SIRETENIA IEPURELUI de Ionel POP Scaparea iepurelui e in fuga" - asa se spune si e multa dreptate in vorba aceasta. In fata dusmanului care e mai tare decat el, dusman care vrea sa-l prinda si sa-l ma-nince, oare ce ar putea face altceva bietul iepure, decat sa-si puna l a treaba picioarele, anume facute asa incit sa-l duca repede ca vintul? Dar oare numai iepurele fuge atunci cand e amenintat? Cerbul, lupul, vulpea, ursul chiar, nu incearca sa scape de marea lor spaima, omul, mai ales cu fuga? Iepurele nu-i mai fricos decat alte animale salbatice si nu se increde numai in iuteala picioarelor pentru a-si apara viata. El este si viclean, incercind sa-si pacaleasca dusmanii, si de mai multe ori si reuseste, lata citeva dintre sireteniile pe care le-au nascocit iepurii si de care se folo sesc mai adeseori. Dupa ce a hoinarit o noapte intreaga dupa hrana, in zorii zilei ii vine iepurelui vremea sa se intoarca la culcusul lui. Acesta nu-i nici vizuina si nici cuib maiestrit; este doar o covetica sapata de el in pamint sau in zapada, tocmai cit sa poata dormi in ea, adunat. Insa daca ar merge de-a dreptul la culcus, dusmanii lui, vulpea, lupul, ciinele, omul, iar gasi urma si inaintind pe ea ar ajunge usor la cel ce doarme si l-ar prinde. Iepurele, siret, a gasit mijlocul de a i nsela pe dusmanii care ii iau urma. Merge ce merge spre culcus, apoi deodata se intoarce si vine pe urma lui inapoi. Dupa vreo douazeci de hopuri sare una zdravana la o parte, rupind astfel firul urmei. Iarasi inainteaza spre culcus, iarasi se intoarce, face alt salt intr-o parte, si ast fel, facind asemenea "minciuni", ajunge pana in apropierea culcusului. Atunci isi incordeaza spinarea si picioarele si face o saritura mare, tocmai pana la patucul lui. In felul acesta, dusmanul care ii vine pe urma, se incurca, pierde urma si isi vede apoi de alta treaba. Iar siretul doarme li nistit in covetica lui. Se zice ca iepurele doarme cu ochii deschisi. Nu-i adevarat! Si el isi i si inchide ochii in somn. Dar daca se intimpla ca-l vezi zacind in stratul lui, observi ca-i cu ochii lui mari larg deschisi si- crezi ca doarme, atjt de nemiscat sta. Acesta insa e un alt siretlic iepuresc. Inca de pe cand dormea, ghebosul a auzit de departe pasii care se apropiau si s-a trezit. Insa n-a sarit indata ca sa fuga, ci a ramas incremenit, ca un bulgare de pamint, privind atent ce se intimpla. De ce n-a fugit din primul moment? Fiindca stie bine ca parul lui are o asemenea culoare, incit se pierde in culorile brazdei sau ale ierbariei din jur. Din zece dati, d,e noua ori dusmanul trece pe langa el fara sa-l observe, si el, iepurele, a scapat de primejdie. Numai cand vede ca acel dusman l-a descoperit, numai atunci, in ultima clipa, se hotaraste sa sara si sa o ia la picior. Multi iepuri isi mintuiesc viata cu acest siretlic, sca-pind de pusca vinatorului sau de coltii animalului rapitor. Copoii au adulmecat urma iepurelui si, cautind dupa el, l-au facut sa sara din culcus. Indata a inceput o goana nebuna. De citeva ori ciinii erau gata sa puna gura pe cel prigonit, si il ocoleau asa, incit il aduceau tot mai aproape de locul unde vinatorul astepta cu pusca intinsa. Deodata insa copoii s-au oprit din fuga, incurcati. Unde a disparut iepurele? Cum se poate, ca urma de pe pamint, pe care o simteau necontenit cu nasurile lor fine, deodata sa nu mai fie? Multa vreme au cautat copoii si in dreapta si in stinga. pana la urma vazind ca in zadar cauta, au plecat in alta parte. Iar iepurele, batrin si siret a ris i n felul lui de pacaleala pe care a tras-o ciinilor. Ce a facut adica? in goana lui a trecut pe langa o salcie batrina si scorburoasa, care crestea putin aplecata intr-o parte si pe care o cunostea bine vicleanul. Hop! Cu o saritura a fost in copacul inclinat. Hop! Cu alta saritura a fost in scorbura, ascuns. Cine sa caute iepure sus in copac? Ciinii il cautau pe jos, pe pamint, nu aburcat in salcie, salcie, ascuns in borta, ca o buha! buha! . Este prost iepurele? Nici vorba! In capul lui cu urechi lungi si cu ochi holbati zace multa istetime si viclenie, si stie sa-i pacaleasca pe dusmani adeseori. Dar de cite ori nu-i ajuta bietului iepure fuga lui ca sa geata si nici siretenia!
