MAGICIANUL – MAGICIANUL – JOHN JOHN FOWLES - REZUMAT Protagonistul şi totodată naratorul romanului este un tânăr absolvent de Oxford, Nicholas Urfe. Ocazia neaşteptată de a pleca profesor întrîntr -o insulă obscură din Grecia reprezintă pentru pentru el nu numai posibilitatea de a evada dintr-un dintr- un prezent derutant, lipsit de perspectivă, ci şi pretextul pentru a rupe în mod convenabil legătura nu lipsită de farmec, dar devenită apăsătoare din punctul lui de vedere, cu Alison, o tânără australiancă stabilită în Anglia. Cu toate precauţiile, despărţirea nu poate totuşi evita orice scenă; cei doi îşi promit săsă-şi scrie des. Grecia, superbă dar neomenească, este şi nu este cea aşteptată. La fel insula Phraxtos, atât de izolată, şi mai ales liceul, care foarte curând îi apare eroului ca „o închisoare oarbă în inima unui peisaj dumnezeiesc”. Marea încercare o reprezintă izolarea, singurătatea, lipsa desăvârşită a oricărui eveniment, a oricărei schimbări. Pe fondul unor asemenea frustrări începe - Nicholas să exploreze plaja dinspre Bourani, unde ştie căcă-şi are reşedinţa misteriosul şi extrem de bogatul domn Maurice Conchis, cel pe care nimeni nu-l nu-l vede vreodată în sat şi căruia nimeni nu-i nu -i poate vorbi. Spre marea lui surprindere, la Bourani totul pare că ll -ar aştepta: antologia uitată de poezie britanică, masa pusă pentru două persoane, zâmbetul de întâmpinare, lipsit de orice uimire, al amfitrionului însuşi. Invitat, în taină, în mod repetat. Nicholas se obişnuieşte cu ciudăţeniile gazdei şişi -i ascultă povestirile cu caracter autobiografic. În afara a doi servitori, servitori, domnul Conchis Conchis se pare că că trăieşte singur, singur, viaţa sentimentală sentimentală i-a i -a fost definitiv marcată de dragostea pentru logodnica moartă. Lily Montgomery, ale cărei fotografii îi împânzesc discret locuinţa. Lucru surprinzător, abia la câteva zile după ce află despre ea. Nicholas o întâlneşte pe Lily în carne şi oase, le seamănă perfect celei din fotografiile îngălbenite, doar că are tot vârsta de atunci şi se îmbracă în stilul elegant-desuet elegant-desuet al epocii. Fireşte, totul nu este decât o mascaradă, un truc, Nicholas refuză să accepte existenţa fantomei. fantomei. Conchis îi explică însă că tânăra, căreia îi este naş şi pe care o cheamă, de fapt, Julie. e schizofrenică şi specialitatea ei este să intre în diverse d iverse roluri: cel inofensiv de Lily i -a fost sugerat de Conchis, care-o care-o aduce vara la Phraxos nu doar datorită legăturii lor de rudenie, ci şi în calitate de psihiatru şi iniţiator al unei noi metode de tratament. Treptat, Bourani nu va mai părea deloc pustiu: reprezentaţii nocturne surprinzătoare, surprinzătoare, uimit or de veridice, cel mai adesea cu caracter mitologic, aduc în scenă şi fac să dispară în mod misterios o mulţime de personaje. Chiar Julie se lasă văzută în dublu exemplar şi astfel Nicholas o cunoaşte pe sora ei geamănă, June. Să fie însă Julie o bolnavă adevărată, uşor amnezică, uşor mitomană, sau doar o actriţă plătită pentru a servi ţelurilor obscure ale ciudatului amfitrion? Nicholas n -o poate spune, dar se îndrăgosteşte îndrăgosteşte iremediabil de aceea care îi sugerează de altfel nu o dată că cea de -a doua posibilitate posibilitate ar fi cea reală, dar că ea se află, din motive nespuse, în puterea tiranică a lui Conchis. Într-un Într-un astfel de moment, total nepotrivit, primeşte Nicholas vestea sosirii la Atena a lui Alison, cu care încă, nu prea des, des, coresponda. Dorind să-i să-i fie f idel idel Juliei, dar fără ss -o jignească pe Alison, el reuşeşte să o ţină la distanţă pe cea din urmă sub pretextul unei boli venerice. Francheţea ei îl îndeamnă la sinceritate; îi mărturiseşte dragostea pentru Julie şi întâlnirea eşuează penibil. La Bourani, j ocul lui devine dublu: cu Julie respectă regulile jocului în prezenţa lui Conchis, dar renunţă la orice prefăcătorie în lipsa lui. Şi totuşi, bănuielile nunu-i sunt pe deplin adormite. Vestea sinuciderii lui Alison îl tulbură profund, dar nu îndrăzneşte să mărturisească nimănui nimic. Lucrurile iau însă rapid o altă întorsătură. Julie dispare. E răpită de Conchis.Ori e iubita şi complicea lui? Joe, cel care o păzeşte, e cu adevărat gardianul, ori, cum îi sugerează
June, amantul ei? Şi în mijlocul acestei mascarade singurul punct de stabilitate, singura fiinţă autentică fusese Alison, cea care, alungată, murise. Nu se poate abţine să nu -i reproşeze lui June moartea ei. Impresionată, ea decide să oprească jocul şi-l duce la Julie, pe care tânărul o regăseşte caldă. Înţelegătoare, ba chiar de data asta gata să i se dăruiască... Lui nu-i vine să creadă, şi pe bună dreptate. Rolurile se schimbă iar. El nu e decât un prizonier, subiectul involuntar al unui experiment medical. Julie, adică doctor Vanesa Maxwell, a ş i întocmit o necruţătoare analiză a cazului Urfe. Desigur, tot un scenariu. Şi-apoi, dintr-o dată, e iar liber şi singur; sau doar aparent, căci semnele prezenţei celorlalţi sunt pretutindeni. Dar, lucrul cel mai oribil, alături de ei se află, vie şi nevătămată, complicea lor, Alison, cea care începuse să-i lipsească atât de mult. O caută peste tot. Întreprinde cercetări, verifică identitatea lui Conchis şi a fetelor. I se confirmă bănuiala că e vorba de un experiment personal, dar nu poate înţelege care e scopul acestuia. Se revoltă, în van. Renunţă. Se simte frustrat, trădat. O reîntâlneşte pe Alison. Şi se agaţă de această întâlnire ca de o clipă ce hotărăşte pentru viaţa lui. Apoi, brusc, îşi dă seama că nu-i vorba decât de o ultimă înscenare, de o ultimă umilire în care el n-are, din nou, nici un cuvânt de spus. O pălmuieşte pe Alison şi, abia gestul făcut, îi aduce revelaţia. Liniştitoare? Cumplită? Teatrul e gol, regizorii l-au părăsit. În scenă sunt singuri, cu adevărat, doar ei. Dar oare ea îl va mai ierta, oare ea îşi va mai întoarce spre el chipul? Răspunsul ni -l dau aceste versuri: „Mâine să iubească cel care n-a iubit niciodată / Şi cel care-a iubit să iubească mâine”.
