CAPITOLUL 1 1.1 Intreprinderea-componenta de baza a unui sistem de productie.Scurta prezentare a evolutie sistemelor de productie Dezvoltarea productiei de bunuri materiale a facut obiectul multor dezbateri teoretice, care în principiu, reduc aceasta la procesul de productie si valorificare a informatiilor. Alti teoreticieni (Alvin Tofler, Daniel Bell) remarca mutatiile profunde care vor avea loc în urma revolutiilor tehnico-stiintifice în urma carora prevad declinul industriei si reducerea rolului fortei de munca productive. În prezent, asistam la revizuirea acestor teorii, recunoscâdu-se ca sistemele economice actuale nu vor putea fi în întregime informationale sau postindustriale. Asadar, se poate spune ca productia de bunuri materiale va continua, dar vor avea loc mutatii profunde care nu vor mai fi compatibile cu conceptiile si metodele actuale de productie. În acest context o abordare realista a problematicii activitatii de producere de bunuri materiale impune abordarea din punct de vedere sistemic a întregului sistem de productie. Tratarea sistemica a unei unitati de productie presupune determinarea interactiunilor dintre diversele subsisteme si structuri componente ale acestuia. În general, prin sistem se întelege un ansamblu de elemente aflate într-o relatie de interdependenta si interactiune reciproca, formând un tot organizat si functional. Sistemele sunt caracterizate de trei elemente, si anume: a) obiective; b) sarcini; c) functii. Obiectivul unui sistem este bine definit atunci când exista un mijloc ce poate fi utilizat pentru obtinerea rezultatelor dorite. Sarcina sistemului deriva din obiectivul sistemului, în sensul ca un anumit obiectiv poate fi atins prin realizarea mai multor sarcini. Functia unui sistem este proprietatea acestuia de a transforma intrarile în iesiri si defineste modul cum se realizeaza sarcina.
1.2 Sistemul de productie industrial Sistemul de productie este component principal a complexului economic national,contribuind la cristalizarea intr-o structura unitara a tuturor celorlate sisteme,care contribuie la desfasurarea proceselor economice si sociale. Productia este activitatea sociala in care oamenii cu ajutorul mijloacelor de productie,exploateaza si modifica elemente din natura sin vederea realizarii de bunuri materiale destinate necesitatilor de consum. Structura sistemului de producţie este formată dintr-un ansamblu de elemente care acţionează în vederea asigurării funcţiunii principale de producţie care este transformarea materiei în produs finit.
1.3 Intreprinderea de productie-obiect al managementului productie Agentul economic industrial reprezinta veriga autonoma a industriei, care dispune de un patrimoniu corespunzator pentru desfasurarea de activitati productive, in cadrul sistemului integrat al relatiilor de piata, cu scopul asigurarii unui anumit grad de profitabilitate a capitalului investit. Intreprinderea constituie un sistem care cu ajutorul mijloacelor fixe si umane produce bunuri si servicii destinate vanzarii fiind organizata printr-un centru de decizie care dispune de o anumita autonomie. Intreprinderea are ca scop principal fabricarea de bunuri sau furnizarea de servicii pentru a satisface cerintele pietei existand un context rational economic, client-furnizor, in care intreprinderea poate juca alternativ. O intreprindere industriala poate fi caracterizata prin existenta a trei trasaturi de baza: unitate tehnico – productiva, unitate organizatorico – administrativa, unitate economico – sociala. Unitatea tehnico – productiva se poate prezenta sub doua aspecte de baza: a) omogenitatea procesului tehnologic in toate unitatile de productie de baza specializate in executarea anumitor tipuri de produse sau parti ale acestora, in acest caz se folosesc utilaje cu aceleasi destinatii tehnologice, forte de munca de aceeasi calificare, organizarea este asemanatoare (exemplu: turnatorii, tesatorii) b) unitatea productiei fabricate de intreprindere cu reuniunea in acest scop a unor unitati de productie unde se desfasoara procese omogene din punct de vedere tehnologic (exemplu: intreprinderi constructoare de masini, intreprinderi de prelucrare a lemnului).
Unitatea organizatorico – administrativa se concretizeaza in faptul ca intreprinderea, inca de la infiintare, isi stabileste un obiect al activitatii, i se da un sediu, o denumire, dispune de un complex de mijloace de productie, de conducere proprie, de un cadru organizat de oameni. Unitatea economico – sociala se caracterizeaza prin aceea ca intreprinderea de la infiintare este inzestrata cu mijloace fixe si circulante proprii, are un plan propriu, un cost de decontare la banca si beneficiaza de credite bancare, are relatii economice, financiare si juridice cu alte unitati. Intreprinderea, ca unitate economico – financiara, poate fi desfiintata, reorganizata prin fuziune, absorbita, divizare totala sau partiala sau poate sa-si modifice obiectul activitatii, denumirea si sediul.
1.3.1 Abordarea conceptului de intreprindere de productie
În sens economic firma are rolul de a produce bunuri şi servicii destinate vânzării pe piaţă, scopul urmărit este obţinerea de profit. Întreprinderea industrială prin obiectivele impuse are rolul de a-şi folosi cu eficienţă mijloacele de producţie pe care le deţine în condiţiile folosirii complete a capacităţii de producţie, a unei calităţi ridicate a produselor şi a obţinerii de profit. Trăsăturile de bază ale întreprinderii de producţie industrială sunt: - Unitatea tehnico-productivă, determinată de faptul că întreprinderea dispune de un complex de factori de producţie astfel încât obiectivele să fie realizate în condiţiile stabilite. - Unitatea organizatorico-administrativă, este dată de faptul că la înfiinţarea întreprinderii se stabileşte un studiu, un obiect al activităţii, o denumire, un complex de mijloace de producţie, un personal şi o conducere. - Unitatea economico-socială, este dată de faptul că întreprinderea este organizată şi funcţionează pe baza principiilor de rentabilitate şi eficienţă economică.
1.3.2 Trasaturile de baza ale unei intreprinderi de productie
Intreprinderea se caracterizeaza prin trei trasaturi de baza: -unitatea tehhnico-productiva -unitatea organizatorico-administrativa -unitatea economico-sociala Unitatea tehnico-productiva se concretizeaza prin legaturile organice dintre diversele verigi de productie ale intreprinderii, tratate prin prisma rolului acestor verigi in realizarea activitatilor functiunii de productie, a echipamentelor tehnologice aflate in dotarea lor, a raporturilor cantitative si calitative care se stabilesc intre ele. Legaturile definitorii ale unitatii tehnico-productive stau la baza functionalitatii diferitelor subdiviziuni ale procesului de productie din intreprindere. Ele sunt determinate fie de natura asemanatoare a proceselor tehnologice care se realizeaza in intreprindere, fie de participarea verigilor de productie din structura ei la executarea acelorasi produse. Unitatea organizatorico-administrativa se concretizeaza in legaturile or-ganice dintre elementele intreprinderii care o definesc sub raportul organiza-rii si administrarii ei, permitandu-i acesteia sa-si desfasoare activitatea ca un organism unitar. Aceasta trasatura se bazeaza pe o serie de aspecte cu caracter practic referitoare la crearea si functionarea intreprinderii. In acest sens, odata cu consti-tuirea intreprinderii, prin documentatia de infiintare legala se stabilesc carac-teristicile definitorii ale acesteia, dintre care mai importante sunt urmatoarele: - forma de proprietate a viitoarei intreprinderi, care poate fi: publica, privata, mixta (publica si privata) sau asociativa de tip cooperatist - sursa capitalului investit; acesta poate fi: autohton, strain sau autoh-ton si strain; - regimul juridic de constituire si functionare a intreprinderii; in func-tie de acesta, ea poate fi: regie autonoma sau societate comerciala in nume colectiv, in comandita simpla, in comandita pe actiuni, pe ac-tiuni sau cu raspundere limitata; - obiectul de activitate al intreprinderii infiintate; - denumirea, sigla si sediul principal al acesteia; - patrimoniul aflat la dispozitia sa - in cazul regiei autonome - sau capitalul social subscris, cu mentionarea aportului fiecarui asociat -in cazul unei societati comerciale. Unitatea economico-sociala se materializeaza in legaturile organice dintre componentele intreprinderii care o definesc din punct de vedere economic si social, asigurand functionarea ei ca o entitate distincta, preocupata de indeplinirea functiunilor sale si de realizarea obiectivelor prestabilite.
Privita prin prisma acestei trasaturi, intreprinderea poate fi definita prin trei caracteristici esentiale: - reprezinta o organizatie economica, care utilizeaza un ansamblu de resurse pentru productie, impune stabilirea unor ierarhii si niveluri de responsabilitate, determina existenta anumitor raporturi fonnale si informate intre salariatii sai si presupune adoptarea in acest scop a unui sistem de gestiune adecvat; - are o anumita finalitate economica concretizata in scopul fundamental al activitatii ei: satisfacerea nevoilor si cerintelor clientilor sai, in conditiile realizarii unui nivel de rentabilitate asteptat; - dispune de o anumita autonomie de decizie, ca urmare a functionarii in cadrul ei a unui centru decizional care asigura transpunerea in practica a atributelor procesului de management.
Capitolul 2 Procesul de productie : notiune, tipologie, factori de influenta
1.Definirea conceptului de proces de productie Întrprinderile productive îsi realizeaza functiunea de productie prin desfasurarea în bune conditii a procesului de productie. Procesul de productie contribuie atât la obtinerea diferitelor produse, lucrari si servicii, cât si la crearea unui ansamblu de relatii de productie între persoane ce concura la realizarea acestuia. Conceptul de proces de productie poate fi definit prin totalitatea actiunilor constiente ale angajatilor unei întreprinderi, îndreptate cu ajutorul diferitelor masini, utilaje sau instalatii asupra materiilor prime, materialelor sau a altor componente în scopul transformarii lor în produse, lucrari sau servicii cu anumita valoare de piata. În cadrul unui proces de productie componenta principala o constituie procesele de munca iar în anumite ramuri industriale la acestea se adauga si anumite procese industriale. Tinând seama de aceste componente, conceptul de proces de productie mai poate fi definit prin totalitatea proceselor de munca si a proceselor naturale ce concura la obtinerea produselor sau la executia diferitelor lucrari sau servicii. Procesul de productie poate fi abordat si sub raport cibernetic, ca un proces destinat sa transforme un set de elemente denumite iesiri. Abordat din acest punct de vedere, procesul de productie poate fi definit prin trei componente: - intrari
- iesiri - realizarea procesului de productie. Componenta principala a procesului de munca poate fi definit prin actiunea muncitorilor cu ajutorul uneltelor de munca asupra diferitelor materii prime, materiale sau alte componente în vederea transformarii lor în bunuri economice.
2. Tipurile de productie, concept, criterii de clasificare, caracteristici Conducerea si organizarea activitatii de productie din cadrul întreprinderii se afla într-o dependenta directa fata de tipul productiei. Prin tip de productie se întelege o stare organizatorica si functionala a întreprinderii, determinata de nomenclatura produselor fabricate, volumul productiei executate pe fiecare pozitie din nomenclatura, gradul de specializare a întreprinderii, sectiilor si locurilor de munca, modul de deplasare a diferitelor materii prime, materiale, semifabricate de la un loc de munca la altul. În practica se disting 3 tipuri de productie: - tipul de productie în serie, - tipul de productie în masa, - tipul de productie individual. Tipul de productie preponderent ce caracterizeaza o întreprindere impune metodele si tehnicile de organizare a productiei de baza auxiliare si de servire precum si modul de pregatire a fabricatiei noilor produse de evidentasi control a activitatii productive. Tipul de productie în masa este caracteristic întreprinderilor care fabrica o gama redusa de tipuri de produse iar fiecare tip de produs se executa în cantitati foarte mari, adica în masa. În conditiile acestui tip de productie are loc o specializare a întreprinderii în ansamblu sau pe sectii si ateliere pâna la nivelul locurilor de munca. La acest tip de productie deplasarea produselor de la un loc de munca la altul se face în mod continuu, de regula bucata cu bucata, folosindu-se în acest scop mijloace de transport în cea mai mare parte mecanizate si automatizate. Prin caracteristicile sale, tipul de productie în masa creeaza conditii pentru automatizarea productiei si organizarea ei sub forma de linii tehnologice în flux. Tipul de productie în serie caracterizeaza întreprinderile care fabrica o gama mai larga de produse în cantitati mari, mijlocii sau mici. În raport cu nomenclatura produselor fabricate si marimea seriilor de fabricatie precum si gradul de specializare a sectiilor, atelierelor si a locurilor de munca, acesta poate fi mai accentuat sau mai redus, iar deplasarea produselor de la un loc de munca la altul se face în catitati egale cu marimea lotului de transport. Pentru deplasarea produselor de la un loc de munca la altul se folosesc mijloace de transport cu mers continuu, în cazul seriilor mari si cu mers discontinuu în cazul unor serii mici de fabricatie. La întreprinderile caracterizate prin tipul de productie în serie amplasarea diferitelor masini si utilaje se face pe grupe omogene sau pe linii de productie în flux. Tipul de productie individual Întraprinderile caracterizate prin acest tip de productie executa o gama foarte larga de produse, fiecare fel de produs fiind unicat sau executându-se îan cantitati foarte reduse.
În cantitatea tipului de produse individuale, diferitele sectii, ateliere si locuri de munca sunt organizate dupa principiul tehnologic, folosind masini, utilaje si forta de munca cu caracter universal pentru a fi adaptate rapid la executia unei varietati de feluri de produse în conditii de eficienta economica. O alta caracteristica a acestui tip de productie o constituie faptul ca produsele sau piesele se deplaseaza de la un loc de munca la altul bucata cu bucata sau în loturi mici, folosindu-se pentru deplasare mijloace de transport cu mers discontinuu. Datorita caracterului de unicat al produselor sau agamei largi de produse, pregatirea tehnica a fabricatiei nu este la fel de detaliata ca la tipul productiei în masa.
3. FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ PROCESELE DE PRODUCŢIE Felul materiilor prime şi materialelor utilizate impune diferenţieri în organizarea proceselor de producţie prin: asigurarea reţelelor de transport, a reţelelor de depozite şi magazii, folosirea mijloacelor de transport adecvate, asigurarea valorificării deşeurilor reziduale, prevederea unor instalaţii de captare a degajărilor de praf, fum sau substanţe toxice etc. Felul produselor finite fabricate influenţează organizarea proceselor de producţie prin particularităţile lor de ordin constructiv, prin reţeta de fabricaţie, prin forma sau proprietăţile lor, prin gradul de folosinţă şi complexitate, etc. Astfel, în cazul produselor omogene este nevoie ca procesele de producţie să fie continui cu posibilitatea introducerii mecanizării complexe şi a automatizării. Atunci când produsele executate sunt eterogene, organizarea proceselor de producţie este mult mai complexă, datorită multitudinii de operaţii tehnologice, care se repetă la intervale de timp variabile. Caracteristicile procesului tehnologic determină particularităţi în alegerea metodelor de organizare a proceselor de producţie şi a programării producţiei. Un proces tehnologic adoptat pentru fabricarea produselor determină un anumit număr de operaţii, un anumit fel de operaţii tehnologice executate într-o anumită succesiune, folosirea unor utilaje adecvate executării lor, utilizarea unei forţe de muncă cu o anumită calificare, folosirea unor materii prime şi materiale specifice, existenţă unui anumit nivel de mecanizare şi automatizare etc., care în final influenţeazăasupra organizării procesului de producţie. Caracteristicile resurselor umane influenţează eficienţa şi eficacitatea proceselor de producţie prin calificarea personalului, cantitatea de muncă depusă, utilizarea corespunzătoare a timpului de muncă etc.
4. Metode de organizare a productiei de baza Pornind de la marea diversitate a întreprinderilor care îsi desfasoara activitatea în cadrul economiei nationale, se pot stabili anumite metode si tehnici specifice de organizare a acestora pe grupe de întreprinderi, avându-se în vedere anumite criterii comune. Asupra metodelor de organizare a productiei de baza are influenta gradul de transformare a produselor finite, precum si gradul de complexitate a operatiilor procesului tehnologic. Primul tip de organizare a productiei de baza este organizarea productiei în flux pe linii de fabricatie - specifica întreprinderilor care fabrica o gama redusa de feluri de produse în masa sau în serie mare. În aceste cazrui organizarea productiei în flux se caracterizeaza în metode si tehnici specifice cum sunt: organizarea pe linii tehnologice pe banda, pe linii automate de productie
si ajungându-se în cadrul unor forme agregate superioare la organizarea pe ateliere, sectii sau a întreprinderii în ansamblu cu productia în flux în conditiile unui grad înalt de mecanizare si automatizare. Organizarea productiei în flux se caracterizeaza prin: - divizarea procesului tehnologic pe operatii egale sau multiple sub raportul volumului de munca si precizarea celei mai rationale succesiuni a executarii lor, - repartizarea excutarii unei operatii sau a unui grup restrâns de operatii pe un anumit loc de munca, - amplasarea locurilor de munca în ordinea impusa de succesiunea executarii operatiilor tehnologice, - trecerea diferitelor materii prime, piese si semifabricate de la un loc de munca la altul în mod continuu sau discontinuu cu ritm reglementat sau liber în raport cu gradul de sincronizare a executarii operatiilor tehnologice; - executarea în mod concomitent a operatiilor la toate locurile de munca în cadrul liniei de productie în flux, - deplasarea materialelor, a pieselor, semifabricatelor sau produselor de la un loc de munca la altul prin mijloacele de transport adecvate, - executarea în cadrul formei de organizare a productiei în flux a unui fel de produs sau piesa sau a mai multor produse asemanatoare din punct de vedere constructiv, tehnologic si al materiilor prime utilizate. În concluzie, se poate spune ca organizarea productiei în flux se poate defini ca acea forma de organizare a productiei caracterizata prin specializarea locurilor de munca în executarea anumitor operatii, necesitate de fabricare a unui produs, a unor piesesau unui grup de produse sau piese asemanatoare prin amplasarea locurilor de munca în ordinea impusa de succesiunea executarii operatiilor si prin deplasarea produselor sau pieselor de la un loc de munca la altul, cu mijloace adecvate de transport, iar întregul proces de productie desfasurându-se sincronizat pe baza unui unic de functionare stabilit anterior.
CAPITOLUL 3
3.1 Pregatirea productiei noilor produse 3.1.1 Obiective si posibilati de asimilare a noilor produse O caracteristica a intreprinderii modern de productie industriala o constituie capacitatea acesteia de a se adpta cat mai rapid la fabricatia unor produse care sa satisfaca cat mai bine cerintele de consum pe piata interna si externa. Obiectivele care stau in fata activitatii de pregatire a productiei pot fi in ansamblu urmatoarele:
Asigurarea fabricatiei noilor produse si modernizarea celor existente la nivelul cerintelor din ce ince mai diversificate ale consumatorilor Asigurarea celor mai bune conditii de desfasurare a activitatii de pregatire a fabricatiei noilor produse si de asimilare a celor mai perfectionate tehnologii de fabricatie Reducerea la minimum posibil a duratei de pregatire a productiei si realizarea acesteia cu cele mai mici costuri.
3.2 Etapele principale ale stabilirii unui proces de pregatire a fabricatiei Activităţile desfăşurate pentru pregătirea fabricaţiei sub aspect organizatoric şi tehnic sunt: cerere de ofertă; documentare în vederea preofertării preofertă elaborare studiu ethnic ofertă finală; încheiere contract realizare produs; planificare: -pentru proiectare; -pentru fabricare proiectare efectivă: - elaborarea documentaţiei de studiu; - elaborarea documentaţiei tehnice de bază; - elaborarea documentaţiei pregătirii sumare de fabricaţie pentru prototip; - fabricare prototip; - executarea probelor. pregătirea fabricaţiei de serie zero: - elaborarea tehnologiilor pieselor primare; - elaborarea tehnologiilor de asamblare; - elaborare deviz de materiale; - elaborare deviz de manoperă pe tipuri de operaţii; - analiza necesităţii colaborării l fabricarea produsului; - lansarea seriei zero în vederea omologării pregătirii de fabricaţie: - fabricare serie zero; - omologare serie zero în vederea validării pregătirii de fabricaţie care validează proiectul final. aprovizionare: cu materii prime;
cu servicii (colaborări la realizarea produsului pe diverse tipuri de fabricaţie, procedee). contractare furnizori; selectare furnizori; contractare servicii cu furnizorii; - recepţia calitativă/cantitativă a serviciilor furnizorilor. -lansare în fabricaţie a produsului; -
- fabricarea produsului. - planificarea producţiei în baza comenzii primite; - controlul echipamentelor, dotărilor, utilajelor folosite în fabricarea produselor; - controlul aparatelor de măsură şi control; - identificare şi trasabilitate conform Planului Calităţii, cod PC001 -- livrare produs - service. - control final, recepţie, instruire personal pentru exploatarea corectă a ansamblului.
3.1.2 Problematica pregatirii fabricatiei.Studiul de prognoza si de conjuctura Prima fază este constituită de stabilirea necesitătii oportunitătii şi posibilităţii realizării unor produse cu desfacere într-o zonă previzibilă în condiţii de profit pentru un interval detimp stabilit, interval în care să se încheie şi amortizarea investiţiei şi realizarea unui profit scontat. Pentru a se lua hotărârea fabricării unui produs deci implicit a pregătirii unui proces de fabricaţie trebuie cunoscute unele date cum ar fi: - dacă produsul este nou pentru zona în care se prevede desfacerea lui; - cum s-au comportat consumatorii sau utilizatorii unor produse similare sau identice faţă de subiectul respectiv . Datele de prognoză care se referă la un produs sau un proces de fabricaţie pot fi primite contra cost de la institute specializate în activităţi de prognoză. Asemenea date pot să se refere la previziuni pe diferite termene care pot atinge sau chiar depăşii 50 de ani. Datele de prognoză sunt foarte costisitoare întrucât studiile de prognoză implică o activitate de o foarte înaltă calificare şi in acelaşi timp foarte înaltă răspundere. Furnizorii de date de prognoză pot
ajunge în situaţia de a răspune material şi în unele cazuri chiar penal pentru date care nu corespund realităţii şi pe baza cărora solicitanţii au suferit daune materiale. Stabilirea lotului de fabricaţie (volumul producţiei) şi a sistemului de fabricaţie (productivitatea), deci producţia ca noţiune cantitativă este o valoare absolută care exprimă cantitatea totală de produse care se aproximează că vor fi fabricate. Productivitatea este o valoare specifică relativă, ca reprezentând raportul numărului de produ-se fabricate în unitatea de timp, care pentru piese mici poate să fie ore, minute, zile decade sau luni, iar pentru piese mari ani. La o producţie de repere cum ar fi automobilele, tractoare, camioane, televizoare etc., trebuie corelate productivităţile liniilor care asigurădiferite repere care fabrică subansamble şi apoi trebuie realizată convergenţa subansamblelor către punctul de realizare a produsului finit incluzând controlul de calitate interfazic şi final.
3.3 Controlul aprovizionarii În acest procesul complex de control al aprovizionării trebuie avute în vedere câteva etape cheie foarte importante în buna desfăşurare a acestuia: -Evaluarea furnizorilor Este esenţial în controlul aprovizionării pentru ca calitatea produselor achiziţionate depinde de furnizor. De aceea se va acţiona cu o prudenţă deosebită în alegerea acestora, stabilindu-se o procedură specifică de evaluare bazata pe criterii stricte. Metodologia de evaluare a furnizorilor Aceasta implică o mulţime de acţiuni prin care în principal i se solicită furnizorului date referitoare la facilităţile sale de producţie, organizare, resurse umane şi financiare, toate aceste informaţii fiind clasificate într-un formular tipizat. Date despre aprovizionare La orice activitate de aprovizionare trebuie avute în vedere exigenţele de calitate pe care să le satisfacă furnizorul. Acestea vor fi incluse în specificaţiile contractuale. Controlul oportunităţii şi exactităţii datelor de aprovizionare În această etapă se vor elabora proceduri de verificare a calităţii produselor stipulate în specificaţiile contractuale. - Verificarea produsului aprovizionat Sistemul de verificare se va stabili de comun acord cu furnizorul înainte de finalizarea comenzii de aprovizionare pentru evitarea oricărei probleme ulterioare. Se va face verificarea produsului numai
conform acestei proceduri stabilite de comun acord. Înregistrarea calităţii materialelor aprovizionate Trebuie să se realizeze o înregistrare adecvată şi continuă a calităţii produselor achiziţionate. Acest lucru trebuie avut în vedere pentru a avea o dovadă a controlului aprovizionării dar şi ca mijloc de urmărire a performanţelor furnizorului.
3.4 Pregatirea utilajelor, instalatiilor, masinilor si suprafetelor de productie Indiferent de mărimea sau sfera în care îşi desfăşoară activitatea o firmă, aceasta trebuie să se aprovizioneze cu o serie de materiale specifice proceselor ce trebuie efectuate. Aceste materiale pot fi: materii prime, piese semifabricat, componente, subansamble, dispozitive de verificare, scule. În acest context devine imperios necesar ca activitatea de aprovizionare să fie supusă unui riguros control. Asigurarea materială şi organizatorică a fabricaţiei urmează etapei de pregătire tehnologică şi cuprinde ansamblul maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor de lucru, precum şi activităţile care au drept scop asigurarea tuturor condiţiilor tehnice, materiale şi de forţă de muncă cerute de realizarea eficientă a sarcinilor din programul de producţie pentru o anumită perioadă În cadrul acestei etape un rol important revine activităţilor de pregătire a factorilor activi de producţie cum sunt: -
maşinile; utilajele; instalaţiile; suprafeţele de producţie.
Această activitate se realizează parcurgând secvenţial un proces care cuprinde: - analiza documentaţiei de pregătire tehnologică pentru produsele din programul de fabricaţie şi întocmirea situaţiei centralizatoare a tuturor utilajelor prevăzute în fişele tehnologice, concretizată în Lista utilajelor, inclusiv gruparea acestora pe verigi de producţie; - confruntarea tipului şi caracteristicilor utilajelor stabilite în secvenţa anterioară cu existentul de utilaje din cadrul verigilor de producţie şi întocmirea listei cu utilaje, maşinile şi instalaţiile de procurat prin investiţii care vor fi puse ulterior în funcţiune. În cadrul acestei secvenţe, se execută următoarele activităţi: -verificarea stării tehnice a fiecărui utilaj existent;
-analiza planului de reparaţii pentru fiecare utilaj, stabilindu-se măsurile care se impun; -verificarea formelor de contractare cu furnizorii pentru maşinile, utilajele şi instalaţiile ce se procură prin investiţii, astfel ca acestea să intre în producţie la termen, cu precizarea totodată, a măsurilor interne pentru montarea şi efectuarea rodajelor şi probelor tehnologice aferente acestora. -controlul activităţii de pregătire tehnică a execuţiei, când se compară sarcina de producţie ordonanţată pe termene de livrare a produselor, cu starea tehnică a utilajelor cuprinse în capacităţile de producţie cu care se execută acestea. După ce se stabileşte numărul de maşini, utilaje sau instalaţii tehnologice, este necesară dotarea acestora şi a locurilor de muncă cu SDV - urile necesare. Această etapă se realizează în mai multe etape, şi anume: - analiza documentaţiei tehnologice, urmărind elaborarea unei situaţii centralizatoare pe tipuri de SDV - uri codificate, corespunzătoare echipării utilajelor şi dotării locurilor de muncă; - analiza comparativă a necesarului de SDV - uri cu SDV - urile existente atât în depozit cât şi în secţiile de producţie, inclusiv comenzile lansate pentru conceperea şi execuţia SDV - urilor speciale; - stabilirea sistemului de aprovizionare a locurilor de muncă cu SDV - uri; - stabilirea măsurilor tehnico-administrative pentru întreţinerea, repararea şi recondiţionarea SDV - urilor.
CAPITOLUL 4
4.1 Date initiale generale -Tolerante la cote libere m.S. STAS 2300-88 4.2 Caracteristici de material OLC 45 : -otel carbon de calitate 0.45% carbon Utilizare : -
in constructiile de masini la fabricarea pieselor ce urmeaza a fi sudate, matritate , a pieselor supuse la uzuri de frecare mare , pentru piese cu proprietati elastic (arcuri , bucse ) , pentru piese rezistente la uzura (pene , roti dintate)
-
Caracteristici mecanice şi tehnologice (conform STAS 880 – 80)
Marca oţelului 16≤Ø≤80
OLC 45
Tratament termic
Limita de curgere
Rezistenţa la rupere
Rp0,2
Rm 2
CR
Alungirea la rupere
2
[N/mm ]
[N/mm ]
410
700 – 840
-
4.2.1 Masa reperului Masa reperului = 0,5 kg 4.2.2 Clasa din care face parte piesa Piesa „Bucsa ghidare matrita” face parte din clasa:Bucse.
4.2.3 Proiectarea semifabricatului Procedeul de obtinere a piesei este matritare.
A
Rezilienţa KCU
[%]
J/cm2
14
39
4.2.4 Adaosurile totale de prelucrare Adaosul total pe lungime:
At Lsf L pf , unde: Lsf - lungimea semifabricatului, Lsf = 32,3 mm
L pf - lungimea piesei finite, L pf = 34 mm
AL1 3 [mm] At 38 - 34 4 AL 2 1
Adaosurile de prelucrare (intermediare, simetrice) sunt:
d sf d1 32 30 1 A1 2 2 A d1 d 2 30 25,5 2,25 2 2 2 d d 25 , 5 23 3 A3 2 1,25 2 2 A d burghiu 18 9 4 2 2 A5 d 4 d 5 19,5 18 0,75 2 2 d d 6 25,5 24,1 0,7 A6 2 2 2
[mm]
4.3 Normarea tehnica Se poate determina ca normă de timp Nt sau normă de producţie Np. Norma de timp Nt reprezintă timpul necesar pentru execuţia unei lucrări sa operaţii de unul sau mai muţi muncitori în anumite condiţii tehnice şi organizatorice. Se exprimă în unităţi de timp (sec, min, ore). Norma de timp este formată din timpi productivi şi timpi neproductivi. Pentru calcul se poate folosi relaţia: N t
T pi N
Top Td Tin
- Tpi (timpul de pregătire – încheiere) este timpul de cunoaştere a lucrării, pentru obţinerea, montarea şi reglarea sculelor, montarea dispozitivelor, reglarea maşinii – unelte (la început) iar la sfârşit pentru scoaterea sculelor şi dispozitivelor, predarea produselor, a resturilor de materiale şi semifabricate. - Top – timpul operativ respectiv timpul efectiv consumat pentru prelucrarea materialului. Este alcătuit din timpul de bază Tb şi timpul ajutător:
Top Tb Ta L i Tb sn
unde
mm s avansul[ rot ] rot ] n turatia [ min L L L1 L2
- Timpul de bază tb este tipul consumat pentru prelucrarea materialului, acesta schimbându-şi forma, dimensiunile, compoziţia, proprietăţile. - Timpul ajutător ta se consumă pentru acţiunile ajutătoare efectuării lucrului î timpul de bază, schimbarea turaţiilor, înapoierea săniilor şi meselor în poziţia iniţială, prinderea şi desprinderea pieselor, schimbarea poziţiei suportului portscule, etc. - Td – timpul de deservire – a locului de muncă este consumat de muncitori pe întreaga durată a schimbului de lucru. Ea are două componente: timpul de deservire tehnică tdt şi timpul de deservire organizatorică tdo:
Td t dt t do
tdt – timpul pentru menţinerea în stare de funcţionare a utilajelor, sculelor şi dispozitivelor (ungerea maşinilor – unelte), ascuţirea sculelor, controlul utilajelor. tdo – este timpul folosit pentru organizarea lucrului, aprovizionarea cu scule, materiale, semifabricate, curăţenia la locul de muncă. ton – timpul de odihnă şi necesităţi fiziologice. tto – timpul de întreruperi condiţionate de tehnologie.
Tir t on t to
Calculul timpului operativ pentru strunjirea cilindrică
Top t a t b
tb
t op timpul operativ t a timpul ajutator t timpul de b aza b
L 28 2 2 i 1 0,55 min n s 380 0,4
L1 = lungimea de prelucrare L1 l1 l 2 l l1= 2 mm – lungimea de apropiere a sculei l2= 2 mm – lungimea de ieşire din aşchiere l = 80,5 mm – lungimea suprafeţei de prelucrat tb = 0,55 min
t a t a1 t a 2 t a3 - timp ajutător strunjire cilindrică Ø24 mm ta1 = 0,14 min – timp ajutător pentru manevrarea strungului ta2 = 0,16 min – timp ajutător legat de fază ta3 = 0,11 min – timp ajutător pentru măsurarea cu şublerul
t a 0,14 0,16 0,11 0,41 min
Timp operativ (timp de maşină) Top 0,55 0,41 0,96 min
Timpul unitar - Tu Top Td Tir
Timpul de deservire - Td t dt t do
2,5 t 2 , 5 % t 0,55 0,013 min dt b 100 t 1% T 1 0,96 0,09 min op do 100
Td 0,013 0,09 0,103 min 5,5 Tin 5,5% Top 0,96 0,05 min 100 Tu 0,103 0,96 0,05 1,165 min
T2 (Strunjire exterioara) = 1 min T3 (Gaurire) = 1,5 min T4 (Rectificare) = 1 min T5 (Tratamente termice) = 5 min
4.4 Determinarea tipului de productie Prin managementul productiei se intelege totalitatea activitatilor legate de planificare, coordonare, comanda si controlul productiei. In definitia de mai sus se gasesc functiile managementului. In cadrul functiei de planificare trebuie sa se faca planificarea resurselor tehnice, de timp si umane pentru fiecare loc de munca. In procesul de planificare a productiei reperului care face obiectul prezentului proiect se pleaca de la datele rezultate din proiectul tehnologic sintetizate in tabelul urmator. Nr operatie
Denumire operatie
Timp pregatire incheiere
1
Strunjire interioara Strunjire exterioara Gaurire Rectificare Tratement termic
10
1,1
200.000
2
10
1
200.000
2
10 10 10
1,5 1 5
300.000 380.000 350.000
1,5 3 3
2 3 4 5
de Norma de Retributie timp [min] [lei/h]
Arie utilaj [m2]
Sistemul de productie este un ansamblu de factori productivi interdependenti, determinand principalele proportii de desfasurare ale procesului de productie in spatiu si in timp, permite crearea conditiilor materiale si tehnico-organizatorice necesare realizarii fabricatiei la parametrii optimi de eficienta economica. Una din metodele de fundamentare stiintifica, de estimare a sistemului de productie este metoda coeficientului sistemului de productie. Coeficientul sistemului de productie se determina cu relatia: rg k sp t ig unde : rg este ritmul de fabricatie al produsului tig este norma de timp la operatia I Daca din calcule rezulta: - k sp 1 - productia este considerate de masa - 1 k sp 10 - productia este considerate de serie mare - 10 k sp 20 - productia este de serie mijlocie - k sp 20 - productia este de serie mica Ritmul mediu de fabricatie este dat de relatia: rmed
unde: Fn este fondul de timp nominal, N programa de productie (11.000)
Fn * 60[min/ buc] N
Termenul de livrare fixat prin comanda este de un an. In aceste conditii resursa de timp Fn se calculeaza cu relatia: Fn=60*z*ks*h unde : z este nunarul de zile lucratoare, h este numarul de ore lucrate pe schimb; ks este numarul de schimburi. Deci, indicele de apreciere a tipului de productie devine:
k ij
60 * z * k s * h N j * t ij
Pentru cazul luat in considerare : Fn=60*265*3*8=381600 [min/an] Cum N = 10.000bucati/ an, rezulta Nj=N1+N2+N3=11.000+100+35=11.135 Unde: N1 sunt nunarul de piese comandate, N2 numarul de piese de schimb, N3 este numarul de rebuturi acceptate. rmed
-
In continuare se prezinta valorile obtinute pentru Kij la fiecare operatie: pentru strunjire interioara:
k11 -
r71 34.27 2,21 t 71 15.5 serie mare
pentru rectificare:
k11 -
r21 34,27 2,63 t 21 13 serie mare
pentru gaurire :
k11 -
r 34.27 2,58 t11 12 serie mare
pentru strunjire exterioara:
k11
-
381600 34.27[min/ buc] 11135
r61 34,270 2,14 t 61 16 serie mare
pentru tratamente termice:
k11
r61 34,27 2,36 t 61 14,5 serie mare
Deoarece predomina seria mare se alege ca tipologie a productiei seria mare si se va face in continuare organizarea productiei in conformitate cu principiile de proiectare corespunzatoare caracteristicilor acestui tip de productie. 4.5. Determinarea numarului de masini-unelte Determinarea numarului de MU ma,i necesare executarii operatiei i, in cadrul procesului de fabricatie a reperului j se face dupa cum urmeaza:
m a ,i
ti rmed * k up
unde: ti este timpul necesar executarii operatiei i, ma,i numar calculat de masini la operatia i, kup =0.93 este coefficient de planificare utilizat, rmed este ritmul mediu de fabricatie Efectuand calculele poate rezulta un numar de MU necesar de forma : ma,i=a+b unde: a - parte intreaga; b- zecimala Din considerente de ordin practic numarul de MU rezultat se majoreaza sau micsoreaza la o valoare intreaga dupa cum urmeaza: m= a daca b<=0.15 m=a+1 daca b>0.15 deci:
12 0,376 34,27 * 0.93 - se aleg 1 MU, 13 m12 0,407 34,27 * 0.93 - se alege 1 MU
m11
14 0,439 34,27 * 0.93 - se alege 1 MU, 15 m14 0,470 34,27 * 0.93 - se alege 1 MU m13
m15
11 0.345 34,27 * 0.93 se alege 1MU.
4.6. Determinarea coeficientului de incarcare a masinii unelte Coeficientul de incarcare al MU se calculeaza cu relatia: mc , i k in,ci *100[%] mo , i unde kin,ci este coeficientul de incarcare al masinii, mci este numarul de masinii calculat la punctual anterior, mo,I numarul de masii adoptat. Facand calculele rezulta: 0,376 k11 *100 37,6[%] 1 0,407 k12 *100 40,7[%] 1
0,439 *100 43,9[%] 1 0,470 k14 *100 47[%] 1 0,345 k15 *100 34.5[%] 1 k13
4.7. Determinarea lotului optim Din analiza lucrarilor de specialitate rezulta ca productia de serie mare se realizeaza numai pe loturi. Optimizarea lotului de fabricatie consta in minimizarea cheltuielilor de productie pe unitatea de obiect al muncii. Determinarea lotului optim se face cu relatia urmatoare:
nopt
2N j * D (C m A) * * n
unde Nj = 11000[buc/an] este volumul de productie, D cheltuieli dependente de marimea lotului; Cm cheltuieli materiale; A cheltuieli independente de marimea lotului, εn= 0.2 coef de cuantificare a pierderilor Cheltuielile dependente de lot, D se calculeaza cu relatia: D=B+B’[lei/lot] Unde B reprezinta cheltuieli cu pregatirea incheierea fabricatiei la locul de munca. Cheltuielile B se determina cu relatia : n
t pi,i
i 1
60
B
* s mi * mi [lei / lot ]
unde tpi- timp de pregatire incheiere; mi=nr de masini unelte; smi= salariu pe ora al muncitorului B=0.16*6*200000+0.16*2*300000+0.16*1*380000*+0.16*1*350000+0.16*1*320000 =504000[lei/lot] Cheltuielile B’ se determina cu relatia:
B'
p 20 *B * 504000 100800 100 100
unde p reprezinta un procent ce tine cont de cheltuielile cu pregatirea administrative a lotului si p=20 D=B+B’=504000+100800=604800[lei/lot] Cheltuielile materiale se determina cu relatia: Cm=ms*Csf-md*Cd Unde ms = masa semifabricatului in kg; =1,100kg Csf =40.000 costul unui kg de piesa turnata; md=1 kg si reprezinta masa deseurilor; Cd=9000lei/kg cost kg deseu Cm=1,100*40.000-1*9000=35.000 Cheltuielile A independente de marimea lotului se calculeaza cu relatia: A=Cm+Cs+Cind+Cif [lei/buc]
unde: Cif este cheltuiala cu intretinarea si functionarea utilajului pe durata timpului de lucru efectiv; Cind cheltuieli indirecte; Cs cheltuieli salariale
Cs
1 n t opt * smi [lei / buc] 60 i 1
Cs=0.016*(12*200000+13*200000+14*200000+15*200000+11*200000+11.2*200000 +15.5*300000+16*300000+14.5*380000+15.5*320000+17.5*350000)= 625360 Cheltuielile indirecte se determina cu relatia:
Cind C S *
Rf 100
[lei / buc] 625360 *
250 1653400 100 [lei/buc]
unde Rf este regia de fabricatie a sectiei Cheltuielile cu intretinerea si functionarea utilajelor pe durata timpului de lucru efectiv se determina cu relatia: n
Cif i 1
t ui * ai * mi 60
Cif=0.16*(12*200000+13*200000+14*200000+15*200000+11*200000+11.2*200000+ 15.5*300000+16*300000+14.5*380000+15.5*320000+17.5*350000)=6253600[lei/buc ] unde ai reprezinta cota orara a cheltuielilor cu intretinerea si functionarea utilajului la operatia 1 Inlocuind rezultatele in relatia de mai sus rezulta: A=35.000+1653400+2.814.240=7924000[lei/buc] Coeficientul τi se dermina cu relatia :
i
1 rj
in care αi este un coeficient ce reprezinta numarul mediu de loturi pt diverse forme de organizare a productiei. Deoarece productia este de serie mare se aplica organizarea in paralela fara respectarea principiului proportionalitatii. n
s t ui i 1
unde tui este timpul unitar consumat pentru executarea operatiei I
s rj
ne
11.2 0.326 34,27
2 *11135 *1653400 85.1 (35000 7924000) * 0,326 * 0.2
Se adopta nec= 85[buc/lot] si se determina:
n
11135 131 85
6.3. Calculul datelor cel mai devreme (CMD) Succesiunea stadiilor fiecarei activitati este urmatoarea: activitatea nu este inceputa,inceputul activitatii, activitatea este in curs de desfasurare, sfarsitul activitati, activitatea este terminate. Pentru efectuarea calcului CMD, activităţile din reţea trebuie plasate pe o scară de timp care au ca origine momentul t0 şi se derulează spre viitor.
A1 A2
A3 A4 A5
A6 A7
t 5 4 6 unde t=zile A1-strunjire interioara A2-strunjire exterioara A3-gaurire
10
A4-rectificare A5-tratamente termice A6-aprovizionare A7-control
6.4. Calcului datelor CMT Succesiunea de stări a fiecărei activităţi este urmatoarea: activitatea este terminată; sfâtşitul activităţii; activitatea este în curs de desfăşurare; începutul activităţii; activitatea nu este încă începută. Pentru efectuarea calculului CMT activităţile din reţea trebuie plasate pe o scară de timp.
A7 A5
A6
A4 A2
A3
A1 t
9
8
10
6
PROIECT PPF
Student : Grigore Mihai Grupa : 641CC Facultatea : IMST
