CAPITOLUL I MECANOTERAPIA PENTRU AFECŢIUNI ALE ARTICULAŢIEI GENUNCHIULUI
I.1. Principiul mecanoterapiei Mecanoterapia reprezintă un mod particular de gimnastică medicală care utilizează aparate mecanice bazate pe sistemul pârghiilor. Aceste aparate pot fi acţionate de forţa musculară a pacientului sau de o forţă exterioară (contragreutăţi, forţă aplicatăde kinetoterapeut). Într-o accepţiune mai largă,clinicienii au inclus în noţiunea de mecanoterapie toate metodele care utilizează diferite instalaţii şi aparate mai simple sau mai complexe, precum instalaţiile de scripeţi, arcurile, cuştile Rocher, mesele speciale de kinetoterapie, bicicletele ergometrice. Scripetoterapia se poate realiza prin sistemul scripete greutate sau prin cel scripete reciproc. Sistemul scripete greutate facilitează manipularea unor greutăţi, având şi avantajul de a modifica direcţia unei forte, fără vreo schimbare a mărimii acestei forţe. Acest sistem realizează rezistenţa unei mişcări printr-o greutate aplicată la capătul unei corzi reflectate peste un scripete şi prinsă la celălalt capăt de segmentul în mişcare. Sistemul permite, prin acelaşi montaj, dar cu mişcarea efectuată în sensul opus, facilitarea acestei mişcări, până la realizarea mişcării pasive. Sistemul scripete greutate este des utilizat în special în exerciţiile kinetice ale membrelor. Sistemul scripete reciproc permite efectuarea unor mişcări autopasive, în special ale membrului superior. Cu ajutorul membrului sănătos (care reprezintă braţul forţei), pacientul tracţionează coarda scripetelui, care este prinsă la celălalt capăt de segmentul care urmează a fi mobilizat pasiv (braţul rezistentei). Mobilizarea poate fi autopasivă simetrică (montajul realizează mişcarea ambelor membre, sănătos şi bolnav în acelaşi sens) şi autopasivă asimetrică(montajul realizează mişcările celor două membre în sensuri opuse).
1
Manipulările coloanei vertebrale şi ale membrelor în scop terapeutic au fost utilizate şi grupate sub forma unei metode cu tehnică şi indicaţii exacte, numită metoda osteopatică.Recent, această metodă a fost simplificată, dar i se adaugă chiropractica sau chiropraxia. În practica kinetologică, atât manipulările vertebrale câtşi cele ale articulaţiilor periferice beneficiază de tehnici de lucru bine puse la punct. Manipularea reprezintă o mobilizare forţată care deplaseazăelementele unei articulaţii peste limita lor obişnuită şi voluntară de mişcare, până la limita jocului anatomic posibil, fără să depăşeascăaceastă limită anatomică. Noţiunile de manipulareşi mobilizare nu sunt sinonime. Manipularea este considerată un gest precis, care necesită un diagnostic corect, presupune lipsa durerii la execuţie şi se supune regulii mişcării contrare, având în vedere faptul că se utilizează direcţia de mobilizare în sensul opus direcţiei blocate şi dureroase. Manipularea trebuie să fie precedată de testarea tuturor direcţiilor de mişcare ale segmentului vertebral interesat. În concordanţă cu principiile de nondoloritate şi mişcare contrată ale manipulării, nu se va manipula un segment care are toate direcţiile de mişcare blocate şi dureroase. Specialiştii în domeniu au imaginat o schemă ca o stea cu 6 braţe, reprezentând direcţiile de mişcare ale coloanei. Se va nota gradul de limitare a mişcării sau intensitatea durerii pe fiecare direcţie de mişcare. Manipularea se va executa pe direcţiile care nu sunt notate, deoarece cele notate reprezintă contraindicaţii ale manipulării. De obicei, trebuie să existe cel puţin trei direcţii de mişcare libere, pentru ca manipularea să aibă toate şansele de reuşită. Manipulările articulaţiilor membrelor sunt mai puţin spectaculoase şi importante în comparaţie cu cele ale rahisului. Manipularea membrelor se bazează pe ideea conform căreia mişcările care nu se pot executa activ pot fi totuşi realizate sub aspect fiziologic. Mişcările se blocheazăca urmare a unor suferinţe articulare sau din cauza contracturiişi/sau retracturii musculare periarticulare. Articulaţiile interesate pot fi: interfalangienele, metacarpofalangienele, metatarsofalangienele, articulaţia pumnului, genunchii, coatele etc. Mişcările care pot fi realizate pasiv din articulaţii sunt: cele de lateralitate, de rotaţie, de alunecare anteroposterioară, de decopatare. 2
I.2. Afecţiuni şi metode de ameliorare ale articulaţiei genunchiului Stabilitatea pasivă, mai ales în cazul genunchiului operat fară succes, poate fi obţinută cel puţin parţial prin: - tonifierea musculaturii stabilizatoare a genunchiului; - cresterea rezistentei ligamentare; - evitarea cauzelor care afecteaza genunchiul ca: obezitatea, ortostatism si mers prelungit, mers pe teren accidentat, flexie puternica, flexie – extensie libera, in momentul trecerii de la o pozitie de repaus la ortostatism, etc. - aplicarea unor orteze care sa preia stabilitatea laterala sau posterioara a genunchiului Stabilitatea activa se realizeaza prin tonifierea muschilor interesati, respectiv: - muschiul cvadriceps, care slabeste semnificativ chiar dupa o imobilizare de 48 de ore. Pentru tonifierea cvadricepsului se executa contractii izometrice si exercitii cu contrarezistenta: - muschiul tensor fascia lata se tonifica prin flexii si extensii ale soldului, din decubit lateral. Mobilitatea genunchiului operat, este limitata. Pentru redarea mobilitatii genunchiului operat se urmareste reducerea flexum-lui. Si cresterea amplitudinii flexiei. In timpul imobilizarii genunchiului dupa operatie, se pot face mobilizarii pasive constind dintr-un complex de procedee terapeutice, care se schimba alternativ, ca: - tractiuni continue sau extensii continue, utilizate pentru corectarea unei pozitii vicioase articulare asociate cu caldura pentru a usura durerea rebela articulara pentru scaderea presiunii interarticulara; - tractiunii discontinue, care se aplica in timpul noptii sau in perioada de repaus; - mobilizare pasiva asistata, care se executa in relacxare partiala sau totala de care Kinetoterapeut in toate sensurile, cu miscarii ample articulare;
3
- mobilizarii autopasive, care sunt o combinatie de exercitii pasive foarte des utilizate, deoarece pacientul are posibilitatea sa le repete de mai multe ori pe zi; - mobilizarea activa executata de pacient, care constituie baza Kinetoteraoiei recuperatorii pentru redorile articulare post-traumatice. Mobilizarea activa se face in scopul cresterii treptate a amplitudinii, miscarii in toate planurile de mobilitate a articulatiei. Se executa miscari ritmice de flexie – extensie ale piciorului si exercitii gestice uzuale pentru readucerea functionala a genunchiului. Se nai executa mecanoterapie si scripetoterapia. Recuperarea integrala a bolnavilor operati de menisc se bazeaza pe un program recuperator bine condus. Postoperator, genunchiul este mentinut in extensie 10 zile cu o atela gipsata. Recuperarea incepe a doua zi dupa interventie si consta in : - contractii izometrice cvadricepsului, din ora in ora; - imobilizarii ale piciorului; - ridicarii pasive ale piciorului cu genunchiul intins, incepind dupa 3-4 zile de la operatie; - exercitii de flexie ale genunchiului la marginea patului, dupa scoaterea bandajelor; Grupele principale de muschi ce afecteaza stabilitatea genunchilor O serie de grupe de muschi controleaza miscarea si stabilitatea genunchilor, si anume cvadricepsii si bicepsii femurali (hamstrings). Cvadricepsul este un muschi puternic, impartit in patru parti, ce se intinde de-a lungul coapsei si se ataseaza in partea din fata a tibiei, imediat sub rotula genunchiului. Cvadricepsii controleaza indreptarea genunchilor si miscarea rotulei. Cvadricepsii sunt folositi pentru extensia piciorului si sunt esentiali in pozitia ridicata a corpului, urcatul pe scari, mersul la deal si alergarea.
4
Bicepsii femurali (eng : hamstrings) sunt muschii care se intind din spatele coapsei si se ataseaza in partea din spate a tibiei, imediat sub rotula, de unde incep gambele. Aductorii sunt folositi pentru a flexa genunchiul. Alti muschi care afecteaza stabilitatea genunchiului Alti muschi care afecteaza stabilitatea genunchiului, intr-o mai mica masura decat cvadricepsii si bicepsii femurali sunt muschii gambelor , aductorii soldului localizati pe partea exterioara si interioara a coapsei. Corpul functioneaza ca un intreg si deci chiar si muschi care nu sunt in apropierea genunchiului pot contribui la stabilitatea lui. Este important sa faceti exercitii de intarire pentru toti muschii care contribuie la stabilitatea genunchiului. De exemplu, daca va concentrati pe exercitii pentru cvadricepsi si neglijati bicepsii femurali, pot aparea o dezvoltare inegala si deci un dezechilibru.
Dezechilibre in muschii care suporta genunchii Un fizioterapeut poate determina daca aveti un dezechilibru muscular si va poate indica un program personalizat de exercitii. Dezechilibru muscular la nivelul cvadricepsilor este un fenomen des intalnit, mai ales la femei. Muschii cvadricepsi sunt impartiti in 4 divizii. Daca divizia interioara este slab dezvoltata, divizia exterioara, mai dezvoltata va trage rotula genunchiului in exteriorul piciorului.
In unele cazuri, cvadricepsii sunt mult mai dezvoltati decat bicepsii femurali (cvadricepsii ar trebui sa fie in mod normal cu 25% mai puternici decat bicepsii femurali). Asta poate slabi genunchiul. Daca acesta este cazul, este foarte folositor sa va concentrati pe exercitii de forta pentru bicepsii femurali si exercitii de stretching pentru cvadricepsi.
5
CAPITOLUL II APARAT PENTRU EXTENSIA PICIOARELOR
Aparatul este conceput ca sa intareasca musculatura piciorului in cel mai eficient mod si fara sa streseze articulatiile. Toata gama de aparate Hydraulic Line functiuneaza pe baza hidraulicii cu ajutorul unor amortizoare pe ulei, care asigura rezistenta stabila pe tot parcursul exercitiului. Aparatul Extensii Picioare este conceput pentru intarirea musculaturii picioarelor. Constructia solida si robusta asigura stabilitatea in timpul exercitiului, scaunul cu captuseala moale asigura confortul utilizatorului. Scaunul are un spatar ajustabil si manere pentru mani, care ajuta la mentineare stabilitatii corpului pe parcursul exercitiilor. Rezistenta este asigurata de amortizoare hidraulice, astfel nu mai este nevoie de greutati. Toate componentele care intra in contact cu corpul utilizatorului au captuseala de calitate. Acest aparat este potrivit pentru exercitii de recuperare si pentru exercitii zilnice.
6
Descriere:
finisare: Finisajul dublu, cu invelis sintetic rezistent, protejeaza impotriva zgarieturilor, daltuirilor si exfolieriilor
cabluri: de otel, cu invelis de nylon, auto lubrifiante
scripeti: rezistenti din fibra de sticla, cu canale in forma de v
manere: tapiteria rezistenta la rupere, DuraFirm este dublu cusuta, avand caracteristicile spumei industriale cu densitate ridicata, de inalta calitate
discuri de greutate: executate dupa specificatii exacte, foloseste bucse supradimensionare de nylon pentru usurarea operatiunilor
tije de ghidare: ultra-finisate; tijele de ghidare sunt din otel solid placat cu crom. Pentru o miscare mai usoara exista tije de selectie
baza fixa care asigura stabilitatea aparatului pe parcursul exercitiilor
cadru solid si robust
invelis rezistent la zgariere
manere laterale, care nu permit alunecarea mainilor
rezistenta stabila este asigurata de amortizoarele hidraulice
nu streseaza articulatiile
potrivit pentru exercitii de recuperare si pentru exercitii intense
exercitii in siguranta si fara supravegherea unui profesionist
Dimensiuni: L-115 x l-100 x H-165 cm
Greutate: 220 kg
Dotare standard: 15x9 kg
7
CAPITOLUL III TIPURI DE EXERCITII Acest exercitiu localizeaza miscarea strict la nivelul musculaturii coapsei si solicita doar incheietura genunchiului. Viteza de lucru este mica, atat pe cursa ascendenta, cat si pe cea descendenta, unde este de cel putin doua ori mai mica si trebuie evitate miscarile bruste, mai ales in momentul initial. In acelasi timp, un aspect de care trebuie tinut cont este gradul de intindere a membrului inferior, care trebuie sa atinga o amplitudine maxima si chiar mentinerea pentru un scurt moment al acestei pozitii. Important este si numarul de repetari ce se executa, si anume 15-20, exercitiul contribuind astfel la un masiv flux sanguin local. Datorita tehnicii de executie foarte stricte, acest exercitiu va conferi coapsei acel aspect complet, rotund. Exercitiul se adreseaza atat incepatorilor cat si avansatilor, diferenta constand doar in dimensiunea sarcinii de lucru.
Extensia picioarelor la aparat: 1. Aseaza-te la aparat, cu spatele sprijinit de spatar. 2. Introdu piciorele sub bara orizontala mobila. Aceasta trebuie sa fie pozitionata in dreptul gleznelor. 8
3. Tine-te cu ambele maini de manerele laterale cu care este prevazut aparatul, dupa care inspira si extinde picioarele la maxim, cu o miscare controlara, fara elan si fara a ridica fesele de pe aparat. 4. Mentine cvadricepsul in contractie timp de 1-2 secunde, urmand apoi sa revi lent catre pozitia initiala. Expira pe masura ce greutatea se apropie de pozitia de “Start“. 5. Acum poti incepe urmatoarea repetare. Executa 3 serii a cate 15 repetari.
Exercitii pentru picioare
Exercitii pentru picioare. Antrenament picioare (antrenarea muschilor cvadricepsi si gambe) - se realizeaza prin mai multe exercitii pentru picioare. Exercitiile pentru muschii picioarelor se impart in 2 mari categorii: exercitii pentru forta (crestere masa musculara) si exercitii pentru izolare (definire). Extensia picioarelor la aparat - alternativ- din sezut
Pozitia: Din sezut, genunchii flexati, picioarele sub suport.
9
Se foloseste de forta picioarelor pentru a ridica suportul, pana cand acestea sunt complet intinse, dupa care se revine la pozitia initiala. Se face o pauza de 1 secunda, dupa care se reia exercitiul cu celalalt picior.
Respiratia: Expira in prima parte a exercitiului, cand ridici picioarele. Respirarea se face la revenire.
10
