L.mistuP înnebuni de furie. Se aruncă, eu pumnii suinei, a-nipia lui HA Uns care, eu un singur gest U doboiî CA pe im fii de iaibă ->ri re/,or\ală sclavilor l I-ji In cord A mu-chii, se propti bine în picioare şi rupse lanţunle sub prhuilo uluite ale gladiatorilor şi ale „la-m-l'îlor'' adunaţi in om tea cazărmii. Apoi le arătă lui Oimber, care ^o uita .stupefiat. — Tjanţunle acestea le păstrez ! Ou ele am să-ţi sfărîm oalele Eără ^a mă murdăresc po mîîni l — încă u-ara încheiat socotelile-1 urla „lanistul'^ Cu acca-tă ameninţare se termină incidentul. în si'ir^il, veni snufr în care tinărul gladiator trebuia *3 intre în arenă. î->i inaugura cariera de gladiator. C'ii cal "Ma\imu« îţi dcscliiise porţile. Spectacolul începea cu defilai ca echipelor de luptători conduse de „laniştii" lor. Otova perechi de luptători pro^ ^ ocară entuziasmul Cînrt %oni nodul lui Hyllns, Cimber îi alese, ca adver-sai, un ttac cu zece îutîlniri victorioase la activ. Obiceiul coi ca -.ia advci sării ^ă fie de valori aproximativ egale, pontn a lungi luptole corp la corp şi a nu le reduce la

ciderea unui debutant de către un gladiator făt. Cânte expeiimm-însă, făcu o excepţie. Asta era iui. răzbunarea Intrarea campionului Traeiei în luptă fu salutată ovaţii, ţtîrubus era foarte iubit de public datorită bravuri sale. Acum era aşteptat cel de-al doilea campion. pac. tJn adolescent cu figuri atletică, dar care nu avea limlc extraordinar. Un tînăr complet necunoscuţi Pu-icul ştia că forţa fizică fără experienţă însemna o moarte ligură pentru începător. Se auziră strigăte de protest. Mulţimea avea impresia cădeşte înşelată şi că s-au făcut aranjamente legate de pariuri. Urletele se abătură asupra lui Cimber care, gfidînd ostilitatea publicului, dădu semnalul de începere a luptei. Tracul avansa mîndrn, măreţ, sfidător, spre mijlocul arenei. Hyllus i se aşeză în faţă în poziţie de luptă, Anim-doi luptătorii aveau aproape aceleaşi arme t scuturi . Armuri care lăsau o parte din tors liberă, săbii, brasarde şi platoşe de umăr. Pe casca tracului erau zece pene care simbolizau cele zece victorii consecutive. Casca lui Byllns era lipsită de podoabe. Săbiile se încrucişară. Zăngănitul lor metalic ajungea pînă la ultimele trepte. Se părea că tînărul ştie să se apere Sn faţa redutabilului bău adversar. Dar nimeni nu nutrea vreo iluzie cu privire la sfîrşitul înfruntării. Deodată tînărul făcu să-i zboare tracului scutul din mină şi, cu o lovitură fulgerătoare, de o putere incredibilă, îi tăie gîtul. Apoi tot circul asistă la un spectacol care îl lăsă fără glas. Capul tracului, despărţit de tors } zbtuă la vreo zece metri de corpul său, care mai făcu cîţiva paşi tremuraţi şi se prăbuşi pe nisip. Sîngele ţîşnea din venele jugulare ca din două izvoare minuscule. Surprinderea fu atît de puternică încît mulţimea rămase mută cîteva 6lipe. Apoi izbucni o furtună do aplauze. gj Hyîîus, de la prima sa apariţie la circ, se afirma ea i«> vedetă. 159

Ctnd intra Castor în tavernă, Encolpius îşi acoperi obrajii cu mîinile. — Soarele mă orbeşte ! strigă el prefăeîndu-sc îngrozit. Hyllus, ochii tai îl pot suporta? Mintea lui Hyllus se adapta mai gren la glumele prietenului său. — Soarele?... Ah, Castor! într-adcvăr, străluceşte ca un abtru ! Dacă aş ii frumos ca el toate fetele din Borna ar îngeri unclria la picioarele mele ! — Nu te pHuge l exclamă Encolpms. După ce ai devenit de pe o zi pe alta o celebritate toate femeile se îmbulzesc în jurul cîmpului de exerciţii să te admire î Hyllus se strîmbă. — Boar matroane bătrîne lacome de carne proaspătă.-! — Dar as,tea plătesc bine ! Castor se strecură printre mese şi se aşază la masa prietenilor săi. îu faţa lor nu-şi ascunse mîhuirea. Le povesti, suspinînd cu lacrimi, despre sinuciderea tatălui său. Encolpius şi Hyllus îşi schimbară privirile consternate. — Nu sînt atît de inteligent ca să găsesc cuvinte cam ar putea să te consoleze ! zise tînărul gladiator tulburat de durerea prietenului său. Tot ce pot să-ţi spun este ca sîut cu toată inima de partea ta i Eucoipiua îi prinse mîinile lui Castor mtre ale sale— înţeleg durerea ta, Cantor l O înţeleg cu atîfc mal mult cu cit mi-am dorit totdeauna să ara părinţi ca tine, N-am avut nici bucuria să-mi sprijin capul pe pieptul unei mame care Să-mi zică ce este bine şi ce este rău, co trebuie să fac şi ce nu trebuie să fac. N-am avut un tată care să-mi arate calea pe care tiebuie să merg şi calea pe care trebuie s-o ocolesc. Ku ştiu nici de unde vin şi nici încotro mă duc. Tu eşti mai nenorocit decît mine deoarece ai cunoscut mîngîierca unei mame, cuvîntul înţelept şi afectuos al unui tată. — Să faccin ceva mai bun decît să ne plîngem ! zi&e Hylius dînd dovadă unui spiiit de iniţiativă care, de obicei, îi lipsea. Sora uea trăieşte cu un prelorian. Am aflat că cei condamnaţi k raoaite sau moi ţi la Mamertina 160

sînt aruncaţi într-o groapă comună. °Eu şi prietenii mei te vom ajuta să scoţi corpul tatălui'tău din grămada de cadavre şi să-i facem o înmormîntare omenească, Encolpius lovi cu pumnul în masă. — Iată o idee bună ! Toţi prietenii noştri vor paiticipa cu toată inima la această acţiune pioasă, Castor ! Ochii tînărului se umplură de lacrimi. Durerea stă-pînilă la frizer sfărîma acum toate zăgazurile. — Nu pot să vă expun unei primejdii atît de mari! Yreţi să încălcaţi legea? ! Encolpius îşi ridică mina şi făcu un gest indecent scoţînd degetul mare printre celelalte strînse între ele. — Asta-i ! Legea lui Tiberiu şi a lui Sejanus î O cana lie încoronată şi un lingău în uniformă de prefect !... Dar sa trecem la lucruri mai practice I în primul nud trebuie sa ştim dacă tatăl tăa mtr-adevar a murit. Apoi îi A om dezgropa pe toţi morţii îngropaţi în ultimele gropi comune. Iar tu trebuie să-1 recunoşti pe tatăl tău printre cadavre. — Bineînţeles ! lăspunse Castor, zicîndu-şi în minte ; '„Xii-mi mai rămîne dccît să-1 omor pe Domitius Afer ! Şi am s-o fac l Mă jur pe toţi zeii Olimpului şi Infernului !" Encolpius continuă după, oîtova momente de tăcere: — Trebuie &ă-i anunţăm pe toţi prietenii noştri, &ă adunăm cazmale, lopeţi, chiar şi arme. Căci nu sînt excluse nici întîlnirilc cu paznicii. Do obicei îi întîlneşti acolo unde nu e nevoie de ci. — Atunci eu mă voi interesa dacă zvonul cu privire la moartea sa este adevărat. — Dacă este adevărat, pornim ! zise Hyllus. Encolpius interveni îngrijorat: — X-ar trebui să mai umbli singur, îndeosebi noaptea, Castor ! Ammilus s-a jurat că- va pune laba pe tine ! Iar gealaţii lui sînt pe urmele tale l — Sărmana Lais ! suspină Hyllus. Ţi-a lăsat o tristă amintire l Ura lui Ammilas l — Ai cunoscttt-o ? întrebă Castor cu inima strînsă. — Da ! O fată drăguţă! Cam slăbuţă, dar mergea I Encolpius se iută pe fereastră. * — S-a lăsat întunericul I Poate că ar trebui să te însoţească cineva acolo unde te du ol f l

L

11 - c 601

•*- Mă descurc Singur I — Un filosof bărbos şi eârac îmi spunea într-o al ci nu trebuie niciodată sa-i provoci t>e zej \ — Acolo unde in& dup nu pofl^, ftiŞ prezint însoţit — feine l Tu hotărăşti! zise Encolpiult

ţ Castor juca o carte periculoasă $ar 1necesara iasă bine jocul. Pe lista sa de oameni câte ţr^tuV erau trei personaje i Pomitius Afefj Şefe Cînd era copil tatăl sau ii lua pe genuftct despre faptele gale din timpul războaielor | Domitius Cotta' era o personalitate mirean şi dotată eu un spirit de" prevedere care \- .. treacă prin furtună naizînd totdeauna pe calul ţiştig&ţp] După succesul lui Oetavian August, a e^yui * " ' o îmbrăţişase, se considera un doinn preşu mare accepte un post de ministru ca Şailustius, Meccensţ Agrippa sau Eufian, parveniţi ridicaţi la, cele mal tnalra onoruri şi care li orbeau pe naivi şi pe proşti eu averile lor fabuloase, dobîndit© pe căi lăturalnice, f A fost nevoie doar de cîţiva ard ca măreţia lui Cottş, să se năruie ca un castel de nisip construit pe o plaja spălată de valuri. Acuma el, Castor, era băgat într-Q conspiraţie ca acelea despre care îi vorbise tatăl său* Odată cu moartea lui Cotta sarcina de şef al familiei îi revenea lui Castor. Bunicul sau era atît de bătrîn încîu abia mai putea să stea în picioare şi umbla cu greu spri-jinîndu-se în două bastoane. Vorbea vrute şi nevrute; iar uneori îşi închipuia că oferă banchete lui Sylla sa\i lui Pompei şi că se află în fruntea unei armate de sclavi.Castor se întreba îngrijorat cum se descurcau fraţiţ săi mai mici la Baîes. Nu primea nici un semn de viaţa din partea lor. Probabil că libertul care le acordase adăpost le dădea ceva de mîncare. Se ocupa de nişte afaceri cart îi aduceau venituri modeste. Dar deocamdată această problemă trecea pe planul doi. Va asigura existenţa1 fraţilor săi atunci cînd posibilităţile sale financiare se vor îmbunătăţi. Frumos, elegant, fermecător, prototipul tineretului de aur roman, Castor se prezenta la Pomponia care nu se jena să-1 primească goală, în timp ce- zece sclave îi făceau 162

/i W

^HaHliaM

toaleta. „"Regina curtezanelor" putea să-şi permită" luxul de a-şi primi intimii în timpul acestei operaţii delicata deoarece tinereţea şi frumuseţea sa nu necesitau arsenalul de unguente, de farduri, de pudre, de fierturi- diii lipitori putrezite, de funingine din coadă de oaie grasă, de pastă din balegă de viţel şi din alte ingrediente, mai mult sau mai puţin rău mirositoare, pe care femeile trecute de o anumită vîrstă le folosesc pentru a repara stiică-ciunile provocate de vreme. Un parfum discret dar persistent, puţină pudră, o umbră de ruj pe buze şi un păr ondulat, mătăsos, de un blond natural — o raritate la Roma — bine pieptănat erau de ajuns ca să-i dea o prospeţime fascinantă care provoca ravagii printre admiratorii ei de toate vîrstele, gata oiicînd s-o acopere în aur. Sclavele îm ăţate feă lucreze cu obiecte de îmbrăcăminte de mare lux asortau, pentru seara asta, o rochie de voal de mătase transparentă brodată cu aur, cu diadema, cerceii, colierul, brăţărite si fibulele, toate încrustate cu diamante, ca si cu coturnii de o mare fineţe. Fetele aşteptau ca „parfumoarea" sa termine odorizarea coipului orbitor de frumos ca să înceapă s-o îmbrace. Castor o compară pe Pomponia şi ambianţa rafinată a interiorului cu simplitatea copilărească a Laisei, prostituata micuţă şi slăbuţă. Se apropie' de Pomponia şi, fără să-i mai facă vreun complement, cum o obişnuise, o sărută pe umăr. Curtezana simţi cum i se înfioară- pielea. Mina bărbătească a lui Castor îi atinse uşor sinii de sidef. Corpul senzual al Pom-poniei luă foc. — Ieşiţi! strig;! sclavelor cu o voce răguşită de patimă. Fetele se îmbulziră spre uşă şi o închiseră în urma lor rîzînd pe furiş. Castor o luă în braţe şi o duse spre pat în timp ce ea, înfiorată, îi zburlea părul. Gemînd, se lăsă pradă dezmierdărilor, îndoindu-şi corpul siib asalturile lui Castor. Timpul se scurgea fără ca ea să se mai gîndească la invitaţii care, probabil, au şi venit. O mîr.ă bătu în uşă. — Oaspeţii sînt nerăbdători să vă vadă! şopti o sclavăţ 163

— Sa aibă puţina răbdare! Iuta nu mi-am toaleta ! Mă însoţeşti î îl întrebă pe Castor. — K« l Prezenţa prietenilor tăi mă face gelos ! — Ab, Castor! suspină Pompouia tră-gîndu-l ii peste trupul său care părea că alita aşteaptă. După ultima împreunate Pomponia le permise »*•!«-Telor sa intre. — Pregătiţi-mi baia! !Mi 101 fi singură! Tinăra pereche trecu în sala alăturată unde îi aştepta p piscină cu apă caldă si fmlîni ţîşuiloare care Ioc de duşuri. — îmi imaginez ca almo^feia \a ti plictisitoare ' /: Castor în timp ce se spălau recipioc. — Va fi mai puţin plietNifoaie deoarece în -ie.» asta nu mai vine Sejanns! — Cum a putut să reziste ^ -ă mi vină la o *aii toare organizată la tine * — Ku mai îmi vorbi de omul ă-ta ! De o \reme început să rnă aga&cze ! Joa<_ă ni im piese ! Mama. şi cu pe deasupra ! Se jură că eu MU! ^mgura şi adev^ lui dragoste. Că politica îl silele -ă ^e culce cu tîifel< astea imperiale I Dacă 1-ai vedea ' Se uiăşle ca un viemiţ la picioarele mele ! Dealtfel, îl inielci; Cum ar putea fj realmente îndrăso-lit de lanlo^a a^ta lutrînă de Livilla — Ei. da! Yădma pimţnlm ino^ienitor. Se spnne c|i Lmlla a fost foaite faimoasă in iinoieţe. Dar acum ar nevoie de patru ore de toaletă ca M şi repare cît de er| • faţa minată de VuMă . J^ă-ină. di^gul meu spăl coapsele. - Dacă îl iubeşte punie^a nu ic 1enu de Lmlla. pelo/ia ei ? Otră^uiile -lobod pun Borna! încă ciuulă --a. care îi tace Q ~ E^te mai preocupată do comurciiţX nebună ! în timp ce îi şteigea, mai mult ^idilmdu-i, smii. cele -;f şoldurile, ca să pielm^eastă o plăcere care n permit tea să scoată nişte infounatn. o nilicba j — Fnca sa? Toibeşli de pimte-
fcului său de bărbat... Ah, mă gîdili!... Sejanus vrea gă~l îndepărteze pe prinţ de la tron. Tot ce zice Nero Cezar, sau nici măcar nu zice, dar poate fi răstălmăcit ca act de ostilitate faţă de împărat, ajunge la urechile acestuia..., Lasa-mă şi pe mine să-ţi spăl şoldurile !... Adesea, dragă Castor, mă gîndesc că- Sejanus mă, foloseşte ca im paravan .. Da, Pomponia, după care înnebuneşte toată Jîom. j nu este decît un văl de um sub care se ascund combinaţiile amoroase şi politice ale lui Sejanus !... Din teiidre, îmi despăgubeşte cu sume considerabile! Şi cum te iuboe, împart cu tine norocul! Este mica mea răzbunare ! — Şi notaţia lui Sejanus nu zice nimic? — Cmc? Apicata? Nenorocita î Ştii ultima poreclă, a Un Sejanu<> ? - Mi! — Crotalnl î Fiindcă are calităţile unui şarpe crotal care poate să \iajeasca, să hipnotizeze fiinţele omeneşti pe care viea să le seducă, să se folosească de ele ca apoi să Io distrugă, A început, dud era tînăr şi frumos, cucerhidu-J pe sibaritul Apicius. Graţie acestui nobil extrem de bogat a reuşit să intre îatr-o lume care îi era inaccesi bilă. După ce î-a foM. iubit cîţiva ani, 1-a ajutat să treacă în cealaltă lume. Apoi s-a încurcat cu fiica răposatului său amâni şi i a câsllorit cu ea. I-a făcut doi copii şi a piu mina pe toată averea sa. Fiindcă era de o origine mai muU deci l modestă, a aranjat să fie adoptat rte gene ralul luliu-i Strabo. asasinul prinţului Postumus. — Dar c diabolic omul ă'îta ! — Diabolic c pul in ^pus ! — Mi apoi'' --Apoi * a cnUat cu Sti'abo. care 1-a recomandat împăialuliu Act-^ta a apiobat numirea sa în calitate de coleg al Pi efectului, tatăl său adoptiv. Astfel că acum arc a vei ea Ini Apicuis. ncbleţoa lui Slrabo, copiii Api-batei M cea mai luai t ă funcţie în imperiu. Dar planurile lui vizează mult mai Mia. Ca &ă devină, amantul Livillei §i să aibă mumie libci°, "tur ^ simplu a rcpudiat-o pe Apicata ... Castor :>e i;mdi că ai putea && schimbe subiactul.

163

— Aş vrea «3, te întreb ceva ! Ai auzit voibindu-se de moartea lui Domitius Cotla? — Băfrînul patrician care se eiedea invizibili Sejanus se amuza de nebunia lui. Cotta făcea parte din categoiia de vid inie care trebuie să contribuie la mărirea aveiii Octalului. Vila lui Cotta din P orna a intrat în zcstiea Licurici, fata lui Scjanns. Cea de la Baie^ este rezervată băiatului său, cai e'trebuie să se însoare în curmd. Castor simţi cum îl currînde ra nia, dar nu-şi exterioriza sen UIŢI entele. — Să nu spui nimănui ce ţi-am spus, îngerul meu ! îl preveni Pomponia. Taina asta tiebuie să moară aici! Castor aflase acum tot ce % roia să afle. Pomponia se lăsă uşor pe genunchii lui. — M-ai pus iaiăşi pe foc! Castor, însă. se letrase apioape cu biuscheţe. — Ajunge ! Invitaţii, exasreiaţi, ar putea să invadeze apartamentul ! Pomponia se ridică cu părere de ian. — Ingiatule ! • Un zfrnnet forţat lumină faţa tinăiului. — Trebuie să înţelegi ea am şi eu problemele mele ! — Singura problemă din lume este diagostea, iu bitule ! Castor ieşi din piscină. Sclavele so grăbiră &ă-l şteargă, ca să se bueuie cel puţin de cîte\a minute atingîndu-i corpul. Pomponia îl chemă- iarăşi la ea ; — îsoaptea asta ai face mai bine să răoiîi la mine. Vor fi mişcări de trupe. Sejanns m-a pievenii să nu ies din casă. Eu te sfătuiesc să-mi asculţi sfatul. — Dar despre ce este vorba'? — Bănuiesc că de exerciţii militai p. Pomponia ieşi şi ea din piscină. — Castor, ai putea să rnă iubeşti cum îl iubeşte LiTilla pe Sejanus? Ea îşi afişează diagostea faţă de Sejanus Sn ciuda tuturor convenienţelor'' sociale. Bărbatul său a aflat de dragostea ei nebunească. Gelos, a plămuit-o !n public. SejanuSj deşi e de un orgoliu nemăsurat, n-a îndrăznit să riposteze fiului împăratului, căci ţine la 166

pielea sa. Dar puţin mai tirziu prinţul moştenitor a trecut în lumea drepţilor. Crezi că de moarte naturală.? Cina ştie ? ! Circulă tot felul de zvonuri. Dar poţi să crezi în toate bîrfele? Puţin după aceea Castor părăsi vila Pompom'ei. în tiinp ce cobora pe scara de la intrarea principală simţi Că centura sa atîrnă mai greu ca de obicei. Deschise centura şi la imiina unei torţe aprinse văzu o pungă plină, le perle şi una umplută cu monede de aur. Dacă moartea, bum confirmată, a tatălui său nu îi smulse lacrimi de lurere*şi mînie, generozitatea Pomponiei U făcu să zîm-ţească. Familia Cotta era purtată de acelaşi val de rapacitate a împăratului şi a complicilor săi. Castor fu trezit din meditaţiile sale de un zgomot; grăbit din spatele său. Strada pustie era înecata în beznă. oar acoperişurile se conturau pe cerul înstelat, îşi aminti î avertismentele lui Eneolpius şi Hyllus privitoare la Ammilus. Su acordase prea multă atenţie celor spuse de ei. Totuşi noile condiţii ale existenţei sale cereau să-şi schimbe concepţiile. Acum făcea parte din drojdia societăţii şi trebuia să se supună legilor ei. începu să fugă cit H ţineau puterile. Aea_aă, învăţase în „palestră" luptele, marşul, nataţia, eehitaţia, chiar şi pugilatul. Dar superioritatea numerică a urmăritorilor, armele de care dispuneau cu siguranţă, le acorda un avantaj zdrobitor. Se crezu salvat zărind soldaţi călare trecînd în galop pe stradă. Strigă după. ajutor, dar zgomotul copitelor |>e pavajul de piatră îi acoperi glasul. Călăreţii »e îndepărtară. 'Castor alerga săiind ca o căprioară. Se di&tanţase de urmăritorii săi cînd, după un colţ, apăru o altă bandă care îl aştepta. Se vedea că lovitura era pregătită de dinainte. Se opri suflîud greu, îşi acoperi cu toga braţul stiug ca să pareze loviturile cu pumnalul şi se pregăti să lovea că cu pumnul drept. La un semnal umbrele care se găseau în faţa şi în spatele său se apropiară urmărind să-1 încercuiască. Cînd se apropiară, Castor le văzu lucind tăişurile. latră în acţiune şi îl fcrînti Ia pămînt pe unul din adversari, Cînd se întoarse să riposteze la un braţ

E

167

care se ridica simţi o lovitura In burtă, urmată de o a atroce. Vederea i se înceţoşa, o slăbiciune ciudată îi amorţi puterile şi se prăbuşi. Domitia îsigcr, îmbrăcată de mare gală şi scinlcind de bijuteiii, se urcă în trăsura aurită, ajutată do un F da v, şi se aşeză pe bancheta din spate, alături do gotul său, care purta o togă largă brodată cu purpură şi inelul pona-torial împodobit cu o camee pe care era profilul lui r\i~ beriu. Vibius, Cynthia şi Petronius se alezară pe bancheta, din faţă. Veşmintele lor de sărbătoare emanau un parfum fin. Trăsura, încadrată de douăzeci de sclavi călăii, pur-tînd torţe aprinse ca să lumineze drumul, se încrucişa cu escadroanele de pretorieni în marş. Cuirasele, armele, căştile împodobite cu pene străluceau reileetîud Hacurile roşii ale torţelor. — E o mişcare de trupe neobişnuită ! exclama. Titniuî intrigat. La ora asta din noapte l — Bănuiesc că prefectul oraşului a scos soldaţii ca sa-i apere pe invitaţii de la Palatin l zise Domitia. Vaga bonzii nu mai şovăie să-i jefuiască pe oameni in f îi n centrul Eomei! Cynthia admira uniformele sclipitoare. lunius ar fi preferat de o mie de oii mai imiH să» SG ducă la întîlnirea sa obişnuită cu Bnnia dccît să se înuoape la banchetul oferit de prinţesa Antonia. Vibius părea că citeşte cu o plăcere perversă gîndurile posoinoiîte înscrise pe faţa tatălui său. Domitia îşi manifesta deschis nemulţumii ca. — Detest sărbătorile acestea indecente unde toţi se culcă cu toţi! — Să nu exagerăm, Domitia! replică lunius căscînd. — Palat'nul a devenit un af evărat lupanar l insistă ea. Sal via îmi spunea că prinţul Nero Cezar nu poate bă treacă dintr-o cameră în alta din cauza coarnelor caic, fiind prea mari, nu intră pe uşă... Să fii cu băgare de seamă, Petronius! îl avei tiză. maică-sa. Spionii mişună prin Palatin ! — Ori cin d poţi Bă dai jeste o capcană! zhc lîzînd ironic Vibius. Îb8

— De ce cauţi mereu să fi; antipatie? exclamă Cynthia. Băutatea este a doua ta nat ui ă ! — Ain îndrăznit să-1 persiflez pe fratele său adorat! zise Yibius ironic. Dacă asta te deranjează, voi aborda 0 altă temă. Astăzj a fosfc inaugurată încă o statuie a lui Sejanus în faţa teatrului Iui Harcelhis. lunius prinse mingea din zbor. — Au .bătut şi medalii cu efigia sa. Din ordinul împă ratului ... — A vrut, probabil, să-1 recompenseze pentru asasi narea sărmanului Domitius Cotta! Replica Domitiei îl irită pe lunius. — Te-am mai rugat să nu mai faci aluzii la familia asta! Este o chestiune îngropată si uitată! — Pentru mine nu este nici îngropată şi nici uitată î Apoi Domitia continuă gîndiloaro : — Mă întreb dacă Tiberiu este un instrument incon ştient al lui Sejanus sau uzează şi abuzează de Sejanus, ca să-i fie atribuite toate ticăloşiile caro se comit plin intermediul acestuia. lunius explodă : — Ai face mai bine să-ţi pui lacăt la gură! Trăsura urca povîrnişul de la Palatin încadrată, de alte trăsuri, de palanchine şi litiele sculptate şi am iţe, escortate de sclavi cu toi te apiinse. Privit de departe, cortegiul părea un fluviu de lavă. care, în loc să coboaie pe pantele unui vulcan, urca tot mai sus, încâlcind toate legile gravitaţiei. Festinul ofeiit de Antonia a\ca mai multe scopuri. Vroia să-i aiate lui Tiberiu că familia lui Gennanicns nu se izola într-o cetate arogantă si că se s-upunea ceie-monialului şi disciplinei iinpeiiale, fără a pune în nici im fel în diei-uţic legitimitatea lui Tibeiiu. Cădiveigent.ele aparente dintre cei cui Agrippinei si cel al Lh illei nu reflectau decît nişte intrigi ce uintăicau să semene zîzania în familia imperială. Antonia lansare invitaţiile făiă, hă Iacă vieo deosebite între vediea nobilime şi cea nouă, creată pe \ieuua. 1
sclavi eliberaţi. în acelaşi timp caută sa-şi întuieabc3> legat iu ile cu elita ca să nu fie acuzată că s-ar sprijini mai mult pe plebea romană, denotată cauzei familiei sale. yăibătoarea marca oficial aniversarea căsătoriei prinţului moştenitor Xero Cezar cu nepoata lui Tiberiu şl trebuia să arate poporului roman că relaţiile dinire împărat şi nepoţii săi sînfc excelenţe, în pofida anilor săi, Antonia avea aerul anei regine, Cu capul sus, majestuos, aşezată pe uu scaun încrustat cu pietre preţioase, răspundea cu amabilitate la reverenţa şi la saluturile pline de respect. Bijuteriile sale de- o frumuseţe deosebită o acopereau ca pe o minusculă Cale Lactee. "Kn era cea mai bogată femeie din Roma? Delatorii priveau cu jind la averea ei dar suspinau neputincioşi deoarece nu putea fi atinsă. Tiberiu se interesa cu regularitate de sănătatea ei, îi trimitea daruri — fructe, iloii. obiecte de artă — şi o trata cu toată consideraţia datorată unei cumnate iubite. Se spunea că împăratul nu are deci t trei prieteni i Antonia, senatorul Kerva, un înţelept care îşi ridicai spiritul pe deasupra gloatei demne de dispreţ şi, în sfîrşit, Sejaaus. Bătrîna prinţesă făcea onorurilo casei înconjurată, de nepoţii săi, prinţii moştenitori, şi soţiile lor. în rîndul al doilea era Agrîppina, răvăşită de tristeţea dureroasă-cate o mbătrmea. îmbrăcată m negru, ca de obicei. Lingă ea se afla Caligula, nalt, frumos, cu părul buclat şi ţaţă-Huninală de un zîmbet de o veselie lipsită de griji, ca şi unchiul său, CiaudiUj poreclit în ultima vreme „prostul satului''. -Absenta Uvillei, soacra lui 3ero Cezar, nu ora comentată. -Mai multă curiozitate suscita absenţa lui Seja-mis şi a copiilor săi. Spre deosebire de mesele pătrate obişnuite la Roma, Antonia adusese din Orient mesele în formă de potcoavă, oare uşurau serviciul şi permiteau oaspeţiloi să urmărească mai comod spectacolele artistice. T)upă dispoziţiile date de bătrîna prinţesă, fiecare masă era prezidată de un membrii al familiei, astfel ca toţi invitaţii să se bucure de aceleaşi onoruri, 170

şi Cynlfcîa fuseseră repartizaţi la m ««n lui CaîiouHi, oare îşi alesese cei mai buni prieteni. La ham Ivi pailicipau multe fele deoarece trecuse epoca în caic emu ţinute în gincccu pin ă, la măritiş, încă nu dispăiu^eiâ părinţii care respectau vechile tradiţii, dar erau pihiţi mai degrabă ca nişte animale rare care rătăceau piiinie oamenii eu scaun la cap. Frumuseţea Cynthiei îl impresionase pe Caligiil.u uite o privea ou admiraţie. Petronins mi era încîntat de interesul manifest ii t de print.'Ştia ca nici o pradă, nu-i scapă. Totodată obscn ,1 t & privirile l\ii Caligula alunecau adesea spre "Duiţ^H'u, sora-sa, cam prezida masa vecină. Prinţesa îi zînibea d . »i . ca să- şi mascheze jocul, vorbea cu fetele alezate in ]imil fratelui său. Caligula, care &e găsea lîngă Petronius, îi şopti p<> un tou ironic : — Pariez că te culei cu sora- ta ! Nu te mai sirimba căci nu eşti în stare să, ascunzi adevaiul î — Glumeşti, Caius ! Te asigur că te înşeli ! Pclroimis tolohi- numele oficial al lui Caligula < ; t <\, arate că discuţia lua o turnură serioasă. — Xu mai fece pe tîmpitnl ! Te comporţi faţă fV CA ca un îndrăgostit vrăjit. Fără să-ţi dai seama, o Jiiănînci din ochi ! Abia dacă poţi să-ţi ascunzi gelozia eîml un tînăr o priveşte cu interes sau îi vorbeşte ! FiumiT -M-ioa vrăjită de dragoste poate fi cea mai primejdioasă M ( i a mai funestă dintre pasiuni. Sofocle îl ataca pe Ero;- < ; n o îşi ia drept ţintă fiinţele omeneşti făcîndu-le să-ţi psnd.l ratiunca. — Ce vrei să spui ? * — Că te angajezi într-un joc foarte periculo- (l;u,", e^ti în btare să faci pe indifeiontul în ce o prheţlc ro Orchestrele umplură de armonii sSlile de oaspeţi, t-vio de sclavi, bogat îmbrăcaţi, prezentară apeiiti \eî( 1 " i ' b cele mai complicate forme : statui, care, arcuri de triinuJ', peşti, sălbăticiuni, temple. Sclavii cu amfore de \ i n >e răspîndiră printre oaspeţi. Tîmnul Lcpidus ofeii o cupă de \ i n Cnthiei zîmbindu-i cu un aer seducător. f

Pelronius văzu scena şi se îngălbeni, Caligula izbucni în rîs. — K-am avut dreptate1? în clipa asia e-*ll In si are s&-l Buguuni pe Lepidus! Pelronius se nelinişti. — Ti o nebunie, Caius l — încornoraţii, pederaştii ijî iucef.luosjH s-e retimoso lutdeanua între'ei l Şi eu fac parte din aceste categorii, a>v că îţi vorbesc în cunoştinţă de cauză şi cu toată since ritatea fiindcă faci parte din favoriţii mei. Toata lumea comentează relaţiile mele incestuoase, dar nu există probe, îo public am o atitudine foarte corectă faţă de surotile mele. Am făcut o singură imprudenţă care m-a contat scump. Am uitat să închid cu cheia uşa camerei în oaie eram în relaţii intime cu Drusxîlla, Bunica m-a unpiins, JSu-ţi mai ffpun ce scandal a minat, din fericire, în^ă, totul s-u petrecut între patru pereţi. Mă întreb ce ar zice dacă ar afla că mă culc şi cu celelalte surori. Şi a=>a mi-a zis că sînt un „monstru". Dar, în ciuda indignării, păs trează taina. Turbează gîndindu-se că mi-a devenit^ com plice. Dar este destul de inteligentă ca să tacă. închi puie-ţi ce s-ar întîmpla dacă Sejanus ar afla că sînt vino vat de incert; un păcat condamnat cu severitate de legi dar tolerat de moravurile noastre. I-ar raporta lui Tiberiu care ar fi încîntat să mă pedepsească cît mai aspru. Ince&lul provoacă mînia virtuoşilor, dar sji a infamilor, cărora puţin le pasă că te culci cu sova-ta dar care se folosesc de asta ca să-ţi Iacă rău. — Bar, Caius... — Lasă obiceiul ăsta urît de a mă întrerupe, ou aUt mai mult cu cît vorbesc în interesul tău ! îl vezi pe ftyunosul vecin al Drussilleiî Este Gellius ! Se culcă cu sora-sa, cn uncliiul său şi cu două verişoare. Şi se descurcă foaiubine. E un adevărat dezmăţ în iamilie. Iată-1 pe Themisoo, care se culcă cu sora-sa, uite-1 pe Âmmianus. care se bucură de aceleaşi plăceri, şi pe Sextus Marius, care se culcă cu fiica sa! Ku mai continui lista fiindcă ar deveni prea plictisitoare din cauza repetiţiei. Dar aparenţele sînt salvate l... în sfîrşit, te-am mustrat destul l Ca să to învăţ să-ţi ascunzi dragostea am să te iniţiez în viaţa nocturnă a Romei. Este mult mai preferabil să-ti do172

reputaţia de libertin decît cea de mcehtuo. mai face grimasele astea de pantomim ratat şi !itr bem împreună eîte nn pahar- de Falerna ' Antonia se uita iu jui ou un zîmhef piriâcw ruu ascundea dezamăgirea. Compara banchetele care leau stlrşiiuî Eepublieii cu festinele ruperiului. Romanilor le-au plăcut totdeauna plăcerile senzuale dar, în trecut, comesenii erau toţi nobili şi datorită educaţiei sevei e şi a principiilor rigorist i lor, dezmăţul — poate că leimcmil este prea dur —nu depăşea niciodată limitele unui cio-tism moderat. La început matroanele şi fetele nu aveau s;voie să participe la săibători. Admiterea matroanelor -jţla aceste sărbători a fost bine reni ta, deoarece bîfibaţii •f 'n u- îşi mai făceau de cap decîi la întîlnhilo la care rin fe?£ij-iielo dădeiui tonal. 4", [)yi lazboaicle cn ik- M imperiul decimaseră i i h < l i ' n l e l/vechii nobilimi. Xoii îmbogăţiţi — aii^tociaţi de două |j).nn!e. ^enatoii sei\ili, cavaleri fără sciupule, --ti. \i V-eitbeiaţi ^i cliiai sela\j mfiltiaţi in lumea poiiîi'Al -i a Unai'ii finanţe — nu mimai că ocupaseră locurile h ' e i e ^Yhu adiHOBei.l şi un ctii'îu nou. Măreţia dobîndilfi ,UH ]flc lepede li se urcase la cap. Aceştia considerau c;1 lotul l1o cr.i pettbis -i i ."i debuie <'i recîsti ( a \ i . luviîain ti.ul'ali Vul coni nce-'lc llo;-( tn '. l t i l al I IP Oct i; via n Au al pe Alexaî'duci. ii -!Îdi!, căit ' f i ci ,-ji cu votuţtaie de înv pe i \"i i - i i d i i i e Kn;n î ' t M u/in^mnh de con)!nn;itnl J'<>:iv r cu doi, fici ^a t i uiai timlti jisifcncn. -,>al,\ lioiiu!" iK-ea^tj l ) M i i t i n î i ,ili(,{!i-k!eâ, era t'otute soli -i Ui t.

173

Antonia, graţie informatorilor săi, cunoştea slăbi- v cîimile senzuale aproape ale tuturor invitaţilor. K n era o curiozitate maladiva, ci plăcerea do a specula slăbiciunile acelora care ar fi tentaţi, într-o zi, să îngroaşe unduiile duşmanilor săi. De exemplu Clodiaj liica &enalorului Miittclu? Celor, era poreclită, Lesbia, ceea ce ii arai a gusturile. Lydia Corvinua se lăuda că conduce impecabil, un atelaj de opt amanţi. Calpurnia Sulpicins îşi etala cu iiiîiulric tîuărnl amant. Flora adora să, Iacă dragoste cu piticii cei mai urlţi. Lui Seneca ii plăceau marile orgii exaoeibate de nişte oglinzi mari care acopereau pereţii şi tavanul. Senatorul Caius CamiUus era urmat pc-^te tot de horghclia sa de amanţi. Lepidus se culca cu Caligula şi cu prinţesa lulia Livilla, sora acestuia. Antonia se întieba cu tristeţe dacă „monstrul" nu 1-a stricat şi pe Pctroniu
ftle oaspeţilor apărură douăsprezece bdavc aproape goale Care duceau pe o platformă acoperită de purpură statuia din aur a lui Priap, zeul zămislirii şi al fecundării, pe care o aşfezară în fundul sălii, între doua coloane. Apoi intră orchestra precedînd un grup de sclavi care duceau pe o tavă uriaşă un falus gigantic din dulciuii pe care 1-au plasat în mijlocul sălii şi i-au dflt foc. Cum 0ra îmbibat şi stropit cu alcool} imediat se ridicară flăcăii înalte. Toată, sala izbucni în aplauze. O trupă- numeroasă de dansatori şi dansatoare, aloc . dintre cele mai frumoase, ţîşni şi se avîntă în tivim dans Wdrăcesc în jurul monumentului în flăcări, care'emana |; mirosuri parfumate. f: Dar entuziasmul atinse paroxismul cînd speetatoiii jfc văzură, că balerinii — băieţi şi fete — nu aveau pinze |h care să le acopere coapsele pe sub tunicile scurte ^i că _-| Ja> piruete îşi expuneau toatu goliciunea cu o liberi a l e i* indecentă. | în timp ce comesenii se topeau de plăcere. Antonio J; privea consternată acest spectacol, îi făcu un ^cmn majoi-f domului principal să se apropie, JJî — Cine a organizat baletul fi^tn nişino 1 * ? >ntiebft. J-1 — Prinţul Caius ! |^ — Iarăşi Caligula ! exclamă Antonia indignată. 4} De la masa sa Caligula văzu revolta şi dezgustul de jjpo faţa bunicii. Simţi că ar vrea să oprească baletul. £e ^ridică, de la masă şi fugi spre ea. /' — Bunico, nu fac, oare, băieţii goi gîiimflbţic la 4 ,.palestre"? Şi toate aceste statui cu zeiţe goale din junii ^nostru fac cumva să ui se înroşpa^eă obrajii ? zise Caligula '-'arătîud cu mîna siluetele nude do marmură. Priap nu - este un zeu care onorează altarul casei noastre ? Xuditaica şi dragostea sînt cel mai maro dar făcut de zei oamcniloi ! — Te rog să termini cu spectacolul acesta icspingătoi ! • Ai fi putut să te gîndeşti la mine--- să mă- previi .. Cuvintele sale fură întieiupte de zgomotul unoi j;..^ grei care răsunau cadenţat în galei ia eaie dădea în iiiJKle „tru'lininm". Cadenţa încălţărilor ţintuite pe d.ili'le <1e marmură se apropia. 175

Un detaşament de pretorieui înarmaţi, comandaţi de un tribun în uniformă de serviciu, apăru ta pragul i. Muzica se opri şi dansatorii rămaseră împietriţi şi speriaţi. O linişte apăsătoare, sinistră, îi copleşea ca o ma&ăde plumb pe comesenii uluiţi. Nero Cezar, livid de indignare, se ridică de pe patul său. — Ce înseamnă buzna asta, otiţer? Tribunul îl salută. — "Execut ordinul superiorilor, priuţe ! Desfăşură un papirus şi citi cu o voce clară s — „Din ordinul Majcstăţii Sale Imperiale Ţiberiu, doamna Agrippina şi fiul său îfero Cezar vor pleca imediat la Herculanum, domiciliul lor obligatoriu, unde vor aştepta augusta hotarlre cu privire la situaţia lor. Un detaşament diu prima cohortă pretoriană îi va escoita în timpul călătoriei şi le va asigura garda la Herculanum. Soţia lui Ncro Cezar nu-şi va însoţi soţul. Semnat : din înalt ordin, Sejanus, prefect al Pretoriului". Ofiţerul înfăşură papirusul jji repetă pe un ton autoritar : — Doamna Agrippina şi prinţul Kero Cezar sînt rugaţi să mă însoţească, l faţa Antoniei, cu trăsături puternic reliefate, păiea tăiată în piatră. Mîînile nu-i tremurau. Dar în forul său interior simţea dureros dezastrul care se abătea asupra familiei sale. Lovitura pe care o aştepta în taină de multa. vreme o izbea în plin. Sejanus se dovedise mai tare. în cli pa aceasta de cri za Agri ppi na îşi redobîndi toată încrederea în sine. înfrunta nenorocirea cu un curaj demn de văduva lui Germanicus, Se duse drept în faţa tribunului, — Sînt gata să execut ordinul împăratului ! După un scurt moment de stupoare, Nero Cezar înţelese că era pierdut, îşi ridică mîndru capul şi zise sfidător î — Ofiţer, fă-ţi datoria l Se duse lingă, mama-sa. Soldaţii îi înconjurară. Antonia o îmbrăţişa pe Agrippina şi pe nepotul său, — Aştept întoarcerea voastră l 176

Piinl ui Drusus Cezar oscila între indignarea provocata de ?.i oftarea mamei sale şi bucuria de a răinîne singurul moştt-nitor al tronului. Cu cîtova zile înainte Sejanus îi spusese la o cursă de care : „Pariază pe Roşii, prinţe ! Pariază totdeauna pe lîoşii!" Dacă o alianţă oferită atît de discret de Sejanua se va dovedi avantajoasă, de ce s-o refuze î Prinţesa lulia se arnncă înlăcrimată la gîtul bărbatului său. îşi afişa durerea pentru pnblic. în realitate bucuria îi umplea inima. Rămînea, în sfîrşit, singură cu amantul său, Sejanus. Caligula stătea impasibil. Nu-si mai iubea mama sau făcea pe indiferentul ca să nu atragă mînia lui Tiberiu? se înticba Antonia. Era nesimţitor sau foarte inteligent? Plecarea arestaţilor fu urmată de un val de panică. Cei mai mulţi dintre invitaţi fugiră, uîtînd să-i mai ceară scuze Antonici. Cei mai demni îi adresară cuvinte de încurajare, apoi se retraseră. Toţi se temeau să nu fie trecuţi po listele suspecţilor. Sălile împodobite de sărbătoare se goliră. Antonia îşi concedie anturajul şi tot personalul. Bămase singură în marele ,,triclinium". Trupul său micuţ părea pierdut ptintre marile statui din jurul său- Ku-şi făcea iluzii. Kxilul Agrippinei şi al lui Kero Cezar nu era decît începutul sfîrşitului.

X Un sclav intră în biblioteca în care Petronius, iluminat de un suflu creator, scria cea de-a patra carte a „Analelor1* salei — ,,"Domine", \m tînăr, Encolpius, doreşte să-ţi voY-bească. Susţine că te cunoaşte personal, îţi cer iertare, „Domine", dar am impresia că este un mic vagabond. Xicomed adoptase atitudinea şi maniera de a vorbi ale unui sclav din casele mari. Aştepta din clipă în clipă să fie eliberat, aşa cum îi promisese prima doamnă de onoare. 177

Fetroimis îi porunci să-1 la&e să mire, — Şi fără comentarii ! Sclavul se retrase ofuscat. Cîteva minute mai tîiziu Kncolpius. încă sub imperiul unei emoţii puternice, intra în bibliotecă. Sclavul se retrase şi închise cu o discreţie afectată uşa în urxna.sa. Petroniua îl îmbrăţişa, ş> exclamă i — Nn cred că Olimpul e&te mai impunătoi decis •*, ila aceasta. Apoi îi făcu semn să ia loc. — Ce vînt te aduce1? — Un vînt destul de rău. Castor a fost atacai, rănit şi jefuit de o bandă de derbedei din Yelabru. Cred că este mina lui Ammilug. Am crezut că fusese ucis, dar tăinui pumnalului a alunecat pe centură şi doar 1-a rănit, DaţJ a pierdut mult BÎnge, ca un viţel la abator. Ke ocupăm de el. Banda mea diu Subura e foc şi pară. Hyllus a vrui să se ducă în Yelabra şi să-1 omoare cu mîna lui pe Ammilus. Dar i-ara spus să n-o facă. Vrei să-1 vezi pe Castoi î — Să mergem ! Te urmez l Pe drum Encolpius îi spuse ea prietenii săi din Sabina pregătesc riposta. — Derbedeii din Velabru trebuie să ştie că o expediţie înarmată pe teritoriul nostru nu va rămîne nepedepsită;. Le vom da o lecţie pe care n-o vor uita aşa "de repede ! Petronius îl găsi pe Castor cu torsul şi abdomenul pansat. Ocupa singurul pat din încăpere. Encolpius j împărţea cu Giton o saltea de paie aşezată direct pe podea. Pe lingă Castor mai stăteau Gitouj Ascyltup, Vatenius, Gallicus şi încă cîţiva tineri din cartier pe caic Petronius uu-i cunoştea. /Sărută eu afecţiune fruntea lui Castor. *- Sînfc fericit că ai scăpat cu viaţă 1 — Hedicul grec care raă îngrijeşte mi-a zis ea &Snt în afară de pericol. Dar că am avufc un noroc drăcesc. Petronius scoase diu centură o pungă pe care î-o aruncă lui Encolpius. — Pentru cheltuieli l —N-am nevoie de bani! se opuse Cantor. Băieţii au făcut o chetă neutru mine. 178

— "N" u sînL banii tatălui meu ! Monedele acestea de aur E-înt cîştigate de mine ! Lucrez pentru prinţesa Antonia ! Eucolpius îşi prezentă prietenii lui Petronius, Toţi erau marcaţi de viaţii în ciuda vîrstoi lor tinere.. — Sînl băieţi hotărîîi ! zise Encolpius cu mîndrie. ('ied Cil Ia ora asta Ammilus tremură de frică ! Face pe grozav ui dar ştie că o să-i spargem capul ! C'arin. un efeb cu alură de şef, interveni : . — Am vrut să-1 bubuim pentru că,a îndrăznii să-şf aducă ofl menii pe teritoiiul nostru dar Castor ne-a rugat ,sfi nu fie atingem-de el pină cînd nu se vindecă. — ^ in ţi cu ! zise Petronius bătăios. Am pumnul gieu l — Ammilus este „leno" al_unui mare bordel din plin c'i-iUrul Velabrului, zise Cai in, înainte lucrase şi în Suburâ, penhu o matroană cu nume mare. Dar după încercarea lui de~a-l omorî pe Castor, nu se mai aventuiează pe aici. — O ^ă vină într-o zi, cuci nu vrea să-ş-i piardă reuumcle de Ammilus cel Groaznic, interveni Vatenius, Dar o să-i punem maţele la soare. . Polroiims cunoştea limbajul coloiat al băieţilor deoa-M'cc Encolpius şi Âscyltus ii familiarizaseră cu felul lor fîe viaţîl. Se adaptase fără greutate la modul lor de exiâten-ţ'ă. înalta societate şi lumea vagabonzilor îl interesau şi îl atiăgeau în aceeaşi măgură, trezindu-i chiar curiozitatea. Un mă lui Iiinius Xiger îi chinuia cavitatea toracică, îuăbn^indu-l de emoţie şi frică. Palid, cu mîinile trcmu -7 ind, schimba priviri neliniştite cu colegii aşezaţi în rîuduri v'a'inxe pe băncile lor. Fuseseră convocaţi imperios la «iceartă reuniune. Eventualii absenţi erau ameninţaţi cu excluderea din această ilustră adunare. '" _ '", Gm^ulul, care prezida dezbaterile, citise' scrisoarea nimKl do împărat, şi, încă tulburat, se adresă senatorilor cotatei naţi. — ,,Clanssimi", sînteţi rugaţi să vă asumaţi răspuudere.a în ceea ce priveşte mesajul pe caro Maiestatea Sa a binevoit &ă vi-1 trimită $i să, luaţi hotărîroa oare so impune,

179

Tiberiu cerea, nici mai mult, nici mai puţin, deci t Condamnarea Agrippinei acuzată de aroganţă, şi îu-căpă-ţînare, ca şi a lui ÎTero Cezar, căruia îi reproşa destitui şi legăturile necumpătate cu băieţii. Acuzaţii ridicole, trase de păr, dar care puteau să cadă sub incidenţa legilor privitoare la moravuri şi la crima de lesc-rnajcste. Senatorii păreau loviţi de mutism. Simeni nu biOrăx-nea s-o acuze pe Agrippina, văduva lui Germanicii:*, idolul poporului roman. Sau să arunce cu noroi în prinţul jfero Cezar pentru o înclinaţie care nu numai că nu mai Şoca dar era practicată chiar de împărat şi încă îutr-o fnanieră mult mai gravă, deoarece le cerea băieţilor i^beri 8% practice perversiuni care depăşeau limitele celui mai desfrînat dezmăţ. "—Ce este permis lui Jupiter. nn este poimis unui măgai, şopti Tertuilius tlpius la u rochea lui Senatorii erau prinşi între două focuri, la fel de periculoase. Dacă nu o condamnau pe şi pe fiul ei, îşi atrăgeau mînia lui Tibcriu. Bacă adoj Iau măsuri coercitive, so ridica poporul Bornei. Sena toi ii vedeau prin uşa deschisă a Curiei cum se adună lumea. Şedinţele Senatului erau totdeauna urmărite de gură-cască, de oameni care transmiteau prietenilor ultimele ştiri politice, de numeroşi provinciali în trecere prin Roma care vroiau să cunoască viaţa capitalei sub toate aspectele. Citirea scrisorii lui Tibeiîu fujse->e* ascultat ă cu uimii c şi consternare de plebeii adunaţi în faţa Senatului, Fără, să mai aştepte încheierea lucrărilor, unii dintre ei se şi răsptndiseră, pentru a-i preveni pe cetăţenii Romei de cele ce se urzeau la Curie împotriva Agrippinei şi a fiului Bău. Mulţimea începea să bombăne, JIuimurul încopoa ea se umfle ca o avalanşă care coboară pe povîinişmile unui munte 'ingroşîndu-se, alunccind tot mai repede şi caro. bubuindj sare în aer, explodează. — Este o scrisoare mincinoasă î

— Calomnii l

— Defăimări'l — Acuzaţii false care urmăresc &ă-i discicdilezc pe cei din familia Ini Genuauicu& l 180

— Cei care îndrăznesc să ridice mina asupra prinţesei A yiippina şi a prinţului Xcro Cezar vor avea de a face cu poporul Romei ! Lucrurile erau clare. Senatorii aşezaţi aproape de uşa deschisă îşi părăsiră băncile şi se refugiară în fundul sălii. Cocsului, tremurînd ca o foaie de hîrtie, le ceru din nou senatorilor să se pronunţe, îşi făcea datoria dar dcsfă-fcuiarca şedinţei îi golise obrajii de strige."Palid, păren «n cadavru \ in. Toţi „clarissimi" ştiau că un „senatus-couMillnm'' prin care se hotăra condamnarea ar fi fost u una t de o năvală a plebei în Curie şi de linşarea multor membri ai înaltei Adunări. Senat oi ui lunius Rusticus, care redacta de obicei proee-ele-verbale alo şedinţelor, avu o inspiraţie divină i se i Uliţă şi cu o voce care vibra de emoţie propuse să nu înceapă dezbaterile si să se ceară respectuos Majestăţii Ba'c sîi trimită o nouă scrisoare în care să-şi precizeze iîitentiile şi să le dea instrucţiuni suplimentare, Senatorii votară în unanimitate moţiunea în timp ce mullimea striga : - Să nu încercaţi să ne undaţi căci vom şti unde ga A ă f>îi<-ira ca să vă rupem gîlul ! — jS'imic nu va scăpa de mînia noastră ! — Xici sci i «orile lui Tibeviu şi nici cohortele lui &ejaniis î Scnatoiii ti-emurind de frică abia leuşiiă să treacă pvin mulţimea care nu înceta să-i blameze. Unii se tir car a in liljerc sau în palanchine, alţii o luară pe jos. Tnnins Xiger şi Tertnllins porniră pe cai, unui Ungă celălalt. — Am picat în mijlocul furtunii, luuins ! Soluţia Iul lîiioticus nu e decît un paliativ ! zise TertuUius. — în acuzaţia împotriva lui JSTero Cezar se simte da departe mîna nevestei sale. lulia III vrea căderea bărba tului săn aşa după cum mama ei a urmărit căderea iul Dinses II, fiul împăratului. - — Umbra lui Sejanus planează peste toată familia Imperială. Mă tem de el mai mult decît de fcoate „furiile" *•

-i

i

reunite l 181

Antonio urmai ca evenimentele cu febiilita1t\ "Yu-4 făcea iluzii cu prhiie la Agrippi:sa şi la j$~ero CV/ur. în ciuda lulbuiării intei'icaio, ?e arMa foaite ea In M iiiniin-du-i chiar şi pe cei mai vei păţi în a-M ascunde sorit imcîiU'ie. Pctronius, care o vedea în licoare zi, Smjţa -c >o cunoască, cu aiît mai mult cu cit spîiitul său de ol>n \ ,Jie iţi analiză progresase după voniica sa la Palatin, Lucia. îii bibliotecă cu bătiîna sa proiectoare cînd primul majordom anunţă vizita prinţesei Li\ illa, Petronius, discret, vru bă se retragă, dar Antonia u făcu nn somn să, rămînă. Prinţesa Livilla intră omanînd efluvii de pîufum Piu. l^rumii^etca sa de altădată, se mai păstra ca o oiîiitlee magnifică ce începe să pe vehtejeapca, Eeparajiiîe o-tdioe o copiau etoituri lungi şi obosifoaie. Era Snti -o roi Ine de mătase trandafirie şi pe umeri avea im şaî de dunu-ln atît de fina, încît păiea pîuză de păianjen, Pe îndvcpla. eu bralele deschide spre Antonii! -ji o îmbrăţişa cu o tandreţe teatrală. ™ Mamă. mama mea di agă, au trecut secole do c ; ml nu ne-am mai înlîlnit l Bătrîna doamnă afişă acelaşi zîmbet plin de afecţiune, — A fost nevoie de neîntolcgeiea asta dintre familia la şi cea a fratelui tău Germanicus pentru ca să vi .Ci n;;1 vezi l TJvilla aruncă, o privire semnificativă spre Petronius ca y cum prezenţa acestuia ar fi deranjat-o. — N-am secrete în fata acestui băiat, secreuiul nn-ii paiticular. ' . * Livilla îl măsură eu ochii săi catifelaţi de sus în jos ca şi Acum ar fi vrut să-i aprecieze farmecele bărbăteşti. AtiUidinoa ei vroia să exprime înţelegere pentru capriciul mamei- gale faţă de acest tinerel. !N umărul malioanolor băiiîne atrase de adolescenţi tineri şi provocatoii creştea. Pelronius, cu nasul în carte, urmărea impasibil in uluirea dintre cele două femei — mamă şi fiică — oaie ge urau de moarte, dar se priveau cu nişte zîmbeic pline de tandreţe. Antonia ştia că Livilla nu era deeît un in«irutjient în miinllo lui Sejanus şi că nepoata sa juca acelei rol. 182

Auzise că prefectul avusese îndrăzneala să-I ceară luf Tiberiu muia văduvei fiului său, Pentru bătrîna doamnă, politica lui Sejanus era limpede ca o apă de izvor. Acesta Vroia sâ"-I lichideze pe fii lui Germanicus astfel ca Gerne-Jlus, fiul Livilîei şi nepotul Iui Tiberiu, să. rămînă singurul moştenitor al tronului. In cazul morţii lui Tiberiu — yîrsta ea înaintată îl făcea candidat la noaptea veşnică — Sojanus ar deveni regentul lui Gemellus, noul împărat miuor. Atunci ar avea în rnînă toată politica imperiului, tiu accident nenorocit ar putea oricînd să intervină şi, Gemellua odată plecat în împărăţia umbrelor, Sejanus fi-ar putea încorona. Tiberiu. în pofida încrederii şi afecţiunii faţă de favoritul său, înţelesese că intrarea prefectului in familia imperială ar provoca o furtună care ar zgudui dinastia. Hu numai senatorii, magistraţii, cavalerii şi plebea Romei j şi-ar manifesta deschis ostilitatea, dar şi armata i-ar da \ ist o parte p© acest parvenit care exercita funcţia de înalt l comandant fără să aibă o singură victorie militară la ^ activul său. Folosind termenii cel mai aleşi ca să-1 flateze, j Ti beri ti îi respinsese cererea dar, ea să- îndulcească- pilula, -Mi promise mina nepoatei gale Inîia după moartea bărbatului acesteia, 3$Tero Cezar. Eia o imitaţie deghizată la suprimarea soţului jenant. Sejanus înţelese aluzia. Kero Cezar trebuia să dispară cit mai repede. Scrisoarea trimisă de Tiberiu Senatului urmărea această tactică. Dar Antonia Ie ghicise jocul. Era hotăfîlă să pană în rnUcare tot ce putea ca să le destrame planurile. Tjnejtirile Livilîei de a o atrage in tabăra Iui Sejanus oi.ui nu numai transparente dar şi ridicole. Văduva iui JDniftes î?i închipuia că sarcina sa nu era prea §&&-»&$ ttîna prosluţă A a cădea în propriile'sale mrfijo f S r ă Sîl-şi dt*i Coarnă de co va urma. "'^ __ T.ivilla, afUnclti-se acum în fala mamei sale, pricepu că operaţiunea proiectată nu va fi chiar aşa de uşoară. Apoi -şi prezenţa lui Petronim o jena. Xn o avea el şi un alt i ol în afară de cel de amant ? Antonia, pe care o revedea după cîtiva ani, nu avea aorul unei femei prea btttrînc, după cum presupuse. Bă-tiîna prinţesă învăţase de la Caligula, „micul moantru", 183

să ată la caie sentimentele sînt încă nebuloase. — Vrei ga ţi-1 trimit, mamă? Sau at prefera pa "ui la noi? N-ai avut niciodată curiozitatea să-mi vizii c/J vila de la Ostia^! Antonia suspină, cu părere de rău. — La vîrsta mea, Livilla, deplasările sînt utingheiitoare. Bătiîncţea nu iartă. Dar o să ne mai \edem I Sînt sigură că ne vom i credea I 184

La vila lui Niger domnea o atmosferă funebră. Starea de spirit a lui „pater familias" se răsfrîngea asupra tuturor din casă. Căci lunius era chinuit de o teamă atroce. Crizele politice sînt primejdioase deoarece delatorii profită, de apele tulburi ca să atace prăzilc fixate de dinainte. — Ştiu ce va urma ! îi spunea soţiei dezolate de nervozitatea Iui. Sejanus îi va raporta lui Tiberiu că Senatul, cavalerii, plebea şi gloata sînt în prag- de răscoala. Ca Borna este gata să proclame decăderea lui din drepturi şi încoronarea lui Nero Cezar. La Capri împăratul va tremura speriat de această ameninţare. Sejanus îl va convinge că trebuie să împînzească oraşul cu trupele pregătite pentru reprimarea celoi mai mici tentative do răscoală populară, în ceea ee îi priveşte pe senatori, treaba e şi mai simplă, îi va aresta pe recalcitranţi. Cavalerii, creaţie a imperiului, vor fi cei mai docili. Pedepsele, exemplare vor reintroduce disciplina în rinduiile lor. Domitia trebui să recunoască că, cel puţin acum, bărbatul său avea dreptate. Previziunile sale so împliniră. Cohortele pretoricne, cohortele de pază, poliţia îşi făcură apariţia peste tot. Ici şi colo, unde izbucneau incidente între plebe şi armată, reprimarea era nemiloasă. ^Manifestaţiile populare în favoarea Agrippinei şi a fiului său fuseseră dispersate de şarjele de cavalerie cu sabia scoasă. Au avut loc vărsări de sînge. Cadavrele zăceau pe stradă iar familiile primiră aprobarea de a le înhuma de-abia după cîteva zile. Au fost luate măsuri draconice care semănaiă groaza. Cîteva sute de răsculaţi îşi pierdură viaţa. Numeroşi răsculaţi au fost arestaţi şi aruncaţi în închisori. Cei mai încăpăţînaţi au fost găsiţi spîuzuraţi în celulele lor. Populaţia se închisese în case. Acesta a fost momentul ales de Tiberiu penfru a trimite a. doua scrisoare către Senat. în dimineaţa aceea un tribun de prctoiieni se preiei:tăi la \ila lui Niger şi ceru ea fie piimit de stăpînul casei. întîmpinat de lunius, verde de groază, îl anunţă pe un ton peremptoriu că la Cuiie posipe un nou mesaj din paitra IVlajestăţii Sale si că înalta Adunare este convocată ele urgenţă să voteze un ,,scnatu?-consultum" după voinţa imperială. Ofiţerul îl preveni pe lunius că nici o absenfă 183

nu va Ii tolerată t-i că bolnavii vor fi transportaţi eu litiera la Cui ie ca ^ă paiticipe la vot. Pretoriarml îi vorbea de sus, ca unui bimplu cela uun roman care trebuia &ă execute ordinele fără sale discute. lunius abia se mai ţinea pe picioarele ee i se înmuia-şei fi sub greutatea corpului îngieunat de teamă- şi emoţie. După plecarea ofiţerului, care îl salută reglementar dar îi şi arunca, la plecare, o privire ameninţătoare, luniiis se prăbuşi pe uri scaun. -- Credeam că a venit să mă aresteze, îi zise suflîrd gieu Domilie-i. care îl mîngiia cu afecţiune. — Te agiţi' prea mult ! Te vei duce la Senat şi îţi vei face datoria ! — Am să votez după voinţa împăratului ! Totdeauna am fost un senator disciplinat! Niciodată nu m-am gîndit s ă mă opun autorităţii imperiale. Domitia îşi aminti ce caz făcea lunius cînd vorbea de respectul datorat instituţiilor republicane. Acum 28 cea la păraint ea o păpuşa, spartă şi vorbea cu glas tare fie fidelitatea sa faţă de împărat şi de instituţiile imperiale. Laşitatea lui o indispunea, aproape că îi făcea greaţă. Dar nu era ea cea chemată sa-1 judece. Traumatizat de arestarea şi sinuciderea lui Domitîus Cotta, nu mai era acelaşi om. Doinit ia luă un clopoţel de argint şi sună. Primului ajordom venit îi porunci : — Serviţi repede masa ! .Clarissimus" trebuie sa meargă la Senat după masă! Vibius studia cu bucurie casa în plina tulbuiare, pe tatăl speriat, pe mama neliniştită, pe Cynthia febrilă-şi pe sclavii în fierbere. Agitaţia servea planurilor sale. îutrucît nervozitatea stăpînilor se transmitea printr -un fel de mimetism şi servitorilor care alergau aparent fărJt nici un scop, Vibius se furişă în camera mamei sale. Pe măsuţa de toaletă se găsea cutia de bijuterii, care m\era niciodată închisă cu cheia, deoarece Bibula, o sclavă intre două vîrste, o păzea în permanenţă. Apoi, cine ar fi îndrăznit să fure? Pedeapsa s-ar fi abătut asupra tuturor sclavilor, fără excepţie. Torturaţi, i-ar fi indicat foarte repede pe suspecţi sau i-ar fi denunţat pe vinovaţi.

Cum Bibula so afla îu locuinţele scIaMlor, iunie un bijutier repara o brăţară de argint a Domitiei, Vibiiib putea să opereze fără nici o grijă. Ştia că mama sa pofcda un adevărat tezaur. Un inventar ar fi cei u t mult timp. Apoi Domilia, care avea multa- înciedere în Bibula, nu s-ar fi gîndil niciodată să-şi veiifico bijuteriile. Vibius se gîndi că dispariţia unui inel împodobit cu o piatră preţioasă va trece ncobseivaiă. Opeia repede. Deschise cutia şi alese un inel Snciuslat eu nu ^mniald superb, închise cu grijă cutia şi părăsi repede came]a. Pe culoar se uita în dreapta şi în stingă, dar nu văzu Mea umbră omenească, î^i \îiî inelul în ccnLuiă pi se diiM 1 la masă unde mîncă puţin, deoarece fusese şi el cupiin< de Ecivozitate, dar din alte motive. Era sigur că, în iureşul evenimentelor, tahll MU ^a uita s-o annule pe Ennia că nu mai poale veni la întîinne. Deocamdată fata ci a ultima, grijă- a periatoiului, Podi n (a urma să fie lungă. Citirea scrisorii lui Tiberiu. discuţiile, adulările linguşitorilor, votarea, redactai ea ,,«enalus-consultnm-ului" tiebuiau să-i retină pe ,.olaii-Mnj'' pînă tîrziu în noapte. După o masă luată la repezeală lunius plecă şi după el se ridicară de la masă şi ceilalţi membri ai familiei, Domitia şi Cynthia se instalaiă in peristil ca să biode/e, o ocupaţie care Io permitea să-şi petreacă timpii l în aşteptai ea lui Tunius. Vibius pretextă o întîlnîre cu un prieten si se icins-e şi el. Se duse aproape fugind la „insula" în corc tutal f-iiu se îiitîlnea cu metresa. Vroia să ajungă înaintea Emrioi. Inima îi bătea iar inelul furat îi frigea mîiniîe. în ^ i î i ^ î l , avea prilejul să vorbească cu femeia pe cai e o adoia. Uitase de'Chloo, de logodnă, de obligaţiile sale f a ţ,l de familia pe eare trebuia s-o întemeieze. Ajunse cu sufletul la gmă în faţa „insulei" unde. d n pa cad i anul său solor poitativ, Ennia liehma să--şi Isu-a apariţia dintr-un moment în allid. lîiltoa diu picinax- de DCI."J dare: în sfir^it, Enm'Q apfun l,i r'.\[muil stihii. ?iin, pelc lui Tibiile ficiî.'ca. Kra îmbi^cdtă mii-o mchio de muvtlimi ecumpă, care se mula pe cuipnl e: magnitic, iaj \? uii'ui 187

avea un -jal cu o dantelă atît de fin& tacit părea o arl]>!t de ceaţă sidefată. Frumuseţea ei îl îmbată pe Yibhîi, caro o întîmpină în faţa uşii. — Salut, Emua, vreau să. te anunţ.., Abia putea să zică ceva, cuvintele îi rămîneau în gSti — Ce să mă anunţi? Vocea Enniei, uşor dispreţuitoare, îi tăie suflarea^ O amuza tulburarea vizibilă a 1 tîn&rnlui. — Tata nu va putea să vină astăzi -.. Trebuie s£ parlicipe la şedinţa Senatului... Fruntea Enniei se încreţi. — Şi te-a trimis pe tine să ini-o spui 1 — îs u ! Ku î bîigui Yibius. Am venit să-ţi aduc an mio cadou.,. Din proprie iniţiativă •.. Scoase inelul din buzunar şi U dădu Ennieîf care zîmbi ou ochii plini de o lumină fascinantă. Ennia luă inehd şi îl privi cu admiraţie. Smaraldul arunca flăcări de parca înăuntrul lui ar fi ars o stea. — Foarte drăguţ din partea ta I — Lasă-mă pe mine să ţi~l pun pe deget l Mi-ai facă o mare plăcere. Ennia îi lăsa să-i pună inelul pe degetul inelar. Aţin-gmdu-i mîna Yibius simţi nu fior de voluptate tiecîndu-i pi in tot corpul. — Te rog să nu-i spui nimic tatălui meu de acest mic dar... care va fi urmat de altele.,. îşi dădu brusc seama că pasiunea îi depăşise raţiunea, Căzut în propria sa plasă, U promise cu căldură i — O brăţară... uu colier ... o diade mă... ~ Mă iubeşti ? îl întrebă pe un ton glumeţ. — Ca un nebun I Te ador! — Te-am văzut de mai multe ori aşteptînd pe tro tuarul din faţă. Părea ea te ascunzi. — îsu vroiam să mă vadă tata. Gelozia 1-ar fi înfuriat^ E^te foarte posesiv .. - Ah, asta o ştiu ! Se hotărî să treacă Rubicoriul. — Nu vrei O mergem în apartamentul... caic le aşteaptă? Knnia îl yiivi cu un aei surprins, aproape ofensată. 188

— Penii n ce? Trezi ea m~ai cuinpiîiftt eu un iud î Ja-ţl-1 ! Eniiia, cn un got furios, vru să-1 -coală, din* de§et, dar Vibius o împiedică. — N-aro vrut &ă te iiibull ! — Crezi că mă pretez la toate fanteziile oamenilor din Lumea ta pentru un fleac! Fiica unui plebeu poale *& fie tot atît de mîridră ea ^i o tînără patrieiană ! Xiei nu mi-ai xis cum te cheamă ! Asla-i lipsă de rebpcct ! . Vibius se grăbi hă repare această, lipsă de bun Mtnf. -* — Vibius ! Vibius Xiger ! —Ei biue, Vibius, putem, dacă vrei, hă. facem o mică " ~ Cu plăcere ! zise Vibius descumpănit. j' Spera, cu inelul acesta, să-i posede trupul care îi ţfLfieromta simţurile. Imaginaţia îi lucra. O vedea goală, tremuiînd, eedindu-i, îmbrăfişîndu-1, supunîndu-^e cu fervoare virilităţii Iui. 1 Porniră încet pe stradă, dar un escadron de ea\aleiie trecu în galop împingmdu-i pe trecători, care «e lipeau îngroziţi de ziduri. Vibius o prinse pe Ennia în braţele sale interpnuîndu-be între ea şi călăreţi, îi simţi sinii lipiţi de pieptul său. pîntcccle lipit de al său, coapsele aţin* gîndu-le pe ale f*alc. în depărtare se auziră ţipete, vociferări. Cind călăreţii so îndepărtară Vibius, cu părere de ra.ii, îi dădu drumul Enniei. — Te iubesc ! zi^e. Te iubesc cum n-am iubit niciodatăj — Altădată ai să-mi faci declaraţia asta ! Acum trebuie bă mă întoic cuminte acasă. Vezi ce primejdiei este pe btrad&. Oraşul fierbe. Certurile din familia imperiali nu mă privesc ! Vibius înţeleşi ră, tata ştia ce vroia şi nu-şi schimbă ideile de la o oră la alta. — Uă-mi voie să te conduc piuă acasă ! — Mult urnesc, dar nu vreau ca vecinii să mă \adă întorcîndu-mă acasă însoţită de un băiat ! Am reputaţia mea ! Te îas la colţul străzii ! Vibius îşi încruntă sprîncenele. Fata asta îşi bătea joe de el î Boar se culca apioape în fieeaie zi cu bătnnul luinus ! Iar f c el îl li aţa ca pe un băieţaş. »

Ennia parca că îşi ride de gmduvilc luî. — Dacă au vrei, sînt gata sti-ţi dau înapoi inelul î Vi Mus abia se mai stăpînea. — S3rini dai înapoi cadoul? Ar însemna &a mă insulţi l — Atunci la revedere şi pe curînd ! îi făcu un semn graţios cu mina şi se pierdu în mulţime. Yibius îşi aminti minios că. Ennia o ştersese fără ca cel puţin să-î dea un rendez-vous.

După o noapte do dragoste S«janus se îmbăia în. pi-nina Pomponiei, care se lipise cu tandreţe de el. Bucii-IXH de succesul din ajun. Sejanus îi mingîia rotunjimile o\dlantc şi îi vorbea de lucrăiilc de la Senat, - Cofr mai bună comedie a lui Plaut n-ar produce lUntaiea pe care a produs-o scena în care iluştrii senatori &e Unbulxeau ca oile să voteze „senatus-consumtnm-ul" cei ut de Ti beii u în cea de-a doua scrisoare. Ymbea slobod căci erau numai ei doi. — împăratul mi-a urmat sfatul şi şi-a reînnoit acu/athle împotma Agvippinei si a fiului său. Totodată a condamnat Adunai ea pentru că a dat dovada de lipsă tio ic^pcct fată de autoritatea sa acceptînd propunerea neniMisată a lui Rusiicus, în loc să ia imediat măsurile colo mai dia^tice. Soiisoarea a fost citită după ce s-au îrnhi* uşile Curiei. "Cluiţi şi îngroziţi de acest procedeu neobişnuit senatorii i-au declarat pe Agdppina şi pe Keo (.'c/ar inamici publici şi i-au condamnat la exil şi la confis carea t ut iu or bunuiilor. Pe mamă au exilat-o pe insula Panda t »i ia iar pe fiu pe insula Ponza sub cea mai severă mponia î^i spiijini capul de umărul lui si făcu o ll dezolată. Sliu ce viea să însemne asta I Că în curînd dranoastră se va ştirbi I Vi^pzi, sau cc-i cu tine! Lasă gînrluiile astea negre l DupI moaitea lui Nero Cezar te vei însura cu i» vădu Şi lui ! Ascult îî-mă bine, Se] anus l Vizezi prea sns l rîi cu De vizezi mai sus numărul duşmanilor tăi creşte ! nu CP tp mulţmnoşti cu situaţia actuală? Eşti piimul rlnpl ibeuu i Căsătoiia cu văduva asta sacră te va duce 100

e

îa pierzanie i Iţi propun o soluţie mai bună care va sting invidiile şi îţi ya permite să duci o viaţă liniştită pînă l capătul zilelor tale ! — Şi care e solufia a^ta miraculoasei? — însoară-te cit mine ! Sejanns izbucni în rîs. — Ai prea mulţi prieteni ! Ai începui să mfl faci gelos ! — Toţi piielem'i mei le voi si^ţinc ! O privi cu un aer serios. — Drumul meu este trasat, Pomponia ! Şi nimic nu mă mai poate opri! Zgomotul fugii îngrozite a'oamenilor de pe slinzi, care strigau şi îl blestemau pe împărat şi pe complicii săi, însoţit de galopul cailor, făcu geamurile să, se zguduie. — Este gloata Romei care învaţă, ce e disciplina ! xise Sejanus eu un aer satisfăcut. Scrisoarea împăratului a fost citită în piincipalele locui i publice MI b *npi a ve gherea armatei. — La ce îţi treTmia această nona piwoeaie? — Ca oamenii să înţeleagă că eu sint si Spinul! >ioartear cîtorva provocatoii de tulburai i este un preţ deMul de mic pentru a impune oidinea la Roma ! — Nu te temi de ura care ;-e adună împotma i a ? Sînt sigură ea la această oră n-ai nici un prieten ! — Te înşeli ! Toţi „marii" se îmbulzesc în imul incn ca albinele în jurul reginei ! — Linguşitorii, nu prietenii ! 'Sejanus îi lăspuiise pe un ton pcibiJlanl. — Prietenii? N-am nevoie de prieten» ! INiimai tic nnelte ! După ce îi folosesc si ii golesc de substanţă, ii arunc la gunoi. Nu mă interesează simpatia oamenilor. Să se teamă de mine. Asta îmi ajunge ! Făcu o pauză. Adîneit în gînduri îţi întrezărea \ntoinl iu ioz. — înlr-o zi această vădin.l, care va dcxcni ue\a^lainea, poate ea va purta coroana imperială. 3!)ar tu vei dispune de putere, de bogăţiile mele ! Ştii de ce ? Fiindcă tu eşti singuia mea dragoste ! Dacă Inlia va> avea un accident — hazaidul joacă feste stranii chiar şi celor plasaţi foaite sus — cine te \a împiedica s;1-i ici în mod

191

oficial locul? Eu nu voi da socoteală nimănui căci voinţa mea va sfărîma orice împotriviic ! Pomponia, drăgăstoasa, U unbiăţişă. — Atunci \oni îi cea m.xt fericită peieche imperială I Gmduiile lui Sejanus zburară epie copiii pe cai e ii adova. Fiul său mai mare va pui ta coroana impeiială iar tiiea, soarele vieţii sale, va Ii soţia lui GemelHis. Ajuns în culmea puteiii va savura, în stîrsit, din ieri-cîre. îşi vn reci^li^a toată tinereţea pierdută lingă oameni pe care i-a ^pcculat si i-a urît. îl urîse pe Âpicius, bă-trînul său amant, o urîse pe Apicia, soţia lui urîtă şi bogată, îl mî^e pe Germanicii?, chiar şi pe Tibeiiu. Dar ca să-si atingi scopul mai avea două obstacole de trecut. Prinţul Drusiis Cezar şi Caligula. Claudiu, „prostul satului", nu conta. Ţipetele spărseseră iarăşi liniştea nopţii. Pomponia îşi acopeii urechile cu minutele sale. Sejanm făcu un gest de indiferenţă. — La^ă-i să ţipe ! Mîine o să uite lotul î Cîteva jocuri fastuoase la Circ, o poilie dubla de grîu şi totul va reintra în normal ! Lui Peironius h era tot mai gieu să se izoleze cu Cyn-thia, să profite de inf imiditatea ci, să se bucure de fericire. "Vibius era tot timpul pe urmele lur. Treceau zile după zile fără ca aă-i poată vorbi între patru ochi. Dimineaţa, cînd se ducea la Palatimn, nu mai putea să întredeschidă uşa camerei în care dormea Cynthia deoarece Vibius, ca din mtîmpîare, se găsea tocmai atunci pe condor, ieşea din camera sa sau avea ceva fie făcut prin camerele vecine. Seara, cînd se întorcea de la Palatin şi toată familia era la ,,cena :1, Pctronius avea impiesia că este supravegheat de tratele său. Schimba cîteva cuvinte anodine cu Cyntliia, care îi zîmbea cu afecţiune şi îl ignora intenţionat pe fratele său, care turba de mînie. înţr-o soară Tunius, după ce bău cîteva cupe de vin care îi încălziră sîngele şi îi mai îndulciră pos'omoreala, se adicsî Cynlhiei p? un ton conciliant care nu anunţa nimic bun. 192

— Do ce nu vrei să discut Im serios despre viitorul tău? Ai ajuns la vîrsta la care fetele se nunlă, acceptă bucuiiile unui cămin, ale unei familii, temelia societăţii noastre. Nu te-am forţat să accepţi candidatura fiului lui Srjanus, chiar dacă era foarte avantajoasă. Dar Mar collus Silius este o perfidă onoiabilă. Senator, membru al uuei familii romane vocM şi nobile, so bucură de sprijinul meu şi al mamei taie. Expresia feţei Cyntlu'ei se înăspri. Din ochi n ţicneau fulgere, îşi stiîuse pumnişorii. Atitudinea ei trezi admi-îaţia lui Petronius, care n-o crezuse niciodată în strtre de atîîă energie. — Dacă Marcellus Silius, candidatul vostru piereiat, are fantezie şi vrea să se căsătorească cu mine, asta îl priveşte. O asemenea căsătorie nu va avea loc niciodată. lunius continua cu argumentele sale. Obişnuit să acţioneze după voia sa, nu lua în soiios opoziţia fiicei. — Căsătoria nu este o plăcere, ci o datorie, Cynthia. O datorie faţă de părinţi, faţă de strămoşi, faţă de urmaşii care vor veni. — Tată, hotărîrea mea este irevocabilă! Nu raă voi căsători cu nimeni. Cel puţin în anii apropiaţi. Tu ai doi băieţi care se vor căsători şi vor asigura continuitatea familiei Niger. — Cynthia, trecem prin vremuri grele. O alianţă matrimonială puternică nc-ar folosi. Vibius se .bucura de necazurile Cyntliiei şi ale lui Petronius. Aştepta cu nerăbdare despărţirea lor. în acelaşi timp Domitia detesta autoritatea opresivă a soţului său. — Dac-ă Cynthia nu vrea sa se măi iţe cu Silius. nu putem noi doi să ne impunem voinţa. Acest dialog neaşteptat îl încuraja pe Petronius şi îl dezola, pe Vibius, deoarece mama lor întărea poziţia gemenilor. Tunius era nemulţumit. Ar fi ripostat, dar nu vroia să se dea în spectacol în faţa sclavilor care serveau deseiţul, cu atîfc mai mult cu cît revolta soţiei îi submina prestigiul, Totuşi, ca să aibă ultimul cuvînt, se întoarse spre Vibius. — Şi tu? Logodna ta cu Chloe se prelungeşte la nessfîrşit ICind mă întîluesc cu tatăl ei, -mă priveşte pieziş. 13 - o. 601

193

Şi are dreptate. CJiloe e frumoasă şi plina de faimef-. f'u-vîntu' meu şi al tău au fost angajate. Vibins compară figura lui Cnloe cu cea a Emiiei. Siluetele lor' se confundau, apoi se disociau într-uu raod haotic. Acum era el cel pus în încurcătură. — Ku nu zic că nu mă însor, dar trebuie să mă piegătesc sufleteşte ! — Se pare că nu ţii seama de legile contra celibatului j Pielungirea ne justificată a~ logodnei este pedepsită. Vrei sau nu \rei, voi anunţa călătoria, ta eu Cliloe în luna cai e vine. Ochii lui Vibius se injectară de niînie. Acum ii m a pe tatăl eftu. Ku mai putea sa-şi explice admiraţia, dragostea, devotamentul, încrederea oarbă pe care a mani-fe&tat-o totdeauna faţa de tatăl său. Nu înţelegea că. in realitate, Eunia tăiase toate legăturile dintre ei. Gelozia îl sufoca. Tatăl său poseda un bun care trebuia bâ-i re\ ină lui deoarece era mai tînăr, deoarece o iubea, deoarece se bucuia de libertate, dar nu putea să profite de ea r în timp ce lunius era bătrîn, căsătorit, avea copii şi o situaţie politică care îi impunea o atitudine moi ala sănătoasă. Vibius se simţea frustat de fericirea sa. — Domitia, nu te îmbraci? ! zise lunius după ..cesiu". Ai uitat ea am fost invitaţi la o lectură la TertuJliub? Seueca ne va citi poezii şi dialoguri filosofice. Va fi arolo toată Roma. După plecaiea părinţilor Cyntliia şi t Petroniu^ "-e retraseră în camerele lor. Vibius se duse în* grădină. Făcu un tur pînă la locuinţele sclavilor şi o văzu pe Bibula mîncînd la masa comună. Se strecură, fără să se grăbească, în 'camera mamei sale, luă din cutie un colier de pcile n o biăţară încrustată cu diamante, apoi uu-y pe f«ji^ în camera sa lăsînd u^a deschisă. La Palatin viaţa se desfăşuia după ceremonial ca *i cum nimic grav nu B-ar fi întîmplat. Prinţesa Antonia arăta acelaşi calm aiihter, rigid. Primea oameni în audienţe, acorda ajutoare, participa la anumite sărbători oficiale, ca să-i arate lui Tibeiiu că nu era supărată pe el. Vroia să liniştească apele ta cel puţin Drusus Cezar şi Caligula să rămînă în liberia f e, 194

CU Liinp sîngelo lui Germanicus va curge în venele unuia din copiii săi. Sejanus îl va urmări cu ura sa. Iar Antonia era gata de orice compromis, numai ca să împiedice aeo^t sfîrsit. La scrisoarea sa împăratul îi răspunse că numai apărarea înaltelor infereze de stat 1-a obligat să ia măsuri extreme. O asigura de stima şi" de voinţa sa de a aduce pacea în sinul casei imperiale. Un mesaj ceţos care lăsa totul nelămurit. Drusus -Cezar, entuziasmat de poziţia sa de prinţ mo-jteuitor, scăpat de concurenţa fratelui său mai mare, pirea inconştient de primejdia care plana deasupra capului său. Soţia sa, Emilia Lcpida, îi mărea şi mai mult euforia. Antonia deplîngea lipsa de maturitate a prinţului caic piin megalomania sa trezea- bămiiel le lui Tibcriu. Drusus. uşuratic, iacei pe ii valul micului Gemellua, fără să-M dea scama că în felul acesta îşi săpa propriul rnormmt. Antonia constată că numai Caligula, „monstrul", părea in stare să scape de ghearele lui Sejanus. Firea sucita a nepotului său, escroclieiiilc, prefăcătoriile, destrăbălarea, superficialitatea sa aparentă îl linişteau pe Tiberiu, care nu-1 considera primejdios. Iar în ce-1 privea pe Clau-din, bîlbîiiul, acesta, ieşea din joc. Mare amator de istorie şi literatură, se ataşase foaite mult pe Petrouins. îi citea fragmente din lucrarea sa ,,Istoria etruscilor", pe caro tiuărul bibliotecar le asculta cu o răbdare angelică. Antonia lucra la corespondenţa sa cînd intră Caligula a&şind, ca îu totdeauna, ua zîmbet apatic şi răutăcios. — Bunico, vreu să-ţi cer voie să-J iau în seara asta pe Potronius cu mine în oraş. După munca monotonă de peste zi o mică escapadă nocturnă i-ar schimba'nu piC' ideile. Antonia suspină. — Xu sînt prea deplasate raidurile tale nebuneşti acum, cînd toată Eoma este în fierbere, dragul meu Caius ? — Cum îmi lipseşte talentul de istoric al unchiului Gaufliu şi n-amnici cel de sciiitor al prietenului meu Petroning, Du-mi rămîn decît aptitudinile de dragor, caro Uni aduc mai j satisfacţii. \

195

BUtrma prinţesă prefera ca „micul monstru" să-şi surplusul de energie în speluncile din Subura decît în camerele surorilor sale. — Dar nu întrece măsura, Caius ! Poate că ai a^ ca nevoie de o ebeortă. — Mă vor însoţi mai mulţi prieteni. Lelius, Caius, Otlion, Lepidus, Petronius... Dar la ce s>â te plictisesc eu o listă prea lungă de nume? Escorta ne-ar stinglieii ! — De ce vrei să-1 corupi pe Petronius ? — Să-1 corup ? Este destul de mare ea să-şi trăiască viaţa ! Apoi vine cu mine fiindcă vrea ! Caligula îl găsi pe Petronius în bibliotecă. — Dragă prietene, ia-ţi pelerina ' Noaptea asta o facem !ată! — Dacă nu sînt noaptea acasă, tata mă omoaia ! Caligula făcu un gest de liniştire. — O să-1 explici că ai fost luat cu forţa. Chiar dacă sîntein ameninţaţi de ruină, încă mai am o anumită auto ritate. Prinţul şi prietenii săi se îmbrăcară cu tunici scuite caro le lăsau braţele goale, îşi puseseră, cîte o centură de piele, care Ie servea şi de pungă, îşi luaseră pelerine cu glugă, ea să le acopere feţele, şi sandale uşoare. Caiigula le mai dădu şi pumnale. — Este o prevedere necesară noaptea ! în caz de nevoie nu şcnăiţi să le folosiţi. Ieşiţi în stradă, Caligula îi adună în jurul său. — Petronius, mi-ai spus odată că ştii doi golani care ar putea să ne servească de călăuze. Yreau ceva nou. Sămergem prin cartierele cele mai rău famate din Subura î - < > CoboFÎră- pe o stradă în pantă pînă la For. Eîdeau ca nebunii, trimiteau sărutări clin vîrful degetelor femeilor tinere, făceau glume nesărate cu prostituatele, îi trăgeau de barbă pe bătrmii filosofi greci, ciupeau de fund trecătoarele cu sîni şi şolduri mari, fugind cînd acestea începeau să ţipe şi să blesteme, smulgeau togele trecătorilor Şi le aruncau în noroi, răsturnau lecticile, loveau cu picioarele uşile prăvăliilor lăsîndu-le deschise spre marea bucurie a vagabonzilor din vecinătate care se îmbulzeau g% iure mărfurile.

Caligula şi prietenii săi îşi făceau de cap ca să, mai răsufle după ce au stat atît in ambianţa apăsătoare a Palatinului. Străzile se goleau de oamenii serioşi, care se ascundeau în case. în locul lor apăreau cagîndaciişi libărcile tot felul de vagabonzi şi beţivi, hoţi şi tîrfe flămînde, cerşetori şi sclave, pleava societăţii care îşi găsea în întunecime un refugiu şi un teren ideal pentru activitatea nocturnă. Ulicioarele strimte, întortocheate, cu numeroase fundături, ale Suburei se deschideau în faţa ochilor lui Caligula şi ai prietenilor săi. Cîţiva beţivani le căutară nod in papură, dar tinerii aristocraţi scăpară repede de ei, primind şi dînd mulţi pumni. înveseliţi de această aventură, îşi contiuuară cercetările. Dar nu putea in nici un fel să dea de adresa lui Encolpius. Petronius, deşi cunoştea „insula" în care locuia Encolpius, se rătăcise în acest labirint fără ieşire. Lepidus era tentat să, renunţe dar Caliguîa, cu curiozitatea aţî-ţată de Petronius, hotărî să fie continuate cercetările. „Insulele", atît de înalte încît păreau că ating sielele f se aliniau pe cele două părţi ale ulicioarei strimte încît uneori balcoanele plasate faţă în faţă se atingeau. întrebînd în dreapta ,şi în stingă, fără să se lase descurajaţi de răspunsurile mai mult sau mai puţin mormăite, reuşiseră pînă la urmă să iasă în strada Murcia. — Sa sperăm că prietenul tău ne va da informaţii oare să merite oboseala. Sînt istovit ! zise Caligula. — Tot încercăm ! zise Carius. Pe o uşă, ce scîrţia intrară într-nn coridoi m ui dar f mirosind a mucegai, mărginit de mai multe uşi într-o stare lamentabilă. Prima, din stingă, se deschise si în prag apăru o femeie obeză între două vîrs^e, vieleat far dată. Yăzîndu-i pe tinerV'făcu o strîmbăfeiară ce se voia simpatică, îşi duse cochet mîna la păr. T — Ce doriţi, frumoşii mei ? — Căutăm apartamentul Aegleei, zise Petroniu^ Nu e la ultimul etaj? — Aegleea este cea mai proastă codoasă din Subura I La mine găsiţi cele mai frumoase fete din Cartier î Chiar şi o fecioară, dacă aveţi bani destui! ID7

— Itecunosc locurile ! zi«e Petroniu^. Să in cam ! O luă înainte urmat în şir indian de prietenii MÎ, Scai a seîrţia araeninţînd să f.e pi aburească la fiecaie pas. JMiio-suii greţoase infectau atmosfera. — începutul este promiţător î zise Curion a^tupîndu-^i nasul cu o batista ţaifmnată. Ajunseseră- sub acoperiş. Potronius împinse prima uş3-caic era cît pe aici să sară din balamale. O bătrîuă Iară, dinţi şi urîtă ca o Erinie ieMtă din iad îi întâmpinai zîmbind amabil. — Pe mine mă căutaţi, frumoşii mei î — Pe Castor şi pe Encolpins ! răspunse Petronîu^ laco nic. — Am înţeles ! Căutaţi un „leno" ! Pot p-S, > ă planez la clienţi foarte generoşi ! Aveţi exact vîrsta de care am nevoie ! Am găsit totdeauna amatori bogaţi peni 113 băieţii recomandaţi de Encolpins ! Caligula se amuza copios. I se propunea să &e pro^i-tueze. — Discutăm mai tîiziu despre asta ! ?ise el. Deocam dată îl căutam pe Encolpius. Sintem prietenii lui. — Nenorociţi ca şi el l zise bătrîua scuipmd cu di— preţ. Pierdase orice interes pentru tinerii aceştia* oare o luau pefete picior, — Giton ! striga femeia cu o A7oce răguşită. Giton apăru în fundul condorului. Văzîndu-1 pe Pdro-Bius scoabe un strigăt de bucurie apoi, "brusc, faţa i ?e întrista. — Ai picatpro&t!Encolpius şi Cantor sînt plecaţi, au o răfuială. .Calignla se uîtă puţin decepţionat la băiatul de zeue ani. zburdalnic şi cu ochii jucSnşi, dar prea puţin experimentat — presupunea el — pentru ceea ce căuta. Giton, fiindcă crescuse, purta o tunică prea senilă pentru el. — Dar pot să vă duc la ei. Ştiu unde pot fi gagiii. îutr-un bordel din Yclabium. — Sa mergem cu Giton ! piopute Petroniu^. K-o să regretăm.

CaliguU împinge o monedă do aur în mina murdară cu degete umflate ale bătrînei, care se făcuse numai miei e. — teitali-mă, domnilor! Nu ştiam cu cine ani de a tact- ! Arăta, cîlcva fetiţe slabe şi puţin atrăgătoare îngrămădi te într-un coli din camera cu pereţii scorojiţi. — Nu vă tentează bijuteriile astea ? Nici una nu r tre cuta de paisprezece ani ! — Să plecăm cit mai repede de aici l zise Cuiion Mmt că mă sufoc! — Să te păzească Jupiter, domnul meu ! zise bătrma cu o voce mieroasă lui Caligula deschizîndu-i uşa. Cînd ieşiră în stradă. Curion aspiră îndelung aerai <*va mai puţin rău mirositor decît cel din „insulă*' Chiar în clipa aceea conţinutul urît mirositoi al unei oale do noapte i se revărsă, peste cap. Sări într-o parte,, alunecă pe o balegă de cal şi se duse de-a berbeleacul. Se ridică blesteraînd murdăria străzii. — Nu face nimic ! zise Giton. Aici, foarte aproape, este o baie publică deschisă ziua şi noaptea. — Să mergem ! ţipă Curion vărsînd toată mîncarea îngurgitată cu o oră înainte. — Noi sînteni obişnuiţi cu necazurile astea. Toate oalele de noapte se varsă pe trotoar. Tot timpul trebuie să mergi cu nasul Intr-o parte ca să eviţi duhoarea. Petronius îi spuse lui Giton cuua îi cheamă pe pne-tenii săi sohimbînd doar numele lui Caligula în Vini ci i îs. — Vrem să petrecem o noapte îndrăcită î zise prinţul» — S-a făcut! se lăudă băiatul. Encolpius, Agcyltus şi cu mine sîntem cele mai bune călăuze în Subura si Transtiberin ! Avem legături şi rîn jurul Circului cel 'Mare ! . Dar mai întîi la baie ! '; Intrară într-un edificiu ce părea mai sohd deci! „insulele" din jur, înăuntru erau o mulţime de clienţi. Cînd se dezbrăcau în vestiar Giton le şopti î — Noaptea clienţii caută distracţii. Aici găseşti de obicei tineri măcelari, luptători de la circ, huligani ş 3 adesea cavaleri bogaţi care caută aventuri uşoare. Pros tituatele sînt cu legiunile, 199

E o comandările Iui Gitou nu erau zadarnice. Citiră indivizi, atraşi de prospeţimea noilor veniţi, în cei cară să se a-propto de ei dar nu insistară cînd avansurile le fură respinse. — Nu e nici un pericol, căci poliţia închide ochii la micile păcate, sînfc bine plătiţi pentru asta. dar interzice scandalurile. — Ambianţa nu-mi displace ! zise Caligula. O să mai venim, pe aici ! Curion îşi găsi veşmintele spălate şi uscate. Era o treabă bine făcută. După o oră de bălăcit în apă plecară. — Ce aţi vrea să facem acum? întreba Giton. E cam devreme să mergem ca să ne întîlnim cu Castor ^i Encoîpius. Bordelurile de lux se deschid ceva mai tîrziu. Pînă atunci vă propun sa mergem într-o tavernă ! Sau la un. tripou unde se joacă tare ! Sau la lupte de coconi î Sînl pontrtt toate gusturile şi pentru toate pungile ! — Te lăsăm pe tine să alegi — Ai mîncat în seara asta, Giton ? fl. întrebă Peironius care avea simţul realităţii. — Am mîncat ee"va ! răspunse băiatul cu un aer demn. — Atunci să începem cu o tavernă ! zise Caligula. Cu burta plină inspiraţia, lui Giton se va îmbogăţi î întrucît tavernele trebuie Bă se închidă după căderea nopţii, băiatul îi duse pe tinerii petrecăreţi pe o străduţă, şi bătu la o uşă după un cod convenit. Toată „insula"' era cufundată în întuneric. După eîteva clipe de aşteptaio uşa se deschise lăsîndu-i să vadă un coridor întunecat. Individul, care le deschidea uşa, ascultă ce-i spuse Giton, ce părea o veche cunoştinţă în ciuda vîrstei sale, si se dădu la, o parte lăsîridu-i să intre. Mcrgeră pe un coiidor, apoi o luară spre dreapta şi intrară într-o încăpere -vpaţioasă plină la refux de o clientelă foarte amestecată. Vagabonzi şi oameni bogaţi, amatori de senzaţii tari, şedeau cot la cot, Cuitezane foarte scumpe, dacă te luai după rochiile lor de mătape şi bijuterii, îi înveseleau pe bărbaţiiîncăl-zi\i de vinurile tari şi de inîncărurile apetisante. Ambianţa era aproape şic. Paturile, atît ffe aprcciale de romani, lipseai-, deoarece nu era loc decît pentru scăunele şi măsuţe. Decorul pereţilor se reducea la eîteva picturi murale lubrice. Doi cîn* tăicţi te lire mingii au plăcut auzul clienţilor.

£00

Un chelner aduse o m asii rotundă şi scăunele pentru noii veniţi. —- Cele mai bune vinuii din Kcn,a sînt la diqozîlia •voastră iar bucătăria noastră nu are concurenta, în ceea ce priveşte alte plăceri, veţi găsi la etaj cămăruţe confortabile unde vă'aşteaptă pajtenere frumoase şi foaiic lineic. Ganymezii pot să-i mulţumct-acă pe cei mai rafinaţi amatori. Dacă cinema dintie cei din sală vă excită fantezia, vă rog să-mi faceţi nu semn. Oaligula era încîutat. — Petronius, micul tău prieten Gilon este un tezaur, El ne descoperă un uirhcrs necunoscut. Meniul oriental li se păi u foarte gustos iar \inurile delicioase după mîncaruiilo piperate. Giton înghiţea tot ce era mai bun şi mai scump, îşi umplu buita chiar şi cu, cîteva pahaie de viu de Sidh'a. — Acum, după ma-a aj-ta. m-ai lenta un joc cu zaiuii pau o luptă do cocoşi ! zi «e CaliguLi. Giton îi atra?e atenţia cit la oi a asta i-ar putea gă^i pe Encolpius şi pe Castor la Vela brii. — Progiamul lor cuţiindo o A izită la un lupanar UPLO fetele sînt de o sută de ori mai friîmoase deeît a,-4ca do aici. Dar vă previn ! S-ar piUca KI dăm de încăieruii ! — Dacă îi găMin în încnieătuia, nnt omul lor ! 7>e CaliguH entuziasmat. Maţi nota, apoi îl urmă pe Giton caic deschidea cortegiul. Trecură făiă incidente pi in Subura deoaiece derbedeii, temîndu-se de uuiucioatclo patrule militare apărute în zonă, piefeia^eră să facă o pauză şi w tnchi'-u.l, în vizuinele lor. în Velabru7 cartierul jdcmilor şi al prostituţiei de lux, na mai multă mişcai e, dar clienţii, în majoritate oameni certaţi cu legea de pi in paitca locului, alunecau pi u den t pe lingă ziduii, ca nişte şobolani. Tetronius si ai lui i-au găsit, cu ajutorul lui Giton, pe Tartor, Encolpius, Hyllus şi pe prietenii lor într-o ta^cu ă care, pe din ai'ară, era cufundată în întuneiic. După ce i-o Srobiăţişaiă, Castor îi spuse lui Caligula, pe caic îl cunoştea ÎEfă de \e timpul cîrd familia Cotta eia in gloiic : — Mă km că în rra] tea at-ta nu ne vom putea j limba. A^cin ni^ie datei ii de plătit. , 201

Tocmai pentru asta am şi venit ! zUe prinţul, — Koi îţi mulţumim foarte mult, dar nu ne convine să te atragem într-o încăierare între haimanale, răspunse Castor. Koi vom intra cu voie sau fără voie, într-un bor del de lux unde va icţi cu cafteală. Bordelul e st o proprie tatea unei dauie de la Curte, Lelia Tertullius. — Iată ceva care mă atrage, zise Caligula. Simt ca mă măuincă palmele. Tar în ce o priveşte pe damă, puţin îmi pasă-de titlurile ei. — în noaptea asta vrem să ne plătim datoria, cu aceeaşi monedă, faţă de Ammilns ! interveni Carin. şeful suburienilor. Taverna era aproape pustie deoarece ora avansată îi gonise pe clienţi spre alto ocupaţii mai lucrative. — E momentul să plecăm la vînătoarc ! anunţă Carin, Efyllus se ridică primul, — Să mergem ! Ieşiră în tăcere şi «e întinseseră de-a lungul străzii casă n n trezească atenţia prin numărul lor. Ajunşi în faţa unei „insule" cu un aspect destul de impunător dar întunecată ca o noapte fără lună, Carisua bătu la uşă după un semnal convenit, înainte de expediţie băieţii studiaseră obiceiurile,duşmanului, punctele sale slabe, ca să-1 lo-vpasoă puternic şi pe neaşteptate. Uşa se descnnise fără zgomot. O haimana cu nasul turtit de o lovitură" de pumn îi examina eu o privire vigilentă pe noii veniţi şi, văzînd o pungă plină de aur, pe care i-o arătă Carin, le permise să intre. - Dar făiă gălăgie ! Avem vecini toarte sensibili ! Rncolpius înţelese că era \ oîba de o concurenţă nebună, dai îşi păstră părerile pentru sine. Castor intră printre ultimii, cu capul plecat, ca să nu fie recunoscut, deşi pro-bnbUHaiea era minimă. Fusele atacat noaptea şi agresorii nu i-au \a/ut decît silueta Dai o precauţiunc în pin* nu strica. Xoii clienţi intrată într-t> casă de un lu\ ţipător, cu prostituate şi prostituaţi ce se remarcau prin frumuseţe şi tinereţe Un adevărat tezaur pentru amatorii de rlruco^to plătită. N"ici Caligula şruiti IVlivuiu^ nu ţtiau ofi patiicienu puteau ^ă posede lupanare şi să speculeze piostituţia, 202

dar nu în mod dnect. Un, „lono' 7 sau o ,,lenţi", neţi profesionişti trataţi cu cel mai maro dispreţ do ] opukţia. romană, acopereau onoarea proprictaj iîor, Calig'iila îşi rîdea sub mu?ţaţa gLndindu-tc la f-e'uia M puritana doamnă de onoare a bunicii sale eu m îş,i lnca>ea/ă cu regularitate veniturile din aceste afaccii murdaie. Intraţi în cetate, tinerii clienţi t-e puseseră Ţf petreceie, dar, eînd veni momentul de a plăti nota, felele lor 7Îm-Wtoare îşi schimbară minele. Atacul fuse atîfc de u c a^t optat incit aparaica se arătă a fi jalnica. Bordelul fu do~s a*-tat din temelii pînă la acoperi?. De prostituate mi «-au atins, în schimb proxeneţii şi paznicii acestei tui ine i n o-"rocite au fost bătuţi gioazuic şi lăsaţi în baltă <îe MI £0. Ammilus, auzind zgomotul, ieşi din biioul &â"u -i .-o îndreptă spre atacatoii dar, spic surprindoica sa, -o Invi în faţă cu tiircrii miasi ai lui Ilyllus. Şi Animiln> ci a i.n colos care nu curot-ci Tce niciodată înfiingeica. Le ţl,\\;i avSta, însă, lo^ituiile lui Hyllus ii doiborîiă la văzu cu im fciaţ şi un picior fiinţe, palm ora1 io faţa plină de hînge. U^ile blocate de agicsori 11 in^ pe pioxcn'eţi ?ă cheme în ajutor poliţia plai îl ă gi.!-- T Io aaigure protecţia. Toată opeiaţiunea duiă o jumătate de oi îi, O ] i , i f r î . J o de oră de iad pentru Ammims şi acoliţii săi. Termininclu-si tioaba. Castor si prietenii căi dibjir.n i.l. Lă^au în urma Ier paturi şi dulapuri sfăiîmalc, st -arc rupte, covcaie şi di apei ii tăiate în bucali, obioole de tiiitl sparte, frescele mîzg'ălite, bucătăria distrugă, [n ni la 1 i < . i «-formată într-o baltă de vin iar amfoiele numai cirln i i . Zorile se iveau la orizont stingînd stelele ce di-r^n .»u eclipsate de lumina ^ ie a zilei ce ^e miţtea. Tmerii, încîntaii de isprava loi. se îiitîlnnă în I ( nil deja plin de oameni. — A venit iromcr.tul să ne despăr ţim. Ca-l
în clipa aceea un freamăt îi cuprinse pe cei din jurul •lor. O litieră escortată, de patrii sclavi înarmaţi cu ba$-toane înainta prin mulţime — Faceţi loc l Faceţi loc ! Faceţi loc pentru doamna Calpurnia Sulpicius ! Faceţi loc! Faceţi loc t Conducătorul convoiului îi lovea uşor cu bastonul pa gură-cască care nu se depărtau destul de repede ca s& lase ioc de trecere litierei ce ae apropia de grupul lui Callgula^ Acesta, ca şi prietenii săi de la Palatin, îşi acoperi faţa cil gluga pentru a nu fi recunoscut. Litiera trecu pe Ungă grupul lui Caligula. Culcata pg perne de mătase, sprijinită în cot, Calpurnia părea cufundată in gînduri. Cortegiul îşi continuă drumul. — Am văzut-o pa această matroană intrînd ieri Ja Sejanus, zise Encolpius ca şi cum ar fi vorbit despre un fapt divers. — Stai aşa ! zise Caligula devenit dintr-odată curio^ prefectura Pretoriului? ! La vila prefectului, pe Aventin l — Eşti sigur ? îl întrebă din nou Caligula. Nu o con funzi ? — Cum s-o confund ? Ani mai văzut-o de vreo două sau trei ori intrînd la Apicata, care locuieşte tot pe Aventimim. — O cunoşti şi pe Apicata? — Din vedere. Este soţia repudiată a lui Sejanus. Locu ieşte singură într-o vilă foarte frumoasă. Şi adăugă zîmbind puţin jenat. — Cuno&c bine cartierul. Tot acolo locuieşte o doamnă, bogată din nobilime care îrni răsplăteşte generos vizitele. Prinţul scoase din centură o pungă rotundă ca o minge zlmbind, i-o aruncă lui Encolpius. — Prindc-o ! O meriţi ! Petronius şi prietenii prinţului înţeleseră aluzia. Jocul dublu al Calpurniei nu mai era o taină pentru cei din familia lui Geitnanicus.

XI Iiimia lui Petronius se zbătea ea o păsărică prindă în capcană, Se aştepta Ia o primire furtunoasă. Ei fi pi inia noapte petrecută în afara casei. Ajuns in faţa grilajului grădinii £u surpi ins auzind ţipete şi urlete de durere venind din partea ta care locuiau sclavii, Locuinţele rezervate sclavilor erau mascate de clădirea masivă a vilei, care le separa de stradă. Pentru Petronius această agitaţie neobişnuită era bine venită deoarece îndrepta atenţia tatălui spre alte chestiuni, mai arzătoare decit escapada sa nocturnă. Pe măsură ce mergea pe alee şi se apropia de vilă auzea tot mai clar plîusetele, lamentaţiile, dar şi biciul sfi^chiuind spatele unui sclav. Intrigat, intra în vestibulul pustiu al vilei. Trecu piin citeva încăperi şi îi găsi pe Domitia, Cynthia şi Yibius în pcrKtil. Domitia, cu ochii înroşiţi, îşi ştergea cu batista obrajii plini de lacrimi. Cyuthia îşi astupa cu minutele urechile ca să uu audă ţipetele sfîşietoare le^eiberatc de ecou .sub talanul înalt. — Xu mai pot să suport urletele acestea ! exclama r.MithJn. Apoi, nu cred că Bibula ar fi fost în fetare hă fure bijuteiiile. Yibius htătea în picioare spiijinit cu spatele de o coloană do marmură. Xici un muşchi nu i se mişca pe faţă. — Ce se întîmplă? întrebă Petronius. — Am descoperit aseară ea îmi lipsesc cîteva bijuteiii. turnai Bibula avea acces la cutie. Tatăl tău anchetează Aţi tul. şi Bibula, eăieia i-am acordat toată înciederea î • KM p incredibil ! - Cutia oi a totdeauna deschisă, inteiveni Cynthia. Ou cine .11 n putut să piofite de o absenţă momentană a Bîbuloi ca hă-şi însutească cîteva bijuterii... — lunius a pedepsii vreo sută de sclavi^ dar n-a ob ţinut nici un rezultat. IViionius ^o îmîieptn spie galena care comnmon cu Nn io duce acolo, ti stiigă mama. Este fuiios ! Dacă le \cdc. ^o in fui ie si mai mult I

— Vreau să-t explic lipsa mea de acasă... — Nu £aci docît să înveninezi lucrurile î inteiveni Yibius. Xu te băga în treburi care nu-te privesc ! Tutrînd în curtea din faţa locuinţelor sclavilor, Petro-nin-- simţi că ameţeşte. Bibula, goală, spînzurată de părul răsucit ca o funie, K'gală de un ^cripcte de tortură, era biciuită do nn slcav nubian muşeliiulos. Pielea de pe spate, şoldurile, stomacul | îi erau pline de sînge. Ţipetele îi erau tot mai slabe, apoi' încetară. Leşinase. ~- Luaţi o alia sclavă ! porunci lunius majordomului. Toţi. bărbaţi ~,Q\I femei, să lie biciuiţi pînă aflu cine este hoţul. Si d t ică nu aflu cine este vinovatul, ii voi trimite pe iot i in a! num unde călăii îi vor supune la torturii i.-iMia \oi ^ti cum să-i facă să vorbească! ApanUa lui Peîronius îl făcu să tremure. Uita pentru clip;! de M.-lavi şi i se adresă pe un ton ceremonios, ze— ,.!>nminns'' Peîronius vine dimineaţa- după e^capnd<>le noctmneî La cincisprezece ani, ,,Dominus" Petroniu-< ii imitîi pe adulţii care trăiesc din propriile lor veni îmi ' .,'Oominus'' Petronius uită că se mai află sub autoriItUo.i paternă! ,."Dominus" Pctronius se emancipează din |iio|nie iniţiativă î TiM,lrnl Ui plecă fruntea a^cultînd snpus admonestarea t a t ă l u i . Vroia să-1 scutească de încă o criză de mînie. I i n i i i H ^e întoarse spre majordom. — Continuaţi cu pedepsirea !Furcile,lanţurile, bicitirile, ş DUK'lile, nimic nu trebuie să lipsească ! Vreau sa am bijviteriilc înapoi în următoarele trei ore! Altfel, vă măninc po ioţi ! Apoi. înnebunit de mînie, 11 apostrofa pe Petronius i — Hă mergem ! Avem de discutat, noi doi ! He îmlipptîi cu pa M mari spre vilă însoţit ele Petronius mhico^al (ie fuiia tatălui, — ..Dominus 1 ' Petronius duce o viaţă pe picior mare, IM b.\tc j i u de .-upuneren pe care mi-X) datorează, de disci plină, de ic^uect. .. Intrai ă în pensii! undp, îi aşteptau Domitia, fiica sa Fiecine reacţiona în felul «au. Privirea Domitiei să se calmeze. t\ynlhia tremura de emoţie. 2 O ii

Vibius părea că-1 sfidează pe tatăl său. Ochii Ini ict-i, sticloşi, îl scrutau cu ironie sî răutate. Atitudinea aceasta îl exaspera pe Tunius care, fâdud abstracţie de Petroiiius, îl săgeta cu privirea. Un raport "bizar, de neînţeles, părea că se stabileşte între el şi fiul sau'mai mare. O adversitate care nu se putea exprima prin cuvinte. Se .priviră ca doi duelgii gata sar şi îueriu-Koze spadele.' Domitia, Cynthia. Petroiiius, nu mai contau. Urletele de durere din curte continuau să răvăşească nervii celor din familia Ini Xigcr. în schimb, în periaţii, domnea o atmosferă grea. plină de ameninţări. Era o scenă, mută caro confirma confruntarea stranie dintre Tunius şi Vibius. Tatăl ştia cine era autorul furtului deoarece \3/.use inelul soţiei bale pe degetul Bunici care avusese imprudenţa să-1 poarte în prezenta lui Tunius. Si aceasta în ciuda faptului că Vibius, viind să evite complicatiiU>. ii interzisese expres să-1 poarte în prezenţa tatălui său. lunius îşi vărsa mîma-pe scla\ i deoarece nu-pui ea să >i-o verse-pe fiul său. Amîudoi erau legaţi de o complicitate care ascundea o vină comună. Bătrîuul amant înşelat nu putea dezvălui adevărul căci a*ta ar fi însemnat să, recunoască relaţiile cu fata lui Tuscus. Aşadar forţa nota ca să încarce si mai mult conştiinţa fiului şi jivalului său. Cît timp va mai suporta Vibius tortuiile la care erau supuşi nenorociţii de sclavi fără hă recunoască că a fimit * lunius arunca toată răspunderea pe umerii fiului său rai p, însă, rezista impasibil la această presiune moralii. Xu-l chinuiau remuşcăiile. Scuvpalele, mila, yuşinea ouvn ]>o»1m el nişte cuvinte goale de conţinut. Cinismul lui Vibius îl şoca şi ii uluia pe luniu,-. I. >xr fi sirius de gît cu propriile miini, dar dreptul de A ist:! şi de moarte uu-i mai aparţinea. Tetrouius şi Cynthia schimbau pmiri inticbătouie. Avea, oare, Domitia intuiţia dramei care se desfîişuia în hita ochilor săi? Pantomimi care s,e interpreta, ITUă să se psonunţe un singur cuvînt, o familiaiiza^e, oaie. cu trai iul mut ? - Tunius, îl implora ea, încetează- cu torturile ! l < e ce Bă sufere hirte de nevinovaţi pentru un singur răufăcător? am destule bijuterii ! Pe viitor voi fi mai prudentă! 207

Eu st ni de vină că am lăsat cutia descinsă! Tentaţia a învins virtutea unuia din oamenii mei . . sau a altcuiva, adăuga. Domitia. Oieiea o ieşire onorabilă pentru toţi. — Bine ! zise lunius. Toi pune capăt anchetei. Apoi trecu la un alt punct al ordinei de zi. — Domitia, pregăteşte li&ta invitaţilor pentru nunta lui Yibius ! Ştia că lovire în punctul dureros, căci fiul său se făcu galben ca ceara. —Şi giăbeste-tc să termini irusoul Cynthiei ! Trebuie să ne gîndim şi la soţie pcntiu Pctronius. Vrea bă fie liber. Va îi ! Şi ie-ji. Ultimele cuvinte ale lui lunius privitoare la Cynthia. şi la propria sa persoană îl doborîră pe Petronius. Tatăl său mai ridicase chestiunea căsătoriei Cynthiei. Dar de data aceasta vocea lui avea un accent atit de hotărî! încît îl sperie. Trebuia să facă un plan comun cu sora sa, să construiască un zid de apărare. Căsătoria Cyntliiei le-ar preface în scrum ferichea, le-ar sfîşia inima, le-ar distruge unicitatea, ar dcspăiti ceea'ce natura a reunit pentru totdeauna. Drago&tea ha fală de Cynthia îl i'ăcuse atît de fericit încît simţea nevoia &-o împărtăşească flonlor, stelelor, deoarece faţă de oameni trebuia să păstieze taina. De cîte sxibtei fugii trebuia să se folosească pentru ca s-o întîlnească singură, să-i vorbească fără martori, să se încălzească amîndoi la flăcările pasiunii? Cu cît apăreau mai multe piedici în faţa diago-tei lor, cu atît mai mult căuta mijloace să le învingă. Suferea chiar şi atunci cind împrejurările îl îndepaUau do Cynthia pentiu eîleva oi e. Dragostea, în ciuda fiumuseSii sale, este şi otiavă deoarece întunecă mintea, îi reuneşte pe fi aţe cu soia. apa ou focul, noaptea cu ziua. De aceea di agonica esie sublimă, căci transformă imposibilul iu posibil, chiar dacă i,idr!cinile i ^e afundă, în păcat... IV colina Palatinului Calignla se plimba cu bunica pa prin padină. Pri\iţi de depaite, părea că voi beau IIMŞ -tifi despre ceva obişnuit, ^"ici bătrina piinţcsă, nici ne-

potul «Cui nu vorbeau în public despre exilul Agrippinei ^i al lui Kero Cezar. Antonia, cu faţa senină dar cu inima neagră, voi bea \.1dmd neîncredere: — Eşti tu sigur, Caius, că băiatul nu spunea amicii 1 Nu pot &ă cred că mă trădează Calpumia ! Să ne gîndim bine ! A fost văzută intrînd la Sejanus. O vizitează şi pe Apicata. S-ar putea presupune că este piictenă cu A picata şj că îi spune ceea ce aude de la Sejanus. — Do ce să nu presupunem contrariul f Iar dacă o trădează pe Apicata, de ce nu ne-ar trăda şi pe noi? Ştii, bunico, că este prietenă cu Sejanus? - Xu ! — Şi îţi convine ca prima dama de onoaie, caie $e bucmă de toată încrederea ta, să aibă legături cu cel mai mare duşman al nostru, fără ca tu să ştii"? E limpede I Calpumia este o spioană plantată lingă tine ! — Este mîua mea dreaptă de peste cincisprezece ani. La vremea aceea Sejanus nu era decîfc un ofiţer de lînd. — Dar cu vremea a devenit un personaj important ca're Ki permite lusul să cumpere tot ce vrea. Fiecare om are preţul său. — Am tialat-o totdeauna ca pe fiica mea ! — Tartă-niîl, bunico, dar începi să vorbeşti ca o novice care dc-abia acum înţelege cuvîntul „ingratitudine". Calpumia are nevoie de mulţi bani ca sa-şi întreţină ropiii, amantul frumos dar sărac pe care şi 1 -a cumpărat şi, în goneial, duce o \iaţă care cere mulţi baui. — Este bogată! — Bogăţia este relativă ! Antonia dădu din cap descuiajată. Caligula îi luă minaşi o mîngîie cu gentileţe. — Viaţa (ste alît de murdară încît uneori e mai bine să n-o trăieşti. — Filosotia asta nu este pentru vîrsta ta. — Filozofia lui Xeio Cezar I-a dus la Pontia. Antonia îl plivi cu admiraţie. — Mi-ai dat o lecţie b_ună. La orice vîistă poţi învăţa, — Ultima lecţie o piimeşti în pragul morţii. — A început ploaia. Să nu răceşti. JIai am nevoie de fine ' Se adăpostiră sub porticul de ia intraiea în grădină. U - c 601

209

Lelia Tertullius ieşi din vilă ^} o anunţa ref-pertnos- pe Antonia : — Y-am pus corespondenţa pe masa tio luciu. piiiiiosă. Apoi Lelia se retrage evitînd să-.-ji încrucişeze privirea <-u cea a lui Caligula.

—Ştii, bunico, că a doua damă de onoare a ta. arest model de virtute, este patroana unui bordel ? Antonia- o scuză : —Proprietară ! Ku patroană ! Este o mare diferenţă ! —A avut obrazul să-ţi spună că i 1-am devastai ] ~ Da, dar mi-a povestit rîzînd cum s-au întîmplut lucrurile şi fără ,să-ţi poarte pică. „Xebum'i ale tinereţii"1, iiii-a zis. — îndeamnă că n-are conştiinţa liniştită. AH fel ai fi fost mai pnţ.in înţelegătoare.

—O hiispeetezi şi pe ea î —Sîiif sigur că fetele de Ia bordelul ei au tji ?;irt-ina să~i tragă de limbă pe clienţi. —în favoarea cniî Bărbatul ei este mare piieten >-\i Iuuiu8 Siger. "Acuma poate eă-1 suspectezi şi j>e nius '? —Xu ! X-are timp ! —De ce f — Ekte îndrăgostit. — Şi cine este fericii a aleasă! Caligula zîmbi.

Potrouius avu un vis zguduitor. Po,stumus, t«i:il său, se ridică în faţa* sa înconjurat de flăcăii şi de roloang de fum arzător care ieşeau din măruntaiele pămmluhii. „M-ai uitat, fiul meu ! M-ai uitat I" Oclaii aprinzi -ai lui Postunms îl priveau eu asprime. Apoi .silueta lui J'ostu-mus se destramă, flăcările şi fumul fură înghiţite do infernul care le dezlănţuise . . . Se trezi plin de sudoare. Zorii zilei pătrundeau pe fereastră. Dar visul încă nu se destramase, încă. plutea in jurul tînarului tulburat. Chipul hu Po&tumus îl urmărea £Uiar ţi eînd era treaz, îşi scutura capul ca să scape de fantasme. Sari din pat, îşi făcu toaleta şi ieşi pe cirodor, £10

tŞa camerei Ini Yibius era deschisă. Acesta îl privea ironic din paiul său. Petronius era exasperat de acest cjntrol permanent. Sa" fi bănuit fratele sau adevărata natură a relaţiilor sale cu Cynthia? Sau mizeriile acestea mărunle aveau doar darul să-1 enerveze? Cind intră, în vestibul se întîlni cu Athenador care îl adepta pleoştit, ca un cîine bătut. „Şi abia mă, urmăreşte?" se întrebă Petronius. Dar temerile salo so risipiră repede cînd îl auzi pe bătrînul filosof vorbindu-i pe un ton rugător : — Xu mai ai nevoie de mine, Petronius? încă mai pot să-ţi ii u folositor ! — Xe eşti folositor. Ku-i predai Cyntliiei limba şi îi i era tura greacă ? • • • Dacă vrei să faci ceva pentru mine, salut-o din partea mea ! li băl u prieteneşte pe umăr, apoi se îndreptă spre scară, Fiind iu întirziere, ieşi fără să-şi salute păiintii. Decoratei ii împodobeau deja vila pentru nunta lui Yibius. Pregătirile acestea îi făcură plăcere. Cind urcă pe Palatin se încrucişa cu Crusus Cezar care era în fruntea unui cortegiu călare, urmat de două nire pline tTe bagaje, ce se îndreptau spre For. La salutul său Drusus răspunse cu condescendenţă. „"E plin de el'1, se £indi PetroiiinSj „se şi vede împăiat al romanilor''. Simplicitatea lui Caligula contrasta cu înghnfarca lui Drusus Cezar caro. devenit un monument de înfumurai e, îi plivea pe ceilalţi muritori de sus, ca un mi. Polronius o găsi pe Calpurnia la postul său. Aparent relaţiile salo cu ea rărnîneau neschimbat e. Antonia mi cunoştea oboseala. Contiibina efectiv la lucrările de istorie scrise de Petronius. îi sistematiza documentele, cla«a «crisorile, completa lacunele cu note. Avea o ire uorie prodigioasă. Născută si crescută în plin război chil, fu^CbO jnartora luptelor duse de tatăl său, Marq Antonhi. şi de unchiul său, Octavian, şi cunoscuse aproape toate personalităţile care îşi puseseră pecetea pe Eepu-blica lîomană, ce apunea şi pe Imperiul ce se năştea. Uneori se oprea în timpul lucrului dusă de potopul aniiuliiilor. — Dacă I-ai fi cunoscut pe tatăl meu, ai fi văzut ce măreţia umană. Mai o Antoniu a atins culmile 211

puterii după un urcuş aspra presărat de piedici Dyi cu Mt urcuşul e mai gi'eu, cu atît coboiîrea este mai moniă. viaţa tatălui meu a urmat aceasta cui bă depăşind limitele verosimilului. Chiar şi dragostea mamei faţă de el ?e înscrie ÎB domeniul neverosimilului. O înţeleg fiindcă îmi Amintesc de tata. Eram fetiţa pe atunci. Pentru ini ne tala era un colos care reunea forţa lui Hercule, frumuseţea fui Apollo, inteligenţa lui Mercur şi dragostea ai /îH oaie £b lui Orfeu pentru Euridice. ÎQ el se întâlneau toate contrastele luptîndu-se între ele. îl comparam cu Oifen, căci gi-a sacrificat totul —onoarea, viitorul şi viaţa — penii u dragostea Cleopatrei, Mama mea era o încaimiie A fecioarei Bcho, fata vrăjită de sublimul Karcis, caic nu~i Acorda nici o atenţie. Biata mea mamă ! Totdeauna nn a inspirat tandreţe şi compasiune. Frumoasă ^ \ii1uonsa, trarta numele de Octavia, ca şi fiatele său, Octa\mu în. timpul războaielor civile a jucat, făiă să ştie. lolul unei1 ţnize. Oetavian, ca să ajungă la o înţelegere tu Mân Vn-tonin,-ri valul şi fostul său piieten, i-a oferit nuna suioiii sale. La început mama a refuzat să se preteze la această, combinaţie politică, cn atît mai mult cu cît cunoştea reputaţia detestabilă a lui Marc Antoniu. Se vorbea că inca, de tînăr s-a lăsat cumpărat de foarte bogatul Scri-Donianus Curio, care, în schimb, i-a plătit toate datoriile. Un rol pe care 1-a Jucat şi Oetavian pe lîngă, Cezar ca ?ă obţină sprijinul şi adoptarea. Mai târziu Maic Antoniu şi-a amintit de virtuţile bărbăteşti şi s-a căsătorit cu Fuh ia, b muiere care îşi închipuia că are un cap politic genial, dar care i-a adus numai necazuri. Scîrbit de căsătoria a^ta. a repudiat-o. Liber, şi-a dobtndit repede reputaţia de îluşturatie care frecventează prostituatele de lux din Roma. tutea să-şi permită cheltuieli mari "deoarece prăzile de război îl îmbogăţiseră, în timpul acesta Octa-s ian a avut inspiraţia să-şi mărite sora cu Ilare Antoniu. Haina a respins proiectul pînă cînd îiitr-o zi a fost pusă în îaţsi celui ce îi era destinat ca soţ. Acest cuceritor de inimi o fascină. Aşa că nu numai că nu s-a mai opus călătoriei, dar 1-a primit ca pe un dar al cerului. Mulţumită ele soţ, Si dărui doua fete şi amîndouĂ au primit numele de Antonia. C» ta le deosebească, celei mai mari i s-a flptw Antonia 212

Mă joi &au Antonia I. Eu am devenit Antonia Minor sau Antonia II. O excentricitate de femeie îndrăgostita. Din păcate dragostea mamei faţă de tatii n-a fost împărtăşită, întmcit avea obligaţii politice şi militare, într-o zi s-a îmbarcat şi a plecat în Egipt, în ziua aceea l-am văzut pentru ultima oara. Mama, cu Iaci îmi în ochi, a rămas la lîoma, în Egipt tata a întîlnit-o pe Cleopatra. Aceasta, după ce mai înainte se îndrăgostise nebuneşte de Cezar, ca bă-'ji salveze tronul, acum se îndrăgostise tot nebuneşte de tata. Frumoasa egipteană îi oferea jumătate din tron in timp ce mama îi oferise doar două fetiţe mediocre. Tata, îmbrobodit de Cleopatra, a repudiat-o pe mama. "Nici o soţie n-a resimţit mai durei os acest abandon. Războiul civil izbucni din nou. Ca să-1 sprijine pe omul pe caie 11 adora, în ciuda trădării sale, mama i-a trimis o armată ^i o mare sumă de bani. Tata a luat aurul şi soldaţii {jî. ca să-i mulţumească, a invitat-o să .se carabă-nea^că cît mai repede din casă. Supusă, mama a plecat fără să protesteze. Acesl act a pus capăt visurilor perechii regale. Tata s-a sinucis. Cleopatra s-a lăsat muşcată de o aspidă. După moartea tatei mama s-a prăbuşit. Ar fi putut să se recăsătorească, deoarece candidaţii se îmbulzeau la nşa ei. Nu era ea sora celui care devenise cel mai •puternic ora din Borna ? Dar a rămas credincioasă memoriei marelui Marc Antoniu. Numai moartea putea s-o despartă de amintirile sale. O poveste de dragoste frumoasă- şi tii^tă. Petronîus. Antonia se opri gînditoaie, cu mîmile aşezate pe masă. — Jj-ai văzut dimineaţa pe Drusus Cezar ? A plecat» la Tîaies. Convocat de împărat. — Este o mare onoare, prinţesă ! Presupun că vrea &3-1 scape de ghearele Iui Sejanus! ~ Crezi l Nu, Petronius î Drusus pezar se îndreaptă inconştient spre pierzanie, îţi aminteşti de profeţiile bătrinei vrăjitoare? Şi Drusus Cezar va muri de tînăr! TTn rîs amar se desenă pe obrajii săpaţi de riduri adinei. —în timp ce Agrippina îşi trăieşte agonia pe insula Pandateria, Tiheriu a hotărît să-i mărite fata. Agrippina Cea tînără va fi soţia lui Domitius Ahenobarbus, omul cel mai crud şi mai destrăbălat din Roma. — Dar Agrippina cea mică n-are deeît treisprezece ani f 213

— Iar Anenobarbuş aproape patiuzeeî! Dar a-t n n-am nici o importanţa. La treisprezece ani o fată rMe nubiin. Yointa Ini Tibeiin trebuie M \ se îndeplinească! Pelronius fn cupn'i.s de panică. Aigumentele Ini luniii* vor deveni şi mai puternice cînd £e va annni.a oficial nunta Agrippinei celei linoic. Cit timp Ta mai putea suia sa sâVmai ie/iste la pie-Junile lot mai puternice care -.o fac asupra ei l

Kunta lui Yibius Xijror, oaie se eăsătoioa eu Chî^e, fiica senatorului" Pont ins Atilinp, pe de?fîlMU;l după 1oi ceremonialul bogat şi i'abtnc< al maiilor familii de palii-cieni. Chloe şi mama ei, după obicei îşi peliecniă ]ioapten în bazilica Inlia, ca să atrasă bui.ăvoinia /.eil-n', CiiM\t
"

V

•

•

^

^^^^PRSI^

---- ^ " " ^

C&tătoria lui Vibins cu Chloe a fost, în realitate, inşe-lăioare. Dola do un milion de sesterţi, pe care tatăl tinerei Boţii trebuia j5ă i-o dea ginerelui în trei rate, a< rămas o promisiune, în realitate socrul mi avea banii aceştia, era aproape ruinat. Pontiu* Atilius spera ca situaţia sa financiară să fee amelioreze j iluzie pe care creditorii săi n-o împărtăşeau. lunius ştia că cuscrul său era decarat, c& risca să-şi piardă chiar s_î calitatea de senator, dar păstra taina ca să nu-i dea ocazia fiului său să ridice obiecţii legate de întîrzierea zestrei. Fără. banii lui Chloe, va depinde mereu de sprijinul bănesc al tatălui şi lunius era notărît să-1 îfflblînzeaseă. Şiret, îi cumpărase lui Yibius un apartament frumos într-o „insula" arătoasă de pe Aventin. Motivul? Ştia că Chloe va prefera să locuiască în vila familie! Niger decît să suporte doar prezenţa, unui soţ pe care îl dispreţuia, în felul acesta putea să-şi supravegheze fiul mai mare şi toate mişcările lui. Pin primele zile atmosfera din casa lui Niger devenise insuportabilă. lunius şi Yibiiis aproape că nu-şi vorbeau. Doraitia nu înţelegea aversiunea care U opunea ştii ndcîfc de apropiaţi erau înainte. Chloe afişa o indiferenţă şi un spirit de independenţă faţă de soţul său. Iuniusr un socru ideal, o susţinea atunci ctnd se certa cu Vibius. Chloe arăta mai multa afecţiune şi respect faţă de Domitia şi faţă de soţul ei autoritar. De asemenea căuta prietenia Cvntîiiei şi a lui Petrpnius deoarece prevedea, că relaţiile ei cu Yibius se ror strica Sntr-ua viitor apropiat. Sclavii puşi la dispoziţia tinerei perechi începură sg, şuşotească pe la colţuri ca tinerii soţi trăiau ca pisica cu cîinele. Se culcau rar împreună şi Chloe era foarte mulţumită de rezerva manifestată de bărbatul său. în schimb Y-ibius găsea la Ennia plăcerile senzuale pe care Chloe, rece-, i le oferea împotriva voinţei sale. Aceasta deoarece fata lui Tuscus devenise metresa lui Yibius. Bijuteriile învinseseră virtutea Enaiel. lunins turba de mînie. Să-şj împartă amanta cu fiul său i se părea odios. Ar fi putut să provoace un conflict venind pe neaşteptate la Ennia cînd yibius se afla la ea, dar această ipoteză trebuia s-o excludâ de la bun laceput. Ar fi izbucnit nu scandal care ar fi întinat toata familia.

Deoarece Vibius vroia să-ţi păstreze oamoia în care locuia, Innins îi mai aranja cîteva camei e, făcîmlu-i un apartament lusos şi confortabil, nnilţumind-o în felul acesta şi pe Cnloe. Ca urmare Cliloc se instala, intr-o Cameră separată. Petronius, care îşi petrecea aproape ioata ziua. la Palatin, auzise de la. Cliloe ca bărbatul ci absenta adesea după amiază. Fără să fie chinuită de gelozie, îi spuse că-1 bănuia că îşi petrece timpul la metresă. Petronius se hotărî să profite de aceasta ocazie favorabilă şi îi ceru Antoniei permisiunea să lucreze numai dimineaţa deoarece după prînz, pe care îl lua de obicei la Palatin, aveţi nişte treburi în oraş.. Prinţesa bănuia că era vorba de nişte intrigi amoroase dar, discretă, nu-i puse'întrebări. în prima după amiază liberă, dus de pasiunea ?a frenetică, caro se cerea satisfăcută, zbtuă spre casă. Iuti ă uşor în vilă priutr-o uşă laterală. Un sclav ii spu>e cîi doamna Domitia se odihnea în camera sa şi că ceilalţi membri ai familiei lipseau din casă, cu excepţia domnişoarei Cynthia care lucra în bibliotecă cu batiîmil Atlic-nador. Fericirea copleşi inima adolescentului, O găsi ye poia sa citind un pasa] din Tliada, în mai ea încăpere plină cu rafturi acoperite de manuscrise şi tomuri groase, in timp ce bătrînul dădea ritmic din cop aprobi ud intonaţia tinerei eleve. Cynthia, văzîndu-1 pe Pctronius. lăsă lestul ^i, sub privirile uluite ale filosofului, i se -aruncă în braţe cu obia-jii împurpuraţi de încîutare. Petronius se întoarse spre Atbcnador. — Profesore, am ceva de voi bit cu soia mea. ^per o-ă. n-ai obiecţii! — Faceţi cum vă convine. Pin ă" la înUmrceioa l a . Cynthia, mă voi delecta cu un fragment din „Bandictul*' lui Platou. — Jlulţumesc, profesore l zise ca radioasă. Pcttonius o trape într-o încăpere alăturată, o sci ă mare. Acolo, la adăpost do privirile lui AUienador. î>i lipi guia de buzele înfiorate ale surorii sale, îşi dn>e mîiiiile pe tiu213

pul ei. Cyntliia îi răspunse, repctîndu-i, ca de obicei, gesturile. Dezmierdările le înfîcrbîntară. sîngele şi le treziră simţurile. O culcă pe uii pat de odihnă şi o dezbrăcă. încet în timp ce ea îi desfăcea pînza din jurul coapselor. Se uniră sub ramurile unui trandafir care formau, pe deasupra trupurilor lor agitate de aceeaşi convulsie, un arc frumos mirositor. Peste o oră Petronius părăsea \ila pe aceeaşi uşă lăturalnică în timp ce Cynthia se întorcea la lecţiile de literatură, greacă. Adolescentul repeta adesea această manevră. Cu fie-caie posedare reciprocă plăcerea lor, voluptatea, creştea. Athpnador era înţelegător, di serei si folositor. lumus îi fixă. Cynthiei un iermcn de două săptămîni ca să-i ofere mîna lui Mareellus Silinns, — Este ultima concesie ! Dacă nu, te duc de guleiul tunicii în faţa t'laminului Dial ca să te cunune. Dacă to îm-ăpăţînezi să respingi propinieiea mea u-ai decît să te măriţi cu fiul lui Sejanus. Nn ciod că ţi-ar suilde peispec-ri\,i asta. Familia are nevoie de o alianţă matrimonială Consideră că îţi cer un sacrificiu pentru binele tale. Tu n-ai decît să alegi ! rl aceasta îunius ieşi plin de demnitate. Cu l oale nscuiile, Athpnador acoperea înlîluiiile " ftiziei îi lor. înţelesese de mai multă vieme despre ce eia •\urha. Morala ipocrită a lunjii romane, care condamna, înecatul numai cînd intrau în joc anumite inteiese, îl l.o,;sa să privească cu mai multă indulgenta î^ăcr.tr.l lifh'rilor săi protejaţi, îi compătimea, însă, liindcă dia^o-M;>a lor era condanmată. Pi ea multe foiţe, prea nviia ]iuLÎifi ee ridicau în calea lor.' . ţ^iiîln'a era disperată, în (impui întîlniriloi din scul î-j flcyftu -;i refăceau lot felul de planuri, unele mai exîia-V,I_Î.IH; o şi mai absm de decît altele, cu scopui de a se opi na li:i Tiîi'iii-v. care. Diă «i i'i-ici în prezenţa iui nu-1 piouunţau 217

niciodată. luuui^ sunţca îudepai tarea lor dar conflictul lui cu Vîbuiîj îl preocupa mai mult decît capriciile Oymhiei sau răutăţile de neînţeles ale lui Potronius. Petroniu^ însă, auzise la Palatin că unchiul hn Mar-cellus, proconsulul Asiei, Caius Tunius SUanas, fu&ese acuzat de mii ă $i exilat pe insula arida Gyaros. îi ipuse lui "Xiger care îi ru&punse cu indiferenţă. — Ştiam. Am făcut parte din grupul de senatori care au pronunţat condamnarea. Cynthia se va mărita cu nepotul si nu cu uncliiul. De altfel, împăratul nu este ostil aceî-tei familii. Proconsulul trebuia să fie executat, dar Tiberiu i-a comutat pedeap&a, Exilul nu este atît de grav ca securea călăului. Din exil te mai poţi întoarce, Termenul final al ultimatumului stabilit de lunius se apropia. Petronius îi propuse Cynthiei să fugă împreună, să. părăsească Roma ^i să se refugieze în Grecia unde Athe-nador avea relaţii. Dar pe faţa ei apăru o expresie de dezamăgire. — tvelaţiile lai Atlienadoi ! BătrîneHu ăsta drag a pterţlut orice legătură cu patria sa de peste patruzeci de ani. Apoi, cc-am putea face fără bani? Singurul lucru care tio rămîue este ca ca sa mă opun. — X u pot să cred că ai să rezişti singură în lupta asta fără speranţă, — Dragostea care ne leagă îmi va da puterea să cont'mni lupta. OrjeiL ar fi de îndîrjit. tala nu va putea să măaducă cu Corfa iu faţa- altarului. — Ar mai Ei o soluţie ! Să ne dezvăluim adevărata ascendenţă pulernă ' ?.ise Pctronius hot&rît. Antonia mi-ar da scrisorile care dovedesc că lunius nu este tatăl nostru ! — in c.i/.ul acesta tu va trebui si înfrunţi singur pri mpjdiilo le^te de apartenenţa ta la familia imperială! în x/ma în caic Tţoaia va afla că eşti fiul lui Postumus, vei Eî un o n mort î Tar a=Ua nu pot să accept! Pentru ni nit- in Iti.uc ' luuitH, mare uiiiuloi de spoi'tvm cinegetice, se hotărî Să Io ofere prietenilor săi o vînătoare într-o pădure din Umbria care- se întindea într-o regiune muntoasă ce intra în lutUundiile -tflc. îl luă şi pe Vibius, încîntat să intre 218

în t clătii cu personaje importante, ceea ee îi permiiea " -:! mai iasă de sub autoritatea tatălui său. t lunius ar fi vrm să fie însoţit şi de Petronius, călfiu'ţ îndernînatie, dar acesta îi răspunse că, deşi i -ar fi făcut cea mai mare plăcere să fie alături de ci, nu poate să- şi întrerupă activitatea la Palatin, Argumentul î^i avea greutatea sa. Petronius abia putea să-şi s'tăpînească bucuria. J7ămî-nca singur cu Cynthia deoarece -prezenţa Domniei şi a-Chloe-i nu prea conta. Printre invitaţii lui lunius era si viitorul sîut gineio, Marceli us Silanus, pretext ca să Vadă o parte din a\t-iea imobiliară a lui Niger. Familia lui Silanus avea, de asemenea, bogăţii considerabile. Condamnarea si confiscniea bunurilor unchiului Caius lunius nu repiczenta r-critiu ei dccît o pierdere nesemnificativă. La l î orna etajul \ilei familiei Niger se în paradis. Petionius şi Cynthia se bucurau din plin do faptul că rămăseseră singuri. Nopţile şi le petreceau unul în braţele celuilalt. Gustau cu toată intcn&italea din plăcerile inteizisc. Cîteodată fruntea Cynthiei se încrunta. — Sîntem prea feliciţi ! îi facem pe zei indivioM ! N-am cunoscut niciodată şi nici nu voi mai cunoaşte o foiiciu» atît de adevărată, atît de pură! Mi -e teamă ! în tunnd "se va întoarce lunius si iadul îşi va redeschide poiiiie ! — Vînătoarea va dura cel puţin pînă la începutul siptămîuii viitoare. Piuă atunci liebuie să luăm o hohline. Ku mă interesează bogăţia. Averea stropită cu lacrimi 'nu are nici o valoare. Să fughn ! Să fugim, Cynthia, oii n ai e timp! Am prieteni cicdiridoşi caie ne vor ajnin. Le vom îm păi UI şi săiăcfa, dar vom fi feirciţi ! Cynthia se uita gînditoaic piin întuneiic în 1imp cja mîna ei dezmieida tiupul fratelui său. — Poate că ai di ej, late. — Am dieptatf î şopti Petionius. Sigui că am djep tate ! s Minat de un elan iiezistibil, o acoperi cu tiu pul fcilu. ; D i n t r -o d at ă l u mi n a un e i t oi ţ e a pr i n s e s e r ă ^p î n di . în cameră aiuncînd licăririle sale roşietiee peste perechea :

213

de trupuri zvelte. Petrouius se,smuci din tratele surorii sale şi sari din pat. in prag Tomna, îmbrăcat în costum ele vînatoare, cu ocliii furibunzi, muşchii fălcilor jucînd sub pielea arămie li privea nemişcat, fără să scoată vreun cuvînt. în spate. peste umărul lui, se vedea capul lui Vibius. Ochii Iul miel de şoarece scînteiau de răutate. Cyntaia îşi acoperi goliciunea cu cearceaful, copleşita de ruşine. Petronius îşi înfăşură pînza din jurul coapselor, în sfîrşit. lunius, cu o voce gîtuită de furie, zise i — Deci asta era ! Vibius chelălăi — Ţi-am zis l îfu vroiai sa mă crezi t Pentru o clipă, duşmanii de ieri redeveneau aliaţi. Petronius îşi puse tunica. Calmul său îl uimea, lunius continuă cu o voce joasă fisîndn-i cu ochii injectaţi de sînge pe cei doi gemeni. — Mă întreb ce mă opreşte să vă oraoi î Aţi dezonorat familia, casa noastră! — îmi iau toată răspunderea ! zise Petronius. lunius ripostă mînios 7 — Tu, un iresponsabil, îndrăzneşti să vorbeşti de res ponsabilitate ? Iată hotărîrea mea l Şi de data aata irevo cabilă, î Mline dimineaţă o moaşă te va cerceta, fiică dena turată ! Nu ca să vadă dacă mai eşti fecioară, l Ceea ce am văzut cu ochii mei îmi ajunge! Vreau să ştiu dacă mi eşti însărcinată, l Apoi te vei mărita cu Marcellns l îl scrută pe Petronius care îl privea cu braţele încrucişate. — Ca să -salvăm aparenţele vei hia parte la nuntă iar după aceea vei părăsi Borna sub pretextul ea îţi continui studiile în Grecia! — Şi dacă nu accept? zise Petronins sfidător, lunius îşi roti ocliii fioroşi. — Dacă nu veţi executa ordinele mele mă jnr în faţa lui Jupiter şi a zeilor mani ai familiei noastre că niă voi prezenta în Senat şi voi denunţa incestul vostru cerînd să fiţi pedepsiţi după lege ! Ştiu. Petronîus. ca eşti în stare mă înfrunţi în pofida riscurilor ! Te studiez de mai multă vreme f Mă priveşti ca şi cum ţi-aş fi duşman ! Asta die 220

cauza couştimţei tale încărcate î în tot cazul s-a terminat eu legăturile voastre incestuoase! Iar soluţia voitiebuie s-o căutaţi! Tu, fiu blestemat, tu vei sta într-o cartelă cu ferestrele zăbrelite pîiiă se va hotărî soarta voastiă! Acum pleacă, I Dacă ai să încerci să te opui, vei fi dus < u forţa! Pe coridor te aşteaptă doi sclavi! Ei o să-ţi arate drumul I Te sfătuiesc să-i urmezi cuminte ca să nu te espui violenţei lor ! Căci le-am poruncit să nu te menajeze dacă ai vrea să fugi l Kii te aştepta la ajutorul lui Caligula sau al Antoniei, eăei nimeni nu va şti ce se în-tîmplă aici pînă, uu se va potoli scandalul ! Iţi repet l Pleacă ! Petronius înţelese că fusele eliminat din joc. Abil, Tunius lăsa greutatea alegerii pe umerii Cynthioi. -Adolescentul ieşi. O coardă i se rnpsc în inimă, ii urmă pe cei doi sclavi care îî conduseră la subsol. După ce merseră pe un coridor lung, sclavii îi descliisciă uşa unei camere care părea mai mult o celulă de înclnsGaie. ,/\iea ay mă, impresioneze, se gîndea Petronius. oferiudu-mi anticipat pîaeeiea oaie m H aşteaptă dacă nu mă supun voii tei lui''. Un pal. nu scăunel şi o măsuţă formau toată nioLiîa. IV masă ardea un opaiţ. O ferestruică zăbrelii ă îi j eimilea sy \ada cerul înstelat. Sclavii îl închiseră cu cheia. Peironius se aşeza pe pat. Yibius împreună cu tatăl s?s u îî lucraseră bine. îşi aminti de Cyuthia. Simţi un nod de plumb euni îi apasă pieptul. Se gîndi la piesnnnle ••ax- *$e \or faeo asupra ei. Nu va rezista. Va ceda oa să-l prolr-jt'xe. Izbi <_-y pumnii in zidul de piatră. Apoi izbucni în ns. Cn rh nei'vos care exprima toata dispeiaiea (-a. l unim, iînoca morala, în numele cărei moiale \oib(;»1 în\.1ţî\se la Pnlalin că morala nu-i decît o voi hă goală. O rei'lei'iit1 a lui Caligula începu să-I obsede/e. „(Iiid o i.iptii LV a iţi (atr plăcere, repet-o !" Se întrebă dacă dia-tţo-fca sa peitti'u Cyntliia iiu se înscria între faţitclc iele. lînno «au rele, îşi zise, le voi repeta ! fhiai dacă se va mărita eu Ifarce'llns, ^e va mai culca cu ea. Mm ala iui Junius nu oro M moi ala sa. lunius nu ezita să leciiiftii ia 7-;i!!f:)j ppiiuu ţ-a ^î\ Muiilgăconsiinţămmîul Cyntliici jH'Mtiu o f letone, caic, t ci puiîu pentiu ea, ora rcspingătoiue. La umhin uiu4 monik- n'dicatc pînă în ceiuii înfloiea

tuidarea, minciuna, invidia, violenţa, crima. Se aruncă în pat. se întinse pe spate şi î^i puse mîinile sub cap. Nu-i ramînea decît să aştepte. Deodată ochii i so umplură de lacrimi. Acum, c în d şocul trecu, începea sap înţeleagă că, pierzînd-o pe Cyn-thia, pimlea jumătate din propria fiinţă. Se întoarce cu Lila la pontă y o mivjeă gemînd printre suspine : î,Cyn-Inia ! C.Mitlmi !'* După o noapte şi o zi petrecute în închisoare, Pctro-nius, c.u'c stal ea întin^ pe pat, auzi o zgîriietură în uşă, apoi o (heic învîrtjiidu-se in broască. Athonador intră cu o expresie de dezolare întipărită pe tata,. AlîHniiea U îmbătiinea mai mult decît părul alb. — Smt zuuduil. Petronius. de ceea ce ţi s-a întîmplat î X^nduil proiund ! Xu mai eşti închis. Poţi să ieşi de aici, Dar, mainlo de a ieşi, aş vrea să vorbesc cu tine. Re uită la micul dejun şi la înfocarea adusă la prînz de eaio tî turul nu se atinsese. - Vai m încât nimic ! La vhsta ta trebuie să te hră-IH .- MI Or^ani^mnl are nevoie să-şi reînnoiască energia. - De a^ia ai venit să mă vezi t — Xu, bineînţeles că nu pentru asta ! Am fost trimis ca ^ă încerc să to aduc la realitate. Am fost ales pentru n^ta deoarece, clin fciicire, nimeni nu ştie că am protejat dra^oMea voastră. — Vu mai umbla cu ocolişuri. Athenador ! Ai venit să- mi vvpui ca Cyntliia a acceptat toate condiţiile. — Din păcate, da î Situaţia era fără ieşire. Am făcut tot Cip puteam să favorizez legătura dintre voi, chiar daca fjtîam că aceasta nu putea să dureze. S -a sfîrşit un vis immos. Păstrează amintirea acestui vis frumos! — \m <î-o ian în Egipt unde incestul este legalizat î — Alungă-|i iluziile, copilul meu ! Acum, însă, vreau Ci-ţi dau o altă Mire ! Poate că ar li trebuit să încep cu a>ia. Cynthia este însărcinată. Constatarea a făcut -o moaşa. Tînărul sări din pat. Faţa i Re lumină. nu se va mai căsători I

— Dimpotrivă '. Căsătoria va justifica pruncul. Altfel ar fi trebuit să avorteze. Căci un copil zămislit mtr-uii ţncest nu ar avea nici o şansă ele a supravieţui. Ca să-?i păstreze copilul, sora ta a acceptat căsătoria. — Dar cum îi ^a explica soţului o naştere înainte <îe vreme ! — Pruncul va veni pe lume după şapte luni. Xu-i nimic extraordinar în a^ta ! — Dar Cynthia nu mai este virgină ! — Asta se poate repara. — O căsătorie întemeiată pe o minciună! — Aceasta este,cea mai mare dovadă a dragostei «Im partea Cyntuiei. Ea se sacrifică peutiu copil! Pentru Copilul tău ! Petronius era izbit de asemănarea dintre situaţia lui lunius şi cea a lui Marccllus. Istoria se repetă. Dragostea ttentru Cynthia se trezi din nou în el. Unicitatea lor va îi refăcuta graţie acestui copil. — Crede-mă, Petronius ! Cjnlhia a ales (.'alea cea mai bună l Iar tu, ea să respecţi convenienţele, "vei face o călătorie în Grecia. Iţi \ei îmbogăţi cunoştinţele de cul tură greaca, domeniu în care ai atint, uu nivel foarte înalt. — Vor putea ele, oare, ş-o ralocum^ră pe CynthiaT Se va ridica o lume între mine şi ea ! — Te vei întoarce la Roma, JMronhis ! Dar hludiile superioare îa Atena si la Alexandria ^or fi un haleam pen tru tine. — Şi ce \a zice piiuţe^a Antonia? — Prinţesa ţi-a deschis uşile Palatinului, te a ajutat să pătrunzi în intimii atea familiei imperiale, să devii prieten cu Caligula, sa cunoşti mingile de la Curie. Dar în afară de educaţia ta, de studiile tale, de ocupaţiile tale de bibliotecar, mai ai şi datoria &ă-ţi îndeplineşti obliga ţiile militare, înaltele magislraturi, Senatul, te aşteaptă. Ku-ţi rupi legătuiile eu Palatinul. Dar în anii ce vin un contact prea strîns cu Palatinul va deveni primejdios. Kebunia grandoarei, care 1-a cuprins pe Sejanus, nu \a cunoaşte margini. Roma va fi scăldată în Mnge. Legăturile tale eu familia imperială s-ar putea gă-ţi aducă mari necazuri.

— Şi cînd trebuie să plec! — Cit mai repede, după nuntă,! — Voi lua cu mine trei prieteni. Băieţi modeşti dar cu inimă niaro. — Nu-i nici o problemă. Tatăl tău îţi va asigura un sprijin financiar foarte larg. — Să nu-mi vorbeşti de generozitatea lui lunius Kiger ! — încearcă să-1 înţelegi ! Petronins îi pu^e, timid, o întrebare : — înainte de plecare, voi putea s-o văd pe Cynthiaî — Ai s-o vezi la nuntă. De departe î — Bunăvoinţa asta mă impresionează I zise Pctronîus ironic. — Sclavul, care avea sarcina să te urmărească pas cu pas după plecarea tatălui tău la vînătoare, este mort. L-au găsit în grajduri cu tîmpla zdrobită de o copită. Ştia prea multe. Aşa că acum numai părinţii tăi şi cu mine ştiu ce s-a întîmplat. 5Ii s-a acordat această încredere deoarece ştia să tac ca un peşte. Mi s-a cerut să te însoţesc. — Cine ţi-a cerut ? — Tatăl tău l — Mai vedem noi ! O întrebare! Cum îşi închipuie părinţii mei că aş putea să asist la căsătoria Cynthiei 1? — Vei face ace^t sacrificiu pentru ea ! Pentru ouoaiea ei! Vei dormi în camera ta. Tatăl -şi mama ta vor să-ţi vorbească, — îs-avem ce sa. ne mai spunem! ilîine aş putea sa. mă duc la Palatin? — Bineînţeles ! Pînă la plecarea ta condiţiile tale de viaţă nu se vor schimba ! Toată nobilimea romană paiticipă la nunta lui Mar-cellus Silanus şi a Cyntliici Niger. lunius îsiger, ca să onoreze acest eveniment fericit, oferi o cursă de care la Circul cel Mai e şi distribui alimente si bani plebei dm oraş. Sejaivus nu-si făcu apanţia. Se supărase că fusese preferat Silanns. în schimb nu lipsi geneialul Lucius Seius Strabo ^i nici foarte bogatul Salin şti us Priscu* Pentru Peironius aeeasia iu cea mai nefericită -i ii.ai dure.'oabă zi din Mata sa. Eia cît pe aci să leşine cînd ila224

minul „Dial" pronunţă formula sacramentală care trebuia să-i unească, piin legaturi de căsătorie, pe Marcellus şi Cynthia, Vălul portocaliu pe care Cynthia îl avea pe cap scotea hi mai mult în evidenţă frumuseţea ei în polida paloaret de pe faţă. Ltngă ea, tînărul său soţ, mîudru ca Aitaban, o ţinea de mînă şi arunca în jiu pliviri do cuceri tor. La banchetul, care încheia ceremonia, au puificipafc Antonia, Calignla, Claudiu Bîlbîitul şi chiar Livilla, văduva lui Drusus II, care reprezentau familia imperială. Oaspeţi de onoare, fuseseră aşezaţi la masa tinerilor soţi şi a rudelor apropiate. Bijuteriile scînteiau pe umerii matroanelor. Trei sute de sclavi serveau cele mai fine specialităţi ale artei culinare. Se vorbea pe la colţuri că banchetul costase trei milioane de sesterţi. Petronius stătea la o masă retrasă. Prezenţa a doi ucigaşi ai lui Postumus îi mărea tulburarea şi amărăciunea. O pierdea pe Cynthia şi nu făcuse nimic ca să-şi răzbune tatăl. Xu era bun de nimic. Posomorit, nu schimbă-nici nu cuvînt cu vecinii săi de masă, nu se atinse de mîncare, în schimb bău mult. Fără să aştepte slîrşitul banchetului, Caligula se sculă-de la masă şi trecu la masa lui Petronius. Vroia să bea o cupă de vin cu prietenul său. Yibius tremura de mînie. El, fratele mai mare, eia ignorat de toată lumea, ca şi cum nici n-ar fi cMstat. Nici chiar Chloe uu-i acorda nici o atenţie. Asculta, cu o cochetărie provocatoare, complimentele admiratoiilor săi făiă să-i pese de iii tarea soţului, cauzată nu atît de gelozie cit de amorul piopiiu rănit. — Pctronius, aici aerul a devenit greu de le&pnat! zise Caligula destul de tare ca să fie auzit de cei care se aflau la mesele vecine. Chiar «i Sallustius, cu auzul destul de slab, auzi cuvintele prinţului. — La cine face aluzia f îl întrebă pe Stiabo. — Aiurează ! E beafc! replică generalul. — Beţia dezvăluie tainele inimii! zise sentenţios Sallu&lius Priscus. — Dacă n-ar fi un descreierat, ni-aş alarma ! în cuiînd o să-şi piaidă şi vocea si \iata ! şopti Strabo. - 225 ÎS - a. 601

,

Caligula se sculă. — Peironius, hai să facem un uvr pi în gi adina! Acesta se sculă şi îl urmă ca un automat. Cînd ajunsei fit eub cerul înstelat, departe de urechile iudiM/roir. pi intui şi ?use braţul pe umărul prietenului &9u. — Eşti distrus, Petroninb ' ~ Sufăr ca UB ciine ' — S-ar trebui! Agrippina, soia mea, cate mi a ofciit toate plăcerile, s-a măritat cu Domitius Ahonobaibus. Şi ce dacă? I-am lăsat generalului resturile,! Tu le-at culcat eu Cyntliia î Ai fost primul! Cc-ai mai vrea î Lu mea este plină de fete tinere şi frumoase care abia aşteaptă, să fie cucerite l Cu fizicul şi cu poziţia ta socialii poţi să obţii tot ce-ţi doreşte inima \ Este o idioţenie să, faci de zgardă ! Să devii sclavul femeii sau al,bărbatului pe care îl iubeşti este cea mai maro timpenie ! Mă inlivb, totuşi, cum aş fi reacţionat in locul tău ?. . Cn aţii mai mult en cît bănuiesc motivul adevărat al a cosi o plecări intempestive !.. -1 în sfîrşit, bunica rni-a &pus că \iei hă li continui studiile în Grecia! Aş fi bucuros să le in^iţesc ! Bar plăcerea asta mi-e interzisă! Trebuie să aştept să fiu manevrat ca o păpuşă cu ajutorul unor bfoii invizi bile ! Ca acest nenorocit de Drusus Cezar pe care Tibcriu J-a fliemat la el! Mă întreb cum se descurcai? Trebuie să fie obositor să joci toată ziua pe o frînghie întiiibă. l O clipă de neatenţie şi te prăbuşeşti în goli Apoi Drubus Cezar nu este atîţ de isteţ ca mine !... Dar &înt eon\his că problema vieţii sau a morţii fratelui meu te interesează mai puţin deeît căsătoria surorii tale. Şi e normal. Fie care îşi vede de propria existentă şi se confruntă cu neca zurile sale. Tocmai de aceea trebuie să profităm de toate plăcerile, de toate bucuriile, de toate voluptăţile ! Dacă îţi pierzi partenerul trebuie să ai totdeauna pe aproape $ înlocuitoare sau un înlocuitor, după gusturi! Un singus tovarăş de viaţă, o singură femeie,-duce la impotenţa î 226

— Cum poţi vorbi, la vîrsta la, de loate acestea? îl Inlreba, Petronius. — Am cunoscut înti-un singur an ceea ce alţii cunosc în douăzeci şi cinci. Apoi, eu &înt foarte atent la'tot ce se petrece în junii meu. Nimic nu mă surpiiude fă ră să fiu pregătit. Şi nu mă simt liniştit decît atunci cînd duşma nii mei sînt ocupaţi în altă parte. — Toţi oamenii au duşmani ! — Aşa e ! — Eu am d n şina ni chiar şi în familie ! zise Petionius cu lii^leto, — fa şi mine î — Xumai că eu am fost învins. — fiindcă n-ai avut piicepeiea sa simulezi, l — Ara considerat totdeauna că feinceiitatea este mai îYuinlajotikă. Am citit, cu cîtva iimp în urmă, „Despre piietenie" de Cicero. „Este, oare r \iaţa de tiăit dacă, nu te poţi sprijini pe farmecul unei piictenii reciproce? Ah, ce plâeeie minunată este să ai pe cinema căruia să-i poţi spune totul, ca şi cum ţi-ai spune ţie însuşi !" — Prietenie? Adu-ţi aminte de tiîrşitul lui Cicero. Nu c\Ktă prietenie ! — Cynihia este prietena mea ! Un alter ego ! — Şi acum, dacă ai pierdut-o, ai senzaţia că te prăbuşeşti într-o prăpastie, încerci să te agili de pereţi, dar aceş'tia nnt notezi ca sticla ! Iar căderea continuă ! Aşa ea 11 u depinde clccît de tine să le opreşti ! ' . — Cnm?

— Lăsînd să-ţi crească, aripile!... Aş vrea să iau asupra mea o parte din suferinţa ta! Să ţi-o îndulcesc puţin ! Dar c»te imposibil! Sînt zadarnice cuvintele mele de alinare !. . . Să ne întoarcem ! Să nu înceapă invitaţii &ă --e întrebe ce uneltim? Din fericire pentiu mine la ora asta fi alele meu Drusus ocupă centrul scenei. S-au întors în sală. Aşa cum presupuse Caligula, Slrabo îl privea ţintă. Pi ini ui zîmbi. — încearcă, fcă ne hipnotizeze cum îşi hipnotizează şerpii prada. Ce neruşinare I Sprijinul lui Scjanug le per mite toate obiăzniciile l 227

în clipa aceea Sallustius Priscus se ridică clătiniiidu-se de pe patul său. Avea obrajii ro^ii, ochii măriţi do groaza fi ieşeau din orbite, îşi arătă, cu un gest coavnlbiv, deschisă. Căuta, disperat, să tragă aer în piept. Comesenii se strînseră în juiul lui. Petroniusur îngrozit scena. Senatorul făcu o mişcare convulsivă. se prinse de faţa de masa şi se prăbuşi trăgînd după ci tonte farfuriile, cupele, vasele, platourile încărcate cu mîncănm, ghirlandele de flori şi candelabrele, într-un zgomot surzitor. — Un medic ! Un medic ! urla Seius Strabo. îsji băga degetele în gîtul lui Sallustius înceieiml in zadar să scoată osul care se oprise între cartilaje. War eforturile generalului se dovediră inutile, senatorul în colii §ă se mai zbată. Medicul, care sosi în frigăţ eoDstaiă iiionr-tea lui Sallustius. în liniştea care îi apăsa pe comesenii consternaţi \oei-a Antoniei răsună calmă şi rece : — Postumus 1-a tras după el! Strabo se uita timp la prietenul său nemişcat pe dalele de marmură, îngropat sub obiectele răsturnate pe^le el. Apoi se întoarse furios spre Antonia. Cuvintele bătrî-nei prinţese nu puteau fi interpretate decît ca o crimă de lese-majeste. Toată lumea ştia că Sallustius ordonase dm proprie iniţiativă uciderea lui Agrippa Posttunns, Antonia-părea că vrea să pătrundă cu ocliii săi wîn-teietori în tulburarea care {rămînta inima lui Peironius. Apoi, fără sar şi îndepărteze privirea de la tînăr, adăuga cu aceeaşi voce cumpănită : — Strabo, ai grijă de tine ! Generalul era prea năucit ca sări răspundă. Antonia spunea cele mai crude adevăruri într-un mod care ntt putea fi considerat compromiţător. Aluziile sale transparente erau, însă, mai ascuţite decît briciul. — Iată o căsnicie care începe sub cele mai întunecate auspicii, şopti un invitat la urechea vecinului său. Dar în liniştea care domnea sub arcadele înalte cirua-tele fuseseră auzite de cei mai mulţi dintre comeseni. Petronius fu zguduit de această- prezicere, îşi mtoar^ privirea spre Cynthia care, cu obrajii ca de ceară i atâtea nemişcată Ungă bărbatul gău.

Corpul inert al lui Sallnstius fu dus. Vreo zece sclavi se apucară repede de treabă, făcură ordine pe masa ra.v£-ţiLl, care luă, din nou aspectul său de gală. lunius Niger îşi ridică braţele. — Prieteni, regretăm cu toţii dispariţia distinsului noaUii coleg Sallustius Priscus. Zeii 1-au chemat in lumea dropiilor ! Dar incidentul acesta nu trebuie să umbrească, îiui^a noastră ! Să continue festinul ! Cuvintele acestea de o veselie forţată nu risipiră atmosfera grea, încărcată. Dar nimeni nu îndrăznea să plece imuni e ca prinţesa Antonia să se ridice de la masă. Deşi loţt rroifl.il să fugă din casa asta atins;! de moarte. L'iinţesa se ridică. — Scuzaţi-mă cu toţii ! Mă retiag. Dar vreau să spun că J'arce neînduplecată i-a tăiat firul vieţii lui Salluatius. A avui an sfîrşit frumos, în plină sărbătoare. Le ură tinerilor căsătoriţi o viaţă conjugală" lungă şi felicită, îi felicită pe părinţii tinerei perechi apoi, urmata de Caligula. de Livilla şi de Claudiu hăbăucul, se îndrepta spre ieşire salutată cu respect de invitaţii care se dăduseră la o parte ca să-i facă loc de trecere. Acesta fu semnalul peiUru plecarea celorlalţi. Doar prietenii apropiaţi ai lui Marcellus şi ai familiei Niger, cu excepţia lui Petronius, conduseseră tînăra pereche la vila lui Silanus de pe Aven-tîn. Tibius conducea cortegiul chefliilor. Avea o satisfacţie moibidă. Tunius şi Domitia remarcară absenţa fiului mai mior Pelronins rămase singur în sălile festive, bogat împodobite. Mesele, pe care încă mai erau platourile cu mîncă-ruri consumate în parte, cupele şi garafele pe jumătate golite, dădeau impresia că o baghetă magică făcuse sa di^paiă toată lumea lăsînd în urma sa golul şi dezolarea, - Sclavii stăteau în aşteptare deoarece nu aveau voie să debaraseze mesele pîna cînd nu se retrage ultimul stăpîn, Pelronins nu putea să-si dea seama dacă plecarea tuturor şi tristeţea care domnea în jurul său era o reflectare a propriei sale stări sufleteşti sau dacă nu se afunda Jntr-un coşmar. Dintr-odata îşi aminti de Cynthia. Lacrimi calde îi ţîşniră din ochi. Durerea îi strîngea inima ca tntr-un cerc de fier. Brusc, simţi nevoia sa răstoarne 229

toate mesele, toate patmile, candelabrele, slatnile. Darii ar fi avut foiţa lui Saimon ai fi spait coloanele c-a ^ ^ prăbuşească tavanele. Apoi peste chipul Cyntliiei şi a bărbatului său umflat de înifumurare pe supiapuse imaginea lui Sallustius eu ochii ieziţi din orbite, cu obrajii congestionaţi, dmd îu zadar clin miini. — ,.T)ominvih" Pelionius, dorici sil porunciţi ee\a? - Majordomul stătea lingă el, ieşit parcă din neant. — Xu ! Ku am nici o poruncă de dat! Ba da, umplcţi-mi cupa cu viu I A doua zi dimineaţa I'etronius PC scnlĂ din patul său cu capul greu, cu gura amară, îşi puse tunica ţi ie-ă pe culoar cu intenţia să se ducă La baie. Privirea ii fu brusc atrasă de uşa camerei lui Vibius, ăe data asia închisă. Duşmanul său nu-1 mai spiona, îşi atinsese scopul si acum dormea liniştit lingă Chloe. îl cuprinse o mînic aproape demenţială. Izbi eu pi oi oi ui uşa caro se lovi de perete. Vibius îşi căscă ocliii'încă năuciţi de somn. Chloe, din întîmplare, se găsea lingă bărbatul său. Se lidică în capul oaselor. Vibius se îngrozi văzînd ochii mîuîoşi ai lui PelioiiHis, furia şi atitudinea agresivă cu care acesta intră, iţi camei a. Trexindu-se dc-a binelea, se dădu jos diu pal. — î\u mă mai pîndesli? urla Pctronius. Xn mă mai urmăreşti pehle tot l îsu-ţi mai bagi ritul murdar în toalo murdări îte î Cu pumnii stvînşi se aruncă asupra fratelui său mai mare, &ub piivirilc-îngrozitc si admirative3 in acelaşi timp, ale lui Chloe. si îl supuse unei ploi de lovituri. Deşi mai mare decit Pelionius, Vibius era un laş. încercă sa fngă spre uş-a de^chi-ă, să Be refugieze pe coridor, dar Pelio-nius îi tăie diurnul, îl Umti la pămlnt şi, împins de o fui io oarbă, îi dădu in cap cîteva lovituri atît de puternice încît nasul şi gura lui Vibius se umplură, de feînge. îngrozit Vibius mugea ca un bou dus la abator. Chloe asista la scena cu curiozitate, de parcă- s-ar fi aflat la arene, în faţă a doi luptători, dintre care unul m eiita să i se arate degetul în jos, adică să moară. 230

Domiiia, cu părul desfăcut, iu cămaşă ele noapte3 apăru ifti de strigătele dkpoiate ale Ini Vibiua. îl prinse de braţ pe Petronius. — Oprc^te-te I Opreşle-te î Vrei să-1 omori!! Intervenea mamei îl înfrînă pe Petronius care încetă să-1 mai lovească, şi se ridică în timp ce fratele său continua să urle. # Inlrâ ţi lunius, ncras, în tunică de noapte, cu picioaiele go^îe. Scena cu Yibius plin de sînge, întins pe pămîntj ca şi furia lui Petronius, vorbea mai mult decît un discurs. 'Se aruncă, impulsiv, spre fiul său mai mic. — Eşti nebun? Ridică mina gata să-1 lovească. Petronius U privi drept în ochi. — Loveşte ! îndrăzneşte s-ă mă loveşti ! Ai să regreţi toată viaţa ! lîiposta îl surprinse într-atîta pe lunius încît îi rămase braţul în aer. Sîngeîe îi umplu obrajii/ — Iţi ameninţi tatăl? Dinţii lui Petronius scr^niră, — Ta-1 de aici pe spionul ăsta murdar ! Nu vreau să-1 mai văd pmă la plecarea mea î Altfel U omor ! îţi jur, bălnu nenoiocit, că îl omori Pomitia înţelese că nu era momentul să, învenmezo lucrurile dojemndu-1 pe Petronius, Se aşeză între ei doi. — lunius, nu trebui să ne băgăm tu cearta lor. Petronhis, ajunge l în clipa aceea lunius înţelese că între el şi Vibius de o parte şi Petronius de cealaltă parte se săpase o prăpastia care nu va mai dispărea niciodată. — Vei părăsi această casă chiar azi ! strigă lunius. Şi n-ai bă mai pui piciorul îu ea cît voi trăi ! — Sini fericit cinci mă- gîudesc că. n-am să te mai văd niciodată, netrebnicule ! Iar in ce-1 priveşte pe individul acesta, numai moartea, îl va scăpa de răzbunarea mea î M-flţi scîrbifc amîndoi, şerpilor l încă stăplnit de minie, Petronius ieşi trîntind uşa cu atîta putere încît ecoul bubuiturii se auzi în toată casa. s părăsi vila fără regrete. Ieşit în strada nici nu-şi mai întoarse capul s-o vadă pentru ultima dată şi 231

ee îndepărta cu paşi grăbiţi. Fără Cjullua casa asta îî fccîrbea. Acuma, rupînd legăturile cu părinţii, judeca la rece. Părinţii! Ba, Domitia ora mama sa, în schimb luniua nu mai era pentru el deoît un străin odios. Coborî spre For, terenul preferat de vînătoare al lui Eneolpius şi Ascyltus. Lîngă. o mulţime de gură-cască adunaţi în jurul unui poet, case M recita ucisurile, dădu peste Encolpius, care studia cu un ochi profesionist rotunjimea pungilor cetăţenilor aflaţi acolo. — Irni pare rău că îţi întrerup actnitatca, dai am nevoie de tine, gise Petronius luîudu-I de braţ. Faţa lui Encolpius se lumina. — Averea şi persoana mea sînt la dispoziţia ta. Vor beşte tji toate dorinţele iţi vor fi îndeplinite. Eneolpius mai aruncă, o privire uşor întristai ă spre pungile expuse la vederea sa, apoi părăsi adunat m a şi îl urmă pe Petronius. — Poţi să-mi oferi un adăpost pentru cîleva nopţi ? SI întrebă Petronius. Encolpius îl privi uimit. —Ei, asta e ! M-am certat cu părinţii, adăugă, Pctionius. —Palatul meu este gata să-ţi deschidă poiţile. Stăm puţin înghesuiţi deoarece Cantor se ascunde la mine. £ste urmărit pentru huliganism
— Şi Cantor trebuie să vină cu nof. Roma, pentru el, a devenit primejdioasă. — încotro vrei sa zbori î — La Atena! Trebuie să urmez cm şurile unei şcoli superioare. Aceasta este versiunea oficială. Faţa surîzătoare a lui Encolpius se umbri puţin. — Atena e tot aşa de mare ca şi Roma? — Nu-i chiar aşa de mare dai' găseşti destule pungi şi acolo. Ţi-e teamă că ai să regreţi Roma? x Encolpius răspunse făeînd pe seriosul. — Visam demult să călătoresc. Băieţii din familiile bune trebuie gâ-şi perfecţioneze educaţia. — Bine. Acum ta las. Am nişte trebuii la Palatin. Hu uita să vorbeşti de proiectul meu cu Aseyltus şi cu Castor. — Ne vedem di seară, sub porticurile de la Ciicul cel Mare. înainte de a urca spre Palatin, Potronius mai avea nişte luci mi de ajanjat. Nu va părăn Roma înainte de a îndeplini o sarcină, pe care o avea la inimă. Se îndreptă spre piaţa de fructe ue la capătul Căii Sacre. Acolo unde se vindeau trufandalele la preţuii exorbitante. Mai eia o piaţă de fructe, mai ieftine, la Forum Cupcdims, dar Petronius vroia să cumpere ce era mai bun şi myi scump. Cumpără un coş. cu struguri din Grecia cu un aspect aliăgălor. îşi luă coşul sub braţ şi $e duce Sn piaţa de peşte eare se învecina cu Forum Boaiiuni. Acolo cercel ă piaţa pînă cînd găsi un negustor de «eipi, foarte apreciaţi de clienţii asiatici. Cumpără o vipera. închi&ă într-un coşuleţ din ramuri de sslcie. Vinzătorul, un bătrîn aproape orb, îl avertiză să umble cu n,aie grijă deoarece muşcătura şarpelui l-ar pul ea irimile direct lingă strămoşi. Petronius se retrase într-un colţ mai ascuns şi. luînd o mie de precauţhmi, introduse vipera, cu spatele împodobit discret cu pete încercuite în. negru, în coşul cu fructe, apoi îl închise repede cu capacul. Şaipele sîsri supărat} apoi alunecă printre struguri spre fundul coşului şi tăcu. Tînărui făcu apoi o vizită, la o prăvălie unde se vindeau tot felul de fleacuri pentru femei, în timp ce negustorul 233

căuta un şal de India, pe caro îl ceruse tînărul său client, acesta îi subtiliza un şnm pe caie îl ascunse sub togă, Apoi ciuiij/ăiă şalul, plai i j i tui di^ful de p reiat ^ ieşi salutat cu plecăciuni de negustor. Ieşit în stradăj se îndepărtă repede de prăvălie. Scoase apoi şnurul şi îl trecu artistic în jurul coşului cu struguri. După. aceea căută un comisionar şi îl plăti ca să ducă an cadou generalului Lucius Seius Strabo. îi dădu adiesa vilei de pe Avontin si o monedă de aur. Operaţia aceasta îi linişti puţin sufletul. Apoi ui că pe Palatin unde fu primit de Antonia care nu făcu nici o aluzie la ceremonia din ajun. Petronius îi spuse că părinţii vroiau să-1 trimită la Atena pentru ca să-şi continue studiile şi că va continua să lucreze la „Anale" departe de Eoma, pe baza numeroaselor note luate în timpul mtîl-nirilor pe care le-au avut pe această temă. — Oraţie ajutorului dumneavoastră voi redacta forma definitivă- a „Analelor" după ce oift voi întoarce la Roma, — Aseară mi s~a părut că tatăl tău era foaite poinit împotriva ta, Ara încercat să-1 conving să-ţi amine ple carea» I-am spus că am angajat pentru Caligula pe cei mai buni profesori de la Atena şi Alexandria şi că ai putea să profiţi gratis de învăţătura lor. Dar insistenţele mele s-au lovit ca de un zid de'încăpăţînare care, îţi măr turisesc, m-a uimit. Am înţeles ca între voi este o neînţe legere profundă. Nu pot să mă opun autorităţii paterne. Dar te asigur că voi face şi imposibilul ca să grăbesc întoar cerea ta la Borna. lunius bănuieşte ceva în legătură cu Posturans ? — Nu, prinţesă. Şi nici mama nu i-a spus nimic. — Bănuiesc că acest conflict ar putea să influenţeze resursele tale financiare. — Am respins ajutorul lui! Am rupt relaţiile cu el l — Atunci poţi să contezi pe mine. Să DU uiţi ! Strămpşul tău a fost frate cu mama mea. Faci parte din fa milie I Cînd te gîndeşti să pleci ? — Zilele acestea. Antonia scoase dinii-un sertar o cambie şi o pungă, rotundă., 234

— Bancherul Căina lulhin Alexander Pe ocnpiî de bnnuiile mele din Egipt, Fiul său mai mic, Maictm Julins Alexander girează ai'aceiile mele în Orient. Ei i ţ i tor asigura tot în caz de nevoie : bani, intervenţii şi, la nevoie, un ajutor dire~e1. Oamenii lor se vor ocupa de călătoria ia. Aici, la Roma, te vei duce la bancherul meu care e iot un Alexander. Majoidomul meu îţi va da adiesa. — Nu plec singur, prinţesă ! — Ah, foarte bine ! zise piinţesa zîmbind. Silit mulţi care pleacă cu tine? — Trei băieţi, prietenii mei, foşti colegi de moalii, ^i, probabil, Castor Cotta, care e urmărit de Sejanus. Petronius îi vorbi de suferinţele şi mizeria ui oaie trăiesc tinerii Cotta, apoi îi destăinui bănuielile pale cu primire la relaţiile din ti e Mia Tertullius şi Sejamis. — Aşadar şi ea mă tiădează I zise Antonia gtoditonie -şi întristată, în jurul meu n-am deeît oameni pciIi/J. Antonia completă cambia şi i-o lumină lui Pelionins -împreună cu punga. — Cere bancheiului meu din Eoma $'&-{) facă iOf-f> de acte de identitate false pentru Castor. O b& mă ocup şi de fraţii lui. lunius Niger, unchiul lor, mi-i ajută? — Kiei nu vrea să audă pronunţîndu-se niunele l oi în - prezenţa sa. s _ Asia nu mă surprinde. Se teme E >£ nu fio compromis. Ala şi întreb cum de îl suportă Domitia... Acum du-tc ! Pregătirile de călătoiie cer timp. Am să veghez asupia ta. Bu-te să-ţi iei rămas bun de la Caius ! Şi sciic-mi din cînd în cînd.~ Toată corespondenţa va trece prin bancherilor mei care îi vor asiguia inviolabilitatea. în noaptea aceea Pctronius dormi la Eneolpius. împărţi patul cu Castor, care îi spusese că este gata să-1 urmeze. Encolpius şi Giton doiiniiă pe nişte saltele, în timpul nopţii Petronius fu tiessît de un zgomot u^oi M neobişnuit, dar ei a atît de obosit încă adormi din nou, Dimineaţa se sculă iiînt. Nu ei a obişnuit să doarmă cu cineva în pat şi încă într-un pat atîl de stiîmt. — Unde as putea să mă spăl? întiebă, căci ei J maniae-după curăţenie.

— La baia publică, pe care o ştii. Aici nu avem decît pentru băut, pentru un spălat sumar. Mai avem o căldare pentru caz de incendiu, îsu e cîiiar aşa de simplu să urci atîtea etaje cu căldări de apă. Starea' de spirit a lui Petronius se ameliora puţin* Resimţea, printre prietenii ştii, tot mai puţin solitudinea care îi chinuia inima. Encolpius U sfătui să-şi-ascundă banii în saltea, apoi !1 servi cu un mic dejun mai bogat decît în casa lui Niger* Dupâ ce făcu o baie, Petronius se duse în For. îi vizită pe bancherul Publius Alexander, care îl primi ci| toată atenţia deoarece fusese rugat din ajun de prinţesă s$ acorde tot sprijinul protejatului el. Chiar şi actele lui Castor, pe numele unui oarecare Helis Bion din Corint^ erau gata. Bancherul dădu fiecăruia dintre prietenii lui Petronius eîte o pungii de aur şi oiţe o cambie, pe care urmau s-o valorifice la fratele bancherului din Atena. ÎQ fclmp ce le dădea banii un funcţionar cu fata preocupaţi se apropie de Aîexander şî ti şopti ceva la ureche 4 Acesta transmise confidenţial ştirea lui Petronlus. — Aseară a avut loo o crimă! Tatăl adoptiv al lui Sejanus a primit la dar nişte struguri din Grecia într-un coş împodobit cu un şnur. Lacom, s-a aruncat la trufaa* dale. Abia şl-a pua mîna pe ua ciorchine e& o viperă, care ne afla In coş, l-a şi muşcat, îi deplmg pe oamenii care vo» trezi bănuielile lui Se j arma. — Cred ca- este vorba de o sinucidere, răspunse Petroulus liniştit. S-a Inspirat din moartea Cleopatreî, Ar fi putut sâ-şi caute un sfîrşit mai original — SinucidereÎI Ce vorbeşti! Sejamis şi ai lui stal afcît de urîţi de toată lunmea încît un asasinat n-ar mai surprinde pe nimeni. XIII Sprijinindu-se cu mîinile de basţingaj, Petronius se uita îc jsare, acolo unde cerul şi marea se înlîlneau. \'a-lurilc legănau corabia grea şi pîntecoasă, care abia înainta ^>fi

2ilt>

împinsă de vmtul ce-i umila pînza triunghiulara. Era prima călătorie mai lungă a lui Petronius. La Baies, pe ţărmul" Campaniei, unde părinţii aveau o vilă frumoasă, ieşea adesea pe mare în luntri conduse de vîslaşi puternici ŞT bronzaţi, sclavi legaţi de această meserie obositoare, istovitoare, care satisfăceau plăcerile stăpînilor lor, dornici să navigheze pînă la Banles, Misena sau Pouzzoîo sau chiar pînă la Megftris, Neapole, Herculauum sau Pompei. Era mult mai comod să traversezi golful Ia bordul corăbiilor de pUicer-e decît să foloseşti drumurile pavate cu dale de piatră unde carele te zdruncinau făcînd un zgomot asurzitor. Petronfus nu văzuse Capri, decît de departe, deoarece această insulă, de o frumuseţe fără pereche, ora rezervată în exclusivitate împăratului'Tiberiu. Bărcile aveau laviţe confortabile, acoperite eu peine şi covoare moi, ca să nu jeneze fundurile cărnoase ale bogaţilor proprîetaii. Acestea se aflau în partea din spate, sub un baldachin în culori vesele, care proteja de lazole arzătoare ale soarelui. Pentru Petronius, în pofida vîrstei sale, această perioadă fericita se pierdea în negura unui trecut îndepărtat. Pe vremea aceea era un copil scutit de orice griji care se bucura de farmecele naturii, de soare, de mare, -alături de Cynthia. Visase de multe ori să călătorească în Grecia, dai în alte condiţii, însoţit de sora sa, sprijinită de umărul său. Acum, însă, traversarea mării nu mai reprezenta nici o atracţie. Spera doar că agitaţia mării, a oamenilor, a norilor, a păsărilor, U va ajuta să-şi uite chinurile. Avea reinuşeări dÎD cauza lui Athenador, pe care U lăsase la Roma. Dar prin aceasta rupsese ultima legătură cu un trecut îngrozitor. Bătrinul ar fi fost fericit sfl-şi revadă, poate pentru ultima oarăj patria. Petronius stătea singur pe punte deoarece Castor, Encolpius si Ascyltus sufereau de rău de mare şi Gitoa, care suporta-foarte bine legănatul corăbiei, le administra — fără succes — remediile recomandate de marinari. Lăsaseră în urmă Sicilia, traversară fără incidente Marea Ionică şi se apropiau de insulele Cyelade cînd apele, pînă atunci liniştite şi limpezi, începurn să se mînie, cerul să se acopere cu nori atît de mohorîţi încît ziua se 237

f,t e ca noapte. Raialele de vînt şuierau cn atîta de paieă toate Eriniile iadului s-ar t'i pus să ţipe. Valurile izbeau cu înverşunare corabia, care gemea de pafeă ai ti fo^r o fiinţa vie! Comandantul porunci să se coboare pîn-7.Mc ^ întoarse corabia după vînt. Un marinar îi explică lui Petronios cîî, dacă valurile izbesc puternic corăbioara dintv-o prute şi o răstoarnă, soarta echipajului, a pasagerilor «ţ a încărcăturii ar fi pecetluită. Tangajul devenea a t îi ci c violent şi apa sărată ataca atît de sălbatic vasul incit marinarii îl sfat iviră, pe Petionius să coboare de pe punic, altfel risca să fie luat de valuri. Ţinîndu-se de bas-tingaj Peîronius răspunse că, dacă vasul ar fi înghiţit do îi pe, or prefeia să înfrunte moartea în faţă decît să se înece ou nu ţoarccc în cală. Marinarul nu apucă să-sj dezvolte argumentele cînd comandantul strigă că apa inundase cala. Toţi Cei din ei-hipnj fugiră să scoată apa cu ajutorul găleţilor trecute din mîna în mînă. Şi cei patru călători au fost chemaţi în ajutor, dar Castor, Aseyltus si Encolpius nu erau în stare decît p,1 vomite. Puterile slabe ale lui Giton nu erau de maro folos. Doar Petronius sări sa-i ajute pe marinaii. lYUonius so întreba dacă nu cumva zeii îl pedep&eau penii u moartea lui Seius Strabo. Dar a face dreptate nu Oî4p o ciimă. Corabia intră cu prora în marea învolburată. SfirşiLul cm aproape. Dar chiar în clipa în care eorăbierii îşi pierduseră oiico speranţa, apărură, cîteva luntri Inptînd cu valurile. Pes-fMiii de pe coastă veneau îu ajutorul lor. I'elionius, prietenii săi şi corăbierii, păşind pe pamîut, tffcîi
— Mai este ,o pivniţă mare m care veţi putea dormi în voie, Ic zise un bărbat eu barbă neagră şi ochi scrută tori, înalt de statură şi foarte robust, care părea să fie mai marele satului, Petronius găsi cam ciudat acest -adăpost dar se gîndi că, avînd ta vedere circumstanţele, trebuia să accepte situaţia aşa cum era. — Am ii preferat să vă oferim mai multă ospitalitate, dar sîntena foarte săiaci, zise un pescar între două vîrste eu veşmintele mirosind de departe a peşte. In pivniţă erau paturi sărăcăcioase dar aproape suficiente. Giton împărţi patul eu Encolpins deşi Aseyltug îl Invitase să doarmă cu el. Naufragiaţii îşi uscară tunicile la foc apoi, obosiţi, adormiră repede. A doua zi de dimineaţă Petronius se trezi cu mini ea. tocă tulbure. Şi tovarăşii săi de nenorocire avură acelaşi somn greu. Unii dintre ei vrură să iasă să-şi facă nevoile dar avură surpriza să găsească uşa din lemn masiv, întărită eu bare de fier, închisă cu cheia, începură să bată eu pumnii cerînd să fie lăsaţi să iasă. După o aşteptare care îi uimi auziră cheia învii tin-du-se îfl broască după care uşa PO deschise, în prag apărură trei pescari înarrnaţi cu săbii şi cuţite lungi. Unul dintre ei, cel mai în vîrstă, vînjos, eu faţa arsă de soare şi de apa sărată a mării, le spuse pe un ton aspru : — Veţi ieşi doi cîte doi, sub pază ! Ku încercaţi să fugiţi căci aceasta nu vă va ajuta la nimic. Insula este mică şi vă găsim. Pedeapsa va fi aspră. O să aveţi destulă mîncare ca să vă umpleţi burţile. Tar a^teptînd aici o să vă obişnuiţi *eu locuinţa voastră. — Ce vrea să spună asta? întrebă comandantul coră biei. Sîntem captivi? — Să zicem oaspeţii nofjtiî forţaţi ! răspuns paznicul vînjos/ — Ce vreţi de la noi £ întrebă Petroiims. Sini cm cetă ţeni romani liberi ! — Nu mai săriţi aşa J O săaveţi tot timpul ea să înţele geţi ce vă aşteaptă! Doi marinari ieşiră şi în urma lor uşa fu iar închis;! de paznici. — Să fi căzut noi în mîiia piraţilor? strigă Aseyhus. 239

— Nu mai sînt piraţi ! zise Petronius. "Marele Pompei î-a lichidat l — Atunci cum sa-i zici la ceea ce se întîmplă cu noi ? întrebă comandantul roşu de mînie. Asta nu-i piraterie? Un marinar chior zise cu un aer misterios. — Am o mică bănuială care îmi macină creieiii l Cei doi captivi, care ieşiseră, se întoarseră aiuriţi. Alţi doi îi urmară pe paznici. — Vorbeşte ! porunci comandantul marinarului chior. — Dacă bănuielile mele se confirmă, stăpînii noştri sînt vînători de sclavi. O să ne vîndă ca atare unor patroni care ne vor pune ia muncă ţinîndu-ne închişi şi departe de restul lumii ! — Glumeşti I — Pe Bachus, aş vrea să fie o glumă! în Italia, nu departe de Roma, un cîrnăţar avea o mare întreprindere pierdută în mijlocul unei păduri, departe de orice drumuri. Mîua de lucru era asigurată de sclavi. Dar cura sclavii costă scump, cîrnăţarul găsi un mijloc ca să-şi facă rosfc de mină de lucru gratuită. Oamenii lui umblau piin hanuri, îi îmbătau pe cei fără familie, pe vagabonzi, pe străini — oameni puternici şi buni de muncă — şi îi duceau profitîud de inconştienţa lor trecătoare, la patron. Ni meni nu se preocupa
— Şi crezi ca asta e soarta care ne aşteaptă? întrebă Ascyltus înfiorat. -—Mă tem ea da! răspunse mîhnit chiorul. — Eu n-o să mă las ! zise Ascyltus. Gîfcon aruncă, o privire plină, de tandreţe spie Kncol-pius şi îşi lipi capul de pieptul acestuia. — Cel pu^iia o să fim împreună ! — Slabă consolare ! mormăi un marinar. Zilele treceau fără ca nimic să se întîmple. —• îşi aşteaptă, clienţii! îşi dădu cu părerea chiotul. — Autorităţile ne caută! zise Pelronius optimist. Chiorul rîse trist. — în fiecare an zeci, sute de corăbii dispar fără ui ine I Kimeni nu cercetează naufragiilff! Nimeni, înţelegeţi?! — Tom vedea ! zise Ascyîtus, care era cel mai com bativ. Cuvintele acestea DU fuseseră spuse pe negîndite. în-Ir-o seară, în timp ce ieşise însoţit de un marinai tînăr, captivii auziră ţipete, porunci şi un zgomot nedesluşit de pa^i. Puţin după aceea marinarul se întoarse singur, împins brutal de paznici. — Ascyltus a reuşit să fugă ! strigă marimuul. S-a băgat între tufişuri. Bandiţii care s-au aruncat pe urrna lui n-au reuşit să-1 prindăPetrouius încercă o mare uşurare. Avusese u bună inspiraţie luîndu-1 pe Ascyltus şi pe Encolpius. Lupta pentru existenţă îi înarmase cu energie, le ascuţisc spiritul şi Io îmbogăţise experienţa. Petronius se a^iţfl de speranţa că Ascyltus va găsi un mijloc să alerteze autorităţile romano. Căci toate insulele acestea făceau pai te din imperiu. Ascyltus nu se întoarse nici seara, Jiici a doua /i, nici a treia. Trecu o suptămînă fără ca Ascyltus să don vreun senin de viaţă. — Cu siguranţă că 1-au prins şi 1-an omoiît, ius| mă chiorul ou ;uaiu\U'iune. Captivii mi mai aveau voie să iasă decît cîte unul. în timp ce îşi făcea nevoile Petronius suipriuse un dialog şoptii înire paznici. 241 16 - i. 00!

— Poiinîine sosesc. .— Trebuie să le cerem un preţ bun căci nciiovueiţii aceştia ne-au dat mult de furcă. în aceeaşi seara* Ascyltus, cu un ochi învineţit, faţa umflată şi plină de vînătăi, fu adus aproape pe braţe de doi pescari care îl aruncară pe pămmtul bătut. Tovarăşii de suferinţă se grăbiră să-i vină în ajutor. Petroniug îi ştergea fruntea cu o batistă muiată în apă. Ascyltus gemea, apoi descinse ochiul pe care lo>Himle ttu-1 vătămaseră. — Am trăit aceste zile ca un animal hăituit. Mă ascundeam printre stmci şi tufişuri, îmi era foame şi isete dar nu îndrăzneam să cobor în sat, să fur ceva de niîneare şi aă-ini astîmpăr setea. Nu mai puteam. De pe o stineă care se ridica deasupra caselor am văzut într-o dimineaţă că. pescarii ^e îmbarcă pe luntrile lor şi pleacă în larg. T« insulă n-au mai rămas deeît femeile şi copiii, bătrmii ^i oamenii însărcinaţi să- vă păzească. M-am tîrît pînă la o casă mai la marginea satului. Am căzut peste o Iată destul de drăguţă, care s-a speriat la început dar, apoi, s-a dat pe brazdă. I-am făcut o impresie bună căci nii-a dat de mîucartţ şi viu, să-mi sting setea. Cum era frumuşică, î~am Tăcut ochi dulci si am luat-o în braţe. Fata se zbătea şi protesta, dar fără convingere, încurajat, am trinlit -o pe îspate -;i ne-am lăsat duşi de plăcerile Cytherei. După ce m-am culcat de cîteva ori cu ea, mi-a mărturisit că ^e a-^toaptă sosirea unei corăbii care să ne duca de aici. Bă* luiiesc că farmecul meu a cucerit-o, căci mi-a promis să ne ajute hă ieşim din situaţia aceasta nenorocită. Mi ine o corabie militară va arunca ancora în faţa satului. Un delegat al guvernatorului inspectează insula In fiecare luna în timp ce perceptorul de impozite îşi face vizitele obişnuite. Fata mi-a promis că le va spune romanilor despre fărădelegile sătenilor. Dar mi-a pus o condiţie. După ee voi fi eliberat trebuie s-o iau cu mine, s-o salvea de răzbunarea pescarilor. I-am Jurat să mă căsătoresc cu ca'cînd vom ajunge la Atena. Spre sfirşitul zilei va veni fcâ plecăm împreună, deoarece fraţii ei s-ar putea întoarce în orice clipă. Tîeida, i-am spus, vom fi soţ şi soţie pînă la sfir^itul zilelor noastre. Am îmbrăţişat-o şi ani plecat dar. din nefericire, un eline din vecini începu feă latre. 242

Lătratul Iui trezi bănuiala cîlon fi indivizi care mă urmăriră^. Reiatul îl cunoaşteţi. în noaptea aceea nunem nu mai încinse ochii, A doua zi dimineaţa Petronius şi tovaiăMi săi de nenorocire aşteptau cu ncrăbdaie să, vadă cum vor decurge lucrurile. — Nu trebuie să aşteptăm ca totul să vină din partea acestei fete ! zise Petronius. Şi noi trebuie să faeera ceva l La prînz cînd temnicerii ue vor aduce mîncaiea, ne vom arunca asupra lor, îi vom dezarma y vom fugi strigînd spre sat. Ta curge puţin sînge, dar trebuie sa riscăm. Propunerea lui Petronius fu pu&ă la vot şi acceptată, în unanimitate. Exaltarea pusese stăpînire pe Petronius. îşi aminti ea marele Cezar fusese şi el prins de piraţi. Asemănarea i se păru de bun augur. Tensiunea nervoasă a captivilor creştea pe măsură ce se apropia prînzul. Cînd uşa se deschise si cei trei pescari aditseră tainul zilnic, la un semn al lui Petronius, captivii se aruncară asupra, acestora. Surprinderea îşi făcu efectul, 'Loviţi la cap cu bucăţi de lemn smulse din paturi, paznicii cazma' p!erzînda-şi cunoştinţa. Petronius, Castor şi En-colpius le luară» cuţitele. Ascyltus era prea slab ca s& înlcrvina. Luaţi prin surprindere, cei doi indivizi, care făceau de gardă în faţa casei, muriră înjunghiaţi. Ieşiră în fugă din rîpă şi văzură trirema romană ancorată în faţa salului. Soldaţii, comandaţi de un centurion mînioS; imobilizaseră deja un grup de pescaii. Ticida, tînăra grecoaică, se ţinuse de cuvînt. Primarul satului, noi abilităţile şi mai mulţi pescaii erau deja în lan ţ mi. Yăzindu-1 pe Petronius şi pe tovarăşii săi, ofiţerul îşi lidicăi braţele. — Tocmai îmi trimiteam oamenii sa vă caute ! Apoi îl salută respectuos pe Petronins. — Am găsit, actele voastre şi banii care vă aparţin Ia 'piimar, care conducea toată afacerea. Am luptat împo triva părţilor sub comanda tatălui dumneavoastră, senalorul TuniiH Niger. Pe vremea aceea era guvernatorul .â^iei. 243

Ofiţerul îşi lăsa o parte din soldaţi pe insulă. Keguţă-toin fit1 i ornam iihen ttebuiau să caria în plasă. Tai pioee-sul lui, ca şi al coir.pliciloi ioi, nu va îutîrzia ( entunonui îl m\ită i e Petronius şi pe piieteiin lui pe ^triremă. Marinam naufragiaţi mniau să ţie îmbarcaţi pe |o corabie de comerţ caic iiebma să tieacă pe acolo în |curînd ca să in cai ce un tiausjort de peşte sărat. $ în aceasta agitaţie AscyHus o uită pe insula-pe Ticida, Ifetta care îl hrănise şi b ofense trupul şi ajutorul său. îşi gaminti de ea cînd trirema era departe, prea departe de Jacest pămînt neospitalier, ca să se mai întoarcă. XIV

j La Atena Petioiiius ducea au>eaşi viaţă dublă, dar "4 mai desfiînatâ decît la Eoma. De o parte eia lumea ,-uH-* tocrat ică a lui Maicus Alexander iai de cealaltă era di ojdia „societăţii în caie Encolpius si Ascyltm se vîrîseiă Iară, iniei o recomandare. Castofj intiat în pielea lui Helix i, împărtăşea obscuritatea existenţei prietenilor ?ăi, Etita Atenei îl primi pe Petronins cu onoruri şi eu j interesul datorat unui personaj sosii de la Eoma şi prote-jat de prinţesa Antonia. Tinereţea îl făcea atrăgător pentru jjnobilcle candidate la, măritiş iar icputaţia de om bogat | SI făcea interesant pentru banelicii, armatori şi oameni de fafaoeri, <'.ne îi căutau compania ea să-i cî«tige îucre-

f

Pot ioni as evita contactele prea dese cu elita ateniană deoatccei se părea prea provincială, în acelaşi timp această eliiti prezenta anumite primejdii deoarece spionii şi agenţii provocatori ai lui Sejamis mKunau. în timp ce lumea romană adoptase cultiua şi diago^tca gieceasc,i, atcnU'nii i însuşiseiă pioastclc morav ui i romane. în timpul unei vizite de afaceri la Harcu* Alesandcr. bauclierul său, în vederea aianjărli unor cliestiuni financiare, acosta ii rugă să, onoreze cu prezenţa sa un banelief, deoarece soţia sa, prinţesa Bcrenice, fiica regelui Agrippg verişoara lui Herod-Agrippa, prietenul prinţului Caiupî roia să-I cunoască personal şi &a~-i ofere ospitalitate în

palatul său. îi mai spuse ca lumea buna am Atena n reproşează vizitele rare şi ca acceptă de prea puţine ori imitaţiile la festinun. Petionius îi răspunse CA a venit în acest oraş minunat ca sar şi potolească, &etea ia izvoarele culturii greceşti şi nu ca s5 &e distreze. Alexander îi mai sptisc că ar fi fericit să-i ofere un apartament in pa atul Sil U.

Petronius îi mulţumi şi îi spuse că închinase deja o cflsĂ confortabilă aproape de Acropole, cu o curte centrala şi camerele în ,urul ei. La parter avea o sufragerie, oficiul, bucătării., baia, cămara pentru alimente îai ceva mai mtr-o parte două camere de zi ai o blibliotecâ. La etaj erau patru camere în care locuia el şi prietenii săi. Covoarele, obiectele de artă şi mai ales frescele, care împodobeau pereţii, dădeau un farmec deosebit casei. Fosta proprietate a unui pictor mort fără urmaşi, care dobindise o anumită, faimă, casa fusese cumpărată, pentru frescele sale, de un bancher care o mehiriase lui Petronius. De la fereastra camerei sale tînărul roman putea să contemple Acropole şi monumentele sale magnifice. Encolpius, Aacyltus şi Giton se simţeau ca în iaz. Nu mai erau nevoiţi să se ţină de furtişaguri ca să-si asigure exHteuţa. Alimentele umpleau cămara. Dar tinerele bai* manale mai făceau din cîad în cind exerciţii ca să nu piardă dexteritatea degetelor. Castor îşi petrecea aproape tot timpul în biblioteca şi citea mult. Ieşea rar în ora$ ca s& nu fie recunoscut după semnalmente. Petronius îşi mai cumpără dpuă aciave, tinere 91 toarte curate, care trebuiau să se ocupe de bucătărie şi de bunăstarea stăpîQului şi a oaspeţilor săi. tntr-o zi Marcua Alexander îl vizită pe Petronius şi îi admiră casa, — O femeie ar da un piu 8 de parfum acestui mieilor, ?i?c bancherul. — Am părăsit Roma din cauza unei femei pe care am iubi t- o prea mult. Acum preţuiesc libertatea. N-aş vrea s-o mai pierd. Alexander îi aduse o scrisoare de la prinţesa Antonia trimisă printr-un curier special, înainte de a-1 lăsa să plece, Petronius îl rugă să trimită o sumă mare de bani 245

mici tinere grecoaice, Ticida, oare îl a j ui a K'. pe ol ^î i>e tovarăşii săi, M f-oape din captivitate. După plecai ea bancliendui Petronitis des-cbi^e emoţionat scrisoarea Antcmci. „Dragă PetromiT-, Dacă cineva mi-ar fi zis înainte de a. ie cunoaşte, c^ eu, o femeie de .şaizeci si cinci de ani, atn să-mi aleg iu calitate de confident în tainele mele politice, un adolescent de cineKpiezece ani, i-a^ ti lis în nas. Totuşi am fă-eut-o deoaiece am înţeles că numai tinerii mai pin t încă cinstiţi, mai păstrează simţul onoarei, al daîonei, al piie-tenieij care lipite aproape tuturor adulţilor, piea muK Bnpnşi influentelor nefaste, ('alităţile aecslea. generozitatea, altruismul, sphitul de sa-ciificiu, eroismul fac f-a tinerii să fie cei mai Im ui soldaţi, care im ştiu ce e?1e laşitatea, şi cei mai devotaţi apărători ai cauzelor drepte. Ou trecerea anilor sentimentele nobile se dihîîază, ^e a1io-îiază. Interesul peisonal ia locul datoriei, opoitnnisinul înăbuşe onoai'ea, tiădaiea ucide prietenia, minciuna distruge allniismul. Sper, &înt sigură, că evoluţia ta mi va cunoaşte această cui bă. Dar m-am îndepărtat prea mult unnînd ctălp speculaţiilor filosofice. Acum sini preocupată de evenimente arzătoare. S-a întîmplat ceea ce mă temeam. Druau* Cezar, după ce a fost chemat lingă împărat şi tratat ca prinţ moştenitor, a căzui, la iindul său, în di/.giatip. Kero Cezar s-a pinueis. Aceasta este versiunea oficială. Doi prinţi, caic stăteau în calea lui Gemellus ^i a lui Scja-nus, au i'ost îndepărtaţi. Am primit infoimaţii secrete privitoare la ultimele luni ale existenţei lui >*eio Cezar. A sufeiit umilinţe, brutalităţi, mi/eiii de ncdesciis. Oare asasinii lui vor fi pedepsiţi de zei ? Căci justiţia omenească nu-mi mai hi^pn.l nici o încredeic. Oficial — acosL tenncn se asociază în pi c zoii t cu cel de „minciună" — Druhiis Cezar locuieşte la Palatin în calitate de moyUnitor al Coroanei, în realitate este izolat într-o cămăruţă subterană, care nu se d-cosebestc de celulele de la Mamei tina unde a i'ost asasiuat tatăl tău. 248

Am inima sthiată deoarece trebuie să asist la aceste eu-nimentc -fără ca bă pot face ceva. Ţi-am .spus într-o zi că viciile îl voi salva pe Ca.ub. N-.i fost o profeţie tăcută în van. în ciuda defectelor sale, Cains, a dobîndit virtuozitatea de a-şi ascunde gîn-dnrile sub masca unei desfnnări care îl tace, aparent, incapabil de orice preocupare politică, O extremitate opusă imbecilităţii fiului meu- Claudius. Du o viaţă veselă la Atena. Fă-îe că te bucuri de uaţS, şi că eşti inofensiv. Este sfatul unei femei bătrîne, păstră-î oare a moralei clin familia noastră. De ce sînt dispreţuiţi actorii care joacă pe scîndurile teatrelor? Oare „cei mari" ai hunii noastre nu sînt nişte actori încă şi mai tragici docît actorii adevăraţi, dacă ne gîndim că pe această tţcenâ uriaşă, care este imperiul curge sînge adevărat şi mi apa înrobită iar la atirşitul spectacolului personajele sacrificate nu se mai ridică ca să se bucure de aplauzele publicului ? Generalul Strabo a interpretat unul din aceste roluri. Nu s-a mai ridicat de pe scîuduri, cee:i ,•<* mit bucură foarte mult. Fii prudent. Petronius ! îţi doresc mulH teiu-iu- i Antonia t*.S. Distruge aceasta scrisoare !" Petronius învăţase pe de rost scrisoare^, J'e ma^a ta de lucru era un candelanbru de bronz cu Inniînănlc aprinse. Apropie papirusul do flăcăi uile luminărilor. Knilt ^c aprinseră, se înnegriră şi se transformară într-o ţţiăma-joară de cenuşă, Petronius o fărîma cu inelul de aur, je care era gravată, monograma familiei Niger, în aşteptarea celei a Tulicnilor, L>ouă ^ăptămîm mai tîizni Alexandci u Uuniw un mesaj lui Petronius prin care îl anunţa că agonhil său n-o râai găsire în viaţă pe Ticida, tînăra grecoaică I » i i j ă plecarea romanilor fusese linşată do femeile pc^caiilur arestaţi, care î^i aşteptau în închisoare corni 'mnaioa la moar t e. înscris de Alcxauder la cea mai celebră aeadumie din Atena, unde se preda filosofia, umanismul clasic, ret mica $i literatura, Petronius îi surprinse pe dascălii săi pin

cunoştinţele sale profunde în loaie domeniile. Athouador îl faniilîaiizase cu cultura greacă, şi siiădaniilc sale îşi . dădeau acum roadele. DC asemenea şi şcoala do la Palatin îi îmbogăţise considerabil cunoştinţele. La palestră, unde se întîlneau odraslele aiistociaţici ateniene şi străine —- copiii prinţilor din'Asia şi Afiica —, antrenamentele sportive făcute alătuii de Caligula şi prietenii sfii de la Eoma îi asigurară, prestigiul aşe//mdu-l din capul locului plinire campioni. Eehitaţia, .caic ci a re/eivată celoi mai bogat* dintre amatovi, nu prezenta nici o taină pentru Petronius. în timpul zilei, cînd Petronius era la cursuri, Encol-pius, Ascyltus şi Giton băneau străzile oraşului în căutarea locurilor de plăcere sau de „pcrdiţie* 1 , cu ui ar zice unii timoraţi. Vroiau să se facă utili lui Petionius şi Castor, sa le servească de călăuze în lumea nocturnă a Atenei. Pelionius le propusese să-i "înscrie la o academie ca să-şi completeze cunoştinţele de cuHuiă. Castor răspunse cu amărăciune. — C'e ar zice agenţii guvernatorului dacă ai valea o haimana din Corint freevenlînd o şcoală, înaltă? Propunerea lui Petronius nu4 îneîniă nici pe Lncolpii-s şi nici pe Aseyltus, eare se cutremurai ă. teîrbiji. — Viaţa este prea scurtă, ea s-o libipcşti pe băncile şcolilor, zise Eneolpius. — Şi cu ce le alegi din învăţătuia asta? adăugă As c\ltua. Să te faci un învăţător flănaînd de şcoală, primară ? Cît voi t'i tînăr şi frumos voi cîşfiga destul ea bă trăiesc du pa pofta inimii melc. La vîrsla venerabilă de patruzeci de ani mă voi însura cu o matroană romnnă bogată, chiar eu o grămadă- de copii, ceea ce îmi va asigura o Ml i inele fără giiji şi senină. Noaptea frecventau tavernele cele mai sordide, bordelurile şi tripourilo suspecte din Ceramica, cart iei ni cel mai „cald" al Atenei. Petronius le dădea bani obis-nuindu-i repede să devină risipitori. - Ce plăcere ! striga Ascyltus euforic. Să, cumperi fete si băieţi în loc să fii cumpărat! EncolpiiH imita extravaganţele lui Ascyltus. Kumai Giton îl privea cu ochii catifelaţi, umezi "de tandreţe, 240

reproşîndu-i o trădare pe care Eneolpius nu «e hol ai a s-o săvîrşeasca. Castor căuta să nu fie lemarcat. Peaia, cin d ieşea pe gtiada,-lăsa impresia uimi sclav frumos, un pic naiv. Timpul zbura deoarece clipclo felicite, agitaţia şi libertinajul scurtau zilele. Petronius se gîmiea adesea la Cynthia, dar în pofida încercărilor sale, im primea nici o ştire cu plivire Ia ca. în timp ce prietenii săi — Encol-pius, Ascyltus şi Gitou — pluteau în fericire, gazda-lor avea, inima plină de amărăciune. 'Glumele piietenilor săi abia dacă îi descreţeau fruntea. Ca s-o uite pe Cynthia ss laşii pradă dezmăţului. Adesea îi treceau pragul fetele sau băieţii care îşi \indeau corpinilc. Ei a atent şi nu aducea decît sclavi, ca să nu aibă neplăceii. în ciuda preocupărilor râie, 3'etronin^ avea vaga senzaţie că cia supravegheat de nişie cairtin, caie nu ei au totdeauna aceeaşi. V ai CUR Alexander îl invită şi îi \oibi de Ancheta poruncit;!,de Scjam:s în legătură cu asasinarea Ini Strabo. Prefectul susţinea ea în realitate fufce^e vizata, chiar persoana, sa. Că strugurii icspecthi tiebuir.n K ! fie sen iţi la „cenă" la Stiabo, Ia caic fusele incitat. ,.Sejanus, zise Marcus Alexander, a făcut aiesîăii, a luat inter oga-toiiij a supus oamenii la toituii. încă un pretext ca pa lovească în duşmanii săi. Ancheta ^a dina piuă crad autorul atentatului va fi pi ins, chiar dacă a^ta va dma ani de zile. Am impresia^că Sejanus M-a pieidut capul. Cied ci la ora asta nu mai c un singur roman caic fcă im iie bunuit". Petronius se obişnui lepede cu \ iată plăcută şi liniştită de la Atena, după fui tuna piin caic liecu^e la Eoira. Agora capitalei aheilor fremăta de lume ca şi Forul ron an iar templele şi clădiiile oficiale se asemănau deoarece arhitectura grecească se impusese în Italia. Xumai aica-dele reprezentau o inovaţie romană. Stiazile erau tot atît de strimte şi întortocheate, pieţele aveau aceleaşi foîme neregulate, şi aici erau numeroase fundălmi iar praful era tot aşa de orbitor. Deosebirea era în ceea ce priveşte dimensiunile. Roma era un oiaş uriaş pentru ui iaşi. Atenai

adoxiuca ta o femeie'băii mă ce îşi camă odihna după o viată zbndnmată. Străzile favorite, pe caie se plimba* Petionius, îl duceau la Acropole. De la înălţimea templului Atena Nike contempla oraşul, ce fee întindea la picioarele sale, 6vo-cînd gînclitor splendoarea trecută a fostei metropole, îi citise pe marii istorici greci şi latini şi în imaginaţia sa reînvian lumea şi evenimentele pierdute în negura vremii căpătînd contururi, relief ^i culori. Cupiins de reverie, se adîncea în ca. Absentă cîleva zile de la academie. Uitase de ea um-bliud prin magazinele de antichităţi unde cumpără statuete de Tanagra, amfore largi, cupe, pocale cu toartă, căni pentru amestecat vin, pictate de artişti anonimi care, însă, nu vor fi niciodată egalaţi, StHnseSe o colecţie Inimoasă pe care vroia s-o ducă la Roma. Mergea pe urmele barbarilor romani care învăţaseră, să aprecieze şi să iubească arta grecească însusindu-şi, mai cu voie, mai făiă voie, toate capodoperele lui Praxiteles şi Pnidias, ale Ini Policletes şl Scopas, ale lui Menecrates şi Kephisto-dotos, care acum împodobeau templele şi vilele bogătaşilor din Roma. Petronius, însă, avea conştiinţa curată ca plătise bine toate obiectele care îi făceau plăcere. Petreceau aproape în fiecare noapte. Grupul său §e mări cu eîţiva tineri nobili şi prinţi străini. Organizau banchete si petreceau de sear& pînă dimineaţă. Moda vestimentara orientală invadase de mai multă vreme Atena în timp ce la Eoma abia pătrundea. Petro-inu* -ji prietenii săi romani se îmbrăcau la festinuri ,cu vesminte bogate, brodate cu aur şi argint. Colierele, bră.-ţările ^i fibulele încrustate cu pietre semi preţioase, nu prea scumpe, cuci nn îndrăzneau să poarte bijuteiii de marc valoni e, făceau o impresie plăcută. lutr-o seară cei doi sclavi ai lui Petionius se agitau ca ni'jte albine. Un restaurator de lux pregătise un festin rafinat şi î-
meu t că nu mai poate veni", se gîndi Petronius supărat. Desfăcu papirusul. Dintr-odată ochii i se măriră. „Să dispari imediat. Poliţia va veni să te aresteze chiar în noaptea asta. Nu încerca să părăseşti Atena deoarece porţile oraşului sînt supravegheate. Cantă-ţi o ascunzătoare sigură. Voi încerca să intru în contact cu tine*'. Mesajul nu era semnat. La început se gîndi că era o glumă de prost gust. Apoi Sşi aminti că Sejanus are mina lungă.'Probabil ea ancheta privitoare la moartea lui Strabo a dus la implicarea lui. Petronius îi convoacă pe Castor, Encolpius, A&eyllns şi Giton la un, consiliu de război. Dezbaterile au duial doar cîteva minute. — Să ne schimbăm repede ţoalele! zibe A^-xltufc. Veşmintele astea de sărbătoare prea bat la 1 ochi. .— Cu cît zburăm mai repede, cu atît, ^a fi mai bine ! îşi dădu eu părerea Giton. — Cunosc o ascunzătoare sigură ! zise Ascylî u*. Trecură repede la acţiuue. Petronius luă cu ol foţi banii pe care îi avea-3 asupra sa. Se auziră cîteva lovituri lopetatola uşn principala, a casei. — Invitaţii ! zise Petronius. — Sau poliţia ! exclamă Giton tremurîud. — Să ieşim prin acoperiş î zise Encolpius cu o \oce care nu admitea replică. Săr-irn pe acopcrişuiile \rcine iar apoi pe o stiadă fără trecători la ora asia tîizie. Encolpius si Ascyltus îşi demonstrară utilitatea de haimanale obişnui-fre să facă faţă celor mai grele situaţii, Cunoşteau regulile jocului. Encolpius găsi o iiinghie. Castor le distribui pumnale care puteau seni la ne\oie. Se urcară pe acoperiş prmtr-un chepeng, apoi samă pe terasa casei alăturate si îşi contiuuaiă înaintai ca. Errcolpius, Giloi\ şi Ascyltus mergeau cu^uşiiiinla şi ngi-litatea pisicilor, îl ajutară şi pe Castor, care avu ameţeli. Petronius se descurca mai bine. Giton, care o luase înainte, le semnală o sliadă puMie^ Ascyltus coborî primul ajutîndu-se cu fiînghia. Apoi apucă capătul friiighioi în timp ce Encolpius legii celălalt capăt de cieasta acoperişului şi îi ajută pe Petionius,

Castor şi Giton &ă alunece pe trotuar fără accidente, Dupâ aceea coborî şi el abandonînd Mngliia. — încotro o luăm? întrebă m şoaptă Encolpius. — Spre Ceramica l zise Ascyltus. Sînt prieten cu o ţiitoare. Am lăsat mulţi bani la ea. Acum prima noastrâ grijă este să evităm patrulele de noapte. Se strecurări neobservaţi pe străzile înecate în beznă. La încrucişări de străzi îşi' măreau atenţia. Erau cît pe aci să se ciocnească cu o patrulă cînd ieşiră într-o piaţă ocupată de poliţie. Pînă la urmă, cu multe emoţii, ieşiră în cartierul Ceramica. Străzile erau pline de oameni deoarece noaptea lupanarele gem de activitate. Petronius şi prietenii săi se amestecară în mulţime. Acum anonimatul le era asigurat, îşi făcură drum prin mulţime pînă la casa viitoarei Aristia, destinaţia expediţiei lor nocturne. Aici nu mai era nici o primejdie. Poliţia intra rar în Ceramica deoarece oamenii care frecventau acest cartier căutau cearta şi mînuiau cu plăcere gi desfătare pumnalul. Marinari, hoţi, criminali, sclavi fugiţi, vagabonzi, ucigaşi ^plătiţi, traficanţi 2e lucruri furate, cerşetori, falsificatori de bani, nobili deghizaţi în căutare de aventuri se îngrămădeau pe străzile strimte, mărginite de caso de prostituţie, de taverne, de prăvăliile cămătarilor care finanţau diferite afaceri întunecate. Aristia, o femeie de vreo sută de kilograme, fardată ţipător, acoperită de bijuterii ieftine şi bogat îmbrăcată, îi primi cu căldură, se îmbrăţişa cn Bncolpius, mîngîie obrajii lui Âscyltus, caro îi excita trapul senzual, si îl privi cu poftă pe Giton. în schimb Petronius şi Castor îi impuneau respect, deoarece ştia sfi-i recunoască pe nobili. Âscyltus îi explică cu un aer misterios că sînt urmăriţi do nişte indivizi suspecţi care vor să le găurească pielea şi că îşi caută/adăpost sub aripa ei. Jucase pe coarda sentimentală a hgtrînoi ooiioaşe deelarimiu-i că simte ponţi u ea atecţmneaTunui frate mai mic faţă de o soră mai mare. ArisHa nu se lăsă amăgită dar acepfâ complimentele, — Sa tui eiudoţi c.i u avi'iii buni, mtuivern PeUonms, Vi \om plăti pentru seivicisle pe care ni le tăceai. 252

\eţi găsi adăpostul de care aveţi nevoie. răufăcătorii se teirT'de mine. Şi cliiar dacă, din Sntimplarc, vor da de voi, voi «jti «ă-i pun pe fugă. — Poate ej piczcuţa noastră aici^c \a piehingi, zi^e Aseyltus. — t'u al îl mai bine, răspunse Arifitia binevoitoaie. îmi ŢÎ a face plăccie o companie atît, de plăcută. Casa este la disoziia voa&tiă. Bordelul avea o sală marc la parter în care clienţii beau şi pipăiau chelner iţele, aşteptîndu-şi rîndul să urce la etaj, unde erau cămămţele pentru întâlniri cu prostituatele sau cu băieţii educaţi să- se preteze la toate fanteziile. Aristia îşi conducea personalul cu o mînă de ffer Sala cea mare comunica cu bucătăria, oficiul, cămara, cu o phniţă bine aprovizionată şi cu cîteva cămăruţe care sene.au de dormitoare pentru bucătari, cameriste, chelueriţe, ea şi pentru cinci sclavi, foşti luptători, care menţineau oidiuea, deoarece încăierările dintre clienţi izbucneau, din te miri pentru ce, aproape zilnic. Aristia le dădu lui Petronius şi prietenilor săi două cămăruţe, mobilate sumar, lîngă oficiu, dar care prezentau au mare avantaj, cum le spuse, în caz de alarmă n-aveau deeît sa dea la o pari e o dală din planşeu yi să. se strecoare în galeriile de sub casă, — Este un oraş subteran care se întinde pe sub Ceramica şi arc mai multe ieşiri. Singurul risc ar fi că aţi putea să» vă pierdeţi in acest labirint, adăpostul celor care nu' vor să se arafo la lumina zilei. Koaptea ies ca cucuvelele^ din ascunzători ca să se ocupe de îndeletnicirile lor. p bună parte din clientela nocturnă a Ceramicii sînt oamCni corecţi şi cinstiţi jji vă privesc cu scirbă dacă. le vorbiţi de oraşul subteran. Dacă veţi fi nevoiţi să coborîţi în aceste galerii puturoase vă sfătuiesc să Jiu luaţi cu voi bani sau alte valori, Petroiiius nu era prea sigur că Aristia acceptase toate argumentele invocate de Ascyltus. Totuşi Aristia îi simpatiza din instinct pe toţr aceia care trăiau la marginea, legii si nu Io punea întrebări jenante, cu atît mai mult cu cît era bine plătită. 253

Uneori, mai ales dimineaţa, cîntl casa ora închisă pen-tin ca cei care locuiau în ea'să se odihnească puţin după „acthHatea" de peste noapte iar sclavii însărcinaţi cu treburile casnice ştergeaţi, i'recau, scuturau covoarele si făceau ordine în inferiorul bordelului, Aristia făcea confidente caro trădau multe deziluzii : — Este odihnitor să poţi să schimbi cîteva cuvinte cu un om cultivat, frumos educat şi care tratează femeile cu respect. Ceilaiţi clienţi ne tratează ca pe nişte vite." Deşi erau la micul dejun, Aristia îşi turnă pe gît un pahar de rachiu. — Meseria mea esto foarte hulită, deşi bordelurile bint considerate ca fiind de utilitate publică. Proprieta lul, un negustor bogat, mă stoarce ca pe o lămîie. Autori tăţile municipale îmi cer taxe exorbitante iar oamenii guvernatorului îmi cer bacşişul. Toate casele, si sînt peste o mic la Atena, umflă buzunarele acestor paraziţi. Nu nisii unbesc de ofiţerii romani care se folosesc pe gratis de tot, ce am : fete, băieţi, consumaţia şi celelalte. Ce să mai zic de perverşii care îşi bat pînă la sînge partenerele do noapte] Se întîmplă ca unele dintre fete să moară. Dar cui să te plîngi ? Căci tot ei aplică legea... Apoi mai e şi concurenta prostituţiei clandestine. După căderea '•nopţii e plin do fete si băieţi pe lingă zidurile cetăţii. Cer preţuri mult mai mici decît ale noastre. Şi e firesc! Aristia nu putea să dea drumul la tot ce avea pe suflefc căci oi a mereu chemată de cîte cineva. O fata nu se simţea biuc, alta se spîuzurase în camera sa, un, băiat fusese rănit din cauza exceselor clienţilor săi, provizia de rachiu sb apropia de sfîrşit, cearceafurile rupte trebuiau să fie înlocuite, lucruri care cereau rezolvări imediate. în ca*a Arisliei, Felronius avea uneori impresia că so' nil j la o şcoală primară. Fetele si băieţii nu depăşeau (loKpi'fv.ccc sau lieisprezece ani. Amatorii de femei bine llcute erau1 1 tot mai rari. Se căutau prospături, „trufan-duU ' , cian le spuneau cer care frecventau această casă. îţi această ambianţă greţoasă amintirile de la Roma 31 asaltau lot mai des: imaginea luminoasă şi scumpă a Cynliiici, afecţiunea Domitiei, candoarea lui Athcnador, pronunţa liniştitoare a Antonici, calmul di n biblioteca ci.

Dar mai mult îşi simţea inima sfişiindu-ce eînd şi-o încM7 jraia pe sora sa supoi'tînd cu scîrbă trupul burduhănos al , lui Marcelîus. îl ura ca şi pe Yibius sau lunius. îi blestema chiar dacă exploziile şalele mmie interiorizată nu făceau tecît să-i înrăutăţească starea de spirifc* Se întreba cit va mai dui'a otrăvirea aceasta voluntară a sufletului său, Encolpius şi Ascyltus, care nu erau vizaţi de zbirii guvernatorului, ieşeau din cînd în eînd prin oraş, ca si |e informeze cu privire la evoluţia acestei chestiuni. PeJ cronius îi rugase să nu'se «spună primejdiei. Dar cei doi Băieţi ştiau cum să alunece prin mulţime fără să fie re-' marcaţi. Din raitele lor aflaseră că locuinţa lui Petronius fu&ese jigiîată şi percheziţionată. Beuijiră chiar, fără să fie ob^ fervaţi să ajungă la Marcus Alexander care le făcu rodi ie bani şi de acte de identitate false pentru prietenul lor urmărit. Dispariţia lui Petronius îl exaspera pe guvernator care1 primise ordin de la Eoma să pună mîna pe acest indh id oănuifc că ar fi fost amestecat de aproape în asasinarea iui Strabo. într-o noapte venise un ofiţer roman puţin băut, tia îl primi radiind de bucurie, o mască pe care o adopta de cîte ori vreun militar roman mai important îi vizita In particular lupanarul, şi Si dădu o fată pricepută să hiulţumea-seă po-ftele unui client cu un lang atît de înali, Ofiţerul era unul din indivizii aceia care, eu capul pe |5ernă, lîngă o femeie" goală, simte nevoia &ă facă confidenţe ca să-şi dea importanţă. Aşa că îi spuse că era un curier imperial şi că ducea mesaje de mare importanţă. întrucît corabia cu care venea SOMSO cu mtîrziere Ia Pireu §i cum nu putea să se prezinte la guvernator la o oră alit de tîrzie, Consideră că ar fi niai bine să-şî petreacă noaptea într-o companie plăcută şi a doua zi dimineaţa să se ducă la palatul guvernatorului. După eitCra isprăvi amoroase însoţite de numeroase libaţii pe altarul lui BaeJms/adormi. în timp ce ofiţerul sforăia, fata, curioasă din fire, î«i \îrî mîna în centura lui de piele crczînd că poate dă de cîteva monede de aur da)', spre surprinderea sa, dădu peste cîfeva

mesaje pe care nu le putea citi. Se gîndi la codoaşa sa, foarte interesată în documente compromiţătoare care r_ot ti folosite pentru şantaje aducătoare de profit. Fata duse scrisorile bătrînef sale stăpîiie care tomnai se juca de-a dragostea-cu Âscyltus. Documentele aduse de fată treziră interesul lui Ascyltus care, gol cum era, sări din pat şi ceru un papirus şi cerneala, pe care bătrîna codoaşă i le aduse repede. Ascyltus copie documentele apoi dădu originalele fetei să le pună la locul lor din centura de piele. în noaptea aceea Petronius află de o conspiraţie care 11 umplu inima do bucurie, îa primul mesaj Sejanus îi cerea guvernatorului Alicei să fie gata să participe la o lovitură de stat care trebuia să aibă loc îa curînd. Forţele sale armate trebuiau să aştepte semnalul unei răscoale împotriva autorităţii imperiale. Al doilea mesaj era adresat unchîului său, generalul îunîiis Blessus, guvernatorul Siriei. I se cerea să-1 aresteze pe Pilat din Pout, guvernatorul ludeei, să se pună în fruntea trupelor acestuia, să le unească cu legiunile din Siria şi, la o dată care i se va comunica din timp, să proclame destituirea lui Tiberîus şi să vină, în marş forţat la Roma. Petronius jubila, în sfîrşit avea dovezi care dezvăluiau trădarea lui Sejanus. Hazardul sau zeii îi ofereau o arrnă împotriva omului care îrtorturase pe fcatăl său, îl omorîse po prinţul Koro Ozar, pricinuise rîuri de sînge nevinovat iar acum complota împotriva^ aceluia care îl proteja, Petroiîius scrise o scrisoare în trei "exemplare către Antonia, la care atacase copiile celor două mesaje. Apoi îi chemă po Encolpius şi pe Ascyltus şi le încredinţa misiu-noa de a duce sciisorile separat la Roma şi de a nu le da decît inlnîinile bătrînci prinţese. Lo spuae solemn : — Du oKiH'iitarca acustei operaţiuni depinde viitorul Imperiului lîoman. Viaţa mea este în mîinile voastre. Mă adnjsi'z vouă fii ud că îmi sintcţi prieteni adevăraţi. Ari?tia nu a zis că galeriile subterane ale Ceramicii au ieşiri dincolo d» zidurile otaşului. Kiucare veţi merge de unul singur, |)o drumun diferite, pentru ca, în caz că unul dintre voi va cădea în mîinile oanumilor lui Sejanus, celălalt să ftih") şausa s,I ajuTigâ ia destiuaţie. Eu sj cu Castor vă 256'

vom urma. Vom împărţi banii." Am destui ca să ne ajungă piui la Roma. Să vă» protejeze Mercur ! — N-ar li mai. bine ca unui dintre uoi să te msoţeaseâ ? propuse Encolpius. Tu şi cu Castor n-o să v,î descurcaţi singuri. N"u te supăra, dar vă lipseşte experienţa. — Aceleaşi piimejdii ne aşteaptă pe toii ! Encolpius izbucni în rîs. — îţi aminteşti cum m-ai salvat cînd ţi-am dat o pungă de bani Ia For? Lasă-mărpe mina să te călăuzesc do data asta l ţar Ascyltus îl va călăuzi pe Castor ! Fără 'noi sînteţi pierduţi ! Giton va veni cu noi. Doi tineri vagabonzi însoriţi do un băieţaş de zece ani nu vor trezi nici o bănuială. Ne ajung două scrisori. Cîte una pentru t'iecaio grup. Pelronius şi Castor acceptară idcoa. — Plecăm chiar în noaptea asta î zise Petronius. Nu mai putem pierde nici o clipă. Aristia ar trebui sa* ne facă rost de o călăuză care să ne scoată prin subterane dincolo do ziduri ! — Ne va da ! promise Ascyltus. s i u r de ea ?

— Răspund do Aristia ca de mine însumi f răspunse acesta. Proxenetele au şi dezonoarea lor ! Petronius era un romantic. Se lansă într-o aventură, primejdioasă a^a cum pe vremuri se lansase Ulissu cu tovarăşii , săi de luptă. Visa emoţiile^ îndoielile, amărăciunile faimoşilor eroi din timpurile imemoriale, în faptul că el şi Castor, patiicieni de sînge nobil, se avîntau iutr-o aventură atît de primejdioasă, nu era nimic extraordinar. Reuşita lo-ar fi încununat strădaniile cu laurii gloriei. Par faptul că trei băieţi, Encolpius, Ascyltus si Uiton, pbbci care n-au visat niciodată să se amestece în polifică riscîndu-şi viaţa pentru un asemenea scop, părea neverosimil. Remuşcarilo rodeau conştiinţa lui Patroni us. Altruismul şi devotamentul prietenilor săi îl emoţionau şi îl chinuiau. Pregătirile durară pnţiu, îşi împărţîră, banii, îşi ascun-Rsră actele în centuri, fişară itinerariile şi punctul de întîknre de Ia lîoma. înainte de a porni la drum Petronius * 17-a 601

/

257

iă«*w datoria de a-i avertiza pe prietenii săi piiuu'jUiilor la care se expun. .— Xu sîntom inconştienţi, răspunse Aseyll us. Noi nt'-am ales calcă asta, ca şi tine. Putem sil ne mulţumim doar cu punea zilnică şi cu jocurile publice, această pomană imperiala i Un bătrîn mi-a zis că umil dintre strămoşii nici a murit apărîndu-1 pe Cains Grachufl $i drep* urile plebei. De ce să nu-i urmez pilda? Eneolpms suspină. — Mi-ar fi plăcut să fac politică, dar nimeni nu-mi wro timila mea părere. Nu sînt clientul vreunui „grangm.1"'. Am ales libertatea. Sînt liber ca pasărea, Aşa ea am devenit un vagabond. Dacă eu, un vagabond, voi putea să contribui la căderea lui Sejanns, voi fi foarte mulţumit;. în a tară do asta, mă atrage aventura ! Peironius observă că greaca, pe care prietenii sfc o sţapinea^i, le înnobila vocabularul, curăţîmta-t de «xpic-sh'le populare latine, - (ţine ! 7.i>,e. Să plecăm ! ÎM

AscyHus î?i Casior făcură pe jos dist-auţA if'i-x,in-du se în pîda înserării simţi o rnare uşurare. AiPim îî oferim ciţiva fini de linişte şi reuşise să nu-şi lape pieloa acnlo. Fuga !=a din Grecia nu era decît prima foxă dînfr-o luptă eaie se anunţa erîncena. A doua faşă pivsupunea infraiea în Italia §i contaeiarea Antoniei. Cum o să-1 în-thnpine, se întreba, deoarece î^i risca, propriul cap. Spionii care îl înconjurau, îl vor preveni pe Sejamis. Presupuiniul că se \a tntîlni cu bătrtna prinţesă, ceea co va însemn;» cort d*1- a treia fază, cea mai complicată, va fi, oaie, Antonia în stare sa năruie, pe baza probelor pe care i le va mmin#. î i n icdeica lui Tibcriuu în colaboralorul ^ăy ;,i'i(M'' ţ La toate aceste întrebări, care îl chinuiau sshia y i.*-: p-ten, ?%e adăuga tulburarea pe care i-o piovoca giruri fă o v;i ie\odea pe Cynthia.şi oroarea de a se intîliti cn >î«r-

colina şi Vibîus. Amintirile îl urmăreau ca un tu roşu. Pîlmsind Italia, o lăsase pe Cyntuia însărcinată. O i'i •yonifc copilul pe lume? în jurul Cynthiei fusese ridicat un cordon sanitar ca s-o izoleze do fratele său geamăn. Dar ajuns la .Roma, nimeni nu-1 va putea împiedica s-o vadă' Datorită actelor false, Petroniu* debarcă tară inci dente la Ateium si îşi continuă drumul spre capitală pe Via Aurelia. Punctul de întîlnire cu Aacyllus şi Castor fnscao fixat în Transtiberin, care prezenta avantajul do-a so întinde dincolo de ziduiile cotaţii. Petionius şi "Kncolpius îi găsiră pe Ascyltus şi Cailor care sosiseră înain tea lor la punctul fixat. Aceştia, debarcaseră liniştiţi la Ostia — acrele false ale lui Caslor făcuseră minuni — şi ?<* instalaseră într-o căsuţă prăpădită unde nimeni nu s-ar fi-gîndit să-i caute. s Petronius jîădu instrucţiuni amănunţite tui Eneolpiug ţi iuî Ascyltus cum să so posteze pe drumul pe "care prinţesa circula de obicei în litieră şi să~i înmîneze scrisorile TUiinai dacă nu era însoţită. Antonia primea de obicei rugăminţi scrise deoarece eonsidvra de datoria sa sa -i ajute pe cei săraci şi nenorociţi. •. De- două ori Aseyltus şi de trei ori Km-olpius se găsiră pe drumul pe care trecea litiera, dai Antonia avea tot deauna alături cîte o doamnă de onoare. Cînd aşteptarea febrilă şi exasperarea lui Petromus atinseră paroxismul, micul Giton o găsi pe Antonia singură şi îi înrnînă mesajul. Gitou avu chiar răgazul să-i şoptească, la ureche că este trimisul lui Petrouius, care se ascunde în Transtiberin. Auzind asia, Pelronins încercă o mare bucurie, începea o nouă perioadă de aşteptare, Cu punga goală trăia acum pe socoteala Iui Encolpius şi a iui Ascyltus care, bucuroşi că-1 pot ajuta, îşi reluaseră ocupaţiile de altă dată. Găsea la colo două haimanale mai multă generozitate şi mai mull (k^olamenf docît la priffcnii săi din „înalta societate" Antonia încercă o mare emoţie. Petrornus uu-i inse lese aşteptările. Acum era rîndul ei să facă tot ce putea ca nrtsliî probe ine^Liinabile i»ă ajungă la (Ic^lintiţie. Ştia că' Iui Tibcrius era trecută prin eiui si prin l

259

wla de Sejanus. Se chinui mult timp gîndindu -se la aceasta pină cînd geniul de caic (Udea dovadii îi furniza "cht -ţia. Cttliguja trebuia să in ti c iu joc. Ximeni n -ar îudifmu sa-1 scotocească- Ca să se asigure că Tiberius îl va primi Antonia ii dădu o scrisoare prin care ii anunţa că e bolnavă şi că nu vroia , -ă moară înainte de a -i aduce un omagiu prin intermediul Iui Caius } nepotul hău adorat. Caligula, instruit bine de bunica sa, o porni la drum, escortat de o b iită de o ameni înarmaţi. Un co rtegiu demn de un p rinţ de sîngc. în realitate Antonia vroia să. -l apere de o lovitură din partea lui Sejanus, care plănuia să -1 asasineze. ./Bătrîna vrăjitoare \a crăpa în curînd" scria Calpur -nia prefectului Pretoriului. „Nu mai e în stare s -ă *e udice din pat' 1 . Sejanus'îşi freca mîim'le. Dispariţia Antoniei îl M Ă lăsa pe Caligula fără ultimul să u sprijin.

XV 'P unt ul Cai us se p rezen tă în faţa 'î mp ăratul ui şi S G aruncă umil la picioarele lui. Tiberius îi zîmbi cu btmiij voiuţă şi plictiseală, în ziua aceea starea sa de spirit cunoscuse o curbă descendentă. Intendentul de plăceri, Titus Ceso ums Prisc us, nu se arătase la înălţimea sar cinii sale. Ultimii copii pe care îi adusese, chiar dacă crap frumoşi şi educaţi să se plieze după toate capriciile sale, nu reuşiseră sări facă să se bucure. Luă rolul de papirus pe care îl aduse Caligula. abia r id icînd u -şi cap ul, în timp ce d esfăcea p ap irusul, do uă alte mesaje îi căzură pe genunchi. Citind primul pasaj din scrisoarea Antoniei, fruntea împăratului se întunecă, apoi buzele i se strînseă, semn de mare nervozitate. Caligula urmărea cu inima strînsă schimbare a expresiei d e p e faţa împ ăiatului. Lectura celor două copii caie purtau semnătura lui Scjanus acceleră circulaţia sîngelui prin trupul împăia tului. Graţie unui efort de voinţă -îşi stăpîni mînia. Pute rea sa de a-şi ascunde gîndurilo, talentul pău de a-ş7-raa-ni fe sta se n ti me n te co ntr ari i c el o r p e car e l e a v ea e ra u 2lîO

domn o de un mare actor. Un zîmbet lumină faţa împăra-Inlui marcată, de pustiile roşietiee. întinde nuna şi îl ajutat pe Caligula să se ridice. — Urările Antonici sînt un balsam pentru inima mea, CAÎUS — împăratul nu folosea niciodată porecla de Caligula — eşti un băiat curajos. De azi înainte te vreau lingă mine. Tînărul prinţ nu fu prea încîntat de această bunăvoinţă. Drusus Cezar nu fusese şi el oaspete al împăratului î — O să-ţi placă insula Capri, continuă Tiberius. Viaţa îa Curte te va învăţa multe. Diseară, la „cena", vei sta în dreapta mea. îmi place să stau lingă" tineri. O să avem tot timpul să mai discutăm. Tiberius nu pronunţase numele lui Scjanus. Nu e ra nici naiv, nici prost, nici imprudent. Avea de mai multă vreme anumite bănuieli care prinseseră o anumită con-sjstenţă după ce Sejanus îndrăznise să ceară nuna \adu-A*ei lui Drusus, fiul său. Graba acestuia de a pătrunde în familia imperială ascundea un plan bine gîndit.. Tibcims cîntări argumentele cu grijă si ajunse la concluzia că omul acesta, care îi datora totul, nu era în realitate deci l un trădător şi că loialitatea Lui nu era decît o mască. Un rîs răutăcios, mai mult o grimasă, apăru pe lata sa care, dealtfel, nu era lipsită de nobleţe şi grandoare. Băţ lina Antonia îi făcuse un serviciu de nk> mau. Ar fi pirht că \ntonia nu eri po mo. r te. ia vroni «Ion sal îndepărteze pe Caius do unm i leoircre în ciirin ! lrc v iiin &ă i.ibucue iscă orua. Tibeiiu«t caiv lua „CLMIU" in mijlocul unui 12,111 \ de piieteni ce îl urinaseră în exilul său voluntar, se dislia, ca / de obicei, cu tetele şi băieţii o uvatliiceim [jlatounle cu mîn-care şi aspuita cu/un aet aparent a.uuz'if glumele cuiioza-niloi săi. In timpul iccsla eiciei.ui n lucia icbni. Tiebuia sa izbească lepede, înainte c.i MM;MIUÎ> să declanşeze !o\îtuia de s-tat. A ces l a îşi mslahihc (mmi'tiii m km U' posturile cheie. Dispunea d< j-ieloiiem, o t'oiţ.1 militară periculoasă, dar nu era în iciaţii bmif cu j^cicctul yanliemloi şi nici cu prefectul cofuiitcioi n i l ) . mc s>]amif ii ^f.lfuise să se rotragă în Campsima pU'U-\i'..iJ (Ti lîumii ai prexenla

un pericol permanent pentru persoana sa. ÎI îndesii i f a/-c din capitala ca hă pună mina pe foinolo ijirpeiiului. Kl. Tiberius, mi putea Ml dea ordine decîl, prin iulermcdiul acestui netiebnie. îi aeoitoe toate puterile, îi îucrwlinias-c toate secretele iar acesta îl răsplătea prin cea mai neagră ingratitudine. Toi HM ai maia era factorul cel mai impoitanî; în bătălia ca ie se anunţa. Ca să adoarmă eventualele bănuieli ale lui Mejanus. Tiberins îl numi consul dîudu-i şi titlul de „impcrinm" procormilar, ceea re îi asigura controlul în toate provinciile, în taină, însă, îl di'inis-o din funcţia de prefect, al Pretoriului, demnitaic pe oare o conferi lui Macron, fostul 311 efect ui Uanlu'nilor şi omul siiu uVineredeie. Macron primi sar-cina «ii pe ducă la .Roma şi să-şi asigure concmsul noului pi efect al fraidienilor, Laco, şi al consulului ileni-mius Tîegiiluf, amîndoi devotaţi lui Tiberius. Ora Croielilor Runafie.

i

Junius Kigcr RO imbiăcasc ca să meargă la Senat, îl chinuia te;mia,~Sejanus îl pievenise în ajun că participarea fiului său la asasinarea Iui Seius Strabo fusese dovedită şi cîî, d a fă aieslaiea vinovatului nu ra avea loc cit mai ic] cdc, ci, luniuR, va fi eonsideiat complice, aresial şi judec';:!, "i'ifjuis, cuie se arătase dornic de coopeuuo. îi va lua locul în Hrnal. iîomitia Kigor va împsirtilşi Poailsi solului său. Piotcstcle de nevinovăţie ale lui Junins nu senini In nimic. — Cerc ajutonil lui Appius Sjlanus, uncliiul iui Marceilus, îl sfătui J)t>nritia. Appius este un partizan înflăcărat al lui Pejtun;s. El a l'cst de- multe ori în casa noastră şi ne-a do\*u c g-inerele Iau l — Sînt toţi ni^ie Irşi ! Ke umilim fără nici un irsl î îşi aminti de îUituîitica pa fa\ă de Cotta. Acum fr.i rîn'dul lui să fie lo\i( do justiţia iiiianentă. Cind lunius sosi la Cuiie senatorii ii ascultau pe Appîu« Silanus care «nuntii cu un aer triumfător sosiiea de l;i Capii a lui Macion, pui f atomi unei scrisori semnata" de împărat si pe caic urma s-o citească în faţa Adunăiii. 262

Miieroii anunfă confidenţial că Majestafea Sa u acorda-*- marelui nostru prieten Sejamts puteţi 'de iubim, eaie f! făceau nu numai inviolabil dai si egal eu împăratul. t'n cor do exclamaţii laudative salută sfîrsitu! discursul u i. — Iată o recompensă bine meiitaiă ! — Sejanus e un geniu ! — Graţie Hii, Roma va cunoaşte o glonţ- etemă ! — Trăiască iiibunul Scjanus?! Funius, livid, ascufla nro^f cor de laude caii-, imîiroet, anunţau pierzania sa, Tnirarea lui Sejamis, mîiidru, plin de ol, în Cum- Tu salutată cu aplauze delirante, prefectul îs.i înclină u>or capul, răspunse la omagiul colectiv cum ai fi făeiit-o si Tiborius, apoi *c a?eză la locul său Senatorii îl imitări. Consulul Mcrameius lîegulus descliiso tjedint.ii $1 declară că este însărcinat să citească o scrisoare a Mnjesiăţn Safe adicsată înalfei Adunări. în timpul acesta un senator sosit cu întnv.iurc n şopti vecinului să-u do bancă. — Curios î Ciad intram, garda pretoriană se schimba cu gardienii, C'c citeşte Kcguîus? — {JQ mesnj al prin tigrului de la Capri ! Consulul, cn vocea sa tunătoare, citea senatoriloi conţinutul scrisorii imperiale, Tiburius îşi exprima intr-o manieră patetică temerile privitoare la pruprui sa viaţă şi la instituţiile Imperiului ameninţate de oameni fără scrupule care abuzează de încrederea sa. După o mtiudu-ccrc lungă, destinată să aţîţe curiozitatea, împăratul cui ea. întărirea gărxii sale si neutraluarea duşmanilor. Senatorii se priveau nedumeriţi. Ce va urma ! Alte victime vor fi jeitfite? Căldurile si Hoţii de ghe.jţă îi tăceau pe rnulţî din asisttmţă să triHJ.-iîfic, fui.ius Xigci simţ) curu ameţeşte, fondului continuă i — Cor arestarea trădătornlui Sejanus şi a nmi| litrilor săi eare s-nu tăcut vinovaţi de lese-majfste, de nu ta ş; do complot, în timp ce consulul dezvăluia crimele săvn-iU de pulectul l'retoriuluiţ senatorii'se îndepăitau de'ol Cii de un ciumat. UluU, zdrobit sub avulan^a de acuzaţii, 8t-ja-

203

nnP avrîi in,] una că iifik'şle un c< Mnar. îşi ^ tun se pumnii, K-ÎM eu (U cit î-'ă nisă M PA oidtme pi ctoi ionilor aiesltuca Intuim P <] afonloi, dizuhaica Adniiăiii şi bă proclan.o delionaiea lui lihciiuv lunius Niger RO uita uimii : ; i r-, mat la cel pe cai o plebea ii şi nun,i-'e, deja ,.împăial mr-iganatic.". ?->n;inins Ke^ulus, după, (.e Uiinlna, de citit mesajul, lovi cu ciocanul de lemn în j-iiplm ^i ceiu să se. volrso pvm lidicaic în picinaic auslaxa lin Pcjanup. Scunlciii 1 M - ndicnifi în ninsă oidiinîiid ftic>t: na. SPJ^IÎIIS. înuebuint do niîiiio, anincn în jiu ptiviii de iiaiit încolţită. Tiu ?.1 iisă dai mujiistraţii do lîngji ol îi ba iară calcă. - Mîicron ' i i i l î ă uimal de un rlota^ment de gaidicni . — Aeu/at Kojanu^, piodă-io ! Kojauus, Mlzîiu'.u-i pe paulienl, înfol^o că. era pioidi.!. Fus( se i?dlal do pietorieni. Gaulicnii, ii scoseseră (.u i ' i î î a din sală. (Mirai în roaploa recea ..i'osmî \ice-îrup^rat al Komci" in si'^iuniîit în înclii^oi.rra Mame*tina. ('mpnl ii i' ]e s-cil n Ic Gen (-niîlor de } c paula Ca.],i t nilului, (\> se ;i];iica ciiminaliloi M trădătorilor. Cadavrul l tu'i zile f, u ă ^.i i i c uigH-pai. Călcat în picioaic, cu biolc şi caţnil MUUÎKC, scuipiU. fusese apoi aiuncat în a];oîe luibuii aie Tibuilui sub ochii unei populaţii re urla Co bbt'uiic. Stadiile, basoielicfuiile. plăcile de n, oi mura, CRI o îi1 irlttiii'icau prigoana şi ac}i\ilafca fui a di^iiu^e peni iu a st !;lciox' orice urni ă a existenţe; sale în ocini pci-lciiifilii. în hmp ce bucniia îinliăla plebea, sîngelo curgea în vahui. I'iicteiiii şi r-aitizanFHui iScJjaiius, senatori, guvcina-toîi, oiitei i, i'c^ti conMili, magistral i, ci au judecaţi turnai şi ve\(cutaţi sau ]niv şi siinjilu uci-ji cu pietic de populaţia în'delir, hmiu^ Blc^-us şi gnvernalorul Alicei, cai o, figuiaii in inşi mei i miile mi
M*1^

.-WTi'rw"J*

£5«&

— Fiara a fost ucisă ! — A murit otrava ! — Hoitul lui sfîrlccat zace pe fundul Tibru'îui î — Acoliţii lui Sejanus sîni vînali po Mrîîzi ca fia/ele l — I-am scuipat stîrvul! — Listele complicilor lui Sejanns sînf afinate la For! — Pretorienii se simt dezonoraţi că au fost ţinuţi de-o parte cînd a fost executat trădătorul, deoarece nu inspiră încredere împăratului si se dedau la dezordini! — Au devastat vilele unor senatori şi au jefuit mai multe case ale unor simpli cetăţeni î — Răufăcători de tot felul merg pe urmele lor şi jefuiesc ! — Tulburările par să ducă la răscoală ! Pelronius, mmdru de opera sa, ieşi din vizuină. Castor, care era nrmăiit pentru delicte penale, aştepta clarificarea situaţiei sale înainte de a ieşi la lumina zilei, Petronius se prezentă la cea mai apropiată intrare în oraş. Oamenii intrau şi ieşeau numai după ce erou controlaţi riguros de soidaţi. Pelronius îşi declină cu emfază adevăratul IMULO centurionului caie comanda garda. Acosta consulta ii^ta apoi zise pe un ton plictisit ; — Intră ! Uimit de această primire rece Teironius f-e amestecă în mulţimea agitată şi £e îndicptă spic Palatin, în faţa' giilajului vilei Antoniei un ofiţer îi verifică actele de identitate şi îl lăsă ea, intre. în vestibulul cabinetului de luciu al batiîr.ei prinţese nu era nimeni. Ciocăni în uşă. — Intră ! Vocea autoritară a Antoniei îi făcu o mare plăcere, împinse uşa cu timiditate. Prinţesa îl înfîinphiă cu bueuiie şi îl îmbrăţişa, gest mai puţin obişnuit din partea ei. — Te aşteptam, Petronius ! Ai adus un mare serviciu Imperiului şi familiei mele ! Care c pe calc să «c stingă ! Petronius roşi. — Am avut doar .şansa să-mi cadă în niînă cîteva do PI mi fin te compromiţătoare ! "- Şi iniţiativa de a mi le trimite. Tot datorită ţie Calpurnia Sulpieius şi Lelia Terţul i us au fost deja esi -

late 1-a Faudalciia. Au tu a t piilejul s3 cornute c,1 *pio-najul nu foto cliiai atîl de mantajost. ' — Presupun că doamna Agiipum ?t {.unt ui hiu-m Cezli au fost eliberaţi, Fi nu tea bătrîuei se întunecă, — Nu î 2f-au fost eliberaţi, înainte de arestarea Uu Sejanus mu întrebam cine se înverşunează atît împoliiva* familiei Ini Germanicul*. Acum am înţeles. Tibemis ii urmăreşte cu ura sa. Sejanus, ia început doar nn execu-' tantf s-*a lăsat antrenat visînd coroana. N-a fost deci t o victimă a propriei sale ambiţii. Poate că Tiberins î^i va aminti că prinţul Caius a contribuit la salvarea sa. în pofida aversiunii fată de descendenţii lui Germanlcus este^' dator să recunoască faptul că singurii succesori ai familiilor" lulia şi Claudia sînţ Caius şi Gemcllus. Dispariţia lor ar însemna alîrşiinl dinastiei , . M- a rugat să nu mă mai glndesc la boală si s£t-l viziiiez la Capri. Vrea să~mi mulţumească personal pentru intervenţia mea. în părţi-* colar. tnlntcU ţi-am menţionat numele 'în scrisoare vorbindu-i de participarea ta"la acţiunea aceasta, şi-a expri mat dorinţa să-i fii prezentat. Vreau, însă, să te preria că. recunoştinţa nu este sentimentul care îl caracterizează». Tetronîus o rugă să-i spună ce mai ştie de părinţii săi şi de Oynthia, — Ai tăi stan piliţi deoarece nu ştiu ce tmnură vor lua evenimentele, 6e vorbeşte că Sejanus era un oaspete obişnuit în casa lui Innius Niger. Faptul ca ai fost im* plicat in asasinarea lui Strabo nu-i uşurează situaţia. Nţi lipsesc complicaţiile nici în ceea co priveşte .situaţia lui Marcellus Silanu?. Unchiul său, Appius, a fost deja are&tat ?i nu se îndoieşte în privinţa deznodământului, Petioniu& întrebă speiiat : — 3fe\asla unui condamnat safciă ^ ea diu_ cau?& - Xu c-^to ohligaloiin ! Uneori c acu/aţă de complicitate, Altfel, Mngmele ('on&eciriţo sînl exilul şi confisoaioa avei ii, Un btlav baiu fn u~ă. — Doamna Apicata Appicius cere pei misiunea să vă Antonia se atiîmbă.

2G6

- lat-o şi pe Apieafa ! Te pomeneşti ca solia iPpudinU a îui Scjamis vine să-mi ocară sprijinul ! — Doamna A pica ia xice că are să vă comunice -oe\a foaiie iraporlant. — Petronius, risc Antonia, treci în camera c-al.11mi şi lasă uşa de*chi.s1. Ca să po/i să-mi fii mai i oi dara \a fi nevoie, ' ' Petronius se execută. Antonia o primi pe Apicala cu răceală. Faţa i,l\;ăMlă şi palidă a vizitatoaici, ochii ei febrili, trupul u?c;iiiv ^i mîinile tremurătoare arătau că trece prin Ir-un moment do mare /bucium, înduioşată, prinţesa o invită sa .-e aso?o. — Xu-i aşa că nu ne-am în t tini t niciodată? o înLiebfi. Antonia, dreaptă, ţeapănă, părea pe pcaunnl sfui m spătar înalt o prinţesă egipteană. — Prinţesa, v-ani fost jiro/cntată la o masa oKnlă de defunctul Dnisus, fiul împăratului, înainte de -,\ ti MH. repudiată de fostul men sof. — Ce pot să fac penii u rine i Apicata îşi strinse convulsiv săculeţul ţe^ut f u in do aur pe care îl ţinea pe genunchi. — Vreau să vă fac niwte măiturisiri foarte gia\ e ! — Dar de ce mi te adresezi mie! Apicaia îşi muşcă buzele. — Fiindcă o privesc pe fiica dumncavoasliă. pe j .i în ţesa văduvă Lhilla ! Sînt Inciiiri pe caio le cunosc bn o deoarece pe atunci încă mai eram ncvasla lui ^ejanu - ^i am aflat nişte taine pe cai e n-am îndiUznit să Io deMVlMii nimănui ! Interlocutoarea Antonici cobori copul şi coiiunun p' un ton scăzut: — Sejanns în couiplicilate cu j'rinţesa TJ\ i l l a l .t a--,îsinat pe prinţul Druius. Oiiava, cu efect Icni, J »^ K » procurată de Kudemos, medicul familiei ţirinciair. -i administrată de Lygdus, (Icgust^torul mîncăi m iloi ] w care le consuma prinţul. Lygtlus «t 1 bucura de toail ÎIK -IC derca din cauxa unoi iclaţii de natură specială eaie TN '-tău întcB ei. Sejanus şi prinţc-sa, fiica dimineiivo.i.-no, au pus la calc intrigile caie'fiebiiian să ducă la di"j.aiiiiii familiei Iui (iemianicns, l-'i ^înt a< cia cai o i-aii !nmiîmpăiatului documentele lajsiticaie caie dexvilliii.ni un

aşa zis complot organizat de Agrippina şi fîal său mai mare. Ei sînt aceia care l-au montat pe Drusus Cezair împotriva fratelui său mai mare şi Uau cerut să depună mărturie împotriva acestuia. lulia Livilla, soţia lui Nero Cezar îşi spiona soţul, fiind instigată de mama sa, prinţesa Liviila şi li raporta totul lui Sejanus. Lepida, soţia lui Drusus Cezar, juca acelaşi rol pe lingă bărbatul sau, Apicata vorbea repede pe parcă i-ar fi fosfc teamă să au-şi piardă curajul de a divulga totul. — Pe baza declaraţiilor Emiliei Lepida, false în cea mai mare parte, Drusus Cezar a fost acuzat de lese-măjesfcâ şi arestat. Antonia, palidă, se sculă de pe scunui său. — Apicata, îţi dai seama de ceea ce spui ? — Desigur! Şi încă uu e totul. Ultimul trebuia să fie omorlt prinţul Galigula. Dai ca să schimbe tactica, deoa rece repetarea ar fi putut să trezească bănuieli, s-a hotărît ca Sestus Paoonianus să-1 asasineze simulînd un acci dent. Antonia îşi scrută vizitatoarea cu ocliii săi scînteietori, — Eşti gata să repeţi ceea ce mî-ai spus acum în faţa Curţii de Justiţie din Senat? Chiar acum t — Sînt gata, prinţesă I Nu mai vreau să ascund ade vărul î Nu rnî-e teamă de consecinţele declaraţiilor mele î Pot să dezvălui, fără a omite nimic, rolul prinţesei Livilla^ fiica dumneavoastră $ — Nu-ţi cer decît să spui adevărul l Tot adevărul!.,, Vei fi condusă la Senat sub o escortă foarte puternică. Apoi Antonia se aşeză la masă şi scrise câteva rîmluri cu o tnînă nervoasa pe o foaie de papirus. — Centurionul, care va comanda escorta, va lumina acest mesaj consulului Hegulus. în mesaj confirm că am auzit declaraţiile Laie şi că le voi comunica personal: împăratului. A pica ta se sculă. — înainte de a mă retrage vă implor să-i salvat 1 pe cei doi copii ai mei, pe cei miei. Cel maro a fost executat după moartea tatălui său. Mi-au rămas un băiat ţi o fetiţă, sînt minori şi a-au făcut râu nimănui. Sînteţi mamn ca şi mine. lan puteţi înţelege fcamtn ţările şi du cei ea, Saiwiţi-i peuiiu numele iui Jupi tor i 268

— Am putut eu, oare, să-nit talve/ nepotul, pe >ero Ozai ? Sau pe Hru^u* O'zar, întemniţat est irHiniul răufăcător? După plecarea A picatei, care se îndepaitu pliiigmd disperată, Aptonia ii chemă pe Petrouius, Se juăbuşi f-e scaun, zdrobită de povara acuzaţiilor aduse Lhnllci. — Fiica mea! şoptea Antonia. L-am născu l pe Cermauicus, un erou, pe paudiu, «n idiot şi pe Livilla, o criminală ! Şi chiar lulia Livilla, nepoata mea, şi-a trăda t soţul ! X-a făcut decît să meargă pe urmele mamei sale ! Se sculă iarăşi neputînd să-şi stăpîncască nervii; amărăciunea, indignarea. — Chiar mîine plec Ia Capri l Vei face pai te din Miiia mea! Ah, să nu uit! Ordinul de arestare pentiu line a fost anulat de Macron. Apoi adăugă puţin ruşinată; — Asta-i recompensa I Unica ta recompensa ! Sft nu te aştepţi la mai mul t pentru fapta ta ! Tiberius aluat asupa M cea mai mare parte din merit. Susţine oficial că ci a descoperit conspirţia Iui Sejanus. Adevăiul tivişi* 1 =& IV ascuns cu cea mai mare discreţie. Altfel ai să sfîrşeşti ca nepotul meu care a murii de foame în temniţă, Tu ai salvat imperiul de monstrul <:« Sejanus! Asta trebuie să-ţi ajungă! Petronius, oamenii nu se schimbă î Sînt sigură că Tiberius vrea să te cnnoa^ i deoarece vrea să ştie dacă poate confca-pe discret fa t», in l'mpul audienţei să nu-i pomeneşti de Sejanus. Ai «n-i otrri un album foarte scump cu desene obscene. Eu am Ct-ţi fac rost de album. Astfel o să-i cîştigi simpatia, — lartă-mă, prinţesă, dar nu doresc nici o recompciLsi. >u sînfc un delatox 1. Nu mi-am făcut decîfc datoria. De altfel, n-am fo&fc singur în această acţiune. Aşa cum ^ -sun fit-iis, am fost ajutat de Castor Cotţa şi de trei băieţi plebei. Trei miei haimanale, dar băieţi eu suflete mai1 i. — Am reţinut. De Castor m-am ocupat deja, dai in calitatea îuî de membru al unei familii persecutate pe nedrept de Sejanus. O parte din avere le va fi reslituHây inclusiv vila din Borna care intrase în patrimoniul fiului^ mai mare al Ini Sejanus. Şi exilul mamei sale va fi, îndulcit. O reabilitate pe jumătate este, totuşi, mai mult deeît nimic. Castor va primi autorizaţia s-o viziteze, Din 269

nefericire penU'n ea, Senatul a-oomlamnat-o pentru dos-friii, în bchiuib soţul ei a fost absolvit de toate acuzaţiile, fai în coca ce îi priveşte pe cei Lrei prieteni ai tăi, iată trei pungi pline cu aur. Am să aranjez ca pe viitor auto-lifuile să închidă ochii la micile lor păcate. Antonia imngîio cn afecţiune păruHui Petrom'us. ' — Bancherii moi vor avea pe mai departe grijă de situaţia ta financiară. Nu te mai jena. Mă gîndesc adesea la vii toiul tău. îi întinse mina, pe care Petronius o săruta, îngenunchind. — Acum du-le ! Sînt sigură că eşti curios să rc\ezi Mo na dupu hei sau patru ani de absenţă. Dar {ii cumpătat Miitu-, înainte de revărsatul zorilor, plecăm ! iviumius ieşi cu gîndul la recomandările prinţesei privitoare Ia reacţiile iui Tiberius. Era prima lecţie pe e.iu' o pi i.nea în ceea ce priveşte recunoştinţa „celor Ml.llî".

Do la ujâJn.nea Palatinul ai privi Roma. îi regăsi almos-loia. înri^inoa ci atît de cunoscută. Acum era liber, aurul i! ,1-jlt'piu hi tiancherul său, soarele strălucea şi un vînticel ricoro*. ii mingîia obrajii, braţele şi picioarele pe jumătate g i.tic, i! doboilso pe unul dintre cei mai mari duşmani ai MI . Vi O ticbuib să-şi strige bucuria în cele patru \ i u i u n dar inima îi era neagră şi uscată ca o bucată (U- culjune. De^i fusese afcîta timp departe de CynJJiia, (Iram^Lt'.x nn i se stinse. Suferinţa îl rodea ca un cancer. ruUiri de pe Palatin, traversă Subura, Forul şi urcă pa n h U' l<^< viiiuului.

!"i-i un c'frb, începuse să se maturizeze, în curînd urm,i -"i îmbrace uniforma militară. Deşi de-abia intra in \nil. NO «lintea îmbătrînit înainte do vreme. Uitase do < c i M i L- iiHeaimiă să fii vesel, să rîzi, să te bucuri do iiniM M ihn uir. in i i i n j i re mergea de-a lungul străzii, care şcipuia pi . M i i c \i l , 'l e liumoase ale cartierului, se întreba dacă nu ia o \ i / i t ă inopoiUiu-ă. Nu-i poruncise tatăl sau să nn- m.u iu'acă uic^dată pragul casei î Poate că ar ii 270

făcut mai biiit să se întoaieă. lîai dorinţa (te a o vede* pra raai tare decîl şovăielile. Ajuns în fa^a vilei văzu giitojeJe ză\oiîte, giâdma pustie, uşile încuiate, îl cuprinseră temerile. Ce putea sft însemne liniştea aceasta, de ee era totul abandonat! Bata in uşa dar nu-i i ă&puuse nimeni. Ca «y SP lămurească o porni grăbit spre vîîa lui Marcellns. Cobor! de pe Escvilin, trecu iarăşi prin Subura şi oreă pe Ayentin, După ce trăise în iadul din Transtiberin, cu veşmintele m ni dare şi boţite, avea «n aer de vagabond. îi era ruşine sa ?e prezinte în starea asta in faţa OyntîJieî, dar nerăbdarea nu-i permitea să dea înapoi, Inima, ta gîndul c5 o va reîntîînî, îi bătea tot mai puternic. Oare trăia copitei, copilul ior * Nu-1 interesa cum o să-1 primească Marcellng. Dar ş1 ?iîn luî Siîannp «T» SucbisD. NU-J răspunse «ici por fcaruî. Luă iarăşi diurnul Subuieh îl nzită pe bancher u i său-şi fşi umplu eentufa en aur, apoi rătăci pe stiăzile pline de lume. Amurgul înroşea cerul. Dădu, din întâmplare, peate Encolpius şi Gîton caro "3 n lan să se aprovizioneze tară să cheltuiască an ban, — N"u vă mâi obosiţi ! (e striga Petronius. Punga aruncată Ini Eneolpfu* î) umplu pe acest w *îe bucurie. — Ş\ pentru ca surpriza să Fte şl niai mare, mai ia una ! Oîton deschise punga pe cart i-o aruucâ PelroniHjs şî îşt îăcu ochii mari de uimire. — Niciodată în viaţa mea*»-am văzut atîta auj i - Am bani şi pentru Ascyltus l gîfie Pefroniu^ adăugind i în scara at>ta o facem lată, băieţi ! Vroia să-şi uite glodurile sumbre. Intrai â în cea mai buna tavernă şi comandară niînflămrite şi vînurile cele mai scumpe. — Beţ,) tn râii;1tatea prinU^o Antonia. noastră ' Petrccuiâ pînă la miezul nopţii. - întriipîl Tastor îşi face de cap m ftoaptea a Pomponia, poţi să-J iei ioeul f zise Encolpius. Tot patul va fi al tău ! 871

, Petrotriua le accepţii ospitalitatea. Se duseră- la Enool-pius, care îşi reluaae camera, y se cuVcuiii re^Ui deu iifi'o erau t'rînţi de oboseală. în noaptea aceea Petronius avu nişte vise frumoase. Se făcea că o îmbrăţişa pe Cynthia în mijlocul gi aduni de la vila lor dar cînd deschise ochii, trex.it de o senzaţie puternică şi voluptoasă, îl zări, i în ciuda întunericului, pe Giton ce se Ura spre patul său. Unora dintre oameni ?,cii le oferii o viată liniştită, fâ>ă ciocniri, fără evenimente deosebite, o viată posacă şi monotonă. Altora, însă, le presară viaţa cu extravaganţe şi nebunii, eu bogăţii şi mizerii, cn succese şi InFungcii, cu momente de fericire şi cu cele mai negre nenorociri. Petronius făcea pai te di a cea de-a doua categorie. După ce îi fusese capul pus în joc şi trăise printre calicii şi vagabonzii din Transtibcrin, acum era ptimifc de împăratul Tiberius în prezenţa Curţii sale. în aparenţă această lume strălucitoare în care grandoarea mergea alături de seni-liam, ambiţia alături de toarnă, egoismul alături de destrăbălare, nn prezenta schimbări prea mari după dispariţia lui Sejanus. Locul îi fusese luat de Macron. Doar doi curtezani, care lucrau în clrdăşie cu fostul prefect al Pietonului, dispăruseră fără să lase vreo urmă. Un festin oferit în onoarea prinţesei Antonia trebuia să încheie ceremonia oficială. „Gena", de o bogăţie neobişnuită, respecta convenienţele şi protocolul cel mai strict. Pctronins remaică cu uimire numărul foarte mic r.o comeseni. Tiberius avea puţini prieteni. Curtea i se reducea la cîţiva prieteni intimi, senatori de o anumită vîrstă, şi la astrologul său, Tlirasylus. Caligula, Gemellus
îl vedea pentru prima oara de apr-flro pe acest peisonaj enigmatic s,î impicv i / i l ii ,0,10 ccnducca do la Capii cu o mină de fier 1oală" Iun, IM ro-imuă. în pofida vîrstei sale avansate — ttociisi. 1 demult 'de şaptezeci de ani^^îşi păstra prestanţa şi aenil de nnue [feeîiior. Ochii săi albaştri exprimau o ironie accentuata da un surîs maliţios. Pe faţa sa alungită, cu pete castanii erau întipărite trăsături aristocratice. Atitudinea sa
•

i

™->^?as\, . „

^

căsătoria lor &\\i urmări funot-te. |i Cununi împletite din crini împodobeau fninHU? con e-senilor. Coliere de crini şi de trandafiii le cfuieiiu pesta ^piepturi. Slugi tinere de o frumuseţe fermecatoaio tulburau privirile si aiUau poftele. Vesela de aur dfwJea si mat ^ultă strălucire 'fastului ntît de apreciat de rnipâratr T7n singur invitat, un senator Mlrîn, pe care Tibeiius îl stima în mod deosebit cerîndu-i adesea părerea, &tăle£ mai mult posac şi nimic nu-i putea alunga malimun-ala^ Se cliema Nervi si îi arăta Antoniei un respect profund? Caligula se simţea în_elementul său. în ciuda piezenţcî bunicii sale spunea anecdote deocheate caic îi făceau p« împărat să rîdă cu Hohote. — Antonia, zise Tiberius. nepotul tău c adorabil. N-aţ putea să mă mai despail de el! Vrei să rănui lingă miriej Cftius 'l *

-%

Piinţeoa şi Petronius Inţeleseserîl că împruatul \ roi% Sîî-1 păstreze pe Caligrul» pe ling-ît el ca să-1 supia^eghf1^? si fcă-1 formeze după gustul său. #

— Poate îi vreo propunere mai atrăgătoare '.? împuns* prm(iil cu umoL'. Cine ar refuza să trăiască hs rai l în loc să-1 copleşească cu mulţumiri. Caligula îi dade» mi răspuns de bufon. Suîprins do răspuns, Tiboiiuă izbncM în iîs!. — Antonia, nepotul tău ştie sa glumească î — O constatare făcută do tine cîntăic^te m auri zis-e biitnna doamnă. '273 601

trnpîi desert Ahtonia se adresă augustei şah» ftay.de s — Tîboriu?. aş vrea su vovhoFp eu lin*. 1 î n l i c putui o o hi.

Ton ut «ut grav dihtoua cu ambianţa \egd;V — Bacii sin t chestiuni neplăcute n-am puica să Se discutăm mîineî De ce sa ne stricăm digestia? • — Tocmai ea este o chestiune foarte gravă şi de aceea am vrut să-ţi vorbesc după „eenă," P& «ă n n «trie plăcerea an ui- banchet aţi t de fin. Tiberiuft se sculă. — Bine ' Să trecem 'm biblioteca ! Să eu w deranjeze nimeni ! După plecarea lor comesenii schimbară priviri ţjtgîijo-rate. Ce s-o fi pregătind iarăşi î Cum nici unul dmtre eî nu avea conştiinţa carată, chiar şi propria •umbră îi Făcea ga tresară. Caligula se aplecă spre urechea lui Fetronîtis ţi n ^tpii cîteva cuvinte care nu fuseseră înţelese de vecini deoarece cîntăreiii la lire şi la naiuri acopereau şuşoteala celor care vorbeau între patra ocliî. — Ştii despre ce este vorba 1 — B vorba de Iiilia Livilla, răspunde FeU'onius pe aceiaşi ton povestindu-i în eîteva cuvinte ceea c<: auxi e. Maeron, de la locul său, observase discuţia infimii dintre cei doi tineri. Gîndnl de a se apropia de Caliguto şi de grupul acestuia îl muncea de mai multă vreme. TibfM ins EU va trăi la infinit. Iar Caligula părea mai aproape ţie coroana decit Gemellug, un niinoi lipsit de orice influentă în cazul unui deces subit al împăratului, îu afaiă de asta răuvoitorii ziceau de el că era fiul adulterin al fui Sejanu*. în bfirşit, Tiberius şi Antonia reveniră, în „triclinium". Faţa bătrînei prinţese era impasibilă, în schimb ochii împăratului erau umezi de lacrimi. Hidurilo pronunţate espiimau suferinţă. Mergea încovoiat, cu capul plecat, aeum. Antoţja se aşeză pe patul Sau si Tiberius se Uinli de parca^vJpsta sa înaintată l-ar fi marcat brusc tocmai Ungă ea, îşi goli cupa de vin s,ub privirile temătoarp ale curtenilor. — De necrezut! exclamă. Nora mei» şi fiica ta ! Ce B-ar spune daca încă UD membrii al familiei imperiale ar fi arestat1?

— Oficial un va fi arestata ! Lasă-mi favoarea de a rezolva personal cazul auo-U. îţi promit că va priori pe deapsa meritată ! — Fă cum îţi dictf-ază conştiinţa ! — Mîinc mă întorc la Roma ! zise Antonia, Tiborius îşi luă capul în miini. Plîngea cu hohote. Caligula obţinu permisiunea împăratului ca Petronius ^1 rămînă la Capri. — îţi înţeleg, Caius, dorinţa do a avea un prieten tîmlr lîtigă tino. Prietenii mei nu sînt de vîrsta ta. îţi place la Capri l Caligulo. îşi ridică, încîntnt, braţele. ~ Invidios pe frumuseţea sa, Jupiter a luat în mîini Olimpul şi 1-a aşezat pe această insulă ! Vreau ca divinitatea voastră să-mi lumineze calea şi să-mi înalţe spiritul l Acest colţ al Parnasiilui mă face să ador muzica, dansnl> pcnv.ia, dragostea, irumuseţea naturii ! Dacă Majcstatca Vonstră îmi permite, aş vrea să dansez, să recii poezii, s-ft fac chiar şi scamatoui ! Şi toate acestea numai ca să vă. descreţesc fruntea şi să vă ajut să uitaţi fie şi numai pentru cîteva clipe grijile conducerii ! Tiberius îl privi lung. Caius era o onigmă vie. Kca un ir\iv sa a un maestru al prefăcătoriei ? Şi totuşi el, Antonia şi Pelronius i-au salva-t- viaţa. vŞi Sejanus îi salvase pe timpuri viaţa. î§i aminti de scena din peştera de la Speluuca, di- Ungă Fondi, undo 1-a a copci it cu propriul său corp pentru a-1 apăra de pietrele ce cădeau din boltă. Mai tlrziu ucchişi Sojanus conţiiaso împotriva lui. Do data aceasta supravieţuise gcaţie Antoniei, a lui faina şi a lui rMronius. Dar ce Ie rezerva viitorul'? Prinlr-o asociaţie do idei î$i aminti de otrăvirea fiului stu. Drusus avea multe lipanii dar era sînge din sTngelo lui M i se părea monstnioasă jm t i ci părea LiviMei la.asrfSÎHîi-riM propriului său soţ. Tiberiu^ blestemi paYfeelo caie au pcnnis această nelegiuirii. Laoiimile îi umplură iarăşi ochii. Ca să-şi ascundă tulburarea şi slăbiciunea îşi întoarse capul spre mare. — Oaius, ia-ţi prietenul şi arafă-i frumuseţile insulei I Vreau &ă mă odihnesc puţin ! Sînt obosit l

275

Bău de lucru îşi chemă, secrearu ş lui Sejanus care au fost executaţi. Scribul începu ?â citească lista pe care era numele fostului prefect şi al fiului său mai mare şi care continua cu numele lui lulins AlYiew inis, Lueius Cesianus, Appius Silanus... Tibcriua îi întrerupse : v — Sejanus parcă, avea trei copii 9 — Kiica şi băiatul cel mic, fiind minori, n-au fo>l tre cuţi pe lista celor condamnaţi la moarte. - - Să. fie executaţi ! — Arajoslate, mai rSmîne în viaţii fosta t-a -oţk-, A picai a !' FcmHn aceasta, se gîndi Tiberius, ar fi putinVde iiiult3 vreme sa denunţe crima, dar s-a temut ga vorbească s i i t a timp cil i'ohtuî ei băibat era al doilea personaj din impei iu Apoi, cine ar fi ascultat-oî — Apicftta să fie lăsată în pace ! Dar modicul Emlpn.o* şi iltaut-tătonil Lygdus să fie arestaţi şi torturaţi w ^ dft/,> nluie numele tuturor complicilor i ibei ius simţea că se sufocă. Ieşi pe teia&ă ca sărat al mării» !>«• fn-i buptuiuini Petronius era la Capri, Lumea ^ obi-;iitiiH' ^-ă-i vadă cum te obişnuieşti cu o mobilă, eu un tîMiai m colivie sau cu tui cîiiie pe care îl vezi în fiecaie zi. Hi -.noa loeul său la masa demnitarilor împăratului» Tilvi ins hui masa în "compania lui Gemcllus, a lui Caligula, a bîiiiîmjlui ^'jialor Xerva, a a&trologului său Thrabjllus şi A l i n ruius PiibCus, marele maestru care se ocupa de limuiil --MI H, ci CVI di1 al treilea, pat era rezervat oaspeţi-Ici '.. î portanţi m Itocoîo -au crilezauilor pe cm o suveianul b'M\oirt '"iVt onorc/e ru dUwilo prilejuri. r
geri pe Calus ea să discute politica şi ca nu l Insa [Ci decît în zori. Dar Curtea nu se limita ia bîrfele abtea tio ^ultimele liste de proscrişi, se propunea constiuirca de jnoi apeducte şi şosele. Erau abordate FÎ trliestiuni politice, "dar acestea se reduceau la monologuri alo împăratului pe care toată lumea le aproba dînd din cap. Vecinul de masă al lui Petronius era Maerou uarc îi arata o simpatie tot mai mare. într~o 21 Tiberius primi un mesaj de la "Roma semnat de Antonia : ,,Tjivilla, fiica mea şi nora ta, a murit. Astfel a pUtifc pentru criina de care era vinovată, închisă într-o cameră Yecină cu a mea, a murit de inaniţie. Trei săptămmi nu i-am dat deeît apă să bea. îi auzeam ţipetele, imprecaţiile, plînsotcle, blestemele dar inima mi-a rămas de piatra» Fllimcle salo gemete mi-au trezit mila dar nu mi-au inmu-iai asprimea. S-a făcut dreptate. Din cei Irei copii nn-ml mai iămîne decît Claudiu imbecilul". Imediat după aceea secretarul îi prezentă ultima Htt& a cxi-cnlaţUor. împăratul o parcurge cu un oclii dislrnt. — Aşarlar au fost executaţi şi ultimii copii ai lai Sojanns ! Fata mai era virgină, Maje&tatca Voasiiă. /iv lune-pe un ton indiferent. Călăul a trel>uH .-< o fMlon-KO ca legea- sa fie strict respectată. Tibeiius dădu din cap, — Xu pofc decît sit mă bucur de yUiigert-a acestui urum blt^lemat. Coreul s-a închK "F,a Baies, unde îşi aveau uleie IOT de vai5 bo^.liaşii şi |»eis!ouajele importante din Roma, nouUliiIe dt la Cui le erau comentate, disecate }i îutcipi'c4ato cu mult inleie». ,,, . Ascensiunea lui Pedoaius, reputaţia &a de liteiat («o-coce şi favoarea de care se bucura la Cmie. aţîţau
ocupa h;l a\ea Impoitanţa sa. Căci nu numai Anlonu, CaSigula şi Tibciius îşi plecau uierhea spie lîuâivl ace ta, dar >i ini Xena, posacului şi austeiului penat oi Coceea ^ 'Nona, piietcn intim al împăiatului, îi plăcea -ă asculte' Uagmcnlo din lomanul pe caie ÎYtronius îl scria în ta'mS. De ec tocmai Xei^a pe bucuia de acest pinUo^ni ^ Petronius citea în public, uncoii chiar în faţa împă-' i.Unlui, poeme, povestiri, sathe, dar păstra o di-eic1i<> absolută în crea ee privea „romanul" său. iîull.i nici 1111 cunoşteau &enunfica1ia Icimenului de „roman"'. A'sea-noo legat iu H cu cel de ./Roman"? Kia mai aproape do anale. eum erau cele ale lui Sallustius. sau eia mai mult o luci are de imaamaţie care amintea de vechile epopei antice ' Suu poate un gen de satuă caie biciuia moraAiuile înaltei tineiel devenea primejdios! Misterul eaie h intiiga pe cei „mari" avu !;i asupra familiei Xiger. Iarăşi începură sa curg îi m \ URI iile şi alte ht»nine de piielenie. Innius si familia, ca ^i Mau clin ^ eu C'yntlna, părăMpeiă Eoma după executarea lui î-Vjmn s cu ţŞL nu iie tîrîti în valul gîngeios de violenţe. La început, la Baies, familia lui Kiger, ca M a lui . era evitată de nobilime. Aceasta şi din cauza, (.1 lui Rilanus fusele trecut pe prima liatu a color ce »u foH e-^ecuiali. Dar norocul ,ca şi conflictul care l-^i d^l^ăilil ani do zile de b&tiîmil Silauus, i-a şah ai \\ l \\,\. t fj olului. Domitia i-a ti imis o scrisoare lui Petronius întlemnlndu-l ';! ^e îutoaică acasă. Tiecutul, sublinia Domilîa, ircbu;<" !fi î io uitai. Acum, cmd nu mai era un copil, trebuia ^ judci'o himuile cu mai nrultă luciditate. Cyutîiia ci a fcii-cîiit (u bai Latul ?ău d adusele pe lunio două fctiio şt u u V>;tiat, pe Lcda, Corina şi pe Yalerius. Petronius înţelese i fi"J.oiis şi pe Ploi a. Ea era - MI f lotul casei, cai o altfel, ar fi iosţ foaite tri&tă. Iar în ce I pi h este pe lunius, acesta ar fi vi ut &ă-l revadă pe Vetionius şi să-1 strîugă în braţele sale. Doinit ia profită do anhcrsarca Ledei, pe caie o sărbătorea familia \i£er, §î l eliemă pe Petronius acasă 273

Polionius preţui înţelegerea ai filată de mami sa, Domilia trecea cu vederea puste paternitatea tvtiiei. Ei a o complicitate pe care o accepta numai ca sîl-'ji vadă fiul Ungă ca. Avu, însă, delicateţea să organizeze feaiuiul în ^ ila familiei Kiger ca sănu-1 pună pe Petronins îu situaţia penibilă de a trece pragul casei lui Marcellu*. Ei a sigură. c.l Petronius nu i-ar fi trecut pragul. Şi nu se înşela. Petronins plînse. !BTu visase niciodată s-o mai revadă pe Cynthia sau să-iji siringă fetiţa în braţe. Despărţirea nu numai că Jiu-i stinsese pasiunea pentru Cynthia ci îi dîidu&o dimensiuni noi, Sora sa devenise pentrn el o zeiţă inaccesibilă, pe care o diviniza in tăcere. "Răspunse în scris că acceptă invitaţia. Tibcriua dovedea îiistihcte de felină căieia îi place MK se Jnace şi să înnebunească prada înainte de a o ucide, îşi chci/iă nepoata, pe Inîia III, po terasa Palatului Mani. {fiUmuiiie magnifice ale golfului Neapole se întindeau la orizoat. Aşezat pe o bancă de piatra bogat sculptata, cu picior în formă de gheare de leu, Tiberms contempla gîn-dilor păsările care brăzdau corul senin, fneon visa să fie fiber ca păsările cerului. Fugise de la Borna, ca să scaj>9 de muîţimeţ să se izoleze în spatele obstacolului pe care nmiea şi stîncile 11 ridicau între el şi restul lumii. Gărzile de corp, aşezate la o anumită distanţă, erau mereu cu ochii în patrn ca su-1 apere de orice încercare de atentat, în faţa sa apăru nepoata, palidă. Iromnrînd. !Hberius o studie îndelung, ca şi cum ai fi \ ă?ut-o pc-ntni prima oarH. — Ştii de ce te-ain chemat ? Fata dădu din cap hcntmîndii-ti huclclr tMirii Frn'ma ii bătea tot mai tare, — Vroiam ^ă te anunţ că mama ta ? mniit. A n,rfrit phngindu-şi soaita.yu ştiu dacă s-a gîadil la !ujodeoarece a ramît de foame. îuohisSwîntr-o cameră, oa o ciumata, S-o fi gîridit ca la ticeutul st m mai cumplit dccit o tragedie greacă? Tatăl tău asasinat de mama ta în complicitate cu amantul ci iar mama ta.executată de bunica ta ! Nu C'?H numai oi fană, dar şi văduvă. Mai mult, ai fost rivala marnei tale, alei ghid după farmecele înfuimiifttulin aceluia.

Ce încuieătură !. . .Ai fi pulul să, devii înipărâicasă Ungă Neio Cezar dar 1-ai preferat pe Sejauus, L-ai sacrificat pe un trădător pentru un trădător şi mai rfui. . .Inlia, lulia ! . Acum mi mai eşti decil un nimic ! Da ! Ch uimic ! Dar în calitatea mea de bunic m-am gîndil la tino. Am ga to mărit. Şi ca sa te fac să uiţi de Tisele laie de măreţie, pe care n-o mai meriţi, li-am ales un bărbat simplu, ^ăiae, fini unui simplu cavaler de origine plebee. Făt a H privea consternată, ştia că nimic nu-t mai putea schimba părerea .Lacrimile îi curgeau pe obraji. — Ar trebui sa-nai cazi iu genunchi, lulia, si să-mi mulţumeşti că ţi-am cruţat viaţa. Ştiu că amorul tău propriu este atît de rănit încît ai prefera să mori dccit pft devii nevasta unui derbedeu "ca şi tine. Adoptînd rangvl băi băţului tău Iu vei fi tolerată la Cui te şi în lume. tine aceasta \a fi cea mai crudă pedeapsă. Tară găi/i, fără lux, fală bijuterii, ÎTuă litiere am i le, f ai ă armai e ^o Bcla^i. Hon ă, bătrîne te vor ajuta la bucătărie şi la mcnai. îţi va ajunge un apaitament modest într-o ,,iiisuli.", io cai e bărbatul tău ţi-1 poate asigura din veniturile lui sărăcăcioase. Te-ai obişnuit să. faci dragoste în afara căVa1ori(i. Sejanus iv-a fo>t singuiul tău arnăut. Dar acum ndmuaiojii te vor păiă^i, căci nu mai e^ti nimic. De acum Sn.Ji.le vei duce o \iata exemplară de matroană străină de oiii-e tentaţie. Am să am grija ca idcrca de adulter să nu-ţi m M ti caca piiu cap. Ştii ea îi schimb pe vecii ii cenzori -i <> a CIUŢI înainte eu voi fi păzitorul moralei publice, (a -ă nu se i- pun ă ca &înt un bunic calic, am bă-ti ofer1 o \ il'i, miră 1« Haiph. Iar zestrea ta îţi va fi remisă in tranşe mici căci şi \nimul tău ^oţ îşi are micile sole defecte, îi place 30 c n l cu xîîiuiile şi ^ă parieze la curse. Am Pă-1 sITirif.c siVM tcmi'f ie/c pasiunile. Iar s cum, du-!c ! Xui.t.i \ .1. »\ea luc luna viiloaic ! Tii.uă Koma. nobila şi plebee, pabicit-nii eaie ^(1 aflau In \iUgialuia pe coasta Campaniei, ca şi Cinica de la Cnpri, mi ^ oi beau deeit fo ultima manie, <-ea a m<\tiajn-lui, ca i e îl lo>ise,pe împărat. Acum cia rîndul copiilor, oaie ii ^upiavicUrii-C] ă Iui Gcnnanicrs. Agrîppina fusele măiilată. ulră t-ă fie H;iic-bală, cu aoueralul Domiiius» Ahenobarbu?. Yinlont. nti1** 200

giv, feroce, era un nebun în libertate. Trecuse în galop cu calul peste un copil care se afla ,diu greşeală ,în mijlocul străzii, îl lovise peste ochi pe un cavaler fiindcă nu-i ară-taso respect, iar lupanarele intrau în panică atunci cînd le trecea pragul deoarece îi plăcea să bată prostituatele pîna cînd acestea îşi pierdeau cunoştinţa. Roşul alngeriu era culoarea sa preferată iar vinul curat şi în mare cantitate era pasiunea sa dominantă. Se vorbea pe la colţuri că venirea pe lume a unui copil al acestei perechi i-ar fi adus un rival lui Caligula. Dar copilul atît de aşteptat refuza să vină pe lume. Se vorbea că Ahenobarbus prefera să se culce cu sora sa, o femeie oarecare, decît cu soţia, sa, o femeie de o frumuseţe sclipitoare. Dar gusturile nu se discuta. Apoi Tiberius o mărită pe lulia Livilla, fiica mai mare a lui Germanicus, cu Marcus Tinicius, un nobil descendent diiitr-o veche familie de consuli, un om şters, devotat împăratului, care nu strălucea prin limpezimea sau agerimea spiiitnlui. Această căsătorie îl mîhni pe Lepidus care de multă vrcrne spera să se căsătorească cu lulia Lh illa şi sa intre astfel în familia imperială. Se plîuse lui Petronius fără să ştie că acesta fusese mai înainte amantul luliei Livilla. Apoi urmă celebrarea căsătoriei lui Caligula cu luni a f'laudilla, fiica lui Marius luni u s Silanus, prieten credincios şi curtenitor al lui Tiberius. împăratul se gîndea că în modul acesta îşi crease în jurul nepotului o reţea de cumnaţi, toţi loiali faţă de el, patronul lor. Apoi, proce-dind,ca şi Sejanus, îi dăduse lui Calus o nevastă care ei a, de fapt, o spioană în serviciul său. Kumai că aici Tibcrrus făcuse o dublă greşeală, în primul rîud Caligula îşi suspecta nevasta gîndindu-se la cei doi fraţi ai săi trădaţi de soţiile lor. în al doilea rînd caracteiul lui Caligula &e formase după alte tipare: gîndurile lui zăceau în străfundulilo inimii, sub o dală mai grea decît dalele care acopereau interioarele Mauzoleului imperial de pe Cimpul lui Harţe. în faţa soţiei Caligula avea numai cuvinte de laudă la adresa lui Tiberius, „zeul protector al imperiului şi al poporului roman". — Cu cît va trăi mai mult, îi zieea Caligula între două îmbrăţişări cam lipsite de vlagă, cu atîta Eoma va fi mai 281

felicită. Mă lini-teţte cor ungerea că, graţie divinităţii, existenţa lui pe pămuit va fi eternă ( . luliâ repeta în faţa tatălui sau cumintele spuse de Cali-gula iar tatăl său le transmitea Ini Tibeiius. Acesta nu lua de bune cuvintele lui Caligula, căci nu era nici el prost, dar nu avea ce sa-i reproşeze nepotului său care avea o atitudine atit de diferită în comparaţia cu agresivitatea fraţilor mai mari. în faţa prietenelor, caie se interesau, curioase, de comportamentul conjugal al lui Caligula, tînăra soţie se arăta puţin entuziasmată. Zicea ca era totdeauna grăbit, că nu-1 arăta nici un fel de afecţiune şi că n-o mîngiia niciodat^. — Mereu îmi spune că o matroană romană nu are decît datoria să facă copii şi că, voluptăţile dragostei sînt doar apanajul ruşinos al curtezanelor. La argumentul acesta nu exista replică, deoarece se integra în moravurile austere ale tradiţiilor romane. Ca să mai schimbe atmosfera, Caligula pleca adesea din Capri şi făcea escapade la Neapole, la Pomei, la Herculanum sau la Baies, centrul plăcerilor şi al rafinamentului. Tibe-rius fee arăta indulgent faţă de aceste năzbîtii deoarece avea senzaţia că vitalitatea arătată cu atîta dezinvoltură ascundea o virilitate în declin, ceea ce în taină U bucura. în slîrsit Tiberius anunţă voinţa sa de a oferi mîiie-Drussillei lui Lucius Cagsius Longinus, care făcea parte dintr-d familie plebee foarte onorabilă, ridicată la cele mai înalte magistraturi. Se gtndise şi la Petronius dar renunţase la aceasta formul& deoarece nu vroia s& amestece atngel© dinastiei cu cel al altor familii nobile care ar fi putut, mai tlrziu, să invoce pretenţii la tron. Soţii de origine modestă vor şti totdeauna să-şi ţină capul plecat. Dar de data asta hotărîrea lui Tiberius trezi furia lui Caligula care însă, fidel politicii sale, se abţinu să-şi exteriorizeze sentimentele. în ajunul căsătoriei Diussillei, tîuârul prinţ îl luă pe Petronius de braţ şi îi propuse o plimbare nocturnă pe aleele înflorite ale insulei. Făcuseră un ocol ca să evite teatrul unde spectacolele îl amuzau pe Tiberius în fiecare seară, Caligula \roia -*S [ie smgnr cu pnetenul său. Vioia bă-i Ae&t&ixraie o mare taină. Avea o bunică de mătase chine-

jzească, o noutate foarte apreciată de lumea elegantă a Bornei, care îi scotea în evidenţă frumuseţea \u iU. Petroniua îl privea cu admiraţie. — Nevasta ta trebuie să fie îndrăgostită nebiujpşlo de tine ! exclamă. — Nu-mi aminti de femeiuşcă asta rc^pingăi oare. îmi face greaţă. Te-am adus aici ca să-ţi vorbele de Drussilla. Cînd Tiberius a anunţat hotărîrea sa de a o mărita. cu Lucius Longinus mi s-a făcut rău încît am crezut că am să mor. ih-am amintit de tine, căci M Cyuthia a fo-t obligată să se mărite cu tîmpitul acela de jUarccllus, J>ai în timp ce tu n-ai făcut altceva decît să plîugi şi să gonii, eu am reacţionat.. .Dimineaţa 1-am luat prieteneşte pe Lncius de umăr si 1-am condus pe un promontoriu izolai unde nimeni nu putea să ne vadă. Lucius m-a ui mat încîntat şi mi-a spus că este cel mai fericit om de pe lume — Ascultă, bătrîne Lucius, vrei sa rămiuem prieteni ' — Aceasta este cea mai mare dorinţă pe care o am ! •—Atunci să nu te culci niciodată cu DiussilU î Faţa lui Lucius îngheţă. S§ uita de parcă ar fi crezut că eia vorba de o glumă. Bîiguţ eîfceva euvi/ite Dede^i>ite. Rămase ţintuit locului. — Nu pricep ! bîigui năucit. — Căsătoria ta cu Drussilla nu trebuie sy ţ& ioali/''/e în fapt! Ai înţeles? ! Nu? Lucius protestă : — împăratul n-o să admită ... — Ascultă-mă bine, Lucius. Unchiul tău Ca^mnus. a fost executat printre primii complici ai lui Sejamib ! Şi tu ai putea fi foarte uşor implicat în aeea&lă tcntalivit de lovitură de stat! Peste tot găseşti denunţători şi marinii falşi. Dacă îi şopteşti împăratului un singur cin in t din ce am discutat aici, în douăzeci şi patru de ore vei fi nu om mort, îneepînd din dimineaţa aceasla oamenii mei Io urmăresc peste tot, pas cu pas. Să nu uiţi că Ti bei ins c>te in vîrstă şi că eu sînt moştenitorul, în ziua în care \oi pune coroana pe fruntea mea, numele tău va_ figura pe prima listă a celor condamnaţi la decapitare, îţi pi opun un tîrg : o căsătorie nepiihănită, urmată, mai tîi7iu, de o repudicie onorabila. Oede-mă, dacă refuzi te \oi ai DI CA

fără urma de regret în prăpastia care se deschide în spatele tău. Preferi varianta asta? Petronius era uluit. Curajul lui Caligula atingea nebunia. Din dragoste pentru Drussilla se expunea primejdiei fără să-i pese tic ea. Păţea că o cântă chiar cu o anumită voluptate. — Am jucat totul pe o singură carte ! iuVdUga Caligula. Am contat pe laşitatea şi-lăcomia lui Louginus. O situaţie ahsurdri, neverosimilă, dar care nu-i lipsită de logică. Sint sigur că va pune în "balanţă dreptul şi plăcerea de a BO culca cu nevasta sa alături de conflictul deschis ou mine,l'iberins ar fi foarte nemulţumit dacă ar fi implicat în -' fcr tm nou scandal legat de familia imperială. Iar Luciu» va suferi toate consecinţele.. .Apoi mai am un mare avan taj. Tiborras \va uitat de denunţurile anonime după caro' Gcmellus ar fi fiul adulterin al lui Sejauus. îndoielile i-au* pătruns în suflet, în timp ce legitimitatea, mea n-ar în- 1 drăzm nimeni s-o conteste. Oricine va trebui să se gîn-' dească de două ori înainte de a mă acuza de lese-majesteJ ţDeaîtfel problema a fost rezolvată. Noaptea trecută11 Drussilla a dormit singură în pat. Bărbatul, umilit, s-a cui- , cat pe un divan. Lucitis a acceptat şantajul şi avantajele' sale.. Pi'lronms se întrebă daca ar ii putut && procedeze la fel cu Marcellus ? Ar fi putut să-1 omoare, dar n-a făcut-o Şi e logic, îsumai că logica lui diferă de cea a lui Caligula.j 1 — Petronius, taina asta trebuie să rămînă aici! Cîr.d am să fiu împărat, voi face sa se voteze o lege care sft permită căsătoria între -fraţi şi surori.

XVI Viata In Capri se scurgea aproape în afara timpului. ,Valorile existenţei umane îşi pierdeau dimensiunile reale. Viaţa de zi cu zi se desfăşura într-un mediu straniu caic schimba optica societăţii restrînse ce se învîrtea în jurul stăpmului absolut, Tiberius, La început sentimentele lui Petronius faţft de împărat reflectau ranchiuna Antonici împotriva acestui cumnat tiranic care nu ezita să folo284

seaseă mijloacele cele mai josnice ca să~şi elimine duşmanii. Dar după ce 1-a cunoscut personal şi a fost acceptat în cercul său de intimi, părerile lui Petronius s-au mai schimbat. Impresionat de cultura acestuia, de personalitatea sa strălucitoare, de magnetismul şi de zîmbetul său bizar în care bunăvoinţa şi ironia se amestecau, se gîndea că Ti beri us un mai era preocupat decît de plăcerile sale şi că prăbuşirea lui Sejanus însemna şi sfîrşitul judecăţilor pripite şi aî condamnărilor arbitrare. Dar sistemul a continuat fără nici o schimbare, cu singura deosebire că acum prietenii îngerului căzut mgroşară rîndurile celor executaţi, surghiuniţi, seriile confiscărilor, violenţele, ceea ce dovedea că Tiberius era propriul său geniu rău, Seneca spunea pe ascuns că împăratului nu-i mai plăcea vinul, după ce cunoscuse gustul sîngelui. Este adevărat că uu-i plăcea deeît vina] roşu de Falerna. lulia Claudilla dejuna si cina la masa iui Tiberius, dar, după desert, se retrăgea deoarece limbile se dezlegau şi glumele pipărate spuse pentru plăcerea suveranului, nu puteau fi suportate de o matroană care personifica virtutea. Surorile lui Caligula Locuiau, împreună cu bărbaţii lor, la. Raies sau la Roma. Arareori erau invitate la Curte. Lud u s Longinus respecta pactul încheiat cu cumnatul său. lat Petronius, de cîte ori o întîlnea pe Drussilla, -îşi amiutea cu amărăciune de Cynthia şi de lumea care îi despărţea. "De CP n-o fi avut curajul prietenului său, prin-" Chimii micului port do la Capn era plin de oameni. lunnei de toate vîrstele, îmbrăcate după. obiceinl locului, copii, marinari bătrîui, care nu mai ieşeau în larg, negustori mărunţi, dulgheri, lume care îşi părăsise casele, atelierele, prăvăliile, tavernele, şcolile ea să asiste la sosirea unei corăbii, în timp ce patru marinari spătoşi fixau amarele. Mulţimea, cave se ţinea deoparte, se îngrămădea- ca . sa le facă loc'de trecere lui Caligula şi lui Petronius. Căpitanul corăbiei coborî primul urmat de un şir lung de copii, fete si băieţi, toţi frumoşi, încadraţi de marinari înarmaţi csi bite groase ca R & păstreze -ordinea. fvahită. cu eei'viUstti pe prinţ şi po însoţitorul acestuia -285

— Bună recoltă, Festna ! zise Caligula. — Cele mai bune exemplare din Grecia şi Siciliâ î Cumpăraţi, furaţi, adunaţi de pe pieţele cele mai scumpe I — Maiestatea Sa va fi mulţumită! — Sper, prinţ e î Oamenii rte la Curte veneau în fugă. Erau maeştri de dan?, tle muzică, de dicţie, de împerecheri lascive, toţi apec ialişti trt materie. Veneau să-i ia în primire, pe noii recrutaţi. Caiu^ Cacsoiiius Priscus, marele maestru de plăceri . apăru ultimul săltîndu-şi burta împodobită, cu lânţi-şoarc'de aur şi brelocuri. Toaleta sa minuţioasă, parfiimu-rilc . sandalele aurite erau după moda orientală. — Dumneavoastră aici, prinţe? - înipîh tă«o,-c toate gusturile mult iubitului nostru Im pa i al ! Adc-oa i-am sugerat idei care 1-au sedus. C opiii filezi ea să-1 distreze pe suveran au fost îndreptaţi spre îesedinţa lor unde urmau să, însuşească elemenetele do bfuă ale meseriei. i'îivitonî, salHfăeîndn-şi curiozitatea, se imprăştiară. Calisula si Petronius o porniră pe o alee ce urca spio Pal atuf "MBrii. -- îrt rnai puţin de o jumătate de oră, ziso Caligula, c»\ niţele mele vor fi repetate în faţa lui Tiberius. îmi place Sa nebunie rolul acesta de bufon princiar şi de destnV băiat incorigibil. A c iun Tibcrius nu se mai poate lipsi do compania mea. ştiu că sînt oameni care notează în taină toate dcstiăbălările mele iar împăratul le urmăreşte cu acelaşi interes cu care î«î citeşte registrele finanţelor gale .. = N-ai observat că toată lumea cîrteste împotriva lui Tibe-rius, şi cu toate acestea-,- imperiul n-a cunoscut pînă acum o epocă mai prospeiă. Chiar şi cei mai arţăgoşi dintio vecinii noştri îşi ţin săbiile în teacă, în imperiu domneşte or îl mea. O ordine de care Roma arareori s-a bucurat. Se pare că nebunia are avantajele Bale. Un filosof spunea că intre nebunie şi geniu sînt punţi comune. Nu găieşti că are dreptate? Chiai în seara aceea, la ,,cenâ", după retrageiea luliei Claudilla, un corp de balet, compus din dansatori şi dansatoare aproape goale, a prezentat o bacanală în care aria se îmbina eu fantezia. Mi>oăiile purtau pecetea unui eio-tUm ameţitor. Dansul eia constituit dintr-o succesiune 206

de mişcări lascive inspirate din cele mai dezmăţate fresce greceşti. Caligula sări din pat şi se amestecă printre dansatori rivalizînd cu cei rnai buni dintre solişti. Dansatoarele îşi aruncară vălurile cu care cei de la mese se legară la git sorbindu~le parfumul. ÎD timpul dansului se formau perechi care, sub ochii aprinşi ai lui Tiberius, se dedau la orgii făcîndu-1 pe împărat să. simtă plăceri aduse la paroxism. Isprava lui Caligula fu apreciată de bătrînul împărat care îi înmînă premiul întîi sub forma unei cupe pentru vin din aur încrustat cu diamante. După „cenă" Tiberius, bine dispus, coborî însoţit de curtezani în grota Azurului, o minune a naturii, ale cărei ape albăstrii, fosforescente, se armonizau cu roşul torţelor aprinse şi dădeau stîncilor strălucirea unor rubine. Copii şi adolescenţii de ambele şese alunecau ca nişte peşti m această masă fantastică de cobalt lichid sehiţîud mişcări destrăbălate care îl încîntau pe împărat. împereclieiea tinerilor îi inspiră o idee. — Caius ! Petronius î Am fost informat ea faceţi mi nuni la palestre. Că sînteţi imbatabili in luptele corp la corp. Aş vrea să asist la o luptă după toate regulile artei. Aveţi aici ulei şi nisip — şi ce nisip I, ca să vă ungeţi corpul. Petronius şi Caius se priviră zîmbind. Se dezbrăeară după regula joculuij se unseră cu ulei parfumat şi îşi aeo-periră corpul eu un strat subţire de nisip. — învingătorul îl va poseda pe învins ! hotărî Tiberius. Inima lui Petronius zvîcnea atit de tare incit îi simţea bătăile pînă la tîmple. Trebuia să treacă printr-o probă pe care niciodată nu se gîndise că ar putea s-o ridice la rangul unei performanţe publice. Caligula îl privi lung, cu un zfrabet straniu pe faţă. Curtezanii se adunară în jurul lor uitînd de copiii oaie işi continuau exchibiţiile acvatice. Lupta începu după toate normele academice. Adversarii erau de staturi şi de forţe aproximativ egale. Doar că miza avea de data aceasta o importanţă deosebită. — Mă voi lăsa învins ! şopti Caligula. Trebuie sa-i arăt lui Tiberius că forţele mele sînt pe sfîrşite. Este o probă atît pentru mine cît şi pentru el, Tiberius îi ura pe fraţii 287

mei tocmai pentru că se bucurau de toată puterea lor ^exuală. Curtezanii, ca să-i facă, plăcere lui Tibeims, panaiă, pe Caligula. Kumai senatorul Cocceius Neiva se pronunţă pentru Petionius. Caius, e în joc onoarea ta, onoarea de prinţ rnoşteni-i Dacă era învins', toată ruşinea cădea asupra lui, tor! deoarece gloria revenea factorului activ. — Ai înţeles, Petronius 1 îi ^opti prinţul. Trebuie să măînvingi. Caligula se făcu că execută o mişcare greşită caie îi permise lui Petronius sa-1 întoaică pe spate şi sări pună cu umerii pe nisip. Se auziră nişte aplau/e tară vlagă. Ochii lui Tiberius ^străluciră ca nişte rubine. Era într-o puternică stare de euforie deoarece începea să se excite. — Iar acum învingătorul trebuie să-1 supună pe învins l O cunună pentru Petronius ! La muncă, Petronius ! A doua zi Petronius cerea tn scris permisiunea să-şi facă. stagiul militar şi să ţie repaitizat într-o coitoită de pe graniţa cea mai expusă, celor mai agresivi dintre duşmani, Tiberius puse pe cerere o scurtă rezoluţie : „Nu-i nici o grabă ! Dacă insistă să-şi facă acum seivicrul militar atunci va fi încorporat în cohorta mea de gardă ca tribun august. Petrooms îvTiger este UD element bun care meiită atenţia noastră. Mă crem va executa personal ordinul meu". Seara Petionius se plimba bingui pe o alee a gi S dinii imperiale. Âuali/a situaţia şi avea senzaţia că era inclus într-o temniţă în care marea înlocuia ziduiile. Obrajii îi ardeau de ruşinea de a-şi fi posedat prietenul sub ocini unor spectatori lacomi de dezmăţ. Simţi o mină apasînd uşor pe umăr. întoarse capul şi văzu îata zbîrcită, binevoitoare dai- dezamăgită a bătrîi.u-lui Nerva. — Aseară am paiiat pe tine fiindcă ştiam ''ă Iu Ire-biue să câştigi. Ai învins şi l-ai umilit pe fiul lui Ucimanious 288

în faţa Curţii. Dar sînt sigur că ai făcut-o în înţelegere cu Caius. Căci el are figura de învingător. Uneon, înbă, trebuie să ştii să pierzi ca să cîştigi. Petronius, ascultă-mă bme ! în lumea noastră, lumea romană, nu numai plebeu constituie clientela celor „mari". Noi toţi Mntem clienţii celor mai importanţi, mai puternici decîfc noi. Toţi dem-nitariii— senatoii, guvernatori, generali, consuli — toţi sînt clienţi. Numai împăratul nu este clientul nimănui deoarece tot poporul roman îi aparţine. Sînt un bătiîn cu o vastă experienţă. Sînt un client al lui Tibenus, caie mă consideră prieten intim şi îmi acordă toată înciedciea. într*o seară, pradă beţiei, 1-a îmbrăţişat pe Gemellus si a început să plîngă. Scena se petrecea în faţa lui Caius şi a mea. Cu «n deget acuzator îl fisă pe Caius şi îi spusr : ,,Tu îl vei ucide ! Tu îl vei ucide pe micul meu Gemellus ! I>ar şi pe tine to vor ucide !"... Şi tu, ca şi mine, eşti un client. Deşi n-am aptitudinea lui Thrasylus de a citi viitorul în stele, pot totuşi să fac profeţii. Vei avea mulţi pne-teni, dar şi mai mulţi duşmani, împăraţii îţi vor ui mă sfaturile. Vei lăsa urme pe nisipul secolului tău. Dai \ei sfîrşi ca şi mine. Trist, singur, ros de amărăciune, sehbifc de comicăria oamenilor. Ţi-am zis tot ce aveam să-ţi spun, Petronius ! Adio ! Petronms se prezentă la aniversarea Ledei. Intioiea ^a în atnul plin de lume făcu senzaţie. Adolescentul de altădată devenise un băi bat frumos care atrăgea toate pi i\ n ile. Se făcea remaicat printr-o elegauţă ce se expiima pun atitudine, prin ţiuută, prin toată fiinţa sa. Admiraţia, invidia, dezmăţul animau personajele adunate acolo c,ue, în ciuda veşmintelor de săibătoare ,nu reuşeau să se soaţe de propua medio cutate, după cum melcii nu pot sj scape de cochiliile lor, Domitia îl întîmpină cu o bucurie plină de afecţiune, care îl mişcă. După ce îl îmbrăţişa, îl privi de jos in sus plingind şi rîzînd în acelaşi timp. — Nu ne-am mai văzut de peste patru ani. Este gieu pentru o mamă să fie despărţită de fiul său atîta \ieme. Pentru mine, cît ai fi de mare, rănni tot copilul meu. luniua ! lunius l Vino să-1 vezi pe Petronius I 239

(lîix.tl-.v îşi făcu loc de trecere printre invitaţi şi, ajun-gîml in faţa fiului său, ocliii i se umplură de lacrimi, îşi puse miiniie pe umerii lui Petroiiius si U trase spre pieptul Sil n. IMronius ac lăsă- îmbrăţişat cu o vagă repulsie. lunius îl privi cu mîndrie, apoi se întoarse spre oaspeţi, paie priveau cu interes scena. - Priviţi-mi fiul! Un adevărat ^siger ! Dar Petronius nu mai era atent la efuziunea părinţilor, ochii lui o cântau pe Cynthia în mulţime, Pentru Cynthia venise, turnai pentru ea. Chiar dacă sentimentele sale paterne nu avuseseră timp să încolţească, dragostea pentru Cynthia era tot aşa de puternică. Despărţirea, depărtările nu avuseseră nici un efect. Imaginaţia şl pasiunea îi lucrau cu attta tenacitate încît o vedea tot timpul alături, de parcă s-ar fi bucurat în permanenţă de prezenţa ei fizica. ryulhia apăru ţinîndn-şi de mîna- fetiţa. Petronius simţi o căldură interioară atît de puternică, un sentiment de bucurie şi o tristeţe atît de copleşitoare, încît era cît pe-aci să leşine. Făcu un efort sS, se stăpînească, să nu se arunce spre ea, s-o strmgă şi 6-9 acopere de sărutări. Era frumoasă, mai frumoasă ca înainte. Sau poate ea- o idealiza ? O vedea pe culmi neatinse pin& atunci de nici Q femeie. Cyntliia îi ximbi eu gentileţe dar şi eu o dezolare sfîşietoare. O urma Mareellus afişind un aer trufaş, înfumurat, de om conştient de importanţa sa, de nobleţea sa, de bogăţia sa, dar mai presus de toate, minară de splendoare^ soţiei sale. Becenta sa înrudire cu prinţul Caius, deci ci familia imperială, îl făcea să se umfle în pene ca un păun Bar faţa ii era dintre cele mai comune, pespuiat de veşmintele *ale bogate şi de bijuterii, n-ar ti atras nici ce=^ mai,mică atenţie. Ca persoană, fiu realizase nimic pîn;, atunci. Căsătoria eu Cynthia era giiigm-ul său titlu d*-glorie. Iar invidia prietenilor săi îl îmbăta de plăcere. Lui Petronius îi venea să-1 strlngă de gît, dar se şti 5 pîni şi o îmbrăţişa ea nn frate pe gora sa, §ub ochii ruj îunius şi ai pomitiei, care ge întrebaţi fecĂ regnea. loi pasiune se stinsese gau se va aprinde iarăşi. Apoi Pe1n> nius o ridică în braţe pe Leda. — lat-o pe cea mai frumoasă fetiţă din lume ! 290

putu, totuşi, sa se stăpînească şi să nu-1 s3getezo pe Marcellus care urmărea scena umflîndu-se în pene. — Trebuie să fii foarte fericit cu o fetiţă atîfc de adora bilă, Marcolius ! zise Petronius pe un ton a cărui semnifi caţie nu scăpa uici lui lunius şi nici Domitiei. Cynthia so înroşi. — Frumuseţea este o calitate a familiei Silanus ! re plică Marcellus cu superioritate. Frumuseţea şi inteli genţa ! Chloo apăru urmata de un Vibius livid, cu obrajii citau ţi şi ochii stinşi, în schimb Chloo era superbă, o adevărată tînslră romană care emana farmec, senzualitate şi fascinaţie. Era o discordanţă între aerul fericit si prosper al soţiei şi aspectul de cline bătut al soţului. Chloe gubta toate plăcerile vieţii în timp ce Vibius parcă trăia in iad. Petronius ar H vrut să vorbească între patru ochi cu Cyuthia dar jMarcellus o urmărea ca o umbră. lunius îşi luă fiul şi îl trase deoparte. Izolaţi în sera, cu o voce înăbuşită de emoţie, lunius îi spuse ; — După atîţia ani de despărţire şi după cuvintele ce Tti le-arn spus înainte de plecarea ta în străinătate îmi \ ine greu să vorbesc cu tine şi să-ini exprim afecţiunea şi încrederea. "Dar sper că trecutul a fost uitat. Pcti'onius îl privea atent fiindcă nu ştia ce vroia. — Mi-o teamă, fiule ! Poate că îţi aduci aminte do Imcnria mea cînd v-ani anunţat că am fost ales printre (•oi douăzeci de senatori care alcătuiesc consiliul privat al lui Ti beri us. Din f) cest consiliu au mai rămas în viaţă doar trei: Scaurus, Xerva şi cu-mine. Ceilalţi au sfîrşit-o fie aruncaţi pe stîncile Gemoniilor, fie ginucigîndu-se, fie închişi în temniţe unde au pierit de foame. AU' murit fiiEidcă ştiau prea multe secrete'pe care împăratul-le-ar Ii vrut uitate. Ştiu că şi zilele, mele sînt numărate. Căsă toria vcrişoarei lui SEarecilus cu prinţul Caius nu ne este de nici un folos. Ea mi are nici o influenţă asupra bărba1 iilui său. M-am refugiat la Baies urmînd sfatul lui Sene ca care le recomanda prietenilor să se retragă cu prudenţa, fcă fugă de mărimi şi să-şi caute singurătatea departe de Roma, Dar şi asta nu se poate face pe faţă, căci dacă atragi ateu ţ ia asupra ta eşti un om pierdut. El mi-a sugerat

6ă-mi ascund bogăţiile căci opulenţa îi atrage pe lioţî şt |>e delatorii gata s'ă te despoaie. Daca eşti prea bogat trebuie să dovedeşti că eşti şi înţelept şi să abandonezi 6 parte din avere cum se procedează cu mărfurile care s6 aruncă în mare ca să se uşureze corabia pe timp de furtună, Petronius recunoscu caracterul laş al tatălui său. — I-am dat mulţi bani lui Yibius, conliuuă senatorul. Prefer să-i dau de bună voie cît are nevoie deci t să nil Itoarcă deuunţîndu-mă. Faţa, lui Petrouius expiima stupoare. — Aici aţi ajuns1? luuius îşi strînse pumnii şi suspină. ~ Din păcate, da. între noi doi toate punţile ?tnt tăiate. Cea mai mare parte din bijuteriile Domitiei au trecut de multă vreme în mîinilc lui. — De ce ? — Şantaj ! Mi-c penibil sâ-ţi explic l Petronius îşi încreţi fruntea. — îlijloacele acestea de presiune ^c referă şi la Cyntliia ? Şi la mine î Iimius şovăi puţin apoi răspunde ruşinat ţ —Da l Xevoile băneşti ale lui Yibius smt toi mai presante ! —Şi totuşi aţi fost cei mai bum" prieteni! lunius îşi plecă, fruntea. După cîteva minute do iăcoi6 continuă pe un ton aproape umilitor ; — Am auzit că, în afară de prietenia ta cu Cain?j împăratul îţi arată o anumită simpatie ... Pe tron ins înţelese aluzia şi se abţinu să-i răspundă, , Tmliu-, insistă tulburat : (i —As upa să ştiu dacă mimolo meu figurează pe IKfa roşie a lui Tiberius ! —N-am acces la LKia aMa şi nici nu ştiu dacă există, r

Lycurp;. pi imul majordom, intră şi anunţă că a sosit prefectul Macron împieună cu soţia sa. Tulbmaiea îl copleşi pe îunius. — Macron este invitatul de onoare ', ;\lă duc »-â-l în-' fctmpirt. Puteiea ga e în creştere şi trebuie Bă-1 cultiv, S92

Macron îi inspira acum spaima pe care Sejanus i-o Inspira pe Tremuri. Lui Petroniua i se făcu milă de tatăl Său care ieşi aproape în fugă. Urmat de toată familia, lunius îl intîmpină pe prefect. Macron, văzîndu-1 pe Petrouius, care stătea deoparte, ii făcu un semn prietenesc, — Aş vrea «ă te prezint soţiei mele ! Va fi încîntată s& |e cunoască ! Ennia, iată-1 pe Petronius, despre care ţi-ara Vorbit, poetul şi prietenul prinţului Caius ! Petrouius o privi surprins. — Parcă ne-am mai cunoscut î 1-ji aminti vag că. o văzuse îngrămădind u-se printre clienţii tatălui său. îl frapaseră pe atunci tinereţea şl frumuseţea ei printre indivizii săraci şi slabi, care se îngrfi-Ktădeau la poartă. Apoi observă că purta cîteva bijuterii ale Domitiei, Ennia observă că Pelroniu» îi studia podoabele şi so înroşi. — Nu ! 2fu cred că ne-ani mai în t Unit vreodată ! — Iertali-mă ! Petronius, intrigat, îşi plimba privii Ue do ia mama s;* la lunius şi la fratele mai marc. Să fi vin du t JDomitia o j>arte din bijuterii ? îşi aminti de furtul inelului mamei sale %i de torturarea sclavilor. Pietricelele mozaicului se asanvt (blau una cîte una şi formau o imagine iot mai clară. VI-bius ii privi sfidător, Solia lui Macron continuă : — Ca să ştii, Petronius, mă numc-c Erirna şi tatăl meu este Tnrasyllus, astrologul Majestăţii Sale. — At-ai zăpăcit, Ennia, cu frumuseţea la ! Iiiimdu-şi pdHrii feine giijile. La Roma şi în Italia^ Gaida Pictoiiuna si armata ei au în stare d'c alarmă, în ajun î se rapoita?.o jinoartea Agrippinei pe insula Panda teiia. îşi aminlon do |a aşa cum o văzuse ultima dată, nemişcată, ca fcare o inconjurau, cu obrajii zbirciţi, ocliii obosiţi, morţi, îmbrăcată într-o rocnie de pănură, mai mult o zdreanţă-, P(Jn centurion şi doi soldaţi o supravegheau de apioape« 293

Pe faţa ei plutea o expresie de femeie cu mintea rătăcită, aproape nebună. Ea, care adora cuiăţonia, acum era murdară, deoarece nu i se d S dea apă, deeît de băut. O să-şi facă o toaletă mai mult decît sumară trebuia ?ă economisească, puţin ciie puţin, apa primită cu zgîu-o-nie. Xu avea nici voie să facă baie în marc. în faţn Agiippinei se afla împăratul, venit s-o vadă. Se bucura de mizei ia în care se afla această femeie, pe care o mă din slrîUumlul fiinţei sale. Erau pe o înălţime care domino dobaieadernl ascuns in fundul unui golf n le ţ. sinuos. Macron îşi aminti de Agrippina, care slutea dieaplă jji mîudră în faţa împăratului. — Ai vrut să fii împărăteasă, îi zise împăratul rinjind. Ţi-am satisfăcut dorinţa. Eşti cel mai împoitant personaj de pe această insulă. Ai gaida ta şi o colibă, pe care poţi s-o consideri palat. Agrippina îi răspunse atunci cu ochii aprinşi. — Eşti un Ciiminal, Tiberius ! Un parazit instalat pe tronul bunicului meu datorită asasinatelor comice de tine şi rle mama ta ! Tiberius se înroşi, îi făcu un semn centurionului care o lovi cu biciul cu nonă capete şi bile de plumb. Agrippînn se prăbuşi la picioarele sale. Un oclii smuls din orbii u atîrna pe fala so însmgcrată. ' Apoi împăiatul se duse. Mncron se întreba prin co minune trupul ramolit al lui Tiberius mai putea dovedi atîta energie. Se mai gîndi şi la Drnsus Cezar, mort de foame în subsolmilc Palatinului, după ce cerşise în zadar o bucată de pîine. El, Macron, era un soldat. Văzuse de aproape moartea, âiţferinta, frenezia luptătorilor. Dar niciodată nu văzuso îri'oclrn unui om o ură mai feroce decît cea diu ochii lui Tiberius. ui din casa lui Xiger continua cu o frenezie aţîţată de teama morţii, în veselia oamenilor se simţea disperarea. Unii chiai se lamentau. Patricienii, ale căror bogăţii uluiseră Roma, se plîngeau de situaţia lor precară. Vorbeau, simulînd tristeţea, de pierderile lor financiaie. Cu toţii spuneau că vor să-şi vîndă statuile, obiectele de 294

artă., vilele şi chiar latifundiile, dar că nu găsesc cumpărători. Cei bogaţi vroiau să scape de bogăţii iar cei săraci erau mulţumiţi de sărăcia lor. Seneca susţinea că fiecare pluţpcrat ar trebui să trăiască cîteva zile pe an în sărăcie, 5a să se obişnuiască cu starea aceasta şi cu modul acesta de esistenţă. Spimea că fiecare trebuie să-şi amenajeze £ camera, sărăcăcioasă, să doarmă pe un pat cît mai simplu şi să manînce doar pîine tare şi mucegăită. în seara aceea Petronius întîlni uh personaj esotic care îl impresiona prin entuziasmul şi prin admiraţia faţa de Eoma şi Italia. Admiraţia aceasta avea şi o nuanţă de naivitate, în tot cazul individul avea averi enorme în §pania, unde lunius Niger fusese guvernator. De fapt, din perioada aceea îi lega o strînsă prietenie. lunius îi vorbi lui Petronius de ospitalitatea regeasca pe care i-o oferise Sextus Marius în Spania, de splendidele colecţii de artă şi de bijuteriile fantastice ale nobilului spaniol. — Dar cea mai preţioasă şi mai frumoasă bijuterie pe care o am este fiica mea, Marcia, spuse Sextus Mariua ehemîndu-şi fiica şi făcînd prezentările. Marcia, o fată de treisprezece ani, corespundea intru totul descrierii făcute de tatăl său. Deşi trupul îi era de abia în formare, avea deja proporţiile unei statui de Miron şi frumuseţea Afroditei. Macron, care asista la scenă, completă complimentele pe care i le actresâ Petronius. Tatăl, tn al nouălea cer de fericire, asculta cuvintele s admiraţie adresate Marciei şi se uita cu plăcere Ia etronius. — lunius, şi fiul tău este un băiat admirabiU Dacft ne-am uni familiile aş zice că mi s-a îndeplinit o $«rmţâ care ni~ar umple de bucurie l Chiar şi această propunere directă a iui Sexlu* Mamis dovedea că era de o sinceritate naivă. — Aş vrea să fiu primul care să-i feliciţi- pentru lo godnă, zîmbi Macron. Ennia Macron părea indispusă de această copilă provincială care o eclipsa. îunius însă era încmtat. Cu toate acestea găsea c& vizita lui Sextus Marius căzuse prost- Moartea Agrippi-

t

293

nei, siîrsitul teribil al lui Drusus Cezar, bătiîueţea lui Tiberius şi ferocitatea sa, succesiunea la tron, toate acestea lăsau să se prevadă zguduiri violeule. Ceva mai târzia Petronius îi spuse lalălui său: — Ennia asta mă intriga, Nu este ca fata unuia din clienţii (ăi? - Ba da! Dar a avansat repede. Enuia Kae^ius a curiocut oameni influenţi care i-au facilitat ascensiunea. Bineînţeles că şi-a plătit cu trupul toate favorurile. Piin-tre protectorii ei era şi Thrasyllus care s-a gîndit ca a pas mîna pe o comoarăTuşor de exploatat. A adoptat-o ca sa-i dea un nume răsunător. Puţin după. aceea 1-a cucerit pe Macron, care a înţeles că frumuseţea femeii poate $ă-l ajute în cariera ea. Şi nu s-a înşelat. Ennia a intrat în graţiile lui Caîus care, după toate probabilităţile, va fi urmaşul lui Tiberius. Tu trăieşti în vîrtejul de acolo, aşa că ar trebui să fii mai bine informat decît mine. Pe rugul stropit cu esenţe parfumate ardea trapul luliei Claudilla, moartă la naşi ere. Caligula, înconjurat de toată Curtea, se uita îngîndartt la flăcările caro se ridicau spre cer. Nu avusese nici un sentiment de afecţiune pentru această femeie ştearsă pe care Tiberius i-o impusese ca soţie. Pe fapt Caligula, tatăl copilului care murise la naştere, încerca mai mult un sentiment de uşurare. Căci odată cu naşterea copilului tatăl putea să dispară. Continuitatea dinastiei era asigurată. Ori aşa rămîuea cu atuurile în mîna. Cu atit mai mult cu cît îmbrăcase mantia adulţilor I> acum putea să-şi pună coroana imperială fără să mai aibă nevoie de sprijin sau de sfaturile unui regent. Cu atît mai mult cu cit Tiberius avea oroare de regenţi, mai alet după trădarea lui Sojanus. La rîndul său împăratul era obsedat de o teanră care îl chinuia ziua şi noaptea. Oare inamicii săi, ştiind c& există un moştenitor major, in stare bă-şi asume sarcinile puterii, au \or încerca sâ-1 suprime? Aşa că plutea între alternative neliniştitore : ii ara pe Caius dar, pe de altif parte, avea nevoie de el. L-ar fi executat cum ii executase po fraţii mai mari, dar n-o putea face deoarece Caiue, ultimul dintre ei, nu mai putea fi înlocuit, în afarS de 296

asta tînăni] prinţ se umilea în faţa Iui ca un covor pe care cîilffi pioinarol*1 stăpînului. Ce şi-ar fi puluf dori mai mult ? înainte de a asista la ceremonia funebră, Caligula se dăduse jos din patul Enniei, unde îşi petrecuse noaptea, îtacron ştia dar nu-1 rodea gelozia. Mai mult, se bucura de acest triunghi care îi asigura prietenia prinţului moştenitor, îi dovedise lui Caligula că era gata de orice sacrificiu pentru el. Chiar şi cînd era vorba de onoarea conjugală. XVII Moartea nefericitei lulia Clnudîlla, deplînsă numai de tatăl ei, poate că ar fi trecut neobservată dacă n-ar fi declanşat o avalanşă, de evenimente care, direct sau indirect, s-au răsfrînt asupra unui marc număr de persoane de vază. Doliul decretat la Curie făcuse ca „lumea bună" Bă se întoarcă în mare grabă la Eoraa de la Baies şi din alte localităţi estivale din golful ^Ncapole. Să te îmbraci în. negru, să te privezi de sărbători, să afişezi un aer lugubru, chiar dacă pe nimeni nu interesa dispariţia acestei prinţese aproape necunoscute, era ceva foarte neplăcut, cu atit mai mult cu cît spionii, care mişunau în Campania, raportau numele acelora care nu se supuneau regulilor severe ale protocolului funebru. Rămăseseră locului numai locţiitorii vechii colonii greceşti de la Keapoîe, care suportau cu greu neplăcerile provocate de doliul oficial, deoarece îi gonise pe toţi turiştii şi le tăiase o sursă importantă de venituri. Dar la Eorna, la adăpostul vilelor somptuoase, în spatele grilajelor ferecate cu grijă, bogătaşii îşi continuau fără jenă partidele de plăcere. Familia Kiger şi invitaţii ei Urmară şi ei mişcarea generală şi se întoarseră în capitală. Dacă în cursul zilei lumea romană se comporta cu o anumită reticenţă, după căderea nopţii se destrăbăla cu Voluptatea aţîţată de gustul fructului oprit. Poliţiştii arestaseră cîţiva delincvenţi pentru a-şi justifica existenţa

dar, ÎD felnoa lor, o blestemau pe moarta de a cărei existenţă abia atunci aflaseră. Pentru Tiberius doliul fusese o găină cu ouă de aur. La început părea că nu-1 deranjează, prea mult nepăsarea romanilor faţă de dispariţia luliei Claudilla, ca apoi, din-ţr-odată, să-şi înăsprească atituinea şi să hotărască pedepse grele împotriva acelora care nu respectau durerea imperială şi neglijau sa omagieze memoria răposatei. Poliţiştii şi delatorii care stăteau la pîndă au trecut de îndată la ficţiune. Se făcură arestări îndeosebi în rîndurile senatorilor şi ale nobililor bogaţi. La una din şedinţele extraordinare ale Senatului delatorii de profesie, ca şi citiră dintre lupii tineri care profi-hui de chilipir pentru a-şi afirma talentele şi a vedea dacă sîiifc Inaţi în seamă, lansară filipice împotriva nepăsării romanilor denaturaţi, care nu-i respectau pe aceia care o deplîngeau pe prinţesa moartă. Această, operaţiune de ţnare anvergură aduse bogăţii considerabile în trezoreria imperială, Cîţiva vinovaţi, aleşi eu grijă, fuseseră condamnaţi la pedeapsa capitală iar averile le fuseseră confiscate. Âcea&tă campanie dădu rezultate. Eomanii plîngeau pe stradă-, îşi lăsau bărbile s& le efeftscă şi căutau să-şi arate disperarea cea mai sfîşietoareţ ÎTemeile nu se mai fardau, c&utau să rămînâ mai mulfc Iu casă iar în caz de forţă majoră ieşeau in stradă îmbrăcate în negru şi fără bijuterii. în familia lui Kiger domnea o atmosferă funebră şi o linişte de înmormîntare. Schimburile de cuvinte erau reduse la minimum, rîsetele şi veselia excluse, veşmintele 4e doliu scoase din eufere, petrecerile suspendate, dovedind o participare activă a familiei la durerea imperială. Măsuri de faţadă luate în scopul de a închide gura scla? vilor informatori ai poliţiei. turnai Seneca, consilierul lui lunins, era autorizat s£ treacă pragul vilei deoarece vizitele lui aveau un caracter profesional avînd în vedere imensele proprietăţi care dădeau naştere la numeroase litigii care, la rîndul lor, cereau adesea intervenţia justiţiei. Clnd era numai cu lunhis şi Marius feeitus nu se jeaa fia spună i 298

— Supuşii împăraţilor au tot timpul capul sub secure şi inima le tremuiă mereu în aşteptarea morţii. Nu c alt; jug mai greu, căci acesta îl apasă in aceeaşi măsură, alît pe cel cure se resemnează, cît şi pe cel care refuză să-1 poarte. lunîus simţi că ultima frază a lui Seneca, în ciuda caracterului său genera!, se referea la zelul cu care el caută să- se facă plăcut împăratului. Dar, deşi ofensat, n n îndrăzni să reacţioneze deoarece ştia că Soneca are dreptate iar, pe de altă parîe. nu se putea dispensa de serviciile acestuia. Nu merita să te cerţi pentru fleacuri cu unui dintre cei mai cunoscuţi avocaţi din Borna. Marius Sextus se făcu că înţelege numai speculaţiile filosofice dm cuvintele oaspetelui, îşi aminti că arca în faţa sa un personaj strălucitor şi că merita să calin i relaţiile cu Sencca. — într-o zi s-ar putea să am nevoie de serviciile dumneavoa-tră, maestre, zise Marius Sextus. Sţîer că mă veţi accepta printre clienţii dumneavoastră. Marina Soxlus nici nu bănuia cît de repede va avea nevoie de aceste servicii. Populaţia nevoiaşă a Romei care nu arca, de ce să se teamă deoarece veniturile sale precare sau pur şi simplu inexistente o situau la adăpostul delatorilor, îşi vedea de treburile sale» mai mult sau mai puţin cinstite, fără ?ă dea prea mullă importanţă ordinelor draconice ale lui Tiberius. Se distrau cînd sub ochii lor temniţele se goleau şi personaje înalte îţi puneau capul pe butuc. Se obişnuiseră să vadă malurile Tibiului presărate cu cada\re de ambele sexe şi de toate vîrstele, cunoscute şi necunoscute, împrăslialc sau îngrămădite. Poliţiştii şi soldaţii împiedicau rudele sau pe cei apropiaţi să se apropie de ele şi sar şi verse lacrimile. Păsările de pradă smulgeau bucăţi din trupurile lor. Iar după ce spectacolul se termina, scîiclc-tele erau aruncate în Tibru, ale cărui ape tulburi le duceau fără nici o ceremonie. Pe străzi haimanale puse pe glumă îi arătau cu degetul pe cei ,,mari" care mergeau abătuţi din cauza morţii prin* ţesei de parcă toii din familia lor ar fi pieiit în vreo catastrofă. 299

-»

Un alt eveniment cu nimaf! şî maî grave zgudui Honik, De data aceasta nobili şi poporeni, bogaţi şi săraci trecură prin aceeaşi spaimă şi înfruntară aceeaşi primejdie. Petronius se'afla la Capri cînd auzi că Aventiuul era, în flăcări şi că un mare incendiu ameninţa să cuprindă? toata Roma. Curieri veneau mîncînd pămîntul din oră în oră la Capri ca să anunţe cum înaintează flăcările. Dac& vîntul puternic nu înceta sau nu-şi schimba direcţia dimineaţa putea să găsească oraşul transformat într-un mor-1 mân de cenuşă. Tiberîus, care se temea că Ta fi nevoit să dea mulţi bani ca ajutor pentru reconstruirea cartierelor sinistrate, dăduse ordin lui Caligula şi lui Macron să plece la Borna şi sfi constate de aproape întinderea dezastrului. Petronius ceruse permisiunea să-i însoţească, care i se acordă imediat.; 'Se temea pentru Cantina- deoarece vila lui Marcellus se afla pe Aventin. Teoretic primejdia nu era chiar aşa de; mare deoarece vilele erau dispersate. Această împrejurară reducea riscul care ameninţa casele aşezate de-a valmaj în cartierele de jos, suprapopulate) cu străzi, străduţe şi fundături foarte întortocheate. Ajunseră, schimbînd de mal multe ori caii, în mai puţin de patru ore la Borna. Ceea ce văzu aici întrecea şi cele mai negre gînduri ale lui £etronius. Aventinul p&iea o mare de flăcări, mai mult, un vulcan în erupţie/ O coloană uriaşă de fum roşu se ridica spre cer. Cartierele' de jos de lingă Circul cel Mare, deşi incendiate în parte, sufereau mai puţin deoarece vîfituî bătea acum spre sud-, vest. Tibrul ridica o barieră aparent de netrecut între Aventin şi Transtiberin. Boar şcînţeile care treceau peste rîu ca nişte nori de pietricele roşii expuneau cartierul trans-tiberin vîlvătăilor. Străzile care duceau spre Aventin erau înţesate de fugarii care se încrucişau cu gărzile ce soseau din toate părţile oraşului ca să stingă focul. Petronius, trecind peste insistenţele lui Caligula de a nu se aventura şi de a nu se duce pe colina de pe caro venea o dogoare ucigătoare, o porni grăbit spre vila lui Sil anus în căutarea Cynthiei. întrucît calul nu putea p,a\ străpungă valurile de sinistraţi ce coborau ducîndu-şi-în spinare, boccelele,, copiii, băt'rînii neputincioşi, Petio-, 300

mus descăleca şi încercă să se strecoare împotriva valului, printre fugari. Era mai greu decît dacă, s-ar fi luptat împotriva înaintării impetuoase a unei maree. Dar fiecare pas care îl apropia de Cyntlrîa, îi întărea curajul de a-si continua eforturile. Peste puţin timp rnâsa refugiaţilor se mai rări. Gărzile îşi puseseră pompele Rudimentare în funcţiune şi atacau flăcările. Oîteva echipe începură să dărîme casele afectate şi s*a izoleze cartierele care încă nu fuseseră cuprinse de flăcări. Pctronius văzu de departe vila lui ifarcellus care ardea (••A o torţă. IJoar aripa dinspre răsărit mai era în picioare. Citi va sclavi ieşeau din casă scoţînd obiecte de valoare, Nu puteai s^ ghiceşti dacă nu erau cumva îioţi. Dogoarea CIA atîfc de puternică încît trandafirii, şi alţi arbuşti clin grădină, luaseră foc. Scînteile aduse de vînt aţîţau focul. Fiiinul era înăbuşitor. Porţile grădinii, larg descliise, lăsau să intre pompierii, care se uitau descurajaţi la înaintarea focului mistuitor. Se vedea că nici partea care mai stătea în picioare nu va rezista multă vreme asalturilor flăcărilor. In jurul vilei zăceau printre obiectele abandonate mai multe cadavre carbonizate. Petronius văzu un sclav în vîrstă, fără dinţi, cu părul alb, pîrlit de flăcări, eu tunica zdreuţiută şi care se uita eu o tristeţe infinită la grădina devastată. — „Domina" Cynthia ! „Domina" Cynthia a putut t-ă fugă ? întrebă aproape strigînd Petronius. Bătrînul îşi scutură capul adînc întristat. — Vai, nu I „Domina" Cynthia a murit salvindu-şi copiii. S-a urcat de două ori la etaj, înfruntând flăcările, ca să-şi scoată micuţii din flăcări! Gînd a coborît a doua oară, o coloană s-a prăbuşit peste ea şi a omorît-o ! Este acolo ! Veniţi cu mine î Petronius simţi cum îl ia ameţeala, dar so «tăpîni printr-un mare efort de voinţă. — „Clarissiinus" Marcellus şi copiii sînt sănătoşi şi nevătămaţi. Au plecat de aici, adăugă bătrînul. Petronius zări silueta gingaşă a Cyuthiei strivită sub o coloană de marmură care părea că îi frînsese şira spinării. — De ce HU las a t-o aici? urlă IVfronuis

— Ku inaî puteau s& suporte dogoarea şl fumul. Aţi' els că se vor întoarce mîine s-o caute, — Cine ? Ei î — „Clarissinms" Marcellus cu o parte din oameni săi.' Vroiau, înainte do toate, să-i scoată pe copii din iadul ăsta. Petronius se apropie de Cynthia şi o privi cu inima frîntă. — Hai s-o scoatem de aici ! strigă către bătr'm. — Coloana este prea grea pentru noi doi! Dîndu-si seama că nu poate să ridice coloana numai eu bătTînul, Petronius se duse pînă la oamenii care stingeau focul şi le cern să-1 ajute s-o scoată pe Cynthia de sub ooloană. — „Domimis*', prima noastră sarcină este să stingem focul! Morţii îi scoatem mai tîrziu ! Tunica laticlavă de senator al lui Fetronius şi o pungă, de aur avură, însă, darul să-i comingă. în afară de pom-J pieri, Petronius mai mobiliza citiră sclavi care veniră să-i ajute. Cu forţele reunite reuşiră să ridice puţin coloanaf pentru ca Petronius s-o scoată pe Cynthia do sub blocuf de^ marmură. Zdrobit de durere, o ridică în braţe ^i o" sărută pe buze. Corpul tinerei femei, datorită flăcărilor care dansau în jurul ruinelor vilei, îşi păstrase căldura, Cu trupul nepreţuit al Cynthiei în braţe, Fetronius se îndreptă spre ieşirea din grădină, urmat de privirile oamenilor care stingeau incendiul şi care dădeau din cap impresionaţi de devotamentul ofiţerului faţă do moartă. Cynthia părea vie, doar pftniL îl avea ars în parte şl funinginea îi mînjise obrajii si braţele. Vertebrele lombare afilrrmato explicau poziţia sa ciudată în braţele lui Pe-tronius. în junii lor perdele de fum învăluiâu clădirile, Căldura înăbuşitoare îl obligă să-şi acopere capul cu toga. O protecţie insuficientă care, totuşi, u apăra faţa,' urechile s.i părul, întinse marginile togei peste trupul Cynthiei ca să-1 apere. Pe obraji îi curgeau lacrimi mari. Pentru el Cynthia mi era moarta, era doar rănită^Era" eigur că medicii vor reuşi s-o readucă la viaţă. Ceea ce nu putea să înţeleagă era cum de au putut s-o' lase singură, neajutorată. 302

coborî de pe Aventin şi ajunse în dreptul eordo-de poliţişti, care rni-i lăsau pe curio&i şi pe hoţi s# ce pe colina, oamenii îi făcură un loc de Ireoero, uluiţi plini de respect. Caligula şi Maeron dispăruseră, dar im centurion, co-niandantuj unui detaşament de pretorieni cai'e îi ajutau Je poliţişti tn menţinerea ordinei, îl observa şi se apropie, Centurionul văzu trupul tinerei femei din braţele lui Pe-tronius. — Cine este ? Pot să ^ ă fiu de vreun ajutor t — Este sora mea ! zise Petronius. Vreau £-0 dac ia inine. Pe Escviliu. Centurionul îi prezentă condoleanţele apoi rechiziţiona o litieră ca să transporte cadavrul şi detaşă patru preto-rieni ga însoţească litiera. Petronius îşi continuă drumuî pe jos, însoţind litiera, fără să mai întoarcă vreo privire spre Aventin. Totul i se părea un coşmar. Spera, chiar dacă îşi dădea seama de absurditatea acestei iluzii, că ge va trezi din visul acesta urît, că va reuşi să gonească Imaginile oribile pe care le vedea şi că le va uiia aşa cum slut uitate fantasmele din nopţile cu somn neliniştit. Iar bărbatul ei, laşul Marcellus, se salvase părăsind-o eub ruine. Durerea pricinuită de moartea Cynthiei fu urmată de o mînie ce ajungea la paroxism. Dacă în clipele acelea 1-ar fi văzut pe Marcellus, i-ar fi străpuns inima cu sabia. Tina pentru pierderea Cyntliieî o atribuia nu numai soţului ei, ci şi lui luriius şi Domitiei. 33ucîiid-o In faţa altarului, au trimis-o la moarte. Faptul că acest şfîrşiit oribil nu putea fi prevăzut, nu ierta fu ochii Iui Pefronius, Kotărîrea lor de a o mărita. Ajuns în faţa grilajului vilei lui îsîgei, \az\i o mai e agitaţie. Sute de sclavi ai familiei lui Xigei şi ai Iui Mar-eellus alergau ducînd pe umeri obiecte pe care vroiau să le salveze de la distrugere. Cînd litiera se opii în faţa intrării principale a casei, Pelronius luii cadavrul Cynthiei în braţe şi îl du?e în \estibuiul c*1! mare. Abia fe 303

tu strecura printre vase de aur şi argint, printre eovoâie şi statuete, printre candelabre şi mobila şah aţă de la incendiu. Scena aceasta îi mări şi mai mult furia. Traversă mai multe încăperi încrucişindu-se cu sclavii care rămîneau ţintuiţi locului cînd îl vedeau. Intră în peristilul central" şi îl văzu pe Marcellus întins pe un divan. Marcellus, aproape leşinat, gemea în timp ce Dcmitia şi Chloe îi dădeau cu săruri aromate pe la nas jentru a-1 linişti. Fata lui Sestus Marius avea grijă de copii lui Silanus, care se uitau buimaci în jurul lor fără să priceapă ce se întîmplă. Iimius şi Marius stăteau deo-* parte copleşiţi de nenorocire. Doar Leda îşi plîngea mama. Apariţia teatralii a lui Petronius cu Cynthia în braţe îi ului pe toţi atît de puternic îneît îl priveau năuciţi fără. să poată să scoată lin cnvînt. Domitia'fn prima care se aruncă spre Petronrtis, dar acesta o îndepăită cu cotul şi se apropie de divanul pe* care Marcellus se vaită ca o femeie isterică. Marcellus, văzîndu-şi cumnatul şi soţia neînsufleţită, încetă să se mai văicărească şi se aşeză descumpănit în capul oaselor, Ochii lui Petronius aruncau numai fulgere. — Te-ai salvat, ţi-ai scos obiectele de preţ din casă, dar ai părăsit-o pe Cynthia ! Marcellus citi în privirea furibundă a lui Petronius condamnarea sa la moarte. — K-am putut s-o scoatem de sub ruinele în flăcări l Parcele au condamnat-o... Am salvat copiii... Copiii erau în camerele de la etaj... — Tu te-ai urcat după ei? Marcellus se uită în jurul său cerînd tacit ajutorul Iul îunius şi al lui Marius Sextus, apoi bîigui i — Ea s-a urcat ca să-i scoată din foc... Căci etajul era deja în flăcări... Cu siguranţă că fumul a înăbuşit-o... Mai întîi i-a scos j-o primii doi... Apoi s-a urcat după al • 304

treilea .. Clnd a coborît, porticul s-a prăbuşit prinzînd-o sub dărunături... M-am aruncat spre ea şi abia am putut să i-] smulg din braţe pe Yalerius care îşi pk-rdu&e cunoştinţa Petronius îl săgeţi cu privirea sa inimoasă. — Deci ea s-a urcat singură să-şj salveze copiii ! Şi tu, Blarcellus, tu ce ai făcut? — Nu ijtiu cura de a răzbit prin norii de fum şi de flă cări care o asaltau din toato părţile. în timp ce Domitia şi lunius o îmbrăţişau pe Cyntîiia plîngînd în hohote, Petronius continua să-1 tortureze fe Marcelhis : — Şi cînd ncia&ta la îşi punea viaţa în primejdie ca să~şi scoată copilaşii din acest infera tu te gîndeai numai la salvarea bogăţiilor tale, individ josnic ce eşti ! Apoi întinse sărmanul trup al Cynthiei pe o canapea, îi aruncă o ultimă privire de milă şi de tandreţe şi se întoarse iarăşi spre Marcollus, care se sculă clătinîndu-se pe picioare şi cu groaza întipăiită pe obrazul său palid. Petronius îşi duse muia la sabie şi, cu un pas botărît, se îndreptă spre cumnatul său, care se ascunse în spatele lui Se-Stus. lunius se aşeză şi el între Pelronius şi ginerele său. îşi aminti de violenţa aproape nebună cu care Petro-nius îl maltratase, pentru o vină mai mică, pe Vibius, sub ochii mamei sale şi ai- lui Cliloe. De data aceasta citise în ochii fiului săti liotărîiea de a vărsa sînge. Ajutat de Marius Scstus, caro îşi păstra vigoaica, lunius îi prinse braţele lui Petronius. Marcellus se ascunse după Domitia. — Xu sîot vino\al de moartea Cynthiei ! Mi-am făcut totdeauna datoria faţă de soţie l O adoram ! Este absutd să-mi imputaţi moaitea ci ! Nu eu ani 1ost acela care i~a spus să se urce la etaj ! Am făcut totul ca s-o împiedic î Tiimisesem sclavi să. IUCQ... 305 JO - c.

— Care nu s-au mai întors ! completă Betroiiiu*. ~ Chiar dacă mă omori n-o mai scoli din morţi ! Este o maro nenorocire I Moartea i se datorează, unui destin sinistru ! Vrei să-mi laşi copiii orfani de mamă ş] de iată î Ku sînt un gladiator să mă bat cu tine ! Petronius îl privi cu dispreţ, — Ai dreptate, MarcellugJ Eşti mai prejos decît ulti mul dintre gladiatori ! K-am sâ-mi murdăresc gabia cu sîngele tău. Dar asta nu înseamnă că socotelile dintre noi doi au fost încheiate !

Moartea Cynthiei fusese o lovitură grea pentru Petro-nius. Leda, ultima lor legătură, purta numele odios de Silauus, omul care fusese geniul rău al celor doi gemeni. Petronius părea că îşi pierduse minţile. Cynthia, frumoasă, zîmbitoare, cu ochii strălucitori, se afla în faţa sa şi îl privea cu dragoste. Scena aceasta îl obseda. Imaginaţia lui o scotea din neant şi o aducea în faţă. Cynthia rm-i mai vorbea, dar privirea ei plină de tandreţe nu-I părăsea o clipă. Pregătirile pentru funeraliile solemne îşi urmau cursul, Petronius locuia în casa lui Kiger, în camera sa, dar masa o lua singur şi nu întreţinea nici un fel de relaţii cu ai săi. Î3 ura pe micul Yalerius eonsiderîndu-1 cauza indirectă a morţii Cynthiei, care murise ca să-1 salveze, îl ura cu atît mai mult, cu cit fusese zămislit de Marccllus. De la Macron., care îi arăta o mare prietenie, primise permisiunea de a r3mîne la Roma Ia înmormîntarea surorii sale. Crud îl îutîlnea din nilîmplare pe Marcellus abia se stăpînea să nu-I siringă de gît. Sîngeîe cere sînge. Gustase din placeica răzbunării atunci cind îl omorîse pe generalul 306

Str.iho, asasinul Iui Postumii*, tatăl său. De asemenea îiu'crca^o o mare satisfacţie oînd Salîustius Priseus murise suî
Vroia să păstreze în faţa ochilor imaginea Cynthiei Sn •viaţa, silueta ei frumoasă, veselia ei, buzele ei senzuale. Chiar şi atunci cînd uşile grele ale cavoului se încinseseră cu zgomot, simţea că Cyntbia era lingă el. într-o scânteiere de luciditate se întrebă dacă nu cumva căzuse pradă nebuniei, dacă nu era o victimă a halucinaţiei. Cu toate acestea niciodată n-a încercat să gonească această imagine divinizată, care îl însoţea zi şi noapte. Să fi fost Cynthia o reflectare a propriei fiinţe? Nu cumva împrumutase din energia lui ca să-şi continue viaţa prin el si numai prin el, chiar şi dincolo de mormînt î E adevărat, nu putea s-o atingă, fiindcă trupul ci nu mai avea consistenţa, însă ochii Ini puteau să se extazieze în fata umbrei Cynthiei. După funeralii Petronius se pregătea, să plece wiăM Ia Capri. îlarcellus şi copiii fuseseră adăpostiţi de lunins >i Domitia. îl"u puteau să-i lase în stradă, înainte de plecare Petronius îşi luă rămas bun de la ai săi, cu excepţia lin JtTarcelliis, căruia nu-i aruncă nici o privire. Cumnatul său, în ciuda aerelor, era o fire împăciuitoristă. Vroise să dea explicaţii, să se justifice în faţa lui Petronius, dar acosta îl trată ca pe un laş şi îi întoarse spatele. Ultima fiinţă pe care Petronius o îmbrăţişa fu Leda, fiica sa. O strînse în braţe neputînd să-şi oprească lacrimile. Leda, încă sub şocul morţii mamei, privea cu emoţie şi tandreţe semnele de afecţiune care veneau din partea „unchiului" său. Atitudinea lui Petronins faţă de Marcellus făcuse •vîlvă. Oamenilor le place să bîrlească. şi acuzaţiile lui Petronius îi pătară reputaţia lui Marcellus. Vibius îi sugeră cumnatului său să-1 atace pe Petronius în justiţie pentm defăimare. Vibius turna cu voluptate venin peste rana morală a lui îJarcellus. Seneca, chemat pentru consultaţii, le spuse că un proces de defăimare n-ar face decît să confirme afirmaţiile lui Petronius deoaiece faptele vorbesc de la sine. Contra-argumentele lui Maiceltus uu-1 incinajaîă pe senator să se angajeze pe ace-astu rule, cu atît mai mult cu cit poziţia sa slăbise considciabil după numi U a luliei Claudilla. Atîta timp cît Tulm riamlilU incaina speranţele celor care vedeau în ea pe \iitoaiea împărăteasă a Romei, Mar-eolliis, în calitatea ba de rudTi <\ pliatului C'aJus, era r ă? fă-

lat, căutat, linguşit. Dar acum lumea îşi mai amintea doar do faptul că unchiul său fLise.se executat ca unul din complicii lui Sejanus. Acuzaţiile lui Petronius nu făceau de cit să dea mai multă greutate atacurilor venite din par-ta duşmanilor. Pe de altă pai te era adevărat că pierduta •\ila de pe Aventin, dar îi mai rămîneau vilele din Cam* pania şi latifundiile, care reprezentau o avere destul de importantă ca să fie jinduită de delatori. Seneca îi reco-< manela să se facă uitat şi, profitînd de moartea nevestei; să se retragă undeva, cel puţin pentru o vreme. Vibius rămase decepţionat de soluţia asta. lunius sj .Domitia îi mulţumiră lui Seneca pentru sfaturile sala înţelepte, deoarece familia Niger nu mai vroia decît liniş& &i uitare. înainte de a părăsi Koma Petronius fu chemat da către prinţesa Antonia. Petronius se duse în grabă deoa-< rece nutrea faţă de ea o afecţiune nemărginită, aproapâ filială. Influenţa bătrînei doamne era cu atît mai profundă^ cu atît mai de neşters, cu cît pecetea ei îi marcase anii adolescenţei. O găsi ţintuită la pat, ceea ce îl tulbură foarte mult, Slăbise mult şi ridurile îi brăzdau faţa aproape cenuşie,Lîngă pat stătea în picioare Publius Alexander, bancherul ei din Borna, pe care Petronius îl cunoştea. Petronius se apropie de pat şi îngenunchie. Pe faţa sa se citea îngrijorarea profundă cauzată de starea sănătăţii prinţesei. O întrebă trist dacă se simţea bine. Antonia U întrerupse. — Ku e vorba de sănătatea mea. Te-am chemat să-ţi transmit condoleanţe pentru moartea surorii tale. Caius nii-a vorbit adesea de afecţiunea pe care o aveai pentra sora ta. . . Dar mai e şi un alt subiect pe care aş vrea sîî-1 atac astăzi. Valurile repezi ale morţii îi lovesc pe coi bătrîni, ca şi pe cei tineri, fără deosebire. Tinerii au col puţin consolarea ca n-au cunoscut neuorociiile vieţii. Tot ce-i omenesc nu se poate sustrage acestui sfîrşit inexora bil. Se pare că în curîud îmi \a Late şi mic ceasul. — Iertali-mfi, prinţesă, dai mi mi place să vă aud \orbind de nioattCr

— De ce nu? Eiie o stare pe care n -o puiem Cura spunea Escliil, morţii nu-i pasa de olrande. libaţii, nimic nu poale s-o înduplece ... Din cauzn acer.hu deznodămint, care mi se pare că se apropie, m~am glndit la tine. Am vrut să, le trec în testamentul mcn dor şl iu că Tiberius, care va trăi si după moartea mea, va anula testamentul. O să tifiiaseă şi după moartea mea deoarece Parcele i-au ursit o Mâţă lungă spre nenorocirea rmpoimlui. întrueît vreau ca să păstrezi nu numai amintirea mea, ci şi o măi tui ic tangibilă a sentimentelor melc fală d< tine, am hotăiît să-1 i tos un latifundiu şi un cart ier din Alexandria, un alt altifundiu în Italia şi hei sferturi din Eavenna, ca şi o vilă la Baies şi încă una la Pompei. Aceste bunuri îţi vor reveni în urma unei vînzări fictive po cai e nimeni nu o va putea ataca. Bancherul rneu din lîon \n şi cel din Alexandria au redactat doeiimcnleio ytp^os-AYP, Deoarece încă n-ai douăzeci şi cinci de ani, vii^ta la cai e devii independent, am obţinut din partea tatălui iau renunţarea la autoritatea paternă, ceea ce îţi asigură libci tatea de a dispune şi de a gestiona personal averea. Petronius o privea cu ochii umezi de emoţie ţi loeu-noştinţă. Prinţesa continuă : — Aceste bunuri îţi voi reveni peni ni hiuna <]« dona gute de milioane de sesterţi, un preţ sub valoare, ea să nu se plătească prea multe impozite. Petronius răspunse cu amabilitate : — Prinţesă, dar cu mi dispun do banii aceţlia ! — Banca lui Alexander te va împrumuta. Tn acdn^i timp banca va senina o hîrtie prin care recunoaşte că i-9l plătit datoria, în modul acesta vei fi eliberat de ori ţ e răspundere băneasca. La această oră, după lege, oMi \ i h om bogat. Un om foai te bogat. Banclieiul le întiuse cîteva documente pe cai e Antonia şi Petronius le semnară. Petronius săruta cu respect mîna Antonici. — Acum, zise Antonia, uu-ti mai rămîne deeiî tT\ Ie păstrezi cu grijă deoarece delatorii lui Tiberius, clinii săi favoriţi pe care îi hrăneşte cu carne de om, se vor arunca asupra ta cu prima ocazie. Cit timp voi trai, nimeni mi ^ îndrăzni să se atingă de patiimoniul tău. Isiei împăiatul.

310

căci se teme de mine deoarece îşi închipuie că am puteri magice, O convingere pe care cant să nu i-o zdruncin. Dar după moartea mea să te fereşti ! Adu-ţi aminte de frumoasa ta colecţie de Tanagra de la Atena pe care zbini guvernatorului ţi-au furat-o după fuga ta. Fii atent! ISf-aş vrea ca necazurile acestea sa se repete deoarece acum dispui de o avere considerabilă. Cu cît moare Tîbernis mai repede, cu atît scapi mai repede de temerea asta. — Dar de ce îmi arătaţi o bunăvoinţă atît de înaltă., prinţesăr ? Antonia îşi ridică mina micuţă încărcată cu inele. — în afară de sentimentele pe care ţi le port, aş putea ga KÎC că firea ta hotărît& mi-a plăcut cel mai mult, Petronius înţelese că Antonia făcea aluzii la generalul Strabo, — K-aş vrea, prinţesă, să-i privez pe moştenitorii dum neavoastră de această avere. — Petronius, tomurile pe care ţi le ofer nu reprezintă/ decît o parte infimă din patrimoniul meu. Am o singura temere în ceea ce te priveşte. Mi-e teamă că. moartea mea ar putea să, te lase fără apărare în faţa lui Tiberius .. Sper cS ameliprarea situaţiei tale financiare îţi va îndulci puţin amărăciunea, deoarece rna vei mai depinde de ni meni, M-ai înţeles? De nimeni! Antonia îşi închise ochii. Vocea i se stinse, — Prinţesăr! strigă Petronius. Prinţesa îşi deschise ochii. ~ Nu l încă n-am intrat în agonie ! JŞTu te speria, băiatul men I Acum poţi să. te retragi I Stofe obosită l — Prinţesă, aş vrea să vă mulţumesc... Antonia îşi întinse mîna şi îi raîngîie cu blîndeţe părul. Gestul acesta vroia să sublinieze că se afla într-o buna dispoziţie. — Nil-mi mulţumi.. Cuvintele nu au raloare. Ade vărul există cu sau fără cuvinte... Esenţial este ceea ce simţi în adînool inimii tale -. . Bancherii mei nu vor face zarvă în jurul acestei afaceri aranjate discret... Dar într-o zi Borna o să afle că eşti bogat. Imeiis de bogat ! îmi imaginez figura celor care o să crape de invidie şi mă. bucur de pe acum. . . Un spectacol al josniciei şi cupidită ţii omeneşti la care mi-ar fi plăcut să a'tist... 311

Pctronius ar fi preferat ca schimbarea proprie larii Ui î acestor latifundii şi vile să se facă în tăcere cu toată discreţia necesară. Ca agenţii de bancă, şi personalul de dinainte, liberţi şi sclavi, să se ocupe de gestionarea şi administrarea latifundiilor şi întreţinerea vilelor. Dar înscrierea la cadastru, plata impozitelor şi marile venituri încasate do Fetronius au dus la dezvăluirea tainei mai repede decît s-ar fi aşteptat. Borna bogătaşilor şi a parveniţilor începu să fiarbă. — îmbogăţirea neaşteptată a lui Polroaius ok i sus pectă ! — O fi descoperit comorile reginei din Saba • ! — Sau comoiile ascunse In sipetele vreunei bâtrîne îndrăgostite 9 — N-o ti cumva un priceput vînător de testamente? — N-a moştenit şi n-a primit nimic in dar ! Pur şi simplu si-a cumpărat toate bunurile ! — Cu ce bani l ~ Banca lui Alexauder i-a avansat cîteva bule do milioane de sesterţi ! — 8-a bucurat de un credit imens! — I-a servit prietenia cii Caligula ! — N-o fi, cumva, vreun nume de împrumut? — A devenit, de la o zi la alta, una dintre partidele cele mai căutate de părinţii cu fete de măritat, Tluassylus, astrologuilui Tiberius, se întreba perplex i ,,Bătrîna Antonia a mutat un pion pe tabla sa de şah, în ce scop1?" Dar nu-şi puge în gardă stăpîaul împotriva a ceea ce considera o intrigă aranjată cu pricere. Tiberius nu va trăi la nesfîrsit şi, dacă era vorba de o manevră a lui Cali-gula, şi-ar risca mai tîrziu capul daca ar vorbi mai mult decît trebuie. lunius şi Domitia jubilau. Fiul lor cel mic făcea primii paşi pe calea spre mărire, întrucît în această afacere era amestecată şi Antonia, în faţa fiului lor se deschideau perspective mari. în schimb Vibius turba de mînie. Pe-tronins cădea, ca o pisică, totdeauna pe cele patru labe. Trebuia s-o atite pe Ennia împotriva fiatelui său mai mie. 312 .3

Par înnit fa de asta ar tiebuî să Tacâ Investigaţii ca sa
în ciuda dorinţei rioa^Ue de a-1 intirzia, a doi i aţei do a rie bucura de o domnie atlt de glorioasă. Din fericire prietenul nostru comun e^te un prinţ de marc valoare. Cuius ^ a fi au mare împărat. Macron remarcă cumintele „prietenul noftin comun", Pationius continuă : — Cu cit Caius se va uita mai repede pe tronul stră moşilor săi cu aţii imperiul va cunoaşte mai repede un nou avmt, Se descopere ca să -l forţeze pe Macron să-iji precizeze atitudinea. — Gindim la fel, Petromus. Caius va fi «n mare suveiaru Tinereţea sa este plină de promisiuni. Imperiul pare înţepenit , Pârlii n-ar fi îndrăznit să înfrunte un împărat energie, Mguros şi gata să-i lichideze odată pentru tot deauna, Prefectul Pretoiienilor şi Fetrouiua se despărţiră fofttte unul de celălalt, Clnd Petro nins sosi pe i'ront litigiul era aproape rezolvat. Vitellîns, curteanul cel mai servil al Ini Tiberius clar ţji unul dintre cei mai capabili guvernatori ai Siriei, H alungase pe părţi din Armenia si H alezase pe tronul lui Artaban pe prinţul Tirîdate, un ma!f« prieten al Bornei. Artaban şj armata sa decimată se retrăseseră spre părţile lăs&ritene ale ţării. PetroTiiu"* u-a prea a\ut ocazia să-şi arate \aloaiea militară deoarece acum războiul se reducea mai mult la hărţuieli şi la acţiuni izolate, fără anvergură. In acel moment so^i wrmosager din partea lui luniug Isriger, care îşi implora fiul să se întoarcă urgent la Borna, unde prezenţa sa era absolut necesară, în perioada aceea Petronnis începuse să sufere de o criză nervoasă ce se manifesta prin neioia de a se izola de prieteni si de orgiile dintre lupte şi ambxvoade, care le susţineau moralul. Vilelint! ştia bine de încrederea de care «e bucura Pelronnn la Curte si se grăbi să-i acorde concediul soliei-tat. Etapele bine oiganizalc asigurării tînărnlui ofiti-r o călătorie rapidă Sji plăcută. Pre/enţa umbrei Cynthici se estuinpa treptat, A\ea că se îndepăita de el ca şi enrn ceva ar nemul314

ţumi o. Bămiia ca halucinaţiile oaie îl m.-6»li-uîi ] n a jilund ^e şhiî,cRu iiind teii]- r i c di- imjmiile iM'll iuti putejnicc dalbi atc unor lealităţi care îşi imţ uneau UaiJe. J}ar dacă fenomenele vizuale di.spăicau destul de'lcm, CMblenţa fizică a Cynthiei continua să-1 uriîiîiicaM'j. Te-mÎJidu-so E.& n-o piardă, se concepţia a&upia miagnm ci, se gîudea mult la ca şi căuta s-o evoce în tis. T.a l'oma află de la lunius şi Domilia nişte \c*h \ Im-f oare. jtfarius Se i tuş fusese arestat şi dat în judei :U,1 j ni-irn crima de lese-majeste'. Ifarcia,J aştejjtînd dcxuodîiinîn-iul procesului, trăia ascunsă intr-o . ,in&ulă'' a unui H i ( i ţ df\ otaral lui Tnnius. — Cum s-a ajuns aici? întrebă Pctronins uimit — Mrtrius fusese TBvitat împreună cu 3Jaicia '•ă-vi petreacă cîie'va zile la Cui te. Prietenul meu eia fnieit de onoarea ])e oare i-o făcea împăratul. Dar în ajunul plecam la Capri. SFarius primi o sţrigoare anonimă ÎJi caie < ÎH prc\cni( că in\itatia nu era decît un preţ est j t n t i u <] o atinge ]-e ARircia pe insulă, şi acolo, de bună \oie saii (u foiţa, siî fie încadiată în lîndul „spintiiiloi'' lui 'Dheiilis, toi mai lacom de carne proaspătă. Ku ştiam dacă me«aji:i wz\ ăluia adevnrul sau era o farsă, în tot cazul Mai ins se nelinişti si mă rugă s-o ascund pe Marcia, ceea ce ţi făcui j apoi, copleşit de îndoieli, se duse la Capii. Primirea, ce-i fuseee rezervată îl lămuri definitiv, înainte de a -1 introduce la împărat, marele maestru de eeînnonii şix ortfaiii/atcrul de plăceri al împăratului îl întrebă. Mîpă raîi, de ce a venit singur şi îi ctrură să -şi elicmc fiica, dioaiece absenţa ci ar ii fost considetată de impui a t dirpt iiiMiltft. jSrarins refuză. 3?use?e arestafpe Ioc şi imnis MI b ('«.-oi i ă la ŢVTaniertina unde îşi aşteaptă judecata pciHru crima de lese-majebte'. întiucît se ştia că locuieşte la mine, poliţia rai-a răvăşit vilii din temelii pînă în pod c.ii:tind-o pe Sfarcia. Au luat tonte'hîitiile lui Maiius. — Ne-am gîo<îit la tine, adăuga Bomilia, JiJndcă ai i'daiti suspusc la Cui te. La ultima noastră recepţie ilai cia a făcut sen/atic.„fineAa trebuie-că a vorbit desjre ea lui Tibcrius. Pctroj.ius încalecă iarăşi şi u JOIPI in gad.p spie C;mi-]ajiia. jXjniis la Capi: auzi, sjre ulunca sa, că Man'us

Sextns era acuzat nu numai de lese-majei.li?, ci ijî do inec^li cu fiica sa. Refuzul său de a o aduce la Curte îi juatilu-a vinovăţia. Vroia s-o păstreze pe Mareia pentru propriile salt- plăceri. Petronius alergă la Caligula, care îl primi cu bucmio. îi vorbi de ultima sa convorbire cu Macron, care îl inter* ?a foarte mult pe prinţ. Apoi puse pe tapet problema In Marius Sextus. Caligula nu-şi ascunse îngrijorarea, — Cunosc chestiunea asta. Tiberiu este furios. Da or, aş interveni în acest" caz, n-aş face altceva de cit să agra vez situaţia protejatului tău. Zeci de copoi sînt pe urnid'sărmanei fete. Ce şanse ar avea prietenul tău dacă cluar lui Domitius Ahenobarbus, cumnatul meu, i se intentează un proces de incest. A deranjat pe cineva ! Dar pe cine ? Prinţul se plimba prin cameră de la un capăt la ct-lă-lalfc arăt'îndu-şi supărarea; Căuta d soluţie deoarece viciu gă-şi ajute prietenul. Dintr-odată faţa i se lumină. — Un singur om ar putea să-l convingă pe Tihemis sii-şi schimbe părerea. Nerva, senatorul! Dar trebuie să acţionezi repede deoarece este pe moarte, — E bolnav 7 De bătrîneţe ? — Ku l Face greva foamei l — E nebiui l — Cine ar îndrăzni să stabilească graniţa dintre nebu nie şi raţiune? Grăbeşte-te să-l găseşti pe îferva încă m viaţă ! Aceasta ar fi ultima ta şansă, I Sclavul nubian, care - pă^ea nemişcat, cu braţele încrucişate, uşa apartamentului lui Nerva, dădu din cap. — îmi pare rău, „dominua" Petronius, dar „clarissi-rnus" nu mai primeşte vizitatori. Argumentele lui Petroniua nu reuşiră să frîngă îndărătnicia sclavului. Se văzu nevoit să treacă, la alte mijloace, îl izbi cu putere pe nubian, care se prăbuşi pe pardoseala cu dale, şi intră în apartamentul lui Nerva. Senatorul culcat în pat, sprijinind u-se pe două perne, cu obrajii zbîrciţi, cu pielea galbena lipită de oase şi buzele tara sîuge, se uită prelung la Petronius care se înclină cu respect in faţa sa. 316

— Sclavul nu ji-a ?pus că nu primesc pe nimeni 1 JVlrojiina îşi îndoi genunchii. — Mi- am permis să trec peste poruncile dumneavoa stră' fiindcă este vorba de o chestiune de viaţă sau de moaifc. în afară de asta am contat pe bunăvoinţa pe care mi-aţi arătat-o totdeauna. Uşa se deschise şi sclavul nubian îşi arătă capul cu părul scurt iji creţ. îvTerva îi făcu un semn să iasi5 afanl. Uşa fe închise. — Vorbeşte, Petronius I Şi ridică-te ! Vocea sa slabă ca o răsuflare abia se auzea. Petronius îi prezentă în cîteva cuvinte problema priA ii oare la Soxtua ITarius, ca să nu-1 obosească şi să nu-î vadă murind în faţa sa. Herva îl ascută cu atenţie dosi concentrarea îl epuiza. — Vezi clopoţelul acela ! îi zise lui Fetronius arătîudu-î ol'îpfful care ?e afla Ja'căpătîinl său. Su mai am puterea î-il m;1 mişc. P( troniua se execută şi sclavul reapăru. ~ T)u-te pînă Ia împărat şi spune-i că aş fi foarte fericit aă-1 văd . - 3 'c tronius tremura de emoţie. De întrevederea aceasta depindea nu numai viaţa Iui Sestus Marina şi a fiicei sale, ilav t)i a propriei familii. La puţin timp după aceea apăru şi Tiberins eu o \ io)-riuno caro ii dezminiea virata. Cu ochii aţintiţi spre INerva abia răspunse la salutul Iui Petronina. Se apropie de senator şi îi luă mîiia descarnată între mîinile sale. — De ce ra-ai chemat? Te-aj hotărît să mănînciî >fă faci fericit ! Vrei să-ţi comand cea mai bogată inai^ă? ]STerva zîmbi slab. — De ce, Keiva? strigă Tîberius exasperat. De ce î Dacă mori, îmi pierd singurul prieten I Singurul meu s-piijin ! Singurul meu sfetnic în care aveam toată încre-drrca î Te implor să trăieşti ! Fa-o pentru mine ! *Petronius privea uluit scena. Tiberius spunea adevăinl. Col puţin acum era sincer. Omul acesta cu.mima uscată nutrea pentru Nefva o prietenie ce nu putea fi expii-matS în cuvinte. Era surprinzător ^ă constaţi ca împăia/• 317

tul era, totuşi, în stare aii nutrească o afectam*, o tandrele neţărmurită faţă de un muribund. Cum de reuşise Nerva să se impună în faţa stăpîuului lumii ? — Viaţa mă enervează, Tiberius... Nu-mi oferă nimic nou şi nu mai are mei un sens. Nimic nu este mai rău deci t singurătatea.. - Iar eu sin t gingii* • • • Tiberius îi strînse mîna şi o duse la pieptul său. Pe obrajii săi ofiliţi apăiură şiioaie de lacrimi. — De ce eşti singur? X u sînt şi eu Ungă line ? Prietemil tău? Unicul si marele tău prieten! — Singurătatea mea este de altă natură. Am suflului pustiit. Este o singurătate morală pe care nu poţi.s -o înţelegi. Vreau să mor, asta-i ,tot ! ' — Ce aş putea să fac ca să te conving »ă renunţi la nebunia sinuciderii? — SG spune că cei condamnaţi îa moarto fiu dreptul aă-si exprime o dorinţă, care le este satisfăcută... Eu m -am condamnat la moarte ... înainte de a închide ochii pe n tru totdeauna auro rugăminte faţă de tine. — Spune-mi ce vrei, Nerva ! zise Tiberius hohotind do -plîns. îţi ofer demnitatea de prim cancelar al impe riului ! — N-am jinduit niciodată după măriri, Tiberius... Cuca ce îţi cer este atît de puţin faţă de puterea ta imensă incit cu un singur cu vi n t ai putea să mă îacî Hericit. . . — Te ascult, Xerva ! Te ascult ! —- Scoate-tl pe Sextus Marius si pe Mira de sub aeuzaţ-ie, Sînt. nevinovaţi şi tu o ştii bine. Vocea lui Nerva avea un accent de reproş care U făcu pe Tiberius să tresară, îl piivi pe Petronius. — A venit să asiste la sfîrsitul tău? întrebă îibeiiua cu invidie în glas. L-ai preferat în locul meu ? L-aî chemat să vmff aici ? — Viola să mă vadă ... Şi cum îl stimez, 1-am primit. .. Nerva schiţă o umbră de ztmbet. — Tinereţea şi bătiîneţea sînt atît de relative i Tinerii sînt blestemaţi "să îmbătrânească iar biUrmii sînt bleste maţi să şi plingă tinereţea pierdută pentru totdeauna»... îsj închise ochii. — Sînt istovit. . . Doiinţa mea, ulii mă rîiea doiinţăva r't îndeplinită'î 313

i pleca, îmiit —'îţi promit ! —Mulţumesc- , Acimi plecaţi . . . Amfndni . . . N» i»ai noi &ii-nii dchdiid ochii . . . Mi s- a l'ăcul wmm - . Tiberius îi ai unea o ultimă privire. apoi se seu la M îi spuse eu o u>ce joasă, fuaile triştii : - Aliiue anr să anin ca ?ă te văd. Se fcpime că noaptea «sta un sfetnic bun. Poaft- f;i ai sS renunţi h) gîmlwile acestea- absurde. Spunind acesta cuvinte, it-^i Xprva îşi descJiis*' puţin plcoapt-ie ^i ^mib ruîui său prieten. — PctrojiÎMs. eifd că cşli singuiul earo mâ Bar Ui mai si o misiune de îndeplinit, în timp ce î» mpa se deseîiidc doar neant u) A doua zi yerva Jtmri. Petrojiiug trimise UD curiei la TTbma ^ ducă vesf^ bună lui IUDÎUS ! Domit iei , SUud în picioare în fata t'onhuhtiui oe şodca jje .păunul ^:lu ourul, Sestus îîai'ii^ îi privea perscnatorn care îl judecau. Mai era zăpăcit de eeea ce i pe tettoplase' după M plecase din Spania. Venise la Eoma cu intenţia de a-i oferi fiicei sale o călătorie de; vis, eventual să-i g^sea,--c;i r,n soţ, demn de frumuseţea, de nobleţea, şi do averea ci, şi visul acesta se transform;!.*' inîr-on coşmar. Acum se afla în Fata celei mai înalte Adunări a imjjefiunii 1 ca *& fie judecai. Acuzaţiile frizau ataurdul : I^-majeM* şi . i n - trslul ! Senjloiîi. ou oclm pnnniţi as u pi a sa, nu cjau in ^^:llt i ga iu (eleată efi tiji apăia fata de ucrtişhiarca unui băttîn libidinos, în ciuda preMuniloi,- hi ciuda- ameninţărilor .şi chiar n acMoi de violentă excicilate asupra lui, refuzase sii indice locul unde îşi a?cnii!ii'?c fata. Funius Nig^r, legat piin legile ospitalităţii, păstra aceeaşi tăeero. Apăraiea, destul de slaba, caic nu «e depărta pica mult de acuzare, ceren indul^mţa înalhilui Ttibunal. De ce indulgenjal Implora, mila jiidccătniiint jK-hiru atenuarea pedepselor daic ciiminaiilor. Ori Maitia şi M;n iug oiau ne\ inovaţi.

In momentul în care consulul se ridică în picioare ca sn i întrebe- pe heuatoii dacă u» poate ticuo la M t, ui t* i-.i tar se apiopie, îi şopti cîleva. cuvinte la uiecLo t^i ii ai «Iţă o hîrtie. Uimirea ce se întipări pe faţa consulului îi ii.lngă pe-senatori, care începură să schimbe între ei pliviri întrebătoare. Consulul zise pe o voce solemnă dar bizar stînjenită: — întmcît înalta Adunare are nevoie de dovezi suplimentare, şedinţa se aniînă pentru mîine după masă ! Ciocanul de lemn lovi pupitrul şi senatorii s& sculai & uimiţi. Era pentru prima dată cînd li se întîmpla aşa ceva. lunius, perplex, se duse acasă unde ga&î mesajul lui Petronius care îl lămuri pe o cale ocolită ceea ce se întîm-plase la! şedinţă. Domitia, fericită, propuse o masă, ca să săi bătorească graţierea acordată lui Sextus Marius, ca şi întoarcerea Marciei in oraş. lunius îi ceru să se abţină de la incitaţii premature şi s-o lase pe Marcia acolo undţ era, întrucît cunoştea labirintul procedurii vroia să ^adă mai întîi „senatnsconaultran-ul", care îl scotea pe prietenul său de sub toate acuzaţiile, şi de abia după aceea să împăităşească bucuria celo? din casa sa. întreruperea şedinţei şi scrisoarea optimistă a lui Petronius nu i se păreau suficiente. Sceptic, cînd era vorba de Tiberius, numai un document scris putea să-1 liniştească. Yibius, cînd află că împăratul şi Petronius-fuseseră ultimii cai e îl văzuseră pe Nerva înainte do moaite, tu ci,prins de irmdie. Ennia,~care era la curent cu tainele zeilor, U informă că era vorba do afacerea Sestus Maiiim. Ui a lui Yibius se înteţi. Acum fratele lui mai mic va |o?,a în erou deoarece a salvat această familie. Avea, însă, şi ti relaţiile sale la Curte. Yibius juca perfect roiul'de cuitezan al Enniei Macron. O urma peste tot ca un căţel, îi făcea servicii de valet pata oricînd să răspundă la chemările stăpînei şi o plivea CA un îndiăgostit pătimaş, în schimbul devotamentului său primea firimiturile de la masă. Ennia, caro se culca în dreapta şi în stingă ca să consolideze poziţia soţului dai ^i pentru propria, sa plăcere, avea în \ ibiua uu 320

Aeota în cei ca o plăcere bizaiă cînd ^e gin dea că Ennia Si smuceşte înnebunită de senzualitate în braţcte bărbv i i i H v* SG considera cel mai fericit om din lume cîml ii JK i ţintea «*a se culce cu ea după ce făcuse dragoste cu altul. 81 uiea o "voluptate deliranta cînd putea să.se strecoare în patul cald, în care încă se mai simţeau urmele piedece-soiului, şi să facă dragoste cu Ennia'. înnebunea de fericire la gîndul că împărţea cu Caligula trupul Euniei. t se părea că între toate ace&te personaje se stabilea o cou-freise senzuală, solidă, ca o sectă orientală. Stînd în picioare pe turnul cel mai înalt al palatului lui Jupiter, cuibul său de vulturi, Tiberius contempla în linişte rotocoalele do fum CQ so ridicau îii depărtare, de pe rugul care transforma în cenuşă r'ămăşifele pămînteşti ale lui Serva.- . * »* »" , îl asistau numai Thraspyllus şi primul său secretar. Stînd la cîfiva paşi în spatele lui Tiberius cei doi se întrebau ce va urma după moartea singurului element modera^ tor al împăratului. Acum ei so bucurau de favoarea imperială, dar tremurau mereu deoarece capriciile suveranului puteau să-i arunce, fără nici o justificare, în adîncul abisului. Accesul la palatul Iul Jupiter era permis doar unor demnităţi aleşi cu cea mai mare rigurozitate. Un detaşament de germani păzea intrările. !N"ici Caligula şi nici Gemellus nu aveau voie sa treacă pragul acestei reşedinţe fără să fie chemaţi de Tiberius. împăiatul se îndepăitaso de curtenii săi şi le întorsese spalplo deoarece nu vroia să i se vadă laciimiie cai e îi şiroiau pe obrajj. Dmtr-odată singcle i se urcă la cap. — M-a trădat ! Kerva rn-a trădat I 51-a părăsit fără •\oia mea ! il-a tiădat ! Şi eu care îl iubeam atît de mult! "Făcu un semn primului secretar, care se apropie în-olinîndu-&c adine. — Promisiunile făcute celor vii îşi pierd orice valoare în faţa cekn morţi ! JIarius Sextus să fie uwciitat iar hica s.i să fie trimisă pe insula Pandatcria I Ixu după ce trece pu la Capii I 31 - „ eoj

321

fi

JM^ei miiă m Cuiie şi se aşeaă ia loe«i său 8e pli inse puţin ca să-i permită Iui "Clpius Teifculiius să se aşeze lingă ol. Inima îi era grea de gîndurî negre. Consuîul deschise şedinţa şi anunţă ea primise o nouă scrisoare privitoare la Marius Sestus, care o anula pe cea primită cu o zi înainte. Puţin după aceea nobilul spaniolii! ti ă în sală cu mîimle legate şi escortat de patru gardieni. Consulul citi mesajul imperial care poiuncea senatorilor să nu-i ernţe pe cr!mî»»H. chiar dacă fac parte din nobilimea imperiului. Soxlns asculta buimăcit, aproape ea nici nu înţelegea înşiruirea acea?ta de cuvinte ale căror ecouri se pierdeau sus, sub boitele înalte. — Trecem !a votarea prin ridicare în picioare în ea?,ui lui Maihis Sextug şi a fiicei sate, Hareia* Senatul trebuie să se pionuuţe eu privire îa condamnarea la moai fe a fatâ-lui incestuos şi Ia exilarea fiicei saîe. Senat oi ii se ridicară cu toţii. După ce st contată unanimitatea, Sestua îşi întoarse capul spre tocul în care se afîa amfitrionul său, Tunias. Acesta stătea în picioare dai eu capul în jos de parcS şî Ini i- ar fi Fort ruşine dt laşilatea ga. îi venea să urie că se comit r o nedreptate sîî stiige că această sentinţă este mai maniată deeîl „rioaea Maxima". Dar na îndrăznea s-o Tacă. Consulul adăuga ea cel condamnat va fi aruncat de ue stînea tarpcianft şi că fiica Ini va fi exila tg pe viaţii pe insula Pacdaleria. Poi«Ia(H îi îmbrîDCiră pe Sus tuş spunîndu-i sa meaigâ. Susli» o porni ea HD automat îndobîndu-se ce se \a Uilimpls dtipfl moartea sa. îl oliwda viitoni! «.nmbrn al Trecu pnit (Mulţimea C»R' pârtia o Iniişlu de iţlimf^. Ajxît se animă huiduiei) la adresa ifppăiatului. Aiuns pe stînca tarjjeiană, care stătt^a aplecata pote Borna, Sestus mai ptivi o dalii tniilo de cate, de edificii publice, de stafuî, de nionnniente care se întindeau eîfc vedeai eu ochii. Plecase din Spania natală ca să-i aiate Morcieî minanAţiile acestui orjiş, col maj ftumop diu lume. îşi aminti de sentimentele de fericire pe eare ie încercase di'barcînd de pe coiabit gi punîod piciorul ne pămîntul 322

îialiei, b Capua. Cine ar fi crezut că pe&te eîf'eva luni \a pllti aht de scumpacea^tă fericire? Căci, crezînd că iu re bine, făcuse o greşeală ireparabilă ! O mînft puternică îl împinse îa prăpastie. Fără <*& scoată un ţipăt, zbură în abis. Numai că nu avea aripi .. Confiscarea bunuriloi bobitului nobil spaniol îi dăcln noi idei Iui Tiberius. în Spania şi Galia, în Siria şi Grecia în BiHnia şi Ciiicia, în Sicilia şi Africa, fără ca să uităm de J talia, erau averi mari care nu aşteptau decît să fie culege ea nr?te poame coapte. Aşa că îi convocă pe şefii Canco-î.iniii imperiale şi pe setul Jiirouiui Afacerilor Financiare şi le dădu porunci. .Să găsească pretexte ca să-i arestc/e, să-i judece; să-i condamne i să confişte bunurile maiiior ! piopnetai'î caie nu se manifestaseră ca st îl pi ai regimului ' imperial. îmbfîfnnind, rapa-citatca-sa lua proporţii bolnăvi-fiorne. Vroia să mărească patrimoniu? Coroanei, să adune bogăţii nesfîrşito : terenuri, pietre preţioase, obiecte de artă de o valoare ineslimabilă-, argint şi aur. Era cu ufit mai interesat cu cît trezoreria statului se confunil.i e u a Iui. Senatorii „împărţeau dreptatea" de dimineaţa pinii «cată pronunţîfld sentinţe de condamnare contrare propriei lor conştiinţe. Ploua cu condamnări Ia moarte, la e^il, surghiunuri si confiscări de bunuri. Senatorii, care -S"deau in băncile lor şi îi judecau pe proprietaiii urmăufi dt- vindicta imperială, îşi auzeau uneori numele la citirea li-U'loi do inculpaţi, se ridicau de la locurile for şi îngro* ş,m rîmlmile aşa Biţilor criminali. iVunr'inil relativ redus de condamnări ta moarte îl înfurie po împărat care chemă la Capri o delegaţie do senatori pcntiu a le reproşa blîndeţoa dăunătoare intere-selnr ^ipwioîire de sfat- Cînd începu să-i apostrofeze şi s "i i ameninţe cu mhiia -^a, unul dintre senatori, Pa ui tis Kimliiii L'ersicus, ctlzii jos tulgeiat de o criză canlîacn. împăratul nici nu so uita la eir în schimb se înţolii;^- spre Junius Niger care se ascundea în spatele colegilor săi. — Xiger. vrc-au ea lila lui Maieus Smfus să fie a însă in u [d jublitioi. Tu L'ţu ultimul care i-ai oferit osx>/ali-

late. Aî grija ! Dacă nu va fi g-fUîtîi. fu voi fi făcut vXs-punx.iîfor de dispanlia w Atmosfera de la Capri devenise insuportabilă. Pctro-iiius, uluit şi şocat, nu putea să creadă că Tiberins călcase angajamentul solemn pe care ÎI luase In faţa unui om pe moarte. Părea că împăratul îşi pierduse capul, în timp ce lucra cu demnitarii, se oprea şi întreba cum mai merg cercetările legate de dispariţia Marciei. Caius Priseus o descrisese pe tînăra fată în cuvinte atît de ditirambice încît aprinsese imaginaţia bătrînuîui împărat. Se îndrăgostise nebuneşte de o fiinţă pe care n-o cunoştea dar care li trezise impulsurile vieţii, îndeosebi impulsurile sexuale pe caro le credea aproape stinse. Era convins că feminitatea seducătoare a acestei frte, prospeţimea ei, i-ar reda bucuriile tinereţii pierdute. Adesea ii chema pe Hacron,-po Flaco, prefectul Gar-dieuîlor, şi pe Erotiens, şeful politiei, şi îi admonesta pentru neputinţa tor de a descoperi ascunzătoarea Marcici Pex— Sinteţi nişte incapabili ! Xu montaţi încrederea mea ! O vreau pe fota asta ! Percheziţionaţi toate casele din Roma şi din Campania l Răsturnaţi munţii, dar găsiţi-o ! Ochii J se înroşeau, pomeţii i se aprindeau, trupul său descărnat tremura, toată fiinţa îi era cuprinsă de o tensiune nervoasă si trăda o energie de necrezut la un bătrîn. Tar Tiberins nu se juca cu cuvintele. Cînd zicea că prefecţii săi sînt incapabili, zicea fiindcă aşa gîudea. Iar destituirea nu era prea departe. Maeron, ca să distragă atenţia împăratului, organiză un proces monstruos unei doamne din înalta nobilime, Alhuciîla, soţia senatorului Saitoiius Secundus, aeuzînd-o de adulter cu senatorul Vivius Maisns, vechi prieten al lui Germanicus, că şi cu Luciu s Airuntius, adept devotat al împăratului. Scandalul avu uii răsunet enorm. Albu-cilia se sinucise. Anin lin?, sdibit de iahtul că Tibciius uitase de el, se sinucise la rîndul'său. 324

Suveranul, obsedat de ideile sale fisc, anunţă că se va duce la Hotna ca să facă ordine în haosul care domnea în capitală. Bar nimeni uu-lJuâJu serios deoarece mai avusese şi în trecut asemenea iniţiative însă renunţase în ultimul moment la ele temîndu-se să nu cadă jertfă vreunui atentat, Agitaţia care îl cuprinsese luase asemenea proporţii încît părăsi reşedinţa de la Capri şi se instala într-una din vilele sale de la capul Misen. Avu cîteva indispoziţii oai-c îi alarmară personalul medical. începură sa circule zvonuri cu privire la o imiuentfb schimbare de regim. Un şarpe micj îmblînzit de Tibet ins, talismanul pe care împăratul îl purta cu el peste tot, fu găsit mort, aproape devorat de furnici. Un vuttm ii căzu, fără viaţă la picioare. — Aşteptaţi moartea mea I zbiera Tiiberius la demn i Larii înfricoşaţi, deoarece un leu, chiar pe moarte, poate să-1 zdrobească pe un om cu o singură lovitură de labă, Eu n-am să mor I N"u l N-am să vă dau satisfacţia asta î Iar tu, Macron, nu-ţi schimba aşa de repede,orientarea căci poţi să pierzi pe loc tot ce ai eîştigafc datorită mic ! Caligula se ţinea deoparte şi studia cu curiozitate această a,gitaţie febrilă care anunţa o prăbuşire fizică iminentă. Discuta adesea cu _îvfacron şi cu Petronius, în ciuda vîrstei sale, Tiberius oferea banchete, parti-cjpa la sărbători, asista Ia competiţii sportive, participa la anumite jocuri. Cercetările privitoare la Marcm continuau. lunius Higer fusese arestat pentru complicitate la dispaiiţia eu într-o zi Roma t'u zguduită deo ştire foarte importantă, liberi 113 cel divin murise subit după un banchet la vila sa de ia Misen, Zvonurile ce se răspîndiră susţineau că Macron î-ar fi ajutat să treacă în lumea drepţilor sufo-cîndu-1 sub greutatea unei perne. Se şoptea că şi Caligula ar fi participat la acest complot. La Roma vestea produse o explozie de entuziasm. Poporul jubila, defila pe străzi, ii ovaţiona pe tînăruî suveran. „Fiul nunţiu!", „Fiul nostru iubit-l", „îdoluî nostru î" „Zeul nostru cel tînăr I", „AsUui

Tlcralîiii anunţau în locurile publice : — împăiatul Tibeiius a murii ! Trăiască împij.itul

XVIII Tctronius se simţea stingherit în mijlocul ace bucurii generale caic tnii^l'oima îîonia înlr-un oi «u plin rai naval. Domitia, oferise o recepţie caie tiebuia s H ICUJH îu-cil ţoală nobilimea în jurul băihîitului său elibeiat M a "Mnrciei dezvinovăţite de acuzaţia do incest şi caic icin-Ira^e în posesiunea tutmor bunuriloi părintelui ?ău OM :-cutat. Daca ar fi puiuţ supra\ietui cîteva săplănnni, ar fi f o? l salvat. Dar dacă umbrele care e\adează din lunu a celor 'ui şi traversează StjMil au însuşirea de a n l la prin negurile de dincolo ce se intîmplă în lumea pe cai e de-nbia au păiăsit-o atunci si tatăl ei t n buia să fie mulţumit deoarece IJarcia eia m viaţă, înzestrata cu Irmruf -eţo şi farmec şi că zeii îi deschideau un \iitor plin de făgăduinţe. Vila lui Niger s-tiăhicca înmuiata de mii de lumini. Domitia avea simţul fastului, al oidinti, al ceremonialului şi ştia să dea recepţiilor oferite de ea Iustini bunului gnM ci' irexea invidia nuinei oaselor matroane, care nu ei au in î-iare s-o imite, Potrouins nu-şi găsea locul jirintre come^nrii imbipeaţi de gală şi femeile încăieate-de hiuitdii strălucitonic. I *-e părea că această bucurie nestTn ililă nu avea nici un ,-PJI^. Cynthia, care ar fi luminat această mulţime ]iin simpla sa,prezenţă, nu maie^ista. în l i ] pa ei bucuria dclnanlă a ninllimii i se părea gioteas-că. Aproape că insuîia ii uruita femeii ini. te şi dispărute. Caligula, împăiaţii! tinfn si adoiat al Iîrn:ei ţ e;ne întrunea aproape toate calităţile, tatălui -tău, ii >] i^e odată vorbind despre CyntliRi : - îţi înţeleg durerea, IVlioniiiP. o înţeleg mai bii e dec.it oricaie altul, ilcuaieee si cu simt o niaie dniposle fcnliu Eiusilla. Ocd că a< iiiiitLuni dacă as pici de u. 326

J tar MI feri u fa ta nu poate s-o învie. Bucură-te că îiitr-uu viilor mai apmpiat tău mai îndepărtai vei cjborî şi tu îa gf/mnea Tartarului unde o voi întâlni. Şi \v(\ rămîne alături pentru totdeauna. Stoicii vorbesc do nemurirea • sufletului. .Nemurii ea vă va reuni pentru eternitate. Aşa că nu mai plinge după ea. Poate că în clipa asta este lingă tine, mimai că noi, muritori încă animaţi de suflarea vieţii, n-o vedem. Părăseşte fantasmele şi întoarce--te printre cei „vii. Şi canlă, dacă nu s-o uiţi, cel puţin ,s-o ascunzi in stiăfomdurile inimii tale. Iar uneoiJ, cînd noaptea, sub cerni înstelat, vei fi singur gîndeşte-tc cu drag la fa .şi ainiiilcţte-ţi de frumuseţea ei. Dar păstrează simţul măsurii, Petronius ! îţi vorbeşte im prieten ! Petronius îşi amintea de sfaturile lui Calignla sj se iiiireba dacă "ele nn cuprindeau şi un grăunte fie adevăr. Şi atunci cSuia SîVşi abată gîndurile spre altceva dar ele, împotriva voinţei sale, zburau numai spre Oynthia. Kia ceva moîbkl în ataşamentul acesta neţftTmtuit faţa" de o amintire, faţa de o umbră. într-o zi văzu o furnică ce căzuse îiilr-o cnpfi goală. Nenorocita se zbătea să iasă, vroia satir ce, să &e agate, de jierctii interiori ai cupei, dar aceştia erau prea netezi, şi ea cădea iarăşi pe fundul cupei. Dar se ridica şi reîncepea neobosită lupta &a zadarnică. Petronius trecea piin enimiiile furnicii prizoniere a cupei strălucitoare. Ţ$U putea să se goiulgji din vraja asta, să scape do chipul Cyntbiei caro îi nrmfiica neîncetat. Obsesia aceasta nu-1 deranja. Mai muj|, încerca o senzualitate bizară ,>imtmd-oM pe C'yMniâ în preajmă. Adesea făcea diago&tu cu ea în \is. Plăcerea atingea eiilmi liiciodafă atinse eu curtezanele sau cu băieţii, care Jiu-i ofereau dccit nn surogat de voluptate. Golit de substanţă, se retrăgea în solitudinea sa, nemulţumit, supărat. Unewi w oprea in. faţa oglinzii şi se privea îndelung căniind trăsăturile Cynlhiei pe chipul eftn.. Avea impresia cfi le H'gH^ea htiacU-, Şi atunci se contempla ca Kaicis ir, a];cîe iim]e?i ale rîurilor. Iar cînd imaginea dohîudea o eonsiMetily apaientn şoj.U-a numele Cyutlnri simţin-t'iH'^' in i-ulmea fericijii. 7,a o lecej-ţic impetială o sclasă tiutiă §1 tiumoasă, ct- işi U-găiia giaţio^ trupul, îi uoiplu cupa cu vin. Petro-

nins îi mîngie cu plivirea formele perfecte dar mi nici o chrmaie. Vedea lingă fala asia senzualăj i*i atrăgăloaie silueta translucidă, a Cyuthiei, caro îl piiu a zîmbind ironic, „îţi cauţi fără încetare propriul cu . . . S-ar putea să-l găseşti din 'întîmplaie. • • Dar cîml î Cum? Unde?... Iată întrebai i ia care n-aş puica să-(î răspund... Dar într-o zi, într-o seară, într-o noapte mă vei slrîngo din nou.m braţe -. . Căci şi eu fac tot ce pot ca să ajung mai repede la t i n e ' . . . Zeii vor protoja dragostea,,noastră caio va dura dincolo de veşnicie ..." — Veniţi să admiraţi cel mai Trumo* tablou pe care 1-am văzut vreodată! Veniţi cu toţii pe terasă! stiigă Chloe înhvrupmţ] visările l\ii Petromxis. Veniţi aici ' Este ceva magnific ! Invitaţii, îmboldiţi de curiozitate, se grăbiră să dea em's invitaţiei. Spectacolul care ?c oi'erea ochilor era de o frumuseţe de vis. De pe toate cele şapte coline coborau spre Foi' coloane de romani cu torţele aprins'e. Pe străzile Suburei şi ale Velabrumului alte coloane de torţe se îndreptau spie inima Bornei, Din toate piepturile se ridica acelaşi Miigăt repetat la infinit;: ţ ,Ave Cains Cezar Jisiperatoi !" Entuziasmul exaltase loată populaţia oia-sului. lîonia fremăta ca im organism viu. Fluviile de lumini aminteau de revărsările de lavă ale unui vulcan în erupţie. — lata o domnie care începe sub cele mai frumoase auspicii ! exclamă luniug Niger, care dădu semnalul aplau-" zt'lor. Eutuziasiuul spectatorilor fu tăiat de glabul lui Marccl-lus cai e /ise pe un ton dispreţuitor : — 13 o nebunie ! Miile de torţe în mijlocul oraşului pot să |'io\oace un incendiu de proporţii uriaşe ! Remarca nu era lipsită de bun simţ dar 'spusă de rl îi făcu pe toţi să-şi aducă amuito de moaitea Cynthiei. Maicelliip nu şi alesese prea bine momentul pentru comentai ii. Kiifsfse ea o pală de vînfc îngheţat care îi gonise pe toţi. Se jrivoau jenaţi unul la altul. — Să n« întoarcem şi să continuăm săibătoarea! strigă Chine viind să însufleţească atmosfeia. Pomiiia. si hmius, care pînă atunci radiau de bucurie, st 1 întunecară la faţă şi îi urmară pe invitaţi ce inundară 328

iaiăsi P ;! Iile cu foliile de marnnna. Pentru cei prezenţi la petro etic firul vieţii nu -f o îiJrenipea. Tar morţii t mi uitaţi. Lui Petronius i KG făcu nulă do lunius si de Pomilia. în ciuda defectelor, tatăl ^lu rm-şi impusese niciodată concubiucle sohue în pnpiiti sa casă, obicei foarte răs-pîridit jnintro patricieni, îşi ics-reciase Folia şi morala din căminul său. Emiia im fiuTse decît o aventură ascultă cu un sfii-vi ^ trist. Jar I7ouii(ia, cîr.cl aiîa de capriciile soiului său, le accepta î no I ii zi n d ochii cu discieţie. Sosirea lui Maciou şi a Ennici, urmată de nelipsitul bărbat cm tenii or YibiuH, frezi comentarii nu prea favo rabile. «. Ctloc avea un PIK-C'-S nVunator. Eătbafii tineri ro îngîănttîdeau în jurul ei atiaşi do faimec şi , cen?,ualirr«te. ÎJi Rchimb ^Fareia se remaiea prin diăgălă^enie copilărească, pi in feminilalea (Mie t v liezea şi piin inocenta cai e conţi asia eu rafinamentul iui CLloe. Candidai ii la far mocni ci, dar mai alr.s la averea ei, se îuvîitean ea sateliţii în j îmi l unui asii n. Dar ea n-a v ea ochi decîfc penlui Petrbnius cai e nu-i acorda nici o atenţie. lîccopţia sfralucea piiu bucilîăiia ga fantasticii, prin programele atractive, dar amatorii de orgii o apreciam mai puţin deoance Doinii ia nu accepta în caso. sa exce-sul de hil)iicitate încurajat do siăpînele altor cr^o. Prin-cij)iiîe ei;icinienilor,caie j;iopcvădu^au că oamenii trebuie sa se bucure de toate plăcerile vieţii, prea Re impus-esdă ' Ia Koma- ca să mai poată i'i înfrinwt desfrinl. Stoicii, cnie ^lopagan prioritatea moiaki si a dntcriei şi care îl aveau ca şef pe Seneca, ce] mai desfrinat diniie romani, erau dispreţuiţi pont i u ipocrizia lor. \ Castor făcea pai te dintre invitaţii îndrăgiţi ai Domitiei, care nu uita de legăturile de sîirgc. lunius, spcrind să i se nito comjxMlfimontul l'aţă de Cot t a în perioada prăbuşirii saie, aiăta multă bumlvoiniă faţă do nepotul său cate insă, îl privea cu un aer vag maliţios. Castor nu aecep-.tape imitaţia familiei -Xiger decît după insistenţele Iui Pctronii:s, care nu vicia ca prietenia dintre ei, incoicntă la Atena şi pe timpul cVmniei Iui Tibeiius, sa sufere din cauza oioitunisrouhir tatălui său. 320

Tmăiul Coti a îi făcu o impiosie foarte frumoasa, lui Cbloc, dar Ootta păi ea mult mai atuis de piospeţimea odrhuitoarc a Maicici. în anii &ai demi/ene a\use d& a face mai mult cu femei matuio. Acum cînd era din nou "bogat vroia să aleagă, să nu mai fie el cel ales. Marcia îi plăcea, dar deocamdată nu se gîndoa la casătoiie. întrucît Petronius refuză să-1 însoţească la orgiile sale nocturne, izbucni în m, — Draga prietene, nu ciuma ai intrat în vreo confrerie filosofică sau religioasă cai e propovăduieşte abstinenţa, castitatea ? Mi-e teamă că, în eurînd te va seduce ulcea de a te castra, operaţie rczen aţă clntăreţilor . . *•>_ fSt

~-

~~~

Ca-stor ndică mina si ^oîîcită atenţia invitaţilor, — Prieteni, vă propun o distracţie care, slut sigur, vă va face plăcere. Să meigem la o petrecere a gladiatorilor care mîme \or apare în arenă, E o deosebită plăcere să bei un pahar de vin cu UD orn care mîine a-ar putea să stropească cu sîngcle său nisipul înfrierbîntat de soare. Izbucniră aplauzele tinerilor şi a celor mai puţia tineri Toţi căutau cu ardoare senzaţii ,noi şi cît mai tari. — Hă f muică degetele la gîndul că voi strînge o mîn& caic mîine dimineaţa va deveni nemişcată pentru ^ecie î strigă un tînăr nobil cu aspect efeminat. — O idee magnifică ! — Cantor, meriţi o cumiaă de lauu ! — Să mingii cicatricele unui luptător ptodib de moarte hobîiio feă fio grozav de excitant! exclama o tînără femeie sofisticată, machiată cu artă, — Dar cum să rnnblâirr, pline de bijuterii, noaptea prin Tîoma ? — Dai nu bîntcm noi ca &ă vă apărăm? interveni Tcpîdus pe un ton TdzboUno — Casloi, (e-a? urma piuă la capătul lumii ! /.ise Chloc exaltată Comesenii se împărţita m doua tabere- parti/ann şi adversari tu ianteznlor Un Castor. — E a Ut fi lume po stifi/j mcît doamnele n-au de ce să-si tacă griji din cauzn bijutciiiloi ! zise C'astor. B mai multa1 lume docît în n ne/ (le zi ! Apoi, înfruntarea piirnej330

diei trezeşte şi ea? o anumita- voluptate ! Xu vă de/gusH să tiăiti ca mşte oi Cmc este doime do emoţii -.1 ml urmeze ! Castor se ridică şi se înclină în faţa "Donntiei. — Sper, diaga mea mătuşă, ea ai să-mi ierţi capiienî»» acestea I Dar celor căioia Ie plac exhavaganţele le voi oferi nu regal caje \a taresă crească, şi mai mult icputa-ţia recepţiilor tale ! lunius îşi paşti ă calmul deşi ar fi vrut <*i\ &o opună. Domitia zîmbi rolei antă. ~ Dacăsînt exeonhic! care vor sate nimcze, duceţi să ! Koi lom aştepta întoaio^iea ^oa^tiă cmioţi s.1 aflam impresiile dmtr-o M/ilă ajît de ?>tianie ! Vreo tieizec-7 de oameni îl ui maia pe Ca4oi. lumrs avu piczcnţa de spirit să 4 poruncească majordomului ^i organizeze în mare grab? o escortă de vreo sulă de scla\ i, bine înarmaţi, caie să însoţească, făiă să Iie ob^en.if], grupul nepotului «au. Cantor şi pnetenii săi K'^iiă într-o si iada a^lomer u,l. Mulţimea pestriţă ?e amesteca şi stiiga. ctt o ţmea cina. ,,A\e Cezar", ,A^e Cai u s", agitînd toiţelo. Ta\ejnc3e, m pofida orei tîrzii, fucepeiă deschise. Oamenii beau.jjdcau, glumeau, manii'estîml o bucurie dehianla. Agitaţia jna*T-lor depăşea r^uteril^ forţelor de ordine, care, de altfel. *o aiăfau foarte indulgent e. Femeile bogat împodobite din giupul lui Castor nu se bucmau de prea multă atenţie, oamenii de pe stradă erau mai mult preocupaţi de fei icnea lor. Aşteptau ca poitile raiului sa se descind.! f.i pm minune. Drumul pînă la şcoala dC gladiatoii, con-~îiuifa m Tianstibcnn, era destul de lung, dar timpul tieeea itpede şi spetacolul amuzant al străzii făcea ca piietenii lui Castor să nu simtă oboseala. Atiacţia lumu bi?aie ( , i e ii aştepta le dubla eneigia. Ajunse?elă în faţa unui imobil cu două etaje în foni " de patrulater. tNa'eia lai g descliisă. Ximem nu-i OJHÎ . Păţi unseră repede înh-o cui t e %astă rezervat-ă. eiciciţnlt i ,De jur împieţur eiau nişte cehi Ie mici — locuinţele i toiilor — toate tăcute ^'ciihiiidato în înlunenc. în dinspre fundul cuiin, unde eiau bueătăinlc «i maica

de mese, inundate toate în lumina,' venea un zgomot asurzitor. Hohotele de rîa, strigătele de bucurie sau de muiie se amestecau cacofonic cu cîntecelc. Un gladiator ieşi împleticinclu-se în curte şi îşi făcu nevoile lîngă perete fără să ţină scama de vizitatorii do marcă, dacă ar fi.să. ne luăm'după vesmintele lor. Bîgîind, se întoarce ÎD sala de mese cu aleasa societate în urma sa. Xoii veniţi priviră cu curiozitate cele zece mese lungi «i întunecate, încărcate cu tot felul de mâncăruri şi căni cu vin, pe care sutele de luptători, aşezaţi unul Ungă altul, le înfulecau şi le beau fără întrerupere. Doamnele consta-tară. cu surprindere că nu erau singurele spectatoare ale acestui banchet şi că mai erau reprezentante ale înaltei nobilimi ce se amestecaseră în această drojdie socială, care sărbătorea jocurile sîngeroase de a doua zi. Cei mai mul li dintre gladiatori erau beţi. De la o ma"să apropiată de uşă se ridică trupul" înalt şi robusfc al lui Hyllus, care ieşi să-1 întîmpine pti Castor şi pe prietenii acestuia, îi îmbrăţişa prieteneşte pe tînărul Cotta şi pe Petronius. Cu o voce de stentor, ca să acopere vacarmul, zise rîzuid ironic : — Frumoasele doamne nu vor fi şocate de necuviinţele şt lipsa de educaţie a camarazilor mei? Femeile priveau cu admiraţie corpul frumos şi semeţ al lui Hyllus. Petronius se întoarse spre ele şi le spuse : — Hyllus este un cetăţean roman care şi-a ales de bună \;oie această profesie onorabilă şi extrem de primjd io as ă. Gladiatorul arătă eu un gest larg sp.c camarazii săi. — Aţi venit să vedeţi oameni care astăzi chefuiesc iar mine — cel puţin o parte din el — vor muşca pămîntul cu. arma în mină? E «n spectacol interesant/ e ca şi cum ai privi cuştile cu fiarele sălbatice care îi înfruntă pe vînatori la Circul cel Mare ! Doamnele simţiră 'cum Ic trec fiorii prin trupurile, acoperite do mătăsuri şi bijuterii; C/hloe privea fermecata colosul simţindu-i puterea cu fiecare fibră a trupului său. — Se îndoapă şi se îmbată deşi ştiu că excesele nu fac docît să le slăbească puterile, continuă Hyllus cu o vaga compasiune. Sobrietatea le-ar fi de o mie de ori mai

folositoare. Dar obsesia moi t ii şi doiin(a do a tiita îi fac sa-şi umple hui file .>i sil-şi înece teama în \iji. Să-şi abrutizeze sufletele şi să-şi nă'ueească minţile. Se gîndcsc ca după- banchetul acesta un pic de somn le va ajunge ca să alunge spaima, sâ-şj recapete energia, vitalitatea, voinţa de a se bate şi de a învinge,- Cei mai mulţi, insă-, uită că mîiue se vor trezi cu capul greu, cu mişcările îngreunate, amorţite. Vor cădea şi vor înroşi nisipul cu sîngclo lor aşteptind ca spectatorii să arate cu degetul în jos "pentru ca adversarul să le dea lovitura de grafie pimîud astfel capăl unei vieţi pline de amărăciuni. Chloe îi sorbea cuvintele şl îl admiia de parcă s-ar fi aflat în faţa incarnării lui Hercule. Simţea cum i se întăresc sînii, cum îi clocotesc simţurile, pîntecele începea să i se înfierbiute. Simţea că-1 vrea pe bărbatul ăsta, că doreşte să fie posedată de el, .să se arunce la picioare, ~ să-i îmbrăţişeze genunchii, şoldurile, virilitatea/ Hyllus^simţî pofta nemăsurată a femeii, dorinţa ei pătimaşă, îi aruncă o privire de sus, măsmind-o din cap pînă în picioare, ca şi cum ar fi avut de a face cu o prostituată. Apoi aduse cupe cu vin pe care noii vizitatori Ie băură în sănătatea gladiatorilor şi se înfrăţiră cu ei. Luptătorii, în majoritatea lor sclavi, prizonieri de război, condamnaţi de drept penal; era obişnuiţi să se amestece eu nobili care agreau compania lor, chiar dacă. era infamantă. Unele doamne, obişnuite cu parfumuri scumpe şi cu esenTB delicate, se lăsau cucerite do-mirosul rînced de sudoare al acestor indivizi, care personificau adevărata foiţa bărbătească. Gladiatorii acceptau flataţi să-şi dăruiască, trupurile, ca şi cadourile cu care erau copleşiţi. Fericiţii aleşi, relativ puţini Ia număr, erau invidiaţi de camarazii lor mai p^ţin favorizaţi de Tcnus Ericina, protectoarea dragostei venale. Invidia ducea Ia conflicte care degeneiau în încăierări sîngeroase în care mulţi mureau departe de aplauzele arenelor. Dar cei care, nu EO jnai ridicau in picioare erau repede înlocuiţi. Nu se făcea caz din moartea unui gladiator, tînăr sau în vîrstă, novice saux experimentat. Tar ameninţarea permanentă a unui sfîrşit violent îi aţîţa chiar şi pe nobili sau cavaleri, care căutau primejdia, atraşi fie de voluptatea morţii, fie de o nevoie urocntă de bani. 333

La un semn al lui Ilyllus camarazii săi se dădură la o paile ca să' facă loc noilor veniţi. HUlus Ucu prezentă -nie începîndcu mae^iut degladmtoii Annius Cimber caro piczida, plin do importanţă., masa. Impicsionat de patii-cieiiii prieteni ai lui Tlyllus, Cimbcr îşi scoase pieptul în afară z iţind cu mindiie : — JîMe raciitul meu că l-am găsit pe băiatul acesta care a înregistrat douăzeci şi două de victoiii .şi nici o î nf r în gere. De cum l-am văzut mi-am dar seama do talentul lui. Petronius se a^eză in stingă lui Cimbcr. Acesta băuac imill deoarece în calitatea sa de instructor nu mai participa la lupta si putea si-şi pcimită să depăşească măauia f:u-,l nici o primejdie. — Xu vil uitaţi la părul mea canini ! Chiar şi la cei patruzeci fi cinci de ani ai mei pot să -i fac să. muşte colbul pe tinerii acestm care, se laudă cu victoriile lor. înticbaii-I po Hyllu«, eel mai bun elev al meu, de lovHui i Ic pe care încă, sînt în stare să le dau duşmanilor mei. * - Ţi-ai început cariera ca gladiator? — Nu, .,domiiHis" ! Suit un roman liber. Dar nu regiet situaţia mea de acum, caie este, totuşi, de invidiat. Aş fi putut să urc pe celo mai înalte trepte militare dacă ticălosul do -Sallustiu^ Priscus m-ar ti recompensat pentru marile sen ieii pe care i le am adus. Pctionios îşi ascuţi urceaea. — Ciinber, ai fost soldat? îl întrebă Petro nins cu un eahn afectat. — Centurion, .,dotninus n ! Centurion în garda împiV latnlui Octa^ ian August! îş-i nrătă miinile puteinice şi noduroase. — Aceste mîini au făurit destinul impetiului ! se lăuda fmibcr. Petronius nu M'oia să scape piada din mîini. — Şi nu eşti dccît un instructor do gladiatori? Esto adevăiat, Oşti foaite cunoscut, dar este prea puţin pentru un om care ar fi mei Hat o situaţie mult mai bună ! — Sallustius Pi Ucu3 a fost un ticălos! S-a ser\ it de miinile melc şi de cele ale camaradului meu Cesonius... Apoi ne-a aruncat Ia gunoi ca pe nişte zdrenţe mm (Ia re. — Poate că ai voi bit ce\a şi I a deranjat ? — Se bucura de proiecţii su^-puse. De protectori pla/s-ad foaite sus caie U făceau de noatius. El, ca si \eehiui

MU piicleu SUabo ! Dai un os de ppţie y o do ^aipo i-au chit pe^to mp cu t »n 1 ; l proteelia^Io rai o -e bucurau ! — Dai ce s-a înlimpJai in icaliiaie? iunchil Poţiomi * 1:1 ni .vi ai aţe prea mulul euiioy.itate. E o po veste \ cehe ! Mai bino "ă-i Iu să in pe moi h & zcaică acolo in pămînt ! Petrouius reconstitui in mimo lacunele din lui fimber. Tubula Poo/a, plecaipsocrclă a Jui aw^iuaioa Iui Cleinonl, \alotul si în acelaşi n'mp jjoftio a lui Postumii«, apoi fuga lui Posiumus la Ostia şi a.sâhiiiaifa lui in marc taină la inclii,-.oarfa Mâmcrtiua. Cfmber a^ea Ui opiate. Dacă, Pohiiimus ar ii tiăii, impciiul ar fi cunoscut o alţii istoiie, im alt deliii. Ironia soaitei îl a,seza lingă nuni din ucigaşii tatălui MÎU. — Ducă im vrei să vorboşfî, ai wl rămiî ioaiil \ia(a un iflhtrnctor de gladiatori. C i m ber se Mi'imbă, apoi un ris haroahik; h" ,vcutin;Ă burdihanul. — Profer vă i'iu un iiMnietoi' viu dech un MJÎ imponal mori !_ — înlcJcpciunea soiboxţo pifn guta *».piiofoiie ' zi-e IVtronius. Dar ÎD minte îşi zise: ,.N-ai pi'
JJ5

— Mîino am să pun piciorul pe dosul lui sfîrtecat! — Te-asa prevenit, Hyllus ! — Culcă-te, Cimber, şi uiţi de mine! Zicînd acestea Hyllus ieşi urmat de Petronius şi pa prietenii acestuia. Cbloe~so lipise de el profitîud de grabă. îi mirosea cu desfătare sudoarea şi îi atingea, ca din în-tîmplare, şoldurile. în drum spre „Dragonul albastru" Petronius îl traso deoparte pe Hyllus. — Ascnltă,..Cimber ăsta ţi-c prieten? — Un instructor de gladiatori n-are prieteni. Meseria lui este de a trimită mii de tineri £a moarte. El cîştigă bani după fiecare victorie a hergheliei sale şi profită de fiecare 'moarte din turma sa vînzînd cadavrele Ia preţ redus paz nicilor de la cuşlile cu fiare sălbatice, pe care îi costă'scump carnea de care au nevoie patrupedele. — Crezi că ar fi vreun gladiator amator să-i rupă gttul pentru două pungi cu aur? — Tu ai fi acela caro plăteşte? — S-ar putea ! Co zici de asta ? — Sînfc omul tău, Potronius ! — Cimber mai vorbea de un prieten vechi, Cesonius. — îi văd adesea împreună. Cesonius este patronul unei taverne pe Via Âppia. Şi el e un fel de instructor, Numai _că în hergheliile lui nu sînt gladiatori ci fete şi băieţi. Dupl o pauză, Hyllus continuă ; '—Ai fost din-totdeauna prietenul meu, Petronius. Pentru tine aş face asia fără nici un ban. Dar cum gla diatorii nu înoată în aur, accept pungile tale. — A? paria că în curînd ai să înoţi în bani. Aceste doamne nobile te privesc eu fascinaţie. Tar ole plătesc fără să se uite la bani Hyllus îşi încorda, muşchii, — Aş putea să ioc cu suec.es rolul lui Hercule cate de flora cincizeci de fete într-o singură noapte. — Atunci pregătoşte-te pentru asta. N-o să ai de a face cu virgine ci cu nişte matioano pătimaşa. Sînt sigur că printre primele candidate se va înscrie şi cumnata mea Chloo l 33G

IVlroniua so întoarce abia în zori şi găsi un curfer imperial care U'aştepta neliniştit. — împăratul vrea, sa-ţi vorbească, „dommus" l Ta invită azi în loja imperială I Peste două ore încep liiptelo do gladiatori I — Iii n» l Voi l'i la timp!

sft i se facă un masaj "Ca, să-şi redobîndească vigoarea şi îşi încred nfă persoana sclavilor ca să-i facă toaleta matinală. Aceştia îşi transformară stăpînul într-un tînăr fercheş, cu părul ^buclat, tăiat artistic, elegant, parfumat, îmbrăcat de gală. După ce litieră îl las! în fata scatii lojei impcriuîc, maestrul de cerernomi îl întîmpm-î grăbit: — Locul dumneavoastră, „doraiffus", este lîngă prinţul Gojuellus şi prinţesele imperiale. Petronius observă cu plăcere că suveranul îi rezervase onoarea do a fi singurul particular invitat-în loja sa. Prietenia lui Caligula făcuse să aibă mulţi duşmani. Iar acum intimitatea pe care i-o arată împăratul va mări vădit nu mirul vrăjmaşilor, săi. Peste două sute de mii de oameni se îngrămădeau ne gradonele Circului cel Mare. O mare de oameni în mişcare, do toate viratele şi şesele, îmbrăcaţi de sărbătoare, caie aşteptau cu nerăbdare începerea spectacolului. De obicei gladiatorii îşi expuneau talentele războinice în amfiteatrul lui SfcalHUis, în amfiteatrul lui Pompei sau în noulit-rilo do votarj din For sau du pe Cîmpul lui Mar te. l)& data acoaMa a fost ales Circul cel Mure deoarece pio^ia-mul, foarlo încfîreat, cuprindea peste şaţ:to sute de gladiatori, care se vor omorî între ei, înainte de vînătorilc în care vor pieri mii de animale sălbatice şi după cart- \ or urina luptele dintru-grupurile de luptătoti Iraoi, ^erniatii, IM ta v i şi gali. Un adevărat'icgal de măceluri-, cu mit uni apreciat după moartea iui Tiborius, deoarece ucesia pe cînd era în viat.fl aproape că interzisese aceste jocuri. (Jali^ula, care purta cu măreţie hlamida de purjmiăi împodobită rn pietre rare, hilrl urmat de cele frei smoli ale sale şi de Gcmellus, caie le urma timid şi modest. 33-c.

337

KăKpîuisi1 ilutunndu-M piieteno^te mma spic l'mtuiuv de strigăte ale mnlHmii ce îi mă toată fciicirea lumii. A) ni urmă o procesiune lungă, de vreo jumătate de oi ii, un pududiu ('fire făcu să crească si mal mult tensiunea ^.ec-tatoiilor neiăbdători. Caligula, aşezai pe tumul «Iu de aur, urmăica dt-lihf-ica cu un aer distiat. îi l'ăcu un seni n lui Petrouius wl se apropie. —Prietene, astă noapte m-am gpudit la tine. Virau, să-ţ> încreâinţcz o slujba care să corespundă valorii'tale ,i fidelităţii pe cate mi-ai arătat-o lotodeauna. As putea, ă te numesc edil sau chestor înainte de împlinirea vhMei legale, dar ar fi prea puţin pentru tine. Tiberius avea un consiliu redus care ii ajuta să. ia. hotaririle important»». Un post în acest consiliu înalt (j-ar deschide porţile Scimtului. Petroniiis îşi înclină trist capul fji sărută mina pt- r;ue pr ietcnul ^ăn i-o întinsese cu afecţiune. -— Majc&tatea Voastră îmi permite .să u»n cu tunplură de lacrimi. Tînărul împărat dădu din cap cu eompajmun' , —Te înţeleg, Petrouius î ^fă iutieb ce a$ Kiinfi tlacă ns pierde-o pe Drusilla. Refuz, însă, sa'mii gînde^c la o asemenea nenorocire, lîcfuz !

Arunci o pm iro spre gladiatorii care se înfruntau în fffffffaiciu. Xânganitul metalic al armelor ce se.lz'beau so amestec» cn urletele de încurajare ale celor ce pariaseră,. — Bi unde ai vrea să te duci ? — Şi iu cu? Undeva departe de bucuria această gene ralii care îmi răneşte sentimentele, în Grecia, în Asia, ÎQ S i e i l i a . , . Oriunde numai să-mi găsesc pacea sufletului. Mi se paro ca stau deasupra unei prăpăstii care mă trago spre acliticul ei. Aproape că îmi vine să mă las înghiţit de neant . . . — "Nu mă voi opune să părăseşti pentru o vreme Roma. îutru<;ît nu (i-ai fixat itinerarul,- ţi-as sugera Egiptul. O hime exotică, bizară, care îţi va schimba ideile; în acelaşi t imn ai [iuţea siVini faci un seiviuiu. Prefectul Egiptului,, generalul Flaccus, este un vechi adept al lui Sejanus eaie a reuşii- să se strecoare piuă acum şi să-şi păstreze postul.-Arc putfien, nnui vice-rege. Ţara aceasta are o originaliiaieatît de puternică încît latinitatea n-a putut s-o asimi-: le/e. în afară de Alexandria, o metropolă cosmopolită cu pretenţii de a depăşi grandoarea Komei, universul egip tean ave tradiţii puternic ancorate şi un trecut monarhic oare îşi păstrca/.ă neatins prestigiul. Pctrom'us înţelese. Dorinţa iui CaliguTa echivala cu un orjrtin. AlciCerca era făcută, — Tu vei fi reprezentantul meu scciet la Alexandria. Nu-(i cer aimîc altceva decît să te uiţi în jur şi să -mi raportezi tot ce j i se pare anormal In legătură, cu Flaccus. Vei da peste un focar de intrigi. Fel şi chip de' grupări vor încerca să te atragă, să te ademenească. Păstrează cea mai strictă neutralitate şi manifestă nepăsare si indiferenţă faţă de toate chestiunile politice. Frecventea ză cercurile mondene. Ai putea să afli de uneltirile duş mănoase îndreptate împotriva Bornei. Caljgula zimbi. — Iţi dau cîteva. luui de vacantă. Apoi te întorci Ia Tîoma ! Voi avea nevoie de tine! So ridică de pe tron si îşi puse mina pe umeri lut

— Viaîn c^e frumoasă,! Foaite fiumoasă, prietene l Uit ii-1 e în jurul tău ! La cerul de azur, la soare, la mulţimea io straie (k- ?ăi băţ oare I f

339

Aerul trist si absent al lui Gcmellus, carp st l! ca «i,.,v parte, îi atrase atenţia. Faţa lui Caligula se întuneci — Băiatul ăsta mă scoate din sările ! .Tibniun u a lăsat să împartă puterea imperială cu mine. Dai Senatul a anulat testamentul şi i-a atribuit lui Gemellu^ landul d e prinţ moştenitor. Acum stă bosumflat vrîndprin ;icoas)a să-şi arate ranchiuna împotriva mea. Aş putea sVi ierVt cuvintele lui Tiberius adresate mamei mele: „Te (107,1 lezată, numai fiindcă mi domneştii" I se acoulfi tonte onorurile. Se bucură de un trala^ment excepţional, rnetui mă uit la el şi-mi aduc aminte de sfiiţi Iul «vumm al fraţilor mei, ordonat do Tiberius. S -ar putea compaia regimul barbar care a fost aplicat familiei mele cu fîuniurile pe care Gemellus, nepotul Iui, le are din pârlea* mea .' Aii, uite-1 pe gladiatorul cu trident căzut, sul) l o \ i l t n i l o adversarului său ! Poporul strigă să fie decapitat, 'iic buie să respectăm voinţa poporului şi sa arătăm cu de^-tul în jos. împăratul făcu gestul care îl condamna pe înv m- In moarte imediată, urmat de Pclronius, caic nu ; > < ' * tdvi nici o atenţie acestor jocuri. Caligula izbucni în rîs. ' — Circul ! Singurul loc iu care pleboa luiuifi ; ie dreptul să-şi manifeste voinţa, împăiaţii au aranjuf hiro lucrurile. RepiAliea mai există doar în teoiic. este mru u invocată, dar i-a rămas doar umbra ! Caligula îşi aţinti privirea la lupta dintre doi glutliMoti eu căşti fără vizieră, cu capul şi faţa în întregime acopcnfo Se loveau orbeşte. Numai zgomotul răsuflării lor aii'He şi întîmplarea le conduceau braţele. Care dintir ci \n primi primul lovitura moi t ala? Caligula continuă, privind mai depaiţo lupta : — N-am să uit niciodată că tu, un străin, n-ai M»V ăst să mă însoţeşti la Pandateria şi la Ponxa ca ta i '( l i c cenuşa mamei mele ^i a fiatelni meu mai maie în liinpfo socrul rneu refuza sa mă însoţească invocînd iau! de mare. Toţi duşmanii mei speiau că Pluton va înceţi galerele mele. Bar speranţele lor au fost în^elnle Se^auziiă nişte strigăte pînă la cer. La înnbiti ui < 1^; cului, x Hyllus, cu o singuiă lovituiă de sabie, fării ^ yboare capul unui trac, adveisarul său. 340

înainte de a pleca la Alexandria, Petronius o Bătrîna prinţesă îl primi în cabinetul său 'do . zată pe un fotolo m horn. Aşe . > Priyea nemişcată în goVăzîndu-1 pe Petronius ochii i se înviorară şi bucuria îi lumina faţa. u 1 relronius u spuse ca pleacă m curma m Egipt. —Ai putea, în sfîrşit, să-ţi vezi domeniile şi vila de ia Alexandria. Este o proprietate magnifică. Tatăl meu o Construise pentru Cleopatra. —Tocmai de proprietatea asta vroiam să vă vorbesc. piscurile ca testamentul dumneavoastră să fie anulat ua mai există. Sînt gata să vă> restitui bunurile ca să le atribuiţi descendenţilor după voinţa dumneavoastră. —Asta a fost voinţa mea, Petronius. Este un subiect închis. Să nu mai vorbim despre asta ! — Cains va respecta fără rezerve voinţa dumneavoa ^tnl Ochii bătrînei doamna se acoperiră cu o profundă. t isteţe, — Am suferit o mare deziluzie, Petronius. X-am vor bii nimănui, în afară, de tine, de suferinţele mele. După 'ircarea pe tron a 'lui Caius am vrut să-i vorbesc, să-1 elicit, să-i împărtăşesc bucuria de a vedea familia noastră 3jind din umbră. Dar el n-a acceptat sa mă primea &că jjeeit in prezenţa lui jVIacrpn, care stătea în picioare lingă fotoliul său, Nn ptit să-ţi descriu ce am simţit atunci. Ku găseam cuvintele ca să-mi exprim sentimentele. Aveam Impresia că-1 văd pe Sejanus înviat în dreapta nepotului tneu. ,. Puteţi să-mi vorbiţi, mi-a zis pe un ton semeţ. N-a m -Decrete faţă de Macron". I-am răspuns că sînt probleme de familie pe care mi concep să le discut de fală. cu fiul foştilor mei sclavi. Macron a făcut nişte ochi furioşi dar ii-a îndrăznit să mă întrerupă. „Dacă sînt chestiuni «npoi lăute, ITacron trebuie să rămîua ca să-mi servească «e martor", mi-a replicat nepotul. Atunci m-am ridicafe î-ara spus, calm: „întrevederea noastră s-a terminat, _tăii poate să înscrie această frază pe tăbliţe". am ieşit fără &ă mă uit în' urma mea, Caius nici n-a c ^ &!t mă oprească. Aceasta a fost prima şi ultima w Castra înţîlnire după urcarea sa pe tron. ^ ţetronius î^i plecă sincer afectat capul în faţa -l i!1 Antonici.

f

341

— Sînt sigur, prinţesă, că va reveni ia sentiment* 1 mai bune. Macton are o influenţă, proastă acupia nepotului -dumneavoaMră. — îi leagă cîrdăşia la asasinarea hii Tibeiivi^. Toii anii aceştia m-am bătut ea o leoaică să-1 apăr pe Caiiih. Mi-am făcut datoria. Bar n-am găsit, în schimb, decît mgiatilndine. Fericirea nu este la îndemina muritorilor ., fied. Petronius, că nu mă vei mai găsi la întoarcerea t;i do la. Alexandria. Vieaii pa te îmbiăţNez ca şi emn a» fi l iul jncn. Vino ! Antonia îşi întinse b] aţele plăpînde, îl înibiupCj şi îl strînse la pieptul său şubied. Trupul ei emana nn mii o* de lavandă. — Tu nu mai dezamăgit niciodată ! Am mnu^Cui i3 t c-a m expus unor maii primejdii ! — Trecutul e moi l, prinţesă ! — Dar viitorul nn e moi t! El îi conduce pe oo ni \ hufi şi modelează reputaţia răniţilor ! Tar ^inpnyek- sale t-inl uneori penibile... Meiilj pe deplin tot ce ţi -am (Uimit, D&r să nu uiţi niciodaiă oă. unul mai pnienjjc dcfîi lire, ar putea să ţi le ia. Bucuiîi-te de tiucicle, de bogăţie, de iniluenta, de prietenia pe eaie ţi-o aeoidă. „micul monstru", căci nu poli să ştii niciodată cit limp pot ?3 dureze t cate acestea. îi dădi^dmmnl din îmbiălişaie. — îţi mulţumesc pentru loialitatea ta. Din piuate, noţiunea a^ta «i-apieidut orice valoare. Loialitatea §i inte resul sîrit în zilele noasliefoaite strins legale. Cel mvii micdezecliilibiu poate să dKluigîi o prietenie caie Ia prima Tedcre paie foaite tiainieă. I ut eresul primează ! Toţi cei caie judecă altfel sînt nişte naivi sau visători, înainte de, a te lăsa să pleci vreau să-1 i dau un sfat. Să n-ai încredeio Sn nimeni. Prietenii nu f*înt decîi nişte tiădăioii potenţiali. Cir iar şi propria ta judecată poate să te înşele. Prin ^ ocea mea nu voibe-te dccît o-\reiicrţa. în familia lui ^i^ei plecarea lui Pelionhi^ LT \le,\an-dria provocă, multe discuţii. — Caliâulîi i-a încu'dinfat o misiune ! îşi (Luin cu păi ei ea Junius. 342

— KsU1 începntul dizgiaţiei î zi.
zilnic. Mi-am ales o mesei io caic nn-mi of ci ă pica mult timp liber. O şliiopentiu line, cîncl ai fost nUima dată la noi, î-ai cunoscut pe un oarecine AnniiiH Cimber. instructor de gladiatoii cu o- anumită reputaţie, înli-o noapte se întoicea singur la şcoală după o bej ic la ..Tna-gonvjl Albastru'' şi I-au atacat ifiufăcătorii. în zoii, pla-diatoiii care se întorceau la cazaimă, 1-an "săsit in mijlociii stiăzii. Ceea ce eia emios, capul sau, din cauza finiri fiînt, părea deşurubat. Fala îi om întoarsă spic spate. Pinea o mască aşezată pe ecală. Puteai săi eompaii cu lanus. Cu un Tanus moi!".

Alexandiia ... pn oi a 1 ? miaş construit după eoneepiia unui cnlo«. Alox'andiu cel 3Iare . . Turnul înalt al faiului stiâlucitoi coiv^iu-H do Sos-^rate din Cnido^ pe insula Faios, la iniiaion m yoit, inia din cele «aj)te minuni aîe lumii, domina silul ncîntrenpt al luminilor caic aiatau, în depăitaro, oraşul ce mălina cu Roma. Antiohia, caie Jimp do un secol di>.putasc cu Alp\nndiia ptioiitatea în ]McdHeiaiu1, fut-f^e devansată
Petronius, în picioare, îîngă comandantul galerei oara îi vot bea de locurile de plăcere de la Alexandria, cu mîinile 3a spate, pi ivea \ isător la şiragul scmloietor ce va însemna pentru el o lume nouă. La Alexandria îl aştepta o vilii fmmoaşa iar la ţară domenii întinde şi foarte roditoare. Plecarea de la Roma nu se datoia, însă, docît neoiînduielii din mintea sa. Existenţa sa, simbolic, luase sfîrşit. Acum nu jnai trăia dccîfc de pe o zi pe alta, fără nici un f cep. Nu s-a sinucis numai datorită obligaţiei pe care o avea de a păstia amintirea Cvntlnei care, fără el, ar fi dispărut sub colbul uitării. Marcellus începuse să spună că ar vrea să se recăsătorească. Copiii aveau nevoie de o mamă care să Ie îndrepte primii paşi. Leda, Leda lui va avea o mamă vitregă. O situaţie fără ieşire deoarece , niciodată n-ar putea să revendice paternitatea. Căci dacă s-ar afla că este fructul unui incert i s-ar închide toate uşile, ar fi azvjilită în drojdia de jos a societăţii «i ar acoperi de înşine întreaga familie. Gaîeia acostă într-un poH de mari dimensiuni undo sute de corăbii stuteau aliniate de-a lungul cheimilor. Un fcînur funcţionar al băncii lui Alexander şi majordomul vilei î] aşteptau. Petronius fu invitai să se uree într-un car somptuos tras de patru cai cu hamuri »aurito si cu frunţile împodobite eu pene de struţ. Obişnuit cu restricţiile privitoare la circulaţia mijloacelor de transport particulare la Roma pînă la miezul' nopţii, Petronius se simţea naueit de numărul mare de toi felul de care, căruţe, cărucioare, furgoane, tiăbiui, po^ialioane care circulau liber în ambele'sensuii pe o i-tradă dreaptă, aproape tot atît de largă ca şi arena Circului cel Marc de la Roma. Trecătorii se încrucişau pe trotuarele apărate de nişte porticuri de ploaie şi căldură, căci zăpada nu cădea niciodată aici. Toţi goneau de parca afacerile îi făceau să alerge în pofida nopţii, ce îşi întindea pe nesimţite văluiile. Tavernele şi prăvăliile, deschise şi la ora asta, erau pline de oameni. Edificiile cu coloane greceşti aminteau de construcţiile de la lîoma sau de la Atena, numai că la proporţii mult mai mari. Traversară oraşul şi ieşiiă la perifeiii. Drumul uima nu canaHcaite lai g caie lega Alexandria de Elensi* şi 343

Cauop, splendide locuri de pelrcceie şi de&hiu, celebie ia tot Orientul. Bărci bogat împodobite şi luminate îşi du-CI.MU pasagerii îmbrăcaţi m veşminte de sărbătoare. Or-eh -strclc U di stau. Vile do lux, hanuri bătătoare la ochi şi aparent bine întrelinute se înşirau printre grădinile pline de miresme grele. / în ştirbit se deschise un giilaj «i carul pătrunde pe o alee umbrită de palmieri. IMutînile arteziene susurau şi siluetele statuilor de marmură albă păreau nişte fantome pierdute în mijlocul verdeţii. Sclavi în veşminte de sărbătoare şi cu torţe în numi se înclinau la trecerea carului, în faţa lui Petroniu^ apărui ă coloanele din marmură trandafirie ale unei vile de dimensiuni enorme cu aspect majo&tuos. Intrarea era "tncartiatft de liberţi care administrau proprietăţile şi care, văzîndu-şi noul htfipîn U salutară cu umilinţă, Apoi Petronius intră m vilă precedat de majordom care, la lumina tremurătoare a torţelor, îi arătă comorile do artă ce umpleau camerele imense. Niciodată nu şi-ar Ji putut închipui că prinţesa Antonia o să aibă ideca de a-i oferi un palat. Este adevărat că era fiul lui Postumus, deci membru al familiei lulia, înrudita cu familia Antoniei. Normal, însă, ar fi fost ca ace^t edificiu să-i revină lui l'aligula. Entuziasmul bătrînei prinţese pentru nepotul său încoronat se răcise destul de mult aşa încît îl priva de reşedinţă regală. Apoi îşi aminti de cuvintele ' stranii ale Antoniei : „Darjsă. nu uiţi niciodată că imul mai puternic decîl tine ar putea să ţi le ia 1 '. Majordomul deschise cele două canaturi alo uşii de bronz ferecate cu lacăte şi îi arătă cu un gest plin de mîn-diic bijuteriile orbitoare, de inspiraţie orientala, expuae pe mese din lemn de lămîi, fiecare dintre ele valorînd o avere, în mijlocul sălii eiau doua coroane regale aşezate pe un trepied de aur. — Coroana pe care regele Antomus a purta t-o în bă tălia de la Actium şi mai tîrziu, cînd s-a sinucis, ca şi diadema regală a Cleopatrei, explică majordomul. — 8i de atunci nimeni n-a mai atins minunile acestea l întrebă Petronius.

— Kimeni, în afară, de sclavii care şterg piaful. Am primit aceste comori spre păstrare de la predecesorul meu. Prinţesa Antonia le-a lăsat în starea aceasta îl tipii ultima călătorie pe caro a făcut-o în Egipt. La puţin limp după încoronarea împăratului Octavian August. — Guvernatorii ştiau de existenţa aec?toi obiecte inestimabile f — Ştiau ! Dar nu s-au atins de ele. îsici Mib domnia împăratului Octavian August, nici sub domnia lui Tibqrius. Cine ar fi îndrăznit să, le ia ştiind că aparţin prinţ of-ci Antonia! Acum sînt ale dumneavoastră! — Delegaţii noştri de la Banca Alexander au anunţat autorităţile cu privire îa tranzacţia intervenită intre piuiţesa Antonia şi dumneavoastră, adăugă admhtMiiUonil adjunct al proprietăţilor egiptene ale Antoniei. — ,,Dominus'' Petronius doreşte să ia mm-a 1 ,.On,]'! este servilă! Petronius ^e întoarse spre tînărul funcţJonai' tic ia Bancă. — în seara aceasta eşti invitatul meu ! — Nil ştiu cum ga vă mulţumesc, „DonmnuV^ /i^o acesta tulburai. A doua zi tînăruî funcţionar făcea senzaţie la Banei povestind prietenilor săi cum a petrecut *>eaia în compania acestui tînăr si straniu prieten a] familiei impfiiale. — I-ai trimis lui Petronius Xiger invitaţia la recepţie? întrebă generalul IHaccus ducindu-şi mîna la fivmtc r'a ţ,i cum ar f i vrut nă-iji adune gînduiile. -Da, domnule general! De ieri, domnule Q'eneKi] ! răspunse secretam!. Agitaţia şefului îl intriga. Geneialul, c?zu1 pe gindiiii, se plimba prin biroul său de luciu de la un capăt Ja tolă-lat. Sodiea la Alexandiia a acestui tînăr, caic nu-ţi Hfi^a docit titlul de prieten al împăiatului, îl tulbiua. Faptul că pi înţesa Antonia îşi vînduse o parte din imensele --aîo domenii din Egipt putea să înscmne-că avoica i se Mu-raila, dar jnai putea să însemne M că r*ub tran->fciiil acesta de proprietate .se ascundea o mnnevi u. foarte gie» de dcs-cil'iat. Dacă lînăiul ar ii \ cnif in calitîtte de le^rai ini] c~ ar fi ^tiut cum să pioccdexe. iFacstiu in

ditul oamenilor, Flaccus reuşise pînă acum să, se descurce în cursul inspecţiilor, anunţate sau inopinate. Darurile de mare preţ făceau minuni. Iar daca legatul imperial ei a un om integru, registrele administraţiei sale dovedeau competenţă şi probitate. Abuzurile şi jafurile, ascunso cu pricepere,' scăpau ochilor iscoditori. A'ja că teama îl chinuia pe generalul Flaccu% în ciuda protecţiei lui Lepidus, răsfăţatul lui Calîgula. Efectul salvator al acestui sprijin se verifică, şi cu prilejul controlului unui legat intransigent şi prea curios care fu repede rechemat la Roma pentru o misiune noua. Flaecua trimise un sol la Lepidus, ca şi o masu din lemn do lămîi de mare preţ, ca să-i ceară informaţii cu privire la Petronius. Bar generalul sărvîrsise o greşeala de raţionament, în timp ce îl suspecta deschis pe Petronius, un funcţionar tînar şi nou al biroului „a rationibua" — Ministerul de Finanţe — îşi băga nasul peale tot afişîa-du-şî naivitatea de novice. Această- anchetă, secretă- fusese iniţiată la sugestia prinţului evreu Herodeg Agrippa, un vechi prieten aflui Germanicul şi al lui OaUgiila. Acesta * dm armtt îi dăduse drumul din închisoare nade îl aruncase Tiberius şi îi redase toate onorurile datorate rangului său regal. Chiar în momentul acela o delegaţie evreiască din Alexandria se afla la Borna pentru a prezenta plîn-gerile împotriva prefectului, care se arăta prea favorabil grecilor, încă un motiv care făcea na crească tensiunea arterială a generalului. Petronius, după ce îşi admira vila şi frumuseţile Alexandriei, constată ca sub spoiala acestei lumi rafinate colcăiau intrigile şi că sub liniştea aparentă a vieţii oraşului mocneau frâtnîntări grave care adesea degenerau în încăierări aîngeroase. Comunităţile grecească şi evreiască se aflau într-un conflict care dura de două secole. Cînd tulburările luau proporţii, grecii dădeau foc sinagogilor iar everii distrugeau templele ridicate zeilor olimpici. Armata intervenea punîntl capăt încăierărilor, lovind în dreapta şi în stingă. în soaţa- în care Petronius se pregătise să onoreze ro-oferită de Flpmis, Alexandria cunoscuse una din cele mai fleibinţi din ultimii ani. 348

Flaccus dădea, pe rmd, dreptate cînd grecilor, evreilor, ca să obţină daruri din partea celor două comunităţi. Ducea o politică do îmbogăţire personală care dădea rezultate excelente. — îi) curîud, îi spunea în taină Veronillei, ncvastă-sa grasă şi roşcovană, vom avea o avere mai mare deeîl a lui Mecena, încă, un an şi ne facem suma. — Numai să reuşeşti să te mai menţii un an în p st! — Taci din gură, cucaveao I Ce ar putea să mă împiedice? Bobocul ăsta do Pctronius? Ştim cum să-1 îmblîn-zesc ! Fiecare om cu preţul său ! O să aflu şi preţul lui I ... Vilele noastre de la Baies, Tusculum şi Sinninm sînt aproape gata. Am trimis doja douăsprezece coloane de ouix la Baies. — Kumai să, nu faci imprudenţe, VaJenus. Duşmanii tăi abia aşteaptă să-ţi împlinte pumnalul în spate ... — N-apueă ei asta, dragă Veronilla I Diplomaţia este a doua mea natură. N-ai văzut cum am trecut peste criza provocată â*e căderea lui Sejanus? — Dar în perioada aceea Herod Agrippa nu se plimba ca un păun prin grădinile Palatului î în. drum spre reşedinţa prefectului trăsura lui Petros se ciocni de o mulţime de greci care căutau să spargă cu ajutorul unui berbec improvizat uşa unei sinagogi, în timp ce evreii, baricadaţi înăuntru sau cocoţaţi pe acoperiş, aruncau eu pietre şi cu apă clocotită. Călăreţii romani, veniţi în goana, reuşiră să disperseze mulţimea şi să despresoare sinagoga astfel încît trăsura Iui Petronius putu să se strecoare şi sărşi continue drumul. Petronius se uita cu îngrijorare la aceste manifestări xenofobe, Sperase că Ia Alexandria se va bucura de linişte şi solitudine şi găsea o lume în plină fierbere. Cînd era acasă poruncea sclavilor să se retragă în clădirea lor şi se plimba singur prin săille somptuoase şi pustii. O căuta pe Cynthia. Spera s-o vadă ieşind de după vreo draperie, să ţîşnească din vreo camei3, să se ascundă printre statui şi fînlînile arteziene ca a.poi să, i se arunce în braţe, cum o făcea

inamic. Den îşi dădea seama că se hrănea cu iluzii, de-' oarece paitenera Iui în acest joc de v-aţi a-^cuuselea nu ei n deci t o umbră. Uneori visa noaptea că făcea dragoste cu ca. Dar cînd &e trezea şi mi-i mai vedea trupul, începea să plînga în hohote. Cu nervii întinşi, ,so lăsa pradă halucinaţi] l or. Era conştient că asta U va duce la ruină, şi, totuşi, nu a\ ea puterea să lupte ca să se elibereze do fantasmele caro' îl exaltau ca un diog la care nu putea, şi nici nu vroia, să. ienunţe. Aşa ea nu se bucura prea mult nici de vilă şi' nici do domeniile pe care nu avusese curiozitatea, să Io viziteze. îl chinuia ideea sinuciderii. Răspunsese afirmativ Ia invitaţia lui Flaccus, deşi recepţia oferită de acesta îi pîovoca repulsie. Dar îi promisese Iui Calignla sa-i transmită impresiile privitoare la omul pe care Lepidus îl pie~ zenta mereu ca pe un guvernator valoros. Cînd trăsura se opri în faţa intrării din vechiul pala l, ai Ptolomeilor, Petronous pi ivi frontonul de p grandoare uluitoare şi îşi zise că. Palatinul nici pe departe nu s-ar putea compara cu palatul Ptolemeilor. Soldaţii din gardă, cu platoşe scînteietoare, aliniaţi pe două rînduri, deschideau o trecere luminată de o mulţime de torţe. Alte mii de torţe, atârnate în faţa palatului, subliniau prin jocurile de lumini şi umbre reliefurile şi coloanele gigantice. Apă-rea în toată gloria sa puterea imperiului roman, care cucerise Egiptul cu toate minunile sale. Potronius trebui să recunoscă talentul Iul Flaccus de bun organizator al loprczentaţiilor teatrale. în vestibul centurionii îi primeau pe invitaţi şi U conduceau de-a lungul unor saloane magnifice în sala Honului, o încăpere vastă, ornamentată cu fastul oiien-tal elenist. Aici îşi întîmpinau oaspeţii generalul Flaccus şi Veroiiilla, înconjuraţi de tribuni în uniforme de gală. înainte de recepţie sclavi cu tăvi de argint încărcate cu răcoritoare stimulau setea invitaţilor ale căror fizionomii vorbeau de un bogat amestec de rase şi obiceiuri, Fiaccus îi acordă o atenţie măgulitoare lu'i Potroniua M ii porunci unuia dintre adjuncţi să-i prezinte oficialităţile şi personalităţile mai cunoscute din Alcxandiia, Printre aceştia Petronms avu plăcerea să-1 Intîlncască şi 330

pe Caius lulius Alexauder, bancherul şi bunurilor prinţesei Antonia. Soţia sa, o prinţesă hiiianâ, se remarca prinlr-o frumuseţe planturoasă orientală. Toţi vorbeau numai de noul suveran şi de epoca de aur care începea pentru Soma şi imperiul său. Se vorbea de generozitatea împăratului manifestată prin arderea dosarelor care conţineau piese privitoare la- asasinarea legală a mamei sale şi a fratelui său mai mare. Prin aceasta împăratul vroia să arate ea uită trecutul şi că îşi îndreaptă privirile numai spre viitor. Se vorbea de Vibius ATareus, care avusese şansa să-i supravieţuiască Albuciltei şi care, graţiat de noul împărat, sărbători evenimentul câ&ătorin-du-so cu o fată cu treizeci de ani mai lînărft dceît el. Xu erau uitaţi uici delatorii care se remarcaseră sub vechiul regim $i a căror pedepsire era acum cerul ă cu glas t re, Petronfus îi povesti interlocutorului său incidentul îa care fusese martor cu puţin înainte. Hai adaugă ea remarcase printre invitaţi numeroase personalităţi evreeşfci, ceea ce arăta netemeinicia afirmaţiilor după care Flaceus ar fi manifestat simpatii faţă de greci. Cînd ofiţerul roman se retrase, Alesander indrăzm să. ridice vălul care ascundea ade\ arul, Aîexander îi spuse Iui Pcli'onius că după ce prinţul evreu Herod Agrippa rein-trase în graţii compatrioţii săi au fost trataţi eu mai multe menajamente, ceea ce explica şi numărul relativ împoitaut «le evrei invitaţi la recepţie, dar ea aeea-ia nu whimba cu nimic hitnaţia reală. Pclronius îl asculta pe Aîexander jlar giudurile îi zburau aiurea. Uu aghiotant al lui Flaccus îl rugă & IA loc pe patul sub formă do potcoavă de Ia ma&a generalului, o ciunte deosebilă care. însă, îl lăsă rece pe Petronius. Imediat începu defilarea tăvilor eu tot felul de mîncă-ruri în timp ee orchestra ţi eînlăreţii îşi ai'3tau talentele. Apoi veni rîndul dansatoarelor care, aproape goaîo. prezentară un dans languros în cinstea lui Apolloa. Doai că sutele de invilaţi, cuceriţi de minunile gastronomice cu care se regalau şi de vinurile rafinate care le încingeau creierii, nu prea acordau atenţie minunilor coregrafice. Dai pe măsura ce se bea mai mult limbile se dezlegau iar stînjeneaîa, evident:! îa început înU'e evrei şi greci, ?e ri&inea treptat, se auzeau cuvinte galante, glume, Usele. 351

Cu simţurile aţîţate comesenii începură sa acorde mai multa atenţie dansatoarelor provocatoare şi paharnicilor linori şi frumoşi. Orchestra atacă o melodie languroasă. — Acum urmează punctul col mai atractiv al serii, îi zise Flaccus Iui Petroiiifts, plictisit de spectacolul destul do banal. Privirile tuturor se îndreptară spre o masă, la care o fată cu părul blond auriu, acoperită de bijuterii şi cu spatele la Petronius, părea că se opune insistenţelor vecinilor săi. întnicît se pare că invitaţiile verbale nu aveau succes, izbucniră aplauzele la masa dansatoarei, cucerind repede toată sala. — Generale, la Uoma dansatoarele nu sînt rugate să se producă, zise Petronius uimit de importanţa care se acorda fetei cu părul auriu. — Aveţi dreptate I Dansatoarelor de profe?ie, celor case practică această meserie infamantă, nu li se tolerează fandoselile, zise Flaccus. Dar fata aceasta o face din plăcere, sar şi sa/isfacă pasiunea şi dă, dansului semnificaţia unei arte dedicate zeilor. — Fiecare or aş. are curiozităţile sale ! exclamă Petroniua cu indulgenţă. — Fata aceasta nu este o curiozitate ci o minune vie ! Aplauzele crescură în intensitate. Fata cu părul de aur cedă. Apoi se ridică. Entuziasmul comesenilor atingea paroxismul. Toţi în picioare o ovaţionau. Comesenii aşezaţi în faţa lui Petronius îl împiedicau să-i vadă faţa. Petronius însă nu-şi părăsi locul ca s-o vadă,. Deodată fata, răspunzînd ritmului melodios şi însufleţit al orchestrei, începu să se învîitească şi să se îndoaie ca o flacără bătută de vînt. Aplauzele încetară şi comesenii şi reluării locurile. Toate privirile se îndreptau spre nimfa aceasta, spre această flăcăruie zglobie, spre acest trup senzual din care emanau unde de beatitudine, o strălucire orbitoare, care-i făcea pe speetaton st simţii fiorii plăceiilor bahice, ale bucuriei de a trăi. Uşoară, părea ea sfidează legile gravitaţiei. K"u mai era un dans, era zboiul unui fluture într-o grădină de flori invizibile, dar al căror parfum se simţea.

l «i «UI

Deodată fata se opri în mijlocul sălii. Dreaptă ca o candelă, îşi fisă plivirile ochilor săi scînteietori asupra lui Pcttonius, care se sculă fascinat. — Cynthia ! şopti Petronius cu o voce aproape imper ceptibila. Dansatoarea cu părul de aur era replica surorii sala Era" Cynthia înviată. Pctronius se- dada jos din pat. Privirea dansatoarei învăluia o chemare atîfc do arzătoare, atîfc de tandră şi plină de dragoste încib Petronius se îndreptă spre ea atraa de o forţă irezistibilă. SG opri în faţa ei şi repetă cu teama în suflet să nu se trezească din acest vis minunat: — Cynthia î Fata îi răspunse cu o voce suavă. Era vocea Cynthiei, — Pe mine mă cheamă Berenice ! Dar dacă îţi amintesc de o fenioio pe care ai iubit-o şi asta îţi faco plăcere, poţi să-nii spui Cynthia l Pentru mine vei fi Prinţul cel Fru mos I... $i întinse inimile spre eî. Spectatorii urmăreau cu sufletul la gură această scenă uluitoare. — Să dansăm, Prinţul meu frumos l îi era rubine să evolueze în faţa lumii chiar dacă instinctul îi spunea să accepte. — La noi bărbaţii nu dansează în public ! — împăratului tău, însă, îi place să danseze ! Căci o tînlr ! împăratul IS.U dansează în public ! A acordafc chiar diplome de nobleţe unei manifestări sublime de artă! Da, dansul este sublim f Te apropie de divinitate ! Horenicc începu să se învîrtească în jurul iui în ritmul antrenant al muzicii. Petronius, fascinat, o urmă la început şovăind, apoi cu un pas tot mai si^ur, învăţase la Palatin să danseze alături de Caliguîa, care era pasionat do arta Tcrpsihoiei. Koiia pereche avea un farmec deosebit emanînd prospeţime şi poezie. Mişcările lor graţioase descriau momente din tablouri de o frumuseţe încîntătoare. Apoi muzica se opri şi dansul se sfîrşi într-o apoteoză. Avalanşa de aplauze făcea să vibreze atmosfera. Cîţiva bătrîni puritani so simţiră jigniţi de această frivolitate decadentă.

Tl^^i^^^^^^^^^^^^^^^^MP rHtm>

•*' ------ - * ^ ^ W " — "

^^H ^ H

™

— Asia e noua modă de Ia Roma? Sarmaua lioma ! exclama unul dintre ei, eu o voce de&tul oe putemieă, manifestmdu-şi dezaprobarea. Corifeii noilor moravuri îi priviră cu dispreţ. Petronras nu auzea comentariile. Se uita numai Ia fata eu părul de aur care stătea fără să se mişte lingă el. Pe faţă îi unduia zîmbetul. O privea fără să scoată T ren n cuvînt. Cyntkia îl iubea atît de mult îneît reuşise să descopere mijlocul de a fugi din lumea întunecată a infernului ca să-1 regăsească. Cynthia ! Nu mai era rodul imaginaţiei sale ! Era ea iarăşi vie şi îl privea i Sîngele îi pulsa în vene î Iar Petrontafl era In al şaptelea cer de fericire ! Această pereche, care stătea nemişcată în raijlot-uJ sălii, reprezenta două fiinţe care păreau că se reflectă una în cealaltă. Frumuseţea şi dragostea U zeificau. Chiar şi cei mai îndărătnici dintre comeseni fuseseră cuceriţi de farmecul lor. Generalul FIaeeus jubila. O Inspiraţie genială *1 făcuse să se gîndească Ia Berenice. Acum găsi&e &partuia din platoşa lui Petronîus. Prietenul lui Caligula îi va cădea în mîini ca o pară coaptă. Se simţea iarăşi &îgnr de &ino şi stăpîn pe viitorul său. Pentru Petronius însă, dacă n-ar fi fost fata din faţa <;>, lumea nici nu mai exista, — Dansezi minunat, Prinţ frumos ! — Spnne-mi Petrouius ! o rugă Petroniub. Eu >imt, Peti'onius ! Vreau sa-ini aud numele pronunţ ai de tine f Buzele fetei se mişcară : — Peti'onius !' O fericire supraomenească îl îmbăta. Auzea > ocea ( h H-tliiei. Timbrul atît de drag al glasului ei ! 33ereuiee nu mai exista! Berenice u-avea decîi rolul unor \psmintn ti e schimb ! — Noaptea aceasta o vom petrece ia tine, f riirao.su l meu prinţ I în noaptea aceasta voi fi a la, IMi'onma î Dragul meu Petronius ! . . . Dimineaţa, cînd se trezi, văzu că este singur. care intra pe fereastra aurea pernele, draperiile, care pHreau ţesute cu fir de aur. Simţi străbătîndu-i tropul un 354

fio'1 do tii-teţe. Să fi fost iarăşi dar un ^ îs ? Oare noaptea sa do chag'oste se reducea iarăşi doar Ia halucinaţii? Scntmă clopoţelul de argint de pe mlsuţa do la cu pat î-iiil patului. Inpiagapămun sclav care ii răspunse Ia înuo-hârca mută din ocini săi neliniştiţi. — Tmăra doamnă a plecat în zori. X-a^vrut să vă tul bure somnul, „i se duse de dimineaţă, h\ palatul guvernamental. Generalul Flaccus îl piimi cu "un zîmbet cald pe obraji, — Sper că noaptea aceasta nu te-a decepţionat, dragă prietene ! Alexandria are un farmec deosebit caro ntspîndtvjtc în jur numai bucurii. Petronius îşi înclină respectuos capul, dar cuvintele a inCiti ionului îl lăsau rece. îl interesa numai fata pe cai o o cunoscuse în ajun. Cynthia ! De unde o fi venit? — Do nicăieri, trece printre noi ea o zînă şi dispare în neant. Tot ce se ştie despre ea este că în rene îi curge sînge regesc. Prinţesa Berenice este o siriană, rerişoară pi in alianfă eu îlerod Agrippa. Aruncă banii pefereatră, oferă daruri fabuloase şi a doua zi rămîne fără un ban, *— Undo locuieşte? — Aici şi peste tot. Stă cîtova zile la Alexandrin, apoi dKpare. Duce o viaţă rătăcitoare. A fosfc văzută la Antio cîiia, la Afona, la Corint, la lîodos.. .Este cea mai fan tastică femeie din eîte am cunoscut. Probabil ea noma dismul ei ancestral o împiedică să prindă rădăcini. Sînt unii caro afirmă că ar fi o zeiţă orientală, alţii susţin CA es-te o spioană în slujba legchu Pârtiei în timp ce alţii bănuiesc că ar fi voi ba de o aventurieră, ca şi vărul ci Herod Agrippa.. .Nimeni nu cunoaşte adevărul... Se ştie, însă, că bărbaţii care se laşi furaţi de farmecul ei o idolatrizează. Aveii întregi au fost risipite pentru ea. 8e pare că aurul şi pietrele preţioase care îi trec prin niîini n-o impresionează. Te previn dcoaiece te stimez şi încerc scotimcnte de simpatic faţă de tine, Petronius. Mulţi van ruinat din cauza ei. Prinţi şi negustori foaitc bogaţi, nobili si mari propriei ai i de pămînt.. .Toţi au inceieat s-o reţină, să-şi păstreze dragostea ei, dar n-au reuşit. Zboară ca o pasăre dornică de libeitate. Eşti un om feiirit fiindcă ca a fost cea care a pus ocliii pe tine. Se vorbeşte

că, face dragoste mai bine decît Afrodita ! D ar bagă do seamă ! îe va părăsi într-o zi cura i-a părăsit pe toţi cei care s-au îndrăgostit de ea. Fără o umbră de regret, fără să mai arunce vreo privire de milă. Mulţi tineri s-au sinucis pentru ea. — Ai pulQa sar mi spui, generale, unde aş putea i -o g:1 se^c ? — Asta e partea eca mai stranie ! Kimcm ii-ai putea sâ-ţi dea adresa ei L-Cînd trăieşte cu un bărbat, pentru perioade scurte, atunci locuieşte la acesta. Femeia asta extraordinară nu trezeşte numai dragostea, dar şi gelozia, O matroană-, înşelată de bărbatul său, a încercat s-o otră vească, dar n-a reuşit. Un bancher bogat, un bărbat serios §î echilibrat, a vrut sări taie gîtul cînd 1-a anunţat eă-1 părăseşte. Dar privirea prinţesei era atît de vrăjită încît îi căzu pumnalul din mină. Bărbaţii care au cunoseul-o vreodată n-o uită şi nu-şi mai află niciodată liniştea. Petvonius îi mulţumi generalului pentru aceste informaţii, apoi plecă în căutarea Berenicei. Arunca banii îîlră, sa se uite la ei numai pentru a împrospăta memoria celor care o văzuseră şi să afle, astfel, cîte ceva despre pa. Bar cercetările acestea costisitoare nu dădură nici un fel de rezultate. Straniu era şi faptul că dispăiuse pînă şi umbra Cyn-thiei, care înainte îl însoţea peste tot. Chiar dacă era o halucinaţie, prezenţa ei totuşi îl liniştea. îatr-o seară se întorsese acasă dezamăgit că nu dăduse <âe nici o urmă a Berenicei şi, cînd coborî din trăsură, trist, istovit, majordomul îi spuse: — Prinţesa Berenice vă aşteaptă în camera dumnea voastră, „domimis". Inima lui Petroniup ein cît pe aici să-i sară din piept, în întunericul nopţii coiul i se deschidea şi o lumină puternică îl izbi mirilor, îşi rcdobîndi vigoarea şi alergă spre camera sa. — Cynthia ! striga Cynlhia! Majordomul îl privi lung cu ochit săi fxot'tafmiui. Ciudăţenia stăptnului snu î] ului, daî nu peste măsură, Egiptenii susţineau cfl toţi romanii sînt nebuni. Iar majordomul era egiptean. 356

Pelronras trăia într-o adevărată stare de euforie. Alexandria i se părea un rai. în oraşul acesta o regăsise po Cynthia. Căci în mintea sa Bercniee mi exista, nu era docifc o reîncarnare a Cynthiei. Era recunoscător Antoniei că îi ofeii&o, indirect, acea^Ly, fericire, ca şi lui Caligula pentru că îl trimisese la Alexandria. Ca sa-şi îndeplinească misiunea, îi trimisese prietenului său imperial cîteva scrisori privitoare la Flaccus. Generalul îşi exercita funcţia cu demnitate fără să uite, din păcate, sâ-şi umple buzunarele, orealitate pe care toată, lumea o ştia şi care se repeta, cu mai multă sau mai puţina decenţă, aproape peste tot în imperiu. Marile averi ale Bornei fuseseră toate făcute din jafuri. Practic Cynthia reincarnată, adică .Berenice, locuia fa Peiroiiîus. Din cînd în ciad dispărea fără S& lase vreun cuvînt scris despre escapadele sale. Dar se întorcea şi toate nopţile le transforma îa. scene extravagante de dia-goste, Petronius simţea că timpul îşj pierduse valoarea, c£ eu mai avea nici o semnificaţie. Nu mai ştia dacă era Ia Alexandria de o luna, de un an sau de un secol. Dar Ciecare noapte de plăcere petrecută în braţele Cynthiei îi rodea iatma, deoarece îi era teamă că nr putea n ultima, Instinctul U avertiza că fericirea sa nu va dura mnlt, e& CyBthia ra dispare, duaă de capriciile Berenicei. Această, dedublare a personalităţii îl ţinea intr-o stai e permanenta de încordare. Berenice era imaginea Cynthiei sau Cynthia se substîtuîst* Herenîceif Uneori, eînd se plimbau împreună în trăsura sau cu barca spre Canop, îşi dădea dintr-odată seama că. se afla lingă o titrainti f CĂ Cyathia nu era Berenice. Apoi luciditatea i se întuneca, Berenice se estompa şi Oynhia îi u-ocupa locul; H recii noş* t*a^ zîmbetul, glumele nevinovate, timbrul vocii ţj rilo do dra^osti- caro nu puteau aă-i iit^le. Criza izbucni înţi-o ?J cînd BciotiR-e ph-cft cu o străină «|itf o d«Minaţie ticcunowuU. Petroniua trimise sclavi căhin s-o utnMi'uusc.l -tpunjiulti-U"
nle caiticn-lor populare şi inmă)itoiii se întor^ei;! <-u coada între picioaie la \ilă. Aşa o a Peironiiib lămăi-o singur aşteptînd-o mîhnit .. tulbuitoaie răvăşi Alexandria. Flaecus, însoţit de o oscoiiă icdusfl-, se întorcea de la ţaiă, şi se îndrepta spie oias. într-o zonă izolată a drumului, oare trecea printre stinci, văzu venind din direcţia opusă un detaşament de preloiicni. îl cuprinse teama deoarece, nu fus-oso prevenit asupra sosirii la Aleiandiia a a* olar 1rupe care asigman gaida împăiatului. Instinciiv &c înioatse si vX'/.u în spatele sun un «J(, detaşament de prctorieni caro meneau în galop, înlelrto oă era prins într-o e-apcană. Ewoîta sa, formata din ijape soldaţi, n-ar fi putut să ip/.iMe pretorieiiilor. Divpfiai, >ve dădu jos de pe cal §i încercă pa se strecoare plini î c stînci. Soldaţii din escorta ^e priviră uimiţi ncştiind ce i4 facă. S;1 se predea? Să, lupi c cu pretorienii l Să. locului aşteptînd desfitşurai'ea evenimentelor 1? Urcuşul piintre stinci se dovedi greu pentru nn batrîn şi obişnuit cu viata comodă, moleşii care, a uimi viee-rege. Dar spaima îi dădea niipi. Ajutindu-se eu mîi-îiilo ^i picioarele căuta pil pe îndepăiteze de irrmăiitoi, tineir militari bine anti'ernti, caic descălecării ^i luau cu asalt colina. Cu oeîiiî gata să ia,eă din oi bile, cu inima bătîr.d ha-i spargă pieptul şi ebipul chinuit de adienalina gcncialnl Klaecus transpira KÎn^e şi apil. Pentiu preioîiraî. ÎIÎN ^ era un joc de copii ?ă-l piiudă şi sfl-J silească ?ă coboaio m drum. Patru dintre ei ,«e apucară, t-ă pape o groapă cc^a mai încolo. Flaccus înţelcMo că eia pieidut. Se zbătea *-a tm drac nenorocit, însă, soldaţii ivuşiiă să-] imobiîixt'yo. 33e altfel lupta nu făcea dccît să prelungeapcu agonia. Un pretoria n îi vîiî pal)ia în bmiă în timp ce un centuiion îi tăie, diutr~o singuifi Jo^ itură de pabie, capul ca io se lohtogoli în pulbeic. Sîngele lîşnca din ver.ele jugiJnie deschise ca nişte mici lîntîni a'rtexiene cu jetuii de ap.l

în aceeaşi zi PcUonius primi un ordin semnat de Caligula prin care era numit prefect al Egiptului în mina OAecuţici geneialului Flaccus condamnat pentiu dclapi-flare şi abuz do putere. Schimbarea aceasta, ca şi sfîrşitul violent al foitului prefect, făcură senzaţie Ia Alexandria. Evreii, care fuseseră persecutaţi, se bucurau. Grecii stăteau în expectativă. înlocuirea geneialulm executat cir un tinoieJ făiă experienţă îi făcu pe consilierii noului prefect să încerce să-1 ducă de nas. Pe timpul lui Flaccus, generalul era siagunil' care se îmbogăţea fără să dea socoteala cuiva. Acum toţi Demnitarii căutau să-1 imite pe fostul lor şef si s3 profite de naivitatea noului stăpin. Cei mai mulţi din oiaş considerau că împăiatului îi place să &c înconjoare de colaboratori de virsta sa. Dar acesta îl alo^osc pe Petrjiiiis în cunoştinţă-de cauză. Adoia-ţia romanilor cînd era vorba de Caius — micul loi Caligula — se răsfrînse şi asupra noului prefect care, în ciuda tinereţii *9\c, era un bărbat t'oaite dotat. Berenice, o orientală, reiişise sa-şi facă amantul mai indulgent şi mai îu|;elcgator faţă de indigeni. Peiionins începu prin a aeoida dreptnii pentru egipteni, trataţi ea paria de către greci şi evrei, care se considerau singurii stăpîni adevăraţi ai oralului. Roinauii, mai prudenţi, îi imitau pe noul prefect, în timpul acela parveni şi ştirea cu privire la boala tînă-iiUui împărat. Poporul roman, cupiins de nelinişte, urmăr-rca cu triatele evoluţia bolii împăratului apreciată ca foaite grară. Polronius primise de la Palatin mesaje care iăsau să ^e îEifeleagft că prinţul Gemelius ar putea fi chemat să ift locul ulruîui şi tatălui său adoptiv. r,a lîoma templele cu greu îi cuprindeau pe loţi aceia-cure îi implorau pe zei să-1 vindece pe Caligula. Procesiunile icligoase, precedate de vestale, inundau străzile şi Forul. Cavalerii declarau că sînt gata să-şi dea viaţa pentru a o ^alra pe cea a împăratului. t'md medicii anunţară că oriza trecuse şi că restabilirea &!năiă{ii împăratului era o problemă de zile, bucuria cuprinse fot oraşul, în toate templele imperiului so celebrau slujbe religioase de mulţumiie Caligula. cum s>e însănătoşi, îi U must1 un mesaj lui l'elronius. 359

,,Tmi lipseşti, întoarce-te cît mai repede la "Roma. Ara să găsesc pe cineva care sa te elibereze do sarcina ta — evident importantă — dar care te în departe azil de mine. Chăbeste-ţi întoarcerea". Ordinul acesta îl puse în mare încurcat ură pe Fctronius, Pe de o paitc ora bucuiia de a-si revedea prietenul, pe care îl iubea mai mult ca pe un frate, iar pe de altă pai te era teama de a o pierde pe Cynlhia. Ya accepta, oare, Berenice să-î însoţească Ia "Roma î Ta fi Cvnilria destul de puternică, sa-şi impună, voinţa acestei „aller ego"? Petronius devenea din ce în ce mai convins de dublul rol al Berenicei. Cînd îi vorbi de o eventuală întoarcere Ia "Coma, Bere-nice păru surprinsă dar nu-si manifestă opoziţia, îi plăceau călătoriile. Tar şederea ei la Alexandria se pielmigise mai mult ca de obicei. — Ceva mă ţine lingă tine ! îi spuse ieşind din rezerva sa. Să mă fi îndrăgostit de tine? N-am iubii niciodată pe nimeni deoarece dragostea presupune o sclavie pe care Ti-aş putea s-o suport. Gurile rele susţin că sini o aven turieră nomadă. Poate că au dreptate. "Mă nit ia tine şî mă întreb cnm de am suportat să stau atita timp. lingă tine ! De ce?'Pentru că faci dragoste atît do minunat î TJncoii cînd mă strîngi îmbătat de voluptate pronunţi numele acestei Cyntliia. Cine este femeia aceasta ? S u te-am întrebat niciodată fiindă nu sînt geloasa. Bar nu pot s& suport la infinit ca tu să pronunţi numele altei femei cînd eşti în braţele mele. Da ! J)ar te avertizez ! Eu nu aduc noroc bărbaţilor care s-au culcat cu mine ! S-au ruinat încercînd să mă reţină. !N-au putut înţelege că- nici o co moară din lume n-ar putea să-mi schimbe mentalitatea î Se opri ca să-1 îmbrăţişeze pe Pelroniup. — Ce stianiu ! Dintr-odată, mi-a venit să te îmbrăţi şez ! Să nu-ţi închipui că tu eşti singurul bărbat cu care am vrut să mă culc. Mulţi tineri, pe care doieam să-i posed, îşi făceau iluzii că le cedam, în timp ce ou eram aceea care Si posedam ! îi goleam de energie, de voinţă, de spirit î îi transformam în nişte marionete si apoi îi pîiraseam ! Pară regrete şi fără renruşcări ! Pentru simplul motiv cit mă rliciiseau ! Dar răul era făcut! După ce plecam sufc360

rea u toate chinurile iadului. Mi-a fost dai P & mă, culc şi cu bătrîni J Le-am rodat vigoarea ! Am fost pentru ei cel mai bun afrodiziac ! După plecarea mea toii s-au prăbuşit! Izbucni în rîs. — Dacă ai şti cîte logodne am stricat, eîle căsnicii am spulberat, cîte iubiri, în care partenerii se adorau, am risipit pentru totdeauna I Toi i bărbaţii cu care m-am culcat se tiran Ia picioarele mele, se agăţau de genunchii mei, îmi îmbrăţişau cu disperare şoldurile, mă imploiau să nu-i păiăsesc. Mai amuzau suferinţele şi disperarea lor. Uneori mi se făcea milă dar prin natura mea sînt mai puternică dccîfc sentimentele de compasiune... Xu ştiu do ce îţi spun toate accsiea?! Do ce sînt alît de sincera cu t i n e ? ! . . . Am încercat să te părăsesc, dar m-am întors do parcă aş fi fost vrăjită! Ai vreo putere magică? Foloseşti elKiruri preparate de vrăjitoare bălrine ea sa-mi frîngi voinţa? 83rini legi aripile? Să-mi raializczi voinţa? .. .Am «ă te urmez la Borna. Ku ştiu ce de nu mai sînt tentata să merg la, Antiochia în căutare de băieţi frumoşi! Am să merg cu tine la. Borna! Dar înainte de a pleca,vreau gă-ţi pun o întrebare! Unde voi îocni ? X-a? vrea să mă bucur de ospitalitatea familiei tale! Şi nu din considerente morale. Dar de multă vreme m-am obişnuit să nu mai respect convenienţele. Şi n-a§ vrea să-ţi întîluesc părinţii! . — Am să închiriez pentru tine o-vilă. Xu, mai bine am să cumpăr o vilă peni m tino. — Vrei să te ruinezi şi tn ca să-mi satisfaci capriciile? ffu eşti singurul bărbat cu care am irait fără să simt nevoia de a fi copleşită de daruii! Făcu o pauză, apoi continuă gîuditoare. — Poate că mi-ar face plăcere b-o cunosc pe mama ta. Aş fi curioasa sa vad clacă îţi seamănă I

Peti'onius, coborîud din corabie în portul Ostia, află cu stupoare că Macron, atotputernicul Macron, numit pă-1 înlocuiască înfruntea.prefeciurii Egiptului, fusese arpt-iat 3G1

în momentul in caic se urca pe bordul galerei ce urma ^a-l duca la Alevanrttia. I se luase postul de prefect al Pretoriului ofeiindu-i-se un post itiai important, înfumurat ca un păun nici mi bănuise că va cădea ha capcana care îi fusese mtiuxi şi lui Sejaniv». Astcphml dkcluclcrea procesului de înaltă trădare si pi'oxenctUm — îţi aruncase nevasta în braţele împăratului ca să-i capteze bunăvoinţa — ÎZacron îşi tăie gîtul cu sabia, E nuia. 'mţelegînd că totul este pierdut, se otrăvi. Sinuciderea iui Aiacrpn îl elibera pe Caligula de prezenţa jenantă a u mii complice care îl ajutase ssi pună muia pe coroană prin mijloace nu prea corecte. Ambiţia nemăsurată a Ennici o dn=eM3 la dezastru. Voluntară, încăpăţînată, îi amintea mereu lui Caligula de promisiunea de a o lua de t-oţio după încoronarea sa. Visase prea sus. în afară de A'ibius. nimeni nu regreta moartea lui Ma-^•ron şi a soţiei sale. Rudele mai apropiate ale Enniei nu văr^ară nici o lacrimă deoarece Eunia rupsese toate lega-tuiile cu ai săi, după ce fusese adoptată de Thrasylus şi se crisutorise cu prefectul Pretoriului, îi era ruşine de familia sa plebee, de condiţia lor socială, de sărăcia lor. — "Nemeşi» a pedepslt-o pentru nerecunoştinţa ei I mormăia Tîubira, bătrîna sa mamU, Ui timp ce Nevius, mai ramolit ca niciodată, întindea p$ tfaasa din bucătărie roadele sărace ale turneului său cotidian pe Ia lunius Kiger şi alţi patroni, al căror client era. Sinuciderea Ini îlacrou salva dispoziţiile sale testamen-tare şi făcea caducă desctiderea unui proces în care av fi Tost implicaţi toţi prietenii sSi. Vîbhi^, amăritj dar şi cu sufletul uşurat de teama că &-ar ii putut să-i fie ameninţată securitatea, se întoarse acasă umilit şi pliu de ură. După ce îşi furase familia ca s-o1 copleşească pe Enuia cu cadouri, acum se vedea iarăşi ne , oit Pa intre sub autoritatea tatălui său. Mama îl iertase deoarece era o femeie bună la suflet si vroia sa-i uite n&z-bîtiile de altădată. Dar mai exista Cliloe, soţia neglijată, care de abia aşlepla să-si ia revanşa. l'etronius. intorcîndu-se la Borna, dădn peste mari schimbări în familia îTiger. Chloe intentase o acţiuae de divorţ invocînd adulterul notoriu al lui Vibius cu Enuia. 362

Maree llus aştepta terminarea procesului casă PC ulsiilo-rească cu ca. Se consolase după pieiderca '",> ntMei i>i MMi-noa că arc ueA oie de o mamă pentru copii, încă mai siălea, la >i^er a*tcplînd să se termine iccuii^truetia vilei Mic de pe Aventin, Vibius regreta timpurile în 'are Jcmeiîe adultele ei; u pedepsite de lese în timp ţeadulleruî unui btfiuu iv; a\ ci iiici o c>,n--eeivU''î. Ac im 'eu eile ^e r- 1 nn'-iph-e •' î- o cn zicea că ele nu- şi mai numără anii după suqcesînea nminlă a consulilor ci după numărul divorţurilor. Cu excepţia Iui Vibius, caro nu mai ieşea din ca im?) a ga, ceilalţi membri ai familiei jSMgcr întîmpînaiă eu buciit io întoarcerea lui lYU'onius. Chloe îl îmbrăţişa cu o căidură care trezi gelozia lui JIarcellus, dar acesta se a])ţinu s:Vşi arate nemulţumirea. Petronius îl salută cu răceală pefoMul sof, al Cynjhici. Xu-şi expiimJl afecţiunea decit jennu Leda, care ii amintea de trăsăturile mamei sale, îi ofeii jucaţii scumpe, stofe bogate pentru rochii şi bijuleiii pen-tru vn^ta ci. Xu-i uită nici pe ceilalţi doi copii ti i lui Mar cellup, ca să nu ticzească bănuieli. Domitia îl întrebă dacă nu vrea să stea în fosta s;i cameră iar Tu nins, care vroia să-şi dovedească genei o/Halea, îi propuse s-,1 adauge vilei încă o aripă, în care să-i anie-. îiajczc un apartament. Petronius le mulţumi spunîndu-le ca deja încliiriasc o vilă pe Cvirinal. Ducea o viaţă a^iială şi nu \roia să deianjczo obiceiurile familiei. Domilia îl privea CM admiraţie, dar şi cu o umbru de —Ai devenii un adevărat i oină n, zise ea cu ochii nme/.i de dragoste materni. Par ceva îmi spune că nu e-! i prea mulţumit. —.Un fost prefect ai e o mulţime de preocupări, in leiveni luuius cu mîndiie. Se voibcşte că te aşteaptă o, demnitate foaite înaltă. Se voibeşte de un lor* cluar iu Senat. Este adevărat, nu se pare că ai mai ,-Oăbit, Cliloc îl co'ntraxi^e : —Uitaţi că nu mai e un copilaş bucălat ci un bărbaf fui moş şi scducătoi care \a atiage privirile tuturor femei lor cochete din Eoma. 363

— Ai dreptate, clar inima mea do mama e.-Ue mai sensi bila la schimbările din sufletul lui "Petroniu,s, rare Ir- -trapa, celor neiniţiaţi. » Doraitia nu se in-jcla. Ba pricepuse că fiul tău nu ^e întorsese singur Ia Eoma. Dar femeia cate ii iusotea, chiar dacă era de sînge regesc, nu era căsătorită ou Petron ius şi afişa mai mult capiicîi şi maniere de cuitezană de lux. Domitia nu suflă nici un cuvînt cu privii e la această legătură larg comentată de toată Eoma. Dar simţea neliniştea din sufletul lui, Iar motive de nemulţumire nu-i lipseau lui PeUcmms. Beremce îl irita tot întrebîndu-1: — Cît va mai dura dragostea noastră? Şi mîine vom îi împreuna'] întrebarea ii lăsa pe Pctronius perplex. Căci Berenico putea să fio înlr-o zi foarte drăgăstoasă, senzuală şi voluptoasă, iar a doua zi să devină rece, distantă,, aproape ostilă, Jocul acesta între extreme îl enerva, îl chinuia. Adesea îl privea descumpănită. — Nu pot să-mi explic sentimentele mele faţfi de line. Cîteodată îmi rine să mă îndepărtez de tine, să te părăsesc t Dar o forţă irezistibilă mă aruncă în braţele tale ! Şi tocmai supunerea asta mă scoate din sărite ! Cind vorbea cu violenţă nu mai era Cynthia cea ce se afla în faţa lui ci doar imaginea ei sub care se ascuudea caracterul şi personalitatea altei femei. Pelronius îşi petrecea adesea zilele, chiar şi seiile, la Palatin, lingă Caligula şi seara, cînd se întorcea la Berenice? .simţea cum i se stringe inima de teama ele a rm descoperi cuibul pustiu, într-o seară~teama sa se adeveri. Berenice nu mai era ac^să, Majordomul ii spuse că o litieră o dusese înainte de căderea serii, Se pare că ftisese invitată la o recepţie. „Cena" pregătită numai pentru el nu-i plăcu. Eesimlea dureros lovitura, Cynthia îl trădase î.. Cynthia sau Berenice? închinase pentru prinţesă o vilă somptuoasă cu tot personalul, ca să nu-i lipsească nimic. Ca să n-o jeneze cu prezenţa sa, îşi închinase o altă vilă situată în vecinătate, — A zis „domina" cînd se întoarce? 38 â

nu -se mai du;-e Ia \ ila sa. Aşteptă întoarcerea Borcnicei toată noaptea şi a doua zi pină la pi în/, eînd dnoă Ia Palatin. Păroa La după o perioadă i'erieită Pelronms începe să. se afimde îuli'-o noapte tot mai apăsătoare. Constatase eu uimire după întoarcerea sa Ia Roma că atmosfera devenire împovărătoare. O atmosferă bizară, de neînţeles, aproape mefitieă domnea în aee^t oraş atît de vesel după moartea Iui Xiberiu. Imediat după -sosirea >a Ia Eoma, chiar înainte de a se instala în vila pe care î-o închinase ba-nclicru), fusese convocat Ia Palatin. Soarele mroşea cerul transparent cîud îiji încaieră arma>arul ca ^ă răspundă c-îf mai repede Ia chemarea ^etîiiuîui ^tu prieten. După boală, se vorbea, Calig'ula ei a aproape lot timpul victima unei nelinişti greu de sfâpînil. Pptt'onius nu avusese docît timpul vL-şi scoată veşmintele de rălătorio, să facă o baie şi să-hi pună veşmintele de curte, o tunică de mătase ornată cu galoane de anr, uie&lţăminte aurită şi o togă de gală. Drumul spre Palatin, îi aminti de adole&ceuţă, de visele . gale de viitor, de batrîna Antonia, de Agrippina, de prinţii asasinaţi şi, mai ales, de drumurile sale spre ea&ă unde îl aştepta totdeauna Cynthia veselă, tandră, fericită de a-1 simţi în preajma ^a. , Palatul imperial, care pe timpul Iui Tibeiins evoca o Iunie adormită, unde cîteva gărzi aproape invizibile păzeau im prinţi moştenitor închis pe viată într-o celulă în care trebuia să moară de foame, arăta acum ca nu stup în plină activitate. Moartea prinţesei Antonia, care se lăsase să moară de inauiţie, la fel ca'Kerva, îl consternase. .Ştirea îi parvenise încă la Alexandria însoţită de comentarii dure Ia adresa lui £aliguîa. Prin culise M > şoptea că ar fi otrăvit-o. Dar oricare ar fi fost cauza morţii, Caligula îi respectase testamentul, ca si pe cel lăsat de Ln ia, pe care Tiberius îl 365

Pcti'oniub era curios să-şi vadă prietenul după boala.. Se ^ oi bea că acum era alt om. Un personaj care suferise o metamorfoză de neînţeles. Palatul mişuna de gărzi, de pretoricni, de demnitari, de slujitori în uniforme, ililitaiii păzeau intrările cu lăn-ciile în mîmi. Maestrul de ceiemomi îl aşteptă pe Petroniu^ la intia-JCR în palat si îl conduse pe coridoarele puternic luminate, deoarece împăiatul detesta întunericul, pînă în camera lui Caligula. Apoi bătu la uşă, o dc.ichi^e şi U anunţă. Petronius auzi \ocea vibrantă, enervată, a lui Caligula. — Lasa-l să intie ! Ce mai aştepţi ! Petronius intră îutr-o cameră înaltă, dominată Ge im pat rotund, în care ar fi putut dormi uşor zece oameni, deasupra cămia eia un baldachin de catifea roşie împodobit cu pene de struţ. Căţuile în caro ardeau mirodenii rus-pîndcau arome îmbătătoare. Coloanele de onix, vasele de mărimii a-şi statuile greceşti se armonizau eu albastrul închis al tapiseriilor brodate cu fir de argint. Albastră era şi pardoseala de marmură, ascunsă sub un strat de monede de aur. Caligula, singur, îmbrăcat cu o tunică scurtă, de mă-ta^c. cu picioarele goale, se plimba pe covorul metalic, strălucitor ,al"monedelor. Petronius îl găsi neschimbat, acelaşi personaj capricios, fantezist, extravagant. Aşa că nu i se păru ceva extraordinar în faptul că împăratul călca cu picioarele goale grămezile de monede de aur. împăratul îl primi zîmbind. — M-ai făcut să te aştept ! Pentru aşa ceva un demni t ar îşi pierde postul, dacă-nu şi capul l Lasă reverenţele, dc<-ealţă-te şi vino să te îmbrăţişez ! Petroniujs W puse toga pe un scăunel argintat, îşi scoaso încălţămintea .şi străbătu cu picioarele goale distanţa care îl separa de Caligula. Avea o senzaţie stranie calc i ml grămezile de aur. Caligula îl îmbrăţişa cu multă afecţiune, ceea ce îi făcu plăcere. — îţi aminteşti, Petronius, de vremurile oînd zgîrcitul de Tiberius îmi fisa o rentă atît de mizerabilă încît abia reuşeam să acopăr cheltuielile legate de rangul "meu? Tar acum, ui ta-1 e i. . . Tot aurul acesta este al meu !.., Tot aurul din trezoreria imperială l.. -Tot auru imperiuj 366

]

Iui!... Tiberius adunase cincizeci de mii ioane d<> .,au-rpus'! !... j^u-ţi face plăcere să calci pe monedele af-loa geînteietoareî Sa le auzi cum cîntă? 2îu-ţi gidilă tălpile picioarelor? Spune-mi! Este tot aşa de voluptos ca >i cum te-ai culca cu o fată sau eu un băiat frumos ! Cu o lovitură de picior făcu să zboare în aer-o ^lăavuU de monede care desenară o curbă sclipitoare, ~E ameţitor, iiu-i a^a? Sa, ne îmbătăm jucmdn-ne cu aurul în aşteptarea beliei cu vinuri de Falerna Ia o ,,cenă'', Ia care te vei culca eu cea care îşi va aprinde .simţurile ! Să le îndop», să bei şi să faci dragoste siut M)i plăceri pentru care merită && trăieşti! Am lăsat la plăcerea cea mai grozavă ! O flăcăruie stranie îi lumină ot'-liii albaşfii re i<'tlm;m o expresie crudă şi vicleană. — Am lăsat la urmă pîăeeiea cea mai savuroasă şi cea mai completa ! Băzbunarea ! Răzbunarea, Petrouius î Să pedepseşti umilinţa, răul ce ţi s-a făcut. aocaMa c^(e rea mai mare dintre plăceri î Răzbunarea este îi rina /oiloi .' Iar eu acum posed fulgerele lui Jupiior ! Se opri în mijlocul camerei. Atitudinea ^aexpinn.i j>t,tn-doare. Părea un zeu, cu picioarele dcpîlKate băi butelie, aşezat pe un nor de aur. — La Alexandria i-ai ^ axul pe e^ re i îa luciu ! A< fsf M. susţin că în lume există doar un singur Dumnezeu. SnpoH veşnicile conflicte pe care le au cu grecii şi ni auton'lăiile noastre, ca sa-şî păstreze neatinsă credinţa,'iiuiuai dAtorilă faptului că au în religie lor un precept care mii place : oclii pentru ochi, dinte pentru dinte ! O filosofic ,s;nutoasă l întnieît î-am adoptai aproape pe toţi zeii popoare lor învinse, n-ani putea să-i facem loc şi Dumnezeului evreilor în galeria divinităţilor romanei De eo nu ? Numai că evreii susţin că Dumnezeul lor este Ungurul î Că uu mai exista şi alţi zei î E ca şi cum ai spune ea pe cer străluceşte doar o singură stea în timp ce ochii noştri văd atît de multe !... T)ar am vorbit dealul despre CA re i! Limbuţia iui Cfllig»Iaavoa ceva de om bolnav. Vorbea fără încetare, vorbea sărind de Ia una la alfa, dar totul Jogic, 307

— Pctronius, ai duşmani? Fă,-mi o listă ! Mii ne vor fi şterşi de po faţa pamînlului ! Dorinţa de răzbunare şi pedepsire sînt strins legate ! Sa, vrei să te răzbimi şi sa nu poţi pare tot atît de absurd ca şi cum ai vrea să te culci cu un castrat !... îu seara asta te reţin la ,,cenă" ! - Pctronius ar fi vrut să se scuze, se gîndea că poate U aşteaptă Cynthia strecurată în trupul Berenicei. Poate ca Bcrenico reuşise să ^rapo de Gynthia? începea iarăşi să "bată cîmpii şi se gîndi că trebuie să-şi păstreze îndoielile pentru sine. Dacă ar fi îndrăznii să-şi destăinuic gîudurilo s-ar fi spus despre el că nu este în toate minţile. — Hai, Petrom'us ! ,,Cena" ne aşteaptă ! — înainte de a- ne delecta cu o masă bogaţi aş vrea să-ţi înmîncz un,dar, zise Pctronius. Deschise uşa şi doi sclavi ducînd fiecare cîte o casetă de argint somptuos încrustată intrară în cameră. Apoi le aşezară pe o masă din lemn de lărnîi, şi la un sem n al stă-pînului, se retraseră. Caligula. curios, deschise casetele şi ochii i se rotunjiră de uimire şi admiraţie. Petronius zise solemn : — Coroana regală a lui Antoniu, gloriosul tău strămoş, şi diadema CleopU'ei. Caligula, aproape hipnotizat, luă coroana din casetă, o studie îndelung, apoi şi-o puse pe cap şi îşi contempla imaginea în oglinda care acoperea un perete. — lîegele Antoniu ! zise ^ isător. "Regele Caius Cezar !.» O regalitate care îmi revine de drept! Şi se întoarse spre Petronius. — Ca să-ţi mulţumesc am sS-ţi dezvălui un secret po care încă nu-1 cunoaşte nimeni dar care va fi făcut public în cmînd. Sînt divin, Pctronius! Apoi luă coroana lui Antoniu şi o puse pe masă. -~ Ce putere aie un rege muritor lingă un zeu nemuritor? Divinitatea s-a înstăpinit peste corpul meu, care a-rămas doar un înveliş vizibil, exterior. După intrarea mea triumfală în Olimp îi voi smulge fulgerele lui Jupiter şi îi voi potoli pe zeii care nu ştiu să-ş i păstreze demnitatea. Ţie, Petronius, îţi rezerv o mare cinste. Tu vei inlra în galeria eroilor care au iluslrat războiul Troici. Vei redacta, după mărturiile lor, o nouă versiune a acestei campanii 3ti8

descrise atit de prost do către Honier. Datorită raio vei deveni egal cu Ilcrcule, şi muzele vor munci sub ordinele talc !... Ochii îi scrutară din nou coroana regală, — Această amintire preţioasă va împoobi alt ai ui stră moşilor mei. Din pietrele preţioase ale diademei Cleopatrci voi porunci sa se facă podoabe pentru Drussilla -..

Faţa i se strîmbă de dispreţ.

— O mulţime de regi îngenunchiază Ia picioaicle mele ! Sînt mai presus decît regii, Petronius ! Petronius SG întrebă dacă nu făcuse o gre^eaU venind aici, — Fermi to-mi, Caius Cezar, să mă prosteinez în faţa divinităţii tale! îşi puse un genunchi pe pămînl şi îşi înclină capul. — Sînt orbit de lumina ce emană de pe faţa ta ce rească. — Aşteaptă să-rai arat adevăratul meu chip ! Voi stră luci ca soarele ajuns la zenit î Pentru o clipă Petronius judecă lucid, întîmplarea aşezase doi nebuni umil în faţa celuilalt. Pasiunea sa nebunească pentru o femeie dedublată şi convingerea lui Cali-gula că devenise divin îi punea aproape pe acelaşi plan. Rîsul lui Caligula răsună din nou. — Lasă-ţi încălţămintea aici ! La ,,cena'' n-o să ai ne voie de ea ! O să ţi-o aducă la plecare ! ţpalignla i-o luă înainte cu picioarele goale. Trecură prin cîle\ a săli cu pardoseala rece de marmură în timp co gărzile ii ,vilutau cu lănciile. în pofida puterilor sale nelimitate, se gîudea Pctrouius, Laligula era în realitate o fiinţat vulnerabilă. Un singur soldat . atins subit de nebunie furioasă, putea să-1 străpungă cu lancea sau să-i bage sabia în bui ta. O uş.l batanţi dintr-ua aliaj de cupru şi bronz se deschise şi in faţă apăru un ,,Uiclinium" din marmură tran-dai'iiic dominat de o statuie uriaşă a lui Bacchus, care îşi întindea braţele ca şi cum ar fi vrui sări binecuvînteze pe comeseni, Cînd intră Caligula, cei patruzeci do invitaţi, care îl aşteptau în piuoaic în mijlocul sălii, se prosternară ca în 3G9 24-s 601

f;*ta «oui suveran orienta]. La un heiim a) împăratului toţi se ridicară. „Cena" intinia permitea tunicile de mătase alba, fără centură, pentru a nu se stînjeni mişcările. Pctronius le recunoscu pe cele trei surori ale împăratului, fără soţi, pe Clandm Bilbîitul, pe Lepidus, pe unii dini re camarazii de şcoală, cîteva curtezane şi doamne din înalta nobilime cunoscute prin desfrîul lor. Erau cinei paturi în formă de semilună. Pelronius Ju-epe instalat la masa lui Caligula ,care era încadrat de Dru^illa şi de Agrippina cea tînără. Petronius o avea în stingă «a pe Agrippina iar în dreapta îl avea pe Lepidus. Claudiu purta o coroană de trandafiri pe capul său pleşuv de bufon Inibătrînit. O orchestră invizibilă înveselea atmotfoia. Sclavii, în şir indian, aduceau aperithele. Caiigula glumea cu oaspeţii &ăi dar din eîntl in eînd îşi întorcea capul spre uşă de parcă ar fi aşteptai \reo ştire importantă. Cînd întorcea capul trăsăturile i se înăspreau iar ochii ii luceau cu răul ai e. Apoi fata îi redevenea <-e-n i na. GemeOus »e îmbiăcatse de gaî.l. Ui mă si pai u* i]'(1 'a recepţia oferită de Caligula, Un mne>tru de cereniouii urma «1-J anunţe cînd să vină la recepţie. Prinţul n-avea decît optsprezece am •ji ti-ăia mai mult retras în apartamentul său. Dispoziţiile testamentare ale lui Tiberius prevedeau ca Gernellus şi Caligula ,să domnească împreună dar Senatul trecuse pe^te asta şi liotâi'Ke ca Gemellus să fie adoptat de Caligula, care să-1 numească moştenitorul său la tron. O teamă surdă îl cuprindea pe Gouelhif- riml ii choina Caligula zîmbind cu o bunăvoinţă prciYicută şi a'-igm iiitlu-î de simpatia sa. Chiar clacă îi lipsea experienţa, simţea ins-tinciiv primejdia care îl ameninţa. Ştia că taiSÎ ^"ui, Dru-sns II, fusese otrăvit, că mmna ^a murire de inaniiie, pedepsită de bătrînaprinţesa Antonia, că moartea violentă îi secerase cea mai mare pî»ne a rudelor. Cu excepţia cllorva prieteni ai tatălui său şi a băţ rinului socru al îui Caligula, partizan al lui Tiberius, toţ-i ceilalţi cui teza ui îl evitau ea să mi-şi biiperc Măpiuul. Cum să te aperi în faţa acestei lumi ostile? FaUliM. se Iăf*a dus fie \aînri. 370

Oare do ce nn mai vin să- 1 invite Ia S-o fi recepţie? Indispus Caligula, fănl să vrea, şi" în moment s-o ultimul mom fi hoiîîrH sa nu-1 mai invite? Teama ii stiîn.-.c iarăşi stomacul. Un nod i se aşeză îu Deodată uşa se deschise şi patru pretorieni înarmaţi, comandaţi de centurionul Fnh ins, pe care îl cunoştea personaj in U ară în pas cadenţat şi închiseră uşa în urma lor. Soldaţii se aîiniară, blocind ieşirea iar centm'onul se apropie de prinţ şi ii salută militărcşte. Apoi, cu o ^ cco jenată, ii spuse ca şi cam ar fi repetat o lecţie învăţaiă pe de rost : ' " — Majoritatea si a hotărî t că securitatea imperiului cere moarf ea dumneavoastră, întrncît după lege nici un membru al familiei imperiale nn poate muri de mînă stiăină, nu vă, rămînc dccîi sa \ă luaţi singur viaţa sinuci£Îudu-\ ă. Orilurionul, sub privirea îngiozită a tînărului piinţ, î$i ^coase sabia din toacă şi i-o întinse. — Luaţi sa^ia şi terminaţi repede! Miiniîo încheiate ale lui Gcniollus apucară cu stîngăcio sabia. Tîntîiul prinţ privi îngrozit. -- X u ştiu cum să mă folosesc de ca, zise cu o voce slabă. F.i tu ce ircbuie ! Vru s;l-i restituie sabia, îşi întinse gîtul şi zise emoţio nat : * — X-am \azuL niciodată cum sînt omorîţi oamenii şi nici n-am fost învăţat cu mîuuirea armelor. ronlm'ioftul susr>ină. îşi executa misiunea fără, prea mult entuziasm, — Trebuie sîi v t t omorîţi singur^ prinţe î insistă ceutnrionui. — Atunci a rată- mi cum tu. procedez ! Gomollus făcea eforturi ca să rămînă demn şi să nu izbucnească în hohote de plins. Ştia că ar fi fost inutil sa implore mila eentui ionului care nu era decît instrumentul lui Caligula. Fuh ius se apropie de Gemc-Ilus şi îi puse mina pe piept în d replul inimii. — Funeli vîrful tăişului aici, între coaste, şi apăsaţi cu putere, dintr-o singură mişcare. 371

Gi'iiielliis execută eu btîugăeie gestul arătat de centul ion dar nu reuşi decît să se zgîrie. Curse puţin sînge care ii rmiulări tunica de mătase albă. — Curaj ! îl îmboldi Fulvius. Hai multă hotărire ! Tiiima prinţului bătea cu atîta putere îucît loviiui'ile i he vedeau pe lîuiple. — ^lai cu vigoare î insistă ofiţerul. Gemellus î-ji puse tăişul săbiei în piept şi, eu un ge^t îiotărît, susţinut de disperare şi de dorinţa de a termina odată eu această suferinţă insupoHabilă, îl înfipse intre coabte, acolo unde îi arătase centurionul. Simţi o durere patvunzătoaio ,apoi se prăbuşi pe pardoseală. Smşele ţîsni din rană întinziudu-sc pe veşmintele de mătase, începu *& îiorcăie. Centurionul hinrţea că nu mai poate suporta. prelungirea agoniei. Legea fusese respectată. Prinţul ^e sinucise. Dar nimeni nu-i putea interzice să~l ajute sa,- şi pună capăt sufeiiuţeloi. Ou nu gest ferm împlini ă s-abia pînă Ia. prăsele. Gemellus, cri ochii încinşi, iresilri, tmpul îi rămase nemişcat. ' Caligula îşi golea eupa de \ m împodobită de dnd uşa se deschise ^ centurionul Fulviu^ îşi făcu innaiea şi miluţă. împăratul îi ai nucă u pnvne înuebătoaie. — îmi pare rău dai trebuie să vă anunţ, italia t e, că prinţul Gemellus s-a sinucis ! Un zîmbet straniu apăru pe faţa lui Caligula. îi făcu semn unui sclav să-i umple oupa,,pe oare o vărsă pe pardoseala. de marmură. — Pentru sufletul răposatului ! /ise cu o solemnitate comică. Comesenii, unpiestonaţi de acohi e\enmient, ooro fără a i'i neobişnuit, sui prindea plin caiaoleinl său insolit, imitară gestul pios al împăiatului. De abia acum Prlronhis înţelese ab^onţa lui Gemellus, pe care o obseivasf inel de la începutul pelreeoiii. Comesenii ;^c piheau constomaîi, — Pentru ce soiul ac est H de îtnno! nuntaie ! striga Caligula. Gemollus ^i-a minat destinul Sînteţ' îitinstaţi de moaitea lui. Dnr \i ^a î « ! i i t norm:)l i-a iiatele meu Nero Oczai să se sinucidă pe insula Ponza? Aţi plîna 372

sfir$Uul fratelui meu Drussus Cezar pe care călău 1-au lăsat să moară de foame? Iar acum îl plîngeţi pe Gemcllns! A vrut sa-şi pună capăt zilelor ! Treaba lui î Fiecare ora este slăpîn pe faptele sale ! Vittelms, guvernatorul Siriei, care îşi însoţea calităţile sale reale do general cu un servilism exagerat, strigă entuziasmat: — Ave Cezar ! Ave Caius Cezar, împăratul nostru iubit î Apoi coborî repede din patul său, traversă- sala* şi se arunca la picioarele lui Caligula pe care le sărută cu v onoraţii e. — Trăiască Cezarul nostru ! Glasurile curtenilor răsunară sub bolţile de marmură. Se întreceau unii pe alţii ară tinda-şi zelul. — Ave Cezar ! Ave I Ave ! Ave ! Caligula se întoarse spre Cîaudiu care, zîmbind, se înrerzi&e de teamă. — Ai avut vreodată intenţia să te sinucizi, Cîaudiu? Unchiul împăratului se ridică de pe pat şi începu să se bîlbîie cu un aer vrednic de milă. — K-am fost niciodată, un personaj atîfc de important ca &ă-mi treacă prin cap ideea de a mă sinucide. Şi nimeni n-a avut pînă acum îdeea de a mă sinucide. Curtea şi-ar pierde cel mai bun bufon. — Prin gura ta vorbeşte înţelepciunea, Cîaudiu ! zise Caligula izbucnind în rîs. Ca să mai uităm de durerea care ne sfîşie inima după moartea lui Gemellus trebuie &ă ne distrăm ! Am auzit că în Jndia mortul este dus la groapa într-o veselie generală.. Ei sărbătoresc inima răposatului care pleacă în rai. Aşadar, să ne bucurăm I Să. danseze pentru noi iubitul nostru unchi î — Cu cea mai mare plăcere, venerate Caiud I Ce să fac ca su-ţi descreţesc fruntea, divine Cezar ? Se duse în mijlocul peristilului şi începu să ţopăie şi să facă grimase groteşti în ritmul muzicii vesele şi zgomotoase. Caligula rîdea cu lacrimi. — Piiriţi-1! Un adevărat satir l Picioare subţiri, burta cît trei, obraji roşii şi o coroana care îi ascunde coarnele ! Avortonului acesta îi plac femeile, ceea ce nu este surprin zător ! Dar e de mirare cum poate să placă unei femei î

Sudoarea curgea pe faţa congcsUouala a lui ( huidui, pe i>îtul Ini giaN, pe picioarele sale di foi iu c. — Aduceţi dansatoarele! Iar satirul w\ alert:r dnp& bacante ! strigă Caligiila. Porunca fusese executată. Spectatorii rîdeau hă-s>i rupă fălcile. încercai ile stângace ale lui Clinului de a prinde vreuna dintre fetele seducătoare care se învii leau în jurul lui ii făceau să uite de moaitea lui Gcinellus. (>ligula aruncă un but de mistreţ unchiului sfm cai p, lot sfuind si ţopăind, ii prinse din zbor şi M; apm-ă- să-l mănînce. Prăjitunle si dulciurile închciară banelielvi) propun /.îs. Caligula ii'dică mina. — După tiaditie, „cena" noa-stiu v.t fi înmatâ do un „romissatio'1 , caic va încununa petrecerea ! Bă ungem la sorti şi să-1 alegem pe regele nostru care-va dicta cuinesen lor ceea ce doreşie. Iniţiativa lui Caligula fusese primită cu o\nţh. l'lamliu reveni sui'lînd din greu la rnasă ca să participe, la tragerea-la sorii. Totul fusese aranjat astfel ca împăiatul să fie ales lege al „Cornixsatio". Partea finală a amimiior petreceri era dedicată t-hefuriloi si orgiilor, lîegelc putea sil-i ponui-cearcă unui comesean să bea nouă cupe de vin fără s-i se oprească, alinia ia facă turul sălii în patru labe, altuia, foarte urît, să se dezbrace la pielea goală şi ^iî Inc ă dia-goste eu un pilic, ('i)ligula îi ceru unui senatoi plin de «lemnilate ^\-ş\ faeă singur plăcerea in v axul tuturor, ii cetii unei dan^ioaie să-1 batiS cu nuiaua pe Lepidus, pe fundul gol. O tioninnâ trebui să facă dragoste cu vecinul său de ina^ă m timp ce soţul ei eia angajat într-o luptă romană cu un aii imitat. Apoi desfăcu pîuzu care îi acoperea «oldutile lui IVtio-îiiu şi îi ceni să ?e aiate gol în rat^, Aglippinci. — Ofeiă-i acestei l'emei măiitate cu un moşneny do pat înzeci de ani jjlăcciea pe care numai un l măi case t i -n atins încă viisla de douăzeci de ani poate să i-o otVie — A ceas-1 ă ghmiă aie ] aifumnl unui -,nh:ll<'i ' us-o Pelnmius nevtind să inlie iu joc. — Glumă? Eu nu glumesc! Tiebuie s-o (.ontolei'J ! Sat mânui ei soţ, T)oniiliiih Ahenobaibus, linicăie pe natul de inoaite. A băni atita incit hidropi/iu ti du aspectul unei

//////////J

fi.

femei în&3icitiare gafa M nn-cfi. Fă-ţi datoria, Petrontu-s I K u mă decepţiona! Ea mi-o rezerv pe Drussila ! Dar înainte de a.^ta am M-! încerc pe acest mic paharnic î Afîodita mT 1-a liiini- pe ( npidon ea să obţină- bunăvoinţa mea ! Ordinele cele mai abracadabrante curgeau. Caligtila era în clementul său. Le?ina de rîs. Dintr-odată Pelrouius avu senzaţia că „micul monstru", enni îl caracteriza bătrîna Antonia, îşi ară ia adevărata faţă. Grandoarea poziţiei ii făcuse să-s?i piardă minţile. Era primejdios să mi-î execuţi pornnclie. y o aplecă peste Agrippina, care se dezbiăra^e şi îşi întindea, supusă, braţele. Pejroniu; păiă^i Paîalul Imperial abia spre dimineaţă, înainte de a-i lăsa să plece, C'aligula îi ceruse ga se întoarcă după amiază deoarece avea să-i facă nişte comunicări importante. — O să discutăm UHrc patru ochi, ca şi înainte, e i ml vtmam să nu ne audă nimeni î Scăpat de prezenţa stmjenitoare a Ini Caligula, Petro-niui fse duse la vila Bcrenicei şi constată că aceasta nu venire acasă. O aşteptă zadarnic aproape toată ziua, Oînd se întoarse la Palatin, Caligula îlmtîmpină cu bucurie. — Agrippina mi-a destănuit că eşti formidabil ! C£ est-e gata să repete figura, cu atît mai mult cu cit Ahenobarbns se află în agonic. Vn caraghios, Cînd Agrippina i-a făcut un copil, striga cu dispreţ : „Din mine şi Agrippina nu poale să iasă decît un monstru. Acesta n-o să- aducă decit nenorocire familiei si irnperiului". Am rîs de profe ţia lui. Copiii mei o să ştie sft-1 ţină în frîu pe micul monstru al cumnatului meu. Petronius işi aminti că prinţesa Antonia folosise pentru prima dată expresia „micul monstru". Ce straniu ! „Monştrii" revin ca fantomele în familia imperială. --încă o noutate! Drussilla a divorţat de Lucius Begulns, care s-a mulţumit cu un post de guvernator în Africa. K o soluţie care i-a salvat viaţa. Livia Livilla ..divorţează şi ea. f.a Koma sîat mai multe divorţuri decît căsătorii ! Petronius ierna rea ianlsi că-i plac divagaţiile, că gin-deşte foarte încîlcit. 375

— Am uiiat pentru ce te-am chemai, adăugă Caligula. Ah, mi-am adus aminte. Tc-am numit în grupul celor doisprezece „fraţi arvali' 1, in caro intră cei mai buni prieteni ai mei si cîţiva din cele mai ilustre fartiilii senato riale. „Fraţii anali'* sint consilieri mei personali. Faptul că ai fost prefectul Egiptului î ţ i deschide uşile Senatului. Cind este vorba cîo tine, trec peste restricţiile legate do" virată. Calul meu Incitalua va fi ridicat şi el la demni ta rea de senator. A"ecbea arisfocraţic republicană se uită strîmb la treaba asta. Dar voi şl i s-o pun la punct. Caligula izbucni în rîs. — Mă gîndcsc la Mirpii/.a lîomoi cînd va afla că o nuYH pe Drussilla cu Lepidus ibovnicul meu, care, însă, 'nu ^e va culca niciodată cu ea. — Alunei de ce o măi iţi ? — Pentru că legea împotriva celibatului impusa de Octavian August mai este în vigoare. Tar membrii fami liei imperiale trebuie să fie exemplu. Dar cu urmărepc altceva. Le-am acordat surorilor mele onoruri aproape divine aMeptînd legea caro să permită căsătoria dintr e fraţi în vederea con î-er varii purităţii sîngelui. Am s;t lupi împciri\ a opoziţiei senatorilor eu concepţii înapoiate. Şi am sa infring toate piedicele. Dacă Cynthia ta ar trăi, ai putea sa te căsătoreşti cu ea. Cligula îl l'ătu prieteneşte pe um£r. - — Dat cînd voi fi egalul lui Jupiter si al lui Pluton, am s -o învii pe sora ta. Dar să nu mai spui la nimeni ce ţi-am zis ! Proştii n-ar puica sil priceaj>ă niciodată măreţia concepţiilor mele ! Apoi coborî glasul. ~- — Caut să cî^fig timp ca să impun legile ,,mele'' ! Căsătoria Diiii-feillei cu Lepidus nu este decît piaf aruncat în ochii proştilor. Căci la urma urmelor cu mă voi căfăiori cu Din^illa. După ce aruncă o prhiro bănuitoare în Jur, continuă : — Poporul roman mă iubeşte. Mă iubeşte aşa cum 1-a iubit pe tatăl meu Germanicul Dar la ce i-a seivit diagostea plebei ? A murit asasinat. Caîus si Tiberius Giach::s, • aţ ăiătcrii poporului, aii fost vcisi. Tulius Cezar, afinat de romani, a fost înjunghia!. Toţi strămoşii si rudele n, U pe iinie băibăica-sc-iî, cu excepţia lui Claudiu, accit săr-

mân imbecil, au avut un sfîrşit vicleni, în jurul meu nu Bînt decît asasini potenţiali Plebea- caro mă iubeşte este departe de mine şi n-ar pul pa să nul apere. Cînd intru în Senat simt o ostilitate pro cl ascunsă. Servili, senatorii îmi sănii ă picioarele, dar nu a.ştcapfă decît un moment favorabil ca să-mi împlînte un pumnal între umeri. Curtenii, prefecţii, conducătorii administraţiei, guvernatorii, chiar şi comandanţii armatei mu urate. Dar eu îi lovesc înainte de a mă, lovi ci î Trebuie hă-i urmăresc ziua şi noaptea ! — Cains, nu te lăsa chinuit de obsesia morţii î Caligula zimbi cu amăiăciunc. — Trăiesc fieoare zi ca şi cum ar fi ultima ! Părea că Bereuice dispăniMi in neant. Dulapurile din vila ei gemeau (Io rochii, bijuterii, do bogăţie. Obiectele de toaletă umpleau rafturile din baie. Deoaicce absenţa ei se prelungea, Petrouius făcu cercetări prinţi e oamenii de serviciu, care, însă, nu-i putură ofen deot ini'oimaţii confuze. Vizitiul îi spuse că după cad ei ea seiii o ducese la. For, de nnde i-ar l'i dat diurnul. Avea o puiigă la ea. Dar una dintre cameriste îşi aminti că luase puţini bani, în nici un caz bijuterii. Absenţa ci prelungi l a îl alarma pe Petronius. N-o fi fost cumva victima unei răpii i î Al vreunui asassinat ? Puse în mişcare poliţia şi agenţii din lumea inteilopă, dar cercetaiile râmă>escia zadainice. întorcmdu-f-o do la Palatin, găsi într-o zi o soi ignare semnată de Borenice şi expediată din Coi in t. ,,To rog să-mi scuzi plecare intempestivă, di agă Petrouius, dar viata monotonă de la K orna mă plictisea. 31-ani hotărît să schimb ambianta şi să vizilitcx Coi intui, un oraş pe care îl ador. Mi-am luat/ foarte ptiţiro lucruii, deoarece acolo nnde mă duceam nu aveam nevoie de veşminte de lux. Singuia mea podoabă este goliciunea, căci ara intrat în rîndurile prcoiedelor Templului de la Acrocorinthus. Femeile, care se consacră acestor profe ii, se dăruiesc fiecăru^ pelerin adueind astfel un omapiu Afroditei, Mylittei şi Anaiii?ei. După cucerirea Con'ntn-lui şi distrugerea lui de cătio rrmani acest obicei crizn^o aproape în desuetudine. Dar după ce oraşul cunoscu n n nou avînl .«i îşi reeîştigaso vechiul prestigiu, Templul îşi 377

de^-h^c din nou porţile şi practicile sale au fost poluate. NcguMoii, mai "mari, vagabonzi, călători din toată lumea caută aeot loc unde plăcerea cărnii este sacră. In atara de preoţie, amatorii de fecioare-găsesc aici fete care îşi adună o mică zebtre ca să ^c poată mintă cu capul siw,_ căci aici nimic nu e^e, alît do apreciat ca dăiuirea trupului iar recompensa oferită sub forma unui peculm ajuta la întreţinerea templului şi a femeilor care s-au consacrat acestui cult. De dimineaţă pmă seară şi de seară pina dimineaţă mă ofer acelora care mă doresc, Deoarece mă enlc istovită, uneori mi se întîmplă să mă trezesc sub trupul unui bărbat a cănii fată nu o disting la lumina slabă si «toarsa a luminăiilor. Cmd mă culc cu necunoscuţi mă gînde-c la femeia al cărei nume îl pronunţai adesea cmd făceai dragoste cu mine. Cine este Cyntma? Oare mi înţelegi că amintindu-i numele cind făceai dragoste cu mine mă insultai, raâ umileai, îmi răneai demnitatea? Şederea mea la Templul Âfroditei nu este decît temporara deoarece fata care a pus stapîniro pe corpul meu îmi porunceşte să te caut! Să mă dăruiesc ţie ! Sînt damnată î Toate acestea se vor termina prost! Cînd mă voi întoarce la "Roma, în patul tău, ce senzaţie vei încerca ştiind ca m-am culcat cu indivizi tineii şi batrîni, frumoşi şi unţi, bogaţi sau săraci lipiţi? Asta-i răzbunarea mea, dra-gă-Petrouius ! Să ştii că femeia pe care o adori este murdărită, de sute de bărbaţi! Ana să mă întorc ! Dar gîndeşte-te la, ceea ce li-am scris ! Vei plaţi scump vrăjile ale căror jertfi* sînt! Căci tu nu mă iubeşti! Tu o iubeşti pe Cynthia î Tar asta nu mai pot să-suport t Pe curînd, dragul meu Petronius ! Semnează Bcreuîcc sau Cynthia. Tu trebuie să aleşi.'' — Cu toate că ne-am întor-- de cîteva.luni la lîoma, mi te-am văzut decît o singură dată si asta la o masă la părinţii tăi. KAi e fericire mai mare pentru un muritor docît să-şi întîlnească adevăraţii prieteni. Castor 11 prinse pe Petronius în braţele sale şi îl stiîn-gea cu căldură. Se întîlniSeră din HUîmplare pe sub porticurile de la Circul cel Mare. 378

— Am devenit- un om de-al cat>ei al familiei >> işer. Dar sa mi-ţi închipui că mă simt atras de Chiot 1 , oaie ;ir fi în stare să se arunce goală în patul meu. Hoîrbii de desfriul femeilor romane am început să admir no/s inovaţia, candoarea si simplitaiea JIarciei. Mă fok>ca-c de l oală puterea încă de seducţie ca s-o cuceresc. Dai m ciuda tuturor eforturilor am impresia ca mă aflu m inia unui gfin^ de gheaţă care îmi ignoră ei.istenţa. Petronius zîmbi. — Nefericiţii în dragoste au consolarea de a ? !'i iăcut lotul ea ?Ă reuşească. — Pe mine, Castor Colta, cel irezistibil, să mă î r^pm^l, o copilă, zise el siispiuînd. De altfel, are mulţi pretendenţi. Chiar ^i Vibiua a început să se învîrteasca pe lnuţ.1 CA — Yibîus însurat cu Marcia? Mă faci >,1 iîd. — Are şanse să reuşească, îl susţine 1:11:11 vin. Jar în calitate de tutore al JIarciei are un cm int de --pus. "Dacă Yibius ar pune mîna pe averea hi i Sc-\1u^, 1-ar scoale din moimătu'ile financiaio în care a i n i i , u. Konu e ca un sat. în eîte"s a zile tainele cele mai a-cuu-e '-e a!L1 şi zhoaiă de la un capăt la celălalt al oia^ulai. — C*e aş putea face pentru a-ti asigma -iUceoM-1 .' — "JSimic ! Căci eM,a îndiăgostită nebuneşte de unc ! — Glumeşti ! — Ku glumesc! Xu voibeşte deeît de^pie Inie, 1 t5Tumai Umiditatea o împiedica Ki-ţi facă o decîaiaîic de dragoste în toată regula ! Ku este una din lemeile acc'-sloa 'cu e^peiicnţă oaie ştiu sa,-i îmbrobodeam." po băi băii. Castor îl luă de biaţ. pe Petronius. — Dar şiiu si eu o taină caie ciH'ulă pii« IjoatTi Tîomn. Că ^i tu eşti îndulgostit de o femeie de,-spie care t^e \ o'.bc-jio cu o anumită icşei^ă, — Castor, un domn de langul tău şi cu educaţia po caic o ai JHI coboară la nivelul unor bufe. — Bîife? Ftate că da ! Dar să le. uităm ! C nm. UIM , Bupeiba ta amică lipseşte din Roma . . "— Ai afîat-o şi pe asta? — Frizerul meu e4e o sursă ine^timablLI de iLifoun^în. Ştie, de exemplu, că, numele tău figinează po ilt -ma listă de senatori şi ca faci parte dinconiVeiia celor doispiezcce anali, Dar politica este plictisitoare ! întuiut nu ai 379

pe nimeni m pat, î^i propun să nvl însoţeşti la o adorabilă, Pomponia, despre caro \orbeste cu admiraţie toată Tîoma. — Pompouia? Xumelc acesta mi w parc cunoscut ! — La Pomponia A'ei gă-u cele mai ftumoase curtezane, E o confrerie în care eşti acceptat mai greu decît la fraţii ar văii, La încrucişări de drumuri herabu anunţau jocurile do la circ din săp'tămma ce urma. Treelorii dădeau nemulţumiţi din cap. PeU'onius remarcă lipsa de chef a mulţimii. — Starea de spirit a populaţiei mi MS pare stranie. — Eh, aşa e! exclamă Castor, îîomauii încep să regrete zgîrcenia lui Tibcrius. Cel puţin bătnnul acela libidinos umplea trezoreria. Oamenii &înl neliniştiţi de extravagan ţele succesorului său. întreţinerea Curţii, splendoarea recepţiilor, jocurile de circ costă euonn. Veniturile nu mai ajung să. acopere cheltuielile. Impozitele cresc. Chiar şi prostituatele au fosfc impozitate. — Cu toate acestea Caligula nu face decît să urmeze politica imperială a strămoşilor săi,.. — Caligula al tău... — De ce „al meu" ? — Fiindcă este prietenul tău şi nu al mea ... l>ar iată că am ajum în faţa- casei Pouiponiei? Intrară intr-ovilă frumoasă, construită, priu contribuţia admiratorilor Pomponiei, economisite şi administrate cu grijă de aceasta. Petrcmiug constată că farmecul gazdei nu era la nivelul reputaţiei pe caro o avea. Anii şi excesele îşi lăsară urmele. Părea mai mult o matroană, bine conservată. Toaletele ei probabil că. durau ore întregi. Dar tot mai făcea o figură frumoasă şi în salonul ei întiloeai numai curtezane celebre. Poate că se gîndeşte să se retragă., îşi zise Pelromiis, şi se pregăteşte pentru o nouă carieră, eventual cea de patroană a unui bordel de mare lux. Petronius fu. primit cu toate onorurile deoarece calităţile ^ale de scriitor, de înaltă personalitate şi prieten al împăratului îl făcuseră renumit la Tîoma. în salonul Pomponici erau cinci femei tinere, curtezane mai mult sau mai puţin declarate. Erau două liberte, o femeie liberă cave îş'i alesese nesilită de nimeni această profesie, 3 60

ca şi două patrieieue care se dedaseră dragostei fie din desfrîu, fie de nevoie. Printre aceste hetaire se distingea o li nară, Cesonia. care, chiar dacă se apropia de treizeci do ftiii, emana o senzualitate ce îl tulbura pe Peironiin, eu toate necazurile sale sentimentale. CHeva slujnice foarte amabile — Pomponia îşi înnoia mereu trupa pentru a-şi menţine clientela — aduseră băuturi şi prăjituri pe care, însă, doamnele Ie didwă îa o parte ca să nii-«i ^trice silueta. Subiectul discuţiilor din salonul Pompouiei eia, ca de obicei, Caligula. Dar nu aspectul politic interesa, în scliimb Pomponia şi prietenele sale ştiau că împăiatul se, culcă cu soia sa, că amant ii -ăi îl ajuta să-şi petreacă noaptea în mod agreabil, deoarece i u somnia îl chinuieşte şi nu-1 lasă s3 doarmă mai mult de trei ore spre zori. — Se consumă prea mult, dragele mele, zise Pomponia Se \oibesi e că nici o fată uu e iu siguranţă lingă el, — Ce aţi * rea să facă la virata lui ? interveni Ccsonis luiudu-i apărarea. După o \ iată publică obositoare art nevoie de o femeie ca să se descarce, de o femeie care sajnmgîie, &ă-l calmeze sau de un băiat frumos pentru plăceri trecătoare, în afara dragostei sale pentru DnissiJIa încă u-a găsii o femeie perfectă care &ă-i ofere toate saiisacţiile oferindu-i în acelaşi timp, posibilitatea &ă-şi gă sească iu altă parte distracţii fără urmări. CouCTiren'a băieţilor nu este primejdioasă deoarece odată cu trecerea adolescenţei nu mai prezintă nici o atracţie. — Dar actorul ApeUus, dar dansatorul Mnohlei ? în trebă, o blonda zănatica. — Celebritatea lor excită. Posedaiea artiştilor adoraţi de tofttă E orna îi flatează amorul propriu şi ii face sâ-si .simtă puterea. O femeie inteligentă trebuie să înţeleagă că variaţia în domeniul şesului este condiţia esenţială pentru menţinerea virilităţii omului pe care îl iubeşte. Vă amintiţi de Livia care aducea virgine în patul lui Octavian August. Xu a mai iubit-o din cauza acestei concurenţe ? Dimpotrivă a iubit-o şi niai mult deoarece datorită ei împăratul putea să se bucure de toate plăcerile Jăiă si £e a^cinidîi. 381

-— CeMinh are dreptate, interveni Calpurnia, o fală, roşfw ană cu gropiţe în obraji. Cu cît oamenii îmbătrînesc, cu atita dragostea îi face mai geneoşi si mai înţelegători. Toată lumea ştia că această fată de şaptesprezece ani era amanta oficială' a lui Claudiu Bîlbîitul. Cliiar se întrebaşi ce o ţine lingă bufonul ăsta imperial. — Dacă vrei sa-1 duci de nas pe un bărbat, adăugi Pompom'a, spune-icăea opta minune a lumii. Calpurnia, în cuula virstci sale, este o înţeleaptă. Chiar şi Mtrînii pol să se aprindă la focul dragostei. Curtezanele inteligente M "a că Cbte preferabil să renunţi, cel puţin formal, la o Aulă galantă şi să te ataşezi de un moşneag îndrăgostit. TNIe preferabil să nu aibă familie şi să fie destul de bogat, ca v.-ti lase- agerea ca moştenire, asigurindu-ti astfel o " \ f a ! ă liniştită pină la sfirşilul milelor. Independenţa şi banii in ^ or permite, apoi, bă-ţi cumperi tineri dNpuşi & se ^iiulă. Pomponia suspină. — Şi fiindcă, veni vorba de bătrini, am^vut printre dionţi un senator care depăşise cu mult şaizeci fo ani, I h-n poruncit să-şi taie venele, îl chema Marcus Iul iu 3 Sikmus. Era foarte simpatic. L-am iubit mult. — Xu-i "vorba cumva de fostul MICTU al împăraiului l hitrobă Yaleiia, o libertă frumoasă ca soarele întreţinută oficial de THtclius, care îi asigura o viaţă princiară, — E\act ! precizaPomponia. Grandoare şi decadenţă. — Cine credeţi că o să-i urmeze bietei lulia Claudilla? — Drussilla ! Cine altcineva? E un secrete ştiut de ţoală Uimea! zise sentenţios nobila Galla Cattillus. — TI dezgustător ! interveni-Calpurnia. Să te culci (u ^or.i ta cind un milion de tinere aşteaptă doar un semn ca M -l i ^ră m pat ! — Eli. moravurile se schimbă ! zise Pomponia, Ia finind tat.11 se va căsători cu tiica iar mama cu ţiul. — Sub domnia iubitului nostru Caîigula toate e \(ialAgaalelo amoroase vor fi posibile ! îşi dădu cu părerea G.Ula. — Iubitul nostru împărat îşi va găsi îuir-o bună zi fi'nioi.i ţ ieţii, z KG Ce^onia cu indulgenţă. Dragă Petronins, le uuidiez că îţi petreci apro.ipe tot timpul aîătuii clB 382

ci. Aş fi cea mai fericită femeie din lume dat-:! as puica «ă- i facă o reverenţă şi §ă-i sărut mina ! Petronius înţelese aluzia. Cesouia MQ\& -4-i fie picxen-tată lui Caligula. Pomponia începu să-şi agite balihta de mătase, — Ce căldură, dragele mele l Din fericire se apropie sezonul de vilegiatură la Baies. Simt că am să Uanspir şi detest transpiraţia ! Xu ^ ă tentează o baie ? — Propunerea ta mă ademeneşte, zise Cevmia aruiK'itiil o privire promiţătoare lui Petronius. — Xoi ne vom retrage ca să nu vă deranjăm prin prezenţa noastră, zise Petronius. Castor pufni în rîs. — Scuzaţi-1 pe prietenul no^ru ! ÎTu cunoaşte obiceiu rile casei ! Baia din marea piscină a Poniponiei face parte din protocol, Petronius ! A o refuza înseamnă i-ă încâlci ospitalitatea gazdei noastre l Castor vorbea ca nu obişnuit al casei. De multă vreme o prietenie sinceră îl lega de Pomponia. Petronhis adnura dezinvoltura cu care prietenul -,ău le trata aţii pe mat ioanele cele mai severe cit şi pe curtezanele compromise. Baia în piscina Pomponici nu fuse deeît uit protrxt pentru amatorii de partenere, dornici să >a\urez<» înlănţuirile de dragoste cele mai vaiiaf* 1. Ohonia se lipi prima de Vetrouini . . . Peslo Eoma sufla ^întuL demnului, iîu era orgio romană condamnată de republicanii tradiţionalişti şi de unii scriitori demodaţi care respectau concepţiile moi ale ale lui Octavian August, Era un curent nou, care .schimbase moravurile, ^i acum societatea era dominată de sex. 8ă fi foist apropierea morţii care incita la plăceiile cărnii ! Era o A iată caic *e \roia o contrapoudo'e la lieea-ioraba umană? Felele erau măritate la doisprezece am iar băieţii însuraţi Ia paisprezece! Oeta\mn August întc-îe->e^e cu desperare că grandoarea Bornei era pe cale să apună din cauza depopulării care submina forţele ^ii ale comunităţii romane. Pe măsură ce romanii de viţă vet-lie dispăreau, străinii invadau capitala imperiului caic devenea o metropolă cosmopolită. Se .spunea că o treime din populaţia Romei era formată din f^clavi, că a doua treime 333

era formată din imigranţi şi că doar ultima treimo, ame-Ininţată de dispaiiţie, cuprindea^ cetăţeni romani autentici. La aceştia trebuiau adăugaţi liberţii, care căutau ^ă se asimileze cit mai rcpode cu vechii locuitori ai Romei pentru a dobîndi drepturi şi privilegii. în legătură) cu această problemă, într-o zi Domitia îl trase deoparte pe Petronins şi îi spuse confidenţial : — Trebuie să te însori, băiatul meu, să-ţi întemeiez! |un cămin, să continui familia ! — E o chestiune pe care o vom discuta mai tîrziu. Deocamdată nu este de actualitate. De asta m-ai chemat ? — în curînd vom sărbători aniversarea tatălui tău. Sper să n-ai să lipsii. De la o vreme ne vedem destul do greu. — Am să vin, mnmă ! — Apoi aş mai vrea să-ţi vorbesc de o chestiune do familie care nu te priveşte direct dar care ne priveşte pe toţi. Vibius vrea să se însoare, îi pare rău ca a divorţ a b de Chloo. A constatat prea tîrzîu că Marccllus a profitat de prostia lui. Şi ca să-si refacă viaţa si-a găsit o fată. — Am auzit vorbindu-so că şi-a pus ochii pe Hareia. Pe Marcia sau po milioanele ei î — Ar trebui să priveşti cu mai multă indulgenţă slăbi ciunile fratelui 1ău mai mare ! * — Şi ce aţi vrea să fac eu ? — Să intervii în favoarea sa pe lingă Marcia. Se pare că ai multă influenţă asupra ei. — !Xu vă ajunge că Marcia a avut neşansa să-şj piardă tatăl? Treţi s-o faceţi de două ori nefericită? Pentru asta i-aţi acordat ospitalitatea? Ca s-o puneţi la dispoziţia lui Vibius? Ca acesta să profite de banii ci? Replica lui Fetronius o consterna pe Domitia. — X c crezi atît de mcscîiim 1 Crezi ca ăsta a fo^t moti vul pentru care Tuuiu< a acceptat să fie succesorul ifarciei ? — Eu nu cred nimic, eu constat! — Dacă n-aş şti co probleme ai si prin cîte ai trecut, ra-aş simţi ofensată. Tur ştiu că durerea te tulbură. De ce nu vrei să înţelegi c;t trecutul nu mai poate fi Urviat? Caută să uiţi nenorocirea care nc-a lovit l Potronius îşi privi fuiios mama. 384

~ Voi sînteţi cu toţii vinovaţi do moartea Cynthici ! Tata, tu, Vibius! Voi aţi aruncat-o în palul lui Alarcellusi Iar sfirşitul ii cunoaşteţi! —Acca>ta e fatalitatea! —îsTI î Este o înîănţuiic nefastă provocat;! de voi toţi. O înlănţuire care s-a terminat Mib ruinele fumegîndo ale casei lui Marcellus. Doinitia făcu un gest de disperare. —O dragoste imposibilă te lega do Cynthia! Dacă A'ibius ar fi vorbit, ai fi sfirşit cu capul pe butuc, zise "Demit ia izbucnind îuplins. Acum, cînd răul s-a întîinpîat,- nimic nu mai poate s-o aducă pe Cyuthia înapoi. .. Smrem blestemaţi cu toţii! Vibius e&te pe calo să se pră buşească, tu îţi împărţi viaţa cu o aventurieră, iar noi, in loc pa no faceţi bunici... —ZS"-are nici un rost să continuăm dij-cuţia, mamă I La re\ odor o l Uerenicc se întorsese la Roma. Părea că vrea să se îmbete, să se piardă în vîrtejul unei vieţi tumultuoase. Oferea recepţii strălucitoare, la care participa înalta societate, deoarece nu mimai că ora metresa lui Petronius, dar rangul ei piinciar ştergea toate prejudecăţile. IşTu era singura care se lăsa pradă, dezmăţului. Tot mai multo doamne din înalta societate îşi făceau un l i t i u do glorie din color-ţiilc do amanţi. Cantor devenire un obişnuit al acestor petreceri aproape neîntrerupte. Adc-ea î?i aducea .şi fraţii, po lîemius si pe Quintus, cai o deveniseră doi adolescenţi frumoşi. Vroia să le prezinte \iata înaltei .societăţi din caro tăceau parte. Toţi Irei aveau ini marc succes. Xobilele în cântai e do noi recruţi ;-o aruncară ni lăcomie asupra prăzii oare le apăru în faţă. Dar expciicnţa lui Castor îi permitea s>n se apere în fa(a n^altnnlor inoportune. Pretenţios, nu-i j hv cea să facă diagoMe decît qu fete, dacă se poate fpcioaic. — Vreau ^ă şlei^ din memoiie perioada cînd mă vindeam cochetelor bălrîae pentru ciţiva sesterţi, zicea îu public fără falsă pudoare. lîemius, un blond foaile fiumos, cu părul buclat, ca şi Quintus, un nebunatic pentru care \iafa se reducea la 30 D 25-c 601

un joc fără sfîi'NÎt, trecuseră prin paturiîo multor d tinere sau mai puţin tinere. Castor rîdea în hohote de aventurile lor sentiment ah;. Şi Berenice îi curta pe cei trei fraţi, ca să-1 aţîţe pe Petro-iiiii^, ce î^i păstra calmul. Ştia că sub cenuşa mocneşte focul şi că un singur cuvîn.t putea să provoace criza. lutr-o noapte, după un asalt amoros, Berenice a\ u impresia că Petronius o studiază cu curiozitate. — De ee te uiţi aşa la mine f Crezi că. ai de a face cu una nimal domestic? exclamă iritată, înţelege, Petro nius, că te urăsc! Dar vreau să mă cule cu tine, simt ne voia să fiu dezmierdată de tine, să fiu posedată de line! Ou ţoale acestea te urăsc! N-am .fost niciodată sclava cuiva. Tu eşti singurul'caro mă domină şi asia mă innebunesje. Te urăsc deoarece sînt pentru tine doar o unealfă. A*j vrea ca după ce faci dragoste eu mine să te pi'ăbuşrşf i murind la picioarele mole. Petrouius o privi calm, flegmatic, apoi ^e aplecă din nou peste ea si o posedă înctntat la auzul gemetelor ei de plăcere. îutr-o dimineaţă, în timp ce făcea baie în piscina, Berenice nu mai rezistă şi se revoltă, îmbrăcată d o ai iulr-un veşniînt din mătase chinezească, transparentă, '-arc lăsa wl i se vadă liniile sinuoase ale corpului, se apropie i]«* marginea piscinei ^i îi mări uri si cu răutate : — Ieri, în timp ee lipseai, m-am culcat cu Kemiu<- hi cu Quiutus în acelaşi pat! 1-am avut pe amiudoi! Unnl • după altul! Apoi în trei! A fost superb! în timp ce ma-lăsam dusă în braţele lor mă gindeam că tu convorsai *;« Caligula. M-aş culca chiar-MM-U \iziliiil meu, cu rimhişii mei, numai ca să-ţi bălăcăr^c diagoslcn efern;i iaLa lumina unei lămpi ce abia u îuniin;) drumul. H cronice se afunda în zona necropolelor. Ţ'rca^c po \ia Apia. frecventată de prostituatele do coa mai joasă, speţă, care purtau peruci roşii ca săli se recunoa-că profesia. Drojdia societăţii mişuna printre cavourile abandonate. Cerşetorii ftăminzi furau alimentele lăsale do rudele decedaţilor lingă pietrele de mormînt. 386

n w unice ora îmbrăcată în negru, ca -să nu atragi atenţia, dar îmbrăcăminte;! nu putea sa ascundă alura ei mindnl, liniile sinuoase alo corpului, faţa frumoasă 1 . Nu se temea că ar putea fi violată de vagabonzii care o-priveau cu uluire. Se ştia că doamnele din înalta societate, bine escortate, urcau la necropole numai ca să se îutîl-nea^că cn vrăjitoarele care preparau băuturi magico pentru di anoste si moarte. Erau acolo bătrîuc ştirbe, cu părul cărunt, murdare, zburlite, în zdrenţe, care căutau prin gunoaie oase şi ierburi pentru mixturi cu efecte garantate ia tratarea virilităţii pe sfir.site, în învinsei ea duşmanilor, în trecerea mai rapidă în lumea drepţilor a bogaţilor cu moştenitori nerăbdători, în doborîrea adversarilor, în rcvlucereo. pe drunful cel drept al amanţilor care si-au părăsit amantele. Xu era pentru piimi dată ca Beremee pătrundea în lumea a-,(:i1 sim\ira dpoareee, fiind adepta a magiei negic, îrivViţîHC \ rîijile pe care numai coi iniţiaţi în aceste prac-î ici le cunoşteau în adînciuu, Tinăra fcjieio avea un scop precis. Vroia s-o \iziie/o po b.lhina Paccuila, regina vrăjitoarelor, care se lăuda cu clmruiile sale spunînd că n-a dat, greş niciodată. Era plătiîă foarte scump, însă, ce făcea cu aurul adunat, nu Mia nimoiii. Trăia mizerabil în cavoul unei familii demult stinge- şi niciodată revendicat. Pacculla părea o furie zbîr-lită, zb t re i ta. ca o prună uscată, cu mîiuile murdare şi unghiile negre si cu picioarele deformate .şi desculţe. O cocoană ii ridică umărul stmj; încovoindu-i trupul acoperit de zdrenţe. L'acciila o primi {-u bucurie deoarece Beiemce, o clienta vcclio ^i firlelă. nu trecea niciodată prin Roma fără ca s-o viziteze, în scbimb bătrîua o punea în legătură cu vrăjitoarele din marea confrerie care îşi întindea tentaculele prin cele mai indcpăitate oraşe aîe Europei, Asiei M Afiicii de Nord La nevoie se ajutau şi făceau schimb de clienţi. Din în cînrl vrăjitoarele erau arse_de vii deoarece autorităţile combăteau fără milă magia neagră. Dai plaga era alît do înlins.l, adepţii emu jitît de numeroşi incît răspîn-dirca -^a nu mai putea fj upiită. 337

— Cîud am sa mor, am să-ţi dau sceptrul meu, fru moasa mea Berenice! îi promitea Pacculla. Dar ce te 'aduce aici? Pari îngrijorată! Dragostea]! La vîrsta ia şi la splendoarea ta duină bărbaţii ar trebui sa se întindă ia picioarele tale Tu n-ai deeît să-i tunzi ea pe nişte ber- Sint posedată, Pacculla! Bătrina scăpă un şuierat printre dinţii &ăi miimiţi de f.i iii.

- Tu posedată? De necrezut! Ai dat, poşte o \ointA jurti tare deeît a ta? * Berenice vroi sa-i povestească despre noca/.urile sale dai Pacculla o întrerupse ; — Lasă-mă pe mine sa \ăd! Cuvintele tale nu vini, suficiente ca să-mi lumineze spiritul! Pacculla aprinse focul în mijlocul cavoului şt pu-e un ro.um pliu ochi cu apă. Apoi făcu nişte semne cabalistice. - Să lăsăm apa să fiaibă ! Bătrîua mai scoase un cocoş dintr-o cuşcă si, iTuă s;Vi taie capul, îi băgă cuţitul în piept si îi scoase măruntaiele pe carele împrăştie pe masă Kxamină eu atenţie m-inm-taicle, însîngciate si zise cu o voce behăita.1 - Ai dreptafe' Kşti posedată Să vedem a. Apoi Pacculla luă o bucată de pîn/ă, mai laigă deeît o batistă, si o înmuie-în apă. Mai murmură cîteva invocaţii, scoase pînza, lăsă apa să se scurgă şi se întoarse spre Rerenice care ardea de curiozitate si nelinişte. — Lasă-mă să ţi-o pun pe ţaţă' Bătrîna execută cn giîja opcuilm pie-md u^oi })inzvi pe obrajii, pe ochii, pe guia, pe mvnil şi pe înmiea tinerei femei. Apoi trase pîn/a. v dc^chiM' «u 1->.1 -n -c \adfi imaginea imprimată — Asta sîni cu' CNclam,~i Sîeicnîcc de/.amăgitiî. Tra sat ui'ile mele, faţa mea ! !N u-i mei o 388

— Nu! îs u eşti tu! Doar că seamănă, cu tine. Şi ca să-ţi dovedesc am să-ţi arăt cum va fi faţa ta peste patru zeci de ani. Bătrîna repetă operaţia, apoi desfăcu pînza şi o puse sub ocliii Berenicei, care ţipă îngrozită: — Eu sînfc bătrîna asta groaznică î — Chiar tu! Anii trec iar tu nu eşti clecit o muritoare, îţ.i înţeleg disperarea. Ca toate tinerele îţi închipui c& virata asta fericită va dura la nesfîrşit. Dar fiecare clipă care se scurge te apropie de bătrîneţe si de moarte. Vrei să vezi acum cum va arăta această femeie după ce vor mai trece patruzeci de ani? Pacculla puse iarăşi pînza pe fata Berenicei, apoi o luă. — Priveşte! Siriana îşi văzu faţa tînără. şi frumoasă. — Ce vrea să însemne asta î — Că eşti posedată de spiritul unei moarte la o vîratX tîuără. Ea va rămîne pentru totdeauna tînără, Bcrenice tremura înspăimîntată. — Şi cum pot să scap de acest spirit rău î — Spiritul acesta se agaţă de viaţă. Tar voinţa lui vine do dincolo. — Adesea iubitul meu îi pronunţă numele î , — Numele femeii pe care a îubit-o. Pacculla vorbea cu calmul unui medic obişnuit cu agitaţia şi spaimele clienţilor. — înţeleg lupta dintre voinţa ta şi a ei. Dar există un mijloc ca să te eliberezi. Pacculîa ta face minuni cu ajutorul theurgiei. Magia neagră! — Sacrifici fiinţe umane? — Trebuie! O fată virgină şi un băiat. Moartea lor va neutraliza şi va alunga spiritul care te urmăreşte. — Şi nu va putea sa mai intre niciodată în trupul meu? ' — Niciodată! \Tictimele jertfite H vor împiedica. — Şi unde i-am putea găsi ? — Pata o găsim mai uşor. Adesea părinţii săraci îşi abandonează fetiţele abia'născute. Asta la Eoma se nu meşte „espoailio". Oricine poate să ia fetiţa găsită pe drum şi să facă ce vrea cu ea. 389

— Dar băiatul?

— Kh, aici e mai greu! Trebuie să semene puţin cu bărbatul cu care faci dragoste. Aceeaşi culoare a pârului îşi a ocliiloi, apicapc aceeaşi talie. Xe-ar iiebui un adoloi— |ecnt. Cu un pumn de sesterţi am fetiţa în cîteva zile. Dar ide băiat tu trebuie să to ocupi. Dacă nenorociţii de aici 'aflu că am sacrificat pe unul de al lor mă fac bucăţi. Par printre admirai orii tăi poţi să dibuie^ U uşor pe cinma care să-ini convină, îi dai o mixtură care să-1 adoarmă, apoi oamenii mei îl ridică. Vor ii chiar mcîntaţi xa-î \t joace o festă, căci îi urăsc pe nobilii aceştia care ii insultă, etalîndu-şi bogăţia. Tu numai su-jni spui locul -ji ora M oamenii mei de încredere m vor face treaba cu diVroţie, Dar te pieun ca asta te va co&ta mulţi bani. Golanii sint pretenţioşi. -— Am să plătesc cu banii celui îndrăgostii de moartă ' K •sic bogat! Foarte bogat! A-,ta e lăzbunarea pe taio i-o pregătesc f

XXI Intr-un tnpou dane^lin Tibius juca z.iruii. Broboane de sudoare i se -\edeau pe obiaji, pe ceafă, pe tot corpul, înmuind tunica aîbă. Piei dea. Şi pierdea de l'iecure dală do pnrcă, zeiţa Foi tuna şi-ar fi bătut joc ele el. Givma-joara sa de sesterţi se reducea. Dacă gîiinioiml im-1 ^ ;i îăsa, va pierde toii banii. în jurul Iui se înghesuiau jucători de lo.Ue caiibielo. Tot felul de golani care vroiau să dubleze ^au >ă tiiplc/e oc prădascră prin alte părţi, „Copii de bani gala 1 '. < are îi mibogăţeau pe cămătaii luînd bani cu imprnmai cu dobînzi enorme. Jucatei i pasionali care hc ruinau, m-coustienti do dezastrul ce se anunţa la orizont. FemHcaie depuneau drept paj bijuteiii. Xu lip=eau nici 111501 n. Zaruiilc a-iguiau ciganizatorilor eîştiguii gia te. Ki^cul unei descinderi a poliţiei îi făcea pe jucat oi i şi pe patroni să tremure de frică, deoraece ^e expuneau 1.11 numai la amenzi substanţiale ci -i la ani grei de temniţa. D.u emoţia de a alerga după noioc şi euforia e 90

erau nun mari dccît teama. Jucătorii aşteptau tiemiumd, aprortpe1 &ă leşine, „lovitura Vcnerei'' sau „loutimi le-gaU' care Ic umplea buzunarele cu aur sau primeau cu dezolare .,lovitura de dine" care le risipea orice speranţă. Vibius îşi dădea scama desperat că dacă ghinionul continuă să-1 urmărească, va pleca fără nici un han din tripolii ăsta blestemat. Un individ cu o mutră ele ocnaş se a>eză lingă el şi puse pe masă o grămadă de sesterţi şi de „aureii:*", la care Vibius se uilă cu jind. Uotărît să-şi încerce pentru ultima dată norocul, împinse banii care îi mai rămăseseră spre crupier, dar „lovitura decime", care îî persecuta de la început; ieşi şi de data asta din paharul cu care se aruncau zarurile. Vru să se ridice ca să cedeze locul dar individul plin de bani, care so aşezase lîngă, ol, îl întrebă pe MM ton binevoitor : — Vrei să-ţi avansez o mie de sesterţi ?

- Nu ştiu, bolborosi Vibius căufcînd să-şi păstreze de-mnilaiea. Simţea instinctiv că împrumutul era o momeală.. Indiudul care îi oferea banii avea o faţă prea dubioasă. — Nici nu ştii cine &înt, zise Vibius atras de grămada de sesterţi pe care individul i-o împinse în fată. — ştiu totdeauna cu cine am de a face. Tu eşti Vibius JN iger, fiul unui senator şi fratele unui favorit al împăra tului. Mai ştiu cu părinţii tăi înoată în bani iar pe tine te la^ît să putrezeşti ca un cîine rîios. Xiunele meu este Amillus şl vreau să te scot din mizeria asta. — Şi pentru ce ai faee-o? întrebă Vibius bănuitor. —Să zicem ea am avat nişte necazuri cu fratele tău fYlionius şi cu prietenii lui. " Vibius aruncă în joc o sută de scstciti din banii împrumutaţi de Amilius. Spre marea sa- bucurie, după aţi t ea ghinioane, cotigă cinci snte de sesterţi. —Nn vezi? l|i port noroc! zise AmilUi*. Cei caro mi-aii urmat sfaturile n-au pierdut niciodată. Să şl ti că nu rie întilnim din întîmplare. De multa vreme vroiam să-ţi vorbesc. Un £Înd imi umblă prin minte. Ai trebui să. vorbim mai mult zilele acestea. —Cînd şi unde vrei! răspunse Vibius bine dispus.

391

T"'

— Poiiuîinc! La h-Ăiîc jniblicc ata lui Appms. Scara, înainte (le „ecna". — N-am Bă lipsesc! zise Vibin* m t piticind spre i-H!]a do prostituţie a Lelici Tpvtulliu^ a fost scoabă la^înzaio. DupănroMaira ei lupanarul a fost cumpărat do un libert, Nareihâus, cai o vrea acum să nscape de el din motive de naiuiă politkă. Ku sînt ,.leno al aceMei case şi ştiu ce venituii aduce. Am mai găsit cîtcva bordehni de lux pe care le -aş putea cumpăia la pieţuii rezonabile. Am mijloace suficiente do presiune ca să-mi ating ţelurile. Cu douăzeci do milioane de ^c^ferti nm putea ,-,ă ebiistruim un imperiu al proslituţiei. Monopolul acestei profesii ar putea să ne facă athimilionan. Eu voi fi infamul ,,leno" iar tu vei fi maielo patron, alb ca zăpada. X 1 u vom mai tolera nici concurenţa prostituatelor clandeslino din TraJKtibeiin sau de pe Via Appia şi in acest scop voi organiza o reţea de oameni hotiirîţi oare o să le pună la contiibuiie şi pe cele mai i ocalei ti an te. Vibiu^ isi scarpină vîrful napului şi suspină. — Ideea mi se pare atrăgătoare. Din păcate, însă , nu dispun de banii aceştia. 392

— N-am terminal! Ascultă mai departe! După" crcerirea boidelmilor ne vom lansa în asaltul asupra imperirhn jocurilor de noroc. Voi pune m în a pe loate tripourile din Velabrum. Dar ca să realizez toate acestea am nevoie de capital. — Şi cum te gîndeşti să-1 procuri? — Tu îmi Tei semna o hîitic prin care mă asiguri c& dacă vei moşteni o parte din bunurile fiatelui tău Petronins vei participa cu un capital de optsprezece milioane de sesterţi în afacerea asta. Eu aduc experienţa, reţeaua mea de oameni, relaţiile şi două milioane de sesterţi, în acea stă combinaţie vom fi parteneri cu părţi egale. Eu îţi ga rantez un venit de şapte milioane de sesterţi pe an. Pentru început. Vibius simţi cum îi ţîşneşf e sudoarea din toţi porii, înţelesese dedcsupturile ideii lui Amillus. — Şi cum am putea să ajungem acolo ? întrebă cu o voce slabă. Presimţea răspunsul interlocutorului său si, ca să cîştige timp, zise : Ah, am uitat să-ţi restitui îm prumutul ! Amillus trecu peste aceste cuvinte. — Dacă tu semnezi hlrtia asta eu iţi avansez o sută de mii de sesterţi! — Şi ce îmi ceri în schimb ? — Cunoşti fabula maimuţei care nu vedea, nu auzea şi nu-şi deschidea gura niciodată? Esact acelaşi lucru îţi cer ţie. Tu vei fi aparent, în afara acestei afaceri. Şi chiar vei pîînge cu lacrimi fierbinţi Ia moartea accidentală a fratelui tău. — Bar e un „dar" ! Şi trebuie să te previn ! Eratele meu mă urăşte. Şi dacă redactează un testament , sînt sigur că voi fi exclus dintre moştenitori. — N-a redactat nici un testament. Fratele tău este un cadavru viu. Viaţa nu-î interesează. — Eşti sigur de ceea ce spui ? — JVIai mult decît sigur ! Am informatorii mei. Fratele tău va primi moartea ca o eliberare. Cînd te gîndeşti să-mi dai răspunsul? Te avertizez că Irebuie să te giăbcşti ! Ar putea pa intervină evenimente neprevăzute care să schimbe factciii din combinaţia aceasta, de altfel per fect pusă la punct. \93

tătea pe marginea piscinei şi se bălăcea cu picioarele în apa caldă. Gîndurili: i se uivălureau în minte. Fn&ojjo, indirect, cauza morţii surorii sale, Cyntlna. Acum i &e cerea sa aprobe asasinarea fratelui său. Dar el nu-şi T a păta mîinile cu sîngc. Şi apoi va îi moştenitorul unei averi dobîndite de Pelronius ca urmare a unor sei\icii impudice aduse unei bătrîne nebune. Aceasta era singuia explicaţie a dobmdirii acestor buuuii a căror valoare se ridica la sute de milioane de sesterţi. Propunerea lui Amillus era construită pe temeiuri logice. Dacă el, Vibius, nu va deveni proprietarul acestor bunuri numai Jupiter ar putea să ştie ce delator va pune laba pe ele. Apoi afacerea asta mai avea şi un alt sapect. Umilinţele pe care le sufe-ri^e din partea lui Petronius vor fi stei se dintr-o singuiă trăsătură de condei. Dar semnătura cerută de Amillus îl punea învr-o situaţie delicată. Va trebui să joace după cum îi va cînta acest individ, ale cărui scrupule nu lăsau loc pentru îndoieli. Amillits zîmbi şiret. — îţi înţeleg îndoielile. Această hîrtie nu te angajează la nimic dacă fratele tău nu moare. Analizează^ţi situaţia actuală. Eşti atrfc do sărac încît nu-ţi mai rămîne decît să te angajezi ca gladiator. Evident, poţi să te mulţumeşti să trăieşti ca ua parazit în casa tatălui tă« şi să primeşti din cîrid în cînd eîţiva sesterţi de buzunar, asta te priveşte, Gladiator, parazit sau milionar \ Alege l Yibius îşi frecă nervos mh'nile. Hotărîrea era deja luată. — Semnez hhlia, Amillus î — Sînt foarte mulţumit de alegerea ta ! răspunse Amillus bătîndu-1 cu laba sa rnare pe umăr. Vibius îşi pierdu echilibrul şi căzu în piscină. Amillus izbucni în rîs. — Sînt sigur ca o să-ţi placă combinaţia mea ! Mă pricep la oameni ! Pelronius o invită pe Berenice să-1 însoţească, la aniversarea lui lunius. — Părinţii mei vor t'i fericiţi să te vadâ. — Dar Berenice U refuză cu răceală. 394

— Li ce calitate roi intra la braţul iau în casa î or? De logodnică, de soţie, de cuiiezană? — De prinţesă i — Care are reputaţia unei aventuiicro ! Ţoală lumea mă priveşte chiorîs. Va trebui să-mi iei apărarea dacă un individ cu prejudecăţi mă va ofensa. S-ar putea s»ă izbnenesueă un scandal. Perronius o prhi lung. — Bereniee, EU vrei pa. fii soţia mea ? Legăturile noastre ar fi legalizate. Şi nimeni n-a-r mai îndrăzni să te jignească, Tînăra femeie îl privi surprinsă de această propunere neaşteptată, în ochi îi apăru o lumină stranie şi îi zîmbi cu tandreţe. — Xu eşti primul candidat la mîna mea. Totuşi cere rea în căsătorie este un moment emoţionant, patetic. Bine înţeles că propunerea ta ar trebui să mă facă fericită. Dar i-ara respins totdeauna pe pretendenţii la mîna mea, Privhea i se umbri. — Ku, Petronius, trebuie să te refuz. Tu nu te veiînsura cu mine ci cu femeia al cărei nume îl pronunţi in conştient. Am aflat că Cynthia a fost sora ta. Ai iubit-o a iii do mult ? Te-ai culcat cu ea ? — Tată o întrebare cel puţin inoportună. — Ştii bine ca sînt amorală. De altfel, ca şi tine. Dacă Iu ai iubit-o şi ea 1e-a făcui fericit, mă bucur penlru tine. Sincer ! Dar asta este o chestiune privată între voi doi. Ku vreau să mai joc rolul de intermediară. Dacă tu m-ai fi iubit pentru mine, lucrurile ar fi luat o altă turnură, Peienice zîmbi cu admiraţie. — Eşti foarte frumos în ţinută de gală. Aş fi putut să mă îndrăgostesc de tine dacă n-ar fi fost umbra aceasta între noi. Sînt o femeie pătimaşă, exclusivistă, care res pinge oiice compromis. Iar acum du-te ! Sa nu întîrzii ! îl conduce pînă la uşă. Pe tron ins înţelese că ajunge în pragul unei crize si că nu avea nici o soluţie. Imposibi-bilitatea de a obţine ceea ce dorea îl scotea din minţi. Ultima sa încercare — cererea în căsăiorie —eşuase. Beie-nice nu va da înapoi. Spirit ni Cyntlieiei lupta ca să-?i păstreze im loc tangibil între ci doi. O va mai găsi pe Bcrcnice 393

în casă cînd se va întoarce de la festin ? Plecase cu inima mea de îngrijorare. Dacă- vroia să plece, ar fi mai bine s-o ţaţă in absenţa Ini. în ajun Caligula îi vorbise confidenţial de Drussilla $U îi încredinţase ştirea cu privire Ia apropiata lor căsătorie, — Jl-am hotărît sa celebrez căsătoria în particular. Consider că opinia publică romană este prea înapoiată ea să înţeleagă şi să aprecieze pozitiv această schimbare ret oluţio'nai'ă în moravuri. Căci ceea ce pregătesc eu esto o revoluţie pe plan familial. Transformarea incestului în-trun act legal va cere un anumit timp piuă cînd vafi asimilată de obiceiurile romane. Dacă CyntMa ta ar fi trăit, am fi celebrat împreună dubla noastră căsătorie. Iar ceremonia ar ft strîns şi mai tare prietenia noastră. Cmd Petronius ajunse la vila Ini îîiger recepţia era în toi. După tradiţie se făcea, schimbul de daruri. Petroniua S^i aminti cam tîrziu că din cauza necazurilor sale uitase să cumpere daruri pentru ai săi. La ora aceea toate magazinele erau închise ^i nu mai avea cum să-şi repare neglijenţa. îşi scoase din deget un inel frumos de aur încruntat cu un rubin mare, o piesă de origine egipteană, pentru care plătise o sumă uriaşă la Alexandria şi îl oferi tatălui său, uluit de extravaganţa asta. Apoi îşi scoase lănţişorul de ani, pe care îl purta la gît, şi îl dădu mamei sale care îl îmbrăţişa şî spuse cu voce tare că acesta era cel mai frumos cadou. Vibius, prezent la această scenă., îngălbeni de invidie, Ku oferise părinţilor declt nişte fleacuri. Obiceiul cerea să se facă daruri şi prietenilor. Oamenii credeau că Petronius este un bădăran şi un avar. Cîţiva prieteni, ca să-şi arate mărinimia, îi oferiră, bijuterii şi alte podoabe bărbăteşti. Petronius se scuză că a uitat şi le promise să-şi repare cît mai repede cu putinţă greşeala. Domitia şi lunius îl rugară să primească o statuie grecească autentică care o reprezenta pe Vcnu> protejindu-1 pe Cupidon. La rîndul său Martia se apropie de el cu un colici di aur încrustat cu diamante, rubine şi smaralde, o operă de artă care costa o avere. 396

— Iţi mulţumesc, Maieia, dar nu pot să primesc un obiect de o asemenea valoare. — Tatăl meu purta colierul acesta la mai i ceremonii, 3Ja ofensezi dacă mă refuzi l Petroniua zîmbi jenai. — Mă simt foarte prost S Deocamdată n-am nimic pă-ţi ofoi în schimbul acestei minuni ! Ochii fetei străluceau ea diamantele din colier, — Sînt fericită ea îţi place l Castor, care era pe aproape, &coa*e un şuierat admirativ - iSTu cred c,l împăratul să aibă un asemenea eoîier. Apoi îl prezentă Mamei şi lui Petronius pe fratele «au mai mic, Quintus. — Sinfc sigur, piietente, că nu-1 mai recunoşti. Era un cind 1-ai văzut ultima oară, înainte de arestarea părinţilor noştri. — Acum e un adolescent frumos care tulbură inimile tetelor. — Dai Apolîo al familiei noastre este Eemius. Face ra\ agii printre femei, care îl vînează ea bacantele în dpîir t Seamănă cu tine foarte mult. Mă întreb de ee oare Sntîrzie. Ke-a promis că vine. Petronjus, stînjenit puţin de îfarcia care îl urma ca o umbră, vorbea cu oamenii, îşi prezenta omagiile femeilor pierdute după el. Dar. .sub masca de tînăr fără griji, Petronius era hărţuit de nişte presimţiri negre. Era aproape sigur că la ora aceea Berenice părăsise casa şi ea n-o s-o mai vadă niciodată. Deşi avea necazuri proprii, mai surprindea, fără să vrea, fragmente din discuţii deloc plăcute. Marcellus se plîngea Domitiei şi socrilor săi, Scnilîa şi Fonii w? Atilius, că soţia îl dezonorează. Chloe n-a binevoit să vină nici la o fcărbătoare de familie, — Sîut ^igur că la ora asta se afişează în vreo tavcina alături de Hyllm, gladiatorul respingător care miroase la o poijlă a pudoare rîncedă. Mă şi îndoiesc că ultimul copil pe oare 1-a născut ar fi al meu. Dintr-o dată se auziră voci răsunătoare, isterice, \ enmd dinu-i saU alăturată. Se auzeau insulte grosolane, .cuvinte caustice pe un ton violent, obişnuite la cotoroanţe 397

-W

cîiui ^e încaieră. Domitia, în calitatea s.a de gazdă, îl lăsă po Marcellus să se plin ga şi fugi, însoţiţii de alţi curioşi, să A artă ce so întîmplă. Soacra lui Galba, o matroană respectabilă din familia Lcpida, so, dezlăuţuise împotriva Agrippinei, sora lui Caii-gula, făcînd-o tîriă, neruşinată imperială, hoaţă de bărbaţi, La rîndul său Agrippina, înnebunită de furie, o făcea bă-trînă neruşinată, vînătoare de bărbaţi pentru fetele sale mite, că le cumpără soţi momindu-i cu averea. Nevasta Ini Galba, o blondă fardată, cu păr cînepin, cu un şold mai &us M altul mai jos, plîngea ghemuită lingă piedestalul unei statui a lunonei, Galba, ruşinat, temîndu-so de consecinţele scandalului, încerca să-şi calmeze soacra care nu înceta s-o jignească pe Asiippina. Pierzîndu-şi capul de minie, mntroana îl pălmui. Ginerele îi apucă mîinilc şi îi bl ligă că c o bătdnă nebună. Scandalul îi bucura pe comeseni, chiar dacă afişau consternai e. Acum toată Borna avea ce discuta. Lumea aştepta reacţia lui Calignla. Incidentul se termină prin plecarea intempestivă a Agrippinei care refuză să primească Acuzele lui Galba şi ale Domitiei. Dar nu apucă bine Agrippina să plece că o altă ştire puse lumea în mişcare. Sosi'senatorul M'ivius Camillus însoţit (le soţia sn Emilia şi de cei doi fii Cai 113 şi Gallius, care îl ţineau de braţ. Camillus îşi ceru scuze pentru întîrzierc şi adăugă că numai aniversarea zilei de naştere a bunului său prieten 1-a făcrît să se dea jos din pat şi să Tină sontîc-şontîc casă-şi prezinte felicitările. După cele-întîmplato dimineaţa la Senat se miră şi el că mai e în viaţă. — Dar ce s-a întîmplat-? întrebară matroanele curioase, gîgîirid ca nişte gîşte. —• Văi ţineţi soţiile departe de ştirile interesante ! Io aeproşară în cor senatorilor înghesuiţi. — înţelegem că trebuie să păstraţi în taină di^cuiiilo politice ! Dar aici e vorba de altceva ! însă Camillus se arătă destul de limbut. — Astăzi la Curie s-a discutat despre cheltuielile legate de construirea unui nou templu dar împăratul ne -a cerut ful renunţăm la extraţaganţcle somptuoase deoarece tre zoreria imperială este destul de subţire. Apoi se ridică fi se îndreptă spre uşă. „Urmaţi-mă i" ne porunci. „Am suvă 398

explic pe drum punctul meu de Vedere'', Xoi 1-am urmat cuminţi. Ieşi din Curie în timp ce noi ne îngrămădeam pe urmele lui. După ce coborî scările se urcă în litiera sa purtată, de opt coloşi nubieui, „Jocurile publice , adăugă el, darurile făcute poporului, înaimarea legiunilor noastre, construcţia de corăbii au costat sume enorme 5'. Făcu im semn nubienilor să pornească şi ne invită, diii mers, să continuăm discuţia. Xubienii mergeau foarte repede, aproape alcrgîud. „Filosofii peripatetici susţin că mişcările corpului, îndeosebi mersul pe jos, menţin vioiciunea spiritului şi ascut inteligenţa", mai precizii împăratul, în timp ce ne vorbea nubienii alergau tot mai repede şi noi ne ţineam după. ei ca să nu-1 supărăm pe suveran. Vorbea într-una, dar noi abia înţelegeam ce spunea, deoarece bătăile inimilor noastre obosite ne loveau mai tare timpanele decît cuvintele lui. Trecătorii se opreau pe trotuare şi prheau cu curiozitate litiera imperială escortată de vreo sută de senatori care fugeau ca nişte tineri la palestre. Cîîiva s-au împiedicat şi au căzut în praf. Lucius Caltulus s-a prăbuşit lovit de o criză cardiacă. Fiindcă eram aproape de litieră arn văzut că împăratul îşi nota numele sena toii lor care se străduiau să se ţină de el. Dar pînă la urmă *U-biciunea noastră învinse slugărnicia. Ke-am lăsat, unul eîte unul, de această cursă nebunească. Litiera se îndopări ă fără ca împăratul să le spună sclavilor să îneetiueze jucr-su', Niciodată au m-am simţit atît de prost. Dar a m constatat că am o inimă foarte rezidentă dacă la cei şaptezeci de ani ai mei am putut să fac faţă unei încercări alîl de dure. Pelronius nu se mai obosi ascultînd comentariile im Hoţilor, deoarece îl preocupau mai puţin dccît propriile sale necazuri. Se scuză îii faţa părinţi tor şi a Marciei dezamăgite şi părăsi primul sărbătorirea tatălui său. Se băgă în trăsură şi porunci vizitiului să dea bice cailor. Vila Berenicei era toată luminată. Sclavii stăteau îngrămădiţi la intrare în timp ce majordomul înainta spre Petronius cu capul plecat. — Prinţesa Bereniee a plecat ^i v-a lă^at această scii-soare, zise majordomul. Nerăbdător, Petronius o deschise repede şi o citi la lumina unei torţe, 399

„Am plecat. Xu încerca să mă revezi. X u mă mai întorc niciodată la tine."Mi-ai oierit momente de neuitat. Şi totuşi îuti-e roi totul s-a sfiiţii. Semnez Berenice deşi nu ştiu dacă li-ar trebui să adaug şi numele Cynthiei. A'iciodată nu voi îinpăiti cu alta bărbatul po care-1 iubesc. O remarcă. : tu eşti primul meu amant pe circ nu 1-am ruinat. Adio !" Prm|esa Ki luase toate obioctclo personale dar lăsase toate darurile piimite de la Petronius. Petroiiius asistă la căsătoria intima a lui Caligula cu Drussilla. Numai cîţiva prieteni foarte apropiaţi ai împăiatului fusessă admişi la această ceremonie. Drussilla era fericită, ca o Un ară solie unită cu băibatuljte care îl iubeşte. în seara următoare Caligula şi suita sa aplaudau o piesa grecească interpretată de vedeta Eomei, Mnester, im mim şi un dansator excelent, îrnpăratxil fusese atit do entuziast si de excitat de jocul magnific al actorului îucît, la sfîisjtul spectacolului îl chemă iu loja sa şi îl posedă. Admiraţia sa manifestată» într-un mod atît de straniu nu xiimi pe nimeniî Era de bon ton să ai printre amanţi şi artişti celebri. Lepidus, arnăutul preferat al lui Caligula, îşi accepta filosofic rivalii. La cîteva zile după acest scandal fără consecinţe împăratul fusese im itat la nunta prietenului său din copilărie Caius Calpurnius Piso, căruia îi asigurase o earier&'sfciă-lucită. Toată lumea participa la ceremonie. Asihta chiar şi Petronius, în ciuda stării sale sufleteşti, deoarece absenţa lui Uar îi indispus pe Caligula care cerea ca prietenii lui să paiticipe la toate serbările prezidate de el. Viitorul soţ făcea parte din înalta nobilime iar logodnica sa, Cornelia Livia Orestilla, era foarte frumoasă încît frumuseţea ci suplinea originea mai puţin ilustră. Caligula se hotărî să participe numai la banchetul nupţial deoarece ziua îi fusese foarte încărcată. Semnase ordinul de exil al soaciei lui Gaiba făiă ca generalul să îndrăznească să protesteze. Apoi studiase îndelung planurile unui pod care trebuia să lege portul Baies de digul de la Ponzzollo. Podul urma să fie constituit din cîteva sute de corăbii confiscate^ ancorate pe două rînduii. Constructorii mai propuneau să se pună pamînt si nisip peste scînduri ca să facă uri drum 400

destul de larg pentru circulaţia carelor în ambele sensuri. Costul acostei lucrări, care trebuia să fie gata- în cîteva-zile, atingea cifre uluitoare. Trezomia imperială, clreia Tibcrius ii lăsase cincizeci de milioane de „anreus", se golea într-un ritm caro alarma Senatul «i pe setri administraţiei imperiale. Dar Calignh era mulţumii. — Toi trece pe pod ca Xerxes, caro ?i-a construit po.lul peste Ilclcspont, le spunea curtenilor extaziaţi. VI amin tiţi ce-i spunea Thrasylus Iui Tiberius, că am să devin îm părat cindam să trec cala re peste golf ui B "ues şi că aşa ceva* nu se ra întîmpla niciodată. Ei bine, faimoasa sa- profeţie s-a dovedit a fi falsa. Voi defila pe cal în fruntea gărzilor rnele trecînd golful de la un capăt la celălalt. Oare u-a ni dreptul să fiu mîndru de această- capodoperă1? Curtenii îl copleşeau cu elogii, îşi amintiră că si Alexandru cel Mare îşi făcuse un pod peste Helespont. rctronius so uita uimit la tinurul suveran îmbătat de laudele lingăilor care se gliiffruiau la banchetele imperiale şi îşi umpleau buzunarele cu aurul pe care Caligula îl arunca cu amîndoua mîinile. în timp ce Petronius se îndrepta spre vila lui Piso prin faţa ochilor îi trecură iarăşi visele de după plecarea Bereni-cei. în fantasmele acestea faţa, silueta şi rîsul Cynthiei parcă erau acoleaşi_şi tot H şi so deosebeau. Avea senzaţia că &e mişca printre umbre stranii şi că ducea o viaţă din care el era exclus. Beronice dispăruse ele parcă ar fi înghiţit-o pămîntul. Ca să-i facă plăcere Iui Petronius, prefectul poliţiei puse pe urmele prinţesei pe cei mai buni copoi, dar în zadar. — Chiar dacă n-o putem găsi, să ştiţi că prietena dum neavoastră n-a părăsit; Roma. Soldaţii care păzesc porţile oraşului nu i-au găsit numele pe listele călătorilor plecaţi de cur în d. Pctronius făcu apel la Encolpius şi la Ascyltus care puseră în mişcare toată golănimea. Dar nici ei nu obţinură vreun rezultat. Castor împărtăşea neliniştea prietenului său. Fi aţele său -Remius dispăruse. S-o fi urmat pe Berenice î Se temea de ceva rău. 401 82-c. 901

în ca^a lui Piso jiu-1 mai aşteptau decit pe împărat ta && deschidă banchetul nupţial. Căsătoria, după tradiţie, avusese loc de dimineaţă. Prietenii lui Piso îi aduseseră soţia pe braţe, să nu atingă pragul casei care de acuui înainte trebuie M ! fie a ei. Lumea era neliniştită de întîrzierea luj Caîigula, deoarece petrecerea promisă, de Piso trebuia să cuprindă o mulţime de minunăţii. Se vorbea de languste enorme, de mistreţi din Tracia, de păuni din Samos, de iezi din Ambracia, de melci din Africa, de stridii din Torent, de calcan i din Eavenna, de lebede, de ] Iviglictori şi de pasările paradisului. în sfîrşit sosi si Caligula, ii îmbrăţişa pe cei doi &o1i şi trecu la masă. Cel mai frumos serviciu de aur al lui Piso onora prezenţa împăratului. Comorile gastronomiei în mii de variante îi îmbiau pe gurmanzi iar cupele cu vin erau tot 1 impui pline. Caligula, însă, nu p ăi e a impresionat de aco^l regal. Oclm Răi albaştri si zeflemitori nu părăseau chipul tinerei căsătorite care, dindu-şi seama de msitenţele împăratului, ^ înroşise toată la fată. Cei de la masa imperiala se ui!au la manevrele lui Caligula eu o curiozitate stînjonită. Din cînd în eind Piso, îndrăgostit de soţia sa, o imbr;1~ tisa plin de ardoare. Deodată Caligula se ridica şi ,nib privirile stupefiate ale, soţului şi ale comesenilor o apucă pe Crebtilla de mină, o tiase spre el şi cu o voce dură, imperativă îi porunci lui Piso : - încetează de a mai îmbrăţişa, această femeie ! De azi înainte oste a mea! Unde este dormitorul? întrebă autoritar. Majordomul, speiiat, îi arătă uşa deschisă a unei camere bogat ornate in care trona un pat maic. Caligula spuse pe un ton solemn : — în noaptea aceasta, Qrestilla, te vei msirita cu tniiic ! Ai ceva de obiectai, Piso ! 1 Alb ca \aiul Pi?o rămase ţ intui L locului. •— lîăspmule ! ridică împăratul tonul. Piso începu să transpire mai mult singe decît apf», apoi zise bîguiud : — Ku - . n-am .. , nici o obiecţie — Perfect ! înseamnă că sînt reunite toate condiţiile pciitru căsătoria mea ! 402

O smulse pe Orestilla de la locul său şi, trâgînd-o după-el, se îndreptă spre cameră. Nu se obosi nici să închidă uşa. Cu un gest mînios îi sfîşie rochia şi o aruncă goală în. pat. îşi ridică tunica şi pînza care îi acoperea şoldurile şi, sub ochii celor prezenţi, o posedă pe tînăra femeie caro plingea do ruşine. Exhibiţionist, savura spectacolul pe care îl dilduse. După ce îţi termină sarcina se ridică şi se îmbrăcă cu grijă. — Spcrcăosă-mifacăun copil frumos şi divin ca mine. PetroniiH, martor al acestei scene bizare, se uita cu coada ocm'ului la solul înmărmurit. — De mîine, se adresă suveranul soţului îndepărtat de Ia datoria sa, vei fi numit membru al ilugfrci confrerii a fraţilor ar văii ! O recompensă, se gîndea Petronius, care arunca ruşinea asupra împăratului, a confreriei, a soţului batjocorii, a comesenilor care zîmbeau mimînd o veselie prefăcută, îl felicitară pe Piso pentru noua distincţie. Apoi îl lăsară pe PibO &il-i facă urări împăratului. Petronius nu putea să uite că doar cu cîte~\a zile mai înainte suveranul se cîisa-lorKc cu sora sa. Acum incestului îi mai adăuga şi bigamia, K n era omul care să se formalizeze cînd era vorba de denaturare a moralei. Trecutul său o dovedea. Dar găsea că de data a&la Calignla depăşise chiar şi limitele permise unui rege absolutist oriental. la nu primi cu resemnarea lui Piso violarea îu public a Ore^tillei. Intră în cabinetul de lucru al lui Cali-guln,, în care se afla şi Petronius, cu spume la gură şi îi făcu o violentă scenă de gelozie. Cele două personaje imperiale se comportau de parcă ar fi fost singure în cabinetul de lucru al împăratului. Petronius se dăduse Ia o parte şi tăcea. Faptul că asista la acest eonîlict îl expunea primejdiei. Caligula asculta dojana cu un calm surprinzător. Din eînd în cînd îşi muşca buzele iar ochii o priveau cu ură, Cîud Drnsi-Jlla tăcu casă mai răsufle, (.'aliguti îi răspunse cu răceală. — îţi atrag atenţia că încă nu eşti limona. Jupi te r îi acceptă' ci i/ele de gelozie Iiindcă ea este nemuritoare. Tu 403

eşti divinizată dar încă nu eşti nemuritoare. Hiz abuza de dragostea mea pentru tine 3 Ku vreau să încerc n^ietul de a t© fi sugrumat ! Ocliii Drussillei ardeau ca flacăra. Acum ei a exlia-ordinar de frumoasă, Petronius înţelese piiterea pe care o avea asupra lui Caligula şi nu putea să-şi explice gestul prietenului său deoarece Orestillia, în ciuda farmecului său, au suferea nici o comparaţie cu Drussilla, Se gîndi că posedarea soţiei lui Piso nu fusese pentru Caligula decîfc un capriciu. Yroia să arate lumii şi sieşi puterea sa nelimitată. îtfu se considera el rivalul lui Jupiter? Ku se lăuda ea după ce va intra în Olimp va face ordine printre zei * Cailor îl căuta cu înfrigurare pe Kcînras. foatelui său se prelungea inexplicabil. La începui se gîndKe ea Rernius îşi cheltuia forţele virile în buduarul Bercnieei, in patul vreunei dame lacome sân a unei curtezane care nu mai putea să se lipsească de el. îmboldită de prieten ui său, Pomponia îşi puse prostituatele de lux pe urmele lui Itemius. — Să fi fost asasinat de vreun prieten gelos ? so înlieba Cabtor devorat de îngrijorare. în celălalt capăt al oraşului Encolpius, Ascyltus, Giioii şi Cai'in se reuniră în consiliu de război. Petronius asista la dezbateri. — Petroniusj nu ţi se pare straniu că dispariţia BereEieei coincide eu cea a lui Kemius î întrebă Encolpius. — Mie Berenice mi se pare foarte suspectă ! zi^e Ascyl tus. — Vrăjită de lînărul ăsta 1-a părăsit pe Petroniug, presupuse Carin. Femeia este foarte seliimbătoare deoa-reoo e victimă a pasiunilor sale, — Eu, însă, cred că s-a întimplat tocmai invers, in terveni Giton. Eemius a tost vrăjit de femeia asta, mai experimentată decît el. Să urmam pista asta ! Cred că ea ne va duce Ia adevăr ! Prietenii îl priviră eu uimire si admiraţie. — Ku e prost băiatul ! zise Castor. Ideea Iui Giton, tradusă în viaţă, începu să risipească eeaţa. Majordomul de la vila Berenicei recunoscu că E«miu9 venea adesea la prinţesă în absenţa lui „dominus" Pe-

tronius. ITn cerşetor, care îşi făcea veacul nu departe de grilajul vilei, le spuse ca ultima oară o văzuse pe prinţesă însoţită de un tînăr blond cu o înfăţişare plăcută. Valul care acoperea enigma începea să se destrame. Aşadar exista o legătură între cei doi. Pe de aîtă parfce numeroasele dispariţii de tineri, despre care nu s-a mai aflat nimic, ii puseseră pe gînduri pe Encolpius. îşi aminti de practicile magiei Lejre, suspectate de multă vreme. Sectele care sacrificau fiinţe umane, de preferinţă tineri inocenţi, fuseseră, oficial, desfiinţate iar şefii lor executaţi, Dar în, ciuda interdicţiilor imperiale mai existau secte care îşi desfăşurau activitatea în clandestinitate oferind duhurilor întunericului jertfe sîngeroase. Influenţa mistică a Orientului se afirma &ub aspectele cele mai dăunătoare. Magia neagră furniza amatorilor bogaţi, creduli şi uneori puternici, soluţii radicale pentru numeroase probleme aparent insolubile. Golanii lui Encolpius fuseseră primii care o dibnirfi- pe Paccula, Pînă atunci vrăjitoarea reuşise să se facă nevăzută şi să nu se lase prinsă. Acum, însă, reputaţia şi trecutul ei legat de sectele cele mai primejdioase ieşiră la suprafaţă. Poliţia, sesizată, intră în a cţiune. Paccula fu arestată şi torturată. Dar în ciuda suferinţelor, gura îi răminea pecetluită. Kivalele ei, însă, care o invidiau pentru succese în artă magiei şi marile cîştiguri începură s£ vorbească. Paccula, ziceau ele, încă mai practică magia neagră. Trupul ei, aproape uscat, avea o capacitate de rezistenţă care îi ului pe călăi. Biciuirile, aparatele de tor* tură, proba apei, roata, arsurile au fost inutile. Ciad simţi că nu mai putea să reziste, c& teama de suferinţă devenea mai puternică decît voinţa ei, încerci *ă se sinucidă strangulîndu-se cu o bucată de fustă, Gar= dicnji, însă, o descoperiră la timp. După această incer-care, Paccula n-a mai rezistat şi a vorbit. Petromus primi o convocare la Palatin. Calignla avea ne\ oie de prezenţa sa. Dar nici nu intră bine în cabinetul împăratului şi acesta îşi dădu drumul îa necazurile sale$ îi spuse prietenului său că chiar în dimineaţa aceea, dupâ doar trei zile de convieţuire cu Oreslillia, o trimisese acasL 409

Femeiuşcă plîngca toată ziua iar, cîndseculcn. cu ca, inerţia ci îi aducea aminte de imobilitatea unei moarte. Dar înainte de a reflecta şi de a judeca în mod chibzuit asupia consecinţeloi căsătoiici sale cu sora sa, luase o altă liotărîre. — Petroniua, tiebuie să-mi cer ieitare de la sora mea. H-am purtat ca un bădăian.Darşi zeiifacuneori tiăznai. Jîcgretcle exprimate de Caligula îl uimiră pe Petronîus, De obicei acesta nu-şi recunoştea niciodată greşelile. Xoun, ga atitudine era mai mult decît insolită. — Am fost însurat cu Lnia Claudia, care a murii f,î ut s3-mi la^c moştenitori. Dacă rănim fără descendenţi, cine îmi va purta coroana"? Diuvâila ar a~\ca toate drepturile, dar legile imperiului nu recunosc femeilor dreptul i poli tice şi, îndeosebi, dreptul de a pe urca pe tron. Dacă aş mării a-o cu vn băibat pe taie 1-aş numi moştenitorul meu. după moartea mea ai fi încoronat ca împăiat iar Dru^M'lJa ar deveni împărăteasă. Ai fi o satisfacţie şi o recompensă pe cine vreau să i-o ofer. Petronius era uimit de anţumenfele im ocale de eaJie faligula, O a treia bigamie ^e adăuga la celelalte două. — Şi la cine te-ai .aîndit ? — La Lepidns. Fiindcă e=te amantul meu, nu se \n culca niciodată cu iDinswlfci. Sora mea ^a fi mimai a mcvu Le pi du s \a fi soţul ei numai de formă. M-ai înţeles ? Proiectul lui Caligula fu repede realizat. Lepidu^, în schimbul pmileginlui de a deicni moştenitorul lui faligula, jură pe capul lui Jupiter că nu se \a atinge niciodată de Drussilla. Dacă el, Caligula, A a muri, Lcpidus -e ia da la o parte şi DniShilla va conduce imperiul. Lepidus îşi atinsese, îii-sfîrşit scopul. Intra în familia împeiială, chiar dacă pe u ?a din dos. Petronius era din ce în ce mai convins de nebunia lui Caligula şi constataiea aceasta îl afecta deoarece rămă sese ultimul prieten sincer al acestuia. Nu încerca să-1 liniştească deoarece îşi dădea seama că intervenţia sa ar fi fost zadarnică. Ku era nici medic, nici preot, nici magician, nici vrăjitor. Isici el nu putea să ppună că uneori nu ci a atins de nebunie. Dar, spre dt osebire de Caligula. era conştient de tulbuiănle pale psihice. Dragostea &a penlru 406

îiiîa moartea. Drama Berenieei nu exprima clecîfc obsesia sa nevindecabilă. Şi el trebuia să lupte ca să-şi păb-tieze Inciclilale-a. Spiiitul Cynthiei îl poseda aşa cum o posedase M pe Bereniee. Dar spro deosebire de Bcreuicc, Peironiu^ nu vroia să so elibeieze de această influenţă, Cynthia îl iubea M nu vroia să-i facă nici nu rău. C ăuta doar să fie lingă el. Deşi ei a frămmtat de atitea necazuri, Petiomu^ mai primi şi un apel urgent din partea mamei &alo, care îi cerea «n ajutor, Petronhis răspunse la apel, dar fără un entuziasm deosebit, Domiiia îl primi afectuoasă şi îi ceru un serviciu care era mai mult o corvoadă, Marcia comandase pentru osemintele tatălui său un cavou frumos la capătul Viei Apia şi ar fi vrut ca Petronius s-o însoţească la meşterii care îi făceau monumentul funerar. Domitia mai adăugă că Yibius ar fi însotit-o cu plăcere, dar că Marcia îl detesta, Petronius nn se simţi prea încântat că fusele ales pentru aceasta de Marcia. Fata, însă, cind auzi că Petronius acceptă s-o însoţească îşi îndreptă spre el ochii săi catifelaţi şi îi mulţumi cu bucurie şi recunoştină. Cu acest prilej Pe-tronius remarcă pentru prima oară că fata nu era urî! ă şi că eleganţa iji feminitatea îi stăteau foarte bine. Dacă la aceste calităţi mai adăugai bogăţia, dorinţa Iui Vibius se explica uşor. Se urcară într-o litieră şi se îndreptară, prin Suburum, bpre Via Apia, La o încrucişare de drumuri un individ în zdrenţe se apropie de litieră şi le ceru pomană, în timp ce Pctronins îşi duse raîinile în pungă căutînd cîţiva ses-tcrţij individul scoa&e din centură nn pumanî vrînd s.ă-1 împlmte în pieptul lui. Marcia, dînd dovadă de prezenţă de spirit si de un curaj uimitor pentru o fată de vîrsta sa, se aruncă, fără să şovăie, în faţa agresorului primind km-tura de pumnal în partea dreaptă a pieptului. Agre&orul, profiţind do zăpăceală reuşi să dispară printre oameni. Pctronius mişcat de sphitul de sacrificiu al Marciei, porunci imediat oamenilor care purtau litiera să fugă la Calidius Longus, nn mare medic care locuia prin apropiere. Chirurgul scoase pumnalul care pătrunsese în muşchiul de deasupra sinului fetei. Graţie îngrijirilor medicale, Marcia fnsej-e şah aţă de la moarte. 407

Atentatul asupra Iui Pe tronius şi intervenţia Marciei făcură ^enzatie. Domitia striga tu gura maro c<1 a fo^t un Hiiiacol. — Fata a&ta providenţială, ţi-a şah at viaţa ! Te iubeţtc, Petronius ! Marcia ar fi o soţie excepţională ! Lasă-te de aventurile tale nebune şl i, lasă-te de femeile de moravuii uşoare, căsătoreste-te cu această perlă de giaţie şi feminitate ! J'accula, ajungă la capătul puterilor, Ic indică celor de la poliţie casa din Suburum în care se practica in taină magia neagră şi unde tînăiul îîemius şi o fetit?, răpită de tilliaiî, fuseseră sacrificaţi după riturile drăceşti. Victimele, după ce fuseseră ucise, fuseseră îngropate într-uu cimitir părăsit, unde poliţia le descopeii într-o stare avansată de putrefacţie. Anchetatorii se cutremurară văzînd actele de violenţă la care au fost supuse victimele înainte de a fi ucise. Proprietarul casei şi paitieipanţii la aceste practici sin-geroasc fuseseră identificaţi unul cîte unul. Toţi, cu Paccula în frunte, pieiiră sub secure. Prinţesa Bercnice, chiar dacă nu participase direct la această acţiune, fusese condamnată şi ea la pedeapsa capitală ca instigatoare la crime. Apărarea sa, care se baza pe faptul că trupul îi fusese posedat de spiritul unei moarte, nu fusese luată în scamă, în favoarea ci interveni, însă, Herod Agrippa^are aruncă ţoală vina asupra Pacculei, susţin în d că vrăjitoarea fuschC clementul principal în ace^t măcel ritual. Oaîigula, din prietenie pentru prinţul ci ren, un aventurier ca şi Bereuice, comută pedeapsa la care fusese condamnată prinţesa siiiană, în surghiun pe uaţă pe insula Pandantciia. XXII Petronms făcu parte din cortegiul strălucitor al lui CaJigula cu care acesta trecu triumfător peste podul de la Baîes urmat de garda sa şi de curtenii intimi. Sutele de corăbii ancorate si legate între de formau o punte neînlie-ruptă cai e entuziasma mulţimile siiînse pe mal ca să asiste la un spectacol nemaivăzut. 403

împăratul trecu pe pod în ambele sensmi ca să sublinieze importanţa operei sale. La Baîcs, Poiizzolo, Kcar-cle $i in împrejurimi fuseseră organizate serbai i Ia care participă, toată populaţia. Fuseseră împăiţîte giatuit bucate alese, dulciuri şi vinuri la discreţie. Se adunase multă lume §i înghesuiala fusese atît de mare încîfc mulţi, din cauza îmbulzelii, căzuseră în mare. Unii chiar s-au înecat, dar faptul acesta trecu neobservat. Locuitorii din Oara] ani a tj din xona golfului Keapole îşi mai păstrau in că iluzii in pin iuta împăratului. Apoi Caligula se întoarse la T» orna şi Senat ni, din ordinul lui, hotărî înlocuirea capetelor de la statuile zeilor cu capul împăratului, îşi vedea, în sfîrsit, realizat usul eău scump, destăinuit lui Petronius, de a-şi face intrarea în galeria stăpînilor Olimpului. Stiiga în guia inaie că este superior lui Jupiter şi anunţă în mod oficial că saciificiilo ge vor face mai ales la altarele dedicate divinităţii sale. •— Petronius, striga împăratul cu ochii scîntcietoii de mîndrie, îţi dai seama cit eşti de norocos ? J-^sti prietenul imui zeu. Am să-ţi spun o taină. Azi noapte m-am culcat cu Afrodita* care de multă vreme mă ruga să iac dragoste cu ea-. lunona, geloasă, a vrut şi ea să-?i petreacă noaptea cu «rine, dar am refuzat-o căci este prea bătrînă pentru mine. într-uua din zilele acestea am să te invit la o orgie la caro le-am convocat pe cele mai frumoase bacante. Nu 1-am uitafi nici pe Ganimede. N-o să ai altă grijă decît să alegi. — Sînt foarte fericit de cinstea pe care mi-o faci, divinulc! — Acesta e doar începutul! Prietenia noasliă se sse'amănă cu cea care i-a legat pe Patrocle si Ahile, dar cu toate că mi-eşti drag1, nu poţi bă fii egalul meu. I-am accrâat lui Lepidus rolul lui Ganimedo iar ţie cel al lui Farcis. Al unui Narcis care arc privilegiul vieţii eterne. Pe Cyntliia înviată o voi ataşa Ia persoana ia. căci Kaicis este şi bărbat şi femeie, este şi miuitor si nemuiilor. Petronius se uita uluit Ia bărbatul acesta care \isa cu ochii deschişi o măreţie ce depăşea cele mai nebune utopii. Curtenii şi demnitaiii cian alit de îngroziţi de divagaţiile fit&pîmilui lor încît le acceptau cu docilitate. Părea că împăratul era dotat cu .o putere hipnotică, deoaicce numai a?a 8-ar fi putut explica atitudinea senatorilor caie îşi îndoiau 409

't

şira spinării în faţa lui ^i îi îtigliiţeau toate jignirile, ţoale opinie, fără să crîenească, GA să-i nmileaBcă, Calignla îi obliga să lupte în arenă cu gladiatorii de cea mai joasă speţă". I)in vreo patru sute de senatori din vechea nobilime, oare pe timpul republicii îşi ocupau de drept locurile îu înalta Adunare, doar vreo treizeci mai supravieţuiseist linei exterminări sistematice. Cei care îi îulocui&eră, unelte ale împăraţilor, executau ordinele fără, să deschidă guia, Potronius, numit senator, făcea pftrte din seria aoeasla de oameni disciplinaţi şi servili, care contrabalansau influenţa tot mai slabă a tradiţionaliştilor, încă ostili imperiului. Seneca, care găsea totdeauna cuvintele nimerite, spunea că la Koma noţiunea de politică* îşi pierdaise orice sens si că, romanii trăiau numai pentru sex şi prin sex. Curtezanele se simţeau flatate. Bar Domitius After transmisese la Palat cuvintele lui Seneca. Manifesta un devotament nemărginit faţă de noul împărat ca să-1 facă să uite că o denunţare pe verlşoara sa, Agripina cea bătrînă. Caligula fu cuprins de o furie oarbă. Zicea că filosoful este pasibil de pedeapsa capitala deoarece cuvintele lui Ascundeau o insultă adusă instituţiilor imperiale. Petro-niu*, prezent la adunarea în care vopmge Seneca, îi luft apărarea şi zise că era vorba doar de ui aforism fără importantă spus într-un ^rup de femei galante. împăratul, convins de argumentele prietenului să u si dornic să-şi etaleze spiritul de dreptate, zise că vrea să audă $i ott.it a. martori, aşa că în faţa sa defilară Pomponia, Galla, valeria şi Cesonia, care îl scoseseră pe Seneca de sub orice bănuială. Caligula, sedus de farmecul lor, hotărî să le invite k sărbătorile salo oficiale, âtît de monotone şi plictisitoare din cauza urîţeniei şi a \îrstei înaintate a majorităţii ne^ os-lelor de senatori, care îi stingeau orice dorinţa. Pefroniu^ ^Hnd pe o bancara Curie, se uita la senatorii bătrkii grupaţi pe băncile din faţă. Printre ei, tatăl său p
filaturi do lilîeia imperială primire oi din să lupte r-n un samnit la Circul cel Mare. Lo^it la _cap de sabie, unui muşcmd eollml arenei. Emilia, soţia sa, se consolă repede în braţele urmi gladiator pe care îl iubea. Se vorbea în şoaptă de eonrnieu.a, dintre Emilia şi Oliloe care cântau ?ă se bucure în c\< II.M-\itate de bărhăfia lui Hyllus, noua stea a lupleln? indh i-duale. După ce o piordu^e pe Bcrenice, Petronius căuta «u durerea care îl răvăşea. is"ici o destrăbălaie nn-1 n . deranja. Prin patul său treceau nobile, prostituate, băii u atrăgători. Xu-1 mai consola nici literatura, nici goana »-thia se pierduse în neant. Se gîndea la ea şi încerca f-,1 K ->-tabilească legătură mentală, psihică, dar nu reuşea. se îmbăta şi «e culca gîndindu-se că poate în somn o să=i dea vroim senin. Dar nu putea să adoarmă- Zorile îl găseau en ochii descingi. Uneori izlnicnea în plîns, „~\ep:t-'sătonil" Potronins plîngea închis în camera sa, ]\!ediLţil Sî pregătea leacuri ca să-1 liniştească, dar fără nici un efect . Slăbea şi avea ochii tulburi. Se simţea nefericit, cel mai nefericit dintre oameni. Zvonul despre moartea neaşteptată a Drussillei tăcu Roma să freamăte. Se stinse ca flăcăruia unei candele bătute de vîrtt, Oaligula fu cuprins de desperare. II chriiîă pe Petronius, singurul om care puteasă-lînteleaga. -Vcota încercă în zadar să-1 consoleze, deşi ştia foarte bine că cutiuţele nu pot niciodată să lecuiască rănile inimii. împăratul ţipa neputînd să se stăpîncască : — Trebuie să fac ceva! Ceva violent, ceva wngeios £ă deschid o poartă spre neant şi să încalec norii ! Simf că o să mă făiămiţcz în bucăţi ! E ca şi cum totul e- ar pJăbrijji in junii meu ! Petionius îi înţelegea gîndurile, sufeimtele, dccrurco le împărtăşea. Trecerea anilor nu-i alinase durerea şi nici n-o potolise. — Jupiter im'-a declarat război ! urla Caligula. Poifile Jadului s-au deschis ! Pluton şi Proserpiua s-au aliat eu inamicul meu l Şi au tiimis în avangardă harpiile î Parcele 411

fui lăiat f ii ui \ ieţii iubitei mele Drus&illa ! Dar \ oi im inge î Ii \ oi smulge fulgerele lui Jupiter, căpetenia netrebnică a Cariilor! Toi vărsa sînge ! Valuri de singe! Torente ele Miige ! Toi face sacrificii pentru femeia vieţii mele l Toi scuate iadul diu măruntaiele pămîntului şi îl voi întinde p --.le tot! Do azi înainte n-am să mai iert pe nimeni! Să .sufere toţi cum sufăr şi eu I Te-am iubit totdeauna, Petio-imi»! Ai fost prietenul meu, acum imi eşti frate ! $e plimba prin faţa lui Petronius caro nu putea să i aed nimic ca &ă-i uşureze durerea şi să se stăpînească, — Dar spre deosebire de tine nu mă voi lăsa dobonCde nenorocire ! Am &ă lupt! Am să lupt pînă ce voi ydrobi noîjorocirea ! Deodată se opri şi zi&e îngîndurat : — Dacă DiuSbilîa a murit, cine va moşteni impeiiul ? Lepidus? Lepidus nu era dectt o unealtă care trebuia să uşureze urcarea pe tron a Drussillei! Odată ce ea a rmuir, el nu mai are nici un rol I Izbucni în rîs. Un rls nervos, nebun. — JJepidus împărat al Bornei î ! Un nimeni încoronat ?! Ts u mai e bun nici pentru plăcerile pe care le gustam altă dată. A îmbătrînit. Se apropie de treizeci de ani. Un amant de treizeci de ani e de rîs î -*Caligula îşi frîngea miinile exasperat. — is-am nici un moştenitor î Trebuise să mă însor ca M am im copil! Ou o femeie pe care aş putea s-o suport, căci n-am să mai găsesc o soţie care să se compare cu Drussilla I Am auzit că. Publius Memmius Begulus, guvernatorul Macedoniei şi Aheei, este însurat cu Lolia Paulina, o fnimuseţe celebră care i-a înnebunit pe toţi ofiţerii şi funeţionaiii bărbatului său. Jiîpiţer iţii se culcă cu toate femeile careu ezcită. fantezia î O săJcheinpeEeguîu&laEoma ! O să-i iau femeia şi o &ă~i acord, în schimb, onoarea de a Ii cooptat ca frate arval .. ;Ku î JT-am să mă las pradă dis perării ! Toi lupta ! Toi începe prin a porunci ca tot impe riul să poarte doliul Doliul cel mare! Senatul, şcolile, tribunalele îţi vor închide porţile î Să mi ge mai facă nunţi iji &ă se interzică orice fel de distracţii! Tavernele şi magazinele &a-şi tragă obloanele I Bărbaţii să nu se mat bărbierească ! Prostituatele sa-şî înceteze activitatea ! Să ^c interzică chiar şi dragostea conjugală ! Toată lumea să se 413

înibiaee în negru ! Doar templele să fie descinse pcnlin iiigile publice şi pentru sacrificiile în memoria Drussillei, rare sa, fie divinizată prin decret senatorial sub numele de Paulhea l Toate autorităţile, în frunte^cu Senatul, *ă defileze prin faţa rămăşiţelor ei pămîuteşti l In contrast cu moliciunea lui Petronius, Caligula dădea do\ ada- de o energie supraomeneascăj chiar dacă suferise din cauza dispariţiei Drussillei, Aşa că în curînd Petronius a^ikiă Ia căsătoria lui Calcula cu Lolia Paulina şi unnăii pi egătirile militare care se desfăşurau într-un ritm infernal. Caligula. vroia să participe la un război cîfc mai repede. Vfoia să dovedească, tuturor că area calităţile de strateg ale tatălui său şi că pui ea sa-şi dobîndească aceea-i gloiie militară. Odată eu trcccioa zilelor de doliu se înmulţiră şei bănie ?i jocurile de circ. Caligula zicea că vrea să lasepopom-lui roman amintirea unui împărat care sacrificase totftl pentru a-şi face supuşii fericiţi, în acelaşi timp fuseseră reluate cu o frecvenţă crescindă condamnările, execuţiile, sinuciderile forţate, surghiunurile, întrerupte la începutul d nimici salo. Delaţiunile, interzise o vreme, deveniseră, ca şi în trecut, o mo'dă. Trezoreria imperiului era aproape goală şi Caligula vroia s-o umple prin confiscările cai e se înmulţiseră odată cu procesele de lese-majeste. Printre primele victime ale răzbunării imperiale nimeri şi Silanti^. Trei delatori, înrăiţi în nelegiuiri, Domitius Afer, ITarius Colier şi Sep-timius Crescons se aruncară asupia prăzii ca nKLc cîini asapra unui pui de căprioară. Ziceau oă tatăl Iui Siîanus şi-ar fi făcut avereEi delapidînd banii publici pe cînd ci a guvernator în Galu. Yibius le furnizase în taina numeroase documente pe care le furase din arhivele lui ATaiccI-Iu^. Plătise o da toi ic foitului său cumnat care i-o lurso pe CMoc. J'etionitiP iu pldcul suiprins de vizita lui Encolpms ^i a Im Ascyltus, care veniseră să-1 vadă. Aveau împreună un tiipon piăpădit şi se aliaseră eu o bandă de vagabonzi din iSubnra şi Transtibcriu care luptau cu codoşii bogaţi din Velabrum. încăierările nu mai încetau între cele doiul bande. Poliţia nu avea ce le face. 413

Tmcolpius şi Ascyîtus admirară vila somptuoasă a pj-îronius şj, înainte do a intra în problema care ii a îl întrebară, cu curiozitate: — Nu ţi-e fiică, să locuieşti într-o casă atît de fastuoaal ? Ai putea să ai necazuri. Toată lumea vorbeşte de bogă ţia ta. "• — Nu-i nici un pericol, prieteni ! Vila e4e închinau. Proprietarul să-şi facă griji. Kncolpius scoase din buzunar o scrisoare si i-o întinse lui Pctronius. — Bănuiesc că ar putea să te intereseze ! — Amgă&it-oîn tripoul „prietenului no>tvu'JAmmilu% adăugă, Ascyltus. Petronius descifra înspăimîntat angajamentul lui Vibiua de a contribui cu optsprezece milioane de sesterţi la o atace 'e dubioasă, în cazul în care 1-ar fi moştenit pe fratele sau, î>i aminti de agresiunea a cărei victimă fusese. Scăpase cu fiaţîi numai datorită intervenţiei Marcioi. De atunci nu so mai interesase de sănătatea ei deoarece o mulţime de pio-blemo ii ţineau permanent sub presiune. J se făcuse rubine — Ai un frate ticălos, zise Encolpius. Miza pe moartea î a. Ascyltus insistă: — Acest document dovedeşte că Vibius, în compliciiate cu Animilus, urmăreşte să te asasineze. ~ Scrisoarea nu menţionează numele lui Ammilus (Ur faptul că se găsea în posesiunea lui dovedeşte că este implicat în afacerea asta, zise Enrolpius. Ai nevoie de ajutorul nostru1? — Deocamdată, un ! Dar mi-aţi făcut im marc serviciu. Pe viitor voi şti să mă apăr. Pe^te puţin Petronius bătea la u^a vilei lui Xiger, Mama îl pi îmi cu bucurie. — Unde este Vib'iusî întrebă Pctronius. Am o soco teală cu această canalie! — ~N"u este acasă. De o vreme frecventează nişte indivi/i care nu-mi pLic. Patronuia schimbă subiectul. — Dar Marciti ce mai face? N"u s-a vindecat? — Era cit pe-aci s-o pierdem. Din fericire primejdia a trecut. Ai Ii putut să ie interesezi de sănătatea ei. Eaîţi 414

mereu scuze ca sa-ţi justifice absenţa. I7ar OI - IG yffurU că inlr-o zi ai sa vii 3-0 vezi, ° — Nu pot să-mi iert greşeala asta ! înfipt eşte-mă la cn l — Marcia ar fi mai mulţumită să te primească singma, plia de remuşeări urca încet pe scară, înainte de a pjuuge la capătul scării îi spuse mamei sale, — Anunţă-mă te, rog, cînd vine Vibius ! îulilnirea dintre JUareia şi Peronius fu patetică. O
— Ştii ce scrie aici, ticăloşiile î Aici e dovada compli cităţii tale la o tentativa de asasinat! Şi ii lovi iarăşi. Vibias încercă să se apere dar teama ii paraliza, în momentul acela sosi de la Senat lunius. Surprins, se aşeză între cei doi fraţi. — Xn este pentru prima dată cînd vă găsesc încăieraţi î încetaţi! E ruşinos ! Vă daţi în spectacol în faţa oamenilor ! — Ticălosul acesta esto amestecat într-o tentativă do omucidere.' Pumnalul care o lovise pe Marcia era pentru mine ! Dovezile pe caro le ani îmi permit să-1 trimit în faţa tribunalului penal! — Asta ne-ar mai lipsi .f — Oaoarea familiei Niger şi aşa e pătată I lunius ripostă furios : ® — Poţi să-mi numeşti un singur om din familia noastră, căruia să rni-i poţi reproşa nimic? Aluzia la Cynthia şi la incest era mai mult decît clară, Prezenţa lui lunius îi dădu curaj Iui Vibius care spuse cu aroganţă : — Scrisoarea nu conţine nici un element care ar putea să mă incrimineze. Pe baza ei poţi să-ţi construieşti o .ipoteză. Un nebun a afcacat-o po Marcia. Sînt eu vinovaţi de asta? Petrortius îl scutură agresiv. — Te previn, secătură ! Dacă te apropii de Marcia, te ucid l Relaţiile dintre Castor şi Petronius se răciseră încet, aproape pe nesimţite, după moartea lui Eemius. Aparent; erau prieteni, dar spectrul Berenicei se ridica între ei. Nimeni n-ar fi putut să-1 acuze pe Petronius că ar fi fost implicat în acea&tă afacere tenebroasă, dar Castor un putea s-o uite. Se întîlneau adesea la Pomponia, vorbeau, glumeau, apoi se evitau, ca din întîmplare. Petronfus, fără să fie vinovat, simţea că nenorocirea familiei Cotta apăsa în parte şi pe umerii săi. Serbările Pomponiei desfăşurate cu un lux esagerafc erau foarte căutate de bogătaşii dezraăfaji, Pefcronius, care devenise un obişnuit al clasei, fu foarte surprins cînd într-o seară întilni cîţiva prieteni ai împăratului — Lelius, Caius^ Furius, Cui ion — printre ei şi Lepidus, o apariţie destu] 416

de stranie în lumea curtezanelor. Lepidus, beat, se apropie împlcticindu-se. încarnai purta doliu. Cînd î-1 văzu pe Pefro niui se îndreptă spre acesta ca şi-cum ar fi vrut să-i ceară un sprijin. O slujnică tînără, care purta o tunică transparentă pe corpul gol, le aduse zîmbitoare cupe de vin pe o — Doriţi o companie agreabilă? Petronius înţelese că Pomponia transformase \ ila Sntr-uS lupanar de lux, — Ceva mai tîrzin, bîigui Lepidus. Fata se îndepărtă legănîndn-si şoldurile. Lepidiis, do obicei un chefliu plin de 1viată, părea amărît. — Ce ţi s-a întâmplat ? întrebă Petronius. Nu prea eşti în apele tale. Lepidus suspină întiistat. — Toate visele mele s-au risipit Na trebuia decîfc să am răbdare si într-o zi aş fj fost, aici mai mult, nici mai puMn, împărat al Bornei. Petronius ştia că dispariţiaJDrussillei îl scosese din cursa, pentru tronul Romei. Lopidas continuă aproape plîngtnd. — Am făcut atîtea sacrificii ca să-mi văd realizat scopul! Am acceptat să fiu iubituUui Caligula ! I-am satis făcut toate capriciile l Şi am pierdut totul î Puteam să devin împăratut Lepidus ! Acum, cînd Caligula s-a însurat, cînd nevastă-sa îi va naşte un copil, eu dispar în neant! "N'-am fost decîfc o piesă de schimb ! Cesonia se apropie de ei şj-1 mîngîic pe obraji pe Petronius. — Mă bucur mult că te revăd î Ultima dată ini-ai la^at o amintire foarte plăcută. Petronius făcu prezentările. — Lepzdus, îl recomandă Petronius, cfetc cel mai apro piat prieten al împăratului. Cesonia păru foarte interesată să cunoască mai bine personajul. — Suveranul nostru este un om seducător. Trebuie săfii fericit, Lepidus, că trăieşti ia intimitatea lui ! Petronius nu se amesteca în intrigile care zguduiau Senatul, îi evita pe conservatori, cs şi pe membrii mai noi, toţi parveniţi. Dar, ca şi colegii săi, indiferent de aparte-

417 27-c. GOI

.''/."'/l

nouţa la un grup sau altul, se temea de Caligula, doinit luai imprevizibil deeit o zi schimbătoare de toamna i îmi r-jli prea aproape de foc, poţi să te arzi. Senatorii se umileau în faţa suveranului, dar pe la spate toţi cîrtean. O opoziţie latentă, invizibilă, se lidicft în spatele faţadei, în discuţiile între patru oeni criticile Ia adresa lui Ca'ligula deveneau din ce în ce mai înveninate. Soneca îşi exprima opiniile cu nroltt cura] j ,,Ştra cît de mult displace adevărul urechilor superbe ale împăraţilor şi groaza lor cînd află adevărul". Recunoscînd în faţa lui Pefcronius că îi salvase viaţa graţie influenţei sale, Seneea îi mărlnrihi cu tristeţe : „Cînd devii dependent de împăraţi trebuie pa renunţi la spiritul de dreptate, să laşi de o parte demnitatea, F ă, renunţi la orice sentiment de onestitate şi Ci >tii că pă-frarea onoarei este o utopie", — Cred că Caligulaeste victima unei influenţe pioase, zise Peirouius cu indulgenţă. Chiar dacă n-ar a\ea cine să-i înveţe pe împăiaţi iji crima, tronul îi învaţă. Petronius vedea cam se îngrămădesc norii. Simţea că1 furtuna nu va înfcîrzia. Dar nu îndrăznea sa-şi sfătuiască prietenul imperial. Macron, care încercase să-i înfiîncze unele înclinaţii proaste, îşi sfîrşise zilele tăindu-şî gîtul cu «abia. Si n-ai fi \ mt ^;l-şi ^fîrşea.^că zilele stupid ca Macron, Lepidus, după ce l'nscse zece ani amantul lui Caliguk §i nu cunoscuse dccît dragostea unui bărbat, învăţase de la Agrippina voluptăţile oferite de o femeie eu o bogata experienţă, mistuită do senzualitate şi animată de o rară voinţă, în patul ei Lepidus îşi p-clumbase poftele, cu aUt mai mult eu cît Agrippina îi deschidea o cale pe care moartea Bru*sillci i-o încinsese. După ce ii gob>) cîe snagS şi îl reduse Ia condiţia unui seHu fără simţuri, Agrîppina începu să-i factî educaţie politică. — Pe timpul Duhliei erai invchlit cu titlul de moştenitor al tronului. Moaitea ei nu te-a privat de această, calitate. Âtîta timp cît Lolia Pauliua nu va naşte un copil, ceea ce este foaite probabil, căci paie să fie stearpă, tu îţi pnsfiozi dreptul de a a,spi)a la tron, 418

Si- 1,"ie forţele sale. Agrippina îl învă-ra-^e -,ă-M urască fostul stăpîn, bă vadă în el pe cel mai maie fju-jman al săuţ singura bai ioni care îl împiedica isă puuă nuna pe coioană. Dacă s-ar căsători cu această femeie cu cap, ar face minuni. Ar deveni împărat al Romei şi sol al Agiippinei, fiica lui Geimanicus. 419

— Dar Ahenobarbus, bărbatul tău, încă. nu e Este bolnav, moaitea D pîndcşto, dar încă se mai agaţă de \ iată J — O ă& moară l Xu-ţi face griji! Peste cîteva zile hidropizia punea capăt vieţii generalului Domltîus .Ahenobarbus. Gurile rele şopteau că nişte pete cafenii suspecte ti apăruseră pe corp. Drumul era liber. » 'aiigula prezida un banchet. Personalităţile Bornei t) înconjurau cu laudele şi cu idolatria lor. Bea şi savura deliciile gastronomice pregătite de bucătarii de la Palalin. în ciuda prezenţei Loliei Paulina do lingă el^se uita cu jind h fetele 'Ş.i băieţii invitaţilor săi. După ce făcea alegerea, dădea la o parte talerul din faţa sa, se scula de la. masă, lua de mina fata sau adolescentul care îi excita fantezia si se ducea inti-o cameră alăturată în timp ce scla\ii, ce aveau în 0,1 ijs camera, trăgeau perdelele. De o vreme încoace nu-i mai plăceau curtezanele. A\ca Hiipicxia că pofta lor nemăsurată fi slăbea viiilitatca. După o iunvătate de ora revenea satisfăcut, urmat de pai lenei ă sau de partener care, cu capul plecat în jos, se aşeza lingă h
înţeleaptă, răbdătoare, gata să se sacrifice pentru el, îl adora ca pe un zeu. Petronius îi trimise flori, pe care fata îo primise cu o bucurie mai mare decît dacă ar fi primii; niţtc pietre preţioase. Puritatea ei era impresionantă. O iubea? Nu I Sufletul omenesc nu poate cuprinde deeH o t-ingmă mare dragoste. Lingă el, Lolia Paulma, suferea în tăcere. Ştia că ui fi K'pudială, că zilele ei la Palatin erau numărate. Fmimi-^oţea ei recunoscută nu mai avea putere asupra lui Calîgnta. AgL'ippina căzuse pe gînduri. Se hazardase intr-o maro aventură. Gemellus ar fi avut dreptul să moştenească imperiul. Dar Caligula îl asasinase. Lepidus, moştenitorul desemnat, va fi şi el asasinat ? Asta-i regula jocului .' Moştenitorii &e omoară între ei &au sînt lichidaţi! împăratul îşi impune voinţa. Ca şi la cursele de care, unde învingătorul nu este cunoscut decît în momentul in care împăratul in ten ine direct ca să-1 avantajeze po un concurent în dct 11-mentul celorlalţi. Agrippina ştia că sfîrşitul lui Caligula era pecetluit. Dorinţa fratelui său de a avea un copil nu se va realiza niciodată deoarece el trebuia să moară. Complotul fu?e^e organizat. La masa suveranului erau oamenii eaie trebuiau să participe. Ea, Agrippina, ca şi Lepidus, Curion si Lclius, vechii tovarăşi ,de joacă ai lui Calig-uîa. Numai Petromus rămînea în aîară. Agrippina ii încercase folosind arma sa de rezistenţă : propriul său corp. Dar constatare cu ciudă că n-avea cum să-1 facă pe-Petionius să intre în lînclurile partizanilor săi. Petronius văzu la o masă alăturată im bătrîn, pe Tibei iu Scaurus, purtîud o togă de senator şi care plîngea şî rîdea in acelaşi timp. Bătrînul rîdea cu hohote sscultînd glumele scabroase ale lui Caligula în timp ce lacrimile îi curgeau pe obrajii brăzdaţi de vîrstă şi de suferinţă. După dosert, în timp ce invitaţii dansau, o artă foarte apreciată de suveran, care o recomanda curtezanilor săi, Petronius îl întîlni pe Seneca. Acesta stătea şi se uita cu un ochi critic la mulţimea zgomotoasă. Petronius îl arai ă pe Scaurus. — îl vezi pe senatorul asta bătrîn ? Adineauri iidea iar acum plînge. — Azi dimineajâ" nepotul său a fost executat la Mamerthia.

421

— Uimei de ce a acceptai să vina la banchet Mniiel 3 V< humus uimit. - Pentru că împăratul L-a invitat personal ut S^aunii iu.li îu-c un nepot care a fost cruţat. Pclronius simţi că i se făcea greaţă. Curion se apropie *le d. Mergea clătinîndu-se si răspîndea în jurul bău ellm ii de parfum şi de \in. — Xu crezi că împăratul şi-a pierdut capul 3 Toată lumea vorbea, mai pe faţă, mai pe asciui"., do nebunia lui Caligula, dar tonul misterios al lui Curion trezi bănuielile lui Pctronius. Delatorii mişunau prin jur iar a\ eroa lui Curion, jucător in cori jibil, era de&inl de mediocră. Xu cumva era tentat de averea prietenului său, Petio-nius ? -- Cred că ;ire nevoie de odihnă, sa rîdă. s;1 îe d3^l?ă &ut>pmo multe candidate la înăntiş caie-şi pieuleau ^],e-ranţa de a pune mîna pe un bărbat încă tînăr, frumos fci foarte bogat, condiţii rar înfrunile după ce oamenii bogaţi deveniseră un vînat l'oaitc căutat jTiitm a umple tieznir-ria imperiului. Pelionius lua«e această noţiune din ( K i motive, încerca să uc elibciew? de obsesia L'crenieci, \>i 422

a astfel recunoştinţa faţă de această fată care U t$rilva&e viaţa şi m îndepărta sensibil de anturajul lui Caii-gula. în realitate era o călătorie de convenienţă sub obsesia amintirii Cynthici. Petronius era sigur ea se pregătea un complot ce viza \iaf-a lui Caligula, Cîteva tentative de asasinat eşuaseră. Oînd va izbucni criza, se gindea Petroniiid, cu voi fi plecat în călătoria de nuntă. împăratul asistă la căsătoria Iui Petronius şi îi făcu un' dar regesc: statuia Afroditei goale sculptată de Praxiteles. — O cerusem pentru mine, darmăgîndesccăîn casata minunea asta ar sta mai bine. Este un răspuns la darul tău i coroana regală a lui Antoniu. îl luă de o parte şi adăugă î — în curînd plec să cuceresc Germania a^a cum îmi pro pusesem urcîndu-mă pe tron. Mi-ar fi făcut plăcere să te iau
Pelronius fu mişcat de cu\ miele lui Caligula. înţelegea că, îl lăsa în voia sorţii, în voia nebuniei sale cietcîndc, începea să-1 mustre conştiinţa. Să-1 denunţe pe Cui ion pentru cîtova fi axe imprudente? Avea donezi asupia vinovăţiei acestuia? Ţiuîndu-şi gura închisă civila impni-denţc cai e 1-ar fi putut costa foaitc scump. Marcia, cea mai fericită femeie din Imn e, căzu din nori cînd îl auzi pe Petronius că pleacă singur la Antioliia, capitala pixn incici pe care urma s-o guverneze. , — Se pregăteşte un mare război. Dacă ostilităţile încep în Occident, părţii vor profita de pi ii P j ca să invadeze regatele noastre Armenia şi Bosforul. Z$u vreau să 1e expun unor primejdii inutile. Călătoria noastră de mintă este, din păcate, compromisă. Marcia, dezolată, rămase la Roma. Ajuns la Antiohia, Petronius auzi de repudierea Loliei Paulina, ceea ce nu surprinse pe nimeni. Dar mai primi o ştire eaie îl uimi şi îl nelinişti. Căsătoria Ini Caligula cu Cesonia. Oare Cesonia, ajunsă împărăteasă, nu va încerca să se debaraseze do fostul ei amant capabil s-o compromită prin indiscreţiile sale? Căci nu fusele singurul care împăiţisc cu ea j-nlul. în afară de numeroase legături sentimentale, mai fusele şi măritată şi născuse trei copii. Descendentă dintr-o familie senatoriala, Cesonia făcea parte din acea cohortă de femei libere care se culcau din plăcere şi nu se jenau de ceea ce .se vorbea despre ele. Intrarea Cc?oniei în graţiile lui Caligula răminea o enigmă. Chiar şi numirea sa ca guvernator al Siriei nu era o dizgraţiere mascată"? Dar plecarea sa la Antioliia prezenta şi a\auiaje. Eia iarăşi singur. Singur cu •u^ele sale, cu fantasmele care pufcseiă iaiăşi stăpinire pe sufletul lui. îşi plătise datoria de recunoştinţă faţă de Mania. ?o că^ătoiise cu o fată bogată şi admirată de toată Iîom;i t trezie invidia numeiosilor ii\ali scoşi din joc şi înveninase ura lui Yibiu^, duşmanul xin juia-t. Ce om ciudat şi Yibiu* ! N-avea nimic deXiger în el ! Era o întruchipare a necinstei, a lăcomiei, a laşităţii ! Din cauza uneltirilor lui, Marceli r s frse^e condamnat la surghiun, iar averea confiscaţi. Chloe nu-se necăji prea mult căci ruptul a dintre ea -J Mai ccl424

îus era deja cunoscută de toată lumea, a
de un proces în care ar fi putut fi acuzat de proxenetism, se sinucise, urmat de soţia sa Agrippina intei venise pe lîngă Galigula, rugîndu-1 să dea uitării afacerea asta, dar acesfca refuzase declarînd că soldafii şi tinerii ofiţeri au trebuie s& se prostitueze culcmdu-se cu nevestele generalilor şi ofiţerilor superiori. în această situaţie conspiratorii se hotărîră să treacă la acţiune. Dar împrafcul le-o luă înainte. Gaetulius fusese arestat la cartierul său general iar Lepidus, Agrippina şi lulia Livilla fuseseră ridicaţi de pretorieni la un banchet oferit de Caligula în cinstea lor. Cum s-a aflat mai tirziu, Caligula ştia de mai muHă vreme de complotul urzit împotriva' Ini. Pnţin mai tîrzîu ieşi la iveală tot adevărul. Ctirion, după ce îl aşteptase în zadar pe Petronius la Pomponia, se culcă cu Cesonia şi, cu mintea înceţoşată de beţie şi de mîndria sa de bărbat, îi spuse că într-un viitor apropiat o va lua de nevastă şi va face din ea a doua femeie din imperiu. Intrigată de lăudăroşenia lui Curion, curtezana îi puse întrebări meşteşugite silindu-1 să facă aluzii foarte transparente şi chiar să dea cîteva nnme. A dona zi Cesonia se prezentă la Palatin şl ceru să fie primită imediat de împărat Maestrul de ceremonii îi sp«^c că trebuie s& facă, o petiţie scrlsft şi s& aştepte răspunsul. — Bsle vorba de o chestiune de viaţă şi de moartei Vil asumaţi răspunderea pentru consecinţele grave, foarte §raie, ale unor evenimente dacă împăratul nu va a-fla imediat de cele ce se tntîmpUî Impresionat ^de impetuozitatea Cesoniel, maestrul de ceremonii îşi anunţă stăpimil. — "Bate fmmoasă! îutrebă Caligula bine dispus. — Foaite frumoasă, Majestate I Cesonia fu imediat lăsată s& intre la împărat, întrevederea dură trei ore şi avu un dublu efect. Caligula află de un complot care se urzea împotriva lui şi se tndră^ go^ti de Cosonia. Se îndrăgosti atît de tare încît peste el teta zile se căsători cu ea, Trecuse doar o lună de la căsătorie şi Cesonia aduse pe Itime o fetiţă. Caligula, mîndru de asemenea paternitate, Apunea peste tot că numai im zeu ca el putea să zămis-

Irasfă. nn copil înlr-un răstimp atît do scurt. Lua copilul abia născut, îl aşeză pe genunchii statuii lui Jupi t oi şi îi dădu numele de Curtea. Marţială, reunii ă la Lyon, îi condamn.! la moaite pe Lepidus, Gaetulius şi po complic» lor, mi p« Agrippina şi pe sora ei le exila pe insulele Poliţia. Decapitaţi, cei doi iigurănţii avuiă onoarea ele a fi aivi pe mg. Caligula, ironie, hotărî ca Agrippina să ducă în bjaţe pînă la H orna urna cu cenuşa lui Lepidus. Metamorfoza» acestuia din homosexual notoriu în hctcrosexual n -i fli făcu o intiaie triumfală, în Jfoma Soldaţii săi aduceau ca tiofeede i&zboi c&va nevăzut pînă. atunci : pungi pline cu scoici. Romanii, obişnuiţi să atipic la defilau glorioase cu mii de piizonieii, ca şi cu regi sau punţi înlănţuiţi, i-inoau cu ochii m aii la luptătoiii caic fee intoKcnu la lîraia cu n piadă de lăzhoi atît de caiR^bica^a. Prlronius ^e întoai^e la Jîoma ca f-,1-1 întîinpino po împ.li.it. Radiind de bucun'c, Caligula îl pi îmi în f n ţa Cin ţ n. — Le-am prezentat lomauilor dovada i\i\ inităţii mole î Duşmanii mei an fost condamnaţi la pedepsele pe care le mentă. Apoi. dus de spiritu] său schimbător. \cni cu o v\il,1 idee : — Le-am vîndut lyonozilor relicvele familiei melc î î-am luat locul lui Meu-ur, zeul comei tul ui şi l- a in iacul pe preţuitonil. Am avut un succes nebun ! Am reuşit să scot de la ei două sute de ,,au rcus'' pentru o măsuţă caie nu valoia mai mult de cîteva sute de sesterţi. Jîste adevăiat că valoaiea sa sentimentală — îi apai ţinuse lui Octaviau August — îi mărise preţul. Am vărvat la trezorerie giămczi de aur! lîămai singur cu Petronius, după ce dădu drumul la ctuteni, C'aligţila tlt xvcni mai posomoiH. — Chiar dacă Gaetulius n-a fost căpetenia complotiştiloi, l-am executat. Legiunile sale indisciplinate au refuzat; să hiple îji'păduiile Germaniei temindu-se să nu repcio dezastrul de la- Vaius.- Am viut să in\ade/ Biitania, 427

dar soldaţii b-an temut să se îmbarce pe corăbii deoarece marca era foarte agitată. Ca să-i ruşinez pentru laşitatea lor, le-am poruncit să adune scoici ca pradă de război. I-ani dat Ini Galba comanda celor patru legiuni ca && restabilească disciplina. Explicaţiile erau coerente, justificate. Dintr-odata iarăşi începu CTI divagaţiile, îşi ridică ameninţător braţul gpre cer, — Am înţeles ui parte teama soldaţilor mei. Marea fier bea ra un cazan uriaş. Pluton îşi arata ura faţă de noi. Dar 1-am bălut c;i vergile î Petroniu-i se gîndi că nu pricepuse cum trebuie sensul cui intelor. — L-ai bătut pe Pluton... cu... vergile?.. — Trebuia să-1 fi auzit cum ţipa! Soldaţii mej J-an bătut cn vergile. Ca să acopăr zgomotul valurilor care îşi implorau mila i-am strigat tunător i aşteaptă numai (-ă mă ridic pe Olimp ! Am să-ţi dau o mamă de bălaie ea ^ă mă ţii minte toată viaţa I Petronius urmărea cu consternare momentele de luciditate care se amestecau cu dementa. — Am găsit un mijloc grozav ca să măresc remtnnlo statului, continuă Caligula. Pariez că niciodată nu ţi-ar fi trecut prin cap o soluţie atît de simplă şi atît de eficace l — Recunosc că priceperea mea în acest domeniu osfc limitată. — Ideca mea este simpla şi ingenioasă. Am să deschid un lupanar la Palatin,' Femeile tinere, fetele şi băieţii senatoiilor, curtenilor şi înalţilor demnitari, ajunşi la pu bertate, vor fi puşi la dispoziţia, amatorilor care vor trebui să plătească mii de „aureus" pentru fiecare partener ^au parteneră. Spnne şi tuf Ktt flînt genial f Ştii cum mi -a. -\ cmt această idee ? Dacă prostituatele plătesc un impozit pe activitatea lor, care nu IQ fac$ nici O plăcere, atunci de ce femeile „celor mari" să facă pe gratis dragoste cu amanţii pe care şi-1 aleg cu grijă, Săptămîna viitoare \ a avea loc premiera. Te invit cu soţia ta. Frumuseţea şi tine reţea ei vor atrage o mulţime de clienţi. Eoma are nevoie de ac-p-te sacrificii ca să supravieţuiască I

428

Petronius, simţind eă-i plesneşte capul, cobor! aproape fugind iscările Palatinului imperial, cîfc pe aci să-! doboare pe Claudiu bîlbh'tul, care urca şchiopătând pe scări. — Te urmăresc cîiniî de vtnătoaro ai Majestăţii Sale f îl întrebă. Claudiu rîzînd. Petronius se opri şl îi vorbi de planurile lui Oaligula» — Cred că, glumeşte l — Caîigula nu glumeşte. Prin decret imperial toţi locuitorii Bornei care au un anumit venit vor fi obligaţi s& se prezinte la Palat. Cei care nu vor avea banii dispo nibili, vor senina un cec la ordin. Să, te abţii de la comen tarii ! Este mai sănătos ! Claudiu ge despărţi de Petronius ^i continuă să uree scările. Ieşind din palat Petrouius le porunci sclavilor oaie duceau litiera, să alerge cît pot de repede şi să ajungă cît mai repede la vila sa. Acasă o găsi pe Marcia care. ca o gospodină conştiincioasă, îi supraveghea pe sclavii ce pregăteau masa de seară. O luă de după umeri şi o privi cu tandreţe. — Strînge-ţi repede lucrurile ! la-ţi strictul necesari Chiar în noaptea asta vei părăsi Roma şi te vei îmbarca pe prima corabie care pleacă spre Antiohia sau spre ori care alt port din Siria. — Trebuie sar plec singură ? întreba ca vpenaisL — Singură l Oficial eşti deja la Antiohia ! — Te-ai supărat pe mine ? De ce vrei să mă alungi din Privirea ei nefericită îl mişcă pe Petrouun. cave o îmbrăţişa cu dragoste, — Te iubesc, >Iarcia ! S-o ştii ! Dar acum trebuie s
— E aşa de bine cînd ai un acoperiş deasupra capului! petronius, prietene, noi îţi mulţumim dar, în acelaşi timp, ne pare rău că vrei să ne transformi în oameni tihniţi, ceea ce nu prea intră în socotelile mele. Petronius îl îmbrăţişa. — Vreau ca viitorul să-1 aveţi asiguiat, chiar dacă 2eiţa Fortuna îmi întoarce spatele, ceea ce sper fcă nu se îatuuple niciodată. Dacă- voi muri, veţi avea o sumă lunara care vă va fi dată de banca Alexancler. Petronius îi găsi la masă. Băieţii îi oferiră un paliai de vin. Vizita lui Petronius li se părea o mare săibătoaie. Dar acum îi căuta să le ceară ajutorul, ca pe vremini, cînd fusese nevoit să fugă din Borna şi să se refugieze la Atena. îşi risca viaţa pentru Marcia ştiind că va pieide prietenia lui Caligula si că va îngroşa numărul celor pe care împăratul îi considera duşmanii săi. Poate că tocmai Marcia fusese aleasă de soartă ca să-1 ducă la ruptura ou Caligula, o ruptură care devenise inevitabilă. Petronius îşi rugă prietenii să-i însoţească soţia şi să-i asigure protecţia în caz de nevoie deoarece el era silit să rămînă la ]Roma. Aruncă pe masă cîteva pungi cu ,,aureus" spunîndu-le că filialele băncii lui Alexandei le \or asigura banii de care vor avea nevoie. — Trebuie să mergeţi la Antiohia. Dar, s-ar putea, ca pe drum să vă schimbaţi destinaţia, în tot'cazul veţi merge după instrucţiunile mele. Pot să «ontez pe voi? — întrebarea sună ca o insultă! zise Encolpius. — Mai eşti prieten cu Ascyîtus? —Ne certăm mereu, dar putem conta uaul pe altul. — Foarte bine, vom ţine legătura prin et sau prin băută, — Perfect! - — Vă conduc pînă'la Ostia, după care ne vom despărţi, zise Pelronius. Mercur să vă aibă în pază ! Palatinul ora iluminat ca în zilele de mare sărbătoare. Petronius văzu de departe clădirea majestuoasă, grădina înţesată de soldaţi şi mulţimea care aştepta la coadă să-intre în palat. Libcrţii de la palat, îmbrăcaţi în uniforme cu galoane am iţe, dirijau această mulţime bizară, amestecai ă cu tot felul de vagabonzi din-Veîabrum, din Trans430

liberia sau chiar din zona necropolelor. Caligula Ic jucase o testă mită senatorilor, patricienilor şi parveniţilor bogaţi. Soţii şi părinţii femeilor sacrificate stăteau în grupul i prin grădină" şi priveau întunecaţi la gloata ce se îmbulzea să-sj cumpere tichetele care le dădeau dreptul să se bucure de plăceri în cea mai selectă companie. Cîţiva senatori păreau chiar mulţumiţi de umilinţa la care le erau supuse soţiile lor cunoscute în toată Roma pentru viaţa lor dezmăţată. în palat fuseseră amenajate camere speciale pentru primirea perechilor. Executarea lui Lepidus şi a lui Getu-lius paralizase orice veleitate de opoziţie din partea părinţilor jigniţi, umiliţi, neputincioşi, Caligu-la adoptase celebra frază a lui Tiberius: „Să mă urască dar să he teamă de mine". Yăzîndu-1 pe Petronins că vine singur, pi h h ea !ui Caligula se înăspri. — Nevasta ta nu vine? — Duine Cezar, soţia mea ar fi fost fericită ca, ofcrindu-şi corpul, să contribuie la însănătoşirea trezoreriei imperiale. Dar tot mai e la Antiohia, unde am'lăsat-o, deoarece dacă o luam cu mine, n-aş fi putut să vin aşa de repede la Majestatea Ta. Dar îmi voi trimite secretarul ca s-o aminte că trebuie să se întoarcă urgent la Roma ca să participe la aceste baeanale, Cuvintele lui Petronius nu-1 înşelară, îiisa, pe Cahgula. — Jî-ai dezamăgit, Petronius ! Tocmai tu, cel mai bun prieten al meu ! în timp ce îi prhea pe clienţii care iuti-m noi jibdatoii sau iezeau satisfăcuţi îi zise cu apprime lui Petronius s — Eşti dcfctul de bogat ca să plăteşti un milion de ses terţi pentru un tichet. Nu ! Un milion este prea puţin faţă de a\erea pe care o ai! Cinci milioane ! ' în clipa aceea Petronius înţelese că pierduse un pne-ten. Se înscrise pe lista debitorilor deoarece nu avea alîţia bani asupra sa. — Petronius, poţi să intri ! Şi dihtreazu-U- bine ! zi^e Caligula cu răutate. Petronius se înfioiă cînd \ăzu do a lungul coiidoan lor din palat un fel de boxe oare aminteau de cămăruţele din 431

cai Merele fierbinţi ale Suburei, în fata uşilor deschise fitiU'iiu la lîrid amatorii de plăceri, aşteptând ca predu-e-suiii să-şi termine treaba. Oamenii Casei imperiale supia-vcgheau operaţiunile şi treceau pe nişte tăbliţe numele clienţilor iluştri. Caligula poruncise ca nimeni să nu fio scutifc de această obligaţie. Pefcrouius se întreba ce ar fi zis Octa viaţi Augusfc văzîndu-şi palatul imperial pîngărit in asemenea hal cu o atmosferă care invita la voluptăţi ruşinoase, la dezmăţ. Printre indivizii îngrămădiţi văzu şi tunicile de mătase alo victimelor dcsfrînării lui Caligula atîrnate de patere. Atunci înţelese ura împăratului împotriva aristocraţiei, care îl defăima în public, împotriva senatorilor, care iî condamnaseră mama şi fraţii. Cînd Pc'troriius ieşi din palat fără săsu folosească de dreptul său, Caligula îl bătu prieteneşte pe umăr şi îi zise ironie : — Sper că ai profitat de banii tăi. Deşi, fie vorba între noi, nici o femeia nu merită cinci milioane de sesterţi. Bar, înainte de toate, datoria faţă de stat! Ah, era să uit î Caligula îi arătă un vas grecesc de mari dimensiuni aşezat Ungă uşă. — Confcribue cu ceva la întreţinerea fiicei mele. Mă costa foarte scump l Petronius scoase din centură o pungă plină de „anrcas" şi o lăsă să cadă în vasul plin de ofrande. Caligula îi mulţumi, apoi continuă cu o amabilitate dezminţita de reflexele de oţel din ochii săi. — îţi acord o vacanţa pe care o vei petrece la vila de la Baies pînăla întoarcerea soţiei tale. î-f-o să te plicti seşti prea mult căci se apropie sezonul de vară. — Dacă îţi place vila mea de la Baîes, Divine Cezar, aş fi fericit să ţi-o ofer I — De ce să-mi oferi ceva ce pot să iau in orice clipă fără să întreb pe nimeni? l Petronius ştia că exilul său îndulcit de ia Bai'es putea să fie tiansformat în orice clipă în iadul de la Mamertina^ î^i aminti de Cynthia şi Bcrenice, de Marcia şi Agiippina, de lulia Lhtlla si de atitca alte femei care trecuseră prin 432

viaţa sa. şi încîliipuia tot felul de variante aîo sfîrsHului său, deoarece ştia că împăratul nu-i va ierta niciodată gestul. Se aşeză pe terasă, şi contempla marea do un albastru închis. Cît timp va mai profita de spectacolul acesta? Oamenii, care prîcepuseiă că şederea lui la Bai'es ascunde un exil, U evitau. Doar Castor mai îndrăznea să-i calce pragul şi să-i aducă veşti de la Roma. l'etronius proiitâ de venirea !ui Castor şi îi dădu o scrisoare pentru Maicia pe care trebuia s-o transmită prin Ascyltus. îi cerea t-a-facă o călătorie cît mai lungă prin Grecia pînă cînd i se va lămuri situaţia. I se părea că cei douăzeci şi şase de ani ai săi duraseră secol» întregi. Singurul lucru pe care îl regreta, gîndin-du-se la o moaite apropiată, era. că nu mai putea să-şi continue cronica cu care îl însăicinase Antonia. De asemenea îşi laba ueterminat romanul. Aşternuse pe lin tio tţîleva capitole, cu scrisul său neregulat şi chinuit, ca si Viaţa lui. Ştursâlurile înnegreau manuscrisul, deoarece cu concepea să lase posterităţii o operă cu defecte de stil, Scria în fiecare zi, pagină după pagină, din plăcerea-de a acrie dar "şi pentru a nu se mai gîndi la viitor, îutr-o bună zi, pe cînd lucra in«pirat la manuscrisul &ău, dădu buzna peste el majordomul foarte agitat. — împăratul Caligula a fost asasinat,' împărăteasa Cesonia şi fiica lor i-au împărtăşit soarta. TJianul u mort ! — Cine i-a urmat ta tron? întrebă Fetronius lăsînd pana lîngă călimaiă. — Nu se ştie ! în curîrid se aii7.ua strigăte dejmctirie venind din stiadă. — Tiranul e moit ! — Să-i dăiimâm statuile ! — Să-i strige m numele de pe (oale monumenfdc \ — Uitarea să se aşUîaiml ea nisipul pe domnia fui ( — Tiranul a crăpttt ! — Tar Ui fa lui l a ui urni in iad I 433

x x ni

' i i!

1

l 'l t i ' 1

n.

Potronius fusese foarte şocat de asasinarea Iul Caligula. In poHda esiluhu în caie îl trimisele împăratul, Pe tron mă îşi amintea de el ca de un prieten bun si sincer. Caligula trăise după principiul său :" să te bucuri de fiecare zi ca şi cum ar ti ultima". Piezişe după o dimineaţă dedicată «nor serbări de amuzament. Murise tîuăr, făiă să treacă prin suferinţele «unei boli prelungita sau ptin ciunuiiEe «nei agonii lente şi îngrozitoare. Totul se terminase în olteva secunde. Se spune că loviturile puternice se tac simţite doar după. trecerea unui anumit timp. Moartea sa rapidă îl cruţase chiar şi de durerea rănilor mortale pe care i le provocaseră Chereas •>i complicii pai. Caligula, care nu avea încredere în nimeni, făcuse miprudenţa de a trece pe sub un portic fără a fi escoitat de detaşamentul său de gardă gtrmanică, apărătorii săi fanatici. De «.ceasta împrejurare a pi o ti ta t Cbereas, ofiţer de pretoriem, corpul de elită oaie ar fi trebuit să-i asigure protecţia. Dar creierul omenesc este, de nepătmns. Cine ar fi putut bănui că un scut viu al Împ3ratului-ar fi jiutut avi de\ină ucigaş»! lui ? 8i cine ar fi îndrăznit să creadă că flaudiu Eilbîitul, f Kuidiu Idiotul, cel mai mape bufon al cui ţii, îşi va pune coioana imperială pe frunte? Dar în liaţă se întîrnplă şi fapte oaie depăşesc imaginaţia cea mai nestăvilită. Prinţesa Antonia, care îl dispreţuia, ar fi avut cea mai nemaipomeniţii surpiiză a vieţii sale. Daca împăvatul falîgula nu s-ar fi supărat din cau/a abacnţei ilareiei, iai Petronius, care nu-1 păiăsea aproape nicioadă, s-ai fi găsit lîngael'în acel moment tatăl, poate GA altul ar fi fost deznodămîniuî acestei acţiuni. Petio-nius ai fi intervenit, poate că-1 omora pe Ciiereas înainte ca acesta să comită atentntul. sau poate că. pierind copie. şti de numărul ajjresonloi. ai fi akitai garda geimanică şi ar fi intervenit apăinlmi) hn Caligula itunnte ca ircpaia-să se nrodncă. Dacă . dacă . dacă .. 434

PelroniuSj fiind îu exil, nu putuse asista la urcarea gro-teseă pe tron a lui Claudiu Bîlbîitul, devenit împărat giaţio unor kmturi de pumnal ale unor pretorieni dezorientaţi, ulei la ovaţiile din Senat care se voia republican, dar eaie în ciuda „înaltului său prestigiu" nu avusese ace&b noroc, şi nu putuse să se opună soldăţimii dezlănţuite. Petroniust îl anunţase pe Encolpius, pe calea stabilită de dinainte, că piimejdia fusese înlăturată şi că putea s-o aducă, pe Maieia la Roma. Acum, cînd se găsea dcpaito de ea, iy aminti a de faţa ei frumoasă, de ochii care scîu-teiau ceiînd di agoste, de devotamentul ei de cîîne care : er-şoşte mtnguerca btaţnnului. Dar perspectiva de a se \edra legat de Marcia, cluâi dacă ar ti fost eâr cea mai fi umoa&ă femeie din lume, îi răcea elanul. Se întreba dacă regretul după independenţa picul ut ft nu se dai ora comuniunii spirituale cu Cynthia. Oare n-o tiădasc? Soiă-^a nu mai exista decîfc în amintirea celor care o cimo&uiveiă si o apreciaseiă. Dar pentru el era mea în viaţă, îi despăiiea un obstacol, dar obstacolul acesta putea fi înlăturat. Graţie Berenicei reuşise să reia cu Cynthia \iata ,,fizieă" comună. Să fi fost o victimă a unor Yrăji? Xu credea în farmece. Dar era convins că foiţa, spiritului putea să răstoarne şi munţii. Ştirile de la Tîoma soseau la Bates cu o frecvenţă care îi permitea MI reconstituie lăutul de evenimente cu o anumita exactitate, cu atît mai mult cu cît îi cunoştea» foaire bine pe cei mai mulţi dintre pai ti ci pan ţi i la această-tragedie care ii ixa grotescul. Ar fi vrut să asiste la manifestaţiile mulţimii capricioase şi inflnenţabile^ care trecea dintr-o parte în cealaltă eu o rapiditate uluitoare. Ar fi A rut ,să fie martor la executarea lui Cassius Chereas ^i a complicilor săi Lupus şi Aimila, deoarece îi detesta pe trădători şi îndeosebi pe aceia care se ascund feiib masca unor prieteni de\otaţi. Cassius Chereas jurase credinţă Im Caligula Jai acum îl ucieese in\oeînd salvarea impetiu-lui. în realitate îl uia pe Caligula pentru că nu-i acoidîiso gradele înalte după care jinduia. Senatorul Vinicitinns şi fostul consul Âsiaticus, caro erau U curent cu conspuatia, fuseseră amnistiaţi. Vinicia435"

nua acţionase eu intenţia de a profita de tulburări şi de a pune mina pe coroană, chiar cu riscul de a provoca un război civil. Petronius ridea imagfnîudn-1 pe Claudiu bufonul purtat pe umeri de către prctorieni pînă Ia cazarma lor pentru a fi în siguranţa, deoarece preferau un împărat care să le susţină privilegiile de trupe de elită, să le dea bani şi onoruri, deHt un Senat, care îşi pierdea vremea -în discuţii sterile şi ridicole eu privire la restaurarea republicii. Peironiua era curios să-1 \adă pe Ciaudiu, această paiaţă impusă de armată, recunoscut de Senat, aclamat de un popor nestatornic, instalat pe tronul strămoşilor 1 săi. Va avea o atitudine de suveran demn, de suveran conştient de rolul său, sau fee va comporta ea un bufon căruia i-au fost schimbaţi zurgălăii cu o coroana J II vor duce de nas sau va arăta că. iu toţi ariii aceştia şi-a ascuns adevăratul caracter, adevăratele intenţii ca să scape de crimele fără de bfîişit diii familia imperială? flaudiu, eel mai autentic membi u al familiei An ton iilor şi al luliilor, lăsa impresia unui vas grecesc pictat în negru şi roşu dar care păcătuia prinţi-o fisura care îi ştirbea loatit ^ aloarea. N"onl «ureran, care =e aiăta rc^pecluos faţă de Senat» ii dădu libertatea de a-i rechema din surghiun pe toţi cei exilaţi de către Caligula. Pctrom'us primi comunicai ca oficială de anulare a ordinului de esil ca si dispoziţia să-şi reia postit! do guvernator al Siriei. Se urcă pe cal şi alergă mlncînd pămînrul piii.t Ja Eoma, profitînd de serviciile de poştă ale stptului, oaie a~\ea totdeauna cai odihniţi. Domilia fu piima care îl ui.tîmpiuă cînd intră plin de colb în peristilul \iîei lui Niger, îl ţmbrăţfoă rizînd şi plîngînd în acelaşi timp şi îi zise că lunius îi spusese eu cîteva zile mai înainte \e^tea cea bună dar ca toate complicaţiile admini^tiathe provocasciâ întîrzicrea trimiteiii ordinului senatorial, în ajun t,osi?c si ]\Iareia la Eoii'a. — îmi închipui ce felicită o ;-ă fie cîr.d o pa te \adfi! Ah, ce fiică mi-a f c? t jcntiu tine şi pentru ca ! Bin feii-cire tiranul e moi t ! 436

' f

f L l '

Petronitw o văzu pe Marcia care, anunţată de sosirea sa, cobori bucuroasă pe scara de mnrmură, urmată de phloe care rînjea maliţioasă. Dar ceea ce îl izbi neplăcut pe Petronius fu fardul violent de pe obrajii soţiei sale, care o făcea să semene cu o mică prostituată din Subura, Ochii ei strălucind de fericire şi buzele roşii ca focul schiţară un zîmbet copilăresc de bun venit. Petronius îşi încreţi nemulţumit sprîncencle. — Ce-i cu masca asta oribilă de pe faţa ta? Şterge sulemeneala asta de prost guvt şi prezintă-te decent în faţa mea. Figura Marciei se urîţi exprimînd consternare şi amărăciune, îi aruncă, o privire plină de reproş lui Chloe şt, fără, să, spună ceva, urcă repede scara, Domitia ghici repede adevărul. — Chloe, de ce ai sfătuit-o să se sulemenească m?i iau ca o paiaţă? — Asta-i ultima modă ! răspunse Chloe indolentă. S"u ştiam că Petronius a rămas eu concepţii atîl de înapoiate ! — Ai vrut s-o faci caraghioasă ! exclamă Domiîia iritată, îf-ai nici o scuză ! Iar tu, Petronins, ai fo^t prea sever cu ea ! Instincvul Domniei n-o înşela niciodată. Chloe îl iubea pe Petronius şi vroia s-o discrediteze în ochii lui pe sărmana Marcia, o fată foarte credulă. Tonul dur al lui Petronius o întristare. Căsătoria lor părea ratată, înţelegea sentimentele fiului său, dar aceasta nu însemna că le aprobă. Apoi, dragostea ţinui om viu pentru o moartă o descumpănea. Cu indulgenţa sa maternă iertase incestul fiului său mai mic cu at it mai mult cu cît în familia imperială această abatere de la morală era ceva foarte curent. lunius sosi mai lîrziu ca de obicei. Şedinţa Curiei se prelungise deoarece fuseseră revăzute listele de senatori. O parte dintre cei numiţi de Caligula fuseseră expulzaţi din ^înalta Adunare. îl îmbrăţişa preocupat pe Peiionius, apoi se intin^c pe patul său în timp ce sclavii pregăteau „cena'\ Marcia apăru fără farduri şi îmbrăcată într-o rochie simplă de mătase care îi scotea în evidenţă formele încă. tinereşti. Acum era de o mie de ori mai frumoasă şi Petro437

nius se simţi jenat de comportarea sa antei ioara. îşi schimbă atitudinea şi îi vorbi cu amabilitate, ilarcia ii răspundea la întrebări fericită că îi roiiUrasc în graţii. Pricepuse, ea şi Domitia, numai că prea lîrziu mancM -a îui Chloe, însă se abţinu şi nu-i făcu aceleia nici un reproş. Po străduia să fie amabilă cu toate neamuiile lui Petroiîius, chiar dacă asta nu-i reuşea totdeauna. Imnas îe aduse o ştire care îe tulbur;") pe femei. Sena-1oiîi şi patricienii care fuseseră siliţi să-şi prostitueze fiicele si soţiile în lupanarul de la Palatin hotarheră în secret să abandoneze copiii zămisliţi în perioada aceea, ca să nu mînjcască sîngele pur al familiilor lor cu clemente >1iăJne, Abandonarea aiîtor noi născuţi îi făcea să jubileze pe codoşi şi pe amatorii de sclavi, pe caie îi obţineau fără să plătească un ban. Aceştia îi creşteau pe copii pînâ la vhsta pubertăţii cînd îi lansau în circuitul prostituţiei. Chloc trecuse piin proba lupanarelor imperiale expri-miudu-şi in gura mare indignarea, dar iu sinea sa p,ustind toate plăcerile. Numeroasele contacte soaiale îi lăsaseră amintiri de neuitat pe care acum le repeta cu discreţie, tind £c ivea cite o ocazie. Doar cîţha soţi jigniţi au cerut repudierea soţiilor. Dar adulterul nu putea fi imputat unor femei silite să îndeplinească poruncile împăratului fură ca bărbaţii lor, laşi sau slabi, să schiţeze un minim gest de protest. Doar holteii priveau cu tcninătate la accas-1ă furtună, grotescă. Domitia scăpase de dezonoare doar datorită vîrstei sale înaintate. Frumuseţea sa ofilită nu mai găsise ama tori. Iar Petroiîius o salvase pe Marcîa de 10 această ruşine mai mult din mîndrie decît diii dragoste. Un curier imperial îl anunţă pe Pe tron ins că trebuie să so prezinte la Palatin, împăratul vroia să-1 primească personal a doua zi. lunius îşi exprimă teama : — Rişti s â-ţi pierzi scaunul de senator obţinut sub domnia lui Caligula, ca şi alţi colegi de ai tăi. Pelronius îi răspunse calm : — Tată, ştii cît sînt do indiferent cînd este vorba de onoruri şi cît de mult dispreţuiesc manevrele politice, îmi ajung calităţile mele de seriilor şi de iubitor a tot 438

ceea ce este frumos. Dacă ini se ia scaunul de senator, Voi ti foarte fericit. Am intenţia să scap şi de postul de guvernator al Siriei, Prefer să stau la Boina ilecît la Antiohia. Marcia observă ca privirile Lui Petromug adesea se ţndreaptă spre masa copiilor şit îndeosebi, spre Leda, cea mai zburdalnică din toată droaia zgomotoasă. Se gîndea sap nască un copil care să învioreze dragostea fără vlagă ft1 lui Petronius faţă de ea. Era nefericită simţind răceala sentimentelor lui Petronius. lunius continuă: — Prietenul meu Ulpius Tertullius şi-a pierdut locul din Senat deoarece nu mai dispune de rai venit de minimum lin milion de sesterţi. Hînca cu lăcomie dintr-o prăjituiă cu cremă. — Ai putea să-i împrumuţi banii aceştia, îi zise Petroaius cu reproş în glas. — Ştii bine că situaţia noastră financiară nu mai esto cea care a fost şi asta de mai multă Treme. Petronius găsi dezgustătoare meschinăria tatălui său, — Ai fi putut să-mi ceri banii de care aveai nevoie, p-aş fi oferit fără să stau pe gînduri. — Erai exilat la Ba'iea. Apoi am avut atîtea probleme e rezolvat încît n-am avut timp să mă gîndesc şi la neeaurile lui Ulpius. Mărci» pusă- pe fuga, Marcellus şi el xilat, situaţia mea destul de compromisa din cauza lui ibiua. Fiindcă, veni vorba, unde e Yibius? o întrebă Marcia. — Ştii bine că a luat obiceiul să. se întoarcă acasă foarte tîrziu. — De ce nu se mută? Casa asta nu e han ! Ce ruşine î Să devii patron de bordel! Nimic din ce-i scîrbos nu-i tace silă ! îi place să se bage în noroi ca un porc t Marcellus, în veşminte de drum, intra în peristil. pomitia U primi cu bucurie. Chloe, însă, U primi mai rece, |forcellus îşi îmbrăţişa droaia de copii. Petronius simţi o invidie bolnăvicioasă cînd îşi văzu cumnatul sărutind-o >e Leda pe frunte şi pe obraji şi această invidie luă prox>rţîile unei mînii abia ascunse cîud o văzu pe Leda răamnzînd cu bucutia ei de copil la mîngîierile falsului său iată, 439

do ceremonii îl introduse pe Petronius în cabinetul de lucru fi! lui Claudiu. împăiatul dicta un text vmiiia din gecretaii dar văzîndu-I pe Petronius îi dădu drumul^ se întoarse spre \izitatorul său şi îi spuse bîl-bîind-u-se : — Tiebuie să recunoşti, Pctronius, că ne îutîlnim îu liste condiţii surprinzătoare ! Apoi îi arătă un scăunel. — îţi jur că DU m-am gîndit niciodată să mă urc pe tion. Fără să mă angajez îii cursă, am ieşit pe primul loc. A?ia mă face să rîd ! Mă întreb ce ar zice Augnstus dacă m-ar vedea suit în capul imperiului ! Nu-ţi mai spun de mama mea ! Cred că ar fi făcut o criză de apoplexie I Bar să nu-ţi închipui că mi-aş fi uitat lucrările din dome niul istoriei ... Imperiul nu mi-a sucit capul. Am norociil de a o avea alături de mine pe Messalina, această. admirabilă femeie cu cap, care mă scuteşte de o mare parte din sarcini. Ea se ocupă de înnoirea cadrelor sena toriale. Are mirosul unui cîine de vînătoare ! E o femeie extraordinară ! Ea e cea care a vrut să vorbească ca tine înainte de a lua o'hotărîre cu privire la loeul tău din Curie. Claudiu luă un clopoţel de argint şi porunci sclavului care apăru cu braţele încrucişate pe piept şi un genunchi aşezat pe pămînt ca In faţa unei divinităţi. — Să vină, împărăteasa! După puţin timp intră şi Messalina împrăştiind în jurul său mirosul unui parfum foarte fin. Era superba, orbitoare ca rin răsărit de soare. Petronius se ridică şi se înclină în faţa ei. — y-a-i aşa că e divină, Petronius? — Divinitatea este primul atribut al unei împărătesc a nomei l răspunse Petronius galant. JMessaliua îl măsură din cap piuă în picioare oprindu-şi prhirea asupra fizionomiei seducătoare, a muşchilor, coapselor şi vii Uitaţii lui Petronius, Claudiu interveni întrerupînd încîniarea Messalinei. — După~urearea mea pe tron Penatul m-a anunţat că şi eu sînfc divin, chiar dacă am refuzat acest titlu ! Nepotul meu Caligula îmi spuma ea .-im[ea cum îl pătnra440

tic dhmitalea, cum îl lidică pe nişte aiipi imi/ibii 1 , c T . pe Jupilcr. Eu, ţi-o măiluriscsc, n-aiu fehniil niciod .la, aşa ce\a. — îf-ai simţit fiindcă (M initaica este ^Uroa in n,->îaraiă. Majestnîe ! Claudiu îl ameninţi cn degetul în glumi. — Linguşi tcii'le ! ^lessalir.a se U^ă pe un d h an acopeni cu o «torTî UM'îă, r-u fir de aur pi aigmi. (\ubcle eorpulu» du, ale Miuioi -i f, j e picioaielcr fc jac Mau snb m^ta^î a IG ^'O a lo^-lhti. Cardiu o a uini i a fcin cvat. — ile^riui?, Tioiai C- i safrebi pe P^'i lf aiiioecuuitclc ^aîc do i o tn-ipnl hii O l — Pap t n î ca a fo!i OMÎat de nop--1';1 SB ftnoaiea PO . Ki r! do Ticio că liobr'"'

fruntea pl — Cred că i- ar comeni niai mnlt un post do jjnperial ! — Comoaia mea. totdeauna am acceptat cu entuziasm păieiile talc ! zi^e Caudiu şi *'Q întoaise spre Pclioiiius, îi dispioţuiesc pe Feratoii. Ştiu că mă m,i«c. K"iT iniiu nicicdatfi la Cai io făta escortă militară. Dacă aş li i*ingur jiintic ei, m-ar înjîinglria ca ic matele C^zar ! Xnmai lil'-ciţii mei &o buciuă de mciedeiea mea. Bintie ei îmi aleg niiniştiii. Dar primul meu ministru este ile^alma ! Oficios, bineînţeles ! Puteiea ei este mai mare dccit cc;i a tutui or demnitarilor luaţi la, un loc ! Ea dispune, ca ^i lame, de pecetea imperiului ! Jlessaliua, să ştii că Pe tron i u :> e-^te un "scclii piietcn ! Un sfert de oiă mai tîtvJu pecetea imperială ^e aplica. pe primul deciet care confiima demnitatea de senator a lui Pctrbuius, apoi pe R\ doilea, caie îl aducea dm Siria şi îl numea consilier imperial vi controlor al provJieilloi im-reiiale. 'Al

A

a aprobase înioarcetca lui "Marcellus din exii îLir nu şi restituirea aveiii sale, caic intrare în vistieria inperiului, Rămas fără bani, iiaicelln> f,ăeu apel la foşîn sli boeri MI-Î întreţină familia. Xu era tatăl copiilor Cyn-1Inei? Cum nu mai avea Lici un \enit. i-i pierduse şi locul clin Senat. Fetronîus discuta c n pariu i ii ca/1!] lai Alamlli"1 — Aţi ales im băibrt grozav pontiu C%nt1iia ! zi-c c dr manie. Un parazit pe eau- iiebuk- k ă I hi Trai ţi ca] -• ni;imul dintre clienţi! — Cmear fi puful <^ă pieud i !--r^1 T r, ni.i.a, m I C M 1 K ' llmentală. — Şi ce ai fi \rul bă fac, IVmvms ? SI incliid o_lri în faţa relaţiilor tale incc^tuoa c Jl însurat ! inlom ii Dor.^n. Soi \ ( î (^-.e. un modal de i înmiise t f, de m^c^uil M O o viiluie Iârmu după doimţolo la!e ? i 1. Ctropurile Elizee s-^i' n fia ip doi pa-i do noi. \

o

\

l.OUd. ?e u o herghelie din Antiohia încărcat cu obiecte < e
142

\ Caligula iar aemn îl vrăjesc pe Claudiu Bilbilul !" iV -tronius ştia că era ponegrit, dar nu aborda nici cea mai ivcA atenţie calomniatorilor. Se detona, puţin cife pui iu, de legăturile cu viaţa raateiială. lîă-pimdeo. omd CMJ , chemat la consiliile imperiale, îşi Apunea părerea d îi îi i ^ * cerea dar un renunţa niciodată ia apatia pe cau o in; infesta chiar şi la. şedinţele de la Senot, pe care K- pi ivea mai mult ca ^pcctator. Indiferenţa ,-n, indolenţa - "> -ippăs"-toare, eleganţa ţinutei, limbajul alos îi stmjriu"in i > senatori. Aveau impresia că Petj^uhis îşi bate ] de t Xumai goana după opere din r-c-ulplura M puii* o-reaeă îl mai scotea din inoiho, Plătea sui-"1." \Ti03\i pentru o Afrodită de Praxitele^, petit rn un bust do v^ op? penii u un llerculo de Lisip '•au pentru un Apollo Siur> tonul, începu ea ^ iefaeă colecţia de ulcioare cu doi toaile, de amfoie, de cupe si de ^a^e pictate in 10,11 ' iţegîii cumpărate în Grecia la picturi ameţitori o. i ISIarcii o îmbrăcă cu stofe preţioase, cu mătu^uii1 :h,, ' ze'jtî aduse de caravanele paiţilor şi o umplu de l.ij .iiei. ehiar dacă lemeia ar fi pief^rat mai mnîie ^^ i ll!.o <> ÎP rlioie i dro^-t^ utrucît o"->"î pe eaie o iruLim^c nu i mai ajtin^ j'Cntiu expuiicie"' obiectelor de aitl, îşi cumpaV o \i imensă pe Es3\ilin. ÎJicoujiuatri de o g] adină mp Puţini aveau privilegiul de a fi incitaţi la bai' pe caie le oferea, împăratul şi Alcalina, bme( r- oitU', veneau totdeauna la festinul ne ofe-iite m cii-> cn îor, iSu putea fi acuzat de pai veniti^m de oarece umili'"' ZiTiger era dintre cele mai vechi şi ni?i ari^tocra'- -e din J?onia, aliată cu nobilimea clin MaiMlia M nirun ^ i . i ei ini iu c ese niciodată atingă do prostul guiţ, Toen-vi în aofisiă perioadă fu'-e-e acu/nt dolalorul Doini t ins A fer, caic -e Luidi că n n nici un proces, că fi fi delapida i Irniii publici, . clud primi iiotilieaiea denunţului lui Afer Ş" a •! dezbaterilor în Cinic, zîiiihi do?i amuzat. Duelul caio se anunţa intio Afci si Petionin^ senzaţie. Delatorul era un ir.dn id hoîncluplccpt caic toate mijloacele ca să-şi ajungă >vopul :

p d' 11 -.uilui M o^ii,ie ^ unei tioîmî dm a-soiea a o 1 MM ~v ( i a do bani n as uusx spin tul şi eimeîo. Afci 11 i > 11 n atu inipoitant- misticul, nrpciială era c;r i Ni u u'npliui Lib^'in, caie ei ar. in condueerei c i i \LI, si •-a-'imcia e t „ p^Uri3}C la îjiipăî|/ioa a1*..* ', !

x 'l CI

l

Iiniiii^ -' IXMiiiu i Uiiia^ciă in panrji. O e \oiiuv ! c MI-. «110 , ! i iiiîiîloî I"j I 2eticiii!' ai h1 ca.7iu ioane 5 < > i ( e P \ v cn Hn h n "M<;(i tt ^ cm u a H11 ai te n > , L ct i i i i C i L e ^ / ! , aai/'diiu pe di \' : ; ' ' uhie GV Te io^iu^ ai ii cap^l îiicuxl !

iM

i

('

Antenei '•i ai ii o\lo'

IL - O

pun n'po

irieii-ie i CQ ])u)} 11 j \ ^tc Vi u ;
{.bl r'i om ]_KUti t l

ieM d'nii nn n.«ga/ni în i a i e pumpaia-e o ] j ciijă Uica '•Ci» i,ată (.'e olanii PhijM^ pe un foi d i b îi i ^i(. f1 <„, ui i regie şi ion ihi^tiau n.i^toica Atcinu [O /x_!jv, di i p ("MU c?p ie^ea amtată (le îlej}li„:^to> (. ihn l^irUiiiic ac(->ea. caie inauilo ii p,,-, isn.ui, îiiu^^u ii nni,vJc\v, iii""se eu^a Mipadi H^ ni •_, îl în l i t r". î n ii ai ^ul aceşti Pct ioi rrs ii \ " ^ i ] ^ ( i r \ \ ? \ r , [ * . da eu i n i , H ea i K f M , i .1 , ^ i i ^.aij , a. i, T

'

J i i,i i i_[«. Ci, ii a],1 1

1

d

J

i i. a ,i u t , u.

A

- Casloi. ce c m tine? EMi bolnav? îl întiebă ioiai. Castoi îl pini buimac. Pai ca că tui înţelege iulie-b.uea Im Peuomus. îşi sui tui tl capul si îl îeciinosru "-o — Xu te-am mai ulzut de un \ eac ! Am IOM aţii de otupab încîl am uitat sa-ţi mai dau un semn do Mala ! C AM oi -\oibca lepede, se ^edca că a\ca febiă. — Aş fi fencit, Casîoi, să-ţi ofer o „ccnă , — îi i mulţiuncsc, dar sînt pica tulburat - Atunci o cupă de \m la ,.Diagonul Alba-^tm" I La 1a\euik tinereţii noastre! — Xu ' Tiobuie să mas. M mi rheUnie^c eneifţia ^ă, mt... — (c să uiţi? in-ibtă Petromu^ pneteiuMc, î ->i dădu ccama că pucteuul fe rlu ei a pradă ^ disj o-irun îl puM descumpănit, Petioimis i/bucm m ii-> — Te îinidic? î Cit n aş da să pot pioimnţi *.uMuieie act sica mag i ce, C^^tor Kcu uu efort şi se liotăiî e*! ,1 ci^dmU ^Jtletul — Iubesc o vestală ! I'eliomus înlemni. — "Eşti ucbun ! CaMoi lă-ă SA-I fadă bnsiele CouMenta luut.l Un Petionius îi lua o rnaie gicuiale de pe suflet, — Glumeşti ! zise Pcttomu- uimit. Este <> di-^osle s pun areaMa Ua/ă e\pnma pio^m căci şi ci iubea o moaită. — Ebte o dragoste mieizisă, admire Ca- 1 oi O sini Dai uu poi f-ă lupt nnpotina acestui «cntiment. mă' putoi mc decît laţiuuea, mai Ui c decîl cel mai oloiptntai -imţ al lealităţii Petronius, chinuit do piopnilo sale fanta^u.c, inţde-oca pasiunea Uealizabilă a pnoteimliii si u. — X-ai ^oie să te atmgi de o vestală! La capătul drumului \ă aşteaptă moaitea ! Ea îţi împărtăşeşte dia gostea ? 445

— J)a ! Xc-am văzut la jocurile ele circ. Aveam un loc aproape do loja vestalelor. A fost destul să ne pi î ura o singura daţii ca să ne dara seama că nimic, nici obicciu jile, nici infcrdicţiile, nici legile nu vor putea să se opun,t dragostei noastre, Pdntr-o sclavă bătrină i-am transmis în taină un mesaj. Ea mi-a răspuns. Ke-am hotăiit să. fugim din Koma. Xe vom iubi departe de ochii oamenilor. — Te-ai gîndit la riscuri? — Xe-am luat toate măsurile do piecauţie. înlr -u^adiii aceste zile, pe care o vom alege cu grijă, ea v a părăsi m taină templul Vestei. A'estalele &înt foarte strict supravegheate, Pot să io ajut cu ceva? întrebă Petronius suspinînd. — Eu ! Primejdia e prea mare ! Apoi, cu cîfc am fi mai numeroşi, cu atit riscul unei indiscreţii ar fi mai mare ! — Castor, te implor, nu te lăsa tîrît în această arrn tură înainte do a fi sigur ca o să iasă bine ! — Xu mai pot da înapoi ! Toţi ne urmăm destinul ! — Castor ! — Adio, Petronius ! Urează-mi noroc ! — îţi urez toată fericirea lumii ! Castor îl îmbrăţişa cu afecţiune, se mai uita o dată la-ol, apoi M3 răsuci pe călciie şi ?e pierdu în mulţime. Deschiderea procesului lui Pehonîus în faţa Senatului un avusese nici o consecinţă asupra activităţii sale din consiliului imperial. Messalina îl (rata cu o bunăvoinţă, iezită din comun. Fata aceasîa de şaptespiezece ani, de o frumuseţe caie depăşea visele cele mai nebuneşti, avea o influenţă foaite puternică asupra soţului său. Farmecul şi tinereţea ei îl făceau pe Ciamliu sclav înfr -o coln io aurită. ' - , în ciuda aparentei sale nepă^ăii, spiiitul lui Petronirs lucra intens. Xu-i trebui mult timp ca să piieeapă
primitoare la afacerile de stat. Do abia după aceea miniştrii le prezentau suveranului. Senatorii, nobilii şi chiar plebea se uitau cu dispreţ Ia miniştrii aceştia şi ar iii vrufc sări deschidă- ochii sumanului, care devenise o jucărio în iniinile acestor oameni. Dar cum să ajungă la el dacă toate drumurile treceau mai întîi pe la liberţi. Aceşti miniştri se numeau Polibiu, Pallas, ^Narcis şi Felis. Petronius le acorda o atenţie măgulitoare deoarece înţelegea că oamenii aceştia dictează legile si că a l i n ta contra lor ar însemna doar să-şi complice existenţa. Prezenţa lui Petronius la Palatin nu putea s-o lase indiferentă pe llossalma. Experienţa erotică cîştigată în. lupanarul deschis de Caligula îi deschisese gustul pentru contacte amoioase cît mai variate. Xu era -singura. Cla-ndiu acceptase filosofic rolul unui soţ îngăduitor. Ştia că mai devreme, sau mai tîrziu, tot îl va înşela deoareco diferenţa de virată dintre ei depăşea treizeci de ani. Potronius manifesta o anumită rezervă faţă de Messa-lina. Xu vroia să se culce cn ea din mai multe mothe. în primul rînd o aventură, sentimentală cn Messalina ar fi ajuns într-o zi şi la urechea lui Claudiu, care n-ar fi întir-ziat sa reacţioneze. Apoi nu vroia să întărite gelozia lui Polibiu si să intre în conflict cu grupul do liberţi, f car t o solidari intre ei. Iar cu procesul în faţa Senatului vroia, dacă nu să obţină sprijinul miniştrilor, cel puţin să nu-i aibă duşmani. într-o dimineaţă, în timp ce traveisa Forul, aproape de templul lui Castor şi Pollux. plivirea îi fu*e atiasă,do piaţa d.e sclavi, unde negustorii de sclavi, numiţi în dpn-dere geambaşi, a-vcau o leputaţie tot atît de proastă ca şi codoni. Sclavii scoşi la mezat defilau pe o *platformă. Albi, nr-gri, măslinii, tineri sau bătiîni, baibaţi şi femei, înaintau în şir supuşi, cu privirile în gol, cu feţe fără culoare, resemnaţi, Iremurînd de frig deoaiece era o zi plo-iasă şi vintul sufla în rafale, Geambaşul prezenta lăudînd calităţile fiecărui sclav. Aproape goi. se opreau la porunca geambaşului si serăsu" 447

(c, m pe căleîie ea d ai a le că un buf ei ă de ni ui o ţaţe. Cind era vorba de fete mai drăguţe pan de bp'oţi Jiuaio?i, care cian foarte emulaţi, gearebaşuî le smulgea, •vesmintele care le acopereau goliciunea ^cotind în evidenţă părţile lor intime, lăndîndu-le calităţile M apfitu-dinile. Dacă \ieurnil dintre ei atra^en atenţia aujatoiiior, începea licitaţia, — Gustul dunmeavoasii,! nu \& înşeală ' evi < n . ; i geaiiibaşul. Smtcţi un fiu einw ă 1 or J G-eambaşulj agitindu-şi oajml mongoloid acopt-ut MI iui tmban băîlat, vorbea taie -i făcea ge-tmi largi, i ha lea, aspra. uu-erra în xadpa 1 si al'i^e^e an zhnbef h ^ oi tor. — Iată o b.if-.llieă care meiiî.l Ij.uui ! O iată hu nn' ^oi'zuală M vii^uiă ! Cine oPei.l opt mii de ^e^uili pct h tla' unnpără cu donăspiozece mii de be^terţi. C'Heva sute de fecltni, fctrîii^i ea ni^te \ite m -.JU platformei, î-^i aşteptau rîjidul M fie scoşi la nu/nf lescenţii. băieţi ,au fete, doinii de i'a natura cu nu fli'uonios, î-i găteau repede < umpăiătoiii prim io in-i, Mnguiii în stare să plătea-că '-urnele enorme al iu vesminte bogate, cu degeţele încărcai o de inele, mtia m joc şi ^uflă tot ce ei a mai de soi întieeindu-i do depaile pe toţi concurenţii, care se lelrăr-e^eră bodogănind. Ca să -ji arate bogăţia stiică preţurile. După fiecare achiziţie arunca banii datoraţi pe o balanţă ţi pronunţa formula

sacramentală: „Eu, Trimalchion, fac cunoscut tuturor că acest sclav este al meu după dreptul quiriţilor si că 1-arn cumpărat cu banii pe care i-am pus pe această balanţă". Deodată Petronius începu să tremure. Inima îi bătea cu tărie. Să fi fost iarăşi victima unei halucinaţii ? Priuiio tinerii care urcau po platformă remarcă o „fiinţă" care reflecta ca o oglindă imaginea Cynthici. O frumuseţe fascinantă, un păr de aur care eădea peste umeri, o faţă încă * indefinită de băiat sau de fată, caracteristică unor adolescenţi, o gură desenată admirabil, o bărbie tăiată în sidef, Q înălţime care arăta că abia ieşea din copilărie, picioaie lungi cu curbe armonioase. Scopas sau Policlct ar fi zis că este tipul perfect de androgin narcisian, dar pentru Petronius era o dublură a Cynthiei. Geambaşul anunţă cu vocea sa cavernoasă : — Iată un băiat pur care coboară do pe înălţimile veşnic acoperite cu zăpadă ale Reţici ! Un exemplar pen tru amatori pricepuţi care ştiu să aprecieze inocenţa în starea ei de perfecţiune! Petronius nu-şi auzea decît bătăile inimii. Se întorcea Oynthia. Acesta era esenţialul. '" Geambaşul îl privi pe libertul obez care păru interesat; să-1 cumpere pe băiat. Ştia să- citească senzualitatea desenată, pe feţele clienţilor. Presimţea la cine are noroc-, — Licitaţia începe de la douăzeci de mii de sesterţi l - Trimalchion îşi încreţi fruntea şi î-ji muţea, nehotăiît, buzele groase. — îl cumpăr ! • Se auzi o voce surdă : — Douăzeci şi cinci de mii ! Trimalchion resimţi ca o jignire îndrăzneala concurentului său, un individ slăbănog'şi pleşuv, de vieo cincizeci de ani, — Cincizeci de mii ! strigă violent. Petronius sintţi cum îl trec fiorii. Acest băiat nu trebuia sa cadă pe mîinile unui străin. Cynthîa sau cel care îl încarna trebuia să fie al lui. Şi ca să taie orice eoncmenţâ zise cu o linişte de gheaţă: — O sută de mii de sesterţ l 449 29-c. 601

Geambaşul îuţelobc repede că la omont se profila o afacere foarte grasă. ~ Cine oferă mai mult de o i^ută de mii f Priviţi această perfecţiune ! Ridică pînza care acoperea şoldurile băiatului ce se înroşi dintr-odată şi îi zise : —Lasă-i pe domnii aceştia bă se bucure de frumuseţea ta ! E o statuie grecească căreia zeii i-au dat viaţă ! Ambiţia îl făcu pe Trimalchion să supraliciteze, — O sută cincizeci i —Două sute de mii! zise Pelronius. Pleşuvul se retrase cu părere de rău. Din mulţime izbucniră exclamaţii de uimire. Spectacolul devenea pasionant. — Trei snte de mii ! zise un senator pînlecos, Marcus Longus, cunoscut pentru hoţiile bale pe cîud fusese pre fect în Egipt. — Patru sute de mii ! zise Pefronius. ţin murmur trecu pi in mulţime. Petronius depăşea cel mai înalt preţ plătit pe vremuri la Borna de către marele Antoniu pentru doi aşa-zişi gemeni, între care, în afară de asemănarea lor frapantă, nu era nici o legătura de rudenie. Pe atunci provocase un scandal. Cu patru sute de mii de sesterţi puteai să cumperi rangul de cavaler. — Fu sîut atît de nebun sa mai licitez ! striga revoltat Trimaleliion. — Oferă cineva mai mult de patru sute de mii ? în trebă geambaşul frecmdu-şi manile. Era cea mai mare afacere din viaţa lui. Senatorul se răsuci pe căîcîie şi se îndepărtă fără să. comenteze. Geambaşul anunţă cu o voce puternică : — Patru sute de mii o dată, patiu sute de mii de două ori, patru sute de mii de trei ori! Şi se întoarse spre Petronius. — „Clarissinius", aceablă comoară din Eeţia vă apar-ine. Numele lui este Lucilius. Mai am cîteva minuni! Pot vi le arăt. Petronius ridică mjnu. — Hai caută si alţi rhenţi, fiU-ut suma *cambaşule l Eu nn-am I

Băialul Ki puse pînza pc^te şolduri, coborî treptele platformei şi '-c apiopie de Pefromus. Avea ocliii blinzi ai Cynthiei si tremura de emoţie şi de frig. Petronius îşi pcoase toga al Kt bi odată cu purpură M i-o puse pe umeri," Apoi, urmat de băi,i(, se îndieptă spre litieiă piin mulţimea ca i o ii făcea loc cu icsppct şi invidie. Marile bogăţii in^piia totdeauna acoste sentimente. Pelromu^ jubila. C\ntlna era iarăşi lîngă el. Puţin H intoie^a că icplica sa omenească eia un băiat, îşi aminti de Codul de la Gortina, o culogoio de legi cretane giavato cu (iic\ a secole in m mă, cuie stabilea principiul „că totul se petrece în realitate ca şi cum orice bărbat ar a\ ca o viaţă sexuală cu două feţe: una, intimă, îndreptată spre femei, cai o rămîne tăimuiă şi nu se vrea niciodată povestită, şi alta, publică, îndreptată spre băieţii frumoşi şi spic alte obiecte caie trezesc atenţia şi multe comen tam"'. Petronius îi porunci lui Luciinis sa se urce în hticiă, să se aşoze linsă el, apoi le făcu un semn sclavilor care purtau liticia să pornească. Băiatul, intimidat, nici nu îndrăznea să-şi ridice ochii ca să-şi privească stăpmul. Se temea de prezent, &e temea de viitor. Auzise tot felul d&grozăvii în privinţa tratamentului dnr aplicat sclavilor de unii stapîni ce se bucură văîsînd suferinţa lor. Era descumpănit. Ku prea avea noţiunea banilor dar pricepuse că stăpînul plătise o suma enormă pentru ci. Do ce oare ? Ce îl aştepta la capătul drumului ce urca printre aceste vile frumoase şi grădini întinse? Xu-şi putea închipui ce va trebui să facă. Pe drum, spre Roma, sclaui urai bâtriai le povestiseră cam ce ar putea <*ă li se ceară iar băieţii ascultau resemnaţi şi chiar curioşi, deoarece li so trezea sexualitatea ţi simţeau cimi li se iuiioară- pielea. Petronius bănuia că a doua zi toată Korna va afla eăj dtntr-un capriciu, plătise aproape o jumătate de milion de sesterţi pentru un amant. Căci frumueţea şi tinereţea acestor băieţi vorbeau de la sine. Ca toţi romani bogaţi, §i Petronius încercase dragostea grecească fără să se pa?io-JÎCZG după ea, dar nici nu se lop&dase de ea scîrbifc. Bărbaţii care oscilau între pasiunea pentru femei şi dragostea grecoaică aveau un echilibru precar, fie că alunecau într-o *

451

parte, fie în cealaltă, ln*& nu uitau niciodată experienţ e le trecutului, indiferent de drumul ales. Petronius se uita cu coada ochiului la băiatul caro o încarna pe Gynfchia $i se întreba cum va interpreta jVIarcia aceasta achiziţie. Va vedea în el un simplu sclav sau un rival 1 Lui Claudiu ii plăcea să prezideze şedinţele tribunalului elnd se judecau litigii importante. Deşi avea cunoştinţe juridice destul de slabe, era convins că spiritul sau de dreptate îl ajută să încline balanţa în partea celui care avea dreptate. Procesul îl interesa enorm şi i-ar fi plăcut să conducă dezbaterile dar trebuise sase abţină deoarece reclamantul invocase numele Antoniei, întrucît cazul era de mare importanţă, Curiei îi revenea sarcina să~l soluţioneze. Petronius nu era privit cu multă simpatie de senatori, invidioşi din cauza influenţei pe care o avea la Curte. Grupuri si grupuleţe care se mîiicau între ele din cauza unor* fleacuri, acum se uniseră împotriva omului rare le ţinea la distanţă. Şi nu trebuia să-ţi faci nici o iluzie în prhinia probităţii lor. în ziua procesului Petronius sosi netulburat iu litiera sa şi se îndrepta eu fruntea sus spre scara Curiei aruncîn-du-şi cu un-gest larg poala togei peste umărul sting. TJn «clav i se aruncă la genunchi: — n Doniinus" Castor a fost arestat! Petronius se opri înlemnit.

— Ce-ai zi«1!

— A încercat să iasă pe ascuns din J?orna însoţit de o vestală. Năucit, Petronius înţelese că prietenul său era pierdut. Nimic nu 1-ar mai putea salva. Şi primea aceată ştire teribilă acum, cînd trebuia să-şi concentreze loato gândurile în lupta împotriva Jui Afer. Dimineaţa se trezise mulţumit, liniştit, optimist, gătii fcăr-şi măsoare forţele cu duşmanul său. Apariţia aproape miraculoasă în viaţa sa a copiei C.vnUiiei părea un semn de bun augur. Arestarea lui Castor cădea cum nu se poate mai prost şi nici Petronius nu avea cum sa-1 ajute.

Petronius iuti ă in Cutie rece, flegmatic, impenetrabil. Consulul, care prezida şedinţa, deschise lucrările şi îl invită pe Afer să-^i expună acuzaţiile. Delatorul îşi prezentă argumentele pe un ton incisiv, emfatic, convingător şi plin de ură şi, după ore de pledoarie magistrală, ceru condamnarea lui Petronius la pedeapsa capitală şi confiscarea averii. Afer era. obişnuit să-şi vadă victimele prăbuşi n du-se îngrozite în faţa sa, îngălbenite ca şi cum s-ar fi golit de sînge şi paralizate de teamă. Petronius, insă, învăţase retorica, filosofia si ştiinţele jmidice la Palatin şi la Atena şi ştia că. cea mai bună apărare este atacul, aşa că trecu la contraofensivă cu o virulenţă care ii surprinse pe Afer şi îi derută pe senatorii ce se aşteptări să-i asculte pe avocaţii apărării. De altfel, părerea lor era făcută. Petronius începu eondamnînd neruşinarea lui Afer care îşi permitea să pună la îndoială virtuţile prinţesei Antonia, marna lui Germanicus, ridicată de ciirind la rang de Augustă., la cererea împăratului Claudiu, îl acuză pe delator de sacrilegiu, de calomnie, de minei una şi de mitu-ir© a martorilor. Tar pentru a respinge afirmaţiile după care bătrîna prinţesă se închidea ore întregi în cabinetul său de lucru în compania lui Petronius, acesta cită lucrările de istorie comandate de prinţesă şi adnotate de ea. Ca să dea mai multă greutate arguraenteor sale făcu dezvăluiri cu privire la corespondenţa secretă care se găsea în acest cabinet şi care constituia sursa sa principală de documentare. Mai adăugă că doar suveranul dispune de autoritatea şi de dreptul de a studia aceste documente. Claudiu, care asista la proces, simţi cum i se taie ră^u-flarea şi îşi exprimă ,dorinţa de a verifica declaraţiile lui Petronius, cu atît mai mult cu cit auzea pentru prima oară "de aceste documente. Şedinţa fu întreruptă şi Claudiu se deplasă personal în cabinetul de lucru al mamei sale si se convinse de veracitatea celor afirmate de acuzat. Afei se- simţea destul de stînjenit. Primul său argument fusese (Iiirimat. Cînd dezbaterile ajunseseră la bijuteriile coi'uanci care sts aflau depuse la vila din Alexandria, pe cau* o deţinea Pelnrnius, acesta dcmonstrăcă tuuLe aoi'tilr (mw f 1411 râu în conUaclul de vituare ai vilei şi că ol ii ofciUe lui Caligula coroana lui Âutoniu, care 453

acum ^c afla într-o cutie depusă la templul lui Mărio. Pietrele preţioase care împodobeau coroana Oeopafiei Ji!je>eră descoperite printre podoabele Drusslllei iar acnm erau purtate de către Messalina. Banii cu care îşi cumpu-ra^e proprietăţile nu proveneau din delapidăii de bani publici ci, cum rezultă şi din declaraţiileîui Alexandeiy faleseră împrumufaţi de la bancă şi restituiţi în întregime, O'îată cu dobinzile respective. Potronîus mai spusese că timpul pe care-1 petrecuse în Egipt ca guvernator fnscso atît de scurt încît nu avusese nici răgazul necesar j^ă-si inspecteze provincia. Iar în ceea ce priveşte perioada în caro a guvernat Siria şi Bitinia, îl desfide pe oricine care ar jivirăzni să afiime că şi-ar fi însuşit bani sau bunuri caro n.i i-au aparţinut de drept. Din veniturile sale, destul de mari, îşi îmbogăţea colecţiile de arfa. în concluzie îl invită pe Afei să se documenteze mai bine dacă va mai vroi vreodată să-şi reia meseria josnică de delator. Afer era cît pe aici să se sufoce de mînie si necaz. Insuccesul nu reprezenta doar o atingere a reputaţiei sale, care îi rănea amorul propriu, dar ducea la pierdeica mtti recompense materiale care i-ai fi lotunjir averea. Senatorii fuseseră obligaţi să pronunţe, fără prea mulţii pil cere j achitarea lui Petronius si "ă-1 admonesteze Ţ ,G Ai'er pentru netemeinicia acuzatiilni şi pentrn timpul irosit do către înaltn Adunare. Prin culise se şoptea că insuc-ce-^ul lui Afer se datora şi unor presiuni disciete din par-te.i Palatinului împotriva aeeloia carp ar fi \roit sa-i elimine cu oiice pieţ pe Prtjnnins Eliberîndu-se de acest cwţjuai, IVtronius îşi aminti fîe Castor, îşi reproşa că nu dovedire mai mnîtă enei^ie cînd acesta îi vorbise de pasiunea sa porţi T u o vet-lalîi. Ar fi tichuit sări demonstreze ab.snrdifiîle^ acestui proiect. Primul său demers i] făcu la pi efectul onixului, Pa-denius Sccundus, pe caie^îl cntn)Ştea de inul hi \nmc. Acesta ii ştiuse eu regiei că deţirmlul Colţii Cailor, înlem-niţat Ia Mamei tina, îşi aşleptn eMciitin. Mai nmli. ^e arătă mirat de interesul po cai e Pelioniu -» putea pă-l pnaitc fată de acest lînăi vii.ovat ,e juiămîntul do 434

a-şi păstra virginitatea. Ancheta, care era în curs, să-i dezvăluie pe toţi complicii, pentru ca sabia justiţiei să i lovească pe toţi. Un denunţ anonim le dezvăluise pla ui de evadare şi cei doi fuseseră prinşi asnra faptului. Ascendenţa apăsa greu asupra lui Castor. Tatăl său se sinu-^isese într-o criză de nebunie, mama sa fusese exilată J>entru adulter şi desfrînare, în ceea ce o privea pe Aqiula Fulvius, aceasta urma să plătească pentru păcal după legile vestalelor. — Am o deosebită consideraţie pentru tine şi pentru talentul tău, „Clarissimua". împăratul Claudiu iţi acordă stima, sa iar împărăteasa Messalina îi împărtăşeşte păre rile. De curînd ai ieşit curat dintr-un proces care ar fi putut să se termine prost. De data aceasta justiţia TUI a mai fost batjocorită. Aşa că nu-ţi mai irosi forţele inter venind în favoarea unui om care a săvîrsjt un saciilogin. Castor, pentru societate, este un om mort. Ştiu că ^o bucura de prietenia ta. Gîmleşte-te că ar fi fo&t atins de o boală, incurabilă sau că ar fi căzut victima unui acci dent cu urmări mortale.. .Uneori trebuie bă ne &usţinem. unul pe altul şi tu poţi să contezi pe prietenia mea. Dar nimic pe lumea asta nu-1 mai poate salva pe Castoi Petronius părăsi tulburat cabinetul prefectului. Pe timpuri tatăl său, lunius, se temuse să-1 apere pe Domi-tius Cotta iar acum i se cerea lui să nu intervină în afacerea cu Castor Cotta. Dar loialitatea şi altruismul său erau mai putenice decît prudenţa sau teama. Chiar dacă va eşua, va avea conştiinţa curată. Aşa că se prezentă la Palatin şi îi ceru o audienţă împăratului. Un secretar îi explică politicos că mai întîi ar trebui să/prezinte cazul în faţa cancelarului Polibiu. Cordonul sanitar din jurul lui Claudiu funcţiona perfect. Polibiu îl primi eu curtoazie şi îi spuse ea Majestatea Sa era ocupată, cu studierea corespondenţei din cabinetul secret al prinţesei Antonia. — O comoară documentară descoperită graţie ţie, „riîirissimnK". înainte de a muri prinţesa Antonia nu spusese nimic de existenţa acestei corespondent o. — N-aveam de unde să ştiu, „JBxceilentissiums". 455

— Evident, evident. Vechile legături ale dtimitale cu Palatinul s-au dovedit a fi foarte utile, „Cîaiissimns". .. Scuză-mi indiscreţia, dar vreau să -ţi pun o întrebare. Dorinţa ta de a vorbi cu Maje&tatea Sa priveşte o problemă de stat? Petronius înţelese, ceea ce i se spusese şi mai înainle, că libertul era mai puternic decît stapînul său. — Ku ! Este o chestiune personală. Aş putea sa vor besc cu împărăteasa ? Polibiu îşi încreţi sprîncenele. — împărăteasa DU acordă niciodată favoruri fără ca să-mi ceară părerea. Eu îi prezint cererile, Petronius înţelese că n-ar putea să treacă peste acest obstacol. Dar abia îi pronunţă, numele lui Castor că Polibiu îşi ridică mîna. — Cunosc această problemă nenorocită. Acest om va fi condamnat Ia moarte. Colegiul Pontifical, care îi va judeca, se va reuni mîine. Tot ce pot să fac pentru tine este să-ţi acord autorizaţia să asişti la executarea lor. îmi pare rău, „Clarissimus" ! Vreau să te cruţ de amărăciunea de a fi refuzat de împărat sau de împărăteasă. După fon darea "Romei nici o vestală care a încălcat legea n-a scăpat de pedeapsă. „Dura Ies şed Ies J" în inima lui Petronius clocoteau cele mai diverse sentimente. Satisfacţia de a-1 fi învins si umilit pe Afer, durerea de a-1 pierde pe Castor, bucuria de a-1 avea acasă pe cel ce era o dublură a Cynthiei, tandreţea amestecată eu mila faţă de Marcia, care îl iubea ca şi cum ar fi fost Adonis î Dragostea această debordantă, pasiunea exprimată cu ingenuitate, ataşamentul exagerat, îl gîcîiau. La recepţiie la care curtezanii o asaltau cu complimentele lor, la circ, unde gladiatorii se înjunghiau în faţa lor, Marcia nu avea ochi decît ca să-1 contemple, să-1 admire, să-i urmărească gestuiile. „Iubeşte şi vei fi iubit". Dar aforismul acesta, rezultat dintr-o experienţă milenară, nu-şi găsea justificarea în cazul Marciei. Căci dragostea devenise pentru Petronius o corvoada. Apariţia acestei oglinzi vii a Cynthk făcea penibilă o situaţie şi aşa complicată. Tot personalul de serviciu — 456

sclavi şi libcrţi — ştiau ca, Petronius plătise palm sute de mii de scsteiţi pentru Lueilius, acest băiat blond, liniştit, rezervat, caie părea că. vine dintr-o alta lume. — Vine de pe un munte înzăpezit tot anul, zise o scia^ ă ateniană cu un trup frumos, care visa tot timpul să iutie în sufletul stnpmului său. Poate că există o copie a Olimpului în Reţia, pe care noi, grecii, DU o cunoaştem. Majordomul o făcu să tacă aruncîndu-i o privire ameninţătoare. Petronius îl ataşase pe Lucilius serviciului său personal. Zece sclavi se ocupau de patul său, degardcioba, de baia, de micul dejun, la care se mai adăugau coaforii, bărbierii, mau i eh i uri stele, care îl slujeau pe Petronius într-un apartament separat de cel al Harciei. Marcia, cu toate că îşi iubea mult soţul, nu protestase niciodată împotrha izolării sale, pe care o considera aproape ca normală, îi po\esti destul de tîrziu acest aniă-xmnt al vieţii conjugale lui Cnloc, care nu întîrzie cu poveţe: — De ce accepţi situaţia aceasta? M-am măritat ca să simt în fiecare noapte corpul unui bărbat lingă mine. Dacă. vrea să doarmă separat, nu protestez, dar îi găsesc un în locuitor. Ascultă sfatul unei femei cu o cspeiicnţă bo gată. Tino ţi bărbatul de zgardă, altfel pierzi partida.' După această discuţie Marcia făcu o aluzie timidă la o cameră comună, dar Pelronius schjrobă, ca din întîm-plare, tema discuţiei şi visul Marciei, alimentat de Cliloe, se spulberă. Cînd Petronius îi făcea rarele sale vizite nocturne, minat de obligaţiile conjugale, Marcia încerca o bucurie mai puternică docît dacă i s-ar fi deschis porţile raiului. Petronius o îmbrăţişa pe Marcia şi se gîndca la Lucilius. Nu era plăcerea trupului care îl atrăgea spio băiatul acesta, îi plăcea să-î contemple cînd îşi îndoia corpul ca să deschidă micile pîrghii de aur care dădeau drumul la apa caldă din piscină. Cele mai banale mişcări ale sale aveau un farmec tulburător, Lucilius vorbea puţin şi îşi alegea cmintcle, ca Cyntliia. Mîinilo lui a\cau aceeaşi fineţe şi aceeaşi albeaţă strălucitoaie. Unduirea părului său mătăsos, cînd îşi întorcea capul, îl fascina pe Petronius. Nu regăsea la el trăsăturile Cynthieij peste care se 457

ră cole ale Berenicei, ci o schimbare care, păstrînd asemănarea, adăuga lucruri noi. Pctroniuft a^ea o singură explicaţie; Cynthia, care nu putuse găsi 0 femeie asemănătoare, pe care să pună stăpînire, se in trodusese în corpul acestui adolescent, pe care U dotase cu toate atracţiile fizice, ca prin el să fie aproape de omul pe care-1 iubea. Ca Să nu fie uitată, îşi aruncase în Inptă toate mijloacele de seducţie. Iar pasiunea aceasta mai puternică decît moartea, îl înlănţuia pe Petronius, Luciiius nu pă"rea să fie conştient de tulburarea pe care o provoca. Pontius, majordomul eu experienţa marilor case $ pe care Petronius 11 cumpărase plătind mult aur după 'moartea senatorului Valerius Quintilius, îl trase pe Luciii us de o parte şi îl întrebă dacă cunoscuse dragostea trupească. Băiatul îl privi întrebător cu ochii săi albaştri şi atit de inocenţi încît majordomul se simţi stînjenit. — Acolo la voi, în munţi, de unde vii, oamenii nu fao d t agoste ? — Do cinci am deschis ochii pe lumea a^ta am trăifc piiutre oiţele de pe înălţimile care se întind la nesfîrsit. tn timpul verii munţii se acoperă cu iarbă verde, moale, care te îmbie să te întinzi pe spate, să-ţi pui mîinile sub cap şi să priveşti cerul senin. Vara zăpada de pe vîrfuri e->tfe albă $ scînteietoare peste zi, roşie în zori şi Ia asfinţit şi albastră poşte noapte. Oiţele erau prietenii mei iar un păstor băfcrîn era sinjnmil om care mă însoţea. Mai erau ŞT capre sălbatice. Nu ştiu de ce li se spune sălbatice deoa1 cec mîncau iarba din mina mea. — Şi cum de ai ajuna aici ? — Nişte oameni urîţi, cu ochii vicleni, i-au dat bani IxHrînului păstor şi m-au~iuat cu ei, — Şi mai departe ? — Apoi ara coborît într-o cîmpie, la marginea unui lac. Acolo erau nişte case şi un ţarc ca acela în care închi deam oile peste noapte. — Văd că ştii latina. Acolo, sus, pe munte, vorbeaţi latineşte? — Nu ! Am învăţat latina pe marginea lacului. Era o mulţime de băieţi şi fete ca mine. Cei mai mulţi trăiau Inlr-o mare mizerie. Vreo douăzeci dintre noi ne bucuram fie nn tratament favorabil. Primeam o mîncare mai buni

şi ni se ungea pfelea cu uleiuri frumos mirositoare ca «1 fie moale la atingere. Am fost învăţaţi să servim !a masp, sâ-1 spălăm şi să-1 masăm pe cumpărătorul nostiu. în acelaşi timp am fost învăţaţi sa vorbim latineşte. — Geambaşii nu v-au învăţat să faceţi şi dragoste? — Noaptea îi duceau pe unii băieţi sau pe fetele mai urîte în colibele lor. Pe noi, sclavii aleşi, ne păstrau ncatinşi pentru viitorii noştri stăpîni. Majordomul se scarpină nchotărtt pe cap. Era originar din insula Coifu. De copil fusese răpit de căfro piraţi şi primise o educaţie identică cu cea a lai Luciiius. — Ştii ce aşteaptă stăpînul tău ii' caic ^ă stabilească pedepse şi mai grele decît cele piexiîzulr (""o lege. ,.Kxecuţia capitală rapidă căpăta «eninilu-aţia ui ci eliberări de hacasiiiile justiţiei şi de chiTimilo ţrcMl?i!te de lege pentru vinovaţi. Este ncce^u **a cei condamnaţi să simtă apropierea lentă a moi t» î" condiln cumplite". Paşnicul, supuşii, inofensivul (lauditi lîîlbîitul arlnp-ta-i» formula crudă a Iul Caligula : „Lovcşfo-1 aMfel încîfc să simtă că moaie", Pielungirva agonii» ecloi cai e treăl

r

459

buiau s
dar am fost surd la cuvintele tale deoarece dragostea, adevărata dragoste este mai puternică decit toată înţelepciunea lumii. Adjunctul prefectului îi făcu «n gemu discret lui Petronius. — Trebuie să ne retragem, „Clari ssimus". Deja am încălcat legea. Morţii, care mai trăiesc, odată coborîţi în această celulă nu mai au voie să vorbească cu cei de afară, Duhoarea de putreziciune, a materiilor fecale şi a smgelui, care ieşea din groapă, era atît de puternică încîfc Petronius, ţinîndu-se de inimă, rezista cu greu să im •vomite. — Adio, Castor î Să mă aştepţi dincolo de Stix, ciud am t>ă \in să te îutîlnese! — Toi fi acolo, Petronius! înainte de a ne despărţi ^ j oau să te rog ceva. Să fii tutorele fratelui meu mai mie, Qumfcus. îmi pare rău ca-I îas singur. Dar jjtiindu-1 lingă tine pot să mor cu conştiinţa liniştită. — Voinţa ta va fi împlinită, Castor ! Adio ! Se retrase cu picioarele grele, ca de plumb. Ca&tor; vd'/.md cum dispare capul prietenului sau, izbucni M pi ins. Iezind din temniţă şi ajungînd la poalele muntelui Capitoliu, pe drumul spre For, Petronius şi adjunctul prefeciului aspirară cu lăcomie aerul curat. De departe se simţea mirosul de crini, parcă purtat de nişte aripi invizibile. — De obicei la Mamertina patricienii şi înalţii deaizulari sinii strangulaţi. Boar plebeii sînt spînzuraţi îiţ pieţele publice. „Cei mari", pe care împăratul vrea să-i dezonoreze, sînt aruncaţi de la înălţimea btîncilor tarpeieue. în ceea ce îl priveşte pe prietenul dunmeavoastiă, împăratul a liotănfe să fie bătut cu nuieliîe pînă la moarte. Petronius primise autorizaţia să asiste la tortură semnată de prefectul oraşului eu indicaţia expresă „din înalt ordin". „Poli biu a vorbit, s-» gîiidit Petronius, oare de ce a vroit ca Claudiu să fie informaţi" Era o dimineaţă însorita cînd litiera lui Petroniua â® opri lî»g£ mulţimea care «mplea Forul, iîBgă „Begie", 461

f'oi-doanc de polilişfî sj ele pretorieni menţineau oidtnea. Prezenţa acestor trupe de elită arăta că împăiatul uima sa asiste la supliciu. Un ofiţer examina documenlele lui Pelromns, apoi îi Meu drum liber printre curioşii cai e se îafţiămădeau pînă aproape de un spaţiu patiat de inaii dmien ^iuiii. în mijloc se ridica un stîlp de lemn, iar tc\a mai departe se afla o platformă acopentă de co^oaio orientale pe care erau două fotolii auiiio. "Prefectul Romei era acolo, îl întîmpină cu piietenie M îi confirmă bănuielile în privinţa lui Poli h ui. — Pohbiu i-a spus împăratului că ţi-ai manifestat in-U'îc-ul pentiu Cantor şi că s-ar fi putut ca tu *»& fii complicele lui. Libertul acesta mi te iubeşte. Din fericire, Me&.-salina, care f'u^e=e prezentă ta această discuţie, a inter--\ oui t în favoarea ta afirmînd că uu vede nimic vrednic de mustrare în f a piui că un om de onoare se iulciesea/ă ^i e^te afectat de soarta prietenului său. Ca de obicei împăratul s- a declarat de a'cortl cu aceasta părere, cu a ti t mai mult cu rît venea de la soţia sa. Claiuliu «i ^ressalina apărură. în fruntea unui cortegiu «ffrj lucitor. Pe capul lui Claudiu era o coroana de lauri cu iiiiuzc aurite. Perechea, irnpeiială ocupă cele dună fotolii. "Me^aJuia iă«punge cu o graţie surîzătoaie la salutul respectuos al lui Petronius. împăratul îi făcu un semn să se apropie şi îi &pi^o bil-

— îmi parc râu că este prietenul tău, dar sîngcle lui va spăla gîndurilo necurate ale celor care ar fi tentaţi să-1 imite, Mai iaeu un semn şi din murmurul mulţimii Petronius înţelese cit vinovatul era adus Ia locul de execuţie. Castor apăru aproape gol, murdar, cu barba nerasă, cu părul răvăşit, cu furca la gît, ca sclavii, eu mîinilo legate la spate. Lanţurile de la picioare erau atît de lungi încît abia putea-să mcrag.l Ocliii îi erau îndreptaţi spre cerul albastru şi spre n'nduuelelo care zburau ca nişte săgeţi. Gardienii ii legară de stîlp şi doi călăi,' înarmaţi cu bicinri cu cîto nouă capete, fiecare cu cîte o bilă mică de plumb, începură sa-1 lovească. Pielea însîngerată, si'îsiată, tădea sub loviturile puternice pe spate. Pctroniug simţea ui sufletul său fiecare lovitură, împărtăşea, moral suferîu462

ţele lui Castor. Acesta gemea zguduit de fiecare dîră lăsată de bilele de plumb. Deodată corpul său se încorda pentru ultima oară, apoi rămase inert, aliniat de stîlp. Claudiu urmărea scena cu o plăcere bolnăvicioasă, îşi striagea pumnii şi buzele aţîţat de sîngelp care şiroia pe trupul gol. Prefectul Bornei le făcu un semn călăilor să se oprească, apoi se apropie de Castor şi îi atinse carotida. — Este ruort, Majestatea Voaslră î zise prefectul întorcîndu-se spre împărat. împăratul făcu o grimasă supărată. — Aşa de repede? Aşa de repede? Tocmai cîiad spec tacolul devenea interesant? ! zise rlaudiu ridicîndu-se cu părere de rău. — Să mergem atunci să vedem pedepsirea vestalei păcătoase! Pefrronius, vii cu noi ! Cortegiul se alinie în spatele împăratului şi se îndreptă spre muntele Cvirinal. Aici mulţimea aştepta liniştită sosirea Aquilei. în gfîrşit, sosi şi litiera ei puternică păzită şi astupată cu perne legate cu curele, ea s-o izoleze pe vinovată de marea vijelioasă a curioşilor. Mulţimea îi deschise calea, apoi se îngrămădi dornică să asiste la un spectacol captivant. Imensa coloană umană se puse în mişcare mergînd pe urmele coliviei improvizate spre poarta Collina, în interiorul zidurilor, şi nu se opri decît pe Cîmpul Scelerat. Aici trebuia să aibă loc partea a doua a spectacolului, îngroparea vestalei care a săvîrşît sacrilegiul. Procesiunea se opri în faţa mormîntului gata sâ-şi primească victima. Era un cavou asemănător cu o celulă în care călăii instalaseră un pat, o măsuţă, o lampă care arflea, pîine, ulei, provizii pentru o zi. Claudiu şi Messalina îşi luaseră locul în fotoliile lor. Se distrau citind reacţia întipărită pe faţa condamnatei. Cioclii ridicară uşa de mormînt care acoperea celula. Se scoseseră pernele din litieră şi apăru Aquila, tînără şi frumoasă, privind buimacă, înfricoşată în jur. Apoi se aduse o scară si se citi, în numele lui „Pontifex Maximus", actul prin care era condamnată să fie îngropată de vie. Imediat i se porunci să coboare pe treptele soîirii în celulă. Groaza întipărită pe faţa ei lividă, o-chii măriţi de spaimă 463

îi făceau pe cei prezenţi sa se înfioare de plăcere. Vestala cobori treniurînd pe Irepie pînă cînd ii dispăiură corpul şi capul. Apoi se scoabe scara iar cioclii aşezaia piatia de mormînt pcsto cavoul celular si aruncară pămînt dea-supra pietrei. Patru polii i-jli trebuiau să păzească pe imd mormîntul timp de treizeci de zile oa nimeni să nu se apropie. După ce cortegiul imperial şi autorităţile se retrase-risipi şi mulţimea. ^ mai rămase aproape o oi ă stînd nemişcat în fâ*|a mormîntiilui în timp co sclavii nivelau pămmtul pentru ca amintirea vestalei incestuoase să dispară pentru totdeauna din mernoiia oamenilor. Şi sub plivirea uimită a supraveghetorilor Petronius îşi înclină capul aducîml un ultim omagiu femeii pe care o iubise Castor.

•

Locuitorii Romei au comentat multă*vreme prietenia dovedita do Pclronhifffaţâ de prietenul său Castor Cotta. Gestul lui fuscso apreciat,#a uluitor deoarece toţi fugeau cînd era voi ba de oameni căzuţi în dizgraţie, îl priveau cu curiozitate şi nelinişte, Cînd Marcelius îl întrebă grijuliu dacă atitudinea iul nu risca să aducă necazuri familiei, Petroniu» îi răspunse brufcal să-şî vadă de treburile sale. — Ani copif! insista fostul sau cumnat. Am fost exi lat, aşa că sînfc bănuitor. Chloe, prezentă la aceasta, discuţie, interveni dispreţuitoare : — Marcellus n-a şti lucit niciodată pi in curaj! Marcellu?, rănit în amorul propriu, scrîşnea din dinţi i — Dacă pîiferea ta despre mine este atîtf de detes tabilă de ce fe-ai măritat cu mine? Clîîoe zîinbi cn milă. — Sărmanul meu Marceliua! Biai bogat, patrician, senator, prieten CLI „cei mau'M, înrudit cu familia imperi ală. Credeam că în faţa mea se va deschide un viitor stră lucitor. Dar toate visele mele s-au lisipit. Acum nu mat eşli decît un nimeni sărac, Marcellus. Uu întiep'nut al familiei Niger. 46-i

Apoi, uiunrtu-se cu admiraţie Ia i jolroniiw, continua: — Şi tu, MavcelliH, îndrăzneşti să-i dai sfătui i lui Petioniiu? Are dreptate. Yczi-ţi de Iroburile talc! Fiecare cuvint spus de Cliloe îl Icnea pe Marcelii^ areco acesta fiHe>c, în realitate, un joc. Cynthia îl familiaiiza^o cu lumea de dincolo, îi deschisese jioispecii vele misterioase pe cai c oamenii normali le resping. Legă-tuiile dintre el şi Cynthia aveau rădăcini care depăşeau do depaite legăturile carnale. Şi lotuşi simţea că reţinerea aceasta nu putea să duicxo Ia infinit, că trebuia sa descopeie, culcîndu-.^e cu Lucilius, corpul Cjnthici Senzaţia aceasta devenea tot mai imperativă. Căuta să vadă. la şalele băiatului cin bura spatelui surorii sale, în intun-jimoa umăiului lui Lucilius, umărul Cynthiei Prinţi-o mptamorCozi imposibil de dofiuit acei-t.i identificare ,-e producea. De>i mult mai lent deci t în cazul Berenicei. 4G5

TJneorj se temea că, eulemdu-ne cu-Lucilius, ar puf ca £-0 piardă pe Cynthia. Deoarece Lucilius mi a\ ea caiac-teiul, gesturile unei fete. Hennafroditismul sân aparent nu se datora dec!t vîrsteî, adolescenţei, care diferenţia/3 destul de imperfect felele de băieţi. Gallus, care era însărcinat cu bijuteriile, se nprupie cn sipetul în care era lănţişorul de aur oferit de Marcia, inelr-le şi brăţările din aur masiv. Pelronius se simţi frustrat cînd Lucilius îi cedălocul lui Gallus, care îi aşoziî colierul pe piept şi îi puse inelele la degete. Odată ioaleta terminată, Pelronius se uită dihtiat în oglinda cea mare care îi reflecta hiluota şi veşmintele de ceremonie, în clipa aceea ii surprinse pe Lucilius piiviu-du-1 pe furiş eu admiraţie, ceea ce îl făcu să-si amintească c^ expresia ochilor Cynlinei. Fusese aiît de tulburat de aceasta asemănare îueîl abia auzise vocea majordomului care îl anunţa că (răsura este pregătită In pciihlil o întiîni pe Marcia. Elegant? ei ii făcu pUlccre. Anii ce se -cui se.^ei a adăugaseră farmecului oi senzualitatea care ^ter^ese. în parte aerul de nevinovăţie copilărească. Marcia devenise femeie, o femeie adcvăiată, fală ca sentimentele ei de devotament şi de idolatrie să slăbească. ApariţiaMaidei,iezită din crisalida copilănei, i se pani o revelaţie. PeiHc imaginea acestei femei se >uprapufe imaginea Cyntliiei amestecată eu cea a lui Luciliux lianv lueidă, dar destul de clară ca să fie recunoscuţii. llaroia merita să fie iubită. Dar Petronius o^ila ini ie o femeie în viaţă şi una moartă. Descoperirea ilarcici sub un aspect nou nu făcea dccit să complice confuzia dm sentimentele sale. Cynthia vroia să-1 păstreze la eternitate şi îl Irimiscse pe LurHius fiinţă oare cîştiga toi mai mult teren. Tind Pelronius şi >îaicia păli unseseră în vestibulul de marmură *i aur al Palatinului un centurion şi o damă de onoare le ieşiră în cale si ii contioloiă. Eia o icgulă. aplicată lutuior incitaţilor, 'prcLoricnii mişunau ca o dovada a temerii iui Claudiu "de a nu fi asasinat, <"el prezenţi în sălile festive îţi întorceau capul wVl vadă pePolroniusşipe soţia sa. Curtea lui Tiberiu, caic se deosebea de cpa a fui Oaligula, fusese reînnoit;! ^ub Clau-diu Rîlbîflul. Cea mai mare [nule din foştii sui 466

(V In Palatin erau dispersaţi prîu diferite provincii, tră-îaii rdr.XM pe domeniile IOT Nau fuseseră executaţi. A\eai s -n wpa oă treci printre figiri mascate căci senatorii numi;! (It-Mcasalma erau în cea mai mare parte oameni necunoscuţi, cavaleri fără trecut, parveniţi înfumuraţi şi şt or? i, Lupta dintre vechea nobilime şi noile creaturi ale împăraţilor se ascut ca. Principiul „Divizează ca să domneşti" J" tivesc dezvoltat : „Divizează, umileşte şi înfricoşează ca sa domneşti". Curteni de dată recentă, orbiţi do reputaţia şi bogăţia lui Petronius, încercau să-i capteze prietenia. Se int Uneau, ^e invitau reciproc la sărbători, relaţiile lor, însă, eraţi politicoase dar reci. Prefectul Bornei, Pedanius Seeundus, urmi dintre puţinii oameni care îi inspirau încredere, îl luă de o part e şi, (iucindu-l do braţ, îi şopti confidenţial: — Dragii prietene, pregăteşte- te pentru mă ti schimbări ! Polibuu marele Polibiu, a fost arestat acum cUeva ore, Numai citiră miniştri cunosc acest deznodamînt. Scenele de gelozie ale lui Polibiu au reuşit, pînă la iirmS, s-o obo'sească pe împărăteasă. — Î!,! mulţumesc ca m-ai prevenit. în continuare Petronius avu surpriza s-o 3ntilncasc& pe Agrippina întoarsă din exil. Un bărbat înall, elegant, l, un tip de intrigant, o însoţea. Agiippina îl prezentă: — TîgeHn I S-a întors şi el din exil ! ApoP lăudă frumuseţea Marciei. Petronius remarcii o ă de gelozie care ii surprinse, deoarece relaţiile lor Intime mi fuseseră decît rodul unui capriciu trecător al lui tîaligula. Ce figură ciudată a mai fost şi acest Caligula ! jQupă ce o aruncase pe soră- sa în braţele lui Petronius îl exilase pe Seneca sub acuzaţia că manifesta o familiari tate exagerată cînd era vorba de ea. Tigeliu caută să arate că între ei este o striată legătura, Agrippina, care mai păstra prospeţimea tinereţii, ofi^a UD -.piritf foarte liber, — Dragul meu Tigelin, zise ea, îşi -petrece timpul liber fuaite plăcut. Se ocupă cu creşterea cailor. 467

Apoi continuă : — De eînd m-am -întors din exil mă mtiine&c cu puţiuf prieteni. Aş fi bucuroasă dacă aţi veni într-o seară- la Jnine. Vreau să vi-1 prezint pe Domilius, copilaşul meu pe care îl ador. — Din fericire nu seamănă deloc cu tatăl său î zi'-e Tigelin, o remarcă de prost gust, cum i se păru lui Petro — Domitius este un amoraş dulce şi tandru, continuă Agrippina. Sînt sigură că o să vă placă. Aş fi vrut &ă jBemene cu tine, Petronius. Aş vrea să fie un bărbat di— tîns, mare amator de artă şi un cavaler desavîrşit ca tine, Să-ţi mai spun ceva. Daoă vroi să cumperi un cal pur pînge, să te adresezi lui Tigelin. Caii lui au dohîndil multe pro mii. — Herghelia mea se află în Campania, nu prea dopaj 1*de Bai'es. Fă-mi o vizită zilele acestea. — Cu plăcere. Kumai că acum e greu săpără^eşti Roma fără o permisiune specială semnată de împărat Asia e ultima lui hotarîre, zise Fclrom'u^. — Unchiul Claudiu, zî^e Asrrippina, a fost totdeauna un 'maniac cînd e vorba de munca. Atît în ceea ce îl pii ves_te pe el, cît şi în ceen ce îi piivoşte pe alţii Cîte lucrări mai are de scris? ! Senatorul Caius Silius, de-pic care se Apunea ca este cel mai frumos dintre romani, apăru urmat de un grup de i'ete şi de cavalari, dinţi e care ceî mai mulfi de abia (rc-cuseră de douăzeci de ani, cu Cliloe şi llarcellus, vei ii săi, la braţ. Chloe, pe care seuatoiul o strîngoa cu o intimitate ostentativă, privea cu plăcere, cu ochii rsăi albaşlii şi limpezi, la glumele şagalnieejile lui Calu- Siliu^. M'aifellus, gelos, nesimţiudu-se în lai^iii ^ln, rînjea ca să pani mulţumit. Silius se apropie de cercul Agi ippinoi. — îi cunoşti pe voi ii moi l Am trecut jje la ci şi i-am adus aici, Cliloe încarnează feminilatca <"le colegului nosfrn Septunius Coi bus, sonafc'ii'îil, a cerul >ă fie trecută pe îi^la prostituatelor ca bă -c bucii t c în (na ta libertatea de dczm.lt ^i să nu poată fi ar'i/ahl tic adulter. c,t îl Dcu^e de Hşul J'omei, a rcputliat-o, Corbub, fui io-, 463

Dacă cea-mai maie parto a iemciloi ac la Curte ar ,ut*a sinceritatea şi curajul Veroniliei, jumătate dintre olo 'ir irc'nu Pa-i urmeze exemplul. Ce zici de asta, Cîiloo în timp ce prietenii săi hohoteau de rîs, Petrouiuub-&eiva ca pietoiieriii în uniforme festive se instalau la ' şi itir ofiţerii înarmaţi pînă în dinţi se amestecau discret pim-(re invitaţi. Abta însemna, că perechea imperială ,>ushc. Ca de obicei, Claudiu intră însoţit de Jiessalina. Bijuteriile nu mai încăpeau pe costumele de mătase brodate cu fir de aur. Calisto, Narcissus şi Palia-» îi urmau In o diV tanţă, respectabilă, Polîbiu lipsea. Claudiu răspundea la icverenţc şi la capetele pleca l e cu umilinţa salntînd $i zîmbind ou amabilitate. Balele i fcc scurgeau pe la colţurile gurii sliîrabc. Urît, şchiop, pleşuv, bătrîn, făcea ca, prin contrast, sa fie scoase îu e\ i-dcnţă şi mai mult frumuseţea si tinereţea Messalinci Cui tenii remarcară absenţa lui Polibiu. Cei trei miniştri, care încă îşi mai păstrau posturile, be hotărîră Mi uite certurile dintre ei şi să &e unească în faţa capriciilor'Mo-^a-linei, care părea că-şi schimbase tactica. Claudiu şi tînăra sa soţie se opriră în faţa lui Petiormi^ iVlc-^alina îl privea cu ochii săi umezi şi încântători — Petronius, admir devotamentul tău faţă de Ca&tor Cutia, zise ea. Adesea acţiunile cele mai strălucitoare arată mai puţin virtuţile oamenilor decît acţiunile aparent fără marc importanţă, dar care pun în lumină tăria de carac ter. C'laudm îşi ridică nnua M adăugă sentenţios : — Nimic nu-i mai de preţ penii u un bărbat i înţeleaptă care să-i fie sfetnic şi ajutor I .Moartea lui Polibiu liceu apioape neobaeivată pe îiugă o serie de evenimente care treziră multe pasiuni şi curente de opinii contradictorii şi care se sfrijiră prin eseeutaioa unui număr de MCD cincuspie/uce nobili şi sinuciderea altor senatori, ca în vremurile cele mai negre de pe f im pul lui Tiberius şi al lui Calişula. Ka puţină vreme dupi decajiitaiea Iui l'ulibm, Agnp-pina îl invită pe Petronius la ea acasă, îi ceruse printr-o scrisoare să vină siugut fiindcă vroia să-i destăinuie o taina. 4G9

'S3 îl pi iniile în gi adina vilei ,«ale •ji îipîopn>e vi.- i mate1 f în Unu, affezhjnă cnnsiruilă în ononica Afiodifri, loaica &a. ^\(e-4a e n n picteit, ?ise ea, ca să discutăm în pciiai, ]-a lond.îmnal la monilc, după un .--imulacîu de proces cu uşile în< îii-.e, PI I-;j CNcciiliit. J'umpeiu^ şi Caiu«, gincii'i hn Cl'nidui, au muiil din aceleaşi moine chiai dacă nu (n^t imocafe-iaţiurii de sfat si moiala publică. Ştii de a a iniiul Pobbiu? Mcss.iluifi a au/il c;i fe-,j )m|,'iodical -ă \n la ea l'uiuiasă, a pniunot *3 h«* imediat fire^Itif. lai dn| ă asia a ui mat coiidan naica la u.otiilo ... C'înd un auant 470

<> plictiseşte, porunceşte &ă fie ucw ... St- \oibejti* fi C'Iaiuliu intenţionează1 să-ţi încredinţeze un minutei Ştii ce vrea să însemne asta ? ! — Voi găsi un motiv să mă eschivez,.. Toată Koma voiboţte în şoaptă că frumosul Cai as Silius este uiţi mul oi amant. Că îi face curte lui Chloe ca sa-şi ascundă Io. ăUirile eu Messalina. — Dar după, Silinsî Rl este unul dm ui Urnii ci amanţi. Dacă vrei să cunoşti viaţa amoroasă clandestină a acestei iemei neruşinate, du-te după mîeznl nopţii în Subura* Soreau să-ţi salvez viaţa, Fetronius ! îţi mai aminteşti că Intr-o noapte am făcut dragoste împreună sub ochii iratelni meu? Ei bine, eu n-am uitat noaptea aceea ! făcută ac Agiippina cu pii\iic la bubuia. a|î[ii i iiriozilatea lui Petronius. îl caută pe Encolpius şi 'îl Iţi treabă dacă auzise de vreo legătură intre île^alina ^î tiiibnia. Encolpiuâ atin-se^o rîisia de douăzeci şi cinci (le ani şi i'3>oca ia care îşi vindea corpul damelor romane a-ţ ide d'c «arne proaspătă trecuse. Acum se ocupa cn codoşia pe cont propriu. Eecrulase un grup da vreo zece băieţi po care li folosea pentiu ispitirea matroanelor în căutare de drago&te plătită. Dar prietenia şi afecţiunea cu care îl trata pe Gitou nu slăbiseră. Erau tot timpul împreună. Eelaţiile lor cuprindeau atît zile senitie cît şi zile întunecate, deoarece lui Gitou îi plăcea aft-şi schimbe diii cînd în cînd partenerii, ceea ce provoca scandaluri, reproşuri, insulte, urmai e de împăcări care le reaprindeau pasiunile. întrebarea lui Pelronius îl făcu pe Encoîpiu- >ă i/bucă în rîs. Credeam că eşti mai bine informat î CMai în noaptea facem un tur prin Subiira. La miezul nopţii iau, t ioc aă te — De mnlîă vreme n am mat v, l z u l Suhuin dceît în ticcere. Eucolpu^ suspina. — Vremea tinereţii, cirul Subura ca a domeniul nowfru nvcrvaţ, a trecut. Acuma granguri mult mai mari şi-au înmîinile pe»te acest cartier mizerabil. Dar ai s5 te

familiarizezi repede cu ambianta de acolo, în afara, de faptul că a crescut numărul bandelor, nu s-a schimbat nimic, La miezul nopţii Eucolpius se prezentă la vila prietenului sau. Petronius îşi reluă cu emoţie şi înfrigurat de plăcere vechile sale obiceiuri de golan. Cînd se uită în oglindă, îmbrăcat într-o tunica de o curăţenie îndoielnică şi o pelerină murdaiă, pufni de rîs. Dacă curtenii 1-ar fi văzut pe arbitrul eleganţei în veşmintele acestea nu şi-ar fi crezut ochilor, Petronius îşi relua cu plăcere viaţa dublă, îşi oiganiză o escortă de zece sclavi bine înarmaţi, îl luă cu sine şi pe Lucilius. Băiatul acesta îi devenise indispensabil, îi plăcea. să-I vadă la orice oră invocînd cele maJ banale motive. Lucilius.simţise că îl atrăgea pe stăpînul său şi nu-şi putea explica reţine'rea acestuia, cu atît mai mult cu cît majordomul îl întreba aproape în fiecare zi dacă „Clarissimus" trecu&e la acţiune. Răspunsurile negative ale lui Lucilius ii lăsau perplex. Puţin după miezul nopţii expediţia se puse în mişcai e, coboiî în Escvilin şi intră în Subura noctuină. Ca de obicei Eneolpius ei a însoţit de Giton, umbia sa. Petronius îi recomandă lui Lucilius să nu se îndepărteze prea mult şi să nu se bage în încăieiări deoarece oamenii din cartierul acesla rnînuiau cu uşurinţă pumnalul. în drum spre zona caldă a Suburei JPetronitis obsenâ că lumea caie frecventa aceasfă parte a cartierului, hori, căutătoriade plăceri neruşinate, beţivi, cerşetori, vagabonzi, ,feciori de" bani gata în căutare de aventuri, se înmulţise ca viermii în jurul unui cadavru în plină descompunere. Indivizii aceştia deveneau tot mai gălăgioşi, tot mai îndrăzneţi, tot mai agresivi în faţa unei poliţii depăşite, care nu mai putea să le înfruiezo excesele. Cind lucrurile se încingeau pica tare şi luau propoiţiilc unei lupte între zeci de haimanale, care se omorau între ele, poliţia chema armata în ajutor. Atunci golanii dispăreau ca şi cum i-ar fi înghiţit pămîntul. în urma lor nu rămîneau decît derbe 472

deii cu mămniîuele înfiate pe pa^aj. Xugrmlcai să vezi culoaiea sîngelui din cauza întunericului, dar în oiice clipi puteai să aluneci pe maţe. Petronius şi Eucolpius mergeau în faţă. Se îucruci^aiă cu indivizi cu mutre dubioase, dar nici unul nu se încumetă să se încaiere cu ei . în spate uima o escortă foarte puternică. — Am impresia că noaptea nu te mai atrage ca mai înainte, Pelronius, zise Encolpius. Şi e firesc. După ce ai devenit prefect, senator, consilier imperial, te-ai schimbat. Petronius se strîmbă. — Te înşeli, Encolpius ! Senator, consilier ! Sînt un client, chiar şi mai rău, un sclav al împăratului, caro are puterea, dacă vrea, să ne facă să sărutăm pentru vecie pămîntul. Aş renunţa chiar în clipa aceasla la toate onoiurîle. Dar stăpînul nostru ar aprecia acest gest ca o dozert ai e. Tar după- aceasta ar urma secui ea sau suighiunul . . . De multe ori mă gîndeam la băieţii din banda noastră, la Caiisus, la Yatenius, la Thiron, îa Gallicus , . . — Thiron a murit îutr-o încăierare cu oamenii lui Ammilus. Yateius a deschis un han cu banii nevestei sale, mai bătiînă decît el, iar Carius e tot şef de bandă. Ascy Itus este codoşul unei mari case închise, în rivalitate deschisă cu Aromilus. Mă si întreb care dintre ei doi va fi înjunghiat mai intri. Ceilalţi . . . Aproape că i-am şi uitat . . . L-am plîns pe Ca&tcr . . . Am asistat la lortuiarca lui şi a nefeiieitei vestale. Tu stăteai aproape de împărat. Eu eram pier dut în mulţiii e . . . — Mă gîndcKC adesea la voi trei, Encolpius. La tine, laAscyltns si la Giton. Koaptea, aplecat peste manu&crls, vă recouptilui portretele, aşa cum- •\-aru cunoscut şi iubit. De uruite ori rup foile fiindcă mi se paie ca nu redau întocmai realitatea. Aş vrea să tiţi atît de ^ ii, .de atrăgători, de pasi"pnaţi încit pa puteţi li ăi peste secole. Petionius, seuatoiul, va cădea în uitaîe. Amintii ea senatorilor, miniştrilor,. regilor, ~se va şteige odată cu trecerea anilor, în timp ce Fetrcnius scriitorul, poilietislul lui Encolpius, al Iui Gitou şi al lui Ascyîtus va fi pomenit de eititoii. Eu voi snpia-vieţui graţie vouă iar -y oi veţi supravieţui graţie mie ! — Iată, am ajuns ! zise Encolpius. Micile cămăiu'ţe în caie prostituatele de piostă condiţie îfci primeau clienţii, fuseseră reconstruite după inundaţie. 473

f dlilîîlile nenorocitelor caie îşi vindeau trupul erau apre-c iaf o după cozile care se formau la uşile lor. Erau cămăruţa în faja cărora nimeni nu vroia &ă-şi piardă timpul, în acesre cămăruţe îşi lungeau traiul prostituatele ajuuse la sfîrşituî carierei. Erau date la o parte ea nişte otrepe folosite. — Fită-te la îmbulzeala de aioi î zise Encolpins făeîn. du-i semn cu cotul lui-Petronius. în faţa unei uşi stăteau vreo treizeci de inşi ce aşteptau, cu mai multă sau mai puţină răbdare, să le vină rîndul H o prostituată ce atingea culmea perfecţiunii. Cortina, care âe obicei era trasă, de data asta era ridicată pentru ca clierjţii să poată vedea talentele favoritei lor. — Să ne aruncăm şi noi privirile aici! Spectacolul merită &ă fie văzut, zise Encolpius. Petronius se supuse. Lingă uşa descinsă era o tăbliţa" pe care erau scrise talentele persoanei care ocupa cămăruţa şi numele ei de împrumut. Pelronius nu avu răbdarea să f iţească tăbliţa şi îşi aruncă privirea în cămăruţă. O femeie ou forme fermecătoare, cu picioarele depărtate, se oferea nnui vagabond îngălat si respingător, ajuns la marginea paroxismului. Oamenii de afară urmăreau hipnotizaţi .zbenguiala lor. OM vagabondul se sculă satisfăcut şi următorul îi luă locul Petronius avu timp să recunoască trasaturile Modsalinei schimbate de patimă. O perucă roşie n arăta meseria. Petronius fugi repede de acolo, Dacă împărăteasa 1-ar fi ţ azur, şi-ar fi putut lua adio de la viaţă. Taina aceasta, pe care ea o credea bine păstrata*, începuse să circule pe furiş. Apoi Petronius se uită la Lucilrâs. Acesta părea indiferent. Bacă ar fi văzut doi cîini cuplaţi în mijlocul străzii, probabil că ar fi avut aceeaşi expresie a feţii. — In timpul acesta împăratul doarme dua ţn patul său fyră să fie stînjenit de pădurea de coarne care îi împodobe şte fruntea l exclamă Encolpius amuzat. Cum de-i per mite asemenea năzbîtii ? — împăratul nu ştie nimic da viaţa nocturna a soţiei «dle, cu atîţ mai mult cu cîfc dorm în camera separate. Sa îmbată la fiecare „cena", apoi, cu burta plină, se culcă şi sforăie pînă dimineaţa. Uneori Mes&alina îi vîră în pat cita o virgină care îi face o parte din noapte mai plăcută.

\\\\\\\\\\x\\\\\\\\\W

Pcfiomus se gîndi ea amanţii de la Palatin mi cian der-ît m'j t c apeiitn c la un praznic pe caic ea si-I făcea duf .1. miezul nopţii piuă în zori. Dar col mai nmlf îl mii a cum reuşea Mcssnlina în ficcaio r.oaple t,ă părăsească, palatul şi să vină Ia locul său de dezmăţ, ITc^alma, pentiu Pelronius, era încarnai ea sim bolului 11 om ci imperiale. Căci primul oiaş al lumii sim-Lolixa loalo C5 aca>ă. după o şedinţă ia Senat, Pe tron i u s RO l,"K! dezbrăcat de sclavi, apoi se aiuncă în piscina ca şi cum ar fi vrut ,-ă-şi spele coipul muidărit de dezbaterile mnililoaio ale înaltei Adunări. Reputaţia sa do amoralitate nu ei a o scoiniic. Admit oa cu seninătate desfrînaiea cea mai ncni-şinală şi arăta uifolccero pentru toate slăbiciunile omeneai. îşi aminlea adesea de Caligula. în ciuda nebuniei, cn'inele lui a^eau o anumilă logică, în timp ce Claudiu nu oi a decît. un nenorocit de înapoiat mintal cu coroană, dus de nas de Messalina. Piuă la urmă abu/.urile acestuia provocasem indigo ai c a unui grup de senatori de şcoală veche, caic supravic(TiKeifl numeioapclor epuraţi. Petronius a i-isla=e la sediul o fuitunoase unde ciiioriile adro&ate regimului ei au combătute de apărători oportunişti. Dezbaterile ii m înalta Adunaic se terminară, însă, pi in condamnarea U moartea a \ieo patnizcci de oameni: senatori, miliîaii. cavaleri, patricieni, acuzaţi ca ar i\ \mt să-1 răstoarne po împărat. Fui tuna aceasta dintr un pahar cu apă luase proporţiile unei hecatombe din cauza Messalinei eaie -o giăbise să-i piezmto soţului său nişte versiuni din caio iczulta că cei nemulţumiţi ar fi fost m^to con^pnnloii hotăiiţi tâ-1 supiime. (Jlaudin, speiiat, semnă (oale i on-damnările la moaite caie i-au fost piezentate. Aceste evenimente îl aruncară pe J*etronius pe planul BOC un d al pieocupăriîcr Messalmei, Apoi izbucni îin-,1 (>n scandal. Asiafieus, unul dintre cei mai bogaţi oameni din Eoma, caic paiticipase activ la răstuinaroa lui Caligul.i ^i contiibuisc Ia ridicaiea Iui Clandiu, ciaupăis^e giădinih lui Lucullus şi se lăuda că le \a fare de o pul ii de ori mai fiumoasc dccît eele ale lui ifecrna. în feullttul Me?sai'nei 4/3

so trezi dorinţa de a pune mina pa aceste grădini, Tji'>crţiL gata să-i faoă orice plăcere, îi pregătiră un dosar din oare rezulta că Asiaticus ar urzi planuri de răsturnare a lui Claudiu. Procesul avu loc în apartamentul împăratului, in prezenţa Messalinoi. Asiaticus se apără cu disperare subliniind ' sprijinul pe care îl dăduse lui Claudiu. înduioşat de aceste "argumente suveranul îi acordă favoarea de a-şt alege singur moartea, Asiaticus se duse acasă şi îşi tăie •\ enele. A doua zi Mc&^alina intra în posesiunea faimoaselor gtădini, Calist, primul cancelar, considera că domnia lui Claudni lun^c o turnură dramatică şi, sub prete-ctul anei boli care nu-i mai permitea să facă faţă sarcinilor, ret urna ^e pecetea imperială şi se retrase departe de Roraa. Me^salina îi propuse lui Claudiu &ă-i încredinţeze sarcina de prim cancelar Iui Petronius. împăratul acceptase această idea cu plăcere. Un scriitor în fruntea treburilor statului, roman, caro se ocupa de istorie, ca şi suveranul ^lu, era o formulă ideală. Prevenit de Agrippina iji de prefectul oralului eu pn\ ire la înalta demnitate care i se rezerva, Pelroniu^, speiiat de un contact zilnic cu Messalina, femeia- vampir, se acheaă unor celebrităţi din lumea medicală care, plătite gras. constatară starea alarmantă a bănătăţii sale şi îi recomandată să fchirnbe pentru un timp aerai nesănătos al Romei. Agrippina, din dorinţa de a-i faco un serviciu lui Petro-riiii'î, îi spusese Messalinei că un fel rto istovire îi lua^e lui Pctvonius aproape toată bărbăţia. — E tînăr ! Se va pun* repeilc po picioare! replici împărăteasa supărată. ^Cmifestîndu-şi compasiunea pentru colegul său inii'-alo scribului, Claudiu îi acordă vacanţa cerată dar cu piejizarea că trebuia să şi-o petreacă la Baîes şi mi în Egipt, A doua zi o caravană de trăsuri şi care, cu cea mai maic parte a oamenilor de casă ai lui Petroniiis, TiOina luînd-o pe yia Appia spre Campania. înainte de a pleca Petronius făcuse formalităţile necesare pentru a obţine tutela asupra lui Quintus Cotta, Tuni tis în zadar încercase să-1 convingă să renunţe. 476

— Băiatul acesta nu-ţi va aduce dccîi necazuri. Să nu spui că nu te-am prevenit. ' XXV Liniştea de la Baîcs îl învăluia pe Pelronius potolindu-i nervii încordaţi. De altfel căuta beatitudinea, extazul eiea-torului oare se consacra operei sale. Se străduia să-şi refacă echilibrul mental de care avea atîta nevoie. Spiritul Cyn-thici era lingăi el datorită prezenţei lui Lucilius, care căuta sări dovedească la tot pasul afecţiune, îlarcia îl înconjura cu dragoste, în afară de aceasta putea să conteze pe Encol-pius, Ascyltus şi pe Giton care, chiar dacă nu făceau parte din lumea lui} îi erau mai dragi decît toţi cei de la Palatin luaţi împreună. Agrippina îl ajutase să se retragă neatins dintr-o situaţie primejdioasă. Era bogat, tînăr, frumos, talentat. Admirat de unii şi urît de alţii, îşi neutralizase duşmanii, aşa că cel puţin deocamdată nimeni nu se putea atinge de el. Fusese neplăcut surprins de interdicţia de a merge la Alexandria, de a revedea această lume exotică, de neuitat, „Totdeauna se va găsi cineva care să te priveze de bunurile tale", spiinea Antonia şi cuvintele acestea îi sunau în urechi ca un dangăt de clopot amintindu-i de precaritatea situaţiei sale. Claudiu, care pe timpuri alerga după el rugîndu-1 Bă-i asculte elucubraţiile istorice, îl invidia, în momentele de luciditate Bîlbîîtul îşi dădea seama că din cronicile sale mediocre nu va rămîne nimic şi că numele său nu va figura deeît în cronologia imperiului roman. Lucilius îi aduse pe o tavă niş.te răcoritoare. Faţa sa frumoasă era luminată de un zîmbet. De unde ştiuse el că Petronius vroia să-şi potolească setea si că un pahar de suc cu o aroma delicioasă i-ar face bine ? Amurgul teşea un joc de culori rubinii,şi azurii dcam-prea mării. — La noi, în Eeţia, nu sînt decît rîuri de munte şi lacuri mici şi reci ineît dacă îţi înmoi urina în apa lor poţi ka îngheţi. Aici, la Baîes, ani văzut pentru prima dată marea. 477

aceasta de apă, albastră, atît de va^ta, îmi d ..î că cerul mi s- a aşternut la picioare. IU întreb di \i marea nu e tot aşa. de rece ca şi rî urile dnj munţii nobili. Era pentru prima oară cînd Luciii ns i so adresa primul. — De ce n-o încerci ? întrebă Petronius. Apa mării este f -ai du 'ji mmgîietoare. N-ai decît să cobori pe aeesle frepre p mii acolo, unde e o'mică plajă . . . Tocmai ee-ti trebuie ra <4' te dezbraci şi să intri în apă. - — Bar nu ştiu sa înot ! — Nu4 nici o primejdie dacă intri în apă piuă la «ervanclii sau chiar pînă la piept, Starea este liniştită. Valurile miei şi inofensive fac să te simţi şi mai plăcut. retronius citi pe faţa lui Lucilius curiozitate ţi teamă, Era ispitifc să încerce apa. Nn erau decit vreo cîtcva zeci de trepte pînă la plajă, Petronins se înfreba dacă. Lncilius bi ra- învinge frica. Deodată, fără să apună vreun euvînt, Viwtul se îndrepta spre trepte. Părea, că o forţă invizibilă îl împingea spre mare. Coborî scara în pas alergător. Petro -;imis se sonlă de pe bancă, se apropie do balustrada de m armură şi se uită în jos, la Lucilius care ajunsese pe plajă. î-;i 5.co3se tunica, pînza care ii acoperea şoldurile şi rămasa gol. Părea'o statuie care-l reprezenta pe Apollo adolescent. Apoi. curajos, intră în apă şi se îndreptă fără să şovăie în larg. înainta uşor cucerit de temperatura plăcută a mării, do iiiiensîtatea ei. — Lucilius, opreşte-te ! strigi Petroiuui*. Acolo apa e>ie prea adîncă pentru tine ! t se păru că Lucilius nu-1 auzise şi se înfricoşa. Văzu •\ aiurii*1 cum îi acoperă umerii şi îi ajung la bărbie. Apoi băiatul dispăru tras de curent sau alunecînd într-o groapă, îi]gTo/Jt, Petronius se aruncă- pe scări. î>i scoase ropeda tunica fi sări m apă ca să-1, caute. Se îndreptă spre locul undo îl \ ăzuse pentru ultima oară. Văzu o mină ce se ridicai pe deasupra valurilor. PeUrmius, înotător excelent, ajunge-îtova mişcări la locul în care Lucilius se zbatoa sub îl prinse §i îl scoase la suprafaţă, Băiatul se prinse do lui Petronius şi, aruncîndu-i d privire plină, de roeu--l înţ&t, ni inspira eu lăcomie aerul. ivtronius se întoase şi o porni spre plaja1 cu Lucilius in a! c. îi simţea pielea lipindu-se de a sa şi braţele cum îl 473

încolăceau. :Nu-i vedea decît parul blond şî ondulat, ca ol pynthiei, deoarece faţa îi era lipită do pieptul său. Tremura înfiorat deoarece simţea linia coapselor surorii sale, umerii ei, şoldurile ei. O purta pe Oyîithia la piept. Ieşind pe plajă îl întinse pe Lucilius istovit pe nisip, îfumai sînii şi sexul îl deosebeau de Cyuthia. Dar inima, creierul, erau ai Cynthiei. Lucilius îsji revenise şi îi zîmbi stăpînului Rău, — Apa e minunată ! Era vocea Cynthiei. Petrouius se aplecă şi îi Durută, gura — gura Cyntliiei. îi simţi buzele pe buzele sale. Apoi se ridică în coate. Băiatul rămase culcat pe nisip, eu braţele întinde, cu picioarele desfăcute; capul aplecat într-o parte amintea de profilul Cynthiei. Petronius se prăbuşi peste el. De la Roma veneau numai \esti proaste. Ceea ee nici Octavian August, nici Tiberius. şi nici Caligula nu îndrăzniseră să facă, să execute femei, devenise sub Claudiu o pedeapsă obişnuită. Patricienii care nu erau senatori, şi puteau să părăsească lîoma fără permisiunea împăratului, începură să fugă din capitală. Messalina, profitînd de ignoranţa şi imbecilitatea soţului său, care îi îndeplinea orice dorinţa". Tindea cetăţenia romană şi îşi recrutase agenţi care Si aduceau clienţi. Lua mită pentru numirea guvernatorilor, prefecţilor, generalilor. Candidaţii bine făcuţi trebuiau să se culce cu ea, îl convinsese pe Claudiu să impună legea monopolurilor care lichida concurenţa şi permitea concesionarilor să urce preţurile într-un mod scandalos. Scumpetea produselor alimentare dusese la foamete, îsuniărul clieuţiloi'j care nu puteau să supravieţuiască decît cerşind la uşile celor bogaţij crescuse. Obiectele de lux nu mai erau accesibile decît parveniţilor şi d em ni tarilor, care copiau fără jenă procedeele Messalinei. Toată lumea era revoltată de scandaluri, Un singur om nu ştia de abuzuri, de afacerile dubioase, de fraude, şi acesta era împăratul. Xiciodaiă Roma nu cunoscuse o corupţie mai mare. Lipsa de hrană dusese la boli care secerau copiii şi bătrînii. Demnitarii îl informau pe monarh că epidemiile eiau aduse de străinii caie invadaseră Koma, O nouă laxă 479

fusese impusă stîăinilor pentru ea sil acopere nevoile oraşului, în realitate banii umpleau buzunarele Messalinei şi ale prietenilor ei, O campanie modeMă \\\ Bretauia îi oferi lui Claudm prilejul ^ă ceară o ornamentaţie triumfală pe care Senatul o aprob;! m o grabă înjositoare. în timpul acesta informai iile care \ eneau de la Ierusalim avertizau cancelaria că regele Herod Agrippa, cai e făcea mare caz de prietenia sa eu ('la ud iu, pregăteşte o răscoală generală a popoarelor <\ regatelor clientelare din Orient ca ?ă creeze mi imperiu în stare să scuture jugul roman. Informat, Idiotul încoronat refu/ă la început să dea ciezare informaţiilor din care rezulta că „prietenul" său, care manifesta atîta afecţiune, ai fi în start) de trădare. Răscoala trebuia să izbucnească cu prilejul aniversării- împăratului. Conglomeratul populaţiilor semite, amestecate între ele ca un mozaic, trebuia să alace prin surpiindere gainizoanele romane, să Io nimicească si apoi să proclame independenţa. Lucrările de fortificaţii de la Ierusalim erau aproape ter minate. Petronius fu comocat iu gen t la Roma. Citind mesajul, suspină. Tiaţa fnimoaf-ă luase sfîrşit. Plecă cu inima giea. Tîeu^i&e, oaie, Messalina să-1 prindă in laţ ? Chiai în ziua foMiii sale la Eoma fu primit de împărat, de Messalina şi de tot consiliul imperial. Lîngă Petroniua erau vechi consuli^ generali, senatori. Se stabiliseră misiuni politice şi militare. Cind ii -\oni lîndul lui i'eironius, împ-ratul îi zîmbi cu un aer neghiob : — Messalina şi cu mine am hotărî t să te numim consilier şi coordonator al afacerilor din Orient. Potronius observă cu coada ochiului privirea triumfătoare a Messalinei. Kăspunse cu demnitate : — Majestatc, sînt foarte onorat de încrederea Voastră. Dar aş prefera să lupt cu arma în mînă.' Consternarea de pe faţa Messalinei fusese atît de vizibilă încît Potroiiiua se întrebă dacă n-a sesizat-o si împăratul. — Modestia ta meniu toată stima, zise Chiudiu, însă noi Vin tom cei chomaLi bă hoLIrun ! în seara aceasta sîntt'in 43'

cu toţii imitaţii lui Narcis. Vom ama ocazia, Petronius, să vorbim mai mult, Vreau să-ţi vorbesc şi de Istoria Car-taginci, pe care am scris-o. Ieşind clin sala de consiliu, Podaniua Sccuudus s0 apropie de Polronius. — Ai aiisit ultima ştire? Viniciusr frumosul Yinicius, a fost otrăut. O Midoaie rece trecu pe spinarea lui relionius. Prefectul continuă.: — A refuzat intr-o manieră» brutală, să se culce cu Mc^salina. ,,Xu vieau să transmit soţiei mele vreo boală, Tcnerică din cele caro bîntuie prin lîoma. Dacă, voiam să mă culc cu line, te vizitam la Subtira, fără complicaţii şi fără riscul de a fi surprinşi de bărbatul tău". Ea 1-a pălmuit, apoi i-a întors spatele. Unul din informatorii mei, im sclav al Messalinei, a auzit totul. Alaltăieri Vinicius a plătit cu viaţa inculta de-a o fi refuzat pe Mesaalina. — Toată Eoma cunoaşte desfrînarea, abuzurile, crimole acestei femei. Şi nici unul dintro voi, colaboratori apropiaţi ai împăratului, mi îndrăzniţi să-i opuneţi adevă rul. -- Ţin prea mult la capul meu ca sări risc sări pierd. C'laudiu e atit de îmbrobodit de femeia asta încît ar respinge cu indignare „calomniile'1 noastre. — Iartă-mă", Pedanius, dar cu nn suveran ca al nostru imperiul ar trebuit de multă vreme să se prăbuşească ca un castel pe nisip, — Se spune că Jupitcr îi ocroteşte pe idioţi. Liberţii sînfc secături si parveniţi dar sînt buni administratori. Pură şi ei, dar găsesc şi mijloace ca să umple trezoreria.. Execuţiile şi confiscările arbitraro au intrat în obişnuinţă Apoi mai este şi forţa inerţiei, care duce imperiul. Potronius nu mai putea să asculte cuvintele prefectului. Se gîndca că poate chiar în noaptea aceea oamenii do încredere ai Mc^alinei vor încerca să-1 otrăvească. Se prezintă la Xarcis cu nervii încordaţi. Lucilius îl urma de aproape, înainte de a. pleca de acasă îi dăduse instrucţiuni amănunţite. Trebuia să fie atent la toate mîncărurilo şi băuturile caro îi vor fi servite. Lueilius îi 481 31-c- 601

ascultase cu atenţie. Inteligenţa şi perspicacitatea îi &ci-veau mai mult deeîl ţoale explicaţiile, înţelesese totul Spre deosebire de Berenice, care se răzvrătea împotriva subjugării psihice, Lucilius accepia doeiî coabitarea sufletului său cu cel al Cynthiei. Oare îşi dădea seama de fenomenul prin care trecea? Ataşamentul, afecţiunea, plăcerea de a-1 urma peste tot îi dădeau Iui Petronius o senzaţie de bună dispoziţie de nedescris. Acum, cînd lupta penfru supravieţuire , Lucilius îi ora indispensabil. Kogălia , provenită din confiscarea umneroaseioi &\ en, se leflecta în splendoarea vilei Iui Xarcis, Banchetul fastuos oferit îu cinstea perechii imperiale şi n invitaţilor săi ilustra jafurile şi hoţiile gazdei. Era UD vechi obicei care permitea ca imun f urile căzute sub masă să nu fie ridicate pentru ea să hrănească duhurile •vechilor stăpîni ai casei. Narcis, care nu se simţea în m'ci uri fel legat de cei care-1 precedaseră în vilă — toţi executaţi — îşi lăsa cîinii de Ins să se plimbe pe sub mese şi să-si potolească foamea cu resturile pe care Io gineau, îndeosebi cu bucăţile de came. Comesenii se întinseseră pe paturi în timp ce sute de sclavi seiveau la mese. în dreptul fiecărui invitat stătea în picioare un bdav, cu braţele încrucişate, ca sît urmărească cn atenţie orice dorinţă şi să facă senine celor care aduceau înfocare si paharnicilor pentru a satisface imediat afoste dorinţe. La picioarele patului lui Petronms stătea Lucilius, Majordomului, care îl întrebă de această schimbare a protocolului, PeironJus îi răspunse sec că îi place să aibă iot-deaunapp aproape sclavii săi întrucit Lucilin^ era foarte frumos, majordomul zîmbi complice. - Am priceput, „Olarissimus" ! Vecinii de masă, printre care erau prelcctul Pedamus, Agnppina şi Tigelin, observară manevra. - Am să adopt procedeul tău ! zise prefectul oraşului, cunoscut pentru afecţiunea sa faţă de băieţi Pentru Petronius banchetul era o tortură, li] pofida veseliei comesenilor. Fiecare înghiţitură îi îngreuna «lo-in»rul şi fiecare gură de vin şi ardea gîilcjul. Şi totuşi 482

ircinim *u i'ie calm. Karcis, ca să-şi liniştească calpei ii în-gro/Jh de friptul că otrăvirile deveniseiă ceva ohişnnit, inslah^c ia fiecare masă cîto un degustător caro încerca mîncilrui'ilo şi băuturile înainte de a fi servite, în afară de a^fa rnai tăcea şi majordomul un control. Pctroriius privea atent la toate gesturile celor care adu-toati plîif ourile şi ale paharnicilor. Lucilius, nemişcat. părea.-o statuie de marmură eu culori injectate de specialişti, foarte la modă po atunci la lîoma. Petronius obsorwl că tînărul său sclav face nişte mişcări aproape imperceptibile cu piciorul stîng. Cînd paharnicul lui Petronius umplu cupa, Lucilius făcu un gest stîngaci, răsturnă cupa şi vinul se întinse pe dalele do marmură. Băiatul îşi ceru scuze şi scoase din buzunar o batistă ca şi cum ar fi vrut să şteargă balta de pe marmură. Un cîine se apropie de o bucală do came stropita de vinul vărsat şi o înghiţi cu lăcomie. Deodată se cutremură, scoase un urlet şi începu să >o zbată cu spume la bol. Luciiius se uită atent la clinele în agonie. Vecinii de, ma>ă. ai lui Petronius «e uitau îngroziţi la cîiuele care încetă sa se mai zbată. Ca o vocn liniştită, ca şi cum ar fi fost vorba de un fapt dherjij Lucilius zise destul de tare ca să fie auzit de cit mai mulţi dintre comeseni. — ^Chu'insimus" , vinul dumneavoastră a fost otrăvit, Conversaţiile încetară. Părea că un vin t îngheţai (recu prin sală. Paharnicul dispăru. Xarci.% livid, se ridică de la masă, se apropie de Petronius si îşi prezentă, tulburat, scuzele. — TOÎUM nu cred să fi fost otrăvit. Cred că ciinelo .sufere'a de vreo indigestie. Petroniu< răspunse impasibil : — Probabil i Xu pntea pleca înaintea suveranilor dar, ostentativ, nu mai atinge nici mîncarca, nici vinurile. Comentariile nu mai conteneau. Majoritatea comesenilor invocînd diferite motive, nu mai mîncau si nu mai beau, Sclavii defilau cu platourile încărcate care nu-şi mai găseau amatoii. O atmosferă rece, apărătoare, stricase banchetul. 433

i/ă

Incidentul ajunge la urechile- împăratului care ^e însp&imîntă şi ceru să vadă, clinele mort. Spectacolul îl înfurie. Tremura şi îşi strîngea pumnii. Strigă la prefectul poliţiei şi îi porunci sări identifice cît mai repede pe cei care au otrăvit vinul şi pe cei care au stat în spatele lor. Balele îi curgeau din gură iar ochii, scoşi din orbite, plini de sîngo,-aruncau flăcări. — Nurnai pedepsii ca celor vinovaţi va put ea să ştoai^i pata de pe reputaţia ospitalităţii casei tale, Narcis. în realitate tentativa avusese loc fără ştirea gazdei. Acesta era sigur că jVîessalina nu fusese străină de afacere. Otrăvirea lui Tinicius ai aţa o bizaiă asemănare, Narcis îi aruncă o privire plină de ură colegului suu Pallas, devenit şi el amant al împărătesei şi care îl privea foarte senin. Cu siguranţă că participase la această lovitură. Claudiu îi spuse lui Narcis că pieiduse orice poftă do mîncare şi o anunţă pe jVîessalina că trebuie să se retragă. A doua zi împăratul îl convocă pe Petronius într-o audienţă privată. Era atît de enervat încît bîlbîiala aproape că nu-i permitea să vorbească.1 — Acum înţeleg de ce \ roi bă pleci din Boraa. Nu \ reau ca domnia mea să fie mînjită de ciimcle care 1-au dezonorat pe nepotul meu. Messalina este consternată ca şi mine. Te ttumese guverna torn] Bi liniei. Legiunile tale vor şti să pună capăt frămîutărilor provocate de Herod Agrippa. Tot deauna am fost trădat de cei pe care i-ani iubit! Petronius părăsi fericit "Roma, Inconştienţa, imbecilitatea şi credulitatea lui Claudiu îi provocau milă. Era îmbrobodit şi înşelat în modul cel mai ordinar. La sediul * guvernatorului din Bitiuia Petronius fu întîmpinat cu o veste plăcută, în timp ce galera sa naviga pe apele vijelioase ale Varii Xegre, Herod Agrippa murise subit. Moartea sa punea capăt viselor pe care Ie nutrise împreună cu prietenii săi. Alianţa secretă semită se destramă ca o amforă spartă. Imperiul Orientului se dovedi un proiect mort din f a ţa. Familia lui Herod, care căzuse în mîinile romanilor, fusese tratată cu cea mai mare cruzime. Soţia Iui întemniţată iar fiicele Uolate. Petroniu* găsi un Orient purificat jji putea, în sfîrşit, să roupire. T,ucilius, oglinda vie a Cyntln'ei, îi salvase viaţa. Fidelitatea lui 484

Lucilius, ca şi plăcerile pe care i le oferea, îi rodaseră Kbrul psihic, plăcerea de a trăi. Pcironms, care îi harurile intelectuale, îi angaja profesori de gramatici ,^i retorică din dorinţa de a-i face accesibilă marea eultuU, Eleganţa şi rafinamentul Alarciei contribuiau la cu-7-lerca prestigiului lui Petronius. Spiritul, cunoştinţele pe care le avea- şi luxul său dădeau o strălucire deosebită rarelor banchete de la palatul guvernamental şi îi impresionau pe bogătaşii invitaţi, greci, evrei, armeni, arabi, în, majoritatea lor negustori bogaţi, care aduceau din Orientul îndepărtat caravane încărcate cu mhodeuii, pietre preţioase, covoare, şi, îndeosebi, cu mătase chinezoaica care se bucura de mare trecere la Borna, Quintus îi amintea de afecţiunea şi prietenia lui Castor, Era frumos, agreabil, calităţi de care era conştient şi profita de ele. Petronius trebui să intervină de cîteva ori deoarece aventurile sentimentale ale acestui lînăr îl tirau adesea în afaceri nu prea onorabile. Culmea fu atinsă prin violul fetei unui neguţător grec care avea mulţi prieteni gata Să inlerrină ca să spele în sînge cinstea tovarăşului lor. Ca să cute complicaţiile, Petronius plăti o mare sumă de bani şi acordă o serie de privilegii care, pînă la urmă, liniştiră furia tatălui jignit. Colaboratori competenţi făceau uşoară viaţa noului guvernator. Petronius ducea o viaţă de bogat stăpîn rural, Scria, vina. făcea in&pecţii sau plimbai i dej-coperind locuri de o frumuseţe deosebită. Mes^alina şi ceata ei primejdioasă ^e aflau departe. Femeia aceasta îi aminlea de tarantule, nişte păianjeni uriaşi care îşi devorează barbă tuşii după împerechere, Dar cerul nu era totdeauna senin, ^Tăzbîtiile lui Quini us se înmulţeau. Petronius îl -dojenea şi iînărul îl asculta pocăit cu capul plecat si îi promitea să se cuminţească. Dar seara venea şi Quintus iarăşi dispărea în goana după aventuri. într-o zi Peironhip asistă, din înjîmplare, la o scenă care îi dădu de gîndit. Scria în cabinetul său de lucru cînd auzi zgomotul copitelor unor cai ce se opriră în faţa intrării îs palat. La ora. aceea Jtarcia se întorcea din cavalcadele matinale, care îi plăceau foarte mult, Petronius se duse la fereastră deoarece îi plăcea s-o vadă rîzînd. Quintus, care o însoţea adesea în aceste plimbări, o ajută să descalece

lnîml-o în braţe. Cînd faţa Marciei ajunse în dreptul gin ii sale. Quintus o sărută pe buze. JUarcia se smulse rîzînd din bi aţele 3ui Quintus şi îl ameninţă cu degetul. Pctronius fu tulburat de acest incident, Se retrase de la fereastră ea să nn fie văzut. Kesmili îndi Tihneala lui Quintus ca o insultă adusă persoanei &:i]<\ Exista limite în intimităţile permise între rade şi piieioni. Era o scînteie de gelozie sau doar vanitatea bărbatului atins în amorul piopriu? Niciodată nu se gîudise că \Taicia ar putea să- 1 înşele, în ochii lui Marcia pcr?o-niliea nevinovăţia, naivitatea, loialitatea, îîu-i inspijase dragostea cu care îl îmbătaseră Cynthia, lîeienico sau Lurilius. Marcia ocupa un loc deosebit în viaţa lui. Se simţea vino\at că o considerase un simplu obiect dotat cu c cn-limente umane. Ea îi oferea dragostea şi chiar reuşise să-i câştige afecţiunea. Dar e o deosebire, o mare deosebire înde dragoste şi afecţiune. Oricum, Mărci a nu puica să ia^ă din eclipsa în care o ţinea Cynthia,. Scara Petronius îl chemă pe Quintus şi îi spuse că, din cauza împiejurărilor care îi umbriseră copilăria şi adolescenţa , cunoştinţele îi erau foaite superficiale şi că nn tînăr, la UiNta lui, fără cultură, ar fi tratat cu dispreţ de Miobii de la Roma caro erau în staic să lecite în gieaeă pasaje întregi din Homer sau să discute ore întregi despre Platon, Aristotel sau Diogenc. Aşa că trebuie să urmeze calcă tuturor tinerilor de rangul Iui şi să-şi desăvhşeasca cultura literară şi filosO'fică la Atena. Să nu-şi facă griji în I cu cheltuielile deoarece el, Pelionius, se va ocupa de ţoale. Quintus ascultă propunerea tară prea mult entuziasm. îl f ugă să nu-1 trimită departe şi chiar spuse că ar dori să-şi continue studiile în Bitinia". Har Peironius nu-şi schimbă hotăiirea. Bitinia nu-i putea asigura condiţiile de la Roma. Quintus trebui să se supună. Cu cîteva zile înainte de plecarea lui Quintus, Maicia îi făcu o mare bucurie, li spu^e că este însărcinată. Lar-i inii de bucurie sclipeau pe obrajii ei trandafirii. — Un copil va strînge si mai mult legăturile dintic noi şi \& face şi mai caldă dragostea noastră. Peiionius o îinbiăţişă şi o mîugîie pe păr,

— Sînt fciicit de venirea pe lume a unui copil, caro va fi al nostru. Pentru moment Petronius avu senzaţia că rainţise. Este adevărat, încerca pentru ea o mare simpatie şi recunoştinţă. Dar sentimentele sale faţă de ea erau atît de complexe incît nici naşterea unui copil nu-1 mişca in nici un fel, Mciodată nu-i plăcuseră copiii gălăgioşi, răsfăţaţi, insuportabili, pe care părinţii îi priveau ca pe nişte minuni, în acelaşi timp îşi aminti de bucuria pe care o încercase cîud (Vnthia îi spusese că! va avea un copil. Deodată i se păru că atitudinea sa faţă de Marcia era monstruoasă. De ce se căsătorise cu ea dacă n-o iubise? AN ea el dreptul să se opună şi să n-o lase să-şi găsească un bărbat care s-o iubească 9 îşi aminti de scena cînd des-calecase si era în braţele lui Quintus. De ce să prelungească. la infinit'echivocul acesta? Kumai fiindcă Marcia 11 adora si ar fi trecut prin chinurile iadului dacă ar fi divorţat? Liniştea lui Petronius se risipi ca un nor de aur dus de violenţa unei tornade. Cum stătea aşa, cu gîndurile răvăşite, hărţuit de sentimente contradictorii, primi o ştire de la Borna care îl descumpăni prin caracterul sau neaşteptat, O scurtă comunicare oficială semnată de Narcis îl informa cu plivire la executarea es-împărătesei Messalina, acuzată de adulter, trădare şi complot împotriva vieţii împăratului, O altă scrisoare, semnată de tatăl său, îl anunţa că Chloe fusese spînaurată. în urrna unui ordin imperial. Prin acelaşi curier Petronius primi un ordin, semnat de data aceasta de Claudiu, care îi cerea să se întoarcă de urgenţă la Borna-şi să predea toată autoritatea adjunctului său, care îi va ţine locul pînă la sosirea unui succesor. Petronius găsi Borna în plină fierbere. Evenimentul era prea mare; de mare senzaţie. Lovitura de teatru, chiar dacă, trecuse o anumită, perioadă de timp, nu-şi pierduse din actualitate. Familia Niger era victima infamiei deoarece Ohloe fusese spînzurată. I se făcură funerarii modeste, permise de autorităţi . Marcellus, acum văduv, părea cel niaî puţin impresionat de sfîrşitul tragic al soţiei sale. luni'us relată pe scurt desfăşurarea evenimentelor care au dus la prăbuşirea Messalinei. Obţinuse divorţul de Oiaudiu — să mori de rîs — si în timpul absenţei acestuia 487

din capitală se căsătorise, în cursul unei orgii, cu /rumosul şi nobilul Silius. Orbită de dragoste, îl convinse pe acc'sta să pună mina pe coroana lui Claudiu. Liberţii, aflînd de aceasta, se temură că, după răsturnarea lui Claudiu, Silius şi-ar putea cocoţa prietenii în posturile cheie iar po colaboratorii suveranului răsturnat sâ-i dea afara sau să-i execute. Narcis se hotărî să treacă la acţiune, îi dezvălui lui Claudiu, uluit de cele ce auzea, toate infamiile llcssa-îiei insistînd asupra faptului că urinarea să-i ofere tronul lui Silius. Mai adăugă că, la un banchet oferit în cinstea lui Baconus la vila lui Silius, Messalina s-ar fi comportat faţă do acesta ca o soţie îndrăgostită. Teama îl copleşise pe Claudiu dar Narcis, autorizat de augustul său stăpîn, luă comanda pi'ctorieiiilor, îl puse pe suveran în fruntea lor şi le ordonfv bă ocupe lîoma. Orgia era în toi cînd un prieten îi preveni pe petrecăreţi că pretorienii se îndreaptă spre casa lui Silius. Comesenii so risipiră ca nişte iepuri speriaţi, cu excepţia câtorva indivizi şi a cîtorva femei aproape goale, paralizate de beţie, care fuseseră arestate la faţa locului. Printre ele se afla şi Ciiloe. Mossalma şi cu Silius fugiseră, priotre primii. Dar nici pretorienii nu şedeau cu braţele încrucişate. Silius fu arestat imediat, în faţa unui tribunal militar constituit „ad-2ioe" Narcis prezentă o listă de o sută cincizeci de amanţi ai Messalinei. Toţi aceştia, ca şi toţi participanţii la orgie, îşi lăsaseră-capul pe butuc. Doar femeile fuseseră Spînzurate, MessaJma încerca sa se salveze. îi chemă pe coi doi copii ai săi, Brttannîcus si Octaria, şi se pregăti să se-apere în faţa soţului său, sperînd să-1 înduioşeze. Dar îfarpis nu-i fermise să se apropie de împărat. Disperată, se refugie în vechea grădină a lui Asiaticus, pe care pusese mina în epoca sa de glorie şi aştepta îngrozită sosirea călăilor. Un detaşament de pretoricni o găsi stînd chircită lingă fîntîna lui Bacchus, zeul care binecu-vîntase nunta ei cu Silius. Un centurion îi înfipse sabia în burtă. Messalina, împărăteasa Eoniei, îşi dădu duhul sub o chu acestuia. reijonius se duse Ja Palatin, dar Cîaudiu era atît do beat îneît nu putu să-1 primească. Doua zile mai tîrziu augustul stăpîn, trezindu-se din beţie, cu fata buhăită şi 488

ii tulburi, cu vocea aproape sfmsă, î] primi în. camera întins pe un pat. încă mai rîgîia. , , — Am văzut în cursul procesului că Mcssalina-, după ce 1-a otiăvit pe Yinicmuis. se liotărîse să te lichideze şi •pe tine. Ai fost un senator loial, De azi înainte faci parte din consiliul meu privat. La puţin timp după întoarcerea Iui Petrouius la Borna vila lui Kiger luase foc. Doar cîteva coloane de marmură şi statui înnegrite de funigine rămăseseră împrăştia) e ca nişte fantome printre ruinele carbonizate. Petrocius so grăbi să oîere ospitalitate Domitiei şi lui lunius. ca şi lui Marcellus şi copiilor săi. Yibius se mutase între timp în Yelabrum, cartierul afacerilor sale. Petronius ajută şi iudele Iui Marcellus şi ale lui Chloe să-şi cumpere apartamente lingă Circul cel 3Iare. Singură prezenţa Ledei sub acoperişul său îl făcea fericit. Era portretul viu al maniei sale. Cînd privea avea iluzia ca timpurile se întorc şi că îşi retrăieşte adolescenţa, cea mai frumoasă perioadă a vieţii sale, cînd o avea alături pe Cynthia. Dar cînd se uita în oglindă şi vedea imaginea unui bărbat trecut de treizeci de ani, simţea că se apropie bătrîneţea. Leda îl adora trezindu-i lui Mareelîus sentimente de invidie şi făcîudu-i pe lunius şi Domitia să-si încrunte sprîncenele. Deşi ajunsese la vîrsta măritişului şi în pofida frumuseţii si farmecului cu care era înzestrată, nu găsea un pretendent aşa cum şi-ar fi dorit tatăl ei. Marcellus, căzut în sărăcie, nu putea să-i asiguie o zestre care să atragă elita tineretului roman, turnai cîţiva bogătaşi batrî-ni, dornici să-şi cumpere neveste tinere şi decorative, nişte parveniţi, dornici să-şi îmbunătăţească poziţia socială aliindu-se cu o familie nobilă, îi ceruseră mîna. Marcellus se arăta înţelegător. — Un soţ în vîrsta, bogat, fără copii, ar fi o partidă excelenta pentru Lcda. Cînd va răminc văduvă va fi o femeie cu avere şi va putea să se mărite cu orice tînar. — Pîndeşti o asemenea ocazie 1 exclama Domitia scandalizată. — Puteţi să-ini arătaţi una mai bună? leplică Marce llus prost dispus. Sa

489

se bucura apioape inconştient de această piedică deoarece Leda rămînea Ungă el, căci dacă s-ar fi căsătorit, ar fi plecat în casa soţului şi n-ar vedea-o decît la sărbătorile din familie, perspectivi cave rm-1 Incinta, Să fi fost el gelos î Ar fi fost absurd ! Marcia, care radia de fericire că va fi în eurînd mamă, .se plîngea din cînd în cînd de dureri în pîntece. Xenofon, medicul Curţii, o consulta. — Emoţia cauzată de starea dumneavoastră vă pro voacă dureri nervoase. Sarcina evoluează normal, zisa el cu autoritate. Răbdare ! Răbdare l Răbdare î

Bata naşterii se apropia.

Petronius se afla la Palatin, la o reuniune a consiliului, cînd Domitia îl anunţă printr-zm curier că Marcia năştea dar ea naşterea &e anunţa foarte grea. Fugi repede acasă şi pe coridor, în faţa camerei Marciei, dădu peste Domitia şi Tum'us foarte tulburaţi, Xenofon ieşi din cameră «ji cu faţa posomorită îi spuse lui Petronius: — Au intervenit complicaţii neprevăzute. Datoria mea de medic îmi cere să vă întreb dacă preferaţi să scape copilul sau mama». — Salvează-mi soţia, .."Rminentissimus" l Yiaţa ei înainte de toate l Xenofon fşi înclină bombănind capul. — Voi încerca să fac imposibilul. Organismul soţiei dumneavoastră este foarte slăbit.., — ~£T-aş putea s-o văd 1 — Deocamdată, medicul trebuie să-i acorde îngrijirea, zise Scnofou intrînd m cameră şi mchizînd uşa în spa tele său, Domitia plîngea, lunhîs îşi frîngea mîinile şi clătina neivos din cap, Petronius măsura coridorul de îa un capăfc Ia celălalt. Sclavi aferaţi cărau îigbeane cu apă caldă In cameră ieşeau cu mîinile goale. Din cînd în cînd se auzeau gemetele Marciei. Remuşcările începură să-1 roadă pe Pelionius. Se simţea vinovat că nu-i acordase mai multă atenţie. Părea ea o forţă străină, un zid de gheaţă îl împiedica să se apropie de ea ca &a-i arate mai multă căldură, mai multă tan-

circi c. Cînd Marcia îi vorbea aproape ca n-o auzea, i ?e parca că vocea ei venea de departe, distorsionată de ecomi bizare. Chiar cînd o îmbrăţişa sân cînd făcea dragoste, simţea un fel de obstacol invizibil de parcă un strat de aer rece ar fi încercai să se înteipună între ei. Să t'i fost spiritul Cyntlîioi 1 Să se fi simţit ea trădată? Doar i se dăduse prin "Berenice, apoi pi in Lucilius ! Dar pe Marcia o icspiugca ! Lui Petronius ii venea să urle, să bată cu pumnii în pcicţi, ga-i ceară ici taro pcniru purtai ca sa distantă. Un ţipăt biî-jielor pu^c capăt gemelelor, apoi nu se mai auzi nimic... Urmă o tăeere grea, ameninţătoare. Fctio-nius &e îndreptă spre uşa, puse mina pe clanţă, dar si-o luă imediat fără ca să deschidă. Senofon ieşi ştergîndu-şi mîiniJe cu un şerveţel pe care îl aruncă imediat unei sclave. Făcu semn să se închidă aşa şi spubc în şoaptă lui Petronius şi părinţilor săi. — Dorinţa dumneavoastră a fost îndeplinită, „Clari Sfcsinms''! Mama a fost salvată ! — Vă mulţumesc, „Eminontissimus" ! Şi copilul l Medicul răspunse cu o voce rece, profesională. — A fost sacrificat! Dar să nu vă faceţi sînge rău. ,,Clarissimus", K-ar fi supravieţuit decît cîteva ore. „Domina"' Marcia nn ştie că 1-a născut mort. I s-a spus că acesta va trebui să se bucure de o îngrijire specială departe de ca. Puteţi să intraţi ia soţia dumneavoastră. Dar atenţie î Criza încă n-a trecut ! Voi reveni ! Xenofon salută şi plecă. Petronius trase adine aer în piept, ca să prindă puteri, şi intră în camera ilarciei. în pofida paloarei, a buzelor golHo de sîugo si a obrajilor slăbiţi, mai era încă frumoasă. Yăzmdu-1 pe Petronius ochii îi sclipiră, îşi întinse braţele spre Petronius şi îi spuse cu o voce ce abia se auzea : — în sfîrşit, vom avea un copil ! Copilul nostru ! Voi fi cea mai fericită femeie din lume ! — Sînt foarte fericit! Se aplecă spre ea si o îmbrăţişa. — Te iubesc, Marcia! Te iubesc ! Ochii tinerei femei se umplură de lacrimi de bucurie. Este pentru prima dată cînd îmi «pui „te iubesc" Ştiam că copilul o să ne unească ! Te iubesc, Petronnis I Te iubesc, Petronius l 491

Trecură cîteva zile. Xenofon o vizîia şi o examina po Marcia dimineaţa şi seara afişind îu prezenţa ei un aer optimist. — în curînd vă veţi scula din pat, „Domina", Naş terea în condiţii atîfc de dificile a provocat acea-iă mică întîrzîere în restabilirea dumneavoastră Apoi îl lăsa pe Petronius să între. —• Copilul î Copilul meu ! Vreau să-rni văd copilul î şoptea Marcia. — Mii no o să vi-1 aducă. E un copil foatie s.Vtălos. Marcia continua să plîngă — Copilul meu ! Vreau copilul meu î Starea Mariciei nu se ameliora. Creşlea febra Obrajii şî fruntea îi ardeau, Puterile îi slăbeau, Xenofon îi făcu semn discret lui "Petîoniu^ -^u-l urm^x»* şi ie^i pe condor. — Vreau să vă vorbesc ca tio la bărbat la bărbat, „Clarissimus" I zise medicul. Infecţia s-a declanşat. Mijloacele de care dispune medicina nu pot sa împiedice progresul bolii. Trebuie să vă pregătiţi pentru cea mai lea dintre situaţii. După plecarea lui Xenofon, Petronii^
XXVI K orna urmărea eu interes şi cu pasiune manevrele diu culise ale demnitarilor Curţii în căutarea unei alte soţii pentru împărat Petronius, invitat adesea la, micul dejun, îl auzea întregind : — De ce nu vine împărăteasa?! Este în întîrziere ! Uitase, era inconştient sau senil ? Claudiu invita adesea oameni pe care ii executase sau îi exilare. Cînd era lucidj vorbea de Messalina referindu-se la trecut : — Este şfîşietor să pierzi femeia pe care ai mbit-o î Da, am inbit-o pe Messalina, aşa cum îşi iubesc adoles cenţii fetele visurilor lor ! Petronius, tu-mi înţelegi dure rea, căci şi tu ţi-ai pierdut soţia. Era frumoasă ITarcia ia ! Era aproape tot aşa de frumoasă ca şi Messalina ! Apoi adăuga cu o voce plîngătoare : — Dar Marcia nu te-a înşelat, nu ţi-ai mînjit sentimen tele ! Poate că dacă Mep^alina ar mai fi fost în viaţă, aş fi iertat- o ! Claudiu vorbea eu o sinceritate de/arman la de şi de Britanicii d, copiii Messalinei. — Mă întreb daca Octavia este fiica mea. Mama ei a avut atîţia amanţi incit oricare dintre pi ar_fi putut să-i fie tată. Dar Britannicus este al meu. îmi seamănă, iru-i aşa? Petronius nu-i împărtăşea părerea, împăratul era urît, slut, cu o inteligenţă mediocră, nebun, cu' acese de furie bruscă şi n e justificată, în timp ce Britannicus era frumos, sensibil, dotat cu o inteligenţă ieşită din comun şi cu o luciditate excepţională. Claudiu declara că se hotărîse sărăiuînăcelibatarpînâ la sfîrşitul vieţii deoarece toate căsătoriile sale fuseseră nereuşite. Dar Agrippina, nepoata sa, îşi pusese în cap să devină împărăteasă. Putea altfel «â def-chida drumul spre tron fiului său. Profitînd de rudenia cu împăratul, îl linguşea, îl îmbrăţişa, îl mingîia, se aşeza pe genunchii lui, căutînd astfel să-i aprindă simţurile, înţelese că unchiul său simţea, totuşi, nevoia unei femei cu cap, unei sfctnice, care să-1 ajute să se descurce în labiiintul puteiii. 493

Libcifii, atît de uniţi pînă atunci, intrară în competiţie şi ii propuseră cîteva candidate. Col care ar fi reuşii ,-vl TI impună candidata, şi~ar ii asigurat conducerea tre-luinlor do stat. îfarcis, care o susţinuse, apoi o doborhe, pe Uohsalina, îi propuse înî])ăralului pe una din fosele ^alc neveste, Elia Petina, naivă şi proastă, care mi se anfe^tecn îrt politică. Oalist considera că Lelia Panlina, ceu nmi f i imoasă femeie din Jîonm, ar juca de minune rolul decorativ de împărăteasă. Pallas o scoabe din cutia ^iirprizclor pe Ag'rippina, care, se pare, mai trecuse prin p.u ui lui Claudiu. Fiică a lui Germanicus şi a Agrippinci *. clei băînne, putea conta pe dragostea armatei şi a poporului M ,să consolideze tronul lui Claudiu. împăratul îi ceru lui Petronius părerea, întrucîl Agn-ppma îi arătase totdeauna prietenie şi, aducîndu-şi aminte de Caligula, Petronius o susţinu. Mai tîrziu avea să recu-uon^Cîl, c ti regret, că făcuse cea mai proastă alegere din ^ iată sa, Bar Eubiconul fusese trecut. Claudiu acceptă cu bucurie această soluţie deoarece corespundea şi preferinţelor sale. Problema incestului — era vorba de căsătoria unchiului cu nepoata sa — fusese repede rezolvată. La propunerea lui Vittelius, cel mai servil dintre curteni, Senatul vota în unanimitate valabilitatea căsătoriei. Agrippinâ deveni împărăteasă. Xarcis plăti mai tîrziu cu viaţa pentru faptul că optase pentru alta. La Curte se şoptea că Pallas ar fi fost amantul Agrippinei. Căci dacă numeroşii bărbaţi, care împărţiseră patul cu ea, nu-i aduseseră decît o plăcere carnală, Pallas, şi într-o măsură mai rnieă Petronius, îi aduseseră .pe o tavă de aur pompa imperială. Pînă atunci Agrippîna lăsase grija educaţiei băiatului să n pe seama mătuşii dinspre mamă, Lepida, care fusese acuzată de incest eu fratele său Domitius Alienobarbus. Preceptorii băiatului erau un dansator şi un coafor, amîn-doi adcp(i ai amorului grecesc. Devenită împărăteasă, A^rippina îţi aminti de copil. Prin intermediul acestuia pe gindca să preia conducerea imperiului roman. Aşa că îi mulţumi Lepidei pentru grija acordată micului Domitius şi îl aduse la Palatin. „Nepotul l ui Germanicus, visa Agri-ppiiiR ; arc tot dreptul să vizeze tronul". 494

Petronius înţelese jocnl Agrippinei. Dar ca b&-şi atingă scopul trebuia ta muncească mnlt, să manevreze cu abilitate, sări divizeze pe adversari şi sâ-şi formeze o armată de adepţi. — Dragă Petronius, băiatul meu are nevoie de un pre ceptor capabil să-i desăvârşească educaţia, M-am gîudit la tine. N-ai vrea sa te ocupi de el? Petronius zîmbi cu bunăvoinţă. — Sînt flatat de încrederea ta. Dar caracterul meu nu corespunde unei asemenea misiuni care comportă o răs pundere enormă. Ştii foaite bine că sînt un epicurian care caută înainte de toafe plăcerea şi are oroare de muncă. Dar pot să-ţi propun un om jîe mare valoare şi care ar merita stima ta. Po Seneca, unul dintre cei mai mari filo sofi ai secolului nostni. Sub îndrumarea lui fiul tău va dobîndi o vastă cultură, virtuţile unui adevărat roman şj concepţii politice sănătoase. — Dar Seneca este exilat! — Nu-i nimic mai uşor decît să-laduei din exil. Claudiu, iubitul tău soţ, n-ar îndiăzni să te refuze, — Crezi că ar accepta să-mi adopte fiul şi să-1 căsăto rească cu fiica sa, Octavia? — Ai un as care ţi-ar pleda cu strălucire cauza. Este Pallas ! Iar eu jl voi susţine cu toată căldura, — Petronius, eşti o comoară! zise Agrippina îmbrăţişîndu-3 cu o tandreţe în caro se simţea şi o nuanţă de dorinţă carnala. După o împreunai e voluptoasă-, Agrippina, lipindu-şi sînii goi de torsul muşchiulos al lui Petronius, îi zise: — îţi aminteşti de prima noastră noapte de dragoste? Sub ocnii fratelui meu şi ai prietenilor lui l — împrejurările fuseseră, îiitr-adevăr, ciudate. Dar apoi ne-a fost dat să vedem atîtea lucruri ciudate îneife nimic nu mă mai poate uimi. — Vreau să te întreb ceva. Te culci cu mine, chiar dacă sînt soţia împăratului, dar ai respins-o pe HessaJina ! De ce ? — Fiindcă femeile care aleaigă după bărbaţi ca nişte căţele în călduri mi-au inspirat totdeauna scîrbă! 495

Petronius, după ce îşi termina ocupaţiile cotidiene, se întorcea cu plăcere în vila somptuoasă pe care o cumpărase ca să asigure familiei sale o ambianţă agreabilă, confortul şi luxul cu cai o erau obişnuiţi la vila lui Niger înainte de incendiu. Marcia nu-i mai ic^ea în întîmpinare. Acum se odihnea în cavoul construit pe Tia Appia. Lete, fluviul uitării, o purtase spre genunea sa fără sfîrşit şi fără nume, Lucilius îl consola prin prezenţa sa. Se gîndea la acest adolescent care îl aştepta în fiecare seară fără să se culce, chiar daca stăpînul se întorcea în zori. îl eliberase la împlinirea vîrstei de optsprezece ani şi îi încredinţase administrarea generală a vilei. Răspundea de totpersonalul — cîteva sute de sclavi — dar sarcina sa era mai mult onorifică. Bolul său de favorit al stăpînului, chiar dacă nu era recunoscut, constituia un , secret" cunoscut de toată lumea. Lucilius îl însoţea peste tot, îl urma cînd vizitau magazinele cu obiecte de artă, îşi exprima bunul gust înnăs= cut în privinţa stofelor şi a bijuteriilor, cînd stăpînul îi cerea părerea, îl escorta în călătoriile de plăcere, de afaceri sau oficiale, făcea pe secretarul cînd era vorba de corespondenţa confidenţială, era un personaj tratat^de toată lumea cu respect şi cu o anumita teamă. . Petronius nu se mai puica lipsi de Lucilius. Cînd tînă-rul îi împărţea patul) regăsea tandreţea şi pasiunea Cyn-thiei. Mustrările îl urmăreau, o învinovăţise pe nedrept pe sora sa. Marcia î^i urmase destinul. Iar lui nu-i rămînea decîfc să si-1 urmeze pe al său. Lucilius! Delicateţea acestuia, tandreţea, fidelitatea, bucuria de a fi alături do el, nu erau decît manifestări palpabile ale legăturilor miraculoase care îl legau de lumea cealaltă. luni os dezaproba admiraţia exagerată pe care fiul său o nutrea faţă de Lucilius. — Are o influenţă prea mare asupra ta, îi reproşa lunius. îţi cunoaşte toate secretele. Dacă ar vrea, ar putea să to piardă. într-o seară lunius îl aşteptase pe Petronius cînd .sa întorsese de la Senat. — Am, o veste bună pentru tine ! Senatorul Salvius Scipio a cerut-o în căsătorie pe Leda. Marcellus este incîn496

tat. Salviu< cu cele două sute tic milioane de sesterţi reprezintă o partidă admirabilă. — Do n fi suie de milioane de sesterţi şi şaizeci Uu ani, răspunse Poîrouius cu ironic. ITarcellus îşi vindo fata, nu o mărita, — Ştii pica bine ea pretendenţii ini se îngrămădesc la uşa noa&liă. Fata nu are zestre... — Sîiit dispus să-i iac o zestre de şa;>c milioane de ses terţi, Bătiînal Niger Ki încreţi fruntea şi aşa zbîrcită/ca do maimuţă. — Cu ce liihi i — Xu înţeleg ? — Cu co titlu îi faci zestrea? Xu-i eşti decît unchi ţ — Tu ai zis o ! Exact, fiindcă sînt unchiul ei ! — Martellus cave deja awa anumite bănuieli cu pri vire la paternitatea Lcdei, de abia acura \a avea confir marea bănuielilor sale, Potronins izbucni înir-un ita batjocoiitor s.i pe ţaţă so întipări un dispreţ icco şi lăutăcios. , -— Te asigur en \ a accepta oferta mea. La ora aceasta, mîudria Iui nu mai este dccîi o amintire. A dnua zi de dimineaţă, pe cînd traversa, vestibulul -de mă j mură trandafit ie şi se îndrepta spre ieşire, fu acostat de Jbircelln^j însoţit de socrul &îlu cu o figură stînje-n i tu. ITareelUi^, du]);1 ce îi mulţumi pentru ofeita privitoare la Leda, îl întreb;!, jcnot, dacă ar fi dispus să facă acelaşi sacrificiu şi pentru Coi iua. ajuns,! si ea la ţlrsta măritişului. Petronius înţolesc sensul a.^ciins al acestei întiebări. — Bineînţeles, Marcellm. Coriua va pi îmi aceeaşi zestre. Iar nepotului meu, Valerius, ii roi da o sumă egală, ceea. ce îi va pcunile ca într o bună zi să candideze pentru ua loc de senator, Mă voi gîndi si la eopiii pe care îi ai de la Chloe. Aceştia rin ^înt Nimeri, dar nu-i \oi lăsa sa putre zească în mizei ic. Marcellus îşi jileeă umilit capul, -^ Jl-am" înşelat în pvi\ i n t a la, Petroniu^ ! Iţi cur a,\ mă ierţi ! — -Xu-ţi cer în M-hinib de<-ÎL să mă consulţi la aîegeiea candidaţilor. 497 32-c. 601

riml spline abia, so gmdi Ia Leda. Yiuia s,l ai)m tul xl "-c pjommic la alegerea \iitonilui ci MJ! Jji acelaşi timp Petioiuus ui măi ea e\emm<'ui<'i<' de la Palatin. Desfăşurarea lor angaja în parte $i răspunderea tui. Căsătoria rapidă încheiata, între Ocla\ia şi Lwdus Domitius îl ridică pe i'iul Agrippinci Ia rang de gineie al împăratului. Cu puţia înainte fusele adoptat de Claudm gi obţinuse numele de Xeron. Scncca, la ivcomandaica lui Pefronius, devenise preceptorul lui. JîrUatiicus, fiul lui Claudiu, avea acuni un ftair udou-iiv care se bucura de influenţa mamei sale. Sărmanul tiu al împăratului se văzu surghiuni t într-un aparîait:t n t retras din Palatin şi izolat de prietenii săi, Tn fel de colu s& de aur pe care suveranul o accepta fiiitf ^ă proicbfci'e.1 A&i-ppina dobîiidise o autoritate care o depăşea de depaifi j f cea a ilessalind. împăratul, subjugat de fiuinu^ifa i mi sale so|ir şi de voinţa ei, superioară roiţii ei sale, ii e,\*'* u hi orice don"n(ă cu umilinţa unui r^iliorat eilium ii ^IÎÎM si fie biciui*. Lelia Faulina, rnala -Agrippiiin, f'iiM'M- eAccitfîîkl. Elia Peiina murise otrăvită. Wabinius, preceptorul Iui Britannicus şi servitoiul său fidel, fusoao acuzat de complot împotriva rieţii lui Neron şi c\eeufai. .Alicul pjinf rămăsese singur, evitat de toii enrfenii care nu indiăx-neau s-o nemulţumească pe Agrippina. refroniu.s, consternat, con,s(a(a că Homa ivinlia /.tifle cele mai sîngcroase din vremea Iui Caligiila. ÎD srhuxb prestigiul său creştea, ^grippina afişa faţă de el o pne-tenie afectuoasă. Seneca declaia ofitontaliv că w >niifca onorat de a fi rudă cu marele Pcfionhis. Adesea jîoi^ liea imperială >c ralia la părerile Iui in şedinţele conciliului imperiului. Gurilo iele şoptească, aiiîudiuca Agrippind faţă de Petroufus nu urmărea decîl bă a.-cundă adultei uf cu, Pallas. De fapt prin inteimcdiul ;ire--lnia A^rippiini conducea imperiul. Xumai că păieiea celor caie cK^Jeiiu că POUOWIIÎ- u u este decîl un instiument în mîinile împărătesei nu împiedica lumea să constate că prestigiul iau era în e\idcntă creştere, înciedciea de care gc burma m fofn ,*in nanilor 498

ţmlca s;Vi asigure un post de mai o demnitar. Kc voibea cil indolenţa, indiferenţa faţă de politie.!, păşunea pentiu arfe şi eleganţii nu erau deeîl praî aruncai m ochii hunii şi c,!, în realitate, nutrea ambiţii nem,"îMiuUe. (Vea ce eia o oi oare. rşiirijiţa cu caro sm\ cranii îşi puneau somiCituia po ordinele de execuţie îl îngiozea P° Pelionius. Kl, caic se răxbuu-Hc doar pe asasinii tatălui său. caic iubea viaţa, prhea \iitorul cu optimism, se l^a îmbătat de libertate, de plăceri, de Imcuriilo do tot felul, prn ea cu siU, la măcelul oi don a l cu nepăsare de rikudiu M \jiiippina. îi \enea 1să umiite de oîte ori îi auzea ^01 tind moi ţ i i oameni alaiuri i 'oue dejunaseră în ajun. ( "du. i "-.T, uite de ticălăoşiilc acetica in bralele Iui Luci-l'ni^, A'oiha hii dulce, ca un MIMIL de i7.\oaro, ponturile linKlitc. fiiingiurilo ii potoleau zbuciumul lannliic, înde-păi Iau uionioa din omdun'le sale şi ii arluceau ]>!;.«• rea in-r n drago-tei C'yntln'ci. -lîom.i, m ciuda dimen^'uniloi enorme, eia un oraş mic. Lelaii'vitatc se aplica îndeosebi cînd era \oiha de eonlra^rul dintre populaţia săraca", ce colcăia în oraş, şi numărul redus de nobili şi demnitari, care alcătuiau o lume aparie. Această mi noutate se îuulnea adesea la SiCJbărK H-cPpţii şi alte sărbători. Ştirile zburau tot ktîfi de repede in maerocosmosul -Uarii Jîotne ca şi în micio-cosmo.-iul cîforva vile de lux:, uudo se reunea elita. O elită care se reducea mereu. La fiecare banchet rămmeau cîte^a locuri goale. Amatorii de senzaţii ian făceau paiiuii : caio d in tic ei \a dispărea primul. Ascensiunea lui Petroniuis îi incita pe \înătoiii de zestre şi de ponturi importante să ^e înghesuie Ia mîna ncpoa-ti'lor ^nle. Taurus Quintilius, uu tînăr patrician cfire urmă-aea să ajungă rit mai sus, se călători eu Coiina obţinîndu-i .şi o chestură, după caic jinduia de multă vicme, : care adăuga la U-da zestre frumuseţea nan\ iată a Cyn-o văzu asaltată de Utici, pretendcnţi'din înalta nobilime şi do cei mai nesătui ambiţioşi. Dar toţi aceşti pretendenţi se izbiră, de un obstacol la care im se aşteptau. Leda se opuse unor cereri în căsătorie pe caro MarccIIus le-ar ti acceptat, cu multă plăceie, Fonlius era nătărău, Aure-

lius prea plin de el, Corvilius imbecil, Paulus Eniirus ţuit-Ceraius murdar şi neîngrijit, Carbo prea autoritar, mentus prea copil, Hyrtius ipocrit, Zotieus Faustus mediocru. — Ce vrei tu ? striga Marceltos furios. Trei ca ApoHo în persoană să-ţi ceară mîna? Petronius se distra urmărind peripeţiile acestei comedii. Regăsea la Leda nu numai frumuseţea Cynthieij eî şi caracterul ei, voinţa şi umorul, în forul său Interior «6 bucura de atitudinea fiicei lui. Deşi n-ar fi putut să spună de ce. Marcellus se hotărî să apuce taurul de coarne. — Leda, ajunge ! în curînd faci cinsprezece ani. Esty momentul să te hotărăşti. Am cînţărit avantajele peearâ le prezintă fiecare pretendent. Am şi eu un cuvînt de spusj — Ku-ţi face griji, tată, în privinţa soţului meu, B treaba mea. După lege, eonsimţămîntul meu este obliga toriu. încă nu sînt atît de bătrînă, ca să măţtein că voi rămîne fată bătrînă. Să fie clar ! Eu am ultimul cuvînt. Se răsuci sprintenă pe călcîie §i îi întoarse spatele lui Marcellus, surpins de obrăznicia ei. Leda se duse în grădină. Ajunsese la o răscruce în viaţă şi trebuia să se gînde'ască la viitor, îl văzu pe Petronius plimbîndu-se gînditor lîngă fîntînalui Keptun. îi cunoştea obiceiurile. Ştia că îi plăcea să se plimbe pe aleile înmiresmate şi să se gîndească la viitoarele capitole ale romanului. O fascina talentul unchiului său de a crea cu imaginaţia atîtea lumi. Se îndreptă spre Petronius şi se opri în faţa lui. — Te deranjez ? — Dimpotrivă ! E o plăcere sar te văd. Tu eşii nepoata mea preferată. — Aş fi vrut săr-ţi vorbesc de zarva ce se face în legă tură cu căsătoria mea. Toată lumea care se învîrteşte pe aici îmi pare a fi un roi, un cuib de viespi, — Toate fetele trec prin asemenea crize înainte de căsă torie. Alegerea tovarăşului de viaţă este un moment impor tant. — Ku mai pot suporta sîcîiala acestor flutură-vînfj agasanţi. De ce nu vrei să te însori cu mine 1 600

simţi că ameţeşte. Era ultima propunere Ia caic se putea adepta. Recunoscuse vocea Cynthioi, felul ei do a vorbi, voinţa de a merge drept la ţintă ! Să fi ales Cynlhia' caloa aceasta ca să ajungă la ci? în nici 'un caz! Să fueă dragoste cu propria sa fiică? Ar fi fost ceva — Se ie\ollă morala în tine, unchiule Petronius? Te scîrbeţle incestul? Clandiu s-a însurat cu Agrippina, ne poata sa. Senatul a legalizat acest mariaj. îsu -ţi plac? Uitări c bine la mine ! Sînt mult mai frumoasă decît toata femeile care se învîrtesc în jurul tău. Şi sper, mai atrăgă toare decit Luciliiv, umbra la. De aii fel, ai putea să ţi -1 păşite-/,!. Xu sînt geloasă. — Leda, acest lucru este imposibil ! — La^ă-mă să termin î Dacă mă voi mărita vreodată numai tu vei fi soţul meu ! Ştiu că sînt cam stînjonitoaie declaraţiile de această natură. — Leda, tu trebuie să înţelegi . , . — Tu trebuie să înţelegi că, n-aş putea trăi tară tine, Orice alt bărbat, fie el şi Adonis, mă. lasă rece. N-am nevoie nici de zcsirea ta. O refuz! Am să te aştept î Poate că într-o zi te vei gîndi la mine ! Te iubesc, Petronius ! Te iubesc ! Speiiată de propriile cuvinte, lugi ca o gazelâ. Pa^iî ei făceau să scîrţîic pietrişul de pe alee. Dispăru după o fmtină arteziană cu ape ţîsnitoare care ridicau o perdea de argint lichid între ci doi. Petronius îşi duse mina la frunte, Leda îl atrăgea, ti tulbura inima şi îi trezea senzualitatea. DAT era fiica sa, propria sa fiică. Dobîndise reputaţia unui amoral. Un renume mai degrabă măgulitor, niciodată dezminţit. De altfel Leda exprima purul adevăr. Dragostea cu sora sa ii procurase cea mai mare plăcere a vieţii. Dar să te culci cu fiica taf să profiţi de nevinovăţia ei, de minciuna în care era învăluită naşterea ei, ar fi fost o muş.lvie. Oynthia ar fi fost prima care 1-ar fi condamnat. în noaptea aceea îl posedă pe Luciluis gîmlimlu-se la sora sa. Gînd ajunse la paroxism prommţ,fi numele Cynthiei. Lucilius accepta cu resemnare această comedie, îşi iubea atît de mult stăpînul încît îi ierta totul, deşi amorul său propriu suferea. iOi

m

Citova zile mai tîrziu Pctrom'us primi vixila Iui Var-cellus. Acosta, deşi abia dacă depăşire patruzeci do am avw din cauza vieţii chinui!e faţa brăzdată, prhiion şteargă, părea foarte îmbătrînit şi stînjenit. Petronms îl urîso din cauza câViltoriei cu CuUhiiî, făeîndu-1 vinovat do moartea ci. Trecerea timpului nu-i cicatrizase rănile. Acum mi mai nutrea pcnfru ol docil nu sentiment de dispreţ, în favoarea lui nu pleda decîl. faptul că'-i dăduse Ledei numele său onorabil .şi că avusese grijă de 6a ea de proprii săi copii. Harccllus îi mulţumi pentru ajutorul pe cai c-1 d.lduv» familiei sale. Acum, însă, venise într-o problemă foarfc. delicată. Şovăi'să-i spună, apoi îi vorbi ca şi cum ar fi repetat o lecţie bine învăţată : — Ştiu că ceea ce îţi voi spune ţi se va părea cel puţin neobişnuit... Situaţia este simplă şi paradoxal de com plicată. Leda mi-a făcut o mărturisire caro'm-a uluit.., Te iubeşte î Mi-a spus că nu va accepta niciodată al! fovarăş de viaţă, alt bărbat, decît pe tine ! Petro nins îşi ridică mîinilc, apoi zise stînjcnil : — Sînfc foarte măgulit că la vîrsta mea mai pot sft inspir asemenea sentimente unei fete de ciu^prczeeo ani. Aş fi fericit să fiu soţul ei. Dar nu concep o r-ăsălorie înde unchi şi nepoate. Minţea şi ruşinea îl copleşea. Simţurile îl împingeau spre Leda dar conştinţa îi interzicea săvîrşirea unui păcat şi mai grav decît acela de a te culca cu soia ta. Apoi Domi-tia, lunius, Vibius cunoşteau adevărul. Dacă onestitatea sa ar fi fost mai flexibilă, o legătură clandestină cu Leda ar fi învins toate obstacolele. Leda ar fi acceptat aooastă, soluţie căci îl iubea, cum o iubea şi el. Dar cum ar fi toac-ţionat dacă ar fi aflat că este chiar fiica lui, fruct al unei legături incestuoase?.,. Era o dragoste imposibilă! — \7reau să te asigur, insista milogindu-se ATarcelJu^ că Leda nu este animată de interese egoiste. A vei ea (a n-a influenţat în nici un fel alegerea pe care a făcut-o. — Sici mi mă îndoiesc. ITarcellus l Totdeauna am si\ ut. cele mai bu»e sentimente faţă de tine si faţă de familia ta. Ani depus pe numele tău un milion de scslciti ca să roii

502

[i reiei locul din Senat. Ţi-am susţinut cauza .m faţa (Uaudiu şi a Agrippinei. Vei fi pe prima Hat n a noilor lui ui ton, Mareelhi? se ridică de pe scaun ca împins do im mc. Nu-ţi mai găsea cuvintele ca să-şi exprime recunoşlinţa, -- Hu mi-am făr-ut decîl datoria faţă de tatăl nepoatelor mele, Pragjţ Marcelltis, totul se va termina bine ca îrih-o comedie greceasca. riandiu mergea schiop^tind pe o alee din grădirU imperială sprijinind n-se de braţul Ini Petroniu-î. Jîău*o mu i i . — L-am primii ieri pe foitul tău cumnat. Era foaifo fericit cînd i-am îmnînal numirea, Mi-a vorbit de discuţia* pe caic a avut-o ieri cu tine, Mi-a repetat ultima fraz ă po nare ai spus-o ; „Totul >se va termina biuo ca într-o comcJie grecească". Concluzia ta păcătuieşte prin CXCEM da optimism, Petroniiis. Tiaţa nu este totdeaimi eo.nic.i,. Ameninjarca morţii, care planează ziua şi noapte.i (ie:isnpra capetelor noastre, îndepărtează noţiimei de cometlie. Fericirea nn mai este comică, O căutăm cu disperare fa să niiăm de trecerea timpului şi de apropierea impla rabilă a ^fuNitului. Era atîl de emoţionat încîl abia putea să mai voibeaseiv ilra pricina bîlbîiclii, — Fericirea, puterea, realizarea viselor noatre hînt lucruri himerice şi scurta lor durată face şi mai atroce teama de moarte. Xenorociţii se tem mai puţin de moarte. Ştiu ca. este .inevitabilă şi' o aşteaptă resemnaţi, ca pe o elibe rare, îţi aminteşti de cuvintele lui Oaligula : „Omoară-1 lent, ca să simtă că moare'1. Kepotul meu ghicise că moar tea este o eliberare. După ce primise prima lovitură de -s.Tbie d]n partea lui Cassius Clierea, ii arătă cu nuna sa pieptul şi ii strigă : „Loveşte aici ! Loveşte aici T' Am urinăm rit pioeesul lui Cassius Cherea, tTn martor a repetat cuvin tele nepotului meu pe moarte. Vroia să termine, cit mai icpedo . . . .Şi eu simt moartea rolindu-se în jurul meu. Mă nbisnuiscm'cu vecinătatea ei sub Tiberins, sub Caligula iar acum, după căsătoria mea cu Agrippina, rnă simt şi mai aproape de ea. Am făcut o greşeală ireparabilă. Bar liecare om comite cel puţin una. îţi spun toate acestea deşi 503

eşti piioien cu Agrippina. Dar îţi fac aceste confidenţe fiindcă te ştiu un om loial. Ai rămas credincios memorie) lui Ciligula, iu ciuda nebuniei lui. îţi era milă de nebunia? Un î Ciiid te-a exilat, u-ai trecut în tabăra duşmanilor Iui, Agnppina mi-a corupt li borti i, m-a făcut să-i adopt fini iar acum te^e o pînză de păianjen ca să-1 prindă şi să-1 devoteze pe Biilannicus, fiul meu. — Atunci de ce l-aţi adoptat pe Xoron, Majc^tafc? -- Ui-am urmat destinul. Am împlinit voinţa Agrippinci, în ciuda bănuielilor care mă rodeau. M-a prins în plasa ei. Agrippina A rea să-i smulgă tronul lui Brilarmicu^ moşi orii torul meu. I-am acordat lui îseron titlul de comoştoni tor... "Dar am să repar această greşală. Toate soţiile mele au fost nedemne de mine şi, în ciuda bunătăţii mole înnăscute, Io-am pedepsit după merit... Hă îmbăt CA Kă-mi uit gieselile. Mă îmbăt ca să nit de moartea caic bato la uşa. mea. Mă întreb la cine ya bate niai întîi, la mino sau la Agrippina ? La îscron sau la fiul meu ? Eu im iac deeît să-iui urmez destinul ___ Agrippina m-a cuce rit piin fnimusoţe, prin tinereţe şi veselie. Dar aceasta n-a fo^t decît frumuseţea, tinereţea înşelătoare şi veselia piefăcută-a diavolului J Chiar dacă am îmbătiînit. mi-a plăcut (otdeauna să am în j ur lume tînără. Aceasta îmi dădea iluzia că îmi păstram tinereţea. Cînd îi ^ăd pe tinerii caic mă înconjoară, mi se paie că mă aflu în faţa unei oglinzi caie-mi icflectă propria imagine. O tinereţe falsă. Fiumusetea şi farmecul tău, Potronius, jn-au atras totdeauna. A fobt o dragoste cerebrală, căci si tu ştii bine că nu apiecicz moiavuiile greceşti ... Şi fiindcă veni vorba do diagoste. Fostul tău cumnat mi-a voi bit mult de fiica fci, Lcda. Cwic^ (e adoră. Tn ai pierdut-o pe oca» mai bună dintre femei, îţi cunosc şi pasiunea pentru Lucilius, tinănil ăsta hbeit. ftînt bine informat. Dar atracţia»pentiu Lncilius n-aio cum să împiedice căsătoria ta cu Leda, Legea i i i ] pimile să te căsătoreşti cu o nepoată. Profită do ocui e! î n -'oaiă -t e cu ea. O cunosc pe Leda. O găM^c îcrihecătoaie. Vieau să -ţi fac o confidenţă: cî nd Hboi ţi i mă pr esau să al eg i nt r e Kl i a Pct i na, Leii a şi Agrippina, eiam tentat să mă înpor cu nepoata ta, Leda. Dar mi-am zis că pe lingă ea as. arăta ca un bunic .,« 6 Oi

Acum îmi dau seama că nm evitai un refuz, în ciuda titlului meu imperial. Ea te iubeşte do ani ele zile. Pentru ea tu repiezinţi soarele. Asta mi-a spus-o tatăl ei. Te invidiez ! însoară-to cu ea, Petronius ! însoară-te ! Cifludiu zîmbi cu amărăciune. — Ai să faci. poate, o gic^eală ! Dar ce greşeală magnifică ! Cînd te însori cn o femeie tînără şi foarte frumoasă îţi iei riscul de a fi înşelat. Cînd te însori cu o femeie de vîrsta ta, vezi în fiecare zi lingă tine o faţă care îmbă-tiîneşte r ochii care îşi pierd strălucirea, riduri care brăzdează obrajii. Fără, să te mai uiţi iii oglindă vezi in orice clipă cum începi să decazi. Se spune că soţii care ajung împreună la bătrmele seamănă ca doi gemeni. E groaznic ! Petronius plecă descumpănit de la împărat. Avea presimţirea că stătuse de vorbă cu un om mai cat de moaite. Faptul că îi vorbise foarte critic do Agiippina nu eia un avertisment? Xu vroia prin aceasta să-şi anunţe soţia că, jocul ei fusese descopeiit? Sau pur M simplu su vei anul îşi dcseărcase sufletul ? Dar la Palatin nimeni nu pronunţa un cu^ int fără să se gîndească îndelung ia consecinţe, îl surprindea că Marcellus ii vorbise împăratului de Leda, dar îi găsea o explicaţie. Probabil că Marccllus se gîndise că cel mai bun mijloc de a, cîştiga favoaiea lui C-audiu era să sublinieze entuziasmul său faţă. de căsătoiia acestuia cu nepoata sa, Agiippins. Xumai că picase pi ost deoarece suveranul regreta acest gest. Tîrziu, dar îl regreta. Familia lui Xiger era ccnsieinată. Domitia si lunius, care cunoşteau adevăiul cu prrure la Leda, se temeau de scandal. Pe de alta parte, fata, care moştenise încăpăţî-narea mamei sale, le spunea prietenilor că îşi iubeşle unchiul şi «ă se va da peste cap ca să-1 cucerească şi că pînă la urmă îl va face sa renunţe la concepţiile sale demodaie. Roma începuse deja să trăncănească de pasiunea micii Leda pentru fmmosnl Petronius. Dar lunius si Domitia se temeau îndeosebi de Vibius, deoaiece îl ^tiau cit de ticălos este. Xu va încerca să-1 şantajeze pe Petronius ? Martori, care să-i susţină dezvăluirile, nu mai erau. Sclavul, care paiticipase\la descoperii ca incestului, murise. Atlicnador. după ce se renunţase Ia 603

TJ

iciilc- lui, pru ii si «e lîomn fa să-şi liăia<*eă ultimii ani pimtie compatrioţii săi de In Xeapole. Chiar da.că mai trăia, ceea te Niger nu mai ştia, n-ar fi vorbit.. A^fa că po/Hia lui Vibius nu eia pi fa puternică. Ar fi ffM numai ol unpotri\a hii Pefionius şi a părinţilor, hotărîii să mintă ca să «aheze onoaiea familiei. Ei a o tainfi care hemiia spăiată cu oike preţ. POM

Pol rom us îi mtilui pe Sonora la serbările care trebuiau să încununeze lucrai ilc de străpungere a canalului prin caro apele lacului Fuem se vaif.au în tîul Livi% fertilizînd pămm-turile steipe. Olaudiu. ea să dea mai multă splcndoaie. ace-ilm e\oiiiment, ponmei>e oiganizarca unei bătălii navale, la care trebuiau să paiticipo vreo cincizeci de b£-leme s,i tnreme. împăinte m două t Io te acUer^e si cu echipaje foimale dm criminali --i gladiatori. Cei caie învingeau, dobmdeau li bei t alea Uulumea. menită de la Xeapole M din. oia-^ele imecmaie, adunată pe malurile în amfiteatru, a.-
Palatin, Tulia Lmlla, care tocmai ieşea clin palat, mi -a oferit un loc în litiera ei. lulia a coi)oiît drapeiiile, dar nimic iudecenl nu s-a Sntîmplat între noi doi, Caligula m-a-acuzat că aş fi încercat să-i seduc soia şi m-a exilat. Petronius, care îţi aminti cum fusese violat de Julia Livilla, zîmbi uşor. Ce straniu ! Caligula îşi piostitua,surorile oferiiidu-le prietenilor iar pe Ccsonia o arăta goală. Dar de acest prhilegm, aeoidat patricienilor, nu &o putea folosi fiul modest al unui cavaler originar din Spamn, Sau poate că a fost im alt motiv l Yiltelius, beat, veni şi se întinse pe patul lui Pelronius şi al lui Seneca. îşi scoase din togă un pantof avu i t pe caie îl săruta cu evlavie. — Este al împărătesei care mi-a permis să-1 port tot deauna cu mine ! Vă puteţi încMpui o favoare mai mare? Apoi, adresîndu-se lui Petronius, zise : •— Toată Roma vorbeşte do dragostea nepoatei tale pentru tine. De ce nu te însori cu ea ? Ar fi un ge^t do curtuazie faţă de perechea imperială. Petronius răspunse cu prudenţă ştiind că ţoale cumintele sale vor fi repetate in faţa Agripinei şi a lui Claudiu. — ÎTepoala mea este prea t în ară pentrn mine. Apoi j.quod Heet Jovi ..." Seneca interveni : — Zenon , marele gînditor cinic, chiar dacă a fost influenţat de Arisfotcl şi de Platon, mai moderaţi decît el, îi scandaliza pe moralişti, contemporanii săi, afirmînd că în viitor "\ a fi admisă împreunarea carnală nu numai dinţi o nepoate şi unchi, ci şi între fraţi şi surori, dintre fii şi mame, dintre taţi şi fiice, în zilele noastre ineeMul a devenii aproape o modă. — îs-ai menţionat relaţiile carnale dinţic taţi şi fii ! exclamă Tittelius după ce îşi golise cupa de vin. — Zenon nu şi-a închipuit ipoteza aceasta. Dar cînd este vorba de „cei mari" toate variantele sîut posibile, zi^e Seneca. Relaţiile incestuoase dintre tată şi fiică, amintite de Seneca, îneoidaiă atenţia lui Petionius. Să Ic fi pomenit din întîmplaro sau ai ea anumite bănuieli? îngîndurat, Petronius nici nu se mai uita la naumahie, care f-e termină în apoteoză. Bilanţul; treispiezece mii de morţi. 507

— Sîngole totdeauna m-a siimulut î zutoClaudin rigî-ind. Iar acum să trecem la partea cea mai importării,! a zilei, la deschiderea canalului ! Prieteni, pregătiţi-vă pont m un spectacol frumos ! ÎJTavciSj dă semnalul î Ecluzele se deschiseră încet. Apele din lac păţi unseră, cu un zgomot asurzitor. Curentul de apă creştea antremnd şi ecluzele şi ducînd o parte din platforma construită pcntiu banchet. Toţi fugeau ca să scape. Perechea imperială, comesenii, slujitorii şi slujitoarele goale se repeziră spre înălţimi» Cîţiva sclavi, care nu apucaseră să fugă, fuoe&era' prinzi în viitoare şi dispărură în apele vijelioase. Restul platformei fusese smuls de la mal şi înghiţit de \ irtej. Tacîiminlo de aur, cupele încrustate cu pietre preţioase, feţele de mă vi brodate cu argint, fuseseră măturate în dres a clipe. Lumea privea consternată la catastrofă. Agrippina, furioasă de pierderea obiectelor de aur şi rlo insuccesul operaţiunii, se năpusti cu invective şi ameninţări împotriva lui Narcis acuzîudu-1 de incompetentă ^i do fraude. Narcis răspunse cu violenţa, îi imputa ciimele s.i i/<>-larea lui Britannicus, adevăratul moştenitor al tronului. Cuvinte deosebit de grave care îi îngroziră pe curteni dar care nu avură nici un efect asupra lui Claudiu, buimăcit do beţie. Narcis îi explică lui C'laudiu că inginerii nu făcuseiă calculele corect, că vinovaţii vor primi pedeapsa meritată, şi că lucrările vor fi reluate. Agrippina porni spre Palatin minioasă pe împărat, deoarece nu-1 condamnase pe Narci- si nu-1 executare pe loc pentru obrăznicia sa.

Petronius se întoarce acasă după căderea nopţii sub imperiul emoţiei. Tresări dud intră in cameră. Leda îl aştepta goală pe patul făcut, întinsă, pe spate, cu braţele ^i picioarele larg desfăcute. Ochii ei strălucitori, trupul cu linii perfecte, sinii îmbietori, care i se ofereau cu un abandon senzual total, îl tulburară profund. Trecea prin chinurile lui Tantal. Dacă u-ar fi ştiut că Crnthia se afla de multă-vreme dincolo de Stix, că Leda era fiica ei şi a lui, ar fi jurat că în faţa sa o avea pe sora sa, vie şi reală. Făcu un 508

apel la luciditate, Ia raţiune şi se opri nemişcat în prag, O luptă se încinse intre spiritul, simţurile şi forţa sa de iluzionare. Vru să iasă, dar Leda ;-e ridică în coate-şi îi spuse cu violenţă : — De ce nu mă iei l Vreau să fiu a ta ! Te doresc cu toată fiinţa mea ! Şi tu mă doreşti ! d citesc în ocliii tăi! în vibraţiile corpuhii tău ! Petronius stătea nemişcat cu mîna pe minerul uşii, — Eşti frumoasă ! Foarte frumoasă, Leda! Orice bărbat ar fi fericit să te posede ! Dar cum îţi închipui că aş fi în stare să abuzez de naivitatea ta ? Tu trebuie să te măriţi cu un tînăr demn de tine ! — Pe tine te vieau ! Nişte paşi grăbiţi pe auziră în peristil, apoi eîteva cio-eăuituri în uşă, — Acoperă-te, Leda ! întredeschise uşa şi îl văzu pe Lueilius cu o expresie bizară pe faţă şi care îi spuse cu o %oce reţinută; — „daribsimus'*, sînteţi chemat de urgenţă la Palatin. Majestatea sa împăratul nu he simte bine. jVFajestatea Sa împărăteasa vrea să vă primească. — înhămaţi caii ! Plec ! Lucitius se îndreptă în fugă, — Iată un pretext! exclamă Leda, Ruşinea, necazul de a fi refuzată, îi umplură ochii do lacrimi. — Du-te acolo ! Dar eu ştiu că mă iubeşti şi că mă doreşti cum te doresc şi eu ! Petronins făcu o comparaţie între voinţa cumplită a Ledei şi cea a mamei sale şi se înspăimîntă de curentul care îl ducea spre un viitor plin de capcane şi de incertitudini. Sosit îa Palatin, fu primit de Agripina în apartamentul ei. Singură, cu faţa şiroind de lacrimi, se aruncă în braţele Iui Petronius şi îiji lipi obrajii de pieptul lui. — în acest moment de criză ştiu că pot să contez pe tine ! — Totdeauna ţi-am fost devotat, ţie şi familiei tale l — Glaudiu a murit din cauza unei indigestii complicate cu o criză cardiacă. Deocamdată, bineînţeles, decesul nu 109

\A Ci ammţ-at. Mai îniîi prelorienii trebuie să fie at&pliu pe s:;unUe .
că *e lesemnă să accepte M fii garanteze cu autoiitatea sa puterea uoului suveran. Dar refuză demnităţile polii i-ee of ei i te de Agripipna piotextînd că lenea sa înnăscută excludea activitatea intensă a unui om de stat. în schimb 0 asigură de sprijinul său şi de fidelitate faţă de îferon . în timp ce acoliţii Agripinei se băteau pentru putere ca nişte cîini pentru un os, Petronius vroia să rămînă cit mai departe de această învălmăşeală. Asista la şedinţele CGÎI -siliului seciet şi de fiecare dată se întreba care cap va cădea primul. Narcis lupta să-şi păstreze puterea în domeniul afacerilor de stat. Pallas manevram secret ea să-i ia locul, spiijinindu-se pe Agrippina. Aceasta, înhă, işi urmărea propriile inteiese. Ea ar fi ^ rut să facă „tabula rasa" din toţi demnitarii fostului său soţ şi să conducă singură mîuuin-du-şi băiatul ca pe o păpuşă. Seueca şi Burrus pregăteau cu lăbdare căderea libeiţilor. Agrippina le atribuise cele mai importante posturi : administraţia civilă şi armai a. Aşteptîndu-şi momentul. Seueea şi Burrus încurajau destrăbălările lui Neron, caie den edea o mare înclinaţie pentru plăcerile căinii. Prins în viitoarea serbărilor si orgiilor, Neron le lăsase complet îi melc imperiului. l'etronius savura acest --'peetaeol tragi-cornie. Vedea vipeiele din jur care pîndeau si aşteptau momentul oportun ca să muşte. Participa la discuţii numai atunci cînd 1 he cerea păi ei ea. învăţare de la Viltclius că pentru ca să trăieşti cit mai mult trebuie !-ă afişezi o neutralitate abilă. Yittelius armase toată viaţa preceptele acestei politici înţelepte, dar, cu puţin înainte de moartea Iui Claudin, caie îi spusese confidenţial că M ea bă lestabilească toate drep turile Iui Britannieus, mizase pe tînărul prinţ şi făcuse cîteva declaraţii în favoarea acestuia. La eîteva zile după moartea Iui Claudiu avea să cadă fulgerat de o criză car diacă. Corpul său se acoperi cu aceleaşi pete negre ca şi cel al lui Claudiu, chiar dacă se făcură încercări de a le şterge pentru a se ascunde adevăratele cauze ale morţii. La şedinţele con^bului două porpoane îşi peimiteau de a visa; ca şi cum dezbaterile nu i -ar inteiosa. care se îndrăgosti de Ar tea, o 1 în ară, pe care Sericca i-o ţîiîse în pat, şi Peiioniii^. core se gîndea peiple% !a 511

î oda, deşi nu avea intenţia a avea aproape aceeaşi vîrslii ca şi 0\ nthia mamte fio inomto era o coincidenţă care îi tulbura ypirihiî. Adesea, cîntl PeirotniH M- adîncea în gîndurile sale, discuţiile din jurul său degenerau în certuri, curgeau invectivele, insultele, ploua, cu ameninţ Iri. Se vorbea de fraude, furturi, ciime, de-.friu, abuzuri ca şi de alţi termeni, mai duri. So simţoi apropierea unei crize. Domitia se îmbfiln.n i. In eHe\ a săplăinîni un cancer la sin îi puse capă! zilelor, Moartea ei fu o marc lovitură pentru întreaga familie. Domitia ştia să îndulcească asperităţile, să cnlmcye ^piiitcle, să readucă zîmbetul pa feţele cele mai posomoiito M să conducă casa cu o mină fermă, care, îtisă, ria cxHmîea bunătatea şi înţelegerea faţă de sulele do sclavi şi liberfi ai familiei Niger şi ai fiului său. Kn-şi ridicam niciodată vocea, dar nimeni — slăpîni sau sclavi — n-ar fi îndrăznit să-i încalce poruncile. Petronius îşi aminti ca, înainte de incendiul de la vila lui .Nig-er, Domitia îl vizita adesea însoţită do Leda. Era o chestiune delicată, chiar dac/t ştia că face un păcat. Bar Domitia îi cerea ierlarc zeiţei Venus, mult mai indulgentă docît zeiţa Timona, a cărei severitate îi înfricoşa pe credincioşi. După ce casa lui Xî^cr ^r^ese, Dotrutia Iviase frînele în vila lui Petromi.H, caro era fericit s-o aibă alături po mama &a. Ambianţa de la Palatin devenea tot mai apăsătoare, La ultima şedinţă Ceaunul lui Xarcis rămăsese gol. Petronius nu-şi puse înticbărî. Primul caro se întrebă fu N"eron. Sencca s?i Bunii 1* se pi'iviră uimiţi. A doua zi Petiouius n il<1 că împărăteasa, enervată r l& tot co spunea acest libert, îl arestase din propria ini-fiitivă interzicîudu-i sa-^i părăsească domiciliul Ziua fi noapfca era supravegheat de pretoricni, într-o dimi-aoaţă ii găsiră spînzurat. in camera sa. Toată lumea înţelese despre co era vorba. Pallaa luase frinele politico ale impeiiului sub conduceien directă a Agiippinei, tic-cînd peste dreptuiilc lui Sencca.

Ncron ^o simfi ofensat do această schimbare făcută fără ştirea Ini, Evident, nu-I iubea po Narcis, cai o îl susţinuse t'iîţiş po Brilannicu*., dar nu admitea să se ia mlsuri de o asemenea importantă fără ca el să ştie. Aşa ci îi porunci lui Sencco. să ancheteze cazul. Acesta îl informă cu prhire la adevăr subliniind rolul determinant al lui Palla,s şi al A£,aippinoi. N"oron văzu ioşu în lata ocbiloi. îl detesta pe Pallaa care continua să-1 mutileze ca şi cum ar mai fi fost co] ii. Libertul credea efi protecţia Vgiippmci ii ajungea ca i-ă conducă afacerile do sfat Cară ca să dea ouha vieo socoteală. Seneca si Bnrrus (<>re -imţoau pe propiia lor piele urmările uneltirilor lui Pa!l;\s, u înnegreaţi port rolul cit puteau. Petroniut-, s-imţmd furtuna, prof'ilîudu-se ia oiizont, pretextă un nou alac de gută şi nu se mai duse la Palatin. Pallas, din ordinul lui NToron, fu scos din conciliu, Păiăsi palatul imperial fă ia <ă protesteze, cu capul sus, mmat de o mulţime de adepţi e proporţiile unui vulcan in eiupîie ctnd afhe de la o informatoare de dragostea tainică dinlto fiul ci şi Actea. Aventura amoioîWi a lui Xeron fusese bine^ataiijalâ, Ca Agrippina să nu afle de idilă, Serenu^, prieten cu Seneca, se pi of ă cea. că e--(e amantul Act cei. o acoperea cu bijuterii, îi cumpără o \ i l ă şi li pu&e la dispoziţie echipaje somputoase, o garderobă foarte bogată si o sută de sclavi. Agrippina înţolesc pînă la urmă că începuse să piardă din influenţa asupra fiului său, că puterea îi scădea si că Seneca şi Burrus o î i n in^e^oiă. îi făcu o scena violentă, fiului său caie ii ră^pun^e ea. la virata sa, se conduce singur fără să mai de& socoteala cuiva. Mai mult, retrase <>aidii, care o proteja pe mama ^a, pe motiv că Agrippirui o folosea abuziv. Xu-i !ă^ă decit sclavi si o Curte ledusfi la minimum, între mamă si t i u se declarase războiul iar Sonoca şi cu Burrus îşi licean mîiiiilc de buciuie fu 513 i3-c. 601

ia, Agrippinei, izolai ii, înlr-un nuc is Palatinul fusese curăţat, de toaie \fMi^nî< regim. Domnia liberi H oi luase ^firşif. Din vila sa Petronius urmărea cu alenţie evenimentele de la Palatin pentru a~si alege o linie de conduită car© să-i permită o cit mai bună protejare a intereselor, a persoanei, ca şi a familiei sale. lîoma văzuse că Agrippinn, în scurta sa domnie, nu făcuse decîfc să otrăvească- eîtcva înalte personalităţi de la Curte, care i se înrpotmeou. Petronius primi o scrisoare de la împărăteasa în care îi cerea să intervină pentru a pune capăt harababura din consiliu. Printre r înduri îi făcea nişte propuneri iulr-mejritoare : îi oferea postul de prim-mijnsiru după destituirea lui Roueca şi a lui Uurrus şi o mare piliere politie.!. Doar că Petronius primi aceste propuneri cu scepticism deoarece înţelegea că Agiippiua, în disperare de cat;/;!, credea că influenţa lui a~npra lui Xcron ar fi fos t n t n de mare încît ar putea H-hiniba situaţia în favoarea <-:. Pefronms ajunsese de multă vreme ia concluzia că \n-moa Aqrippinei se sfîrsise şi că lupta de partea ei I-ar Ji dus la pierzanie. Aşa că îi răspunse, fot în seri 1 -, că ai H fost fericit sa-i îndeplinească dorinţele dar că KUIM - ÎC lui de a se vindeca mai repede erau minime. Apoi, roii^i dorind ca jocurile fuse^erl făcute, isi indiep!;1 aîcnîia. spre familia sa. Blajinul lunius ])crmttea (oaie nebuniile nepoţilor şi nepoatelor sale, care se foloseau de el si abuzau de buml-taifa iui. fa să nu fie deranjai de serbările lor, numeronso şi zgomotoase, Petronîus ,se mcliidea in apailauieinul ^ilu unde medicul îl vizita în fiecare zi ca hă urm.1 rea M;"» c\ o-Inlia bdlii imaginare. McdJcaineinule î)resci'i-o cran aiuu-caie în foc. Spionii Palaimului r:ipoj(au -tăpîniloi cil „f Jaiis(*jmu8'' nu se sustra^eu do ia obligaţiile sale poliiii e şi ci b
q enona şi îi fiicea ochii frumoşi să arunce senilei K\a<ţ-poiată, începea să strige: — (îmi ai ^ă termini cu comedia asta jidicui.l ? ştiu io»i ti 1 bine că mă vrei ! Atunci de ce iugi de mine ? ( eva îmi >pune că (u trebuie aă t'ii al meu ! O f ort ii inteiioaiă, nul împinge vpre tine! Nu mă g.lxeşti pe gustul I a u f Spune ! Dai 1c * tiu cit eşti do ipocri! î r.ieui» in t r,! buimac şi îl anunţă că Maje-tatea Sa împăiatul, îti.-ojit de „clarisMinu^' Sen oca, viuc să-1 vadă. T(H'in;u coborau din litieră y se îndreptau ^pie M '.n a de la intiarc. — Du-tr vi-i primeşti ! stn^ă J^etioiiius,

Apoi ÎM aminti că N erou riu îrebuia s-o vadă pe Li-da. li i-rinoşiea -pasiunea nemflsuiatfi pentru fele. Vroia să le porecle p e (oale şi se lăuda că do departe l-ar pitSea depăşi pe ilercuîe care era in ; -l a i e să derhnexe cincizeci de fcuinti-o singură noaj)le Apoi i.^i privi bandajul de la piciorul di opt, impio.sionatil pi in mărimea f îi. — IeH pe u?a lateială, Leda ! Pioîocolul nu pennife ca imj>ur;i!ul să te vadă înainle de a-i ti fost prczenlntă. Leda ră-jnuise agresiv : — Ti-e (camă^că se îndrn^ostcsk- de mine ^i te lip.so>Ie de o bucain aleasă î Sărmană paiaţă ! Apoi ie>i frmtind uşa. în timpul acesta Petronius nuzi paşi care traversau vestibulul. Uşa se deschise ă-l salute pe împărat cu te^pcctul care i se cu\enea, — Te rog; nu te mişca deuaiece durerea picioi ului bolnav <-îir puica înteţi ! Bolnavii au dreptul la mcnajamentc l X-um dreptate, Soncoaî

515

— Divinitatea Ta are totdeauna dreptate ! Un zeu nu se înşeală niciodată J — Mă magule-jli prea mult, Seneea ! Zieînd aceasta Neron se întoarse spre Petronius. — îmi lipseşti ! Şi cum treceam pe lingă casa ta t ce mi-am zis: Âo ce n- aş trece să-iui văd prietenul, pe Petronius'? — Cinstea Divinităţii Tale mă copleşeşte l Keron se uită în jur cu admiraţie. Vechile vase gre= ceşti, statuile de marmură care îl imortalizau pe Morfeu şi pe cele trei Graţii, mesele din lemn de lămîi, care costaseră milioane de sesterţi, coloanele de onix, picturii© murale cu subiecte de un erotism rafinat, covoarele persane din ruăta«e cu ape lucitoare, îl fermecau. — Sînt uluit, Seneca, de aceste frumuseţi ! Petronius mei iţă pe deplin icnumelede oro dotat cu un gust perfect î — T)ivinitatea- Voastră o prea burtă / — Peiitiu prieteni bunătatea mea nu are margini î . . . Cînd îţi vei relua locul în consiliu vei găsi multe senimMri, — Poporul i oman aşteaptă de multe vreme măsuri înţelepte. Din fericire pwifin unperiu, Divinitatea Voastiă s-a hotăiît să taie nodul gordian ! Xcion aceoptn laudele cu o plăceie vizibilă. — ilajcstaiea Voa«tiă îmi permiie
ia

diploma t n ă pa i ca să ia sin >it. Intră Itmius în 11 er u-ptmlu i gmdmile. Părea iagri]oiat. — Tiehiue bă hi precaut, băiatul meu ! Cea mai -stiălucttoaro favoare poate să fie urmată de o dizgraţiei e dureroasă. Profită de experienţa mea politică. Pelronuis ii considera pe lumus depăşit de evenimente, Moraviiiilc dm epoca lui Octa~uan August şi Tiberius se schimbatei a. Gilignla şi, îndeosebi, Xeron aduseseră un nou &iifhi. Un climat pnmojfhoa, elemente imprevizibile. Căcleiea Agrippinei era un exemplu e\ident. Era ca şi cum ar fi mers pe marginea unei prăpăstii Un singur pas grecii iji te înghiţea genunea TKZUUS se uita în gol. După o pauza zise: — îs-ara venit să-ţi voibesc de politică.,. Am de gînel §ă mă însor, băiatul meu! Mi -e greu singur! Moartea Dotmliei nva zguduit profund î Petronma simţea că fee prăbuşeşte din nori — Î3"n &mt eu cel chemat &ă-ţi judece hotărînle, tată. Şi eu mi-ara pierdut -,oţia dar încă un m-a m gîndit să-mi Schimb starea ci\ilă. - La \ ir^ta ta iţi poţi permite luxul să mai aştepţi, să alegi si chiar &ă te m^ori de cîteva ori. îu schimb eu mă alin aproape de hfhfitnl drumului. Trăiesc ultimele bătăi de aiipi, -- Şi ţi-ai gă^-it o tovarăşă ideală de viaţă? - Da, Milonia Conmius. O matroană demnă, văduva senat oi olui Ful\ uis Coi \ miu^, vechiul meu prieten. -Şi îţi va îi credincioasă, tată î Este frumoasă, foni te frumoasă şi nu are decît tieizcci de ani A îngropat piuă acum trei băibaţi. — Şi daca? 13u voi li al patiuiea. Dai eej puţin la sfiiţitul vieţii voi cunoaşte linişteai şi bucuria drago^ei, Vei spune t-ă ai fi o dragoste ou ^i n^ unic, că ea nu ar fi în istaie nuioilata >ă iiibeascl MIICOI un băibat de vîrsta rttea Dfsi \m( y femei c-ato au ti înclinaţie deosebită pentru camonii care t%e apropie de bătrînete. Filosofii cunosc aceste tenomene. . ~ Eu i-a-^ zice vînătoaic de testamente! De tapt n-am inventat cu teirnenul — „Tu quOijEie", Petioniub l 51T

— Cel care crede orbeşte "buzelor femeilor irdnn'e să ?o gîndeabcă la faptul ca adesea fructele frumoaso tiiu viei mănoase ! — Xu- cumva ai devenit misogin? — Ah, nu ! —- Mi-e teamă că da, Petro ni us ! Şi bănuiesc mo(i\ ui ! ' ,11,l,li'

Convocat la un consiliu e\1raordinai, Pe-troMÎus constată că neînţelegerea dintre Xeron }\ mama sa km o jur-uură dianiaiieă. Agrippina, hpsită de prietenii cei mai credincioşi, izolată, pu^ă în carantină de curtenii caro EU doreau să-şi supere stăpînul şi exasperată de răceai d ostilă şi ruptura definitivă inteivenită între ea şi fiul său. adoptă o tactică nouă. începu să-1 umilească m faia Ciuţii. Auzind de intenţia lui Neron de a o repudia pe Oeta \ia şi de a se călători cu Aetea, îl atacă cu virulenta : — Uitaţi-vă la spectacolul ridicol al fiului meu caro so Urăşte la picioarele unei curtezane, f oslo sclave ! Am luptai atîta ca să-1 ridic la tronul sliamoşilor ,,mci n şi în schimb el îşi neglijează Boţia, împă v aleasa, mă umileşte, mă insultă ! Petronius îi înţelegea icacţia. Scoa=ii din Dările, igii-pţiina ^pera că pi iu manifestările t-ale de au toi i laie să-1 readucă sub ascultat ea sa. Dar efectul fu învoi s. Ada?vl la dnpeiare din cauza insucc^ului, ii spu^efo lui Neron de ia o)>raz la un banchet, un adc\;1r carc-1 făcu pe acesta KI , tuibezc de mînie. — ^N"u uita, fiul meu, că Jîritannicus e?!c atîc\ăialul moştenitoi al lui Claudiu si că numai prm mine i-ai puiuţ f ui a tronul. Tlmna trebuie să cunoască ade\ătu1 cliinr dacă acesta îţi Mibminea/1 icputajia ! Dncă vrei >ă intri inii o luptă deschisă cu mine, mama ta, îţi ropct, in^iatuîc, că aimala o \a Mi'-tn.o iotdcMnna.pe Iiica lui Germanicu^ ! Cn capul ^u^, cu ochii imemntători, p;1iă^i >-jia sub pininSe conic^'-niloi iJuiţi si alo lui "BiHannic'fis lolras înfricoşat în eoltu! ^ui A doua zi A^iippmi păiă^i palatul impeiial -i <. muia în vila bunicii ^alc Antonia. Xeron, spci lat. mceică « H se împace cn jnîun,) ^;i, dai împăcarea ii^f-e Iniinill. Hntsîrî, cu J^ LUIUS , să-1 elimine pe BiitanniciH, cai e 513

reprezenta o primejdie permanentă. Mai întii îneci că M-I dştige încrederea de băiat lipsio de experienţă, ea să-1 lovească pe neaşteptate, îl vizita singur în apartamentul său. Sclavii lui Britannicus şopteau că împăratul îl umilea, pe t mărul prinţ ca ?u-i arate că legăturile lor nu numai c<1 Be reduceau la o înrudire artificială dar şi că îl domina liric ['elrouiui urmai ea aceste intrigi cu mierosul unui istoric dornic && aştearnă pe hîrtie evenimentele semnificative ale epocii. 6e apropia şi de sflrşîtul r Satyrico-nuhn' '. Descria morav ni ile romane fără mena jamen t e. Scria despre aventurile amoroase şi sublinia caracterele eroilor săi pină la caricatură. Lipsa lor de scrupule nu-1 flcianja, HoţJ şi păgubaşi, plebei marcaţi de toate \ieiile, \inatoii de testamente, bogaţi şi săraci gata să se însele vmii pe alţii, tineri cântaţi de femeile bătrîne, băieţi cai e se ţ indeau fără radine, pror-tituatc şi matroane mai rele decît prostituatele, curteni care se înjoseau fără ruşine, liber ţi ipocriţi şi hrăpăreţi, nobili ruinaţi şi paivcmţi, inculţi şi înfumuraţi, fără pa uite de Neron şi colaboratorii >ăi apropiaţi, prezentaţi sub masca unor personaje caricaturizate ca să, adoarmă vigilenţa şi să evite pro-acoitoia, oi au cu toţii în ascuţitul penei lui PetioT, a Cuite, însă, Petromus juca rolul unui sibaiit care fuge de onoruri şi de demnităţi ca să guste toate plăcerile De ia Encolpins aflase că Locuita locuia iarăşi la Palatin Pregătea, izolată, păzită ziua şi noaptea, noi produse toxice perfect dozate ca sa provoace efecte lente sau rapide, după voinţa stăpînnlui imperiului. Ca de obicei, Petronius asUta neputincios la aceste piegătirl. Din confidenţele fragmentare ale lui Neron şi Seneca înţelese că se luase hotărîrea de a-i a^a^ina pe şi pe Agrippina.

e afla la un banchet la Palatin în timp co Jîiîtannicnă, înconjurat de citiră tifTeri prieteni, se diatra aparent, ca să nn-1 supere pe Nerou. Abia se atingea de m'meărurile ^i băuturile pe care nn degustător atacat sale le vei i fi că cu grijă. 519

în timp ce o impă de dansatori gi dansatoare îşi 'Dlau măiestria în fata împăratului si a imitaţilor săi, Eritannicus, caic băuse'puţin vin, se ridică clăti -riindu se, palid, cu figura crispată şi ochii tulburi. Apoi se pnlbnşi ca tiăznit de fulger. Curtenii se ridicară sur pi inşi si înspaiinîntali. Loar îs e io n nu-şi picidu calmul. — Nu-i nimic gia\ ! Buceţi-1 în cameia sa*! Nu ştiţi] că adesea este atins de crize de epilepsie? Sa ne continuăm] petrecerea! Titus, cel mai apropiat prieten al Iui BritanmcusJ guMă intrigat din vin, simţi imediat "colice ascuţite şi coi u, aplecîndu-se, permisiunea de a se retrage. Brilannicus muri în zori. Titus suferi tulburări gas -] ti i re gia\e dar după cîte^a luni de îngrijiri intensive' reuşi să şea] e din ghearele morţii. Opinia publică ei a pieg.ltită. Nimeni nu l-a mai plîns pe Bntannicns deoarece oamenii de încredere ai prefectului oralului răspîndiseră z\onul că n-ar fi fost decît un bastaid al Me>salinci căruia Olaudiu îi dăduse, în nim Halea sa, patemilaiea. în ajunul zilei în care tiebuia ?ă aibă Ioc nunta Iui Innius Niger, Petronius primi o invitaţie urgentă din partea Agrippinei. îi trecură fiorii. O vizită la Agrippina ar fi putut să însemne condamnaiea sa la moane. Dar disperarea care se ascundea printre rinduri îl deîeimiru să răspundă la chemare, îşi risca viaţa din prietenie t'.nă de familia lui Germanicus, îndeosebi pentiu r.ilierub, care în ochii lui nu fusese decît victima visolai si t.nitas-inelor sale, exacerbate pînă la nebunie de o Oui te c,.ie, piadă i'iieii, îl adoia ca pe un zeu. O Qîîsi ],e Aguppina în cabinetul de hu-ni al ^meriei. îîu-ăjterea aceasta îi aminti de scene demult af -< inif-e în sli.lhinduiilo subconştientului său. \gn']>p!na îl pnnii cu amabilitate şi akctume, o aulu-d'iie caic nu coiesjondea cmprteinhn ei f^einet MÎ^Iil oncăini (ompiomis. — Xu eiedeani că ai să ai einajul să dai cui^ in\M. Î M I ineie. .Jocurile sîrit Tăcute, prietene, «i
şi trebuie sft suport urmările. Voi părăsi Roma deoarece aici uaţa mea este în primejdie. Sînt mulţumită CĂ Actca, această curtezană ticăloasă, a căzut în dizgraţie «i că Popeea i-a luat locul de faionlă a împăiatului. Braga Petronius, mă întieb cum de a putut Othou să se resemneze şi să-şi cedeze soţia, po cate o idolatriza, fiului meu. — Compensaţia este pe măsuiă. Â devenit guverna torul provinciei Lusitania. — A vrut-o cu orice picţ ! în fine, aceste combinaţii înşelătoare, aceste intngi nmşa\e nu mă interesează şi nu mă privesc. Mă voi retrage la \ila mea. diu Anzio şi mă voi dedica lecturii şi contemplării, îi doresc fiului meu să aibă parte numai de fericire. Sper că ai să treci prin Anzio ca să mă vezi. Adio, Pctronius ! Petronms, ascultmd confesiunile Agiippinei, înţelese că-i atribuia un rol de intermediar. Trebuia să-i transmită lui Neron, pe ocolite, mesajul mamei sale. Bănuielile lui se adeverii ă deoaiccc împăratul îl chemă şi îi ceru diiect sări spună ce-i spusese Agiippina. PetroniuS îi repetă cuvîut cu cuvîut ce-i declaia^e Agiippina. Ştia că zidurile •au uiechi. Keron lînji sarcastic. — Vi ea să mă convingă ca regictă cele întîmplale ca să-şi continue uneltirile împotriva mea. Moartea lui Britannicus, pe care o regret sincer, a înfricoşat -o. în realitate viea să ridice legiunile ca să mă detroneze. Mama este mai rea decît o vipeiă. Xcion schimbă subiectul. — Am auzit că tatăl tău se înFoară, zise rizînd. De ce să renunţe la plăcerile cărnii ? După ce am avut norocul B - O cunosc pe Popeea. pihcsc cu indulgenţă la nebuniile pe care bărbaţii, tineri sau băţ i îm, sînt in stare să le facă pentru femeile caie le dexdiid porţile raiului ! icca participă peisonal la banchetul nupţial, în schimb rrus, mai posac, se scuză pretcxiînd o criză de gută. lui lumus atiase lot ce avea Roma mai select. Seneca B urni s, dar trimise un dar foarte frumos. Toţi membrii lamiliei îl înconjurau pe decan, care păiea întinerit cu douăzeci de ani. * 521

Qînnfus se întoarce de la Aieriu ca să onoreze (oria. Petromus pricepea ca simpatia acestui tîmlr faţă de lunius era mai mult deeît îndoielnică. Bar această ocazie îi permitea să ixniriă Iu Roma, fie ai numai temporar. Dar marea fmipriză a serii fu ^o-iirea iui Yibius care de ani do zile nu raai călcase pragul casei tatălui său. Ducea departe de ai săi o existenţă tulbure de proprietar a trei bordeluri din Snbura şi a patru tripouri din Vela-brum, .Afirm ia mulţi bani dar cei iniţiaţi ştiau că sub numele lui se afla Ammilns, adevăratul stSpîn. Vibiug era foarte util deoarece poliţia îji băga nasul în afacerile dubioase ale JfcimoMilui eodo?, devenit un adevărat stîlp al lumii mtcrpole. Yibiub fee prezenta in faţa autorităţilor si rezolva situaţiile cele mai încurcate, înrudirea sa ni "Pe tron i u^, prietenul împăratului, îi atribuia un prestigiu M o respectabilitate nemwitaie. Vibin1 * îşi felicită tatăl, îşi arătă admiraţia în ÎA[ A irumu^eţu mamei vitrege iji pe remarca printr-nn buliaiir himiiios ca o stea, un clar ^ompfuo^ caic do la început î llru simpafic 3Iilom'ei. îl haluU pe Petromu^-. eaie abia îi tavpnme, apoi M opri uluit m faţa Ledei. încercă c-ă-i facă cuite, dar spie mibnirea sa nu avu nici nn mcces. Leda nu arca oclii flec-it penu'u Potronius şi, preferinţa pentru omul pe care îl ura, îi strică seara Iui Vibius, dar îi şi sugeră o idee, De ce n-ar deveni el bărbatul Ledei ? Ca să ajungă acolo ar trebui să treacă, peste ni^tc obstacole. Petronius s-ar opune primul, dar ar şti să-i închidă gura. Tibius eu-noulea şi starea precară a lui Marcellus, care trăia pe &pinarea lui Petroniuf», muî(umită căruia îşi redoblndi^a loenl clin Senat. Dar "recunoştinţa e^le nn sentiment cu multiple faţeie, Uneori poate &ă-i inspire celui ajutat o aversiune implacabilă împotriva salvatorului sau, Vibius o admiră de departe pe Leda, formele ei gra-ţ-ioaie, fiumuseţea care amintea de Cynthîa. Amintirea surorii sale îndrăgostite de Petronius nu făcea decît sa înteţea&că ura faţă de acesta. Leda îl trata cu aceeaşi indiferenţă ea şi Cyntlua. Dar dacă s-ar căsători cu e?, ar şti s-o imblrnzească. în bordeluri a^i^tasc la numeroasa 622

gcene de îmblînzire a fetelor încăpăţînat e. Biciul şi arsunlo dădeau cele mai buno i exultate. Din păcate aceste metode lăsau urme şi clienţii căutau fele fără cusur. Animi Ins inventase un procedeu eficace caie provoca leziuni interioare dar Lisa partea exterioară intactă. Le bătea cu saci mici cu nisip legaţi de nişte curele. Cili ar şi cele mai rebele dintre fete se prostituau imediat fără să mai pio-tcslcze. Cînd fetele îşi pierdeau din prospeţime şi nu mai aduceau venituiilo do mai înainte, erau Unei n te cu un preţ redus la tîrguri. O să-i aplice şi Ledei această metodă sigură şi o P -O facă supusă şi docilă ca o prostituată. Dar ca să ajungă acolo încă un drum lung de făcut, însă răbdaiea si perseverenţa, nu-i lipseau. Admiratorii Ledei se adunau în jurul ei aţîţînd gelozia altor candidaţi la însuiătoare. Dar Leda primea declaia-ţiilc îor îuflăcăiate cu un zîmbet şiret si lece. Petroriîua arăta un mare interes pentru prietenJi Ledei care îi arunca, pe furiş, priviri iritate. Iar fetele se întreceau în cochetai ii ca să-1 seducă. Văduv, bogat, tînăr, era prada \ihata! Manevrele acestea nu le scăpau din \cdere nici mamelor care 1-ar fi dorit cu plăcere ca gineie. Soţii lor, mai înclinaţi să aprecieze pai tea lubrică a acestui joc senzual, se întrebau eu uimire si imidie de ce Petronius nu răspunde la avansurile nepoatei sale, mai frumoasă dccît foaie fetele prezente. Tibius, U lîndul său, observă aceste manevre, înţelegea atitudinea fratelui său cai e nu îndiăznea să se culce eu propria- fiică şi \roia să profite de ace^t a\antaj. Cyntliia îi trezea totdeauna o dorinţă tulbuie şi acum putea sar şi ia revanşa, în taină se gîndea amuzat şi la Maicellus. Cum ar reacţiona acesta dacă ar şti că el, Vibius le furnizase delatorilor documcnfele pe a căror bază fu^e
'III'" îl tra-»e pe Mauellub &nb o arcada de^chit-ă spre giă-dină şi, după cito\a traze introductive, îi vorbi de bogăţia &a, de venituiilo mari pe care Ie are, ca pînă la uimă ba ceară mîna Ledei. — Slut destul de bogat ea să mă pot lipsi de Kestioa ei. Poţi s-o păstrezi pentru nevoile tale personale, în plus, aş ti gata să-ţi ofer un ajutor financiar, Marcellus se arătă foarte surprins de această ce! ere — Mă voi strădui să-ţi fac fata fericită. Soţii de 9 anumită vîrstă sînt mai buni decît cei tineri. Manifestă mai multă indulgenţă, tandreţe, înţelegere. Marcellus zfcnbi fi>tmjenit. — Propunerea ta mă măguleşte! Dai Leda a refuzai piuă acum cîtiva pretendenţi şi nu pot să-ţi dau un răspuns pînă nu vorbesc cu ea. Am nevoie de comimţămîntul ei. Te previn că este stranie şi capricioasă. Dar ai uu aign mcnt care pledează în fa\oarea ta! E?ti un om do/inte resat î „A muşcat din nadă", &e gindi Vibiu$i bucuros .,!n ciuda titlului său sforăitor de senator e^te im coate-goale'1 . ' — Tu, Marcellus, ^ei avea pe gratis cele mai fiumofuse curtezane pe care le am. Iar eu di^paa de cele mai fru moaso colecţii de fete din Eoma. Prin ele vei putea s& obţii informaţii politice de prima ramă. Majoritatea demnitarilor care îmi vizitează casele îşi deschid inima şi •\ orbesc, vorbesc, vorbesc.., Alianţa noastră, de familie ar putea să evolueze spre o comunitate de interese reciproc avantajoasă. în mijlocul peristihirui mare nobilii invitaţi dansau. Dansul era la modă. după ce Calîgula dăduse o lege pi m caro acest gen de divertisment îşi pierdea caracterul

i infamant. Miloaia evolua graţios cu pai tenorii ei în sunetele muzicii şi &ub privirile amuzate şi pline de mîndrie bărbăteasca ale mi lunius. Printre dansatori Quintus se remarca prin eleganţa mişcărilor, frumuseţea corpului ş! armonia trăsăturilor. în sfîrşit, noii căsătoriţi, aplaudaţi de invitaţi, se retraseră ia camera nupţială. Unii făceau glume nesărate

624

pe seama lui luni ut, care, după cum spuneau ei, s-ar fi însurat eu o femeie tînără şi frumoasă ca să facă plăcere prietenilor săi. Petronius observă discuţia amicală dintre Vibius -ji MarceHus si simţi o îngrijorare, îl acostă, pe fostul său cumnat, care discuta gălăgios într -un grup de senatori, — Vreau să vorbesc eu tine între patru ochi ! Seu îl apucă pe Marcellus de braţ şi- 1 trase într-un colţ din periaţii. Uimit de acest mod îndrăzneţ de a fi abordat, MarceJlus întrebă abcuzîndu-şi iritarea ; — Ce vrei de la mine? — Scuză-mi indiscreţia, dar am văzut de departe că ai \orbifc eu Vîbiua. Mă interesează tot ce a spus individul AJarceHus îşi scutură umerii. — Mi-a cerut mina Ledei. Curios, nu-i aşa î Petronius simţi că sîngele începe să-i fiaibă, — Bineînţeles că i-am cerut timp de gîndire. Este bogat, generos, iar Leda i-a făcut o impiesie foarte pu ternică. Bineînţeles că nu \oi face nimic fără consiinţănimtul fiicei mele. — Căsătoria asta ar fi o abeiaţie ! AlarcelVus se înfurie, Petronius se amesteca pi ea mult în treburile 'familiei sale. Ca să respingă obiecţiile, pastrînd limitele politeţii, răspunse rece : — Vibius este o partidă avantajoasă. Petronius îl prinse pe Mareeîlus pe umeri şi îl strînge cu putere. — Această căsătorie nu se va tace î \reti s-o azvhliţi pe Leda în lumea bordelurilor, a tripourilor şi a afacerilor •veroasei între atîţi pretendenţi valoroşi nu 1-ai găsit decît pe Vibius? Marceîlus îi ripostă jignit : — îţi atrag atenţia că eu sînt tatăl J.edei şi că viitorul ei mă interesează în mod deosebit, îţi mulţumesc pentru interesul pe care îl manifegti faţă de ea, dai trebuie să înţelegi că în această privinţă eu hotărăsc ! * Petronius înţelesese că situaţia sa nu î pennitea ga facă presiuni asupra lui Marcellus. Xa rindul său Mar 525

coltuc nu vroia să-si strice relaţiile cu fostul său c fno ar putea sâV-i mai fie util. Aşa că termină în glumă acrită, discuţie destul de penibilă : — Ducă Leda te interesează atît de mult, de ce nu î ren tu mina ? Acum eîteva zile mi-a xis că c^ti omul cel urni atr.lgător din Roma. Că te- ar prefera în locul accstoi tineri oii n* roiesc ca nişte fluturaşi în jurul ei. * IVtîonius înţelese că, jVIaroellus ÎJ încearcă. Dac<"« rchiză propunerea Iui Mareellus înseamnă că feînt fidevă-rote rumurile care circulă cu privire la paternilaf.cn discutabilii a Ledei. — Ideca c atrăgătoare! Dai am trecut de prima tnioieîe. Ciozi tu că Leda, duj>ă ce i-ar trece entuziasmul, nu : i-ar găsi un băiat mai apiopiat de vîrsla ei? -- O cunosc pe Leda mai bine decît tine, Xn oslo oninl caro să ia Iiotărîri cu uşurinţă. l'ctronnis era încolţit. Ar h putut Hă lase totul băltit, dai nu fi'a omul care să fugă de răspundere. — Să căutăm împreună cea mai bună soluţie, zise "U.ircoJlu1*. Dar vreaa să- ţi spun că dacă îţi dau înlîietato *\ io fac că> treci înaintea altor pretendenţi, o fac nu din cau/a ljogă[iei tale. Mă gîndesc numai la fericirea T.edei Se despărţiră. ]\JarceIlus se întoarse la prietenii săi in r l'elronius se duse la ai săi. Gălăgia, agitaţia, îl enervau. Păroa că romanii din lumea lui nu aveau alte preocupai î rtecît &c\ul. zaiafeturile, beţia şi moartea venită pe ( optate.

Pcîronius traversă condurul mărginit de statui fii ni^te fantome, care ducea spre apartamentul său. Miresmele din grădină pătrundeau pe sub arcade. Muzica M gălăgia din sălile de petreceri se pierdeau îa timp co lim-lea începea să-1 învdhiie. l)coda(5 simţi că e cineva în spatele său. îşi întoarso capul şi o ^ăzu pe Leda fugind în urma sa. Frumuseţea ei crn scoasă în evidenţă şi de jocnJ de culori care îi împodobea silueta, rasele albastre ale lunii îi argintau rocliia do mătase iar roşul faclelor arunca tonuri purpurii dinspid zid mile împodobite cu fresce. Afiinsă în dreptul lui, Leda îi prinse umorii cu biaţela V *e lipi cu trupul de el. Apoi, ridicîndu-se în vîri'uî dego-

f/â

r

lelor, îl sărută cu lăcomie pe gură. Xuera o sărutai e nevinovată a unei fete timide, fără experienţă, de cincisprezece ani, ci patima unei guri senzuale., în stare să îmbrăţişeze un bărbat. 2fu mai era corpul Ledei, ci cel al Cvnthiei, peironius simţi cum ameţeşte, cum e dus de o nebunie ce pleca de la gura ei întredeschisă, lipită de buzele lui. — Te iubesc, I>lronina ! Focul mă arde, mă pîrjoleşte ! Te \reau ! Eaţiunea îi dădu puterea sa se desprindă de ea, căci Leda era fiica sa ' Propria lui fiică ! îi apucă nniiiile ca să se elibereze, dar sărutarea ei fierbinte, tulburătoare, îi înmiii e voinţa. Trupurile lor strîns lipite în mijlocul coridorului se confundau cu imobilitatea statuilor. Pe-taonius nu încerca să faeă nici o mişcare ca să nu strice fannccul, — Ta-ină î ÎJ şoptea. Ja-mă chiar aici ! La picioaiele soclului Vcnerei, protectoaiea îndrăgostiţilor! îi simţi mina cum alunecă ?pre pînza din junii coapselor, cum îi atinge inumitaiea trezită. Puterea ^a de rezistentă slăbea. în dipa aceea u^a apartamentului sau se descliise şi silueta lui Lncirms apăru în prag. Era într-o tunică albă, de efeb, care scotea in evidenţă fvvmra^ţea corpului ^i îi lumina faţa, Lucilius închise uşor u-jja. Petronius se dezlipi bpre regretul Ledei care îşi lăsă braţele să cadă şi se uită la el ţiul ă. — Te iubesc, Petroniu** ! Nimic pe lumea asta n-ar putea să ne despartă .' Prin faţa arcadei ce da spre grădină trecu o pereche de tineri ce se îmbrăţişau, Leda se răsuci pe călcîie şi fugi aruncîndu-i peste umăr o ultimă privire plină de tandreţe. — Xnmai 1110%] tea va putea sa ne despartă! Numai moartea ! Leda dispăiw ÎŢI „Ttebuie să-i destăinui adevărul'', gîndea Petronius răvăşit. „Numai o explicaţie Pinceiă ar putea să risipească această nemte\egor&'\ Tiesări îngrozit. Ulii mole cu \inle ale Lcdei îi uneniră iu 627

moar f ca ţi-o putea ascunde. — Ku trebuia să. m,1 aştepţi, Lucilius î — Trebuia să rfi ajut să r.î dezbrăcaţi, „Clarissimus 11. — Puteam să-I chera pe şelarul de serviciu ! — Xu mi-ara făcut decîfc datoria, „Glarissimus", Efebul îl urmă prin cîte\a săli pompoase piuă Ia u^a camerei sale pe care o deschise cn grabă. Patul era făcut. Peste tofc domnea o ordine peifectă. — Baia este gata, „Olari^imus". Lucilius îl ajnUl sfi se de/braeo, apoi n puse un halat do mătase şi intrară, vvmmdoi în baie< Apa din piscină era călduţă şi plăcuta. Pctronius făcu un duş. Ca de obicei, efebul îji scoase tuaica sj istmase gol. îşi săpuni conştiincios stăpînu). Atingerea corpului lui Lucilius provoca un fel tle electricitate caro î] gîdila pe Pefcronius şi îi trezea simţurile. Petronius cănfa să se stăpînească, dar chemarea sîng-elui clocotitor, pus la grea încercare şi de sărutarea Ledei, era mai puternica. Lucilius îi săpuni spatele, torsul, curbura şalelor, picioarele, pîntccelc. Pelroruus închide ochii. Simţi o atingere de buze care U încinse. Un du-te-vino îi sensibiliza peste măsură virilitatea. Ajuns îiî culmea voluptăţii, explodă. „Cjnthia I" murmură. „CynlhiaJ Cv-iUbia J'|... 523

XXVII O gută providenţială, inventată după toate regu lile ai tei do Xenofon, plătit gras, îl împiedică pe Pctronius să răspundă !a invitaţia lui 3s"cron de a participa la recepţia oferită in onoarea Agrippinei U JSaies. înainte de a părăsi "Roinn, 'N'cion îi spusese, rin jind, că vrea să lichideze definitiv diferendele pe cs>ro Io avea cu raama sa. Petronius avea un spirit foarte viu. înţelegea c î dezundăinîiilul^ acestui conflict trebuia să aibă* loc într-o 1\iio rîo singe. în cursul unei întrevederi cu Seneca acesta îi spusese îu mare taina că Agrippina încerca să ridica armata şi plebea împotriva fiului său, sprijini n d u-sa îndeosebi, pe popularitatea Octauei, victimă a Popeei, ^i a clicii salo. După ce o izgonise de la Palatin pe Actea, căzută, în dizgraţie, noua amantă a lui Neron îl incita ta <*e debara-^ezc de soţia <=&, lovită de sterilitate, Popeea n repeta pînă la saturaţie : —• li^pudiaz-o.! Eep\idia.z-o ! Aceasta e<-te unica solii! ie ! Dar cei l urile dintre Xerou şi mama sa îl preocupau mai pimn dorit inlrjgiîe din jurul &ău, îegate de Leda. Vizitele iui Vibiiis la iTarecllus se înmulţiră. O dorea pe Leda.' Ei a, într-adevăr, pasionat după ea? Dragostea sa declarată nu ascundea intenţia de a şantaja mai tîrziu ? Vibius oi a cunslicnt că Petronius nn-i va permite niciodată tâ se caVitorea-eă cu fiica ^-a. Dar va merge, ca să împiedice aceasta căsătorie, pînă la a recunoaşte că este tatăl Ledei ? Atunci ilaiccllus ar afla că fusese îmbrobodit şi că, în lealitate, nu era tatăl Ledei, Ce scandal va izbucni! retronius ^ a 11 dezonorat, memoria Cynthiei înjosită, Marcellus furiob ! Oare JIarcellus nu va încerca să se răzbune > Şi ce răzbunare dulce ar fi căsătoria Ledei cu cel mai mare duşman al lui Pctronius? Marcellus sa înţelege generozitatea fostului său cumnat, cel puţin în ceea ce o prh ca pe Lecla ! Iar Leda, ca să complice această situaţie, vorbea poşte toi fie dragostea să pentruJPotronius I Yibiu& încă mi dezvăluire paternitatea Ledei l îşi păstrase caripa cea luaie pentru mai tîrzjvi î 520 34 -^ c. GOi

Deocamdată. Pctronius uu-şi construia decit lai Vibius aştepta momentul polrhit ca să ])e
Petronius fusese infrodus în camera augustului său suveran. Asemănarea dintre chemarea nocturnă, a Un Caligula făcută cu cîţiva ani în urmă si dorinţa lui Xeron de a-1 \fdea după miezul nopţii, îl izbi. Nu lipseau decH htratnl do monede de aur armicale pe jos. Palid, speriat, ou ochii tulburi, cu paiul ră\ăşit, cu niîinile tromurînd, Mi\eranul se opri în fala lui i'ctronius care se înclină lospooluoh in faţa lui, — To-am aşteptat, îvtionius. Vroiam să-ţi vorbesc ja do la om la om. Ani m'uiie de sfatul tău ! — Ţoale cunoştinle'.e şi priccpeiea measînt la dispoziţia ta. Dhine Cezar, Noroi! f-c uită în jiu copleşit de teroare. — Ucigaşii nu aşîe-.ipiă dcoit un f=cmn ca să mă în junghie pe la ^pate. ChUi şi mama moa. îmi vroia capul! Nu a\ea n de ales ! Oii cu. oii ea î în fiecare noapte visez ucigaşi oaie mă urmăicsc ! Vi MV , şi corpul însângerat al mamei mele ! Umbra ei m,l m'măie-jte chiar şi în timpul /ilei î Ce trehuie să fac ca să "scap de transele acestea, de eoşnuuuii ? — Trebuie să laşi ambianta ^umbră care îţi roade moralul. Grijile politice îţ! obosesc nervii. Ai nevoie, Divine Cezar, do un leac cai e să-H relaxeze spiritul ! S& laie legaturile cu un trecut care îţi apasă fiinţa! Arta, poezia, muzica, dansul te-ar elibera de toato obsesiile ! 1-oti un artist, Divine Cezar! Un artist înnăscut! într -o zi te-am auzit, din îniîmplare, eintînd. Atunci am înţeles ca, ai o comoară în gît ! De ce jvl, lipseşti poporul care te adoră de frumuseţea vocii tale? Calcula a înnobilat dansul î Tu vei înnobila cîntccul ! Mai vreau săVţi propun ceva, îţi plac caii M cursele de care ! Calul este cel mai frumos ş-i cel mai nobil dintre toato animalele ! Acordă-i privilegiul pe care îî moi i ţ ă ! înnobilează cursele de cai •
— Poate că ai drcplaie ! — Am dreptate ! Romanii de astăzi nu se gîndese âecît la petreceri şi la jocurile de circ ! O minoritate apre ciază teatrul ! Oferă artelor, Divine Cezar, ceea ce este a. îor î Cînd citesc din scrierile mele în faţa ascultătorilor sînt fericit atunci cîud mă recompensează prin aplauzele lor ! Trimisul paşnic al ariei este mai ameţitor deeîfc vinul ceî mai ales ! Dezvăluirile lui Petronius aţHară entuziasmul şi exaltarea împăratului. — Artistul Petronius recunoaşte pe artistul îîeron l Tu mi-*ai desclus un nou drum. Suveranul îl prinse în braţe şi îl îmbrăţişa cu căldură, Petronius era bucuros. — Gestul tău, Divine Cc/ar, revarsă asupra mea Taxei© luminii tale cereşti !

împăratul îl privi îneîntat, — Vezi, in tr- adevăr, aura divinităţii melc? — Numai un artist poate s-o emane ! Nerori făcu trei pa^i înapoi şi îl privi atent din cap pînă în picioare, / — Este adevărat, Petronius î Şi tu ai început să străluceşti puţin î Ciud te-am îmbrăţişat, ţi-am dat puţin din lumina mea i Te iubesc, -prietene ! Aproape că-mi vine să te pizmuite t

h\ noaptea aceea retioniu^ dormi prost. Simţea fiorii alunecîndu-i pe piele, Â tiezi pizma împăratului însemna s;* ie joci cu focul, Reuşise sar şi stapînească remu^cările. Dar trebuia să persevereze, îşi aduse din Antioliia caii şi îşi comandă un car, ea sj hăţuri acoperite cu un strai de aur. Hăţurile străluceau Ia soare, Petronius amenaja dincolo de zidurile oraşului? pe un teren neted şi liber, care se întindea pe malurile Tibrului, o pistă de curse înconjurată cu un gard viu din mărăcin-alb şi trandafiri. Amenajarea îl costă o sumă enormă. Cînd pista, aranjată în tainu, fn gala, se prezenta, la ^seron. — Divine Cezai, am o surpriză pentru tino ! Sper să nu te dezamăgească l 532

împăratul, curios ca uu copil, îl urmă înconjuiat de i' Ajunşi la intrarea pe pistă, cortegiul călare trecu printre două şiruri de sclavi îmbrăcaţi în purpură Cu monografia împăratului. Cînd intră pe teren şi v 3/u carul strălucitor, Neron se opri extaziat. — Acest car e^te al tău, Divine Cezar ! Vrei să-l iu cui ci î Curtenii, invidioşi, admirau cu gurile căscate darul strălucind în lumină. îserorj descăleca, se urcă iu car şi luă hăţurile. Pocni din bici şi caii porniră. Parcurse de cinci ori pista şi se opri încmtat. Coborî din car şî îşi îmbrăţişa prietenul. — Petronius faco pe prin pul cu banii ticnitei de Antoisia { 7Ă-,Q prietenilm săi Tigelin, ultimul favorit al lui Ne roti. Tigelm. cave se lăuda- ca are cea mai frumoasă herghelie din Italia, resimţi darul lui Petronius ca pe o provocare, " Curtenii se îiigiămădeau copleşind cu complimente măiestria împăratului. Petronius se înclină; în faţa lui. — Surpriza nu a-a terminat! Caii aceştia sînt ai tăi pentru plimbări şi antrenament. Acuţii vreau sărţi ofer nişte cai cu care vei cîştiga toate cursele ! I)e după un zăplaz din verdeaţă apărură patru sclavi caie ţineau în frîu patru cai arabi superbi, albi, liniştiţi, cu linii perfecte, arătoşi şi cu capete magnifice. Tigeliii se apropie de Petronius, îl privi batjocoritor $! se întoarse spre împăiat. -~ Divine, paiiez pe cinci milioane de sesterţi că aceşti cai nu-i vor întiece pe ai mei ! — Zece milioane, dragă Tigelui, xise Petronius îioriic. Un murmui Irwn printre curtenii uimiţi. Xoron anunţă : — întrecerile voi dvua loc nijme tlimumaţă pe acest teren. Cei mai huni vizitii din Ho,na voi conduce cele două care. Hostii» şi Hiitiu;-. ICu voi fi arbitru. Iar în seara aceasta va voi regala cu o „ceriă v in onoarea priete nilor mei Pefroniu^ si Piircliti ! Lrf u-ţiK'.t dt (H (euMi, diijt.i ce îl salutase pe JSoron radiind de bucune, Petronius se vâ/.u acostat de Sabinins

care îl luă prictenpşt' 1 de braţ. Prefectul oraşului mirosea a begonie iar loga sa de o albeaţăsdipi-1oaie cădea în pliuri bogate. — Vrei sa-mi furi titlul de „cel mai elegant băi ba t din lîoma", îl complimentă Pelronius. — Mulţumesc ! Dar vreau sar fi vorbesc de alte lucruri mult mai arzătoare ! Vrei să vii pînă la mine? K-o să-f i pară rău, Petronms fu do acord Urcară în litiera prefectului, după care urmă şi litiera lui Petronius, Pe drum Sabiuiiti ii dezvălui eforturile tainice ale lui Tigelin, care vroin py-i ia locul lui Seueca. — Agrippina i-a deschis uşile Palatinului iar acum nimeni n-o critică atît de mult ca el, numai pcntiu a Io face plăcere Popeei şi Iui Keron. Vila prefectului îi plăcu lui Petronius prin proporţiile salo frumoase şi prin obiectele de artă. Observă numeroşi hdavi tineri îmbrăcaţi cu o eleganţă căutată. Se zvonea ea din pasiune pentru adolescenţi adunase cea mai fru-noasă colecţie de băieţi din Borna. Sabinus îi oferi lui Petronius răcoritoare pe ferâsă, apoi îl invită în cabinetul său de lucru şi închide uşa fu grijă în urma sa. — Am să intru direct în subiect deoarece de o vreme am impresia că mi se cântă pielea ! Ai să te întrebi de co l e-ani ales tocmai pe tine pentru ca să fac aceste confidenţe. Te cunosc poate chiar mai bine decît te cunoşti singur, Apoi mi-am Zis că, dacă bltiîna Antonia ţi-a deschis cabinetul ei secret, înseamnă că ţi-a recunoscut meritele. Şl iu că te-a însărcinat să redactezi cronica imperiului !;i că ţi-a pus la dispoziţie corespondenţa împărătesei Tivîa. Ţî-0m mai voi bit eu de anumite documente conrpiomîţătoaro pp care le-am. sirius cu privire la anumite personaje sus-puse ale imperiului şi asupra legăturilor lor cu lumea interpol;!. Sîut documente primejdioase privi toare Ia demnitari cu care ne mtîlnim în fiecaie zi, eu caic no îmbiăţişilm, dar c.ire sînt gata să ne lovească po la spate. Pcdanius se i'idică, so duso la un sipet ferecat, îl des-cluhe cu o cheie rjîrnată, de un lănţişor de aur pe care îl purta în jurul gîmlui. Iîidic.1 cu giijă capacul şi scoase

dosar grof» cu documente, pe care îl puse pe măsuţa do lîngă ol, apoi închise sipetul cu aceeaşi grijă iar dosarul ii mmînă prietenului său. — Este al tău. Nimeni, în afară de noi doi, nu cunoaşte această taină. Şi nimeni nu trebuie să afle, dacă ţii la viata ta, Eu sînt deja însemnat. De câteva ori am fost victima unor tentative do asasinat, dar am reuşit să scap. C'înd vei pleca do aici, vei ascunde dosarul sub pliurile tojfei (ale. A emu poţi să pleci. Cu cît stai mai puţin aici, sui» acoperişul meu, cu atita este mai mic pericolul do a fi observai. Petronius, mişcat de gestul lui, îi mulţumi, — Ţi-ara încredinţat cutia Pandorei, zise piel'ectul. t'md o vei deschide, vei da peste cel mai oribil cuib do \ ipere caro, în prezent, so bucură de onoruri şi de satis facţii fără limite. Dacă dosarul pe. care îl ţin eu va diapaie, va r-ămine cel pe care ţi 1-am dat, ameninţînd 'multe capete. Iar, viitoarele noastre întîlniri trebuie să aibă loc în public. Dragii Petronius, îţi doresc o scară plăcută ! — Si eu îţi doresc o viaţă lungă şi o victorie hoiăiî Lnaie asupra duşmanilor. — Unii dintre ei sînt şi duşmanii tăi. îţi vei da ^e de-fiiizînd docarul. Adio, prietene ! MU

în -icara aceea ]S"eron avuse o proastă dispoziţie, r-ain nu i se mai întîmplase de multă vreme. Lîngă el trona Popeea, în timp ce Octavia, împărăteasa îndepărtată, era izolată în apartamentul său, Cei doi erau în cadra (î do Potronius şi Tigelin, eroii curselor viitoare. De o parte era Petronius, nepăsător, distins, spiritual tară să fie răutăcios, caro ştia să măgulească, dar cu măsură. De cealaltă parte era Tigelin, cu părul roşu ciufulit, t'imuos dar diabolic, cu gesturi bruşte şi cu cuvinte tăioase, of î-n valoare. Cn om desfrînat. şiret, intrigant, umbiţio^, Timif-ni nu-1 întrecea în linguşiri. Devenise mdispensaî ii dooitrocc organiza cele mai mari orgii. II ura de moarte pe Polronius fiindcă nu vroia să împartă cu altcineva ]'a\ unirile împăratului, îl enerva admiraţia lui Neron f a ţ îi de aeest ,,scriitoraş". Nu putea să-i ierte îndrăzneala fu care îl înfrunta chiar pe terenul său. Exilat do C'aliguln iu Sardinia din cauza legăturilor amoroase cu Agrippina, 535

l
Hestus, vizitiul lui Potionius, conducea patru cai albi eaie se ridicau cu picioarele din faţă, si loveau nenos cu copitele pămîntul acoperit de iaibă. Hntius ţinea hăţmile celor patru cai negri ai lui Tigelin, care nechezau năvalnic. Carele trebuiau să ocolească de şapte oii pista marcata cu ţăruşi de lemn. Heraldul dădu semnalul de plecare. Caii porniră ca nişte săgeţi aruncate de arcuri prea întinse. Ilcstus îşi menaja caii ca să-i forţeze în ultimele turui i, fără să se distanţeze pica mult do Hirtius. în schimb acesta îi gonea cît putea speiînd să cî'ştige din capul locului un avantaj pe care să-1 păstreze pînă la sfîrşit. îşi cunoştea caii şi ştia că pot să reziste la cele mai mari eforturi. Hestus, după cîteva încercări, îşi dădu seama că avea nişte cai excepţionali. Tigelin ztmbea cu superioritate. Cinci ture conduse Hirtius. Curtenii care pariaseră po caii lui Tigelin îşi fiecau deja mîmile. Dar în turul al şaselea un fior de emoţie îi făcu să tresare. Caii albi începură să se apropie de cei din faţă. Hirtius începu sa-şi biciuiască bidiviii lăsînd urme vizibile pe gîturiio lor numai apă. Cu hăţurile îi lovea peste crupe, deoarece adversarul era la o depărtare doar de un car şi se apropia mereu. Caii albi parcă zburau. La capătul celui de-al şaselea tur vizitiii ajunseseră cap la cap. Carele avansau unul lîngă celălalt. Caii albi parcă înîncau pămînt depăşind încet dar sigur carul lui nirlius care îşi şfichuia disperat animalele. Zgomotul înfunda al copitelor şi şuieratul biciului îi făceau pe cei prezenţi să tremure de emoţie deşi începură să-şi dea seama că întrecerea era pe terminate. Caii pur-sînge arabi o luară înainte, Hestus abia îşi mai atingea bidiviii care se pare că înţeleseră dorinţa vizitiului lor de a cîştiga întrecerea. Carul lui Petronius sosi primul la potou, urmat de cel al lui Tigelin, care spumega de mînie. Izbucniră aclamaţiile salutînd victoria cailor albi. Cei care pariaseră pe caii albi îşi simţeau pungile cum se îngreunează cu monedele de aur iar cei care pierduseră 6e iritau pcpcn oiîţi. era încîntat de darul magnific pe care îl primise. 537

Dae<1 He-.ln* a oîştigat cursa, de ce n-aş putea s-o i ou? Tunins ridică degetul şi zise sentenţios: — Este o prostie s;l faci deosebiri între tineri şi bătrîui. Aşa zişii bătrîni sînt oameni tineri ce au adunat nişte ani mulţumită Parcelor care le-au prelungit viaţa. Tinerii nu sînt altceva decît nişte candidaţi la bătrineţe. Fiecare oră, fiecare zi, fiecare an te apropie de acea vîrstă care se numeşte venerabilă. Ku există portiţă de scăpare. Cum spuneam, tinerii candidează la bătrîneţe şi viitorul apasă-asupra lor din ce în ce mai greu. Este'o oA'oluţ.ie pe care am urmat-o şi eu fiindcă nu există altă soluţie. Mă amuza aroganţa tinerilor care se uită cu dispreţ Ia cei bătrîni, fîHînd că aleargă în unna lor. Yirsta, prietene, nu SG calculează dnpă registrele de rccensămînt ci după aptitudinile fiecărui individ. 1 Am văzut oameni tineri îmbă-Irîniţi înainte de vremf şi o a mont bătrîni mai viguroşi decît cei tineri. Am să propun în Senat o logc care $3, abolească graniţele dintre ,,infaiW, ,,pucr'', „adulocens", r juvenis'', ,,senior' 1 , „scne\" şi ,,aetate provectus". N-ar trebui să existe deeît ,.puer" pînă la 17 ani şi „senior" de la T7 ani-în sus. Invitaţii, aşezaţi la masă în jurul lui, îl priveau cu uimire. Glumea, bineînţeles, dar părea că însurătoarea îl întinerise cu mulţi ani. ililonia, din cauza alurei sale de matroană demnă şi severă, părea mai în vîrstă decît era m realitate. Deşi avea toate avantajele ca să se bucure din plin de viaţă. Corpul ei voluptuos, liniile senzuale, gesturile, ii dădeau o graţie deosebită, Fizionomia ei frumoasă exprima o mindrie care intimida. Petroniu^ era foarte mulţumit deoarece (alai său :>i redobîndise echilibrul pierdut după moartea Comit iei Ambianta era veselă şi comesenii căutau su-şi mute gîn-durilc în altă parte sau să uite de griji. Petronius căuta ,să scape de atracţia Lcdei. care .-.emana tot mai muH cu Cynthia. Uneori avea impiesia că alături de'el era sora sa şi nu fiica. Accaslă iluzie ii îndulcea amărăciunea dragostei pentru Cynthia di&pătută. Uneori se icvolta împotriva acestei obsesii si înceica -ă şteargă din memorie

amintirile trecutului. Dar renunţa repede la aceaMI încercare deoarece avea senzaţia că-ar săvîrşi un sacrilegiu. Viitorul Ledei îl chinuia, îşi duse ochii spre Quintus, care îşi înmuia "buzele îuir-o cupă de viu. Ar aduce fericire ca soţ al Ledei ? Avea toate calităţile lui Castor, toată nobleţea neamului lui Cotta, maniere de mare senior şi un limbaj ales. foarte diferit de felul de a vorbi, cu multe vulgarităţi, a tineretului. Quintus era ultimul membru al familiei Cotta. Părea sedus de frumuseţea Ledei. Ar fi o pereche perfectă. în ciuda oricărei logici, i se strîngca inima cînd se gîndea la căsătoria Ledei. Să fi fost gelos? Ar fi fosfe absurd ! Să fie gelos din cauza unirii carnale a fiicei salo cu un iînăr pe care 1-ar fi dorit toate prietenele Ledei. Suferea cînd prin închipuirea îi defilau scene de drago?l o intre fiica sa şi Quintus. Era ceva absurd. Să fi înnebunit ? Gîndurilo sale fuseră întrerupte de Seueca ce se adresă unui grup de invitaţi care se aflau în jurul lui Petronius,: — Prietenul nostru Petronius este pe cale să devină călăuza, spirituală a stăpînului nostru, împăratul. După ce i-a deschis ochii împăratului asupra minunilor din, îumea curselor de cai f acum îi schimbă optica cu privire, la artă. îseron a adunat în jurul său, la Palatin, iloarca scriitorilor şi poeţilor. Seară de seară ascultă fermecat fragmente din lucrările lor. Aseară am făcut parte din asistenţa care a urmărit poemul „Pliarsalia" de Lueanus. Este, într-adevăr, uimitor să vezi printre curtenii impnralului oameni de litere, ca Marţial, Labeo. Lucanus si alţii, mai puţin importanţi, "ale căror nume îmi hcap,!. Prietenul nostru Petronius dă tonul. jSu -mi ţenea să cred că influenţa iui asupra împăiatului este p.^a de ranro. A reunit fcă-1 comingă că este dotat eu o voce divin,!. Fascinat de perspectiva ovaţiilor publicului, Divinul nostru s-a holărît să aleagă caiiuia de cîntărcţ. Scneca, ca din întîmplarc, îl luă pe Petronius de but şi îl duse spre grădină, despărţindu-1 do grup, — Mă frămîntă, totuşi, o chestiune. Caligula a^piia la divinitate. Yroia s.1-1 doboare pe Jupiter %i să se aşeze î;i fruntea zeilor din Olimp. Un vis de măreţie care atingea nebunia. Xeron, nepotul f-fui, are ambiţia de a cucoii 533

gloria unui aili-t, Vrea să di&freze mulţimea şi aă-i concureze pe artiştii flămînzi care ciută ca să-şi cîşfcige pîinea, —E mai bine să cînte decît să acidă ! zise FetromiH. —Dacii privim lucrările sub acest aspect, nu pot decît să mă plec îc faţa înţelepciunii tale, zise Seneca. Mi-e teamă, însă, că omorurile nu vor înceta şi c<1 vor continua paralel" cu muzica. Spie &fîrşitol seratei Qumtu? îl trase pe FeUoiuiH într-un colţ. Vroia să-i împărtăşească un mare secret Tînărul radia. — Iubesc şi sînfc iubit ! zioe el extaziat. Quintus îi spuse că de cîteva săptămmi iniicpnea ie-gaturi de dragoste cu o femeie magnifică, cu un corp de zeiţă, cu ardoarea şi experienţa unei curtezane şi cu un limbaj de doamnă din înalta societate. O doamnă foarte, foarte mare. ~ Bănuiesc că aş fi indiscret dac,! te-a? îutieba cum o elieamă ? ou nu ştiu. Vine mascată laînlîlnin şi pleacă tot mascată, Ku i-am văzut fafa niciodată, dar fiumii-seţea corpului ei îmi ajunge. lfi-a cerut să nu încerc niciodată să-i aflu .identitatea. Confidenţa iui Quîntus îl făcu să mediteze. Dm capul locului simţea o mare uşurare. Proiectul unei căsătoiii între Quintus şi Leda cădea. Leda rămînea cu el. Su concepea o legătură carnală cu fiica &a, dar visa s-o păstreze aproape, s-o aibă sub ochi, fă ştie că e^(e hi bit de ea Idealul acesta îi dezvăluia egoismul, Dama din înalta societate a lui QuiQtus îi provocă o temere confuză. Adesea aceste aventuri se termină prosfc, Matroanele se mîndreau cu ti umărul amanţilor. Acelaşi păcat poate fi permis sau interzis în funcţie de optica so-cietă(/ii sau de interesele politice. Cine ar fi putut să fie această doamnă care făcea atîta caz în jurul tainei sale? Popeea n-ar fi riscat să se compromită atîta timp cit situaţia ei nu se consolidare. Xnraai că înîr-o Romă coruptă nimic o-ar fi putut să te nimeascl. Dai alfce evenimente, alte tulburări din lumea romană, estompară năzbitiile tînărului Cot ta. 510

Pelronius asistă, la primul concert prezentat de Koron fn public. După ce îşi însuşise taineie meseriei cu doi maeştri experimentaţi, Terpmis şi Menecrates, împăiatul, îmbrăcat într-o hlamidă de purpură împodobită cu pietre preţioase, îşi îndoi genunchiul în faţa' publicului uluit şi începu să cînte acompaniind u-se cu o ţiteră, în Jîmp ce actorul Paris mima gesturile care ilustrau muzica. La Borna aşa ceva nu se mai văzuse. Un împărat să se producă pe scindările scenei î Lui Caligula îi plăcea să danseze, dar performanţele sale aitistice, de altfel remarcabile, nu fuseseră prezentate decît în mijlocul piietenilor. Vocea lui Ncron era mediocră dar strălucirea peiso-nalităţii sale acoperea imperfecţiunea cîntării. Urmară furtuni de aplauze, în sfîrşit, îşi descoperise vocaţia, sensul vieţii'sale. Era un artist, uu mare artist. Plebea jubila, împăratul se înclina umil eerîndu-i aplauzele. Petronius, aşezat printre patricienii din primul rang, considera că acest spectacol lamentabil diminua gran-1 doarea imperiului. Aplaudă moderat în timp ce „galeria' organizată milităreşte umplea teatrul cu ovaţii. Burrus, prefectul pretoriului, privea posomorit această comedie pe care o aprecia ca tragică, în timp ce Seneca, mult mai senin, nu manifesta nici o nemulţumire. Spre sfîrşituî reprezentanţei un curier aduse primului ministru un mesaj care îl umplu de consternare. Pcdanius Secundus, prefectul poliţiei, fusese asasinat de unul din) re sclavii săi. A doua zi dimineaţa Senatul se reuni în şedinţă eitra-ordinară. Cei patru sute de sclavi ai prefectului fuseseră torturaţi, după lege, pentru stabilirea cauzelor asasinării. Prin oraş circula zvonul că ucigaşul acţionase din gelozie, deoarece stăpînul vroise să-i ia iubitul. Bănuielile lui Petronius se îndreptară spre alţi factori, mult mai semnificativi, confirmaţi de ultima sa discuţie cu Pcdanius. Ku-1 prevenise, oare, prefectul că ei a pe cale să dezvăluie un scandal care ar fi aruncat oprobriul asupra cîtorva „înalte personalităţi" l Aceste personalităţi erau amestecate în afaceri compromiţătoaie, comisesera sau comandaseră asasinate care, dezvăluite într-o bună 541

?i, ar fi avufc urmări grave. Asasinatul comis din gelozie uu ora decit o manevră de culise. Senatul hotărî, conform legiloi imperiului, executarea tuturor sclavilor lui Pedariius, chiar şi a acelora care nu aveau nici o legătură cu crima. Poporul roman se ridică uupotiiva acestei sentinţe care îi condamna şi pe mulţi -nevinovaţi, dar pretorienii călări ai lui Burrus se năpustiră, fiMipra coloanelor de manifestanţi si Io împrăştiară cu brulahtaie. Cei patru sute de sclavi fuseseră spînzuraţi po un teren Tiran de dincolo de ziduri caro, mai tîrziu, t.tp.Kîi-o denumirea de ,,pă
care Oetavia era expulzata din Borna şi trimisă, în faţa justiţiei pentru adulter, Petronius ştia însă, că acest episod era doar primul act dintr-o tragedie care se va teiniina în sînge. După eliminarea Octaviei, Neron se însura cu Popeea, îşi impusese, în sfîrşit, voinţa. Cortegiul nupţial fu huî-âuit de plebea Bornei şi boicotat de o parte din nobilime. Pretoriemi trebuiră să intervină iarăşi ca să risipească mulţimea. Octavia fusese acuzată de adulter cu un flautist egiptean şi supusă la torturi, deşi martorii, sclavii ei, dovediseră că era nevinovată. Dar aceasta nu era decît o amî-nare a deznodămîntului deoarece Popeea vroia hă termine cu ea. Neron îl chemă pe Petronius ^i i se destăinui că mariajul îl făcuse foarte fericit şi că acum, cînd viitorul dinastiei era asigurat, propria sa situaţie consolidată, ar dori să recîştige publicul care îl privea cu supărare, — După reprezentaţiile mele artistice 1, încununate de un succes atît de strălucitor, aş vrea să mă lansez în cursele de care. Am hotărît construirea unei arene pe Compui lui Marte şi să-mi conduc carul în faţa spectatorilor. Tigelin este pornit împotriva ta. Te consideră un rival primejdios. î-am răspuns că zeii de la înălţimea mea îi privesc cu aceeaşi bunăvoinţa pe toţi credincioşii... Am nevoie de sfaturile tale, PetroniuSţ după ce Seneca, acest ingrat, m-a părăsit ca să se odihnească în luxul de la vila sa din Baie» !... în seara asta te reţin la „eena". Popeea va ii încîntată de compania ta! După miezul nopţii, întoreîndu-se de la Palatin, Petronius zări un trup omenesc agăţat de grilajul vilei sale. La lumina lunii se vedeau picioarele, Petronius se opri şj recunoscu neliniştit hainele de sărbătoare ale lui Quin-tus. Sări din litieră şi se apropie de tmăr, care nu se mai mişca. Mîinile îi rămăseseră agăţate de bareje grilajului. Tunica de mătase brodată ou aur era pătată de singe. Petronius îl zgudui uşor, - Quintus! Quintus ! Spune-mi, copil?, ce *>-a în-tîmplat t 643

TîuĂruI îşi deschide ocLii «ticlosi EJÎ bolborosi cîteva» cuvinte ee abia se puteau înţelege. Din colţul gurii se-strecma un fiiişor do siugo. Petronius trimise un sclav să-1 caute pe Xcnofon, Quintus abia putea vorbi, — Femeia pe care. .. o iubesc... Am recunoscut -o la o recepţie... un inel... am recunoscut -o după acest inel. . . un smarald încrustat cu un dragon,.. Cînd a Văzut că . . . am recuno^nt-o.. . după inel -.. m-a privit CTI mini e, apoi a dispărut în mulţime.., Cînd am plecat de la recepţie... cineva m-a lovit cu pumnalul în plina stradă..- M-a u lăsat ciezînd'Că sînt mort... dar am putut că mă tîrăt,c... pîn& a i c i . . . scla\ii mei au fost oniorîţi.., Femeia,... Mwaraldul... — Cine es>lc femeia -aceasta? Spune-mi cum o cheamă î Quintus delira. — Femeia.,, înnora.,, dragonul... i-am aflat se cretul . .. dragonul... Capul i se apleca ^piijinmdii-se pe pieptul lui Petro nius. — Inelul.. - dragonul, .. Quintus amuţi. Pelrouius puse «ă fie dus în vilă şi aşezat pe primul pat din al rium.' Atraşi de zgomot, luniu^, Milonia, Leda, îttarccllus cîţiva sclavi, se îngrămădiră în jurul min'ibîîJidulni. Medienl sosi în grabă, îl examina cu uu aer proLe&ional sji dâdft tlin cap. — Salvează.-!, Xcnofon ! Am să te plătesc eu greutatea Iui în aur l striga Pctronius. - — în zadar, „Garinsimus".

înmoriiiînfarea lui Quintus cunoscuse o splendoare pe care Petronius o considerare demnă de sfîrşitul ultimului Cotta. iîurisc şi mama Ud, după un lung exil. Praznicul dedicat morţilor avu loc într-o ambianţ-ă foarte Iristîi, deoarece veselia, spiiitul şi gentileţea lui QuÎQtus tiştigaseră toate simpatiile. Comesenii ridicară cîte un pahar de viu ca ->a-l verse simbolic pe pămînt m memoria celui disparat. în clipa aceea Pctronius remarcă pe mîna Milo ni ci un inel pe care era montat un amiuald incrustat cu an dra341

g-on Dar [aţa ii lăimse calmi. Dapa c"o îşi blusa paharul P b gîndi La ceea ce ar trebui să urmaze după asasinarea lui Qjiintus. Ancheta «o ra încheia, cu Hi^uranţu, f Irit nici uo. rezultat, căci nimeni,, în afară de el,, nu cunoştea taina, tîn-ăiuhii Cotta. Apoi Borna e mare, poate ca acesta mi cri singurul Cuci împodobit cu un dragon iar caracrbiul extrem de corect al Miloniei nu trecea nici un fel de bănuieli. Dar Pctrom'us văzuse alitea în via|a sa încîfc nimio nu-1 mai uimea. îşi aminti că avea o datorie fală de Castor şi o voinţă de fier îi iidic.1 braful. Asasiuului Quintus uu trebuie. s£ scape, îl obsc:ta M moartea rituală a lui lîemius. Quintus va fî răzbunai. Xu va line seama nici do nume, nici de rangul femeii care îl trimisese îşi moorte. Dacă aceasta fusese Jliîonia", n-o va ierta, cu riscul de a-1 lipsi pe tatăi ban do fciicire. 83 inchiăn do luc-ru şi sojfise din du-ln;i docarul pe care Polanius Seeundus i-1 dăduso înainto de a muri, F«se>c ,t(it do oc-apat îu ultimi vrem',' încît nu găsire v rom o ea sl-1 r4iulkize mai atent. La Antonia so obişnuise s:1 exilaşi ropo.le note din dosarele cele mâi studioase. După ec ciiî pi'imele documente, îşi rtătlu scama de valoare i lor. Acum înţelegea do co a t'o,>t aci 1* Pe-daiuu^. Suiubesc dovezi care aiătan abu/uri, crime, atrocităţi, bat-şi^mi îneavate 'de personalităţi apnienL cinstite. Gă^i documente privitoare la destrăbălaiilo organi-xato de Ts^'eîJn penfro împărat, amator de cânte proaspătă, Dcscopon nume de senatori care îşi vindeau fotele sau nevc.stele eelnr care ofereau mai mult, de întreţinuţi grtta hă jure dra^oxfe, femeilor bătriue ce moată în aui, do cavaleri care sitnil^ean declaiaţii compromiţătoare de la prieteni ca să !e \ îndă celor interesaţi, locuii i de întUnire xi n de par Icneli i se duceau incognito. Din documente reieşeau complicităţile eu lumea interlopă, cu proxeneţi, cu ucigaşi de profe-ie, cu otrărUoarc, cu (ăi/un'Lari, ca prn-4Huatc, ca şi IcglUirilo cu scotele care practicau magia neagră. Xuniele lui Vibius şi al lui Ammilus nu lipseau. în RttrjH dfulu si de o notă inîormilivă priviloajf la îlilonia. Xe^a-ln iubită a lui îunius Niger avea un mic apartament (ud o „insuUV din Sulnua, proprietatea lui £45 ,35 - o. COI

Ammilus, «ude îsj primea „mascaţii" amanţii, foţi foarte tineri. Cei care o identificau, erau lichidaţi. Nota informativa, şi cele spuse do Quintua înainte de moarto 'ar fi putut justifica deschiderea unui proces. Petronius continuă lectura documentelor privitoare al Ammilus. Numele unuia dintre complicii săi îl puse pe gloduri... Prjscus... Priscus... Aproape ofl îl uitare. Era ultimul din asasinii lui Postumus. Creierul lui Petronius lucra febril. Descoperise firul Ariaduei, Ammilus, Vibius, Priscus l Ce trio ! TJn Niger amestecat cu cea mai ticăloasă drojdie a Bornei î şi Pelvonius cunoscuse drojdia, societăţii dar aceasta nu era pentru el decît un mijloc de a schimba atmosfera, ua obiect de studiu, o posibilitate de a cunoaşte o lume, foarte colorată ce oferea o ambiantă veridică, un fundal pentru lucrări literare. Milonia ar putea să-i dea "pe mina pe (oii aceştia .. Cu condiţia ca s-o facă sa vorbească. . . îşi închise dosarul în dulap şi ieşi din cabinetul său de lucru. Traversă cu an pas hotărîfc coridorul care Jega aripa locuită de tatăl său şi de Milonîa. Pe lunius îl găsi singur în bibliotecă. Aşexat pe un scaun de lingă fereastră, citea liniştit un tom de literatura greacă. Vizita fiului său-îl făcu să suspine. — Am parcurs pagini întregi din carte fără, ea bă reţin ceva. Moartea lui Quintus ni-a zguduit profund, Chiar astăzi am vorbit cu prefectul poliţiei. Mi-a spus că moar tea lui Quintus a fost clasată. Spunea că fusese atacat de o baudă de haimanale pe cînd se întorcea dîntr-o vizită, nocturnă. Cum să-i mai găseşti? Moartea lui Quintof» va ramîne pentru totdeauna un mister. Petronius îl asculta fără să se el in t ea M -fi. — Unde este Milonia? întrebă, lunius închise tomul şi îl puse pe ma^, — La o prietenă. Femeilor le place && trăncănească, le merge gura ca la coţofene. Acesta-i singurul flefVrf al Miîoniei. Un sclav intră şi aprinse candelabrele deoatece uoup~ tea începea să întunece vila. 546

-—Milo n ia hiiu/ue, zii^e Ttinius cu indulgenţi. Are-nevoie de ("JHOvu'ţie. Trebuie că e obositor să-ţi petreci irio rol IM lingă uri --ni de virata mea. Petroniiu' Chitea nemişcat. Tăcerea lui îl intrigă pe Tutiiusf. — Paii supl-nir, Hule? l'etvomus ii răspunse cu o voce a^pra: — O a îşi încreţi fruntea. — O a-jtepti pc'Mitonia? Pentru ce? — Trebuie aii am o explicaţie cu soţia ta, fată l — O explicaţie * Nu înţeleg ! -- Ai să înţelegi eînd o să vină. La ora aceasta vine de obicei acasă. Apoi se cufundă, din nou îutr-o tăcere glacială,. - Nu \ M\\ să-im spui despre ee o.4e vorba 1 ? La urma urinelor sini, soţul ei ! spuse iritat. Dacă vrei explicaţii h'fliuic să ţi le caut.i singur! - Tu n-o ta le ai nici dacă, doreşti. Căci joci rolul trisfc al lui Claudiu TncornoratuJ ! îunius se
&>

, — \-ai co >;1-ini permit i ! — Ti/jii ne^niu >au ce-i cu tine? Slilotmi intră suvîzătoare. i3ra imbiaeatit într-o ror-nie dcuiătasc- \crdede nuanţa jadului. Oehii lui Petronius ţintiră unul dintre inelele ei. Un s.narald îucnisLat eu un dragon. Privirea tui Petronius, care o scruta cu severi-lalo, o'niini, I'ctronins nu-i dijdii ră^vaz ea siî-si vină in f i i c şi îi puse dur întrebarea: — Ciud 1-ai văzut pe Quintus pentru ultima oară? ri ripo>t;1.

în-jcamnă interogatoriul acesta? »Ht ir\eui cu autoritatea Boţului ofensat. — Xu nduiii . . . — Taci, l a i ă ! mia Petroniu^. Minia t'nilui K 'IU îl zgudui. Petmnius repetă înliebarea si nuli violent. MiLonia răspunse după o pauză, M t i u cn .' ( 'i ed că la o recepţie la Seivilia Vilcllius ! - în noaptea in care Quintus a i'ost a^a.-inat! Xu-i 547

— Nu-mi amintesc! — îţi spun eu ce s-a întâmplat! Ţi-a recunoscut inelul cu smarald şi dragon I '—Şi ce-i cu asta? ripostă Milonia cu agi esivitate. — Inelul pe care îl purtai cînd te culcai cu el în casa de întâlniri din Subura ! Numai că te mascai de fiecare dată ca să nu te recunoască! Vroiai săVţi păstrezi un incognito respectabil! Virtuoasa soţie a senatorului Tunius Niger nu se culcă cu oricine ! * lunius îşi pierduse vocea. Se uita disperat cînd-la solie, cînd la Petronius, care se înfruntau în faţa lui ignorîn-du-1. lunius simţea în adîncul Său că Petronius nu minţea. Milonia îşi sfida acuzatorul/ — îţi interzic să-mi vorbeşti pe tonul acesta şi să, debi tezi asemenea absurdităţi! Petronius 'îi răspunse cu calmul unui gîde. — Ascultă-mă bine, Milonia ! Tu eşti autoarea morală a asasinării lui Quintus J Quintus a fost asasinat de oameni plătiţi de tine ! îţi acord posibilitatea să alegi între denun ţarea în scris a ucigaşilor şi implicarea ta directă în pro cesul de adulter şi de complicitate cu asasinii lui Quîntus Cotta ! Adulterul nu mă interesează ! Tată, aceasta este o chestiune care te priveşte pe tine şi pe onorabila ta şo tie, în schimb crima, dragă Milonia, mă priveşte direct în calitate de tutore al tânărului Cotta. Cere sfatul soţului tău, dacă mai vrea să te apere. Ani toate probele ca să le prezint în faţa judecătorilor. Cliloe, nevasta lui Harcellus, a fost spînzurată pentru o \ină mult mai mică. Tata, la revedere î Teşi fără să se uite la Milonia care £ăcu o criză de neivi sub privirile consternate ale. lui lunius. Bătdnul Kiger se apiopie de ea ca s-o calmeze. — Nu cred nici un cirvînt dm acuzaţiile acestea. Voi lupta alături de tine. X-aî să iii tînguid în faţa acestor încercări, încercă să-i mmgîie părul. lunius nu \ioise ahta (.'ăsă-torindu-se cu o femeie tînăiă şi dorită to e^pubGfcc riscului de a fi victima n HUI adulter. — Nu mă atinge ! striga Milonia.

— Te asigm că am încredere in line, adiugl luuiii" cu bunătate. Iau asupra mea o parte din vini, "\Iiloma H privi furioasă ca o Gorgonă. — Ţap impotent! Ic^i t rin tind uşa. Iiimus rămase singur, dezoiîentaf, amăiit şi izbucni în hohote de plîus. Ar fi tras cu buretele peste toate aventurile Slilouiei dar ştia că era prea tirziu. Licurg intră şi anunţă că „cena" e^â servită. luniua avea fa fa atîfc de abătută lucit se întoarse en spatele la majordom, ^su vroia să-1 vadă servitorii. — „Domina" Milonia s-a retras în camera sa, „Claiissirnu^!, ,,C'iaiiSbimus" Petro ni ds cinează în cameră, lunius cobori capul. — în seara asta mă v«t culca devreme. Fără să, ta&mii< Suit obosit. Licurg, tu resimţi bătrineţea? Majordomul îl privi buimac. - Ca toată lumea, „Clârissimus". Iiaiiu^ nu putu să închisă ochii toată noaptea. Ar ii vrut să intervină pe lingă Petronius cu rugămintea B £ uite do aceasta chestiune. Dar ştia că ar fi fost un timp pierdut. Ştia că Petronius, înnebunit de mînie, n-o va. mai Jăsa din mină. Xorile albeau feresti&le cînd Cinară, sclava preferaţii o \filonioi, mtiă în fugă în camera lui lunius. - „Domina" Milonia a murit, f,Clarisshnus'M Cied că -^ a otiă\ H !

XXVIII f» lOAit de o apople^ie din care îţi re\eui cu giou iai seclicltlu îl ui măriră toata, \nata. îi reproşa lui Potronius moaitea Miloniei. Spunea că datoria lui t-ra s o apere, căci făcea jiartc din familie, în timp ce Quinlus DU fusese decît un străin. Petronius privea cu amărăciune şi dispreţ egoismul şi lipsa celui mai elementar simt moral, care marcau caracterul tatălui său. - Tu mi-ai furat viaţa ! striga lunui*- t'u o incăpă-ţîntuo senilă. Ta mi ai furat tinereţea redolmidita. tu mi-ai furat femeia pe care o adoram l 540

s

yprrrlli,s îşi răftia rcuiiolnaiia. Xm -ai "I cd,i ii sus-lii ia cu toate foitele jc Fetionius si ii hi u da uiiajul M eii'Mea. Relaţiile dirtlie retioiiius şi iafăl sau H- r.lcuj, aproape că nici nu-şi mai v oi beau. Pe(ronius eonsMora că Milouia avusese col puţin docenţa de a nu se lăsa tîiitîl într-un proces carei-ai fi pă/af reputaţia de femeie cinstită şi i-ar fi atras o pedeapsă, grea : exilul, iar pentru soţul siiu acuzaţia nonicritaM de proxenetism. După moaitea ililoniei Petrouius se duse Ja niil'uihi*, prefectul poliţiei. Acesta îl primi, după cum era şi de aşteptat, on toate onorurile datoiate unui favorit al împăratului, dar se arătă mai puţin cooperant m pn'viuţa măsurilor cerule de vizitatorul sătt împotriva Iui Ammilus şi a bandei sale, care teroriza Tîoma. — Individul acesta, insista Petroniu^, aofîonea/.ă de pau-ă ar îi sigur de imunitatea sa. Prefectul îi v6rbi fuitunos şi cu indignare fmpotma subalteinilor săi incapabili să asiguic ordinea şi liniştea oamenilor cinstiţi. — Să nu uităm, „Clarissirous", că Roma este un oraş cu aproape două. milioane de suflete, invadai de o mulţime de străini, în mare paite vagabonzi, hoţi şi cri minali. Electivele poliţiei ar trebui să fie dublate ea sa-ţi execute misiunea eu eficienţă. — Şi voi aşteptaţi îndepliniiea acestei condiţii pont ui ca să luaţi măsurii — Bineînţeles că nu ! răspunse prefectul afi^înd un zel care nu-1 convingea pe Petronius. Kepiezentantul ordinei publice îl asigură pe \izita-toiul său că va organiza o echipă specială ca til-l supravegheze şi S&-1 surprindă asupia faptului pe- AmmUus şi banda sa. — Sînt informat despic fărădelegile lor, dar cîud oamenii mei ajung la faţa locului, nu mai găsesc po ni meni. Lipsa de f robe împotriva lui Ammilus mă împie dică să-1 pedepsesc după fapte. — K u crezi, „Exrellenti.simuR", că aie infui maturi piinlie poliţişti şi chiar printre oamenii de la Palatin f 550

— Ar fi inon-iffiîo^, .jClnrissirmis"! M;1 voi orsonal do derbedeul acrsfa si te voi ţine In cuicnt MI toate dispoziţiile mele. Petronhis părăsi prefectura poliţiei OGDVUK. că lîuîi-xiius nu va face nimic. Puse în mişcare Senatul cetind legi exemplare împotriva haimanalelor care năpădiseră, far» te-amă de pedeapsă lîoma. Senatorii ascultau si dădeau din cap aprobînd campania lui Petronius, Ţ>ar înalta Adunare ejia preocupată de chestiuni mai neliniştitoare. 'Repudierea Oetariei, noul proces care I se intenta, trufia şi aroganfa Popeei, răsenlară poporal din lîoma, care îl acuza pe Keron de uciderea mamei şi de alte numeroase crime. Weron era iritat şi speriat de mînia plebei. Cinci cei doi comandanţi ai pretorieniîor, Tigelîn şi Foennii, care ii luaseră locul lui Burrus, îi raportaiă împăratului efi ordinea fusese restabilită, acesta slriga fn-rio**: — Norodul, care seamănă tulburări, trebuie &fi fio a^pra pedepsit, ea să nu uite niciodată ! Ce faee prefectul poliţiei? Sa-i areMozc pe toţi cei care mîrîie împotriva domniei ' Petronni>, deşi auzea ameninţările lui Neron, nu ee potolea, intr-un cerc de prieteni spuse cu amărăciune : — Din cauza copacilor nu se vede pîîdinea ! Senatorul Flayins Scaevinu^, prezent la aceasta înfilnnej nu ^ovăi să răspundă : — Compoitamcntuî prefectului este explic abil. Pninişter bac>>i.şmi grase pe care le împarte cu Tigelin. J et.tns, un senator fricos, zit-e ea nu vrea SH mai îiud;t afirmaţii si se wrrase în arabă. pjetestnl trindăviei ^ale eleganle, Petioniua le &upra\ieruise fără prea multe necazuri celor trei împăraţi care domniseră şi acum înainta, prudent, sub al patrulea. îi pUeea să-şi cultive inspiraţia poetică iai viaţa mondenă îi lua o bună parte din fimp, Drago^ien sa platonicft pentru Letla devenea tot mai arzătoare. l>ai energia îl stimula să se angajeze şi în alte dn A i,-a datorii de plătit, a?a că îi chemă pe Ascylfus, colpiut şi Onrion şi le ceru capul lui Ammilus. Recom*

pensa: două milioane de sesteiţi ! Cei trei mobilizară bandu lui Curion eaie, deşi avea foiţele diminuate 1 din cau/.a coneuienţei aspre din lumea interlopă, era încă destul de primejdioasă ca să inspire teamă. Curion trebuia să-l atace pe cel mai puternic şcl al unei organizaţii criminale din Homa, o sarcină grea, dar nu imposibilă. Vroia să învingă nu prin declararea nnni război deschis ci prin lovituri aplicate în dl vei se puncte ale imperiului Subteran al lui Ammilus. - Prima victimă stabilită, de Curion trebuia să fie Priscus. Hanul lui, Diluat pe via Appia, era locul de întîlnire al bandei iui Ammilus. Vibius, după cum auzise Petronius, juca în organizaţie un rol din ce în ce mai şters. Răutatea sa, egoismul, ipocrizia, care se aliau cu laşitatea şi cu o slăbiciune (le caracter nu-i "permiteu să se afirme în lumea putredă pe4cart; o alesese. Din partener al lui Anmiilus devenise subordonatul acestuia, adesea umilit şi batjocorit. Ajutoarele şefului îi spuneau „măscăriciul bandei". Era o glumă, dar mîndria lui suferea. Conştient de neputinţa sa, eăuta o reşire-dÎB impas; Numai Lcda putea să-i aducă banii de care avea nevoie şi să-i Iu Biruiască prestigiul întinat. Bar trebuia să ajungă la ca, să-i vorbească, s-o convingă. Cîşiigase sprijinul lui Marccllus, care îl detesta po Petronius, dar nu era destul. Leda rămînea marca necunoscuţii n ecuaţiei. Prezenţa Ledei alături de Petronius se baza pe o dublă eroare. Credea că el n-o iubeşte şi că trebuia să-1 cuce* reascâ cu orice preţ. Petronius o adora, numai că trebuia să,-şi mascheze sentimentele. Ar fi putut să fie a lui cînd ar fi vrut, dar se temea să facă pasul acesta. Umbra unui dublu incest îl paraliza. Leda simţea instinctiv că omul pe caie îl iubea îşi pierduse liniştea, că suferă în tăcere, şi dorea să^l liniştească, să-i ofere ambianţa senină'de care avea nevoie. LiK'ilius, ca să complice situaţia, se lăsă muşcat de geto/io. Stiădaniile Ledei de a se apropia de Petroniua îi rodeau inima ca nişte viermi. Deoarece nu cuimijleâ adevărul "cu privire la relaţiile lor ambigue, îşi închipuia 552

exasperat tot felul de scene lubrice în care cei doi jucau rolul principal. Cînd îl spăla pe Felionius în jJKeinn or-hii îi aruncau pe furiş rcpiosjuri m\Uo, ^

Petronius simţea tensiunea crescîndă, cu atît mai mult cu cît această -situaţie îl înfuria peJtlarcellus. Din cauza intransigenţei Lcdei acesta respinsese candidaţi care prin. nobleţea, influenţa şi bogăţia Jer i-ar îi ameliorat situaţia. Uneori, suspicios, se întreba daca nu cumva Petronius îşi făcuse din Leda o amantă şi de ce alesese această cale. Erau văzuţi peste tot împreună. Oamenii bîrfeau. Dar pentru Petronius era o dragoste curată/ diafană, cu care Leda, însă, nu se putea resemna, încercase să se îndepărteze de el,,dar mi reuşise. Atracţia fizică şi forţa care îi • lega erau invincibile. Nu vroia nici să se căsătorească cu ea, nici aă-i devină amant. De ce? Din cîifd în cînd Petronius scotea dosarul secret şi studia documentele cu grijă. Făcea legături între diferite denunţuri şi rapoartele poliţiei şi ajunse la concluzia că AtmniluB na ere străin nici de uciderea rituală a lui Rernius. Găsi numele Berenicei legat de banda care îl omorîse pe tînărul Cutia. Paccula, vrăjitoarea, ave» Contacte dese cu Ammilus şi cu ajutoarele acestuia. Denunţarea aventurii amoroase a lui Castor părea, de asemene^ a fi opera aceluiaşi Arnmilus. O „umbră" îi fusese ataşată, lui Castor care îi urmărea-fiece pas căutînd un prilej care ar fi putut fi exploatat. „Umbra" descoperise din întîm-. pi are aventura care îl legase de vestală. Ce a urmatj a fost un joc de copii... înoercarca de a-i asasina se adăuga la alte nelegiuiri... Documentele din dosar confirmau participarea lui Vibius aproape în toate operaţiunile, dar ca simplu figurant. Petronius, do obicei un om ponderat, vroia acum capul lui Ammilus. Aşteptarea sa nu dură mult. Peste cîteva zile primi un mesaj de Ia Kncolpius. Hanul lui Priscus, o adevărată vizuina de hoţi, fusese luat prin asalt. Patronul primi » lovitură de sabie jrore îl trimise, cu capul sub braţ. Hinrolo de Rtis. AmmHiis, după ce îşi pierdu dţiva -din tîlhari, fugi. Dar şi Curie ii îşi rechemă dulăii care do 653

pîjwfa pina cind nit r fiîng gîtuî. Şi Aseyl o lovit mă (k- pumnul. 9? retrase destul-d

tiu duş fald IViroiHUî- se privea gol în maiea de- arginl slofml din baie. Trâs&tiirile sale pierduse rS din prospeţimea tiuereţii. Corpul i se îngreuna, faţa i ?eniări;1 en mine ca si enm ai ,fi dublnîile mele. "Bereufee Ai«sebe prima intermefliaiă, (Ur tu trebviia s-o pier/î deoaieee îmbăirinea şi AÎr^ta o ajiila M iad de sub puterea mea. L-am gă-*it apoi pe J,u-, nona mea repJk'ă de I»i«<î (me. Aici sesuJ nu există forma p^ care o cunoaşteţi \oi, muriîoiii, deoarece nu e\i^ta nici naştere sau moarte aşa cum le con cep eţ i A oi \niî tree. Liicilins SG ra eJ/bera do înflnenţa mea. Vu-iui lămîne decît T^etia. Spiritul meu f.e confundă eu «îl oi. Jîa e-^te Cynthia iar en sînt Leda. Tu nu po|i sa scapi d" mine după curo nici en mi pof să scap de (ine, Ruuiai Trrmitea ne ra reuni spiritele. Xoi am să Ursit un incert. Tu rehi/i al doilea, în căzni neesla Ireîmic s-o înlocuiesc. Tai neda va dispare . . . Leda sa dispare... Leda ţ n dis -paie . . . -* Xn ' Xu ' f.*nga IVfionius. Hu n-o faci & di^paifi î X u ! Te. implor ! Vocea Cynthiei sLlbeii...

— \şteaptă l , . . A>tcapLă î ... îtţi întina bralelc ^pie e a . . . t • ' '" în clipa aceea -.e Ue/i. Eia m naiul -.fiu Xoflplea ea încet.

i-

refionius PO simţea la Palatin, (lupă ce Fopeea im-biăcase hlamida imperială, lot mai în primejdie. Se simţea ca o căprioară hăituită do fiare Ia căderea nopţii cJnd, împinsă* de sete, se apropie de un pîiîu. Atmosfera de la Curte dc\enise înăhuşifoaie.- Execuţiile îşi reluaiă cercul infernal. Prima. victim& fu Ocfavia. Anicplw. asasinul Agri-ppinei, îşi aduse diu "nou contribuţia pucioasă şi dădu dovadă de lipwi de cor^liinţă deelaiînd în faţa tribunalului că se t'iil<;iK(-> cu Octa\ia &i că aeeasîa încercase -sa ridice flota din Misen împotriva împăratului. Fiica nevinovata a lui Claudiu fu condamnată la moarte, decapitai ă iar capul ei tăiat fu adus pe o tavă Popeei. Aceasta o prh î îndelung înfiorată de bucurie, apoi îi găuri ocliii cu acul, Aşa zisul complice fu ciilat, de formă, în Sardinia, um-flînd o recompensă generoasă. Uciderea Oetaviei fu urmată de executarea lui Sylla, vechi prieten al lui Burrus, a lui Eubelius, strănepot al lui TiberiuSj a Ini Pîant, vechi prieten al Iui Keron, apoi a lui Dorifor, ultimul libert din Palatin. Popcea îi ura pe toţi nobilii care au avut posturi importante pe timpul Agrippinei. Frumosul Dorifor căxw victimă şi din cauza-geloziei, căci fusese amantul lui ZSferon. Pallas, libertul care se retrăsese de multă vreme pe domeniile sale, fusese ucis la vila sa de pretoriei) ii lai Tigelw. Peţronms simţea o vag-ă tristeţe de cîto ori veneau curierii militari de la Palatin aducîndu-i documente Ia semnat sau convocări. £n timpul acesta generalul Corbulon repurta victorii răsunătoare în războiul împotriva părţilor. Dar triumful său fu eclipsat de serbările organizate în onoarea- unei feti(e} pe care Popeca o aduse pe lume spre maica bucurie a lui Neron. Dar în locul veseliei generale Ja care se aştepta, Heron văzu plebea romană răstnrafod statuile Popeei, iiuLduimî-o şi blestemînd-o. în schimb Senatul îi acordă împărătesei titlul de Augustă. Dar fericirea perechii imperiale nu dură prea mult. Fetîfa muri după dtera luni. Poporul îşi manifestă bucuria aţîţînd mînia lui — Mica viperă a mmit î stiigy plebea imeselită, S-o urmeze $i vioera cea mare l

JSToron 4 se pUngea Iui Pelronui?, — â.in să peilepsesc noiodul netrebnic din Roma ! "N"n meri l A concertul pe care doream să-1 prezint, în scliimb voi onora bunul moii popor din Keapole. Acolo aproape toţi sînt greci şi apreciază muzica Mină! Pop e oa spulberat toata dragostea romanilor pentru Hcron. Plecarea la Xeapolc fn grăbită. Petroniua trebuia Rît facă parte din suita imperială. O luă si po Lecla, In ciuda opoziţiei lui ifarcellus. » Ooncerlnl de la N ea pole fu un marc triumf penUu Neron. Grecii se simţiră foarte măguliri de favoarea pe care le-o făcea împăratul. Aplauzele, entnziasnm], agi taţia sji exaltarea publicului im 'mai oui\oşteau margini Sncît/lupă terminarea spectacolului teatrul se surpă. în-_ trueît 30 goli repede, nn muri nimeni. Sfirşitul fericii al incidentului fu interpretat ca un semn de bun augur. Incinta t de succvs, Xeron se des t ii mu Iui Peironius că ar vrea să facă o mare călătorie în Orient ca să uite mîh-nirea, provocată de moartea fiicei sale şi să cimenteze legăturile diutre popoarele imţieriulni prin intermediul mu-ai ci î. TigeJin sărbători performanţa artistica a înipăiatului oferind un banchet'fără porecli e în grădina soinptuoasă a vilei sale de Ia Baies. Oăldura caniculară îi sugeră ideea de a aşeza mesele în jurul unei mari piscine de marmură cu mareno- vorace, ua spectacol foarte apreciat de amatorii tle emoţii tari. Mii do torte lurmnau aleile şi fmtî -nile care aruncau jerbe de apă roşii ca singele. Sute de scalve, tinere, frumoase şi goale, ca şi efebi superbi, goi, de asemenea, ca să fie masa mai bogată, serveau mîncă-ruri orientale, ultima modă gastronomică, în timp ce pailumuri grele înmiresmau atmosfera. O muzică invizibilă înveselea auzul. Leda privea năucită această nebunie. Se simţea în elementul său. Petronius, aşezat lîngă ea, îi ghicea Flăcările dorinţei, Cea mai mică atingere o exfi/a.'" Comesenii, ca să se disim.o, aruncau bucăii mau de carne murenelor de mărimi iiupiesionantc, care mişunau tn piscină.

'ligelin se ridica, şi îşi avertiză invitaţii : — îi sfătuiesc pe toţi cei care nu au echilibrul stabil din cauza libaţiilor să nu se apropie de piscină deoarece dacă nimeresc în apă vor fi mîncaţi în cîteva minute de murenele mele. Invitaţii se uitau înfioraţi de plăcere la peştii voraci, lungi şi supli ca nişte şerpi, eu guri nemăsurat de mari şi cu dinţii ascuţiţi. — Veţi vedea acum o sclavă, continuă Tigelin, care face parte din secta creştinilor şi refuză să se culce eu stăpînul său şi cu invitaţii acestuia motivînd că religia de care s-a molipsit îi- interzice legături carnale în afara căsătoriei. Ridică mina cu indolenţă'. Doi coloşi negrîj aproape goi, cu o musculatură superbă, apărură ducînd în braţe 6 fată cu părul despletit care se zbătea disperată, Negrii se opriră Ia marginea piscinei. Tigelin mai făcu un semn. Unul dintre coloşi smulse dintr-o singură mişcare tunica fetei, care pîîngea cu hohote privind îngrozita Ia murenele unduitoare. Urmă încă un gest al gazăei şi negrii împinseră fata în piscina. Sub ochii mari cît cepele ale invitaţilor mure-nele se aruncară asupra prăzii. Corpul îi fu înghiţit de peştii care o sfîrtecară, o sfîşjară şi o ciopîrţiră în^cîtcva secunde. Apoi, cu gurile deschise, reveniră la -suprafaţa apei învolburate şi însîngerate eerînd alte : bucăţi de carne, Spectacolul biciuia simţurile celor prezenţi. Orgia romană se dezlănţuise* scoţînd ta evidenţă destrăbălarea şi dezmăţul ajuns la paroxism^' întrucîfc Popeea rămăsese la Roma ca să-şi plîngă fiica, Neronj fericit, se deda la toate excesele. Atinse culmea eăsătorindu-se solemn cu Pitagora, un preot tînăr şi viguros din Cybela care juca rolul de soţ in văzul şi auzul comesenilor ce aplaudau această scenă de o „mare frumuseţe erotica". Fascinată de ambianţăj Leda ar fi vrufc să facă dragoste cu Petronius dar acesta, după ce o îmbrăţişa, începu să comenteze ironizînd personajele, fără ca să-1 cruţe pe ÎTeron sau pe frumosul preot, £57

Sorbaica ajunse Ia apogeu cînd un curier imperial, cu vesmintele pline de praf, saşi în galop, descăleca şi, ple-eîndu-şi genunchiul în fata împăratului, zise: — Roma arde, Majestatea Voastră î Este cel mai maro incendiu po care 1-a cunoscut vreodată oraşul î Xeron porni în goană, mare spre Eoma urinat de o parte din curteni, cei eare se mai puteau ţine în şea, ca şi de o escortă (Io pretorieni. Galul pur sînge al lui Petro-nius alerga, alături de calul împăratului. Keron arunca-priviri îngrijorate, La fiecare postă schimba caii şi relua-(•ursa in cea raai mare goană. Gînd cortegiul, care alerga pe via Appîa, ajunse aproape de Eoma, pe cerni nopţii se ~văzu dinspre nord un imens disc roşu, a cărui parte inferioară» era tăiată do orizont. î La început Petronius nu acordase prea multa importanţa cuvintelor curierului. Căci Iloma şi focul erau strîns1 legate, Aproape în fiecare lună o „insulă" sau două luau foc, După ce se dădea alarma paznicii alergau la faţa locului şi încercau să stingă focul. -Dacă nu reuşeau, demolau ,,insulele" neatinse din jar ca să împiedice propagarea incendiului. De data aceasta discul roju sîngeriu care pîrjolea ori-znntul părea diferit de tot ce văzuse Petroriius pînă atunci, Era mulţumit că o lăsase pe Leda la Raios. Dar la Eoma in.ii cran Tunius, Lueilius, Alarcellus şi restul familiei. Serrorius, tribunul paznicilor, îl întîmpină pe împărat. —Prefectul paznicilor vă cei e iertare că n-a venit să va. prezinte personal raportul cu plivire Ia incendiu. Dar n-a putnt să-si părăsească postul din cauza amploaiei urgiei. Focul s-a declanşat în zona Circului cel'Mare, între Caelius şi Palalin. Alimentat de materiile inflamabile din prăvălii şi depozite şi aţîfat de un vînfc foaite puternic a mistui! construcţiile-de pe valea Murtia îndreptîndu-se spre For şi atacînd Caelius si Palatinul. S-a întins şi spre Velabrum, a mistuit aproape toată Subura iar acum se îndreaptă spre Escviliu. —tiă mergem l zise împăratul dînd pinteni calului. —Incendiul a izbucnit cu pulin înainte de miezul nopţii ,^i a cuprins în cîte\a oie caitieie întu-gi, Esle mai rnult decît susocct.

Pe măsură ce Nerou se apropia de Roma un fum acru, cai o înţepa nările şi ustura ochii, se întindea peste eîm-pie, împins de un vînt arzător. — Suspect ? Ce vrei să spui ? — Se pare că oraşul a luat foc îu mai multe puncte dintr-odată. Cînd ajunseră ia capătul viei Appia, Ia poarta Capua, aerul era atît de încins incit abia de &e mai putea respira. Rotoedalele de foc şi de fum se ridicau învîrtejindu-se' deasupra oraşului transformat" în tr-o mare incandescentă. Coloanele de refugiaţi încărcaţi cu boccele şi cu ce mai putu seră salva, care fugeau din Roma, făceau şi mai dificilă înain tarea cortegiului Iui Nerou. Nici nu puteai să te gîcdeşti să ajungi la Palatin deoarece ^toată valea Circului col Mare era un Imens cuptor. ' ' Prefectul paznicilor, informat de sosirea împăratului, ge prezentă şi informă dezolat că palatul imperial fusese distrus dar că împărăteasa Popeea fusese salvată şi se afla înfcr-uri Ioc sigur. Pe colina Palatinului doar casa lui Octa-vian Augustus, cea a Xiviei şi cea a Antoniei raai stăteau neatinse. în oraşul pîrjolit domnea haosul. Pompierii nu puteau să ajungă Ia focarele de incendiu din cauza coloanelor de refugiaţi care căutau să se salveze. 3Teron fu obligat să facă un mare ocol ca să ajungă pe Escviliu, care scăpase de urgie. Trecuse cu cortegiul prin grădinile lui 3Iecena. De pe terasele de deasupra Suburei văzură cartierele mistuite de flăcărui. De jos veneau strigăte de disperare. Petronius se uifa uluit Ia casele aprinse care se nărui au ridiclnd spre cer vulcani de scîntei. Sori de fum se lăsau asupra oraşului ea si cum ar fi voit să înăbuşe tot ce mai era viu. Era un spectacol dantesc, un dezastru pe care Rorna. în ciuda tuturor nenororirilor din trecut, nu-î mai văzuse. Din toate părţile metropolei lovite de moarte soseau curieri aducînd veşti disperate. Tîlliarii profitau de nenorocirea sinistraţilor ca să fure în \ "i(\ Fugarii se îmbulzeazu, bătrînii şi copiii erau zdrobiţi sub picioarele mulţimii care nu mai ştia ce este mila. Uiaganul de foo se întinse ca an cancer asupra Romei. Pompierii înoetară să mai lupte ca să stingă focul. Se 559

mulţumeau &ă demoleze construcţiile neatinse ca să peparo cartierele cruţate tio cele care nu mai puteau fi salvat». Neron şi tiipoţitolii săi o luaiă pe străzile pe care se inai putea trece. Auziră- urlete, vociferări, strigăte ale sinistraţilor care ii acuzau deschis că ar fi dat foc oraşului, îşi aduseseră aminte că Tigelin îl sfătuise pe împărat să corn-^puru un poem privitor la incendierea Romei, care trebuia să depăşească colo îniîmplate la Troia. Spunea că ar fi un subiect demn de un poet de talentul lui Xeron. Treceau zilele şi focul mistuia Roma, împăratul, impresionat de spectacolul acesta fantastic şi măreţ, lua într-o zi o poză teatrală şi, cu o liră în mîini, începu să declame în fata curtenilor. Oamenii spuneau că ar fi văzut ucigaşi plătiţi de Tigo-lin dînd foc oraşului ca să-i ofere stăpîuului său prilejul ca si compună pe viu capodopera \ictii sale. Din răzbunai e lumea dădu foc vilei lui Tigelin transformînd-o în cenuşă. Petronius avu satisfacţia să conslale că vila lui rămase neatinsă datorită lui Lucilius care, din proprio iniţiativă, îi organizase pe cei patru sute de sclavi în echipe dîndu-le sarcina să toarne pe acoperiş, fără încetare, apă din căldări şi să stingă ploaia de schiţei ce se revărsa necontenit. După o săptămînă de eforturi supraomeneşti, incendiul, care reduse la ruină trei sferturi din oraş, începu să slă-bDască lipsindu-i materiaHil inflamabil. Serviciile divine organizate în public mulţumeau zeilor pentru îndurarea lor, e adevărat, cam Urzic. Cum se sfîrşi dezastru-i, Neron se apucă de reconstrucţia metropolei. CU prin minune apărură străzi largi şi diepte, pieţo spaţioase, piaţote eu sensuri giratorii, grădini publice, to.nple, monumente, casc mari cu porticuri care să-i pio-tejeze pe trecători do caniculă. în acelaşi timp fu ordonată o anchetă pentru stabilirea cauzelor catastrofei. Pe şaptile se vorbea de împărat dar autorităţile, inspirate de ingeniosul Tigelin, îi acu/ară pe creştini. Nu urmăieau ei,'oare, distruger^ Romei, a puterii imperiului roman, pentru ca să-1 impună pe îîum-no/eul lor unic şi legile lor antistatale ? Aşa că numai cioş-/tinii trebuiau pedepsiţi. 560

Ca să Mă\ cască renaşterea lîomei Neron hotărî con-stniirnfi celui mai mare şi mai impunător palat inijx'i ial din cîto au i'ost construite pînă alunei în lume. A fes J fml.tl ^e •\a numi „Casa Aurita". Viaţa se normaliza. Ca să se sărbătorească splendoarea renăscut;! tiei mii de creştini fură răstigniţi la Ciicul cel Mare, unşi cu catran, ulei şi pucioasă iar noaptea li so dădu foc şi arseră ca nişte torţe vii. Casa. Am iţa se ridica din mine după voinţa lui Keron. în timp ce locuise la vila lui Sorvilius aşteptînd terminai ea. construirii palatului, arhitecţii Sovems şi Colier îi consttui-' ră un palat caic depăşea prin lux şi extravaganţă visele cele mai îndrăzneţe. Un palat mimai din marmură, aur, pietie preţioase, stalui importate din Grecia, coloane de onix şi de malaliit, mobilă încmstată cu &|def şi argint, grădini suspendate cu cascade cîntătoaro. JScrofl îi cerea mereu parei ea lui Petronius, care trecea drept singurul expert autentic în arta romană. Cînd Casa Auri (H. fu terminaţii, ZSerou si Popeea se instalaseră îa noua reşedinţă, împăratul se uită în jur şi catadixi să spună : — Tată un pnlat construit pe măsura mea ! Petronius, crod că mi mai ai ce spune ! Aici totul esfe perfect ! Luxul lui Xei'on şi al Popoei costa sume exorbitante. Mania giaudoarei lui Xcron atingea zenitul. Cînd Popeea îl anunţă că e iarăşi înssiu cinată, euforia îl îmbăta. Şi totuşi relaţiile loi se stricau. Petronius asista la scene furtunoase în familia împăratului, Popeea, geloasă, îiTreproşa în zadar lui Xcron deatnlhălările e^traconjugale. Is crou începea .sa se simtă obosit de aceastn femeie pretenţioasă, orgolioasă, care se considera bmieul pămînlului. îri parte Popeea avea, dreptate. Dezmăţul soţului ei dădea Inc la comentarii puţin măgulitoare. Tigelin îşi spăr--gea cicieiii căutînd perversitaăţi care să-i varieze plăcerile. Kcron, după ce epuizase multiplele combinaţii în care juca cînd rolul unui băibat, cînd pe cel al femeii, inventase o nouă depravare. Lega fete si băieţi goi de slilpi, apoi, acoperit cu o piele de looprml, se arunca asiij tu victimelor pe care io pnsrda sub piixiiile cuitemiur care îi lăudau virilitatea inepuizabilă. 5G1

în această ambianhl plina de veselie i/bu>'w * a un i t Tunet conspiraţia lui Pigo, soţul duîcoi Li via. Ore^tilla, cotoi dc/\ii£inate~îu noaptea nuntii do Caligula. Complotul fu descoperit înainte do a avea loc, datorită denunţului fu-ut de nn sclav. Acesta dezvălui că stăpîuul său, ^enatoiul 'Scaevinus, pregătea de multă vreme aciuarea împăratului ^i că discutase la domiciliul său eu cîţiva complici, personalităţi sus puse. începuseră, arestările, interogatoriile, loiUirile. Xoion afl.l cu stupoare că printre numeroşii demnitari, v ochi şi. noi, implicaţi iu complot, erau ofiten ai protoiiiiluij consuli, senatori , cenluiioni, nobili. Dai uluirea ^i minia ^a nu mai cunoscură, margini cînd afla, că piinfie eon^pii.iton eui şi Focnius, unul din cei doi piel'ecfj ai pretoriului, ca ^i Konoca. Execuţiile !ji giuucid^iile ^o poniir.l. PKo Î7i ifiie •venoîe. Seneca îl imită. Couiuliil Latoiauu^ fu dnuso et. dispreţ : — Ti-am fost credincios atîta limp en ai meu l a l J K S-pectu! >-i dragostea soldaţiloi ! Dar {lupii ce ţi-ai wioiîl jii.una iji soţia, pe Octavia, y ai ridiculizat tronul (ăr-înd f'oniediantul, te-am coiisideiat nod PIU n de .1 pui ia imperială ! \ ilnus se obişnuise să ^icpfc cu lăbdan- joiuoia [O caic o dorea, i'e timpuri pîndea Li u^a „insulei" in ca ie său se întîlnea îu tam.1 eu Enma. /ile întiogi -tăîea. , ou ochii aţmtiii -îpio faţadă, căutîud <î liliicea^'ă i în spatele eSioi'n iîilal ^ă.u ^i cu Kinua *u (îc^itaAnini AijU-j iu :n lata usjii templului Itmoiiei unde J.t-da vcnon (bn cînd în cînd M ^e roage. A^k'ptîud-o, ocltii n vtuîau mulţimen ce se mihul/en în For. \ ai t'i puUit ^ă. cil timp pioi-lupc c"t,fînd-u,Tenaril:i(*M nu-i lipsea, ufi-u 7.1 o /.Iri !upsî'tdu-se oa o fcîim pun inulţii'ie. ii măn cuiiiul. St .Tpiopiede ea şi o pnnM' de in iţ.

— THmă ziua, Leda ! — - H un .1 ziua ! Scu/ă-iua, dar sînt grăbită î Li'da un să-şi tragă bialul, dai Vibius îl reţinu, — Vioau să-ţi vorbesc, Leda ! — îC-avcm co să ne spunem ! — Te iubesc, Leda ! Ku vrei să fii nevasta mea f Yibitis — Ştiu ! Vrei să fii a Iui Petronius ! Am spioni în casa •Noastră. Ştiu că te-ai băgat goală în patul lui, dar ol a rpfu/at să so culce cu tine ! Niciodată n-o să fii a lui ! J.oda îl privi sfidător. $ — M& voi culca cu el fiindcă îl iubesc ! îl iubeţe raai mult decît viaţa ! — lîemmţăla iluziile tale ! — Kn mă voi dărui decît Iui ! — Niciodată n-o să facă dragoste cu tine î Are scrupule, idiotul ! Cdci tiţ eşti fata lui ! Leda îl fulgeră cu privirea. — Mi ni i ! Grimasa sarcastică de pe faţa lui Vibius îi aţîţa tnîma, — Minţi ! Minţi ! Minţi ! Vibius îi răspunse îndîrjit; : — Xu mint ! Tu eşti fiica lui incestuoasă ! Eu nu sînt (IcoiL unchiul tău. Legea îmi dă voie să mă căsătoresc cu tine ! - Minţi î Alinţi ! — latrcab.Vl dacă vrei ! întreabă-1 ! Ştie şi lunius î Doar Marcollus nu ştie ! Vrei să-i spun adevărul ? Un singur cinînl şi izbucneşte scandalul ! Leda ^c smulse din strînsoarea Iui şi o porni în fuga. Fugea dicpt înainte fără o ţintă precisă. Ceva m fundul inimii îi spunea că Vibius nu minte. Acum î^î explica atitudinea lui Pelrunius, comportarea lui ciudată. Totul se prăbuşea în faţa ci. Viitorul i se prezenta mcefoşal, meilcit. Avea impresia că în faţă i se închide o u?ă de plumb mchizîndu-i orice ieşire. Fugea buimăcită Ide do trecere printre oamenii care o priveau cu c. O fată îtnbiăcată în mătase şi acoperită do bijuterii lerga tăind aci ui ca o nebună. iTn băi bat aleiga în uima ei stiiaînd ; £63

"— Opreşte-ie! Opreşte-le, Leda! Dar fata alerga drept înainte. Inima îi bătea Cu zvîe-niri grăbite. Lacrimile îi simian pe obinji în depărtare apăra Tibrul. — Opreşte-te, Ied a ! Dar Leda nu-şi auzea deeît gîfîitul şi bătăile inimii, în faţă apăru podul Palatinului încărcat cu trecători. Fără să încetinească pasul, se apropie de parapet. Se opri, îşi puse mîinile pe piatra rece şi se uită în jos, la apele clocotitoare, în oglinda tulbure a fluviului văzu imaginea lui Petronius. — Aşteaptă-mă ! strigă. Aşteaptă-mă, Petronîus l Vin şi eu! Zbură peste parapet ca o pasăre cu aripi dtrmăta^. Apele o înghiţiră ducînd-o în hăul lor. Vibius se opri în mijlocul podului, îşi duse mîinile pe fruntea transpirată şi şopti hohotind ; — Eu am omorît-o ! Eu am omorît-o ! Mai muît decît moartea ei U durea faptul că ultima uşa î se închisese în faţă. Căci toate visele de a se redresa finanicar, de a se impune iarăşi printre ai lui, se prăbuşeau. Corpul Ledei nu a fost găsit niciodată. Să-1 fi dus apa în mare? Să se fi agăţat de ramurile vreunui copac din apă? .Nu PC ştie, ' . Dispariţia Ledei fu pentru Petrouius o lovitură din care nu-şi va mai reveni niciodată. Durerea lui profundă, copleşitoare, întări convingerea lui Luciliup că fusese amantul Ledei, Comedia eroriloi. continua. Petronius intuiesc prea tîrzin că o iubise pe Leda pentiu ea însăşi şi nu pentrul rolul ei de intermediară a mamei. Fusese o dragoste adevărată,o dragoste arzătoare dar imposibilă. Se întreba zdrobit dacă nu-1 pedepsise Cynthia •pentru că nu văzuse în Leda o persoană interpusă ci o fiinţă aparte, un spirit care DU mai era aservit ci îşi păstra independenţa. O dragoste blestemată de la început. Chiar dacă între Leda şi pp tron iu s nu se întîmplase nimic reparabil, legătură dintre ei doi aţîţase m Inia şi gelozia lui Lucilius La Palatin, înainte de nu ciulini lîon.ei, l ulionius asistase la o scenăveiudală. ^Seion, întins pe spate m patul

pe piept o placă de plumb ca să-şi fortifice pUmmii m ('afp ce uiaesirul său de cin L ii ijidica sunetele pe care lu-huîâ sa le scoată. Acum Petrouius simţea placa aceaslă ti- piuîaB agăţată ca o caractiţ& de trupul său. Ar fi fost te .lat sa so sinucidă, dar ar fi pătat memoria Ledei, căci mnaitea sa ar fi fost legata de pierderea iubitei. l,oda fusese iubita lui, dar numai cu inima şi cu mintea. O muie dragoste curată, niciodată pîngarită. Placa de plumb, grea şi apăsătoare, îl împiedica să respire, să judece libc! fmagmea Ledei era prezentă permanent în faţa sa. l'm-oii se întreba dacă Cyrithia nu se interpunea între ei doi 1deoarece asemănarea era perfectă. Sau poate ca Leda u';i^ din viaţa lui fiindcă Cynthia nu mai putea aă-şi impu-nft spiritul! Deodată o idee fulgerătoare îl izbi. Cynthia uimire* la optsprezece ani, virata la care se sinucisese şi Lfda ! în zadar se spune că dragoste perfectă nu există, oft OM o CM o flacără pură. lîoiiia comenta consternată complotul eşuat al lui Piho. ^ înlţtoarea de vrăjitoare continua cu virulenţă. Lui JSferoii HM t ajungea executarea şefilor. Vroia capul tuturor copâr-trt-ilor, pînă Ia cel mai urnii, pentru ca nici unul dintre Participanţii la conspiraţie să nu scape nepedepsit. IVIronius, nepăsător la cele ce se întâmplau în jurul său, >c întoarse la viaţa dublă. Ziua era un patrician elegant §i i.ifiuat iar noaptea un destrăbălat care, însoţit de Encol-(ii ton şi Ascyltus vindecat, frecventa cele mai neno-taverne şi bordeluri. Se culca cu prostituate si ou do condiţie proastă eăutînd prin aceasta sa~şi uite iubiri. Se întorcea acasă istovit, făcea o bi»ie ^. -^f culca. Ltieilius nuştiacesămai tacă§i căutasă-i ndice moralul, Tînftrul libert ruseae chinuit de gelozie din cauza Ledci, d.u după uiuaitca oi uu SB urni temea de influenţa acesteia. Pt-tioniufliSf culca cu el dur mai rardecît înainte şi mai mult din obişnuinţă. odată de la Curie după o şedinţă plictisitoare mmeii din întîuiplare în fa ţ» pîeţii de slavi. Era acolo un transport .excepţional de exemplare splendide

penuti amatorii bogaţi. Pelionîup remaică. o fală blond,l font t G frumoasă, căreia geauifniMiI îi spunea Silia, şi un adolescent bolnd de o frumuseţe iieală, caic răspunde;] la numele de Sponis. Petronius îi cumpăiă plătind «n ] i<-ţ enorm şi îi duse acasă, Silia, care nu numai că era seducătoare dai şi de o în-teligenţă remarcabilă, îi spuse că era originară din Siciîia, ca şi Sponis, a că iui inocenţă îi inspira lui Peiionius miJu şi dragoste frăţească. — Eşti tu sigură de puritatea sentimentelor tale? în treflă. Pctronius rîzînd. — Absolut l răspunse ea cu convingere. în noaptea aceea se culcă cu Silia şi cu Spoius, cate fi oferiră, spre uimirea sa, multe plăceri, frezindu-1 din nou ia viaţă, v Intrarea color două fiinţe în casa lui Polronius tie/iia ăşi gelozia lui Luciii us. Pcfronius mai purta doliu cînd primi vizita Ini Noion, caic venise, să-i ceară personal un sfat. Ca de obicei ÎJMJ,;I-ralul era unnat de o mnlţime de curteni, amanţi şi dame do moravuri uşoare. Pupă formulele convenţionale de circumstanţă, împăratul se uită cu o admiraţie nodisimulafă la magnifică,. Amurgul arunca peste rondurile cu flori, peste evantaiele de havuze, peste statui, plase subţiri de aur vechi. Polronins îşi privea musafirul cn un ochi ciHic. J ^ părea că împăratul semăna tot mai mult eu nu Robolfin mare şi lucios, cu ochi mici, şireţi şi lai, cu botul iscoditor, îşi dădea cu atîtca par fumuri încîfc asta-i dăuna sănătăţii. — Vrenu, Petronius, sărţi fac o confidenţă. Apollo nul invidiază din canea talentului meu muzical. Vede în mine un rival în perspectivă. Se teme să nu-i iau lom! ce uni închei viata pe păunul ... — Care ar4rcbui să se prelungească o mie de ani j enf i u fericirea Bornei şi a poj orului roman ! zise JVfioniup. nu-1 deranja. Ncron admira df?in\oUuia şi distincţia acestui prinţ al elegantei Un model imposibil de copiat deoarece atingea '

l

Petronius nn-J p&ţ'ăfmse niciodată, pe fa iu, Da<-A vioia ssi-i îndrepte anumite trăsături de caracter, susceptibil» Stl-i atragă sarcasmul, vorbea despre alţii subliniind ridicolul lor. Uneori Xeron -îşi recunoştea lucid propriile greşeli, La eoneeiie, clnd cînta pe podium în făt** mulţimii, care se topea de admiraţie şi îşi exprima cea mai uuiiî& idolatrie, împăratul arunca din cînd în eînd pe furiş priviri spre PetfORHîS ea să*i citească pe figură flacă era mulţumit sau nemulţumirea. încerca să interpreteze expresia u«or maliţioasă a acestui arbitrn care ştia să discoarnft cote mai subtile nuanfe între frumos $ urii, latre rafinament şi ostentaţie. Era fericit clnd îi vedoa, eu obişnuita sa iudoaplaudîndu-1. TTneorî se simţea uşor uitat gîudindu so oâ d, împăraî; /eu. putea si in^ ittiexe spiritul unui muritor. Dar Petro-r* era şi ci un mare artisfc, ceea ce îî făcea pe stftpfmil Bornei »ă-î aprecieze foarte mult. N"croîJ ti detesta pe denigratorii care ît atribuiau i'pUotul de histrion, Tigclin, care rămăsese singurul prefect al pretoriului, îi dădea numele lor. Barcît timp aceştia nu trecem la acţiuni, ISTeron îi lăsa în pace. Dacă i-af fi trimis Ia moarte •pe (oii criticii săi, ar fi golit Curtea. Iar o Curte fură curteni nu şi mai are rostui, însă cîrid întreceau mânură, le tăia catetele.. Alunei î-ji lua în scrio* colul de zeu şi îi trimitea l» infern, stiîuso braful Iui Pulroniu?, ii spre coi eoutemplîudu-l gimiitor. - <\m venit ca ăă-ţi vorbele de eova toaitu probant, Dispariţia lui Seneca mă iîpseşle de t i u sfetnic şi de uu tninUlru pe care l-ara apreciat pe vremuri. MĂ gîudose ift «'ineva care să-J ia lociiJ. TigeJio este un executant pei fect dar un jalnic om politic, M-am gîndifc fa o soluţie mai bnnft. e senatori tu oşti singurul Ui ?tare să faci fa fă îiee^tci misiuni. Xeron se opri în mijlocul aloci uarginUc de trandafiri, uită ÎD aîbu! ochilor iui Pobronîus. l'otronius, vroaa să fac din fein» priiau»

i

eneigic, claiviziuno. Romanii ar aeoepta cu satisfaci ;o immirea ta. După liberţi, c&ie au administrat lamentabil impciiul, schimbarea orîenfăiii politice ar fi salutai 3, cu bucun'e. Te vei bucura de toată încrederea mea. Aş putea să- ţi anunţ oficial numii ea? 'petioiiius zîmbi trist. Viaţa îi devenise o povară. Nepăsarea lui de acum ascundea indiferenţa ni faţa morţii. — Divine Cezar, mă copleşeşti cu favoarea ta ! Bar nu pot s&'jui asum sarcina 'de prim-ministru, Este o povară p/ea grea. Tu ai o dublă personalitate. Eşti un zeu unit 511 un «artist de geniu. Cel mai mai e cînl&reţal tuturor timpurilor. Din această combinaţie a ieşit un şef do stat care radiază în jurul său lumina oibitoarc a soarelui. Eu nu sint decît un om obosit. Propunerea ta vine prea lîrziu. Am tiecut de vîrsta marilor risc. Neron îl privi uluit. Ku era obişnuit cu refuzuri. — De ce prea tîrziu? insistă, împreună am putea să ridicăm la apogeu prestigiul şi puterea Bornei ! Cariera de eîntăreţ nu-mi ajunge. Mă gîndesc să reînnoiesc faptele deaime ale lui Alexandru cel Mare. Să împing fninlaiiilo' imperiului roman pînă la marginile Iadului, pînă la regîii-* mie cele mai nordice ale Europei şi" pînă în inima Africii I Tu mă vei ajuta să construiesc acest impci'm t Pelronius îşi înclină capul cu tristeţe. - — Am ajuns la o vîrsta la care înţelepţii trebuie să aştepte să eada cortina. — Eşti rid/col î Abia dacă ai trecut de patruzeci de ani l — Mă apropii de cincizeci, Divine Cezar î Neron îşi slrînse pumnii, apoi îi desfăcu străpmindu-şi mînia şj supărarea. — Răspunsul tău mă descumpăneşte ! Sper să revii la. sonlimcnte mai bune ! Pliveşte ! Toţi accşti'curteni, încăr caţi de onoruri şi de bogăţii, dar cu căpăjînele goale pe dinăuntru, aid tle emipzilale să afle despre ce vorbim. Dacă ar bfinui adevărul ... Petronins RO supuse şi îşi îndiejrtă pri \iroa ppre moa de ouifi-m cai e urinsioan niişeăiiio împăiatului ca pălniiihMÎi' llcaira soaiolui oaio PO lolc'-c după soaie. A\oi se gîndi să scLimLc fii ui ideiloi cai e îl pieocupau pe împărat. 508

~ — Divine Cezar, n-aî vi ea să- ml facî onoarea să ici, „eona" U minp ? A«j fi fciioil sil ti oier o recepţie cate nu te va do/.îiiiiăgi. Zîmbind cu un aer trist, îseron răspunse : — în ciuda refuzului tău, îţi accept ospitalitatea". Petronius făcu un semn şi îl chemă pe Lieurg, care îl 11 urmărea cu ochii de departc'aşteptînd poiuncile. îi spi^e 's/i pregătească „cena"pentru împărat şi suita sa într-q t jumătate de ora. Apoi îşi continuă plimbarea cu 3Teron prin gradina înmiresmată, împăratul zise cu amărăciune : t — Abia am înăbuşit conspiraţia lui Piso ca senatorul Thrasea îşi manifestă deschis opoziţia. Atacă rudele şi prietenii lui Thrasea. Printre aceştia U cită pe Corbulon, cel mai mare general al timpului său,' învingătorul părţilor şi al germanilor, pe care Tigclin îl jara. TJgelin îl combătea pe Thrasea ea eă-l lovească, prin Ricoşeu, pe Corbulon] în cursul banchetului servit cu un rafinament uimitor, avînd în vedere timpul scurt pe care-1 avuseseră bucătaiii la dispoziţie, Petronius observă că Neron măsura cu coada ochiului silueta zveltă a lui Sporus, a cărui sarcina era să umple cupa stăpînului şi a oaspetelui său imperial. Privi-ica suveranului oscila între adolescent şi o cupă de opal cu o montuiă din pietre preţioase, aşezată pe un soclu âe onix, ca să-i scoată în evidenţă splendoarea. Tristeţea îl copleşea, do«i faţa îi exprima seninătate. Banchetul lua o întorsătură proastă. Scoruş îl fascina ] e Petrcnius eare regăsea pe obrajii trandafirii upor efeminaţi rai acepiuia o vagă asemăn n re cu Oynthia şi Xeda.'Blcs-\erna "ulcea care îl împinsese să-1 expună privirilor dcstiă--b.'ilaţilm de la Curte. Kn se gindise că Neron ar puiea să FO dedea la ademenea arte, mai ales că novaşi ă-sa ii făcea srenede ^clo?ie atit de zgomotoase ea fe cu ti pm ura palaluh l 'in păcate Pojeea nit ) însoţea dcoaiece era iaiăşi gravidă |i suicita gieu sarcina. Xoron-băuse mult. Obraji îi ardeau, ochii săi tulburi arm^reau ficcaie niiţcaie a lui SIXHUS iar gestuiile îi tiădau o jîci vd/ifalc tioniup «o gîrdi să i facă un semn băilaului tfi se ă, dar gestul acesta ai fi putut să-1 supe] e pe împărat, 669

esm*, mlîtt, s î*t ii putui dcd,i l;t e^ce^o Şs; totuşi, tnr\iia-biiul se produce. Surescitat, îmbătat şi aţitai do tanueuil y nevinovăţia băiatului, împăratul îl luă de mină, îl tiase biuîal spio pat %\, după ce u smulse tunica du mătase, îl jtobetlă sub ochii comesenilor, care rîdeau ca de o glumă bunS tot iiiUmlu m cu coada ochiului ia reacţiile gazdei. Oi mai mulţi cunoşteau legăturile recente dmtte Petrormis îji Sponis căci înalta societate romană era an microcosmos Iri care secretele nu puteau fi ţinute prea mult ascunse. Pefronii]snusecliotî,Fa|a nn-i trăda nici un sontiniw*t. Ştia că nu putea s$ se re\olte în faţa fatalităţii. Scena peni-bilă, care se desfăşura sub ocini săi era o rubine aut peniţa oaspetele imperial cîr si pentiu amfitrion. l*otobndu'ŞÎ poftele, împăratul se înloaiM* spte gazda. — Dragă prietene, tu mi-ai rofn?at propunerea pe care n am factit-o. îţ' cei. în schimb, ca să-mi îndulcesc amAift-(H-nea, pe acest băiat cate urii place. Dorinţa împăratului cui un ordin, iviionius -te gmdi < ă se va simţi mai puhn biugnr la P.iUitm dacă u ta '"i pe Silia. FJîcca na nou sacrificiu impus de c&n-&a, Şîia că va ti baie tiatalj l.x palul ^i c.1 talcului va aliaje favoarea lui \ CJOM () chemă pe iSiba şt să cm te pi imul care o apl cu !ui r», (M f e emir» aht de minunat. f--U' toi a la ! O irit tine dureroasă aţuiu po ţaţa — Vei [i tovarăşa Iui Spoiu^, îi ssKe «Uăpmid Vttlt c,* >*
Ncron se întoaise tîiziu la Casa Aun'iă. Beat, KO clătina şi cînta cu o voce răguşită. Apioape băîlbîiiiriu se 5 îl încredinţa pe Sroius, ca şi pe Silia, marelui şef al reiM> nalului recomandîndu-i să le acorde un legim preferenţial. 'Apoi se duse în apaitamentul său. Popeea se uită cu dispreţ la tunica lui de purpură ţesută cu fir de aur pătată,1 do somri, la toga pe caic o tîra pe jos, la ochii sticloşi, con- gestionaţi, la obiajii puhavi şi la- corpul îngreunai de o grăsime timpurie, îi împroşcă cu cuvintele cele mai ti ivialc : beţivan, histrion, poet ratat, imbecil, depravat. Ultima jignii e îi aţîţă furia. l — ii comparaţie cu Othon nu eşti decît un biUon jalnic! ţ Neron o pri\i cu ochii sticlind de mînie şi o kni cu piciorul în burtă. Popeea se prăbuşi săgetată de o durcie atroce, violentă, insuportabilă. Ţipetele ei îi atraseră pe sela-ui de serviciu şi pe ofiţerii din gardă care îşi închipuiau
571

t veijitrtt'tiiul iui coustii uia o pieiJhHă şi tâ moda o huisn.sa C.iisgula iustftfîml un buni ea i.npăirtUiR^t a Tîoiuei. Noron se uotări sa mlrepiindă un turneu în Grecia cate trebuia să însemne şi o călătorie de nu t» t fu După o serie lungii do concerte triumfătoare, se întoarse în capitală cu iui mare număr do premii ?i coroane de lauri obţinute priit SnErîngerea tuturor "cori curowiloi tftlentftli. Petronins trăia de pe o zi pe alta. Circc, o liberia frumoasă, se ataşase de ci. Senzuala, voluptoasă, nu-i producea, totuşi , decît plăceri amestecau-, în acelaşi timp urmărea cu încîntare cariera vertiginoasă a Ini Sporus xieîndu-^i in final că niciodată n~ar fi putut sft se înalţe alH de SUN. T)in cînd în cînd \ ertea şi 8ilia pe fiu irou . Loc sista şi-ai fi dorit din tot MI fie! u! SiV-o pancardă pe care bă serie cu li t ei e aurite „Oluu-t(iîirea Curţii". Dar prole>ia ei cerea ^ fie fuCiHă m (atnă chiar dacă tot oralul îi cunoştea repulaţia. Afacerile oi rneiycan pe două linii ; pe de o paifc eia pregăUfea otrăvu-ii!or -ji a băutuiilor magice cu eleyte garantate ia) pe de altă parte jimbla ca bă ci-^tigc cit IUHI umlfi ban . Laboia-torutei pierdut undeva pe o -stiadă din Snbuia ei d dotai cu toate ustensilele şi instrumentele eiud-ate ale meseriei ; alambicuri, fiole, baloane, ma-jirii de g;iîiî, eprubcfe, flacoane, clopote, creuzete, la caic se adfuigttu şerpi veninoşi, broaşte rîioase, scorpioni >i tot felul de teptile. în casă se sfinţeau mirosuri grele, leMHonţî.ile. Dai ea să şi asiguie un trai tihnit la bătrineţe, î ;i conMtiii^eo .ji.Milă"ff'umoa^ă, O bună paile din timpul sfui îl petrceea la Palatin undo a^ca un mic laborator. Faja (>i. m trăsături mongoloide, nu părea aă aibă vîrstă. închisă în laborator^] său din Sulnua, toeusfa se niţa eu admiraţie ta o fiolă cu un i-onlimit ver/ui şi vîscos, abia preparat., Apoi o arată lui Amniilus, care eia foarte inte resat de eciribinaţiile ei sa\ cile, — Ebtc suiicient, zis*- 1 -i, ca U un-i,» pe eau- o vei nJc^ pentru a&tu să toarne couliuuiul i«»lcî în băutura de^tirtat» 572

fotbalului pe care vrei &ă-i faci unealta ta. Bărbatul se va îndrăgosti nebuneşte de ea. — Dar te avertizez că bărbatul acelalîu cunoaşte dm't diagostea grecească. — Cu atît mai bine î Va avea impresia că trapul acestei femei îi deschide porţile raiului J Dacă a cunoscut şi alte femei, nu va cădea aşa de repede în genunchi în faţa ei. Dar aşa va face tot ceea ce i se va cere. îşi va trăda stăpînul, îl va respinge pe omul pe care 1-a iubit, îşi va repudia trecutul, tot binele care i s-a făcut în trecut i se va părea o nenorocire î îşi va vinde conştiinţa, va executa cele mai absurde porunci ca un Mpnotizat! Va ucide, dacă i se va cere ! Dar numai prin intermediul acestei femei, pe care o va considera o copie a Venerez î Ca să-1 subjuge definitiv va trebui să-i spună că a fost zămislită de el! Că e el tatăl sau altul, nu are nici o importanţă ! Va crede tot ceea ce i se va spune ! Bătrîna îşi întinge mîna zbîrcită spre Ammilus. — Două sute de mii de sesterţi ! zise cu o voce şuieră toare. — Eşti nebună l — Efectul qste garantat! Dacă afacerea mei Hă, nu şo văi ! Mîine te va costa dublu ! Ştii că nu mă tîrguiesc nici odată, cînd este vorba de băuturile nîagice ! Ammilus mîiîi, apoi scoase două pungi groase pline cu „aureus" şi le ai un că. pe, masă bătrînei. Locusta le vîrî în sertar. — Ku-i numeri? întreabă Amniilns. — Am încredere în tine. Ştiţi că n-ai îndrăzni să n:ă înşeli. Aminiîns luă fiola şi ieşi mulţumit că făcuse o afaeeie -excelentă. Căci era vorba de cumpărarea conştiinţei uneia din tinerele sclaye ale lui Petionius. Paitea din vila îui Pctroniup iczeivată sclavilor era destul de mare ca să-i mulţumească şi să le asigure un con-foil relativ. Erau acolo dormitoare comune, camere sepa-late, ?ăli de şcoală, săli de recreaţie, ateliere, bucătării, guii'lini, chiar şi apaifaineuU' "Băile, destul de numeroase coiitiibuiau lameirţinciea unTI/niei jeiponolului. Eoni anii 573

boiţii, obişnuiţi cu mirosuri de mirodenii caro le mau \ilelc, erau duşmani juraţi ai murdăriei. Luciii ii" avea., la porunca Iui Petronius, un apartament do care ar fi fost mulţumit şi un roman înstării* sa de favorit al stăpînului îi acorda avantajul de a li liaiat cu respect chiar şi de bătrinul Licurg. î Acesta fu momentul cînd începu ofensiva împotrh a lui Lncilius. Consutia, o sclavă care, împreună cu alte fete,' ii asigura serviciul personal, începu sări toarne în vin, în 'fiecare zi, cîteva picături din băutura magică preparată de Luciii us începu să simtă o excitaţie crescîndă, o căldură interioară care îi inspira vise marcate de destrăbălare si care se cercau satisfăcute. Aştepta cu nerăbdare împteumV rile cu Petronins, din păcate din ce în ce mai rare. Acesta fu momentul ales de Consutia ca să intre în acţinne. Ts'u ora o frumuseţe dar avea sîni umflaţi %i şolduri mari. de o feminitate agresivă. Se lipea cu trupul de Luciii n1* şi începea să-şi mişte şoldurile ca să-i trezească instinc-lelo sexuale. Acesta, luat prin surprindere şi tulburat, se irc-a excitai, după care Consutia pleca, lăsîndu-1 nesatis-i.lcut. A dona ?i şi în zilele următoare Consutia continuă cu jneul jsîin. Ciiid simţi că venise momentul decisiv, îi desfăcu pîu/a din jurul coapselor, se dezbrăcă şi îl trase în pat. "Pentru TaiciUini era o revelaţie. Cunoştea corpul unei femei si plăcerea pe care poate să-ţi-1 dea. Drogat, simţea nevoia Ci repete această experienţă minunată. Consulta, oare îl subjuga prin faptul ea era prima fo-fojieie c, a e îl dezvirginase, profită pe larg de acest a\ an taj, tOîml -^imf i că Lucilius îi căzuse în plasă, că era gata s,ii fac,! orice numai ca să se bucure de trupul ei, trecu la cel de-al doilea ^înclin al procesului de educaţie. Căci acest domeniu îl mtm\si \iQ Amniilus. Con3 u ti a începu prin a-1 critica pe Petronius spunîiulu i că profitase de tinereţea lui, ea se servea de el numai ca d- Vi satisfacă plăcerile şi că dacă ar fi vrut să-şi dovedească, simpatia declarată ar fi făcut cwa important pentru ol. Toţi libcrţii adună averi, deţin posluri politice importante iţi timp cel el răniîne„ţintuit la rolul de soivitoi de Ins si do amant «l s t S pinului său. 57 i

între împreunările aizătoare, caro ii tulburau, Consutia îi demonstra că singurul mijloc de a se elibera diu lanţurile acestui om care'profita de el era să-i denunţe niîrşăviilo, să-i arate adevărata faţă de duşman al împăratului. Dacă va fi condamnat şi bunurile confiscate, o treime îi va reveni lui Lucilius, care va deveni astfel un om bogat şi puternic, pelrouius era duşmanul său de moarte, obstacolul pe-4e care trebuia să treacă cu orice preţ. Consutia îi spuse că ar putea să-i asigure sprijinul unor demnitari deoarece avea, în ciuda poziţiei sale modeste, multe relaţii. Nu-i răinînea decît să acţioneze, în ciuda pasiunii pe care o făcuse, a nevoii de a o poseda pe Consutia în fiecare zi, Lucilius şovăi multă vreme intre ceea ce fusese trecutul şi datoria sa şi ceea ce i se cerea să facă spre binele său. Petronius nu făcuse decît să profite de nevinovăţia sa şi trebuia pedepsit, Băutura magică îi tulbura Incidilatea, îi altera otelurile si îi cimenta convingeiea că Consutia nu numai ea era femeia vigurilor sale dar şi providenţa încarnată.- C& să-1 subjuge şi mai mult , Consutia îi spuse că e însărcinată şi că de azi înainte trebuie să se dedice familiei *i viitorului ci. Ammilus îi comunică triumfător lui Tigelin că pcsoîe muşcase nada şi că lovitura reuşise din plin. îii faţa pie-foctului pretoriului, care vorbea cînd ameninţător, ci ud binevoitor, Lucilius declară, că Petronius avusese numeroase legături cu Piso şi cu complicii lui. Senatorul Flavius Scaevinius, care vroi se hă dea prima lovitură de pumnal împăratului, ca şi Seneca, îl vizitau adesea si participau la recepţiile lui Petronius. Pentru Tigelin rra mai "rrniît decît suficient. Chemat în faţa unei comisii de anchetă pieisidatâ de prefectul pretoriului ea să se dezvinovăţească, pefronius recunoscu că primise vizitele aceri tor personaje dar că nimeni nu-i vorbise de vreo conspiraţie. Tigelin îi răspunse arăţăgos : — Din păcate toţi cei care ar fi putut să declare că EU făceai parte din giupnl lorsînt moi ţi. La probele acuza-tonilui tău tu nu poţi- răspunde deci! prin vorbe. Vreau Piobe, Petiunius I 575

r- Piobc ncgAli\e: — TSTegativc, pozilnc, n-aie importaţii! Vreau probe care-să. confir-tne ne\iriovăţm ta! petronius primi denunţul lui Luciii u s ca o Io vi t ui â de măciucă. !Nu-şi putea închipui că acest băiat, caie făcuse parte din trupul său, care o icîncarnase po Cynlliia, cai e îi dovedise fidelitate şi' ii arătase dragoste aizătoare, ar fi putut să .coboare Mît de jos şi să-1 denunţe. îţi aminti de visul Craniu ÎD eare Cyulhia îi spusese că doar oamenii de \îrs.(a ci puteau îndeplini condiţiile necw-saro ca să se poată apiopia de el. Lucilius fusese un intermediar perfect. Dar anii trecuseră-. Ku mai era adolescentul de ied. Petiwuius nu înţelesese niciodată, asta. Moartea Mă re i oi, Mriueideiea Ledei, trădarea lui Lueilius SI descumpăniră ! Su-sJ Ei pierdut C'yntliia puterea? Să so fi interpus nişte forţe mistice adverse 1 Să fi intrat în joc practicile magiei negre? Duşmanii lui lucian eu răbdare să-1 ruineze. Putea să conteze^pc prietenia şi pe inteligenţa lui Neron, care ijtia să desluşească adcv arul de minciună ? Mai ales că nu trebuia să uite că împăratul ^rălucca şi pi in nestatornicie. în seara în care fusese clicmat în ţaţa lui Tigelin primise o vizită nocturnă care. îl surprinse. Encolpius, Ascyltus şi Giton venita sfi-1 anunţe că o primejdie iminentă U ameninţă. Că duşmanii băi, printre care erau Ammilua şi Vibius , îi pregătiseră cu perseverenţă pierzania. Că moartea lui era deja liotărîtă şi că nimic pe lume n-ar mai putea opri maşina care urma să-1 zdrobească. — "Să fugim ! sUigiî Encoîpius. Avem logătuii strîase cu reţele cai e ar putea să-ţi asigure ascunzători pe caro nimeni n-ar putea să le descopere ! Am putea părăsi Eoma, Italia ! Să căutăm o inMiU izolată din Marea Egee ! Daca n-ai destui bani, luăm aMipra noastiă cheltuielile ! Numaţ să te laşi condus de noi î Pctronius, sîritem prietenii tăi î Iar prietenia este sHnttt ! — Adu-ţi aminte de păţaniile noastre din Atena i exclamă Giton. Pelroiiiut. zimbi cu amărăciune. — Pe atunci a\earn eiuspiezeco ani ! Tinereţea îmi dădea aripi ! Apoi, aveam un scop ! Iar acirn ^înt un om în vîrstăj \laguit, făifl nici un entuziasm si groaznic de 576

obosit? La ce să mai trăiesc!? Minciuna, trădarea şi xnoaitca bînt acum tovarăşii n.ei. Viaţa pe care o duc na mai are sens. Cînd senatorul 2\crva îmi \orbea de nepăsarea sa, de dispreţul faţă de viaţă, nu-1 înţelegeam. Acum argumentele lui dobîndesc înţelesuri noi şi scot în evidenţi toată valoarea lor, — Absurd ! btrigă Ascyltus. De ce să-ţi aştepţi moartea cu resemnare cînd noi putem s-ă te salvăm î — Viaţa c frumoasă! zise Giton. — Frumoasă cînd eşti fericit. Dar groaznic de trista şi de urî t ă cînd nenoroeiiea te striveşte. — Te-a afectat prea mult tiădarea lui Lucihus ! E normal ca im valet să te trădeze ! interveni Encolpius. — De ce bă accccpţi cu resemnare nedreptatea! con tinuă Ascyltus. De ce sale pcrmiţi trădătorilor să jubileze î De ce să-ţi pleci capul sub securea călăului dacă n-ai nimic ce să-ţi reproşezi? vorbea rar şi răspicat Ascyltus. — Vorbeşti de parca în gîndurile tale s-ar ascunde dorinţa de a te sinudcide l protestă Giton. — Eşti nebn, PUionius î strigă Encolpius. — Nu ! răspunde Fetronius. 3S"u fac decît să suporfc consecinţele eoni ţ levent oi mele faţă de împăraţi şi de camarilele loi ' După ce h!H;-e inkiogat de Xigehn, Petionius nu mai primi nici un semn care să-i vorbească de complicaţii în perspectivă. Dar nu-şi închipuia nici o clipă că duşmanii săi ar fi tenunţat hă-i dUtrugă. împăratul M Ciulea plecară la Baics unde trebuia să aibă loc un mate concurs de cîritece. Petronius îl urmă a doua zi. în ajun fusese reţinut la o şedinţă la Senat care se prelungise puia ia miezul noţii. Pe drum fu interceptat de un cm ier imfoiial cai e îi transmise ordinul de a se oj-ri la vila sa din C urne unde urma să primească alte dispoziţii. 677

In clipa aceea înţelese ea era pierdut. Şi cei care erau cu el înleleseseră adevărul. Curierul, .schimbarea itinerarului -.. Era un ritual ... Cortegiul lui Petronius părăsi via Appia şi o luă pe un drum frumos mărginit de chiparoşi care ducea la vila de la-Gume. Chiar dacă era una dintre proprietăţile cele mai frumoase, Petronius o vizita rar. O cumpărase pentru Marcîa. Dar Marcia nu mai exista. Iar Leda o urmase. Sperase că dacă vreodată se va găsi într-o ascmeua situaţie, vreun prieten, poate mai mulţi, vor ramîne alături de el şi îl vor ajuta moral să treacă de această încercare. Dar Luciliusj ultima dublură a Crnthipi, 11 trădase. Mulţi slcavi îi arătau o simpatie sinceră, se apropiau de el cu timiditate şi afecţiune care îl impresionau, ca frumoasa Ciree, care îl ajuta să-si treacă nopţile şi sa uite de coşmaruri, ca tînărul libert Caius, care îl servea ca PCCIG-tar şi de a cărui bună credinţă se convinsese, ca băibiVrnl său preferat, Crescens, care îl amuza cu flecăreala lui. Petronius se simţea siogur. Singur în mijlocul zecilor de slcavi. O carapace de frică acoperea vila. Vroise ca Encolpius, Ascyltus şi Giton să-şi ducii viaţa departe de el. Le recompensase prietenia eternizîudu-le numele. Curios ! Apropierea morţii n u-1 înfricoşa.

înconjurat de prieteni, Petronius voluptuosul, ca»1 ştia săaprecieze plăcerile, oferi un han clic t de onoare în finslca unei invitate de vază.: moartea. Nepăsarea întipărită pe faţă îi impresiona pe comeseni, cu toate ea erau obişnuiţi cu epidemia de sinucideri care însîngerase Roma imperială, înainte de a se întinde pe patul său de argint din fcricliniumul cu coloane de marmură îi încredinţase lui Caius manuscrise preţioase care nu trebuiau să fie găsite de ucigaşii care ar fi venit să fure obiectele âe artă lăsate de Petronius cu atîta d ezinvollură. 578

Afnui, cînd îşi părăsea bunurile, îşi plimba privirila pe^ie candelabrele înalte de bronz aurit care îşi aruncau lumina peste argintăria somptuoasă aşezată pe masă, peste cupele de aur încrustate cu pieţe preţioase, peste mîncă-r«rHo delicioase şt vinurile îmbătătoare servite de sclavi tineri şi f nmoşi. Sclave frumoase ca statuile de alabastru care împodobeau încăperile mari legănau încet pe deasupra Comesenilor rammi de palmier ca să răcorească acrul cald al verii. Val uri le diafane, transparente, desenau pe sub ţesăturile fine de mătase părţile cele mai intime ale trupurilor IOT litiere. Flăcările roşietice ale torţelor, aţîţate uşor pe briza care se strecura printre arcadele deschise, aruncau lumini schmibătoare po părul lor. PeUonius ;-c v.ita cu dragoste la candelabrele lucrate admirabil de auratii veniţi de la Atena, deoarece chiar el le dcscni^v. Se uita cu plăcere în jur ca şi cum ar fi vrut să ducă cu ol în iiiornunt aceste frumuseţi, îşi îememoră- lucrările literare: poeme cu subiecte mitologice sau i?lorice, ca şi cronica „Cinci împăraţi" în care drM-n?cse tieăşloşiile, laşitatea, tirania demenţială şi corupţia «nui regim mai rău decît tot ce şj-ar fi putut închipui o imaginaţie bolnavă. Cronica fusese comandată de prinţesa Antonia. Prin această cronică îşi încheiase socotelile cu U via şi Tiberius. Dar lucrarea f-a favorită ramînea „Satyricon-ul". Un roman format din cincisprezece căiţi pentru care se bătuse lumoîx cu o curiozitate avidă şi care, fusese stigmatizat de moralişti deoarece scotea la iveală drojdia societăţii dia Tîormi, Alena şi Alexandria, lumea haimanalelor, a prostituatelor, a paraziţilor, a vagabonzilor şi criminalilor, pe toţi aceşti şobolani lacomi, uriaşi, dezgustători care infestau haznalele si mişuna u prin „cloaca maxima". Criticii orbiţi de fui ie nu rcuşau să desluşească cum se strecoară, cu o

anumită transparenţă, prin drojdia societăţii cele mai importante personaje ale imperiului. Deoarece rigoriştîi atacau „Satyricon-ul", Keron, din spirit de contradicţie îl citea şi li lua în derîdere cu verva sa caustică. Izbucnea în rîs la fiecare pasaj unde se descria cinismul, depravarea, jafurile şi imoralitatea liberţilor, pe care îi identifica cu Pallas şi Narcis, consilierii atît de urîţi ai Agripinei. Descoperea sub zdrenţele vagabonzilor, a cerşetorilor şi a &\ CH-turierilor şarlataniile şi dezmăţul senatorilor şi al miniştrilor, al generalilor şi al magistraţilor. Prostituatele îi evocau anumite doamne din înalta societate iar baicţaţii îi aminteau de tinerii aristocraţi care nu-şi alegeau mijloacele ca să ajungă cît mai repede la onoruri şi bogăţie. Lui Keron nici măcar nu-i trecea prin cap că şi el s-ar putea afla printre perverşii şi histrionii care populea/Ă paginile romanului. Chiar dacă unii dintre cititorii romanului 1-ar fi recunoscut pe împărat în mulţimea de haimau-l P , cine at fi îndrăznit să-i spună? Imprevizibil, ca îolotci cauna, Keron i-ar fi putut răspunde cu un surîs enigmatic : „Deci aşa mă vezi tu?" Şi la un simplu semn al mîinii sale durdulii soldaţii din garda imperială 1-ar fi aruncat po îndrăzneţ în fundul temniţei unde gîdele i-ar fi trecut laţul în jurul gîtului. Un slujitor tînăr şi graţios îi umplu cupa lui Petroniufi o piesă magnifică din opal cu montură de safire, de rubine şi de perle cenuşii, pe care îferon şi-o dorea atîta. Se gîndi iarăşi la „Salyricon". Cuvintele aşternute pe papirus vor fi ultimele sale legături cu lumea viilor. 2fu vroia să îngroaşe numărul indivizilor care nu mai fac nimic decît umbră pămîntului, o sărmană umbră ce va dispare şi ea odată cu mmormîn tarea. Ştia că de cîte oii nn cititor îi va deschide o carte, gmdurile îl vor învia, spiritul i se va 530

Hre/i din somnul veşnic şi va fi rechemat printre muritori, I-u cmd omul va pune cartea în bibliotecă, spiritul sfai •A a teintra în imperiul lui Hades. Acolo va avea bucuria să h mtilnească pe Cynthia, Leda şi Marcia. Iar cînd altcine \a A a ift^foi romanul şi îl va invita inconştient printre cei vii, ^ a încerca s-o ia cu el şi pe femeia vieţii sale. îşi va acorda lua ea Orfeu şi va face să răsune o melodie atît de frumoasă i?i fermecătoare încît Cerberul va uita de datoria sa de a-i pă/i pe morţi, Furiile se vor domoli, judecătorii veşnic 1 A oi acorda o amînare iar Pluton şi Proserpina îi vor per-nule, în &fîrşit, s-o vadă pe Cynthia încarnată în lumina MM i el ui. Se vor încălzi cîteva clipe şi, după ce vor îmbrăţişa eu pmirea cerul şi pămîntul, se vor întoarce împreună in «niver&uî subteran. „Snlyiicon-ul" va fi cartea sa de liberă trecere în aceste cv"tUit orii fantastice în lumea de aici şi în cea de dincolo. f şi goli cupa. în timp ce prietenii vorbeau de frivolităţi galunlc în deplin in du-i dorinţa de a muri în frumuseţe Pelroniu^ asculta distrat glumele, jocurile de cuvinte, răspunsurile spirituale. Dar creierul îi lucra, împotriva voinţei, adncîndu-i aminte de întîmplări destul de recente, care îi iKncau cu putere în faţă. îşi aminti că, la un banchet oferit de \eton la Casa Aurită, acesta, după ce băuse vin de I'alerna, strigase, ca să-1 audă toată Curtea : ,,La Roma nu MiU decît doi oameni inteligenţi, eu şi cu Petronins !" du tenii aplaudaseră confirmînd cu iritare tainică cutiuţele împăratului. Chiar şi Tigelin, duşmanul său în-dîi jH, bătuse din palme. Este adevărat, era veide de mînie, Petronius înţelese atunci că îi sunase ceasul. Adever-saiii săi nu-i vor uita niciodată superioritatea spirituală subliniată de Neion, 581

Se uită Ia prietenii săi întinşi pe o rină. pe paturile din mesei mortuare. T6ţi îi erau devotaţi. Altfel nici n-ar (l îndrăznit să se aşeze la masa lui, un proscris. Ar fi riscat" Acuzaţia de complicitate. Ş'i ar fi fost înghiţiţi de acelaşi val de condamnaţi la moarte. Viaţa mi mai valora nimic, ameninţarea morţii plutea peste tot-incit părea că eei prezenţi la această, masă uitaseră de primejdia do deampra capetelor lor, Petronius se uita Ia. Crescens, bărbierul său, un tînăr grec adus de la Atena, care aştepta trist, în picioare, lîngii o coloană de marmură, un semn din partea stapînului. Pe o tavă de argint ţinea un singur obiect lunguieţ şi strălucitor î briciul. Petronius îi zîmbi : — Nu mai ai mult de aşteptat. Lacrimile se porniră ca nişte boabe de mărgăritar din ochii tînărului bărbier. Petronius era iubit de sclavi deoarece înţelegerea şi bunăvoinţa de care dădea dovadă, contrastau cu severitatea excesivă a altor stăpîni de sclavi. Ca mai toţi romanii foarte bogaţi avea şi el bazine unde creştea imirene, un fel de peşti asemănători şerpilor, lungi de cîţiva metri şi cunoscuţi prin voracitatea lor. Aveau o carne excelentă şi maeştrii bucătari preparau mîncanni foarte gustoase din carnea lor. Odată, la o recepţie la vila sa ele la Baîcs, invitaţii, avizi de distraţii copioase, îi ceruseră să arunce cîţiva selau ni arenelor. Petronius răspunse cu dispreţ: — A asista la o luptă între murengre rapace şi oameni Incapabili să se apere mi se pare o culme a prostului gust* Apoi nu sînt un canibal. Mi s-ar părea scîrbos să mănîoo eainc de rnuronă hrănită cu came de om. 682

Acum, cînd i se apropia sfîrşitul, nu se mai gîndca s& in balanţă faptele bune şi cele rele. Considera ea n-ar fi servit la nimic. Totdeauna detestase pe moralişti şi lecţiile lor de morală. Spre deosebire de toate personalităţile care. înainte de a se sinucide, se întreţineau cu filosofi dis-cui-înd despre nemurirea sufletului şi despre răsplata pe care cei drepţi o primeau din partea celor trei judecători dm imperiul morţilor, Eadamanth, Eaque şi Minos care îi trimiteau să se bucure pe veci de fericirea din Gimpiila Rlizee, Petrouius nu era sigur că aceste cîmpii ar exista. 351 ştia doar că gustase bucuria de a iubi şi de a fi iubit şi c£ savurase fericirea şi înfruntase nenorocirile. Nu cunoscuse iadul bătrîneţii caro reduce individul la neputinţa lui Tan-ial cel care ă fost pedepsit să/ vadă în jurul său cascade de apg cinată, fete dulci şi senzuale, fructele cele mai deli-ou>u(*c dar de cîtc ori ridică mina să le atingă, vîntul le duce din faţa sa. Neron îl cruţase de chinurile senilităţii, do singurătate, de neputinţă. Cu ani în urmă mai avusese idi'ea de a se sinucide, dar n-o făcuse fie din lene, fie dinlr-o anumită aversiune faţă de marea doamnă îa negru, îşi continuase viaţa infimdîudu-so tot mai mult în morcirla fi IHCU un semn bărbierului să se apropie, îşi întinse bi aţele cu palmele spre cer, ca şi cum ar fi vrut să pri-mtMscă in dar o ploa ic de stele, — Taie-nii venele ! poinuci cu o voce fermă. Tinărul bărbier izbucni în plîns. I se părea că ai comite vot ^aculegiu. Se opri în faţa stăpînului, luă cu o mînă tre-nuirimlă briciul pe care îl folosise de atîtea ori ca să-i facă faţa netedă $i proaspătă, si îl ţinu cîteva clipe deasupra braţelor nemişcate. Apoi, cu un gest aproape dczmierdător, tăişul briciului să alunece pe venele care se jertfeau. 533

Sîngeîe începu să gîlgîie, dar Petronius uici nu tresări. Se uita cu un fel de curiozitate voioasă în timp re prieteni] săi t."ceau ca nişte meduze. — Beţi, prieteni ! Beţi m sănătatea mea, căci mai sînt în viaţă ! Vă iubesc pe toţi ! Chiar şi după plecarea mea sufletul va rămîne printre voi. Sîngeîe picura pe cuvertura de mătase albă a patului lui Petronius. Acesta aşteptă cîteva clipe, apoi zise calm i — Iar acum închide-le la Ioc ! Vreau să mai prelungesc pregătirile pentru plecare, căci mai am cîtova obligaţii da care trebuie să mă acliifc. Caius, ge adresă secretarului său care îl privea tremurînd de emoţie, adu-mi mesajul des tinat împăratului ! — Stăpîne ! răspunse tmărul cu ochii plini do lacrimi, în limp ce Crescens pansa încheieturile mîinilor stăpînului său, oprind hemoragia. Circe, care era întinsă pe pat la picioarele sale, se tir! încet lîngă el şi îşi puse capul frumos pe pieptul Ini. Pctro-nius simţi parfumul parului ei mătăsos şi fin. — Inima ta, stăpîne, bate fără să se grăbească. Ai zice că te pregăteşti pentru o sărbătoare. — ilă pregătesc pentru o sărbătoare, Circe I Pentru o călătorie lungă şi foarte frumoasă, care mă va duce printre stele ! O să dansez cu Venera şi o să-i transmit compli mente lui Lucifer, călăuza astrelor şi aducătorul de lumină ! ... Nu vreau să îutîrzii la întîlnire l Unul dintre invitaţi, senatorul Antonius Creticus, nepotul triumvirului, un om vesel care nu se temea, cum spunea el, decît de arţagul nevestei , îl întrebă după ce şovăise puţin : Petronius, ai avui prudenţa sil prevezi în testamentul tău donaţii bogate pentru împărat şi pentru

lin ? Ca să asiguri moştenitorilor tăi legali cel puţin o parte din succesiune? Un zîmbet răutăcios se întipărise pe buzele uşor decolorate ale lui Petronms. începuse să se resimtă după pierderea de sînge. — Această cupă, prieteni, este un obiect autentic Ia care Neron se uita totdeauna cu jind. Aşa cum se uita şi la Sporus. Lasă cupa să cadă pe dalele do marmură roşie. Opalul fragil se sparse în mii de bucăţi. — Hu vreau ca această cupă să intre pe mîinile mulfc iubitului meu stăpîu. Petronms încălca fără sări pese nişte obiceiuri temeinic înrădăcinate. Oaius reveni aducînd pe o tavă o cutie cilindrică în care erau cinci rulouri de papirus, ceara roşie şi o candelă aprinsă. Petronius luă, sub privirele intrigate ale prietenilor, rulourile, unul cîte unul, le sigila cu inelul pe care îl distruse după aceea. ~~ îi trimiţi testamentul ? întrebă patricianul Severug Fuscus, un tînăr care încercasăimite obiceiurile şi eleganţa lui Petronius. Acesta zîmbi cu dispreţ. — Testamentul ? Nu ! Este un mesaj pentru histrionul care 'vroia să meargă pe urmele lui Alexandru cel Mare. Sînt sigur că îi va face pîacere ! Tonul său de o ironie eorozivă îi ului pe comeseni, — L-ani rugat în mesaj să transmită cît se poate da repede şi personal complimentele mele luî Claudiu Bîlbîitul, tatăl său adoptiv pe care 1-a otrăvit, mamei sale pe care a ucis-o ca să-şi manifeste recunoştinţa că 1-a urcat; pe tron, lui Seneca, vechiul său dascăl şi sfetnic, Popeei, marea lui dragoste, soţiei sale, Octavia, lui Piso, lui Cor685

bulon ţi sutelor de •seoalori, geamii, magistraţi, bărbaţi, femei şi copii, trimişi în lumea drepţilor fără nici o deosebire, numai ea să-i satisfacă setea de sînge. I-am fixat; O întilnire apropiată, foarte apropiată, dincolo de Ştii, ca să-1 pot întîmpina împreună cu victimele ^ale. I-am amintit de destrăbălări, de lipsa de gust, de lipsa de talent, de vocea sa de diletant mediocru ... în sfîrşit, i-am rezervat surpriza exclusivă de a citi acest papirus. Pelronius luă ultimul rulou de pe tava adusă de Caius, îl derula si anunţă cu o voce solemnă : — Prin acest document sînt dezrobiţi toţi sclavii mei. Vreau să fiu primul care îi felicită pentru eliberare. Caius, Iu bibliotecă vei găsi pungi cu monede de aur. Pe fiecare pungă stă scria numele libertului. Tu le vei distribui, fiindcă m-au slujit cu credinţă. — Cred că n-ai prevăzut o punga şi pentru Luciii us, Ki»e Creticus, L-ai acoperit destul cu aur pe timpul oînd wc prefăcea că te slujeşte cu devotament. — X-am făcut nici o deosebire între el şi ceilalţi. Ara $1 el o pungă în amintirea teiviciilor făcute cu credinţă, — Ticălosul ! Eu 1-aş fi sugrumat ! zise iarăşi Creticus. — La ce bun? întrebă Petionius. Omorîndu-1 i-a* şi fi i conştiinţa. Ori n am vrut să-l scap de această — Poţi să ere /J că un asemenea mdn id aţe con-jtimţă î inteueni Fuscus, Se va bucura piuă la moarte de plata t r3dăiii sale şi va muri liniştii în patul său, înconjurat de noua sa „familie". Petronius dădu din umcii. — Poate că da, poate că rin ! Am avut totdeauna con vingerea că există o justiţie mmnontâ care îi pedepseşte pe cei răi si îi răsplăteşte pe cei buni. Dar am voibit de el. Eu nu voi mai a\ea prilejul să \'
Uaţa Iui deoaroro eu nu mai atu viitor. Ol pufeia daci e Vorba do învelişul material al spiritului meu. Cunoaşteţi părerile mele ... Caius, tot în bibliotecă mai sînfc nişto casete eu bijuterii pentru prietenii mei prezenţi aici, Xumclo |or este scris pe fiecare casetă. Hidieă raîna ca s3 oprească, mulţumirile, apoi se adieri. Iarăşi secretarului său : — Caius, ai trimis sipeţclele lui Encolpiu^, AsOj-Hm şi Gitonf — Chiar în dimineaţa aceasta, „Clarissioius"'! — Foarte bine! Mai aduceţi vin ! porunci slujitorilor dare se executară eu o iuţeală jmpresionantă. Un vînticel plăcut sufla mişcînd torţele. — Oreseeni, deschide-mî venele ! zise Petrouius cu un jgîas blînd. Bărbierul îndeplini cu groază porunca. Sîngelo tisa î din nou şi mînji tunica bărbierului şi rochia de mătase alba a lui Circef — Aş fi pieferafc să te împodobesc cu rubine, Oircc ! zise Pclvonius. Simţea cum i &e scurge sîngele şi ea. cu fiecare picdiuut pierdui ă se ducea şi o picătură din viaţa lui. Natura omenească este ciudată, se gîudea el. Acum intase de trădArca lui Lucilîus. Ar fi vrut să-l aiM aproape, ( Prezenţa lui i-ar fi ridicat moralul, i-ar fi dat curaj, îi apăru cu aureola de altădată, care ii scotea în evidenţi prinţi e celelalte fiinţe umane. Lucilius ar fi îndeplinit rolul Cyn-Ihici aşezate la căpătîml lui sau poate că şi-ar fi păstrat propria sa peisonalilalo, propria sa identitate. Frumuseţea lui Lucilius îl seduse şi îl pierduse. Fusese frumuseţea dia-j voiului. Gîndindu-sc la asta, zîmbi cu amărăciune. Comcdu) erorilor se apropia de sfîrşifc.

/ 'III

Crehcus ii întrerupse şirul gîatluriloi. — încă nu eşti condamna t, Petionius, Aşa că poţi să ţi redactezi testamentul. Dacă nu-1 faci, Keron îţi pa corifei a toate bunurile, Tigelin îşi va primi partea iar Lucilnts preţul denunţului. — Testamentul n-ar servi la nimic, Keron jinduia rt« mult după averea mea. Gîndurile 11 zburară spre prinţesa Antonia, Na avu-( si şi ea un rol în aceasta comedie a erorilor? Comedie oaie îi dirijase toată viaţa după ce fusese angajat la Palatin ! Mulţumită ei duse-se o viaţă -uimitoare şi sa bucurase do o avere imensă pe care o păstrase neatinsă,, Oare Antonia, ca membră a familiei imperiale, nu-1 încredinţase o mă ie parte din bogăţia ei ştiind că o va returna familiei limpe-riale ? Ea, care îl cunoştea aşa de bine pe Callgula şi, îndeosebi, pornirile Iul de a cheltui, de a risipi, nu se folosise, cumva, de Petronius ca de o puşculiţă pentru moştenitorii „micului monstru" î Toate acţiunile ei fuseseră gînclite ?i studiate pe toate părţile. O bănuială se furişă tn sufletul lui Petronius. Tot aei^fc mister în jurul lui Postumus, in jurul paternităţii sale, nu ascundea, oare. o comedie t Fusese el realmente fiului lui Postumus sau doar o unealtă de care Antonia se servise ca sa-i răzbune asasinarea ? Oăol toata lumea uitase de sărmanul nepot al împăratului Octavian Augustus, Poate că Antonia nutrea faţă de el un sentiment duios, dar, fără îndoială, Domitia 11 iubise. Doar citise scriaoanla dintre mama sa şi Postumus. Sau şl acestea- au fost falsificate! Petronlus suspină. Era un mister care ascundea o eroare sau un adevăr t Simţea tot mai mult o slăbiciune ciudată, cresclndS 8e spune că oamenii care se îneacă, bolnavi! atinşi de aripii» 588

morţii, bătrînii care simt apropierea iminentă a sfîrşitul «i rctiaiesc în cîteva secunde tot trecutul lor. Părea ca Petronlus urmăreşte distrat glumele prietenilor care spuneau anecdote ou zlmbetul pe buze, dar ca inima grea, parca apăsaţi de o povară de plumb, în realitate creierul îi lucra. Din subconştient ieşeau îmbulzindu-^e cele mai ascunse taine ale vieţii, niciodată dezvăluite. 1 Acum, cînd viaţa i se scurgea tot mal repede, amintirile veneau rostogolindu-se, iuţindu-se, scoţînd la suprafaţt fapte atît de limpezi, atît de luminoase, atît de consistente încît părea ca toată fiinţa sa reînvie împinsă de o nou ă energie .., Chemarea îndepăitatăaCynthieiîi mtngîia sufletul Şi Petronius simţi că zboară uşor, ca o pană dusă d e vî n t , . . SFÎR&IT