MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE AGENŢIA NAŢIONALĂ DE CONSULTANŢĂ AGRICOLĂ OFICIUL JUDEŢEAN DE CONSULTANŢĂ AGRICOLĂ ARGEŞ
Str. Doamnei, nr.17 -19, Bucureşti Sector3, Tel.0213124620 Fax. 0213124643 E-mail:
[email protected]
Piteşti, Str. Armand Călinescu, nr. 44 Tel.0248223931 Tel.0248223931 Fax. 0228223931 E-mail:
[email protected]
FERMA CĂPŞUN
-2007-
2
CUPRINS
Nr crt
Pag.
1
Importanţa culturii
4
2
Evoluţia sortimentului
6
3
Principalele soiuri cultivate
6
4
Particularităţi biologice
10
5
Tehnologia de cultură
12
6
Tehnologia de cultură anuală
12
7
Tehnologia de cultură multianuală
14
8
Cultura multianuală modernă
15
9
Cultura protejată a căpşunului
16
10
Boli olile si dăuna ăunattorii orii căpş căpşun unul ului ui
18
11
Masuri de preven venire si combatere
20
12
Măsuri pentru asigurarea calităţii producţiei
21
13
Analiza economică
25
14
Bibliografie
34
3
CULTURA CĂPŞUNULUI Despre cultura căpşunului sunt editate mai multe lucrări de specialitate sub semnătura unor specialişti în domeniu. S-a constatat dorinţa foarte mare de informare a fermierilor asupra culturii moderne a acestei specii şi accesarea unor fonduri structurale in realizarea unor investiţii pentru realizarea unor ferme specializate pe această cultură. Prin lucrarea de faţă colectivul de elaborare al O.J.C.A. Argeş a încercat să realizeze o lucrare practică de informare, sintetizând date din literatura de specialitate, coroborate cu rezultatele obţinute pe loturile demonstrative organizate de O.J.C.A. Argeş. Lucrarea a fost structurară astfel încât să reprezinte un îndrumar al realizării unei culturi de căpşun iar prin conţinutul şi modul de redactare să se adreseze unui spectru larg de cititori. Pe baza datelor prezentate dorim să orientăm fermierii asupra problematicii privind realizarea unei căpşunării. Considerăm necesar sa precizăm rolul determinant al specialistului privind consilierea în cultivarea acestei specii pentru fiecare fermă în parte, pentru a fi avute în vedere condiţiile specifice. Argumente pentru cultura căpşunului ? - poate fi o afacere familială care se poate constitui într-o sursă consistentă de venit pe o suprafaţă de teren relativ mică, fiind una din culturile cu o valoare ridicată a marjei brute. - permite o amortizare rapidă a capitalului investit. - nu implică investiţii foarte mari, asigurând totodată o perioada redusă de recuperare a investiţiei. - permite o adaptare rapidă la cerinţele pieţei (soiuri, suprafeţe cultivate)
4
IMPORTANŢA CULTURII Căpşunul este răspândit pe întreg cuprinsul globului, fructele lui fiind preferate de o mare parte din populaţia acestuia pentru aroma lor fină şi specifică. In tabelul de mai jos sunt prezentate productiile realizate de pricipalele tari producatoare:
Productia in tone (2004 – 2005) Statele Unite
1 004 160,00 28 % 1 053 280,00
29 %
Spania
288 100,00
8%
308 000,00
9%
Rusia
215 000,00
6%
217 000,00
6%
Coreea de Sud
202 500,00
6%
200 000,00
6%
Japonia
198 200,00
6%
200 000,00
6%
Polonia
185 583,00
5%
180 000,00
5%
Turcia
155 000,00
4%
160 000,00
4%
Mexic
150 261,00
4%
150 261,00
4%
Italia
167 727,00
5%
147 049,00
4%
Germania
119 384,00
3%
146 500,00
4%
Maroc
106 100,00
3%
106 100,00
3%
Egipt
104 971,00
3%
100 000,00
3%
Franta
53 457,00
2%
50 823,00
1%
Anglia
47 900,00
1%
48 000,00
1%
Belgia
44 000,00
1%
40 000,00
1%
Ukraina
36 400,00
1%
38 000,00
1%
Olanda
36 500,00
1%
36 000,00
1%
Serbia Muntenegru
33 855,00
1%
34 000,00
1%
Iran
27 000,00
1%
27 000,00
1%
Chile
25 200,00
1%
25 600,00
1%
347 166,00 10 %
348 110,00
10 %
Alte tari
Total 3 548 464,00 100 % 3 615 723,00 100 % (Sursa – FAO 2006) Plantă ce găseşte condiţii de cultură în aproape toate zonele ţării, având un grad mare de plasticitate ecologică, puţin pretenţioasă faţă de factorii pedoclimatici, căpşunul se bucură 5
de o mare apreciere în multe ţări din lume inclusiv în România datorită valorii alimentare şi terapeutice, prin bogăţia în vitamine şi substanţe minerale. Procentual, căpşunele în stare proaspătă conţin: - 87-91% apă - 4,5-9,7% glucide (glucoză, fructoză) - 0,72-1,19% acizi organici - 0,1-0,5% pectine - 0,94-1,74% proteine - săruri minerale, în special potasiu, fier, fosfor, mangan, calciu - vitamine (conţinutul în vitamina C este egal cu cel al lămâilor şi în plus au un conţinut ridicat de vitamina B şi vitamina K, acid pantotenic, vitamina E) Căpşunul este una dintre speciile pomicole care prezintă un interes economic deosebit datorită potenţialului mare de producţie şi a calităţii fructelor. Sunt fructe de primă apariţie, alături de cireş fiind printre primele fructe care ajung la maturitate în timpul anului (maiiunie) şi are o perioadă suficient de lungă de valorificare datoriră numeroaselor soiuri cu epoci diferite de coacere cât şi unui caracter genetic specific (remontanţa unor soiuri) . Specie precoce, produce fructe în primul an de la plantare, dacă stolonii se plantează în luna iulie. Această particularitate de precocitate accentuată are o importanţă cu totul deosebită pentru producţie, permiţând înfiinţarea de plantaţii anuale şi multianuale, introducerea căpşunului în asolamentele serelor, spaţii protejate şi recuperarea rapidă a cheltuielilor făcute cu înfiinţarea plantaţiilor. Capşunul permite obţinerea de recolte extrasezonale, mai timpurii sau mai târzii decât cele care se obţin în camp. Avand o talie redusă (15-40 cm) sub formă compactă sau rară, căpşunul se poate cultiva în spaţii foarte mici din grădina casei, dar si pe suprafeţe mari în aer liber, în solarii sau în sere. Cultivarea capşunului se poate face şi intercalat în plantaţiile de pomi fructiferi, se mai poate cultiva în vase cu amestec de pământ şi soluţii nutritive. Fructele căpşunului se pretează pentru cele mai variate moduri de valorificare – în stare narurală (proaspete şi congelate) şi prelucrate (sub formă de dulceţă, compot, gem, jeleu, suc, necter). Pe plan mondial factorii ce au contribuit la intensificarea culturii căpşunuli şi de care trebuie ţinut cont în soluţionarea problemelor cu care se confruntă acest sector pomicol şi în ţara noastră sunt: - reînnoirea sortimentului şi cultivarea unor soiuri foarte productive şi cu fructe de calitate superioară; - folosirea materialului săditor liber de viroze; - trecerea de la cultura multianuală la cea anuală; - extinderea culturii protejate în tunele acoperite de polietilenă; - îmbunătăţirea tehnologiilor de înfiinţate şi exploatare a culturii (asolamente, erbicidare, irigare, protecţia fitosanitară, mulci de polietilenă); - mecanizarea unor secvenţe tehnologice (plantarea, mulcirea, recoltarea);
6
EVOLUŢIA SORTIMENTULUI Taxonomic genul Fragaria este încadrat în familia Rosaceae, ordinul Rosales, subclasa Rosidae, clasa Dicotyledonae, subâncrengătura Angiospermae, încrengătura Spermatophytae. Evolutia de la formele salbatice de fragi la soiurile de căpşun cultivate s-a realizat în urma unui lung proces de ameliorare spontan dar mai ales dirijat, pe toate continentele, în ultimele decenii sortimentul de soiuri de căpşun a fost stabilit pe zone geografice şi climatice. Soiurile de căpşun se clasifică în trei categorii în funcţie de specificul fructificării. Deosebim astfel soiuri neremontante (fructifică un singur sezon pe an, în perioada mai-iunie), semiremontante (fructifică atât primăvara, cât şi toamna, dacă sunt îndeplinite condiţiile climatice prielnice – o toamna lungă şi caldă ) şi soiuri remontante (se obţin două recolte în fiecare an, primăvara şi toamna. Spre deosebire de soiurile semiremontante, producţia de toamnă este asemanatoare calitativ şi cantitativ cu cea de primăvara). Pornind de la ideea că sortimentul este factorul dinamic al tehnologiilor, pentru realizarea unor culturi eficiente este nevoie de soiuri moderne cu particularităţi de creştere şi fructificare specifice unui anumit sistem de cultură practicat. Astfel, s-au introdus în cultură soiuri noi create în ţară sau în străinătate dar care se pretează cel mai bine la condiţiile pedoclimatice ale ţării noastre.
Principalele soiuri cultivate Grupa soiurilor neremontante : Gorella.
A fost obţinut în Olanda, are o comportare foarte bună, atât în câmp cât şi în culturile forţate. Planta este viguroasă, prezintă numeroşi stoloni, cu frunze înalte verde deschis. Plantele sunt rezistente la ger, secetă şi principalele boli. Potenţialul productiv atinge 300-687 g/planta. Fructele sunt mari intre 10-19 g, conice, usor alungite, cu vârful teşit, retezat. Au suprafaţa neregulată. Culoarea lor este roşie-intensă lucioasă, cu achene dese aşezate pe conturul fructului. Pulpa este roşie-portocalie, fără goluri consistenta si intens aromata. Recoltarea are loc in prima decadă a lunii iunie. Pocahontas
Este un soi viguros, originar din Statele Unite plantele cresc răsfirate, şi formează numeroşi stoloni violacei. Este un soi de asemenea rezistent la ger, secetă şi principalele boli, dar este sensibil la pătarea roşie a frunzelor ( Fabrea earliana ). Potenţialul productiv este mai mare decât la Gorella, în general, producţiile depăşesc 20 t/ha. Fructele sunt mari, 14-18 g, de culoare roşu-închis, lucioase, conic alungite, uneori cu gât, alteori puternic lăţite. Achenele sunt mici, destul de dese, galbene verzui îngropate superficial în pulpă. Caliciul este foarte mare şi se detasează uşor, rupând o porţiune din pulpă. Aceasta este de culoare roşu intensă, cu o retea albicioasă, este consistentă şi suculentă, prezintă un gol mare în centru. Este cam acidă şi slab aromată. Regina
Un soi viguros cu numeroşi stoloni şi recoltare extratimpurie, în prima decadă a lunii mai. Soiul este de origine din Germania, introdus în cultură în anul 1951. Este destul de rezistent la secetă şi ger, dar sensibil la boli. Potenţialul de producţie nu este satisfăcător, acest soi fiind cultivat mai mult pentru perioada foarte timpurie de fructificare. Fructele sunt mici (6-8 g), conic alungite, înguste, cu gât, de culoare roşu lucios, cu pubescenţa foarte fină pe suprafaţă. Achenele sunt galbene pe partea umbrită a fructului şi 7
roşiatică pe cea însorită, şi sunt îngropate superficial în pulpă. Aceasta este destul de consistentă, roşu portocaliu la periferie şi roz deschis în centru, dulce-acidulată şi cu o aromă puternică, asemănătoare cu cea a fragilor de pădure. Golul central al fructului este foarte mic sau absent. Calicul este foarte mare, uşor detaşabil de fruct. Sepalele sunt lungi, uneori rasfrânte în afară. Senga Sengana
Este ca şi Regina un soi de provenientă germană, comercializat din anul 1962. Se coace cu puţin înainte de soiul Red gauntlet, şi la 3 zile de Gorella. Planta este viguroasă, dar formează puţini stoloni. Creşte cu un frunzis bogat. Soiul este rezistent la ger, la secetă şi boli, în principal la făinare. Este însă sensibil la Botrytis cinerea – putregaiul cenuşiu. Potenţialul de producţie este foarte ridicat, obţinându-se 25-30 t/ha. Fructele sunt mari, 10-15 g, scurt conice, cu baza dreaptă, sfero-conice, uneori cu vârful lăţit, de culoare uniformă roşie închisă, cu luciu pronunţat. Uneori fructul are slabe denivelări la nivelul caliciului. Achenele sunt mici, potrivit de îngropate în pulpa fructului. Caliciul este mic si uşor detaşabil. Pulpa este consistentă, aromată puternic, cu rezistentă bună la transport datorită consistenţei. Dacă nu se recoltează la timp, fructele capătă o culoare vineţie. Talisman
Un soi de origine britanică, introdus în ţara noastră din 1959. Are o coacere târzie. Planta are numeroşi stoloni, portul răsfirat şi vigoare mijlocie. Are o rezistentă mare la ger, este rezistent la putregai ( Botrytis cinerea), la făinare şi la Mycosphaerella. Este deosebit de productiv (20-27 t/ha) şi în utlimii ani fructifică şi toamna. Fructele sunt de mărime mijlocie (11-14 g), conice şi aparent costate, aplatizate lateral şi cu vârful ascuţit sau obtuz. Culoarea acestora este roşu-portocaliu, potrivit de lucioase. Caliciul este mare şi alipit de baza fructului. Achenele sunt mici si rare, îngropate superficial în fruct. Pulpa fructului este consistentă, cu golul central mic sau absent, suculentă şi potrivit de aromată. Benton
Un soi cu coacere târzie, provenind din SUA, cu plante viguroase care formează un numar mediu de stoloni. Gustul fructelor este mediocru, productivitatea mare (400-500 g fructe la o plantă), iar recoltarea se face în a doua decada a lunii iunie. Fructele sunt de mărime potrivită, sunt conic alungite cu vârful ascuţit sau obtuz, şi au culoarea roşu mat. Caliciul este mic, cu desprindere uşoară. Pulpa este intens colorată, cu consistentă potrivită. Aiko
Un soi de provenientă americană, rezistent la ger şi la secetă, cu producţie de 400-500 g la o plantă. Planta are vigoare mijlocie, tufa este rară şi formează numeroşi stoloni. Inflorescenţele au flori hermafrodite şi sunt mai scurte decât frunzele. Fructele sunt mijlocii spre mari, conice, de culoare roşu-aprins, şi au achenele îngropate superficial în pulpă, aceasta este foarte slab colorată în roz şi prezintă un gol în mijloc. Este foarte consistentă, dar calităţile gustative şi aroma lasă de dorit. Caliciul este mare şi se desprinde greu de fruct. Acest soi prezintă tendinţe mari de remontanţă în anumiţi ani, de aceea, unii autori îl încadrează în categoria soiurilor remontante. Dukat
Dukat este un soi polonez, cu fructe mijlocii de 8-13 g, de culoare rosu inchis, de calitate superioara soiului Red Gauntlet in ceea ce priveste gustul. Are un bun potential productiv. Fructele sunt mari, cordiforme cu gâtul uşor rotunjit, colorat în roşu închis, cu luciu plăcut. Caliciul este mijlociu se desprinde uşor de fruct, achenele sunt mari, galben aurii, aşezate superficial. Pulpa este compactă, suculetă, colorată. Elsanta
Este un soi olandez cu coacere medie, plantă viguroasă cu 15-22 de inflorescenţe, cu uşoară sensibilitate la ger şi bună comportare faţă de atacul principalelor boli. Fructele sunt mari (12,8-15,4 g), de formă conică, uniforme ca mărime şi coloraţie, cu textură şi fermitate 8
foarte bună, cu gust echilibrat. Maturarea fructelor este medie, în jurul datei de 14-25 mai, cu o productivitate bună de 338 – 480g/pl. Premial
Soi obţinut şi omologat în 1989 la ICDP Mărăcineni . Planta este viguroasă cu port răsfirat, rezistentă la ger şi la principalele boli. Fructele sunt mari de formă conică, de mărime mijolcie (10-12 g), uniforme, colorate atractiv în roşu aprins şi lucioase. Pulpa roşie de fermitate mijlocie, potrivit de suculentă cu gust placut, echilibrat. Maturare în decada a III-a lunii mai Soi cu înflorire timpurie, productiv, fructe de calitate, recomandat pentru cultura protejata în sere, solarii, tunele. Coral
Soi creat la ICDPP Mărăcineni în anul 1993. Planta este viguroasă, cu port erect, rezistentă la Botrytis şi Phytophtora. Fructele sunt de mărime mijlocie (10-12 g ), de formă conic alungită, culoarea principală roşu-aprins lucios, cu achene mijlocii, semiîngropate, cu caliciu mare, detaşat de fruct şi desprindere uşoară. Pulpa are fermitate mare şi calităţi gustative Real
Soi creat la ICDPP Mărăcineni în anul 1998. Planta are tufa globulos –aplatizată, densă, cu frunză cu trei foliole. Fructul este mare, conic, roşu uniform, lucios, achenele sunt aşezate la acelaşi nivel cu suprafaţa fructului; pulpa este uniform colorată în roşu sau roz-portocaliu. Este rezistent la făinare şi putregaiul cenuşiu, sensibil la secetă şi pătarea albă, are o bună comportare la ger. Are o produictivitate bună, 19-29 t/ha, perioada de maturare a fructelor este semi timpurie. Magic
Este un soi creat la ICDPP Mărăcineni în anul 1998. Tufa este globuloasă, cu inflorescenţe situate deasupra frunzelor. Fructul este mare, conic, colorat uniform în roşu lucios, deasemenea cu pulpa uniform colorată în roşu. Fructele sunt rezistente la transport, destinate consumului proaspăt. Este un soi rezistent la principalele boli dar sensibil la lipsa apei (neirigare). Sweet Charlie
Soi de provenientă americană, rezistent la antracnoză, dar sensibil la Phomopsis, Botytis şi precipitaţii. Fructul este bogat în zahăr, vitamina C şi cu o aromă excelentă. Primele fructe prezintă defecte de polenizare iar în condiţii de căldură excesivă fructele se maturează în 2 zile. Grupa soiurilor remontante: Profesion
Este un soi obtinut in Franta si destul de putin cultivat in tara noastra. Este rezistent la boli, mai putin la fainare, fata de care este sensibil. Recolta maxima se obtine in al doilea an de la plantare. Emite usor stoloni. Fructele din prima recolta se coc in ultima decada a lunii mai sau la inceputul lunii iunie. Fructele au intre 9-22 g. Sunt globuloase, scurt-conice sau aproape reniforme, de culoare rosu-deschis. Pulpa are o consistenta redusa si o culoare rozalie, alba in centru, unde prezinta si un mic gol. Este slab aromata, acidulat dulceaga. Achenele sunt adanc ingropate in pulpa. Frunzele au foliola mediana eliptica sau obovat rotunjita. Inflorescentele au in medie 8 flori, situate la acelasi nivel cu frunzele. Red Rich
Este un soi viguros originar din SUA, cu productii mari. Coacerea fructelor din prima recolta este semitimpurie. Fructele sunt mijlocii, sfero-conice, roşu inchise la culoare. Pulpa este consistentă, aromată, colorată intens. Caliciul se detaşează uşor de fruct. Golul central este foarte mic sau absent.
9
Liberation d’Orleans
Un soi francez cu coacerea primei recolte in mai iunie, şi coacerea celei de a doua în septembrie-octombrie. Fructele au in medie 5 g, au culoare roşu-intens, lucioasă. Pulpa este rozalie la periferie si albicioasă în centru, are consistenţă slabă, este acrişoara la gust şi slab aromată. Planta este productivă şi rezistentă la boli. Achenele sunt adânc îngropate în fruct. Red Gauntlet
Soi englezesc, se pretează atât pentru cultura în câmp, cât şi pentru cultura forţată în sere. Planta are vigoare mijlocie, cu port dirijat. A fost comercializat începând cu anul 1957. Planta formează un număr potrivit de stoloni lungi. Soiul este rezistent la secetă, la ger şi principalele boli, in special la făinare. Este printre cele mai productive soiuri de căpşun obţinându-se producţii care depăşesc 25 t/ha. Fructele au pedunculii rezistenţi, motiv pentru care se desprind cu dificultate de plantă. Fructele au între 10-12 g, sunt scurt conice iar uneori lăţite şi costate si vârful uşor teşit. Culoarea este roşu închisă, ca şi pulpa, care este mai roză în interior. Achenele sunt mici, îngropate superficial. Pulpa este consistentă, acidulat-dulce, destul de aromată, potrivit de suculentă.
10
PARTICULARITĂŢI BIOLOGICE Căpşunul este o plantă semiierboasă, perenă, ce creşte sub formă de tufă cu înălţimea de 15-40 cm.
Partea subterană este formată dintr-o rădăcină scurtă (rizom) din care pornesc numeroase rădăcini subţiri, firoase, de grosimi aproape egale şi dispuse ca o reţea. În primii doi ani rădăcinile se dezvoltă foarte mult, ajungând în adâncime până la 50 cm şi lateral până la 30 cm. După 3-5 ani, sistemul radicular se reduce treptat, deoarece o parte din ramificaţiile laterale mor. Primăvara rădăcinile căpşunului încep să crească înaintea părţii aeriene şi înregistrează un maximum de intensitate în aprilie - mai. A doua creştere intensivă a rădăcinilor are loc în iulie, în ambele faze plantele trebuie să găsească în sol condiţii deosebit de favorabile de umiditate şi substante nutritive. Dezvoltarea rădăcinilor pe adâncimea de 25 de cm se realizează printr-o fertilizare, aprovizionare cu apă şi aerare bună a solului pe această adâncime. Totusi căpşunul este o specie sensibilă la secetă, el nu se poate alimenta cu apă aflată în orizonturile mai adânci de sol. Partea aeriană este reprezentată printr-o tulpină scurtă, formată dintr-un număr variabil de ramificaţii, pe care cresc frunzele, pedunculii florali şi stolonii. Tulpina are o înălţime de 10-15 cm, este perenă şi îngropată parţial în pământ. La plantele tinere de căpşun, în primul an de viaţă, tulpina este foarte scurtă, (0.5-2 cm), şi situată aproape de suprafaţa solului. Creşterile anuale sunt reprezentate prin rozete de frunze ce iau naştere prin ramificaţii subterminale. La subţioara frunzelor din rozetă se formează 1-3 muguri vegetativi, din care în primăvara următoare creşte câte un lăstar foarte scurt (1-2 cm) cu o rozetă de frunze, la care
11
în vârf apare un mugure de rod. Procesul acesta repetându-se an de an rezultă în cele din urmă o tulpină scurtă. O caracteristică a căpşunului, specifică acestuia, este faptul că plantele sunt întotdeauna verzi iar frunzele nu cad. Totuşi moartea frunzelor în fiecare an se datorează temperaturilor scăzute din timpul iernii. Frunzele căpşunului sunt trifoliate, pubescente pe faţa inferioară, uneori şi pe cea superioară. Uneori plantele au capacitatea de a-şi păstra frunzele verzi şi active şi sub stratul protector de zăpadă ceea ce demonstrează că în general suportă umbrirea. Mugurii laterali pot evolua în stoloni sau conuri de rod. În general producerea stolonilor are loc în condiţii de zile lungi, iar cea a conurilor de rod şi a inflorescenţelor în condiţii de zile scurte. Filamentele (stolonii) pot avea lungimea de 20-30 cm uneori putând ajunge până la 1 m, au grosimea de 2-5 mm şi din loc în loc formeaza câte un nod. Aceasta este de fapt zona de formare a plantelor tinere. Procesul de formare a stolonilor se desfăşoară pe tot parcursul sezonului de creştere. Plantele tinere pot fi detaşate de planta mama numai când îşi formează rădăcinile secundare. Mugurii floriferi se formează în vârful ramificaţiilor în majoritatea cazurilor fiind unul singur (uneori apar şi 2 sau 3 muguri). Dintr-un mugure iau naştere unul sau mai mulţi pedunculi florali, care se dezvoltă în prelungirea axului principal pe care se formează o inflorescenţă ramificată. O inflorescenţă este formată din: o floare primară, doua flori secundare, 4 terţiare şi, mai rar, flori de gradele 4 si 5. O floare tipică are 5 sepale, 5 petale, 20-35 stamine şi un număr variabil de pistile. În funcţie de felul în care se desfăşoară înflorirea există grupele de soiuri: remontante, semiremontante si neremontante. Polenizarea la căpşun se realizează cu ajutorul vântului şi/sau al insectelor. Fructul rezultă din dezvoltarea receptaculului floral care se îngroaşă şi se înroşeste. Pe fruct sunt dispuse numeroase achene mici. Tot acest ansamblu alcătuieşte fructul baciform. Primele fructe care apar sunt cele mai mari şi cele mai tipice şi provin din primele flori crescute pe axul principal. De la înflorit la coacerea fructelor soiurile de căpşun necesită 25-30 de zile ceea ce înseamnă 40-45 de zile de la pornirea în vegetaţie.
12
TEHNOLOGIA DE CULTURĂ Plantarea căpşunului este diferită în funcţie de sistemul de cultură: cultură liberă, direct în câmp sau cultură protejată, în solarii sau seră. Indiferent de sistemul de cultură ales, materialul săditor trebuie să fie de calitate, liber de viroze, procurarea lui să se facă de la persoane autorizate cu certificat de calitate. În vederea plantării, stolonilor li se aplică obligatoriu două operaţii premergătoare, indiferent de sistemul de cultură: fasonarea şi mocirlirea stolonilor. Fasonarea constă în îndepărtarea resturilor de filamente, frunze uscate şi reducerea aparatului foliar la 1- 2 frunzuliţe. Mocirlirea se realizează prin introducerea sistemului radicular într-un amestec de consistenţa smântânii realizat din pământ (de preferinţă galben), bălegar proaspăt de bovină şi apă. Eventual, în amestecul de mocirlire se va introduce şi un fungicid. Se va evita atingerea frunzelor şi a mugurelui cu mocirlă. Rolul acesteia este de a a asigura un contact mai bun cu solul şi prin continutul ei în substante hormonale favorizează creşterea rădăcinilor. De asemenea, ea reprezintă şi un aport de azot de care planta va beneficia imediat după plantare, având grijă ca mugurele central să rămână neacoperit cu mocirlă. Nu este bine ca stolonii să fie înşiraţi pe rând pe o distantă mare deoarece se usucă mocirla de pe rădăcini, ceea ce îngreunează plantarea şi prinderea stolonilor.
Tehnologia de cultură anuală În sistemul de cultură anuală, căpşunul se plantează vara, în iunie-iulie utilizând stoloni refrigeraţi. Dacă se respectă perioada de plantare şi asigurarea apei, plantele au suficient timp pentru fortificare şi diferenţierea mugurilor floriferi până la sfârşitul toamnei. Până la înfiinţarea culturii anuale de căpşun terenul se foloseşte pentru o altă cultură timpurie: salată, spanac, ceapă verde. În anul următor, după defrişarea culturii anuale de căpşun în iunie, terenul se pregăteşte şi se însămânţează sau se plantează cu o cultură târzie: varză de toamnă, castraveţi, fasole. Printr-o rotaţie corespunzătoate plantele de căpşun beneficiază de un teren afânat, fertilizat şi structurat, ce favorizează o bună dezvoltare a sistemului radicular şi a plantei. Pentru cultura anuală se aleg terenuri de grădină, plane sau uşor înclinate până la 7%, pretabile la mecanizare şi obligatoriu la irigare. Terenul trebuie să fie fertil, expoziţie bună (sudică, sud-vestică sau sud-estică) şi ferit de vânturi. Terenul se desfundă mecanic la 35-45 cm, cu cel puţin 10-14 zile înainte de plantere. O dată cu desfundatul se încorporează în sol 30-40 t gunoi de grajd bine descompus, 200-400 kg superfosfat şi 200-250 kg sulfat de potasiu pe hectar. Căpşunul reacţionează în mod nefavorabil la fertilizarea cu sare potasică, deoarece tolerează greu clorurile. Nu se recomandă o îngrăşare abundentă, peste necesarul optim al plantei în anul plantării, deoarece producţia de fructe scade în favoarea unei creşteri excesive vegetative. Pentru combaterea dăunătorilor din sol înainte de desfundare solul se tratează cu produse pe bază de clorpirifos, etoprofox, dazome sau oxamil (Mocap 10 G 60 kg/ha, ) Terenul desfundat, fertilizat si dezinfectat se mărunţeşte şi se nivelează cu 2-3 treceri cu grapa cu discuri. Pentru a se putea lucra mecanizat, terenul se pichetează în parcele dreptunghiulare lungi de 300 m şi late de 100 m, între parcele lăsându-se alei sau drumuri. Deoarece în cultura anuală a căpşunului trebuie asigurată irigarea este necesar ca de la început să fie asigurată modelarea corespunzătoate a terenului. Aceasta se realizează cu MMS 2,8 din legumicultură sau cu rariţa. Se pot utiliza diferite scheme de modelare a terenului, astfel încât să se ţină cont de faptul că fiecărei plante de căpşun îi trebuie asigurat un spaţiu
13
de nutriţie de 0,08 – 0,10 mp, respectiv 10-12,5 plante pe mp. în aşa fel încât să se obţină o densitate de 80000 – 100000 plante/ha. Rezultate bune se obţin prin utilizarea terenului modelat sub formă de brazde permanente cu lăţimea de 50 cm, separate de şanţuri cu adâncimea de 15-20 cm şi lăţimea la partea superioară de 50 cm. Pe fiecare brazdă se plantează câte două rânduri de căpşun la distanţa de 25 cm între ele şi 20-25 cm între plante pe rând în funcţie de vigoarea soiului. Plantarea propriu-zisă se realizează de preferinţă pe timp noros sau seara, solul să aibă în momentul plantării o temperatură în jur de 20 0 C şi un conţinut optim de apă (75-80% din capacitatea de câmp). O atenţie deodebită trebuie acordată realizării corecte a adâncimii de plantare. Dacă materialul săditor este introdus prea adânc în pământ, mugurele terminal este acoperit, putrezeşte uşor şi pornirea în vegetaţie este întârziată, iar dacă este prea la suprafaţă, mugurele terminal suferă de secetă şi de temperaturile scăzute din timpul iernii. Căpşunul se poate planta manual, cu plantatorul, situaţie în care se face în prealabil marcarea rândurilor cu marcatorul tras de tractor sau semimecanizat, cu ajutorul unor maşini specializate.
Adâncimea de plantat
Poziţia la plantarea stolonilor Epoca de plantare este vara, în lunile iunie-iulie. În zonele sudice plantatul se poate prelungi până la 10-15 august. După plantare, la 2-3 zile are loc verificarea şi completarea golurilor, acolo unde stolonii nu s-au prins. În cultura anuală de căpşun producţia de fructe scade proporţional cu numarul golurilor necompletate sau înlocuite târziu. Procentul de goluri din plantaţie nu trebuie să depăşească 1%. Terenul ales poate fi acoperit sau nu cu folie din polietilenă prevăzută cu orificii în care se vor planta stolonii. Daca se aplică irigarea prin aspersiune, plantarea se face în benzi de cate două rânduri distanţate între ele la 25-30 cm, iar distanţa între benzi este de 75-80 cm.
14
Ca material săditor se folosesc stoloni refrigeraţi, liberi de virusuri. Un avantaj al folosirii stolonilor refrigeraţi este acela că permit plantarea foarte de timpuriu, în vară, când stolonii din câmp (din recolta anului respectiv) încă nu sunt suficient de dezvoltaţi. Stolonii refrigeraţi nu se mai fasonează ci doar se mocirlesc. Lucrările de întreţinere constau în: Praşilele se execută ori de câte ori se formează crustă sau apar buruienile, mecanic sau manual, prin mobilizarea solului pe o adâncime de 4-5 cm, fără a stânjeni şi aparatul radicular al plantelor. Erbicidarea se realizează cu ajutorul unor erbicide administrate în soluţie, cu ajutorul pompelor de stropit. Erbicidarea se realizează preemergent (Duacil 5653 WP 6kg/ha; Devrinol 50 wp+Dual 500CE – 6+4kg/ha; Hexilur 80PU 2,5kg/ha; Elbatan 80%PU 2,1 kg/ha) şi postemergent (Fusilade super 3 l/ha şi Galant PRV 1,5 l/ha). Mulcirea atunci când aceasta nu s-a realizat de la plantare se face cu paie de grâu sau secară, în perioada de intrare în pârgă a fructelor. Irigarea este condiţie esenţială de reuşită a culturii anuale de căpşun. Imediat după plantare şi pe tot parcursul perioadei de vegetaţie se udă de 5-6 ori, cu o normă de udare de 200-300 mc/ha, astfel încât stratul de sol din zona rădăcinilor active să fie permanent reavăn. Combaterea bolilor şi dăunătorilor se realizează prin tratamente înnainte de înflorire, la scuturarea petalelor şi la întrarea fructelor în pârgă, la acest ultim tratament utilizându-se fungicide cu remanenţă redusă. Plantele de căpşun în vârstă de un an sunt apte să dea producţii mari (plecând de la faptul că producţia de fructe creşte proporţional cu numărul de plante la unitatea de suprafaţă) iar fructele lor ajung la maturitate cu 2-5 zile mai devreme faţă de cele ale plantelor mai în vârstă (cu consecinţe pozitive asupra preţului de valorificare). Producţia anuală de căpşune a unui hectar de cultură este de 15-25 t, în funcţie de soiuri, cu avantajul că producţia de calitate superioară (extra) reprezintă 75-80% din total, iar coacerea fructelor în cadrul plantei este mai grupată decât la cultura multianuală. În primăvara anului următor (mai - iunie) plantele rodesc abundent după care se defrişează.
Tehnologia de cultură multianuală Cultura multianuală a căpşunului durează de obicei 3 ani, fiind introdusă într-un asolament de 7-8 ani. La planta premergatoare (cel mai adesea cartoful sau varza timpurie) se recomandă aplicarea a 30-40 t/ha gunoi de grajd. Pregătirea terenului se face ca pentru cultura anuală, însă fără a mai fi modelat terenul. Plantaţiile multianuale de căpşun pot fi înfiinţate toamna, primăvara sau vara. Plantarea de toamnă – din a doua decadă a lunii august pană la mijlocul lui octombrie – dă rezultate bune în zonele cu ploi suficiente, precum şi în condiţii de irigare. Până la sfârşitul toamnei plantuţele reuşesc să înrădăcineze bine şi să îşi dezvolte rozeta de frunze dar de regulă nu formează muguri florali. Datorită acestui fapt, anul următor plantării este fără rod, sau cu producţie nesemnificativă (1-2 t/ha). Plantările efectuate toamna târziu, după 15 octombrie, dau de regulă rezultate negative întrucât plantele nu se dezvoltă suficient, iar rădăcinile lor rămân la suprafaţă spre sfârşitul iernii. Plantarea de primăvară, în martie-aprilie, este indicată în zonele nordice cu primăveri umede şi toamne secetoase, precum şi în zonele unde stratul de zăpadă nu se menţine pe sol decât un interval scurt de timp. În anul plantării, nu se obţin fructe. Plantarea de vară (între 15 iulie -15 august) cu stoloni refrigeraţi sau recoltaţi direct din câmp dă rezultatele cele mai bune şi în cultura multianuală întrucât plantele se dezvoltă 15
bine până toamna, diferenţiază suficient mugurii floriferi şi dau o recoltă mare încă de anul următor. Astfel, se pot obţine în decurs de 3 ani 3 recolte economice de fructe. Plantarea de vară impune efectuarea irigării şi un material săditor de calitate. Lucrările de întreţinere sunt în general asemănătoare pentru primul an şi cei cu rod, diferenţa constând că în primul an se realizează verificarea prinderii şi completarea golurilorla 12-14 zile de la plantare, utilizându-se stoloni din acesaşi soi şi de aceeaşi vârstă. Pe parcursul fiecărui an se au în vedere următoarele lucrări: *erbicidarea – preemergent utilizând Venzar 80WP 3-3,5 kg/ha pentru dicotiledonatele anuale sau Devrinol 50WP 4-6 kg/ha pentru monocotiledonate şi unele dicotiledonatele anuale cât şi Dual Gold 960EC 1,2 l/ha pentru mono şi dicotiledonate; postemergent utilizând Focus Ultra 3-4 l/ha pentru buruieni monocotiledonate şi perene; praşile, de regulă, 2 manuale pe rând şi 2 mecanice pe interval, prima la 2 săprămâni de la plantare fără însă a deranja plantele. irigarea prin aplicarea a 4-6 udări cu câte 350-400 mc apă/ha. În funcţie de zonă, cantitatea de precipitaţii căzută şi momentul plantării se poate ajunge şi la 5-8 udări.Este important ca în primele 10-14 zile de la plantare solul să fie păstrat reavăn pentru o prindere uniformă. combaterea bolilor şi dăunătorilor, se realizează prin 3-4 tratamente combinate, un fungicid şi un insecticid, evetual acaricid, pe baza unui calendar al tratamentelor astfel încât să se păstreze o cultură curată. fertilizarea fazială, prin aplicarea a 500 kg/ha superfosfat, 200-250 kg/ha sulfat de potasiu ( fracţionat în două doze, după ½ recoltarea fructelor şi 1/2 toamna) şi 300-350 kg/ha azotat de amoniu ( fracţionat în două doze, 2/3 primăvara devreme şi 1/3 după recoltarea fructelor) mulcirea cu paie constă în aşezarea unui strat gros de 3-5 cm de paie curate pe o lăţime de 20-25 cm, pe ambele părţi ale rândului, pentru a preveni atingerea fructelor de pământ şi putrezirea acestora.
Cultura multianuală modernă
Un nou sistem de plantare introdus în ţară, în cadrul culturii multianuale moderne, este plantarea pe brazde înălţate (25-30 cm înălţime), acoperite cu folie de polietilenă şi prevăzute cu un sistem de fertirigare introdus sub folie, (tubul de picurare) în sol, la adâncimea de 1-2 cm. În primul an se plantează stolonii refrigeraţi începând cu luna februarie şi până în ultima decadă a lunii august, în funcţie de cerinţele pieţei. Pentru culturile care se înfiinţează în perioada februarie-iulie, se folosesc stoloni refrigeraţi (plante de 60 de zile), în densităţi de 40-65.000 stoloni/ha, capabili să realizeze fructe după numai 60-70 zile de la plantare. În anul II în condiţiile unei tehnologii performante, producţia de fructe creşte de 4-5 ori, datorită aplicării unor lucrări speciale. Pentru stimularea apariţiei rapide a noului aparat foliar şi diferenţierea mugurilor de rod, se continuă cu aplicarea fertirigaţiei prin sistemul de udare prin picurare. Pentru stimularea creşterii producţiei de căpşuni la ha, se foloses rânduri duble de plante la intervale de 20-25-30-35 cm, decalate între ele, pe biloni 70-80 cm cu distanţa dintre biloni de 40-60cm. Astfel se poate obţine o densitate de 40-80.000 plante/ha. Importanţa foliei de protecţie rezidă din: fructe curate la recoltare, reducerea cheltuielilor de irigare, stoparea buruienilor, iar a sistemului de picurare din creşterea productivităţii, respectiv prevenirea bolilor şi a dăunătorilor. 16
Pregătirea terenului se face cu o arătură adâncă de toamnă la 35-40 cm. Se administrează gunoi de grajd circa 30 - 40 to la hectar, bine descompus (de circa 3-4 ani) prin încorporarea în sol odată cu arătura de toamnă. Iarna, pe zăpadă se administrează circa 400 kg îngrăşăminte complexe la hectar. Înainte de înfiinţarea unei culturi se aplică o ierbicidare totală pentru curăţirea terenului de buruieni perene (pir, volbură, palamidă, etc.) cu ierbicide pe bază de glifosat, după care se efectuează o frezare adâncă însoţită de o nivelare a solului. Tot înainte de efectuarea rigolelor se poate aplica o ierbicidare antigramineică, folosindu-se ierbicidul Dual -2 l/ha. Se trece la efectuarea rigolelor cu maşina de făcut rigole, care dintr-o trecere efectuează rigola, întinde sistemul de irigaţie şi montează folia care acoperă rigola. Folia este găurită, găuri care reprezintă distanţele de plantare, aceste fiind de 35/35; 35/30; 30/30, în funcţie de soiul de plantă, tipul terenului, etc. Sistemul de irigare prin picurare este montat sub folie, acest sistem este de două feluri: regular şi autocompensant. Acesta este conectat la capătul tarlalei la o coloană principală din tub de politilenă de 32 mm, prin intermediul unor robineţi de legătură . Plantarea se începe după ce sistemul de irigare a fost montat şi încercat la presiunea de apă şi după ce irigarea a funcţionat circa 4 ore înainte de plantare. Plantarea se face cu plantatoare speciale după care se face o irigare abundentă. Întreţinerea culturii : La circa 7-8 zile de la plantare încep să apară primele flori. Acestea vor fi tăiate cu foarfeca circa 8-7 săptâmăni, pentru fortificarea plantei, după care se lasă flori care vor asigura producţia. Odată cu tăierea florilor se curăţă plantaţia de stoloni şi buruieni. Pe perioada tăierii florilor se aplică tratamente cu fungicide; Dithane 0,2%, Manzate 0,2% alternativ cu tratamente pe bază de cupru, acestea se vor aplica după fiecare tăiere de flori. După cea de-a doua tăiere de flori se pot aplica îngrăşaminte foliare în funcţie de stadiul de dezvoltare a plantei. Este preferabil ca în anii cu umiditate mare să se efectueze 3 tratamente cu Swici, pentru a preveni apariţia botritisului. Se aplică de asemenea tratamente pentru putregai, făinare, cu substanţe pe bază de Carbendazin 0,6-1kg/ha. În perioada de vegetaţie se vor face tratamente pe intervale pentru distrugerea buruienilor. Irigarea culturii se va face pe toată perioada vegetaţiei cu doze de apă care să asigure o bună umiditate a solului.
Cultura protejată a căpşunului
Se practică sub adăposturi temporare sau permanente, fără căldură artificială, cum sunt tunele din folie de plastic, serele solar etc. În condiţiile de climă ale ţării noastre, adaposturile temporare se instalează peste cultură în ultima decadă a lunii februarie şi în prima decadă a lunii martie. Temperaturile scăzute în perioada înfloritului pot anula avantajele pe care le asigură protejarea sub adapost a culturii. Tunelul simplu este accesibil de construit, se face cu materiale ieftine. Are o lăţime de 50-60 cm, scheletul de sustinere este format din nuiele sau sârmă groasă. Acestea se înfig în pământ din metru în metru. Pentru acoperire se utilizează folie de polietilenă lată de 1,5 m. În astfel de tunele aerisirea se face la început prin descoperirea tunelului la capete, iar apoi prin ridicarea foliei dimineaţa după ridicarea temperaturii aerului. Una din marginile foliei care acoperă tunelul rămâne fixată în sol permanent, iar cealalata va fi lăsat mobilă pentru închiderea deschiderea tunelului. Tunelul dublu este format din două tunele simple alăturate, si acoperite la rândul lor cu un alt tunel mai larg. Fiecare din cele două tunele simple interioare acoperă câte 4 randuri de căpşun, distanţate la 30-35 cm. Între tunelele simple interioare se lasă câte o potecă lată de 60-70 cm. Prin dubla acoperire cu folie se asigură o temperatură mai ridicată, care grăbeşte
17
coacerea fructelor cu 10-15 zile, faţă de tunelele simple (20-30 zile avans faţă de cultura neprotejată). O altă posibilitate este acoperirea adăposturilor (tunelelor) cu folie de polietilenă perforată care permite o aerisire pemanentă. În aceste adăposturi temperaturile maxime sunt cu 25°C mai mici decât în cele cu folie neperforată, iar temperaturile minime cu 11,5°C mai ridicate decât în cele exterioare. Tehnologia de cultură este ca şi în cazul culturilor anuale.
18
BOLILE ŞI DĂUNĂTORII CĂPŞUNULUI Viroze. Sunt multe viroze la căpşun, unele se transmit prin intermediul cicadelor, afidelor sau al nematozilor, altele se găsesc in stare latentă, cum este cazul pătării frunzelor – Strawberry motley virus, de aceea se recomandă utilizarea de stoloni liberi de virusuri şi arderea materialului infectat. Alte viroze sunt patarea inelara, mozaicul arabic, rasucirea frunzelor, incretirea frunzelor, etc. Micoze. 1. Fainarea produsa de Sphaeroteca fragariae. In Romania bola a fost descoperita de E. Docea in naul 1958, intr-o cultura langa Bucuresti. Ataca frunzele, florile si fructele. Pe ambele fete ale frunzei dar mai frecvent pe cea inferioara se formeaza o pasla albicioasa ce constituie miceliul si conidiile ciupercii. Frunzele atacate se rasucesc spre fata superioara, care capata pete rosiatice. Fungicide : Karathan 0,1%, Topsin 0,07%, Benlate 0,06%, etc. 2. Mana este produsa de Phytophtora fragariae . Este o boala foarte periculoasa. Plantele pierd din vigurozitate, frunzele de la baza raman ofilite. Marginile frunzelor se rasucesc si prezinta pete rosiatice. Radicelele se necrozeaza la exterior si putrezesc in cele din urma. Plantele se ofilesc total si se usuca. 3. Mana comuna este produsa de Phytophtora cactorum. Ataca rizomul la nivelul coletului, pedunculii si caliciul florii, dar mai ales fructele. Rizomul se necrozeaza fapt ce conduce in final la uscarea plantei. Fructele atacate prezinta pete brunii, iar pulpa se intareste si devine amaruie. La suprafata fructului se dezvolta un miceliu fin. Ciuperca se transmite prin sol si prin resturi infectate. 4. Patarea bruna este produsa de Dendrophoma obscurans . Frunzele prezinta pete rosii violacee care cresc in diametru pana la 2 cm. Tesuturile patate se necrozeaza si frunza se usuca in final in totalitate. Este o boala mai rar intalnita. 5. Patarea alba a frunzelor este produsa de Mycosphaerella fragariae. Este cea mai raspandita boala a capsunului, desi exista soiuri rezistente. Boala ataca de primavara pana toamna si se manifesta prin aparitia pe frunze a unor pete mici, rosiatice spre violaceu, care capata un contur cenusiu inchis. Ciuperca poate ierna in resturile infectate. 6. Patarea rosie a frunzelor este produsa de ciupercile Marsonia fragariae, Fabrea earliana si Diplocarpon earliana. Ataca limbul foliolelor, pedunculii si caliciul florilor. Pe frunze apar pete mici circulare sau neregulate, de culoare rosuviolacee. Petele cu timpul se maresc si se unesc, iar culoarea lor devine negricioasa. Ciuperca se transmite prin resturi vegetale infectate. 7. Putregaiul cenusiu este produs de Botrytis cinerea. Ataca florile si fructele mai ales pe vreme umeda, si poate distruge 80% din recolta. Infectia masiva are loc in perioada infloritului. Fructele atacate se brunifica si putrezesc. Ciuperca se transmite de asemenea prin resturi infectate. 8. Vestejirea plantelor se produce datorita ciupercii Verticillium alboatrum. Ea ataca radacinile groase si coletul care se brunifica. Marginile frunzelor se brunifica si ele. Boala progreseaza rapid ducand in scurt timp la uscarea plantelor. Ciuperca este deosebit de periculoasa deoarece poate ramane viabila pe resturi infectate timp de 7-8 ani. Ceapa si cartoful utilizate ca plante premergatoare culturii de capsun favorizeaza aparitia bolii.
19
Insecte daunatoare. 1. Afidele. Se mai numesc paduchii de frunze. Exista mai multe specii de afide daunatoare capsunului, dintre care amintim pe cea mai frecventa – Myzus fragariae - Paduchele verde care ierneaza sub forma de ou in resturile vegetale. Larvele apar primavara si populeaza fata inferioara a frunzelor. Acest paduche este vivipar si se inmulteste si partenogenetic, prin oua nefecundate. Are mai multe generatii pe an. Atacul masiv are loc in lunile iunie-iulie. Frunzele atacate se rasucesc, se usuca si cad. Afidele pe langa pagubele pe care le produc direct, mai sunt si transmitatori de viroze, aparatul lor bucal fiind adaptat pentru intepat si supt. 2. Acarienii. Acarienii sunt paianjenii rosii si bruni, reprezentati de speciile Tarsonemus fragariae – Paianjenul capsunului, Tetranychus urticae – Paianjenul rosu comun, etc. Tarsonemus fragariae are 6-7 generatii pe an. Corpul femelei este oval de culoare alb sidefie in momentul aparitiei, apoi se brunifica cu timpul. Masculul este mai mic decat femela. Acarianul ierneaza ca femela adulta in inima plantei, in mugurele central. Primavara cand capsunul porneste in vegetatie femelele parasesc acest loc si incep sa depuna oua pe frunzulitele tinere. Dupa 15-20 de zile din oua apar larvele care prefera frunzele din interiorul tufei unde umiditatea este usor mai ridicata. Frunzele atacate se incretesc, devin brune si casante. Tetranychus urticae are 5-6 generatii pe an. Femela are corpul ellipsoidal, galben roziu apoi portocaliu. Masculul are corpul piriform, galben verzui apoi brun. Acarianul ierneaza ca adult in resturi vegetale. Primavara femelele parasesc locul de iernare si depun oua pe fata inferioara a frunzelor unde se vor dezvolta apoi coloniile. Pe frunzele atacate apar pete galbui, corespunzatoare locurilor de hranire ale paianjenilor. Cand atacul este foarte puternic, petele acopera frunza in intregime, frunza care se usuca in final. La combaterea lor trebuie tinut cont si de prezenta albinelor, deoarece multe produse toxice pentru acesti acarieni sunt toxice si pentru albine. Pe cat posibil se vor utiliza produse cu netoxice fata de fauna utila, iar daca nu, se vor adresa note de prevenire stuparilor din zona, in timp util inainte de aplicarea tratamentului. 3. Gargarita neagra sau Anthomus rubi . Ataca frunzele si florile, din mai pana in iunie, in cursul noptii. In restul anului, larvele traiesc in sol unde ataca radacinile provocand uscarea plantelor. 4. Gandacul capsunului, sau Galerucella tenella . Este o insecta mica ce ierneaza sub resturi vegetale. Primavara gandacul iese si se hraneste cu frunzele tinere. Depune ouale in tot cursul lunii mai. Larvele apar esalonat, incat pe plante se pot gasi concomitent larve dar si gandaci din generatia a doua. Daca atacul este puternic, plantele se usuca si pier. 5. Gandacul paros – Epicometis hirta. Distruge staminele si pistilele florilor si in cazul unui atac puternic poate compromite recolta, chiar daca plantele supravietuiesc. 6. Nematozii. Sunt o clasa de viermi cilindrici cu corp lung si nesegmentat, care prezinta dimorfism sexual. Se inmultesc sexuat si sunt vectori ai unor virusuri. Traiesc in organele plantei pe care o paraziteaza. Dintre acestia, cele mai importante specii sunt: Meloidogyne hapla. Femela matura are corpul in forma de para, cu o protuberanta in partea anterioara care reprezinta capul. Atacul se manifesta mai ales pe radacini nde se formeaza gale, datorate celulelor polinucleate care inconjoara corpul
20
nematodului, servindu-i drept protectie si sursa de hrana. In final plantele atacate se usuca. Aphelenchoides fragariae . Are aspectul unui vierme microscopic subtiat la ambele capete si transparent. Traieste in toate organele plantei, in care patrunde prin stomate si prin rani. Atacul lui produce zbarcirea si inrosirea frunzelor, precum si rasucirea lor. Florile se deformeaza si se atrofiaza. Plantele atacate nu mor, dar raman debile si nu mai produc aproape deloc. Nematodul se poate perpetua o perioada lunga de timp in sol. Ditylenchus dipsaci. Este un nematod polifag. Exemplarele acestei specii sunt foarte mici, cu aspect viermiform. Frunzele plantelor atacate raman mici cu limbul deformat si ingrosat, cu petiolul scurt si rasucit. In final plantele mor. 7. Alti daunatori. Cârtiţa – Talpa europaea Este un mamifer mic, insectivor, subteran, cu corpul cilindric, blana neagra si catifelata, ochi mici acoperiti de o membrana. Picioarele anterioare sunt scurte cu gheare puternice, adaptate sapatului de galerii. Aceste galerii de mare intindere sunt circulare etajate si ramificate. Cartita este folositoare pentru ca distruge anumite insecte, si dreneaza si aereaza solul. Daca se inmulteste insa excesiv produce pagube capsunului pe care il dezradacineaza. Se poate combate prin momeli toxice. Coropişniţa - Gryllotalpa grylootalpa O insecta din ordinul Ortoptera, cu corpul greoi si cu picioarele din spate adapatate pentru sapat, de forma unor lopeti. Cu ajutorul lor isi sapa galerii in sol, care se termina printr-o camera in care femela depune anual in fiecare primavara circa 200300 de oua. Larvele naparlesc de 5-6 ori pana la maturitate. Coropisnitele traiesc mai ales pe terenurile ingrasate cu gunoi putred, paios. Ataca indeosebi capsunii si legumele carora le rod radacinile. Coropisnita se poate combate prin momeli toxice. Limaxul – Agriolimax agrestis Melcul fara cochilie ataca inflorescentele si fructele capsunului. Se combate prin prafuirea solului cu var proaspat stins. Carabuşul de mai – Melolontha melolontha Larvele acestuia traiesc circa 3 ani in sol, unde rod radacinile plantelor. Viermele sârmă – Agriotes vestulatus Traieste in sol si roade radacinile plantelor. (Grigore Mihaescu)
Masuri de prevenire si combatere
Masurile culturale : Controlul solului, inca de la infiintarea plantatiei, privitor la existenta larvelor de carabus de mai, a rozatoarelor, coropisnitelor si nematozilor. Masurile fizico-mecanice : Eliminarea si arderea plantelor infectate. La terminarea recoltarii, este bine sa se coseasca pentru ca miceliul ciupercilor fitopatogene eventual aflate pe frunze sa nu declanseze o infectie tardiva. Frunzele cosite vor fi arse. Masuri chimice: in luna aprilie, de la inceputul vegetatiei, se vor face 2-3 tratamente pentru prevenirea fainarii, patarii albe si a putregaiului. Tratamentele se repeta si de-a lungul fazelor fenotipice, la nevoie sau profilactic. In ultima perioada se acorda o importanta deosebita agriculturii organice a capsunului, agricultura lipsita de tratamente chimice de fertilizare si combatere a bolilor si daunatorilor. (Nick Waipara, SFF Project, NZ) In anul 2002, cultura organica a capsunilor fusese deja abordata de peste 130 de fermieri din 35 de tari, cu o productie per total estimata la 10 milioane de dolari. (Sean L. Swezey, University of California) 21
MĂSURI PENTRU ASIGURAREA CALITAŢII PRODUCŢIEI Calitatea căpşunilor ajunse pe piaţă este dependentă într-o măsură însemnată de condiţiile în care se fac recoltarea şi păstrarea acestora.
Recoltarea Recoltarea căpşunilor trebuie sa înceapă dimineaţa devreme dupa ce roua de pe suprafata fructelor s-a uscat. Se va evita recoltatul după amiaza la temperature ridicate, în special la temperaturi peste 25 grade. Fructele calde suferă vătămări importante în procesul de recoltare şi manipulare. De asemenea, fructele cu temperatura pulpei înalta vor necesita mai multa energie si capacitate de racire pentru a îndepărta căldura câmpului în timpul procesului post-recoltare. Capsunele nu trebuie sa fie recoltate atunci când fructele sunt umede sau pe timp de ploaie, deoarece va conduce la aparitia putregaiului cenusiu Botrytis. Mentinerea calitatii fructelor în conditii ploioase este dificila din cauza probabilităţii sporite de apariţie a putregaiului cenuşiu si care, respectiv, va duce la un termen de pastrare a fructelor limitat. Recoltarea trebuie executată în regim de peste o zi pentru regiuni temperate racoroase iar perioadele neobişnuit de aride ar putea sa fie necesară recoltarea zilnica a soiurilor cu fructele moi. Maturitatea de recoltare Căpşunile sunt recoltate la etape diferite de maturitate, dependent de soi şi preferinţele de piaţă. Maturitatea căpşunilor este cel mai bine oglindită de culoarea suprafeţei externe şi fermitatea fructului. Fructele de capsun nu se mai coc dupa recoltare. Recoltatul se va face la maturitate de consum. Nu se permite a lăsa fructele sa se răscoaca deoarece se deformează uşor, se deteriorează repede, si nu vor rezista rigorilor de transport la distanţe mari. La sosirea pe piaţa de destinaţie, fructele rascoapte vor fi moi si vor avea un termen de păstrare scurt. În afară de aceasta, scurgerile de sevă din fructele supra-maturate şi deformate va păta ambalajul iar unele dintre fructe pot putrezi. Pe de altă parte, fructele imature vor avea vârfuri si umeri albi, pulpa interioară va fi albicioasă si vor avea calităţi gustative foarte proaste din cauza conţinutului scăzut de zahăr Fructele imature nu trebuie sa fie culese, deoarece conţinutul de zahăr va fi mic si gustul va fi inadecvat. După recoltare căpsunele nu se mai îndulcesc, iar tesuturile albe nu se coloreazî în rosu. Ambalare Aparenţa si calitatea capşunelor vândute în toată lumea s-a îmbunătăţit datorită răspândirii pe larg a caserolelor din plastic - ca ambalaj final de comercializare a capsunelor – care pot conţine de la 250 grame pâna la 500 grame de fructe. Caserolele se plasează în cutii de plastic sau carton direct în câmp. Tot în aceleaşi cutii caserolele cu fructe se transportă la supermarket. Designul cutiilor trebuie sa asigure aranjarea perfecta a caserolelor, fara ca acestea sa se mişte (de exemplu 6, 8, 12 caserole intro cutie). La rândul lor, cutiile de plastic/carton trebuie sa fie aranjate perfect pe paleţi - de obicei, mărimea paletului standard este 1m x 1,2m. Cutiile ce se aranjează pe palete nu trebuie să depăşească perimetrul paletului (în caz contrar, aceste lazi vor fi instabile, se vor detaşa deteriorând produsul şi îngreunând procesul de mânuire. Sortarea directă a fructelor în ambalaj final la momentul recoltării reduce de câteva ori numărul de atingeri ale fructului la doar o singură dată. Starea fitosanitara a câmpului Starea fitosanitara adecvata a câmpului constituie un aspect important în mentinerea cotei înalte a pietei de fructe calitative pe parcursul întregului sezon de recoltare. Fructele
22
deteriorate, supracoapte sau putrezite trebuie să fie înlăturate cu grijă de pe câmp la fiecare recoltare. Suprafaţa temporară de stocare trebuie să aibă acoperiş pentru a proteja fructele de razele solare directe si de ploaie. Cântarirea Dupa ce s-a verificat calitatea fructelor din fiecare ambalaj individual, caserolele trebuie sa fie cântarite cu precizie. Pentru cântarire se recomandă utilizarea unui cântar cu platforma orizontală cu un ecran digital cu o acuratete de +/- 1 - 2 g. Fructele ambalate trebuie sa aibă o masă cuprinsă între 260 si 265 g (excluzând greutatea ambalajului), pentru a asigura sosirea acestora la destinaţie cu o masa neta de cel putin 250 g. Exactitatea cântăririi caserolelor pentru comercializare constituie o etapă importantă a procesului de control a calităţii. Operatiuni de racire post-recoltare Fructele de capsun reprezintă o categorie dintre cele mai perisabile si trebuie răcite imediat după recoltare pentru a maximiza termenul de comercializare şi pentru a menţine calitatea fructelor. Lanţul de răcire trebuie menţinut la etapele de depozitare, distribuţie si desfacere a fructelor la temperaturi cuprinse între 0 si 1° C. Racirea fortata cu aer Racirea forţată cu aer este metoda ideală pentru înlăturarea căldurii de câmp din căpsuni. Pentru a maximiza termenul de comercializare a fructelor, procesul de răcire forţată cu aer ar trebui să înceapă în decurs de o oră după recoltare . Stocarea căpşunilor recoltate cu temperatura fructelor de 30° C timp de patru ore înainte de răcire va avea drept consecinţă faptul ca 1/3 din fructe vor deveni ne-comerciabile, chiar şi daca fructele ramân păstrate în camere frigorifice pentru urmatoarele 7 zile. Capsunele sunt răcite adecvat atunci când temperatura în interiorul pulpei atinge 1°C. De obicei, temperatura internă a fructului se determină utilizând un termometru cu o sondă lungă. Răcirea forţată cu aer implică plasarea paletelor cu cutii umplute cu căpsune într-o camera frigorifică cu temperatura cuprinsa între 0 si 1° C, si umiditatea relativa de 90 - 98 %. Cutiile sunt aliniate în două rânduri paralele pe de o parte si alta a unui ventilator mare. Rândurile sunt separate prin spaţiu deschis (care de obicei, constituie diametrul ventilatorului). Deasupra rândurilor paralele de cutii se plaseaza o pânza , care este centrată deasupra spaţiului liber (tunelului) dintre stivele de cutii. Este important ca toate golurile din tunelul de răcire sa fie blocate pentru a evita scurtcircuitarea aerului de răcire. Nu trebuie să existe goluri între stivele de cutii sau deschizături ne-blocate sub palete, în cazul când cutiile sunt asezate pe palete. Termenul de răcire se poate extinde cu 40% dacă deschizăturile inferioare ramân ne-blocate. Cel putin 5 % din suprafaţa pereţilor cutiei trebuie sa aibă orificii de ventilare pentru a asigura răcirea adecvată. Rata recomandată a curentului de aer pentru răcirea forţată eficientă a căpşunilor este de 0.002 m3/sec/kg . Se pot utilize ventilatoare de tip axial sau centrifugal. Se recomandă utilizarea unui ventilator ce pompează cel putin 7,2 m³/h pe kg de căpşuni si 1.25 cm presiune hidraulica (7200 l/h/kg). Pentru a calcula curentul de aer total necesar, trebuie sa se ia în consideraţie masa căpşunilor ce trebuie răcită la un moment anume. Spre exemplu, pentru a răci 1000 kg de fructe, va fi necesară utilizarea unui ventilator cu o capacitate de cel puţin 7.200 m³/h. De regulă, un motor de 1 cal-putere (0,75 kW) are o capacitate de pompare a aerului de circa 1.700-2.450 l/sec la 1,25 cm presiune statică. După ce toate căpşunile s-au răcit adecvat, ventilatorul se decuplează si pânza de deasupra cutiilor este rulată. Este important să aveţi un termometru cu o sondă lungă pentru a 23
verifica temperatura internă a fructelor. Câteva fructe selectate la întâmplare din diferite caserole trebuie să fie penetrate cu sonda termometrului pentru a determina când se poate stopa procesul de răcire forţată cu aer. De asemenea, este o idee bună să controlaţi ventilatorul prin introducerea în curentul de aer a unui termostat cu voltaj linear. Răcirea fructelor fără a aplica sisteme de răcire forţată (ventilator) este ineficientă, şi răcirea cutiilor cu capsuni poate dura până la 24 de ore. De obicei, rata de răcire este de 5-10 ori mai rapidă atunci când se utilizeaza sistemul de racire forţată cu aer comparativ cu răcirea în camere ce nu au astfel de sisteme.
Depozitarea frigorifică Fructele de capşun trebuie să fie păstrate în depozite temporare la temperatura cuprinsă între 0 - 1°C şi cu o umiditate relativă de 98 %.. Podeaua din camerele frigorifice de dimensiuni mari trebuie să fie capabilă sa reziste la greutati mari si la mediul ud, asigurând în acelaşi timp o izolare eficientă. Capacitate de refrigerare Instalaţia frigorifică de răcire forţată trebuie să aibă capacitate de refrigerare suficienta pentru a putea acoperi volumele maxime de produse recoltate. Cantitatea de energie termică generată (şi prin urmare, solicitată de a fi înlăturată) de la fiecare dintre sursele urmatoare trebuie să fie adăugate împreună pentru a determina capacitatea totală de refrigerare necesară. 1. Caldura din câmp a fructelor Aceasta este sursa principală de caldură si depinde de temperatura internă a fructelor de capsun la iniţierea procesului de racire. Volumul energiei termice (în kcal) necesar a fi înlaturat este determinat de urmatoarea formulă: masa căpşunilor (kg) x 0,92 x ºC (diferenţa de temperatură dintre temperatura fructelor la recoltare si temperatura dorită pentru depozitare ). Coeficientul 0,92 în formulă reprezintă energia termica specifica a fructelor de capsun. Kilocaloriile de energie termica necesare pentru a fi înlaturate dint-o tona de capsune cu temperatura interna a fructelor la recoltare de 27º C pâna la atingerea temperaturii de depozitare de 0º C se vor determina prin calculul urmator: 1.000 kg x 0,92 x 27º C = 24.840 kcal. Pentru a raci fructele în timp de o ora va fi nevoie de o instalatie de racire capabila sa înlature 24.840 kcal. Aceasta va reprezenta sursa primara de energie termica, dar conform "regulii de aur" trebuie sa mai adaugati înca 25% la capacitatea totala de refrigerare pentru înlaturarea energiei termice de la sursele nr. 2 – 5 enumerate mai jos. Prin urmare, va fi nevoie de o capacitate de refrigerare de minim 31 050 kcal pentru a înlatura energia termica de câmp din 1 000 kg de capsune si din alte surse. Pentru racirea unei cantitatii de fructe mai mari sau în cazul când camera frigorifica va fi utilizata pentru depozitarea temporara a fructelor dupa racirea fortata cu aer, va fi necesara o capacitate aditionala de refrigerare. Se recomandă întotdeauna să se instaleze sisteme ce au o capacitate de refrigerare suficientă pentru a acoperi necesitătăţile majore de racire ce pot parveni. De obicei, aceste necesităţi majore coincid cu volumul maxim de produs recoltat. 2. Caldura generată în urma respiratiei Dupa recoltare capsunele ramân vii si produc căldură, consecintă a procesului de respiraţie.Cantitatea de caldură pe care o produc capşunile depinde de temperatura fructelor. La 0º C, 1000 kg de capsuni vor produce aproximativ 84 kcal pe zi, pe când la 27º C, 1 000 kg de capsuni vor produce circa 11,670 kcal. 3. Căldura cutiilor si paleţilor Cutiile si paleţii goi au spatiu intern de aer ce reprezintă o sursă de energie termică ce necesită refrigerare pentru a se răci.
24
4. Scurgeri de energie termică Deschiderea uşilor, izolatia proastă şi crăpăturile în pereţi sau pod sunt surse potenţiale de scurgeri de energie termică care permit aerului cald să pătrundă în camera frigorifică răcită. Acestea necesită capacitate de răcire adiţională pentru a menţine temperatura joasă a depozitului. 5. Energia termică a utilajelor Dispozitivele mecanice precum sunt stivuitoare cu furcă, becurile electrice, ventilatoarele şi lucrătorii ce intră în camera de depozitare emit energie termică ce trebuie înlăturată.
Sistemul de umidificare După recoltare, conţinutul de apă din capsuni scade rapid. Pentru a preveni zbârcirea si ofilirea fructelor sau deshidratarea caliciului verde este importantă menţinerea unui nivel înalt al umiditaţii relative pe parcursul tuturor etapelor de mânuire post-recoltare a produsului. Umiditatea relativă optimă pentru căpsuni este cuprinsă între 90 - 98 %. Există mai multe metode disponibile pentru menţinerea unui nivel înalt al umidităţii relative pe durata depozitării temporare. Acestea variază de la udarea podelei, sau deschiderea recipientelor umplute cu apă, (ambele metode nu constituie sisteme bine controlate si au anumite dezavantaje în ceea ce priveşte siguranţa alimentului), până la instalarea unui sistem controlat automat de creare a ceţei sau de umidificare. Introducerea controlată a vaporilor de apă de către un higrostat este metoda preferată pentru menţinerea unui nivel înalt de umiditate relativă. Pentru instalaţiile de depozitare a căpşunilor se recomandă utilizarea unui higrostat instalat pe perete sau atârnat de pod. Menţinerea lanţului frigorific pe durata transportului Cutiile cu căpşuni trebuie să fie aranjate pe palete şi pregătite pentru export atunci când fructele sunt în interiorul depozitului frigorific. Cutiile trebuie să fie scoase din depozit şi încărcate într-un camion frigorific. Mentinerea lanţului de racire si monitorizarea temperaturii constituie partile integrale ale cerinţelor privind controlul calitaţii, planurile sistemului de analiza a riscurilor şi punctelor critice de control (HACCP), si ale cerintelor EUREPGAP. O metodă de menţinere a lanţului de răcire în perioada tranziţiei este acoperirea stivei de cutii de pe paleţi cu un înveliş termoprotector de staniol laminat. Menţinerea unei atmosfere înalte de CO2 pe parcursul depozitării şi transportului poate reduce rata respiratiei căpsunilor, incidenţa afectării cu Botrytis, şi creşte termenul de comercializare cu câteva zile. Expunerea capsunilor la un nivel înalt de concentraţie atmosferică de CO2 (de la 15 la 20 %) menţine sau intensifică fermitatea si luciul pieliţei si reduce apariţia putregaiului cenuşiu Botrytis. Acest nivel înalt de atmosferă de CO2 poate fi obţinut prin utilizarea pungilor sau învelişurilor de plastic impermeabile (cu o grosime de 125 microni) înfaşurate în jurul cutiilorcu căpsuni stivuite, urmat de retragerea în vid a atmosferei din interiorul învelişului de plastic şi injectarea dioxidului de carbon.
25
ANALIZA ECONOMICĂ Prezentăm în continuare o listă de mijloace fixe care să permită atât asigurarea mecanizării lucrărilor conform tehnologiei, cât şi condiţionarea producţiei.
Nr crt 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Denumire mijloc fix Tractor Plug 2 trupite Grapa discuri Freza Cultivator MIC Remorca Motopompa Maşina tratament fito. Instalatie irigat picurare Depozit Masina modelat solul TOTAL
Durata amortizare
Valoare 5 10 8 8 10 5 5 10 5 10 20 8
42000 4200 8750 5250 7700 8750 12250 1750 11100 300000 75000 6450 483200
Cota amort 8400,00 420,00 1093,75 656,25 770,00 1750,00 2450,00 175,00 2220,00 30000,00 3750,00 806,25 52491,25
Considerând o dimensiune a exploataţiei de 5 ha, obţinem o amortizare pe hectarul de cultură de 10498 lei, valoare utilizată în determinarea indicatorilor de eficienţă economică .
26
DEVIZ TEHNOLOGIC – INFIINTARE CULTURA LUCRARI MECANICE Nr crt . 0
Denumirea lucrării
8
1 Nivelare curenta Incărcat gunoi grajd Transp. gunoi grajd Adm. gunoi grajd Erbicidat Arat Discuit Frezat
9
Mocirlit stoloni
10
Plantat stoloni
1 2
3 4 5 6 7
11
Completat goluri
Volumul
UM
3 ha
to to km ha ha ha ha ha
lucrări i
Ore mec .
Cons.car b. l/um
4
7
8
1 60
LUCRĂRI MANUALE
Total *Tarif chelt lei/U . M -lei9 10 0
5
Total Tarif retrib. -lei- lei-
ZO nr. 11
12
300
0 Gunoi grajd
To
60
30,00
Total chelt. -lei18
Total chelt. agrot -lei-
0,00
19 0,00
1800,00
2100,00
600
10
0
180
0
0,00
180,00
1 1 1 1 1
25 1 4 1 5
15 5 32 5 40
45 15 96 15 120
0 0 0 0 0
0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
45,00 15,00 96,00 15,00 120,00
9240,00
9490,00
0,00
750,00
924,00
1024,00
0 0 0
0,00 0,00 0,00
0,00 0,00 0,00
1100
11964,0 0
13835,0 0
ha ha
0
10
25
250 Stoloni
0
30
25
750
0
4
0 0
TOTAL
13 0,00
MATERII SI MATERIALE Preţ Denumirea U Cant unita materialulu M totală r i -lei14 15 16 17
46
97
771
44
25
100 Stoloni
Bu c Bu c
4200 0 4200
0,22 0,22
DEVIZ TEHNOLOGIC – AN 1 PRODUCTIE LUCRARI MECANICE Nr crt. 0
Denumirea lucrării
UM
Vol lucrării
3
4
Cons carb -l/um-
Ore mecaniz.
*Tarif lei/UM
Total chelt -lei-
ZO nr.
Tarif -lei-
Total retribuţii - lei-
9
10
11
12
13
Total cheltuieli -lei-
Total cheltui eli agrot -lei19 670,00
Denumirea materialului
U M
Cant totală
Preţ unita r -lei-
14 Ingr complexe
15 to
16 0,50
17 1190
18 595,00
0,00
81,00
l
5,00
27
133,00
148,00
to
5
1
5
2
Administrat îngr chimice
ha
1
1
2
3
Erbicidat
ha
1
1
5
15
0
5
Praşit mecanic 2 treceri
ha
2
2
7
42
0
0,00
6
Praşit manual 2 treceri
ha
2
1000
0,00
42,00 1000,0 0
7
Tratament fito 2 tratamente
ha
2
8 9
Irigat Transport paie
10
Împrăştiat paie mulcit
11
mc to km
1500 60
8
MATERII SI MATERIALE
1 Transport îngr chimice
1
7
LUCRĂRI MANUALE
75 6
0 2
70 3
5
0 3
40
25
25
30
0
Erbicid
Fungicid
l
1,50
45
67,50
97,50
Fungicid
kg
1,20
79
94,80
94,80
Insecticid
l
0,15
43
6,45
6,45
Insecticid
l
0,15
146
21,90
21,90
100
0,00 600,00
550,00 618,00
450 18
4
25
100 0
ha
0
2
25
50
0,00
Recoltat în 5 treceri
to
0
112
25
2800
0,00
12
Cosirea frunzelor
ha
1
0
0,00
50,00 2800,0 0 200,00
13 14
Strans si ars resturi veg. Transport îngr chimice
ha to
5
1
5
0 75
0,00 0,00
50,00 75,00
15
Administrat îngr chimice
ha
1
1
2
6
16
Formare benzi roditoare
ha
200
200
0
pentru anul următor TOTAL GENERAL
0 0
75
917
to
6,00
2
25
50 0
595,00
601,00
10
25
250
0,00
250,00
0
0,00
0,00
4325
2113,65
7355,65
0
0 81
Paie
173
Ingr complexe
to
0,50
1190
DEVIZ TEHNOLOGIC – AN 2 PRODUCTIE LUCRARI MECANICE Nr crt.
Denumirea lucrării
0
1
LUCRĂRI MANUALE
MATERII SI MATERIALE
UM
Volumu l lucrării
Ore mecaniz .
Consum motorin ă -litri/um-
*Tarif lei/U M
Total cheltuiel i -lei-
ZO nr.
Tarif -lei-
Total retribuţi i - lei-
3
4
7
8
9
10
11
12
13
1
Transport îngraşăminte chimice
to
5
1
5
75
2
Administrat îngrăşăminte chimice
ha
1
1
2
6
3
Erbicidat
ha
1
1
5
15
0
4
Praşit mecanic 2 treceri
ha
2
2
7
42
0
5
Praşit manual 2 treceri
ha
2
6
Tratament fito 2 tratamente
ha
2
2
5
30
7
Irigat
mc to km ha
8
Transport paie
9
Împrăştiat paie mulcit
10
Recoltat în 8 treceri
to
11
Cosirea frunzelor
ha
12
Strangere si ardere resturi vegetale
ha
13
Transport îngraşăminte chimice
to
14
Administrat îngrăşăminte chimice
ha
15
Formare benzi roditoare pentru anul următor
ha
0
1500
70
0
450
60
3
0
18
1
200
1
1 1
5 2
3
40
4
25
15
16
to
0,50
17
1190,00
Erbicid
l
5,00
26,60
1000
670,00
0,00
81,00
133,00
148,00
0,00
42,00
0,00
1000,00 97,50
1,20
79,00
94,80
94,80
0,15
43,00
6,45
6,45
146,00
21,90
21,90
0,00
550,00
600,00
618,00
Fungicid
kg
Insecticid
l
Insecticid
l
0,15
to
19
67,50
l
Paie
18
595,00
45,00
Fungicid
1,50
100 0
Total cheltuieli agrotehnice -lei-
6,00
100,00
2
25
50
0,00
50,00
0
196
25
4900
0,00
4900,00
0
0,00
200,00
50
0,00
50,00
0
0,00
75,00
595,00
601,00
250
0,00
250,00
0
0,00
0,00
6425
2113,65
9455,65
200 2
25
75 6 0
81
25
Cant totală
75
0
0 10
0 TOTAL GENERAL
25
14 Ingra complexe
UM
Total cheltuieli -lei-
0
0 5
0
Denumirea materialului
Preţ unitar -lei-
917
257
25
Ingra complexe
to
0,50
1190,00
DEVIZ TEHNOLOGIC – AN 3 PRODUCTIE MATERII SI MATERIALE
Nr crt .
Denumirea lucrării
0
1
3
1
Transport îngr chimice
to
5
1
5
75
ha
1
1
2
6
ha
1
1
5
15
0 Erbicid
ha
2
2
7
42
ha
2
ha
2
2
3 4 5 6
Adm. îngrăşăminte chimice Erbicidat Praşit mecanic 2 treceri Praşit manual 2 treceri Tratament fito 2 tratamente
7
Irigat
8
Transport paie
9 10
Împrăştiat paie mulcit Recoltat în 8 treceri TOTAL GENERAL
Volumu UM l lucrării
LUCRARI MECANICE LUCRĂRI MANUALE Cons Total Total Ore motorin *Tarif Tari cheltuiel ZO retribuţi mecaniz ă lei/U f i nr. i . -litri/um M -lei-lei- lei7 8 9 10 11 12 13
mc to km ha to
4
0 2
5
70
0
360
60
3
0
18
80
14 Ingr 0 compl
3
40
25
25
30
1200
Den. material
4
25
2 168
546
217
25 25
Preţ unitar -lei-
Total chelt. -lei-
Total cheltuieli agrot. -lei-
15
16
17 1190,0 0
18
19
595,00
670,00
to
0,50
0,00
81,00
133,00
148,00
0
0,00
42,00
1000
0,00
1000,00
75 l
5,00
26,60
0 Fungicid
l
1,50
45,00
67,50
97,50
Fungicid Insecticid Insecticid
kg l l
1,20 0,15 0,15
79,00 43,00 146,00
94,80 6,45 21,90 0,00
94,80 6,45 21,90 460,00
to
6,00
100,00
600,00
618,00
0,00 0,00 0,00 1518,6 5
50,00 4200,00 0,00
100 0 Paie
0 0 0
U M
Cant total ă
50 4200 0 5425
7489,65
BUGET VENITURI CHELTUIELI – CULTURA MULTIANUALA U.M VALOARE dc: total PLANTARE AN 1 AN 2 A. VALOAREA PRODUCTIEI Lei/ha 124.700,0 0,0 29.000,0 52.200,0 A1. Din care pt productia principala (q1 Lei/ha 124.700,0 0,0 29.000,0 52.200,0 x K) B (+) SUBVENTII Lei/ha 0,0 0 0 0 D (-) CHELTUIELI TOTALE (I+II+III) Lei/ha 119.094,9 25.896 22.669 28.295 D1. Din care pentru productia principala Lei/ha 101.757,9 25.896 22.669 28.295 I. CHELTUIELI MATERIALE (1+2+3+4) Lei/ha 36.596,9 13.706 6.542 9.182 1.Cheltuieli cu materii prime si Lei/ha 30.610,0 11.964 5.114 7.514 materiale -Sämãnta si material saditor Lei/ha 10.164,0 10.164 0 0 -Ingrasaminte Lei/ha 4.775,0 1.800 1.190 1.190 - Pesticide Lei/ha 971,0 324 324 - Alte materiale Lei/ha 14.700,0 0 3.600 6.000 2. Cheltuieli cu lucrarile mecanizate Lei/ha 1.666,0 546 467 467 3. Cheltuieli cu irigatii Lei/ha 1.260,0 450 450 4. Cheltuieli de aprovizionare (10% din Lei/ha 3.061,0 1.196 511 751 I.) II. CHELTUIELI CU FORTA DE Lei/ha 17.275,0 MUNCA 1.100 4.325 6.425 III. ALTE CHELTUIELI (5+6+7+8) Lei/ha 47.886,0 11.090 11.802 12.688 5 Cheltuieli generale (4% din I + II) Lei/ha 2.153,0 592 434 624 6 Dobanzi la credite Lei/ha 0,0 7 Asigurari (3% din I + II) Lei/ha 3.741,0 0 870 1.566 8 Amortisment pt cladiri si utilitati Lei/ha 41.992,0 10.498 10.498 10.498 E. (=) PROFIT IMPOZABIL (A1 - D1) Lei/ha 22.942,1 -25.896 6.331 23.905 INDICATORI
AN 3 43.500,0
43.500,0 0 24.898 24.898 7.167 6.019 0 595 324 5.100 186 360 602 5.425 12.306 503 1.305 10.498 18.602
F (-) Impozite si taxe G. (=) PROFIT NET+subventii (E - F + B) H. RATA PROFITULUI IMPOZABIL (E : D1) X 100 I. RATA PROFITULUI NET + subventii (G : D1) X 100 J. COST DE PRODUCTIE (D1 : q1) K. PRET PIATA INTERNA PREVIZIBIL L. PRODUCTIE ESTIMATA
Lei/ha Lei/ha
3.668,0
-4.144
1.012
3.824
2.976
19.274,1
-21.752
5.319
20.081
15.626
%
19,3%
-100,0%
27,9%
84,5%
74,7%
%
16,2%
-84,0%
23,5%
71,0%
62,8%
Lei/kg Lei/kg Kg
2,4 2,90 43000
2,90 0
2,90 10000
2,90 18000
2,90 15000
