LEOAICĂ TÂNĂRĂ, IUBIREA de NICHITA STĂNESCU -poezie neomodernistă Leoaică tânără, iubirea mi-a sărit în faţă, Mă pândise-n încordare încord are mai demult. Colţii albi mi i-a înfipt în faţă. m-a muşcat leoaica, azi de faţă. Şi deodată-n jurul meu, natura se făcu un cerc de-a dura, dur a, când mai lar, când mai aproape ca o strânere de ape. Şi pri!irea-n sus ţâşni, curcubeu tăiat în două,
şi auzul o-ntâlni tocmai lână ciocârlii. Mi-am dus mâna la sprinceană sprincean ă la tâmplă şi la bărbie, dar mâna nu le mai ştie şi aluneca-n neştire neştir e pe-un deşert în strălucire str ălucire peste care trece-alene trece-a lene o leoaică arămie cu mişcările !iclene, încă-o !reme, şi-ncă-o !reme...
Poet în adevăratul sens al cuvântului, desprins dintr-o generaţie care, în ultima jumătate de secol va duce "lupta cu inerţia” unui limbaj poetic obosit şi depărtat de la sensurile profunde ale lirismului, Nichita tănescu îşi dobândeşte astă!i o singularitate incontestabilă" #ncă de la debutul sau cu $ Sensul iubirii ” %&'()*, el va scrie altfel decât până atunci în poe!ia românească şi, probabil, şi în literatura lumii" +uvintele devin $ necu!inte”, spa spațiul poet poetic ic are are $noduri şi semne”, după o geometrie insolită a sensurilor, poetul fiind doar vocea, vocea, un medium, medium, prin care poe!ia se eprimă singură" singură" $ O "izi#ne ! sentimente$or” oezi! aparţine celui de-al doilea volum de poe!ii $O sentimente$or ” %&'(* şi este considera considerată tă o capodoperă capodoperă a liricii liricii erotice erotice românești, individuali!â individuali!ându-se ndu-se prin transparen transparenţa ţa imaginilor imaginilor şi proiecția cosmică, prin originalitatea originalitatea metaforelor şi simetria simetria compo!iției" consti titu tuie ie cons consec ecin ințele ele pe care care iubi iubire rea, a, năvă năvăli lind nd ca un anim animal al de prad pradăă în spa spa țiul iul TE%A E%A o cons sensibilității poetice, le are asupra asupra raportului eului poetic poetic cu lumea eterioară eterioară şi cu sinele totodată" totodată" Poe!ia &Leo!i'! t(nără, i#)ire!” este o 'on*esi#ne $iri'ă, $iri'ă, o !rtă poeti'ă eroti'ă, eroti'ă, în care eul liric e+presionistă,, este puternic puternic marcat marcat de intensitatea intensitatea şi forța celui mai uman sentiment sentiment,, iubirea. iubirea. este o idi$ă e+presionistă o medit! vibrație care este pentru pentru poet dragostea" dragostea" medit!ție pe pe tem! tem! i#)ir i#)irii ii, o de!voltare metaforică a stării de vibra TITLU este eprimat printr-o metaforă în care transparenţa imaginii sugerea!ă eta!ul poetic la apari apariția neașteptată teptată a iubirii iubirii,, vă!ute vă!ute sub forma forma unui unui animal animal de pradă pradă agresiv, agresiv, $leoaică tânără”, eplicitată chiar chiar de poet poet prin prin apo! apo!iiția $iubirea”, care instituie instituie echivalenţa echivalenţa $eo!i'ă-i#)ire!" entimentul ul puternic puternic al $eo!i'ă-i#)ire!" entiment iubirii nu mai apare sub forma consacrată de folclor, a !burătorului, sau ca o $ boală”, stare de $ linoare”, ci ia forma agresivă a unei $ leoaice tinere”, căreia îi poate cădea pradă oricine, căci ea $ pândește în încordare”" Poe!ia este structurata structurata chiar de către Nichita tănescu tănescu în trei secven secven țe lirice, corespun!ătoare corespun!ătoare celor trei strofe, strofe, adică trei trei părți echilibrate echilibrate la modul modul simfonic" simfonic" rim! stro*ă stro*ă eprimă vi!uali!area sentimentului de iubire, care ia forma unei tinere leoaice agresive, care îi sare $ în faţă” eului poetic, având având efecte efecte devoratoare devoratoare asupra asupra identităţii sinelui, înfigânduînfigându-și colț ii albi albi #$%î #$%în n faţă” şi mu $col mușcându ându-l -l $de faţă”" Pronumele la persoana /, $ mi”, $mă”, $m”, potenţea!ă confesiu confesiunea nea eului liric în sensul că poetul era con știent tient de eventualitat eventualitatea ea ivirii sentimentul sentimentului ui de dragoste, dragoste, care-l $ pândise-n încordare & mai demult ”, ”, dar nu se aștepta ca acesta acesta să fie atât atât de puternic, puternic, să aibă aibă atâta atâta forţă devastatoare $ mi-a sărit în faţă”, $mi i-a înfipt în faţă”, $m-a muşcat $ de faţă”" Poemul devine o defini definiție portret portret a iubirii 0 care este o energie energie sălbatic sălbatică, ă, necruțătoare, ătoare, care pândise pândise mai mai demult momentul momentul,, are efecte efecte devoratoa devoratoare, re, iar jocul locu locuțiunilor iunilor $ de faţă”, $în faţă” reface fotogramă cu fotogramă, filmul nașteri teriii aces acestu tuii sent sentim imen ent" t" 1ceas 1ceastă tă avent aventur urăă a cuno cunoaa șteri teriii este este spontană2 $ Mi-a sărit in fata”, directă albi mi i-a i-a înfipt înfipt în faţă faţă”, atemporală 0 adverbul $azi” actuali!ea $Colț ii albi actuali!ea!ă !ă inefabila inefabila eperien eperiență ca orice revela revelație" 3epeti 3epetiția epite epitetul tului ui $ faţă” sugerea!ă violenţa sentimentului care poate răni" ea!ă efectul efectul psihologic psihologic al acestei acestei nea șteptate teptate întâlniri întâlniri cu un sentiment sentiment nou, Stro*! ! do#! accentu do#! accentuea!ă necunos necunoscut cut 0 iubirea, iubirea, care degajă asupra sensibilit sensibilităă ții eului eului poetic poetic o energie etinsă etinsă asupra asupra întregului întregului univers2 $Şi deodată-n jurul meu, natura”" 4orța agresivă agresivă şi fascinantă fascinantă a iubirii reordonea reordonea!ă !ă lumea după legile legile ei proprii, într-un joc al cercurilor cercurilor concentri concentrice, ce, ca simbol al perfecțiunii2 iunii2 $ se făcu un cerc de-a dura & când mai lar când mai aproape& ca o strânere de ape.
/maginile din aceasta strofă sugerea!ă efectul transfigurator al acestui devastator sentiment care are miraculoasa forță de a reordona, universul şi a transforma făptura umană. starea iubirii este echivalentă cu o noua gene!ă" untem martorii unei cosmogonii când natura, devenită $ un cerc, de-a dura”, proiectea!ă eul poetic în centrul ei" e reali!ea!ă o consonanţă între sp!ți#$ 'osmi' %$cerc, de-a dura”* şi sp!ți#$ interior al îndrăgostitului, sugerându-ni-se aspirația spre puritatea absolută a cuplului adamic, %$ curcubeu tăiat în două”*" Privirea, ca şi auzul , pot fi simboluri ale perspectivei sinelui, se înalţă $ tocmai lână ciocârlii”, sugerând faptul că apariția iubirii este o manifestare superioară a bucuriei supreme, a fericirii, care este percepută cu toate simțurile, mai ales că se spune că ciocârlia este pasarea care !boară cel mai sus şi are un viers cu totul aparte" Poetul este eta!iat de noul sentiment neașteptat, care-l copleșe ște, $5 i pri!irea sus ţâşni& curcubeu tăiat în două', curcubeul, ca simbol al unei fericiri nesperate, poate semnifica un fenomen rar şi fascinant, ca şi iubirea, sau poate fi un adevărat arc de triumf, de i!bândă cerească" Stro*! ! trei! revine la momentul inițial, $ leoaica arămie& cu miș cările !iclene” fiind metafora iubirii agresive, insinuante, devoratoare pentru eul liric" inele poetic îşi pierde concretețea şi contururile sub puterea devastatoare a iubirii, simțurile se estompea!ă2 $ Mi-am dus mâna la sprânceană& la tâmplă şi la bărbie& dar mâna nu le mai ș tie”, poetul nu se mai recunoaște simțindu-se confu! şi bulversat de $atacul ” surprin!ător al unui sentiment etrem de puternic" Poetul identifică sentimentul, nu mai este o $leoaică tânără” oarecare, ci $arămie”, știe că iubirea este perfidă, are $ mișcările !iclene”, dar fericirea trăită acum vine după o perioadă ternă a vieții, $ un deşert ”, care capătă brusc $ strălucire”" /ubirea, ca formă a spiritului, învinge timpul, dând energie şi profun!ime vieții $înc-o !reme & şi-ncă-o !reme”" 6imit de efectul năucitor al iubirii, îndrăgostitul, răvăşit sufletește, pare a fi în căutarea sinelui, în căutarea fostei identităţi %$ Mi-am dus mâna la sprânceană& la tâmplă şi la bărbie,& dar mana nu le mai știe”*" #ntreaga poe!ie este o unică metaforă -$ Leoaica tânără”, o metaforă a iubirii" #n finalul poe!iei, leoaica se retrage în aureola himerică a unui deşert auriu, în a șteptarea unei alte victime, pe care o inoculea!ă cu mușcătura cau!atoare de dragoste" 1legerea acestui animal feroce pentru repre!entarea erotică nu este deloc întâmplătoare, leoaica fiind un simbol al forței de!lănțuite ardent, devastator" /ubirea este personificată, făcând trecerea de la categoria de sentiment abstract, definit printr-o serie de calităţi, la o întrupare feroce care atacă fiin ța poetului, rămasă fără posibilitate de apărare" #ntruparea violentă a iubirii duce la ciudatele falii spațiale, la repetatele despărțiri şi reîntâlniri ale simțurilor, într-o vi!uali!are simbolică şi metafi!ică a spațiului fantastic2 privirea țâșnește ca un curcubeu şi se întâlnește $ tocmai lână ciocârlii” cu au!ul" #n procesul concret al transformării spațiului, prin persistenţa magică a iubirii, vedem cum acesta devine rotund, circular, învăluindu-l pe poet din toate direcțiile2 $ Şi deodată-n jurul meu natura & se făcu un cerc, de-a dura”" imbolistica cercului, a spațiului ce se repetă pe el însu și, nu poate fi separată de mesajul tetului2 iubirea este un proces circular, ce se retrage şi revine asupra nesfârșitului lan ț al generațiilor umane" +aracterul fluctuant al spațiului este marcat tocmai de comparația $ca o strânere de ape” în jurul poetului, reali!ându-se o concentrare spațială, până când lumea devine un spa țiu lăuntric dirijat de un veritabil eu ordonator ca un $ axis mundi ” mai puțin obișnuit" 1ventura cunoașterii liricii stănesciene sfârșește cu o conclu!ie eprimată de însuși poetul2 $ (oezia nu se scrie în cu!inte”, poe!ia este o stare de $ criză” şi de liniște autocontemplativă" Poe!ia este o romanță cantabilă a iubirii, sentiment materiali!at, vi!uali!at de Nichita tănescu, stare sufletească ce capătă puteri demiurgice asupra sensibilității eului poetic, înălțându-l în centrul lumii, care la rândul ei, se reordonea!ă sub forţa miraculoasă a celui mai uman sentiment"
