1.
Cum este definita estetica. În literatura de specialitate pot fi întâlnite numeroase definiţii date esteticii, ca ştiinţă, ca parte a filosofiei sau ca disciplină de studiu. Astfel, estetica reprezintă: “Ştiinţa care studiază legile şi categoriile artei, considerată ca forma cea mai înaltă de creare şi de receptare a frumosului; ansamlu de proleme pri!itoare la esenţa artei, artei, la raporturile ei cu realitatea, realitatea, la metodele creaţiei creaţiei artistice, la criteriile şi genurile genurile artei".# sau a$ “%eoria “%eoria frumosului, a frumuseţii în general şi a sentimentului pe care ea îl face să se nască în noi; $ Ansamlul Ansamlul de principii principii ce stă la aza unei unei e&presii artistice urmărind urmărind s'o redea în conformitate (raportat$ cu un ideal de frumuseţe".## )ele mai detaliate e&plicaţii asupra noţiunii de estetică sunt, însă, cuprinse în următoarea definiţie: ,,*stetica reprezintă o disciplină filosofică care studiază esenţa, legităţile, categoriile şi structura acelei atitudini umane faţă de realitate, caracterizată prin reflectarea, contemplarea, !alorizarea şi făurirea unor trăsături specifice ale oiectelor şi proceselor din natură, societate şi conştiinţă sau ale creaţiilor omeneşti".#
2.
Car Care sun sunt si ce repre eprezzinta inta succ succed edaantel ntelee artis rtisti tice ce (cop (copia ia,, repl replic icaa, repr reproodu duce cerrea). ea). Încă din antic+itate a e&istat preocuparea de a multiplica anumite forme artistice greu accesiile, astfel încât rezultatul să fie capail de apro&imati! aceleaşi efecte. unt cunoscute astfel copiile romane realizate după capodopere ale sculpturii sculpturii şi picturii greceşti, atât în perioada clasică, cât şi în *!ul -ediu şi mai ales în perioada enaşterii. /entru aceste perioade, e&istă copiile şi replicile, considerate drept succedanee sau înlocuitori de artă. )opia artistică reprezintă lucrarea ce se realizează după original (de către cine!a înzestrat cu talent, el însuşi un creator$, pe care îl respectă, de la procedeele te+nice până la mici particularităţi de formă, culoare, materie şi spaţiu. 0neori, dimensiunile copiei !ariază uşor faţă de cele ale modelului original. eplica este e&emplarul realizat manual de către un artist după o operă e&istentă, în condiţiile în care datele, coordonatele şi e!entual suiectul acesteia nu sunt respectate întocmai, ci de!in doar prete&t pentru noua formă. 1 dată cu apariţia “erei industriale2, pe aza noilor cunoştiinţe te+nice şi ştiinţifice, încep să se realizeze în serii mai mari sau mai mici aşa numitele reproduceri. eproducerea este forma oţinută cu mi3loace mecanice, c+iar în condiţii industriale, ce reconstituie, mai mult sau mai puţin fidel, e&emplarul unei opere e&istente, la ni!elul elementelor !izuale principale. 4niţial, reproducerile erau oţinute prin procedee a!ând la ază principiile gra!urii în lemn, în metal sau lito. Apoi, perfecţionându'se te+nicile fotografiei, ale înregistrărilor pe pelicula de film, ale înregistrărilor pe disc şi andă magnetică, se amplifică producţia de diapoziti!e, filme, discuri, enzi de magnetofon, casete audio şi !ideo etc.
3.
Ce studiaza estetica.*stetica este stiinţa care studiază legile şi categoriile artei, considerată ca forma cea mai înaltă de creare şi de receptare a frumosului; ansamlu de proleme pri!itoare la esenţa artei, la raporturile ei cu realitatea, la metodele creaţiei artistice, la criteriile şi genurile artei. *stetica studiază deci, frumosul natural, frumosul amientului, al oiectelor utilitare, al formelor comunicante !izuale dar, mai cu seamă, creaţiile artistice.
4.
Care sunt cauzele expansiunii productiei de surogate artistice./rin surogat, la ni!elul !oririi curente, se înţelege produsul realizat industrial, din materiale necostisitoare, prezentând totuşi asemănări cu cele scumpe, c+emat să înlocuiască pe piaţă un alt produs, de calitate superioară, care ori nu se găs eşte, ori, dacă se găseşte, nu este accesiil tuturor cumpărătorilor datorită preţului său ridicat.
)auzele acestei e&pansiuni ar putea fi : 5 ascensiunea !ieţii urg+eze, doândirea conştiinţei conştiinţei de sine a acestei societăţi, care şi'a impus normele ei producţiei estetice. estetice. Aundenţa Aundenţa materială a acestei clase, e&cesul de mi3loace mi3loace faţă de necesităţi, necesităţi, dorinţa de promo!are !iziilă se se materializează în mărfurile surogat. Şi aceasta aceasta pentru că noua noua clasă în curs curs de emancipare nu dispune de o scară !alorică fundamentată cultural;
5 dez!oltarea rapidă şi impetuoasă a producţiei industriale. 6ărgirea şi di!ersificarea producţiei, automatizarea acesteia, perfecţionarea te+nologică, eficienţa economică ma&imă sunt fenomene poziti!e din punctul de !edere al societăţii contemporane, a!ând însă efecte negati!e asupra personalităţii umane şi 3ucând un rol important important în proliferarea surogatelor; surogatelor; 5 modificarea relaţiei creaţie ' producţie ' consum. “-ultiplicarea" în masă a produselor a depersonalizat munca detaşând omul de procesul de faricare, în condiţiile în care “modelul" era creat de alţii; de oicei, actul creator rămâne pri!ilegiul unei elite.În acelaşi timp condiţionarea omului de către oiectele ce'l încon3oară denaturează întreuinţarea normală a acestora, generând relaţii de afecţiune, dependenţă. dependenţă. 5 dez!oltarea !ieţii economice din 3urul !ec+ilor nuclee de !iaţă urană ' cetăţile ' şi apariţia noilor cartiere de la periferia oraşului. Această Această categorie de cauze are implicaţii deoseit de profunde. /opulaţia eterogenă aflată în discuţie, pro!enită de oicei din lumea satului, nu mai menţine legătura cu !alorile ci!ilizaţiei rurale, dar nu este capailă să asimileze nici !alorile ci!ilizaţiei urane, fiind insuficient instruită.
5.
Cind Cind s-a s-a con const stit itui uitt est estet etic icaa dre drept pt disc discip ipli lina na spec specif ific icaa si si cin cinee iiii da da den denum umir irea ea*stetica s'a
constituit ca disciplină specifică în sec. al 7844'lea, când Ale&ander 9aumgarten 9aumgarten (<'=>$, estetician şi filosof filos of german, îi dă denumirea în lucrarea sa intitulată “Aest+etica2 (?@$ şi o defineşte drept “ştiinţa cunoaşterii senzoriale2.
6) Cum definiti caracterul noci al surogatelor artistice. Caracterul noci al surogatelor interine prin: ' prolema confuziei confuziei dintre arta autentica si produsul ce se pretinde pretinde drept ec+i!alent ec+i!alent al acesteia,fara acesteia,fara insa a poseda aceleasi aceleasi calitati estetice ' prolema mentalitatilor mentalitatilor si comportamentului comportamentului sucultural,cu sucultural,cu implicatii morale negati!e !e+iculate !e+iculate prin intermediul compozitiilor specifice surogatelor de arta ' prolema deformarii deformarii sau alterarii sensiilitatii estetice la mase de milioane milioane de oameni,asoriti oameni,asoriti de astfel de preocupari ce nu nu mai au nimic comun comun cu sensul artei artei ade!arate !) Cum se reflecta preocuparile estetice de-a lungul timpului /reocupările pentru prolematica frumosului datează încă din antic+itate, când se cristalizează de f apt şicele două metodologii fundamentale în domeniul esteticii. Astfel, dacă /laton, de e&emplu, e preocupat mai curând de e&aminarea conceptului de frumos, pri!it în ipostaza sa ideală, Aristotel analizează analizează mai ales configurările practice în planul creaţiei artistice. 'a manifestat astfel o optică mai accentuat filosofică şi una mai pregnant ştiinţifică, după cum acestea e!aluau coordonatele coordonatele frumosului ca atare,sau ale frumosului materializat în creaţia artistică. 'a conturat astfel o filosofie a frumosului şi o ştiinţă a artei. ez!oltarea paralelă a celor două domenii datează din Antic+itatea greacă, de la opţiunile Bplatoniciană şi aristotelica B una pentru frumosul fr umosul ideal, cealaltă pentru manifestările concrete aleacestuia. 'a putut constata, de'a lungul timpului, o sc+imare continuă de accent de la o epocă la alta.Astfel, dacă grecii au meditat mai ales asupra ideii de frumos şi asupra sustanţei artistice, romanii analizează cu precădere formule şi te+nici e&presi!e; mai târziu, teologii medie!ali se preocupă din noude !alenţele imateriale, i materiale, “metafizice" ale frumosului, în timp ce gânditorii enaşterii îşi manifestă interesul pentru realitatea naturală şi cea artistică, dar şi pentru identificarea şi descrierea minuţioasă amaterialelor, procedeelor şi modalităţilor artistice. e asemenea, poeticile neoclasicismului francez sau opţiunile iluminismului german, sau englez au circumscris o înclinaţie metodologică pentru real, un realartistic, perceput cu suficientă pregnanţă, în timp ce filozofia clasică germană a acordat o preponderenţă!ădită laturii ideale a frumosului. ") Ce reprezinta surogatele artistice #urogat'produs realizat industrial din materiale necostisitoare,prezentind necostisitoare,prezentind asemanari cu cele scumpe, c+emat sa inlocuiasca pe piata un alt produs,de calitate superioara,care superioara,care ori nu se gaseste,ori daca se gaseste nu este accesiil tuturor cumparatorilor datorita pretului sau ridicat. $) Ce discipline estetice apar in epoca contemporana upă C<<, acti!itatea în domeniul esteticii este direcţionată spre studii de estetică generală cu caracter filosofic şi spre studii de teorie a diferitelor arte. ar, paralel cu aceasta, în cadrul unor discipline noi
(est (estet etic icaa a%st a%stra ract ct&& sau sau info inform rma' a'io iona nal& l&,, este esteti tica ca coti cotidi dian an&, &, este esteti tica ca exis existe ten' n'ia ial& l&,, este esteti tica ca fenomenolo fenomenologic&, gic&, estetica industrial& industrial&$, este esteti tica ca înce încear arcă că să dea dea răsp răspun unsu suri ri unor unor pro prole leme me de ma mare re actualitate, moti! pentru care metodele, procedeele, regulile şi te+nicile folosite în cercetare s'au înmulţit prin transferul lor dinspre ştiinţele ştiinţele e&acte. 1) Care sunt directiile actuale de dezoltare a productiei unor o%iecte-inlocuitori industriali de arta Înlocuitorii te+nici şi industriali de artă sunt produse ce preiau cu mi3loace industriale şi la scara marilor serii di!erse efecte decorati!e, ornamente, concepute pentru forme utile sau pre!alent utile. directie'se refera la produsele care ca forma si decoratii par a fi continuari sau imitatii ale unor serii reusite de alta data,ele au cautare poate din dorinta pastrarii legaturilor cu traditia,c+iar prin intermediul oiectelor functionale. directiedirectie-se refera la preluarea cu statut de prototip a unor reusite sau conceperea unor replici industriale ale acestora,aceste acestora,aceste forme se apropie mai mult de familia f amilia formelor ,, tip design" n domeniul %i*uteriilor+ procedeele industriale moderne permit otinerea unor i3uterii'galonzuri din imitatii ale metalelor noile si pietrelor pretioase,prin incrustare, montare, stantare, turnare, filigranare, emailare,care difera !izual relati! putin de formele artistice unicat. n domeniul tesaturilor+ folosirea cominatiilor !ariate de fire si materii diferite. 11. 11. Ce discipline estetice apar in epoca contemporana upă C<<, acti!itatea în domeniul esteticii este direcţionată spre studii de estetică generală cu caracter filosofic şi spre studii de teorie a diferitelor arte. ar, paralel cu aceasta, aceasta, în cadrul unor discipline noi (estetica astractă sau informaţională, estetica cotidiană, estetica e&istenţială, estetica fenomenologică, estetica industrială$, estetica încearcă să dea răspunsuri unor proleme de mare actualitate, moti! pentru care metodele, procedeele, procedeele, regulile şi te+nicile folosite în cercetare s'au înmulţit prin transferul lor dinspre ştiinţele e&acte. Astfel, alături de metodele fundamentale calitati!e (inducţia şi deducţia, analiza, sinteza şi comparaţia, la care s'au adăugat: metoda e&perimentală, metoda psi+analitică, metoda fenomenologică$ fenomenologică$ sunt utilizate metodelele cantitati!e (informaţionale, ciernetice, semiotice, de analiză conte&turală, de stilistică structurală$. 12.rin ce se caracterizeaza fenomenul itsc )onform icţionarului de estetică generală (C>$ “Ditsc+'ul este un cu!ânt german intraductiil, utilizat pentru a desemna arta de prost prost gust, pseudo'arta, precum şi toate toate acele produse estetice estetice concepute în spiritul e&ploatării doar a unuia sau a unora dintre grupurile de stimuli ce intră în compunerea artei: stimuli de ordin iologic, de ordin etic (sentimentalismul$, de ordin magic sau ludic". %ermenul %ermenul de Ditsc+ este legat de sfârşitul secolului al 747'lea, când unii pictori mEnc+enezi confecţionează şi pun în !ânzare primele prototipuri ale picturii Ditsc+.În literatura estetică de după C@@, cu!ântul Ditsc+ îmracă întotdeauna conotaţii negati!e şi aia o dată cu epoca artei populare, artiştii îşi permit să îl preia cu titlul de distracţie estetică.În ceea ce pri!eşte pri!eşte domeniile de manifestare, fenomenul fenomenul Ditsc+ este legat de artă, manifestându'se manifestându'se atât la ni!elul genurilor tradiţionale ale acesteia (literatură, muzică, pictură$, cât şi la ni!elul celor mai recente genuri ale artei (cinematografia, tele!iziunea$. *l poate să apară în numeroase alte ipostaze care nu au de'a face cu arta. e !oreşte astfel, despre : F artă Ditsc+ sau, mai degraă, de un Ditsc+ al artei (şi care se referă la oiectele de artă şi la tipul de aran3are a acestora într'un cadru dat, precum şi la relaţiile dintre ele$; F operă Ditsc+ (e&emplu castelul german al lui 6udo!ic de 9a!aria$, F amianţă Ditsc+ (e&emplu marile magazine de antic+ităţi$, F moilier Ditsc+, decor Ditsc+, muzică Ditsc+, literatură Ditsc+ etc. Gitsc+'ul este acceptarea tacită, pe scară socială, a unei plăceri estetice de prost gust, desemnând desemnând prostul gust în general. atorită alterării gustului apare şi un pulic Ditsc+, cu gusturi estetice Ditsc+, predispus a fi recepti! la !ulgaritate, la gregar sau melodramatic. Gitsc+'ul, în toate ipostazele sale, constituie un fenomen surogat. *l înlocuieşte autenticul, care lipseşte sau este inaccesiil din moti!e financiare, materiale sau de altă natură;efinitoriu, mai ales în zilele noastre, este caracterul de masă al fenomenului Ditsc+; /utem spune că este, în esenţă, un sistem estetic de comunicare pentru mase largi. largi. )aracterul de masă masă al cerinţei de Ditsc+ a impus impus o formulă similară şi în planul planul producţiei,
al ofertei. 4ntroducerea şi consacrarea acestei formule de producţie a fost fa!orizată şi asigurată de dez!oltarea ştiinţifico'te+nică şi, mai ales, de anumite ino!aţii, cum ar fi: standardizarea, serializarea şi automatizarea producţiei. *&istă două mari perioade importante ale dez!oltării Ditsc+'ului: a$ prima este legată de triumful urg+eziei celei de'a doua 3umătăţi a secolului al 747'lea şi este cuprinsă între anii H=@'C@@.Această societate este simolizată de marele magazin legat de manufactură,care se amiţionează să satisfacă toate cerinţele, se răspândeşte la sate, prin sistemul de !ânzare prin corespondenţă şi la oraşe, prin sucursalele ce păstrează ce!a din prestigiul firmei'mamă; marele magazin este purtătorul ideii fundamentale a ci!ilizaţiei Ditsc+: “e&istă şi lucruri mai une, dar sunt mai scumpe"; $ a doua perioadă este cea care se conturează su oc+ii noştri, un neoDitsc+ al consumailului, al oiectului !ăzut ca produs, al mulţimii de elemente tranzitorii.
13. Ce exprima alorile estetice 0na din cele mai importante trăsături ale omului este aceea de a conferi, în funcţie de necesităţile sale, sensuri mediului în care trăieşte, raportându'se preferenţial la tot ceea ce intră în componenţa acestuia. elecţiil ierar+izările, preferinţele acordate oiectelor, fenomenelor, comportamentelor umane, creaţiilor materiale sau ideale ale omului, după măsura în care ele satisfac la un moment dat sau în general treuinţele, dorinţele şi idealurile lui, se finalizează în ceea ce numim !alori. *le nu sunt lucruri, deşi nu pot e&ista fără suport material, nu sunt nici idei, concept noţiuni, simoluri etc., ci un mod specific de raportare preferenţială şi deziderati!ă a omului la mediul în care trăieşte, pe aza unor criterii sociale şi, tocmai de aceea, !ariaile între anumite limite. 1rice specie de !alori (etice, estetice, stiinţifice, utilitare, religioase etc.$ se conturează atât ca ansamlu de însuşiri, atriute, calităţi perene, constante în raport cu acţiunea erozi!ă a timpului, cât şi ca sistem de relaţii, ce dez!ăluie istoricitatea procesului de !alorizare, ce are loc într'o lume dinamică, sc+imătoare, mereu aceeaşi şi mereu alta. 8alorile estetice, concentrate în 3urul !alorii de frumos, e&primă acele trăsături ale uni!ersului uman care'şi capătă caracterul lor specific printr'o structurare armonioasă, colorată sau e&presi!ă, corespunzătoare ne!oilor omului de armonie, culoare, e&presie. *le sunt, deci, semnificaţii umane, care conferă dimensiuni estetice lucrurilor, fenomenelor, idealurilor etc. *ste strâns legată de cazul indi!idual şi, strict !orind, nu numai de el, ci c+iar de intuirea particulară în contemplarea de fiecare dată; la o a doua contemplare, ea poate fi de3a alta; căci fiecare contemplare este o nouă realizare a sintezei în care constă apariţia. 8aloarea estetică însă atârnă de apariţie ca atare... 8alorile estetice sunt numai !alori ale unui IIe&istent pentru noiJJ. unt, e ade!ărat, raporturi autentice oiecti!e, adică !alori ale oiectului ca atare, dar oiectul însuşi nu suzistă în sine, ci numai pentru un suiect care percepe estetic".În acest conte&t se defineşte atitudinea estetică, al cărei specific constă în predispoziţia !ădită a naturii umane spre rele!area aspectelor e&presi!e ale realităţii. atul estetic (armonia formelor, culorilor, sunetelor, e&presi!itatea încărcată de sens etc.$ care naşte atitudinea estetică se regăseşte în natură, în mediul amiant, în relaţiile interumane, în produsul industrial etc, dar mai ales în artă, unde sunt solicitate în mod e&pres desc+iderea spirituală, imaginaţia constructi!ă, sensiilitatea semnificati!ă, aprecierea de tip estetic. 8alorizarea estetică are, prin urmare, o sferă mai largă decât cea artistică, c+iar dacă “frumosul artistic2 deţine un rol +otărâtor în definirea esteticului 14. Cum se caracterizeaza produsele itsc Gitsc+'ul modern al supermarDetului este un mod de acces la cultură pentru masele largi; supermagazinul adoptă doctrina culturală demografică (pulicului să i se dea ceea ce cere$ şi o colorează cu un modernism de ună calitate, orientat spre progres, astfel încât clientul să se simtă în pas cu progresul. În lumea oiectelor, oiectul Ditsc+ ocupă un loc aparte, pentru că el reflectă foarte fidel fizionomia aparte a societăţii contemporane. upă Ara+am -oles, oiectul Ditsc+ se defineşte prin următoarele trăsături e&terioare : 5 contururile oiectelor şi componentelor în general sunt comple&e, încâlcite; 5 oiectele Ditsc+ comportă rareori suprafeţe neîntrerupte, în general suprafeţele fiind umplute sau îmogăţite cu reprezentări, simoluri, ornamente; 5 contrastele de culori pure complementare, tonalităţi de al, în special trecerile de la roşu la roz'omon, la !iolet sau liliac+iu lăptos, ca şi cominaţiile între culorile curcueului, care se amestecă unele cu altele, reprezintă caracteristici ale coloristicii Ditsc+; 5 materialele încorporate arată rareori ceea ce sunt de fapt: lemnul este !opsit ca să imite marmura, suprafeţele de plastic sunt ornamentate cu moti!e de fire încorporate, oiectele de zinc sunt alămite, statuile de ronz aurite, materialele sunt deci deg+izate.
Şi toate acestea în opoziţie cu produsele a căror !aloare estetică se defineşte prin ec+iliru, armonie, claritate, ordine.
15. Care este categoria fundamentala a esteticii )ategoria fundamentală a esteticii, frumosul, reflectă, pe de'o parte, acele însuşiri şi proprietăţi ale naturii, societăţii, creaţiilor umane, capaile să trezească în personalitatea !alorificatoare stări de satisfacţie, emoţie şi ucurie estetică şi, pe de alta, ansamlul aptitudinilor şi înzestrărilor specifice fiinţei umane ' generatoare a sentimentelor de plăcere şi de admiraţie. Krumosul oglindeşte deopotri!ă ordinea lumii e&terioare şi armonia trăirilor interioare, suiecti!e, sociailitatea şi indi!idualitatea. piritualitatea europeană începe să ofere răspunsuri la întrearea “ce este frumosulL2, o dată cu filosofia greacă. /laton încearcă să distingă “ideea de frumos2 de lucrurile frumoase, transformaile şi pieritoare, asigurându'i un loc pri!ilegiat în “lumea ideilor2. /entru Aristotel frumosul e&primă unitatea în di!ersitate, la aza “înţelegerii" şi “simţirii" lui aflându'se ordinea, simetria, limitarea sau măsura. În secolul al 78'lea, 6eon 9attista Alerti, un ar+itect italian, scrie următoarea definiţie a frumuseţii: “1 !oi defini, spunînd că frumuseţea este armonia tuturor părţilor între ele, îminate în proporţie şi înlănţuire în acea operă în care se află, astfel încât nimic nu poate fi adăugat sau scos sau sc+imat de acolo fără a strica ansamlul2. Aceeaşi atitudine predomină astăzi în cadrul unui mare grup de artişti acti!i şi de critici de artă proeminenţi. *i cred că frumosul e rezultatul unei relaţii controlate între părţile separate ale unei opere. Această definiţie nu'i spune artistului cum să creeze frumuseţea, ci îi diri3ează energiile către acest scop; ea îl poate îndruma şi pe oser!ator către elementele esenţiale dintr'o operă de artă, care, la rândul lor, îi pot oferi acea e&perienţă a frumosului denumită “e&perienţă estetică2. Ale&ander 9aumgarten, cel care defineşte pentru prima dată estetica, separând'o de celelalte discipline filosofice, susţine că ,,ordinea părţilor2 este trăsătura principală a frumosului. M.Noet+e consideră “semnificati!ul" ca dimensiune esenţială a frumosului, iar Gant îl defineşte ca “ceea ce place fără nici un interes2, ca “formă a finalităţii unui oiect întrucât e percepută fără reprezentarea unui scop2. -ultiplele teoretizări ale frumosului 3ustifică dula lui natură, îminarea caracterului reflectoriu, a capacităţii de înfăţişare autentică a realităţii cu forţa transfigurării e&presi!e a acesteia. *&istă două concepţii fundamentale în ceea ce pri!eşte frumosul: 5 dintr'un prim punct de !edere, frumosul stă în reacţia suiecti!ă a unei persoane la contactul cu un stimul e&terior (în acest caz simţul frumosului e considerat a fi în noi înşine şi ce!a din afară ne face să trăim acest sens al frumosului, deci sentimentul nu face parte din oiectul ce a declanşat reacţia$; 5 din al doilea punct de !edere, frumosul constituie o caracteristică inerentă a unui oiect sau a unei e&perienţe. eci, frumosul pare a fi aordat de la doi poli opuşi: cei care gândesc că frumuseţea e&istă e&clusi! în reacţiile unice ale indi!idului aordează e&perienţa din punctul de !edere al unui oser!ator, iar cei ce gândesc că frumosul e într'un oiect sau într'o e&perienţă îl pri!esc din punct de !edere al creatorului. )oncluzia filosofilor cum că identificarea frumuseţii diferă de la o persoană la alta a fost întărită de studii psi+ologice, care arată că reacţia estetică e asemănătoare altor reacţii emoţionale şi că reacţiile indi!iduale se deoseesc în mod considerail şi aceasta pentru că e&istă atât de multe elemente necunoscute în crearea simţului frumuseţii la toţi oamenii şi e imposiil de stailit criterii asolute pentru identificarea frumosului. )onţinutul noţiunii de frumos nu mai poate fi redus la o simplă calitate a lumii naturale, sociale sau culturale, nici nu mai poate fi identificat cu inele sau cu ade!ărul. *l presupune un ansamlu caleidoscopic de însuşiri ale uni!ersului uman, de atitudini, comportamente, acti!ităţi, relaţii etc., purtând amprenta puterilor nelimitat creatoare ale omului, ca fiinţă determinată social istoric. 16.Cum sunt inlocuitorii tenici si industriali de arta unt cunoscute astfel copiile romane realizate după capodopere ale sculpturii şi picturii greceşti, atat in perioada clasică, cat şi in *!ul -ediu şi mai ales in perioada enaşterii. /entru aceste perioade, e&istă copiile şi replicile, considerate drept succedanee sau inlocuitori de artă.)opia artistică reprezintă lucrarea ce se realizează după original (de către cine!a inzestrat cu talent, el insuşi un creator$, pe care il respectă, de la procedeele te+nice pană la mici particularităţi de formă, culoare, materie şi spaţiu. eplica este e&emplarul realizat manual de către un artist după o opera e&istentă, in condiţiile in care datele, coordonatele şi e!entual suiectul acesteia nu sunt respectate intocmai, ci de!in doar prete&t pentru noua formă. eproducerea este forma oţinută cu mi3loace mecanice, c+iar in condiţii industriale, ce reconstituie, mai mult sau mai puţin fidel, e&emplarul unei opera e&istente, la ni!elul elementelor !izuale principale. 4niţial, reproducerile erau
oţinute prin procedee a!and la ază principiile gra!urii in lemn, in metal sau lito. Apoi, perfecţionandu'se te+nicile fotografiei, ale inregistrărilor pe pelicula de film, ale inregistrărilor pe disc şi andă magnetică, se amplifică producţia de diapoziti!e, filme, discuri, enzi de magnetofon, casete audio şi !ideo etc. 4nlocuitorii te+nici şi industriali de artă sunt produse ce preiau cu mi3loace industriale şi la scara marilor serii di!erse efecte decorati!e, ornamente, concepute pentru forme utile sau pre!alent utile. 4nlocuitorii sunt aşadar produse care, pe de'o parte, s'ar ataşa domeniului artelor decorati!e, dar care, pe de altă parte, pro!in din sfera produselor industriale. /entru e&emplificare, nu pot fi omise: 5 formele de ceramică realizate in serie, decorate prin calcomanii ; 5 formele de sticlă cu decoraţiuni realizate prin turnare sau ştanţare in spiritul celor pe care artiştii le oţin prin gra!are, pictare, salare sau altele ; 5 panourile decorati!e realizate din materiale te&tile, in te+nicileimprimeurilor ; 5 co!oarele produse industrial ; 5 unele “replici2 ale roderiei produse, de asemenea, pe caleindustrială ; 5 formele de metal, de la ser!icii de masă pană la i3uterii.
1!. Ce reflecta categoria fundamentala a esteticii )ategoria fundamentală a esteticii, frumosul, reflectă, pe de'o parte, acele însuşiri şi proprietăţi ale naturii, societăţii, creaţiilor umane, capaile să trezească în personalitatea !alorificatoare stări de satisfacţie, emoţie şi ucurie estetică şi, pe de alta, ansamlul aptitudinilor şi înzestrărilor specifice fiinţei umane ' generatoare a sentimentelor de plăcere şi de admiraţie. Krumosul oglindeşte deopotri!ă ordinea lumii e&terioare şi armonia trăirilor interioare, suiecti!e, sociailitatea şi indi!idualitatea, îminând planul afecti!ităţii cu cel al raţionalităţii lucide şi înscriindu'se astfel în r ândul acelor componente ale esteticii care oferă o imagine unitar gloală asupra condiţiei umane. piritualitatea europeană începe să ofere răspunsuri la întrearea “ce este frumosulL2, o dată cu filosofia greacă. /laton încearcă să distingă “ideea de frumos2 de lucrurile frumoase, transformaile şi pieritoare, asigurându'i un loc pri!ilegiat în “lumea ideilor2. /entru Aristotel frumosul e&primă unitatea în di!ersitate, la aza “înţelegerii" şi “simţirii" lui aflându'se ordinea, simetria, limitarea sau măsura. În secolul al 78'lea, 6eon 9attista Alerti, un ar+itect italian, scrie următoarea definiţie a frumuseţii: “1 !oi defini, spunînd că frumuseţea este armonia tuturor părţilor între ele, îminate în proporţie şi înlănţuire în acea operă în care se află, astfel încât nimic nu poate fi adăugat sau scos sau sc+imat de acolo fără a strica ansamlul2. Aceeaşi atitudine predomină astăzi în cadrul unui mare grup de artişti acti!i şi de critici de artă proeminenţi. *i cred că frumosul e rezultatul unei relaţii controlate între părţile separate ale unei opere. Această definiţie nu'i spune artistului cum să creeze frumuseţea, ci îi diri3ează energiile către acest scop; ea îl poate îndruma şi pe oser!ator către elementele esenţiale dintr'o operă de artă, care, la rândul lor, îi pot oferi acea e&perienţă a frumosului denumită “e&perienţă estetică2. 1". Cine si cind a pu%licat primul studiu sistematic clar si documentat despre fenomenul design /rimul studiu sistematic, clar şi documentat, care arată că ne aflăm in faţa unui fenomen de ci!ilizaţie inedit, a fost cel pulicat in CO< de către Perert ead (HCO'C=H$'Artă şi industrie (Art and 4ndustrQ$, completat mult mai tarziu cu un altul, 8iitorul designului industrial (Kuture of 4ndustrial esign, C<=$. 1$. /rumosul industrial Krumosul industrial, noţiune adanc inrădăcinată in teoretizările estetice ale ci!ilizaţiei secolului al 77'lea, amplifică inţelegerea !alorii de frumos, printr'o raportare directă şi e&plicită la !ariatele faţete ale dimensiunii material'creatoare ale omului. 0unurile realizate de omenire certifică energii, inmagazinează dorinţe, !izează treuinţe, condensează !oinţe şi acţiuni. *le reprezintă de fapt memoria !ie a umanităţii. Ri!elul lor te+nic proează ni!elul lor istoric. /roiectandu'şi esenţa de specie şi atriutele ei perfecţionate in oiectele făurite de el, omul işi demonstrează implicit elierarea de ser!ituţile iologice. Şi pe măsură ce omul reuşeste “să dialog+eze2 cu toate semnele indi!idual'distincte ale fiecărui oiect in parte, pe măsură ce el apreciază tot mai mult forma autonomă şi inedită a oiectului şi pe măsură ce'şi cizelează simţul estetic, utilul şi frumosul, !aloarea economică şi cea artistică se !or impleti mai strans in !iaţa şi acti!itatea, in gandirea şi in
simţămintele lui. /remisa decisi!ă a frumuseţii ca !aloare este, deci, prezenţa unei lumi modelate prin eforturile omului. %oate oiectele acestei “lumi de produse2 pot fi considerate drept “cărţi2 larg desc+ise ale “umanizării omului2, proces in care latura estetică este unanim recunoscută. fortul contemporaneităţii de a lămuri ni!elul şi rostul prezenţelor estetice in producţia te+nică şi de unuri de larg consum constituie o necessitate rezultată c+iar din amplificarea procesului de sensiilizare a fiinţei umane, insoţită de ansamlul cerinţelor economice ale epocii noastre. 4ată că designul, estetica industrială, estetica mărfurilor etc. urmăresc tocmai această transmutare din sfera !alorificărilor cantitati! ' astracte in a celor calitati!' concrete. /rin tradiţie şi datorită e!oluţiei ci!ilizaţiei, criteriile economic ' utilitar ' funcţional acordă caştig de cauză serierii, iar factorul estetic se constituie intr'o decisi!ă parg+ie a deplinei “umanizări2 oiectuale şi suiecti!e. Kactorul estetic introduce, astfel, in producţia materială un coeficient calitati! de indi!idualitate la ni!elul microseriilor şi, ideal, la ni!elul fiecărui produs in parte. 4n acest sens, cat de actuală este formularea dată de Nusta! %+eodor Kec+ner (H@'HH, fizician, psi+olog, estetician şi filosof$, analizand raporturile dintre frumos şi util: “0tilitatea este prima cerinţă a tuturor oiectelor şi dacă in infăţişarea lor latura practică pe care le'o atriuim ar treui să lipsească şi Krumuseţea ar lipsi2. stetica industrială treuie să pună in centrul prolematicii sale frumosul industrial ca raportare a creaţiei te+nico'industriale la un ideal estetic specific.
2. Care este etimologia cuintului design 0tilizarea termenului Sdesign" datează din H
22) Care sunt acceptiunile recunoscute de dictionare pentru design icţionarele recunosc pentru design accepţiuni ca : 5 plan mental, 5 sc+emă de aordare a unui lucru, 5 croc+iu, 5 intenţie, 5 scop final a!ut în !edere atunci când se începe o acţiune, 5 idee generală, 5 construcţie, 5 compoziţie, 5 proiectare etc. icţionarul de artă, *ditura -eridiane CC?,defineşte designul drept S%ermen contemporan care desemnează ansamlul de concepţii şi procedee !izând proiectarea estetică a oiectelor de uz practic:
maşini, unelte, moilier, !estimentaţie, amala3e etc." esign rămâne un termen imprecis, ane!oie utilizail ca instrument de lucru pentru in!estigaţiile teoretice. /rincipala lui semnificaţie rămâne proiectare estetică şi, după cel de'al doilea răzoi mondial, pătrunde în numeroase limi pentru a desemna procesul comple& de concepere şi proiectare a formelor funcţionale şi frumoase totodată, potri!it e&igenţelor timpului de faţă. )ând termenul design se referă la producţia de serie, se întreuinţează e&presia industrial design. pecialiştii în domeniu, a!id /Qe, spre e&emplu, el însuşi designer, autor al lucrării Ratura designului (%+e nature of esign, C=<$, sunt de părere că formele tip design se caracterizează prin respectarea anumitor condiţii ce presupun, de la un început, o anumită proiectare, un anumit mod de e&ecuţie, azat pe folosirea te+nologiilor înalte şi a utila3elor perfecţionate. Acestea impun următoarele: 5 construcţia şi logica formei să se 3ustifice numai prin raportare la calitatea produsului ca oiect a!ând o întreuinţare precisă ; 5 componentele formei să se coreleze geometric, potri!it scopului pentru care oiectul urmează a fi faricat ; 5 materialele şi structurile formei să fie alese a!ând în !edere solicitările ce decurg din funcţiunile sau întreuinţările oiectului ; 5 realizarea şi procurarea oiectului să nu implice eforturi economice prea mari; Neneza designului 5 oiectul astfel realizat să fie cât mai uşor de folosit, mane!rat, manipulat ; 5 oiectul tip design să ofere ma&imum de confort sau randament posiil la momentul respecti! ; 5 oiectul să necesite minimum de c+eltuieli pentru întreţinere ori funcţionare.
23) Ce reprezinta gustul estetic Nustul estetic reprezintă modalitatea specifică de cunoaştere a !alorii estetice. *l a fost definit metaforic prin analogie cu simţul fizic al gustului, datorită unor însuşiri comune între care se disting !arietatea şi spontaneitatea. F după Gant “Nustul reprezintă facultatea de a 3udeca un oiect sau un mod de reprezentare prin satisfacţia sau nemulţumirea resimţită într'un fel cu totul dezinteresat. e numeşte frumos oiectul acestei satisfacţii.2; %eoria gustului estetic reliefează modalităţi diferite de analiză şi definire a lui, care îşi află e&plicaţia în structura sa comple&ă, senzorială, afecti!ă şi raţională. 0n rol determinant în constituirea şi afirmarea gustului estetic îl are aprecierea suiecti!ă, care e&plică marea sa di!ersitate, moilitate şi spontaneitate. /articipând în mod specific la actul !alorizării estetice, gustul operează selecţii şi ordonează ierar+ii. Argumentele suiectului care receptează !alorile estetice la ni!elul gustului sunt de ordin preferenţial, indicând starea de simpatie estetică, de consonanţă emoti!ă, proprie unei adeziuni spontane. u semnul raţiunii, gustul are tendinţa de a se constitui în 3udecata de gust, prima treaptă a 3udecăţii estetice, care presupune depăşirea reacţiilor suiecti!e, prin apelul la concepte şi criterii estetico'teoretice. eglementată concomitent de spiritul critic şi de un gust, ca e&presie superioară a capacităţii de selecţie, 3udecata de gust este deteminată istoric şi social. aportat, atât la suiectul receptor, cât şi la cel creator, gustul poate fi indi!idual, naţional sau poate caracteriza o epocă. Nustul indi!idual, e&presie a eului indi!iziil, la definirea căruia participă datele psi+ofiziologice ale personalităţii umane, precum şi datele teoretice de cultură generală, acumulate în urma unui proces educaţional, se caracterizează printr'o infinită di!ersitate. eşi suiecti!, relati! şi sc+imător, gustul nu poate fi conceput în afara determinării social'culturale a mediului, clasei, grupului social, modei şi influenţei pe care indi!idul o suportă, a stadiului de dez!oltare a culturii şi educaţiei estetice generale şi indi!iduale. Nustul estetic de!ine stil când creatorul realizează o operă amplă, caracterizată prin aceleaşi trăsături generale, ca şi printr'o manieră particulară de folosire a mi3loacelor de e&presie. eci, gustul defineşte în mod e&pres pe receptorul !alorilor estetice, iar stilul defineşte în mod e&pres pe creatorul de !alori estetice. *!oluţia gustului şi 3udecăţii estetice este marcată de dispariţia treptată din câmpul !izual a oiectelor anale, de creşterea interesului spre !alorile estetice, precum şi de atenţia crescândă acordată anumitor atriute (culoare, strălucire, mişcare, formă$. *!oluţia se manifestă prin dez!oltarea gustului de la cominaţiile şi structurile cele mai simple la cele mai comple&e. Asupra acestei e!oluţii îşi e&ercită influenţa o serie de factori, care acţionează de'a lungul !ieţii. Nustul determină în mare măsură alegerea
făcută de consumatori în toate domeniile, într'o societate armonios organizată şi perfecţionată din punct de !edere estetic.
24) Care sunt conditiile ce se impun produselor tip design pecialiştii în domeniu, aid e, spre e&emplu, el însuşi designer, autor al lucrării Natura designului (%+e nature of esign, C=<$, sunt de părere că formele tip design se caracterizează prin respectarea anumitor condiţii ce presupun, de la un început, o anumită proiectare, un anumit mod de e&ecuţie, azat pe folosirea te+nologiilor înalte şi a utila3elor perfecţionate. Acestea impun următoarele: construcţia şi logica formei să se 3ustifice numai prin raportare la calitatea produsului ca oiect a!ând o întreuinţare precisă ; componentele formei să se coreleze geometric, potri!it scopului pentru care oiectul urmează a fi faricat ; materialele şi structurile formei să fie alese a!ând în !edere solicitările ce decurg din funcţiunile sau întreuinţările oiectului ; realizarea şi procurarea oiectului să nu implice eforturi economice prea mari; oiectul astfel realizat să fie cât mai uşor de folosit, mane!rat, manipulat ; oiectul tip design să ofere ma&imum de confort sau randament posiil la momentul respecti! ; oiectul să necesite minimum de c+eltuieli pentru întreţinere ori funcţionare. •
•
•
• • •
•
25) Cum este apreciata in opinia unor autori relatia design-estetica industriala În ceea ce pri!eşte relaţia design'estetică industrială, primele idei referitoare la frumuseţea utilă a formelor le găsim la sfârşitul secolul al 747'lea în dezaterile esteticienilor francezi (în opoziţie cu ideile Dantiene care arată că frumuseţea, prin însăşi natura ei, e&clude orice finalitate, deci nu poate fi aordată din perspecti!a utilităţii lucrurilor$. În acest sens se remarcă studiile lui /aul ouriau (H?>'C>?$ şi TacUues 8ienot (HCO'C?C$. În lucrarea sa Krumuseţea raţională (6a eautV rationnelle$, /aul ouriau îşi e&primă opinia că nu e&istă nici o incompatiilitate între util, sinonim cu funcţional şi frumos. ez!oltând această premisă, autorul a3unge la concluzia că orice lucru este frumos atunci când corespunde, fără posiilitate de reproş, propriului său scop. 1r, tocmai în cazul producţiei industriale, al maşinilor, al moilierului de uz comun, al uneltelor, se pot întâlni cele mai une e&emple de perfectă şi strictă adaptare a oiectului la funcţiile ce urmează să le îndeplinească. eci, a crea un oiect care să corespundă optim propriului său scop, înseamnă a crea un oiect frumos. TacUues 8ienot este cel care pune de fapt azele noii discipline *stetica industrială şi demonstrează că sfera şi conţinutul acesteia se suprapun numai parţial celor de design. *stetica industrială este un fel de ştiinţă sintetică, studiind totalitatea manifestărilor estetice ce au legătură cu industria. e altfel, definiţia dată de TacUues 8ienot este concludentă în acest sens : “*stetica industrială este ştiinţa frumosului în domeniul producţiei industriale. omeniul său este cel al locului şi amianţei muncii, al mi3loacelor de producţie şi al produselor". 26.Care sunt directiile dezoltarii designului orinţa de a face ordine în multitudinea de cazuri, ce pot fi întâlnite în !astul domeniu în care s'a implicat designul, i'a determinat pe in!estigatori să propună anumite “clasificări2. unt recunoscute trei asemenea direcţii : designul amiental, designul formelor !izuale comunicante, designul de oiecte. Designul ambiental . 0nii autori sunt de părere că designul amiental are cu totul alt câmp de manifestare decât ar+itectura care, c+iar atunci când îşi propune să fie prin e&celenţă funcţională, rămâne un domeniu al artei. esignul amiental ar îngloa : acţiunile pri!ind amena3area şi ordonarea spaţiilor ar+itecturale, a instalaţiilor industriale, sistematizarea circulaţiei, gruparea punctelor de interes social, administrati!, cultural, cu tot “in!entarul2 necesar: moilier de interior şi e&terior, dotări aferente !ieţii cotidiene (caine telefonice, refugii şi adăposturi din staţiile mi3loacelor de transport în comun, spaţiile de 3oacă şi agrement, corpurile de iluminat pulice etc$. Designul formelor vizuale comunicante ce s-ar identifica cu!
5 domeniul graficii de carte ; 5 domeniul graficii pulicitare ; 5 domeniul semnelor de orientare şi al ser!iciilor. esignul graficii de carte nu mai concepe cartea doar în funcţie de “capriciile2 creatorului, ale fanteziei lui, ci şi în funcţie de scopul pentru care aceasta urmează să fie tipărită. esignerul este cel care staileşte formatul !olumului, coperta, punerea în pagină a te&tului, realizarea compoziţiei armonioase cu cu elemente de te&t şi ilustraţie, care să facă uşor transmisiilă o informaţie utilă. Afişul, reclama, emlema, etic+eta, pot fi înţelese ca forme grafice prin e&celenţă funcţionale. Korma estetică este condiţionată aici de ne!oia transmiterii unei anumite informaţii utile. În categoria semnelor de orientare şi a ser!iciilor sunt incluse: ' toate semnele indicând direcţiile ce treuie urmate pentru a se a3unge într'un punct determinat; ' mişcările ce treuie făcute pentru a declanşa un anumit dispoziti!; ' poziţia necesară într'o anumită împre3urare; ser!icile de care cine!a se poate folosi într'un spaţiu pulic oarecare; ' manifestările la care se poate participa; accidentele care pot sur!eni. /entru o mai uşoară decodare a informaţiei se apelează, de oicei, la reprezentarea stilizată, fie a atitudinilor, poziţilor sau gesturilor umane, fie a di!erselor oiecte caracteristice pentru situaţiile, acti!ităţile sau ser!iciile indicate. Designul de obiecte cunoaşte cea mai mare di!ersitate de cazuri, din care reţinem, su formă de enumerare, câte!a sudi!iziuni: ' designul maşinilor şi aparaturii necesare în acti!ităţile producti!e; ' designul maşinilor şi aparaturii folosite în acti!ităţile de cercetare sau în!ăţământ; ' designul mi3loacelor de transport; ' designul uneltelor de lucru; ' designul instrumentelor muzicale; ' designul instrumentelor optice; ' designul ec+ipamentului sporti!; ' designul armamentului; 'designul 3ucăriilor; ' designul unurilor de uz gospodăresc; ' designul moilierului; ' designul amala3elor etc.
2!.Care sunt premisele care au determinat aparitia designului unt recunoscute următoarele grupuri mari de premise ce au determinat apariţia designului : ' remise de ordin economic general : e!oluţia în timp a producţiei industriale, determinată de apariţia şi dez!oltarea întreprinderilor producătoare şi a surselor de energie, până la satisfacerea !irtuală a necesităţilor e&istente pe o arie socială determinată. )u sute de ani în urmă, oiectele funcţionale erau oţinute prin prelucrarea unui anumit material, folosindu'se forţa omului sau a unor animale domestice. Kiind produse manufacturale, ele a!eau astfel, o !aloare foarte mare, moti! pentru care se păstrau cu mare gri3ă şi se transmiteau din generaţie în generaţie, traditie care s'a transmis pina astazi. ez!oltarea meşteşugurilor, prin folosirea unor surse de energie ca !ântul, apa, iar mai apoi electricitatea determină lărgirea şi amplificarea locală a producţiei unurilor materiale cu !aloare funcţională. A!ând la ază descoperiri te+nice din epoca modernă, ea cunoaşte un asemenea ritm, încât, pe la sfârşitul secolului trecut, se a3unge în situaţia de a putea fi satisfăcute, !irtual, toate cerinţele e&istente pri!ind un anumit oiect util. Şi dacă, în condiţiile muncii artizanale, meşteşugarul realizează deopotri!ă concepţia şi e&ecuţia oiectului, în condiţiile producţiei industriale de mare serie se impune, în mod oligatoriu, prezenţa esteticianului, principalul lui aport fiind acela de a da soluţii pentru prolemele !izând acordul funcţional şi cel te+nologic general, realizarea formală, culoarea etc. /rin naşterea di!iziunii muncii, pentru prima dată operaţiunea de design şi producţia propriu'zisă nu mai pot fi realizate de una şi aceeaşi persoană. În condiţiile în care pe piaţă se pot găsi, în cantităţi cu mult peste cele strict necesare, di!erse produse, de acelaşi tip, destinate satisfacerii aceloraşi necesităţi, realizate de către di!erse firme producătoare, preocuparea pentru !aloarea estetică capătă noi dimensiuni.
'#pecificitatea producţiei industriale, rezultat al acţiunii unor forţe mecanice diri3ate de om şi cu capacitate de multiplicare. /roducţia de serie presupune nu numai un proiect perfect, ci şi o mare precizie în e&ecuţie. Acest lucru a fost posiil datorită apariţiei maşinii. Aceasta a de!enit un intermediar între oiect şi om, între produs şi forţa de muncă.ar consacrarea maşinii ca mi3loc de muncă, alături de unealtă, a constituit un fenomen cu profunde implicaţii pe planul comportamentului omului, deoarece ea “merge“, “funcţionează“, pe când unealta treuie mânuită. /rimele maşini apar ca străine de fiinţa oamenilor, inspirând teamă, spaimă. educerea aşa'zisei “prăpastii psi+ologice W ce separa omul de maşină şi integrarea ei printre prezenţele intim'umane a !izat sferele esteticului. -ai întâi, s'a recurs la efectele artei aplicate ; primele maşini cu auri, de e&emplu, au pilonii de susţinere în c+ip de coloane ionice, dorice, corintice ;piesele metalice oţinute prin turnare sau ştanţare sunt moti!e decorati!e fitomorfe, zoomorfe sau antropomorfe. Apoi maşinile au început să fie proiectate la ni!elul inerentelor lor forme, ca produse înzestrate cu !aloare estetică. ' remise determinate de factorii ce au contriuit în ultimul secol şi 3umătate la diversificarea e$traordinară a gamei produselor la succesiunea rapidă a seriilor de forme la reducerea preţului de cost pentru obiectele prioritar necesare la o anumită ameliorare a confortului oamenilor !
5 comustiilii superiori deri!aţi ai petrolului şi energia electrică. /rin utilizarea acestora de!in posiile noi tipuri de maşini, a!ând la ază motoarele cu ardere internă, motoarele electrice, acestea afectând în ţările dez!oltate nu numai industria, agricultura sau transporturile, ci aproape toate sectoarele !ieţii pulice şi particulare ; 5 prolema apro!izionării întreprinderilor cu materii prime. /rin perfecţionarea te+nologiilor de e&tracţie, prin descoperirea noilor zăcăminte de minereuri, prin e&tinderea şi modernizarea transporturilor, acestea pot fi procurate mai uşor. 5 apariţia şi utilizarea în producţia industrială a unor noi materiale; 5 in!enţii şi ino!aţii te+nice ce'şi găsesc imediat aplicailitatea; 5 e&tinderea reţelei de energie electrică, apă, canalizare, introducerea “încălzirii centrale“ a imoilelor etc. Astfel, oiectul te+nic începe să fie considerat ca indispensail element de confort interesând populaţia de cele mai di!erse categorii. /roducţia este astfel orientată, atât după !olumul, cât şi după di!ersitatea cererii pieţei. ' remise de ordin social şi cultural ! 5 e!oluţia gândirii filosofice europene din secolele de după enaştere, gândire ce a insistat, mai mult decât se insistase în trecut, şi asupra ideii că arta constituie un element formati! sau educaţional de neînlocuit ; 5 dorinţa de a fa!oriza accesul tuturor oamenilor la creaţiile artei, a!ând în !edere că prin intermediul artei pot fi cel mai ine culti!ate aspiraţiile, năzuinţele şi idealurile fiecărui om. Acest lucru a fost posiil prin oţinerea pe cale industrială a succedaneelor artistice ; 5 interesul ar+itecţiilor, artiştilor de a acţiona prin intermediul oiectului util şi fr umos totodată, pentru un plus de confort şi ucurie în !iaţa oamenilor.
2".Care este cimpul de manifestare a designului am%iental 0nii autori sunt de părere că designul amiental are cu totul alt câmp de manifestare decât ar+itectura care, c+iar atunci când îşi propune să fie prin e&celenţă funcţională, rămâne un domeniu al artei. esignul amiental ar îngloa : acţiunile pri!ind amena3area şi ordonarea spaţiilor ar+itecturale, a instalaţiilor industriale, sistematizarea circulaţiei, gruparea punctelor de interes social, administrati!, cultural, cu tot “in!entarul2 necesar: moilier de interior şi e&terior, dotări aferente !ieţii cotidiene (caine telefonice, refugii şi adăposturi din staţiile mi3loacelor de transport în comun, spaţiile de 3oacă şi agrement, corpurile de iluminat pulice etc$. 2$.Care sunt principalele scoli,curente,miscari artistice care au determinat si influentat designul -ulţi autori leagă începuturile designului conştient de Şcoala 9au+aus, fondată după primul răzoi. ar premisele acestei conştiinţe apar încă de la sfârşitul secolului al 78444'lea începutul secolului 747'lea: ' 6a sfârşitul secolului al 78444'lea în 0A B +aDers B memrii unei secte de origine creştină, refuzând
condiţiile de !iaţă ale claselor defa!orizate, creau şi faricau produse (mai ales moilier$ fără decoraţiuni, dar cu elementele componente structurate într'o perfectă ordine de puritate şi simplitate. orinţa lor de armonie între funcţie şi formă prefigurează funcţionalismul. ' În perioada H=@'C@@ apare în Anglia, su influenţa lui Milliam -orris, o mişcare numită “Arts and )rafts". /entru a lupta împotri!a rupturii dintre producţie şi consum, Milliam -orris orientează creaţia spre o tentati!ă de reîntoarcere la artizanat. /rodusele astfel realizate, au un preţ mai mare, dar succesul lor îi incită pe industriaşi să'şi adapteze şi să'şi modifice câte!a dintre modelele lor. S-orris and )o'6td." fondată în H= se ocupa de decoraţiuni murale, moilier şi !itralii. pre sfârşitul anilor HH@, e&emplul englez făcea încon3urul *uropei continentale, ideea lui -orris fiind îmrăţişată de numeroşi artişti. SArt and )rafts" organiza e&poziţii de moilă, tapiserie, oiecte uzuale, apreciindu'se că e&poziţia din HCO a reprezentat prima manifestare a stilului modern. e!enirea la o producţie artizanală într'o epocă caracterizată de producţia mecanizată şi de concentrarea urană a reprezentat o mare contradicţie istorică. Această mişcare este o formă de renaştere a Artelor ecorati!e. Şi tot ea a dat naştere graficii pulicitare, cu deoseire afişului (ramură fundamentală a designului comunicaţiilor !izuale$. “Art and )rafts" şi'a propus drept ţeluri programatice “structura raţională a oiectului, logica fără compromisuri W în folosirea materialelor şi e&primarea procesului de faricaţie direct în !alori plastice. Această mişcare s'a ucurat de un renume deoseit, a!ând o mare influenţă şi asupra ar+itecturii. )asa lui M. -orris, S ed Pouse", este primul e&emplu de design total, de ansamlu, conceput ca o operă de artă, la care fiecare detaliu este ales cu multă gri3ă. e remarcat în această perioadă Aest+etic -o!ement, cu puternice influenţe estice, de!enind un stil ritanico'oriental. 6iniile urmate în design erau simple, curate, lipsite de aglomerări, definind un Sstil de !iaţă" pentru clasa mi3locie aflată în plin progres. )ei mai mari susţinători au fost 1scar Milde şi AureQ 9eardsleQ, care au propagat doctrina Sartă de dragul artei", simolul principal fiind moti!ul Sfloarea'soarelui". -ulţi designeri americani au fost inspiraţi de idealurile englezilor şi demonstraţiile lor conform cărora un stil naţional poate fi promo!at prin raportarea la formele tradiţionale. Astăzi, acest stil atrăgător are o mulţime de admiratori. ' 6XArt nou!eau este o mişcare specifică sfârşitului secolului al 747'lea începutul secolului al 77'lea ce s'a afirmat în principal ca o reacţie împotri!a tendinţei de uniformizare şi sărăcire formală a oiectelor în producţia de larg consum. %endinţe ale acestei mişcări apar simultan în di!erse ţări ale *uropei : 5 Tugendstil în Nermania; 5 tile 6iertQ în 4talia; 5 ezession în Austria; 5 -odern tQle în Anglia; 5 RieuYe Gunst în Zările de Tos. acă stilul Art Rou!eau este reprezentat în numeroase ţări, nu treuie să se înţeleagă că particularităţile naţionale sunt asente. Nruparea artiştilor acestei mişcări su un singur generic este determinată de numeroasele puncte comune: opoziţia lor la istoricism, căutarea unei Sarte totale" , care să răspundă tuturor aspectelor !ieţii, înlăturarea diferenţelor dintre Sartele ma3ore" şi Sartele minore". *&istă două !ariante stilistice ale mişcării, azate pe funcţia e&presi!ă şi constructi!ă a liniei. 0na este !arianta liniei sinuoase, ondulatorii, ce apare mai frec!ent în Kranţa (P. Nuimard, *. Nalle$, 9elgia ( Penri !an de 8elde $, 1landa ( Tan %oorop $, Nermania (P. 8ogeler$, 0A ()onfort %iffanQ$. A doua este !arianta geometrizantă, ce se afirmă mai ales în Anglia ( )+. ennie -acDintos+ $ şi în Austria (T. Poffmann $. Arta C@@, cu toate marile contradicţii ce au caracterizat'o şi cu toate că nu şi'a realizat decât în mică măsură ţelurile sale programatice, rămâne totuşi cea care a încercat prima organizare stilistică coerentă a întregului amient într'o !iziune nouă, originală, contemporană. /oziţiile proartizanale şi aparent antimaşiniste ale unora din creatori au a!ut două cauze principale : 5 neînţelegerea rolului creaţiei designerului c+iar de către industriaşi ; 5 ni!elul te+nic încă insuficient la acea !reme al proceselor de faricaţie. Acestea au dus, deseori, la rezultate nefericite, compromiţând !aloarea estetică a prototipului şi, implicit, c+iar a conceptului de design. Kormele caracteristice acestei perioade fac adesea referiri la formele din
natură, iar elementul decorati! de!ine el însuşi element funcţional. -aterialele fa!orite au fost: sticla, lemnul preţios, fierul for3at, !itraliile, faianţa, porţelanul, ronzul, piatra, materialele noile. *ste o primă tentati!ă de a reuni arta cu te+nica, elementul decorati! de!enind el însuşi element funcţional. Art Rou!eau a fost o mişcare cu un puternic impact , practic legată de manifestările sociale progresiste, propagatoare ale ideii răspândirii frumosului în toate mediile cotidianului. În omânia s'a dez!oltat o ar+itectură Art Rou!eau la 9ucureşti, %imişoara, 1radea, )lu3, %ârgu'-ureş, )raio!a, 9răila, cu trăsături caracteristice în ornamentaţia clădirilor şi a interioarelor. ' Art eco, moment stilistic, considerat multă !reme ca o prelungire a mişcării Art Rou!eau, a apărut în Kranţa, definindu'se cu ocazia e&poziţiei de arte decorati!e de la /aris, din anul C>?. 'a răspândit apoi în -area 9ritanie şi 0A, de!enind e&trem de popular datorită asocierii cu stilul de !iaţă +ollQYoodian. Art eco s'a conturat ca o sinteză între !iziunea geometrizantă, !iziunea ornamentalistă şi diferite !ersiuni ale figurantismului modern, remarcându'se, mai ales, prin ar+itectură, moilier, te&tile, grafică de carte. ' Asociaţia eutsc+er MerDund (C@'CO<$, fondată în Nermania de către ar+itectul Permann -ut+esius şi puternic influenţată de M. -orris, regrupează, în număr egal, artişti şi întreprinderi cu caracter industrial şi artizanal. 1iecti!ele sale sunt de ordin social : să înnoileze munca prin cooperarea artei, industriei şi muncii manuale. *le sunt însă, în aceeaşi măsură, de ordin economic : ameliorarea calităţii produselor germane şi fa!orizarea e&porturilor. Această asociaţie şi'a creat un centru de studii în care ec+ipe cominate elaorau prototipuri şi metode noi, ce erau omologate şi propuse industriei. Astfel, atelierul de design de la A.*.N. a fost un model unde s'au conceput proiecte de uzine, clădiri, până la amala3e, elemente de grafică pulicitară şi c+iar imprimatele societăţii. )ele mai a!ansate concepţii mizau pe industrie şi standardizare şi a!eau ca principiu estetic director al designului calculul matematic şi producţia industrială standardizată. eutsc+er MerDund a stimulat apariţia primei organizaţii englezeşti a industrial B designului propriu'zis, .4.A. (esign and 4ndustries Association$ în anul C?, organizaţie ce'şi propunea “găsirea ' )onstructi!ismul a influenţat noile forme industriale, în primul rând prin tezele generale, !alaile pentru amele sale !ariante : 5 constructi!ismul estetic, fondat de Raum Nao şi Antoine /ersner ; 5 constructi!ismul practic (numit şi producti!ism$, propriu lui 8ladimir %atlin şi Ale&ander odscenDo. /rin folosirea celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi te+nicii, constructi!iştii nu numai că au folosit cu precădere cele mai noi materiale, te+nologii şi metodologii te+nico'industriale, dar au fost şi neoosiţi in!entatori. A!ant'garde'ul rusesc a fost inspirat de cuism şi futurism. -ai târziu a a!ut noi forme de e&primare a dorinţei de înc+eiere a sistemului capitalist prin promo!area unei sc+eme democratice pentru producţie şi distriuţie. Artiştii au început o promo!are a esteticului şi a unei aordări a designului care era aliată producţiei industriale. ecoraţiile erau adesea realizate prin moti!e geometrice, pe un fundal al, dând o puternică senzaţie de dinamism şi modernism. emnificati!e pentru fenomenul design sunt e&perienţele întreprinse la ,,9au+aus" (CC'COO$, institut de ar+itectură şi arte aplicate fondat de Malter Nropius în anul CC, ce funcţionează la Meimar. 9au+aus sau S)asa )onstrucţiei" îşi propunea o acti!itate comple&ă, cu caracter pragmatic, fondată teoretic pe ideea edificiului ar+itectural ca operă totală, în 3urul căreia se dez!oltă armonios toate genurile de artă plastică, în spiritul unei simplităţi şi clarităţi funcţionale. În C>?, 9au+aus se transferă la essau, unde sloganul lui Nropius era SArtă şi te+nologie B o nouă unitate, dar se mută şi de aici la 9erlin până în anul COO, când dictatura nazistă îi oligă pe memrii 9au+aus'ului să se îndrepte spre .0.A. /rintre artiştii de seamă ai mişcării 9au+aus se remarcă: ar+itecţii -ies !an der o+e, Pannes -aQer, Malter Nropius; pictorii 6Qonell Keininger, 1sDar c+lemer, 6aslo -o+olQ'RagQ, /aul Glee, MassilQ GandinsDQ.9au+aus a constituit un ade!ărat laorator pentru studiul formelor estetice !izuale moderne, e&perienţele efectuate urmărind înţelegerea artelor !izuale, a ar+itecturii, sculpturii, picturii, graficii, formelor decorati!e din ceramică, sticlă, metal, moilier, te&tile, în condiţiile noilor realităţi industriale. unt studiate: 5 posiilităţile de e&presie estetică ce pot fi oţinute folosind aluminiul, unele alia3e pe ază de nic+el şi crom, di!erse emailuri şi glazuri ;
5 efectele de te&tură, structură şi modul în condiţiile edificiilor realizate din eton armat ; 5 posiilităţile de transpunere în material a intenţiei şi concepţiei artistului pri!ind forma ce urmează a fi realizată prin folosirea utila3elor perfecţionate ; 5 oiectele de uz comun capaile să încânte pri!irea fără a recurge la decoraţiuni şi ornamente ; 5 modalităţile ce nu necesită c+eltuieli mari pentru amena3area cu gust a locuinţelor, irourilor, +alelor de lucru, !estimentaţia, moilierul cu !aloare proponderent funcţională.)u o influenţă considerailă până în zilele noastre, această şcoală a pus accent pe responsailitatea socială a creatorului. Rumeroşi artişti şi ar+itecţi din di!erse ţări, su imoldul 9au+aus'ului, s'au do!edit preocupaţi de noua condiţie a formelor funcţionale realizate industrial. 4mpactul 9au+ausBului se e&plică, de asemenea, prin personalitatea memrilor fondatori şi prin filozofia lor. În 3urul lui Malter Nropius s'a dez!oltat o imagine de marcă foarte puternică şi o !eritailă identitate fondată pe idei puternice, ca o filozofie a formei şi a esteticii, capaile să rezol!e proleme comple&e în scopul găsirii unui răspuns uni!ersal pentru oiectul ideal. 4nfluenţa 9au+aus s'a e&ercitat prin intermediul altor şcoli de artă de la ParYard sau prin ReY 9au+aus de la )+icago, primele materializări ale acestor idei fiind realizările de ar+itectură !erticală americană.
3.Care este cimpul de manifestare al designului formelor comunicate izuale esignul formelor !izuale comunicante, ce s'ar identifica cu: 5 domeniul graficii de carte ; 5 domeniul graficii pulicitare ; 5 domeniul semnelor de orientare şi al ser!iciilor. esignul graficii de carte nu mai concepe cartea doar în funcţie de “capriciile2 creatorului, ale fanteziei lui, ci şi în funcţie de scopul pentru care aceasta urmează să fie tipărită. esignerul este cel care staileşte formatul !olumului, coperta, punerea în pagină a te&tului, realizarea compoziţiei armonioase cu elemente de te&t şi ilustraţie, care să facă uşor transmisiilă o informaţie utilă. Afişul, reclama, emlema, etic+eta, pot fi înţelese ca forme grafice prin e&celenţă funcţionale. Korma estetică este condiţionată aici de ne!oia transmiterii unei anumite informaţii utile. În categoria semnelor de orientare şi a ser!iciilor sunt incluse: ' toate semnele indicând direcţiile ce treuie urmate pentru a se a3unge într'un punct determinat; ' mişcările ce treuie făcute pentru a declanşa un anumit dispoziti!; ' poziţia necesară într'o anumită împre3urare; ser!icile de care cine!a se poate folosi într'un spaţiu pulic oarecare; ' manifestările la care se poate participa; accidentele care pot sur!eni. /entru o mai uşoară decodare a informaţiei se apelează, de oicei, la reprezentarea stilizată, fie a atitudinilor, poziţilor sau gesturilor umane, fie a di!erselor oiecte caracteristice pentru situaţiile, acti!ităţile sau ser!iciile indicate. 31)entionati citea din experientele intreprinse in la%oratoarele 0auaus pentru studiul formelor estetice izuale modern emnificati!e pentru fenomenul design sunt e&perienţele întreprinse la,,9au+aus" (CC'COO$, institut de ar+itectură şi arte aplicate fondat deMalter Nropius în anul CC, ce funcţionează la Meimar. 9au+aus sauS)asa )onstrucţiei" îşi propunea o acti!itate comple&ă, cu caracterpragmatic, fondată teoretic pe ideea edificiului ar+itectural ca operă totală,în 3urul căreia se dez!oltă armonios toate genurile de artă plastică, în spiritul unei simplităţi şi clarităţi funcţionale. În C>?, 9au+aus se transferă la essau, unde sloganul lui Nropius era SArtă şi te+nologie B o nouă unitate,dar se mută şi de aici la 9erlin până în anul COO, când dictatura nazistă îi oligă pe memrii 9au+aus'ului să se îndrepte spre .0.A. 9au+aus a constituit un ade!ărat laorator pentru studiul formelor estetice !izuale moderne, e&perienţele efectuate urmărind înţelegerea artelor !izuale, a ar+itecturii, sculpturii, picturii, graficii, formelor decorati!e din ceramică, sticlă, metal, moilier, te&tile, în condiţiile noilor realităţi industriale.#unt studiate+ 5 posiilităţile de e&presie estetică ce pot fi oţinute folosind aluminiul,unele alia3e pe ază de nic+el şi crom, di!erse emailuri şi glazuri ;
5 efectele de te&tură, structură şi modul în condiţiile edificiilor realizate din eton armat ; 5 posiilităţile de transpunere în material a intenţiei şi concepţiei artistului pri!ind forma ce urmează a fi realizată prin folosirea utila3elor perfecţionate ; 5 oiectele de uz comun capaile să încânte pri!irea fără a recurge la decoraţiuni şi ornamente ; 5 modalităţile ce nu necesită c+eltuieli mari pentru amena3area cu gust a locuinţelor, irourilor, +alelor de lucru, !estimentaţia, moilierul cu !aloare proponderent funcţională. )u o influenţă considerailă până în zilele noastre, această şcoală a pus accent pe responsailitatea socială a creatorului.Rumeroşi artişti şi ar+itecţi din di!erse ţări, su imoldul 9au+aus'ului, s'au do!edit preocupaţi de noua condiţie a formelor funcţionale realizate industrial. 4mpactul 9au+ausBului se e&plică, de asemenea, prin personalitatea memrilor fondatori şi prin filozofia lor. În 3urul lui Malter Nropius s'a dez!oltat o imagine de marcă foarte puternică şi o !eritailă identitate fondată pe idei puternice, ca o filozofie a formei şi a esteticii, capaile să rezol!e proleme comple&e în scopul găsirii unui răspuns uni!ersal pentru oiectul ideal.4nfluenţa 9au+aus s'a e&ercitat prin intermediul altor şcoli de artă de la ParYard sau prin ReY 9au+aus de la )+icago,primele materializări ale acestor idei fiind realizările de ar+itectură !ertical americană.
32)Care este cimpul de manifestare al designului de o%iecte orinţa de a face ordine în multitudinea de cazuri, ce pot fi întâlnite în !astul domeniu în care s'a implicat designul, i'a determinat pe in!estigatori să propună anumite “clasificări2.unt recunoscute trei asemenea direcţii : designul amiental, designul formelor !izuale comunicante, designul de oiecte. esignul de oiecte cunoaşte cea mai mare di!ersitate de cazuri, dincare reţinem, su formă de enumerare, câte!a sudi!iziuni: ' designul maşinilor şi aparaturii necesare în acti!ităţile producti!e; ' designul maşinilor şi aparaturii folosite în acti!ităţile de cercetare sau în!ăţământ; ' designul mi3loacelor de transport; ' designul uneltelor de lucru; ' designul instrumentelor muzicale; ' designul instrumentelor optice; ' designul ec+ipamentului sporti!; ' designul armamentului; ' designul 3ucăriilor; ' designul unurilor de uz gospodăresc; ' designul moilierului;' designul amala3elor etc. 33)Caracterizati etapele dezoltarii designului )ercetătorii, în încercarea lor de a clarifica momentele dez!oltării fenomenului design, au e!idenţiat următoarele etape din istoria lui, cu precădere a designului de oiecte : 5 aplicati!istă ; 5 modernistă ; 5 stilistă ; 5 consumistă; 5 ec+ilirată. tapa aplicatiist& corespunde perioadei în care se consideră că oiectul funcţional produs industrial se poate impune atenţiei cumpărătorului dacă anumite accesorii ale sale (sau c+iar el în întregime$ posedă di!erse moti!e ori compoziţii decorati!e comple&e, aplicate pe părţile !iziile. )ontinuă astfel, până târziu în secolul nostru, producţia unor asemenea forme, decorate cu elemente presupuse artistice, din con!ingerea că pot trezi interesul. e pot e&emplifica aici : aplicele, mânerele de uşi,încuietorile, carcasele ceasornicelor, !asele din metal emailat, formele din sticlă şi ceramic,etc. tapa modernist& caracterizează perioada anilor C@@, când începe să de!ină limpede faptul că producţia industrială nu treuie să se orienteze pe linia utilizării compoziţiilor decorati!e comple&e. e altfel, o influenţă ma3oră în acest sens au a!ut'o mişcările artistice ce determină sc+imarea gustului estetic, astfel încât formele prea încărcate cu ornamente nu mai plac ca altădată. enumirea etapei, modernistă, !ine de la e&presia engleză,frec!ent utilizată atunci, modern stQle. Şi fenomenul la care ne
referim s'a făcut simţit mai întâi în Anglia, cel puţin atunci când e !ora de designul de maşini, instalaţii, construcţii industriale, oiecte de uz comun.Milliam -orris reţine cel mai mult atenţia prin proiectarea câtor!a piese de moilier, stofe şi ţesături imprimate şi prin efortul lui de'a face înţelese particularităţile frumosului de factură “industrială“, prin comparaţie cu cel “artizanal W. tapa stilist& se face simţită după CO@ şi se caracterizează prin tendinţa de a concepe frumuseţea oiectului util la ni!elul simplei compoziţii !izuale pe care aceasta o comportă.e renunţă complet la utilizarea elementelor decorati!e, mizânduse pe efectele oţinute prin “stilizarea“ formei tradiţionale a produsului,dând impresia unui oiect nou.%ermen de origine anglo'sa&onă, stQling (conferire de stil$ care desemnează tocmai tipul de înţelegere şi practicare a designului în perioada CO@'C?@. )reatorul de forme utile era considerat, denumit ,,stilist". 1 influenţă deoseită a a!ut'o criza economică din 3urul anilor XO@,care a determinat numeroase firme producătoare să procedeze la re!italizarea estetică a produselor prin operaţiuni ca : alungiri, dilatări, supradimensionări, aplatizări, operate la ni!elul întregului sau numai al unor părţi ori detalii. tapa consumist& se consacră ca di!ersitate şi amploare după anul C?@ şi manifestările specifice apar ca semnificati!e până spre începutul deceniului opt.*a poartă pecetea progresului te+nic rapid din care secolul al 77'lea îşi face un titlu de mândrie. În primul rând, uzura morală a oiectului funcţional faricat începe să se reducă !ertiginous.e renunţă astfel la materialele rezistente, greu procuraile şi relati! costisitoare. În al doilea rând, dez!oltarea te+nologică permite mecanizarea şi c+iar automatizarea proceselor, astfel încât munca manuală este treptat înlocuită. Asamlarea părţilor componente ale unui produs se realizează folosind te+nologii de mare randament, deseori piesele fiind fi&ate în locuri sau panouri comple&e, condiţii în care oiectul nu mai poate fi reparat sau recondiţionat şi se impune înlocuirea lui cu un altul. În al treilea rând, unăstarea materială pe care o cunosc ţările dez!oltate economic a făcut, ca din ce în ce mai multe persoane să'şi permită, fără prea multe eforturi, înlocuirea unor produse cumpărate anterior cu altele, numai fiindcă acestea nu mai sunt “moderne W. tapa ecili%rat&. Asistăm astăzi la declinul amiţiilor consumiste, oiectul functional constituind o prezenţă capailă să încânte pri!irea omului, prin notele sale de armonie şi ec+iliru, fără a se recurge la soluţii estetice ce nu se legitimează din perspecti!a întreuinţărilor pe care le !a a!ea oiectul.e urmăreşte oţinerea unor produse cu o “!iaţă W cât mai lungă,care să corespundă optim propriului lor scop, necesitând, atât pentru realizare, cât şi pentru întreţinere sau funcţionare, consumuri foarte mici.
34)Cum a eoluat designul in #7 În .0.A., designul a fost multă !reme apana3ul ilustratorilor şi decoratorilor.0nii din primii proiectanţi industriali au fost Rorman 9el Neddes şi aQmond 6oeYQ, oameni plini de personalitate, e&tra!aganţi şi talentaţi. *i au respins ideea că “stilizarea !inde marfa2, corespunzătoare perioadei de criză din anii XO@, când termenul american “cosmetics2 caracteriza foarte ine producţia unurilor materiale. 8eddes, un !izionar şi un modernist, a creat forme netede şi simple, care păreau deseori a aparţine !iitorului, aspectul lor fiind influenţat de lunga sa carieră de decorator de teatru. *l a fost primul care a introdus testul pieţei în cadrul acti!ităţii sale de designer. 9oe: a căutat, de'a lungul !ieţii sale, să dea un stil funcţional unor oiecte cotidiene, ţelul lui fiind crearea unei forme desă!ârşite, care să oglindească menirea produsului într'un mod economic şi elegant. 0na din firmele ce a captat integral mesa3ul a fost Neneral *lectric, care la începutul anilor X>@ a instituit un grup de [ product stQling W. 4nfluenţa pulicităţii, a studiilor de piaţă a condus la perceperea designului ca estetică industrială. *&presia industrial-design apare pentru prima dată într'un document oficial, în CO. esignul este astfel adoptat pentru a staili o distincţie precisă între formă şi funcţie. *&cesul de imaginaţie al americanilor s'a materializat cel mai ine în industria automoilelor, deşi a!eau tendinţa să e&agereze, adăugând maşinilor, de e&emplu, ornamente aerodinamice, împrumutate din a!iaţie, în acest sens dez!oltând c+iar un stil numit Sstreamlining". În perioada anilor C?@'C@, PenrQ reQfuss, *liot RoQes, )+arles *ames (celeru pentru scaunele sale$ au fost printre cei care au insistat asupra legăturii dintre formă şi funcţie.e altfel, moilierul a a!ut un loc pri!ilegiat în cadrul designului prospecti!. in punct de !edere al artizanului, cât şi al industriei, al indi!idualului şi al colecti!ului, funcţionalului şi iraţionalului, al para'artisticului şi produsului de
masă, moilierul este e&presia conformismelor şi, mai ales, a tuturor idealurilor. reQfuss, considerat [conştiinţa profesiei de designer W, insistă asupra faptului că “forma treuie să urmeze funcţia2, demers ce i'a adus o colaorare fructuoasă de mai multe decenii cu firmele 9ell, A%\%, ears, -acQ, eere )o.etc. *l acordă, în acelaşi timp, o deoseită importanţă perceperii produsului de către utilizator, mult înainte de naşterea disciplinei ergonomice. )u toate acestea, aia după CH@, 0A tinde spre un design care să integreze elementele de utilizare în imaginea şi concepţia produselor.Actualmente, în 0A, se poate oţine o diploma în: design grafic sau industrial, teoria designului, designul mediului amiant, designul formelor !izuale.in CC@ a fost introdus primul program al doctoranzilor în ştiinţa designului.
35)Cum a eoluat designul in talia În 4talia, de la început, designul este puternic ancorat în industrie.-eseria de designer este e&ersată de ar+itecţi şi adesea de ingineri.Roţiunea de design este e&trem de cuprinzătoare, după rnesto ;ogers “de la lingură la oraş2. *&poziţia industrială din C<@ marc+ează deutul designului, când 1li!etti prezintă maşina de irou “umma <@2, desenată de -arcello Rizzoli (de altfel,cariera acestui designer a fost încoronată de desenarea celerei maşini de scris de irou 6e&icon H@, în C>, în C?@$.upă răzoi, sunt intens e&perimentate în 4talia noi materiale (mase plastice, spuma de late&$, de către marii industriaşi: /irelli, 1li!etti etc. Apar designeri de marcă: Ac+ille )astiglioni, -arco ]anuzo, 8ico -agistretti.adical esign, făcând “taula rasa2 !ec+ile oiceiuri.adical esignul atacă noţiunile care constituiau Sunul gust" şi pune su semnul întreării !aliditatea raţionalismului, a te+nologiei a!ansate şi a consumului. /rin sc+imarea percepţiei asupra scopului designului şi conceptelor prestailite, acesta pune azele /ost'-odernismului. Kuturismul şi -etafizica,)uismul şi *&presionismul,/op'Arta n'au a!ut în nici o altă ţară o influenţă atât de mare.Acest fapt, împreună cu altele de natură politico'ideologică, aufăcut ca designul să nu fie receptat ca o profesie, ci mai degraă ca o operaţiune artistico'culturală.6a începutul anilor XH@, industria îşi recapătă încrederea şi designul 4talian ia un nou a!ânt; el de!ine parte integrantă a practicii industriale în 4talia.)el mai industrializat sector al designului este acela al produselor cu “mecanism şi carcasă", sector ce include multe grupe merceologice: de la maşinile de scris şi de calcul la aparatele electrocasnice, de la aparatura pentru munca profesională la cea pentru timpul lier etc. )arcasa nu mai reprezintă o formă frumoasă ce acoperă un mecanism, ci o conformitate din ce în ce mai aderentă şi care tinde a se reduce până la recentele procese de miniaturizare. 4talia este singura ţară din lume unde predarea designului se limitează doar la şcolile de pictură, sculptură, ar+itectură. *&istă trei centre tradiţionale unde se în!aţă designul : /olite+nica din -ilano, Şcoala de specializare în design de pe lângaKacultatea de Ar+itectură, Klorenţa;4nstitutul uperior pentru 4ndustriile Artistice, KlorenţaÎn CHO a apărut omus AcademQ din -ilano, prima şcoală postuni!ersitară de design (Kas+ionBdesign şi -anagementul designului$. 36) Care sunt principalele categorii estetice cu a*utorul carora se apreciaza su% raport estetic marfurile Funcţia, forma, structura, linia, desenul, ornamentul, stilul, culoarea, simetria, proporţia, armonia şi contrastul, constituie categorii estetice cu ajutorul cărora se apreciază, sub raport estetic, mărfurile.*
Kuncţia acestor produse intră într'un comple& al proprietăţilor funcţionale în strânsă corelaţie cu utilitatea. e stailesc raporturi între proprietăţile funcţionale, forma produselor, structura lor şi materialele din care sunt e&ecutate. Kolosirea corespunzătoare a elementelor decorati!e, linii, desen, ornament, culori, înfrumuseţează oiectele care pot primi aprecierea estetică. /orma este un element esenţial în producţia unurilor de larg consum, fiind generată, în primul rând, de structura materialului (compoziţie$, de funcţionalitate şi utilitate.Korma produselor fiind accesiilă pentru percepţie de!ine atriut nedespărţit al !alorii lui, un purtător de informaţii asupra !alorii produsului. *a pro!oacă omului o reacţie emoţională conştientă sau inconştientă, prin care se e&primă aprecierea senzorială directă a formei: forma atrage sau respinge, place sau displace. Korma apare ca o caracteristică distinctă a oiectelor, reflectând !aloarea lor socială, iar !aloarea care îşi găseşte e&presia în formă de!ine o !aloare estetică. /entru ca forma unui oiect util să fie frumoasă, ea treuie să fie armonioasă, să fie corelată cu compoziţia, iar compoziţia să corespundă oiectului, construcţiei, materialului, te+nologiei de faricaţie.Korma e&primă !eridic conţinutul. atorită e&perienţei, #
dez!oltării te+nicii şi di!ersificării produselor, precum şi sensiilităţii omului, formele au e!oluat spre simplitate şi frumos. În general, ele sunt raţionale şi au o linie elegantă. Kormele geometrice şi aerodinamice înlocuiesc formele con!enţionale, creând o atmosferă modernă şi plăcută. %endinţa generală în organizarea formei produsului industrial !izează simplitatea formei, deci, conceperea unor asemenea forme care să fie uşor perceptiile, care să fie surprinse cu uşurinţă de oc+i, să fie logice, inteligiile şi cu o ma&imă !aloare informaţională. %Formele complicate şi nefolositoare nu sunt nimic mai mult dec&t escapade ale designerilor ' (în) ' e$primări proprii* aprecia ieter ams în anul CH<. 1ţinerea formelor se realizează prin modelare. -odelarea produselor treuie înţeleasă ca un proces de proiectare integrat în faricarea grupelor de produse, care rezultă din acţiunea comună a specialiştilor aparţinând diferitelor domenii ale ştiinţei: proiectare, te+nologie, ergonomie, economie. /
9inia delimitează şi circumscrie toate oiectele !iziile, producând o infinită di!ersitate de forme. 6inia poate a!ea conotaţii multiple în funcţie de traiectorie, lungime, grosime, poziţie, grupare, succesiune, amplasare. e e!idenţiază, ca importanţă în raport cu forma oiectelor, liniile drepte şi liniile circulare. În general, liniile drepte sunt supuse legilor proporțiilor, care determină armonia; în acelaşi timp, au cea mai mică !aloare ornamentală. *le pot fi suţiri sau groase. 6iniile suţiri sunt mai fle&iile, mai suple, un mi3loc de e&presie a mişcării; liniile groase sunt mai rigide şi mai greoaie. 6iniile orizontale sunt calme şi statice, cele !erticale par ferme, iar cele olice par întotdeauna dinamice şi sugerează deplasarea 6iniile frânte par neliniştite şi rupte, liniile cure care se dez!oltă larg pot sugera plenitudinea, iar o linie care curge dezordonat creează impresia de agitaţie. 6iniile circulare, mai ales cele cominate, de!in ornamentale, includ conţinuturi !ariate şi atrăgătoare. Asocierea mai multor feluri de linii amplifică rezultatele e&presi!e, datorită contrastului lor implicit. aporturile dintre linii duc la intuiţia de forme. Aceste raporturi pot fi e&aminate din punct de !edere matematic, ar+itectonic, estetic, al proporţiilor. /rin linii se separă şi se sudi!ide suprafaţa, se e&primă proporţiile şi se simolizează mişcarea. )u a3utorul liniilor se transpune imaginea unei idei, oţinându'se desenul. 9iniile au deci, o func'ie constructi& , dar şi una e&presi!ă, aceasta din urmă permiţând diagnosticarea trăsăturilor suiecti!e ale temperamentului şi sensiilităţii autorului unui desen. ;olul estetic al liniei a !ariat în funcţie de concepţiile stilistice, fiind socotit ca fundamental în clasicism, neoclasicism (pentru capacitatea sa astracti!ă$, în simolism (pentru capacitatea de a e&prima ritmurile organice ale artistului.$## esenul este un concept estetic autonom, o consecinţă a sc+iţării liniilor şi formării conturului, care dau imaginea unei idei, a unui oiect sau c+iar a unei persoane. *l este operaţia de ază care construieşte, !erifică, elimină sau adaugă. )onceptul ,desen" ca acti!itate comple&ă, treuie să ţină seama de temperamentul uman, de spiritul, raţiunea, dispoziţia omului. /entru realizarea desenului se acordă aceeaşi consideraţie ca şi pentru pictură. *l se realizează fie cu instrumente de precizie, fie cu mâna lieră, utilizând creionul, cărunele, peniţa, creta, tuşul etc. esenul s'a orientat în două direcţii: #
#@ desenul te+nic (cu scopuri practice, utilitare$; # desenul artistic. esenul te+nic cuprinde şi desenul liniar, cu !ariate forme de manifestare şi este folosit şi de artişti pentru stailirea unor raporturi ec+ilirate între planurile taloului, pentru plasarea unui oiect în perspecti!ă etc. esenul artistic (după natură, din memorie, din imaginaţie, fantastic$ este prima e&presie a artelor grafice şi aza tuturor artelor !izuale./entru realizarea desenului este important ung+iul !izual al desenatorului. *l se adaptează proporţiei desenului şi compoziţiei, deplasând liniile şi formele în concordanţă cu !iziunea cea mai ună, în raporturi diferite. 1 caracteristică importantă a desenului este autenticitatea lui. Aceasta depinde de momentul şi locul unde a fost e&ecutat, de puterea e&presi!ă a desenatorului. În e&ecutarea desenului treuie să se ţină seama de raporturile dintre utilitate şi material, de aplicarea culorilor şi !alorile tonale. )ategoria stilului are o semnificaţie deoseit de cuprinzătoare şi cunoaşte interpretări din cele mai !ariate. ensurile stilului se diferenţiază tipologic în funcţie de o serie de criterii: a$ Din punct de vedere al apartenenţei se !oreşte despre un stil indi!idual, naţional sau al epocii. !tilul individual deri!ă din temperamentul şi !iziunea artistică a creatorului, ceea ce dă naştere la mii de stiluri. ar !iaţa stilurilor indi!iduale este scurtă. tilul indi!idual este înţeles, într'o accepţiune mai restrânsă, ca particularizarea indi!iduală a anumitor mi3loace de e&presie. in aceste elemente comune, uneori întemeiate şi pe folosirea aceluiaşi instrument material ' lima naţională ' se naşte, ca o rezultantă a sintezei indi!idualităţilor, un stil naţional. !tilul epocii este astfel o e&presie artistică indirectă a unui uni!ers socio'cultural comple&, cu particularizări, în funcţie de fantezia şi personalitatea artiştilor sau de tendinţele dominante ale grupurilor şi instituţiilor sociale, care'şi caută forme specifice de e&presie. $ Din punct de vedere al obiectului se !oreşte despre particularităţi de folosire a mi3loacelor de e&presie literare, teatrale, muzicale, picturale, sculpturale, ar+itectonice, cinematografice. Această clasificare o implică şi pe cea pri!ind materialul folosit în fiecare caz (sunete, cu!inte, linii, forme, culori etc.$, întrucât se leagă de fiecare ramură sau gen creator în parte. eseori ne aflăm în faţa unor opere polioiectuale din punct de !edere al stilului, deci greu, dacă nu c+iar imposiil de clasificat. c$ in punct de !edere al comunicării opera reprezintă stilistic, nu numai o construcţie unitară, o compoziţie izutită în sine, ci ea e&istă pentru a transmite un mesa3, pentru a participa la procesul general de comunicare, e!ident în modalitatea ei specifică. =;<7<>9 )+iar dacă estetica mărfurilor apare ca o implicare organică a elementului estetic în producţia industrială, ea nu poate eluda !aloarea ansamlului decorati! şi, în cadrul acestuia, a ornamentului. /reocuparea pentru simplificarea formei, suprafeţelor, !olumelor, pentru claritatea şi e&presi!itatea ansamlului, a compoziţiei te+nice nu înseamnă eliminarea totală a decoraţiei, ornamentului. ar, ornamentul capătă o !aloare estetică ma3oră în condiţiile în care nu este un adaos de prisos, nu este strident, disonant şi când, dimpotri!ă, corespunde unor ne!oi, necesităţi estetice, simulând unul gust. 1rnamentul are un caracter istoric. *l îşi sc+imă înfăţişarea şi funcţiile decorati!e de la o epocă la alta şi are aplicailitate în ar+itectură, sculptură, pictură, grafică, în muzică, în literatură, precum şi în decorarea unurilor de larg consum. 1rnamentul poate fi: figurati!, antropomorf, zoomorf, floral, geometric, grafic, fantezist. #>;7, ;==;Ț7, 7;=<7 și C=<>;7#>9 #imetria este calitatea oiecti!ă şi e&presia unor raporturi de mărime şi formă, de ordine şi dispunere, de potri!ire şi concordanţă pe care o au părţile unui întreg între ele şi în totalitate. Kiind proprietatea reală a unui ansamlu alcătuit din elemente care răspund anumitor reglementări, părţile se pot raporta la un centru, la o a&ă, la o distanţă, la un plan etc. 1rdinea şi o anumită distriuţie internă a elementelor unui produs sunt calităţi estetice incontestaile. /rin simetrie, oiectele câştigă proprietăţi de armonie, ec+iliru, proporţionalitate. imetria determină o economie de forţe, o repetiţie a aceluiaşi moti!, care ne dă o percepţie mai uşoară fiziologic. *a are la ază elementul de acomodare a organului !izual cu perceperea lucrurilor după a&a !erticală; de aceea, în simetrie, se așează elementele în mod egal, de o parte şi de alta a unui a& principal. ropor'ia ?i armonia sunt legi ale unităţii care tind să găsească un moti!, fie central, fie periferic, după care diferite elemente se leagă între ele, formând unităţi.
roporţia reprezintă raportul elementelor din punct de vedere cantitativ, din punct de vedere al mărimilor
(dimensiuni, suprafeţe, !olume$. 0n element se găseşte în raport cu altul, într'o anumită mărime, cel următor se găseşte în raport cu celelalte, iar întreg ansamlul este alcătuit din raporturi precise, reductiile la formule matematice.
rmonia redă raportul elementelor din punct de vedere calitativ, form&nd impresia finală de agreabil plăcut . *a reprezintă o categorie estetică care e&primă aderenţa părţilor, coerenţa interiorului şi
e&teriorului, unitatea conţinutului şi a formei. Armonia are întotdeauna un efect incitant, atrage atenţia, antrenează sensiilitatea, intuiţia pri!itorului, pe care îl delectează estetic. Contrastul face parte din legile care pri!esc !ariaţia, constituind un element care stimulează percepţia. )ontrastul înlătură situaţia de monotonie, stimulează !ariailitatea, ţinându'se seama în acelaşi timp de unitate. )u a3utorul contrastului se compară unele !alori estetice cu altele, astfel încât să e&iste un efect poziti!, de realizare armonioasă a oiectelor. e !oreşte despre contrast de linii şi forme,de mărimi şi structuri, de te&tură, de umră şi lumină, de !aloare, de culoare, de cald şi rece, de puritate etc. C9=7;7 Culoarea apare ca unul din cele mai importante elemente ale esteticii. Roţiunea de culoare se referă simultan la două fenomene: senzaţia suiecti!ă de culoare şi posibilitatea unui corp de a părea colorat.e fapt, culoarea aparţine e&perienţei uzuale, ea nefiind o caracteristică intrinsecă a unui oiect; este o realitate suiecti!ă generată de interacţiunea a trei factori:oc+iul, lumina şi suprafaţa oiectului, în lipsa unuia dintre aceştia senzaţia neproducându'se. in punct de !edere senzorial'percepti!, fiecare culoare se caracterizează prin cele trei proprietăţi de ază, care determină !aloarea estetică a culorii. . "onalitatea cromatică, care este dată de lungimea de undă > . #ntensitatea sau $ncărcătura energetică a undelor electromagnetice determină luminozitatea sau gradul de strălucire a culorii, care face ca o culoare să ni se pară mai mult sau mai puţin !ie. O. %uritatea sau saturaţia este însuşirea culorii de a fi mai concentrată, mai saturată sau mai pală şi este dată de distanţa la care se situează o culoare cromatică dată faţă de culoarea acromatică'al. Actualmente, culoarea folosită adec!at este un element esenţial ce defineşte !aloarea estetică a produsului industrial.
3!$ Cum a eoluat designul in 7nglia În Anglia, designul, a!ându'şi rădăcinile în acti!itatea artiştilor mişcării Arts and )rafts, se concentrează doar pe anumite sectoare ale producţiei unde e&perimentează şi utilizează diferite tipuri de materiale şi te&turi. În anul CO> Nu!ernul Angliei a înfiinţat )omitetul pentru Artă şi 4ndustrie pentru a promo!a designul în industrie, comerţ şi educaţie. eria inter!enţiilor continuă şi după cel de'al doilea răzoi, mondial constituindu'se )onsiliul pentru esign 4ndustrial. *&poziţia S 9ritain )an -aDe 4t" a a!ut drept scop stimularea, atât a roducătorilor, cât şi a pulicului , pentru găsirea de idei noi în condiţiile material de după răzoi. )ea mai importantă consecinţă a fost cultura pop din anii =@. 9azându'se pe !alori care puneau accentul pe disponiilitatea şi efemeritatea produselor, acest curent a încercat înlăturarea arierelor dintre diferitele straturi sociale ce e&istau încă în societatea ritanică. Apoi, anii XH@ au fost martorii unei uluitoare transformări în designul ritanic ' transformare cu influenţă internaţională. Roi lanţuri de magazine cu amănuntul au fost con!ertite la designul interior; consultanţi în domeniul designului, cu o di!ersitate de stiluri, s'au dez!oltat până la a nu mai putea fi recunoscuţi; designerii au in!adat mass media, de la tele!iziune la casetele cu muzică pop, în timp ce re!istele semnalau sc+imări în designul grafic; designerii din domeniul modei şi te&tilelor au căpătat recunoaştere internaţională; tinerii designeri şi artişti au “aruncat în aer2 toate noţiunile acceptate, referitor la graniţele dintre artă, meşteşug şi design. În Anglia, cu!ântul design semnifică un proces, un mi3loc de a încura3a !ânzările sau o etapă a drumului spre producţie. esignul sporeşte numărul produselor şi le !inde; rezol!ă proleme şi e&primă, comunică idei; este artistic şi comercial, intelectual şi psi+ologic. “esignul ritanic: pardesiele 9urerrQ, decoraţiunile florale interioare, automoilele Taguar, pulo!erele +etland, ţigările un+ill şi ceramica MedgYood. %radiţie, respectailitate şi calitate".# 4ndustria designului este atât o resursă locală, cât şi una gloală, do!edind o remarcailă creati!itate şi utilizând te+nologii de ultimă oră. /este >@@@@ de designeri lucrează în cadrul a O@@@ de consultanţe. Aceste firme de consultanţă sunt, în ma3oritate, de mici dimensiuni, dar cele mai mari grupuri de design (@@$ din acest sector realizează aproape trei pătrimi din
producţia totală, estimată la @@ milioane lire. 4no!aţiile în domeniul produselor au de!enit o forţă puternică în cadrul comerţului şi industriei internaţionale. )ercetarea în domeniul designului este un element c+eie al acestei acti!ităţi, e&istând la trei ni!eluri : în departamentele companiilor industriale,în atelierele de consultanţă şi în şcolile şi facultăţile de design. 1ricât de diferenţiat organizate, până în detaliu, sunt materiile de studiu la cele O= de institute superioare specializate, ele au totuşi ce!a în comun şi anume orientarea spre practică. Aceasta înseamnă cunoaşterea materialelor şi a te+nicilor de lucru, a necesităţilor industriei şi ale clienţilor potenţiali, a oligaţiei respectării termenelor stailite. Înaintea începerii studiului însă, candidaţii treuie să'şi prezinte [ mapa W cu desene, astfel încât să le poată fi recunoscute aptitudinile. urata studiilor, după specificul fiecărei facultăţi, este de opt'zece semestre, inclusi! practica oligatorie în industrie. În!ăţământul teoretic este însoţit de teme de proiect, care stimulează pe cât posiil temele din practica zilnică. Înainte de a începe proiectul sau modelarea, studenţii treuie să se ocupe de datele te+nice ale oiectului de proiectat, de condiţiile de !ânzare şi de cunoaşterea produselor asemănătoare care se găsesc pe piaţă. -a3oritatea facultăţilor au contacte !ariate cu industria : sc+im de opinii, donaţii de materiale, propuneri pentru realizarea unor proiecte. e altfel, spectrul în!ăţământului de design cuprinde: colegii şi facultăţi de artă şi design; şcoli, colegii şi institute uni!ersitare de ar+itectură, te+nologie şi inginerie; şcoli şi institute comerciale şi de usiness, iar “ingredientele2 unei une instrucţii pot fi rezumate la: ^ concepţia de designer; ^ !izualizare şi proiectare; ^ cunoaşterea materialelor; ^ cunoaşterea posiilităţilor de prelucrare; ^ procedee artistice şi meşteşugăreşti; ^ te+nici de producţie industrială; ^ e!aluare şi testare.
3") Ce se intelege prin forma /orma este un element esenţial în producţia unurilor de larg consum, fiind generată, în primul rând, de structura materialului (compoziţie$, de funcţionalitate şi utilitate. )u!ântul @ formăA este întâlnit pentru prima dată în înţelesul său oişnuit la filosoful grec Aristotel. /rin “formă2 se înţelege, în sensul pasi!, manifestarea în e&terior a ordinii interioare a oiectelor. Korma produselor fiind accesiilă pentru percepţie de!ine atriut nedespărţit al !alorii lui, un purtător de informaţii asupra !alorii produsului. *a pro!oacă omului o reacţie emoţională conştientă sau inconştientă, prin care se e&primă aprecierea senzorială directă a formei: forma atrage sau respinge, place sau displace. 6a aza acestor relaţii se găseşte în stare acumulată e&perienţa senzorială a omului, legată nu numai de percepţie, dar şi de întreuinţarea directă a oiectelor folositoare. Korma apare ca o caracteristică distinctă a oiectelor, reflectând !aloarea lor socială, iar !aloarea care îşi găseşte e&presia în formă de!ine o !aloare estetică. /entru ca forma unui oiect util să fie frumoasă, ea treuie să fie armonioasă, să fie corelată cu compoziţia, iar compoziţia să corespundă oiectului, construcţiei, materialului, te+nologiei de faricaţie. Korma e&primă !eridic conţinutul. atorită e&perienţei, dez!oltării te+nicii şi di!ersificării produselor, precum şi sensiilităţii omului, formele au e!oluat spre simplitate şi frumos. În general, ele sunt raţionale şi au o linie elegantă. Kormele geometrice şi aerodinamice înlocuiesc formele con!enţionale, creând o atmosferă modernă şi plăcută. %endinţa generală în organizarea formei produsului industrial !izează simplitatea formei, deci, conceperea unor asemenea forme care să fie uşor perceptiile, care să fie surprinse cu uşurinţă de oc+i, să fie logice, inteligiile şi cu o ma&imă !aloare informaţională. %Formele complicate şi nefolositoare nu sunt nimic mai mult dec&t escapade ale designerilor ' (în) ' e$primări proprii* aprecia ieter ams în anul CH<. 0neori, însă, forma capătă în mod necesar un caracter comple& care, după părerea specialiştilor, poate fi şi el uşor perceput, e&istând o mare e&perienţă a psi+icului uman în perceperea unor informaţii complicate. Korma comple&ă treuie să fie însă cât se poate de logică, inteligiilă, reducând la minimum intensitatea efortului percepţiei.
)onform studiilor psi+ologilor, principalul element ce determină atracti!itatea !izuală faţă de forma unui oiect nu este reprezentat de comple&itatea intrinsecă a acestuia, ci de comple&itatea percepţiei oser!atorului. Astfel, un produs care este de fapt comple& poate fi perceput ca fiind mai simplu pentru cei care sunt oişnuiţi cu el. e asemenea, e&punerea repetată a unui oiect comple& îl poate face atracti! pe măsură ce de!ine familiar.
3$) Cum a eoluat designul in 8ermania e poate considera că Nermania este leagănul designului industrial. Încă din C@, unor artizani şi ar+itecţi le'a fost încredinţat, de către întreprinderi germane, designul di!erselor produse, destinate !ânzării în serie. 0nul dintre ei, /eter 9e+rens, a fost anga3at de A*N, gigantul industriei electronice şi timp de mai mulţi ani a fost însărcinat practic cu toate aspectele de design; nu numai designul produselor, dar şi grafismul şi ar+itectura (de altfel, 9re+ens a fost memru influent al mişcării eutc+er MerDund$. )u toate acestea, este greu de afirmat că în Nermania designul s'a implantat foarte rapid. )ercetările fiind stopate de nazism, aia după C?@ s'a putut constata o anumită re!igorare. Într'o căutare a identităţii, s'a încercat, cât mai mult posiil, e!itarea elementelor ce puteau aminti de artizanat, deoarece acesta se alătura temelor de propagandă naţional'socialistă. 4dealul conceperii formelor se definea în funcţie de categoriile morale: modestie, precizie şi onestitate. -a& 9ill, fost ele! al 9au+aus'ului, a elaorat încă de la sfârşitul răzoiului propuneri de înfiinţare a unei instituţii care să continue programul şcolii de la Meimar, dar aia în anul C?> s'a fondat Poc+sc+ule fEr Nestaltung, 0lm, care a promo!at !irtuţiile Nood esign'ului.În C?<, o întreprindere mică şi necunoscută, KranDfurter 9raun AN, a uimit lumea cu producţia unui model de radio cu picup, a!ând forme clare, geometrice. A fost punctul de plecare de la care ar+itectul ieter ams, împreună cu dr. Kritz *ic+ler şi ec+ipa de design de la 9raun, au creat designul 9raun, decisi!e pentru dez!oltarea întreprinderii: ric+ete, tele!izoare, aparate de ras, aparate de fotografiat, oiecte de mena3, ceasuri şi moilă. e aceste forme, cu linii clare şi armonioase, au profitat şi o serie de alte întreprinderi, cum ar fi farica de corpuri de iluminat *rco, farica de canapele şi fotolii MilD+an, firma de aparate mena3ere Grups, firma de aparate înregistratoare 6ampQ. )entrul 4nternaţional de esign din 9erlin desc+ide, în anul C<, un concurs pe tema S /rodusul şi spaţiul încon3urător". Toc+en Nros, fondator, îşi reuneşte ideile su noţiunea deS funcţionalism lărgit" sau Ste+nica funcţiilor senzoriale". 1iectele !ieţii cotidiene sunt !ăzute dintr'un ung+i nou şi rupte radical de !iziunea tradiţionalistă, înregistrându'se tendinţa de reconsiderare a elementelor estetice, denumită Sredesign". 4nfluenţaţi însă de rigorile 9au+aus'ului, designerii (<@@@'?@@@ în firmele importante ale Nermaniei$ muncesc în ec+ipe împreună cu inginerii. Astăzi încă, designul german conser!ă un puternic conţinut te+nic şi o estetică soră. 4) Ce se urmareste prin modelarea sau o%tinerea formelor produselor 1ţinerea formelor se realizează prin modelare. -odelarea produselor treuie înţeleasă ca un proces de proiectare integrat în faricarea grupelor de produse, care rezultă din acţiunea comună a specialiştilor aparţinând diferitelor domenii ale ştiinţei: proiectare, te+nologie, ergonomie, economie. /rin modelarea sau oţinerea formelor produselor se urmăreşte: #> realizarea proprietăţilor a!anta3oase ale produselor, corespunzător condiţiilor fiziologice ale omului (mânuire, deser!ire, întreţinere, securitate, igienă$; #O posiilitatea de adaptare, ca formă, culoare, dimensiuni materiale, în ansamluri comple&e sau la mediu; #< oţinerea efectelor a!anta3oase ale produselor din punct de !edere al psi+ologiei de percepţie şi estetice (forma şi culoarea, aspectul estetic e&terior$; #? contriuţia la creşterea eficienţei economice a produselor (promo!area automatizării şi mecanizării, realizarea produselor din elemente standardizate sau tipizate, economii de materiale, folosirea surselor indigene de materii prime şi materiale$. 1 modelare corespunzătoare a produselor, care să ducă la rezultate une, treuie să fie ine fundamentată. În această direcţie, un rol important re!ine acti!ităţii de cercetare a pieţei realizată de cadre calificate şi prin colaorare interdisciplinară (sociologie, estetică, psi+ologie$. *ste necesar ca, încă din faza conceperii produsului, producătorii să acorde o atenţie deoseită fazelor de proiectare şi faricare.
Între forma produselor şi proprietăţile funcţionale e&istă o legătură strânsă, forma fiind dependentă de funcţie. *&istă, de asemenea, o corelaţie între forma, structura materialului, compoziţia şi sistemul de realizare a produselor. 0n produs conceput fără să se ţină seama de funcţia sa !a fi, în mod aproape cert, prost proiectat. Kuncţia nu dictează forma, însă determină o serie de condiţii; în cadrul restricţiilor impuse de aceste condiţii, la proiectarea şi modelarea formei se pot adapta mai multe soluţii satisfăcătoare, depinzând de te+nologia şi materialele disponiile şi, mai mult decât orice, de talentul proiectantului. %e+nologia a!ansată a zilelor noastre permite miniaturizarea componentelor funcţionale şi, deseori, formarea unor pac+ete compacte de componente prefaricate. Astfel, forma !izuală este mai puţin supusă constrângerilor funcţionale decât în trecut.În acelaşi timp, nu treuie denaturată ideea că “forma succede funcţiei, concepută în sensul că un oiect proiectat corect din punct de !edere funcţional !a fi în mod automat plăcut şi estetic./rodusul !a a!ea succes pe piaţă, în raport cu alte produse similare, dacă pe lângă o funcţie ună !a a!ea şi o formă atracti!ă. eci, treuie să se ţină seama de o îminare armonioasă a elementelor funcţie'formă, forma produselor fiind astfel concepută încât să corespundă, atât su raport estetic, cât şi funcţional'utilitar.
42) Cine conditioneaza forma exterioara a produselor/orma este un element esenţial în producţia unurilor de larg consum, fiind generată, în primul rând, de structura materialului (compoziţie$, de funcţionalitate şi utilitate. Korma e&terioară a produselor este condiţionată de structura internă a materialelor din care sunt constituite. in această cauză, oţinerea formelor estetice comportă un proces comple& determinat de conturarea anumitor structuri de conţinut, de anumite raporturi dintre di!ersele planuri, linii şi suprafeţe, de anumite !olume. Aceasta face ca însăşi aprecierea estetică a formelor să fie relati! mai comple&ă decât în cazul culorilor, spre e&emplu.
43) Care sunt caracteristicile si aptitudinile designerului .esignul este, înainte de toate, o acti!itate creatoare integratoare. În relaţie cu ansamlul “actorilor2 dintr'o întreprindere, dar şi cu partenerii e&teriori, designerul, creatorul de forme industriale are o formaţie şi o e&perienţă multidisciplinară. esignereii profesionişti sunt cei care iau decizii cu pri!ire la funcţionalitate, formă, culoare, stil, material, amplasare, asamlare şi producţie, pentru a permite oamenilor să înţeleagă, să utilizeze şi să se ucure de produse şi de amianţe moderne. Kiecare produs din lumea noastră materială a fost proiectat. Acti!itatea industriei designului poate fi definită ca influenţă asupra relaţiei dintre oameni şi oiecte, mesa3e şi amianţe cu care aceştia !in în contact, e&ercitând o influenţă poziti!ă asupra culturii !izuale şi asupra calităţii !ieţii. /e lângă cunoştiinţele te+nice necesare e&ercitării meseriei sale, acelea de desen, creati!itate, ergonomie, economie, marDeting etc., studentul la esign primeşte informaţii în ştiinţele umane şi sociale. -odul lui de gândire este mai întâi intuiti! şi sintetic. *l treuie să conceapă produse al căror aspect să transmită un fascicul de mesa3e, care să'i permită cumpărătorului să identifice caracteristicile şi calităţile lor, în funcţie de dorinţele şi aspiraţiile sale. esignerul utilizează o metodă de lucru ce'i permite să'şi desc+idă e!antaiul posiilităţilor, fără a pierde din !edere realitatea prolemei ce i' a fost pusă. Atitudinea sa treuie să fie impregnată de o mare curiozitate şi permeailitate asolută la tot ce'l încon3oară. *l îşi +răneşte potenţialul creati! cu această multitudine de informaţii pe care le utilizează în acti!itatea sa profesională. esignerul treuie să fie, deci, suficient de recepti! pentru a integra ansamlul acestor date înainte de a trage o concluzie şi a propune soluţii noi. În funcţie de fiecare etapă în dez!oltarea proiectului, designerul treuie să împărtăşească preocupările fiecăruia din interlocutorii săi şi să ofere răspunsuri corespunzătoare, fără a pierde din !edere oiecti!ul iniţial. “olul designerului este de a asculta sugestiile emise de cadrele, inginerii, responsailii de producţie şi pulicitate şi de a le sintetiza imediat într'un plan !iail acestei idei sau de a demonstra impracticailitatea lor2. )reati!itatea treuie să caracterizeze o parte esenţială a inter!enţiei designerului. )reati!itatea poate fi definită ca fiind capacitatea de a descoperi structuri noi, neaparente, în ansamlul parametrilor ce caracterizează o prolemă. *ste esenţial ca el să poată continua să “comunice" adeseori cu un mediu şi cu indi!izi nea!ând nici aceeaşi pregătire, nici aceleaşi atitudini psi+ologice. *l treuie să manifeste fle&iilitate, iar reuşita acţiunii sale depinde în mod egal de maniera în care el ştie să împărtăşească rezultatele studiilor sale şi de
felul în care îşi materializează ideile într'un produs coerent, eficace, performant şi semnificant. În orice caz, creati!itatea este o acti!itate care solicită intuiţia. *a se dez!oltă prin practică şi e&perienţă, elemente care se adaugă, desigur, la ceea ce cu un cu!ânt denumim talent. )ei mai uni oameni de artă sunt cei care !izualizează proiectul pe care şi au propus să'l realizeze, înainte de a pune mâna pe un instrument.
44) Ce exprima componentele relatiei functie-forma-structura cili%rul dintre func'ie-form&-structur& este o necesitate de care se ţine seama permanent la proiectarea produselor. În acest ec+iliru, funcţia e&primă destinaţia produsului (scopul pentru care este faricat$, forma e&primă configuraţia în care oiectul apare ca produs al muncii omeneşti, ca marfă, iar structura e&primă modul cum este dispusă materia, aran3amentul şi coeziunea moleculelor, în !ederea alcătuirii ei. #tructura reprezintă, în general, totalitatea relaţiilor care e&istă între elementele sau părţile din constituţia unui corp sau unui întreg organizat. tructura materialelor din care sunt modelate formele de produse industriale este comple&ă. *a poate fi: cristalină, amorfă, macromoleculară, firoasă, compactă, poroasă, omogenă, eterogenă etc. Între aceste structuri nu e&istă o limită strictă. -aterialele pot a!ea în acelaşi timp structură macromoleculară, firoasă, poroasă (de e&emplu, materialele te&tile$ sau structură cristalină, compactă (de e&emplu, metalele$. )alitatea materialului utilizat la modelarea formei 3oacă un rol principal în zilele noastre, mai ales în cazul materialelor decorati!e, care posedă ele însele proprietăţi estetice. -ult timp, estetica nu a luat în considerare prolema materialului, e&istând con!ingerea că materialul ar aparţine te+nologiei şi nu esteticii propriu'zise. -aterialul !alorează de la un produs la altul prin el însuşi, deoarece are la ază o serie de !alorificări anterioare prelucrării artistice. *l prezintă diferite proprietăţi care se pot e!alua din punct de !edere estetic: structură, te&tură, culoare, destinaţie, strălucire, fineţe etc. -aterialele pentru modelarea produselor industriale se pot grupa astfel: 5 materiale metalice: feroase şi neferoase; 5 materiale de sticlă: sticlă comună, sticlă specială, sticlă cristal; 5 materiale ceramice: ceramică comună, refractară, faianţă, semiporţelan, porţelan; 5 materiale de construcţii: ipsos, ciment; 5 materiale lemnoase: lemn masi!, furnir, placa3, panel, /A6, /K6; 5 materiale
din industrializarea c+imică a lemnului: celuloză, +ârtie, carton, muca!a; 5 materiale te&tile: naturale (!egetale, animale, minerale$ şi c+imice (din polimeri naturali şi sintetici$; 5 materiale de piele şi lănuri; 5 materiale decorati!e pe ază de produse c+imice, coloranţi, pigmenţi, pelicule de acoperire etc. pecialiştii sunt de părere că e&aminarea şi rezol!area, în condiţii optime, a unităţii organice dintre formă, structură şi funcţie este, poate, punctul c+eie al esteticii industriale, mecanismul prin care se poate atinge acea “perfecţiune e!identă şi emoţională numită frumos industrial".
45) Care sunt tenicile cu care opereaza in mod o%isnuit designerul >enicile cu care opereaz& Bn mod o%i?nuit designerul sunt+ esenul, a!ând două funcţii principale : 5 de a permite creatorului să'şi “concretizeze2 ideile su formă de croc+iuri; 5 de a permite creatorului să “comunice2 cu persoana ce pri!eşte desenul, mult mai eficace decât prin intermediul discursurilor. olumul. esignerii sunt prin definiţie indi!izi care treuie să ştie “să !adă în spaţiu2. 0n desen este adesea insuficient pentru a percepe realitatea unui oiect şi o mac+etă, c+iar grosieră (din +ârtie, carton, polistiren$, permite corectarea şi îmunătăţirea unui nou concept de produs. Concep'ia asistat& de calculator. Acest instrument informatic, calculatorul, ce e!oluează în permanenţă şi scade ca preţ, de!ine din ce în ce mai necesar şi util designerului. Într'un uni!ers cu trei dimensiuni, interesul pentru o asemenea in!estiţie este e!ident în toate fazele conceperii, oferind economii de timp consideraile. )alculatorul poate, de3a, să înlocuiască +ârtia şi creionul, c+iar şi pentru fazele în care spontaneitatea şi !iteza de e&presie sunt esenţiale. Apoi, modalităţile de a prezenta mac+eta din ung+iuri diferite şi implementarea în mediu a !iitorului produs par formidaile, mai ales când nu este posiil a se realiza o mac+etă oişnuită de o asemenea mărime. nstrumente specifice inginerului. acă designerul n'are !ocaţia de a se sustitui inginerului, el treuie să fie capail să coopereze cu el. În acest sens, treuie să aiă limpezi prolemele te+nologice, mai ales cele legate de utilizarea materialelor. e e&emplu, despre materialele termoplastice şi utilizarea lor: scoaterea lor din mula3e, e&trudere, contractare, e!aluarea costurilor utila3elor etc., sau despre alte materiale ca: aluminiu, lemn, sticlă, fire de caron etc. creatorii industriali au ac+iziţionat ade!ărate competenţe. Adesea, aptitudinea lor de a cunoaşte a!anta3ele pe care le oferă o anumită te+nologie, în funcţie de prolema de rezol!at şi de a identifica cazurile în care ele sunt adaptaile sunt !eritaile atuuri. 9ineînţeles, alegerea definiti!ă nu !a fi făcută decât după studiul şi !alidarea de către specialişti a te+nicii luate în consideraţie. erceologia. esignerul treuie să coopereze în permanenţă cu specialistul în calitate fiindcă acesta îi furnizează date legate de ni!elul parametrilor te+nico'funcţionali corespunzător sorto'tipo'dimensiunilor de produse şi încadrarea lor în di!erse clase de calitate, corespunzător necesităţilor şi posiilităţilor di!erselor categorii de consumatori. e asemenea, designerul operează cu o serie de noţiuni ca: circulaţie te+nico'economică, garantare, certificare, atestare, conser!are, stailitate la păstrare, e!aluare, indicatori de calitate etc. aretingul. esignerul este aproape întotdeauna alături de economistul de marDeting în derularea unui studiu. *l treuie să cunoască metodele cercetării de piaţă, legate de pre!iziunea !olumului !ânzărilor, poziţia produsului în raport cu concurenţa, e!oluţia socio'stilurilor etc. )ompetenţa şi creati!itatea sunt e!idenţiate prin fiecare componentă a marDetingului 5 produs, marcă, amala3 (designul este factorul determinant al impactului psi+ologic al produsului sau ser!iciului$; 5 promo!are (designul un intensifică mesa3ul promoţional şi împrospătează memoria consumatorului$;5 locul !ânzării ' amianţa ( spaţiile unde se oferă ser!icii treuie să fie funcţionale, dar şi atracti!e şi stimulati!e; ele a3ută la promo!area afacerilor, creează imaginea, sporesc interesul consumatorilor şi determină !ânzarea unurilor şi ser!iciilor$; 5 preţul (anii alocaţi acti!ităţii de design treuie să corespundă necesităţilor acestui domeniu, ei se regăsesc în preţul produsului$. anagementul. esignerul care munceşte în mod oişnuit în întreprindere treuie să fie capail să înţeleagă structurile şi modurile de funcţionare a organizării interioare în care el e!oluează. /entru a aplana conflictele cu care adesea este posiil să se confrunte, treuie să aiă idee despre metodele de gestiune a resurselor umane şi despre sistemul puterii în întreprindere. %reuie, de asemenea, să aiă aptitudinea de a e!alua datele financiare, pentru că el propune adesea in!estiţii. esignerii, indiferent că sunt salariaţi într'o întreprindere sau consultanţi, treuie să stailească o colaorare specifică, durailă, în cadrul căreia să'şi desfăşoare competenţele, c+iar dacă acest lucru se realizează uneori cu preţul unor
eforturi în!erşunate. ar realizarea unui compartiment competiti! propriu de design este un lu& pe care şi' l pot permite numai marile companii şi, c+iar în aceste cazuri, anumite sarcini din compartiment sunt realizate de specialişti din afara firmei.
46)Ce categorii de o%iecte rezulta prin diferite com%inatii de linii drepte si circulare 6inia poate a!ea conotaţii multiple în funcţie de traiectorie, lungime, grosime, poziţie, grupare, succesiune, amplasare. e e!idenţiază, ca importanţă în raport cu forma oiectelor, liniile drepte şi liniile circulare. /rin diferitele cominaţii şi !arietăţi ale acestora, rezultă următoarele categorii de oiecte: 5 oiecte compuse numai din linii drepte, cum este cuul sau numai din linii circulare, cum sunt cilindrii, conurile etc. 5 oiecte compuse din linii drepte, din linii circulare şi din linii în unele porţiuni drepte, iar în altele circulare. 5 oiecte compuse din liniile enumerate mai sus, la care se adaugă linia sinuoasă sau ondulată, care produce mai multă frumuseţe decât celelalte (flori, forme ornamentale$ şi, din acestă cauză, denumită linia frumosului. 5 oiecte compuse din toate liniile menţionate, asociate cu linia serpentină, care are puterea de a adăuga graţie frumosului, prin ondulaţiile şi meandrele pe care le descrie simultan, în diferite direcţii. 4!)Care sunt functiile liniilor 6inia delimitează şi circumscrie toate oiectele !iziile, producând o infinită di!ersitate de forme. 6inia poate a!ea conotaţii multiple în funcţie de traiectorie, lungime, grosime, poziţie, grupare, succesiune, amplasare. e e!idenţiază, ca importanţă în raport cu forma oiectelor, liniile drepte şi liniile circulare.6iniile drepte sunt supuse legilor proporţilor, care determină armonia; în acelaşi timp, au cea mai mică !aloare ornamentală. *le pot fi suţiri sau groase. 6iniile suţiri sunt mai fle&iile, mai suple, un mi3loc de e&presie a mişcării; liniile groase sunt mai rigide şi mai greoaie. 6iniile orizontale sunt calme şi statice, cele !erticale par ferme, iar cele olice par întodeauna dinamice şi sugerează deplasarea. 6iniile frânte par neliniştite şi rupte, liniile cure care se dez!oltă larg pot sugera plenitudinea, iar o linie care curge dezordonat creează impresia de agitaţie. 6iniile circulare, mai ales cele cominate, de!in ornamentale, includ conţinuturi !ariate şi atrăgătoare. Asocierea mai multor feluri de linii amplifică rezultatele e&presi!e, datorită contrastului lor implicit. aporturile dintre linii duc la intuiţia de forme. Aceste raporturi pot fi e&aminate din punct de !edere matematic, ar+itectonic, estetic, al proporţiilor. /rin linii se separă şi se sudi!ide suprafaţa, se e&primă proporţiile şi se simolizează mişcarea. )u a3utorul liniilor se transpune imaginea unei idei, oţinându'se desenul. 6iniile au deci, o funcţie constructi!ă, dar şi una e&presi!ă, aceasta din urmă permiţând diagnosticarea trăsăturilor suiecti!e ale temperamentului şi sensiilităţii autorului unui desen. olul estetic al liniei a !ariat în funcţie de concepţiile stilistice, fiind socotit ca fundamental în clasicism, neoclasicism (pentru capacitatea sa astracti!ă$, în simolism (pentru capacitatea de a e&prima ritmurile organice ale artistului.$. 4")9a ce se refera notiunea de culoare )uloarea apare ca unul din cele mai importante elemente ale esteticii. in cele mai !ec+i timpuri, omul s' a folosit de culoare, i'a atriuit cele mai interesante semnificaţii şi c+iar puteri magice, dar cercetarea ştiinţifică a culorilor începe aia în secolul al 7844'lea şi !a lua o amploare deoseită în secolele următoare, o dată cu dez!oltarea industriei coloranţiilor, industriei te&tile şi pielăriei, construcţiilor etc.
acti!itate comple&ă, treuie să ţină seama de temperamentul uman, de spiritul, raţiunea, dispoziţia omului. esenul s'a orientat în două direcţii: 5 desenul te+nic (cu scopuri practice, utilitare$; 5 desenul artistic. esenul tenic cuprinde şi desenul liniar, cu !ariate forme de manifestare şi este folosit şi de artişti pentru stailirea unor raporturi ec+ilirate între planurile taloului, pentru plasarea unui oiect în perspecti!ă etc. esenul te+nic poate fi de două feluri: simplă sc+iţă sumară şi desen cerând cunoştinţe speciale de geometrie descripti!ă pentru a oţine relieful oiectelor. esenul artistic (după natură, din memorie, din imaginaţie, fantastic$ este prima e&presie a artelor grafice şi aza tuturor artelor !izuale. *&istă mai multe categorii de desen artistic: desenul ca o artă de sine stătătoare, sc+iţă sau studiu care înregistrează imaginile pregătitoare ale unei opere sau determină în studii aparte detaliile şi desenul de e&erciţiu, oligatoriu pentru menţinerea ailităţii. esignerul face apel atât la te+nicile desenului te+nic, cât şi ale desenului artistic. e altfel, aceste te+nici au ca elemente comune linia, planul şi culoarea, ca au&iliar. /entru realizarea desenului este important ung+iul !izual al desenatorului.*l se adaptează proporţiei desenului şi compoziţiei, deplasând liniile şi formele în concordanţă cu !iziunea cea mai ună, în raporturi diferite. *laorarea desenului nu este comandată prin legi nefle&iile, ci în cursul desfăşurării lui se dez!oltă legi şi reguli. În unele cazuri se lucrează după model. ar imaginaţia, creaţia, memoria dorite, a ideii şi imaginii sale. eciziile desenatorului nu pot fi raţionalizate deoarece nu totdeauna se pot programa şi planifica ideile unui concept de desen. 1 caracteristică importantă a desenului este autenticitatea lui. Aceasta depinde de momentul şi locul unde a fost e&ecutat, de puterea e&presi!ă a desenatorului. În e&ecutarea desenului treuie să se ţină seama de raporturile dintre utilitate şi material, de aplicarea culorilor şi !alorile tonale. esenele care se pot realiza sunt: 5 desene lineare; 5 desene figurati!e; 5 desene nefigurati!e; 5 desene statice; 5 desene dinamice. Aceste desene posedă o gradaţie diferită a mi3loacelor de e&primare. eşi, în înţelesul curent, desenul este un element estetic autonom, funcţia lui a fost şi rămâne în multe cazuri suordonată, a!ând rolul de a precede şi pregăti e&ecuţia lucrărilor.
5)Ce reprezinta culoarea din punct de edere fizic,psio-fizic si psio-senzorial in punct de !edere fizic, culoarea reprezintă o anumită andă a spectrului electromagnetic, cu o lungime de undă care este susceptiilă de a stimula electi! conurile retiniene. eci, culoarea este o caracteristică a luminii, măsurailă în funcţie de intensitatea energiei radiante şi de lungimea de undă. 1iectul simplu emite, transmite sau reflectă lumina, a!ând o distriuţie spectrală oarecare, care apoi este tradusă de oc+i, ner!i, creier, ca un răspuns de culoare. În consecinţă, fenomenul “de culoare" poate fi definit ca o caracteristică a luminii, lumina fiind acel aspect al energiei radiante de care un oser!ator uman este conştient prin senzaţiile !izuale care apar prin e&citarea retinei oc+iului. e conturează, însă, alte două aspecte ale noţiunii de culoare: aspectul psi+o'fizic şi psi+osenzorial. in punct de !edere psio-fizic, culoarea este acea caracteristică a luminii care permite a distinge, unul de altul, două câmpuri de aceeaşi formă, mărime şi structură din spectrul !iziil. Din punct de vedere psi&o'senzorial, luminozitate(intensitate) şi saturaţie (puritate).
culoarea
poate
fi caracterizată
prin!
tonalitate
51) Care sunt sensurile stilului diferentiat topologic dupa o serie de criterii )ategoria stilului are o semnificaţie deoseit de cuprinzătoare şi cunoaşte interpretări din cele mai !ariate. ensurile stilului se diferenţiază tipologic în funcţie de o serie de criterii: a( )in punct de vedere al apartenenţei se !oreşte despre un stil indi!idual, naţional sau al epocii. #tilul indiidual deri!ă din temperamentul şi !iziunea artistică a creatorului, ceea ce dă naştere la mii de stiluri. ar !iaţa stilurilor indi!iduale este scurtă. tilul indi!idual este înţeles, într'o accepţiune mai
restrânsă, ca particularizarea indi!iduală a anumitor mi3loace de e&presie. )u toată unicitatea lui, deri!ată din anumite structuri fiziologice şi psi+ice ale creatorului, între stilurile indi!iduale e&istă şi numeroase elemente comune, rezultat al amianţei şi interferenţelor, al preluării aceleiaşi moşteniri estetice şi al raportării la acelaşi uni!ers spiritual.in aceste elemente comune, uneori întemeiate şi pe folosirea aceluiaşi instrument material ' lima naţională ' se naşte, ca o rezultantă a sintezei indi!idualităţilor, un stil na'ional.tilurile naţionale sunt uneori greu de delimitat. e altfel, elemente estetice comune pot fi întâlnite în timp şi spaţiu la diferite culturi. *&emplificăm aici: !ocaţia formei la amfore şi flacoane de sticlă, din antic+itate până azi; moti!ele ţesăturilor din lână din cultura spaţiului andin (nordul )olumiei şi /eru $ care sunt aproape identice cu moti!ele din lână din spaţiul danuianoBpontic (din antic+itate până în zilele noastre$; #tilul epocii este astfel o e&presie artistică indirectă a unui uni!ers sociocultural comple&, cu particularizări, în funcţie de fantezia şi personalitatea artiştilorsau de tendinţele dominante ale grupurilor şi instituţiilor sociale, care'şi cautăforme specifice de e&presie. b( )in punct de vedere al obiectului se !oreşte despre particularităţi defolosire a mi3loacelor de e&presie literare, teatrale, muzicale, picturale, sculpturale,ar+itectonice, cinematografice. Această clasificare o implică şi pe cea pri!indmaterialul folosit în fiecare caz (sunete, cu!inte, linii, forme, culori etc.$, întrucât se leagă de fiecare ramură sau gen creator în parte. eseori ne aflăm în faţa unor opere polioiectuale din punct de !edere al stilului, deci greu, dacă nu c+iar imposiil de clasificat. c( )in punct de vedere al comunicării, opera reprezintă stilistic, nu numai o construcţie unitară, o compoziţie izutită în sine, ci ea e&istă pentru a transmite un mesa3, pentru a participa la procesul general de comunicare, e!ident în modalitatea ei specifică. eci, în esenţă, categoria estetică a stilului e&primă, pe planul cel mai general, o sinteză a trăsăturilor dominante ale acti!ităţii estetice a societăţii, o comunicare de aspecte ale !alorilor estetice dintr'o perioadă sau alta, ca reflectare a particularităţilor !ieţii materiale şi spirituale, a trăsăturilor naţionale specifice etc. Kiind o categorie estetică, stilul nu poate fi limitat doar la domeniul creaţiei artistice, ci cuprinde toate acele manifestări ale acti!ităţii umane în care sunt rezol!ate sarcini cu caracter estetic.
52) Care sunt proprietatile de %aza care determina aloarea estetica a culorii in punct de !edere senzorial'percepti!, fiecare culoare se caracterizează prin cele trei proprietăţi de ază, care determină !aloarea estetică a culorii. 1. >onalitatea cromatic& , care este dată de lungimea de undă enzaţia de culoare este generată de radiaţiile lungimilor de undă reflectate. )orpurile care reflectă toate lungimile de undă sunt percepute ca ale, iar cele care asor toate lungimile de undă sunt percepute ca negre. Asorţia şi refle&ia, în diferite proporţii, a tuturor lungimilor de undă determină nuanţe acromatice aflate între al şi negru, deci griul. *&istă încercări de a face o deoseire între termenii de ton şi nuanţă cromatică. )el mai des se constată tendinţa de a utiliza termenul de ton cromatic pentru culorile saturate, iar termenul de nuanţă cromatică pentru culorile (tonurile$ modificate prin folosirea alului şi negrului. /rin cercetări, s'a constatat că, o dată cu fiecare creştere de apro&. >'? _m a lungimii de undă a radiaţiilor luminoase, oc+iul nostru distinge un nou ton cromatic sau nuanţă de culoare. iferenţa de lungime de undă dintre roşu înc+is (=@ _m$ şi !iolet (OC@ _m$ este de O@ _m. /e această gamă de lungimi de undă se disting apro&imati! O@'>@@ de tonuri cromatice ce formează familii de culori. Astfel, roşul prezintă apro&imati! ? de tonuri distincte, portocaliul >, galenul ><, !erdele >, alastrul >C, iar !ioletul = tonuri cromatice. /rin cominarea diferitelor grade de saturaţie şi a celor >@@ de tonuri, în cazul unui suiect cu percepţie cromatică normală se pot indi!idualiza apro&imati! @@@ de nuanţe cromatice.u pri!irea oc+iului, tonurile cromatice e!oluează progresi! de la unul la altul în spectrul cromatic, pornind de la roşu şi a3ungând la !iolet. În mod similar, fiecare nuanţă cromatică trece aproape pe nesimţite de la tonul corespunzător spre al sau spre negru. /ornind de la aceste fenomene, se poate oţine o nouă organizare şi reprezentare grafică a spectrului cromatic, a tonurilor şi nuanţelor cromatice. Astfel, prin cominarea organizării cromatice circulare cu al şi negru, se a3unge la un nou model de organizare cromatică, mult mai complet şi care poartă denumirea de steaua cromatică. 2. ntensitatea sau Bnc&rc&tura energetică a undelor electromagnetice determină luminozitatea sau gradul de strălucire a culorii, care face ca o culoare să ni se pară mai mult sau mai puţin !ie. 6uminozitatea cea mai ridicată o posedă culorile din zona de mi3loc a spectrului (îndeosei galenul$, iar cea mai scăzută culorile din segmentele e&treme (îndeosei !ioletul, alastrul$.
3. uritatea sau satura'ia este însuşirea culorii de a fi mai concentrată, mai saturată sau mai pală şi este dată de distanţa la care se situează o culoare cromatică dată faţă de culoarea acromatică'al. )ulorile spectrale se numesc pure sau saturate dacă nu sunt amestecate cu alte culori şi au gradul de puritate egal cu unitatea. aturaţia unei culori se poate reduce prin amestecarea ei cu culoarea ală. atorită acestor proprietăţi, culorile ni se par “!ii2 sau “moarte2, “calde2 sau “reci2, “apropiate2 sau “îndepărtate2, “grele2 sau “uşoare2, “tari2 sau “slae2, “!esele2 sau “triste2. Actualmente, culoarea folosită adec!at este un element esenţial ce defineşte !aloarea estetică a produsului industrial. În lucrarea sa “%+e art of color2, To+anes 4tten apreciază: “Aşa cum intonaţia dă culoare cu!ântului !orit, tot astfel culoarea oferă unei forme un sunet spiritualizat2. 1cupându'se de !aloarea estetică a culorii, autorul consideră că acest aspect poate fi înţeles prin acţiunea con!ergentă a trei direcţii: impresie (impression'!isuallQ$, e&presie (e&pression' emotionallQ$ şi construcţie (construction' simolicallQ$. 53) Ce defineste ornamentul,simetria,proportia,arominia,contrastul. )+iar dacă estetica mărfurilor apare ca o implicare organică a elementului estetic în producţia industrială, ea nu poate eluda !aloarea ansamlului decorati! şi, în cadrul acestuia, a ornamentului. /reocuparea pentru simplificarea formei, suprafeţelor, !olumelor, pentru claritatea şi e&presi!itatea ansamlului, a compoziţiei te+nice nu înseamnă eliminarea totală a decoraţiei, ornamentului. ar, ornamentul capătă o !aloare estetică ma3oră în condiţiile în care nu este un adaos de prisos, nu este strident,disonant şi când, dimpotri!ă, corespunde unor ne!oi, necesităţi estetice, simulând unul gust. /rodusele industriale în care ornamentul îşi păstrează poziţii însemnate sunt numeroase: stofele de moilă, ţesăturile, confecţiile (te&tile şi din piele$, tapetele, co!oarele, tapiseriile, oiectele de argintărie, ceasurile de perete, pendulele, i3uteriile, ramele, frizele, grila3ele etc. 1rnamentul poate fi: figurati!, antropomorf, zoomorf, floral, geometric, grafic, fantezist. 1rnamentele se pot comina prin repetiţie, simetrie, progresie sau lier. *le sunt adeseori distincte de la un popor la altul, constituind un simol, cu un pronunţat caracter naţional. 1rnamentul are un caracter istoric. *l îşi sc+imă înfăţişarea şi funcţiile decorati!e de la o epocă la alta şi are aplicailitate în ar+itectură, sculptură, pictură, grafică, în muzică, în literatură, precum şi în decorarea unurilor de larg consum. #imetria este calitatea oiecti!ă şi e&presia unor raporturi de mărime şi formă, de ordine şi dispunere, de potri!ire şi concordanţă pe care o au părţile unui întreg între ele şi în totalitate.Kiind proprietatea reală a unui ansamlu alcătuit din elemente care răspund anumitor reglementări, părţile se pot raporta la un centru, la o a&ă, la o distanţă, la un plan etc. 1rdinea şi o anumită distriuţie internă a elementelor unui produs sunt calităţi estetice incontestaile. /rin simetrie, oiectele câştigă proprietăţi de armonie, ec+iliru, proporţionalitate. imetria determină o economie de forţe, o repetiţie a aceluiaşi moti!, care ne dă o percepţie mai uşoară fiziologic. *a are la ază elementul de acomodare a organului !izual cu perceperea lucrurilor după a&a !erticală; de aceea, în simetrie, se aşază elementele în mod egal, de o parte şi de alta a unui a& principal. ropor'ia ?i armonia sunt legi ale unităţii care tind să găsească un moti!, fie central, fie periferic, după care diferite elemente se leagă între ele, formând unităţi. /roporţia reprezintă raportul elementelor din punct de !edere cantitati!, din punct de !edere al mărimilor (dimensiuni, suprafeţe, !olume$. 0n element se găseşte în raport cu altul, într'o anumită mărime, cel următor se găseşte în raport cu celelalte, iar întreg ansamlul este alcătuit din raporturi precise, reductiile la formule matematice. *!ident, e&istă reguli matematice care determină o parte importantă a formelor naturale. esignerii care !or să realizeze un stil al produselor lor potri!it formelor organice nu o pot face fidel fără a lua în considerare aceste reguli. Rumerele lui Kionacci, raporturile de aur şi spiralele în ung+iuri drepte se găsesc peste tot în natură. Anumite forme matematice naturale pot fi preferate datorită ailităţii noastre înnăscute de a le recunoaşte. Astfel, toate elementele unui întreg sunt puse în relaţii, formând o serie de legături, după anumite proporţii şi realizând armonia. Armonia este creată de raporturile satisfăcătoare între părţi şi întreg şi ale părţilor între ele. upă formularea raporturilor simţite de instinct, omul şi'a sistematizat senzaţiile şi a emis teorii asupra proporţiilor. Armonia redă raportul elementelor din punct de !edere calitati!, formând impresia finală de agreail, plăcut. *a reprezintă o categorie estetică care e&primă aderenţa părţilor, coerenţa interiorului şi e&teriorului, unitatea conţinutului şi a formei. Armonia are întotdeauna un efect incitant, atrage atenţia, antrenează sensiilitatea, intuiţia pri!itorului, pe care îl delectează estetic. Armonia este considerată, adesea, ca atriut sau efect al frumosului. e poate !ori de armonia formei, culorilor, tonurilor etc., care reprezintă o apropiere de măsură, de proporţionalitate, de unitate constructi!ă sau compoziţională.
Kormarea elementului estetic într'un produs şi oţinerea unui oiect armonios poate a!ea loc prin ec+ilirul dintre proprietăţile funcţionale şi alegerea con!enailă a materialului cu o structură (compoziţie$ corespunzătoare. Aplicarea unităţilor de măsură şi proporţiilor strict legate de energia umană şi starea naturală a omului are, de asemenea, o influenţă considerailă asupra armoniei. Contrastul face parte din legile care pri!esc !ariaţia, constituind un element care stimulează percepţia. )ontrastul înlătură situaţia de monotonie, stimulează !ariailitatea, ţinându'se seama în acelaşi timp de unitate. )u a3utorul contrastului se compară unele !alori estetice cu altele, astfel încât să e&iste un efect poziti!, de realizare armonioasă a oiectelor. /rin contrast, elementele componente ale ansamlului îşi conturează şi mai mult caracterele proprii, iar, atunci când creatorul a găsit raportul optim între forma, mărimea, !aloarea şi culoarea lor, e&presi!itatea întregului atinge cel mai înalt grad. )ontrastul în artă este neantagonic şi apare ca unul din principiile fundamentale ale creaţiei artistice. e !oreşte despre contrast de linii şi forme,de mărimi şi structuri, de te&tură, de umră şi lumină, de !aloare, de culoare, de cald şi rece, de puritate etc.
54) Ce reprezinta cercul tonurilor cromatice si sfera cromatica /e cercul cromatic propus de oser!ăm clasificarea culorilor în: culori primare (triung+iul din mi3loc$, culori secundare (cele rezultate din cominarea a două culori primare B pe laturile triung+iului culorilor principale$ și culori terțiare (rezultate din cominarea unei culori primare cu una secundară B situate pe cercul e&terior$. Astfel, după cercul cromatic putem să clasificăm relațiile dintre culori în: . )ontrastul culorii în sine )ontrastul culorii în sine implică asocierea a minim trei culori pure, mediate adesea de al și rareori de gri și negru. )u cât culorile utilizate sunt mai pure și mai apropiate de culorile principale cu atât contrastul este mai clar diferențiat. Korța de e&presie a contrastului se diminuează pe măsură ce culorile folosite se îndepărtează de cele trei culori primare. Atunci când diferite culori sunt separate de linii negre sau ale este pus în e!idență caracterul lor particular. >. )ontrastul clar'oscur (contrastul !aloric$ Acest contrast poate e&ista și în lipsa culorii (contrastul dintre al, griuri și negru$ sau în cazul e&istenței unei singure culori plus al, diferite nuanțe de gri sau negru. Nriul de mi3loc este o culoare Ssilențioasă", care alăturată tonurilor colorate duce la pierderea intensității acelei culori, putând insă media legătura între opoziții !iolente de culoare. Adăugând negru sau al, tonul unei culori se disipează, aceasta pierzându' și din intensitate. O. )ontrastul cald'rece (contrastul caloric$ În partea dreaptă a cercului culorilor se găsesc culorile roșu'portocaliu (portocaliul ' cea mai caldă culoare$, iar în partea stângă se găsește leu'turcoaz, cea mai rece culoare. Tu&tapunerea acestor două culori ne dă contrastul cald'rece cel mai puternic. )ulorile calde apropie, pe când culorile reci dau impresia de îndepărtare. <. )ontrastul simultan )ontrastul simultan este proprietatea unei culori (cu cât este mai pură culoarea, cu atât această proprietate este mai puternică$ de a !ira tonurile neutre cu care !ine în contact către complementara sa. )ulorile nu influențează doar tonurile neutre cu care !in în contact, ci și culorile cu o calitate mai slaă sau într'o cantitate mai mică, făcându'le să ne pară mai reci sau mai calde în funcție de opusul lor. ?. )ontrastul de calitate /rin contrast de calitate se înțelege gradul de saturare a unei culori. *ste opoziția între o culoare saturată și luminoasă și o culoare ternă fără strălucire. )u cât o culoare pură!irează mai mult către al sau negru este mai desaturată, mai coruptă, iar cu cât este mai intensă cu atât este mai saturată, mai capailă de a atrage atenția dar în același timp de a oosi. )ulori foarte saturate sunt tolerate pe suprafețe mici spre deoseire de culorile amestecate cu negru, griuri sau ale care sunt optime pentru acoperirea suprafețelor mari. =. )ontrastul de cantitate Acest contrast este ușor de înțeles și de aplicat. *ste !ora despre cominații de culori pe suprafe țe diferite ca întindere. /ractic, în proporțiile potri!ite, oricare două sau c+iar trei culori pot funcționa armonios. /entru a înțelege acest tip de contrast este necesarăcunoa șterea în prealail a contrastului de calitate. 55) entionati citea efecte fizio-psiice ale culorilor
Ştiinţele care stau la aza ergonomiei scot în e!idenţă efectele fiziologice şi psi+ologice pe care cromatica oiectelor le e&ercită asupra omului. )ercetările şi e&perienţele făcute de către specialişti au demonstrat că îminarea culorilor poate să influenţeze şi să modifice senzaţia de confort, să afecteze funcţionalitatea şi solicitarea diferitelor organe anatomice, să influenţeze psi+icul omului. Astfel, se e&ercită influenţa asupra capacităţii cererale prin aparatul !ederii implicit asupra capacităţilor fizice şi neuro'psi+ice. Ansamlul organelor şi structurilor ner!oase implicate în procesul !ederii comandă cel puţin C@` din totalul acti!ităţiilor zilnice 3ucând un rol preponderent. at fiind numărul important de funcţii ner!oase acţionate în procesul !ederii, aparatul !ederii constituie una din cauzele importante ale apariţiei fenomenelor generale de ooseală. 4nfluenţa e&ercitată de cromatica culorilor asupra capacităţii fizice şi neuro'psi+ice se manifestă prin efecte care modifică acti!itatea şi dispoziţia psi+ică.
56) Ce izeaza prima etapa a unui proiect de creare estetica a produselor #ta%ilirea elementelor de %az& ale proiect&rii produselor este prima etapă a unui proiect si !izează următoarele aspecte: A. elimitarea ne!oilor de consum corespunzător intereselor şi posiilităţilor producătorului; 9. 4dentificarea oiecti!elor cercetării şi proiectării; ). efinirea oiecti!elor prin tema'program. În ceea ce pri!eşte delimitarea ne!oilor de consum, se cer adoptate metode şi te+nici adec!ate, printre care un rol important re!ine ni!elului informaţional estetic al produselor ce se prezintă consumatorilor. /rin informaţie pri!ind utilitatea şi utilizarea produsului sau ser!iciului se înţelege aga3ul informaţional inclus de producător în oiectul acti!ităţii sale. Acesta are scopul de a da satisfacţii superioare consumatorilor şi de a'i informa pe aceştia şi pe intermediari în legătură cu conţinutul, destinaţia şi utilitatea ce se poate oţine. Atitudinea (comportamentul şi reacţia consumatorului$ faţă de e&teriorul mărfii poate fi : 5 selecti!ă, când consumatorul are în faţă o mulţime de produse de acelaşi fel; 5 comparati!ă, când are în faţă doar două, trei produse de acelaşi fel; 5 de e&aminare (în detaliu$, când are în faţă un singur produs, urmată de acceptare (fără rezer!e sau cu rezer!e$ sau de respingere. ecizia de cumpărare !a fi rezol!ată corespunzător atunci când consumatorul !a a!ea un ni!el de competenţă suficient pentru a'şi fi&a oiecti!ele cele mai potri!ite intereselor sale şi, în acelaşi timp, atunci când !a a!ea un !olum de informaţii corespunzător şi semnificati! în legătură cu produsele aflate pe piaţă. Înţelegându'le în ade!ăratul sens al !alorii lor de întreuinţare, consumatorul !a alege soluţia care răspunde scopurilor sale. 9. 4dentificarea oiecti!elor cercetării şi proiectării pleacă de la premisa că dez!oltarea noilor produse se înscrie în cadrul proiectului gloal al întreprinderii. Într'un uni!ers dinamic toate întreprinderile doresc să' şi menţină sau să'şi amelioreze poziţia. acă în urmă cu câţi!a ani strategia întreprinderilor se aza pe principiul 3ocului eşecurilor (a ani+ila inamicul$, actualmente, a conser!a o poziţie monopolistă de!ine din ce în ce mai dificil datorită e!oluţiilor (re!oluţiilor$ te+nice şi socio'culturale. Astăzi “a pre!edea" e înlocuit cu “a anticipa sc+imarea". )onceptele de fle&iilitate şi moilitate ce au penetrat industria prin metode de gestiune a predicţiei !in din Taponia şi, graţie rooticii, automatizării, sunt din ce în ce mai folosite de alte sectoare ale întreprinderii. -arile grupuri industriale, confruntate internaţional, plasează în locul sistemelor de comunicare şi de gestiune noţiunea de management al resurselor sau de management intercultural. Asigurarea ec+ilirului permanent între !iziunea pe termen lung cu caracter prospecti! sau semiprospecti! şi cotidianul e&istent cere reacţii rapide şi coerente la toate ni!elurile operaţionale, permiţând dez!oltarea strategiei de produse a întreprinderii. trategia întreprinderii se rezumă la trei elemente de ază : 0nde suntemL 0nde !rem să a3ungemL )are sunt metodele ce urmează a fi aplicate pentru a reuşiL ). %ema program, specificaţia sau caietul de sarcini este un ansamlu de elemente, necesar designerului pentru a da cel mai un răspuns la prolema întreprinderii; ea îi permite designerului punctarea precisă şi sintetică a proiectului, mediului şi oiecti!elor ce treuie atinse; îi oferă o percepere a resurselor disponiile şi a restricţiilor e&istente. *a reprezintă pentru început o soluţie conceptuală generală, !itală pentru succesul procesului de dez!oltare. În acest sens, recomandările făcute de 9ritis+ tandard 4nstitution pri!ind modul în care treuie condus procesul de design sunt: S 4mportanţa specificaţiei de design nu poate fi marginalizată. 1 specificaţie de design inadec!ată este un document periculos. Asta
poate să însemne că managementul nu ştie ce !rea, dar, în mod cert, înseamnă că designerul este prost informat despre ceea ce i se cere *ste regretail că mulţi designeri sunt oligaţi să lucreze pe specificaţii care sunt inadec!ate sau c+iar ine&istente". %ema program defineşte oiecti!ele acţiunii ţinând seama de : a$ 4nformaţiile generale ale întreprinderii. $ 4nformaţii legate de crearea produsului.. c$ 4nformaţiile te+nice referitoare la produs. d$ tructura şi durata de !iaţă a produsului. e$ /rincipalele sisteme la care participă produsul. f) 4nformaţiile comerciale referitoare la produs
5!) Cum se poate caracteriza cromatica culorilor din punct de edere al efectelor psiologice. Kiecare culoare are efecte psi+ologice proprii, foarte diferite, în funcţie de indi!id, dar asemănătoare în ma3oritatea cazurilor. )ele mai importante dintre aceste efecte sunt crearea unor iluzii cu pri!ire la distanţă (depărtare sau apropiere$, temperatură (caldă sau rece$ şi influenţă asupra dispoziţiei generale (calmare, deconectare ner!oasă etc.$. in punct de !edere al efectelor psi+ologice, cromatica culorilor se poate caracteriza astfel: 5 culoarea este cu atât mai caldă cu cât se apropie de roşu şi cu atât mai rece, cu cât predomină alastrul; 5 culorile înc+ise au efect depresi!, descura3ant, negati!; 5 culorile prea !ii sunt oositoare; 5 culorile desc+ise au efect stimulati!, !esel,poziti!. 4mpresia estetică pe care o dau culorile constituie, de asemenea, un efect psi+ic. *fecte estetice se oţin printr'o dispunere şi alegere 3udicioasă a culorilor, adaptate oiectului sau mediului pentru care se folosesc, cu condiţia să se ţină seama de e&igenţele fiziologice şi psi+ologice.
5") Cum se inestigeaza neoile consumatorilor 4n!estigarea ne!oilor consumatorilor se realizează printr'o analiză calitati!ă şi o analiză cantitati!ă. Analiza calitati!ă !a staili care sunt moti!aţiile cumpărătorului, cum pri!eşte acesta produsul firmei, care din produsele de pe piaţă sunt considerate de el complementare produsului firmei şi care îl pot sustitui, posiilităţile de cumpărare a produsului, de utilizare etc. Analiza cantitati!ă furnizează informaţii necesare realizării unor modele de comportament ale consumatorilor. Aceste modele pun accentul pe percepţie, preferinţe, segmentarea populaţiei, utilitatea şi factorii utilizaţi pentru selectarea pieţei ţintă. *lementele care caracterizează reacţia percepti!ă faţă de produs şi procură sau nu o emoţie estetică fac apel la di!erşi factori: factori pur emoţionali, factori cogniti!i (senzaţia estetică fiind legată de ceea ce omul cunoaşte, de interpretarea personală a cunoştinţelor, de cultură $, factori intelectuali ( satisfacţia logică în faţa înţelegerii produsului$, factori psi+ologici ( plăcerea estetică depinzând de calitatea senzaţiilor omului, de pragurile psi+ologice de percepţie, de condiţiile psi+ice personale$. )u a3utorul acestor elemente se identifică trăsăturile designului şi caracteristicile produsului care !a a!ea cel mai mare impact asupra consumatorilor, ser!iciile pe care firma treuie să le asigure pentru ca produsul să ocupe o poziţie fa!orailă pe piaţă. 4nteresele firmelor producătoare şi comerciale în a satisface corespunzător ne!oile atât de di!erse ale consumatorilor se caracterizează prin tendinţa de a concepe şi introduce noi sortimente şi de a perfecţiona şi reproiecta pe cele e&istente. %ipul de strategie pe care'l impune ni!elul cererii pentru produsul sau grupa de produse ce se realizează treuie foarte ine stailit în noile condiţii de concurenţă; nici un producător nu'şi !a permite să elaoreze produse fără să'şi analizeze poziţia faţă de alţi producători şi mai ales faţă de consumatori, care compară produsele între ele. efinirea stilului noului produs deri!ă din cercetarea factorilor conte&tuali şi e&plorarea factorilor intrinseci, proprii acestuia. )unoaşterea celor două categorii de factori contriuie la stailirea principalelor constrângeri şi oportunităţi pe care le are la îndemână o întreprindere în implementarea pe piaţă a noului produs 5$) Cui se datoreaza influenta pe care lumina o exercita asupra efectului cromatic ursele luminoase au influenţă asupra culorii, producând un efect de e!idenţiere sau de estompare, după cum culoarea este mai mult sau mai puţin luminată. 4nfluenţa pe care lumina o e&ercită asupra efectului cromatic se poate datora:
5 modului de iluminare a oiectului; 5 felului surselor luminoase; 5 intensităţii iluminatului. -odul normal de percepere necesită ca lumina să !ină de sus. acă lumina acţionează direct, uniform sau indirect, culoarea oiectelor capătă efecte diferite. 6a aceasta contriuie şi suprafaţa lucioasă a oiectelor, care, a!ând un grad propriu de luminaţie, îl asociază luminii din mediul de percepţie. trălucirea sau luciul unei suprafeţe se măsoară prin luminanţă. 4mpresia de strălucire a oiectelor care reflectă lumina este proporţională cu luminanţa suprafeţelor respecti!e. 6uminanţa corespunde emisiunii de lumină care re!ine acestei suprafeţe şi depinde în mare parte (la moilă şi alte oiecte$ de suprafeţele luminate. 6uminanţa se e&primă în apostil (as$ sau în stil (s$. ursele luminoase modifică apreciail aspectul culorilor. *le pot pune în !aloare culoarea sau o pot deprecia. Astfel, lumina incandescentă amplifică culorile calde: galenul, portocaliul şi roşul; lumina zilei amplifică !erdele, alastrul şi !ioletul. *&istenţa numeroaselor surse de lumină, care sunt !ariaile în proporţii relati!e de !iolet, alastru, !erde, galen, portocaliu şi roşu, presupune o capacitate diferită de redare a culorilor. Aceasta determină oţinerea unor efecte diferenţiate şi creează dificultăţi în selectarea culorilor. )u cât spectrul de culori al sursei luminoase este mai ec+ilirat, cu atât culorile apar mai natural. 4ntensitatea iluminatului, a!ând !alori !ariaile, în limite foarte largi, are influenţă asupra culorilor producând un efect şters, rece, la !alori mici şi un efect denaturat al culorii, la !alori mari. *a este fundamentală în aprecierea efectului cromatic
6) entionati ce tipuri de strategie adopta intreprinderile producatoare raportat la nielul cererii pentru un produs Asigurarea ec+ilirului permanent între !iziunea pe termen lung cu caracter prospecti! sau semiprospecti! şi cotidianul e&istent cere reacţii rapide şi coerente la toate ni!elurile operaţionale, permiţând dez!oltarea strategiei de produse a întreprinderii. trategia întreprinderii se rezumă la trei elemente de ază : 0nde suntemL 0nde !rem să a3ungemL )are sunt metodele ce urmează a fi aplicate pentru a reuşiL *lementele de identificare a oiecti!elor sunt : a$ Întreprinderea şi piaţa sa (pieţele sale$. ez!oltarea unui produs este o e&celentă oportunitate pentru a se situa pe piaţă. *ste necesară e!aluarea tendinţelor, e!aluarea poziţiei întreprinderii pe piaţă în raport cu : 5 concurenţa directă; 5 concurenţa de sustituţie; 5 te+nologiile moderne; 5 e!oluţia gusturilor; 5 e!oluţia modei $ Întreprinderea şi preocupările sale. ez!oltarea unui produs nou implică o e!aluare a resurselor te+nice şi a utila3elor de producţie, analiză ce treuie raportată în permanenţă la piaţă, la concurenţă, la gama de produse. Ri!elul competiti!ităţii corespunde aptitudinii întreprinderii de a produce cel mai un raport costuri'calitate faţă de concurenţă. *l surprinde modernismul ec+ipamentelor industriale, fle&iilitatea lor şi adaptarea la produsele noi, ca şi preţul. c$ Întreprinderea şi produsele sale. /entru a ocupa un teren comercial este necesar a se oferi o reţea de distriuţie pentru un ansmalu de produse şibsau ser!icii. În epoca actuală, întreprinderile “monoprodus" sunt pe cale de dispariţie (cu câte!a e&cepţii$. În condiţiile concurenţei mondiale, esenţială pentru întreprindere este o ofertă comple&ă şi adaptată poziţiei sale pezente şi celei pe care şi'o doreşte pe piaţă, în raport cu imaginea pe care !rea să o comunice. Recesitatea situării pe piaţă a unei game complete şi adec!ate se e!aluează la sau prin reţeaua de distriuţie, segmentul de piaţă şi în funcţie de produsele sau de mărcile concurente. /entru a oţine idei ale unor noi produse întreprinderile utilizează mai multe surse: F ursele interne. tudiile arată c ă peste ??` din ideile pentru noi produse !in din interiorul firmei prin acti!itatea de cercetare' dez!oltare. )onducerea firmei poate oţine idei noi prin metoda rainstorming, metoda sinectică, metoda sQnapse, înlăturarea locărilor mintale etc. etoda brainstorming urmăreşte stimularea unui grup de persoane pentru a găsi rapid idei noi. /rin această metodă se caută s ă se creeze o atmosferă dega3ată, creatoare, în care nimic să nu îngrădească fantezia indi!idului. )a regulă generală, nu se critică nici o idee, înregistrându'se c+iar şi cele ieşite din
comun. )eea ce se doreşte este realizarea unui număr cât mai mare de idei, dându'se posiilitatea participanţilor să comine sau să dez!olte ideile oferite de către alţii. etoda sinectică urmăreşte diri3area acti!ităţii spontane a creierului şi a sistemului ner!os spre e&plorarea şi transformarea prolemelor de design. *a constă în formarea unui grup de persoane, e&igent alese, care să lucreze ca o unitate independentă. Această grupă operează prin analogii şi, în urma discuţiilor contradictorii, conducătorul de grup are datoria să tragă concluzia optimă. e pare că sinectica se potri!eşte numai pentru fazele de mi3loc ale designului, deci pentru e&aminarea unei proleme care anterior s'a do!edit a fi reală şi duce la producerea unei soluţii care !a fi pusă în aplicare prin alte metode. etoda s+napse urmăreşte descompunerea prolemei într'o mulţime de mici proleme, căutându'se astfel idei de detaliu care pot duce la soluţia de ansamlu. )onform metodei, e&istă trei !ariante care pot fi aplicate într'o întreprindere: 5 o formulă temporară, cunoscută su denumirea de “săptămâna creati!ităţii2, în cursul căreia responsailii diferitelor ser!icii se reunesc pentru a reflecta la strategia întreprinderii; 5 formula responsailului cu creati!itatea, care primeşte şi apoi regrupează, triază şi prelucrează ideile noi; 5 formula celulei de creati!itate, în care un grup permanent se numeşte o dată pe săptămână şi căruia îi sunt e&puse toate prolemele întreprinderii. Înlăturarea locărilor mintale are ca scop găsirea unor noi direcţii de cercetare în cazurile în care câmpul de cercetare nu a generat soluţii în totalitate acceptaile. Aceste procedee sunt rapide, ieftine şi, cu toate că par uşoare, sunt azate pe principii sănătoase. 6ipsa aparentă a unei soluţii se tratează sau prin e&tinderea domeniului de in!estigaţie sau prin alegerea unui alt domeniu de in!estigaţie.
61) Care sunt principiile care stau la %aza folosirii culorii pentru produsele industriale /rincipiile care stau la aza folosirii culorii sunt următoarele: 5 eliminarea strălucirii oritoare; 5 eliminarea contrastelor e&cesi!e din câmpul !izual; 5 îmunătăţirea condiţiilor de !edere; 5 e!itarea încordării oc+ilor; 5 psi+ologia culorii şi preferinţa pentru culori; 5 estetica mărfurilor; 5 prezentarea mărfurilor, punerea lor în !aloare. 62) Care sunt principalele surse utilizate pentru a se o%tine idei ale unor noi produse Întreprinderea şi produsele sale. /entru a ocupa un teren comercial este necesar a se oferi o reţea de distriuţie pentru un ansmalu de produse şibsau ser!icii. În epoca actuală, întreprinderile “monoprodus" sunt pe cale de dispariţie (cu câte!a e&cepţii$. În condiţiile concurenţei mondiale, esenţială pentru întreprindere este o ofertă comple&ă şi adaptată poziţiei sale pezente şi celei pe care şi'o doreşte pe piaţă, în raport cu imaginea pe care !rea să o comunice. Recesitatea situării pe piaţă a unei game complete şi adec!ate se e!aluează la sau prin reţeaua de distriuţie, segmentul de piaţă şi în funcţie de produsele sau de mărcile concurente. /entru a oţine idei ale unor noi produse întreprinderile utilizează mai multe surse: •
#urse interne:studiile arata ca peste ??` din ideile pentru noi produse !in din interiorul firmei prin acti!itatea de cercetare dez!oltare.)onducerea firmei poate otine idei noi prin metoda rainstorming, metoda sinectica,metoda sQnapse,inlaturarea locarilor mintale ect.etoda %rainstorming urmăreşte stimularea unui grup de persoane pentru a găsi rapid idei noi. /rin această metodă se caută să se creeze o atmosferă dega3ată, creatoare, în care nimic să nu îngrădească fantezia indi!idului. )a regulă generală, nu se critică nici o idee, înregistrându'se c+iar şi cele ieşite din comun. )eea ce se doreşte este realizarea unui număr cât mai mare de idei, dându'se posiilitatea participanţilor să comine sau să dez!olte ideile oferite de către alţii. În felul acesta se stimulează formarea unor lanţuri de asocieri reciproce, prin care se a3unge la idei care nu ar fi !enit niciodată de la un indi!id izolat. -etoda rainstorming cuprinde două faze: ' alegerea unui grup de persoane care sunt antrenate într'o discuţie pe o temă dată şi stimulate să enunţe un număr cât mai mare de idei; ' înregistrarea ideilor propuse şi e!aluarea lor critică, alegându'se cele cu aplicati!itate practică.
-etoda se poate folosi în orice etapă a realizării produsului nou, atât la culegerea de idei (în faza de început când prolema nu s'a conturat$, cât şi în etapele proiectării (când apar proleme mai comple&e$. etoda sinectic& urmăreşte diri3area acti!ităţii spontane a creierului şi a sistemului ner!os spre e&plorarea şi transformarea prolemelor de design. *a constă în formarea unui grup de persoane, e&igent alese, care să lucreze ca o unitate independentă. Această grupă operează prin analogii şi, în urma discuţiilor contradictorii, conducătorul de grup are datoria să tragă concluzia optimă. e pare că sinectica se potri!eşte numai pentru fazele de mi3loc ale designului, deci pentru e&aminarea unei proleme care anterior s'a do!edit a fi reală şi duce la producerea unei soluţii care !a fi pusă în aplicare prin alte metode. etoda snapse urmăreşte descompunerea prolemei într'o mulţime de mici proleme, căutându'se astfel idei de detaliu care pot duce la soluţia de ansamlu. )onform metodei, e&istă trei !ariante care pot fi aplicate într'o întreprindere: 5 o formulă temporară, cunoscută su denumirea de “săptămâna creati!ităţii2, în cursul căreia responsailii diferitelor ser!icii se reunesc pentru a reflecta la strategia întreprinderii; 5 formula responsailului cu creati!itatea, care primeşte şi apoi regrupează, triază şi prelucrează ideile noi; 5 formula celulei de creati!itate, în care un grup permanent se numeşte o dată pe săptămână şi căruia îi sunt e&puse toate prolemele întreprinderii. Dnl&turarea %loc&rilor mintale are ca scop găsirea unor noi direcţii de cercetare în cazurile în care câmpul de cercetare nu a generat soluţii în totalitate acceptaile. În literatura de specialitate sunt consemnate numeroase procedee pentru a sc+ima punctul de !edere ferm al unor creatori sau pentru a îndepărta o locare mintală, procedee ce pot fi grupate în: 5 legi de transformare care pot fi aplicate, integral sau parţial, la o soluţie nesatisfăcătoare e&istentă; 5 căutarea unor noi relaţii între părţile unei soluţii e&istente, nesatisfăcătoare; 5 restailirea situaţiei de estetică. Aceste procedee sunt rapide, ieftine şi, cu toate că par uşoare, sunt azate pe principii sănătoase. 6ipsa aparentă a unei soluţii se tratează sau prin e&tinderea domeniului de in!estigaţie sau prin alegerea unui alt domeniu de in!estigaţie. Aplicarea regulilor de transformare şi a interacţiunilor la proiectele e&istente are caefect rediri3area cercetării şi îndepărtarea ei de domeniile în care e&istă numai soluţii parţiale. 4ndiferent de formula aplicată, prolema esenţială este alegerea participanţilor. *i treuie selecţionaţi după criterii ca: supleţe de readaptare şi, în acelaşi timp, fermitate pe linia generală, cultură, spirit constructi!, metodică, amiţie de a reuşi, solicitudine, spirit de coordonare, acceptarea riscului, aptitudinea de generalizare şi aptitudinea de a se anga3a într'o anumită acţiune. Consumatorii. Aproape >H` din ideile pentru un nou produs pro!in de la consumatori; preocuparea acestora pentru ne!oile, doleanţele şi preferinţele lor poate ser!i la o mai ună orientare în cercetare şi în deciziile care se iau. pre e&emplu, inginerii de la Neneral *lectricXs 8ideo /roducts i!ision au găsit idei pentru noi produse electronice prin întâlnirile şi discuţiile a!ute cu utilizatorii finali. Adesea, consumatorii creează ei înşişi noi produse, iar companiile le introduc pe piaţă. Concuren'a. Kirmele producătoare cumpără deseori produse ale concurenţei, le analizează pentru a !edea cum funcţionează şi decid dacă treuie să realizeze noul produs în cadrul firmei. istri%uitorii ?i furnizorii, care sunt în contact permanent cu piaţa, cu informaţiile despre prolemele consumatorilor, oferă, la rândul lor, posiilităţi pentru noi produse.
63) Care sunt aspectele ce definesc functionalitatea culorii. Kuncţionalitatea culorii se poate sintetiza în următoarele aspecte: 5 culoarea produsului poate contriui la creşterea producti!ităţii, prin îmunătăţirea condiţiilor de lucru ale omului (crearea unei amianţe mai une, eliminând strălucirea oritoare sau culorile oositoare$; 5 culoarea poate contriui la securitatea muncii, prin indicarea riscurilor şi asigurarea unei funcţionări 3uste; 5 culoarea are un rol de protecţie a produselor amalate împotri!a luminii şi umidităţii; 5 culoarea poate fi aplicată ca parte integrantă în estetica mărfurilor, pentru a le face mai atracti!e şi eficiente; 5 culoarea se utilizează în desfacerea produselor, pentru a atrage atenţia cumpărătorilor asupra întreprinderii producătoare şi asupra produsului; 5 culoarea poate a!ea o funcţie informati!ă care uşurează relaţiile comunicati!e ale omului cu mediul.
64) Ce este tema-program si care sunt elementele in functie de care aceasta se defineste %ema'program, specificaţia este un ansamlu de elemente, necesar designerului pentru a da cel mai un răspuns la prolema întreprinderii; ea îi permite designerului punctarea precisă şi sintetică a proiectului,mediului şi oiecti!elor ce treuie atinse; îi oferă o percepere a resurselor disponiile şi a restricţiilor e&istente. *a reprezintă pentru început o soluţie conceptuală generală, !itală pentru succesul procesului de dez!oltare. %ema program defineşte oiecti!ele acţiunii ţinând seama de : a) 4nformaţiile generale ale întreprinderii. Acestea sunt informaţii de descriere a unor sectoare de acti!itate, a e!oluţiei lor. 1 organigramă oferă designerului imaginea necesară pentru a aprecia posiilitatea de a adopta o anumită metodă de inter!enţie şi posiilitatea de a recurge la competenţe e&terioare dacă este cazul (irou de studii, marDeting etc$ 1 descriere a produselor sau a gamelor de produse, a pieţelor profesionale sau a marelui pulic, a reţelelor de distriuţie şi a formelor de !ânzare, ca şi aimaginii de marcă, a comunicării şi a promo!ării dă posiilitatea definirii modului de acţiune. %) 4nformaţii legate de crearea produsului. e analizează importanţa strategiei de dez!oltare în raport cu produsele sau cu gamele de produse e&istente. e definesc totodată elementele referitoare la oiecti!e şi la metode de marDeting : poziţia faţă de concurenţă, distriuţie, scop etc. c) 4nformaţiile te+nice referitoare la produs. Această parte a temei furnizează ansamlul noutăţilor te+nologice specifice produsului : monta3ul, logistica etc, dar şi normele, restricţiile dimensionale sau fizice, restricţiile legate de ergonomie etc. d) tructura şi durata de !iaţă a produsului. e poate aprecia că !iaţa unui produs începe din momentul în care au încetat procesele de faricaţie şi se înc+eie în momentul în care acesta a suferit transformările dorite sau utilizarea lui nu mai satisface oiecti!ele şi condiţiile pentru care a fost creat. *ste de reţinut că, adesea, după folosire, părţi din produse (de e&emplu amala3ele$ continuă să rămână în sfera resurselor destinate producţiei materiale, fiind !alorificate prin transformarea în produse cu performanţe iniţiale (deci recircularea sustanţei utile$ sau prin utilizarea lor în alte scopuri. upă structura şi durata !ieţii se întâlnesc mai multe grupe de produse: 5 produse care se consumă într'o singură utilizare, deoarece sunt supuse unor transformări fizice, c+imice sau iologice care le sc+imă natura şi caracteristicile, adaptându'le pentru o nouă utilizare (marea ma3oritate a materiilor prime$; 5 produse cu folosinţă repetată, deci “longe!i!e", care în procesul de utilizare nu suferă transformări imediate, consumarea lor făcându'se în timp, datorită unei utilizări treptate, care duce la modificarea caracteristicilor şi alterarea performanţelor pe care le asigură. e) /rincipalele sisteme la care participă produsul. )ele mai reprezentati!e sisteme le considerăm a fi: 5 sistemele produs'om, în care omul se poate găsi în posturi diferite, respecti! în poziţie de producător, de participant la procesele ce au loc în segmentul de circulaţie a mărfurilor, precum şi în situaţia de utilizator sau consumator; 5 sistemele produs'ec+ipamente, care pri!esc acele procese sau segmente în care asupra produsului acţionează utila3e şi instalaţii de transport, prelucrare etc.; 5 sistemele produs'amianţă, care se referă după caz la atmosfera în care este păstrat produsul (temperatură, umiditate, !iteza de circulaţie a aerului, gradul de iluminare$ sau la clădirea în care se face depozitarea, până la segmentul de piaţă pe care se lansează pentru a fi !ândut; 5 sistemele produs'acţiune, de e&emplu ansamlul pe care îl formează produsul cu procesele la care este supus (condiţionare, prelucrare, finisare etc.$; 65) Care sunt criteriile ce definesc preferintele pentru culori /referinţele pentru culori sunt determinate de diferite elemente legate de o anumită cultură, de o anumită atitudine apreciati!ă, azată pe patru criterii: 5 criteriul oiecti!, ce are în !edere proprietăţile culorii :luminozitate, puritate, intensitate; 5 criteriul psi+ologic: o culoare stimulează, încălzeşte, calmează etc.; 5 criteriul asociati!: o culoare place sau displace în funcţie de senzaţia sau amintirea pe care o trezeşte; 5 criteriul semantic: se atriuie culorii o însuşire e&presi!ă (!ioiciune, agresi!itate, ooseală etc.$. Aceste criterii, corelate cu cele trei caracteristici ale culorilor ' tonalitate, strălucire, saturaţie ' pot f orma scala de apreciere a culorilor./entru întregirea dialectică a imaginii suiecti!e a culorii, treuie să a!em
în !edere structura personalităţii umane care, prin latura anatomo'fiziologică şi cea psi+osocială (analizator !izual,!ârstă, se&, temperament, aptitudini, moti!aţie, ni!el de instruire etc.$, o condiţionează în mod sensiil.cala de apreciere a culorilor îşi găseşte utilitatea în industria confecţiilor şi ţesăturilor şi în artele decorati!e aplicate. %estele de măsurare a preferinţelor pentru culori şi pentru caracteristicile acestora pot constitui un criteriu de apreciere a talentului şi gustului artistic. )ominaţiile de două culori sunt preferate pentru aspectul lor gloal, pentru aspectul componentelor pri!ite aparte şi pentru dispoziţia spaţială a culorii centrale şi a celei de fond. În legătură cu acestea, s'a enunţat un principiu al "greutăţii", care se aplică la suprapunerea culorilor pe orizontală: dacă două culori sunt suprapuse, cea mai înc+isă treuie să se găsească su cea desc+isă. Acelaşi principiu se aplică şi la saturaţie: culoarea cea mai saturată treuie să ser!ească ca suport celei mai puţin saturate. În dispunerea culorilor pe !erticală, e&istă în general tendinţa de a se deplasa culoarea mai înc+isă sau mai saturată între două culori desc+ise sau mai puţin saturate. Recesitatea de a dispune culorile în spaţiu arată că impresia estetică nu deri!ă numai din elementele alese, ci şi din modul de a le folosi, de a le aşeza unele faţă de altele. /referinţa pentru culori este condiţionată nu numai de legi ale percepţiei, ci şi de con!ingeri şi de predilecţii personale. În afară de !aloarea afecti!ă, deoarece toate produsele cumpărate sunt colorate, culoarea are şi o mare !aloare economică. În consecinţă, o raportare a culorii la oiect, îndreptăţită din punct de !edere te+nico' funcţional, din punct de !edere al psi+ofiziologiei consumatorului, cât şi din punct de !edere plastic' e&presi!, este o importantă condiţie a !alorificării la ma&imum a posiilităţilor estetice pe care le poate realiza oiectul faricat industrial, ce poate aduce un surplus de satisfacţie, de plăcere omului, îi poate acoperi cerinţele gustului său estetic, îl poate corecta şi dez!olta.
66. Care sunt elementele in functie de care se analizeaza ideile de noi produse *ste deoseit de important ca ideile să fie analizate in funcţie de utilizarea produsului, interfaţa şi imaginea lui tilizarea. *ste legată de aspectele funcţionale şi de modul de folosire a produsului. *ste ştiut că ino!area determină noi produse: la un produs e&istent se pot adăuga una sau mai multe funcţii (maşină de spălat rufe ce poate usca, spăla prin inmuiere, contra cronometru, cu o agendă electronică etc$. 4n acest conte&t ne putem referi şi la conceptele noi aplicate (“surasul" ordinatoarelor indi!iduale şi ecranele tactile, distriuire de pastă de dinţi sau de săpun lic+id etc$. e asemenea, pot fi transferate produse sau elemente de produse dintrun domeniu intr'altul, pentru a ţinti e!oluţii te+nologice (utilizarea microundelor pentru prepararea alimentelor, dar şi pentru uscarea foilor de ţigară sau a cernelurilor de imprimerie, de e&emplu$. 5 #nterfaţa. 4ntră aici elementele sau toată partea de produs pe care utilizatorul o mane!rează: utoane, intrerupătoare, manere, elemente de desc+idere sau inc+idere etc. 0n concept nou de interfaţă poate modifica modelul oişnuit, care astfel dispare, sau căruia ii dă o dimensiune total diferită. 4nterfaţa e strans legată de utilizare. Are rolul său faţă de imagine. 5 #maginea. /oate fi definită ca tot ceea ce permite produsului comunicarea prin ansamlul caracteristicilor sale şi modul de satisfacere a necesităţilor şi a aşteptărilor utilizatorului. 4maginea face ca produsul să fie diferit de cel al concurenţei. )odurile standard, codurile colorate, ar+itectura produsului sunt elemente de imagine.4maginea de produs este strans legată de imaginea de intreprindere 6!. Ce sunt macetele si in cite nieluri se ela%oreaza mac+etele sunt reproduceri la scara mica a unui oiect real sau ce urmeaza a fi realizat. e disting trei “ni!eluri" de mac+ete ce se pot comina: . 5 ac&etele de lucru. Rumite cateodată “mac+ete ale" sau “mac+ete!olum",ele corespund realizării, mai mult sau mai puţin finalizată, a proiectului in trei dimensiuni. -aterialele folosite sunt di!erse: carton, +artie, panouri din lemn, din răşină etc. 1iecti!ul acestui tip de mac+etă este de a putea atinge produsul, de a turna conturul şi de a e!alua gloal aspectul, respecti! liniile şi suprafeţele. -ac+etele de lucru sunt făcute de designer sau de o agenţie inaintea elaorării deciziei (definiti!e$ ce ar dez!ălui dificultăţi, ameliorări posiile. 5 ac&etele de aspect . /ot fi funcţionale sau nu. )ostul, in general, e ridicat. )a efect, dand suprafeţei o mare e&presi!itate simulează ansamlul de accesorii, de marca3e. Aceste mac+ete sunt necesare pentru că e!idenţiază produsul !iitor inainte de faricarea sa, de dez!oltarea te+nică. *ste ne!oie de o asemenea mac+etă in următoarele situaţii: prezentarea in faţa direcţiei filialei sau a clienţilor, pregătirea catalogului, a testelor de acceptare de concept, a e&poziţiei de salon etc.
5 ac&etele funcţionale -prototipurile$. -ac+etele funcţionale sunt numite de designer prototipuri. 4n industrie, prototipul treuie să fie identic cu !iitorul produs ce se !a farica in serie. Acestea, in general, prezintă aspectul apro&imati! al produsului şi include ansamlul funcţiilor de utilizare. copul lor este de a !alida, pe de o parte, implantarea diferitelor componente de produs: ar+itectura internă şi e&ternă şi, pe de altă parte, modalităţile de funcţionare a produsului. 4n plus, ele permit e!aluarea şi punerea la punct a elementelor ce corespund raportului utilizator'oiect (interfeţe$. -ac+eta funcţională dă o !iziune c!asi' definitorie a produsului, cele mai multe din dificultăţile te+nice putand fi ameliorate.
6". Ce urmareste studiile de feza%ilitate si industrializare legate de noul produs tudiile de fezailitate şi de industrializare pornesc din momentul finalizării creaţiei sau punerii in !olum. 4n cursul etapelor de creaţie, opţiunile te+nice sunt stailite in funcţie de posiilităţile intreprinderii, de materiale, forma piesei, restricţiile mecanice etc, dar şi in funcţie de cantităţile faricate, de in!estiţiile anga3ate. esponsailităţile operaţionale ale oamenilor de producţie sunt legate de securitate. ealizarea prototipului nu se 3ustifică dacă costul este mare. e are in !edere natura prototipului, dand posiilitatea faricării componentelor suplimentare care minimizează costurile. /rimul prototip, numit “ numărul zero", e aza e&perimentului, cercetării. 0rmătoarele două ser!esc !alidării opţiunilor alese. esignerul are rolul inlăturării defectelor. 1 comparaţie a preţurilor de !anzare, calculate pentru a determina coeficienţii de mar3e oişnuite şi practicile de piaţă, permite detectarea anomaliilor care !or fi intalnite. acă dez!oltarea şi faricarea lui a fost ine condusă, noul produs se !a situa intr'o zonă a preţurilor competiti!e, a !olumelor de producţie şi a !anzărilor. 4ndustrializarea este faza in care decizia lansării produsului a fost luată. e !a detalia procesul ce !a integra noua linie de faricaţie in !iaţa intreprinderii. esignerul este un consultant ce urmăreşte e!oluţia procesului, !alidează modificările şi asigură legătura cu sualternii. /rimele piese, de e&emplu, !or eneficia de ameliorări ulterioare. 4n acest caz, intreprinderea lansează o preserie pentru a !erifica concordanţa intre producţie şi oiecti!e. Această preserie poate fi utilizată pentru proe te+nice (de calitate, de fezailitate etc$ sau pentru teste de marDeting (acceptarea formelor de !anzare, distriuţia, consumatorii etc$. e !alidează şi culorile, suprafeţele etc. .
8 ceas edi
genda de activitati a
studentului ngureanu !ergiu la intreprinder ea“#/0 1!C22%
" a t a 7 c t i i t a t i l e # e m n a t u r a
@?.@.>@@c +iarea planului concret de aciuni pentru perioada de țț
practică.Am facut
cunostinta cu personalul intreprinderii sicu ce acti!itati ma !oi ocupa pe parcursul practicii
deinitiere.@=.@ .>@@Am facut cunostinta cu organe de conducere. udi!iziunica re le !oi studia
pe parcurs.@.@. >@@ Am !erif icat care este lista dislocarii unitatilor de comerti le' am studiat pe
fiecare in parte.@H.@.>@ @4n urmatoare zi de practica am analiza acti!ităii financiar'
ț
economice a întreprinderii si am !azut care este ilantulcontai l pe anul >@@C.@C.@.>@
@Am fost la unitatea de comert 9ar “-466*R40 -"s.elemet si am !erificat care sunt !inzarile totale
aleacestui ar si totodata am ascultat si opinia unor clienti pri!itor la deser!ire.>.@ .>@@Am
asistat la sedinta care a a!ut loc la intreprinder e infrunte cu administratorul 1meliano!ici 8asile.
upa caream !azut care este sistemul informaional al întreprinderii. ț
O.@.>@@-' am deplasat la unitatea “Alimentara Rr. Rr.?s.)ostan galia" si am !azut care
sunt condiiile de muncă. ț
i cum este moti!at person alul care acti!eaza la aceaunitate.
<.@.>@@-a nagerul m'ia p rezentat ec+ipa managerială. % e+nicimanager iale adoptate la întreprindere. ?.@.>@@-'ia
fost prezentata organigrama întreprinderii. %aele.iagra me.etc.=.@.> @@4mpreuna cu contailul sef am
calculate totalurile de!inzari la toate unitatile de comert a intreprinderii .C.@.>@@]i ua de lucru a
primei zi din saptamina a inceput cu osedinta la care au fost prezenti toti memrii unitat ilor decomert
la care am asistat si eu.>@.@.>@@ 1 alta zi a inceput cu prezentarea cli enilor întreprinderii.
ț
)are sunt partenerii de afaceri si cu ce furnizori areinc+eiate contracte. >.@ .>@@Am
analizat care sunt conditiile de munca si cum estemoti!at personalul pentru a lucra eficient si la
un ni!ela!ansa t.>>.@.>@@4 mpreuna cu managerul am analizat implimentarea unor te+nologi i noi la unile
din unitatile de dislocare aintreprinderii. >O.@.>@@4n ultima zi de practica am mai facut o mica generaliz
arela tot ceea ce am studiat pe parcursul practicii deinitiere.Adic a dispozoii finale
si alte prolem e care au ț
tinut de practica mea de initiere.
