Moromeț ii de Marin PredaPreda- ROMAN REALIST REALIST POSTBELIC POSTBELIC
Realismul reprezintă o doctrină estetică apărută în secolul al XIX-lea, Realismul reprezintă XIX-lea, în Franța și, ulterior, în întreaga Europă, principiul său de bază fiind reflectarea realită ții în datele ei esen țiale, obiective și specifice. Scriitorii reali ști consideră că datoria datoria lor este să dea o reprezen reprezentare tare eactă eactă a realită realită ții, să observe observe eistența reală și să o transpună transpună veridic veridic în opera literar literară, ă, așa cum însu însuși romanc romancier ierul ul Stand! Stand!al al atrăge atrăgeaa atenția" #opera este o oglindă purtată de-a lungul unui drum bătut de multă lume. Ea reflectă c$nd seninul cerului albastru, c$nd noianul mocirlelor%. &onform lui Roland 'art!es în #Romanul #Roma nul scriituri scriiturii% i% #persoana #persoana a III-a III-a ca și perfectul perfectul simplu simplu fac acest acest serviciu serviciu artei artei romane romane ști și oferă cititor cititorilor ilor sigurannța unei fabula sigura fabulații credibile%, credibile%, at$ta at$ta timp c$t # artistul artistul este pentru opera opera sa ceea ce este (umnezeu (umnezeu pentru pentru crea ție" să fie simțit pre pretut tutind indeni eni,, dar niciodat niciodatăă văz văzut. ut.%% )ent )entru ru *im +ori, +ori, rea realism lismul ul rep reprez rezintă intă o ref reflec lecție ade adevăr vărată ată a realităății, o reprezen realit reprezentare tare #care #care smulge smulge din !aosul !aosul înt$mpl înt$mplărilor ărilor de de via ță relațiile dintre dintre oameni oameni și caracterele caracterele cele cele mai semnificative, cele mai des repetate adună trăsăturile și faptele din caractere și evenimente care se înt$lnesc cel mai frecvent și creează din ele tablouri de via ță, tipuri de oameni%. oameni%. Romanul Romanul contempor contemporan an reune reune ște tendin tendin țe diverse, diverse, îndatora îndatorate te fie tradi tradi ției literare, literare, fie tendin tendin țelor artistice artistice noi. noi. )e linia linia realism realismulu uluii interb interbeli elic, c, dar cu note note partic particula ulare re se situeaz situeazăă *orom *oromee ții de *arin *arin )reda, )reda, realiz$nd realiz$nd astfel o impresionan impresionantă tă frescă socială, socială, situ$nd situ$nd în antiteză perioada perioada interbelic interbelicăă și cea de după război, surprinz surprinz$nd, $nd, a șadar, adar, un moment moment de tranzacție dramatică dramatică în plan na țional. pera pera lui )reda dedicată dedicată lumii satului satului impune o umanitate umanitate profundă profundă inedită, acesta făc$nd făc$nd din țăranii ăranii săi indivizi indivizi cu o viață psi!ologică psi!ologică normală, normală, apți prin aceasta aceasta de a deveni deveni eroi de și inedită, proză modernă. El creează ni ște țărani inteligen ți, în măsură să con știentizeze și să trăiască, în modul lor caracteristic, dramele eistenței și ale clasei sociale din care care fac fac parte. parte. /n opinia mea, *oromeții ilustrează un fenomen fenomen de continuitate cu romanul realist interbelic, în spe ță cu cel al lui Rebreanu, dar, dacă orizontul investigat răm$ne în linii mari mari acela și 0lumea satului, psi!ologia țăranului1, metodele de abordare abordare sunt altele, altele, te!nici te!nicile le narative narative se înnoie înnoiesc, sc, narator naratorul ul î și sc!imb sc!imbăă parțial atribute atributele, le, temele temele cî știgă tigă în compleitate, persona2ele păstrează, în multe cazuri, o ad$ncime sufletească insoldabilă, ceea ce le face greu de redus la o sc!emă comportamentală, la o anumită tipologie. 3păr$nd condi4ia literaturii realiste, )reda consideră că proza nu ar avea nici un în4eles în afara unor no4iuni no4iuni ca istorie, adevăr, realitate realitate . )e de o parte, dacă Rebreanu ori Sadoveanu se raportează la valorile tradi4ionale din universul rural,
*. )reda e silit să reflecte marile sc!imbări istorice 5i sociale ce amenin4ă satul pentru prima dată" cooperativizarea for4ată, distrugerea valorilor rom$ne5ti, transformarea 4ăranului în proletar. El arată că 6omul nou% traversează crize profunde, iar trecerea prin colectivizare nu se face global, de la sine, ci dramatic pentru fiecare individ. )rin aceasta, romanul lui )reda afirmă primatul eperien4ei trăite, al destinulu destinuluii fiecărui fiecărui individ. individ. )entru )entru el, realism realism înseamnă înseamnă istorie, racordare la prezent prezent 06 Romanul e legat de istorie şi fără ea se asfixiează %1, dar 5i analiză psi!ologică 06 Pe scriitor îl interesează interesează ceea ceea ce se întâmplă întâmplă cu oamenii”) Moromeţii Moromeţii realizează astfel sinteza dintre o temă tradi4ională 0problema păm$ntului1 5i analiza psi!ologică modernă, modernă, raspunz$ndu-i raspunz$ndu-i indirect lui &amil )etrescu, )etrescu, scriitor care a considerat considerat că 4ăranul 4ăranul nu poate fi perso persona na22 într-o într-o operă operă mod modern ernăă din cauza cauza simpli simplită4 tă4ii ii vie4ii vie4ii sale sale sufle suflete5 te5ti ti 5i intele intelectu ctuale ale.. )erson )ersona2 a2 problematic, Ilie *oromete contrazice această opinie, căci el îsi caută rostul în lume lu me prin contemplare, prin încercarea de a se în4elege pe sine 5i locul său în lumea în care trăie5te. tr ăie5te. Legătura romanului cu viaţa 0geneza 1 reiese din mărturisirile scriitorului - opera memoralistică 6Viaţa ca o pradă %. Romanul scris pe nucleul nucleul sc!i4ei Salcâmul ar fi o dovadă a faptului că opera realistă poate da sens istoriei, evenimentului trăit din care se na5te" 6 Scena cu do!orârea lui îmi apărea acum ca o poartă pe care dacă ştiam s"o desc#id intram pe un teritoriu în care trăia o lume miraculoasă pe care o cunoşteam şi pe care o puteam po$esti%”& 7udor &ălăra5u, &ălăra5u, tatăl autorului, autorului, e prototipul lui Ilie *oromete *oromete Ilinca, 8ilă 0mort într-adevăr în război1, *i4a 0în roman 7ita1, Ilie 0în roman )arasc!iv 1, precum 5i propria copilărie 06 'iculae erou erou a cărui cărui copilărie era a mea %1 reprezintă date reale de la care s-a pornit în realizarea romanului, dar dorin4a de a afla mai multe despre marile sc!imbări care au afectat via4a familiei din Sili5tea 9+ume5ti este mobilul scrierii căr4ii. 7oate 7oate aceste aspecte conferă tetului veridicitate si contribuie la incadrarea romanului predian în realism. Romanul Moromeţii Moromeţii creează în manieră realist-obiectivă universul specific al satului rom$nesc din &$mpia (unării, aflat la răscrucea istoriei. )rin această operă *arin )reda analizează probleme legate de mica proprietate 4ărănească in raport cu rela4iile capitaliste 5i socialiste. /n aceea5i măsură este urmărită 5i evolu4ia valorilor patriar!ale in satul rom$nesc. )e de altă parte, romanul corespunde realismului prin prezentarea obiectivă a faptelor de către un narator obiectiv, omniprezent 5i omniscient, prin aspectul social al prezentării vie4ii rurale interbelice, prin crearea unei tipologii determinate istoric 5i social, prin structura circulară a primului volum. &oncep4ia lui
*arin )reda e aceea că autorul realist trebuie să realizeze o operă care să vorbească nu despre ea însă5i, ci despre om. Tema o constituie destrămarea unei familii de ţărani din satul Sili5tea-+ume5ti din &$mpia (unării, în perioada de dinaintea celui de-al (oilea Război *ondial. )roblematica celor două volume este diferită, dar tematica este unitară, reconstituindu-se imaginea satului rom$nesc într-o perioadă de criză 5i înregistr$nd transformări ale institu4iilor 5i mentalită4ilor. Romanul are mai multe niveluri de interpretare" poate fi roman de dragoste, din perspectica cuplului )olina-'irică, dar 5i roman al formării unei personalită4i, prin evolu4ia lui 8iculae. :olumul al II-lea propune o altă lume cu alte concep4ii 5i vizează o realitate socială mai întinsă. ;na dintre temele simbolice ale romanului răm$ne însă cea a timpului istoric în raport cu destinul individului, urmărindu-se modul în care se poate păstra libertatea morală, individuală, în luptă cu fatalită4ile istoriei. 7ematica socială, prin caracterul de frescă a lumii rurale ante- 5i postbelice atestă caracterul realist al capodoperei prediene. Titlul romanului subliniază inten4ia autorului de a urmări destinul unei familii. Moromeţii este romanul unei colectivităţi ale cărei temelii sunt grav amenin4ate de un timp viclean ce ascunde sub aparen4a #răbdării% capcana unei #istorii frauduloase%. Felul cum este în4eles realismul determină structura biplană a romanului, precum 5i întreaga problematică a celor două volume. )rimul plan este conturat de realitatea eterioară, contetul instalării reformei agrare, prin care se impune colectivizarea 5i care determină prăbu5irea satului patriar!al. 3l doilea surprinde durata interioară a persone2elor, cea cu adevărat dramatică 5i care sus4ine ideea că Moromeţii este romanul unui destin-simbol al 6celui din urmă 4ăran% 08. *anolescu1 &el dint$i plan transformă romanul într-o monografie a satului rom$nesc interbelic reprezentativ pentru &$mpia (unării. (e altfel, rela4ia individului cu istoria nefastă 5i timpul necru4ător impregnează primului volum un caracter filozofic, dar determină 5i simetria construc4iei, fiindcă ideea desc!ide 5i înc!ide volumul" 6 (n âmpia *unării cu câţi$a ani înaintea celui de"al doilea răz!oi mondial se pare că timpul a$ea cu oamenii nesfârşită ră!dare+ $iaţa se scurgea aici fără conflicte mari& % Finalul demonstrează că timpul e atotputernic 5i că totul a fost o iluzie" 6 ,rei ani mai târziu iz!ucnea cel de"al doilea răz!oi mondial& ,impul nu mai a$ea ră!dare& %, Incipitul tetualizează, a5adar ideea de #început% prin termeni adverbiali 5i substantivali, în timp ce finalul 0rezumativ1 marc!ează intrarea într-un alt timp al #t$rziului%, 5i al crizei. 7ensiunea romanului decurge tocmai din această pendulare între timpul istoric 5i timpul individual, a5a cum observă însu5i *orom ete: 68u am dec$t o singură via4ă de trăit, în timp ce istoria este înceată 5i nepăsătoare%. 3stfel, Eugen Simion sus4ine că 6 Moromeţii stau sub un clopot cosmic 5i drumurile mari ale istoriei trec prin ograda lor%, iar tema centrală a romanului ar fi 6libertatea morală în luptă cu fatalită4ile istoriei%. Timpul bivalent se reflectă în structura duală a romanului.
?@1. E un timp istoric agresiv, imprevizibil. E timpul tăierii salc$mului, al complotului feciorilor împotriva autorită4ii tatălui lor. Compoziţia primului volum este ordonată de o aă fundamentală 9 cea a timpului care nu răm$ne simplă cronologie, ci se constituie ca o for4ă în5elătoare, vicleană ce încercuie5te prime2dios eisten4a. :olumul I cuprinde părţi care au ritmuri diferite determinate de acest timp în5elător, enigmatic. /n prima parte timpul este dilatat, are un ritm lent 0de s$mbătă seara c$nd *orome4ii se întorc de la c$mp, p$nă duminică noaptea, c$nd )olina fuge cu 'irică1. 8aratorul folose5te aici tehnica acumulării spre a institui mai apoi situa4ia conflictuală. Partea a doua alătură printr-o tehnică modernă a cola!ului 0a mozaicului1, scene diverse de via4ă din eisten4a c$torva familii de sili5teni 0'oțog!ină, 'ălosu, Țugurlan1. /n centrul aten4iei se află familia *orome4ilor. Partea a treia cuprinde două mari episoade epice" seceri5ul 5i conflictul lui Ilie *oromete cu fiii săi mai mari. (esfă5urarea epică a primului volum se consumă între două frazec!eie, romanul av$nd astfel o compozi4ie înc!isă, respect$ndu-se astfel o trăsătură sine-Aua-non a realismului.
3naliz$nd romanul, 8. *anolescu face observa4ia că utopia sub semnul cu care debutează tetul este al lui *oromete, cel care crede că valorile satului străvec!i nu pier niciodată, iar această utopia e contrabalansată de convingerea fiilor că lumea vec!e trebuie să dispară 5i să fie înlocuită de principiile omului nou. &ele două volume ilustrează această diferen4ă de mentalitate. Evenimentele se succed cronologic curg$nd dinspre un timp -ră!dător % 0era -începutul $erii %, *orome4ii se întorseseră #mai de$reme de la câmp %1 spre unul necunoscut, străin 5i amenin4ător, al toamnei t$rzii, al dezastrului. /n mod original acest volum e construit din scene reprezentative cu valoare simbolică care prefigurează declinul unei lumi 5i accentuează rela4iile conflictuale dintre persona2e.(ouă scene sunt reprezentative" scena cinei 5i a tăierii salc$mului. Cina de s"mbătă seara din tinda casei *orome4ilor, cu familia toată adunată în 2urul mesei 2oase, rotunde, dominate de statura tatălui a5ezat pe pragul odăii, pare un ceremonial atemporal, care va dăinui c$t satul rom$nesc. Bi totu5i semnele destrămării unor vec!i r$nduieli eistă de pe acum. &ei trei fii mai mari # stăteau spre partea dinafară a tindei ca şi când ar fi fost gata în orice clipă să se scoale de la masă şi să plece afară”& /n ciuda faptului că masa e rotundă 5i mult prea mică pentru numărul mare de meseni, ei parcă sunt a5eza4i în două tabere. (istan4e mari îi separă de restul familiei pe cei trei fra4i )arasc!iv, 8ilă, 3c!im, acest detaliu inspir$nd ideea că ei nu apar4in familiei, fiindcă mama vitregă îi are l$ngă ea 6pe ai ei%.
prevestind propor4iile dezastrului istoric" -,rei ani mai târziu iz!ucnea cel de"al doilea răz!oi mondial& ,impul nu mai a$ea ră!dare”& )e l$ngă faptul că asigură simetrie romanului, o altă trăsătură a realismului, aceste două enun4uri grave, sporesc valoarea dramatică a deznodăm$ntului 5i conotează sensul volumului următor. 3șadar, romanul Moromeţii reflectă estetica realismului postbelic prin tematica socială, prin caracterul de frescă a lumii rurale ante- 5i postbelice, prin persepctiva auctorială din care sunt relatate evenimentele, prin verosimilitatea faptelor. 7otodată, stilul anticalofil, asemenea stilului prozatorilor interbelici, îi conferă precizie, concizie, și claritate în surprinderea reacțiilor sufletești ale persona2elor. 3leandru )iru surpinde eemplar esența acestei crea ții monumentale" #)rin *orome ții, *arin )reda dovedește că țărănimea nu este stăp$nită, cum se credea, doar de instinct, că, dimpotrivă e capabilă de reac ții sufletești nebănuite%. Finalmente, romanul *oromeții este #o propunere de realitate% 0 Stend!al1 care #decupează% epopeea tragică a țăranului ce trăiește drama dispari ției satului rom$nesc tradi țional.
