– Genitiv (al cui?dinauntrul/in fata/in jurul/in spatele/inaintea
asupra,contra,impotriva,inapoia,deasupra, dedesubtul,in susul, in
josul,in fundul, din cauza etc. cui?) 1. Atribut substantival genitival: Caietul elevului este nou. 2. Atribut substantival prepoziţional: Atacul contra lui Victor a fost violent. 3. Nume predicativ: Cărţile erau ale Mariei . 4. Complement indirect: Românii au luptat împotriva duşmanilor . 5. Complement circumstanţial de loc: Ploaia s-a lăsat deasupra oraşului . 6. Complement circumstanţial de timp: Ei au venit în jurul prânzului . 7. Complement circumstanţial de mod: Ei înaintau contra vântului . 8. Complement circumstanţial de cauză: Din cauza poleiului , maşina a derapat. Dativ (cui? gratie,datorita,multumita,potrivit,conform,contrar,aidoma,asemenea gratie,datorita,multumita,potrivit,conform,co ntrar,aidoma,asemenea cui?) 1. Nume predicativ: Gestul lui a fost contrar aşteptărilor . 2. Apoziţie: I-am dat vărului meu, lui Vasile, o carte. 3. Complement indirect: I-am trimis bunicii mele o felicitare. 4. Complement circumstanţial de loc: El nu stă locului . 5. Complement circumstanţial de cauză: A întârziat datorită tramvaiului . – Acuzativ (care? ce fel de? pe cine?ce? de cine? de catre cine, despre cine, ce?unde?cum?cand?cat?) 1. Atribut substantival prepoziţinal: Florile de tei au căzut. 2. Nume predicativ: Cartea este fără copertă. 3. Complement direct: L-am văzut pe colegul meu. 4. Complement indirect: Am vorbit despre părinţii mei . 5. Complement de agent: Problema a fost rezolvată de tata. 6. Complement circumstanţial de loc: S-a aşezat a şezat în bancă. 7. Complement circumstanţial de mod: Venea ca vântul . 8. Complement circumstanţial de cauză: N-a venit de teamă. 9. Complement circumstanţial de scop: Mă pregătesc pentru examen . – Vocativ: Vocativul exprimă o chemare adresată cuiva pentru a-i atrage atenţia asupra unei comunicări: Vino aici, băiat ! Locuţiuni substantivale
“Patria este aducerea-aminte de zilele copilăriei...” aducerea-aminte = amintirea
Locuţiunile substantivale sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar echivalente cu un substantiv. Trăsături – –
nu se pot analiza separat nu se pot declina
– – –
au forme de singular şi de plural pot primi articol se analizează ca un substantiv
Funcţii sintactice
a) subiect: Mă chinuiau părerile de rău. b) nume predicativ: Vacanţa a rămas o aducere-aminte.
2.Articolul Articolul hotarat Gen
Masculin
Caz/N Singular r.
Masculin
Femini n
Femini n
Neutru
Neutr u
Plural
Singula r
Plural
Singula r
Plural
N-Ac
l
i
a
le
e
le
G-D
lui
lor
ei
lor
lui
lor
V
le
lor
O!
Lor
-
-
!
Articolul nehotarat Gen
Masculin
Caz/N Singular r.
Masculi Femini n n
Femini n
Neutru
Neutru
Plural
Plural
Singula r
Plural
Singula r
N-Ac
un
Niste
o
niste
un
Niste
G-D
unei
unor
unei
unor
unui
unor
Articolul posesiv genitival Gen
Masculi n
Masculi n
Femini n
Femini n
Neutru
Caz/Nr.
Singula r
Plural
Singula r
Plural
Singula r
N-Ac
al
ai
a
ale
al
G-D
alui
alor
alei
alor
alor
Articolul demonstrativ Gen
Masculi n
Masculi n
Femini n
Femini n
Neutru
Neutru
Caz/Nr.
Singula r
Plural
Singula r
Plural
Singula r
Plural
N-Ac
cel
cei
cea
cele
cel
cele
G-D
celui
celor
celui
celor
celui
celor
3.Verbul Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă acţiunea, starea sau existenţa. Conjugările – – – –
I (-a): a cânta, a mânca a II-a (-ea): a vedea, a tăcea a III-a (-e) : a face, a spune a IV-a (-i; -î) : a citi, a hotărî
Clasificare
1. După înţeles: a) predicative (au înţeles de sine stătător şi formează singure predicat verbal): Băiatul citeşte. b) nepredicative (nu au înţeles de sine stătător şi nu pot forma singure predicat verbal): –
–
copulative (nu au înţeles de sine stătător şi intră în alcătuirea unui
predicat nominal alături de un nume predicativ): El este elev . auxiliare (ajută la formarea unor moduri şi timpuri compuse: a fi, a avea, a voi): El a mers la şcoală. Verbele copulative
-a fi, cand nu este predicativ sau auxiliar
-a deveni, care este doar copulativ - a ajunge, a iesi, a se face, a insemna, a ramane, a parea, care sunt verbe predicative ce pot deveni copulative Verbele auxiliare -a avea ajuta la formarea modului indicativ, timpul perfect: am povestit.
viitor: am sa
povestesc. povesti.
modului conditional-optativ, timpul prezent: as perfect
: as fi povestit. -a fi ajuta la formarea modului conjunctiv, timpul perfect: sa fi povestit. modului conditional-optativ, timpul perfect: as fi povestit. modului indicativ, timpul viitor anterior: voi fi povestit. -a vrea ajuta la formarea modului indicativ, timpul viitor: voi povesti. viitor anterior: voi fi povestit. 2. După posibilitatea de a avea forme pentru toate persoanele:
a) personale (au forme pentru toate persoanele): a scrie, a citi, a lucra, a coborî . b) impersonale ca sens şi unipersonale ca formă (au formă numai pentru persoana a III-a, singular): ninge, plouă, se cuvine, trebuie, se întâmplă, a lătra, a merita, a ajunge, a rămâne (ex.: Rămâne cum am stabilit.). 3. După posibilitatea de a avea un complement direct : a) tranzitive (permit un complement direct): a spune, a vedea, a citi (ex.: văd ceva; văd pe cineva). b) intranzitive (nu permit un complement direct): a merge, a se gândi . Verbe intranzitive
1. Verbe de mişcare: a merge, a fugi 2. Verbe impersonale: plouă, tună, ninge 3. Verbe unipersonale: trebuie, se cuvine 4. Verbe reflexive: a se gândi, a-şi aminti
5. Verbe copulative: a fi, a deveni, a ajunge, a însemna 6. Verbe la diateza pasivă
Categorii gramaticale Modurile verbului
–
–
–
–
Moduri personale, predicative: indicativ: exprima o actiune prezentata de vorbitor ca reala,sigura (eu lucrez, tac, culeg, fug); conjunctiv: exprima o actiune realizabila, posibila in prezent,ireala in trecut (eu sa lucrez, sa tac, sa culeg, sa fug; eu sa fi lucrat, sa fi tacut, sa fi cules, sa fi fugit ); conditional-optativ: exprima o actiune realizabila in functie de o conditie (eu as lucra, as tacea, as culege, as fugi ); imperativ: exprima un ordin, un indemn, un sfat, o rugaminte (lucreaza! taci! culege! fugi!); Modurile nepersonale, nepredicative:
–
infinitiv: exprima actiunea in
–
numele actiunii (a citi, a lucra etc.); gerunziu: exprima o actiune in desfasurare, fara referire precisa la momentul vorbirii (citind, lucrand
–
participiu: denumeste sub
suferita de un obiect (citit, vazut –
mod general, denumeste
etc.); forma de adjectiv actiunea etc.);
supin:
forma verbala omonima cu participiul, avand in plus prepozitiile de, la, pentru si sinonima cu infinitivul (de mancat,
pentru citit, la cules etc.); Timpurile a) indicativ -prezent: actiune simultana cu momentul vorbirii (lucrez, tac, culeg, fug);
-imperfect: actiune trecuta, nedeterminata in momentul la care se refera vorbirea (lucram, taceam, culegeam, fugeam); -perfecul simplu: actiune trecuta, incheiata in trecut (lucrai, tacui, culesei ,fugii ); -perfectul compus: actiune trecuta, terminata, fara a preciza momentul incheierii fata de prezent (am lucrat, am tacut, am cules, am fugit ); -mai mult ca perfectul: actiune trecuta, incheiata inaintea altei actiuni trecute (lucrasem, tacusem, culesesem, fugisem); -viitorul: actiune ce se petrece lucra, voi tacea, voi culege, voi fugi );
dupa momentul vorbirii (voi
-viitorul anterior: actiune care se va petrece in viitor si se va incheia inaintea unei alte actiuni viitoare ( voi fi lucrat, voi fi tacut, voi fi cules, voi fi fugit ); b) conjunctiv : -prezent: sa lucrez, sa tac, sa culeg, sa fug; -perfect: sa fi lucrat, sa fi tacut, sa fi cules, sa fi fugit ; c) condiţional-optativ : -prezent: as lucra, as tacea, as culege, as fugi ; -perfect: as fi lucrat, as fi tacut, as fi cules, as fi fugit ; d) infinitiv : -prezent -perfect Verbele la moduri personale au funcţie sintactică de predicat verbal sau predicat nominal. La modurile nepersonale, verbele au funcţie sintactică de: subiect, nume predicativ, atribut, complement. Persoana
-I: emitatorul -a II a: receptorul -a III a: persoane despre care se vorbeste in mesaj Numarul
-singular: cand o persoana face actiunea -plural: cand mai multe persoane fac actiunea Diatezele verbului
Verbul are trei diateze: activă, pasivă, reflexivă. Diateza activă
“Norocul ne caută el pe noi...” El a plecat la şcoală. La diateza activă acţiunea este realizată de subiectul gramatical (care poate fi exprimat sau neexprimat). Acţiunea verbului se poate răsfrânge asupra unui obiect (complement direct). Exemplu: Elevul a scris tema. Verbele la diateza activă pot fi la modurile personale (la orice timp) sau nepersonale. Diateza reflexivă
“Pe uliţa satului se repeziră toţi flăcăii.” La diateza reflexivă acţiunea este realizată şi suportată de subiect. Aparţin acestei diateze numai verbele însoţite de pronume reflexive, fără funcţie sintactică, având rolul de marcă gramaticală a acestei diateze. Pronumele stau, de obicei, înaintea verbului, dar şi după acesta (gerunziu: gândindumă) şi se analizează împreună cu verbul. Pronumele reflexive pot fi în cazurile acuzativ sau dativ. Diateza pasivă
Această diateză arată că acţiunea, efectuată de un autor neprecizat este suferită de subiectul gramatical. Pot fi puse la diateza pasivă verbele active tranzitive fără pronume reflexiv, complementul direct de la diateza activă devenind subiect, iar subiectul – complement de agent: Eu am cumpărat cartea. Cartea a fost cumpărată de mine. Excepţii sunt unele verbe ca a binevoi, a comporta, a durea etc. →
Locutiunea verbala Locuţiunea verbală este un grup de cuvinte cu înţeles unitar care conţin în mod necesar un verb şi au valoare morfologică a unui verb, analizând-o ca un verb: a-si da seama.
4.Adjectivul Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care exprimă însuşirea unui obiect. Clasificare
După înţeles: 1. Adjective propriu-zise: a) variabile (îşi modifică forma după genul, numărul şi cazul substantivului): – cu o terminaţie şi două forme flexionare: mare, dulce, verde, rece, subţire (vânt rece, apă rece, ochi reci, ploi reci ) – cu două terminaţii şi două forme flexionare: greoi, dibaci, vioi, amărui (băiat vioi, fată vioaie, copii vioi, priviri vioaie) – cu două terminaţii şi trei forme flexionare: viu, lung, molâu, lumesc ( păr lung, stradă lungă, stâlpi lungi, clipe lungi ) – cu două terminaţii şi patru forme flexionare: alb, celebru, uman, apusean (actor celebru, maximă celebră, tenori celebri, cărţi celebre) b) invariabile (cu aceeaşi formă indiferent de gen, număr, caz): bleu, precoce, gri, roz 2. Adjective provenite din alte părţi de vorbire (prin schimbarea valorii gramaticale): – pronominale (posesive, de întărire, nehotărâte, demonstrative, negative, relative, interogative) – participiale: tema scrisă – gerunziale: putere crescândă – adverbiale: asemenea oameni După formă: 1. Simple: frumos, blând 2. Compuse: cumsecade, nord-american Grade de comparaţie
1. Pozitiv: înalt 2. Comparativ : a) de superioritate: mai înalt b) de egalitate: la fel de înalt c) de inferioritate: mai puţin înalt 3. Superlativ : a) relativ: – de superioritate: cel mai înalt – de inferioritate: cel mai puţin înalt b) absolut: – de superioritate: foarte înalt – de inferioritate: foarte puţin înalt
Adjective fără grad de comparaţie : superior, inferior, anterior, maxim, minim, optim, complet, viu, mort, veşnic, principal, deplin, unic. Funcţii sintactice
1. Subiect (numai când este substantivizat): Leneşul mă enervează. 2. Nume predicativ: Ziua era frumoasă . 3. Atribut adjectival: Am citit o carte interesantă. 4. Complement indirect: Din roşu s-a făcut palid . 5. Complement circumstanţial de timp: Îl cunosc de mic. 6. Complement circumstanţial de mod (cu adverb comparativ): El era mai mult îndrăzneţ decât alţii. 7. Complement circumstanţial de cauză: Nu le-a primit de rele ce erau. Locuţiunea adjectivală Locuţiunile adjectivale sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar, având valoarea unui adjectiv. Clasificare
1. Locuţiuni adjectivale variabile: peste picior, tras de păr, tot unul şi unul 2. Locuţiuni adjectivale invariabile: de seamă, de treabă, fel de fel, cu capul în nori
5. Pronumele Pronumele este partea de vorbire flexibilă care ţine locul unui substantiv. Pronumele personal desemnează persoanele care participă direct sau indirect la actul comunicării.
Pronumele personal are: -trei persoane: I, a-II-a si a-III-a - doua numere: singular si plural -forme diferite de gen, numai la persoana a-III-a: masculin si feminin -forme accentuate (la toate cazurile) si neaccentuate (numai la cazurile acuzativ si dativ) Funcţii sintactice
1. Subiect: Noi pregătim un spectacol. 2. Nume predicativ: – nominativ: Elevul este el . – acuzativ: Florile sunt pentru ea. – genitiv: Cărţile sunt ale lui .
3. Atribut pronominal prepoziţional: Ei au vorbit cu respect despre ea. 4. Complement direct: Am văzut-o pe ea. 5. Complement indirect: – dativ: I-am dat cartea. – acuzativ: Se bizuie pe mine. 6. Complement de agent: Cartea este scrisă de el . 7. Complement circumstanţial de mod: Învaţă ca mine. 8. Complement circumstanţial de loc: S-a aşezat lângă el . 9. Complement circumstanţial de timp: Am sosit după el . Dativul posesiv
Dativul posesiv este exprimat prin formele neaccentuate ale pronumelui personal. Dativul posesiv determină: – un substantiv: mâna-ţi albă – un adjectiv: alba-ţi mână – un verb: Ţi -am ascultat sfatul. Funcţie sintactică: atribut pronominal (în cazul dativ). Atunci când se leagă prin cratimă de o propoziţie, are funcţia sintactică de complement circumstanţial: El stă înainte-i . Dativul etic
Dativul etic se exprimă prin formele neaccentuate ale pronumelui personal. Exemplu: Mi şi-l luă şi mi ţi-l trânti... Dativul etic nu are funcţie sintactică. Pronumele personal cu valoare neutră
se exprimă prin formele neaccentuate ale pronumelui personal în dativ şi acuzativ – apare în expresii: A dat-o în bară. –
Pronumele personal de politeţe Pronumele personal de politeţe exprimă respectul în relaţiile dintre oameni. Funcţii sintactice
1. Subiect: Dumnealui a plecat. 2. Nume predicativ: Cartea este a dumneavoastră. 3. Atribut pronominal: Invitaţia dumneaei mi-a făcut plăcere. 4. Complement direct: L-am chemat pe dumnealui . 5. Complement indirect: Vă ofer dumneavoastră aceste flori. 6. Complement de agent: Ceaiul este pregătit de dumnealui . 7. Complement circumstanţial de mod: El citeşte ca şi dumneata. 8. Complement circumstanţial de loc: Nu stau mult la dumneata.
Pronumele reflexiv Pronumele reflexiv ţine locul ţine locul obiectului asupra căruia se exercită acţiunea verbului, exprimând identitatea între obiect şi subiectul verbului. Particularităţi
are numai cazurile dativ şi acuzativ are forme proprii numai pentru persoana a II-a – acuzativ: se, -s; dativ: îşi, -şi la persoana I şi a II-a, rolul de pronume reflexiv îl îndeplinesc formele neaccentuate de dativ şi acuzativ ale pronumelui personal – pronumele reflexiv neaccentuat poate fi folosit singur sau însoţit de pronume accentuat: mă apăr pe mine, îmi aduc mie – –
–
Funcţii sintactice
1. Nume predicativ: Roadele erau pentru sine. 2. Atribut pronominal: Lauda de sine nu este bună. 3. Atribut pronominal (dativ posesiv): Îşi puse căciula pe cap. 4. Complement direct: Eu mă trezesc devreme. 5. Complement indirect: Munceşte pentru sine. 6. Complement de agent: Convins de sine însuşi , nu se mai temea. 7. Complement circumstanţial de mod: Se înţelegea de la sine că va veni. 8. Complement circumstanţial de loc: El o apropie de sine cu fiecare zi. Pronumele şi adjectivul pronominal posesiv Pronumele posesiv exprimă ideea de posesie, înlocuind atât numele posesorului, cât şi pe cel al obiectului posedat. Caracteristici
e însoţit de articol posesiv genitival care îşi schimbă forma după genul şi numărul obiectului posedat nu are forme pentru genitiv si dativ singular – la genitiv, dativ plural apar formele alor mei, alor tăi, alor noştri, alor voştri substituie numele posesorului (acordându-se în persoană şi număr) şi se acordă în gen, număr şi cat cu obiectul posedat – la persoana a III-a plural nu are formă proprie, se foloseşte pronumele personal lor În nominativ şi genitiv: Pronume personale: eu, tu, el, ea, al lui, a ei Pronume posesive: al meu, al tău, al său, a sa –
–
–
Funcţii sintactice
1. Subiect: Ai noştri sunt cei mai buni. 2. Nume predicativ: Pământul este al alor mei. 3. Atribut pronominal: Rezultatele alor noştri s-au modificat. 4. Complement direct: I-am întâlnit pe ai săi acolo. 5. Complement indirect: Am plecat cu ai mei la munte. 6. Complement de agent: Scrisoarea este trimisă de ai mei . 7. Complement circumstanţial de mod: Eu am procedat ca ai mei . 8. Complement circumstanţial de loc: Voi merge la ai mei . 9. Complement circumstanţial de timp: Am venit după ai mei . Adjectivul posesiv determină un substantiv, se acordă în gen, număr şi caz cu acesta şi substituie numele posesorului, cu care se acordă în persoană şi număr.
Formele sunt identice cu ale pronumelui posesiv, cu deosebirea că articolul posesiv genitiv nu mai este obligatoriu. Exemplu: – Ai mei părinţi au plecat. – Părinţii mei au plecat. Funcţie sintactică: atribut adjectival Pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ Pronumele demonstrativ aratp depărtarea sau apropierea obiectului (în spaţiu sau în timp) sau identitatea acestuia cu el însuşi sau un alt obiect. Clasificare
1. După înţeles: a) de apropiere: acesta, aceasta, ăsta b) de depărtare: acela, aceea, ăla c) de identitate: acelaşi, aceeaşi d) de diferenţiere: ăstălalt, celălalt, cestălalt 2. După alcătuire: a) simple: acesta, acela, ală b) compuse: cestălalt, celălalt Forme populare: ăsta, aia, ăla, ăstălalt Forme regionale: aista, ista, aistalalt Forme simplificate: cel, cea, cei, cele Caracteristici – – –
se declină, schimbându-şi forma după gen, număr, caz nu are categoria gramaticală a persoanei devine adjectiv demonstrativ
Funcţii sintactice
1. Subiect: Acesta este fratele meu. 2. Nume predicativ: – nominativ: Colegul meu este acesta . – acuzativ: Cartea este pentru acesta . – genitiv: Stiloul era al celuilalt . 3. Atribut pronominal prepoziţional: – acuzativ: Cartea de la aceştia este nouă. – genitiv: Casa din spatele acestuia este a mea. – dativ: Reuşita graţie acestuia i-a incântat. 4. Atribut pronominal genitival: Rezultatele celorlalţi sunt mai bune. 5. Complement direct: L-am sunat pe acela. 6. Complement indirect: – dativ: I-am vorbit celuilalt . – acuzativ: Am discutat despre ceilalţi . 7. Complement circumstanţial de mod: El a procedat ca acela. 8. Complement circumstanţial de loc: S-a aşezat lângă acela. 9. Complement circumstanţial de timp: A ajuns înaintea celuilalt .
Când pronumele demonstrativ nu mai înlocuieşte un substantiv, ci îl determină şi se acordă în gen, număr şi caz cu acesta, devine adjectiv pronominal demonstrativ. Exemple: Am altoit mărul cel bătrân. (articol demonstrativ) Cel de acolo este colegul meu. (pronume demonstrativ) A urcat cu oile pe acel munte. (adjectiv demonstrativ) Funcţie sintactică: atribut adjectival Pronumele şi adjectivul pronominal interogativ Pronumele interogativ apare în propoziţii interogative şi ţine locul substantivului aşteptat ca răspuns la o întrebare. Forme: Care? Cine? Ce? Cât? Câţi? Câte? Forme cazuale: Cui? Cărui? Pe care? Cărora? Pe cine? Al cui? Căruia? Funcţii sintactice
1. Subiect: Cine m-a chemat? 2. Nume predicativ: – nominativ: Ce este el? – genitiv: A cui este scrisoarea? – acuzativ: Pentru cine este cartea? 3. Atribut pronominal prepoziţional: De care bomboane ai ales? 4. Atribut pronominal genitival: A cui colecţie e mai reuşită? 5. Complement direct: Pe cine aştepţi? 6. Complement indirect: – dativ: Cui ai telefonat? – acuzativ: Cu care ai vorbit? 7. Complement de agent: De cine ai fost rugat? 8. Complement circumstanţial de loc: La cine ai stat? 9. Complement circumstanţial de timp: Înaintea cui ai ajuns la petrecere? 10. Complement circumstanţial de mod: Precum cine ai procedat? 11. Complement circumstanţial de cauză: Din cauza cui ai întârziat? – care, ce, câţ, câtă, câţi, câte: au valoare de adjectiv pronominal
interogativ când însoţesc un substantiv pe care îl determină şi cu care se acordă în gen, număr şi caz şi au funcţie sintactică de atribut adjectival.
Pronumele şi adjectivul pronominal relativ Pronumele relativ se foloseşte numai în frază şi este element de relaţie între regentă şi subordonată, păstrându-şi funcţia sintactică în propoziţia subordonată. Forme: – simple: care, cine, ce, cât, câţi, câte – compuse: ceea ce Funcţii sintactice
1. Subiect: Am citit această carte care a fost interesantă.
2. Nume predicativ: Spune-mi ce a devenit Dan. 3. Atribut adjectival: Am aflat ce carte ai ales. 4. Atribut pronominal: Acesta este romanul în paginile căruia m-am regăsit. 5. Complement direct: Am cumpărat cartea pe care mi-ai recomandat-o. 6. Complement indirect: Iată caietul căruia i-am schimbat coperta. 7. Complement de agent: Ştiu de cine ai fost certat. 8. Complement circumstanţial de mod: Ştiu precum te porţi. 9. Complement circumstanţial de loc: N-am aflat lîngă cine s-a mutat. 10. Complement circumstanţial de timp: Am aflat după cine a sosit. 11. Complement circumstanţial de cauză: Nu ştiu de ce te-ai supărat. Pentru a stabili funcţia sintactică a pronumelui relativ din subordonată, se face abstracţie de propoziţia regentă, iar în subordonată se pune întrebarea părţii de propoziţie care determină pronumele relativ. Pronumele şi adjectivul pronominal negativ Pronumele negative apar în propoziţii cu verbul la formă negativă şi ţin locul unor substantive din propoziţia afirmativă corespunzătoare. Clasificare a) simplu: nimic, nimeni b) compus: niciunul, niciunii, niciuna, niciunele Forme cazuale: nimănui, niciunuia, niciunora
Pronumele negativ nimic este invariabil. Funcţii sintactice
1. Subiect: Nimeni nu a răspuns. 2. Nume predicativ: – nominativ: El pare nimeni . – genitiv: Creionul nu este al nimănui . – acuzativ: Cadoul nu este pentru niciunul dintre ei. 3. Atribut pronominal genitival: Scrisoarea niciuneia dintre fete n-a ajuns. 4. Atribut pronominal (acuzativ): Felicitarea pentru nimeni nu a fost atât de emoţionantă pentru el. 5. Complement direct: Nu am cumpărat nimic. 6. Complement indirect: – dativ: Nu-i dau nimănui dreptul de a mă insulta. – acuzativ: Nu am discutat cu nimeni despre voi. 7. Complement de agent: El nu a fost ajutat de nimeni . 8. Complement circumstanţial de loc: Nu s-a aşezat lângă nimeni . 9. Complement circumstanţial de timp: N-a sosit după nimeni . 10. Complement circumstanţial de mod: Nu citeşti ca nimeni . 11. Complement circumstanţial de cauză: Cearta dintre ei n-a fost din cauza nimănui . Adjectivul pronominal negativ determină un substantiv, cu care se acordă în gen, număr şi caz. Funcţie sintactică: atribut adjectival Exemplu:
Niciun elev nu a venit. Pronumele şi adjectivul pronominal de întărire Pronumele de întărire, folosit astăzi numai ca adjectiv pronominalm însoţeşte un substantiv sau un pronume personal cu scopul de a preciza persoana desemnată de acesta.
Adjectivul de întărire însoţeşte un substantiv sau un pronume, insistând asupra lor. Adjectivul de întărire se acordă în gen, număr şi caz (dacă determină un substantiv) şi se acordă şi în persoană (dacă determină un pronume). Exemple: Ele însele au plecat. Copiii înşişi au luat hotărârea. Înseşi fetei i se păruse curios.
6. Numeralul Numeralul este partea de vorbire flexibilă care exprimă un număr, determinarea numerică a obiectelor sau ordinea acestora prin numărare. Clasificare
1. Numeral cardinal : a) propriu-zis: – simplu: zero, unu, zece, sută, mie, milion, miliard – compus: doisprezece, cincizeci b) colectiv: amândoi, tustrei c) multiplicativ: îndoit, înzecit d) distributiv: câte doi, câte trei e) fracţionar: doime f) adverbial: o dată, de două ori 2. Numeral ordinal : primul, al doilea Structură Compunere (procedee): 1. Contopire: douăzeci, treizeci, tustrei 2. Alăturare cu blanc: două mii, o sută zece 3. Joncţiune: douăzeci şi patru
Valoare:
– substantivală: Trei pleacă. – adjectivală: Trei copii pleacă. Categorii gramaticale
– genul (diferenţiat la numeralele unu, doi, amândoi, câte unul,
tustrei )
– numărul (au forme de singular şi plural numeralele sută, mie,
milion etc., unu nu are formă de plural, doi, trei nu au forme de singular) – cazul (nominativ, acuzativ: cei doi ; genitiv, dativ: celor doi ; genitiv cu prepoziţia a: caietele a doi dintre ei; dativ cu prepoziţia la: am dat la trei dintre ei)
7.Adverbul Adverbul este partea de vorbire neflexibilă care exprimă caracteristica unei acţiuni. Clasificare
1. După înţeles: a) de mod: aşa, bine, repede b) de loc: acolo, departe, jos c) de timp: mâine, astăzi, cândva 2. După structură: a) simple: bine, ieri, jos b) compuse: niciodată, devreme, după-amiază 3. După rol : a) interogative (foloste în exprimara întrebării în propoziţiile interogative): unde, când, cum, cât, încotro b) relative (utilizate în frază, leagă subordoata de propoziţia regentă): unde, când, cum, cât, încotro c) nehotărâte (nu dau indicaţii precise despre circumstanţă): cândva, altundeva, oriunde, oricum d) negative (neagă circumstanţa exprimată): niciunde, nicăieri, niciodată, nicicum, nicicând e) predicative (au funcţie sintactică de predicat verbal, când sunt urmate de conjuncţiile că, sau, să): fireşte, desigur, poate, negreşit, posibil, imposibil, normal 4. După provenienţă: a) propriu-zise (moştenite): sus, nu mai b) provenite din alte părţi de vorbire , prin schimbarea valorii gramaticale: – din substantive care exprimă timpul: noaptea, iarna, lunea – din adjective: frumos, rapid, puternic – din pronume relative/interogative: ce, cât Grade de comparaţie
1. Pozitiv : bine 2. Comparativ :
– de superioritate: mai bine – de egalitate: la fel de bine – de inferioritate: mai puţin bine
3. Superlativ : – relativ: cel mai bine – absolut: foarte bine
Adverbele pronominale Adverbele pronominale provin din rădăcini pronominale. Funcţii sintactice
1. Predicat verbal: Fireşte că a priceput. 2. Nume predicativ: Cum este copilul? 3. Atribut verbal: Etajul de jos a fost inundat. 4. Complement circumstanţial de loc: Va călători departe. 5. Complement circumstanţial de timp: Azi am cumpărat mere. 6. Complement circumstanţial de mod: Mergea repede spre şcoală
Locuţiunea adverbială Locuţiunile adverbiale sunt rupuri de două sau mai multe cuvinte care, împreună, îndeplinesc rolul unui adverb.
Locuţiunile adverbiale pot fi formate din: – substantiv, adjectiv substantivizat, participiu, numeral sau adverb cu una sau mai multe prepoziţii: de dimineaţă, de obicei, în grabă, cu de-a sila, pe de rost, din nou, pe negândite – substantiv, pronume sau adverb, repetat cu una sau mai multe prepoziţii: zi cu zi, clipă de clipă, rând pe rând, din ce în ce – din părţi de vorbire de acelaşi fel: colea-valea, ici-colo, vrândnevrând
8. Prepozitia Prepoziţia este partea de vorbire neflexibilă care marchează raporturi de subordonare în cadrul propoziţiei, legând atributele sau complementele de cuvintele pe care acestea le determină. Clasificare
1. După alcătuire: a) simple: cu, la, pentru, din b) compuse: de pe la, pe la, de lângă 2. După cazul cu care se construiesc: a) cu acuzativ: de lângă, peste, din b) cu genitiv: contra, asupra, împotriva c) cu dativ: graţie, mulţumită, contrar
Locuţiunea prepoziţională Locuţiunile prepoziţionale sunt grupuri de cuvinte cu valoare de prepoziţie.
În alcătuirea unei locuţiuni prepoziţionale intră cel puţin o prepoziţie şi o altă parte de vorbire: – un substantiv: în faţa, din cauza, în loc de – un pronume: cu tot – un adverb: în afara, de-a lungul, înainte de
9.Conjunctia Conjuncţia este un instrument gramatical care face legătura între: – două părţi de propoziţie de acelaşi fel şi care nu depind una de alta (două subiecte, două nume predicative, două atribute, două complemente) – două propoziţii care nu depind una de alta sau între o propoziţie suboronată şi propoziţia pe care o determină Clasificare
1. După formă: a) simple (sunt formate din elemente identice în plan morfologic): şi, nici, că, deci, să b) compuse: ca să, încât să, cum că 2. După funcţia pe care o îndeplinesc: a) coordonatoare (fac legătura între două părţi de propoziţie sau între două propoziţii care nu depind unde de alta): – copulative: şi, nici – disjunctive: sau, ori, fie – adversative: dar, însă, ci, iar – conclusive: deci, aşadar b) subordonatoare (fac legătura între două propoziţii, dintre care una este dependentă de cealaltă): că, să, fiindcă, dacă, deşi, de, încât, deoarece) Exemple: Băiatul era cuminte şi retras. A cules flori albe şi parfumate. A cumpărat caiete şi cărţi. Plecase, dar s-a întors. A învăţat să scrie şi să citească. Locuţiunile conjuncţionale
Locuţiunile conjuncţionale sunt grupuri de cuvinte cu valoarea de conjuncţie. Clasificare
1. Locuţiuni conjuncţionale coordonatoare: a) copulative: precum şi, cât şi, ci şi, atât... cât şi b) adversative: numai că c) conclusive: prin urmare, de aceea, în concluzie, aşa că, în consecinţă 2. Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: fără să, după cum, în timp ce, în vreme ce, din cauză că, din pricină că, cu scopul să, pentru ca să, în caz că, cu condiţia să, cu toate că, măcar că, încât să.
10.Interjectia Interjecţia este o parte de vorbire neflexibilă specifică limbii vorbite (stilului colocvial). Clasificare
1. După structură: a) simple: Vai! Zău! Of! Uf! b) compuse: Hodoronc-tronc! Bing-bang! Cotcodac! Teleap-teleap! 2. După origine: a) propriu-zise: Ah! Au! Văleu! b) onomatopeice (imită sunete şi zgomote din natură): Buf! Tronc! Hamham! Miau! c) provenite din alte părţi de vorbire : Foc! Înainte! Funcţii sintactice
1. Subiect: De departe se aude: Cioc! Cioc! Cioc! 2. Predicat verbal: Hai acasă! 3. Nume predicativ: Este vai de el! 4. Atribut: Halal exemplu! 5. Complement direct: Am auzit: buf! 6. Complement indirect: Dă-i cea!
7. Complement circumstanţial de mod: Porni lipa-lipa!
II.Sintaxa Partea gramaticii care se stabileşte regulile îmbinării cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze se numeşte sintaxă.
a. Sintaxa propozitiei 1.Subiectul Este partea principală de propoziţie despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului. Clasificare I
1. simple: Andreea cântă. 2. multiple: Ana şi Maria au plecat la scoală. 3. compuse: Floarea-soarelui a răsărit. Clasificare II
• •
subiect exprimat subiect neexprimat : -inclus: Plecaţi! Veniţi mâine! -subînţeles: Eu plec la şcoală; vin la ora 13:00.
Subiectul nedeterminat este un subiect neexprimat, care nu poate fi
indentificat, cand verbul este la persoana a-III-a, diateza activa ( Scrie la ziar.) si poate fi raportat la orice persoana, cand actiunea are valoare generala si verbul este la persoana a-II-a singular (Cum iti vei asterne, asa vei dormi .), la persoana I, plural (Nu ne luam dupa vorbe) si reflexiv impersonal (Aici se doarme bine.). Subiectul poate fi exprimat prin: -substantiv comun: Iepurele a fugit. propriu: Adina învaţa.
-adjectiv: Bătrânul se sprijină în cârje. -pronume personal: El scrie. de politeţe: Dumneavoastră cititi. posesiv: Al meu a câştigat. de întărire: Însuşi a mărturisit adevărul. interogativ: Cine a citit cartea? relativ: Ştiu cine m-a căutat.
demonstrativ: Acela este el. negativ: Niciunul nu ştie. nehotărât: Altul a învăţat.
-numeral cardinal: Doi merg. ordinal: Al doilea merge. distributiv: Câte doi au plecat. colectiv: Amândoi învaţă. fracţionar: O treime au plecat.
-verb la infinitiv: A învăţa este bine. supin: De citit este frumos.
- interjecţie: Trosc! Se auzi acolo. După felul în care subiectul este sau nu autorul acţiunii , exprimată de predicatul verbal, se disting două feluri de subiecte: subiectul logic si subiectul gramatical. Subiectul gramatical este partea de propoziţie care răspunde la întrebarea cine?
sau ce? pusă predicatului verbal.
În propoziţia Florile sunt culese de copii. - subiectul gramatical este substantivul florile. Subiectul logic este autorul real al acţiunii exprimate de predicatul verbal.
Cartea este citită cu plăcere de elev. – subiectul gramatical este substantivul cartea.
2.Predicatul
Predicatul este partea principală de propoziţie care arată caracteristica subiectului. Răspunde la întrebările Ce face? Ce este? Cum este?. Clasificare Predicatul verbal
Predicatul verbal poate fi exprimat prin: -verb la indicativ prezent: Băiatul citeşte o carte. (diateza activă) imperfect: El se gândea la examen. (diateza
reflexivă) perfect simplu: Tu citişi repede scrisoarea. perfect compus: Tu ai cumpărat o carte. mai mult ca perfect: Voi admiraserăţi îndelung
aceste rochii. viitorul I: Eu voi cumpăra o rochie. viitorul II: Tu vei fi văzut spectacolul. viitorul popular: Tu o să mergi la teatru. conjunctiv prezent: Eu sa citesc această carte. perfect: Eu să fi citit această carte. condiţional optativ prezent: Aş citi această carte. perfect: Aş fi citit această carte. imperativ: Citeşte!
Spală-te!
Citiţi! (diateza activă)
Spălaţi-vă!
Fii respectat!
(diateza reflexivă)
Fiţi respectaţi! (diateza pasivă)
-locuţiuni adverbiale: Fără îndoială voi învăţa. -adverbe: Imposibil sa nu vina. -interjectii predicative: Iata un os! Cainele tusti! dupa el.
Predicatul Nominal Predicatul nominal este partea principală de propoziţie care arată o însuşire sau atribuie o calitate subiectului. Este format dintr-un verb copulativ, la mod personal, şi unul sau mai multe nume predicative( a fi + nume predicativ simplu sau multiplu) .
Predicatul nominal poate fi exprimat prin: -substantiv: El este elev . -adjectiv: El este frumusel . -numeral cardinal: Ei sunt doi . ordinal: El este al doilea. colectiv: Ei sunt amândoi . distributiv: Ei sunt câte doi . fracţional: Ei sunt o jumătate. multiplicative: Laptele este îndoit .
-pronume personal: Acesta este el . posesiv: Acesta este al meu. demonstrativ: El este acesta. relativ: Problema este cine învaţă. nehotărat: El este altul . negativ: Acolo nu este nici unul .
-verb la infinitiv: Acţiunea este a cânta. supin: Acţiunea este de cântat .
-interjecţie: Sunetul este trosc!
-adverb: Mersul este agale. -locuţiuni verbale: Este făra îndoială bine să înveţi.
3.Atributul Este partea secundară de propoziţie care arată însuşirea unui obiect determinându-l.
Atribut substantival
Este exprimat prin: -substantiv comun simplu: Cartea copilului este pe masă. compus: Dinţii unui câine-lup l-a muşcat. propriu simplu: Camera Oanei este ordonată.
-locuţiune prepoziţională: Banca din spatele clasei este liberă. -numeral cardinal: Răspunsul celor doi a fost correct. ordinal: Banca celui de-al treilea este ocupată.
-adjectiv: Lucrurile din jurul celui harnic strălucesc. Atribut adjectival
Adjectiv propriu-zis cu funcţia sintactică de atribut adjectival poate fi la orice grad de comparaţie. Este exprimat prin: -numeral cardinal:În faţa mea mergeau doi tineri. ordinal: Prima bancă este liberă. multiplicative: Câştigul înzecit a fost neaşteptat. distributive: În noapte răsuna din când în când câte o chemare,
urmată de câte trei fluierături.
colectiv: Amândoi copiii au adormit în fotoliu.
-adjectiv pronominal de întărire: Elevul însuşi a compus acest cântec. posesiv: Băiatul meu şi prietena sa au plecat la
mare în staţiunea Neptun. demonstrativ: Casa aceasta este nouă. reflexiv: Lauda de sine nu miroase a bine. nehotărât: Fiecare tânăr doreşte să se afirme. interogativ: Care carte îţi place? relativ: Ştiu care carte îţi place. negativ: În dimineaţa senină de vară, niciun nor nu
era pe cer. -verb la participiu: Lecţia citită cu atenţie şi învăţată e uşoară. gerunziu: El apucă pâinea cu mâini tremurânde.
Atribut pronominal
Se exprimă prin: -pronume personal: Camera lui este ordonată. demonstrativ: Casa acestora a fost demolată. de politeţe: Călătoria dumnealor a fost anulată. posesiv: Victoria alor noştrii este de neuitat. relativ: Parisul este oraşul ale cărui bulevarde sunt minunate. interogativ: A cărui elev este cartea? nehotărât: Răspunsul tuturor a fost bun. negativ: Nu mi-a plăcut răspunsul niciunuia.
-locutiune pronominală: Acel nu ştiu cine sună mereu la telefon.
Atribut verbal
Este exprimat prin: -verb la infinitiv: Plăcerea de a cânta este a mea. supin: Exerciţiul de rezolvat a fost uşor. gerunziu: Văd copacii înfrunziind în grădină. participiu: Cartea citită mi-a plăcut.
Atribut adverbial
Este exprimat prin: -locuţiune adverbială de loc: Casa din dreapta este a mea. de mod: Alergatul de jur-împrejur l-a oboist. de timp: Nu ştiu ce-ţi aduce ziua de mâine. Atribut interjecţional
Este exprimat prin: -interjecţie: Sunetul “cioc” l-am auzit! La uşă se auzeau bătăi: boc, boc!
4.Complementul Partea secundară de propoziţie care determină un verb, adjectiv, adverb. Clasificare
1. Complemente circumstanţiale:a) Complement circumstanţial de loc
b) Complement circumstanţial de mod
c) Complement circumstanţial de timp
d) Complement circumstanţial de scop
e) Complement circumstanţial de cauză
2. Complemente necircumstanţiale: a) Complement direct b) Complement indirect Complemente circumstanţiale
Complementul circumstanţial de loc
Este exprimat prin: - substantiv: Căţelul aleargă înaintea copilului .(comun simplu) Pisicul stătea fără frică în faţa câinelui-lup. (comun compus) Maşina s-a oprit în dreptul lui Mihai . (propriu simplu) Avioanele au zburat deasupra Curţii de Argeş. (propriu compus) - pronume personal: Câinele aleargă înaintea lui . demonstrativ : Voi mergeţi în dreptul acestora. posesiv: Copilul se juca în jurul alor săi . negativ: Scăpat în grajd, calul nu s-a oprit înaintea nimănui . nehotărât: Stele strălucesc deasupra tuturor . relativ: Aceasta este camera în care am locuit. interogativ: Către cine aleragă copilul?
- locuţiune prepoziţonală: Eu locuiesc aproape de oraş.
- numeral cardinal: Eu plec la cei doi . ordinal: Eu plec la cel de-al doilea. colectiv: Eu merg la amândoi . fracţional: Eu mă duc la o zecime. distributiv: Eu merg la câte doi .
- adjectiv: Eu merg la cel harnic.
Complementul circumstanţial de mod
Este exprimat prin: -adverb: Eu învăţ rău. -substantiv:Eu învăţ cu spor . -pronume: Eu scriu ca el . -numeral: Eu învăţ ca cei doi . -adjectiv: Eu scriu ca cei harnici . -verb: Eu scriu cântând . Complementul circumstanţial de timp
Este exprimat prin: -substantiv: Tu ai sosit la şcoală înaintea colegilor . -adverb: Astăzi voi pleca la mare. -locuţiune adverbială: Tu ai sosit acum. -adjectiv: O cunosc de tânără. -verb la infinitiv: Până a veni voi, era linişte în casă. gerunziu: Intrând în casa, te-a văzut. participiu: Acestea zise, şi-a pus turbinca sub cap şi s-a culcat. Complementul circumstanţial de scop
Se exprimă prin: -substantiv in genitiv: Noi am mers în excursie în scopul documentării . acuzativ: El a venit la noi în control .
-locuţiune substantivală: Medalionul mamei îl port spre aducere aminte. -pronume interogativ: La ce ai venit la şcoală? relativ: Ştiu la ce s-a dus până la magazin.
-adverb: De aceea ţi-a spus totul, ca să-l ierţi . -verb la infinitiv: Am fost la bibliotecă pentru a lua o carte. supin: Problema ţi-a fost dată spre rezolvat .
Complementul circumstanţial de cauză
Se exprimă prin: -substantiv: A lipsit de la şcoală din pricina bolii . -locuţiune substantivală: A plâns mult din pricina părerilor de rău. -pronume personal: N-a venit la şcoală din cauza lui . demonstrativ: Ai întârziat din pricina acestuia. posesiv: Sunt supărat din pricina alor mei . nehotărât: Ai fost pedepsit din cauza altuia. relativ: Cunosc fapte din cauza căruia ai fost pedepsit. interogativ: Din pricina cui ai întârziat?
-numeral: Ai întârziat din cauza celor doi . -adjectiv in genitiv: Ai întârziat din cauza celui leneş. dativ: N-a reuşit la examen graţie pregătirii slabe din timpul
anului. acuzativ: Tremuram de frică.
-verb la infinitiv: El a fost arestat pentru a fi furat o pâine. gerunziu: Fiind atent a înţeles totul. supin: Nu mai putea de obosit .
Complemente necircumstanţiale
Complementul direct El răspunde la întrebările pe cine? ce? Este partea secundară de propoziţie care dtermină un verb tranzitiv la mod personal sau nepersonal sau o interjecţie.
Este exprimat prin: -substantiv: Tu citeşti cartea. -locuţiune substantivală: El are o bună ţinere de minte. -pronume personal: L-ai chemat pe el . demonstrativ: Voi admiraţi pe aceste. posesiv: Eu îi văd pe ai tăi . nehotărât: Tu îi cunoşti pe toţi . negativ: Nu cumpăr nimic. relativ: Iată omul pe care îl admir. interogativ: Pe cine ai întrebat?
-numeral cardinal: I-ai văzut pe doi dintre copii. ordinal: L-ai cumpărat pe primul . colectiv: I-am văzut pe tustrei . fracţional: El a luat o zecime din total.
-adjectiv: Îl respect pe cel harnic. -verb la infinitiv: El ştie a vorbi româneşte. gerunziu: Aud cântând pe undeva. supin: Tu ai terminat de rezolvat exerciţiul.
-interjecţie: Deodată am auzit: buf!
Complementul indirect Complementul indirect este partea secundară de propoziţie care numeşte obiectul căruia i se atribuie o caracteristică sau o însuşire.
Este exprimat prin: -substantiv in gerunziu: Vulturul s-a aruncat asupra puilor . dativ: Dau puilor câteva boabe de porumb. acuzativ: El îşi aminteşte de copilărie. -pronume in gerunziu: Voi aţi luptat contra lui . dativ: Îi dau lui cartea. acuzativ: Mă gândesc la el .
-numeral in gerunziu: Ei au luptat împotriva celui de-al doilea. dativ: Primului îi dau cartea. acuzativ: Tu te temi de primul .
-adjectiv in gerunziu: Ei au luptat contra celui harnic. dativ: Celui harnic i se cuvine aceste premiu. acuzativ: Mă bucur de cel harnic.
-verb la infinitiv: El s-a bucurat de a afla această veste. gerunziu: Tu te-ai plictisit auzind aceeaşi muzică. supin: El era gata de plecat .
-adverb: E bine de copilul ascultător. -interjecţie: Bravo vouă!
b.Sintaxa frazei Fraza este o comunicare alcatuita din doua sau mai multe propozitii.
Propoziţia este o comunicare scrisă sau spusă cu un singur predicat. Propoziţia principală are înţeles de sine stătător. Propoziţia secundară explică şi întregeşte înţelesul propoziţiei ce se leagă de aceasta printr-un element de relaţie. Propoziţia subordonată depinde din punct de vedere grammatical de altă propoziţie, îndeplinind funcţia unei părţi de propoziţie a regentei sale.
Felul propozitiilor
I. Dupa structura: -simple: Alexandru mananca. -compuse: Soare stralucitor ma mangaie cu razele calde.
II. Dupa aspectul predicatului : -afirmative : Afara ploua cu galeata. -negative: Nimeni nu lipseste astazi de la scoala.
III. Dupa scopul comunicarii : -enuntiative propiu-zise: Astazi avem Latina. optative: Ar fi fost bine daca ar fi luat 10. imperative: Copiati textul de la pagina 5!!!
-interogative propiu-zise: Cat este ceasul? optative: Ea ar fi plecat de la ora de mate?
IV.Dupa raporturile sintactice:
-regente: ( determinate de propozitii subordonate )
Am plecat / pentru ca trebuia sa ajung la timp./ -subordonate: ( determina o propozitie regenta ) - coordonate: ( de acelasi fel ) Duapa ce mi-am facut tema si am manacat,/ am venit la tine./
V. Dupa inteles: -principale: ( au inteles de sine statator ) -secundare: ( depinde de intelesul altei propozitii ) Cine se scoala de dimineatza/ departe ajunge./ Expansiunea si contragerea Expansiunea consta in transformarea unei parti de propozitie in propozitia subordonata corespunzatoare cu pastrarea intacta a sensului. Contragerea consta in transformarea unei propozitii in partea de propozitie corespunzatoare cu pastrarea intacta a sensului. Se opune expansiunii. Propozitia subordonata subiectiva Constituie in fraza o realizare propozitionala a subiectului.
Invingatorul a primit trofeul. Cine a invins/ a primit trofeul./ Propozitia subordonata predicativa Constituie in fraza o realizare propozitionala a numelui predicativ.
Elevul pare inteligent . Elevul pare/ sa fie inteligent ./
Propozitia subordonata atributiva Constituie in fraza o realizare propozitionala a atributului.
Atributiva determina: -un substantiv: Bradul este semnul / care confirma participarea la sarbatoare./ -un pronume: Toti / cati intra cu sufletul curat in sarbatoare/ ies cu el intarit./ -un numeral cu valoare substantivala: Al doilea/ care canta/ e varul meu./
Propozitia circumstantiala de loc Constituie in fraza o realizare propozitionala a complementului circumstantial de loc.
flori./
Circumstantiala de loc determina: -un verb: Merg/ unde vreau./ -o locutiune verbala: A luat-o la sanatoasa/ incotro a putut./ -o interjectie: Hai / unde am stabilit!/ -un adverb: A ramas acolo/ unde a copilarit./ -o locutiune adverbiala: De jur imprejur/ oriincotro mergeai,/ erau
-un adjectiv: Lucrurile asezate/ unde le-am lasat/ erau plinde de praf./
Propozitia circumstantiala de timp Constituie in fraza o relizar propozitionala a complementului circumstantial de timp.
Circumstantiala de timp determina: -un verb: A venit / cand l-ai chemat./ -o locutiune verbala: A luat-o la rost / cand a intarziat./ -un adverb: Atunci / cand l-a vazut/ a plecat./ -un adjectiv: Este un rezultat asteptat / de cand ma stiu./
Propozitia cir cumstantiala de mod Constituie in fraza o realizare propozitionala a complementului circumstantial de mod.
Circumstantial de mod determina: -un verb: Cum iti vei asterne,/ asa vei dormi./ -un adjectiv: Era silitor / cat putea el./ -un adverb: El l-a primit bine,/ precum m-a primit si pe mine./
Propozitia circumstantiala de cauza Constituie in fraza o realizare propozitionala a complementului circumstantial de cauza.
Circumstantiala de cauza determina: -un verb: Copacii au inmugurit ,/ fiindca s-a incalzit./ -o locutiune verbala: A luat-o la sanatoasa,/ pentru ca s-a speriat./ -un adjectiv: Vremea este frumoasa,/ deoarece a venit primavara./
Propozitia circumstantiala de scop sau finala Constituie in fraza o realizare propozitionala a complementului circumstantial de scop.
Circumstantiala de scop determina: -un verb: A luat un taxi/ ca sa ajunga mai repede./ -o locutiune verbala: Ca sa nu mai gresesc,/ tata mi-a adus aminte de trecut./ -o interjectie: Hai la Maria/ pentru ca sa lamurim problema./ Propozitia circumstantial conditionala
Exprima o conditie sau o ipoteza de a carei ind4eplinire depinde realizarea actiunii din regenta.
Stii,/ daca inveti./ Circumstantiala conditionala determina: -un verb: Daca nu poti face tema,/ te ajut./ -o locutiune verbala: Mi-as da seama de greseala,/ daca mi-ai explica mai clar./ Propozitia circumstantiala concesiva Exprima o imprejurare de nature sa impiedice desfasurarea unei actiuni sau existenta unei calitati din regenta, dar care nu le impiedica.
Desi am cumparat cartea,/ n-am citit -o./ Circumstantiala concesiva determina: -un verb: Desi sunt obosit,/ ma uit la televizor./ -o locutiune verbala: Si-a adus aminte de mine,/ cu toate ca nu neam vazut de mult timp./ -o interjectie: Hai la meci,/ desi ploua./ -un adjectiv: Mama este optimista ,/ desi are numai necazuri./ Propozitia circumstantiala consecutiva Exprima consecinta, urmarea unei actiuni sau a existentei unei calitati din regenta.
la el./
Fuge,/ incat sa nu-l prinzi ./ Circumstantiala consecutiva determina: -un verb: Minte/ de te sperii./ -o locutiune verbala: Ne-a tras o chelfaneala,/ incat n-am mai dat pe -un adjectiv: Este atat de amabil ,/ incat nu-l poti refuza./ -un adverb: A inteles atat de repede,/ Incat m-a uluit./
Propozitia subordonata completiva directa Constituie in fraza o realizarepropozitionala a complementului direct.
Completiva directa determina: -un verb: Am aflat / ca m-ai cautat./ -o locutiune verbala: A bagat de seama / ca ramasese singur./ -o interjectie: Iata/ ce ie am de la bunica./
Prpozitia subordonata completiva indirecta Constituie in fraza o realizare propozitionala a complementului indirect.
Completiva indirecta determina: -un verb: Ma tem/ ca intarzie./ -o locutiune verbala: Nu mi-am dat seama/ ca am gresit./
