1
2
2
3
4
ARGUMENT Lucrarea mea cuprinde cunoştinţe despre o categorie importantă de substanţe chimice folosite in practica farmaceutică. Fiind alcătuită din 3 capitole mari, lucrarea urmăreşte in primul rând noţiuni cu privire la principiile chimiei organice şi anorganice. În conceperea lucrarii mele am considerat ca este important sa ţinem cont de rolul și implicarea procesului de solubilitate n operaţiile farmaceutice. !olu"iile sunt sisteme monofa#ice, deci amestecuri omogene cu compo#i"ie variabilă, alcatuite din două sau mai multe substan"e, numite componen"i, ntre care se e$clud reac"iile chimice. %rin cuvântul omogen se ntelege ca substan"ele ce compun o solu"ie nu sunt perceptibile cu ochiul, chiar narmat cu un microscop, nici nu sunt separabile prin mi&loace mecanice, ca filtrare, centrifugare, etc. La o solu"ie se distinge componenta care di#olvă si care este de obicei n cantitate mai mare, numită solvent 'di#olvant( si componenta care se di#olvă, numită solvat 'solut, di#olvat(. )e aceea primul capitol al lucrării mele con"ine o introducere n chimia oragnică și anorganică, iar in al doilea capitol am introdus mai multe subcapitole cuprin#ând cunoştiinţe legate de definirea, caracteri#area şi implicarea procesului de solubilitate in tehnica farmaceutică, procesele de farmacodinamică, farmacocinetică, farmacoterapie şi farmacoto$icologie. Farmacodinamia este ramura fundamentala a farmacologiei care studia#a locul si mecanismul de ac"iune al medicamentelor. Farmacocinetica este o ramură a farmacologiei generale care urmărește drumul parcurs de medicament n organism plecând de la absorb"ie și continuând cu distribu"ia și eliminarea acestuia. Farmacoto$icologia repre#intă acea parte a farmacologiei generale care anali#ea#ă reac"iile adverse și efectele nedorite ale medicamentului. )iferen"a dintre acestea este dată de gradul de periculo#itate pentru sănătatea individului. *eac"iile adverse au un caracter nociv, n timp ce efectele nedorite nu au. Farmacoterapia studia#ă modul de administrare a unui medicament, indicaţiile, contraindicaţiile. +ltimul capitol cuprinde e$emplificări ale procesului de solubilitate in operaţiile farmaceutice. %rin medicamente se nţelege orice produs cu care se pot prevenii, ameliora sau vindeca bolile şi simptomele lor. ot medicamentele sunt considerate produsele administrate pe calea e$ternă sau internă, la om sau animal, n scopul diagnosticării bolilor, precum şi produsele care diminuea#ă sau nlătură durerea la naştere sau n intervenţiile chirurgicale. -le pot fi de natură minerală, vegetală, animală, biologică sau pot fi obţinute pe cale sintetică. %ulberile sunt preparate farmaceutice solide constituite din particule uniforme ale unei singure substan"e medicamentoase sau ale mai multor substan"e n amestec, folosite ca atare sau mpar"ite n do#e, destinate administrării interne sau e$terne. )in punct de vedere fi#ico chimic pulberile pot forma dispersii grosiere, microdispersii sau dispersii coloidale, n func"ie de mărimea particulelor. Întro pulbere particulele nu au toate aceiasi marime. /radul de finete influentea#a absorbtia si eficacitatea terapeutica a medicamentelor. )e e$emplu marimea cristalelor de cloramfenicol influentea#a concentratia de antibiotic din sange, sulfamidele sub forma de pulbere fina se absorb mult mai repede pe cale orala. 0orti#onul pulveri#at grosier are o actiune de 12 de ori mai lenta decat produsul microni#at. cidul salicilic pulveri#at grosier cau#ea#a hemoragii gastrice mai puternice decat produsul pulveri#at fin. )in punct de vedere tehnologic, gradul de fine"e se alege n func"ie de tipul formei. Farmaceutice de administrat. %ublerile oftalmice sau cele de u# intern greu solubile trebuie aduse la un grad. 5
CAP. I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE CU PRIVIRE LA PRINCIPIILE CHIMIEI ORGANICE SI ANORGANICE )eşi numărul combinaţiilor organice este e$trem de mare numărul elementelor componente este redus4 aproape toate combinaţiile conţin carbon şi hidrogen foarte puţine nu conţin hidrogen, apoi o$igen, a#ot şi mai rar, halogeni, sulf, arsen, fosfor, unele metale. !pre deosebire nsă de combinaţiile anorganice, care au o compo#ţie relativ simplă, ceea ce permite anali#a lor calitativă şi cantitativă, combinaţiile organice au o structură n generală complicată şi nu se pot ncadra totdeauna ntrun număr limitat de grupe cu aceleaşi proprietăţii analitice. )e aceea n chimia organică se urmăreşte nu numai stabilirea compo#iţiei ci şi a structurii moleculare a produselor, i#olate din natură sau sinteti#ate, n stare pură. 5#olarea substanţelor organice din amestecuri este deosebit de importantă pentru obţinerea unei substanţe n stare pură, care urmea#ă să fie caracteri#ată. 5#olarea unei substanţe dintrun amestec se poate face după diferite metode, care se aplică de la ca# la ca#. %rocedeele fi#ice folosite n acest scop se ba#ea#ă de obicei pe diferenţa ntre proprietăţiile fi#ice ale substanţelor care trebuie separate. stfel, substanţe lichide cu punct de fierbere diferite pot fi separate prin distilare fracţionată6 purificarea substanţelor solide se poate face prin cristali#are, fracţionată6 purificarea substanţelor solide se poate face prin cristali#are, e$tracţie cu di#olvanţi, sublimare etc. %e lângă aceste metode clasice de separare, se aplică tot mai mult metode fi#ico chimice, cum este, de e$emplu, cromatografia. )upă ce o substanţă a fost i#olată din amestecul n care era conţinută, este necesar să i se verifice puritatea. %entru aceasta i se determină câteva constante fi#ice4 punctul de topire, punctul de fierbere, densitatea, solubilitatea n diferiţi di#olvanţi. )e asemenea, pentru caracteri#area unor substanţe se mai pot determina nsuşiri magnetice şi anumite proprietăţi de oridn special ca4 spectrele n infraroşu, vi#ivil şi ultraviolet, de re#onanţă magnetică nucleară, spectrele rămân, difracţia electronică etc. '7eral -ith, 8apan 9ihai : 0himie organică( 0himia a luat naștere, se crede, n secolul al 55lea e.n. În le$andria, un oraș de cultură greacă din -gipt. 0himia, cel pu"in la nceput, și are originea n unele practici și superstic"ii populare. 0uvântul chimie apare prima oară, n mod cert, ntrun decret al mpăratului )icletian din 1;< e.n. %rin acest decret se ordona arderea căr"ilor egiptenilor despre chimia sau arta =facerii> aurului sau argintului. )in surse ulterioare se știe că materia primă a acestei pretinse fabrica"ii de metale nobile erau metalele comune, n special plumbul. -timiologia cuvântului chimie nu este cunoscută cu certitudine. %rimele descoperiri chimice mai nsemnate ale omului primitiv au fost fie ntâmplătoare, de e$emplu focul, fie i#vorâte din activită"i meșteșugărești empirice cum sunt olăritul sau ob"inerea de metale din minereuri. )in câte știm, primul popor care sa năl"at la o gândire speculativă despre natură a fost poprul grec. radi"ia chimiei greacă sa răspândit n -uropa apuseană medievală prin intermediul arabilor, care au transformat termenul chimie n alchimie, prin adăugarea articolului al. lchimia nu a fost niciodată o știin"ă, n secolul actual al cuvântului, fiindcă nu era preocupată de cunoașterea naturii. În afara de =transmuta"ia> metalelor n aur, alchimiștii credeau și n e$isten"a unui medicament universal, piatra fi#olofală sau eli$irul vie"ii, capabil să vindece toate maladiile omului. )upă cum se vede, alchimia specula sentimentele primare și naive ale omului, n special dorin"a de mbogă"ire rapidă sau recăpătarea sănătă"ii pierdute, prin mi&loace miraculoase. ?u este surprin#ător că alchimia a fost un prete$t pentru nșelătorie. %e de altă parte alchimia a avut și unele păr"i bune. În primul rând alchimiștii se foloseau de o metodă de lucru care sa dovedit târ#iu e$trem de fructuasă, e$perien"a. Laboratoarele alchiștilor 6
au fost primele locașuri din lume anume destinate cercetării. lchimiștii au ob"inut, mai mult sau mai pu"in pure, câteva substan"e importante, ca acidul a#otic, alcoolul și câteva săruri. nali#a elementară pentru cunoaşterea comp#iţiei substanţa organică i#olată, chimic pură, este supusă anali#ei chimice. În acest scop elementele componente 'carbon, hidrogen, o$igen, a#ot etc( sunt trecute n combinaţii anorganice, care apoi pot fi supuse metodelor u#uale ale anali#ei anorganice. ' ?eni"escu 0ostin ?. Chimie Generală) ceste metode alcătuiesc anali#a elementară, care după scopul urmărit, poate fi calitativă sau cantitativă. nali#a elementară calitativă identificarea elementelor componente din compuşii organici se face cu a&utorul anali#ei elementare calitative. )e multe ori această anali#ă este precedată de o anali#ă preliminară pentru a se stabili dacă o substanţă este de natură organică. În acest scop, substanţa de cercetat este introdusă 'pe o spatulă de nichel sau platină( n flacăra o$idantă a unui bec de ga#6 dacă substanţa organică este volatilă ea se aprinde şi arde cu flacăra mai mult sau mai puţin fumegândă6 dacă este greu volatilă, ea se descompune cu separare de carbon 'care arde la o temepratură mult mai ridicată(. 0ând sunt pre#enţi şi alţi constituenţi, de natură organică aceştia formea#ă un re#idu 'o cenuşă( din care ei se pot identifica prin reacţii cunoscute din chimia anorganică. 5dentificarea carbonului şi a hidrogenului. )e multe ori flacăra fumegând sau depunerea de cărbune ca re#du nu sunt nsă concludente pentru identificarea carbonului, deoarece e$istă substanţe organice care nu ard cu flacăra fumegândă, după cum e$istă şi substanţe organice care nici nu se aprind. )e aceea identificarea carbonului şi a hidrogenului dintro substanţă organică se face prin o$idarea lor. %entru aceasta, ntrun tub de sticlă se ncăl#eşte puternic o cantitate mică de substanţă bine uscată 'să nu conţină apă higroscopică sau de cristali#are( mpreună cu granule de o$id de cupru, n prealabil calcinat. Idenificarea azot!i. )upă o metodă mai generală 'proba Lassaigne( a#otul din substanţele organice se identifică prin formarea de ceanură alcalină. %entru aceasta, o cantitate mică din substanţa organică este ncăl#ită cu o cantitate mică de sodiu sau de potasiu metalic, ntrun tub de sticlă. !ubstanţa organică este descompusă, iar carbonul şi a#otul din substanţă mpreună cu metalul alcalin, formea#ă ceanură de sodiu 'sau potasiu(4 care se di#olvă apoi n apă. În soluţia filtrată se adaugă sulfat de fier '55(, când re#ltă ioni de he$acianoferat '55( )upă adugarea de acid sulfuric diluat, he$acianoferatul reacţionea#ă cu sarea fericiă producând coloraţia ' au precipitatul( de =albastru de 7erlin>. Identificarea "a!o#eni!or. @ metodă generală pentru identificarea halogenilor constă n arderea n flacăra neluminoasă a unui bec de ga#, a substanţei organice ţinută pe o sârmă de cupru care a fost n prealabil o$idată. 0arbonul şi halogenul din substanţa organică sunt o$idanţi de o$igenul din o$idul de cupru, iar cuprul se combină cu halogenul, n verde. Identificarea $!f!i. !ulful poate fi identificat dupa ce a fost transformat in sulfură. %entru aceasta, substanţa organica se topeşte cu sodiu sau potasiu metalic 'ca n ca#ul identificarii a#otului(, topitura se di#olvă in apă, iar soluţia obţinută se tratea#a cu câteva picături de soluţie de nitroprusiat de sodiu6 sulfura alcalină re#ultă cu nitroprusiatul din sodiu o coloraţie rosievioleta. '5ovu 9ircea : Chimie organică( %otrivit unei concep"ii mai vechi chimia cercetea#ă acele fenomene n cursul cărora are loc o modificare a naturii substan"elor ' care provoacă o transformare a substan"elor n alte substan"e(, n timp ce n fenomenele fi#ice, natura substan"elor nu se schimbă. ceste defini"ii nu mai reflectă corect preocupările fi#icii, nici pe ale chimiei, din #ilele noastre. -le sunt valabile numai n ca#ul fenomenelor așa numite macroscopice, la care iau parte cantită"i mari de materi, de dimensiunile obiectelor perceptibile prin sim"urile noastre. 0himia nu servește numai industriei chimice ci și altor ramuri ale produc"iei precum și altor știin"e. stfel a luat naștere numeroase discipline ane$e ale chimiei, ca geochimia, biochimia, chimia agricolă, chimia medicală, și altele, fiecare cu metodele și problemele ei specifice. În sfârșit, chimia fiind o știin"ă e$perimentală, educa"ia normală a chimistului trebuie să comporte și o lungă și serioasă practică n laboratorul de chimie analitică și, dacă este ca#ul, n cele de chimie sintetică. '?eni"escu 0ostin ). 0himie generală( 7
CAP. II. SOLU%ILITATEA SU%STANŢELOR &.'. No(ini #enera!e de$)re )roce$! de $o!*i!itate nsamblul de forţe de atracţie intermoleculare, numite forţe Aan der Baales obliga moleculele la agregare cu procederea unor anga&amente mai puţin ani#ate decât cele din solide şi lichide. 9a&oritatea compuşilor soli#i se afla sub formă de cristale cu structură foarte ordonată compuşii ionici, cum sunt sarurile, sunt reţinuţi n reţeaua cristalină datorită forţelor coulobiene. 9oleculele neionice, dar polare, sunt menţinute mpreuna prin forţe dipolare mai slabe datorită interacţiilor diplodipol, care sunt intodeauna de natură coulobiana. -$istenţa forţelor intermoleculare e$plica solubilitatea substanţelor. )i#olvarea solidelor lichide este asemanătoare cu topirea solidelor. !tructura cristalină ordonată a solidelor este distrusă si re#ultatul este formarea unui aran&ament mai de#ordonat al moleculelor sau ionilor n soluţie. În procesul de di#olvare, se consuma energie pentru separarea moleculelor sau ionilor energia ceruta de nvingerea energiilor de reţea şi atracţia intermoleculară sau interionica provine din formarea unor noi forţe de atracţie dintre solut şi solvent. !olubilitatea unui compus se e$primă frecvent prin cantitatea ma$imă ce se poate di#olva in C22 g de solvent la o temperatură dată. !olubilitatea compuşilor organici varia#a in limite foarte largi in funcţie de natura lor, de natura solventului si de temperatură. )eterminarea solubilitaţii compuşilor soli#i se efectuea#ă după pulveri#are fină şi cântarire e$actitate de 2,2C g. )acă ntrun vas cu o cantitate determinată de apă se introduce, in porţiuni şi sub agitare, clorură de sodiu, se constată că la un moment dat cantităţile de clorură de sodiu adăugate nu se CCmai di#olvă, ci ramân sub formă solidă. )eşi cantitatea de substanţă di#olvată n di#olvant ramâne neschimbată, totuşi e$istă un schimb de particule componente intre substanţa trecută n soluţie şi substanţa ramasă nedi#olvată. 0au#a este mişcarea particulelor printre moleculele di#olventului, adică se produce procesul de di#olvare, n mişcările lor se pot ciocni pe suprafaţa substanţei nedi#olvate incă şi pot fi reţinute, formând astfel un nou strat n locul celui di#olvat, adică are loc procesul de cristali#are din soluţie. ceastă depunere de particule este cu atât mai mare, cu cât soluţiab este mai concentrată. La un moment dat, n unitatea de timp, numarul de particule care trec n soluţie este legat cu cele care se depun, ceea ce inseamna ca vite#a de cristali#are din soluţie devine egală cu vite#a de di#olvare a substanţei solide6 prin urmare se stabileşte un echilibru dinamic. 5n acest ca#, concentraţia soluţiei nu mai poate creste, adică soluţia respectivă este o soluţie saturata4 substanţa D substanţa di#olvată 'n soluţie(. )eci, o soluţie saturată este soluţia care conţine proporţia ma$imă de substanţa intrun di#olvant, la o anumită temperatură, in condiţii de echilibru. 0oncentraţia substanţei din soluţia saturată repre#intă solubilitatea substanţei respective. %rin urmare, solubilitatea 'sau grad de solubilitate( este indicată de cantitatea ma$imă de substanţă care la o anumită temperatură se poate di#olva intro anumită cantitate de di#olvant, in condiţii de echilibru. )e e$emplu o soluţie de clorură de sodiu, care la 12 de grade 0elsius, conţine 3E, ?a0l n C22 g apa este in echilibru cu fa#a solidă ?a0l. %rin urmare solubilitatea clorurii de sodiu n apă la 12 de grade 0elsius este de 3E, g ?a0l n C22 g apa la 12 de grade 0elsius sunt soluţii nesaturate faptul care loc un schimb de substanţă intre substanţa care se di#olva şi soluţia saturată poate fi dovedit introducând un cristal de sodiu, ale carui muchii au fost rupte in soluţia saturată a aceleaşi substanţe. )eși nu se constată că nici o creştere sau scăderea cristalului, se observă după un timp că muchiile particulelor substanţelor di#olvate4 n măsura n care sau desprins particulele de pe suprafaţa cristalului rupt, sau depus altele n mod ordonat, refacând muchiile. So!*i!itatea $*$tan(e!or $o!ide 8
!ubstanţele au solubilitaţi foarte variabile. !olubilitatea varia#ă cu natura solutului si cu temperatura. )e e$emplu, iodul se di#olvă bine n alcool, dra&eurile nu se di#olvă n apă. Aariaţia solubilităţii substanţelor solide după natura solutului. !e obişnuieşte să se considere ca solubile substanţele care la 12 de grade 0elsius, au solubilitatea mai mare de C g in C22 ml apă si insolubile cele cu solubilitatea mai mică de 2,C g in C22 ml apă6 substanţele cu solubilităţi cuprinse intre aceste limite sunt greu solubile. stfel, a#otatul de calciu având solubilitatea de 1<< g n C22 ml apă este o substanţă solubilă6 sulfatul de calciu ' gipsul( având solubilitatea de 2,1C g in C22 ml apă este o substanţă greu solubilă6 carburantul de calciu ' aragonitul( cu solubilitatea de 2,22G g in C22 ml apă ' la 12 de grade 0elsius( este o substanţă insolubilă. Varia(ia $o!*i!ita(ii $*$tan(e!or $o!ide c te+)eratra !olubilitatea substanţelor solide varia#ă cu temperatura. Aariaţia solubilitaţii substanţelor cu creşterea temperaturii este diferită. stfel, pe când in a#otul de potasiu creşterea solubilitaţii este rapidă, la cloratul de potasiu ea este moderată, iar la clorura de sodiu ea este nensemnată. La substanţe hidratate, solubilitatea mai ntai creşte si apoi scade cu temperatura. stfel, solubilitatea sulfatului de sodiu la ridicarea temperaturii creşte până la '31,H de grade 0elsius(, după care descreşte. ceasta se e$plică prin faptul că până la 31,H de grade 0elsius soluţia saturată este n echilibru cu sulfatul de sodiu n stare hidratată, peste această temperatură soluţia saturată este n echilibru cu sulfatul de sodiu n stare anhidră. )upă forma curbei de solubilitate se poate recunoaşte dacă la răcirea unei soluţii are loc sau nu depunere de substanţă solidă. )e e$emplu, forma curbei de solubilitate a clorurii de sodiu fiind aproape o linie ori#ontală, nseamnă că la răcirea unei soluţii fierbinţi, de clorură de sodiu, aproape nu are loc depunere de sare 'solubilitatea clorurii de sodiu la cald nu diferă mult de cea la rece(. În schimb, curba de solubilitate a a#otului de potasiu fiind aşcendentă, nseamnă că prin răcirea unei soluţii de a#otat de potasiu se separă o cantitate mare de substanţă solidă. 0urbele de solubilitate pot servi la determinarea solubilităţii unei substanţe la o temperatură anumită. stfel, pentru a afla solubilitatea cloratului de potasiu la <2 de grade 0elsius, din punctul care indică temperatura de <2 de grade 0elsius, pe abscisă, se ridică o perpendicularăpână ntâlneşte curba de solubilitate a cloratului de potasiu. )in acest punct se duce o paralelă la abscisă, până ntâlneşte ordonata. )ivi#iunea respectivă pe ordonată arată solubilitatea cloratului de potasiu la <2 de grade 0elsius. 0unoscând modul de lucru cu a&utorul curbelor de solubilitte se pot re#olva şi probleme n legătură cu solubilitatea substanţelor. -$istă o relaţie cantitativă ntre variţia solubilităţii substanţei cu temperatura şi căldura ei de di#olvre. În ca#ul sărurilor anhidre, la di#olvarea n pă are loc şi procesul de hidratare, proces nsoţit de eliberre de energie. În unele ca#uri, căldura eliberată la hidratarea ionilor este aproape egală sau chiar depăşeşte căldura absorbită la de#integrarea substanţei solide. În acest ca#, di#olvarea sării este nsoţită de di#olvarea de căldură şi deci, la ridicarea temperaturii, solubilitatea creşte. şa se e$plică de ce la clorura de sodiu, care n soluţie se hidratea#ă puternic, solubilitatea creşte e$trem de puţin la ridicarea temperaturii şi de ce la sulfatul de sodiu anhidru solubilitatea descreşte la ridicarea temperaturii. )acă nsă ionii sunt hidrataţi n cristal energia pentru a rupe sarea cristalină n ionii componenţi fiind mai mare decât energia câştigată n etapa de hidratare n soluţie, la di#olvarea substanţei n apă este necesară absorţie de căldură şi solubilitatea creşte cu temperatura. Cri$ta!izarea din $o!(ii )acă soluţia saturată a unei substanţe, a cărei solubilitate varia#ă mult cu temperatura, este lăsată să se răcească, o parte din substanţa respectivă se separă din soluţie n stare solidă, sub formă de cristale. 0u cât răcirea se face mai lent, cu atât cristalele re#ltate sunt mai mari. %e acest fapt se ba#ea#ă purificarea substanţelor prin cristali#are din soluţie. )acă soluţia saturată a unei substanţe a cărei solubilitate nu varia#ă sensibil cu temperatura, este lăsată să se evapore micşorarea cantităţii de di#olnat are drept urmare depunerea substanţelor di#olvate, sub formă de cristale. şa se e$plică obţinerea sării ' clorurii de sodiu ( prin 9
evaporarea apei de mare. !oluţiile din care a cristali#at cea mai mare parte din substanţa di#olvată se numesc soluţii sau ape. So!(ii $)ra$atrate În anumite condiţii se poate răci o soluţie saturată fără să aibă loc separare de cristale. )e e$emplu, dacă se separă o soluţie saturată de sulfat de sodiu la circa 31 de garde 0elsius, se ndepărtea#ă prin filtare e$cesul de sulfat nedi#olvat şi se lasă soluţia să se răcească, se observă că nici la CE grade 0elsius nu se separă sulfat de sodiu, deşi la CE grade solubilitatea lui este mai mică decât la 31 de grade 0elsius. %rin urmare, la această temperatură, soluţia conţine mai multă substanţă di#olvată decât este necesară pentru saturarea ei la temperatură dată. !oluţia care conţine o cantitate mai mare de solut decât soluţia saturată a aceleiaşi substanţe, la aceiaşi temeratură şi presiune, se numeşte soluţie suprasaturată. !oluţiile suprasaturate sunt foarte nestabile6 introducerea unui cristal cât de mic din substanţa di#olvată 'germene de cristali#are( produce imediat cristali#area, nti n &urul cristalului, iar apoi n toată masa soluţiei, pâna ce tot e$cesul de substanţă di#olvată cristali#ea#ă. +eori cristali#area unei soluţii suprasaturate poate fi provocată numai de o agitare agregare cu producerea unor aran&amente mai puţin organi#ate decat cele din solide si lichide. 9a&oritatea compuşilor soli#i se află sub formă de cristale cu structură foarte ordonată. '7eral -dith, 8apan 9ihai : 0himie anorganică(
&.&. De$crierea ,i caracterizarea $o!*i!it-(ii !olubilitatea indică gradul n care o substan"ă pură se poate di#olva ntrun di#olvant, alcătuind o solu"ie omogenă unde reparti#area atomilor, moleculelor și ionilor este uniformă. %entru lichide par"ial miscibile reciproc, care formea#ă o solu"ie eterogenă cu cel pu"in 1 fa#e lichide 'lichid multifa#ic( solubilitatea se denumește miscibilitate. )i#olvantul n modul cel mai frecvent este un lichid, dar sunt și unele e$cep"ii când unii di#olvan"i sunt4 solide ca n ca#ul alia&elor, sticlei, ceramicii, semiconductoare sau ga#e ce di#olvă solide sau lichide, de obicei la temperaturi și presiuni nalte ca de e$emplu silicea n vapori de apă n anumite procese geochimice. !olubilitatea unei substan"e repre#intă cantitatea ma$imă din acea substan"ă care se di#olvă ntro anumită cantitate de solvent, la o anumită temperatură. 0oncentra"ia substan"ei din solu"ia saturată repre#intă solubilitate. În solu"iile saturate ntre solu"ie și fa#a ga#oasă sau solidă care se di#olvă se stabilește un echilibru de fa#ă 'difu#ie(. %entru un ga# n echilibru cu solu"ia n care e di#olvat echilibrul se e$primă cantitativ prin legea lui IenrJ. %entru un solid ionic echilibrul se e$primă cantitativ prin produsul de solubilitate. %entru lichide par"ial miscibile reciproc echilibrul de fa#ă se e$primă cantitativ prin legea de reparti"ie a lui ?erst. %rodusul de solubilitate e$primă echilibrul dintre di#olvat și fa#a solidă. !ubstan"ele cu solubilitate foarte redusă sunt considerate electroli"i greu solubili. Fie 7 o sare solubilă, iar 7K și ionii săi se poate scrie echilibrul ntre solid și partea solubilă4 plicând legea ac"iunii maselor se determină e$presia constantei de echilibru4 7MDconcentra"ia fa#ei solide care poate fi considerată constantă și inclus%rodusul de solubilitate repre#intă mărimea care indică posibilitatea ionilor de a trece ntro formă greu solubilă6 valorile produsului de solubilitate e$plică formarea și di#olvarea precipitatelor. În consecin"ă, cunoașterea acestei mărimi are o importan"ă deosebită n alegerea metodelor de anali#ă calitativă și cantitativă. *eac"ia solu"iei din iodura de potasiu, N5, cu o solu"ie de a#otat de plumb,%b'?@1(, se formea#ă un precipitat galben de iodură de plumb, %b51. %recipitatul ob"inut, iodura de plumb, %b51 are o solubilitate foarte redusă in apă. '5. /. 9urgulescu -. !egal, 5. /. 9urgulescu *. Alcu : 5ntroducere n chimia fi#ică vol 55., vol 555( Lumea este formată din materie. 9ateria se caracteri#ea#ă prin mai multe proprietăţi dintre care cele mai importante sunt4 ocupă un spaţiu6 pre#intă o masă proprie6 se găseşte ntro continuă mişcare şi transformare6 apare sub diferite forme şi nu dispare şi nici nu se creea#ă. În viata de toate #ilele, materia se ntâlneşte sub diferite forme concrete. 9asa, scaunul, banca, creionul, cartea, caietul, ciocanul, dalta, apa dintrun pahar, aerul din camera unei biciclete sunt corpuri, adică porţiuni din materie. 9ateria din care este alcătuită un corp se numeşte substanţă. -$emple de substanţe 4 fierul, aluminiul, lemnul, hârtia, apa, o$igenul etc. )intre corpurile 10
enumerate mai sus, masa, scaunul şi banca sunt confecţionate din lemn, cartea şi caietul din hârtie, iar ciocanul şi dalta din fier. ?oţiunea de corp nu trebuie confundată cu noţiunea de substanţă. @ substanţă se caracteri#ea#ă prin două proprietăţi esenţiale4 omogenitate şi compo#iţie constantă. %rin omogenitate se nţelege că porţiunea de materie consideproprietăţi n tot cuprinsul ei. %entru a defini o substanţă, omogenitatea singură nu este suficientă. -$emple4 +nele alia&e sunt omogene, dar nu sunt substanţe, fiindcă metalele din care provin pot intră n compo#iţia lor n proporţii variabile. 7en#ina : deşi este un lichid omogen, poate fi separată prin distilare ntrun număr mare de substanţe, caracteri#ate prin proprietăţi diferite. semenea materiale se numesc amestecuri. +n tip de amestecuri omogene l constituie soluţiile 'e$emplu 4 o soluţie de #ahăr sau de sare n apă(. În studiul substanţelor, chimia se ocupă n special de4 compo#iţia substanţelor : adică de natura particulelor simple sau care le compun6 structura substanţelor : adică de modul cum sunt orânduite particulele componente unele fata de altele. proprietăţile fi#ice ale substanţelor : adică de acele nsuşiri ale particulelor, măsurabile şi e$primabile prin valori numerice, prin care o substanţă se deosebeşte de celelalte. proprietăţile chimice, sau reacţiile chimice : adică de transformările lor n alte substanţe. prepararea şi ntrebuinţările lor n diverse domenii. 55.C.C. 5#olarea şi purificarea substanţelor %entru a putea fi cercetate, substanţele trebuie ntâi separate sau i#olate din amestecurile n care se găsesc. -le trebuie apoi purificate pentru ndepărtarea cantităţilor mici de substanţe străine, aşa numitele impurităţi. ?oţiunea de puritate a unei substanţe este de altfel relativă, deoarece unele substanţe pot fi considerate pure chiar daca conţin până la CO impurităţi, n timp ce pentru altele o parte pepararea prin distilare se ba#ea#ă pe diferenţele dintre presiunile de vapori ale lichidelor ce compun un amestec. !ubstanţele ale căror presiuni de vapori sunt mai mari, fierb la temperaturi mai &oase. prin e$tracţie se nţelege transferul unei substanţe di#olvate ntrun solvent, n alt solvent nemiscibil cu primul. -$tracţia este mult folosită n chimia organică. )e e$emplu4 o soluţie apoasă de anilină se agită cu eter, ntro pâlnie specială, nchisă printrun dop şi prevă#ută cu un robinet6 se separă apoi cele doua straturi lichide cu a&utorul robinetului. )in soluţia eterică, anilina poate fi apoi i#olată prin distilarea eterului, ceea ce din soluţia apoasă nu este posibil. )e obicei, e$tracţia nu este completă. În e$emplul de mai sus, anilina nu trece n ntregime din apă in eter6 o parte din anilină rămâne n apă. re loc o repartiţie a anilinei ntre cei doi solvenţi, repartiţie e$primată prin raportul 'coeficientul( de repartiţie. %entru a transfera cea mai mare parte din anilină n eter, e$tracţia 'n greutate de impurităţi( la C milion 'părţi substanţă pură( pot mpiedica un anumit proces chimic. %entru purificarea substanţelor se folosesc, n principal, următoarele metode4 cristali#area6 distilarea6 e$tracţia şi cromatografia. lte metode utili#ate, mai rar, sunt4 centrifugarea, separarea magnetică, difu#iunea prin pereţi poroşi şi electrofore#a. 0ristali#area se ba#ea#ă pe proprietatea cristalelor de a nu include substanţe străine, n momentul formarii lor. )e e$emplu4 gheaţa care se formea#ă la solidificarea parţială prin răcire a apei sărate, sau a unei soluţii diluate de alcool este apa solidă curată. La di#olvarea unei substanţe impure ntrun solvent, sau la topirea unei asemenea substanţe, impurităţile fie nu se di#olvă, fie nu se topesc. -le pot fi ndepărtate prin filtrare sau decantare, trebuie repetată de mai multe ori. -$tracţia se aplică pe scară mare n laborator şi in industrie, de e$emplu n industria petrochimică. 0romatografia este de mai multe feluri, după cum fa#a mobilă este un lichid sau un ga#, iar fa#a fi$ă este un solid sau un lichid impregnat ntro masă solidă inertă. 9etodele cromatografice se ba#ea#ă pe adsorbţia amestecului de substanţe pe un adsorbant 'solid sau lichid( şi desorbţia succesivă, separată a fiecărei componente. Pro)riet-i!e $*$tane!or
11
În activitatea #ilnică ntâlnim un număr foarte mare de substanţe. -le se deosebesc prin4 stare de agregare, culoare, gust, miros etc. ceste nsuşiri caracteristice sunt cunoscute sub denumirea de proprietăţi. Însuşirile caracteristice, cu a&utorul cărora se recunoaşte o substanţă, se numesc proprietăţi. %roprietăţile pot fi4 chimice şi fi#ice. %roprietăţile care se referă la transformări care modifică compo#iţia substanţelor se numesc proprietăţi chimice. %roprietăţile chimice ale substanţelor se pot pune n evidenţă n laborator folosind aparatura, ustensile şi metode de lucru speciale. %roprietăţile care se referă la aspectul, la constantele fi#ice, sau la alte nsuşiri ale căror transformări nu schimbă compo#iţia substanţelor se numesc proprietăţi fi#ice. !unt importante acele proprietăţi fi#ice ale substanţelor care pot fi măsurate şi e$primate prin valori numerice. %roprietăţile fi#ice ale substanţelor pure au, n condiţii date, valori constante şi se numesc constante fi#ice. mestecurile au proprietăţi diferite de ale substanţelor pure componente. În consecinţă, puritatea unei substanţe şi eficienta operaţiilor de purificare se aprecia#ă prin determinarea constantelor fi#ice. @ substanţă este considerată pură atunci când, repetând o operaţie de purificare, constantele fi#ice nu se mai schimbă sau atunci când o anumită impuritate cunoscută sau bănuită nu mai poate fi decelată prin metode analitice fine. )e multe ori este util să se aplice succesiv mai multe metode de purificare diferite. %rintre proprietăţile fi#ice caracteristice substanţelor un loc important l ocupa starea de agregare. !ubstanţele se pot găsi n pot găsi n trei stări de agregare, şi anume4 !tarea solidă, caracteri#ată prin volum şi formă proprie. !tarea lichidă, caracteri#ată prin volum propriu şi formă nedeterminată. !tarea ga#oasă, caracteri#ată prin volum şi formă nedeterminate, e$pansibilitate şi compresibilitate. %roprietăţile fi#ice folosite pentru caracteri#area substanţelor sunt cele legate de trecerea dintro stare de agregare n alta 'temperatura de topire, temperatura de fierbere şi de transformare polimorfă(, apoi densitatea n stare solidă, lichidă sau ga#oasă, indicele de refracţie, spectrele optice 'n infraroşu, vi#ibil, ultraviolet sau spectrele de ra#e P(, proprietăţi electrice 'conductibilitate, constanta dielectrică(, proprietăţi magnetice 'spectre de re#onanţă magnetică nucleară sau de spin( şi uneori, anumite proprietăţi mecanice. ceste proprietăţi se recunosc cu a&utorul a diferite aparate de măsură studiate de fi#ică. %rin organele de simt pot fi recunoscute stările de agregare şi unele proprietăţi fi#ice ca4 miros, culoare, gust. 'https4QQconstantinluca.files.Rordpress.comQ12C3QCCQc1substanteelementechimicesi combinatiichimice.pdf(
&./. So!*i!itatea 0n te"nica far+acetic9area ma&oritate a substanţelor medicamentoase utili#ate la prepararea soluţiilor sunt substanţe solide, mai rar lichide. !ubstanţa trebuie să corespundă e$igenţelor calitative pre#entate n farmacopee4 identitate, puritate, uniformitate, lipsa unei contaminări microbiene e$cesive, solubilitate etc. %entru a obţine soluţii corect do#ate este foarte important să se utili#e#e substanţe care să corespundă nu numai calitativ ci şi cantitativ. 5mpurităţile pot fi de două feluri4 chimice care pot produce precipitaţii, colorări sau alte degradări6 biologice : bacterii, ciuperci, viermi. -ste important ca substanţele să fie cât mai pure şi necontaminate cu microorganisme sau cel mult cu o minimă contaminare. În afară de e$igenţele amintite o altă proprietate foarte importantă pentru obţinerea soluţiilor este solubilitatea. !olubilitatea este proprietatea unei substanţe de a se di#olva ntrun solvent sau ntrun amestec de solvenţi re#ultând un amestec lichid omogen . A+o1ici!ina tri"idrat e$te acid di+eti!2a+ino2aceta+ido . 0onţine cel puţin ;1,2O şi cel mult C22,EO peniciline totale e$primate n 0C
Identificare3 !pectrul n infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu amo$icilină trihidrat prin dispersie n bromară de potasiu, spectrul n ultraviolet al soluţiei 2,223O n hidro$id de sodiu 2,C molQl pre#inta două ma$ime4 la 1H< nm şi la 1;2 nm. %laca cromatografica se introduce n vasul cromatografic cu developant, se lasă până aceasta a migrat pe o distanţă de apro$imativ CE cm de la linia de start, se scoate, se usucă la aer şi se pulveri#ea#a uniform cu soluţie proaspăt preparată din ninhidră intrun amestec format din acid acetic alcool. %laca cromatografică se ţine n etuvă, la C12 grade 0elsius timp de C2 minute şi se e$aminea#ă la lumina #ilei. mo$icilină trihidrat se di#olvă n apă şi se completea#ă cu acelaşi solvent la C22 ml, intrun balon cotat 'soluţie proba(. La 1,2 ml soluţieprobă se adaugă 1 ml hidro$id de sodiu C molQl, se omogeni#ea#ă prin agitare şi se lasă n repaus timp de CE minute. !e adaugă 1,H ml acid clorhidric C molQl şi se titrea#a cu tiosulfat de sodiu 2,2C molQl pna la coloraţie galbendeschis. !e adaugă C ml amidonsoluţie şi se continuă titrarea, agitnd energic, pna la decolorare. La 1,2 ml soluţie probă se adaugă C2,2 ml iod 2,22E molQl, 2,C1 ml acid clorhidric C molQl si se titrea#a cu tiosulfat de sodiu 2,2C molQl pna la coloraţie galbendeschis. )iferenţa dintre cele doua titrari repre#intă iodul consumat de penicilinele totale din 1 ml solutieprobă. În pararel, se efectuea#a determinarea cu o soluţie etalon preparată din 2,C g amo$icilină trihidrat şi prelucrată n aceleaşi condiţii cu soluţia proba. P!4i$ a!ca!in+ 5)!*ere a!ca!ina6 Pre)arare3 natrii sulfas anhJdricus '*('A(, dinatrii hJdrogenophosphas, natrii h#drogenocarbonas 'A(. !ubstanţele se pulveri#ea#ă, se amestecă şi se trec prin sita A. %ulberea alcalină trebuie sa corespundă prevederilor de la ,,%ulveresSS şi urmatoarele prevederi4 conţine cel puţin ;EO şi cel faţă de valorile declarate. De$criere3 pulbere albă fină, cu gust săratamărui. Identificare3 2,C g pulbere se di#olvă n 1 ml apă, se ncal#eşte cu C ml acid clorhidric C22 gQl pna la ndepărtarea dio$idului de carbon, apoi se adaugă 2,1 ml clorură de bariu E2 gQl '*( se formea#a un precipitat alb6 2,C g pulbere se di#olvă n 1 ml apă, se acidulea#ă cu acid nitric C22 gQl '*( şi se adaugă C ml molibdat de amoniu n acid nitric ' * (6 se formea#ă un precipitat galben. %ulberea umectatăcu acid clorhidric C22 gQl produce eferveşcenţă şi colorea#ă flacăra n galben. Pierdere )rin $care3 cel mult G,2O, 2,E g pulbere se ţin n e$sicator timp de 1H h. Dozare3 sulfat de sodiu anhidru 1 g pulbere se di#olvă n E2 ml apă, se adaugă C2 ml acid clorhidric C22 gQl '*( , 122 ml apă, se fierbe pnă la ndepartarea dio$idului de carbon, apoi se adaugă n mici porţiuni şi sub agitare, C2 ml clorură de bariu E2 gQl ' * (, incăl#ită la apro$imativ G2 de grade 0elsius, se ţine pe baia de apă timp de 32 minute şi se filtre#ă printrun creu#et filtrant /H n prealabil cntărit. %recipitantul se spală cu cte E ml apă ncăl#ită la apro$imativ G2 de grade 0elsius pană la ndepărtarea ionului de clorură, apoi cu alcool si eter şi se uscă la C2E grade 0elsius pâna la masa constantă. P!4i$ effer4e$cen$ !a1an$ pulbere la$ativa Pre)arare3 sulfas anhJdricus, natrii hJdrogenocarbonas, acidum tartaricum. !ulfatul de sodiu anhidru şi hidrogenocarbonatul de sodiu se amestecă, se trec prin sita A şi se introduc intro capsulă de hârtie albastră. cidul tartic pulveri#at şi trecut prin sita A se introduce intro capsulă de hârtie albă. %ulberea la$ativă eferveşcentă trebuie să corespundă prevederilor de la ,,%ulveresSSşi următoarelor prevederi4 0onţine cel puţin ;E,2O şi cel mult C2E,2O sulfat de sodiu hhodrogenocarbonat de sodiu si acid tartric faţă de valorile declarate. D$criere3 pulberi albe care di#olvate mpreună n apă produc eferveşcenţă. Identificare3 2,E g pulbere se di#olvă in C2 ml apă şi se adaugă 1 ml acid clorhidric C22 gQl6 se produce eferveşcenţa. La soluţia obţinută se adaugă 2,E ml clorură de bariu E2 gQl se formea#ă un precipitat alb, solubil n acid clorhidric6 2,E g pulbere se di#olvă n 3 ml apă şi se adaugă C ml acetat de potasiu C22 g Ql se forme#a unprecipitat alb. Dozare3 !ulfat de sodiu anhidru Cg pulbere se di#olvă n C22 ml apă, se adaugă 1 ml acid clorhidric şi se ncal#eşte la fierbere. !e adaugă n mici porţiuni şi sub agitare, C2 ml clorură de 13
bariu E2 gQl ncăl#ită la apro$imativ G2 de grade 0elsius, se ţine pe baia de apă timp de 32 minute şi se filtrea#ă printrun creu#et filtrant n prealabil cântărit. %recipitatul se spală cu apă ncal#ită la apro$imativ G2 grade 0elsius pâna la ndepartarea ionului clorură, apoi cu alcool şi eter şi se uscă la C2E grade 0elsius la masă constantă. Hidro#enocar*onat de $odi3 1 g pulbere se di#olva n C2 ml apă, se adaugă metiloran&soluţie şi se titrea#ă cu acid clorhidric C molQl pâna la coloraţie portocalie. !e ncăl#eşte la fierbere şi după răcire se continuă titrarea pâna la coloraţia portocalie. O*$er4a(ie3 0ând se prescrie ,, %ulbere !eidlit#SS se eliberea#a ,,%ulbere la$ativă efereşcentăSS. P!4i$ o)ii et i)ecacan"ae 2 )!*ere de o)i ,i i)eca Pre)arare3 opinm pulveratum, ipecacuanhae radi$, saccharum lactis. %ulberile se amestecă până la omogeni#are, pulberea de opiu şi ipeca trebuie să corespundă prevederilor de la ,, %ulveres şi următoarelor prevederi4 0onţine cel puţin 2,;EO şi cel mult C,2EO morfină anhidră. %ulbere bruncenuşie, cu miros de opiu şi gust amar to$ic. Identificare3 C g pulbere se agită cu 12 ml apă timp de HE minute şi se filtrea#ă. La C2 ml filtrat se adaugă 2,C ml clorură de fer, apare o coloraţie roşu cărămi#ie, se adaugă 2,C ml acid clorhidric C22 gQl şi 2,1 ml he$acianoferat de potasiu E2 gQl, coloraţia devine albatru ver#uie,iar n timp se depune un precipitat albastru. 2,1 g pulbere se agită cu H ml apă timp de 32 minute şi se filtrea#ă, la filtrat se adaugă ml amestec format din < ml cloroform, 1 ml 1propanol şi 1 ml hidrogenocarbonat de sodiu, H2 gQl şi se agită timp de C2 minute. !oluţia cloroformpropanolica separată se evaporă pe baia de apă pnă la ndepartarea solvenţilor. La re#iduu se adaugă 2,2E ml dintrun amestec format din 2,2E ml formaldehidă şi C ml acid sulfuric apare o coloraţie violetă. E g pulbere se agită cu 32 ml acid clorhidric C22 gQl şi se filtrea#a, soluţia filtrată se aduce peste câteva miligrame de cloramină pe o sticlă de ceas6 apare o coloraţie galbenportocalie. Dozare3 C g pulbere se triturea#a cu 1 ml apă intrun mo&ar6 se adaugă C g hidro$id de calciu şi se triturea#ă continuu timp de CE minute. !e adaugă C2 ml apă şi se triturea#a des timp de 32 minute, se filtrea#ă ntro pâlnie de separare. 9o&arul şi filtrul se spală de patru ori cu câte 3 ml apă care se filtrea#ă n aceeasi pâlnie de separare. !oluţiile apoase reunite se agită cu 12 ml cloroform. !tratul cloroformic separat se duce ntro altă pâlnie de separare şi se spală de două ori cu câte E ml hidro$id de calciusoluţie care se adaugă la soluţia apoasă din prima pâlnie de separare. În soluţiile apoase reunite se di#olvă Cg sulfat de amoniu şi se agită de două ori, timp de câte E minute, cu câte CE ml ben#en care se ndepărtea#ă. !oluţia apoasă se agită apoi de trei ori, timp de câte CE minute, cu un amestec de alcool şi cloroform, folosind la prima e$tracţie 32 ml alcool şi 32 ml cloroform, iar la a doua şi la a treia câte CE ml alcool şi 32 ml cloroform. !oluţiile alcoolcloroformice reunite ntro altă pâlnie de separare se spală cu un amestec format din C2 ml apă si E ml alcool. )upa CE minute, soluţia alcoolcloroformica se separă şi se distilea#ă pe baia de apă, până la sicitate, ndepărtând urmele de solvent cu a&utorul unui curent de aer. *e#iduul se di#olvă n C2 ml acid clorhidric C2 gQl, se filtrea#ăntrun balon cotat şi se completea#ă cu acelasi solvent la E2 ml ' soluţia e$tractivă (. La 3,2 ml soluţie e$tractivă se adaugă C ml acid clorhidric C2 gQl şi H ml nitrit de sodiu, se agită şi se lasă n repaus timp de CE minute6 se adaugă H ml amoniac C22 gQl şi se agită 'soluţiaprobă(. )upă E minute se determina absorbanţa soluţiei la HG2 nm, folosind ca lichid de compensare o soluţie obţinută, n aceleaşi condiţii cu soluţiaproba, din 3,2 ml soluţie e$tractivă, C ml acid clorhidric C2 gQl şi ml apă. 0oncentraţia n morfină anhidră a probei de anali#at se calculea#ăcu a&utorul unei curbeetalon stabilite n pararel şi n aceeaşi condiţii cu soluţiaprobă, lund n lucru4 C,26 1,26 3,26 şi H,2 ml clorhidrat de morfină soluţieetalon, soluţia 7 '*(, acid clorhidric C2 gQl până la H ml, H ml nitrit de sodiu C2 gQl şi H ml amoniac C22 gQl6 se foloseşte ca lichid de compensare o soluţie obţinută din H ml acid clorhidric C2 gQl şi ml apă. Dozarea $*$tan(e!or $o!*i!e din )rod$e!e 4e#ete!e %rin do#area substanţelor solubile vegetale se ntelege do#area acelor substanţe care se pot $trage, n anumite condiţii, cu solvenţii prevă#uţi n momografia respectivă. 14
ehnica de lucru E g produs vegetal, pulveri#at conform prevederilor din monografia respectivă, se cântăresc la balanţa analitică şi se aduc ntrun flacon cu dop rodat6 se adaugă C22 g din solventul preva#ut, se agită de câteva ori, se lasă la macerat timp de 13 h, se agită din nou timp de C h şi se filtrea#ă, ndepărtnd primele porţiuni de filtrat. 12,2 g filtrat se evaporă la sicitate pe baia de apă, ntro fiolă de cântărire n prealabil cântărită. Fiola de cântărire cu re#iduu se usucă n etuvă, la C2E grade 0elsius, timp de 3 h, se răceşte n e$icator şi se cântăreşte. *e#idul repre#intă substanţele solubile şi se raportea#a la C22 g produs vegetal. Dizo!4are3 %rin testul de di#olvare prevă#ut n farmacopee se stabileşte cantitatea de substanţa activă di#olvată dintro formă farmaceutică solidă cu administrare orală 'comprimat, capsulă operculată(, ntrun anumit timp.În monografia individuală se prevede4 tipul de aparat, mediul de di#olvare, cantitatea minimă de substanţă activă ' n procente faţă de conţinutul declarat(, care trebuie să se di#olve n timpul sau n timpiitest. '). )obreseu : Faracopeea *omână(
&.7. 8ar+acocinetica Farmacocinetica studia#ă absor"ia, transportul, distribu"ia 'reparti#area, metaboli#area și e$cre"ia medicamentelor din organism. bsor"ia medicamentelor, căile de administrare a medicamentelor. %rin absor"ie se n"elege trecerea medicamentelor n mediul intern din mediul e$tern, n urma administrării lor pe căi naturale sau artificiale. %entru ca un medicament săși e$ercite efectul, el trebuie mai ntai să se absoarbă6 e$cep"ie fac unele medicamente care ac"ionea#ă local, cum ar fi aneste#icele locale. bsor"ia se reali#ea#ă prin mai multe mecanisme4 difu#ia simplă, care este un proces pasiv, se reali#ea#ă conform gradientului de concentra"ie6 medicamentele trec dintrun compartiment n care se găsesc n concentra"ie mai mare n altul până la ob"inerea unui echilibru6 prin acest mecanism se absorb ma&oritatea medicamentelor. )ifu#ia facilitată, care se reali#ea#ă tot conform gradientului de concentra"ie, dar cu o vite#ă mai mare decât n ca#ul difu#iei pasive simple 6 de e$emplu, gluco#a pătrunde n interiorul celulei cu a&utorul unei proteine transportatoare4 filtrarea, ultrafiltrarea, ambele sunt tot procese pasive, dar la care se adaugă suplimentar o presiune hidrostatică6 de e$emplu ultrafiltrarea glomerulară6 transportul prin ioni pereche, unele medicamente foarte hidrosolubile, pentru a traversa membrana celulară se combină reversibil cu substan"e endogene formând comple$e ionipereche și care pot traversa prin difu#iune simplă membrana celulară6 astfel se absorb aci#ii sulfonici, sărurile cuaternare de amoniu6 transportul activ, are loc mpotriva gradientului de concentra"ie, necesită consum de energie, energie care provine din hidroli#a %6 se reali#ea#ă cu a&utorul unor %a#e de transport6 prin acest mecanism trec unii aminoaci#i din sânge n creier6 pinocito#a, prin acest mecanism se absorb unele proteine, lipoproteine, coloran"i coloidali. bsor"ia medicamentelor se reali#ea#ă la nivelul mucoasei tubului digestiv, la nivelul alveolelor pulmonare, la nivelul pielii, la nivelul seroaselor, al altor mucoase decât cea a tubului digestiv. A*$oria di#e$ti4-. La nivelul cavită"ii bucale absor"ia medicamentelor este foarte redusă, datorită timpului redus de sta"ionare la acest nivel medicamentele sunt inghi"ite rapid și datorită structurii histologice, care nu favori#ea#ă absor"ia. otuși n regiunea sublinguală puternic irigată, absor"ia este foarte crescută. %e această cale, sublinguală sau perlinguală, se administrea#ă unele medicamente cu efecte sistemice rapide și puternice, cum ar fi nitroglicerina, n cri#a de angină pectorală. 0alea sublinguală este de ales atunci când dorim un efect rapid și vrem sa evităm bariera hepatică. @ altă regiune unde absor"ia este crescută este &onc"iunea labiogingivală dintre bu#ă și gingie. La nivelul mucoasei stomacului absor"ia este mai redusă, datorită faptului că aceasta este speciali#ată mai mult pentru procesele de secre"ie decât pentru cele de absor"ie. -$istă totuși unele substan"e care se absorb n cantită"i apreciabile. stfel sunt4 alcoolul 12O din cantitate se absoarbe la acest nivel , salicila"ii, barbituricele. 9ucoasa intestinului sub"ire repre#intă sediul absor"iei digestive ma$ime. bsor"ia la acest nivel este foarte bună, fiind condi"ionată de suprafa"a foarte mare a vilo#ită"ilor intestinale și de circula"ia foarte intensă și abundentă. În intestinul sub"ire pIul este ușor alcalin și ca atare se vor absorbi mai bine substan"ele alcaline, care vor disocia mai pu"in n acest mediu. ci#ii și ba#ele tari, fiind puternic disociate, se vor absorbi mai pu"in. Locul absor"iei este diferit pentru 15
diverse medicamente6 cele mai multe se absorb n duoden și n &e&un nsă unele, cum este vitamina 7C1 se absorb n ileon. 9a&oritatea medicamentelor administrate per os se absorb la acest nivel al intestinului sub"ire. '9agJar 5oan, 7antJnJi nton,0hipurici 9arius Farmacologie( -volu"ia substan"elor medicamentoase n organism și parcurgerea etapelor farmacocinetice mplică trei mari tipuri de procese biologice4 transferul prin membrele biologice : mucoasă, endoteliu capilar, membrană celulară, n cadrul etapelor de absor"ie, difu#iune și eliminare biotransforamea sturucturii chimice n etapa de biotransformareși distribuire %rocesul de trecere prin membrele biologice, fiind implicate n trei etape farmacocientice : absor"ia, difu#iune și eliminare, face obiectul unui prim subcapitol, n cadrul capitolului de farmacocinetică. %rocesul de legare de proteine este de#voltat la etapele de transport și fi$are n "esuturi, iar procesul de biotransforamare la etapa respectivă. '0ristea urelia ?icoleta : Farmacologie /enreală(
&.9. 8ar+acodina+ica Farmacodinaimia generală este o ramură fundamentală a farmacologiei generale, ce studia#ă fa#a farmacodinamică și re#ultatul acestei fa#e4 ac"iunea farmaceutică. c"iunea farmacodinamică este re#ultatul manifestat ca fenomen fi#ic, chimic, biochimic și fi#iologic, concreti#at prin4 modificarea unei func"ii fi#iologice : n sens stimulator sau inhibitor sauQși diminuarea sau nlăturarea unei tulburări a unei func"ii fi#iologice. !tudia#ă ac"iunea medicamentelor asupra diferitelor sensuri și organe și inerac"iunea lor cu receptorii specifici4 determină e$perimental locul și mecanismele care stau la ba#a acestor acșiuni, studia#ă efectele produse de medicamente n organism. '9arcean 0rin, 9ihălescu Aladimir9anta : /hid de farmacologie pentru asisten"i medicali și aisten"i de farmacie( Etapele fazei farmacodinamice
!e desfașoară la loc de ac"iune, și au re#ultat apari"ia ac"iunii farmacodinamice. Aceste etape sunt:
legarea medicamentului de substratul reactiv, reactivi de receptori cu formarea comple$ului : etapă farmacocinetică : desfășurată la locul de ac"iune. apari"ia unor modificări locale, declanșate pe pre#en"a comple$ului la faracodinamic : etapa farmacodinamică propriu#isă. 0ele două etape sunt posibile datorită urmptoarelor două proprietă"i farmacodinamice4 afinitatea pentru receptori activitatea intrinsecă a medicamentelor. *aportul acetostor proprietă"i, medicamentele se clasifică n4 angoniști și antagoniști. 9edicamentele antangoniste au afinitate și activitate intrisecă, având efect propriu asupra receptorilor, iar cele antagoniste au numai afinitate, fără activitate intrisecă, prodicând efecte de bloca& al recetorilor. Parametrii definitorii ai acțiuni farmacodinamice
T sensul T selectivitatea T poten"a T eficacitatea ma$imă T latena T timpul efectului ma$im T durata : timpul de n&umătă"ire '0ristea urelia ?icoleta : Farmacologie generală( În esen"ă se poate afirma că orice medicament administrat ntrun sistem biologic produce un efect sau o ac"iune. 0u cât sistemul biologic este mai simplu și implică mai pu"ine variabile, cu atât studiul efectului respectiv este mai comod de reali#at. )e regulă este mult mai comod să se studie#e efectele medicamentelor asupra unor sisteme biologice i#olate, decât asupra unui organism ntreg. În sistemele biologice i#olate intervin nsă alte dificultă"i cum ar fi men"inerea viabilită"ii și func"ionalită"ii sistemului respectiv sau lipsa unor variabile, n general de reglare, care ac"ionea#ă numai la nivel de organism ntreg. În general, când se administrea#ă o substan"ă ntrun sistem biologic, ceea ce frapea#ă la un prim abord este că efectul este dependent de do#ă. 16
0u cât do#a este mai mare, cu atât efectul este mai intens, până când se ob"ine un efect ma$im care nu mai poate fi depășit. 'Fulga 5on : Farmacologie( /raficul curbei do#ă efect '/auss Laplace( este punctul de plecare pentru determinarea parametrilor farmacodinamici ce caracteri#ea#ă un anumit medicament. cești parametri sunt4 poten"a, intensitatea de ac"iune, afinitatea, activitatea intrinsecă. %entru a putea produce un anumit efect, medicamentul trebuie să aibă o afinitate chimică specifică și o activitate intrinsecă fa"ă de un anumit substrat din organism numit receptor farmacologic. finitatea chimică reciprocă dintre receptor și medicament conduce la cuplarea celor doi sub forma unui comple$ numit medicamentreceptor. ctivitatea intrinsecă a medicamentului semnifică capacitatea acestuia de a ac"iona acel receptor. 'https4QQro.RiUipedia.orgQRiUiQFarmacologie(
&.:. 8ar+acotera)ia Farmacoterapia generală este o ramură aplicativă a farmacologiei generale, fundamentată stiin"ific pe farmacodinamia generală. !tudia#ă principiile referitoare la indica"iile medicamentelor n diferite boli, la diferi"i bolnavi, n vederea reali#ării unei farmacoterapii ra"ionale, eficiente și sigure pentru bolnav. Farmacoterapia ocupă un loc important n terapie, datorită4 eficacită"ii reale6 sferei largi de ac"iuni famacologice6 posibilită"ilor foarte numeroase și variate de tratament, oferite de diversitatea mare de grupe farmacodinamice și substan"e medicamentoase. Metode farmacoterapeutice alternatie
-$istă două metode farmacoterapeutice alternative care se deosebesc, n esen"ă prin princiipile terapeutice utili#ate4 metoda alopată'alopatia aloterapia(, metoda hemeopată 'homeopatia homeoterapia(. %rincipiile terapeutice ale acestor două metode alternative sunt diferite, dar toate se regăsesc n cadrul principiilor de reglare biocibernetică a organismului uman. Ti)ri de far+acotera)ie3 e$istă doua mari criterii de clasificare, criteriul terapeutic şi criteriul farmacografic. Farmacoterapie :profilactică4 previne boala6 curativă4 tratea#ă boala6 Farmacoterapie etiotropă: tratea#ă cau#ele bolii6 patogenică4 tratea#ă mecanismele fi#iopatologice tulburate6 simptomatica4 tratea#ă simptomele6 de substituţie4 furni#ea#ă substanţe fi#iologice deficitare 6 Farmacoterapia de suprimare: vindeca boala6 de compensare4 aduce funcţia alterată 'decompensată( la stadiul normal de funcţionare 'e$. 0ardiotonicele n insuficienţa cardiacă(6 Farmacoterapia de bază standard: pentru ma&oritatea bolnavilor cu acelaşi diagnostic6 individuali#ată pentru un bolnav6 de elecţie 4 preferată intro anumită boală6 de alternativă4 poate nlocui farmacoterapia de elecţie, n lipsă sau funcţie de bolnav. Farmacologia modernă cunoaşte foarte multe tipuri de acţiuni farmacodinamice 'cca C22( şi, pentru fiecare acţiune farmacodinamică, un număr variabil de substanţe medicamentoase 'de la cateva #eci la sute(. În multe grupe farmacodinamice nsă, ma&oritatea substanţelor medicamentoase pre#intă deosebiri nesemnificative din punct de vedere farmacocinetic, farmacodinamic şi farmacoto$icologic. otusi tinând seama de necesitatea individuali#ării tratamentului şi evitării interacţiunilor la asocierile farmacoterapeutice, se ntelege că este necesar ca fiecare tip de acţiune farmacodinamică să fie repre#entată de minim 1< substanţe medicamentoase 'funcţie de ponderea acţiunii farmacodinamice respective, pentru terapie(. @9! a elaborat n acest sens o listă de circa 122 medicamente esenţiale, utilă mai ales pentru ţările n curs de de#voltare, care nu au o industrie farmaceutică proprie şi trebuie să importe medicamente. %e ba#a acestei liste, fiecare ţară are responsabilitatea de a adopta o listă de medicamente esenţiale pentru ţara respectivă, funcţie de morbiditatea specifică ţării. 9edicamentele esenţiale 'n concepţia @9!( sunt medicamentele necesare satisfacerii nevoilor de ba#ă ale ma&orităţii populaţiei, n domeniul ngri&irii sănătăţii şi trebuie să fie disponibile oricând şi n cantităţi suficiente. S)ra4e#"erea tera)etic- ,i o)ti+izarea far+acotera)iei 17
@ptimi#area farmacoterapiei, pe ba#a supravegherii terapeutice a eficienţei farmacoterapiei iniţiate, constituie un mecanism de feedbacU 'retrocontrol(, absolut necesar pentru o farmacoterapie individuali#ată eficace şi sigură. )iagnostic, alegerea medicamentului, pre#icerea modelului farmacocinetic individual, pe ba#a datelor clinice şi paraclinice relevate la pacient. dministrarea medicamentului, supravegherea terapeutică, determinarea concentraţiei plasmatice a medicamentului şi adecvarea modelului farmacocinetic individuali#at. 5niţierea farmacoterapiei4 stabilirea schemei farmacoterapice şi farmacografice, adaptată la bolnav, funcţie de particularităţile acestuia 'parametri, biometrici, stări fi#iologice particulare, insuficienţe ale căilor de epurare, polipatologie, medicamente asociate etc.(6 prescrierea corectă, instruirea pacientului,distribuirea şi administrarea medicamentelor, supravegherea terapeutica6 Farmacologia, similar cu alte ştiinţe nrudite 'biologice, medicină ( a evoluat de la farmacologia clasică la nivel fi#iologic 'organe, aparate, sisteme(, la farmacologia modernă la nivel biochimic 'celular şi molecular(, cu un imens caştig n detaliu şi profun#ime. Farmacologia moderna şia nsuşit noţiunile de semnal 'biologic sau farmacologic(, informaţie receptor, acceptând faptul, evident la nivelul actual de cunoaştere, că medicamentul acţionea#ă prin informaţia transmisă sistemului receptor specific. -voluţia firească a farmacologiei moderne este spre o farmacologie ultramodernă informaţională, cu un câştig n regăsirea cone$iunilor, principiilor şi legilor, la nivel sistemic cibernetic informaţional. ?ecesitatea introducerii concepţiei informaţionale 'teoriei generale a sistemelor, teoriei generale a informaţiei, legilor informaţie şi cau#alităţii informaţionale( n farmacologie a fost semnalată. '0ristea urelia ?icoleta Farmacologie generală(
&.;. 8ar+acoto1ico!o#ia Farmacoto$icologia are drept obiect studiul efectelor daunatoare ale medicamenelor. !uprado#a medicamentelor produce into$icaţii acute sau cronice. o$icitatea se evaluea#ă e$perimental şi se cantifică prin stabilirea do#ei care into$ică sau omoară E2O din animalele testate. 5nto$icaţiile acute medicamentoase ocupă un loc important n patologia umană. %rintre meicamentele incriminate curent n asemenea into$icaţii sunt ben#odia#epinele, barbituricele, antidepresivele, neurolepticele şi neosebi, diverse asociaţii medicamentoase inclu#ând deprimante ale sistemului nervos central. ratamentul into$icaţiilor acute constă n masuri nespecifice, care urmaresc, pe de o parte micşorarea cantităţii to$ice din organism, pe de alta tratamentul simptomatic şi susţinerea funcţiilor vitale. %entru ndepărtarea to$icului, după ca#, se fac spălături, se provoacă vomă, se administrea#ă purgativesa sau diuretice, la nevoie se face diali#a. ratamentul simptomatic se adresea#a unor manifestări suparatoare sau dăunătoare stare de e$citaţie, convulsii, sedare e$cesivă mergând până la comă, vomă, colici, diaree, etc. !usţinerea funcţiilor vitale, mai ales respiraţia şi circulaţia presupune, de regulă, ngri&irea intensivă intrun serviciu de reanimare. În unele ca#uri este posibil şi necesar tratamentul specific antidotic. ntidoturile sunt substanţe capabile să combată n mod electiv fenomenele to$ice produse de anumite medicamente. -le acţionea#ă fie prin mecanism farmacologic acţiuni contrarii la nivelul unor sisteme fi#iologice sau antagonism competitiv la nivelul unor receptori specifici, fie prin mecanisme chimice, de e$emplu inactivarea unor metale to$ice prin chelare. )intre antidoturile mai cunoscute sunt4 nalorfina n into$icaţia cu morfina şi alte opioide, atropina şi obido$ima n into$icaţia cu anticolinestera#ice, fitomenadiona n into$icaţia cu anticuagulante cumarinice, sodiu calciu edetatul n into$icaţia cu plumb. 5nto$icaţiile cronice apar n condiţiile administrării repetate de do#e mari şi se datoresc acumulării de cantităţi to$ice de medicament. Reac(ii!e ad4er$e !a +edica+ente *eacţiile adverse se definesc ca fenomene nocive, care apar la do#ele u#uale de medicament. Frecvenţa n condiţii de spitali#are este n medie de CEO, dar variaţiile sunt foarte mari. 7ătrânii, copiii, femeile nsărcinate pre#intă un risc foarte mare. %rincipalele simptome se situea#ă, n 18
ordinea descrescândă a frecvenţei, la nivelul pielii, tubului digestiv, sistemului nervos central, sângelui aparatului circulator. )upă mecanismul lor, reacţiile adverse pot fi to$ic, de tip idiosincra#ic şi de tip alergic. +n loc aparte l ocupa dependenţa. )upa autori#area medicamentelor, reacţiile adverse se monitori#ea#ă n cadrul acţiunii de farmacovigilenţa. Reac(ii!e ad4er$e de ti) to1ic *eacţiile adverse de tip to$ic sunt dependente de do#ă apar n condiţii de suprado#are relativă, frecvenţa şi intensitatea creşte cu do#a apar condiţii de suprado#are relativă, frecvenţa şi intensitatea creşte cu do#a. !e manifestă prin tulburări funcţionale, eventual le#iuni la nivelul unor aparate şi sisteme. Factorii care fac do#ele u#uale sa provoace fenomene to$ice ţin de bolnav şi de produsul farmaceutic. )intre factorii dependenţi de bolnavi se pot enumera4 reactivitatea biologică individuală, respectiv situarea unor persoane la e$tremitatea stângă a curbei /auss, ceea ce arată sensibilitatea crescută la medicamentul respectiv6 insuficienţa organelor responsabile de epurare ficat, rinichi care grefea#a procesul de inactivare metabolică sau eliminare a unor medicamente6 anumite stări patologice de organ sau metabolice, care cresc reactivitatea6 e$emple sunt miocardul bolnav sau hipoUaliemia, care favori#ea#ă aritmiile. lti factori favori#anţi ai reacţiilor adverse de tip to$ic depind de medicamente4 indicele terapeutic mic, respectivdistanţa mică ntre #ona terapeutică şi cea to$ică, de e$emplu n ca#ul citostaticelor anticanceroase, antibioticelor aminoglico#idice, digo$inei, adrenalinei6 biodisponibilitatea variabilă a unor produse farmaceutice, care semnifică inechivalenţa terapeutică, respectiv posibilitatea eficacităţii slabe, dar şi riscul crescut de reacţii adverse to$ice pentru do#ele u#uale6 preparate de digo$ină sau fenitoină de e$emplu se pot comporta n acest fel6 folosirea ne&ustificată a unor căi de administrarecu risc to$ic mare, de e$emplu in&ecţiile intravenoase6 este cunoscut riscul mare al in&ecţiilor intravenoase de adrenalină sau aminofilină6 schemele de administrare inadecvate, care pot favori#a reacţii adverse de tip to$ic mai ales n ca#ul medicamentelor cu potenţial cumulativ mare, de e$emplu digitalicele6 numite interacţiuni medicamentoase sunt semnificativeprin riscul mare al reacţiilor adverse de tip to$ic e$emple sunt asociaţia halotan adrenalină 'risc de aritmii severe(, asociaţia anticoagulante cumarinice, acidacetilsalicilic 'risc de accidente hemoragice(, asociaţia antiinflamatorii nesteroidiene6 glucocorticoi#i 'risc crescut de le#are a mucoasei gastrice, mergând pană la ulcer(, asociaţia tranchili#ante4 băuturi alcoolice 'riscde sedare e$cesivă(6 ipuri particulare de reacţii adverse to$ice sunt efectele dismorfogene sau teratogene, efectele mutagene şi efectele cancerigene. -fectele dismorfogene se manifestă prin defecte morfologice la copii, n ca#ul administrarii medicamentelor la femeile nsărcinate. 0ând defectele sunt ma&ore, având caracter de monstro#itate, efectul se numeşte teratogen. @ multitudinede factori favori#ea#ă efectele dismorfogene şi teratogene. )intre medicamentele cu risc cert sunt citostaticele anticanceroase, unele antiepileptice mai ales fenitoina şi trimetadiona, sărurile de litiu, anticoagulantele cumarinice, anumiţi derivaţi de vitamina ndeosebit i#otretinoina, hormonii se$uali androgeni şi progestativele cu proprietaţi androgenice 'care pot provoca masculini#area fatului feminin(. Aârsta sarcinii este alt factor ma&or pentru riscul dismorfogen. !ensibilitatea este ma$imă n primul rând trimestru de sarcină, mai ales ntre #ilele 12 şi H2 'la om(, când organogene#a şi determinaţii chimice sunt la apogeu. -fectele dismorfogene, respectiv teratogene sunt relativ rare, dar consecinţele pot fi de#astroase. ceasta impune o serie de măsuri profilactice, printre care4 evitarea, n masura posibilului, a medicamentelor n timpul sarcinii, acestea se administrea#a n do#ele cele mai mici eficace6 incompatibilitatea ntre sarcină şi medicamente cu risc dismorfogen indinspensabile n anumite situaţii clinice, obligă la evitarea sarcinii 'prin mi&loace contraceptive( sau la ntreruperea acesteia. -fectele mutagene au drept consecinţă modificări permanente ale fenotipului, care ulterior, chiar după mai multe generaţii, pot determina afectarea fenotipului manifestată prin diferite boli genetice. -$emple de medicamente cu risc mutagen cert sunt4 citostaticele anticanceroase şi 19
imunodepresive, unele antiepileptice, unele neuroleptice, metronida#olul, pesticidele organofosforice. *eglementările actuale inter#ic introducerea n terapeutică a medicamentelor cu risc mutagen, cu e$cepţia celor care sunt indispensabile n anumite situaţii de e$emplu citostaticele la bolnavii neopla#ici. -$istă riscul ca unele substanţe să iniţie#e sau sa promove#e de#voltarea cancerului. +retanul, agenţii alchilanţi citostatici, ))ul sunt e$emple de compuşi, care n anumite condiţii au proprietaţi cancerigene. !ubstanţele cancerigene sunt de regulă proscrise6 atunci când folosirea lor nu poate fi evitată, ele trebuie administrate sub control medical riguros. Reacii!e ad4er$e idio$incrazice *eacţiile adverse idiosincra#ice sunt independente de do#a. -le diferă calitativ de efectele u#uale ale medicamentelor sau apar la do#e obişnuite lipsite de nocivitate. *eacţiile idiosincra#ice se datoresc fie modificarii unor procese de biotransformare a medicamentelor, fie unei reactivităţi tisulare neobişnuite. )eterminismul este genetic şi se referă la modificări ale sinte#ei unor proteine specifice, de regulă proteine e#imatice. %ersoanele care pre#intă o anumită reacţie idiosincra#ică nu se ncadrea#ă n curba obişnuită de distribuţie a variabilităţii. În stadiul actual sunt relativ puţine fenomene idiosincra#ice cu substrat genetic şi biochimic elucidat. +n e$emplu de reacţie idiosicra#ică datorită unei anomalii de metaboli#are este apneea de tip to$ic, care se produce la do#e mici de su$ametoniu, un ester al colinei cu proprietăti curari#ante. %roporţia n populaţie a persoanelor cu asemenea reactivitate este de circa 2,1EO. Fenomenul se e$plică prin e$istenţa unei colinestera#e plasmatice atipice cu capacitate redusă de a hidroli#a şi inactiva curari#antul. Reac(ii!e ad4er$e a!er#ice *eacţiile adverse alergice sunt efecte nocive ale medicamentelor, care au un mecanism imun. -le sunt independente de do#ă pot apărea la do#e foarte mici, deoarece presupun o sensibili#are prealabilă. Frecvenţa generală a reacţiilor alergice la medicamente se situea#a n &ur de C2O. !a descris o predispo#iţie, care este probabil determinată genetic. !ensibili#area alergică se de#voltă de obicei după ECH #ile de la prima administrare, uneori mai mult n ca#ul tratamentului continuu. *iscul este mai mare pentru administrarea locală şi mai mic pentru administrarea orală. lergia este specifică la o anumită substanţă, dar poate cuprinde şi compuşi inrudiţi structural : reacţiile sunt de e$emplu comune pentru toate penicilinele. %entru de#voltarea alergiei este necesar ca medicamentul n general cu moleculă mică sa forme#e con&ugaţii prin legarea covalentă de o polipeptidă sau proteină din organism. +neori determinantul antigenic este un metabolic al medicamentului de e$emplu derivaţi peniciloil pentru peniciline. @rganismul, odată sensibili#at, este capabil să raspundă prin simptome tipice de alergie la cantităţi foarte mici de antigen. -$istă H tipuri de reacţii alergice care diferă prin mecanism şi prin manifestările clinice. *eacţiile alergice de tip anafilactic sunt reacţii imediate provocate de cuplarea antigenului cu 5g-, care acoperă suprafaţa mastocitelor sau leucocitelor ba#ofile. 0onsecutiv sunt eliberaţi din aceste celule anumiţi autacoi#i, printre care histamina, prostangladine, leucotriene, responsabile de efectul alergic. Fenomenele alergice de acest tip au verigi comune cu inflamaţia. -le se manifestă prin vasodilataţie, eventual hipotensiune, permeabili#are capilară, edeme, bronhospasm etc. !imptomele caracteristice se ncadrea#a n câteva entităţi clinice4 urticarie, edem angioneurotic, rinită seroasă, astm bronşic6 sindromul cel mai acut şi spectaculos este şocul anafilactic, care poate fi letal. %enicilinele şi acidul acetilsalicilic sunt e$emple de medicamente cu risc mare de reacţii alergice anafilactice. *eacţiile alergice de tip citoto$ic 'tip1( se datoresc formării de anticorpi 5g/ şi 5g9 direcţionaţi specific asupra unor celule purtătoare ale haptenei medicamentoase. şa se e$plică anemiile hemolitice sau trombocitopeniile imune produse de chinină, chinidină, sulfamide, ca şi granulocitopenia la derivaţii pira#olici de felul aminofena#onei sau la tioamidele antitiroidiene. @ categorie particulară a alergiei de tip 1 sunt reacţiile citoto$ice autoimune, care pot fi considerate şi ca aparţinând unui tip separat. În ca#ul reacţiilor autoimune, sub influenţa unor medicamente se formea#a antigeni nativ pe suprafaţa anumitor celule. -$emple sunt anemia 20
hemolitică la metildopa sau sindromul lupoid produs de hidrala#ine, sulfasala#ină, betablocante. *eacţiile alergice prin comple$e imune se datoresc unor comple$e solubile formate de antigen şi anticorpi circulanţi, aceştea se fi$ea#a n pereţii vaselor mici şi membranele ba#ale, activând complementul şi generând procese inflamatorii. 9anifestările clinice mai frecvente sunt boala serului şi edemul VuinUe, vascularitele, pneumonia cu precipitine. %rintre medicamentele incriminate sunt penicilinele şi sulfamidele. @ modalitate particulară de manifestară a vasculritei prin comple$e imune sunt reacţiile cutanate grave de felul eritemului polimorf, sindromului !tevensWohnson sau sindromul LJell, care survin rareori n cursul tratamentului cu peniciline, barbiturice, fenilbuta#onă, fenitoină. %rincipalul mi&loc de profila$ie a alergiei medicamentoase este anamne#a. +tilitatea testelor cutanate şi a unor teste de laborator este limitată. -vitarea sensibili#arii alergice presupune, n primul rând folosirea cu mult discernământ a substanţelor nrudite chimic. )acă apar manifestări alergice medicaţia cau#atoare se ntrerupe. În situaţii speciale se poate ncerca desensibili#area specifică. lergiile medicamentoase se tratea#a după ca# cu antihistaminice utile n formele ușoare moderate ale alergiilor de tip anafilactic, glucocorticoi#i, utili n toate tipurile de alergie, dar n general re#ervaţi manifestărilor severe şi adrenalina, care este indiapensabilă n socul anafilactic. În ca# de bronhospasm alergic se administrea#a bronhodilatatoare, cromoglicat sau Uetotifen inhibitori ai deranulării mastocitelor(, glucocorticoi#i inhalatori, la nevoie glucocorticoi#i sistemiei. !ubstanţele capabile să provoace dependenţă au, de cele mai multe ori, acţiuni psihofarmacologice eufori#antă, liniştitoare, stimulantă psihomotorie, halucinogenă. %rincipalele substanţe cu potenţial de dependenţă sunt4 morfina, heroina şi alte opioide, amfetaminele, cocaina, tranchili#ante, lisergida, canabinoidele 'mari&uana, haşiş( şi, n măsură mai mică, nicotina 'tutunul( şi cafeina 'cafeaua(. )ependenţa psihică este favori#ată de beneficiul terapeutic calmarea durerii, nlăturarea an$ietăţii, etc., de efectele psihice proprii substanţei respective şi de fenomenul de condiţionare a administrării. @ anumită reactivitate individuală determinată genetic, ca şi intervenţia unor factori de ordin social pot motiva, de asemenea dependenţa. 9orfina, heroina, alcoolul, barbituricele, be#odia#epinele, cocaina, amfetamina, au potenţial mare de dependenţă psihică6 pentru lisergidă, canabinoide, tutun şi cafea potenţialul este relativ mic. dministrarea repetată a unor medicamente sau to$ice poate de#volta toleranţa şi dependenţa fi#ică 'toleranţa poate apare şi n absenţa dependenţei(. %rocesul este favori#at de pre#enţa continuă a unei concentraţii mari de substanţă activă la nivelul ţesuturilor. Fenomenul pre#intă specificitate chimică sau farmacodinamică. oleranţa şi dependenţa sunt ncrucişate, pentru diferitele opioide de tip morfinic sau pentru alcool, barbiturice şi n parte pentru ben#odia#epinele tranchili#ante. oleranţa apare mai ales pentru efectele centrale cu caracter subiectiv, mai puţin pentru cele periferice. )o#a letală este modificată diferit n funcţie de categoria de substanţe creşte mult pentru opioide, nu este puţin modificată pentru alcool, barbiturice şi ben#odia#epine. )upă oprirea administrării sensibilitatea normală revine n câteva #ile. 0a mecanism, toleranţa are obişnuit o semnificaţie farmacodinamică se de#voltă progresiv procese adaptive de sens contrar intervenţiei medicamentului sau to$icului respectiv. +neori contribuie şi interferenţe de ordin farmacocinetic ndeosebi creşterea procesului de inactivare metabolică, de e$emplu prin autoinducţia en#imatică produsă de barbiturice. 7olnavul care a folosit repetat morfină sau alte opioide asemănătoare barbiturice, ben#odia#epine, băuturi alcoolice, pre#intă la ntreruperea administrării un sindrom caracteristic sindromul de abstinenţă, care marchea#ă dependenţa fi#ică, obligând la continuarea administrării. !indromul de abstinenţă diferă pentru diversele categorii de substanţe capabile de a de#volta dependenţă6 se descrie de e$emplu un sindrom de abstinenţă propriu opioidelor, altul de tip alcoolbarbiturice. 9a&oritatea simptomelor corespund unor efecte inverse celor produse de medicamentele sau to$icele respective. ceasta sugerea#ă că n cursul administrării repetate se de#voltă fenomene adaptative contrare, care rămân fară contrapondere la ntreruperea administrării. !indromul de abstinenţă este mai grav n ca#ul substanţelor cu actiune intensă şi de 21
durată realativ scurtă, cum sunt morfina sau heroina. ntagoniştii specifici de e$emplu nalo$ona n ca#ul morfinei :administraţi la persoanele dependente declanşea#ă repede un sindrom de abstinenţă sever, datorită mpiedicării acţiunii caracteristice a drogului respectiv. )intre substanţele cu potenţial mare de toleranţă şi dependenţă fi#ică sunt morfina şi analogii, barbituricele, ben#odia#epinele şi alcoolul6 potenţialul este mic pentru amfetamine, lisergidă, canabinoide, tutun şi cafea. %sihoto$icitatea, cea de a patra caracteristică a dependenţei, se manifestă prin tulburări de comportament, uneori cu caracter psihotic. cestea apar n condiţiile folosirii ndelungate şi abu#ive de do#e mari de barbiturice şi alcool, amfetamine, cocaină, lisergidă. ratamentul dependenţei este foarte dificil datorită ntrepătrunderii celor trei factori etiopatogenici4 medicament psihotrop, teren psihic, condiţii sociale favori#ante. !unt necesare, n primul rând, măsuri profilactice4 acţiuni educative, folosirea &udicioasă a medicamentelor cu risc, reglementări riguroase privind asemenea substanţe 'cunoscute n legislaţia noastră sub denumirea de stupefiante(. ratamentul curativ se face n condiţii de spitali#are, sub supraveghere. %ot fi utile, după ca#4 medicamente psihotrope, care inlătură fenomenele psihice favori#ante ale dependenţei, substanţei care atenuea#ă sindromul de dependenţă 'de e$emplu metadona pentru morfină sau heroină(, substanţe care provoacă aversiune, cum este disulfiramul n ca#ul into$icaţiei alcoolice. '!troescu Aalentin, Farmacologie(.
22
CAP. III Ei #ri)-? )!*ere )entr $o!(ie ora!'Fig. nr. C. heraflu sinus răceală și gripă, pulbere pentru solu"ie orală( Co+)oziie3 3 pe pulb.buv. %aracetamol
– – – – – – – – – – – – – –
– –
23
Uti!izarea a!tor +edica+ente Aă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală. Uti!izarea T"eraf! Sin$ r-cea!- ,i #ri)- c a!i+ente ,i *-tri 0onsumul băuturilor alcoolice trebuie evitat n timpul tratamentului cu heraflu !inus răceală şi gripă, deoarece paracetamolul poate cau#a le#iuni ale ficatului, când este utili#at mpreună cu alcoolul. Sarcina ,i a!-)tarea dresaţivă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări nainte de a lua orice medicament. heraflu !inus răceală şi gripă nu trebuie utili#at dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi. Condcerea 4e"ic!e!or ,i fo!o$irea ti!a@e!or ?u sunt cunoscute efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utila&e. Infor+a(ii i+)ortante )ri4ind ne!e co+)onente a!e T"eraf! Sin$ r-cea!- ,i #ri))atorită colorantului !unset JelloR F0F '- CC2( pot apare reacţii alergice. )eoarece conţine #ahăr, dacă medicul dumneavoastră va atenţionat ca aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm săl ntrebaţi nainte de a utili#a acest medicament. C+ $- ti!iza(i T"eraf! Sin$ r-cea!- ,i #ri)dulţi şi copii cu vârsta peste C1 ani4 se di#olvă conţinutul unui plic n apro$imativ 122 ml de apă fierbinte. !e obţine o băutură cu aromă de lămâie, care se bea fierbinte. ?u di#olvaţi şi nu administraţi mai mult de un plic, o dată. )o#a poate fi repetată la intervale de H < ore, după necesităţi, dar nu se vor administra mai mult de 1 plicuri n 1H de ore. ?u depăşiţi do#a recomandată şi nu administraţi medicamentul pentru mai mult de E #ile consecutiv. Bnceta(i trata+ent! ,i adre$a(i24- +edic!i dac-3 simptomele nu se ameliorea#ă după 3 #ile sau pre#entaţi febră6 cestea pot fi semne ale unei stări grave. )acă utili#aţi mai mult decât trebuie din heraflu !inus răceală şi gripă În ca# de suprado#a&, contactaţi imediat medicul, farmacistul sau un centru de to$icologie, chiar dacă nu pre#entaţi nici un fel de simptome. )acă uitaţi să utili#aţi heraflu !inus răceală şi gripă cest medicament se administrea#ă la intervale de H < ore, atât timp cât persistă simptomele, dar nu se vor administra mai mult de 1 plicuri n 1H de ore şi nu mai mult de E #ile consecutiv. )acă uitaţi să luaţi o do#ă, luaţio cât mai repede după ce vă amintiţi, apoi continuaţi tratamentul după H ore, dacă este necesar. %entru informaţii suplimentare privind modul de administrare şi pentru stabilirea duratei tratamentului se recomandă ca pacientul să se adrese#e medicului. Reac(ii ad4er$e )o$i*i!e 0a toate medicamentele, heraflu !inus răceală şi gripă poate determina reacţii adverse, deşi nu apar la toate persoanele. 0ele mai frecvente reacţii adverse sunt reacţii alergice cutanate uşoare, somnolenţă, greaţă, ameţeală, uscăciunea gurii sau a gâtului, oboseala, durerea de cap, insomnia, iritabilitatea şi nervo#itatea, tahicardia 'accelerarea bătăilor inimii( şi palpitaţiile. )e asemenea, se pot manifesta tulburări gastrointestinale, care includ constipaţia, diareea sau balonarea, precum şi, oca#ional, starea de agitaţie şi tulburări de somn. )acă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravX sau dacă observaţi orice reacţie adversX nemenţionatX n acest prospect, vă rugăm să comunicaţi medicului dumneavoastră sau farmacistului. 0um se păstrea#ă heraflu !inus răceală şi gripă se păstra la temperaturi sub 1EY0, n ambala&ul original. nu se lăsa la ndemâna şi vederea copiilor. ?u utili#aţi heraflu !inus răceală şi gripă după data de e$pirare nscrisă pe ambala& după -P%4 24
)ata de e$pirare se referă la ultima #i a lunii respective. 9edicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei mena&ere sau a re#iduurilor mena&ere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. ceste măsuri vor a&uta la prote&area mediului. Ce con(ine T"eraf! Sin$ r-cea!- ,i #ri)-3 !ubstanţele active sunt paracetamol
•
•
• • • • • • •
• •
25
cu acest medicament, dacă suferiţi de vreuna din următoarele afecţiuni4 mărirea volumului prostatei sau dificultăţi de urinare, afecţiuni ale vaselor de sânge 'de e$emplu sindromul *aJnaud, care se poate manifesta sub formă de dureri la nivelul degetelor ca răspuns la frig sau stres(, boală renală sau hepatică severă. ntecedentele de boală hepatică cresc riscul afectării hepatice datorate paracetamolului. -ste necesară prudenţă la vârstnici şi la pacienţii hipertensivi deoarece fenilefrina poate creşte tensiunea arterială. *iscul hepatoto$icităţii paracetamolului este mai mare n ca# de afectare hepatică pree$istentă, inclu#ând hepatită virală sau când sunt asociate alte medicamente cu potenţial hepatoto$ic sau alcool. )acă simptomele de răceală persistă mai mult de 3 #ile, adresaţivă medicului. 0ereţi sfatul medicului sau farmacistului dacă nu sunteţi sigur dacă puteţi lua acest medicament. 8o!o$irea a!tor +edica+ente Aă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală. ?u luaţi 0oldre$ Lemon4 mpreună cu alte medicamente care conţin paracetamol6 cu alte medicamente decongestionante sau pentru răceală6 dacă sunteţi n tratament cu antidepresive triciclice 'amitriptilina( sau de tipul inhibitori de monoamino$ida#ă sau betablocante folosite n tratamentul problemelor cardiace şi a hipertensiunii arteriale. )e asemenea, nainte de a lua acest medicament, adresaţivă medicului sau farmacistului dacă luaţi Rarfarină sau alte cumarine 'folosite mpotriva coagulării sângelui(6 dacă luaţi metoclopramidă sau domperidonă 'stimulea#ă motilitatea stomacului şi a intestinului subţire şi au efecte antivomitive(6 dacă luaţi colestiramină 'răşină fi$atoare de aci#i biliari pentru a trata valorile mari ale colesterolului din sânge(, dacă luaţi digo$ină sau medicamente similare pentru boli cardiace, dacă luaţi medicamente care blochea#ă sau stimulea#ă sen#aţia de foame. Modific-ri a!e rez!tate!or nor ana!ize de !a*orator )acă urmea#ă să vi se facă anali#e spuneţi medicului că urmaţi tratament cu 0oldre$ Lemon deoarece paracetamolul poate influenţa re#ultatele anali#elor. Sarcina ,i a!-)tarea )acă sunteţi gravidă sau alăptaţi, solicitaţi sfatul medicului sau farmacistului nainte de a lua orice medicament, inclusiv 0oldre$ Lemon. 0oldre$ Lemon nu trebuie utili#at n timpul sarcinii sau alăptării, cu e$cepţia ca#urilor n care medicul consideră acest lucru strict necesar. Condcerea 4e"ic!e!or ,i fo!o$irea ti!a@e!or !ubstanţele active conţinute n 0oldre$ Lemon nu au proprietăţi sedative. ?u conduceţi vehicule şi nu folosiţi utila&e dacă sunteţi afectaţi de ameţeală n timpul tratamentului cu acest medicament. Infor+a(ii i+)ortante )ri4ind ne!e co+)onente a!e Co!dre1 Le+on 0oldre$ Lemon conţine #ahăr. +n plic conţine 1,; g #ahăr. )acă medicul dumneavoastră va atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm săl ntrebaţi nainte de a lua acest medicament. cest lucru trebuie avut n vedere la pacienţii cu diabet #aharat. 0um să luaţi 0oldre$ Lemon %entru administrare orală. 0oldre$ Lemon se administre#ă sub forma unei băuturi calde. /oliţi conţinutul unui plic ntro cană, adăugaţi apă caldă şi amestecaţi bine. Ad!(i 5inc!$i4 4r$tnici6 ,i co)ii c 4r$ta de '& ani ,i )e$te )o#a recomandată este de un plic la fiecare H sau < ore, la nevoie. ?u luaţi mai mult de E plicuri n 1H de ore. 5ntervalul minim ntre administrări trebuie să fie de H ore. • •
• • •
• •
•
•
26
9edicamentul nu trebuie utili#at mai mult de G #ile, fără recomandarea medicului. ?u administraţi 0oldre$ Lemon copiilor cu vârsta mai mică de C1 ani. Dac- !a(i +ai +!t dect tre*ie din Co!dre1 Le+on !olicitaţi imediat consult medical şi e$plicaţii e$act cât de mult aţi luat. 9edicul dumneavoastră vă va sfătui ce trebuie să faceţi. -ste important săi spuneţi doctorului, chiar dacă vă simţiţi bine. )acă o persoană a luat prea mult paracetamol, e$istă un risc serios de le#iuni hepatice datorită ntâr#ierii instituirii tratamentului. În ca# de suprado#a& se impune tratament medical imediat. !imptomele suprado#a&ului constau n tulburări hepatice, gastrointestinale, reacţii alergice, dureri de cap, agitaţie, palpitaţii şi creşterea tensiunii arteriale. Dac- ita(i $- !a(i o doz- de Co!dre1 Le+on Luaţi o do#ă atunci când vă amintiţi. ?u luaţi mai mult de o do#ă la fiecare H ore. ?u luaţi o do#ă dublă pentru a compensa do#a uitată. )acă aveţi orice ntrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţivă medicului dumneavoastră sau farmacistului. *eacţii adverse posibile 0a toate medicamentele, 0oldre$ Lemon poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. *eacţiile adverse sunt clasificate n funcţie de frecvenţă, utili#ând următoarea convenţie4 Foarte frecvente4 care afectea#ă mai mult de C pacient din C2 9ai puţin frecvente4 care afectea#ă mai puţin de C din C22 pacienţi *are4 care afectea#ă mai puţin de C din C222 pacienţi Foarte rare4care afectea#ă mai p uţin de C din C2222 pacienţi 0u frecvenţă necunoscută4 care nu poate fi estimată din datele disponibile Reac(ii!e ad4er$e rare )ot inc!de3 erupţii trecătoare pe piele şi alte alergii6 creşterea tensiunii la nivelul ochilor6 dificultăţi de urinare 'retenţie urinară(6 perceperea supărătoare a bătăilor inimii 'palpitaţii(. Reac(ii ad4er$e foarte rare inc!d3 scăderea numărului unor celule sanguine numite plachete 'trombocitopenie(6 erupţii trecătoare pe piele şi alte alergii, inclusiv o reacţie alergică bruscă de mare amploare care implică ntregul organism numită anafila$ie6 ngustarea căilor respiratorii datorită spasmului musculaturii 'bronhospasm( afecţiuni ale ficatului6 Reac(ii!e ad4er$e c frec4en(- necno$ct- )ot inc!de3 creşterea tensiunii arteriale6 dureri de cap 'cefalee(6 sen#aţie de ameţeală6 incapacitatea de dormi 'insomnie(6 nervo#itate vărsături, greaţă6 diaree. Inceta(i $- +ai !a(i Co!dre1 Le+on ,i con$!ta(i +edic! dac- o*$er4a(i r+-toare!e reac(ii ad4er$e3 iritaţie a pielii, descuamare sau ulcere bucale6 pierderea vederii, care se poate datora unei tensiuni crescute anormal la nivelul ochilor. ceastă reacţie este foarte rară dar apare la persoanele care au glaucom. vânătaie ine$plicabilă sau sângerare neaşteptată6 dificultate la urinare. ceastă reacţie poate apare la bărbaţii care au prostata mărită. dacă anterior aţi avut dificultăţi de respiraţie când aţi luat aspirină sau alte antiinflamatoare nesteroidiene şi acum aveţi aceeaşi reacţie la acest medicament. • • • •
• •
• •
• • •
• • •
• •
• • •
27
)acă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată n acest prospect vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului. C+ $e )-$treaz- Co!dre1 Le+on nu se lăsa la ndemâna şi vederea copiilor. ?u utili#aţi 0oldre$ Lemon după data de e$pirare nscrisă pe ambala& 'după -P%.(. )ata de e$pirare se referă la ultima #i a lunii respective. se păstra la temperaturi sub 1E[0, n ambala&ul original. 9edicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei mena&ere sau a re#iduurilor mena&ere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. ceste măsuri vor a&uta la prote&area mediului. 5nformaţii suplimentare Ce con(ine Co!dre1 Le+on !ubstanţele active din 0oldre$ Lemon sunt paracetamol, acid ascorbic şi clorhidrat de fenilefrină. Fiecare plic conţine paracetamol GE2 mg, clorhidrat de fenilefrină C2 mg, acid ascorbic 'vitamina 0( <2 mg. 0elelalte componente sunt4 etilcelulo#ă, acid citric anhidru, #aharină sodică, citrat de sodiu, #ahăr, tetrarome lemon, aromă de lămâie, galben de chinolină '-C2H(. C+ arat- Co!dre1 Le+on ,i con(int! a+*a!a@!i %ulbere de culoare galben deschis, cu miros şi gust de lămâie. mbala&e 0utie cu E plicuri din hârtie%-l%- a câte E g pulbere pentru suspensie orală. 0utie cu C2 plicuri din hârtie%-l%- a câte E g pulbere pentru suspensie orală. %licurile sunt polietilenlaminate, alcătuite din hârtieQpolietilenQfolie de aluminiu. -ste posibil ca nu toate mărimile de ambala& să fie comerciali#ate. De(in-tor! atoriza(iei de )nere )e )ia(/la$o!mithNline 0onsumer Iealthcare /la$o!mithNline -$port L). 7rentford B ;/!, 9area 7ritanie 'http4QQRRR.csid.roQmedicamenteQcoldre$lemonpulberepentrususpensieoralaCCGC3;1CQ( /.Gri)o4it Ma1 C Vita+ina C 9 +# 'Fig. nr. 3. /ripovit 9a$ 0 Aitamina 0 E2 mg( %ulberi din Fructe de coaca#negru si 8meur, -$tract din fructe de soc, flori de Iibiscus și 8inc K )o#a 9are )e Aitamina 0 &ută n ca#ul simptomelor de raceală și gripă Fructele de soc con"in pigmen"i naturali, aminoaci#i, #aharide, rutin și o cantitate mare de vitamina 0. Aitamina 0 și #incul contribuie la func"ionarea normală a sistemului imunitar și la prote&area celulelor mpotriva stresului o$idativ. Florile de Iibiscus repre#intă o sursă importantă de vitamina 0. C plic C2 g con"ine4 vitamina 0 E2 mg 'C2<1 O )8*T( și #inc E mg 'E2 O )8*T(. T)8* : do#a #ilnică recomandată conf I/ <EQ122; Mod de ad+ini$trare3 !e di#olvă con"inutul unui plic de /*5%@A5 9P 0 ntrun pahar cu apă fierbinte 'dar nu fiartă(. )upă pu"in timp se amestecă și se consumă. Doza reco+andat-3 \ C plic pe #i. 'https4QQcomen#i.farmaciatei.roQfarmacieQdiverseQgripovit]ma$]c]C2]plicuri]#drovit pC2232121( 7. 8are$ 2 Ha)ci r-cea!- >i #ri)'Fig. nr. H : Fares : Iapciu răceală și gripă( !e utili#ea#ă ncă de la apari"ia primelor semne și simptome ale răcelii și gripei 'febră, dureri n gât, nas nfundat, tuse(. In#rediente3 8ahăr, amidon din porumb, vitamina 0, fructo#ă, e$tract de !tevia rebaudiana, ulei esen"ial de lămâie '0itri aetheroleum(, ulei esen"ial de mentă '9enthae aetheroleum(, ulei esen"ial de •
•
28
eucalipt '-ucalipti aetheroleum(, e$tract de scoar"ă de salcie '!alicis corte$( standardi#at n min. CEO salicina 2,EO, e$tract total de flori de soc '!ambuci flos(, e$tract total de trifoiste de baltă '9enJanthes trifoliata(, e$tract total de busuioc '7asilici herba(, e$tract total de isop 'IJssopi herba( 2,EO. Efect3 antiinflamator, antifebril 'scade febra(, sudorific, de#infectant și decongestionant la nivelul căilor respiratorii, e$pectorant. Contraindicaii3 ?u se recomandă copiilor sub 3 ani, persoanelor cu diabet și n ca# de hipersensibilitate la oricare din ingredientele produsului. Sarcina $i a!a)tare3 ?u se recomandă n timpul sarcinii și alăptării datorită con"inutului n salicila"i. !ubstan"ele active trec n laptele matern și pot modifica gustul laptelui. Efecte $ecndare >i interacini3 La do#ele recomandate nu au fost semnalate incompatibilită"i cu medicamentele. ?u au fost semnalate efecte secundare. Pre)arare3 0on"inutul unui plic se di#olvă n apro$imativ 122 ml de apă fierbinte. 7ăutura are gust agreabil și nu necesită ndulcire. !e bea cât mai fierbinte posibil. Bntre*inare3 0opii 3< ani4 C1 plicuri pe #i, frac"ionat pe parcursul unei #ile. 0opii GCH ani4 13 plicuri pe #i. 0opii peste CH ani și adul"i4 3H plicuri pe #i. )urata curei este de 3G #ile, sau conform recomandării medicului. 'https4QQcomen#i.farmaciatei.roQfarmacieQsistemul]respiratorQameliorare]simptome]raceala]si]gr ipaQhapciu]raceala]si]gripa]solubil]C1]plicuri]farespC22H3H<( 9. Pino$o!? )ic-tri naza!e? $o!(ie naza!'Fig, nr. E. %inosol, picături na#ale, solu"ie na#ală( Co+)oziie3 @leum pini silvestris 2,3GE1 g, oleum menthae piperitae 2,C222 g, oleum eucaliptJ 2,2E22 g, thJmolum 2,2231 g, a#ulenum 2,2212 g, tocoferolum aceticum 2,CG22 g n C2 g solu"ie Indicaii3 %reparatul se folosește n tratamentul răcelii și afec"iunilor inflamatorii ale mucoasei na#ale și na#ofaringiene, precum și la pacien"ii ce au fost supuși unei interven"ii chirurgicale la nivelul cavită"ii na#ale. În plus, inhalarea substan"elor active poate influen"a favorabil afec"iunile infec"ioase inflamatorii ale căilor respiratorii 'laringite, traheite, bronșite(. Fără recomandarea medicului dvs., preparatul poate fi folosit numai n răcelile fără complica"ii. %reparatul poate fi folosit de adul"i, adolescen"i și copii cu vârsta mai mare de C an. %oate fi administrat femeilor nsărcinate sau care alăptea#ă. Reacii ad4er$e3 În timpul utili#ării produsului, pot apărea rareori sen#a"ii de prurit și de arsuri la nivelul mucoasei na#ale. Aă rugăm să consulta"i medicul referitor la continuarea administrării preparatului n ca#ul apari"iei efectelor adverse sau a altor reac"ii neobișnuite. Contraindicaii3 %inosol nu trebuie folosit n ca#ul hipersensibilită"ii cunoscute la preparat sau la pacien"ii cu rinite alergice. %reparatul nu trebuie administrat copiilor sub C an. ?u se va administra preparatul copiilor cu vârsta cuprinsă ntre C si 1 ani decât dacă se va face printro metodă adecvată 'preparatul se dispersea#ă pe mucoasa na#ală cu a&utorul unui tampon de vată, apăsând ușor pe ambele narine(. – – – –
29
Acine3 @ mi$tură de uleiuri eterice și substan"e naturale pure cu efecte antimicrobiene, n ulei vegetal. Îmbunătă"ește microcircula"ia sanguină a membranei mucoase și reface func"iile naturale ale acesteia. Ad+ini$trare3 dul"ii vor administra câte 13 picături de produs n ambele narine, la nceput la interval de o oră, apoi la intervale mai mari. %entru inhalare folosi"i schema cu 1 ml din preparat adăugat la C litru de apă ce fierbe, de două ori pe #i. La copii cu vârsta mai mare de C an4 C1 picături de 3H ori pe #i. La copii cu vârsta ntre C1 ani4 se poate folosi pentru dispersarea preparatului pe mucoasa na#ală un tampon de vată 'bastonaș cu capătul nvelit n vată(. 0opiilor cu vârsta sub 1 ani4 nu le aplica"i direct picăturile na#ale datorită riscului aspira"iei fluidului. %reparatul se administrea#ă n mod obișnuit timp de E '3G( #ile. 'http4QQRRR.pcfarm.roQprodusQ1HH2Q%5?@!@L,solutiena#ala( :. Urico! 9 #? #ran!e efer4e$cente )entr $o!(ie ora!'Fig. nr. <. +ricol Eg, granule efervescente pentru solu"ie orală( S*$tana acti4-3 9etenaminăQcitrat de pipera#inăQUelină C!a$a ATC3 paratul genitourinar și hormoni se$uali Z 9edica"ia aparatului urinar 'urologice( Z lte urologice. incl. antispastice Z ntispastice uriare, /2H7) Afecini3infecţii ale tractului urinar, spasme ale tractului urinar, profila$ia reinfectării unei urine sterile la pacienţii cu urină re#iduală, discomfort datorat hipermotilităţii, litia#a urinară cu acid uric, hiperuricemie Acine tera)etic-3o combinaţie de substanţe active la nivelul tractului urinar precum metenamina 'generea#ă formaldehida care este un agent antibacterian activ(, citratul de pipera#ină 'favori#ea#ă eliminarea urinară a acidului uric(, Uelina 'un compus natural care rela$ea#ă musculatura ureterală( 8or+at3granule efervescente pentru soluţie orală +ricol este o combinaţie de substanţe active la nivelul tractului urinar precum metenamina 'generea#ă formaldehida care este un agent antibacterian activ(, citratul de pipera#ină 'favori#ea#ă eliminarea urinară a acidului uric(, Uelina 'un compus natural care rela$ea#ă musculatura ureterală(. +ricol se utili#ea#ă4 ca ad&uvant n tratamentul infecţiilor tractului urinar, după un tratament eficace cu antibiotice. pentru profila$ia 'prevenirea( reinfectării unei urine sterile la pacienţii cu urină re#iduală 'restantă(, nsoţind unele tulburări neurologice şi cu cateteri#are prelungită a ve#icii. n spasmele tractului urinar. pentru nlăturarea discomfortului datorat hipermotilităţii re#ultând din inflamaţii ca n cistite, prostatite, uretrite şi uretrocistite. n litia#a urinară cu acid uric, hiperuricemie. cest medicament este un medicament destinat adulţilor şi adolescenţilor cu vârsta peste C1 ani. N ti!iza(i Urico! dacă sunteţi alergic 'hipersensibil( la metenamină, citrat de pipera#ină, Uelină sau la oricare dintre celelalte componente ale +ricol. )acă suferiţi de afecţiuni renale, hepatice sau gastrointestinale, nu trebuie să depăşiţi do#ele recomandate pentru dumneavoastră de către medic sau farmacist. A4e(i #ri@- deo$e*it- cnd ti!iza(i Urico! ?u trebuie să depăşiti do#ele recomandate pentru dumneavoastră de către medic sau farmacist, datorită posibilităţii de apariţie a fenomenelor de suprado#a&. Uti!izarea a!tor +edica+ente Aă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală. 5nformaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul, dacă utili#aţi sau dacă trebuie să utili#aţi concomitent unul din următoarele medicamente4 • •
• •
•
•
30
aceta#olamida, deoarece terapia concomitentă cu aceta#olamidă şi he$amină conduce la alcalini#area urinei. ceastă alcalini#are inhibă conversia 'transformarea( he$aminei la forma sa activă, formaldehidă. diclorfenamida, deoarece acţiunea he$aminei este dependentă de aciditatea urinei. )iclorfenamida alcalini#ea#ă urina, şi astfel se inhibă acţiunea he$aminei. sulfacitina, deoarece administrarea concomitentă a sulfacitinei cu he$amină poate creşte incidenţa cristali#ării. În urina acidă, he$amina se descompune la formaldehidă care poate forma un precipitat insolubil cu sulfacitină. sulfameti#ol, deoarece acest medicament este insolubil n urina acidă şi poate conduce la cristalurie n combinaţie cu he$amina. sulfapiridina, deoarece acest medicament administrat concomitent cu he$amină poate creşte incidenţa cristaluriei. Uti!izarea Urico! c a!i+ente ,i *-tri ?u e$istă recomandări speciale n acest ca#. Sarcina ,i a!-)tarea dresaţivă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări nainte de a lua orice medicament. )acă sunteţi gravidă sau credeţi că sunteţi gravidă, spuneţi medicului dumneavoastră. +ricol nu trebuie utili#at n timpul sarcinii, decât dacă este absolut necesar şi este de preferat ca utili#area acestuia să se facă la recomandarea medicului, după anali#a raportului risc potenţial fetalQbeneficiu matern. 9edicul va discuta cu dumneavoastră posibilele riscuri ale utili#ării +ricol n timpul sarcinii. ?u trebuie să alăptaţi n timpul utili#ării +ricol, deoarece he$amina se e$cretă n laptele matern şi acest lucru i poate dăuna copilului dumneavoastră. )e aceea, mamele care iau +ricol sunt sfătuite să oprească alăptarea. Condcerea 4e"ic!e!or ,i fo!o$irea ti!a@e!or +ricol nu influenţea#ă capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utila&e. 5nformaţii importante privind unele componente ale +ricol Aă rugăm să ntrebaţi medicul dumneavoastră dacă vă ngri&orea#ă vreunul din componentele acestui medicament. +tili#aţi ntotdeauna +ricol e$act aşa cum va spus medicul dumneavoastră. rebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Înainte de a bea soluţia orală +ricol, conţinutul unui plic se di#olvă n &umătate de pahar cu apă şi se aşteaptă până la finali#area efervescenţei. Ad!(i ,i ado!e$cen(i c 4r$ta )e$te '& ani3 !e recomandă C1 plicuri 'conţinând E g granule efervescente( de 3 ori pe #i. Co)ii c 4r$ta $* '& ani3 ?u se recomandă administrarea la copii cu vârsta sub C1 ani datorită lipsei datelor privind eficacitatea şi siguranţa medicamentului. Dac- a(i ti!izat +ai +!t Urico! dect tre*ie )acă aţi luat din greşeală mai mult din +ricol decât trebuie, adresaţivă imediat medicului dumneavoastră sau farmacistului. !imptomele ce pot apare n acest ca#, datorită conţinutului n metenamină, sunt4 vărsături, urinare cu sânge. Dac- a(i itat $- ti!iza(i Urico! ?u luaţi o do#ă dublă pentru a compensa do#a uitată. Luaţi următoarea do#ă conform schemei stabilite, fără a se suplimenta numărul de do#e #ilnice. )acă aveţi orice ntrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţivă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Reac(ii ad4er$e )o$i*i!e 0a toate medicamentele, +ricol poate determina reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. *eacţiile adverse sunt pre#entate conform frecvenţei de apariţie folosind următoarea convenţie4 •
•
• •
•
•
31
Foarte frecvente4 care afectea#ă mai mult de C pacient din C2 Frecvente4 care afectea#ă mai puţin de C din C2 pacienţi 9ai puţin frecvente4 care afectea#ă mai puţin de C din C22 pacienţi *are4 care afectea#ă mai puţin de C din C222 pacienţi Foarte rare4 care afectea#ă mai puţin de C din C2222 pacienţi 0u frecvenţă necunoscută care nu poate fi estimată din datele disponibile. Aă rugăm săi spuneţi medicului dumneavoastră dacă aveţi oricare dintre următoarele simptome. Ie$amina este, n general, bine tolerată. )acă se administrea#ă n do#e mai mari decât cele recomandate, sau timp mai ndelungat, poate apărea riscul de iritaţie sau inflamaţie a tractului urinar. @ricum, efectul formaldehidei este parţial diminuat de către ba#a efervescentă. )o#ele terapeutice de citrat de pipera#ină nu cau#ea#ă reacţii adverse, dar pot apărea n unele ca#uri, efecte ca4 vomă, diaree, reacţii alergice. 5n do#e mari, sau la pacienţii cu insuficienţă renală, poate apărea oboseala musculară, pierderea totală sau parţială a nţelegerii şi a posibilităţii de a reda cuvintele 'disfa#ie(, confu#ie. 5n ca#uri e$cepţionale pot apare contracţii musculare bruşte şi involuntare 'mioclonii(, cri#e convulsive, ameţeli, tulburări de vedere. )acă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată n acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului. 'http4QQRRR.sfatulmedicului.roQmedicamenteQuricolgranuleefervescente]CHCG1 ;. Otoca!+? )ic-tri aric!are? $o!(ie 'Fig. nr. G. @tocalm, picături auriculare, solu"ie( S*$tana acti4-3 Fena#onăQclorobutanol hemihidrat C!a$a ATC3 @rgane sen#itive Z %roduse otologice Z lte produse pentru urechi Z nalge#ice și aneste#ice, !21) Afecini3 infecţiile ale urechii, otita Acine tera)etic-3 analge#ic, aneste#ic 8or+at3 picături auriculare soluţie @tocalm este utili#at pentru tratamentul simptomatic local al durerii de la nivelul urechii medii, la pacienţi cu timpanul intact, n inflamaţia sau infecţia urechii precum otita. @tocalm este utili#at n infecţiile urechii şi ca ad&uvant la tratamentul sistemic cu antibiotice. N ti!iza(i Otoca!+ dacă sunteţi alergic 'hipersensibil( la fena#onă, clorobutanol sau la oricare dintre celelalte componente ale @tocalm6 dacă aveţi timpanul perforat. A4e(i #ri@- deo$e*it- cnd ti!iza(i Otoca!+ Înaintea administrării produsului, asiguraţivă că timpanul este intact. dministrarea auriculară la pacienţii cu timpanul perforat poate provoca reacţii adverse la nivelul structurilor urechii medii. )acă apar iritaţii sau sensibili#ări se ntrerupe administrarea. -$cipientul acid ben#oic poate determina iritaţii uşoare ale pielii sau ale mucoaselor. )acă simptomatologia nu se ameliorea#ă, se impune reevaluarea conduitei terapeutice. Uti!izarea a!tor +edica+ente Aă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală. Sarcina ,i a!-)tarea dresaţivă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări nainte de a lua orice medicament. ?u se cunoaşte, de asemenea, dacă medicamentul se elimină n secreţia lactată. otuşi, deoarece absorbţia sistemică la pacientele cu timpanul intact este puţin probabilă, administrarea produsului este permisă n timpul sarcinii şi alăptării, n condiţiile utili#ării conform recomandărilor din acest prospect. Condcerea 4e"ic!e!or ,i fo!o$irea ti!a@e!or @tocalm nu influenţea#ă capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utila&e. 32
Infor+a(ii i+)ortante )ri4ind ne!e co+)onente a!e Otoca!+ cest medicament conţine acid ben#oic şi ben#oat de sodiu, care au efect uşor iritant al pielii, ochilor şi mucoaselor. Aă rugăm să ntrebaţi medicul dumneavoastră dacă vă ngri&orea#ă vreunul din componentele acestui medicament. C+ $- ti!iza(i Otoca!+ +tili#aţi ntotdeauna @tocalm e$act aşa cum va spus medicul dumneavoastră. rebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. %icăturile auriculare, soluţie @tocalm se administrea#ă prin instilare n urechea dureroasă. %entru a evita sen#aţia neplăcută produsă de introducerea soluţiei reci n ureche, se recomandă aducerea flaconului la temperatura corpului naintea administrării picăturilor. Adul!i" #rstnici $i copii
)o#a recomandată este de 1 H picături auriculare instilate de 1 3 ori pe #i n urechea dureroasă, permiţând soluţiei să se scurgă dea lungul canalului auricular, până la ameliorarea durerii sau conform recomandării medicului. 'http4QQRRR.sfatulmedicului.roQmedicamenteQotocalmpicaturiauricularesolutie]C12C( . Tictra de Iod? $o!ie de z e1tern? &9 # 'Fig. nr. . inctura de 5od, solu"ie de u# e$tern, 1E g( !oluţie u# e$tern 7acteriostatic, bactericid, revulsiv Co+)ozi(ie3 5od 1 gQC22 ml6 5odură de potasiu 3 gQC22 ml -$cipient 'alcool etilic de E2o( ad. C22 ml cţiune farmacologică 5?0+* )- 5@) acţionea#ă ca bacteriostatic, bactericid şi iritantrevulsiv. !pecii ţintă 0abaline, bovine, ovine, caprine, porcine, păsări, câini şi pisici. Indica(ii3 În de#infecţia câmpului operator, a locului de elecţie pentru in&ecţii, pentru asepsia plăgilor superficiale mici, n fistule şi panariţii, herpes, favus, actinomico#ă, afecţiuni articulare, pentru maturarea abceselor, la speciile ţintă. Contraindica(ii3 inctura de iod nu se aplică direct pe plagă, ci n &urul ei. )acă apar iritaţii e$agerate se va ntrerupe tratamentul. Reac(ii ad4er$e3 plicarea ndelungată duce la iritaţii ale pielii Mod de ad+ini$trare3 !e aplică prin tamponări, badi&onări, pensulaţii sau pulveri#ări ale câmpului operator, le#iunilor şi ale focarelor inflamatorii. În actinomico#ă tinctura de iod se in&ectea#ă n abcese şi flegmoane, iar după deschiderea şi vidarea acestora se fac pensulaţii n #onă. 0a revulsiv, tinctura de iod se aplică o dată pe #i, ma$imum E #ile, sub formă de fricţiuni şi badi&onări n &urul articulaţiilor dureroase, al plăgilor sau al #onelor inflamate. La câini şi pisici se foloseşte şi n tratamentul faringitelor şi laringitelor prin badi&onări e$terne ale gâtului, #ilnic, HE #ile. Aten(ion-ri3 !oluţia de 5?0+* )- 5@) se foloseşte numai pentru u# e$tern. ?u se aplică direct pe rană ci n &urul ei. . Ri4ano!? $o!tie? C^ 'Fig. nr. ; : *ivanol, solu"ie, C^ ntiseptic Co+)ozi(ie3 Lactat de etacridină C gQC222 ml -$cipient 'apă distilată( ad. C222 ml Ac(ine far+aco!o#ic-3 33
*5A?@L face parte din grupa coloranţilor organici cu proprietăţi antiseptice. cţiunea bactericidă este determinată de combinarea antisepticului cu aci#ii nucleici ai celulelor microbiene, tulburând procesele vitale ale acestora. ?u are acţiune iritantă asupra ţesuturilor şi nu tulbură fagocito#a. !pecii ţintă 0âini şi pisici Indica(ii3 !oluţia se foloseşte pentru asepsia plăgilor, a mucoaselor urogenitale, bucale, con&unctivale, n catarurile cavitare la câini şi pisici. )e asemenea este recomandat n ca#ul ec#emelor infectate şi al gingivitei. Contraindica(ii3 -ste incompatibil cu clorura de sodiu 'nu se fac soluţii sau diluţii cu ser fi#iologic(, clorura de amoniu, clorura de calciu, clorura de #inc, acidul salicilic, acidul tanic, cloramina, iodul şi sărurile de argint. Reac(ii ad4er$e3 Folosirea produsului timp ndelungat poate ntâr#ia cicatri#area rănilor. Mod de ad+ini$trare3 !e aplică prin tamponări, fricţiuni, badi&onări sau pensulaţii ale câmpului operator, le#iunilor, n &urul articulaţiilor dureroase şi ale focarelor inflamatorii. Aten(ion-ri3 *5A?@L+L se administrea#ă ca atare. 'http4QQRRR.romvac.roQ7logO12%ostsQrivanolC.html( '. Vi$ine? $o!ie ofta!+ic'Fig. nr. C2 : Aisine, solu"ie oftalmică( Co+)oziie3 5ngrediente active4 fiecare ml de Aisine solu"ie oftalmică contine4 2,E mg clorura de tetri#olin. lte ingrediente4 2,C mgQml clorura de ben#alconium6clorura de sodiu6 acid boric6 tetraborat de sodiu6 edeteat disodic6 apă distilată. Indicaii3 %entru decongestionare mucoasei și alinarea simptomatică a edemului con&unctival și hiperemiei la pacien"ii cu irita"ii oculare, de e$emplu datorita fumului, prafului, vantului, apei clorurate, luminii, cosmeticelor, lentilelor de contact, sau la pacien"ii cu inflama"ii alergice, ca de e$emplu febra de fan și hipersensibilitate la polen. -fectele benefice includ ameliorarea sen#a"iei de4 arsură, irita"ie, prurit, durere și lacrimare e$cesivă. Acine tera)etic-3 etri#olinul este un simpatomimetic care stimulea#a direct receptorii alfaadrenergici ai sistemului nervos simpatic. 0u toate acestea efectul este nul sau foarte mic asupra receptorilor betaadrenergici. Fiind o amină simpatomimetică, tetri#olinul posedă proprietă"i vasocostritoare și decongestive. În timp ce alte vasocostriptoare pot produce dilatarea pupilei sau pot determina hiperemie de rebound, nu e$istă nici o dovadă că prin administrarea de Aisine ar apărea asemenea efecte. c"iunea vasocotriptoare și decongestivă a tetri#olinului se instalea#ă n câteva minute de la aplicarea locală și durea#a H până la ore. etri#olinul practic nu se absoarbe dacă este administrat local conform instructiunilor. Doze >i +od de ad+ini$trare3 5nstila"i C sau 1 picături n fiecare ochi afectat de două sau trei ori pe #i, cu e$cep"ia ca#urilor n care este prescris altfel de catre medic. %icurator4 se indepartea#a dopul si se po#itionea#a orificiul in &os. %icuratorul special garantea#a aparitia picaturilor la apasarea flaconului de plastic Aisine. ?u se atinge varful flaconului de nici o alta suprafata. rebuie evitata folosirea indelungata sau suprado#area, in special la copii. )aca nu e$ista contraindicatii in folosirea lentilelor de contact, in pofida afectiunii oculare pre#ente, lentilele trebuie indepartate inainte de a instila medicamentul in ochi si se reinserea#a dupa apro$imativ CE minute. 'http4QQRRR.sfatulmedicului.roQmedicamenteQvisinesolutieoftalmica]C3( 34
CONCLUFII În urma studieri temei mele pentru proiectul de certificare am a&uns la conclu#ia că solubilitatea are un rol importan n practica farmaceutică. !olubilitatea este proprietatea unei substan"e de a se di#olvă ntro altă substan"ă 'solvent( sau ntrun mestec de solven"i formând un sistem fi#ic omogen. În Farmacopeea a Pa se pre#intă date despre solubilitatea substan"elor, ele fiind utile pentru prepararea medicamentelor. 0ea mai importantă proprietate a substan"elor este solubilitatea. %rocesul de di#olvare a unei substan"e a&unge la un moment dat la o stare de echilibru dinamic ntre cantitatea de substan"ă nedi#olvata și substan"ă di#olvată, după care concentra"ia solu"iei nu mai crește4 substan"ă nedi#olvatasubstan"ă di#olvată 'n solu"ie(. )eci, la o anumită temperatură, la echilibru, solu"ia con"ine cantitatea ma$imă de substan"ă di#olvată ntrun di#olvant, fiind considerată solu"ie săturata. În ca#ul n care o solu"ie con"ine o cantitate mai mică de substan"ă di#olvată decât solu"ia săturata, solu"ia este o solu"ie nesaturata6 solu"ia care con"ine o cantitate mai mare de substan"ă di#olvată decât solu"ia săturata repre#intă o solu"ie suprasaturată. @ solu"ie care nu mai poate di#olvă o cantitate suplimentară de substan"ă este numită solu"ie săturata. @ solu"ie care mai di#olvă substan"ă este o solu"ie nesaturata. !olubilită"ile substan"elor varia#ă mult cu natură lor și cu natură solventului. !olu"iile medicamentoase sunt preparate farmaceutice lichide care con"in una sau mai multe substan"e medicamentoase di#olvate ntrun solvent sau amestec de solven"i. !e folosesc că atare pentru administrarea internă sau e$ternă sau la prepararea altor forme farmaceutice. În Farmacopeea a Pa le găsim sub denumirea de solutiones. !olu"iile medicamentoase au că solvent apa, alcoolul, glicerolul sau uleiurile vegetale. !olu"iile se ntâlnesc sub diferite denumiri4 limonadesunt solu"ii apoase edulcorate 'ndulcite( și aromati#ate care con"in propor"ii mici de aci#i organici și relativ mari de săruri organice utili#ate că la$ative, antiemetice 'mpotrivă vărsăturilor(, băuturi răcoritoare, etc. po"iunisunt solu"ii interne care au că vehicul apa , ape aromatice sau infu#ii, pot f i edulcorate sau nu, aromati#ate. !e administrea#ă cu lingură sau linguri"ă , de e$emplu o po"iune cu bromuri sau polibromuri folosite că sedative. licoridenumire data ini"ial solu"iilor hidroalcoolie edulcorate și aromati#ate , termen care a fost e$tins și la solu"iile ale căror substan"e medicamentoase re#ultă n urmă reac"iilor dintre componente. eli$iresolu"ii cu substan"e medicamentoase di#olvate n amestec de solven"i cu gust plăcut, destinate numai administrării orale, concentra"ia alcoolica variind ntre CE12O. spirturisolu"ii alcoolice de diferite concentra"ii, incolore sau colorate cum sunt tincturile destinate administrării e$terne pe piele, sub formă de fric"iuni sau gargarisme. În ca#ul gargarismelor se diluea#ă cu solu"ii apoase. mi$turi'amestecuri( solu"ii cu compo#i"ie comple$ă cât și dispersii eterogene de tipul suspensiilor numite și mi$turi agitante destinate administrării interne sau e$terne, pe piele și pe mucoase. picături sau guttaesolu"ii care con"in n general substan"e puternic active sau anodine 'obișnuite( di#olvate ntro cantitate mică de solvent, mai ales alcool de diferite concentra"ii sau cosolventi amestec de solven"i 'apa alcool glicerol(. !unt destinate administrării interne , măsurate cu picătorul și diluate n apa sau administrate pe o bucată de #ahăr. solu"ii buvabile solu"ii apoase ob"inute prin di#olvarea substantelor medicamentoase n solvent sau cosolven"i având o condi"ionare primară specifică. lo"iunifolosite pentru a spăla solu"ii apoase. 35
%I%LIOGRA8IE '. 7eral -dith, 8apan 9ihai, _0himia anorganică>, -ditura tehnică, 7ucurești, C;GG &. 7eral -dith, 8apan 9ihai, _0himia organică>, -ditura tehnică, 7ucurești, C;G3 /. 0ristea urelia ?icoleta, _Farmacologie generală>, -ditura didactică și pedagogică, *.., 7ucurești, C;; 7. )obrescu )., _Farmacopeea *omână>, -ditura 9edicală, 7ucurești, 12CH 9. Fulga 5on, _Farmacologie>, -ditura 9edicală, 7ucurești, 122< :. 5ovu 9ircea, _0himia organică>, -ditura tehnică, 7ucurești, 122E G. 9arcean 0rin, 9ihărescu Aladimir9anta, =/hid de farmacologie pentru asisten"i medicali și asisten"i medicali de farmacie>, -ditura LL, 7ucurești, 12CE . ?eni"escu 0ostin )., _0himie generală>, -ditura didactică și pedagogică, 7ucurești, C;G; . ?eni"escu 0ostin )., 0himie generală, -ditura didactică și pedagogică, 7ucurești, C;2 '. !torescu Aalentin, _Farmacologie>, -ditura LL, 7ucurești, 122G ''. https4QQro.RiUipedia.orgQRiUiQFarmacologie '&. https4QQconstantinluca.files.Rordpress.comQ12C3QCCQc1substanteelementechimice '/. http4QQRRR.csid.roQmedicamenteQtheraflue$traracealasigripapulbere '7. http4QQRRR.csid.roQmedicamenteQcoldre$lemonpulberepentrususpensieorala( '9. https4QQcomen#i.farmaciatei.roQfarmacieQdiverseQgripovit]ma$]c]C2]plicuri ':. https4QQcomen#i.farmaciatei.roQfarmacieQsistemul]respiratorQameliorare]simptome ';. http4QQRRR.pcfarm.roQprodusQ1HH2Q%5?@!@L,solutiena#ala '. http4QQRRR.sfatulmedicului.roQmedicamenteQuricolgranuleefervescente]CHCG1 '. http4QQRRR.sfatulmedicului.roQmedicamenteQotocalmpicaturiauricularesolutie]C12C &. http4QQRRR.romvac.roQ7logO12%ostsQrivanolC.html &'. http4QQRRR.sfatulmedicului.roQmedicamenteQvisinesolutieoftalmica]C3
ANE
Fig. nr. C. heraflu sinus răceală și gripă, pulbere pentru solu"ie orală
Fig. nr. 1. 0oldre$ Lemon, pulbere pentru suspensie orală
Fig. nr. 3. /ripovit 9a$ 0 Aitamina 0 E2 mg
37
Fig. nr. H : Fares : Iapciu răceală și gripă
Fig, nr. E. %inosol, picături na#ale, solu"ie na#ală 38
Fig. nr. <. +ricol Eg, granule efervescente pentru solu"ie orală
Fig. ?r. G. @tocalm, picături auriculare, solu"ie
39
Fig. ?r. . inctura de iod, solu"ie de u# e$tern, 1E g
Fig. ?r. ; : *ivanol, solu"ie de u# e$tern, C^ 40
Fig. ?r. C2 : A5!5?-, solu"ie oftalmică
41
