Moromeţii Introducere •
Postbelic, realist, social, cu tematica rurală, „doric” obiectiv
“Pregătit de proză scurtă din volumul de debut “Întâlnirea din pământuri”(1948) – nuvelele “Dimineaţă de iarnă”, “In ceată” şi schiţa “Salcâmul”, primul roman scris de Marin Preda, Moromeţii, este alcătuit din două volume: volumul I, apărut în 1955 şi volumul II, apărut în 1967. Drept urmare este un roman postbelic. Romanul realist cu tematica rurală evocă lumea satului romanesc din Câmpia Dunării în două perioade diferite: 1936 (volumul I) şi după 1950 (volumul II). Romanul are puternice accente autobiografice, legate mai ales de figura tatălui (Tudor Călarasu) şi de un moment real, tăierea salcâmului. Fiind şi el o frescă a satului romanesc, romanul aduce o nouă viziune asupra lumii ţăranului ca replică la literatura anterioară: Creangă, Slavici, Rebreanu, Sadoveanu). Acest roman aduce o relaţie desacralizată cu pământul, dar şi un fond de reflexivitate al ţăranului.”
Conţinut Teme: •
Condiţia ţăranului român înaintea şi după cel de-al Doilea Război Mondial
•
Dispariţia, disoluţia lumii ţărăneşti sub acţiunea devastatoare a timpului
•
Tema familiei (titlul “Moromeţii”)
•
Criza comunicării
•
Tema timpului viclean, nerăbdător
Perspectiva narativă:
•
Narator obiectiv, omniscient, specific romanului Doric
•
Se completează prin perspectiva reflectorilor (Moromete – primul volum, Niculaie – al doilea volum) şi prin aceea a informatorilor (personaje – martori ai evenimentelor) => limitarea omniscienţei.
Compoziţie: •
Roman circular, având compoziţie simetrică: începutul e simetric cu finalul.
•
Decupajul de scene (particularitate compoziţională) ilustrează prin tehnica detaliului descriptiv anumite momente => iluzia realităţii.
• Ritmul narativ: 1. Lent (sâmbătă seară – duminică noaptea) •
Cina, tăierea salcâmului, întâlnirea duminicală din poiana lui Iocan, hora s.a.
2. Ritmul creşte (2 săptămâni) •
De la plecarea lui Achim cu oile la Bucuresti până la serbarea şcolară
3. Ritm alert (durată mai extinsă) •
De la începutul secerişului până la fuga lui Nilă şi a lui Paraschiv la Bucuresti
Conflicte •
Triplu conflict => destrămarea familiei lui Moromete: 1. Dintre tată şi cei trei fii din prima căsătorie: Paraschiv, Nilă şi Achim 2. Dintre Moromete şi Catrina 3. Dintre Moromete şi sora lui, Guica •
Conflict secundar: dintre Moromete şi fiul cel mic, Niculaie
Scene: •
Există în romanul “Moromeţii” câteva scene narative de mare profunzime: scena cinei, scena tăierii salcâmului, scena secerişului
• Scena cinei o Romanul lui Preda, în primele pagini, introduce o scenă prin care sunt revelate
raporturile dintre membrii familiei Moromete, scena cinei. în această secvenţă pot fi distinse grupurile de forţă în familie, relaţiile de simpatie şi de opoziţie, elementul coagulant dintre membrii, prin observarea locului pe care îl are fiecare mesean. Tot din această scenă, pot fi intuite viitoarele conflicte care vor constitui suportul epic al romanului. Astfel, înspre ieşire stau grupaţi, făcând front comun, “cei trei fraţi vitregi, Paraschiv, Nilă şi Achim […] ca şi când ar fi fost gata să se scoale de la masă şi să plece afară, în vreme ce în partea opusă se află copiii din căsătoria cu Catrina, Niculaie, Tita şi Ilinca, adunaţi în preajma mamei. Deasupra tuturor, pe prispă, stăpânindu-i parcă cu privirea, se află Moromete. Se observă sugerarea dorinţei băieţilor cei mari de a pleca pe ascuns de acasă, conflictul dintre copiii din prima căsătorie şi copiii din căsătoria cu Catrina, autoritatea lui Ilie, care încă reuşeşte să-i ţină uniţi. în tot insă, mocneşte clocotul conflictelor care vor izbucnii curând. •
Scena tăierii salcâmului o O altă secvenţă epică cu valoare simbolică este aceea a tăierii salcâmului.
Atmosfera este sumbră, tragică, accentuată de bocetul de înmormântare care se aude în fundal. Tăierea salcâmului prefigurează destrămarea familiei, prăbuşirea satului tradiţional, risipirea iluziilor lui Moromete. Odată distrus arborele sacru, “axix mundi”, “toata lumea cunoştea acest salcâm”, lumea lui Moromete îşi pierde sacralitatea, haosul se instalează treptat. •
Scena secerişului
o Scena secerişului are valoare monografica, dar pune în evidenta şi relaţia lui
Moromete cu pământul, cu munca. Acesta este principalul punct în care acest personaj se deosebeşte de personajul Ion. Daca Ion se defineşte prin relaţie organica, mistica, supranaturală cu pământul, iar munca este un ritual de înfrăţire, pentru Ilie Moromete pământul este doar o posibilitate de a-si desfăşura libertatea interioară.
Volumul II Volumul II reprezintă trecerea de la capitalism la comunism, prin procesul de colectivizare. Satul tradiţional se afla în disoluţie în faţa dogmelor comuniste. Familia lui Moromete rămâne risipita, Moromete încearcă să-şi aducă fiii acasă, ceea ce va atrage dupa sine ura Catrinei. Ulterior, Nila va muri pe front. Catrina îl va părăsi. Moromete nu se mai afla în prim-plan, ele este un “general trecut în rezerva”. Esenţială este confruntarea dintre lumea veche, reprezentata de Moromete şi lumea noua, reprezentata de Niculae, devenit activist la partid. Niculae crede intr-o “noua religie a binelui şi a răului” şi participa la schimbarea radicala a satului. Revine în sat cu sarcina de a supraveghea campania agricola de vara. Din cauza sinuciderii unui ţăran (speriat de cei care strângeau cotele) dar şi din cauza uneltirii altora, este exclus din partid. Moromete se stinge încet, trăindu-si ultimii ani de viata în singurătate şi tăcere. Mai avea slăbiciunea de a umbla prin sat. Căzut la pat el îşi exprima crezul de viata când ii spune medicului “Domnule... eu totdeauna am dus o viata independenta!”. în finalul romanului tatăl şi fiul se împăca în visul băiatului.
Personaje
• Reprezentative pentru diferite categorii sociale • In centrul romanului sta familia Moromete • Ilie Moromete: o Moartea unei lumi / “cel din urma ţăran”
o Personaj complex o Spirit contemplativ, sociabil şi comunicativ, inteligent
şi ironic, fin
observator, cu harul povestirii • Sora Guica •
Soţia Catrina
•
Fiii din prima căsătorie: Paraschiv, Achim, Nila
•
Copiii din a doua căsătorie: Niculaie, Ilinca, Tita
•
Personaje secundare ce pun în evidenta diferite aspecte ale societăţii rurale (Ţugurlan – ţăranul sărac, Polina (caracterul voluntar al fetei de chiabur), Cocosila, Iocan şi Aristide (opţiuni politice diverse) etc.)
Limbaj •
Limpezime, naturaleţe, precizie, oralitate, lipsa podoabelor, stilul direct şi indirect, textul şi subtextul ironic
Concluzie “Moromeţii” de Marin Preda este un roman al deruralizării satului......
