Înmulirea plantelor fructifere
Î
nmulirea (reproducerea) este un proces biologic, pe parcursul căruia se creează un individ nou. Fiind o activitate conștientă a omului, înmulirea folosește pările, organele plantelor potrivite pentru reproducere. Și gruparea modurilor de reproducere este posibilă având această bază, luând în considerare constituirea acestor organe, care deservesc înmulirea. Deosebim moduri de înmulire sexuate și asexuate; primul se referă la reproducerea prin sămână, la al doilea este vorba de înmulire prin folosirea organelor vegetative. Tabelul nr. 1 cuprinde într-un sistem clar metodele de reproducere ale plantelor lemnoase, și include și tehnicile in vitro, dezvoltate în ultima perioadă. A. Înmulirea prin sămână 1. Înmulire sexuată: seminele celor mai multe plante lemnoase sunt rezultatul procesului sexuat. 2. Embriogeneză somatică (in vitro), „sămână artificială” B. Înmulirea prin organe vegetative 1. Metode autovegetative 1.1. Prin butași (în verde, în uscat, înrădăcinat) 1.2. Marcotaj (obișnuit, prin mușuroire, chinezesc) 1.3. Desprinderea lăstarilor 1.4. Desprinderea plantelor cu stolon 1.5. Despărirea tufelor 1.6. Culturile de lăstari in vitro, organogeneza culturilor calus 2. Metode xenovegetative 2.1. Altoire și altoire în ochi 2.2. Microaltoiri in vitro Tabelul nr. 1
Gruparea metodelor de înmulire
Motivul folosirii metodelor de înmulire prin organele vegetative constă în faptul că astfel devine posibilă p osibilă fixarea genotipului unui singur exemplar valoros, conservarea lui, ceea ce, la speciile de copaci, este și azi de o importană hotărâtoare. Prin răspândirea și cunoașterea utilizării altoirii a devenit posibilă combinarea trăsăturilor avantajoase ale mai multor genotipuri într-un singur exemplar (altoiuri), care
în tehnologia cultivării poate avea și alte avantaje. Un alt avantaj este că astfel este posibilă fixarea anumitor faze de dezvoltare (formă ju venilă), respectiv atingerea mai rapidă a stării maturităii, roditoare. Ca dezavantaj trebuie să amintim că această tehnologie de reproducere este mai complicată, necesită mai multe cunoștine de specialitate, posibilităile de depozitare ale materialului de reproducere sunt mai restrânse, sunt necesare instalaii și instrumente deosebite, din aceste motive este mai costisitoare. La soiurile de plante lemnoase din horticultură utilizarea reproducerii sexuate este limitată de faptul că este potrivită numai pentru producerea materiilor de reproducere pentru liniile curate, liniile de endogamie și soiurile hibride. Are însă avantajul că face posibilă o reproducere de masă ieină, materialul de reproducere se creează în cantitate mare, tratarea seminei este simplă, depozitarea este posibilă pentru o perioadă perioa dă de timp mai lungă, și este un puiet care se poate crește în mare măsură fără tratamente și instalaii mai speciale. Din punct de vedere ecologic, în orice caz, constituie un avantaj faptul că elasticitatea populaiei este mai mare și ea se acomodează mai bine la condiiile schimbătoare, respectiv neechilibrate, ale locului de cultivare. Puieii provenii din sămână sunt fără viruși la mai multe specii (măr, (măr, citrice), citrice), ceea ce este un avantaj important și din punct de vedere al producerii de puiei și al înnobilării.
REPRODUCERE SEXUATĂ ȘI PRODUCERE DE MATERI MATERIALE ALE DE ÎNMULIRE În școala de puiei reproducerea sexuată sexuată are rol important în crearea puieilor de portaltoi, în special la plantele sâmburoase, cea mai mare parte din aceste specii sunt altoite pe portaltoiuri provenite din sămână. Baza reproducerii sexuate este zigotul provenit din unificarea celor două gameturi, respectiv sămâna sau rodul provenit din aceasta, respectiv și din iniierea de sămână și de rod, numite în cultivare deopotrivă sămână de reproducere. Plantele producătoare de fructe se pot înmuli în general bine pe cale sexuată. Pe parcursul înmulirii sexuate, din seminele realizate creștem indivizi, puiei noi provenii din sămână.
e r e f i t c u r f r o l e t n a l p a e r i l u m n Î
1
Se obișnuiește a se reproșa înmulirii sexuate faptul că, astfel înmulite, soiurile de fructe nu-și păstrează identitatea de soi. În cazul soiului înmulit pe cale asexuată, cerina însăși ar fi ireală, deoarece astfel de soiuri se pot înmuli numai pe cale asexuată pentru a-și păstra identitatea de soi. Avantajele înmulirii sexuate: majoritatea plantelor cultivate se pot înmuli cel mai iein și cu rezultatele cele mai bune prin înmulirea sexuată deoarece procurarea materialului de reproducere nu este așa de costisitoare, culegerea, transportarea și îngrijirea de asemenea costă mult mai puin decât în cazul materialelor de reproducere asexuate. Prin înmulirea sexuată se pot produce mai multe plante într-o perioadă de timp mai scurtă, decât la înmulirea asexuată. Dezavantajele înmulirii sexuate: urmașul plantelor polenizate de străini moștenește trăsăturile tatălui și mamei, astfel el nu va fi identic cu planta-mamă, ba chiar dacă trăsăturile planteitată, din punct de vedere al cultivării, sunt mai slabe, valoarea urmașului va putea scădea, raportată la valoarea plantei-mamă. Culegerea rodului
e r e f i t c u r f r o l e t n a l p a e r i l u m n Î
2
căărat pe pomi. Pentru culegerea seminelor sunt necesare instalaii de asigurare, utilaje de culegere și de transport, ambalaje, respectiv locuri de depozitare corespunzătoare. Pentru o producie mai sigură trebuie recoltată întotdeauna atâta sămână, încât să rămână rezervă și pentru anii fără roade. Curăarea roadelor după recoltare
Din roadele culese seminele trebuie extrase și păstrate până la însămânare în astfel de condiii, încât să nu le scadă capacitatea de germinare. Zdrobirea și extragerea
Sămâna trebuie extrasă imediat după culegere din cea mai mare parte a fructelor cu carne sau suculente, pentru ca ea să nu se altereze. Cantităile mai mici se pot spăla și cu mâna. La cantităile mai mari seminele se extrag cu ajutorul mașinii de extras cu ciocan cu arc. Cu această mașină se pot curăa până la 225 de kg de semine de mere pe oră. Din borhotul zdrobit sau presat seminele se extrag cu apă curgătoare, respectiv prin ciuruire, după uscare. În timpul spălării seminele să nu rămână prea mult timp în apă, pentru că din lipsă de oxigen pot începe procese de descompunere dăunătoare, care ar putea diminua capacitatea de germinare. Apa caldă conine puin oxigen, de aceea nu trebuie folosită pentru spălarea seminelor. La spălare, sămâna sănătoasă se scufundă de obicei în apă, iar coaja și pulpa rămân la suprafaă sau se scufundă mai încet. Astfel se îndepărtează ușor.
Coacerea și căderea roadelor și a seminelor este specifică soiului, dar pot fi influenate de vreme și de mediul înconjurător. Vremea vântoasă, uscată din perioada coacerii împiedică procesele de dezvoltare desfășurate în sămână, în astfel de situaii capacitatea de germinare a seminelor nu este perfectă. Mai are efect asupra coacerii perioada de timp fără îngheuri, cantitatea și repartizarea precipitaiilor, căldura – de exemplu un soare mai puternic are ca Uscare, extragere rezultat semine de o calitate mai bună. Seminele prea umede se usucă prin împrăștierea Culegătorul trebuie să cunoască: când este lor în aer liber sau în cuptoare pentru uscare. Pe coaptă sămâna pentru culegere, când se poate cu- vreme uscată, seminele care nu pot fi luate de lege rodul în sigurană, cum trebuie culese roadele vânt se pot întinde în aer liber. Metoda necesită o de pe plantă și de pe pământ, și despre ce fel de supreveghere constantă și multe prelate; păsările și plante trebuie culese roade. rozătoarele pot produce mari pagube. Perioada de culegere a roadelor este determiPe vreme umedă seminele se vor usca sub nată de starea de coacere a seminei și de timpul acoperiș, deși este o metodă mai costisitoare, însă cât sămâna poate rămâne pe plantă sau pe pământ se poate supraveghea mai ușor. Încinta de uscare fără a se altera. trebuie să fie înzestrată neapărat cu instalaie de Înainte de culegere, în interesul muncii planifi- aerisire adecvată. Recolta de semine de măr și de cate, trebuie făcută prima dată evaluarea recoltei. Pe păr să fie întinsă în straturi subiri, de o grosime de parcursul acestei munci, pe câte o ramură a plantei- 1 cm, seminele decarnificate ale plantelor sâmbumamă se numără roadele și se stabilește cantitatea roase în straturi de 2 cm. Este importantă întoarde sămână din coninutul lor. Pornind de la aceas- cerea frecventă a seminelor întinse. tă bază se calculează producia preconizată pentru Putem așeza seminele și pe rauri făcute din o ramură, iar această cifră se va raporta la planta plasă de sârmă, care se aerisesc și de jos, astfel reîntreagă, eventual la întregul efectiv. În anul produ- colta se usucă mai bine. cerii seminelor, roadele se estimează de două ori, Temperatura încăperii de uscare la seminele prima dată când mărimea lor este la jumătate, iar a sâmburoase să fie între 30-35 C°, iar la pomacee de doua oară imediat înainte de coacere. 25 C°. La temperaturi prea ridicate capacitatea de Pentru culegere sunt necesare instrumente germinare se poate distruge, iar în încăperi prea reci corespunzătoare. Roadele tufelor se culeg stând seminele pot mucegăi. În condiii corespunzătoare pe sol, ale pomilor însă se strâng de pe scară sau seminele de măr se pot usca în două-trei zile.
Conservarea și depozitarea seminelor
Pregătirea seminelor pentru încolire
Prin conservarea seminelor înelegem păstrarea lor începând de la data culegerii și până la data de însămânare cea mai apropriată. Depozitarea înseamnă păstrarea făcută pe parcursul unei perioade de timp mai lungi, eventual mai muli ani, fără scăderea viabilităii. Perioada de viaă a seminelor, pe parcursul conservării, poate fi influenată de umiditate, temperatură, lumină, aerisire, caracterul cojii seminelor, starea de coacere a seminei, microfolora și contaminarea cu insecte, dar şi de ali factori. Perioada de timp pentru pregătirea germinării este diferită, în funcie de specia de plantă. Conservarea necorespunzătoare a seminei poate reduce capacitatea și puterea de germinare, dar poate duce și la distrugerea seminelor. În perioada depozitării, cele mai mari daune sunt provocate de coninutul mare de umiditate și de temperatura ridicată. Trebuie evitată variaia gradului de umiditate, pentru că aceasta activează în sămână un proces biochimic și fiziologic. Încăperile de depozitare să aibă temperatură uniformă (aproximativ 1-5 C°) și să fie cu coninut de umiditate relativ uniform (50-60%, dar să nu depășească 70%), respectiv să fi bine aerisite și dezinfectabile. Seminele de păr, măr, cireș, prun și vișin au încolit cel mai bine după păstrarea lor în încăperi având umiditatea relativă cuprinsă între 50-55%. Seminele provenite din pomacee se pun în saci cu capacitatea de 15-20 kg, iar cele sâmburoase în saci de 50-60 kg. Depozitarea se poate face și în lăzi (Fig. nr. 1).
Înaintea însămânării, pentru sprijinirea încolirii, seminele aflate în stare de repaus trebuie să aibă parte de un tratament special. În anumite situaii se poate aplica orice metodă, în altele este nevoie de un tratament foarte exact chiar și în cazul aplicării metodei celei mai bune sau, mai mult: în situaii speciale perioada de repaus nu poate fi întreruptă cu nici un fel de tratament. Seminele se pot trata înainte, concomitent sau după depozitare. În multe cazuri seminele ajung în starea de repaus neobservabil, între data de culegere și cea de însămânare. Seminele proaspăt culese în mare majoritate nu au coajă impermeabilă, dar după uscare coaja multor soiuri va deveni impermeabilă. Stratificarea rece. Pentru întreruperea stării interioare de repaus, metoda cel mai des folosită este: pe o perioadă de 1-4 luni, la o temperatură de 0-10 C° furnizăm seminelor oxigen din plin, prin stratificare umedă. Avantajul stratificării este că la numeroase specii nu numai că accelerează, dar și sprijină încolirea. Combinaia dintre frig și umezeală are un efect benefic asupra transformării substanelor nutritive complexe în substane simple, care cu ocazia încolirii se pot absorbi mai ușor. În anumite cazuri înmoaie coaja de sămână și sprijină și alte schimbări folositoare. Prin stratificarea rece în general nu numai că germinarea este mai bună, dar este și mai uniformă. Nu necesită utilaje mai deosebite. Are dezavantajul că tratarea necesită uneori o perioadă lungă de timp. Seminele se pot desprinde mai dificil de mediul de stratificare. Dacă în timpul curăării seminele se lezează, stratificarea accentuează în plus efectele vătămărilor. Seminele scoase de la temperatura joasă trebuie însămânate imediat, altfel pierderile pot fi însemnate. Dacă perioada de stratificare este prea lungă, atunci un procent semnificativ din semine încolește încă în timpul stratificării și devin necorespunzătoare pentru semănat. Dacă este mai scurtă decât trebuie, încolesc prea puine semine, eventual mai multe dintre ele ajung din nou în starea de repaus. Seminele de măr și păr care încolesc mai lent, necesită în esenă timp mai lung pentru stratificare, decât speciile care încolesc mai repede. De asemenea, seminele soiurilor de măr de toamnă trebuie stratificate mai mult timp, decât cele ale soiurilor de iarnă. Dintre seminele portaltoiurilor de pomi înmulite în masă, seminele de cireș și vișin trebuie stratificate cel târziu până la sfârșitul lui septembrie, cele ale pomaceelor până la sfârșitul lui noiembrie, iar seminele provenite de la nuc și de la prun corcoduș până la terminarea lunii decembrie.
Fig. nr. 1
Depozitarea seminelor de pomi în depozite răcite (Foto: Hrotkó K.)
e r e f i t c u r f r o l e t n a l p a e r i l u m n Î
3
În scopul temperaturii și umidităii corespunzătoare putem folosi pentru stratificare diferite medii de stratificare (nisip, turbă, perlită, mușchi, rumeguș). Cele mai răspândite dintre ele sunt nisipul și perlita. O condiie importantă a stratificării este și tem peratura optimă. Aceasta trebuie să fie cuprinsă în general între 0-10 C°, dar nici aici nu se pot oferi reguli general valabile. Nevoia de temperatură depinde se specie, soi, de perioada de culegere și de depozitare. Gradul de umezeală corespunzător trebuie stabilit după experienă. Stratificatorul să fie meninut în condiii mai mult uscate decât umede, pentru că în cazul al doilea mucegăiește sau se încinge. Umezeala este necesară nu numai pentru încolire, dar și pentru terminarea proceselor de coacere ulterioare. Uscarea temporară a seminelor duce la perturbaii de metabolism și fiziologice, și din aceste cauze rezultatele de răsărire scad. Faă de asta, uscarea seminelor imediat după culegere nu este păgubitoare. Materialul stratificator trebuie să fie permanent umed și uniform. Apa evaporată trebuie completată prin stropire și prin udare. Pentru evacuarea apei în exces în josul stratificatorului să confecionăm un sistem pentru îndepărtarea apei. Stratificatorul din aer liber trebuie instalat la o înălime mai mare, nu cumva seminele să putrezească datorită creșterii nivelului apei din sol. În aer liber vom stratificarea la o adâncime de 80 cm, ferită de înghe, pentru ca seminele să nu moară datorită apei strânse (ca urmare a încălzirii de primăvară) peste stratul de sol îngheat, aflat mai jos. Gospodărirea apei este foarte bună la seminele stratificate puse în folie de polietilenă, și inute în condiii de umezeală și la temperaturi scăzute.
ÎNMULIREA ASEXUATĂ ȘI PRODUCEREA MATERIALELOR DE ÎNMULIRE e r e f i t c u r f r o l e t n a l p a e r i l u m n Î
4
Teoretic, orice plantă se poate înmuli pe cale asexuată dacă cunoaștem care parte din ea este potri vită pentru reproducere, dacă cunoaștem perioada ei de înmulire, cunoaștem factorii de mediu necesari pentru o înmulire cu bune rezultate, și dacă suntem în stare să și creăm aceste condiii. Înmulirea asexuată are și avantaje și dezavantaje. Avantajul ei este că obinem un urmaș identic cu planta-mamă; din plantele care cresc puternic se pot crește mai repede astfel plante gata făcute; plantele înmulite pe cale asexuată înfloresc mai repede decât cele provenite din sămână. Dezavantajul este că este mai costisitoare decât reproducerea sexuată (însă prin folosirea substanelor care stimulează dezvoltarea rădăcinilor, cheltuielile se pot reduce); pentru crearea multor plante sunt ne-
cesare multe plante-mamă, iar pentru aceasta este nevoie de o bază de plante-mamă corespunzătoare; necesită cunoștine de specialitate mai bune și instalaii mai costisitoare decât la reproducerea sexuată. Metodele de înmulirea asexuată au două grupe mari: 1. Vorbim despre reproducere autovegetativă atunci când noul individ ia naștere datorită regenerării propriei sale rădăcini (marcotaj, butășire, lăstar, plantă cu stolon). 2. Pe parcursul reproducerii xenovegetative organele lipsă se completează prin împreunarea cu un individ străin (altoire). Astfel, pe parcursul înmulirii, la reproducerea autovegetativă, formarea rădăcinilor complementare este un proces regenerativ determinant, iar la reproducerea xenovegetativă sudarea/închegarea altoiurilor. La metodele de înmulire autovegetative regenerarea părilor vegetative se poate produce în stare desprinsă de planta mamă sau prin meninerea legăturii cu ea. În primul caz vorbim despre butășire, iar în cazul al doilea este vorba despre marcotaj și înmulirea prin lăstari, respectiv prin plante cu stolon. Prin butășire se pot înmuli cele mai multe plante, este însă deosebit de semnificativă la înmulirea speciilor de plante bacifere, la unele portaltoiuri și soiuri de pomi fructiferi. Este o metodă simplă și deosebit de rapidă care, ca urmare a dezvoltării tehnicii (stropire prin dispersie/ceaă, folosirea de substane stimulatoare) așează în planul al doilea din ce în ce mai mult marcotajul, folosit în general până acum. Butașii se pot crea din pări de lăstar cu dezvoltare diferită sau din rădăcini, ale căror cerine faă de procesul regenerativ, precum și faă de condiiile de mediu sunt foarte diferite. Butașii de tulpină (butaș de lăstar și butaș uscat) au cea mai mare importană în cultivarea în școlile de puiei. Fiecare butaș de tulpină are meristemă de creștere sau lăstar în începere și aflat în repaus (mugure), deci pentru a deveni o plantă de sine stătătoare este nevoie de regenerarea sistemului rădăcinal. Altoirea este denumirea cuprinzătoare utilizată în horticultură pentru acele procedee pe parcursul cărora lăstarii (mai rar rădăcinile) sunt lezate în așa fel, încât prin îmbinarea, și mai apoi prin sudarea lor să trăiască mai departe ca plantă (altoi), având mai multe componente. Astfel de legături se realizează cel mai mult între organe sau esuturi. Altoirea este nu numai o metodă de reproducere xenovegetativă, utilizarea ei este multilaterală. Sistemul de lăstari care se creează din muguri nobili formează altoiul, împreună cu portaltoiurile care posedă deja rădăcini, și cu cele la care se vor crea rădăcini mai târziu. În altoi se păstrează trăsăturile genetice ale componentelor, cu anumite modificări
fenotipice, astfel altoiul este o plantă multicomponentă, în care trăsăturile partenerilor se afirmă în mod specific într-un singur individ. Altoiuri artificiale se pot crea cu scopuri diferite, dintre acestea cele mai importante sunt: – Altoirile cu scop de reproducere sunt cele mai dese la acele soiuri la care metodele autovegetative nu au rezultate; altoirea poate fi o metodă potrivită în scopul reproducerii vegetative. La realizarea altoiurilor putem vorbi despre reproducere numai în cazul soiului nobil, condiia preliminară a procedeului este însă creșterea premergătoare a plantelor de portaltoi (puiei) de o calitate corespunzătoare. – Pe lângă nevoia exclusivă de reproducere, în pomicultura contemporană are deja o importană mai mare crearea de altoiuri combinate cu caracteristici de portaltoi avantajoase. În acest scop, în funcie de necesităţi, se cresc cel mai des altoiuri cu două componente, dar dacă se dorește, este posibilă unirea într-un singur exemplar a caracteristicilor avantajoase ale mai multor componente. – Altoirea face posibilă realizarea și a unor forme deosebite, aspecte de coroane diferite de cea normală. Asemănător copacilor cu coroane de formă globulară sau cu coroane cu atârnare, se poate ca, prin altoire din plante cu statură de arbust (coacăz, alun) să se crească copaci cu trunchi. – În pomicultură, pentru urmărirea schimbărilor accelerate ale speciilor, pentru experimentarea funcională rapidă a unor soiuri noi, există posibilitatea realtoirii, al cărei rezultat este schimbarea soiurilor copacilor și ale plantaiilor existente. Tot cu această metodă se pot crea altoiuri cu mai multe soiuri, păstrând în același timp și soiul originar. Într-o plantaie având același soi, deci o plantaie curată, putem altoi în coroanele soiurilor de rod și ramurile soiului producător de polen. Prin altoire se pot completa pările lezate din trunchi sau din coroană, pentru completarea leziunilor se foloseşte altoirea în punte. – La înnobilarea soiului, prin folosirea vârfurilor de lăstari ai puieilor proveniţi din sămână pentru a altoi pomi mai vârstnici, roditori sau portaltoiuri mai scunde, putem să accelerăm semnificativ intrarea în rod al puietului, și astfel punerea în valoare a hibrizilor nou creaţi. – Altoirea este mijlocul de transmitere sigură a virușilor, servește la detectarea și studierea îmbolnăvirilor cauzate de viruși. Pentru transmiterea virușilor este suficientă altoirea unei singure mlădie.
Crearea puieilor prin butășire Școlile de puiei folosesc metodele de butășire în primul rând pentru realizarea puieilor de portaltoi, se întâmplă mai rar ca metoda să poată fi aplicată și pentru înmulirea anumitor soiuri de plante bacifere. Crearea de puiei prin butășire prin mușuroire
Lăstarii dezvoltaţi în anul ulterior plantării se taie în primăvara anului al doilea până la nivelul solului, prin asta gâtul rădăcinii devine mai gros, și pe el pot crește mulţi lăstari. Partea de bază a lăstarilor dezvoltaţi din gâtul rădăcinii planteimamă tăiate se va umple cu pământ, înrădăcinarea se va petrece în etapa a doua a perioadei de cultivare, după ce lăstarii capătă aspectul de copac, iar creșterea rădăcinilor va avea loc deseori până și după ce frunzele cad. Când lăstarii care ies din gâtul rădăcinii ating dimensiunea de 20-25 cm, dar încă nu sunt lemnificaţi, se face mușuroirea la înălimea de 10-15 cm, astfel încât fiecare dintre ei să fie înconjuraţi cu solul afânat (Fig. nr. 2).
Fig. nr. 2
Operaiile de înfiinare ale coloniei-mamă prin mușuroire
Se înmulesc astfel portaltoii de gutui și măr, dar și portaltoiurile unor clone de plante sâmburoase, respectiv cu această metodă se pot înmuli soiuri de coacăz și de agriș. Orientarea rândurilor să fie în direcia nord-sud, ceea ce asigură încălzirea uniformă a bilonului. Și la distanele cele mai mici dintre două rânduri să existe o cantitate de sol (pământ) suficientă pentru realizarea de biloane, (distana între rânduri cuprinsă între 0,9–1,5 m). Distana dintre tulpini este între 25-40 cm. Udarea are o importană foarte mare în veri deosebit de secetoase. Prin udare regulată putem împiedica uscarea biloanelor. Printre biloane e potrivită și udarea prin revărsare și prin brazdă, însă acestea răcesc și compactează foarte mult so-
e r e f i t c u r f r o l e t n a l p a e r i l u m n Î
5
lul. Cel mai bine este să ne organizăm pentru udarea prin stropire. În cazul portaltoiurilor de măr cele mai utilizate, înmulite prin butășire prin mușuroire, se pot culege de pe planta-mamă anual 6-10 buc. de puiei cu caracteristici standard, dar la portaltoiurile care se înrădăcinează foarte bine, această producie poate ajunge și la 15-20 de bucăi. Marcotaj razant sau chinezesc
La marcotajul chinezesc nuielele plantei mamă se îndoaie orizontal în brazdele puin adânci create la suprafaa solului, iar lăstarii ieșiţi din mugurii nuielelor se mușuroiesc treptat. Pe parcursul unui unui an se înrădăcinează partea de bază a lăstarilor, în anumite cazuri și nuiaua îndoită în jos, sau ambele pări. După căderea frunzelor, lăstarii înrădăcinaţi sau partea de nuia se taie de pe planta mamă, cea din urmă va fi tăiată în bucăi, în așa fel încât pe fiecare bucată să rămână un singur lăstar (Fig. nr. 3).
Fig. nr. 3
Marcotaj razant sau chinezesc (Sursă: Hrotkó, 1999)
Marcotajul chinezesc necesită un volum de muncă mai mai mare decât marcotajul prin mușuroire (încârligare). Se poate utiliza la acele plante, care sunt mai puin capabile la formarea de muguri adventivi, nuielele lor se înrădăcinează mai ușor decât lăstarii, sau dacă nu se pot înmuli în mod economic prin marcotajul prin mușuroire. Astfel se înmulesc de ex. unele altoiuri sâmburoase (FI 2/1, Brompton).
pentru marcotaj este primăvara, dar și lăstarii anuali trebuie marcotaţi cel târziu până la începutulmijlocul lui iunie. În cazul marcotării obișnuite facem cu sapa în pământ mișcări laterale, și astfel creăm breșe de câiva centimetri către lăstarul ales, situat lângă planta mamă. În această breșă îndoim lăstarul sau nuiaua, astfel încât vârful ei să se ridice deasupra nivelului solului, iar partea ei îndoită cu boltă să ajungă în josul breșei/adânciturii. Vom umple adâncitura cu pământ afânat, după aceasta tasăm pâmântul cu piciorul. În cazul în care nuiaua marcotată nu se fixează în groapă, ea trebuie fixată cu un cârlig. Este important ca îndoirea nuielei în sol să fie cât mai abruptă, căci dacă ea va avea o boltă crescătoare, pe ea vor crește mulţi lăstari noi, astfel înrădăcinarea va fi slabă sau nu va avea loc, respectiv puietul obinut va fi mai slab. Și îndoirea și înrădăcinarea sunt ajutate dacă se răsucește nuiaua pentru marcotaj, și partea care ajunge în pământ se trosnește cu atenie. Înrădăcinarea poate fi ajutată și prin inelare. Pe parcursul verii, săpatul de pe lângă planta mamă trebuie să fie făcut cu grijă, ca să nu periclităm viitorii puiei de marcotaj, și ca să nu permitem nici uscarea solului. În caz de necesitate se înfige pe lângă lăstarii de marcotă câte un ăruș, și se leagă lăstarii de ei. Această măsură este importantă mai ales împotriva plantelor târîtoare. La sfârșitul toamnei vom desface marcotele, și dacă au format rădăcini, atunci după desprinderea lor de pe planta mamă le putem transplanta în locaia lor permanentă, ca fiind plante noi. La speciile care se înrădăcinează mai greu (de exemplu alunul), perioada de înrădăcinare poate dura mai muli ani. Importana marcotajului obișnuit a scăzut datorită costurilor mari de meninere a coloniei mamă, problemelor datorate combaterii buruienilor, respectiv datorită perioadei de înrădăcinare lungi și a numărului redus de plante obţinute. În străinătate se utilizează pentru înmulirea soiurilor de alun.
Marcotajul obișnuit
e r e f i t c u r f r o l e t n a l p a e r i l u m n Î
6
La marcotajul obișnuit nuielele plantei mamă se înrădăcinează prin îndoirea lor în sol la o adâncime de 30-40 cm (Fig. nr. 4). Dintr-o nuia marcotată se poate obine o singură marcotă înrădăcinată. Înrădăcinarea se realizează într-un an, dar poate ine și 2-3 ani. Comparativ cu metodele de mai înainte este metoda de marcotaj cea mai simplă, însă numărul de exemplare înmulite este mic, deoarece dintr-un singur lăstar se poate obine în cel mai bun caz numai o singură plantă nouă. Prin această metodă putem marcota lăstari, nuiele având vârsta de un an sau pări de creangă mai vârstnice și încă îndoibile. Perioada optimă
Fig. nr. 4
Marcotaj obișnuit
Crearea puieilor prin butășire Cele mai multe plante se pot înmuli prin butășire, procedeul este însă deosebit de important la înmulirea speciilor de plante bacifere, la anumite portaltoiuri și soiuri de pomi. Este o metodă simplă și deosebit de rapidă, care datorită dezvoltării tehnicii (stropire prin dispersie/ceaă, folosirea de substane stimulente) scade din ce în ce mai mult importana metodei butășirii, utilizate în general până acum. Marea parte al portaltoiurilor sâmburoase noi, reproduse prin metode vegetative, se pot înmuli cu succes prin butășire prin lăstar și prin butășire în uscat, în vreme ce la portaltoiurile de măr și gutui cea mai răspândită este butășirea în uscat. În plantaiile de butași ale soiurilor de talia copacilor trebuie să se urmărească crearea de garduri fructifere, care oferă o calitate bună pentru butași. Distana aproximativă de 3 m între rânduri să facă posibilă cultivarea mecanizată. În funcie de specie, distana dintre plantele mamă este de 0,3-0,8 m. Înălimea tulpinii să nu depășească 80-100 cm deoarece recoltarea manuală a butașilor devine dificilă în treimea superioară a gardului fructifer. Plantele mamă se plantează des, cu distana dintre rânduri de 70-80 cm și cu distana dintre tulpini de 30-40 cm. În fiecare an se aplică tăierea totală, producia de nuiele de pe o tufă, având lungimea de 70-80 cm, este de 15-25 buc. În funcie de calitatea nuielei asta înseamnă 25-60 buc. de butași, cu o lungime de 20 cm.
Pentru meninerea stării de repaus a mugurilor este nevoie de o temperatură scăzută (0 - +2 °C), iar la baza butașilor, pentru formarea rădăcinilor, temperaturi mai mari (12-21 °C). În ultimii ani, mai ales în Anglia, se aplică un tratament de încălzire la baza butașilor de portaltoi care cresc rădăcini mai greu. Se face pe podea încălzibilă. Procedeul asigură dezvoltare maximă de rădăcină și dezvoltare minimă de muguri. Butașii lemnoși realizai, dacă nu sunt butășii în aer liber imediat după tăiere, trebuie depozitai. Depozitarea cea mai simplă este îngroparea în aer liber în pământ sau într-o altă substană care menine bine apa și este bine aerisită, într-un loc protejat și umbros. Rumegușul, ca substană pentru îngropat, este chiar mai bun decât pământul în cazul gutuiului dar și în cazul altor specii de plante. La îngropare, utilizarea depozitelor refrigeratoare are un risc mai scăzut, în ele se menine o temperatură de +1 - +3 °C. Prin această metodă, data efectuării butășirii devine independentă de vreme (Fig. nr. 5).
Butășirea în uscat
Prin butășire în uscat se înmulesc foarte bine soiurile de coacăz și anumite portaltoiuri de pomi (de ex. prun corcoduș, prun, gutui). Butașii se pregătesc imediat, iar în cazul celor depozitaţi, ei se pregătesc pe parcursul iernii. Butășirea imediată dă rezultatele cele mai bune. Din cauza organizării exploatării, în pepinierele mari se efectuează recoltarea materialelor de butășit și tăierea butașilor în general în lunile decembrie-ianuarie. Această perioadă însă oferă rezultate bune numai la speciile care se înrădăcinează ușor, și unde există rădăcină iniială preformată. Dintr-o nuia dezvoltată se pot realiza și 2-3 butași simpli. Lungimea butașului lemnos este de 15-30 cm. Butașul cu o lungime de 20 cm dă în general rezultate bune. La speciile unde nuielele sunt scurte, nu sunt întotdeauna coapte, și sunt mai subiri, deci este de preferat să se facă butași cu călcâi sau butași cu cârlig. Înrădăcinarea butașilor poate fi sprijinită prin utilizarea de preparate stimulatoare. În condiii de exploatare, preparatele cele mai indicate sunt prafurile, iar la butașii lemnoși se folosesc mai ales preparatele cu coninut de IVS. Efectul auxinelor sintetice este foarte diferit în funcie de speciile și soiurile de fructe.
Fig. nr. 5
Procesul butășirii în uscat
Pentru școala de butași sunt cele mai potrivite solurile nisipoase cu humus, afânate, aerisite, care se încălzesc ușor. Butașii lemnoși se butășesc în aer liber toamna sau primăvara timpuriu. Toamna se butășeşte devreme, pentru ca butașii să formeze calus până la frigurile de iarnă, însă primăvara numai atunci când solul s-a încălzit suficient (10 – 12 °C). Dintre plantelele fructifere se butășesc în aer liber toamna timpuriu, mai ales cele bacifere (coacăz). La portaltoiurile de prun, perioada optimă pentru butășire este octombrie-noiembrie. La butășirea de primăvară trebuie avut grijă, ca butașii să nu încolească în groapă. Este preferabil ca speciile și soiurile care încolesc mai târziu să fie butășite mai ales primăvara.
e r e f i t c u r f r o l e t n a l p a e r i l u m n Î
7
În școala de butași distana dintre rânduri este de 40-70 cm, iar distana dintre tulpini de 5-10 cm. La coacăz, butășirea se efectuează în general la distanele de 70 x 10-20 cm, această distană dintre tulpini fiind suficientă și pentru realizarea tufărișului puietului. Rândurile se pot organiza și în răstavuri, lăimea acestora depinde de lăimea de lucru a utilajului de cultivare. În cazul lucrului manual distana este de 120 cm, iar distana dintre rânduri este de 20 cm. După controlarea lor, trebuie mușuroite sau butașii trebuie acoperiţi la o înălime de 3-4 cm cu o substană afânată, oferindu-le astfel protecie împotriva evaporării și a pagubelor provocate de vreme (îngheare). Este recomandabil să se acopere solul școlii de butași cu compost semicopt, turbă sau alt material organic, având grosimea de un deget. Acoperirea păstrează umiditatea din sol, umbrește solul și reduce înburuienirea. Creșterea puieilor de butași prin butași de lăstar
e r e f i t c u r f r o l e t n a l p a e r i l u m n Î
Butașul de lăstar se poate realiza din pări de lăstari cu frunze, lemnificate în măsuri diferite. Cele mai multe plante se pot înmuli foarte bine prin butașii de lăstar. Aceștia în general se înrădăcinează mai repede și mai bine, însă sunt mai sensibili, au nevoie de o atenie mai mare și de o pregătire mai bună decât butașii lemnoși. Butășirea prin lăstari este o metodă de înmulire costisitoare. În practica horticolă, pentru înrădăcinarea și creșterea butașilor de lăstari sunt cunoscute numeroase procedee. La conceperea tehnologiilor de înmulire și de creștere a speciilor de fructe trebuie să inem cont însă de câteva caracteristici: – rădăcinile tinere ale butașilor de lăstari ai soiurilor de fructe sunt fragile, transplantarea lor directă după înrădăcinare sunt suportate cu greutate; – pentru tehnologiile de creștere (școala de altoiuri) din cadrul practicii contemporane de cultivare trebuie crescuţipuiei, care să posede pe cât posibil rădăcini libere, să fie fără frunze, să fie copţi și să aibă nuiea și rădăcină; – dimensiunile puietului să facă posibilă plantarea lui pe cale mecanizată; – la soiurile de portaltoiuri, partea gâtului de rădăcină să fie dreaptă și fără ramificaii pe o lungime de cel puin 15 cm, și după plantarea lor în școlile de altoiuri, până la perioada de altoire în ochi, (august) să atingă grosimea de 8-16 cm. Nu avem metode obiective pentru selectarea stării de lăstărire corespunzătoare, suntem nevoii să ne bazăm pe aplicarea experienei deinute. La noi, prin butășirea prin lăstari aplicată în perioada începutului lunii mai și sfârșitul lunii iulie se pot înmuli cu rezultate bune cele mai multe specii de fructe. Pentru portaltoiurile de fructe realizăm butași de lăstari cu o lungime de 30-35 cm. După ce
prind rădăcini, în primăvara anului viitor ei se pot planta în școala de altoiuri. Butașii se taie în general cu cuitul în așa fel, încât planul de bază tăiat să fie imediat sub nod. Frunzele de mai jos și partea de vârf necoaptă se îndepărtează, iar frunzele mai mari se scurtează, pentru a evita putrefacia. Rănirea – împreună cu substanele care stimulează formarea rădăcinilor – este deosebit de eficientă. Putem cauza rănire și mai substanială dacă tăiem o plăcuă mică din coaja tulpinii de pe partea de bază al butașului, sau dacă efectuăm crestări verticale pe partea de jos a butașului. La majoritatea soiurilor de fructe și-au demonstrat eficacitatea în stimularea înrădăcinării preparatele care conin IVS – (β-acid indolil butiric). La speciile care se înrădăcinează bine (de ex. vișin turcesc, prun corcoduș) se folosesc tratamentele având în general concentraia de 2 g/kg, iar la cele care se înrădăcinează mai greu (de ex. portaltoiuri de prun) concentraia este de 4 g/kg (MEZEI, 1974). Pentru realizarea puietului de butaș prin lăstari trebuie asigurate corturi de folie temporare sau deplasabile, tuneluri de folie, eventual cadre de răsadniă. În cazul folosirii caselor de reproducere deplasabile, înrădăcinarea butașilor se desfășoară în instalaia de reproducere, iar după ce înrădăcinarea s-a produs și butașii sunt călii suficient, instalaia se înlătură, pentru ca apoi puieii să crească în condiii de aer liber, până la sfârșitul vegetaiei. În perioada înrădăcinării butașilor, în funcie de condiiile de vreme, îi asigurăm udare prin stropit, udare prin dispersie (ceaă) și umbrire. După înrădăcinarea butașilor (6-8 săptămâni), prin înlăturarea anumitelor straturi acoperitoare (folia exterioară, iar apoi mijlocul de umbrire), prin lipsirea treptată al umbririi și a udării prin dispersie (ceaă), plantele sunt obișnuite treptat-treptat la condiiile de aer liber. Această călire durează 1-2 săptămâni. La sfârșitul verii și toamna puieii cresc în condiii de aer liber, până la sfârșitul vegetaiei (Fig. nr. 6).
Fig. nr. 6
Variante pentru creșterea butașilor de lăstari (a) în instalaie de înmulire temporară, (b) în instalaie pentru înmulire permanentă cu compartiment perforat, (c) în instalaie pentru înmulire permanentă în vas de turbă (Hrotkó, 1995)
Butașii se pot înrădăcina și în medii de înrădăcinare așezate pe sol – corturi de folii permanente. La instalaiile permanente este indicat să asigurăm existena drenajului și încălzirea solului. Aceasta din urmă este importantă în cazul perioadelor în care vremea este mai răcoroasă, mai înnorată, și când apa folosită pentru udat poate răci ușor mediul sub nivelul optim. În corturile de folie, aerisirea se poate rezolva printr-un canal de aerisire superior și prin ferestre de aerisire așezate deasupra nivelului de stropire, astfel în imediata apropiere a butașilor se poate modera efectul de uscare datorat mișcării aerului. Răstavele ridicate și mesele oferă mai multe avantaje. Temperatura mediului de înrădăcinare în spaiul aerian al cortului nu se răcește așa de mult nici în lipsa încălzirii solului, pe de altă parte aerisirea mediului este mai bună, și este mai bună și aprovizionarea cu oxigen a rădăcinilor în creștere. Dacă butașii rămân pe masă și după înrădăcinare, sub mediul de înrădăcinare se va așterne un amestec de compost - sol de grădină cu o grosime de 15-20 cm. Exploatarea instalaiilor de înmulire se poate îmbunătăi, dacă pe parcursul verii înrădăcinăm butași până și de 2-3 ori. Butașii înrădăcinai în oale de turbă, în „paper-pot”, după o anumită călire se pot transplanta în școlile de întărire pentru populare (umbrite), în câmp liber, sau îi putem folosi pentru creștere în vase. Practică bună este și înrădăcinarea butașilor în compartimente cu fundul perforat. Butașii înrădăcinai îi plasăm împreună cu compartimentul pe solul bine nivelat și înzestrat cu mijloc de umbrire al școlii de întărire, unde puieii pot crește până la sfârșitul vegetaiei în condiiile de aer liber.
zontal. Pe puietul de doi ani nu există ramificaii, şi are avantajul că la formarea coroanei oferă pomicultorului libertate mai mare, însă întârzie cu un an dezvoltarea plantaiei de pomi fructiferi. Metode de cultivare a altoiurilor
În școlile de puiei, cea mai răspândită este realizarea de altoiuri prin altoirea în ochi dormind , care pe parcursul procesului se divide în două sau trei pări. Prima etapă începe cu plantarea și ine timp de un an, rolul ei este creșterea puieilor de portaltoiuri potriviţi altoirii în ochi, proces încheiat până la urmă cu altoire în ochi dormind. În următoarele două etape este vorba de creșterea trunchiului și a coroanei portaltoiului franc), iar perioadele acestora sunt de unu sau doi ani. Folosirea altoirii de primăvară este destul de rară la noi, reprezintă doar o modificare mică faă de cea precedentă. La altoirea în coroană sau la altoirea în ochi, trunchiul cu înălimea dorită trebuie format în perioada creșterii portaltoiului, iar după aceea să se facă altoirea sau altoirea în ochi la înălimea coroanei. Există o diferenă importantă la altoiurile realizate în mână, unde altoirea se face înaintea plantării, iarna, în sală de lucru. Pentru asta se folosesc de la început puiei cu mărimea potrivită pentru altoit. În școala de altoiuri, rolul primului an este creșterea puietului de doi ani, formarea coroanei standardizate având loc în anul al doilea. Din motivul igienei plantelor, nu este recomandată metoda prin care puieii de portaltoi sunt altoii în ochi încă în locul de cultivare-mamă și se plantează astfel în școala de altoiuri pentru a crește mai departe. În astfel de situaie, putem contamina prin ramura altoi plantele mamă-portaltoiuri, și putem declanșa semnificativ răspândirea virușilor, Cultivarea altoiurilor pomilor dar și a altor boli. Din motive asemănătoare, nu se Rolul cultivării de altoiuri este realizarea de alto- recomandă recoltarea de butași de pe puieii altoii iuri de pomi fructiferi, care satisfac cerinele de în oculaie, înaintea tăierii în ochi. calitate existente. Nevoile livezilor care produc La altoiurile cu intermediar, respectiv la altoiumarfă diferă foarte mult de cele ale grădinilor de rile cu mai multe soiuri, se folosesc combinaii dipe lângă casă, și în fiecare domeniu se constată ferite ale modurilor de cultivare deja menionate. o schimbare permanentă a așteptărilor. Altoiul tradiional cu coroană posedă în general trunchi Sarcini pregătitoare de doi ani și nuiele de coroană de un an. Sunt Pentru evitarea daunelor produse de nematodele standardizate și diferitele lungimi de trunchiuri rădăcinilor din sol, ale ciupercilor și ale oboselii și numărul minim al nuielelor de coroană. Pen- specifice a solului, școala de puiei trebuie realitru formarea anumitor forme de coronă (garduri zată pe cât posibil pe teren virgin. Pe suprafaa fructifere, fus zvelt) nu întotdeauna este avanta- școlii de puiei, din cauza replantărilor dese, efec jos însă altoiul cu coroană, pentru că lungimea tuate devreme, din cauza nerespectării principiilor trunchiului, așezarea nuielelor de coroană sunt rotaiei culturilor, se poate înmuli cancerul bacpredispuse, iar nuielele de coroană formate din terian al pomilor ( Agrobacterium tumefaciens), lăstarii iniiali au în preponderenă o orientare diferitele ciuperci de sol (Rossellinia, Rösleria) și prea dreaptă. În cazul mărului, pentru forma- nematodele care parazitează rădăcinile pomilor rea coroanei de fus zvelt, sunt foarte căutate în noștri, acestea din urmă sunt periculoase datorită străinătate altoiurile de un an, care posedă nuiele pagubelor directe, respectiv repezintă și vectori de de coroană de rangul doi, și care se îndoaie ori- viruși (VÉGHELYI, 1992).
e r e f i t c u r f r o l e t n a l p a e r i l u m n Î
9
În școala de altoiuri este necesară o rotaie a culturilor cu perioada de minim 8 ani. Creșterea altoiurilor ine în general doi ani, astfel rotaia se folosește pentru scopurile școlii de altoiuri numai doi ani. La alegerea plantelor premergătoare este un aspect important, ca ele să combată bine buruienile, să nu folosească prea mult rezervele de apă din sol, îngrășământul natural să poată fi administrat sub plantele premărgătoare, terenul să poată fi eliberat de ele devreme pentru ca acesta să fie pregătit din timp pentru plantare, și să nu lase în urmă reziduuri de rădăcină care să împiedice cultivarea. Pentru acest scop în general sunt potri vite cerealele cu spic. Cultivarea altoiului prin altoire în ochi dormind
În scopul altoirii în ochi dormind se plantează puiei standard de un an provenii din sămână, puiei de butaș și de marcotă. La anumite specii (piersic, migdal), și din sămână preîncolită și sădită în școala de puiei de altoiuri se poate crește puiet potrivit pentru altoire în oculaie. În cazul penuriei de puiei, puieii crescui din sămână preîncolită, cu minge de pământ și cu cuburi de hrănire, de asemenea se pot altoi în ochi la sfârșitul verii (Fig. nr. 7).
Fig. nr. 7
e r e f i t c u r f r o l e t n a l p a e r i l u m n Î
1
Procesul creșterii altoiului de pom prin altoire în ochi dormind (Hrotkó, 1995)
Protejarea frunzelor împotriva bolilor și dăunătorilor este o sarcină de bază. La noi cel puin în sfârșitul lunii august neapărat trebuie să avem gri jă de dezvoltarea imperturbabilă a plantelor. Împotriva pagubelor produse de seceta de vară să ne apărăm prin alegerea corespunzătoare a terenului, printr-o adecvată gospodărire a apei, eventual folosirea udării. Să fim ateni la aceasta mai ales la sfârșitul lui iunie și începutul lui iulie, nu cumva dezvoltarea puieilor plantaiei să se blocheze aici, pentru că prin aceasta pe de o parte se scurtează perioada altoirii în ochi dormind, pe de altă par-
te prinderea puieilor altoii va mai redusă faă de cea așteptată. Pentru altoirea în ochi sunt potrivii acei puiei care ating în perioada altoirii o grosime definită. Aceasta diferă în funcie de specie, diametrul gâtului de rădăcină fiind cuprins între 8-18 cm. Puieii portaltoi devenii prea groși se altoiesc și se leagă greu, și adesea nici calitatea ramurilor altoite nu este satisfăcătoare. Altoirea în ochi dormind în general ine de la mijlocul lui iulie până în mijlocul lunii septembrie. La noi este cea mai răspândită și azi tradiionala altoire în T. Deschiderea în formă de T a scoarei și a liberului, și tăierea scutului de altoire are numeroase variante individuale, între care, din punct de vedere al necesarului de timp și al productivităii, există mari diferene. În ultima perioadă diferitele tehnici de oculaie au fost analizate prin diferite comparaii referitoare la sudarea lor și la dezvoltarea altoiurilor. S-a constatat că la altoirea în T coaja nu se desprinde de partea lemnoasă pe linia cambiului, ci în zona elementelor de lemn secundare, și din această cauză cambiul portaltoiului și al nobilului nu se potrivesc, sau se potrivesc greșit unul de celălalt, iar din cauza aceasta sudarea și procesele de difereniere începute în calus sunt mai încetinite. Contrar acestui fapt, la oculaia chip linia de intersecie a inelului de cambiu în componenta portaltoi și nobil se așează una faă de cealaltă, și după formarea de calus diferenierea vaselor de transport începe deja toamna. Din cauza aceasta, prin oculaia chip, deteriorarea de iarnă a altoiurilor în ochi se poate reduce la minim, și primăvara după răsărire obinem o creștere mai puternică și mai echilibrată. În urma unghiului scutului de oculaie chip, curbura de deasupra locului oculaiei, și calitatea trunchiului portaltoiurilor sunt mai bune (Fig. nr. 8). Deoarece la noi căderile cauzate de gerul de iarnă sunt destul de mari în oculaiile nesatisfăcător sudate, avantajele oferite de oculaia chip ar merita o atenie mai mare. Creșterea iniială a altoiurilor înmulite prin oculaia chip a fost mai puternică, și aceasta s-a evideniat printr-un diametru mai mare al trunchiului încă de la exploatare. Se arată o diferenă vizibilă în dimensiunea curburii de deasupra locului oculaiei, ceea ce se datorează faptului că, urmare a poziiei scutului de oculaie al oculaiei chip, axul mugurului altoit în oculaie se îndoaie mai mult către verticală, decât la altoirea în T. După oculaia chip, sudarea locului tăierii în ochi s-a petrecut pe o suprafaă mai mare și a oferit o calitate mai bună, decât la altoirea în T. Cu cât oculaia se efectuează la o înâlime mai mare, cu atât se afirmă mai mult efectul de scurtare al portaltoiului. Condiia preliminară a oculaiei la înălime mare este puietul de portaltoi de o
calitate și înălime potrivită, și bineîneles treLa altoiurile de pomi fructiferi, lungimile de buie acordată grijă pentru curăirea trunchiu- trunchi prescrise de standard sunt următoarele: – copac cu tufă (b): 30-50 cm, lui portaltoiului înainte de oculaie, respectiv în – cu tulpină scundă (ts): 60-80 cm, anul de cultivare a vergii, ca muncile plivitului pe – cu tulpină medie (tm): 100-120 cm, trunchiul portaltoiului să fie făcute în mai mare – cu tulpină lungă (tl): peste 150 cm. măsură, decât în mod obișnuit. Pe aceste poriuni, tulpina să fie fără ramificaii. Lăstarii laterali formaţi se rup cu mâna înainte să se lemnifice. Această operaie se numește copilitul subsuorilor , și trebuie făcută înainte de a atinge înălimea de tulpină proiectată. Lângă înălimea de tulpină lăstarii laterali vor rămâne iar pe parcursul anului de creștere a coroanei, vom seleciona dintre ei lăstarii de coroană. Ciupirea în coroană se poate face la sfârșitul lui iunie, începutul lui iulie, când lăstarul portaltoiului franc depășește deja cu 6-8 frunze înălimea de tulpină dorită. Vârful de lăstar în creștere se ciupește peste înălimea de tulpină cu 6-8 frunze. Dacă nu s-a început până atunci, peste 2-3 săptămâni după ciuFig. nr. 8 pirea în coroană, din lăstarii secundari va începe oculaie chip (Hrotkó, 1995) formarea coroanei. La începutul lunii iulie putem a) tăierea de jos pe portaltoi, b) placa în formă de coif sprijini creșterea lăstarilor secundari prin udare seo scoatem printr-o tăiere pornită de sus, c) locurile și îngrășare în cursul vegetaiei. La multe soiuri tăierii efectuate pe portaltoi văzute din laterală, d) ale mărului ciupirea în coroană nu este urmată portaltoiul tăiat, văzut din faă e) scutul de altoire de o formare corespunzătoare a coroanei, aceasta va fi tăiat în mod asemănător, f) ordinea de tăiere în scutul de altoire, g) portaltoiul tăiat, văzut din lateral, este valabilă în mod deosebit pentru soiurile cu h) scutul de altoirea potrivit la loc din vedere laterală, dominană apicală puternică. În străinătate, în ultimii ani, la aceste soiuri s-au folosit substane de i) scutul de altoire potrivit la loc, văzut din faă reglare a creșterii, prin care s-a reușit și la aceste Pentru îndepărtarea pării de portaltoi de dea- soiuri formarea satisfăcătoare de lăstari secundari. supra mugurelui metoda cea mai răspândită în practica actuală este tăierea în ochi. Prin tăierea Creșterea altoiului altoit la masă în ochi mugurele nobil altoit în oculaie obţine Creșterea altoiului altoit la masă diferă la numeroao poziie terminală, și va înmuguri cu sigurană. se operaiuni de tehnologia altoirii în ochi dorPrin tăierea în ochi se taie și materialul de legat, mind, dar fiind o cultură de doi ani, se încadrează astfel desfacerea și îndepărtarea lui nu necesită un bine în rotaia școlii de altoiuri (Fig. nr. 9). efort deosebit dacă legarea s-a început de jos. Corzile de altoi se pot strânge pe întreg parcurEste esenială alegerea datei corecte pentru efec- sul iernii, în perioada de repaus, recoltarea însă să tuarea tăierii în ochi. După tăierea în ochi efectuată se efectueze numai în zile lipsite de ger. Corzile redupă înmugurire, cicatrizarea rănilor este mai in- coltate în perioada de repaus adânc se pot păstra tensă. Ciotul de portaltoi tăiat prea devreme poate cel mai mult timp în starea de repaus, în condiiile să se usuce, ceea ce are ca urmare și uscarea mugure- în care rezerva de substane nutritive a acestora lui nobilului/portaltoiului franc. La speciile mai sen- nu a scăzut încă. Modificările de temperatură din sibile la uscare (de ex. piersic) este indicat să lăsăm perioada de repaus forat pot reduce rezerva de tăierea în ochi până după perioada de înmugurire. substane nutritive. Pierderile de apă ale corzilor Pe trunchiul portaltoiului, pe partea gâtului de de altoi culese devreme pot fi mai mari, iar acest rădăcină, răsar de asemenea şi mugurii rămași. lucru trebuie luat în considerare la altoire. Pentru asigurarea creșterii lăstarului portaltoiului Pentru depozitarea corzilor de altoi, tempefranc/nobilului, aceşti lăstari trebuie îndepărtaţi ratura corespunzătoare este de 1°C (± 1°C), iar de tot. Să nu întârziem cu plivitul sălbaticului pen- coninutul de umiditate corespunzător este cuptru a nu se usca partea de bază a lăstarilor, pentru rins între 95-98%. Vor fi depozitate până la utilizacă în acest caz ei se pot tăia numai cu cuitul, dar re prin așezarea lor în mediu umed, în lăzi umplunu e bine să se facă nici prea devreme, pentru că te cu rumeguș, turbă sau perlită. Dacă apare vreun creșterea vergilor se va începe anevoios. În funcie mucegai pe ele, atunci legătura trebuie desfăcută și de portaltoiuri, data ideală pentru primele pliviri corzile spălate cu apă curată. este atunci când lungimea lăstarilor sălbatici atinÎn scopul altoirii la masă, portaltoiurile trebuie ge cel puin 10-15 cm. depozitate în așa fel, încât în perioada altoirii să
e r e f i t c u r f r o l e t n a l p a e r i l u m n Î
11
fie folosibile independent de condiiile de vreme exterioare. Pentru asta sunt bune și hrubele de iernat mai simple, pivniele, unde media de temperatură zilnică este sub 3-5 °C, deci unde după terminarea perioadei de repaus mugurii nu vor răsări încă. Bineîneles este cel mai bine dacă depozităm portaltoiurile în același mod ca și corzile de altoi, deci în compartimente de refrigerat cu temperatură reglată automat, la aceeași temperatură ca și corzile de altoi. Corzile de altoi se scot din depozit imediat înainte de altoire, se desfac legăturile, dacă este necesar corzile se înmoaie câteva ore în apă, după aceea se șterg și se folosesc pentru înmulire. Pările de coardă foarte umflate sau unde mugurii au intrat în dezvoltare nu se altoiesc; acestea în general nu se sudează bine cu portaltoiul. Altoirea se poate face cu mâna sau mecanizat. La componente cu grosime identică se pot folosi altoiri în placaj în mână diferite, dar și componentele cu grosimi diferite se pot altoi în placaj sau prin altoire în triangulaie. Experiena obinută în urma utilizării mașinii de altoire, arată că rapoartele de prindere sunt cele mai bune la mașinile care execută copulaie și copulaie perfecionată, se apropie de rezultatele altoirii la masă, care nu arareori depășește 80-90%. Altoiul tăiat și îmbinat se fixează cu bandă cu folie având ca materie de bază supervinil elastic. Dimensiunile ideale ale benzii: grosime 0,1 mm,
e r e f i t c u r f r o l e t n a l p a e r i l u m n Î
12
Fig. nr. 9
Procesul de creștere al altoiului de pom prin altoire la masă și prin altoire în coroană (Sursă Hrotkó, 1999)
lăime 6-8 mm, lungime 20-25 cm. Fixarea (legarea) se face asemănător ca la altoirea în oculaie, însă se începe de sus. Pentru evitarea secării, altoiurile altoite la masă se tratează cu parafină. Altoiurile care sunt gata se depozitează în rumeguș umed pus în lăzi. Pe cât posibil într-o ladă să ajungă altoiuri de același soi. Ca și în cazul general al plantelor lemnoase, și altoiurile altoite la masă se păstrează la o temperatură de 1 °C (± 1 °C) și având umiditatea relativă de 98%. Partea superioară a rumegușului din lăzi să fie permanent umedă. Procesele de sudare a altoirii se desfășoară mai repede la temperaturi mai ridicate. Trebuie să ne străduim, ca în parcursul preîncolirii să se pornească numai formarea calusului și sudarea, însă mugurii să nu înceapă să răsară. La sudarea sâmburoaselor este avantajos dacă altoiurile sunt duse înainte de plantare în încăperi având temperatura de 20-25 °C, iar la altoiurile de nuc este cel mai bine să le preîncolim la temperaturi de 25-28 °C. Cele de măr se sudează bine în general și la temperaturi mai scăzute (12-15 °C). Pe parcursul creșterii altouirilor realizai prin altoire la masă, pentru valorificarea unei vergi de un an este optim ca distana între tulpini să fie de 15 cm, iar la creșterea altoiului cu coroană de doi ani este optimă distana dintre tulpini de 20-25 cm. Asemănător cu altoirea în ochi dormind, pli vitul trebuie efectuat și aici. Pe cetul de altoire pot fi doi sau trei muguri, din aceștia în general răsar mai muli. Concomitent cu plivitul este necesară și selectarea lăstarilor, vom păstra numai lăstarii cei mai puternici, care cresc în direcia cea mai bună, iar pe ceilalţi îi rupem cu mâna cu atenie. Oprirea creșterii vârfului de lăstar reduce calitatea preconizată a altoiurilor, de aceea prin udare și îngrășare pe parcursul vegetaiei trebuie să ne străduim ca vergile să crească încontinuu, până ating înălimea necesară. Banda de folie folosită la legare nu mai poate urmări după anumit timp îngroșarea, prin urmare se va tăia în coaja altoiului. Înainte de producerea acesteia, banda se va tăia cu atenie, ca să nu vătămăm altoiul. Creștera altoiului cu coroană, dacă este demarată din vargă, corespunde în totalitate cu cele descrise la altoirea în ochi. Din altoiuri de un an realizate prin altoire la masă putem să creștem asemena altoiuri de doi ani, ale căror trunchiuri formează în mare parte vlăstari de un an și de rangul al doilea. În Europa de Vest, asemenea altoiuri sunt foarte căutate pentru forma de coroană cu fus zvelt (Knippbaum). Esena creșterii constă în faptul că varga de un an va fi tăiată pe 2 muguri, și pe pările puternice de lăstar de un an vor crește mulţi lăstari de rangul al doilea, a căror poziionare este în unghi apropiat de orizontală.
Prin cultivarea făcută sub folie și în vase, producia altoiurilor altoite la masă se poate accelera; prin acest procedeu putem obine din altoiurile de iarnă material săditor (vargă) care până la sfârșitul lui august va ajunge la calitatea de a putea fi plantat.
PORTALTOIURILE SOIURILOR DE FRUCTE Iniial pomicultorii au folosit portaltoiurile numai pentru că, în afară de altoire și de altoire în ochi, nu au putut înmuli soiurile nobile prin alte metode. Mai târziu au selecionat portaltoiurile potrivite pentru diferitele soiuri din cauza trăsăturilor de cultivare avantajoase ale diferitelor portaltoiuri. În pomicultură cea mai răspândită este folosirea portaltoiului generativ, când portaltoiul furnizează rădăcinile și o parte scurtă a tulpinii altoiului (cu o lungime de 10-30 cm). Este mai rar portaltoiul altoit la nivel de coroană, când portaltoiul dă atât rădăcina, cât și tulpina (de exemplu la altoirea în coroană), iar în ultima vreme se răspândesc altoirile intermediare, când între portaltoiul generativ și soiul nobil se intercalează un alt treilea soi, și acesta va constitui o parte a tulpinii, cu o lungime de 30-100 de cm. Deci rădăcinile și pările mai scurte sau mai lungi ale altoiurilor de pomi fructiferi sunt oferite de portaltoi, astfel altoiul este un sistem metabolic cu două componente, legate între ele, unde componentele, cu păstrarea independenei, prin transportul apei, al substanelor minerale, al asimilatelor și prin celelalte produse metabolice influenează trăsăturile celeilalte componente. În pomicultura modernă se recunoaște din ce în ce mai mult importana portaltoiului, care din privina rezultatelor de producie nu este cu nimic mai prejos decât portaltoiul franc (nobilul) altoit pe el. Împreună cu nobilul, portaltoiul influenează dimensiunile pomilor, forma de coroană aplicabilă, metoda de cultivare, și prin acești factori eficiena plantaiilor. Pe lângă asta definește fundamental capacitatea de adaptare a altoiului la condiiile ecologice ale cultivării, care datorită condiiilor plantaiei, a problemelor de protecie a plantelor au de asemenea influenă asupra efecienei. Pentru a putea reaciona flexibil la problemele economice, de tehnologie a cultivării și cele ecologice, cu care se confruntă permanent pomicultura, folosirea multiplă și adaptabilă la condiii a portaltoiurilor este un mijloc indispensabil la nivel mondial (Hrotkó, 1999).
Fig. nr. 10
Influena grupurilor de creștere a portaltoiurilor de măr asupra mărimii pomilor (Sursă Hrotkó, 1999)
În plantaiile moderne, în cazul plantării în număr mare a exemplarelor, pot fi luate în calcul numai portaltoiurile cu creștere mai slabă, foarte scunde, scunde sau aflate între cele două. La alegerea corectă a portaltoiului trebuie să se aibă în vedere și faptul că trebuie luate în considerare cu aceeași pondere puterea de creștere a soiului nobil, respectiv condiiile de sol. Pentru soiurile cu creștere foarte puternică (Mutsu, Gloster) și pentru cele cu creștere puternică (de ex. Jonagold, Elstar) se recomandă folosirea partaltoiurilor având dezvoltare mai slabă decât Mailing 9, sau creșterea poate fi moderată prin altoirea în ochi făcută la înălime mai mare sau prin interaltoirea de portaltoiuri scunde. Din oferta de portaltoiuri existente în circulaie în zilele noastre pot fi luate în calcul soiurile de tip șpur sau, dintre cele cu creștere foarte slabă, semiscunde și cu o foră medie, Mailing 26, Malling-Merton 106 și Malling-Merton 111. Trebuie scos în evidenă în mod special rolul înălimii locului de oculaie. Cu cât partea de tulpină de deasupra solului a portaltoiului este mai lungă, cu atât mai mult se afirmă efectul lui de reducere a înălimii. La o climă răcoroasă, umedă se recomandă efectuarea oculaiei la înălimea de 25-30 cm, în condiii mai uscate poate fi suficientă și înălimea de 15-20 cm. Mărul nu agreează seceta, relativa „capacitate de suportare” a lipsei de apă a unor portaltoiuri nu înseamnă că ele se pot planta și în condiii aride în mod expres. Capacitatea de rezistenă împotriva lipsei de apă a unor portaltoiuri are legătură cu adâncimea la care pătrund rădăcinile, și cât de fin împânzesc aceste rădăcini granulele de sol. Prin luarea în considerare a acestor puncte de vedere, portaltoiul având cea mai mare rezistena la secetă este Malling-Merton 111, în același timp portaltoiurile scunde, groase și cu rădăcini firave au capacitate slabă de rezistenă împotriva lipsei apei. Din punct de vedere al rădăcinilor portaltoiurilor scunde, situate la adâncime Portaltoiuri de măr mică, este importantă fiecare operaiune agrotehPortaltoiurile de măr au o influenă foarte mare nică, ca de ex. umbrirea solului, prin care se poate asupra dimensiunilor pomilor, dimensiunile re- modera încălzirea suprafeei solului. zultate datorită acestor influene sunt între valorile În pările de rădăcină aflate la bază pot apărea lăstari, care sunt periculoşi din cauza că, aflaţi sub comarginale de 20-100% (Fig. nr. 10).
e r e f i t c u r f r o l e t n a l p a e r i l u m n Î
13
roană, ies din zona de aciune a proteciei plantelor, pot reprezenta focare de infecie pentru răspândirea dăunătorilor și bolilor. Alte probleme apar când ei absorb ierbicide, și pomul suferă daune din această cauză. Înlăturarea regulată a lăstarilor înseamnă munci suplimentare și obositoare. Acest lucru este caracteristic la anumite portaltoiuri, astfel sunt Mailing 7 și Mailing 4, din fericire la portaltoiurile scunde și foarte scunde nu este foarte caracteristic. La portaltoiurile de măr este frecvent ca pe trunchiul portaltoiului, în pările dintre articulaii, să apară iniiative de rădăcină auxiliare, care mai târziu generează o proliferare de esuturi. Pomul în aceste pări este mai vulnerabil, în pările unde aceste rădăcini sparg scoara este mai receptiv la infecii, de asemenea pătrunderea dăunătorilor aici este mai ușoară. Portaltoiul influenează receptivitatea plantaiei împotriva arsurii bacteriene (Erwinia amylovora). Plantaiile cu portaltoiuri scunde, intensive, unde pomii încep să înflorească la vârstă tânără, sunt mai receptive la infecii, și pierderile depășesc media. Înflorescenele prezintă culoare de infectare și, în plantaiile dese, unde albinele parcurg fiecare șir, răspândirea infeciei este rapidă. Portaltoiurile sunt receptive la infecii în diferite măsuri, și portaltoiurile sensibile, cum sunt de ex. Mailing 9, Mailing 26 pun în pericol pomul și atunci când nobilul este rezistent. Împotriva daunelor produse de păduchele lânos (Eriosoma lanigerum) unele portaltoiuri sunt rezistente (de ex. șirul Malling-Merton), dar această rezistenă nu o transferă la soiul nobil. Rezistena lor se poate exploata numai când plantăm pomi altoii la înălime mare, în oculaie, pentru ca nobilul să nu să se înrădăcineze. Agentul patogen al cancerului bacterian al pomilor este Agrobacterium radiobacter provar tumefaciens, și este răspândit în general, atât în școlile de puiei, cât și în livezi. Dintre portaltoiurile scunde, Mailing 9 este deosebit de sensibil la infecii. Receptivitatea celorlaltor portaltoiuri este variabilă, cel mai puin receptiv la infecie este Malling-Merton 111, nu se cunoaște vreun portaltori de măr, care ar fi total rezistent împotriva cancerului bacterian al pomilor. Un sumar al portaltoiurilor folosite în pomicultura românească puteţi găsi în Fig. nr 11.
e r e f i t c u r f r o l e t n a l p a e r i l u m n Î
14
Fig. nr. 11
Puterea de creștere relativă ale portaltoiurilor de măr mai importante, autorizate pentru înmulire în România
Proprietăile celor mai importante portaltoiuri de măr Portaltoiuri foarte scunde
În această categorie sunt trecute cele cu creștere mai slabă decât M 9. În pomicultura intensivă pot avea importană în acele locuri de cultivaie în care portaltoiurile scunde se dovedesc a fi prea puternice, sau la soiurile cu fruct prea mare, unde reducerea mărimii fructului ar putea avea avantaje. Pe lângă portaltoiul foarte scund cel mai cunoscut - M 27 -, dintre cele mai noi, și cu o creștere ceva puternică par demn de remarcat B 491 și J-TE-G, mai ales fiindcă M 27 lăstărește des. Portaltoiuri scunde
Pomicultura intensivă din Europa se clădește în mare parte pe portaltoiurile scunde, mai precis pe unul singur, şi anume M 9 (Mailing 9). Frecvenţa utilizării lui este diferită de la ară la ară și oscilează între 70-95%. Portaltoiuri semiscunde și cu o creștere cu o putere medie
La plantaiile noi și azi se ia în considerare numai M 26. Pe baza rezultatelor experimentelor, asemenea creșteri au fost semnalate la J-TE-H, respectiv P 14, capacitatea lor de producie însă nu depășește pe cea consemnată la M 26. Pe baza datelor din literatura de specialitate, în această grupă de cultivaie se dovedește încurajatoare Bemali, precum și Geneva 11 și 16 din America, a căror rezistenă împotriva arsurii bacteriene poate reprezenta un serios avantaj. Dintre portaltoiurile care se pot clasa în grupa de creștere cu o putere medie, cel mai răspândit este în continuare MM 106. Datorită rezistenei împotriva secetei și a sensibilităii mai mici împotriva arsurii bacteriene, MM 111 poate fi mai de perspectivă, iar acolo unde trebuie să se confrunte și cu geruri de iarnă mai mari, pentru cultivatori se poate recomanda B 118 cu frunze roșii. Portaltoiuri de păr
Până în vremurile actuale eram nevoii, ca pentru cultivarea altoiurilor să folosim altoiuri provenite din puieii din sămână ai părului pădure sau ai gutuiului. Pentru utilizarea portaltoiurilor din sămână, care se înrădăcinează mai adânc și care asigură intrarea în rod mai târziu au fost nevoie de decenii, deoarece foarte mult timp nu s-a reușit rezolvarea înmulirii vegetative a părului. La crearea plantaiilor cu număr mare de exemplare, utilizarea portaltoiurilor s-a redus până acum, în mare parte, la portaltoiuri de gutui, care asigură o creștere mai slabă și intrare mai de vreme în rod. Pomii crescui pe baza gutuiului au lărgit cercul formelor de coroană aplicabile, și în
cultivaie s-au putut include și soluri cu straturi fertile mai subiri. În același timp gutuiul, foarte sensibil la coninutul de apă și de calcar ale solului, a crescut și limitele de cultivare: loc de cultivaie mai bogat în precipitaii, sol mai sărac în calcar, udare. O grijă deosebită a constituit faptul că predispoziia soiurilor nobile de a convieui cu gutuiul este foare variată, dar este în mare măsură sau total incompatibilă cu câteva soiuri de păr. Pe baza caracteristicilor de convieuire cu gutuiul a soiurilor aparinând de Pyrus communis, aceste soiuri se pot grupa conform celor de mai jos (SOLTÉSZ, 1997): A) Necultivabile pe bază de gutui: de ex. Bosc kobak, preferat de Clapp. B) Se dezvoltă slab pe bază de gutui : pe bază de gutui (în primul rând la tipurile cu creștere mai puternică) ele se pot planta numai în plantaii intensive, cu număr de exemplare mari, irigate și cu sol cu coninut de calcar scăzut: de ex. Williams, Packhams’s Triumph, Conference, Concorde, abatele Fétel, Dr. Guyot Gyula, Luiza bună de Avranchesi, Aromata de Bistrica, Honeysweet. C) Are o afinitate bună cu gutuiul, dar și pe portaltoiul de păr pădure crește pomi de dimensiune redusă. Folosirea portaltoiului de gutui trebuie gândită, se iau în calcul cel mult variantele cu o vigoare de creștere mai mare, și într-un loc de cultivaie excelent deopotri vă și pentru gutui și pentru păr: de ex. Kraszszan Nobil, Untoasă Giffard, Republica. D) Convieuirea cu gutuiul este foarte bună, și avându-l și ca bază, crește pomi cu dimensiuni corespunzătoare: de ex. Hardy untoasă, Hardenpont păr untos de iarnă, Tongre, Général Leclerc, Serres Olivér, „Protopop de iarnă”. Aprecierea compatibilităii gutuiului cu părul diferă mult în funcie de locul de cultivare. Con vieuirea componentelor altoiului, în afara stării lor de sănătate, este influenată de calitatea altoirii și de vremea în momentul efectuării altoirii. Soiurile incompatibile se pot înmuli pe gutui numai prin altoire prin intermediar. În Europa cel mai des se folosește în acest scop Hardy untoasă sau Curé, iar în SUA soiul Old Home. Dintre metodele de altoire prin intermediar, metoda cea mai rapidă și mai ieină ar fi așa numita nicolinizare, dar prin ea obinem o convieuire puin durabilă și pomi cu durată de viaă mai scurtă. Celelalte metode cresc substanial cheltuielile de producie ale altoiului, de aceea altoirea prin intermediar menită să înlăture incompatibilitatea este eliminată din ce în ce mai des din practică, mai ales în urma răspândirii portaltoiurilor noi, reproductibile pe cale vegetativă. Portaltoiurile de păr cu diferite poteniale de dezvoltare, provenite din încrucișarea soiului de portaltoi Old Home mai vechi cu Farmingdale au
contribuit la un progres semnificativ, acestea fiind foarte rezistente la arsura bacteriană și împotriva degradării cu micoplazmă, rezistă bine la ger și se pot înmuli foarte bine și pe cale vegetativă: a) au o dezvoltare puternică: OHF-18, OHF-97, OHF-112, OHF-198, b) au o dezvoltare semiputernică: OHF-217, OHF267, c) se dezvoltă slab: OHF-34, OHF-40 (Daygon), OHF-51 (Broklyl), OHF-69 (Daynir), OHF-87 (Daytor), OHF-230, OHF-333 (Brokmal). Înlocuirea portaltoiurilor de gutui se poate accelera prin noile portaltoiuri de păr înnobilate/altoite recent, și reproductibile pe cale vegetativă: seria Rétuziere-INRA : de ex. BH-15, K-32, seria Brossier-INRA: de ex. RV-139, seria IDCA-Bologna: de ex. A-28 (Fox 11), B-21 (Fox 16), Pyrodwarf (din încrucișarea OHF x Luiza bună din Avranchesi). •
•
•
•
Portaltiurile prunului
În cultivaie încă nu s-au răspândit portaltoiuri cu creștere slabă și care fac posibilă o populare deasă. Din acest punct de vedere, în viitor sunt de perspectivă puieii din sămână ai prunului Wangenheim, respectiv seleciile de porumbel. Pentru portaltoi trebuie asigurată o dezvoltare corespunzătoare, intrarea devreme în rod și fruct de mărime mare și în situaia în care șirurile sunt acoperite cu plante protectoare. Utilizarea portaltoiurilor va fi necesară și în viitor. În cultivaie nu s-au răspândit pomi care să stea pe rădăcinile lor proprii. La pomii soiurilor nobile provenite din microreproducere și cu rădăcini proprii s-a observat o intrare în rod mai târzie și formarea de spini. Factorii care influenează alegerea portaltoiului: condiiile ecologice ale terenului, compabilitatea și mărimea coroanei de format. Din oferta largă de portaltoiuri existente în străinătate la noi s-au testat încă numai câteva. Ca portaltoiuri ale soiurilor de prun, în România se folosesc aproape exclusiv (99-100%) puiei provenii din sămână myrobalan (Prunus cerasifera). Puieii provenii din sămână myrobalan, în afara renclodului, demonstrează o compabilitate bună și dau altoiuri cu creștere puternică. Cu excepia tipurilor de sol extreme, acești pomi se dezvoltă bine oriunde. Perioada de vegetaie la pomii înmulii pe bază de puiei din sămână myobalan este mai lungă, maturizarea părilor lemnoase și a mugurilor este mai târzie, iar sensibilitatea la ger se poate accentua. Myrobalan B de origine engleză crește pomi de tip myrobalan înmulii pe cale vegetativă, cu dezvoltare foarte puternică și cu intrare mai devreme în rod. Are o compatibilitate bună cu fiecare soi de prun.
e r e f i t c u r f r o l e t n a l p a e r i l u m n Î
15
Printre hibrizii prunului corcoduș se numără varietăile lui Myrobalan GF 31 și Marianna, care se înmulesc bine prin butășire în verde și prin butășire în uscat. Prunul Marianna GF 8-1 se acomodează bine cu solurile variate, însă preferă mai mult pe cele cu mai bună aprovizionare cu apă. Cu soiurile altoite pe el dă altoiuri cu creștere semiputernică sau puternică. Comparat cu portaltoiurile de prun corcoduş (Prunus cerasifera) intră în rod mai devreme și are o capacitate de producie specifică mai bună. Seminele produse de unele soiuri ale prunului domestic (Prunus domestica) se folosesc în cerc larg în străinătate. În Europa este răspândit soiul de portaltoi de prun denumit Brompton, înmulit asexuat. Are o compatibilitate bună cu soiurile nobile altoite pe el, și dă altoiuri cu creștere semiputernică sau puternică. Suportă mai bine solurile compacte. În Polonia se utilizează puieii din sămână ai prunului Wagenheim. Produc pomi cu creștere slabă și cu intrare devreme în rod. Sunt potriviţi pentru realizarea de plantaii intensive. Un rezumat al portaltoiurilor de prun utilizate în România se găseşte în Fig. nr. 12.
Portaltoiurile cireșului și vișinului Cireșul sălbatic
Portaltoiul cireșului sălbatic este folosit ca portaltoi pentru cireș din cele mai vechi timpuri. Prezintă în general o compatibilitate bună cu partenerii de altoire, și se dezvoltă cel mai bine pe solurile cu vălătuc cu adâncime mare, cu compactitate medie. Prezintă probleme faptul că altoiurile se dezvoltă slab în condiii extreme (soluri prea compacte sau prea afânate, uscate și cu coninut de calcar ridicat), și în acelaşi timp sunt sensibile la oboseala solului intervenită la replantare. Puieii din sămână ai cireșului sălbatic au o foră de creștere puternică. Pomii bazai pe aceste portaltoiuri intră în rod mai târziu, dar au durată de viaă mai lungă (HROTKÓ, 1987, 1995). Vișinul
În școlile de puiei sunt folosite în primul rând cele din sămână ca portaltoiuri pentru vișin. Ca portaltoi, vișinul nu este prea exigent în privina solului, dezvoltă sistem de rădăcină cu ramificaii mai dese decât vișinul turcesc, și se află la adâncimi mai mici, de aceea poate fi potrivit pe terenurile cu nivelul apei din sol mai ridicat, iar la solurile uscate pomii suferă. Vișin turcesc
e r e f i t c u r f r o l e t n a l p a e r i l u m n Î
16
Este portaltoiul pentru cireș și vișin utilizat cel mai frecvent. Tolerează mai bine condiiile ecologice mai extreme, ca portaltoiul de cireș sălbatic (vișinul turcesc suportă mai bine solurile cu structură afânată, eventual pietroasă, și cu toate acestea nu este sensibil la coninutul de calcar) (HROTKÓ, 1987, 1995). Suportă bine și condiiile mai secetoase, Fig. nr. 12 iar dintre portaltoiurile de cireș are rezistena cea Puterea de creștere relativă al portaltoiurilor mai bună la ger (LANG și colegii, 1997). Datorită de prun mai importante autorizate în România. rădăcinii puternice, fixează bine pomii altoii pe el, puieii din sămână sunt foarte predispuși pentru Dintre puieii provenii din sămână ai pru- dezvoltarea de rădăcini pivotante. nului gogone (Prunus insititia), în străinătate se Rezumatul portaltoiurilor folosite în cultivaia comercializează soiul St. Julién Hybride No2. St. de cireși din România se găsește în Fig. nr. 13. Julién GF 655-2, care înmulit asexuat are o compatibilitate bună cu soiurile de prun, oferă altoiuri cu putere de creștere medie și crește mulţi lăstari. Varianta Pixy este compatibilă și cu renclodul. Pomii de statură mică (având jumătate de mărime comparativ cu portaltoiurile myrobalan provenite din sămână) intră devreme în rod, însă cantitatea de producie specifică nu depășește cantitatea oferită de portaltoiurile cu creștere mai puternică, iar mărimea și coninutul fructelor pot fi mai slabe. Portaltoiul MrS 2/5 este hibridul provenit de la Prunus cerasifera și Prunus spinosa. Are o creștere Fig. nr. 13 mai slabă ca myrobalanul, pe ea pomii de prun Puterea de creștere relativă al portaltoiurilor intră în rod mai devreme și produc fructe de măde cireș și vișin mai importante autorizate rime mare. în România.
