Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu Bucureşti Facultatea de Arhitectură Departamentul Sinteza Proiectării de Arhitectură
anul universitar 2012 /2013– semestrul II – anul IV Domeniul de studiu: Operaţiuni în situri cu personalitate
C A L E A
M O Ş I L O R
16 proiecte în segmentul dintre Piaţa Decebal şi Bld. Carol
lor şi câteva construcţii si intervenţii de sârşit de secol 20.
CALEA MOŞILOR 16 proiecte în segmentul dintre Piaţa Decebal şi Bld. Carol
Într-un ragment de studiu istoric2 putem individualiza mai clar semnicaţiile acestui traseu bucureştean: Calea Moşilor ace parte dintre cele şase cele mai importante artere istorice ale Bucureştiului 3 . Toate aceste artere aveau ca punct de plecare vechea curte domnească a Bucureştilor. Timp de secole, incinta Curţii Vechi a reprezentat centrul acestei reţele de drumuri. Mai târziu, în secolul al XIX-lea centrul a ost mutat în Piaţa S. Gheorghe, de aici începând măsurarea tuturor distanţelor – practic „kilometrul 0” al ţării. Calea Moşilor a ost cunoscută până târziu sub denumirea de „Podul Târgului de Aară”. După cum spune şi numele, artera ăcea legătura dintre Curtea Veche şi locul în care se ţineau cele două târguri săptămânale (marţea şi vinerea) din aara Bucureştiului. Tot aici, la sârşitul lunii mai şi începutul lunii iunie se ţineau şi „Moşii”. Semnifcaţiile acestei căi de comunicaţie bucureştene sunt variate. La el şi istoriile care se leagă de numele ei. Spre exemplu tot pe acest drum erau transportaţi, cu sentinţa agăţată de gât, cei care urmau să fe executaţi prin spânzurătoare pe locul Târgului din Aară4 . „Podul Târgului din Aară” – calea Moşilor de astăzi ăcea de asemenea legătura între Târgul din Lăuntru cu cel din aară. Acesta din urmă, şi-a schimbat de mai multe locul în uncţie de elul în care s-a dezvoltat şi a crescut oraşul. Târgul din Aară a ajuns să se stabilească până în fnal peste locul în care se ţinea
Introducere
Calea Moșilor este una din străzile istorice importante ale Bucureștiului. În trecut acesta era un traseu principal care ăcea legătura dintre Curtea Domnească şi “târgul Moşilor” până în secolul al XIX-lea. A ost marcat în timp de câteva evenimente sau operaţii majore. În anul 1847 se produce un incendiu care a aectat porţiunea dinspre Lipscani. Recticarea traseului la începutul sec. al XX-lea, tăierea bulevardului Carol care i-a preluat rolul de circulaţie şi parţial din importanţă1 anunţă transormările viitoare. Viaţa străzii se schimbă odată cu creşterea densităţii oraşului in prima jumătate a secolului 20. Apar imobile de raport pe langă construcţiile bisericilor, hanurilor şi a caselor de târgoveţi. Sistematizarea traseului străzii ce se produce în jurul anilor 1980 reprezintă o transormare majoră atât morologic cât şi uncţional - strada nu mai uneşte urbanul cu ruralul ci doar un centru de oraş cu uncţiunea relativ compromisă din cauza degradării zice cauzate de economia centralizată cu o o dală comercială urbană construită într-un cadru rezidenţial de mare densitate ce înlocuise deja Târgul Moşilor. Sistematizarea se realizează numai pe jumătate din lungimea străzii, între halele Obor şi intersecţia cu Bulevardul Carol. Partea dintre Piaţa Decebal şi Bld. Carol a rămas mai mult sau mai puţin aceeaşi de la sârşitul celui de-al doilea război mondial, cu câteva distrugeri rezultate în urma cutremure-
2 studiu istoric elaborat de arh. Horia Moldovan 3 Constantin C. Giurescu, Istoria Bucureştilor, Bucureşti, 1979, p. 314. „Podurile cele mai importante din Bucureşti au ost în număr de şase şi anume: „podul Domnesc al Uliţii cei Mari”, „Podul cel Mare” pomenit şi „Podul Şerban Vodă”, iar din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea „Podul Belicului”, astăzi Calea Şerban Vodă, „Podul Calicilor”, numit după 1800 „Podul Caliţei”, astăzi calea Rahovei, „podul Târgului de aară”, astăzi Calea Moşilor şi „Podul Mogoşoaiei al cărui nume s-a schimbat la 1878 în Calea Victoriei şi „Podul de Pământ” al cărui nume s-a schimbat tot în 1878 în Calea Plevnei. 4 Ibidem, p. 315.
1 P.U.Z. Zone Protejate - Z o n a p r o t e j a tă n r . 01 stradatradiţională comercială Calea Moşilor subzona Cp1c, 1999
oto Vlad Etenie 2
din punct de vedere urbanistic, nu sunt de natură însă să dilueze semnifcativ calităţile deosebite ale ansamblului ale cărui calităţi pot f încă puse în valoare. Premise
Faptul că în anii 1980 nu a ost transormată şi această parte a Căii Moşilor ar putut însemna conservarea acesteia şi ulterior dezvoltarea coerentă şi respectuoasă. În schimb trebuie discutat mai curând de un alt el de distrugere cauzată de abandon sau de olosirea improprie a spaţiilor. Abandonarea, uitarea acestei zone are multe cauze. Una dintre cele mai importante este neclaritatea statutului juridic al majorităţii terenurilor. O altă cauză o poate porni chiar centralitatea acestui traseu, dezvoltarea zonelor învecinate aruncând un con de umbră, chiar de neatractivitate, în condiţiile dezvoltării imobiliare intensive din ultimii ani. Reintegrarea şi reabilitarea urbană a acestui segment de stradă depinde în mare măsură de politicile de dezvoltare, de actori legislativi şi economici. Lectura istoriei locului şi a disuncţiilor observate, interpretate prin intermediul proiectelor, va ace un pas înainte în înţelegerea problemei şi, ulterior, în găsirea unor soluţii creative pentru rezolvarea problemelor. Exerciţiul urmăreşte studierea unor inserţii noi într-una din parcelele neconstruite ce se observă de-a lungul străzii. Scopul exerciţiului este identicarea şi exprimarea posibilităţilor ecărui teren de a participa la revitalizarea Căii Moşilor conservând şi potenţând identitatea ansamblului. Trebuie evidenţiat aptul că dicultatea exerciţiului nu este dată de dimensiunea terenului pe care se construieşte, ci de modul prin care noua arhitectură se inserează şi se raportează la condiţionările existente. Raportarea la spaţiile publice se va ace ţinând cont şi chiar pornind de la intenţia exprimată prin P.U.Z. zonă protejată 1 - Calea Moşilor. În document se prevede păstrarea şi modernizarea liniei de tramvai combinată cu pietonalizarea
oto Vlad Etenie
încă de la sârşitul secolului al XVIII-lea Târgul Moşilor 5. Cele două târguri ajung să se suprapună pe teritoriul Moşiei Colentina a domnitorului Grigore Ghica (1822-28). Odată cu acest pas, denumirea de „Târgul din Aară” se va schimba în aceea de „Târgul Moşilor” sau „Obor”, în timp ce uliţa care îl lega cu centrul oraşului va deveni din „Uliţa Târgului din Aară”, „Calea Moşilor”. Dată find importanţa acestui loc comercial, artera care îl lega de centrul oraşului va avea un statut de maximă importanţă, situaţie care va conduce la privilegierea acesteia. Astel, în prima stradă pietruită din Bucureşti – în 1825 – va f Calea Moşilor 6. Tot pe acest traseu se va instala şi una dintre primele linii de tramvai care lega Piaţa S. Gheorghe de Piaţa Obor. Repere.
Principalul element polarizator atât din punct de vedere uncţional, cât şi din punct de vedere ormal pentru zona în cauză, a ost biserica „cu Sfnţi” (anterior biserica „cu Sibile”), ctitorie a preotului Hierea Băjescul. Prezenţa acesteia este atestată documentar în 1696, când pe acest loc exista o construcţie din lemn. Mai târziu în 1728 documentele confrmă prezenţa bisericii de zid care s-a păstrat până astăzi, asupra ei intervenindu-se în repetate rânduri (reparaţii în 1819, 1845 şi lucrări de restaurare la care au luat parte pictorul Paul Molda şi arhitectul Grigore Cerchez, desăşurate între 1912-1931) 7 . În perioada interbelică, urmare a aplicării Planului Director de Sistematizare al Bucureştiului (1935), în zonă încep să apară inserţii de mici blocuri cu apartamente sau spaţii destinate birourilor, precum şi spaţii comerciale la parter, cu regim de înălţime P+3E – 4E, care modifcă parţial scara şi aspectul ondului construit din zonă. După 1950, în urma naţionalizării proprietăţilor private, apar puţine inserţii, dintre care unele ţin seama de istoria şi arhitectura locului, în timp ce altele sunt agresive (spre exemplu cor pul de pe undul de lot al proprietăţii de pe Calea Moşilor 98, cu care imobilul studiat de învecinează pe latura sud-estică). Totodată ar f de avut în vedere modul în care sunt tratate spaţiile neconstruite existente – multe dintre acestea transormate în maidane inasalubre. Deşi zona a ăcut obiectul a numeroase studii, ea continuă să se degradeze. Cele câteva inserţii noi, nu oarte bine stăpânite
oto Vlad Etenie
străzii şi păstrarea accesului carosabil pentru servicii şi pentru riverani. Limitele loturilor propuse
Limitele zonei de studiu sunt date, după cum spune şi titlul, de Piaţa Decebal la Sud-Vest şi de Intersecţia cu Bulevardul Carol în Nord-Est. Aria de studiu coincide în mare parte cu aria acoperită de Planul Urbanistic Zonal pentru zona protejată 01 - Calea Moşilor. (g. 1) În lungul acestui traseu se observă 16 discontinuităţi în rontul stradal, discontinuităţi care reprezintă terenuri neconstruite. Terenurile au dimensiuni variate - de la supraeţe mici de 432mp la dimensiuni medii de 3059mp. În gurile 2 şi 3 sunt marcate aceste situri,
5 Istoria „Târgului Moşilor” este expusă pe larg în George Potra, Din Bucureştii de ieri, ed. Ştiinţică şi Enciclopedică, Bucureşti 1990, pp. 366-376 şi Constantin Bacalbaşa, Bucureştii de altă dată. (1871-77), ed. Eminescu, Bucureşti 1987, pp. 47-48. 6 Cezara Mucenic în Străzi, pieţe case din vechiul Bucureşti, Bucureşti, 1997, pp. 37-38. 7 ***, Atlas-ghid. Istoria şi arhitectura lăcaşurilor de cult din Bucureşti, vol. I, p.55.
3
Fig. 1
Plan cu delimitarea ariei din P.U.Z. zonă protejată 01 - Calea Moşilor. Cu gri sunt haşurate clădirile incluse în lista monumentelor.
Fig. 2
Plan cu delimitarea parcelelor propuse pentru studiu. 4
