1. Marketing Marketingul ul traditiona traditionall vs marketingul marketingul online online
In prezent marketingul poate fi definit ca: “ Stiinta si arta de a a explora, de a crea si a furniza valoare pentru satistacerea nevoilor unei piete tinta, in schimbul unui profit”. Din aceasta perspectiva marketingul: marketingul: -identifica nevoi si dorinte neideplinite; -defineste -defineste,, masoara masoara si caluleaz caluleazaa dimensiu dimensiunile nile pietei pietei identific identificate ate si potentia potentialul lul profit al acesteia; -repereaza segmentele de piata pe care firma este capabila sa le deserveasca cel mai bine, reproiectand si promovand promovand produsele si serviciile adecvate. În privinţa apariţiei marketingului există numeroase controverse. Marketing înseamnă vânzare şi publicitate(promovare).Chiar dacă revoluţia industrială a avut loc în U.K.,marketingul nu a apărut aici,ci în sec XX în SUA pentru că societatea americană nu a copiat pe nimeni,au dispus de numeroşi întreprinzători şi au pus un mare accent pe progresul tehnic. Mark Market etin ingu gull a ap apăr ărut ut sub sub aspe aspect ctul ul un unor or nu nume mero roşi şi fact factor ori: i:ap apar ariţ iţia ia stăr stării ii de abund ab undenţ enţă;a ă;apar pariţi iţiaa produc producţie ţieii de ma masă;p să;proc rocese esele le social sociale(u e(urba rbaniz nizare are,cr ,creşt eştere ereaa gradului de risc);dinamismul economico-social contemporan. Marketingul a apărut mai întâi pe planul practic şi apoi s-a început teoretizarea acestuia. 1.1. Conceptul de marketing
Primii care s-au întrebat ce este marketingul sunt americanii.Prima definiţie a fost dată în 1937 de A.M.A.(American Marketing Asociation). Astfel,marketingul vizează realizarea activităţii economice care generează fluxul de bunuri şi servicii de la producător la consumatorul final. Trebuie reţinute 4 aspecte: -marketingul -marketingul se referă la un complex câmp de activităţi -are sub incidenţa sa atât bunuri cât şi servicii -urmăreşte să orienteze fluxul de mărfuri până la purtătorii cererii -se referă atât la destinatarii mărfurilor cât şi la expeditorii mărfurilor Dacă Dacă n-ar fi fost marketingul marketingul,, n-ar exista acum com companii panii gigant gigant cu cifre de afaceri astronomice, cu o răspândire globală, ci doar mici întreprinzători locali a căror faimă ar fi cunoscută numai de populaţia din zona respectivă. marketingul a adus vânzări din ce în ce mai mari, contribuind la o dezvoltare fără precedent a firmelor, unele dintre ele ajungând chiar să le fie confundat numele firmei cu produsele de acel gen (Xerox – copii xerox, Adidas – adidaşi). Dezvoltarea sa este strâns legată de nevoile de vânzare ale comercianţilor. Marketingul are istoria sa, începută încă de pe vremea Egiptului antic, când comercianţii îşi amplasau de-a lungul drumului bucăţi de piatră pe care erau descrise produsele lor (începuturile publicităţii outdoor) sau practicând metoda
“strigării” – corespondentul radioului sau televiziunii în zilele noastre – pentru a face cunoscute calităţiile produselor, prin intermediul unor cetăţeni angajaţi de către comercianţii acelor zile. Au apărut, rând pe rând, mediile de promovare cunoscute şi prezente şi în zilele noastre – tipăriturile (afişe şi fluturaşi tipăriţi în scopuri publicitare, odată cu inventarea presei tipografice de către Johann Gutenberg), spoturile radio sau la televizor (în cadrul acestuia din urmă încercându-se crearea imaginii de firmă, de brand). La sfârşitul secolului XX, tehnologia digitală a pus stăpânire pe modul în care sunt realizate spoturile. S-a trecut la tipărirea panourilor de către calculator, gama de formate outdoor s-a diversificat – staţii de autobuz, chioşcuri, aeroporturi, display-uri în marile centre comerciale şi pe taxi-uri. Noul canal de difuzare a reclamelor mileniului trei este Internetul. Inventat în 1990 de către Tim Berners-Lee, World Wide Web-ul s-a dezvoltat exponenţial în ultimii 15 ani, iar reclamele online aşa cum sunt ele vizualizate astăzi au prins contur în 2002, când au fost stabilite şi unele reglementări pentru ele. In aceasta lucrare ne-am propus sa facem o comparatie intre marketingul traditional si marketingul in era digitala. Datorita evolutiei societatii in ansamblul ei, oamenii nu mai au ata timp liber, ci se confrunta cu lipsa totala de timp, lucru care ii “ obliga” sa foloseasca mai mult internetul atat pentru cumparaturi cat si pentru tot ce au nevoie. Atat in marketingul traditional cat si in marketingul online trebuie sa tinem cont de urmatoarele caracteristici: - produsul - pretul - promovarea - locul. Marketingul pe Internet a început în 1994 când au fost vândute primele bannere publicitare (Hotwired, octombrie 1994) şi a fost realizat primul browser comercial valabil pe Web, Netscape Navigator 1.0 (noiembrie 1994).
Sursa:www.marketingsolutions.valassis.com(primul banner lansat pe Internet de către HotWired)
Am realizat o scurtă trecere în revistă a principalelor momente importante în istoria marketingului online, pentru a avea o imagine asupra modului în care s-a dezvoltat. Fireşte că, cele de mai jos nu sunt decât o selecţie a unora dintre evenimentele importante ale istoriei relativ scurte a marketingului online. Odată cu prima apariţie a paginilor comerciale web a fost dezbătută valoarea banner-ului publicitar. Mulţi considerau că, din punct de vedere
psihologic era prea mic pentru a oferi o imagine a mărcii. În toamna anului 1996 Millward Brown International a studiat impactul banner-elor asupra procesului de cunoaştere a mărcii, obiectivul său fiind măsurarea impactului expunerii singulare a unui banner asupra cunoaşterii mărcii. Cele trei marci testate erau o marcă de îmbrăcăminte bărbătească, o marcă de telecomunicaţii şi a unei companii tehnologice. Gradul de cunoaştere a fost semnimificativ mai mare în cadrul grupului care a văzut banner-ele decât în cadrul celor neexpuşi. Mai exact, numai vizualizarea banner-elor publicitare a crescut gradul de cunoaştere a mărcii de la 12% la 200%. Studiul a comparat de asemenea impactul banner-elor publicitare cu cel al televiziunii şi revistelor, iar descoperirile au fost remarcabile: o vizualizare a unui banner a generat un grad de cunoaştere mai mare decât o expunere la un spot publicitare sau un anunţ. În concluzie, fiecare media a trebuit să-şi demonstreze valoarea. Dacă în urmă cu doar 40 ani televiziunea era considerată „o nouă media”, iar acum 15 ani televiziunea prin cablu a fost apreciată la fel, cei care fac parte din mediatizarea Internetului realizează faptul că acesta nu face o excepţie. Toate faptele prezentate crează o situaţie atrăgătoare pentru publicitarii de astăzi pentru a include Internetul în planurile media, World Wide Web-ul fiind unul din instrumentele cele mai puternice de construire a imaginii de marcă. De ce marketingul pe Internet? Principalele motive ar fi următoarele: - oamenii consuma aceasta media – petrec multe ore/zi în faţa calculatorului, la serviciu sau acasă; - afinitatea pentru anumite target-uri este net superioară altor suporturi media – clientul este capabil să-şi aleagă target-ul, existând o distincţie mult mai clară între tipurile de utilizatori ai unui anumit site; astfel se poate face diferenţa clară pe bază de sex, venit, studii, etc., prin urmare produsul ajunge exact acolo unde se doreşte; - interactivitate; - măsurarea şi modificarea campaniilor se face în timp real; - tehnologia de servire a banner-lor printr-un adserver permite obţinerea de informaţii suplimentare foarte valoroase despre vizitatori/consumatori – target-are, tracking; - costul redus comparativ cu celelalte medii. Sunt o multitudine de avantaje a folosirii internetului pentru promovare, cum ar fi urmatoarele: bogatia informatiilor, usurinta modificarilor, spatiul, colectarea datelor, audienta la nivel global, flexibilitatea, relatia cu publicul, facilitatea cumpararii. Tipuri de mass media Presa: - Ziare
Avantaje
Limite
Flexibilitate; audienţa largă; acoperirea Durata de viaţă scurtă; calitate pieţei locale; grad înalt de credibilitate; slabă a reproducerilor; slaba
- Reviste
Televiziune
Radio
costuri relativ reduse
circulaţie a exemplarelor
Selectivitate geografică şi demografică ridicată; credibilitate şi prestigiu; reproduceri de înalta calitate; durata de viaţă lungă; buna circulaţie a exemplarelor de la un cititor la altul Combinarea imaginii, sunetului si mişcării (dinamism, design, impact); apelează la simţuri; atenţie sporită; larga difuzare
Spaţiul de reclamă trebuie cumparat cu mult timp înainte; tiraje „în pierdere”; negarantarea poziţiei; costuri mai ridicate; distribuţie inegală teritorială Costuri de producţie si difuzare ridicate; risc de confuzie din cauza aglomeraţiei de informaţii; expunere trecătoare; selectivitate redusă a audienţei Prezentare exclusiv auditivă; atenţie mai scăzute decât în cazul televiziunii; expunere pasageră; eficienta mai scăzută Slectivitate slaba a audientei; limite legate de creativitate Nu se poate selecta audienţa; scăderea numărului de spectatori duce la scăderea audienţei Audienţa trebuie sa fie activă şi interesată
Utilizare largă; selectivitate geografică şi demografică ridicată; credibilitate si prestigiu; costuri scăzute
Panouri publicitare Cinematograf
Flexibilitate; expunere repetată la mesaj; costuri scăzute; concurenţă scăzută Dinamism; condiţii speciale de receptare; costuri mai scăzute
Internet
Costuri foarte mici; audienţa în creştere; dinamism; posibilitatea selectării publicului; interactivitate mare; difuzare globală; expunere repetată la mesaj; combinarea imaginii, sunetului si mişcării (dinamism, design, impact)
În ciuda oportunităţilor pe care le prezintă Internetul ca mediu publicitar, există şi provocări care fac dificilă implementarea unei strategii publicitare. Există probleme legate de măsurare datorită lipsei de standardizare a unităţii de măsură în publicitate, ca şi diferenţelor în metodologiile de urmărire utilizate de companii. Metodele curente prezintă acurateţe limitată. Astfel, eficienţa este greu de analizat. Diferitele metode de taxare a expunerii anunţurilor pe Internet fac de asemenea greu de analizat eficienţa publicităţii din punct de vedere a costurilor în acest nou mediu. Datorită faptului că publicitatea prin Internet implică o alocare parţială a lungimii de bandă pentru mesajele publicitare, este mai greu de atras atenţia consumatorilor potenţiali asupra unui anunţ pe Internet, deoarece acesta este plasat alături de alte informaţii incluzând anunţuri potenţial concurenţiale, pe aceeaşi pagină web. Acest lucru sugerează faptul că designul şi plasarea anunţului sunt esenţiale în atragerea utilizatorilor. În concluzie, exista oportunităţi importante pentru firmele care îşi fac publicitate pe Internet. Totuşi, aşa cum am arătat exista încă provocări considerabile. Însă se aşteaptă ca oportunităţile web-ului să fie valorificate pe măsură ce caracteristicile unice ale acestui mediu vor fi mai bine înţelese.
Definirea obiectivelor campaniei de publicitate online porneşte de la considerarea obiectivelor globale de marketing ale organizaţiei ca şi a celor specifice comunicaţiei de marketing a acesteia. Organizaţia poate urmări, prin intermediul activităţii sale globale de marketing, o serie de obiective majore referitoare la vânzările, profitul sau cota de piaţă a acesteia sau la dezvoltarea imaginii sale, respectiv la satisfacţia consumatorilor săi. Din punct de vedere al comunicaţiei de marketing, organizaţia poate avea în vedere diferite obiective, diferenţiate în raport cu nivelurile atinse prin intermediul comunicării: - obiective de natură cognitivă, care vizează cunoaşterea de către public a istoriei, produselor şi serviciilor, a preţurilor practicate, distribuţiei şi promovării realizate etc.; - obiective de natură afectivă, care se referă la atitudinea publicului faţă de organizaţie şi toate aspectele caracteristice activităţii acesteia; atitudinea poate fi creată sau modificată prin acţiunile de marketing (inclusiv cele de marketing online) desfăşurate; - obiective de natură conativă, care au în vedere comportamentul de cumpărare şi consum al publicului organizaţiei care poate fi determinat să achiziţioneze produsele şi serviciile organizaţiei, să solicite informaţii suplimentare sau să viziteze punctele de vânzare ale acestora. În general organizaţiile pot urmări prin intermediul acţiunilor lor de publicitate online două obiective majore privind imaginea şi/sau vânzările organizaţiei: imaginea organizaţiei reprezintă un domeniu complex prin prisma obiectivelor urmărite prin intermediul acţiunilor de publicitate online. Definirea unor obiective specifice adecvate depinde de evaluarea situaţiei curente existente în acest plan. Astfel organizaţia poate urmări formarea imaginii sale sau modificarea imaginii deja existente, accentul putând fi pus pe componenta de notorietate a acesteia sau pe componenţa sa de atitudine; vânzările organizaţiei constituie un domeniu relativ mai simplu de abordat prin comparaţie cu cel al imaginii, acţiunile de publicitate online desfăşurate, urmărind crearea unui canal de marketing şi vânzări complementar pus la dispoziţia consumatorilor concomitent cu celelalte canale de marketing „tradiţionale” ale organizaţiei. Acţiunile de publicitate online ale organizaţiei pot urmări atingerea unui singur obiectiv sau a ambelor obiective concomitent, anvergura acestora depinzând semnificativ de obiectivele de marketing, ale comunicării de marketing şi de marketing direct ca şi de resursele pe care organizaţia este dispusă să le aloce în această direcţie. În situaţia în care vor fi vizate ambele obiective este necesară separarea acestora în obiective principale şi secundare ca şi integrarea acestora în ansamblul obiectivelor şi acţiunilor de marketing (sau de marketing direct) ale organizaţiei. De asemenea, în măsura în care este necesar, obiectivele planului de publicitate online vor fi diferenţiate în raport cu ţinta vizată prin intermediul acţiunilor specifice.
Ca şi în cazul marketingului direct, obiectivele principale, referitoare la imaginea şi vânzările organizaţiei, pot fi completate de un al treilea obiectiv privind „crearea de trafic către punctele de activitate ale organizaţiei”. Atingerea unui astfel de obiectiv poate fi considerată ca fiind realizată nu doar după ce consumatorii au vizitat site-ul web al organizaţiei ci atunci când majoritatea celor care îl vizitează este reprezentată de consumatori fideli. Definirea ţintei vizate prin intermediul planului presupune identificarea ansamblului de consumatori înspre care vor fi orientate acţiunile de publicitate online ale organizaţiei. Ţinta acţiunilor de publicitate online poate fi formată atât din consumatori individuali cât şi din consumatori organizaţionali (profit sau non profit). Definirea ţintei vizate se referă la două aspecte importante: - stabilirea conţinutului ţintei: organizaţia trebuie să decidă dacă planul de publicitate online va fi orientat înspre o ţintă „globală” sau o ţintă „specifică”; - definirea elementelor de „specificare” ale ţintei (în cazul unei ţinte „specifice”) presupune identificarea criteriilor în raport cu care este delimitată ţinta propriu-zisă a planului de restul consumatorilor prezenţi în spaţiul virtual. În cazul unui plan care se adresează unei ţinte globale, este suficientă includerea în conţinutul acestuia a unei descrieri cu caracter general a acesteia şi a surselor de provenienţă a informaţiilor de identificare/localizare a acesteia. De exemplu, campaniile de publicitate online ale firmei vizează consumatorii români de bere, astfel că informaţiile privind adresele de email ale acestora vor fi cumpărate sau închiriate de la furnizorii români de servicii Internet. În cazul unei campanii care se adresează unei ţinte specifice, este necesară menţionarea criteriilor în raport cu care se va face specificarea şi a surselor de provenienţă a informaţiilor de identificare/localizare a acesteia. Printre criteriile de specificare utilizabile se numără cele: - geografice (cum ar fi ţara, regiunea sau zonă geografică) - demografice (cum ar fi sexul, vârsta, starea civilă, mediul de reşedinţă, nivelul de instruire, ocupaţia, profesia, etc) - psihografice (personalitatea, stilul de viaţă) -comportamentale (frecvenţa cumpărării, cantităţile cumpărate, locul cumpărării, produse şi servicii cumpărate concomitent etc) 1.2.Determinarea strategiei de urmat
Identificarea instrumentelor de publicitate online utilizate presupune alegerea unuia sau a unei combinaţii de instrumente specifice capabile să asigure comunicarea eficientă cu ţinta vizată prin intermediul planului în vederea atingerii obiectivelor urmărite. Acţiunile de marketing online ale organizaţiei pot fi implementate folosind publicitatea online, direct e-mail-ul, site-urile web, aplicaţiile de comerţ electronic, grupurile de discuţii sau newsletterele electronice.
Planul de marketing online poate implica utilizarea unui singur instrument, a unei combinaţii de instrumente online sau a unei combinaţii de instrumente online şi „offline” („tradiţionale” de marketing, cum ar fi, de exemplu, publicitatea sau promovarea vânzărilor). Combinaţiile de instrumente „online” şi „offline” fac obiectul planurilor integrate de publicitate online, a căror utilizare urmăreşte, ca obiectiv major, creşterea forţei comunicării de marketing a organizaţiei şi în consecinţă a impactului acesteia asupra consumatorilor acestuia. Publicitatea online poate juca, în acest context, un rol principal dacă aceasta deţine ponderea cea mai importantă în efortul comunicării de marketing a organizaţiei sau un rol secundar (complementar), dacă poziţia sa, în cadrul acestui efort al organizaţiei, este periferică. Utilizarea fiecărui instrument de marketing online depinde semnificativ de conţinutul ţintei vizate prin intermediul campaniei. Crearea mesajelor utilizate în cadrul campaniilor de publicitate online respectă, ca şi în cazul creării mesajelor de publicitate directă, regulile generale ale creaţiei publicitare cărora li se adaugă particularităţile impuse de aspectele tehnice şi de comunicare ale utilizării Internetului. Ca şi în cazul comunicării de marketing în sens „tradiţional”, este necesară identificarea combinaţiei echilibrate între elementele raţionale şi emoţionale ale mesajului, respectiv între abordarea directă şi indirectă a consumatorului. Dacă în sens „tradiţional” predomină mesajele care se sprijină pe elemente de natură emoţională, care fac apel mai degrabă la sentimentele consumatorului, mizând pe o abordare indirectă, în marketingul online intervine problema timpului. Pentru că, de exemplu, un consumator prezent în spaţiul virtual alocă, în medie, circa 13-14 secunde pentru a aştepta să vadă conţinutul unei pagini web şi pentru că una dintre regulile de bază în comunicarea on-line este concizia, comunicarea în contextul publicităţii on-line este una preponderent raţională şi implică o abordare directă şi la obiect a consumatorului 2. Evoluţia şi tendinţele marketingului online
Integrarea instrumentelor publicităţii online în cadrul activităţilor de marketing depinde în mod semnificativ de evoluţia penetrării şi utilizării Internetului, atât în rândul consumatorilor (individuali sau organizaţionali) cât şi în cadrul organizaţiilor profit sau non-profit prezente pe piaţă. Datele referitoare la aceste evoluţii ilustrează starea relativ incipientă în care se găsesc toate elementele specifice sferei operaţionale a Internetului. Deschiderea mai degrabă limitată a economiei şi societăţii romaneşti faţă de utilizarea Internetului este ilustrată şi de indicatorii care exprimă nivelul de eadecvare al pieţei. Studiile de specialitate realizează evaluările nivelului de e-adecvare, considerând un set de atribute esenţiale pentru descrierea conţinutului acestuia,
printre care se număra nivelul de conectivitate, gradul de dezvoltare a mediului de afaceri, gradul de integrare şi adoptare a comerţului electronic la nivelul consumatorilor şi organizaţiilor, mediul instituţional specific, gradul de dezvoltare al serviciilor auxiliare (suport) şi infrastructura socială şi culturală. Unul dintre studiile care s-a impus prin obiectivitatea metodologiei folosite şi pertinenţa concluziilor furnizate este cel realizat de către The Economist Intelligence Unit şi Pyramid Research. Rezultatele acestuia sunt sintetizate în cadrul unei ierarhii a economiilor şi pieţelor naţionale din perspectiva e-adecvarii şi a grupării ţărilor evaluate în categorii specifice în raport cu aceasta. Folosind ca reper scorul de e-adecvare, exprimat pe o scală decimală, determinat pentru fiecare dintre cele 60 de pieţe naţionale evaluate, ierarhia acestora poate fi structurata în patru categorii. Publicitatea on-line a înregistrat o tendinţă evidentă de dezvoltare în perioadă recentă, cifra de afaceri asociată acesteia ridicându-se aproximativ la nivelul aşteptărilor prestatorilor specializaţi prezenţi pe piaţă. În comparaţie cu anul precedent, în 2008, volumul investiţiilor în publicitatea on-line (interactive) a fost de circa 1.188.000 euro, ponderea acestuia în totalul investiţiilor publicitare anuale ajungînd la 2 % , alături de orientarea către această activitate a unor nume importance la nivelul pieţei romaneşti (Mobifon, Orange România, Zapp Mobile, RDS, Xnet, Astral Telecom, Hewlett Packard, Altex, Flamingo, KLM, British Airways, Coca Cola, Romtelecom, Raiffeisen Bank, Alpha Bank sau BancPost) şi, mai ales, apariţia unui sector relativ închegat al prestatorilor specializaţi permit evidenţierea unor perspective de evoluţie promiţătoare. Publicitatea pe Internet este considerată ca fiind unul dintre motoarele creşterii pieţei mondiale a advertising-ului. Piaţa publicităţii înregistrează în ultimii ani o creştere continuă. Conform unui studiu realizat de Agenţia Iniţiative , pentru 2010 creşterea totală a acestui domeniu este prognozata undeva în jurul valorii 15 milioane euro. Important este comportamentul advertiserilor vis-a-vis de publicitatea online şi ce se întâmplă cu această piaţă la nivelul României. Dacă ne raportăm la creşterea gradului de utilizare a Internetului, nu este deloc greu să intuim viitorul online advertising-ului. Internetul a devenit o componentă obişnuită în viaţa multora dintre noi. Potrivit ANRC, peste 7 milioane de români navighează pe net. Până la jumătatea anului 2007, numărul conexiunilor de acces la Internet a crescut considerabil. Totuşi, cifra este încă mult mai mică decât media europeană şi ar putea explica, într-o anumită măsură, cota de piaţă de 0,02% a publicităţii online romaneşti. Se estimează însă că piaţa de publicitare online va urma acelaşi trend ca în Bulgaria, Polonia sau Cehia, dublându-se de la un an la altul. Deocamdată, chiar dacă dezvoltarea pieţei din România a depăşit media mondială, ţara noastră se situează pe unul din ultimele locuri din Europa în privinţa sumelor cheltuite cu
publicitatea. Un exemplu elocvent îl constitute diferenţa faţă de Ungaria. În timp ce la vecinii din vest sumele pe cap de locuitor cheltuite în acest domeniu se ridică la 27 de euro anual, în România, ţara cu un număr dublu de locuitori, suma este de doar patru euro. Explicaţia găsită de unii analişti ar fi aceea ca ţine de venituri, respectiv puterea de cumpărare, pe considerentul că, ,consumatorii sunt cei care plătesc, în cele din urmă, toate campanile media, deci deca ei nu au bani, nu au nici advertiserii" (Brăduţ Florescu). 2.1. Reglementarea în serviciile pe Internet
Reglarea pieţei a venit de la sine, o dată cu creşterea ei. Nevoia de date şi cifre pentru această piaţă s-a mărit o dată cu creşterea pieţei. În acest moment toate agenţiile de media din România au cel puţin o campanie online în derulare şi cel puţin un om care "ştie cu ce se mănâncă" Internet advertisingul. În sens restrâns – pe care îl vom folosi în continuare – noţiunea de reglementare este sinonimă cu cea de legiferare, presupunând intervenţia statului prin instituţiile sale pentru stabilirea unor norme obligatorii şi a sancţiunilor pentru încălcarea acestora. Principalul act normativ care reglementează domeniul serviciilor pe Internet este Legea comerţului electronic nr. 365/2002, în vigoare din 5 iulie 2002. Legea este o copie fidelă a directivei europene şi ca stare este mai mult un act de protecţie a consumatorilor decât o lege de impulsionare a domeniului. Apariţia legii a impulsionat destul de puţin domeniul serviciilor pe Internet, de altfel unele din dispoziţiile sale fiind ignorate în mod constant de furnizorii de servicii ai societăţii informaţionale. Legea conţine un articol special care se referă la codurile de Conduită. Până la ora actuală, în România nu numai că nu exista nici un cod de conduită în acest domeniu, dar nici măcar asociaţiile non-guvernamentale nu s-au arătat interesate de acest domeniu, deşi legea încearcă să le susţină, dându-le calitate procesuală activă în cazul unui eventual proces Inspirată din directiva europeană în domeniu, încercarea de susţinere a autoreglementarii s-a dovedit mult timp neaplicată, în special din cauza activităţii slabe de informare a subiecţilor legii de către autoritatea de supraveghere din domeniul protecţiei datelor personale — Avocatul Poporului. Totuşi, în 2004 — şi ca urmare a activităţilor Avocatului Poporului — au apărut primele Coduri de conduită în domeniu — create de Asociaţia Societăţilor de Leasing din România (Avizul nr. 2 din 15 iunie 2004, M. Of. nr. 627 din 9 iulie 2004) şi de Asociaţia Romană de Marketing Direct (Avizul nr. 3 din 15 septembrie 2004, M. Of nr. 874 din 24 septembrie 2004). 1 Din păcate, deşi Internetul este unul din cele mai propice domenii pentru prelucrare de date personale, nu există nici un 1
cod de conduită în acest sens al celor ce oferă servicii ale societăţii informaţionale. Mai mult — se pare că dispoziţiile legale în acest domeniu sunt foarte puţin cunoscute de aceştia. De altfel o scurtă privire asupra principalelor site-uri romaneşti care procesează date cu caracter personal ne arată ca ele nu sunt nici măcar notificate ca procesatori la Autoritatea de Supraveghere din domeniu. O scurtă concluzie ar fi că legile din România ar permite metode de autoreglementare. Am putea spune chiar că le încurajează, mai ales dacă luăm în considerare şi opiniile exprimate de reprezentanţi ai Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei şi ai Comisiei de IT&C a Camerei. Deşi nu putem vorbi de nişte sisteme de auto-reglementare bine impuse şi care ar fi susţinute sau create în cadrul unor comunităţi bine închegate şi cu reguli precise, totuşi putem observă câteva sisteme existente ce se pot încadra în această categorie. În majoritatea cazurilor acestea sunt fie unele reguli impuse de jucători importanţi pe piaţă, fie adoptarea voluntară a unor reguli internaţional valabile, fie doar recunoaşterea în timp a unui serviciu bine realizat. 3. Caracteristicile marketingului online în România
În anul 2006 se poate deja vorbi de o piaţă de publicitate pe Internet, deoarece în ţara noastră s-a trecut de faza construirii site-urilor, iar Internetul românesc se umple de conţinut. Din acest motiv cheltuielile cu publicitatea pe Internet în România se estimează undeva în jurul valorii de peste 5 milioane euro. Experţii apreciază că, cheltuielile cu publicitatea pe Internet vor fi de 3-4% din totalul cheltuielilor cu publicitatea în 2007. Calin Rotarus (Arbomedia) a declarat: "creşterea pieţei de publicitate online în România este mult mai mare decât în alte ţări. În ultimii trei ani s-a dublat în fiecare an. În 2005 a atins pragul psihologic de 1% din total. Creşterea pare că se va menţine şi în următorul an şi probabil că se va stabiliza undeva peste 3-5% cât este în ţările Europene dezvoltate". În ciuda situării pe ultimul loc din punct de vedere al încasărilor pentru publicitatea pe Internet, creşterea cu 75% mai mare faţă de anul trecut conturează o piaţă a publicităţii mult mai matură, în care clientul va avea posibilitatea unui control mai bun asupra campaniei, dar în pofida acestui boom înregistrat de advertising-ul online, o creştere solidă se poate realiza numai prin profesionalizarea agenţiilor de creaţie în ceea ce înseamnă publicitatea alternativă şi designul web. Cei mai mari consumatori de publicitate pe acest suport sunt firmele de calculatoare, băncile, companii de telefonie mobile, de asigurări, trusturile de presă, firmele de e-commerce şi, nu în ultimul rând, providerii de Internet. Principalele firme care îşi fac publicitate pe Internet se împart în două categoric: 1.companii de IT&C (Compaq, HP România, rate.ro, emania.ro); 2.Alte companii care şi-au transferat o parte din activitate pe Internet (Nokia, Xerox, KLM). Aspectul pozitiv al pieţei romaneşti de publicitate pe Internet este
acela că bugetele alocate publicităţii pe Internet sunt în creştere în comparaţie cu anul trecut, chiar dacă valoarea lor este mai mică decât valoarea celor din Ungaria sau Polonia. Principalele dezavantaje ale publicităţii pe Internet în România sunt: 1.Lipsa de conţinut a site-urilor. Proastă calitate a multor site-uri romaneşti îi determină pe mulţi internauţi să viziteze site-uri străine. De aceea, chiar dacă numărul estimat de utilizatori de Internet depăşeşte 7 milioane de oameni 2, cel mai vizitat site romanesc (www.kappa.ro) are aproximativ 600.000 vizitatori individuali pe zi3; 2.Numărul redus de site-uri romaneşti potrivite pentru publicitatea pe Internet. În ciuda faptului că numărul domeniilor romaneşti depăşeşte 20.000, experţii estimează că sunt doar 4.000-5.000 de de site-uri potrivite pentru publicitatea pe Internet. În plus, pe baza analizelor traficului, doar aproximativ 500 de site-uri au mai mult de 10.000 de vizitatori unici pe zi (în special site-urile de ştiri şi matrimoniale – Vezi grafic 3.1)) ceea ce nu le conferă, anunţătorilor prea multe opţiuni. 3.Lipsa fondurilor companiilor online. Companiile bazate pe Internet (site-urile de e-commerce, portalurile etc.) se confruntă cu o lipsă de fonduri care le împiedică să-şi facă publicitate pe Internet şi să dezvolte un conţinut mai bun al site-urilor pentru a atrage mai mulţi vizitatori. 4.Dezvoltarea scăzută a infrastructurii pentru e-commerce. Site-urile de ecommerce sunt anunţători importanţi pe alte pieţe dezvoltate. Puterea scăzută de cumpărare, pătrunderea scăzută a cărţilor de credit, incoerenţa legislaţiei în acest domeniu şi diverşi factori psihologici sunt principalele dezavantaje ale comerţului electronic românesc.
2 3
C
a t e
g
o 0 1
2 3 1
4
r i i l e
d
e
s i t e
- u
r i
a c c
. 4 . 0
. 3
. 2
. 7
7
8
. 4
a
l t e
m
a
s
m
a
t r i m
l o
c
u
r i
d
m
u
z
i c
a
c
u
l e
l t u
s
m o
r a
Principalele forme de publicitate pe Internet utilizate în România sunt: bannerele, link-urile, buletinele de ştiri. În tabelul următor este prezentată piaţa de publicitate on-line, pentru perioada 2000-2009. Piata de publicitate online pentru perioada 2000-2009 (USD) 2000 2001 2002 2003 2004 Bannere 200.000 300.000 590.000 660.000 820.000 Linkuri 15.000 20.000 20.000 30.000 55.000 Newsletters 25.000 50.000 70.000 160.000 245.000 Altele 10.000 30.000 70.000 150.000 320.000 Total 250.000 400.000 750.000 1.000.000 1.440.000
2005 1.100.000 150.000 300.000 250.000 1.800.000
2009 3.100.000 450.000 750.000 700.000 5.000.000
Bibliografie 1. Anton Corina, Publicitate tradiţională vs. Publicitate online. 2. Patriciu Victor – Valeriu, Vasiu Ioana, Patriciu Serban – George, Dreptul şi Internetul , Ed. All Beck, Bucureşti, 1999. 3. Şerbu Răzvan Sorin, Comertul electronic, Editura Continent, 2004 www.hotnews.ro
www. Wallstreet.ro
