www.referat.ro
‘Numele
trandafirului
Umberto Eco
Numele trandafirului ( Il Il nome della rosa) este un roman al scriitorului italian
Umberto Eco. Este o povestire istorica, o ancheta pentru gasirea criminalului (mister al crimei) avand ca decor o manastire italiana din anul 1327, un mister intelectual care combina elemente de semiotica in cadrul fictiunii, analiza biblica, studiile medievale si teoria literara.
Actiunea din Numele din Numele trandafirului se petrece pe parcursul a 7 zile intr-o manastire Benedictina, pe fundalul unui conflict intre numeroase ordine religioase si Papa Ioan al XXII-lea.Fratele William din Baskerville (sau Guglielmo), un calugar intelept si respectat, ajunge la abatie intr-o dimineata denoiembrie 1327, dupa o lunga calatorie. Este insotit de un novice– Adso A dso – cel care povesteste, la batranete, intamplarile.
Odata ajunsi, sunt intampinati de Abate, ca re ii informeaza despre un accident misterios implicand moartea unui calugar, gasit zdrobit la baza zidurilor manastirii. Parerea unanima este ca diavolul si-a facut simtita prezenta, iar curiosul Guglielmo porneste in cautarea adevarului.
Cand sunt descoperite si alte cadavre, printre calugari seinstaureaza isteria, sub forma unei explozii de superstitii. Intre timp, Guglielmo aduna indicii legate de aceste
crime si le arata abatelui : niste mesaje ascunse, scrise cu suc de lamaie pe un pergament, reveleaza secretul care inconjoara o carte. Aparent, aceasta carte – Poetica de Aristotel – poate ucide pe cel care o citeste, iar calugarii sunt dispusi sa ucida pentru a o obtine.
Explicatia lui Guglielmo nu este insa crezuta, iar Inchizitia, reprezentata de Bernardo Gui, “gaseste” propriul vinovat : o tanara taranca, la care s-au gasit dovezi incontestabile de vrajitorie : o pisica neagra si un cocos, semne suficiente la acea vreme pentru a o acuza de vrajitorie.
Fata este torturata, impreuna cuun calugar diform, Salvatore, care este acuzat de asemenea de complicitate la crima si vrajitorie.Sub tortura, ei recunosc ca sunt eretici, iar a doua zi sunt legati si arsi pe rug, din ordinul inchizitorului .
Intre timp, Guglielmo este totmai aproape de descoperirea a devarului, reusind, el si novicele sau, sa patrunda in biblioteca interzisa a abatiei, asezata intr-un edificiu maiestuos.
Naratiunea aduna mai multe intrigi, toate avand interpretari si surse de semnificatie variate. Multe interpretari si surse erau controverse foarte schimbatoare in cadrul decorului religios medieval, tot timpul invartindu-se inspre ceea ce pare a fi cheia spre intelegerea si adevarata interpretare a cazului.
La prima vedere lucrarea pare un roman politist construit prin metode moderne care poarta in ea conflictul intre gandirea rationala, lucida ale calugarului franciscan si cel al incvizitorului care incearca sa infiereze un presupus vinovat. Prin logica simpla a lucrurilor cititorul s-ar astepta ca finalitatea sa apara din contradictia prezentata. Cartea insa ofera mult mai mult: este o fresca a feudalismului dar si o critica a societatii umane care este pus sa se confrunte cu propria forta de distrugere a valorilor. Lectura este captivanta prin actiunea ei in care binele si raul se confrunta manati de o convingere identica si anume ca faptele lor sunt in serviciul umanitatii si in acelasi timp invita
cititorul la o meditatie asupra alegerii pe care omul trebuie sa o faca in drumurile pe care le are de urmat. Scriitorul este un deschizator de drumuri al teoriei privind reactia cititorului si al ideeii de text ‘deschis’. Adesea el se concentreaza asupra rolului pe care il joaca cititorul in a crea insemnatatea si experienta unei opere literare. El combina aceste elemente cu altele de semiotica, care studiaza semnele, crearea si interpretarea simbolurilor. Eco foloseste procesul de solutionare a crimelor ca o metafora extinsa pentru experienta cititorului in interpretarea unui text. Faptul ca William cauta adevarul reflecta ideile post-moderniste asupra naturii complet relative a adevarului si a semnificatiei in cadrul acestui proces. Semnele si evenimentele variate din Numele trandafirului au semnificatie numai in contextele lor date, iar William trebuie mereu sa fie atent care este contextul relevant cand interpreteaza misterul. Desi ultimele teorii ale lui William nu se potrivesc exact cu evenimentele reale, ele ii permit sa rezolve misterul de la manastire si astfel sa obtina o dimensiune a adevarului. El descrie mai multe conflicte filozofice in cadrul romanului: adevarul absolut contra interpretarii individuale, arta stilizata contra frumusetii naturale, predestinatie contra liberului arbitru, religie contra spiritualitatii; transforma aceste controverse si erezii religioase medievale folosind termeni politici si economici moderni. Acest lucru ii ofera cititorului modern un context in care sa poata ajunge la propriile lui concluzii in ceea ce priveste semnificatia romanului si cercetarile facute de personaje. Exista o conexiune intre titlu si hexametrul in limba latina care incheie romanul :stat rosa pristina nomine, nomina nuda tenemus – Trandafirul de altadata dainuie (doar) prin nume,nu mai pastram decat numele (ideile) goale.
In Postscriptum la Numele trandafirului,Umberto Eco precizeaza ca doreste sa“elibereze cititorul” dintr-un mod de interpretare bazat pe intentiile presupuse ale
autorului. Cititorul este deci liber sa descopere relatii intre carte si alte intelesuri simbolice ale “trandafirului”.
