73937569 Gramatica de Baza a Limbii Romane Ion Coteanu CARTEA

..,

e ,

aza a

Fiecore om ore in mintea lui o gro m a tic el,

pentru ca allfel nu ar putea so vorbeasco. so inleleogo ce spune el insu~i ~i nid ce spun ceilalli. Nu jnsa fiecore om ~tie cum arata gramotico din minteo

lui. Pentru ca s-o afie. trebuie so se gindeosca la felul in care se exprimo. la deosebirile ~i osemonorlle dintre cuvint!! ~i pOr\ile lar. dintre propolilii. frole ~i J>5r\ile lar. iar ca so pooto sO stopineosco marea lar vorietote. trebuie so le deo nume: s~bstantive. odjective. verbe.... subiecte. predicate. atribute ~.a.m . d. De indato ce ~i le-a lomurit. le utilileOla mai u~or in varoire ~i in scris. Dintr-a asemenea idee s-a náscut GRAMATlCA DE • BAZA A L1MBII ROMANE. prin care am urmárit sá punem in valaare .funcliile ~i putereo gramaticii romane~ti de a canstrui - cind e bine cunoscutá - propozitii ~ I frole nu numoi corecte. ci ,i expresive.

• SINTEZE lYCEUM ION COTEANU

GRAMATICA DE BAZA A LIMBII ROMANE

m

l2!1

EDITURA

ALBATROS

Bucure~ti. 1982

Prima editie ín format electronic Editie íngrijita de dI. E.E. Bibliotescu e _ [email protected]

©

docs.torrents.ro • Románia • 14 aprilie 2006

(paginii goalii)

SUMAR

7

In/l'oducere ~i

Pl'upnzitii

fraze ........... ".. _•. ____ ._ .. _.. _.. ,,_,

11

2 fl'lllriJe propozitiijor ................_.. ".. _.... _. , " ,

15

3 Piírtile de vorbire ........... , ..... _. ,_, ._, '" .._, , .• , 4 SlibstantiYul

20

5 (;Clllll la sub~tanti"/e ........... _. , ....... _..... _•. ,., 6 Nnmarulla substanti"¡c ........... _.... _.. _.._.. _.•.• , 7 Cazul la substallti'¡e ................ o., ._ •••• _•• , 0-0

8 Propozitii care au rol de snbstantiv In íraza ..... o

9 Adjectivul ................................... . 10 N lilneralul

30 40

54 75 80 101

107

11 Articolul 12 I'rullutnele 13 ProIlumele

25

........................ _.. _......... per~unaJ

122

...... , ..... _..... _.... _ . . . .. .

124

14 Celelalte íeluri de prollume ... _.. _.. _.. _.. _.. , ., . .. .

140

15 Verhlll

158

.......................

'0' O" •• , ._ •••••• ,. •

16 Trallzitivitatea

166 oo • • - • • - • • • • •

176

o" ,_ ••.•••• ,., ,., 'o, 'o, ._ •• -. ,_. , ,. ,

185

17 ",Iodlll, persoana, timpul ... _. '" ... __ •. 18 Indicativul

.........

19 Conjullctivul ._ .... _..... _. 0_. '_0 20 COllditionalul ~ optativul ,_ .. _....

._0

oo • • _ • • _ • • _ • • • • • "

•

oo. oo . . . . . . . . . . . . . . o

208 211 214

21 Impcrativul

22 Infilliti7ul

217

23 Gerunziul

222

5

24 Participiul 25 Snpillul 26 Couj ugarea ._ .,.._.. _ ._~ _.._.._. _.. _.. _..... _ ... . . . . 27 Verbul ca predicat ... __ 28 Ad'Ierbul .... _ ....... _ .... _._._ ............... _.. _. . . . . 29 Prepozitia _ .. , .... _................._ .• _....., ._ .. _ .:. . . . . o ._. . . . . . . . _ • • _

.........._ •• _

• •• •

30 Conjnnctia 31 rII tcrj cctia 32 Propozitia simpla ~i propozitia dez'Toltatií. ......... . 33 Parti1e principale ~i partile secundare ale propozitiei '" ................... _... , ._ ._ ._ ._ 34 Structura generaH'l a frazei 35 Transformarea, contragerea ~ expansiunea ....... 36 Topiea ........ , ...... 37 Vorbirea directá"rorbirea indirecta ._.,.. .... ... ... . .. . 38 Príncipalele figllri de stH ................... _... , ... . . . . Indice de materii. ................................. ___ Oo . . . . . . . . . ,

........,

._.

......

...

••••

225

227 229

248 252 262

271 276 278

281 302 329 340 356 366 413

INTRODUCERE

Ce este in fond o gramaticá?

Ctud spunem orice lucru, dt de simplu, petnJelcsul celorlallí; punem ín mi$care un nunu'ir de reg1tli, jara de care nu am JI ín slare s/í legii11't nici doua c/lvillte intre ele. Regttlile acestea; de care de multc ori nici nu ne dam seama, !ormeaza in mintea noastra o g r a m a tic a, n1$ numaidecU iñvalata in ~coaZai ci deprínsa de la piirút!i, odatli C1f, primele cttvinte, Clt jocurile¡ {'JI cel¿ dintN po.e::ii copiMrqti ;'n'.iitafe pe de rost, o grama#c¿¡ jolositií mcreu, ori de cite ori vorbim Salt seriem, ascultam sau citim sPllsele aliora. Ea seam¿Í1¡·a ctt un mecanism, bttnaoara cu (el de ceasomice, dinh:e care unele arata, cum stím, orete 51 minutele, altcle SI: 1t'Iwtand zilci din luna, alteÚ cMar luna a1t1tlui. Orele $i 'millltlele sínt indicate de 1Ul mecanism, pentru ziua lunii si luna altului e nevoie de i1tCa ultul Satt mai multe mecanisme 'angrenatc íntr-1t1t tol CH cel dilltii. Tat astfel, cine vorbe~e despre lucr-uri simple, se jolase$fe de o gramatica asema-: natoafe cu mecant"smul ce.asornicelor care arata orele si minuteZe. Cine vorbc$tc dcspre $tiúlJa, arta, literatura satt 'telmica are llevoie de o gramatica mai dezvoltata. De aceea ne treb'ltÍe o gramatt"ca mai bogaia $imai 1tUan!atti decit cea deprinsa jara studiu. Ce este o regula. gramaticala.? O regula gramaticala este o formula simPlii de tipul "daca ... atltnci" pe care o at'em foti in minte $i o ptmem ín praclic¿i aproape in mod automat. Daca am SpttS, de exemplu, se aude, atu11ei se aude poate ji combinat Clt diferitc cu,vinte, Ctt11t slJtt bine, aici, aproape, acum etc. sau cum sint! di, daca, clIm etc., dar nu Clt en, noi, voi etc. Tot asijeZ, daca am spus caí, ~i apoi ~'orbim des-/>1'e vllul singur, aceZa nu poate fi decit cal.

I

ill sfir~it, daca ¡;re'l1l sa spuncm ca o persoana tace, pute'l1l s-o fa(Cm indictl1d n1Jmele persoanei, adaugínd un el sau ea, dupa ctt'l1l este vorba de ~tn b.irb:lt sau de o jemeie, sal! pur ~i si'l1lplu jara aceste spertficari (tace). Dupa cum se vede, unele reguli au doua sal! mai mulle solttlii, in timp ce alte1e au una singura (cal-caí). :;i uneZe ~i celelalte nu sint decít raporturile cuprinse in jormele cuvintelor ~i in gruparile de cu,vinte, in propozifii ~i fraze. Cíte raporturi sint atUea reguli avem, dar ele nu crese la infinit, pentru ca, de exempllt, ce se íntím,p¡a en tace, se poate íntí111pla ~i cu, aude, bate, cere, dregc, expune, gcme, icne~te, jele~te, merge, petrece, ramine, vede etc. Ce reprezínta o gramatica de baza.? Daca luam $i compar¿ím gramaticile din mintea celor ce románe$te, í,t toate intílnim un n1lmar de reg1tli nedeosebite prin nhnic intre ele, oricit de invala/Í ~i de talentaJi sint cei ce le intrebuinfeaza. Ele constitliÍe ímpreuna gramatica de b a z a. Regztlile din gratnatica de baza au caracter general. Ele se supmpu1t adesea ctt reguli partiwlare, care trebuie sa fie de asemenca luate in seama, caci deriva dt"n cele dintU. ~tiu

Gramatica uzului Gramatica de baza ca ~í oricare dintre gmmaticile deri'vate din ea pot Ji descrise in diverse jcluri, dar modalifa{ile mai importante sint 1/-rmatoarele douá! a) sa se infafi$eze schema, adica sa se C1W11tCre in forma genc1'ala ~i abstracta toate regulile acelei gramatici;" b) sa se t1tfa!i~eze uzul, adica aPlicafüle concrete ale regu'". lílor dút scllcma $í posibilitajile folosirii lar. U zuZ este stríns legat de f ti, 11 c! i i 1e índeplinite de Gttvínte ~i dc gmpuri de ctt'l.Jínte. Funcfiile, la rindullor, sint incluse intr-U1t fel sau, alt'let in CttVíltte $í ilt grupurile de c1tviltte de diverse marimí cu caye trebuíe sa se potriveasca perfecto Dat rUnd ca di1t momentul tÍ1td o gramatica este pusa in mi$care, toate parfile ei servesc la construirea de propozifií,fraze, grupari de fraze etc.; ea ftttlcjionea.za ca tm aparat mental a caruí existen(ii se Justifica $1 se exPlica prin rezultatele exprimate.

Gramatica normei culte (gramatica normativá) Din unele reguli gramaticale rezulta doua sau mai multe solu{ii. De obicei, una dintre acestea este mai des folosita de comunüatea de limba din carefacem parte. Cind coincide ~i cu imaginea pe care comunitalea ~i-a facut-o despre cele mai reu$ite forme de exprimare, atuncí acea solu{ie este declarata obligatorie ~i devine n o r m a pentru aspecfttl cltltivat al limbii. Solu{ia adoptata se poate sa nu fie la un moment dat # cea 11~ai raspindita, dar sa corespunda din alte puncte de vedere eu ceea ce se considera ca este necesar pentm buna expri., mareo Sollt{iile gramaticale ridicale la acest rang formeaza un corp de norme pentm limba Cttlta, 1t1tmita ~i literara. Sistemul lor constituie gramatica normativá a limbii. Fiind rezultatul unei lungi selecfii, ea serve~te ca model, caci se intemeiaza pe uzul cul! al limbii *i permite totodata dezvoltarea ordonata a acestuia.

Diversele tipuri de gramatici

~i ~coala

Studittl gramaticií in *coala coincide cn cerinlele mzcl gramatici intemeiate pe norma wlta, sareilla profesomlui de limba románafiind de aface pe elev sa dispmla - in C1t1w~túlfa de calIza - de 2m regis!m variat $i nuanfat de reguli prin a caror aPlicare sa ajunga in Umpul cel mai SCltr!, # potrivit cu situa¡iile in care el se poate afla, la cea mai huna organizare a vorbirii fjí scrierit, iar prÍn aceasta sa se exprime elegan! $i preciso Exista in acest scop telznicí pedagogl:ce, dar orieare dint1'e ele risca sa se piarda in ama1l1t1tte lipsite de únportanta daca mt sin! ilttcmciate pe eZlaluarea dt mili exacta a gl'amaticii de ca re dispune cineva la data la care se inccpe edltcarea vor-j birii $i scrierii. Studi1tl gramaticií in ~coala mt trebuie impovarat Clt toafe subtilita/ile oferite de 1m curent lingt'istic salt altul, scopul invajarii nefiind teoria gramatícalii $í nici termillo1ogiüe¡ adesea foarte complica!e, cl limba romálla ca obiect pl'Ín Ca1'e gindÍ1'ea se poate perfecfÍolla $i exprima in formele cele mal eficace. Aplicarea . prínciPiilor expuse alcí se face in cartea de fata dupa mz Plan care 1Ht corespul1de totdeaU1za ett trad1:fia. Dínd prioritate ttzullli, afu fost obligati sa cercc!am ~i modul in care stmcturile limbii románe rasp1tlld fUllcfiilor emm/u,

.,aor ~i am íJl(d'Cítt s¿í conducem cxpUllcrea noastra in a$a fel inci! sa jaccm pe citilor sa compare salt sa alcatuiasca el ínsu$i construc !iile despre care 7.'orbim, sau pe care i le sugeram, A 111 putea rezuma pll1zcful ?los/m de vedeTe in afz'rmafia dí. in cartea de ja/a, am privit funcfia ca un elemm! care-$í subordoneaza stYllctura sau, altfel SptiS, ca strucfura trelJ.uie sa se afIe in servidul j uncfiei. Discutarea amanztn¡ita a rapor/urilor dintrc ¡une/ie $i strucfura nu infra insa in cadrul expulIt'rii noastre. Indiferent la ce concluzie s-ar ajunge, ni s-a pc'irut 'mai a1'al1tafos p('1úru Sfltdiul limbii románein stadiul act1lal al clmosti1l tdor sa insistam asupra roluluí dominator al fztl1cf¡:ei, 'socothld ca in felul acesta 1tC plasiím mai aproapc de ceea ce nc-am obi$nuit sa 1Ilttnim in ultimele dccellii ,,(lIlth'arca limbii romane'!.

Capitolul 1 PROPOZITII

~I

FRAZE

De obicei, oamenii vorbesc folosind grupuri de cuvinte, nu cu\'Ínte izolate. Sa pri\'Ím eu atentie dteva asemenea grupuri: (A) (B) Am pe masa un vas de flori. (1) Am pe masa... (2) Lenea e... Lenea e cucoana mareo Vasile ~i-a pastrat calmul. (3) Vasile ~i-a pastrat... (4) Dati-mi... Dati-mi un kilogram de mere. (5) Baietii au parcurs ... Baietii au parcurs pe jos un drum foarte lung. Grupurile din coloana (A) nu au inteles dar, pe cind cele din coloana (B) au. Aeestea din urma sint pro p o z i t i i. Sa luam aeum in discutie seria de propozitii subliniate din exemplele de mai jos care fae parte din dialoguri eurente ¡ (1) - Cind pleeati ?

- Miil1e. (2) (3) -(4) (5) -

Ma cunoa~teti? Da. Cine lipse~te? Ionescu. Alo! Da r Cine e la telefon? Aveti sUele de lampa?

- Nu!

- Dar calclldare? - Nici!

- Atunci ... ce magazin e asta? - F a1'11zacic I

11

Cuvintele: mUne, da, Ionescu, alo, ntt, dar calendare, ?del, armacic sint tot propozitii, fiinddí au inteles cIar in ~iiuatiile in eare au fost rostite, insemnind, de fapt: . (1) Miine (pledím). (2) Da, (va eunose). (3) Ioneseu (lipse~te). (4) Alo! (ma auziti?). (5) Nu (avem sticle de lampa!). Dar ealendare (aveti)? Nici (ealendare nu avem)! (Magazinul asta este) farmacie!

o

propozitie

=

un singur predicat.

Sa cercetam mai de aproape propozitia V asile ~i-a pastrat calmul. Ea ne spune ca persoana numita Vasile a faeut ceva (~i-a pastrat ealmul). Cuvintele care ne dau de ~tire ca o persoana, o fHnta sau un lueru Jac ceva, sint p red i e ate. Sa luam acum propozitia Lenea e c2tcoana mareo Grupul de euvinte e C1tcoana (mare) arata e e e s t e lenc,l. Daca am fi spus Lenea este ru~inoasa, este ru#noasa ar fi aditat e u m e s t e lenea. Cuvintele sau grupurile de euvinte eare arata ce este sau C1tm este ceva sau cineva s1nt tot predicate, atunci cind este (era, a fost, va fi etc.) se exprima sau se subintelege. Sa vedem, in sfiqit, propozitia A m pe masa un vas de ¡Zori. Din ea aflam ca (eu, eel eare vorbese) am pe masa eeva. Grupul de euvinte am pe masa eontine predicatul am. Luerul, persoana, fiinta etc. despre eare predicatul spune ceva pot sa nu intreprinda níd o aetiune in propozitie. ci sa fie, sa stea. sa doarma, sa aiba eeva etc. In gramatica se spune, totu~i, ca ele Jac ceva. Dar nu numai in gramatiea. In vorbirea de toate zilele, la o intrebare ca Ce face tata?, se poate raspunde: "Sta in pat sau "Are de lueru", sau "Este fn concediu" etc. Prín urmare, predicatul este cuvintul sau grupul de euvinte care arata ce Jace, ce este sau cum este luerul, persoana, fiinta la care se refera propozitia. U

,

12

tn limba romana, o propozi!ie are totdéauna un prcdicat numai unul, chiar atunci cind el este numai gindit. ACE'asta regula se respecta ~i in cazuri ca: F al a mO~ltl2ti era frumoasa, harnica $i in/eleapta; cuvintele era frumoasa, ltarnica $i in/eleapta formeaza un singur predicat, fiindca se refenl impreuna la fata (1no$ului), aratind cum era ea. Regula amintita functioneaza ~i atunci cind predicatul este numai gindit, ca in: Cú ce treburi pe la noi? Daca predi," catul ar fi fost ~i rostit, propozitia ar fi fost: Clt ce treburl ati venit (sau vii, sau vcniti) pe la noi? ~i

IUn predicat +'mai multe subiecte = o singura propozitie. Lucrul, persoana, fiinta, idee a etc. despre care predicatul spune ca fac ceva, dí sint ceva sau cineva ori dí. sint intr:1!ll anumit fel se numesc s u b i e cte. Fata (mo$ului) din propozitia de mai sus este un grup de cuvinte care contine subiectul fata. lntr-o propozitie ca N-are acmn timp de plim.oal'e, subiectul despre care predicatul are spune ceva¡ este o persoana (el sau ea), dar ea nu este numita. O propozitie nu poate sa aiba decit un predicat ~i numai unul, dar mai multe subiecte; de exemplu: G~Hna, rata domestica, curcanul ~i bibilica au pierdut dcprinderca de a zbllra. Conditia este ca predicatul sa spuna ceva despre toate subiectele la care se refera, luate impreuna.

r Doua sau mai multe Sa (1) (2) (3)

predicate

=

o fraza.

luam urmatoarelc constructii: Ciinii latra, caravana trece. Culegeti flori ~i daruiti-Ie din toata inima. S-ar sdHda baiatul, dar se teme di e prea rece apa.

tn fiecare dintre constructii1e (1) - (3) slnt doua sau trei predicate, deci doua sau trei propozitii, dar unite lntr-un tot prin intelesul loro Acestui "tot'! ii spunem f r a z a. 13

--------------------Pro p o z í tia este un grup de euvinte sau un cuvint eu InieIes cIar, avind un singur predicat (exprimat ori gindit).

Definiría jl'azei i F r a z a este un grup de cuvinte cu inte1es cIar, avind cel putin doua predicate (exprimate ori gindite). '

I

Capitolul 2

FELURILE PROPOZITIILOR 2.1 FELURILE PROPOZITIILOR DUPA INTELESVL LOR

Numarul de propozitii formate de fiecare dintre noi In cursul vietii este atit de mare, lndt nu poate fi socotit , lnsa tipurile in care aceste propozitii intra ca in ni~te tipare sint foarte puíine. Sa comparam intre ele propozitiile de mai jos I (1) Pam1ntul se lnvirte~te in jurul soarelui. (2) Unde este strada Blanari? (3) Deschide u~a! (4) Ce frumos apus de soare! (5) Sa mai a~tepte, oare? Propozitia (1) se nume~te a s e r t iv a. La fel ca ea sint sute ~i mii de propozitii din diversele domenii ale yietiL De exemplu: T1íberculoza se vi11deca aslazí definitivo TepU unor cactu$i sint frul1ze modificate. Petrolul se distileaza i11 rafinarií. APa confine samri minerale $í microorganisme. Ceasornicul maso ara limpul. Toamna se 11umara Oooocií. Nimení nU-$i cunoa$te sfír#tul. Mama face placinte. etc. Propozitia (2) se nume~te in ter o g a ti v a. La fel ca ea sint toate propozitii1e prin care se intreaba ceya: Ají edit cartea aceasta? Cine a scris-o? Nu mi-al gasit sfiloul pe u11deva? Ce doriji? 111cotro? Propozitia (3) se nume~te i ID P e r a t i y a. Ea poate fi: a) i m p e r a t i v a pro p r i u - z i s a, care exprima un ordin, o porunca: Lasa pisíca in pace I Bagatí-va minjile í,t caP! Stají pe loc! N u mi~ca! b) h o r t a t i v a, care exprima un indemn, o rugaminte: (Hai) sa mergem la $trand! Poftifi la masa ISa ne apucam de lucru I Spltne-ne, otmico, o po!'este I

15

Propozitia care exprima o dorinta se nume~te o p t 3 ti va: Af minca ceva dulce! N-ai vrea Iu acum, pe (a!dura asta, Hit sirop de la ghea!a? J elui-m-af codrului! Propozilia (4) este e xcI a m a t i va. Ea indica o stare sufleteasca de admiratie, de incintare, de repulsie, o suferinta, o compasiune etc.: (Ptii,) frumos cajel! Ce miros imbiítiítor! (Uj,) ce ciUdura! Teribila imbulzealal (Vaí.) ce ma doare capull Propozitia (5) este d u bit a t i v a, exprimind ~ovaiala. De cele mai multe ori, ea cuprinde o negatie: Sii plect', sa ItU Plece ... ; Sa Ji intrat, sa nttji in¿raf ... ; Sá spuna, sa lllt Spl/lla ... ,· etc., dar !?i (fara negatia nu): Sií Plece. sa ramína ... ; Sa Ji intrat, sa ji a~teptat etc. Aceste propozitii pot fi afirmative sau negative: felul propozitiei

afirmativa:

Trenul a plecat la timp. INTEROGATIVA: Ati citit pe Arghezi? IMPERATIVA: a. propriu-zisa Deschideti u9a! b. lwrfativa: Spune-ne povestea! OPTATIVA: A9 pleca dupaamiaza. ASERTIVA:

EXCLAMATIV Á.: Cit a mai suferit, saracul!

negativa: Trenul nn a plecat la timp. N -ati citit pe Arghezi? N u deschideti U9a! Nu ne spune povesteal N-a~

pleca dupaamiaz1L

Cit n-a suferit, saracul!*

2.2 FELURILE PROPOZITIILOR DUPÁ STRUCTURA LOR O propozitie poate sa fie exprimata numai prin subiect ca in cazul: (- Cine lipse~te?) - Ionescu!; numai prin predicat, de exemplu: (- Unde este loneseu?) - LipSi~fte!

* Uneori, exclamativa negativa are mativa afirmativa. 16

acela~i

tnteles cu excla-

sau, numat pttntr-o parte care nu este nid subiect, nid predicat: (- Cind va intoarceti?) - M arti! Ea poate ~ fie lnsa exprimaia atlt prÍn subiect dt ~i prÍn predicat: Calul fu~e. J'ine toamna sau poate sa contina ~i alte parti: Calul acesta fuge ca sageafa. In curind vine toamna cenu~ie. Subiectul ~i predicatul slnt .numite parti p r i n c i p a 1 e, iar propozitia alcatuita numai din ele, propozitie s i m pI a. CSnd este fonnata din subiect ~i predicat, ~j amindoua slnt exprimate, ea este o propozitie simpHí. ~i e o m pIe t a, iar dnd ii lipse~te una dintre cele doua parti, ea este simpla, dar incompleta sau el i p tic a. Propozitia cu subiectul ~i predicatul exprimate, dar ~i eu alte parti, care se numesc s e c u n dar e, este o propozitie de z vol t ata. Daca are numai parti secundare, ea este socotita - de asemenea - propozitie dezvoltata, de~i nn are uneori decit un singur cuvint; de exemplu: - M ar¡i. tn aceste conditii, ea este o propozitie dezvoltata ~i, in acela~i timp, elíptica.

2.3 FELURILE PROPOZITIILOR DUPA FUNCTIA LOR Functia generala a unei propozitii consta din legaturile ei cu alta propozitie. Sa luam urmatoarele exemple: (1) Toamna se numara bobociL (2) Tara piere ~i baba se piaptana. (3) Clinele care latra nu mu~ca. (4) Tinarul hate incet la u~a. A~teapta lini~tit. Se aude, in sfiqi t, zgomot de pa~i. (5) Tinarul bate incet la u~a ~i a~teapta lini~tit pina se aude, in sfir;;it, zgomot de pa~i. Propozitia (1) nu este legata de alta propozitie, nu depinde de alta ~i nid nu face pe alta sa depinda de ea. Ea este in d ep t' n den t a, de sine statatoare. Propozitiílc din fraza (2) nu mai pot fi considerate independcnte. Dc~i nu depind una de cealaWí., ele sint insa a s oc i a t e lntr-o fraza cu ajutorul unei conjunctiL ln fraza (3), propo,útia care latra nu mU$ca depinde de substantivul dinele. Ea este o propozitie de p e n den t a.

17

tn [raza (4) avem o i.ru¡irare de propozitii independente in orwnea desfá~uraru evenimentelor, pe cÍl1d in fraza (5), ultimele douá propozitii au fost schimbate in dependente. Prin urmare, propozitiile se impart dupa funcjia lor generala aHt in fraza, dt ~i in afara frazei, in: a) independente, b) dependente, e) asociate. PropozitiHe se mai pot imparti ~ dupa tipul de fraza. din care fac parte. Exista doua tipuri de íraza: fraza formata din doua sau mai multe propozitii asociate ca (2), carora li se spune in aceasta situatie propozitii e o o r don a t e, iar frazei astfel akatuite, fraza íonnata prin coordonare. Celiílalt tip de fraza (3) ~i (5) contine in mod obligatoriu una sau mai multe propozitii dependente, care se numesc ~i s u b o r don a t e, iar frazei cu una sau mai multe subordonate i se spune íraza fonnaUí. prin subordonare. lntr-o asemenea fraza, propozitii1e subordonate depind de o propozitie oarecare - numWi re gen t lí. tn fraza:

Nu maí

~tia

ce sa faca

propozitia ce sa faca depinde de nu mai ~a care este regenta ei. O propozitie regenta poate sa fie ea lnsa~i subordonata alteia, ca in exemplul urmator: Nu mai ~tia ce sa faca sa-1 ímpace. Nu maí ~tia este regenta p~opozitiei imediat urmatoare: ce sa faca. Aceasta, la rindul ei, de~i subordonata, este regenta ceIei care vine imediat dupa ea: sa-1 ímpace, singura care ranUne numai subordonata in fraza luata in discutie. Alta impartire a propozitiilor dupa functiile lor in [raza se bazeaza pe idee a ca. unele au rolul principal, ~i acestora li se spune p r in e i p a 1 e, iar altele au rol secundar, ~i acestora li se spune s e e u n dar e. In íraza: Nu mai $fía ce sa faca sa-l impace propozitia nu. mai ~tia este princíPala (~i regenta); ce sa faca este secundara (~i regenta), iar sa-I ímpace este tot secundara (dar nu ~i regenta).

18

tmpartirea in principale ~i secundare nu tine seama de ce1elalte functii ale propozitiilor, ci se adauga la ele. De aceea, o principaIa poate sa tie ~i regenta, o secundara poate sa fie regenta, dar ~i subordonata. O princiPala nu poate sJ fíe insa subordonafií $i nici inverso Prin urmare, dnd intr-o fraza formata prin subordonare gasim propozitii care nu sint subordonate in nici un fel altara, ~tim ca ele sint principale.

(apitolul 3

PARTILE DE VORBIRE

in vorbire iii In seris se folosese mii de euVÍnte diferite. Privindu-le mai de aproape, observam di, de~i sint foarte diferite, ele au totu~i ~i asemanari. Dnele sint nume de lucruri, de fiinte, de insu~iri, altele de actiuni, unele s1nt numai cuvinte de legatura, unele stau totdeauna numai 1ntr-o anumiti'i pozitie fata de eelelalte, alte1e i~i schimba locul. Unele au multe forme, altele numai una. Pornind de la astfcl de asemanari, ele pot sa fie grupate in clase ~i. in loe de mii de cuvinte, vom avea numai citeva clase eu una sau mai multe trasaturi comune. Acestor clase Ji s-a dat numele de par t i d e V o r b i r e. Ci~tigul realizat prin gruparea cuvintelor in partí de vorbire consta in faptul di ceea ce se intimpla eu un membru al unei clase, se intlmplá in princípiu cu toti membrii ei. Cuvintele limbii romane se grupeaza in 10 clase sau partí de vorbirc: 1. Clasa suJJstantivelor

sau

2. Clasa ad jectivclor

sal!

7. Clasa adverbelor

sau

8. Clasa prepozi{iüor 9. Clasa conjunc{iílor

sau sau

subsfantz·vul adjec!i'lml num.eralul pl'onmnele articolul verbul adverbul prepozz"fia con jZinc/t·a

3. Clasa 1t1t1'ltcralclor 4. Clasa pron2tmelor

sal! sau

5. Clasa arlicolelor

sau

6. Clasa verbelor

sau

10. Clasa interjec¡ülOf

sau

interjcc¡ia.

!O

3.1 Clasa SUBSTANTIVELOR cuprinJe cuvinte care denumesc lucruri. fiinte. persoane, insu~iri, colectivitati, evenimente etc. Pentru a stabili daca un cuvint este substantiv. se pnn intrebarile: - Ce este acesta sau aceasta? - Cinc este a.cesta sau aceasfa? Raspunsul obtinut este obligatoriu un substantivo 3.2 Clasa AD ]ECTIVELOR cuprinde cuvinte care insotesc substantivele ~i adauga ceva la intelcsul accstora. Adjectivele raspund la trei intrebari: a. Cum este ... (substantivul)? Cum este apa? (E?te) rece (sau calda sau limpede sau adincil etc.). La intrebarea de mai sus nu díspund ¡nsa toate adjectivele. Astfe!, in grupul aceasta carte, aceasta este adjectiv, dar nu raspunde la "Cum este cartea?", ci la intrebarea: b. Care... (substantivul)? Care cartel Aceasta, aceea, asta, aicl, cealalta (carte) etc. Nici la intrebarea b nu raspund toate ee1elalte adjective. De exemplu, in grupul zahar mult avem un adjectiv, pe 'multo El nn poate fí obtinut ca raspuns la intrebarea b, ci la a treia intrebare: C. Cí!, cíta, cíJi, títe .•. (substantivul)? Cít zahar? J[ult, puJin. CíJi in~i? Mulli, pulini, nCllU1narall etc. (Raspunsul nu trebuie sa fíe insa un numar precis !). 3.3 Clasa NUMERALELOR este formata din cuvinte care exprima un numar precis: U1W, una, o, doi, doua, tret. (o) sula, o sula douazcci $i cinci, (o) mie, (1m) milion. (doua) miliarde etc., primul, al doi/ea, a doua, al (o) sutcleal a (o) suia etc., (o) miime, (o) cincime etc. Numeralul raspunde la una din intrebarile: cít, cítá. cí¡i, cíte puse unui substantiv: Cíe dintr-un intreg? Trel piltrimi. A cincea parte. Cíli (substantivul)? Gili in~i? Patru I ~i la intrebarile: Al cUelea (substantivul)? A cUa (substanti\'ul)? De cite ori? Gilí, dte?

• N ata. Numeralul seamana foarte bine eu adjectivuL De aceea. in gramatícile unar límbí straine, el este numít

21

ad jcdiv al ca1ltitii{ii sau calltitatÍL'. tn limba romana, numeralul nu poate ti inclus printre adjective. pentru di o parte din el se comporta ca substantive1e (~i unele numerale sint. de fapt. substantive). compara. de ex. un grup de euvinte ea o gran!adií de ciírji ~i douazecí de cal'/i. 3.4 Clasa PRONUMELOR este fonnata din euvinte tare au rolul de atine loeul substantivului: eu, tu, el etc., meu, ta1t, sau etc., a~esta. accasta etc., cine, oricine, ce, cineva, ceva etc. Unele pronume nu fac intr-adevar decit sa tina loeul substantivului, altele indica ~i eeva in plus. Aces/a, de exemplu, tine 10eu1 unui nUlne de obiect sau de persoana ~i in aeela~i timp arata ca obiectul sau persoana se afla a pro a p e de vorbitor, aceZa tine loeul unei persoane sau al unui luefU aflate de par t e de vorbitor, cine, ce etc. tin 10eu1 unui obiect, fiinte, persoane n e e u n o S e u t e sau intentionat nedefinite de vorbitor etc.

3.5 Clasa ARTICOLELOR. Artico1ul este uneorÍ un cuvint, alteod, nu. Cind spunem, de exemp1u: Asta;.i este o zi frumoasa, punem inaintea lui zi cuvintul o, dar nu pentru ca sa numaram zilele, ci pentru a arata dí. una dintre ele, cea de astazi, este frumoasiL Cuvlntul o este artieol. Tot astfe1, in A fost odala un mo? ~i~o baba, 1m ~i o sint articole, dici eu ele nu ineepem sa numaram ~i nici s~ aratam ca este "orba despre mo~ul sau baba eu ur. 1, el despre un mO$ oarecare ~i o baba oarecare. Sa eomparam aeum cuvintul cret'on dintr-o propozitie ca N -aJ1'l creían (am nmnai Pix) eu ace1a~i substantiv din Creionul (Justa este bine ascu¡it. Creion 11U are articol, crcionul tusa are. Articolullui este -J, dar -1 uu este un cuvint. 3.6 Clasa VERBELOR cuprínde euvínte care arata dit.rersele obiecte (lucruri, fiiute, persoane etc.) fac ceva: sínt. se mi~ca, gtndesc, manincii, dorm, muncesc, ¡enevesc, se eearta etc. Pentru a vedea daca un euvint este verb, punem intrebarea: Ce lace? la substantiv sau la pronume, iar dnd nu avem aceasta posibílitatc, punem intrebarea: Ce se intimpla (at'ci,

ca

22

acoto etc.)?, la care putem primi nlspunsuri ca: arde, plouli., fulgera, se in/uneea, dar ~i ca se jace (cura/mie), ~e m/f11re~te etc. 3.7 Clasa ADVERBELOR. Adverbul este un insotitor al verbului, la intelesul díruia adauga ceva: (citt'~te) 'I'l1ltlt, (zboara) sus, (merge) agale. in general, el indica imprejurarile in care se petrece lucrarea verhului. Dnele adverbe s-au specializat ca amdliarc ale adjectivelor ~i altor adverbe: mai frumos, ¡o arte frumoasa, mai bine, tare bine etc. 3.8 Clasa PREPOZ1TIILOR. Prepozitiile slnt cuvinte care !caga substantivele ~i pronumele de verbe, substalltivele lntre ele, dar nu ~i verbele 1ntre ele; de exemplu: merge (verb) spre casa (substantiv), atuneca pe ~i1te (substantiv), vorbe$te (verb) eu el (pronume), cel despre ['are se vo)'bc~te. ceas de mzna, ealimara cu cernea la, st"uglwi din ';:ie etc. Prepozitia sta totdeauna inaintea substantivului sau cuvintelor pe care le leaga.

3.9 Clasa CON ]UNCTIlLOR. Conjunctiilc sint eu.; vinte care leaga intre ele propozitii, verbe, adjective, adverbe¡ substantive: . Nu bea, nici nu maninea. Vazínd ~i jiídnd. BUll sau rliu. O jata ~i un baiat~ etc. Interjcctii1e sint 3.10 Clasa 1NTER]ECTIlLOR. strigate, tipete, suspinuri, mormiíieli, zgomote reproduse eu ajutorul sunetelor articulate: ah 1, 011, vai 1, Mis 1, cea J ptrru/tu 1, hm 1 lztr$t 1, plcose 1, frose 1 etc. Ele sint cuvinte numai in masura in care slnt formate din sunetc vorbite. 3.1 j pARTI DE VORBIRE FLEX1BILE $1 P AKfI DE VORB1RE NEFLEXIBILE Primele 7 parti de vorbire din tablolll nostru au calitatea de a se modifica in cursul vorbirii dupa anumite reguli. Aceasta calitate se nume~te f 1 e x i u n e, iar cuvintele care o au s1nt f 1 e x i b i 1 e. Celelalte 3 partí de vorbirc (pre:pozitia,

23

conjunctia ~i interjectia) nu au aceasta calitate. Ele sint n e f 1e x i b i 1e.

3.12 NUMELE $1 VERBUL Primele 5 parti de vorbire din acela~i tablou au multe reguli de flexiune comune, deosebite de cele ale verbului. Dln aceasta CaliZa, ele mai sint numite de unele gramatici ~i n u me. Se ajunge astfel la doua categorii man care se deosebesc prin flexiunea lor: n u m e 1 e ~i ver bu!. Dupa alte gramatici, pronumele ar trebui distins de restul partilor de vorbire flexibile. care s-ar iIl1parti in n u m e. pro n u m e ~i ver b . • N o t a. tmpartirea cuvintelor in modul aratat are avantaJul de a sublinia asemanarile ~i deosebirile de flexiune dintre nume ~i verb sau dintre nume, pronume ~i verbo Ea da na~tere~ insa~ ~i la unele confUzii. Advcrbut de exemplu, dc~i are reguli de flexiune asemanatoare cu ale adjectivului, nu poate ti cuprins nici in categoria numelui, nici in accea a pronumelui ~i cu atit mai putin In a verbului.

Capitolul 4 SUBST ANTIVUL

SubstantivuI este numele a ceva sau al cuiva: alama Bttcure$ti, c(as, cal, ctlraj. Ion, munca, Maria, repeti!ie, "U" student, varzii, zel etc. De (lbicei, el este un singur cuvint. Exista insa ~i substantive compuse din doua, trei sau mai multe cuvinte, ca: apa tare. Bucure$tii Noi, jloarea soarelui, gura lett14ti, Valea Larga, sare de lamíie, BoUnHnul din Vale, nu-ma-uita etc.

4.1 ECHIV ALENTELE SUBSTANTIVULUI tn propozitii ~i in fraze, ~i alte cuvinte, grupuri de cuvinte sau chiar propozitii intregi indeplinesc adesea roIul de substantiv. Ele sint echivalentele substantivului. tn aceasta situatie pot sa fic: 1. Pronumele: Ea studiaza medicina. (Ea = o persoana feminina: Ana, Maria etc.) Te-a cautat ct'ne~la. (Cincz'a = o persoana). Ce ti-am povestit, ramIne intrc noi. (Ce = povestea; 11,oi = persoancle In cauza). 2. Adjectivul: Le1te$lll mai mult alearga. (Lene$1Il = omul cel lene~). 3. Numeralul: A luat doi zece la latina. (Zcce = nota zece). Scriem trei pe chtci. (Trei = cifra trei; cinci = cifra cinci). i. Verbul: A gre$i este omcne~te. (Faptul de a gre~i). Fotograjiatul interzis! (Faptul de a fotografia). Ie$irea prin u~a a doua! (Ic$irea = locul de ie~ire).

25

5. Adverbul:

Agale este inversullui repede. (Agale = adverbul agale; repede = adverbul "repede"). Mai este un cuvint de comparatie. (Mai = adverbul "mai").

6. Articolul:

Al din .,al doilea/~ este articol. (Al "al").

= articolul

7. Prepozitia: Pe este frecvent in romane~te. (Pe = prepozitia "pe"). DeaS1tpra se folose~te ~i ca adverb. (Deasupra = pn~}J{)zitia "deasnpra").f

8. Conjuncjia: eu daca ~i dar, nu faci mare isprava (Daci = faptuJ de a spune "daca"; lar = faptuf de a opune "dar").

9. Interjectia: Cinta un lautar mai mult in ofuri dedt in versuri. 10. O propozitie intreaga: Ce tic 1ttt-ti place, altuia nu face. Placerea era sa se gáseasca o solu¡le COttvenabilá pentru. toata mntea. Nu mai ~tía incotro nterge. r~i dadea seama Clt cinc are de-a face.

11. Un citat I

"Ni~tc

rai

~í llí~fe ¡,fIllClli"

este din Scrisoa-

fea IlI.

"Opera descMsa':. este o formula a poeticii moderne . • Not

a. eu exceptia pronumelui sare indeplille~te in mod

obi~nuit

fnnctii1e substantivului, fiind un fulbcuitor al acestuia, ceIelalte parti de vorbire au rol de substantiv fn mod mai mult ori mai putin accidental. Se vede de altminteri di echivalentele substantivulUi de la 3, 5, 6, 9, 8 ~i 11 sint un fel de e ita t e, cace nn se pot dezvolta dedt eu ajutorul unui substantÍv propriu-zis (cifra _freí" i advcróztl sau cuvíntul "agale" etc.).

4.2 FEL'CRILE DE SUBSTANTIVE Dupa continutullor general, substantivele se pot gwpa in patru categorü; 1) ti)mune; 2) prepril; 3) abstracte; 4) coledive. 4.2.1 Substallti'i.'e C01nllne ~i substantive }ropriJ Sii luam in discutie doua substantive: ora$ ~i Timi~oara. Primul nume~te orice a~ez.are omeneasca de o anunútií nllírime ~i eu o administratie -corespunzatoare. Al doilea; Timifioara, nume~te o a~ezare precisa din sud-vestul Roma.; niei, Gn un specific propriu. Orafi este numele pentru notinnea corespunzatoare, 'Índiferent de eum arata cutar.e ora~; prin urmare, o denumire gen e r i c a, pe cind Timi§oara este denumirea unui ora~ par t i e u 1 a r. Substantivul comun este, a~adar, numele pe eare-l dam oric:lrui ohíeet dintr-o multime sau dintr-o dasa de obieete deacela~i fel. Substantivul (sau tlumele) propriu este numele unui obiect (lucru, fiinta) particular.

N u m e pr o pr i í fa los ít e e a s·u b s tan ti V e comune ~í invcrs Sii luam in diseutie substantivele mn urmatoarele pro.. pozitii:

(1) Odiseea este una din marile opere literare ale antkhiUitii.

, (2) CaHitaría a íost o adevarata odisee. (3) Nu mai fumeaza Carpati, nici Buccgi, nici S1/agOfJ, nicí un fel de tigari. tn (2) ~í (3) numele proprii Odiseea, Carpa.fi, Bucegl, Snagov nu mai sint - ea substantívul Odiscca mn (1) - nume proprií in adevarata aceep1iunea cuvintuluí, dici li se atribuie rolul de substantive comune. Dimpotdva, in propozitii1e de mai jos, unele mune au fost transformate din eomune in proprii: (4) Satul din vale se n).lme~te Izvoarele. (5) Pe baiat il cheama Miel1!. Ca Izvoa1'ele ~i Mielu sint multe substantive comune devenite nume de locud sau de persoane; de ex.: Berbeca1'u, Curelaru, Dulgheru, ftntinele,Econom1t, Geamba~u, MiiHisari¡ Moran!, Olam, Popa, Piscul, Rotar'u, ~e1'b1,(i. Temclie., Varzam etc.

!7

Prin urmare. intre substantivele comune ~i cele proprii se fac numeroase treceri. eu deosehire de la cele comune la cele proprii. Odata cu aeeste treceri, substantivele CDmune i~i schimba comportarea gramaticala. cad spunem, de f'X.: haina lui Curelaru, dar haina curflarufui. 4.2.2 Substantive abstracte Substantivele abstracte s1nt: a) nume de insu~iri, calitati, defecte: agerime. bunatate, fatarnicie. frumusefe, lene, marinimie. nerozie, pl'ostie, rautate. urífenie, vanitate, viclenie etc.; b) nume de stari, de situatii: amor/eala. bucurie. fericíre, plictiseala. sanatate, ura. boierie. robie. ticalo$ie. Placer e, ralacire, trai, veglze etc.; e) nume de actiuni: aparare, comportare, fuga, ínrau!afire, racire, ratacire, mers, plíllS, adapat, cusut etc. Substantivele abstracte se deosebesc de celclalte categorii de substantive prin faptul ca denumesc obiecte care, de obicei, uu se numara. Cind de la un substalltiv abstract a\Tln totlliji plural, acesta capata de multe ori inteles concret. Sil se compare. bunatate Cl1 hunata/i, prostie cn prostii, viclenie cn viclenii

etc. Formarea snbstantivelor abstracte Substantivele abstracte se formeaza de la; a) adjective: ager - agerime. bun - bunatate. trist - triste/e, zlcsel - veseUe. urít - urílenie etc.; h) verbe: amor/i - amor/eallí, birui - hiruinfa. cU./eza c'utezanfa, celebra - celebrare, darui - daruire, stringe strl11sura, {rai - traire, veghea - veghe etc. •

N o t a. Foarte multe substanih'e abstrade nn ,sint deot anumite forme ale verbnlui: aparare (apara). comportare (comporta). daruire (darui),fericire (ferici), mers (merge), plíllS (pUnge) etc.

4.2.3 Substantive colective Dcnumirilc de totalitati san de grupuri de obiecte (lucrnrl. fiinte, persoane) sint substantive colective ca: cúüa. ciurda, grup, grupa. stol. turma etc.; arglítime, argintarie, caliirime, majoritatc, minorita/e, multúnc, m'ltlZcitorimc. omcllire, bradetr cu,conet, faget, tíneret, aluní~, m/iriicini~, porumbi~te etc.

28

Formarea substantivelor colective Substantivele colective ~e f0rmeaza de la: a) adjective: mult - mullime. prr-st - pnstime; b) alte substantive: argint ~ argintiíl'i" popa - poPime, alun - alunifj, brad- bradet, pcrumb - porumbi~te etc . • N o t a. Dupa cum se vede, stabilirea felurilor de 5ubstantive dupa continutullor general pn¡PUSa aici nu a urmarit realizarea unei simetriL /1 bstractde nu au fost puse in opezitie cu c01~cretele. nici colecli'Uele cu indú'idualele pentru bunul motiv ca o asemenea simetrie nu prezinta interes gramatical. Nu am recurs nici la termenul apelative pentru substantivele comune, de~i el este frecvent utilizat in studiile de onomastica, un de este pus in opozitie eu numele propriL

Capit()lul 5 6ENUL LA SUBSTANTIVE

Genul este o carAderistidi sau o categorie g r a m a t f~ e a 1 a a substantivdor. adjectivelor. pronumelor, articolelor ~i numeralelor. La substantivo el se recunoa~te a~ezind inaintea acestuia una din perechile de cuvinte:

(1) acest - ace*ti (2) aceasta - aceste (3) acest - aceste

tm - doi o - dOHa U1t - dOlta

sau sau sau

Substantivele care primesc percchea (1) se numesc masculine. Substantivele care primesc perechca (2) se numesc feminine. Substantivele eare primesc pcrechea (3) se numesc neutre. Intre categoría gramaticalá a genului ~i sexul fiintelor nu este o legatura obligatorie (de la substantiv la substantiv). O asemenea legatura exista in románe~te, dar intre totalitatea substantivelor nume de fiinte ~i prime le doua gcnuri. cad oriee nume de fiinta trebuie sa fie de genul masculin sau feminin. indiferent daca acesta corespunde sau nu cu sexuJ; gazda. santinela ~i calfa sint femininc, dc~i dcnumese san pot denumi Nirbati; canalie este fcmínin. chíar daca se refera la un ba.rbat; nátáflea/á poate fi feminin (o) sau masculin (un) dupa sexul persoanei careia ii este atribuít etc. Inversul nu este insa adevarat. Un nume de Jucru poate sa fie masculin, feminin sau neutru, dar printre neutre fignreaza foarte putine nume de fiin~e.

30

l'rin urmare:

~\íASCULINUL +

1

FIlNTE

~i NU~1E

FEMJNINUL contin NUME DE DE OBJECTE (neinsufletite).

KECTRUL contine - afara de c!teva substantive II,numai NUME DE OBIECTE (neinsufletite). -1 5.1 RECUNOASTEREA GENULUJ DUPA TERMI-. NATIILE SUB'STANTIVULUI Genul se poate reeunoa~te ~i dupa unde tenninatii. Astfel s1nt f e m in in e: a) substanth'ele terminate in -á, -eá, -iá ~i -1, de ex.: basma para perdea albastrea nuía ciulama dambla catea raia haimana ci~mea zi • N o t a: In -i exista un singur cuvint, Z1'; cdelalte substantive, putine la numar, terminate in -i s1nt masculine; do ex.: colib1'1:, san neutre; polp/tri, taxI:,'

b) substantivelc terminate in -a (cu exeeptia lui papa, popa, tata, vladica, voda ~i a unor nnme proprii termínate in -ica; de exempln, A urica) " e) substantivelc termínate in -are, -ere, -ire ~i -ire provenite din verbe: aparare, cadere, trecerc, iubirc, cobúr/re etc.; el) substantive termínate in -atate, -etate, -itate: bunatate, z'arietate, celebritate etc.; e) substantivele tenninate in -iune (en exceptia luí I¡¡ciune, rapciune ~i percíune): na/iunc, pensiune, spurdicium. ul'zciune etc.); /) substantivele terminate in -ie (eu exeeptia lui badie, talaie ~i a numelor lunilor anului eare an accasHí temunatie) : agie doctorie stihie paHirie baie economie n'igalie trestie berarie úinghie salde unghie bcstie magazie stinghie vrabie etc

31

g) substantivele termínate In ·0, -ó, -ou ~i -ú sint n e u t re: radio apropó birou ecou ou atú tabú recto dominó cadou ferodou panou verso ~evró carou mantou tricou zero depou metrou etc. Exceptie: flamingo, marabú - nume de pa.siiri exotice, care sint masculine. Sint ID a s c u li n e: h) substantivele termínate in -giu: boiangiu lefegiu tinichigiu camíonagiu parlagiu tutungiu geamgiu reclamagiu etc.

5.1.1 Tabloul genurilor Feminin

Nr. Terminatia neinsuflet it

1. -á 2. -eá 3. -iá 4. -ii 5. -e

6.

r~tate -etate -itate

-are -ere 7. {-!re -lre 8.

9.

10. 11. 12. 13.

14. 15. 16. 17. 18.

-iune -ie -i -í -o -6 ·u -ú -ou -gíu consoana

d~tP¿¡

termina/U:

Masculill

Neutru

fl i-"t neinlIlsu erl sufletit insufletit ne1n<;nfl etit

A

+ + + + + +

+ + + + (+)

+

+

+ +

+

(+)

+

(+) +

(+)

+

(+)

+

+ (+)

+ +

+

Legenda: ( +) arata situatiile exceptionale.

32

+

(+) +

+

+ + + + + + + +

• N o t a. Dín acest tablou rezulta ca substantivele termínate in -e pot fi de orice gen, ceea ce este exact; numai dí masculincle ~i neutrele in -e nu fac impreuna mai mult de 40-50 de suhstantive, in timp ce femininele cu aceea~i terminatie siut peste citeva miL

a.

b. c. d.

,'.

5.2 GENUL DupA rNTELESUL GENERAL AL SUBSTA~TIVELOR Numcle zilelor saptaminii sint feminine, indiferent de terminatíe. Numelc luuilor anului sint masculine, indiferent de terminatie, deci ~i cele in -ie, ca ianuarie, f ebruarie etc. Numde litcrelor sint masculine: un a, doí a; un be, doí be; un te, doí te ctc. Numele cifrclor sint masculine: un trei, doi trei etc. Cele mai multe nume de arbori, plante, fIori sau legume termínate in -i, -u sau consoana sint masculine:

ardei Hímii :-cai tei

ccdru coríanJru jugastru leandru

alun brad bujor cactus

cais

leu~tean

cire~

mac morcov porumb

ciulin fag

etc.

Ramin, totu~i, in afara: griu, in, mei, orez, ovaz, pelin ~i iudí vreo citeva. Unele, ca grht, ovaz, sint neutre; aftele, ca ore.?:, pelin.i1Z. de~i greu de controlat, se incadreaza tot intre neutre. f. Cele mai multe nume de ocupatii barba.te~ti sint masculine. Exceptii fac: aga. calfa, ca¡auza, capuchehaie, gazda, salltinela etc., care sint feminine.

5.3 SUBSTANTIVE DIFERITE SAU DIFERENTIATE PENTRU CELE DOUA SEXE tn multe situatii este necesar ca substantivele sa arate prin genullor gramatical sexul fiintelor. Acest lucfU se face ~au cu doua cuvinte diferite sau fonmnd un fellÚnin de la masculinul corespunzator.

33

5.3.1 A! asmlinul ~1' fcminilllll exprima/e de dOlla substantive di¡crite masculin

masculin

feminill

trintor annasar berbcc bou cal cerb ctine cotoi motan pore taur

albina iapa oaie vaca iapa caprioara catea pisica pisidi scroafa vaca

tap der baiat barbat barbat frate ginerc mo~

om tata unchi

feminÍl\

capra scroafú fata femcie nevasta sora nora baba femeie mama matu~a

5.3.2 F cminíne formate de la 111aswlínc Femininele se formeaza de la masculinc eu ajutorul unor sufixe. Sufixele cel mai des utilizate in acest seop ó'¡nt: -a,

-ca, -oaica, -ita, -easa, -toare. Sint formatc cu sufixul a: mascnlin

absoh'ent bunic bursier contabil cuscru elev

feminin

absolvenHi bunidi bursiera contahila cuscra eleva

masculin

fenünin

na~

na~a

nepot socru activist chimist violonist

ncpoata soacra activista chimisti violonisHi

Sufixul -a se adauga peútru a forma femininul ~i la unele nume de locuitori, tenninate la masclllin in -ez: albanez albaneza olandez olandeza berlinez berlinezi polonez poloneza etc. Fac exceptie; chinezoaica, !ran!uzoaha, englezoaicii.

34

s u f i x u 1 -eli se folosl'~tc pentru a forma femininc de .la masculinele termínate in -an care denumese pe locuitorii unci tiiri, ai unui ora~, ai unei provincii, ai unui sat etc. De ex.: american anncan banatean clujean C'giptean fcnieian

americanea armcanci banateanca clujeandi cgiptcanca fcnicianca

¡ranian italian

iranianca italiancii

ora~eal1

ora~eanci

satean taran vik-ean

sateallea p.ranea dkcanca

s u f i x u 1 -oaica formcazJ fcmininul de la unde numo de animale masculine: ecrb iepure lcu lup

cerhoaiti icpuroaici leoaiea lupoaica

~arpe

~l'rpoaica

tigru urs zmeu

tigroaica ur:-;oaica zllll'oaica

9i de la nume de locuitori termínate in consoani, care alt sufix, de ex.: arab bulgar eeh grec rus

araboaiei bulgaroaid eehoaiea grecoaid rusoaiea

sas tatar sirb ture ungur

ctc. HU

au

sasoaiea tiWíroaica sirboaica turcoaici unguroaiei cte.

Tot eu aeest sufix se formcaza si fcmininde de la maseu.; linde terminate in -giu: 1IlahalagZ:;t-mahalagioaica, lttflt1tgilt.; lullmgioaica. eu sufixul -iti se forrneaza feminine in special de la nume de pasari 9i de la nume de profesiuni sau ocupatii maseuline ¡ baci canar easier doctor hangiu

biici1i canariti easierifi doctorifa hangiti

paun po9 tar strungar

pauni~

po9 tari ti strungarita

sudor

sudoriti

9co1ar

~olariti

35

etc.

Cu sufixul -easa se formeaza feminine care au, dupa situatie. fie lntelesul de "sotie a celui indicat de substantivul masculin", fie lntelesul de "cea care face o lucrare": ban bUínar bucatar drciumar colonel

baneasa bIanareasa bucatareasa drciumareasa coloneleasa

croitor diacon Iaptar preot vornic

croitoreasa diaconeasa Híptareasa preoteasa vorniceasa

Cu sufixul-toare, feminin de la -tor, se formeaúl substantive cU lntelesul general de "cea care face o lucrare": ascuWitor dílator ingrijitor invat ator

ascultatoare caliítoare ingrijitoare im'a tatoare

lucrator muncitor tesator virizator

lllcratoare muncitoare tesatoare vinzatoare etc.

o caracteristica a accstor ultime substantiye este faptul dí. toate pot ti ~i adjecti',e. 5.3.3 Jlasculi1te formatc de la f,'mil/int Unele masculine se formeaza de la feminine Cl! ajutorul sufixelor -an ~i -oi (acesta din urma fiind pcrechea lui -oaie): ciocírlic-ciocírlan, curca-curcan, gisca-gíscan, barzií-biírzoi~ broasca-broscoi, cioara-cioroi, vulPe-vulPoi etc. 5.3.4 Sufixele in~irate mai sus nu se ata~eaza insa la orice fel de substantive. Multe substantive nu pot forma un feminin sau un masculin deosebit. De cxcmplu: albatros, bizon, bursltc, caras, crocodil, di110Zallr, ercle, furnica, il1orog, las/un, Pifigoi, prepelifií, privighefoarc, rís, sticlete, ~oim, stiuca, uliu, veverita, 'lJ1:ezure etc. Unele gramatici numesc eplce~e substantiv~le care, de~i denumese fiinte, nu fac distilletie lntre sexe prin genul gramatical. 5.4 SUBSTANTIVE CU DOUA GENURI Exista ~i substantÍ\'e eu doua genuri. lata clteva dintre cele cu acela~i inteles la doua genuri gramaticale: b:?refaberele (feminin) fata de beret-berctc (neutru), acumula'or-acum1llatoarc (neutru), acu11tulator-acu11tulafori (masculin)', bobbobi (masculin), boabii-boabe (femjnin). 36

5.4.1 Substanti,t'e cu doua genuri fU tntclesuri dífo'ite Urmatoardc substanth"e mai des utilizate au intelesul diferentiat pe genuri: $i

neutrll

masculin

cap-capt' "eonducator" (orll-comí "nume de

arboret~

colf-colft' "dinte canin"

col-eoli ,,'leche masura de lungime"

cap-capete "extremitate a unui corp" cl1p-capuri "promontoriu" eOYlI-COilmC "eoncreseenta pe eapul animale](1[ cornute". corn-comllri "píini~oara sau produs de patiserie in forma de scmilmüi". colf-colfuri "unglwlUl unei incaperi, virfll] llnui obiect (cutie, lada, tablou etc,)". col-colltc "indoitura exterioara a bratului omenesc". cot-cotltri ' "indoitura in forma de unghi a uncí tevi, a unui burlan"; "meandnl a unui curs de apií, sau a ullui lae, a unC'Í balti" , diJuzor-diluzoar¡; "parte dintr-un aparat de difuzare a vorbirii prin radio". element-elemente "corp ehimic", "individ ca parte a uncí colectivitati".

difuzor-difuzOl'í "persoana eare difuzeaza publicatii (periodice)". elc1Ilent-elcmcnfi "unnI din partile prodncatoare de electricitate dilltr-o baterie sau dintr-un generator electrie", 1nu,c-11tltci "seurgere mucoasa muc-mucuri "virful de sfoara al din nas", 1.nlei luminari"; "rama~ita de luminare san de tigaraó<. ocM-oclzi "organul vederii", oclzi-ochiuri "ou intreg priijit in tigaie"; "nod al uneí 1mpletituri"; "portiunea di n-

tre noduri a uneí piase". 37

masculin

nCutru

pas-pa$i "spatiul dílcat cu o pas-pasuri "treditoare in munsingura mi~eare a picio ate". relor". ris-rí# "linx". rís-risete "faptul de a fide". segment-segmcnti "piesa care segment-segmente "fragment , fragmenteaza un spatiu parte sau portiune dintr-un intreg". de mi~care dintr-un mecanism". timp-timpi "unitate de Hmp-túnpuri "neme". masurat ritmul". lran::istor-tranzl:stori "demen- tranzisfor-tranzistoare "aparate electronice cu rol de te de radio-receptie eu tranlampi de radio". zistori".

5.5 GENUL NUMELOR PROPRII DE PERSOANÁ Numele proprii de persoana, mai ales p r e n u m e 1 e, sint bineinte1es mai totdeauna de genul maseulin sau femini n, avind acelea~i tenninatii ca ~i numele eomune: ClaudillClaudia, Gabriel-Gabricla. Teodor-Teodora etc. 1n unnatoarele situatii, genul gramatical uu corespuude ¡usa eu termina tia: a) la prenume de barbati ca: Ilie Badea Nichita Oprea Macarie Horía Ieremia Stoica Teodosie Luca Toma etc. b) la prenumele de oarbati derivate cu sufixul feminin -idi:

Aurica Costica Dobridí. Fanica

Florica Jenidi Georgica Tenic3.

Marinidi Nidí. Petrica Vasilica etc.

e) la prenumele de barbati derivate en sufixul feminin -ita: Badita Gheorghila Mitrita Tomita Dnmitrita Ionita Nita Tndorita etc. 38

d) la prcnume de femei derivate en sufixe masculine: Corillel, Dorincl, Flort:ccl, Irincl, Mimicel, LC1tu$ etc. Unele prenume servesc atit pentru Nirbati dt ~l pcntnr femei. De ex.: Dorillcl, Dosi, Gabi, Gigi, Rene etc. GentIl lor gramatical (maseulin ori feminin) nu se deseo pera dedt dacií se ~tie diror persoane sint atribuite aeeste nume. • N o t a. Prenumele din categoriile b ~i e sen'esc de multe ori ca baza pentru formare a de noi feminine prin trausf formarca tcrminatiei -8 in -a: Aurica Ionica Gheorghita Ionita Dobrica Nica Fanica Dumitrita Tud~rita etc. 5.6 GENUL

PERSONAL Datorita faptului ca masculinde ~i femÍlúnde care denumese persoane (nume comune san nume proprii) au unele deosebiri fata de substantívele maseuline ~i feminine care denumcsc obiecte s-a considerat di ele ar trebui incadrate lntr-un gen gramatical subordonat atit masculinului dt ~i femininului, de fapt categorid de substantive care denumesc fiinte. ACl'stui sub gen care nu exista in mod indepcndent i s-a dat numele de gen personal. El s-ar caracteriza prin: 1) gcnitiv-dativ eu articolul lui la numeIe proprii de persoane masculine: (llli A 11 drci , llti Constanfin, lui Dmnitru etc.; 2) \'oeativul in -ute la uuele nume de anímale folosíte pentm pcrsoanc: bOl/fe! magarulc ! dobitowle! etc.; 3) intrebuintarca prcpozitiei pe la acuzativ atit pcntru substantive ca cele de sub 1), cH ~i pentru substantive ca cele de suh 2) - pentru acestea dín urma, numai dnd sint asimílate cu numde de persoana. De exemplu: A intílnit pe dobüoclIl dt' ... 4) intrebuintarea prt'pozi\ieí de, precedata de al (alde) lnaintea numelor proprii de persoana: alde Vasile, alde IOllCSCll sau, singura, In co.nstructií ca dobitowl de X, prostllt de Ion, dc~tept1tl de ispravnic, istejul de copíl etc. Trasaturile ,de mai sus Se explica lnsa suficient de bine prin declinare, in general. De aceea, genul personal nu constituic - dupa parerea noastra, - o subeategorie gramaticaIa a masculinului si femininului substantivelor care denumesc pcrsoane sau fi111te privite ca persoane. 39

CapitoJuJ 6 NUMÁRUL LA SUBSTANTIVE

tntre formcle unnatoare ale aceluia~i substanth': arlaarte, fll!(i-fctc, b/lretc-bure{i, 1n'll1f1"11lc-mul{imi, ciinc-cNni, dulap-dulapuri, sal-sale etc. deosebirea se datoreazií. faptului

ca

prima forma indica un singur obiect sau o singura totalitate de obiecte, iaf a doua, mai multe obicde sau maí multe totalitiiti. Formelc luate de substantiv pentru a m'ata dncl este vorba despre un singur obíect sau o singurií. totalitate ~i cind este vorba despre maí multe reprezinta categoria gramaticala a numarului. Ea este aldítuitií. in limba romána din singular ~i din plural. ln calitate de eategorie gramatiealií., numarul este conditionat pe de o parte de gen, pe de alta parte de el insL1~i, pluralul fiind dependent de singular, iar uneori invers,

6.1 DESINENTELE DE NUMAR Pluralul se formeazií. de la singular cu ajutorul desinentelor. Singularul, fiind in relatie eu pluralul, are ~i el desinente, Astid, substanti\'Clc m a s c u 1 in e au la singular desinentelc :

-e: burde, castravete, frate, gútcre etc.; -u: btlicfa1tdru, bou. codr/{, ministru etc. Masculinele care se termina in consoana ca:

boboc, cm'rig, sac, pantof, rotar, s/tcdez, lalar, 'l'1:¡cl cte. ca ~i cele care se termina in -i: ardei. baboi, ocM, PiJigoi nu au o dcsinenta exprimata. 40

Se presupune lnsá cá ea exista. De aceea, ea poarta numele de desinenti zero.

F e m i n in e 1 e au la singular desinente1e i

-8: albina, bltnica, ceara, dUllga, eleva, vei'eri!ií etc.; -e: carte, directoare, minge. baie, jemet'e etc.; -á: baclava, ciulama, 11tttcaí'a, saca etc.; dar ~i -eá

(~i

In forma -iá): acadea, canapca, slea, vi{ea, mdal.

raia etc.; -i: zi.

N e u t re 1 e au la singular acelea~i desinente ca ~i culinde: spate,roi, registnt, cadolt, dulap, accidcnt etc .

mas~

• N o t a. tntre terminatii ~i desinente slnt foarte mad deosebiri. Cea mai importanta consta in faptul ca termi~ mqia este partea finala a o1'-iciími cuvint, scoasa de noi in evidenta dupa necesitati" pe cind dcsinenta apare numai la cuvin!ele jlc.'\ibile. Terminatiilc nu au functii, pe cind desinentc1e au totdca1t1za. Astfel, putem spune ca un cuvlnt ca substantivul neutru bltrglziu are terminatia -itt, dar desinenta lui este numai -tt,' putcm spuue ca un masculin ca bursltc se termina In consoana, dar desinenta lui este zera i in sflr~it, putem spune ca matura se tennina In -ma, dar desinenta acestui feminin este numai -lí. Terminatiilc cuvintelor se schimNí. adesea sub influ· enta desinentelor ~i inverso De aceea este necesar sa folosim atit termenul desinenla, dt ~i pe cel de terminatl~e. ~i

Pentru plural, limba romána are trei desinente principale trei secundare. Desinente1e principale s1nt:

-e: albine, jete, sale, cuie etc. -i: carli, bai, covrigi, studii etc.; -uri: certuri, dulapuri, roimi etc. Desinentele secundare care apar numai pentru feminine sint: -(a)Ie: baclavalc. mucavale, sarmale etc; -(e)le: caramele, stele, ntticle etc.; -le: zile . • N o t a. Dupa cum se vede, singularul are 8 desinente

(impreuna cu desiuenja zera), pe cind pluralul are numaS 41

6, dintre care 3 secundare. Acestea din lirma s1nt de fapt Yariante ale uncia singurl', a lui -le, ín formdc -(a)1e ~i

-(e)le.

Pcntru a forma pluralul, treuuie ca cele 8 desinenTe de singular sa fie inlol'uite de cele 3 desinente prindpale ~i de cele 3 secundare. Cum accstea dín linna sint condítirmate In 1l1od dar de singular, n1mine ca cele1altc 6 desinente de singular sa fíe inlocuitc :'u desinentele principak ale pluralului, care slnt numai 3. 6.2 FOIUIAREA PLCRALULUI 6.2.1 Pfll}',¡{1I1 lIIt1sclllilldor Toate ma~culinde formeaza pluralul cu dc:-:incnta -f,t imlifcrent de desinenta de singular; deci: a) cek terminate la singular in -e, -i sau -u inIncuiesc pe -e, -i sau -\1 ("u -i: Lr\lstllri brustnre lúmii Himii burcie bmqi ratoi riít oi scai ciiue dini scai custozi tci custode tei redru frate cedri frati mariícini leu ma riícine lei purici ministru pmice lnini~tri sonu tutore tutori socri buhai tigru huhai tigri etc. b)

terminate in -iu fac pluraiul in -11: boiangii boiangiu lefcgiu call1i¡'llagill ca miunagii muftiu geal1lgiu gealngii vizitiu cd~

ldegii rnuftii vizitii

etc.

e) cele terminate in consoana fac pluralul pril1 adaugarea


general bizon

generali bizoni

bonz etc.

bonzi

d) Masculinele terminate in -8: paPá, poPa, tata, vladica fac; de asemenea, pluralul in -1: paPi, paPi, laJi, vliidü4 (l.'odanu are pural).

e) An plural neregulat: om-oamc1ti; o forma arhaica a lul talá - tiltíni ~i una analogica a luijrate - jra/íni, cap-capete~ oaspc-oaspeli, sora-surori, nora-11,urori. 6.2.2 PLURALUL FEMININELOR Femininele l~i formeaza pluralul en doua desinente prin~ cipale: -e ~i -1, mai rar .cu -uri, ~i eu desinentele secundare

-aJe, -ele, -le. Desinentele secundare se folosesc numai pentru femininele terminate in vocata accentuata, adidi: a) femininele in -á fac pluralul in -ale:

aba abale saca sacale basma basmale sofa sofalt' tarlale etc. raia raialc tarla . Fae exceptie: mtia-nuiele ~i ~(/, el! pl. ~¡¡i. b) ceIc in -eá fac pluralul In -ele: acadea acadele patIagca patlagele cafea cafele turturea turturele vergele dítea ditele vergea zorele etc. curea cnrele zorea e) siu:surul feminin terminat in -í, zi, face pluralul in -le: zilf. d) Desinenta -uri apare la pluralul unor feminine ca: eeartál

eeapii, favoare, lipsl1, onoare, stambií, vreme, ~i la o parto dintre cele care denumesc materií: jainllY1:, sart-tY1·. e) Femininele cn singularul in -e care denumesc obiede neínsufletíte ~i notiuní abstracte formeaza pluralul cu -h altitudine -i padure -i ..i cange cangi pereche lume rugaciune -i -i mare mari tigara ~igari misiune -i urbe -i e,i nadejde vale vai etc.

43

/) Femininele tenninate in -le precedate de o consoana fac pluralul in -li: anemie baeterie bestie constelatie eeonomie

anemii baeterii bestii constelatii eeonomii

granulatie magazie unghie palarie vrabie

granulatii magazii unghii palarii vrabii etc.

g) Femininele terminate in -le preeedat de voeala fae pluralul

lntr-un singur -1: baie eheie femeie foaie

gaie odaie scinteie tigaie

bai chei femei foi

gai odai scintei tigai etc.

Fae exeeptii de la aeeasta regula numai femininele cu sufixul -oaie, indiferent de la ce substantiv sint derivate. De ex.: cttfitoaie, scaunoaie, ladoaie, talpoaie etc., al díror plural este tot in -oale. h) Majoritatea femininelor care denumesc mnte singular terminatia -8 sau -e fae pluralul in -e:

baba fata soacnl ehimista moldoveanca

babe fete soaere chimiste moldovenee

ora~eanca

ora~ence

rusoaidí suedeza

rusoaice suedeze

bulgaroaidí. leoaicii canarita Iaptareasa doctorita bobinatoare !nvatatoare tesatoare

~i

au la

bulgaroaice leoaice dínarite laptarcse docto:ije bobill1.toare invatHoare tesatoare etc.

Slnt exeeptii, avind pluralul in -1, feminine ca: bunid pisica pisici bunica miímiea mamici vaca vaci matu~a matu~i muiere muieri nurea nurci vulpe vulpi etc. Sint, de asemenea, exceptii: nora ~i sara, al caror plural este neregulat: nurori ~i surori " mama, muma au !?i un plural neregulat, rar, mamini¡ mumíni, aIaturi de cel obi~nuit: maml, mume.

44

t) Majoritatea feminine10r care denumesc lucruri ~i au la singular terminaria -ca sau -ga fac pluraIul in -1: creanga crengí armonici armonidí fraga fragi fabrica fabrid duminidí. duminici punga pungi haldí halci strunga strungi lunca lunci targa targi mundi munci varga vergi etc. Fac exceptie: baltoaca-baltoacc, bt'irdaca-b¿ÍI'dacc, rastoacii~ rastoace, ora-ore, vf,rtoapii-vírtoape etc. j) O serie de femininc diminutive termínate in -ica au phI., raIul in -ele (uneori au ~i un singular in -ea): bombonele buditdc ciubotdc margele maturele

bombonidi. bucatidi. ciubotídí. margica máturica

pietricicií. ramurica scinduridi scrisoridí turtUridl

pict -¡cele ramureIe scinclurele scrisorele turturcle etc.

Substantivul ríndllnica are pluralul nor nal rilldltllcle: uneori, insa, ~i rllldlll1ici - dar acesta dio llrma trebuie eyitat.

6.3.2 Pl/tral1l1 11cu!ulor Neutrdc dispun de trei desinente de plural: -e, -1 ~i -ud, care se distribuie in linE mari dupa cum urmeaza: a) Neutrele care se termina la singular in -e fac pluralul tot in -e: nume-nu1ltc?, prl'1l1l11t1~-prc1t[{me, píntcce-pintcre etc. "6) Neutrelc care denumesc instrumente ~i au la singular una dill terminatiilc -ar, -er, -or, -sor, -tor - indifert:nt daca substantivele in cauza sil1t fonnate in limba romana fac pluralul in -e: dictionar f('rmoar minutar sp:Har VüC;\ bular frigider

-e

batator

btWitoare

-e -e -e -e

cruci~ator

cruci~at,are

ascensor malaxor moLor tractor

aSCí:'n~oal"e

~e

45

malax(,are motoare tracto are etc.

ej

~('utrde

terminate la singular in -ent, -ment au pluralul in -e; iar cele in -mint fac pluralul in -minte: -e acrent acompaniament -e -e cun:nt departamcnt -e inciJent -e eveniment -e -e momcnt -e insirument asezaminte procent -e a~ezamint z1lcaminte ctc. talent -e zacamint F aec cxccptic: pCfmíll! eu pI. pcimintmi.

d) }J;IIl'a majorilate a substanti\"clor neutre termínate la

singular in -aj fae pluralul in -e: allataj -e personaj reportaj hagaj -e -e sondaj
-e -e -e

-e -e -e

Sint cxeeptii: IIlt'J/
tn -e, dar

ej Ncnirde e11 singularul in -lit D('a, Ín

~i

-et fae pluralul, de ascme-

-e:

eapat gl'amat

eapete boeet -e gemete eomet -e ladit -e fosnet -e strigiU -e su~ct -e tipat tipcte tracnct -e zbieriH zbierete urlet -e etc. f) Neutrde terminate la singular in -u precedat de un ~rup de doua eonsoanc, a doua fiind -r, fae pluralul in -~f cu exceptia substanth'ului lucru - pI. lllcrztri: barometru -e membru-e eadavru -e registru-e eadru -e semestru-e ccntru -e teatru -e filtru -e timbru-e e) Neutrele termínate in -15m fae pluralul in -e: chimislll-e liberalislll-e ermetism -e reulllatism-e fariseism.e truism -e

46

h) l\1ajoritatea neutrelor terminate la singular in -iu faG pluralul in -Ji:

acvariu concediu consiliu crematoriu criteriu

acvarii concedii consilii crematorii criterii

deceniu gimnaziu indiciu spaiiu teritoriu

decenil girimazil indicii spaiii teritorii

Sint exceptii: burghiu - pI. burgMe (burghiuri): c'kipiu - pI. chipie ( chiPiuri ); sicriu - pI. sicrie; demiu - pI. demiuri; interviu - pi. interviur(' pariu - pI. pariurí¡ pu,stiu - pI. pustiuri; $asiu - pI. $asiuri ~. a. ~ i) Neutrele eu terminatiHe -o, -ó, -ou, -ú fac pluralul tn -urh radio radiouri ecou ecouri zero zerouri metrou metrouri apropo apropouri re~ou re~ouri birou birouri saco u sacouri cargou cargouri tricou tdcouri atu atuuri etc. Face exceptie ou, cu pI. ~Ua. • N o t a. Alu are intat: atate.

~i

un plural vechi, astazi neintrebu-

J) Neutrele terminate la singular in -u precedat de un grup de doua eonsoane, a doua fiind 1, fae pluraIul in -uri: ansambluri ansambIu maslu masluri cenacluri eenaclu soclu soclud cicluri ciclu suflu sufluri diblu dibluri titlu titluri etc. Fac exceptie: exemPlu pI. exemPle J templu - pI. temple. k) Neutrele provenite dintr-un supin fac pIuraIul in -uri: avut -uri miorlait -ud croncanit -ud pilns -uri -ud pufait -ud eules dres -ud nlpait -ud filfiit -ud ras ,.ud fi~iit -ud sehelalait -ud grohiíit -ud etc. Fac exeeptie neutreIe din aceasta categorie cind se afia in expresii ca: din auzite, pe alese,pe furate, din pomenite etc.

47

• N o t a. Toate neutrele din eategoria k) se recunose la plural pdn accent, care sta totdeauna pe silaba dinaintea lui -uri. tn felul aC(~sta, drésu1"i, de ex., nu poate fi de('lt pluralul de la dres. pe ctnd dresúri este pluralul fe mininului dresura.

1) Cele mai multe neutre monosilabice fae pluralul ..uri -uri salt loe are ba} . toe :-uri mat -ud ,.uri cer .uri must truc ¡,uri nas dar -mi oi ~uri foc :-uri nud vad ..uri pat -uri zar fus mri port -uri git zid ;..uri ,.uri rit lac

r

in -urf: -ud -uri -uri -uri -uri -uri -uri etc.

N umarul de exceptii este lnsa im portant ¡ de ex.: ar-ace; act-acte, bici-bice, ga,-'-gaze, grad-grade. lenm-lemne, os-oase, rod-roade, semll-semne etc. Substanti vul cap are pluralul neregulat: capete, dar cap "promontoriu". are pluralul caPllri . • N o t a. Modalitatile de formare a pluralului neutrelor nu sint epuizate prin descrierea de mai sus. Astfel, pluralul unui substantiv neutru terminat in consoana san in -1 ~i neincadrat in categoriile enumerate nu poate fi deter~ minat prin reguli formale: atlas, de e~., seamana foarte bine cu popas, dar primul are pluralul atlase, pe dnd al doilea, popasuri; temei ~i condei seamana ~i ele foarte mult, dar au pluralul: temeiuri ~i, respectiv, condeie. Cu toate acestea, regulile stabilite mai sus restring in mod simFtor numarul neutrelor al díror plural trebuie invatat de la caz la caz.

6.2.4 Pluralul substantivelor comp~tse Din punctul de vedere al raportului dintre singular ~i plural, substantivele compuse alciituiesc 5 categorii: a) compuse ca a'utocamion, botgros, codobatura care au pluralul ca ~i CUlU ar fi substantive simple: autoca111ioane. botgro~i. codobaluri; b) compuse ca F at Frumos, burete balos, ardei gras etc. eare fac pluralul la ambii termeni: ¡e!i frumo~i, bure¡i b¡il~ii ardei gra~i etc.,. 48

,) compuse ca bou de balta, crin de pMure, $arpe de casa, viPerá C1t corno vagon cisterna etc. care fac pluralul numai eu ajutorul primului substantiv din compus: boi de baltli, erluí de piidure, $erPi de casa, viPere cu com, vagoane cisterna etc; d) compuse ca brinca ursului, ceapa ciorii, ciuboJica cucttlui, floarea soarelui, osul iepurclui care nu au plural; e) compuse ca papa-lapte, pierde-vara. zgfríie-brinza, duca-sepe-pus!ii, du-te-vino etc., care, de asemenea, nu au plural. Ele sint fragmente de propozitii sau de fraze utilizate ca substantive compuse. Pentru a arata totu~i ca un eompus din categoria d) sau e) este intrebuintat cu inteles de plural se folosese determinative; de ex.: aceste ciuboJ ica cuwlui, unii papa-tapte, unii gura-casca etc.

6.2.5 Substantive cu doua forme de Plural Unele substantive au doua. forme de plural. iar altele par sa. aiba. chíar mai multe. Pentru a hotari cite forme de plural fin de un substantiv, pornim mai intH de la faptu] di genul gramatical este mai puternic decit numarul in relatia gen-numar. Aceasta inseamna ca atunci cind intilnim o forma oareeare de singular, de exemplu cap, !?i diverse forme de plural cum sint: capi, capete, capuri, trebuie sa ne intrebam daca. aeestea din urma apartin aceluia~i gen gramatical. Daca raspunsul este negativ, concluzia nu poate sa fie decit di sint mai multe euvinte care, intimpl5.tor, au aceea~i forma. la singular, adica, in cazul de mai inainte: cap-caPi cap-capete

un cuvint masculin: un cuvint neutru:

Al treilea cap, cel cu pluralul capuri, se integreaza ca cap-capete in genul neutru, dar neavind nid o legatura de inteles cu celelalte doua, ciid el inseamna "promontoriu'; este un cuvint deosebit !?i de cap-caPi ~i de cap-cape/e. Dupa cum se vede, am aplicat unul dupa altul criteriile predominarii genului asupra numarului ~i intelesului. Sa lnam in diseutie inca un exemplu, pe coto Acesta are formele: cot-eoti / cot-coate I cot-coturi. Prima pereche de forme constituie substantivul masculin col-coti (de pinza) ; a dona ~i a treia pereehe constituie substan;; tivul neutru cot, eu pluralul coate (pentru parte a exterioara a ~i

49

fncheicturii bratului) ~i cu al doilea plural, colUl'l (pentru indoitura umú burlan, a uncí tevi sau a un ui tub.) Legatura de tnteles dintre eoate ~i cotztri fiind foarte limpedc, cele doua plurale apartin aceluia~i ncutru. Avem decÍ doua cuvinte cot: unul masculin ~i altul neutru, ultimul cu doua plurale. Prccedind in modul aratat mai sus, constatam di in li1l1ba romána n1J, vom gasi niciodata mai 1'I1ult de douá Plurale pentTu acela$i substantivo 6.2.6 Fcminine C1I doua Plurale a'vind aeela$i it¡leles Dintre cele doua forme de plural de mai jos, una este curenta, a doua este considerata arhaidi, regionala sau poe-, tidí: p ri m a

a

doua

singular forma de plural

aripa boaIa coada coaIa datina lampa rana roata stradii

aripi boll cozi coli datini lampi rani roti strazi

~coaIa

~coli

~oa1e

talpa vioara vreme

taIpi viori vremuri

talpe vio are vremi

aripe boale coade c(jale datine lampe rane ro ate strade

tn schimb, la feminine cum sint eoperta, cravata, limonada, 'nglte¡ata, salata, faranca, figanca, utila, se considera literare formele de plural: eravate, limonade, ingltelate, salate,laranee, liganee ~i ulqe, iar cele in -i~ neliterare. Aceea~i este ~i situaría unor feminine ca rí1tduniea, al caror plurale este in -ele; dar, uneori, se tolereaza ~i ríndunici. 50

6.2.7 Nettl1e cu dona Plurale care a·u

acel~HJltelfs

La neutrp, pluralcIc duble sint mai nllmeroasc, in special la cele care pot primi tic desinen~a -e, He desinl'uta -ud latá numai citeva exemple din cele mai des intilnite: siugula.¡

bíci blestem ghem mOflnint rod vis ohicci chibrit simbol

pfuraI l'ecomalldabil

bice bksteme ghcme monnÍnte roarle vÍse obkenlri chibrituri símboluri

pluralll\ al doil;ea

biciuri Dkstenlud ghemuri mOJ'mintllri rorluri visuri obiceie chibrite simboale

• N O t a. In terminología tehnica se manifcsHí de mal multa \rreme tendinta de a trece uuele neutre la mas:culin, de ex.: gcncr~.tori, índícatorí, numitori, robínql, segmen{i, timpi ctc. 6.2.8 FcmÚ1Úte eu dOtt(f forme cu in !clt'slIl'i dcosebite

b,mda-bcn.:i blan.t-blihú

blana-blállllri

data-date datií-dáji

al'

pll/Tal

"ccatrt, grup de persoane asociate cu díversc scopuri, de obicei rele" "fi~ii, panglici" "scinduri" "piei de animare C11 párul pástrat'¡ "zi, luna., an (anumite)" "ori" in: ¡·nai ¡illllte di'í!i.

6.2.9 Ncntre cu doua forn~e de ph~ral $i íll!clesuri deoscb#e,' ciubuc-ciltbllce "onlamentc arhitedonice" ciub>uc-ciubucuri "baqi~uri, capatul narghilelei" corll-coa·rne "excrescente cornoase pe capul unor corn-cornlfrí

animale" "produse de patiserie, forma de semilunar, 51

piini~oare

fn

cot-coate co! -cotnrl d·ivan-diz'alle di'van diZla1lurl gMveci-glzivece ghit'eá-gMveciuri 11li111d-mi1zufe 11li111d -min./tfuri

mol -11/0{1I1'1 1110{ -moa

te

"partile din afara ale incheieturii dintre brat si antebrat" "indoÍturile unor teYÍ, tuburi, burlane intoarse in diverse unghiuri" ; ..meandre ale unui du, lac etc'." "mobilc de dormit, de odihnit'~ "consfatuiri, consilii, ::faturi yoevodale'¡ "oala ele pamint pentru florit~ "fel de mincare" ,,~aizedmea unei ore" "mincare pregatiti.-í. la minut in restaurante" "smccuri de par. \'lrfuri, flori ale anumit0r plante" "bigudiuri (pentru par)" etc.

6.2.10 Substantive. llu11lai C1I fcrmii de plural. Clteva substantive: bale, cUti, icre nn au singular. Alte cIte\ a ~i-au Hícut un singnlar, dar forma literara este eea de plural: oclzelari (singular nou: 'orlzelar) , ptlllfalonz' (singular nou: pantalO1tJ, foarfcei (singular non: foar/cea). 6.2.11 Substantive nu11tai CI/ forma de singular. Mult mal multe substantive nu au in mod obi~nuit plural. laU't clteva dintre ele: argint, aHr, brínza, bumbac, cíncpa, cositor, fiíúta, fier, fil1, jontií, gl'i$, ial'bCí. in, rnalai, mierc, PiPo', sarc, scor{i~oal'ii, sunatoal'c, tutun, voda etc. Cind de la unele dintre ele se formeaza totu~i un plural; acesta are un tnteles particular, fie de "obiecte sau bucati de ... ", fie "soiuri, felud de ... "; de ex.:

ape aUímuri aldnti du'keturi fia;!' . H'i.i,ulÍ

itrl,cd mcilüuri O\'Cze } ovazllri porumburi

"rinri, biílti, lacuri"; "rtnduri, cantitiíti de apa folosite la spalat: clatit in doua ape" "instrumente ml1zicale de alama" "monede de argint, banit~ "feluri de dulceata" "bucati, obiecte de fier" "feluri de fiíinI't" "fel de fd de plante ierboa,e (de leae)" "soiuri de malai"

"lanuri san soiuri de ovaz" "lanuri san soiuri de porumb"

saruri stamburl tutunuri verdeturi

"diverse feluri de sare chimidí.~ "diverse feluri de stamba~ "soiuri de tutun'~ "di verse feluri de zarzavat~

In aceea~i categorie intra ~i trei plurale formate tn mod analogic din necesitatea de a exprima o idee asemanatoare eu aceea din exemplele de mai sus: brinzeturi (brinza), linetltri (lina), pinzeturi (pinza) - probabil, dupa cofeturi, ~re.; turi, ~erhetttri. Ca regula generala, se poate spune ca orice plural de la un nume de materie nu arata ca lacelelaltesubstantive "mai multe exemplare'~ sau "mai multe colectivitati'~, ci "feluri, soiuri, bucati, cantitati~ din materia indicata prin singular.

Capitolul 7 CAZUL LA SUBSTANTIVE

Dacií luam in discutie propozitiile: (1) Culoarea acestei 1(~i este alba. (2) Ínchideti aceasta u~ii. (3) Am inchis-o. observam ca substantivul usa si pronume1e o se aíla in anumite legaturi cu eelelalte cu~rinte din propozitie ~i au formele adaptate in consecinta. Raporturilc stabilitc de substantive ¡ntre ele ~i eu celcfaIte parti de vorbirc, ca ~i raporturile d¡ntre adjective, numerale, articol, pronume ~i res tul cuvinte10r din propozitie poarta numele de cazuri ~i constituie impreuna o categorie gramaticala. Aceste raporturi, de~i s1nt numeroase ~i diverse. se grupeaza dupa trasaturile lor generale cele mai semnificative. Drept urmare, limba romana are numai cinci cazuri care exprima orice JegMura posibiJa lntre substantive, lntrc substantive, adjective, numerale, articole, pronume ~i celelalte euvinte din propozitie. Aeeste cazuri s1nt: nominativul, acuzativul, genitivul, dativuJ, vocativul. Ele se formeaza cu ajutorul dcsinentclor de caz. Dintre ele, cele mai slabe legaturi cu propozitia in care fJgureaza le are vocativul, el nefiind utilizat decit pentru che mari ~i invodiri.

7.1 CAZUL NOJ\HNATIV Cazul nominativ la substantive este insa~i situatia in care se afla substantiyul ca n u m e. 54

In aceasta ealitate, el intra in urmatoarele relatii eu rcstul propozi tiei : . 1. Este s u b i e e tul propozitiei: Au inflorit circ~ii! Vremea s-a inealzit. Este si s u b i e e t a l u n u i ver b la o forma eare cOl~stituic llumai in mod exceptional un predicat ca in: Sosind ~i Oi7spcf1'i. ne-am a~ezat la masa. 2. Este par t e el in t r - u n p red i c a t alcatuit din verbul a Ji sau un echh-a1cnt allui in a~a-numitul pfedicat

nominal. 3. Fste juxtapus, adid in apozi¡ie, pe linga alt substantiv:

Vasile, gorm:stul, mergea in frunte. Hangitci A Jlcufa ii pl
• N o t'a. Substantivul in apozitie poate sa stea ~i in alt caz, de ex.: Fiului tau, tui Dumitru, ii mcrge bine.

7.2 CAZUL ACUZATIV Acuzatinll este eazul substantivului eu functie de obicct direct sau eu alte fuoetii exprimate eu ajutorul unei prepozitii, dad accasta uu eere genitivul san elativul. Prin obiect direct se in1elegc situatia inversa subiectului. Astfel, pe cind snbiectul arata cine san ce actioneaza in PIOpozitie sau suporta actiunea unui verb la pasiv, obiectul difect arata cine san ce complcteaza ori prime~te actinl1ca nnni verb; de ex.: Pisiea bea Japte. !. !.

subiect

obiect direct

Laptele este baut de pisidi. !

subiect

El

daruie~te

~

subiect

bomboane. !.

obiect dired

Bomboanele sint daruitc de el. !

subiect

• N o t a. tn transformarile de felul celor de mai sus, dupa ce obiectul direct devine subiect, fostul subiect capaHi, cind este mentinut, functia de complement de agent.

7.2.1 Obiec!ul direct cu pl'epozitia pe ca obiect direct substantivele nu sint preceaate de prepozitie, totu~i, in limba romana, unele au nevoie in aceasta situatie de prepozitia pe,. de ex .• De~i

Am intlfuit pe Ionel. Pe colegul tau il cunosc de multo Constructia numW¡ obiectul direct este:

1)

llII

~i

acuzatlvul cu pe se

folose~te

cind

nume propriu de persoanal (A intUnit) pe Ion sau pe Ale xandnt, pe Bogdan-,. pe Cósfaclze etc.;

2) un nume propriu de persoana, scrütor, om de ~tiinta, om politic etc. intrebuintat in locul operei lui (scrise): (Cite$te) pe Sado~'eanu, (studiaza) pe V. Conta, pe Da1'1i;in, pe Newton etc'7 3) un nume propriu de persoana precedat de denumirea profesiunii, acti"Witii obi~nuite sau de titlul acelei persoane; de ex.: (A chemat) pe doctorul Dllmitru, pe medicul CC}1lstantin, pe profesorul Ionescu, pe locotencntul Cornel, pe electrieianttl Florea, pe mceanieul Sandlt, pe tovara$ul Sta mate etc.:

4) un. nume propriu de animal: (A lovit ma~ina) pe joia11a, pe Bltbico, pe Grivei etc.' 5) un nume de rudenie: (A intrebat) pe mal/ta, pe tata, pe frate-tau, pe sora-sa, pe noru-sa, pe o sora a tui, pe o el/mnata a ta, pe un va, de~al nostru, etc.;

56

6) un pronume eare tine loeul unui nume din eategoria eetor de mai sus: Te (cau!lí) pe tÚle, (U call1a) pe el, (ne cauta) pe 11Of, (úí callta) pe dmnneat;oastl'a, (o cauta) pe aceas/a, pe aceca; (del/ut) pe care ri-l prezint, (a 'l'a;m!) pe cÍ1z e¡-'a, (n-a 'Cazltt) pe nimcni, (a strig(tt) pe carcva etc. ca ~i inainie de cel, cea etc. urmate de adjcctiv: (apara) pe cel míe, (raspZate$te) pe cea cumillte etc . • N o t a. Pronumele relativ se construie;;te cu pe chíar ;;i atunci dnd tine loeul numelui unui obiect:

Ceaslll pe ca re l-ati repara! merge perfecto Aceas!a este 1'deea pe care 'l'oia sa o com/mice. 7) un numc comun de persoana insotit de un arljecth' pronominal: Cunase pe acest om. JI,[ ai conta pe citiva prieteni din copUarie, 8) un nume comun de persoana a;;e.lat inaintea ,'crbului de rare depinde: Pe copil íl iubea, pe biílrin íl respecta, Pe soldali íi incarti1'lt'ise bine, Pe calld;'da/{f n-o vaZl/se pínií a(1I111.

Pe este f a e u 1 t a ti\' dnd obieetul dírcet reprezinta: 1) un nume comun de pcrsoana, articulat eu articolul neho· Hí.rit (sau insotit de w'eun, vreo).' (A cluma!) (pe) o doctorita, (pe) un electriciall, (pe) un l¡¡c¡¡tu~, (pe) 1m meca1lic, (pe) o maniclzútrisla, (pe) o texlilisla, (pe) un 'l'i11ditor etc . • N o t a. tn multe din cazurile de fc1ul eelor de mai sus este mai bine sa se intrebuinteze prepoútia, Sa se compare, de ex.: a) A chemat un bolnav la el. b) A ehemat pe un bolnav la el.

Din a) se poate intelegc sau ca "un boInav a chemat pe cineva la el" sau ca "cineva a chemat la el pe bol.,. nav", pe dnd din b) reiese limpede ca bolnavul este cel chemat, obiectul direet al propozitiei. 57

1) un nume comnn de persoana, nearticulat la plural: (Vailli'ita) (pt') bL'ncficiari, cougi, colege, doctori; eleetriciclli, ofift:ri, profcslJri ~i pro fesoart'. iarani ~i ¡iíral1ce. 'uiticnllori etc • • ~ o t a. fntre constructia cu pe ~i cea fara pe exista ¡usa o mica deosebire. Cind avem o propozitie ca: Va cJu:ma pe lien,}ícia-ri (la diswtic ) , obiectul direct construit en pe exprima ieleea ele categorie: "pe toti cei care au calitatea de beneficiari", in timp ce intJ"-o propozitie fara pe, ea: Va chema b,:ncficiari (la di~cutie), olJiedul elired inseamna: ,,(ni~te) pcrsoal1c Jin categoría bendiciarilor". DeoseLirea dintre constructia cu prepozi tia pe ~i cea Híra apare ~i mai dar cí:nd numele COl11un de pcrsoana este insotit de un adjeetiv, de ex.: Va chenta h,'Il,,/iá<11"l' prict'p/lti (la disclIfic) , pentru caaceasta pO!'iibilitate nu are pen'che decit 1ntr-o eonstructie cu pe, 1n care obiectul dired trebuie detuminat; dv ('x, Va c/¡CII1¡/ pe bCiu:ficiarii pricepltfi (la o discu{ic). clodori{c. j,lrmaci~ti, jarmaciste.

3) un nume comun de fiinta care

HU este pcrsoana: Fulpea a paClrlit corb1l1 (sau U11 c01'b, acel corb J, dar ~i VulPea a pact'/W pe corb (sau pe un cOl'b, pe acel corb), cIar ~i ;Vu dc~tt'pta lfrs1l1 cind doarme .

N o t a. Dupa cum se vede, aici se aplica 5i regula de la 1), in sensnl ca obicctul direct trebuic determinat (eu arlicol nehotarit, en articol hotarlt sau en alt determina tiv). 4) un nume de cifra sau de litera: Scriu 2 ;~i {in 3, fata de: Seriu pe 2 ~i fi/l pe 3. Serie ~, /lit s! Serie pe ~, nu pe s. •

7.2.2 Obiect1tl direct cu prcpozitia la Adesca, in vorbirea populara, i
5R

si

1.

2.

3.

1)

2)

3)

7.2.3 Alfe junet1:i ale substantivului in aCIlZ((UV jara prepozi!ie Un substantiv in cazul acuzativ fara prepozitie mai poate fíe: Obiectul direct (intern) al unor verbe; de ex.: a visa un vis " a dormi un samn; (calul) a alergat (toate) alcrgarile (cursele) de trap ete. Apozitia altui substal1tiv in acuzativ: A primit eu dragoste pe Gheorghe, prietenul vostro. O completare eu inteles de timp, de spatiu sau de mod a unui verb; de ex.: A loeuit doua veri la tara. Apa are frei metri in adincime. Umbla zÍlnic pe jos cítiva kilome!rí. 7.2.4 Subs'an!ivul in acuzativ eu prepozitie Substantivul in acuzativ eu prepozitie po ate sa fíe cchivalentul unui adjeetiv: so are etl din!i ambalaj de ltírtie bereta de marinar earne in suc propriu brinza de JI.{oldava eer jara soare arma eu repeti¡ie tutun Jara nicotÚla barca eu motor etc. sae Jára jund echivalentul genitivului: alegeri de deputa{i primarie de sector pierderi de obiecte semnarea de tratate tratative de pace etc. 1n situatiile 1 ~i 2, el este atributal celuilalt substantivo echivalentul unui adverb indicind: AU sosit de·o luna. timpul { S-au seulat in zori. AU fost la girlii. loe u 1 { Yor merge in tabara. Umbla eu capul pe sus. modul ~i cantitatca { Beau ceaiul Clt pu¡in zahar. S-a dus eu eoPilul la doctor. asoeierea { Dumitru a ie~it etl soaera-sá. 59

In aceasta situatie, el este un circumstantia1. Suhsiantivul in acuzativ cu prepozi¡ie mai poate exprima

4) obiedul inJirect, 5) complementul de agent (care arata cine actioncaza asupra subicctului) : A fost ataeat de lupi. Era o carte citita dl' toata lumea. 7.3 CAZUL GENITIV Cazul prin earc sulJstantiyul arata posesiunea. apartenenta ,¿i in general raporiul de atribuire dintre doua substanti\'<' este genitivul. Tatal Eluirei era bolnav. Fratclc lui !lie are mult de lueru. Se anzca trilul privigllctorilar. S-au aseuns cu totii in fundul grddinii. 7.3.1 Formarea genifivulttÍ a. Gozitivltl !IÍyr¡ art icol. l\Iasculinele ~i neutrdt' nu au

forma proprie de genitiv cina 51nt nearticulate. A~tfel: Nominativ: Un om a~teapta trenul. Acellac striílucea in soare. Armativ: A masurat aeel lac. Vcdem un 011t a~teptind. A~teptarea acestui am. Adincimea acelui lac Gent'tiv: o euno~tea. Genitivul este a~adar indicat de acestlti, acelui. Femininele au ¡nsa forma de genitiv: Nominativ: O vulPe umbla dupa vinat. Aeeasta strada se nume~te Galati. Acuzativ: Un vinator umbla dupa O luati pe aceasta

strada.

'VulPe. Genitivo'

Mi~iírile

aeelei vulPi erau Numele acestei foarte vioaie. strazi este Galati.

ControluZ ¡ormelor de genitiv al femininelor • N o t a. Forma nearticulata de genitiv a substantivelor feminine este identicií, in genere, eu forma 101' de plural (exeeptind pe eelin -uri). Aeest fapt are mare importanta practica, pentru ca pune in lumina forma corecta. a genitivului feminiD atit la singular eit ~i la plural.

60

Pcntru control, folosinl urmatonil triunghi:

V

nominath'\7 nomillatív singular plural

gellith' singular plural adini. in mod concret:

'\J

(aceasta) casa ~ (accste) case

fata

lete

(acestei) case (acestor) tete

'\J-

(aceasHi) u~a ~ faceste) u~i ,-ulpe valpl

(acestei) u~i (acestor) vulpi

(aceasta) ,-inato..-, ~ (aceste) vinllor.

(acestei) vinatori ( acestor)

V

(al ('a':-UI) stea ~ (acestc) stele

,,,-a

(acestei) stele (a {'estor) sac~le 61

sacale

b. Genitivul cu articol La masculine si neutre Artícolul de gC'niti\' la masculinc ~i neutrc este ·Jui la singular ~i -Ior la plural. El se unqtc eu substanth·ul, dar la numele proprii masculine, lui se a~aza inaintca numelui ~i nu .se Ul1C9te eu aecsta: Ge

sillglllal

11

¡ti .,

plural

neutre

masculine

barbatului ealului arddului cctlrului

plural

singular

arcului bagajului condeiului pariului

barbatilor eailor ardeilor cedrilof

arcurilor bagajelor condeielor pariurílof

Nume proprii: ltd Andrei, tui Barbu, tui Costic.1, luf EfliJ/l/>, llfí ¡Ue etc . • N o t a. La numele proprii masculine tenninate in -a ca Luca, Toma, genitivul are atlt forma a~teptata cu tui inainte, dt ~i formele Luciíi, Tomii.

La f eminÍ1te Articolul de genitiv al femininelor este -lia singular, ..lor la plural, unit cu forma de genitivo rczultata din triunghiul de control, adica: Genitiv singular

plural

singular

·plural

casei fetei

caselor fetelar

vínatorii valorii steleí sacalei

vil1atorilor valorilor stelelor sacalelot

u~ii

u~ilor

vulpii

vulpilor

62

Nmuele pmprÍÍ_ femÍnine terminate in -a fae genitiyul in -ei: Elt'nei, loand, Marit'i, Pamsclzú:ei, Sevas!i{ei, Tudoritel ete. Cele termínate in -ca, -ga au gcnith"ul in -oh, -gái: Anica Aniciii Iulica lulic.ai Aurica Vioociii Viorica Auridi OIgai etc. Domnica OIga Domnidii c. Gcnifi,'ld II/IO!' feminine fara Plural $i al celor ittdcclí1/abilc Femininele {ara plural i~i formeaza genith'1l1 prin analogie sau pe baza principiului identificarii dt mai u~oare a substan.., tiyului aflat in accst caz. Astfd, un nume propriu ca I alomi{a are genitivul Ialomt:fei; Pranom - PrallOvO:, Slatina - Slatinei ctc. dupa substantivele cu s.ingularul in -a. Dunare, insa, are genitivul Dunarü prin asemanare eu femininele terminate in -e ~i cu pluralul in -J. In sehimb, feminine ca ccarfa, fIWOa1'C, lipsa, onoat'e care au plural in -1/1'1 - i~i formeaza genitivul singular in -ei, pentru ca forma lor in acest caz sa nu difere prca mult de nominativul singular, fadndu-Ie greu de recunoscut, deci: cerlei, fa¡Joarei, Upsd, o1wal'á. La fel se procedeaza ~i cu [oame, genitiv: foamei; lene, genitiv: lel1ei; en fiere, mt"cre (la genitiv); ¡ierei, micrei. Femininele nume comune ca tanti sau nume proprii ca Fifi, Lili, Mimi, Rene, Tili etc. nu pot face genitivul decit eu articolul lui inainte, de~i sint feminine. 7.3.2 Func!t'ile genili11uluí Principala fnuctie a genitivwuÍ este aceea de atribut: Ajunsese la capatul puierilor. Limbile ceasului aratau ora trei fix. Ghearele rísului s1nt puternice. E ziua mamei. Atributul iu genitiv poate sa aiba el ms~i urmatoarele intcksuri: 1) 'gcnitiv s u b i e e t i v, dnd arata cine tace lucrarea (aftiunea) exprimaHí. de celalalt substantiv, daca acesta denumes,te o lucrare; de ex.: hotiil A profitat de teama lwti10r (unde hofilor care/se temeau);

=

63

ti placea comportarea

echiPei (unde echiPei = echipaj care/are o comportare buná);

2) genitivul a u t o r u 1 u i, cind indica pe autorul uneí dí.rti, al unei inventii, descoperiri etc.; de ex.: Celulele lui lvlalPight". Poezii1e luí M. Eminesw. Gramofonul hti Edison. Versurile lui Arght'zi. Trompa lui Eustache. Lampa lui Teclu etc. 3) genitivul o b i e e ti v, cind exprima un obiect gramatical ca tn! Lupta pentru nationalizarea industriei (adica "pentru ca (ei) sa nationalizeze industria"); Se pregatea anuntarea unor noi ho!aríri; (adidi "se pregatea (ca cineva) sa anunte noile hotariri");

4) genitivul a p o z i ti v, cind substantivul lul unei apozitii ca in: Cetatea Bran1l1ui fata Cetatea Neamlului Republiea Franlei Statul Germaniei Regatul Olandei Tara Moldoveí etc.

¡ndepline~t('

ro-

de Cetatea Bran " Republica Franla " Statul Germania " Regatul Olanda

S) genitivul care indica locul unde se afia sau de unde provine o fiinta, un lucru etc. ~i pe care l-am putea numi loe ati v; de ex.: Valca Morii (= unde a fost sau este o moara) (=_pe unde se crede ca au mers robii) Calea 1'obilor Vadul oiloy (= pe unde trec oile o apa sau unde sint adiípate de obicei) cate1ul pamíntulul (= din pamint) u~a camaril (= de la intrarea in camara) etc.

7.4 CAZUL DATIV DatiVUl este cazUl care arata tn avantajul sau in dezavan-

taJul, tn favoarea sau in dauna cut se petrece ori, pur 7i simplu,

er.tre cine sau catre ce este orientata actit.'mea unui verb: 1ezilor le arde a de joadi. Butoiului i-au sarit doua cercuri. Sa dea V ioricai o bursa.

Substanth'ele ~i pronumele In dativ au 101ul de obiect al verbului. Cum el ditera de obiectul direct, i s-a spus in d ir e e t. Dcci, datiyul este cazul o b i (' e tul u i i nd ire e t.

• N o t a. Dcnumirilc de obz'cc! dlred ~ide obicd índirecl se explica prin aceea di in unele propozitii apar doua obiccte ca in Sii dca rFioricaí (un obiect) I o bu:rsá (al doilea obiect). Primulni i s-a spus obiccl illdirccf nu numai pentru dí. celuilalt i s-a spus dú'cct, ci ~i pcnlrn di se (:onstruicfte de multe ori eu prepozitii.

7.4.1 Formarca da!Í'i:lIlu{ Substantivele i~i formeaza dati\'ul in acela~i mod ca genItivu!. Prin unl1.are, ~i triunghiul de control descris la genitiv" se aplica intru toiul la dativo De ascmenca, s1nt yalabile aici~i cele spusc la c~cptiile fcminine10r (Y. p 63).

7.4.2 el/m se dcoscbc}te datit'ul de gcnítiv Pentru a face aceastií deosebire, pornim de la faptul ca dativul depinde de un ycrb, nu de alt suvstanth' ca genitivld.. Exista insa. ~i o proba practica foarte utila. Si lua1l1 pcntru discutarea ei urmatoan:lc exemplc; Am dat o carte vccinului. S-a dcschis accst drum bicicli~tilor. rn..~iruirea de cuvinte o carte 'lJecimduí euprinde dativul vecinulni, iar in~iruirea acest dl'll11t biciclú;tilor, daih'ul bicicU~tilor. Vcci111tluí ~i bicicH~!ilor nu pot fi in genith', pentru ca oricé gcnitiv care se refera la un substantiv detcrminat prin 1111, o, acest, acel, oricare etc. trclmie sa aiLa inaiuie unul din tennenii seriei al, a, al, ale. Deci.

Da t i v o carte vecinului un dictionar vecinului o carte vecinei orice dictionare vecinei acest drum bicicli~ti1or drumul acesta 1icicli~tilor ni~te pantofi copiilor

Gen i ti" o carte a yccinultú

un dictionar al.ve~inullli o carte a VeC1l1Cl orice dictionare ate vecÍnel acest druÍn al bicicli~tilOT drumul a{:'csta al bicicli~tilor ni~te pantofi ai copiilor etc.

65

7.4.3 A~a-1tumitltl aativ Clt prepozi{ia la Ideea de dativ este exprimata in anumite sit uatii ptintr-un substantiv precedat de prepozijia la, de ex.: De la lume adunate ~i iara~i la ll/me date. Da bine te la trceatori. t~i deschidea casa numai la prieteni.

~l

Asemenea constructii se lntrebuinieaza mai ales dnd substantivul nu poate sa primeasca articolul fie pentru di trebuie sa. ramina nedcterminat, fie pcntru ca se afla lntr-un grup de cuvinte care nu permite utilizarea articolului la dativ, de ex.: Dedica versuri la toata lmnea.

7.4.4 Dativul dupa aJlmnife adjcetive ~i adverbe Adjective ca folositor, 1tcfolositor, 1teeesar, 2tlil, inutil, pagubitor, similar, trebuillcios)' adverbe ca aidoma, asemenC(I, aliit urea, confor'l1l, polrh'it etc. sint adcsea urmate de dativ: folositor omltlld, util acti¡,·italii, necesar scrviciului, aidoma gíndului (sau), ascmenca fralilor (lui) etc. Dativu! cerut de adjective ca cele enumcrate poate sa tie transfonnat lntr-un aeuzativ eu pcntru, ori de cite ori este ncvoie de o exprimare mai concretizata: folositor pentrn cm, util PClltl'/t activitate, iar cel cerut de adverbe printr-un acuzativ precedat de w: aidoma Clt glndlll (sau), asemenca cu ¡ralii (lui). 7.4.5 Dath'ul ínrudíl'ií Unele nume de rudcnie au posibilitatea sa exprime ideea de inrudire prin dativ; de ex.: (era) nepot tui nea Tache; (vcnca) var sorii-sii, matu~a veri~oarlí-11tíi etc. 7.4.0 Dath'ul localiv In constnictia a se a$terne drlt1nului, dativul dl'umullti echiva1ent cu la drum - este un circumstantial de loe numit dativ locativ. El apare de obicei cu verbul dü; cxpresia de mai sus; de ex.: a se a~terne címpului. 7.5 CAZCI. VOCATIV: Vocaih'ul esle cazul prin care pcrsoande, uneori fiint<:1e ~i rareori un lucru, 5111t chematc, invocate sau prill care li se atrage aten tia: - Du-te, Mide, la joadí.!

66

- Hai, ¡oane, la cosit!

- Fetita, ¡eli/a, ia

ie~i la portita! - Lasa-ma, domnulc, in pace!

7.5.1 FOYlIlayca ~'OCatÍí'lll1ti Vocativul este un caz mult deosebit de ce1elalte; nu numai pentru di. nu are legaturi sintactice propriu-zise cu ccle1altc cu\'Ínte din propozitie, ci ~i pentru dí. este iridircat de afecth-itatea intcrlocutorilor. El se formeaza cu desincntcle -e la masculin singular a~ezata, uneod, dupa forma articulata - ~i cu -o la uncle feminine singular. Pe linga aceste desinente se mai folosesc ~i cele de nomi-' nativ, fie numai ele, fie paralcl cu celclalte .

• N o t a. tn descricrea care urmeaza, daca la o categorie sau alta de vocative nu se fac mentiuni particulare, aceasta lnseamna di. forma propusa este singura a~teptata sau singura literara. a. Vocatimtl la masculine singular Cu dcsinenta -e se formeaza vocativul singular de la 1) masculine terminate in CBnSOana: l10minativ vocativ nominativ vocativ argat -e Avram -e barbat -e Anton Antoane capitan -e Bogdan-e doctor -c Constantin-c firtat -e Ion loane jupin -e Marin -e nepot nepoatc Paraschiv ""c taran -e Roman-e var vere Tudor -e dar masculinc1e terminate la nominativ in -e au vocativul tot in -e: ¡1'ate ! Gltcorghe ! 1.) masculine termínate iri -u precedat de un, grup de consoane : baietandru -c Alexandru-e cumatru cumetrc Dumitru -e cuscru -e Petru -e Fae exceptie SOCrlt - pentru care,vezi -ule. Cu desinenta -e dupa articol (-ule) se formeaza vocatkul singular de la

61

J) masculine termínate in mícáu mincau derbedcu lachcu leu

-au, -eu, -fu,

~ule

zmeu

-ule -ule -ule -uIe

fin

-ou:

mahalagiu reclamagiu

Puiu

-ule -ule -ule

-nle -ule

etc;

2) mascullnc" nume proprii de persoana¡ termínate in -u: Barbu -ule Nelu "u1e Dinll Doru

-ule

-ule

Sanau Ioneseu

-ole -ule

3) masculinclc, nume de agcnt termina te in -a~,

-sor, -tor: coda~ pa,guba~ punga~

-ule -ule -ule

dintrct

cu]e

drunwt

-ule

dresor sondar invatator mundtar idealist

ete.,

-et, -1st, -O"

-ule -ule -ule

-ule -we etc.

Ll fd fac !j-i masculine1e diminutIye in -a~: balel(J$1.tle. care au lnsa ~i o forma egaIa eu nominativulj de asemenca 4) masculinele provenite din adjective I -ule amarlt mucos -ule copila~lIle,

becisniC drll

~)

-ule

prost

"ule

coeo~at

-ule -ule

frumos

-ule

idiot

-ule

rau suparacios

-ule

-ule etc.

multe dintre masculillcle care denumese pe loeuitorH une! tari, ai unui ora~, provincii, sat etc.; arbana~

bavarez canadian

-ule -ule -ule

dancz francez

·uIe

-ule

neamt olandez polonez sirb ture

~uIe

-ule -ule -ule -ule

eto.

eu cxceptii ca roman-romline, oltean-oltme, moldovean-moldovene cte. 6) c!teva nume de rudenie: blmic-bunicule, na$-na$ule, ttncMunclziuk, socm-socrule - al diror vocativ in -ule se explica ~i prin llecesitatea de a se evita confuziile, dici un vocativ

68

tn -e le-ar fi fácut sa SCffiene prea mult cu feminincle corespunzatoare la plural: blOZici, na~e, soacre. Diminu~ th'ele lor urmeaza aceea~i regula: bl!1ziculule, nii~icu!e. 1mclze~1IIc, socm¡ule - la care se adauga taicufule, ca dl1blet al vocati\'ului taicufa j 1) substantivul om,' amule I

b. Fcminú¡c singular Marca majoritatc a fcmininc10r au vocath'ul singular ca nominath'ul: mama! lemcic! matl/fa. Jata! lla~a! veri~oará! etc. Acela~i lucru se intlmplá ~i la numele proprii. afara de nume1e proprii in -a care au tendinta de a-~i forma un vocativ in -8: A na-Ana! D01nllica-Donmicií! DlI1m'!l'a-Dumitra!

Ilealla-Ilcal1(l! 10al1a-10alli'(! etc. Numc1e proprii in -ia au aceea~i tcndintií. dar cum in romi~ ne~te -8 care urmeaza dupa -i devine -e, a\'em: Aurcha-AureUe! Corllclt"a-Comclic! Maria-Mm'ic! etc .

• N o t á. Procede u! este impicdkat ¡nsa in mare masura. de existenta numelor proprii masculine terminate in ,.üii sí -ita. cad un vocativ format in modul aratat de la A/;ricá sau de la Vasilica s-ar confunda eu masculincle A ur ¿ca, Vasilica etc. Citeva feminine primesc la voeath' desincnta o: sara-soro! la unele nume proprii ca Ilellu{a-Ilcllu!o! Lcallli-LcflU{O! }'laria-1~lario! etc. dar occstea din urma maí aks In \'orl.irea rcgionaIa. eu aceeasi dcsinenta se formeaza vocativnl pdorativ de la popa: pop'o ! ' ~i

c. Vocatit'ltl Plural Ca vocath' plural apare fie forma de nominativ plural tara artieol, fíe o forma eu articolul de dativ -Ior. Aeesta din urma. este obligatorie numai la substantivele provenite din adje(;~ tive: amarÍfil01'! círnilol'! 1tC1lorociÍüor / f cridtilor! etc. j amaritelor! 'círnclor! 1UllO'Yoct"tclol'! ícricilclor! La cddalt~ substantÍ\'e. vocathrul plural are aceea~i forma en norni~ natiV'ul plural. Citeva au ~i un vocath' in -Jor; de ex.: Ira-lilor! surorilor! letel,()r ¡ mamc.lo,.¡ dar eu un earader fami~ liar evident.

69

d. Forme dltble de vorativ Vnele substantive au doua forme de vocativ, ficcare cu aH inieles, de ex.: domn

I

doamne!

(numai pentrn Dumnczeu, in trecut pcntru domnitorul !arii);

~f

domnulc! (pentru persoane).

sara {SOra! soro!

(pentru o sora de caritatc); (pentru numde de rudenie).

In principiu, cínd de la accla~i substantiv avcm doua for .. me de vocatív, cea maí apropíata de nominativul nearticulat este ~i cea maí apropiata de semnificatia generala a vocativului, iar forma cea mai departata are ~i sen s special, ded mai indepartat (mingíietor sau peiorativ). Sa se compare din accst punct de vedere vocati\'Cle;

lIomiJ/aliv Liíiat copil cioban macdal'

vocaliv 1 Miete! copile! ciobane! miíce1are! o~tene ! tiírane! fatal fato!

o~tcan

taran fata

'Cocallv 2 biíiatule! copilu1e ! cioballule! macelarulc ! o~teanulc ! 1aranu1e !

e. Voca!i,.'ul ddL'J'lIliuilt Gnd suLsiantivul este insotit de unul dintre adjectiveIe

calificative drag, útbit, ol1orabil, sc l/11tp , stim¡¡t etc., exista treí posibilitiíti de exprimare a vocativului:

1) adjectinll

~i

substantinll nu au articol:

Draga Iubite (-ií) Onorabilc (-á) Scllmpe (-a) Stimatc (-ií) ctc. ;

amicc, dodore, baiete; frate, llene, nepoate vere, biírbate, tovara~e etc. mama, fiica, sora, nepoaUí, nevasHi¡ sotie.

70

2) adjectivul apare la vocatív fara articol, iar substantivul masculin la vocativ cu articol: Draga; Iubite Hi) Onorabile (-a) Scumpe (-ií) Stimate . (-ií) etc.j

}

domnule, fiule, finuIe, unchiule, socrule.

na~ulel

3) adjectivul apare la vocativ nearticulat¡ iar substantivul, articulat sau nu ¡ Iubite ) Scumpe ascuWítor(u!e), ~ci~itor(ule), Onorabile domn(ule), lllvatator(ule). Stimate etc. • N o t a. eu drag¿í, substantivele din aceasta serie trebuie sa primeasdí. articolul. 4) Cind substantivul este ínsotit de un adjectiv posesiv, vocath'ul este la fel ca nominativul: Dragul meu Iubitul meu Onorabilul meu Scumpul meu Stimatul meu

(nostru)

amic, Miat, nepot, var, Mrbat, tovara~, domn, fiu, na~, unchi, socru, ascultiítor, cititor, invaFitor etc.

7.5.2 Folosil'ca vocativului Dupa cmn se vede, vocath'ul are prin natura lui o pozitie aparte intre cclelalte cazuri. De aceea, (cu cxceptia tcrmenilor generali ca: tomra$e, tovara#í, d01nnule, doamlla cte.), el nuse intrebuinteaza decit ca mijloc familiar de adres are san ca mijloc de invocare. 71

Pentru adresarca obi~nuitii, se folose~te una Jin formulele: invat:ltor prof~sor director doctor locotcnent secretar ctc.

tovadísc domlluie cetií tcne

invaiatoare profesoara tovarasa directoare doamn'a doctorita cdatcana loeotcnent secretar etc.

'76. DECLINAREA Totalitatea formelúr pe can: re poate avea un substantiv se nume~te d e e 1 i n are. 7.6.1 Dedil/arca fartí artícol Masculinc1c ~i neutre1e au o singunl forma pentru primele patru cazuri la singular ~i tot o singura forma pentru acelea~i cazuri la plural. Al cincilea caz, vocativul, se formeaza dnd este posibil, cum s-a aratat mai sus. FeminincIe au doua. forme de singular: una pentru oominatív ~i acuzativ. a doua pentru genitiv ~i datív, dar numal una pcntru cele patru cazuri la plural. Vom avca a~adar la maswline $i neutrel

singular

plural

N.

actor cobai

A\rram Badea

bal cap

actori cobai

balurl capeto

A.

codru

G.

cuscru

Dan Gheorghe Ion Florica. Dínu Avramc Badeo Dane Gheorghe Ioane Floridí Dinulc

bici ciclu chipiu premiu

codri euseri domni oamem

bice ddurl chipie premil

domll

D.

oro

V.

cuscre

oameni

etc.

72

N .A.

G.D. V.

la feminine: plural Ana case fa.ta Maria fete sora Gheorghita suroTi vulpe vnlpi fcmeie fcmci stea ste1e ambitie ambitii case, fcte, surori case, fcte, surori, vulpi, femei, stele vulpi, femei, stdo ambitii ambitii soro, Ana, Marie. Gheorghito singular (asa

7.6.2 Declinarea

¡zrticol M asculine singular

N.A.

~i

nettt,e

actorul cobaiul eodrnl premiul

arcnl biciul balnl cuscrul

plural actorii arcuríle cobaii bieele balurile codrii premiile cuscrii

actorului cobaiului codrului cuscrului

cuscrule arcului bidului halului prcmiului

cuscrilor actorilor cobailor codrilor cuscrilor

V. G.D.

Clt

arcurilor hiedor halurilor prcmiilor

F tJminine cu articol

N.A.

V. G.D.

V4

singular plural casa casele sora surorile fata fetele femeile femeia stele1e steaua u~ile u~a la fel ca 1'\Ominativul casei surorii caselor surorilor fetei femeii fetelor femeHor u~ii stelei u~ilor stelelor la fel ca nominativul (sau: fetelor l femeilor l stelelor),

73

7.6.3 DecUllarea masculi1telor Ctl forma femil1Í1¡a Substantivele ma~culine papa, popa, tata, 1,!lld1'C¿í au la forma nearticulaHi aceea~i declinare ca masculinele, deci: singular plural N.A.G.D. papa, pepa, tata, vHí.dicií papi. popi, tati, Yladici V. la fel ca nominativul, dar ~i popo! La forma articulata, ele urmeaza declinarca femininelor ~i pe a masculinelor la plural:

la singular

singular N.A.V. papa, popa, tata, diidica G.D.

papei, popii, tatei, vladidi

plural papii, popii, tatii, vliídicii papilor, popilor, tatilor, vIadicilor

Masculinul tata are ~i forma articulata fatal, care se declina ca orice masculin, folosindu-se lnsa mai ales cind este urmaHí de un detenninativ sau de un ealificat iv , adica: N.A. tatal tau, tatiíl vitreg. tatiílui tau; tataluí vitreg. G.D.

Capitolul 8 PROPOZITII CAREINA~~~l DE SUBSTANTlV

RoIul substantivuIui in propozitie l-am stabilit eu prilejul diseutarii cazurilor. tn fraza, el poate sa fie echivalat de o intreaga propozitie, de ex.: (1) Cinc saplí groapa altuia, eade insu~i in ea. (2) Lumea materiala nu este numai ce vedem noí e'u ochil. Propozitia cine sapa groapa altuia este un echivalent pentru un substantiv pe care nu-l avem exact eu acest inteles in limba romana, dar ni-l putem imagina. El ar trebui sa insemne usapator de groapa", dar sa contina ~i ideea de timp. A doua propozitie ce vedem noí cu ocltii joaca aeela~i rol ~i am putea s-o eehivalam cu v i z i b i 1 u 1, dar aeest substantiv inseamna "eeea ee poate fi vazut", pe cind propozitia noastra arata ~i aIteeva. De aici reZUIta ca propozitiile echivalente eu un substantiv au rostul de a dczvolta ~i a prcciza o idee, nuanFnd astfel ginclirca. 8.1 PROPOZITIA-SUBIECT SAU SUBIECTIV A Sa luam in discutie urmatoarele patru fraze: (1) Cine saplí groapa altuia, cade insu~i in ea. (2) E foarte important ce-mi spui. (3) E bine, e chiar neeesar sa studiezi la orice v'Írs!a. (4) Se zvonea ca v-aJi scltimbat profesiunea. Propozitiile subliniate sint subieete. Pentru ca o propozitie sa fie subicct, este neeesar sa nu existe subiect in regenta ei, nici exprimat, nici subinteles. Conditia aceasta se aplica.

75

~i

atuncÍ cind un subicct este posibil din punct de vedere logic, dar nu apare in fapt, de ex.: (5) Ti s-a parut dí s-a supaYat. tn propozitia regenta ji s-a pam! exista o persoana inte~ fésata 1'11, dar ti <:are o sugereaza nu este subiect, fiinckií nu persoana a II-a face ceva; daca ar face, ar trebui sa avem o constructie ca ai pi/yo'ca di sau {';'ifz" de p¡¡r¡;re e/i. Fapt ul dí In ti s-a pi/mi nu este nicÍ un subiect se poate controla ~i punind in locul luí ti pe mi: 1m: s-a pClrnt ca, pe i: i s-a parut ca sau pe t'i; 'I:i s-a parui di cte. Se vede cIar ca predicatul s-a {Janl! nu se sehimba, La fel se petree lucrurile ~i intr-o regenta ca cea din fraza: (6) 1 s-a <:erut de doctor sa 11mblc mai lmll! pe jos. Propozitia sublilliaia este tot o subiecti\'a, de~i in regenta ei cuyintelc de doctor spun de la cine vine cercrea. Dar, lasil1d la o parte faptul dí. de doctor este un complement de agent exprimat ptin acuzativ en prepozitie, daca inlocuim pe dr docfo-r en pluralul, predkatul nu se schimba: 1 s-a Cfl'ut le doctol'i siL.

8.1.1 Tipuritc de s1fbiecth'e tn limba romána s1nt treí tipuri de suhiectin':

1. Cele care lncep cn ce, orice, ceea ce, cine, oricine, c~l (aceta) care, cea (aceea) care; de ex.: Ce t'"ca el, nu se poate face. Cine nu Inunceste, nu mamndL Ceca ce $lú, se ~tie. Nu totd.eauna are dreptate cel CMC /ipa mal tare.. Acesta este tipul cel maÍ dar. El poate fi controlat prin tnlocuirca subi<:'ctivei en unul din pronunidc ccva, cineva. De fapt, el nu este dedt dezvoltarea w1Ui snbiect ca CC'L'a sau CÚ¡C¡la dupa schcma ¡ {CEVA .} transformat i31 snborrlonata = ¡'~Subiectul _.. ClNEVA SUBIECTlVA.

I

2, Se considera subiective ~i subordonatele legate de expresii ca: este san e + adevarat, bine, ciar, corect, frumos, formidabil, grozav, groaznic, important, limpede, monstruos, minunat, oribil, posibil, imposibU, cu putinta" eu neputitlta, taU, remarcabil, splendid, rizibil, utit, ¡nutU, urit,verosimll ctc,

76

D~ci:

subiectiva ca stii acest !ucr/{. Sil ~ziltg¿i lin.i~tit. E (ste) linde ai fost? E (ste) /rltmos daca imi spl/I. verosimil de~i nlt crczi. c!tiar daca te-11dot'e$!i. ca mi'icar acum y!uris(s! i.

ma

etc.

sa

s u b i e e t i va Sil Ji aflato ca el sa fi <'<,nit. ce-mi "pui? d/lea priaPi ~i Ji!. cí'lld c1'¡'zi. cté.

'

Acesta este al doilea tipo El poate ti euprins In schema: E(ste) BINE, FRtJMOS etc. + CEVA transfonnat in subordonaUi = SUBIECTIVk 3. De asemenea, se considera subicctivc si subordonatele legate de exprcsii ca: se afirma, se afIa, 'se aude, se tete,

se crede, se cuvine, se inte1ege, se pretinde, se spune, se sustine, se vede, se zice ctc., de ex.; subieetiva

ca doarme.

daca ~ie. ttnde sint carlile. find znfloresc sa1ci1llU. incotro bate vintltl. cine s-a suparat. cít ai lltcrat. Acesta este tipul al treilca. Elpoate ti cupTins inschema:

Se vede (se vedea, s-a vazut, se va vedea etc.)

Se AFIRMA, AUDE etc. + CEVA transformat in subordonata = SUBIECTIVA.

8.2 PROPOZITIA-PREDICAT SAU PREDICATIVA in discutie urmatoarele dona exemple: (1) Tatal lui era pi.ctor. (2) Tatal lui era ceca ce dor/se el tllS1t~.

sa luam

77

I

Propozi1ia (l) contirie substantivul picfor ca parte a predicatului nominal. Acest substantiva fost dezvoltat in fraza (2) in propozitia ceca ce dorise el ínsu*i, care este o p red i e ati v a. Predicath'ele slnt de doua feluri. unele, ca cea de fata, reprezintií dez\'oltarca posibiHí a unui substanti \'; altcle sint dezvoWiri posibilc ale adjcctivelor din predicatul nominal. (Pentru acestea, discutia se faee la adjectiv, vezi p. 99.) Propozitia predicativa cu rol de substantiv se cuprinde tn schcma: (Subiectul + ESTE) + CEYA san CINEVA transformat in subordonata = PREDICATIVA.

I

8.3 PROPOZITIA-OBIECT, OBIECTIVÁ SAU COM-

PLETlVÁ Sa luam in discutie fraze1e: (1) Coste! a lIn'atat sa tnoate. (2) Au aflat ca v-a/i tntors. (3) Raspundeti cui Z'C{ solicita. (4) Va ginditi sii ciWítoriti etE avio1Zul? Cele patru fraze de mai sus contin dte o propozitie obicetivii. Fiecare corespunde unui obiect gramatical; primelc doua. unui obiect direct; eelclalte doua, unui obiect indirecto Propozitia care dezvolta un obiect direet sau indirect exprimat printr-un substantiv sau printr-un echivalent al substantinuui se nume~te o b i e e t i v a sau e o m pIe t i V' a - directa san indirecta. Propozitiile obiective se construiésc la fel ea ~i subiectin.'le eu diverse conjunctii ~i eu pronume re1ative sau nehotarite. Astfcl: Coste1 a invatat ce i-a placut mai tn1tlt sau ... (a invatat) di i s-a cerut sau ... (a invatat) oTice i s-a P1'OPitS etc. Singura conditie pcntru ca o propozitie sa fie obiectiva. este ca ea sa reprezinte illtr-adevar un obiect al V'crbului, ~i nu altceva. De ex.: in Costel a inviítat fiindca i s-a ceru,t, propozitia care incepc cufülldca nn este un obiect al verbului '"va/a. Ea nu poatc ti dcci obiectivií sau complctiva.

18

8.3.1 CU1lt se deoselJ2$te obiectit!a directa de aa lndirec¡¿/ Pentru a face deosebirea, este nccesar sa se vada daca propozitia obiectiva corcspunde unui obicct direct sau unuia indirecto Astfel, in: Raspundeti cui va solicita completiva este indirecta, pentnt ca obicctul corespunzator poate sa fíe lt1tlti solicitant, deci un dativ in: Raspundeti la ce va íntrcabií duntllealui, obiectiva la ce va lntrcabií dumnealui este tot indirecta, dici ar fi corespuns unui obiect indirect cu prepozitie: la ccva (la íntrcbare). Aceasta. diíerentiere este cu atit mai utmí, cu dt intr-o traza pot sa apara ambele propozitii, de ex.: Raspundcti cui v~ il~trea~a, dí problema este rezolval¿¡. . . . . . . . . . . .. lndu'ecta .................. directa ... Schema propozitiei obiective directe este: (Subicct

+ prcdicat) + {g~~ivA}

transformat

in subordonata =OBIECTIVA DIRECTA. iar a celei Índirecte:

¡

CUIVA } prep. CEVA transformat prep.. CINEVA in subordonata = OBIECTIVA INDIRECTA. (Subiect

+ predicat) +

8.4 PROPOZITlA COMPLETIVA DE AGENT tntr-o propozitie ca: (1) Primul avion romancsc a fost construit de Aurel Vlllim avcm complem.entul de agcnt de Amel Vlaicu. El poate sa fie dezvoHat intr-o propozitie completiva de agent in fraze ca: (2) Primul avÍon romanesc a fost construit de cine $tim eu totii. In c~ncluzie, propozitiile care pot sa aiba functii echiva1ente cu substantivul 5111t: 1. subiectivele, 4. obiective1e indirede, 2. unele predicative. 5. completivele de agent. 3. obiectivele directc,

79

Capitoh.tl 9 ADJECTIVUL

9.1 FELURILE DE AD]ECTIVE Característica de baza a adjectivului este faptul ca el se Tefera la substantiv, precizindn-l prin adaugarea unei indicatii suplimcntare de inteles. Aceasta indicatie priv~te fie intelesul propriu-zis al substanth'ului ca nume, fie sitnarea fata de cel care vorbc~tc a obiectclor denumite, fie cnnoa~terea san cantitatea loro Sa vedem cUeva exemple; (1) Pe margine a drumului crese plopi ína!tl. (2) Copacii acc$tia tin umbra. (3) Odce pIngar deosebe~te grinl de neghinlL (4) A facnt fata la toate ineerdí.rile. tn excmplul (1), inalfi este un adjcctiv care arata o cal ita te; in exempIul (2), adjcctivul acc$tía precizeaza numui faptnl dí. vorbitorul considera copadi ca afllndu-sc a. pro a p e; in exemplul (3) adjectivul orice arata ca phlgar nn este unu] anume, ¡ar adjectivul toatc din cxemplul (4) ara tií ca íllccrcarilc sint luate in totalitatea loro Adjecti\Tle care exprima calitatile san defede1e, altfel spus, insu~irile san proprictatilc obiecteIor, fiiníelor, persoa~ nelor etc. sint adjcctive cal i f i c a t iv e. Adjeetivele care adnc altfel de prccizari sint adjective de ter m i n a t iv e. Adjcctivul calificativ descríe partía! obieete!e, fiinreIe etc.; cel dctcrminativ le circmnscric.

Adjcctivc sz'mPle $í adjective compuse Pe linga adjectiV'ele ca acru, alb, b1m, caid, dulce, MZOfm, fircsc, grcu, harníc, ieftht, mílldl'u, ncgru etc., exista, atit prin.. tre ealificative eH ~i printrc dctcrminatiV'e, adjective eompnso

80

ca alfJastru-descMs¡ cuminle, cumsecade, galhen-verzul, franco-engkz, negru~corb, románo-bulgar, roz-alb, ar/cine; nicl un etc.,

t)

2) 3)

4) ó)

9.1.1 Adjectivete delerminalive Adjectivele detenninative sint 1 posesive ¡ l1teU¡ tau, sau, nostru, vosfru, lor. mea, ta, sa, l1oastra, voastra lor etc.; demonstrath-c! aceasta, asla, aces!, acela, acel, aceca, acetl, atare. accla~í, acecay! etc. relativc: care, ce " interogative: care, ce, cine,. nehoUirite: fiecare, oricare; orice, unií, 1tí~~/e etG. Pentru comportarea lor, vezi cap. Pronume.

9.1.2 Adjective cu o terminalle ~í adjectíz'e cu doua tcrmínalií Unele adjective calificative au, la singular, o terminatfe, altele¡ doua terminatii pelltru toate gcnurile• • N o t a, Potridt eu accastii constatarc, tn gramaticile 11mbii romane s-au grupat adjectivclc calificative dupa ter· minatille nominativului singulari dar tuaeest felsint puse tn aceea~i dasa adjective eu structuri 9i comportari diferite. De exemplu; moale este un adjectiv cu o singudi terminatie, dar la genitiv singular, feminin, el este mol: (acestei) blal1i mol ca 9i la plural. pe cind precoce, adjectiv tot eu o singura terminatie la singular, are genitiv-datiV'ul la fel ca nominativul: (acestei) mame precoce. De aceea, am recurs la o solutic mai apropiata de rcalitate stahilind tipurile de mai jos. 9.1.3 Adjective inva1'íabile Sint invariabile adjectivele termínate in vocala accentuata. ca bordo, gri, grena, maro, toate nume de eulori: citeva termi~ nate in consoana ca be}, bleumarin, crcm, 11WV, roz, vcrniI 9.a. tot nume de culori; unul terminat in-ce¡ferice. 9.1.4 Adjective variabíle de típul lui mare Adjectivele variabile de tipul luí mare se earactcrizeazá. prln treí tnlsiituri: «) la nominath' singular au o sin gura forma ¡>entro toate genurile;

81

b) la nominativ plural au de asemenea o singura fonna deosel bita. de cea de singular pentru toate genurile; e) la fcminin singular, gcnitiv-dativ, au insa o forma identid eu cea de la plural, comportil1du-se exact ca subst tntivela fcminine.

lata citeva cxemplc I N. sing.: N. pI.: G. sing.:

maswlilt baiat maTe biíieti mari uncí)

femillin casa mare case 'mari case mari Clsei mad

Ca ItIllre se comporta. ~i: pepene dulce piine dulce dulce pcpcni dl/leí pUni dulci iulie rece apa rece rece cartofi reci ape raí raza limpcde limpede ochi limpcde raze li1llpczí ochi li1llpczí cozonac moa/e piele moale moaIe cozonaci moi piei mol tare carbunc tare tigara tare carbuni lari tigari tari mugurc verde fusta. verde verde llluguri 'i)erzi fuste verzi

neutru. picior mare picioare marl

mar dulce mere dulci iaurt rece iaurturi red geam Umpcde geamuri limpezl ou 11toale oua. mol foc tare focuri fari fruet verde fruete verzi

9.1.5 Ad jective variabile de tipul dibace Adjectivcle variabile de tipullui dibace se caracterizeaza prin urmatoarele doua. triisaturi: a) la singular au o singura forma pen tru toa te gen urile ; b) la plural au forma proprie in -1 numai pentru masculino Dcci: singular: plural:

masculin ¡emhzin barbat dibaci mina dibace barbati dibaci miini dibace

Ca
atroce

82

1teutrzt

scmn dibace semne dibace ncam alrace ncamuri atroce soi eficace soiuri eficace

feroce

tigru feroce fiinta. feroce animal ferocl tigri feroei fiinte feroce animale feroce locvace ins locvace persoana locvace doLitoc locvace in7i locvaci pcrsoane locvacc dobitoacc locvace precoce copi} prccoce atitudine precoce gest prccoce copii precoci atitudini precoa gesturi prccoce propice factor proPia ora proPice studiu proPice factori propici ore proPice studii proPice perspicace ele,' perfata perpcrsonaj persPicace sPicace sPícace elevi perfete perpersonaje persPicace sPicacc spicaci robace om robace femcie robace geniu robace oameni rebací fe11lei robace gcnií robace sagace savant sagacc minte sagace personaj sagace savanti sagaci minti sagace personaje sagace tenace individ tenace colega tenace g1nd tenace indivizi tenaci colegc tenace ginduri tenace ~i adjectivele de tipul dibace au flexiune incompleta.

9.1.6 AdjccNve Ctl ¡leximlc c011tpleta Aceste adjecti\'e s1nt difercntiatc dupa gen ~i numar. l\Iasculincle ~i neutrelc au ca ~i substantivele corespunzazoare o forma de singular ~i una de plural pentru toate cazurile gramaticalc, iar femininele doua fonne de singular ~i una de plural, de asemenea pentru toate cazurile. btre masculine ~i neutre, de o parte, ~i feminine, de alta, exista relatii de flexiune, forma de feminin derivind din cea de masculino Astfel slnt: alb, alba; rau, rea etc. 9.2 FORMAREA FE~HNINULUI LA ADJECTlVE Fonna adjectivelor femi~1ine eu flexiune completa deriva. din cea a masculinelor, astfcl: M asculincle ($i neutrele) F eminincle au termínatíiIe: se fonneaza cu ajutorul lui: consoana (fara -sor, -lar) -a alb alba falnic falnica vqteda V'e~ted livresca livresc satesc siUeasca roasa ros

83

..u (precedat de un grup de consoane) i :libastru <:elebru dublu ..u (prccedat de o vocala¡ dar· nu de un i) mollu lallu erbaceu sebaceu -fu auríu cafeniu caramizill durduliu liliachiu saldu ..1 (preeedat de o consoana) vechi .1 (precedat de o yocala) galbui roto fe! "ioí MIO',

moliie Jaliie erbacce sebaece

-le aune cafenie cadímizie durdulie Jiliachie sálde

-e

vede ..fe g¡Ulnúe rotofeie vioaie

-soare, ..toare, -zoare

-tor, -zor

ascultiílor producator devcrsor amortizOf UnniHoarele fae excep¡iel 1
albastdí celebra dublá -(i)e

ascultilloare produditoar8 deversoare

amortizOa1'8

ro~ie

Toate adjectivele diminntive in .. el au dona forme de femillill, una frceventa in -ica, a doua (mai rar utilizatlh

in -ea:

bUllice1 c1ildicel trumu~el

maricel mititel

en feminincle bunicidi, bunieea dildicidi; dUdÍcea frumu~idi, frumu~ea .. maricidi, maricea mititica¡ mititca

.

•

N o t a. De fapt, dupa cum se wde
9.3.1 M aSCllli'llcl~ ~1: llcutrele 1. Masculinele si neutre1c termínate in <:onsoaná, in -1 ~;i in -u fae pluralui in -i: vioi albi darnici \ ineti grote~ti verzui apti fudulí ar~i alba*td negri copti nOl aprin~i ve~tezi etc. 2. Cele termínate tn -tu far pluralul in -ii: ,-iorii amii masl1nii argintii liliachii salcii durdulii cC'nu~ii Ro~u ro~ii.

se comporta ca un adjedh' in -iu . .adnd pluralul

9.3.2 FC11u'n{nc!e

1. Femininele termínate in -á (alara de <:ele in -e(a)sci fac pluralul in -e: alba-albe arsa-arse dl'asa-dcse inaWi-inalto aprinsa-aprinse coapta-coapte frumoasa-frumoasC' apHí-apte falnÍc-falnice fudula-fudule rara-rare rotundél-rotundc scunda-scunde stupid-stupide vinam-vil1cte albastra-albasue Fac excePlic ¡ seaca - (alune) sed j larga - (rochii) !:1rgi; lunga - (sclnduri) l'ungi .. noua - (carti) noi. 2. FeITÚninele termínate tn -casca, -esdí Cae pluralul in .e~ti:

solutii Mbc.c;t{ comédíi bll;lc~t fapte grotc!jtí case

ora~enc~U

cintecc> t'itcjC$!I lllarfurÍ 'J'ománc¡fl mincari tiiriinesU vorbe pÍisare~ti 8$

3, Adjeetivcle termínate in -fea fae pluralul in -eJe, ca aceca~i terminatie: bunicidí. oehesidí.} ' oe h c~e1e } bunicele bunieea oehqea dildicidí. put~n(t)ica } p u tin (t)e1e } díldice1e díldieea putmea

¡i substanth:ele eu

frun1U.~id } frumu~ea

maricidí. marice a

scurticid} seur t'lec1e

frumu~ele

seurticea

} mariccle

tinerica } t'mere1e tinerea usuridí. } ,

mititica} 11111ce 't't 1 mititea

u~urcle

u~urea

ete. Adjcdivcle rea ~i grea fae pluralul: rele ~i grele. 5, AdjcctivcIe ter1l1ínate in -ee, -50are ~i -toare au pluralul la fel ca singularul: glanda sebacee glande sebacee fata ascultatoare¡ fete ascultiítoare gura deíJersoare guri deversoare uzina produc¿ítoare uzine producatoare perna amorti.zoare peme Cl1Jlortizoare Veche are pluralul vecM. 6. Adjectivele terrnin¡J.te in -ule fae pluralul in -uf: pasare galbliie pasari giílbut apa ~'erzuie ape ve'J'zui 7. Adjectivele termínate in -fe fae pluralul in -ii: stea ar gintie stele argintií raza aurie raze aurii . privire grijltlie privíri grijulii biíutura st'ílcie biíuturi salcU fala rO§ie fete r6~ií 1(,

9.4 LOCUL ADjECTIVULUI FATA DE SUBSTANTIV 1, Adjcctivul ealificativ sta in mad abi~nuit d u p a 6ubstantivul san: arborefruc!ifcr, boala ascunsa, hrana rece,efect bine ¡adilor etc.

86

Nllluai adjcctivul bZ:et sta totdeauna in a i n t e a substantivului sau. 2. Unele adjective calificative pot sa fie insa a~ezate ~i in a i n t e a substantivului lor, daca li se subliniaza importanta sau li se da. o semnificatie aparte (expresiva, pectica): alba ha trinetc, slabil consolare! istea¡(t fata! teribila ciildura! etc. 1n aceastii p0zitie s-au fixat bztn, bZlJla in formule de salut: bun ramas! bltiza ziua! buna seara! etc. ~i drag, draga in for~ mule de adresare ca draga mama, dragi prieteni etc . • N o t a. Din pozitia proclitidí. a adjecth'ului decurg uneori schimhari de intc1es, daca accla~i adjectiv poate sa apara ~i dupa substantiv, de ex.: in s(írmallul copil, adjecth-ul inseamna "bietul" (copil), pe cinq in (copilul) Sarmall, el inseamna "sarac, lipsit de mijloace de trai'~. Nou inaintea substantivului poate sa insemne adesea "altul, alta, ¡ndí unul, inca una", de ex. o lloua (povestire), pe cind dupa inseamna "care nu este \'echi, rccent'! ¡ (o povestire) 1wuc'í. 9.4.1 Locul a doua sau mal multe adjecHt'e califieati'ue Doua sau mai multe adjective calificative se a~aza de (eguIa tot dupa'substantiv, ultimul adjectiv fiind legat adesea de ce1elalte printr-o conjunctie! un nue verde, biítrí'n o persoana 'voinica ~i impuna!oare un lemn lung, incot'oiat un prietcn bun, vesel, t'Íoi ~i indatoritor

Seria de dona sau mai multe calificative se poate plasa ~l tnainte de substantivulla care se rdedi., dar nwnai dad\. existá intentia de a le sublinia intelesul. Dintr-o serie de doua sau mai multe calificative, unw, mai rar doua, se pot a~eza inainte, iar restul dupa substan. tiv, de ex. I un mare cdificiu, tnal(, alb, ¡rumos ~i sfralucifor

un tinar

~i

viteaz

osta~

romdn

8t

• N o t a. Alegrrca adjeclÍvului sau a adjectivelor care se plaseaza inaintea substantivului HU este reglementata gramatical. Maí des se intilnesc in aceasUi pozítie adjective ca:

biítrin fmn d'rag frumos greu

important origina] mare míe mult nou

profund put in remareabil tinar u~or

• N o t a. Nu se a~a;di. lnainLe decit rareori, mal ales tn PJcúe, adjcctivele provenite din participii (Izaine rupte; fiU illvers), multe nume de eulori ~i numele care araHí. proV'cnienta localá (un amic biícattan) etc., intre altele ~i fiinJdi acestca din urma deVÍn substantive in pozitia amintiUi.: !/.:J.2 LOc'ul acj jc'dúelor ddennbtatíve Adjecth'ele dctcrminative se impart din pundul de vedere al locului pe eare il pot avca fata de substantiv in trei eategorii. a) Dderminative eu loe jix&naintea substantivului, cal

acest } cal, strugurc, balcon, toe etc. acel aceasti } prict~na, gheata, institutie, , pIacere etc.

acea

acela~i aceea~i

alt alta citva

dtiva crteva

fiecare oricare orke ni~te

unn uneJe

cal, strugure, balcon, toe etc. :!l>rictena, gheata, institutie, plaeere etc. cal, strugure, balcon, toe etc. prietena, gheata, institutie, pUíccre etc. timp cai, struguri, ~colari, tineri etc. prictene, ghete, volume, ceasuri etc.

1cal, st~gure, prietenll, toe etc, cai, prietene, ghete, volume etc. cai, prieteni, morcovh pepeni etc. prietene, ghete, volume, cea~llTi cto.

88

b) lh,tenninative eu loe fix 8ceasta, aceea, de ex.;

dupa

(alul, strug'lrele, balconul, tocul

substantiv: acesta, aceJa, accsta { acela

. t ena, ghea t a, Insütut1a . . . e t c. { accasta pne aceea

() Determinative care pot sa apara atit íltainte ctt ~t dupa substantiv: intreg, muntele E~lttreg, illtregul munte, intreg satul, i1ttregul sato íntreaga seadí etc. j tot to! muntele, muntele tot, tot satul, satul tot, toata seara, se ara toa!t? ctc. • N o t a. Adicctivele posesive se plaseaza de preferinta. dupa substantiv, dar in limbajul poctic sau numai expresiv este pennisa ~i a~ezarea lar inainte. de ex.: ale noastre dragi drapele.

9.5 CO:MPARATIA Pentru a arcHa In ce masura un obiect are calitatea exprimata de adjectivul calificativ, acesta se aflií sau trece la un grad de comparatie. Sil luilm urmatoarclc exemple: (1) Dunmealui dore~te o limonada rece. (2) Dumnealui dore~te o limonada mat rece (dectt aceasta). (3) Dumnealui dore~te limonada cea 11t.lí rece (pe care o avcti) (4) Dumncalui dore~te o limonada foarte tece.

Calitatea de rece a obiectului este infati~ata. in trei grade: la paz i t iv (1), la c o 111 par a t iv (2) ~i la ~ u pe r 1 a ti v (3 ~i 4). Comparatia constituie un sistem ~í este totodatá o categorfo gramaticalií. 9.5.1 Cradul pozit{f)

Cea mai mare parte a adjectivelor in forma lor simplii sint la gradul pozitiv: acrlt, amar, bun, cald, dístins¡ elegant, lw. grt"julút. Itamíc, ídíot, limpede etc. 89

Cite"a sint ca 1nfclcs la comparativ san snperlativ (pcntru acestea, vczi p.92). 9.5.2 Gradul compara/iv Gradul comparativ cnprinde o varictate de nuante care permit stabilirea a treÍ subdidzinni: un comparativ numit de .superioritatc, unul numit de egalitate ~i al treilca, de infcriorlt~e.

Astfcl, in: Biiutura aceasta este maí amara dcdt fierca a~/em un comparativ de s u p e r i o r ita t e.

1n:

Anghil1arca este la ¡d de amara ca (~i) {icrea Anghinarea este tol atU de amara ca (~i) fierea Anghinarea este tol Cl$a de amal't'í ca (~i) fierea a\'em un comparativ de e g al ita t c, iar in: Coaja de nuca este mai pltfin (san 1Illllt mal Pillín) aman! dccit fierea aV'em un eomparativ de i n f e r i o r ita t e. Comparativnl de toatc categoriile se formeaza eu ajutorul ad \'crbclor mai... (deeÍl) ~i al grupurilor de cuvinte care f unctioneaúí. ca un adverb: tajel de, tol (a~la) atít de ... (ca), mai pufill... (deeU), mult 1Ilai pufill... (deeit).

9.5.3 Gradul supel'lativ tntre umliHoarele dona supcrlativc: Cel mai frllmos pare din Capitala este

Ci~migiul

~l;

Ci~migiul este un pare joarte jrumos din Capitala, deosebirea eonstá In faptul di pareului Ci~migiu i se atribuie In prinml exemplu o calitate la gradul supcrlativ in functie (le aCeE'a~i calitate a eclorlaltc pareuri din Capitala, pe cind In al doilca. lucrul acesta se faee tara referire la alte parcuri. Cel mal/1'1I11I0s este un supcrlatív prin care se pune in relatie obiectul astfcl caradcrizat eu alte obiecte pridte din acela~i punct de vedere. El este Ul! superlativ de rela!ie sau

relatir. Foarfe /1'1I1110S este un supcrlath' eare nu mai rezultii dintr-o operatie ca cea de maí sus. El este un supcrlativ absoluto Superlativul absolut-tip se construie~te etI ad\'erbul/oarte urmat de adjcctiv. Exista lUSa. o serie de advcrbe care indepUne'se acela~i rol in vorbirea culta curcnta san in limbajul popular, de ex.: prea, grcu, tare, (bltlt, jl'1WWS, milldm etc.). extraordinar de (bltlt-, fmnws, mindru etc.), jormidabil de ... ,

90

nemaiauút de ... , nC11laipomenit de ... ,

1lfSPUS

de ... , teribil dt ..•

etc. ~i cIliar un substantiv intrcbuintat ca un adverb: foc de (Erafoc de minios; era IIlÍnios foc).

9..5.4 Comparativlll de eg.¡litate pl'csCltl'fat Sií privim cu atentie urmiítoare1c propozitii: (1) Era u~oarií ca un fulg. (2) Cara saci grei ca plumbul. (3) Era ca un fulg de u~oara. (4) Cara saci ca plumbul de grei. Toatc contin o comparatie de egalitate din care fnsa advcrbcle a~tcptate, adidi (1) ~i (2):

(1) Era ]

~;e~ede a~a

tot

(2) Cara saci

u~oara ca (~i)

]

(atit) ele

la fel de a~a de ] tot a~a (atit) de

greí ca

(~i)

lipSC8C

un fuIg.

p:umbul.

In (3) ~i (4) s-a produs o in ver s a r e a clcmcnte10r comparatiei; al doilea elemeut trecind pe primulloc ~i primiud lnaintc pe d,', adidi: Ia fel

(3) Era ca

(~i)

un fulg

(4) Cira saci ca

(~i)

a~a

] tot

plumbul

a~a

I

I

de U¡Oara.

(atit)

;~afcl tot

a~a

] de grd; (atit)

Situatia in care adjedinll, de~i este la comparativul de cgalitate (indicat prin ca), nu mai prime~te pe la feZ, to! a~a. tol al;' i1 putcm uumi comparativ de egalitatc prescurtat.

9.5.5 Superlatl1ml ascllJ/s Sií unni'irim adjecti'.ele din urmatoarcle cxemple ¡ (1) De lzamic, nu-l intrece nimcni. (2) De lene$ ce era, l1ici budítura la gura nu ~i-o dueca.

91

Ambele exprima, dar fara adverbele obi~nuite, un supet1atlv absoluto El rezultá din combinarca unui comparativ
92

secundar sublim substantial superior suprem ultim

"al doilea dintr-o serie prin importanta" "aflat pe treapta cea mai lnalta a frumosulul, a moralci cte." "care faee parte din lns~i substanta lucrurilor" "aflat din punct de vedere icrarhic deasupra¡ mai sus'~ "cel mai de sus, foarte sus, dt se poate de suS' "cel din urma, foarte in urma, dt se poate de in urma, dupa eare nu mai urmeaza altul"

9.7 COMPARATIA LA UNELE SUBSTANTIVE Vnele substantive pot avea grade de eomparatie; de ex.: (1) TInarul acesta este mai artist dedt credcti. (2) Un prozator bun este maí poet dedt un poet slab. (3) Ti-a fost 11lai príeten dedt mu1tí altii. (4) E~tifoarte copil, daca crezi tot ce ti se spune.

Conditia pe care trebuie s-o lndeplineasca un substanUv ca sa primeasca un grad de comparatie este de a avea In continutullui ideea uncí í'nsu~iri, de ex. ¡ artíst, Mrbat, cetafean, ropil, derbcdeu, escroc, ¡enteíe, líchea, 100$, prieten etc. 1ntr-o situatie asemanatoare sint ~i unele nume de animalt~ folosite injurios la adresa oamenilor, ca bfJu, cUne, porc¡ vaca ete. (X este mai pore decit Y).

9.8 FALSA COMPARATIE sa. luam in discutie urmatoarele exemple I (1) Mai toti oamenii viseaza, (2) Ce afiase era mai nimic. (3) Vcnisc maí mort de oboseala. Adjectivele tot, nimie ~i mort fac parte din categoda celor Lare nu pot avea grade de eomparatie. Cu toate acestea, propozitii ca cele de mai sus mtilnim in mod eurcnt. Adjectivele amintite nu slnt lnsa la comparativul de ~uperioritate In níd una dintre cele trci propozitii, cum pare la prima vedere, díci mai toti (oamenii) din (1) inseamna de fapt aproape tolí (oamenii), mai nimic din (2) inseamna aproape nimic iar mal mort din (3), aproape mort. Ceca ce induce in ero are este obi~nuinta

93

noastra de a lua pe mal in astfel de situatii ca ad,-erb de comparatie. Dar adverbulmai are ~i alte í'ntc1esuri. Unul dintre ele este ~i cel de aproape pe care il intilnim ~i in constructii ca mai, mai sil ntt te obscrv de atila lmue. 9.9 FORl\IAREA AD ]ECTIVELOR Exista un nnmar de adjective de baza, numite ~i p r h m a r e ~i un nnmar foarte mare de adjective fonnate prin derivare de la substantivc, de la verbe si de la alte adiective eu ajutorul sufixelor: -al, -ar, -a~, -at,'-biJ, -ese, -e1 (-areO, -ist, -Iu, -os, -tor, -ul. Aici luam in discutic numui pe cele fon mate de la substantive ~i verbe. Adjective formate din substantive

substa1ttivlIl vami fuga

adjectivul

substantivul ad jcctivul

vamal fugar (prívíri

C.F.R. zcflemea

'ceferist zeflcmist

fugare) aramiu arama caramiziu canlmid5. mijlcciu buzat mijloc apos .apa cerese fricos lumese frica fonnate din verbe vcr!J1ll adjcdivul locui locuibil iubi inbet, iubiírct certa eertaret sari saritor vatama vatamator etc. La acestca se adauga multimea de participii folosite ca adjectiv, de ex.: aMtut, ars, coP!, ¡ermenta!, ¡ermeca!, kotilrit¡ ini/ia!, íntiíl'it, lamurit, tJlundt, O1wrat, ncsocotit, pacaliti rctras, s(lr¡¡cil, terfclit, m¡¡blat ctc.

buc1ue narav buza cer lume Adjccth'c

buc1nca~

narava~

9.10 DECLlNAREA LA ADJECTIYELE CALlFICATIVE Adjecth'ele calificativc se declina numai cind insotesc substantivcle la care se refera, indifercnt daca se ailii linga. acestea san sint despar~itc· de ele printr-un cuvlnt sau prin

94

mai multe cuvinte, de obicci, printr-un determinativo In functie de pozitia fata de substantiv, avem urmatoarele posibilitaii; 1. Adjcctivul calificativ sta imediat dupa substantiv, tipul: om bun sau omul bun, casa mare sau casa mare, bat lung, batul lung cte. 2. Adjectivul calificativ sta dupa un detcrminativ, a~zat el insu~i dupa substantivo tipul: omul acesta bun, omul cel

buo, poetul meu preterat, fa:a aceea pallda, mina aceasta mica, exercitiul tau zilnic etc. 3. Adjcctivul calificativ sta imediat ¡nainte de subslantiv, tipul: bun om, bunul om, frumoasa fata, frumoasa fata, albastru cer, albastrul cer etc. 4. Adjectivul calificativ mmat de un detenninativ sta impre~

una cu acesta inainte de substantiv, tipul: cunoseutul

nostru scriitor, vechea noastra prietenie, frumosul tau vis ctc. 5. Adjectivul calificativ precedat de un dcterminativ sta impreuna eu acesta inainte de substantiv, tipul: al vostru

drag parinte, a ta ¡ubita mama, al nostru scump pamint, acest mare scrlitor, acea frumoasa fata etc. 6. Un adjediv ealificativ sta imediat ¡nainte ~i altnl imediat dupa substantiv; tipul: tinar savant roman, noua ramura industriala, important moment ~tiintific, marele savant dujean, noua ramura industriala, importanta convorbire poJitica. la toatc tipurile eu adjectivele calificative maseuline ~t ncutrc pbsate dupa substantiv, acestea nn-?i modifica forma de caz gramatical in eursul declinarii (dar au singular ~i plural). la toare tipurile eu adjectivele calificative plasate imediat ¡nainte de substantiv, acestea se declina en ajutorul articolului. La tipul 5, ¡¡.djectivnl calificativ l~i schimba forma numai daca este precedat de a n u m i t e determinative ca acesta (vezi.96). La tipul 6, amuele adjective i~i sehimua forma cind sint feminine. La tipurile cu adjedivul articulat a~czat íllailltca substantivului. eazurile gramaticale sint indicate de articol care nu apare ~i la substantivo

95

9.10.1 Dcclinarea tlpului 11 Sítlgular¡ jara arUed

N.A.

G.D.

V. N.A.

G.D.

V.

om bun, omul bun

om bun om hun

singular; tu arlirol omul bun omului hun

bat lung

batullung batului lung

~ace~ti)

oamcni blmf oameni buni

plural oamenii bunl oamenilcr bunl

~aceasta)

casa mare case mari

plural casele mar! caselor mad

(acest) (acestui) om bun! Mí lung (acestui)

plural N.A. G.D.

V.

N.A.

G.D.

V.

acestor) oameni buni 1 singular acestei)

9.10.2 Declínarea tipuhd 21 poetul meu prefera! singular plural N.A. poetul meu preferat poetii mei preferatl poetilor meí prefera" G.D. poetului meu preferat

V. N.A. exercitiul tau zilnia G.D. ~xerdtiului Uíu zilnia V. N.A. lata cea palida G.D.

V.

fetei cele palid6

9.10.3 Declbtarea tipullti 3/

N.A.

G.D. V.

N.A.

G.D. V. N.A. G.D. V.\

singular f ara arlicol

(ace.st) bun prieten (acestui) bun prieten

exerci1iile tale zilnice exercitiilor tale zilnice fctele cele palide fetelor cele (cclor) palid()

frumoasa fata; frumoasa fata singular eu artícol

(acest) albastru cer (acestui) albastru cero

bunul prieten bunului prieten bunule prieten 1 albastrul cer albastrului cer

(aceasUi) frumoasa fata. (acestei) frumoase fcte

frumoasa fata frumoasei fete

plural J¿íra arficoZ N.A. (ace~ti) buni prictem C.D. (aceslor) buní prieteni

V.

N~A.

Plmal cu flrlirol bunii pricténi bunilor prictcni

(aceste) albastre cerud G.D. (acestor) albastre ceruri

albastrclc cenni albastre10r ceruri

N.A.. (aceslc) frumoase fete G.n. (acestor) frumoase fetc

frumoasele fete frumoa~elor fet(j

V. V.

Y.TO.!! DcrUl1arca tipulul 4 i mlnunaful tau vis singular plural KA. cunoscutul nostru scriitor cunoscutii no~1:d scriitori (;D. cunoscutului nostru scriitor cu~oscutilor no~tri seni,. ton V. N. A. minunatul tau vis millunatde tale ,isun C.D. mimmatului tau vis minunatdor tale vísuri

v. N.A. vcchE'a noastra prietenie G.1). vcchii noastre prietenii

V.

vechilc noastrc priett>nif vechilor noastrc prietenii

9.10.) [)" hllc1ré'(/ tij>1Iluf :i ¡ al vostru drag parinte

singular N. A. (acest) al "ostru drag pfu:inte G.D. (acestni) al yostru drag parintc

v.

plural (ace~ti) ái \"o~tri dragi pi. rin1i (acrstor) ai vo~tri dr~ parinF

N.A. (acest) mare scriitor G.D. (acestuí) mare senitor

(a('('~ti~ mari scriitoñ (accstor) mari scriitod

N.A. acea rndrazneala idea G.D. acelei indré'i7.nctc idei

arde inddízllete idei aedor indrazncte idei

V.

V.

97

N.A. oricare spumos val G.D. oriciírui spumos val

oricare spumoase valud oridiror spumoase "alud

V.

9.IO.o Declinarea tipului (j¡ tinarut savant romin singular plural N.A. (acest) tinar savant roman (ace~ti) tineri savanti ro~ maní G.D. (acestui) tinar savant (accstor) tincri savanti roman romani V. tinere savant roman! tineri savanti romani! N.A. tlnarul savant roman tinerii savanti romani G.D. tlllarului savant roman tinerilor savanti romani

V.

N.A. (acest) :emarcabil studiu (aceste) remarcabile studii economlC economice G.D. (acestui) remarcabilstudiu (1cestor) remarcabile studii economic economice

V.

N.A. remarcabilul studiu econo- remarcabilele studii eco~ nomic nomice G.D. remarcabilului studiu eco., remarcabilelor studii economic nomice

V. N.A. (aceasta) noua ramudi industriala G.D. (acestei) noi ramuri industriale

(aceste) noi ramuri indus~ triale (acestor) noi ramuri industriale

V. N.A. noua ramura industriala G.D. noii ramuri índustriale

V.

noile ramuri. industriale Doilor ramuri illdustriale

9.11 ECHIVALENTELE AD]ECTIVULUI

1. In propozitie Adjectivul poate fi echivalat lntr-o propozitie de un grup de cuvillte, de ex.: (l) Acesta este Ionidí. jara frica. (2) Au alergat pe un drum Clt bolovmtl. (3) ti vorbea mereu de dragostea 1ui de Jiu.

98

(4) Se ycdc o zare de foe. Grupurile de cuvintc care, fara a fi propozitii, au inteles de adjecth' se numesc lo cut i un i (adidi e x p r e s i i) adjecth-ale. Locutiunilc adjcctivale s1nt atributelc substantivului la care se fefera. Ele au rolul de a nuanta exprimarea, mai ates atunci cind nu exista un adjectiv care sa redea eu aceea~i precizie ideea din locutiuni. Astfel, Ioniea fara frica ar putea sa apara ~i sub forma Ionica cel curajos sau Ionica celtndrazne{ sau Ionica indraznelul ¡ dar locutiunea fara frica pune altfel in. lumina curajul lui IonidL Alteori este preferata locutiunca, fUndca un adjectiv nu se mai afia in uz: dragostea luí de fiu, de ex., ar putea sa se exprime ~i prin dragostea lui ¡¡fasea, dar adjectivul fiesc insemnind "de fiu" nu se mai intrebuinteaza ast:'izi aproape deloc. In sfir~it, unele locutiuni adjectivale nici nu au corespondent un adjectiv, de ex.: par de wlaal'ca abanosului (un adjectiv de la abanas nu exista). 2. 1 n f r a z a In fraza adjectivul poate sa fie echivalat printr-o propo. zítie. Sií. luam in discutie frazele: (1) Ideea voastra este a$a cum mi-am inclzipuit. (2) Gaina care eMíe seara, dimineata n-are ou. In (1), propozitia subliniata este o predicativa; in (2), ea este o atributiva. A$a cum mi-am ínckipltit din (1) joadi acela~i rol ca un adjectiv, de ex., ca bana, frumoasa, limpede. e.xeelenta, praasta, rea, eiudataetc. In (2), eare GÍriie este un atribut al substantivului gáina, care se poate exprima ~i el la nevoie printr-un adjectiv: ciriif,oare. 9.12 PROPOZITIA PREDICATIVA CU ROL DE ADJECTIV Sa luam urmatoare1c exempIe: (1) Padurca era ellm o visasem ett. (2) Satul nu mai era (a$a) cum U ~tia din copilaríe. 3) Sa fie oare colegii lui chiar a)~a ettmíi ;'nfalif?a aeest om! 4) Ora este Git doriti dU1nlleavoastra! n cele patru fraze avem cite o propozitie p red i c a~ t i va care corespundc unui adjectiv sau idcii de adjectiv, potrivit eu urmatoarea schema generala:

f

El (aceasta) este Ea (aceasta) era etc. etc.

}

+ CU~lVA sau CIT dezvoltate intr-o propozitie.

99

9.13 PROPOllPA ATH.IBUTIVÁ CU !{OL DE AD.

jECTIV tntr-o propozitie, adjectivul este de cde Illai multe Off atJibut al unui substantiv: $i-a cump¿irat un ceas de~teptator. V{t recomalld pe omul acesta. Daca adjectivul atribut sau un echivaknt al lui din udrul propozitiei este transformat lntr-o propozitie, aceasta din unna este o a tri b ti t i V a, de ex.: (1) $i-a cumparat un ceas care sa-l dt'~tt'pte diminea~a devreme. (2) Va recomand pe omul despre care v-am vorbit. (3) Nu mai intilnise o fiiuta care sa-l impresioneze atifa. Propozitii atributive calificat ive ~i pro p o z i t i i a tri b u t i v e e x p 1 i e a t i ve Propozitiile atributive sint dupa intelesul lor de baza de doua fcluri: c alificative ~i explicative. Astfel, in fraza: Gaina care cMie sea1'a, dimineata nu are ou, propozi tia care cZr-lle seara este cal i f i c a t i v' a, pentru ca ea arata ca nu orice gaiua nu are ou dimineaja, ci numai oceea care cirlie seara. PreCÍzarea adusa de propozitia atributiva calificativa este strlns legata de intelesul intregii fraze. In exemplele anterioare (1-3), toate atributivele sint calificative. lata ~i c!teva atdbutive e x pI i c a t i ve: (4) Omul, care este un animal sodal, i~i procura. cele necesare vietii prin munca. (5) Cartea, care uprezi1tta rezultatul unei activitc'itl colective, a devcnit asUízi un bun al tuturora. (6) De ceas, care indica timpul, este greu sa te lipse9ti. Dupa cum se vede, atributivele explicathe aduc ~i ele o specificare, dar ea nu este strict necesara. Frazele (4-6) nu ~ar schimba intelesul daca n-ar avea atributive, fiindca acestea HU fac dedt sa atraga atentia asupra unui lucru 111 general cunoscut. De aceea, ele se pun ¡ntre virgule.

Capitohd 10

NUMERAlUL

to.t FELUR[LE DE NUMERALE

Prin numeral exp,rimam numarul, ordinea ~i distribut1a obiectelor, potrivit cu cantitatea 10r. Numeralul este d. 6 fduri:

L cardinal; 2. ordinal; 3. fracttonar; 4. multiplicativ; 5. distributiv ~i 6. colectiv.

10.1.1 Numcra[ul cardinal este nnmeralul de baza:

un, una, o doi, dona. trei zece

o suta doua sute trci sute douazcd douazeci si unu douazeci ~i una trcizcci trdzeci si unn treizcci ~i una

o mie o míe ~I unu o mie ~i uni1

un milion doua milioane un miliard dona. miliarde zcce miliardc treizeci miliarde trcizcci de miliarde etc.

Gn~pul de l1umerale dintrc UlI ~i lIouasjri:,éc se com· porta ca un adjectiv dctcnninath' dintre cele care stau ObU4 gatoriu inaintca substantÍ\'ului¡ a
NumEralde de la d01U1Zú'i mai departe se comporta ca substantkek. dici se coustruk'sc in accla~i fel, dar se a~aza totdeauna inainte, ca ~i cnm ar fi adjecth'e determinative.. 101

Prcpozitia de asigura legatura dintre numeral ~i substan~ tivul care urmcaza: dou¿i:xci de pruni o mie de nasturi dou¿í.::cei $i douií de Hízi dou¿í mii de nucí trd::eci $i Hila de zile o míe ~i treizeci de caiete • N o t a. N muele de c a r d j n al dat acestui numeral se datorcaza faptului ca el este numeralul de baza, dupa cum pundde úmtiualc sint pUllcte1c de baza ale orientarii fn spatiu . • N o t a. tn vorbire, unde numerale cardinalc se pronunta prescurtat ~i cu modificiid, de ex;: tlll$pe, ei¡l~pe, trei$doi, cinze$htnll, $ili#wt1t (~aizeci ~i unu) etc. 10.1.2 Numeralul ordinal sau numeralul a$cz¿írii in ordil/e Numeralul ordinal arata al dtelca este un obiect dinir-o serie: printlll, prima, al doiloo, a doua ... al noulea, a noua ... at (o) sltfelea, a (o) suta, al (o) 11Iiilea, a (o) mia etc. Numeralul ordinal se poate plasa atit í'nainte dt ~i dupa substantiv, afara dcíu!íi, prim, pl'inli'í (pentru care veá mai jos). Avem, a~adar:

maseuh'n $1 llcutru al doi/ca cocar cocorul al doilca al trei::eci # cetateanul al unulea cetiítean treizeei $i U/ullulca al nOldílea pa- pachetul al nOlla., chet lea

fembtin a doua fata fata a doua a nouúsprt'- cartea a zecca carte nou!isprezeeea

N u m e r a 1 e 1 e o r d i n a 1 e Intíí, pr'Ím, prima t n t i í se f.91ose~te ca n1lmeral invariabil: calarelulin!ii, das,l in/ti, regimentul ín!1i ~i, ca variabil: clasaíll!/ia, par/ea intíia. Cind se afia inaintea substantivului, el se articuleaza: intiii oameni, íntUele vorbe. 1,1ltíiele sentúnente. P r i m. p r i ro a au flexiune ca orice adjectiv cu forme diferite pentrumasculine ~i feminine. Ele se intrcbuintcaza aproape exclusiv ¡ n a i n t e a substantivului, de ex.: (Q.{;I'S!) prim om, primltl om __ (aecasü1) prima schiJa, prim(l scltita,' (aeest) pl'im sens, primul sens etc • • N o t a. Cuvintele caJ1flle-prim, tenor-prim fac exccptie numai in aparenta. fiíndea,in fapt, de siút compuse. 102

10.1.3 Numeral"l fraclionar Pentru exprimarea fractiilor ordinare ~i zecimale exista numeralul fractionar, care este derivat din cel cardinal cu ajutorul sufixului -ime: meíme, doime, trcúne, ... zccime, ... sulime, ... 1niime, ... miUonime etc. El este un substantiv ~i se comporta in propozitie ca atare. 10.1.4 Numera/ul imnultirii sazt multiplicatív N umeralul multiplicativ este o forma. compusa. din nume" raIn! cardinal, afara. de primul din serie: prima (oara) data, íntíia (o ara) data, unde apare numeralul ordinal. Compunerea se face pina la d01ulzcci dupa schema urmatoare: prepozi tia de + numeralul cardinal + ofi (oara) sau - mai rar - data: de doua ori, de freí ori, ... dc zCC{S ori,... de 1f11SpreZece ori,... de 110uasprezece ori. lncepind de la dozulzcci, schema ia infiíti~area: de + nllmeralul cardinal + de + ori: de douazcci de orl, de douazcci ~l tina de ofl, de zece mii de orl, de milioane de ori etc.

Numeralul multiplicativ este in. realitatc o locutiune ad\'crbiaHi ~i se ~i comporta astfe! h~ propozitie. 10.1.5 Numcralul distributiv Numeralul distributiv arata in ce numar sint grupate obicctelc. El este un numeral cardinal precedat de adverbul cite: dte unul, cUe 1tna, cite o, cite doi, cUe daua, ... citc apt, ... cíte o slt!¿f, ... dte un miUon etc. 10.1.6 Numcralul colectiv Numeralul acesta indica. din cite elemente este formata o colectivitate, de ex.: t2lstrei (baietii), tust"cle (fdcle).Seria inccpe cu tllstrei ~i se sfir~e~te cu tus~apte. Numeralul colectiv este un campus din foii (in forma tus-) ~inumeralul cardinal care, ca parte dintr-un compus, príme~te articolul. Numeralul colcctiv se deoscbe!ftc dupa gcnuri numai la tllsfrci, tltstrele,

10.2 FORl\rAREA NUlVIERALULUI (DECLINAREA)

IN

FLEXIUNE

10.2.1 GeJtul Dín punctul de vcdere al genulüi, numeralcIe se impart in numerale en forme diferentiatc dupa genuri ~i, numerale fara diferentieri de genuri.

103

1. Sint diferentiate pe genuri! a) primele doua numerale cardinale: un (copac), o (pe1'aea), un (lae), do-i (copad), Mua (perdele) , doua (lacuri); b) toate numeralelc ordinale: printul, prima, al doilea, a doua, ... al zecelea, a zecea etc.; ,) nurncralcle distributive care contin primele doua numerale cardinalc: cite ullul, cite una, cite o, cite dúi, cite doua; ti) numeralul colectiv tuslrei, tust1'ele. 2. Nu sint diferentiate- pe genuri: a) numeralele cardinale de la trci la zece ~j compusele lor: trei (leí, surorí, eiocalle etc.); 11) toate numeralele care s1nt ~i substantive z sula, míe, milion, miliard, 1tnime, doime. treime etc. Acestea au genul fcrninin sau neutru, neacordindu-se, bineinteles, eu substantivul care denume~te obiectul numarat, de ex.: o sula de (lei, llímpi, cuie etc.) .

• N o t a. Numeralul cardinal zece este neutru, cum se vede din un zece, dOUll zcel.

10.2.2 Plltralul Numeralc1e cardinale zeee, suta, mie, miUon. bilion, miliard au forme de plural care corespund cu genul lor: zeci, sute,mií, milioane, bitioane, miliarde. La fel cele fractionare; unimi, doúni, freúni, ... zecimí, ... sutimi etc. Numeralele ordinale primo prima, intU au de asemenea p]uralul dupa gen. Celelalte numerale nu au plural 10.2.3 CazuZ Gen i t i v u 1 se formcaza: a) la numeralele cardinale eu ajutorul propozi¡iei a: (convlngerea) a zecí de oamení, (pierderea) a doua parak; b) la numeralele ordinale cu ajutorullui ce) la cazul genitiv unnat de prepozitia de: (al, a, al, ale) celui de al patrulea, celel de a palra, celui de al o miilea. celei de a o mia etc. n a t i v u 1 la numeralele cardinale nu se formeaza prin flexiune. Ideea de dativ se exprima cu ajutorul prepozitici la: da la freí elcví, a spus la cinci persoane etc. La numeralele ordinale, el se formeaza ca genitivul: da celui de al treilea. A e u z a t i v u 1 este la fel ca forma de baza care repre~ zinta nominativu!. V o e a t i v u 1 nu apare.

10.3 NUMERALE SIMPLE DERIVATE ~I CO~IPUSE Din punctul de vedere al structurii, numeralele s1nt: a) s i m pie sau primare: un, o, doí, freí, pafru, ciucí, $ase,

$apte, opt, noua, zece, suta, mie, milioll, óilion, miliard i b) de r i va te i unime, doime, treime, patrúlle etc. e) c o m p u s e: '/t1tsprezeee, doisprezee, douasprczece, fre/spr¿zece, patrusprezeee (pronuntat mai des: paisprezeCIJ, cinásprezece (pronuntat mai des: cinsprezeee), ~asespre­ zeee (prollulltat mai des: $aisprezeee) , $aptesprezece, optsprezece, nouasprezece, douazeci, dOlu'izeci $i unu, douazeei # doi, douazeei $i d01Ul... treizecí... patruzeci ... o sula unu¡ o sula doi (doua) , o suta treispre.~eee ... o sula dOllazeci # unu, o míe doi (dou¿í) ... o mie cincisprczece ... o mie· lreizeei $í doi (doua) etc. Dintre llumercle simple fac parte ~i cele ordinale, pentru dí. ele slnt de fapt numerale cardillale eu doua articole: al, ,1 (proelitic) ~i -lea, -a (enclitic). Celelalte numerale S111t fonnate eu prepozitia spre: un-spre-zeee, doi-spre-zeee, doua-spre-zece. Ca numerale distríbutive, ele se formeaza eu ajutorullui cite: cite doi, cite dolta, die frei etc. ea numerale multiplieative, ele se formeaza eu prepozitia de inaillte ~i eu substalltivul ori sau ([ati dupa forma de numeral cardinal: de dOlla ori, de trei ori, de zeee orf etc. N umeralele se compun ~i prin alaturarea lar: dotta-zecl, trei-zeei, o sltfa, chzci sute, o míe, $ape mii ~i eu ajutorul ea njunctiei ~¡: dOlúi-zeci $i lutU, trei-zeci $i patm, o sula cinci-zed fi $ase, doüa mii trei sute doua-zeci $i doi ete. Regula compunerii este urmatoarca: de la t1 la 19 ulli· tatile se a~aza pe primul loc, prepozitia spre dupa ele ~i, la sfir~it, zeee. De la 20 inainte, unitatile care arata numiírul gecilor se a~aza inaintea acestora, dupa care prin intermediul conjunetiei ~i se face kgatura cu ullitati1e. 10.4 FUNCTIILE NUMERALULUI Numeralul poate sa fíe: 1) adjectiv ~i sa aiba functia de a tri bu t: Vintul a s1J1,uls doi copacci din púmillt. Nu te increde in primul venit. 2) substantiv, ~i ca atare sa indeplineasca funqia de s u b te e t: 105

Sllta es!c a zecea parte dintr-o mico de obicd d i r e c t: lmPiir!ifi o sutime la dol. de obiect i n el i r e c t: s.¡¡ se/ídem dl:ntr-o míe pe 59. l) pronume ~i sa indeplineasca functia de s u b i e e t: Al doilea tacea. de nume p red i e a ti v: Vasilc a fosl al doilea. de obiect d i r e e t: Primea cite doi. de obiect in el ir e e t: Celui de al o miilea i s-a oferil 1111 dar de complement de agent: $íruríle eralt formale de cite trCÍpatru. 4) adverh ~i, ca atare, sa. indcplineasca functia de complement: S-a dat de trei ori peste cap. Ne-am íncolonat cHe treí. Dintre toate posihilitati1e numeralului de a fi ~i alta parte de vorbirc, cea mai importanta este aceea ele prOlllJme. Astfel, de~i este adjectiv, el nu are de fapt functie de nume predicati", cad lntr-o propozitie ca Erau doi - doi apare pentru doi (o(/meni, copii, baie!i, iepuri, cartofi, morco vi ete.), deci ca pronume, caci tine locul obiectelor numarate. La fel stau lucrurilc ~i cu numeralul cardinal. tn schimb, numcralul fractionar, fiind format numai din substantive, are regimul substantivului in toate imprejurarile. 10.5 CALITATEA DE PARTE DE VORBIRE A NUl\1ERALULUI Daca se compara di"crsele fcluri de numeral ~i functiile lor, se observa dí aceastií parte de vorbire nu este omogena, ci este alcatuiHí din adjectivc, din substantivc, pronume ~i adverbe. Nu o putem trece lnSa la adjcctive, substantive, pronume aelvcrbe. fiindd toate elementele care compun clasa nume.. ralului au intelesul de cantitatc n u m r ata.

,1

a

Capitolul 11 ARTICOLUL

Articolul face parte din sistemul de determinare a nume1ui. El precizeaza in ce masura obiectul denumit este cunoseut ori este eonsiderat eunoscut de cei care spun ceva despre acel obiect. Articolul se comporta in unele imprejurari ea o parte de vorbire propriu-zisa, pe dnd in altele, ca un sufix, unindu-se cu parte a finala a cuvintului. El apare ea parte de vorbire dnd se utilizeaza inaintea substantivului, a adiectivului sau a numeralului, dar nu ~i atunci cind este unit cu sfir~itul substantivului, adiectivului sau numeralului. Tinind se ama insa ca functiile hii sint, in mare, aeelea~i, ti putem trata In amindoua situatiile ca parte de vorbire . • N o t a. Cind sta inaintea cuvintului, articolului i se da numele de articol p r e p u s sau pro e 1 i ti e, iar cind sta dupa cuvint, unit cu aeesta, articolul este numit p o s t P u s sau e n el it i c.

11.1 FELURILE DE ARTICOL 11.1.1 Articolztl ho!adt $Í cd ne!totarit Si'í. compari'í.m intre ele unni'í.toarele exemple: (A) (B) S-a faeut lumina. Aprinde, te rog, hemina I Gardul nu avea poarta. S-a deschis poarta. Afara e vínt. A ineeput víntul. Au cazut nameti de omat. S~a topit omiitztl. Veniti la primavarii. Vine prinu'ívara. Te cauta un prieten. Te cauta prietenit. A sosit o scrisoare. A sosit scrisoarea. tn exemplele de sub (A) substanthele lllmina, poar!a. vint, omat, primavara nu au nici un fel de artieol, pe cind in

107

cele de sub (B) ele au articol (-a, -1, -1). Cu ajutorul lui se aratá dí oLiectclc denumite sint cunoscute; 11l'mi71L1 inseamna. ,.lumina (clectridí) dintr-o indípere\ poarla inscamna "poarta ~tiuta a uncí cl1rti'~, z'ínful inseamna "fcnomenul naturii cunoscnt san considerat cunoscut de toata lumea" etc. tn Te caula /l1l prfcten, príeten are articolul un. El arata ca este vorba de o persoana "prieteu eu tine'!, dar pe care nu o (:unoa~tcm bine sau vrem sa se creada ca nu o cunoa~tem. Tot astfel in A sosif o scrisoare, unde o scrisoare are articolul o. El arata ca este vorba de o scrisoare despre care nu ~tim sau vrem sa se parií di uu ~tim altceva decít ca e scrisoarc ~i dí a sosit. Artkolul care arata dí obiectul denumit este cunoscut sau trece drept Cllnoscut in a~a masura ludt nu mai trebuie sa-l ddinim se nume~te a r t ~ col h o t a r ¡ t sau, mai rar, de f i II i t. Ce1illalt se num~te nehotárít san, mai rari fU defillit. 11.7. 2 Ar!ic:olul adjec!ival Sá luam exemplele:

. frunza verde, prietemtladevaraf, cUnelc negl'u, codml des, hrana '7 • Z¡,.111ca. Pentru a face ca deosebirea íntre obiectele care au ¡nsu~irea exprimaHí de adjectiv ~i cele care nu o au sa fie maÍ puter· nidí, lntre substantivul articulat ~i adjectiv sau locutiunea adjecti yalií se introduce cel (cea, cei, cele): ~

frunza cea verde prietcnul cel adevarat cUnde ce) negl'U codl'ul ce1 des Iwana cea de toate zilde Cel (cea, cel, cele) se considera articolul adjedivului i val.

sau a d j e e t

•

N o t ¡l. Dupií CUIn se poatc vedea, articolul adjectival este [Darte apropiat ca lnteles ~i ca functie de un demonstrath·. tntre Juana cea dre toate zilele ~i Izrana tJceca de toate zilcle, mtre priclenii 11O$tri cel de totdeauna !ji prictenU 1w$!l'i aceía de totdeauna etc. deosebirea consta aproape numai In legiítura ceya mai strínsií dintre cuvintelc dio grll purile care au pe ¡el (cea, cei, cele).

108

1 ! . '.3 Artfcolttl genlti~'al satt posesiv Un substantiv poate fi adesea determinat de alt substantiv tn cazul genitiv, amimloua cu articol hotarit: soarele dúnlnelii, vrc'mea treieralulzti, personajul piesei. Cind din diferite motive, primul substantiv din constructil ca cele de mai sus nu este detcrminat sau este determinat altfel dedt prin articolul hotarlt, sau are articol hotihit cerut de alt cuvint decit de genitiv, al doilea substantiv trebuie sa fíe precedat de unul din termenii seriei al (a, ai, ale) ca sa exprnhe genitivul: acest aceasta acel acea alt alta a freíeratltlui un soare al dimúzeJU v1etite orice orice etc. etc. I aceste acele alte arice personaje ale píesd cUeva etc. Al (a, al, aJe) supline~te lipsa articolului hoUírit de la primul substantiv ~i are acela~i gen. ~i numar ca ~i acestal adicií: un pantof - al Cenu$a- cel doí pantofí - ai Cenu$arese4 resei acel cUne - al gradillani$te ciíni - al griídinarulu' 1ul/ti acea vorbií - a mame! acele vorbe - aJe mamei o culaare - a cimpului aceste Cltlorí - ale címpulttt orice picior - al mesei patru picioare - ale mesei un stilou - al $colarului doua stilourí - ale $colarulul In acela~i fel se folose~te al ~i atunci dnd primul substantiv este determinat· de un adjectiv dupa care urmeaza gcni~ Uvul: acel panto f plerdlll al/del panfofuI acela al fdel acá pantoli pierdll¡i ai feteí pantofJi accia ai fdei Cltloarea verde a címpuluí cu/orile. vii ale cimpului Piciorul rupt al mescl un Picior rupt al mesei doua Picio are rupte ate 11t1'sd picioarele rupte ale mes~

I

109

Al (a, al, ale) apare ~i dnd substantivul este urmat de adjectivc sau prOllume posesh-e, de ex.; c{ll1ft acesta al meu ¡ralele cel mare al !au sania cea mica a lloastra

gíndlll cel ¡},lInlOs al tui

Datorita fapfului dí asigura legatura dintre un substantiv fara articol hotarit sau eu articol hotant cefut de alt detcnnÍnativ ~i gcnitiv, al (a, ai, aJe) a fost numit articol gen i t i\. a 1, iar pclltru ca asigura ~i legatura dintre substantiv ~i a(~jectívul salI pronumele posesiv, el a fost numit ~i p o s e~ SI V.

Prill nrmare, se considera dí. in limba romana sint toarele patru feluri de articol: 1. hotiírit sau definit 2. nchoU"irit sau nedcfinit 3. adjcclival 4. genitival sau posesiv

urma-

11.2 FORMELE ARTICOLULUI HOTARIT (DECLlNAREA)

Articollll hoUidt are urmatoarele forme:

a. La 1Ililsntline Substantivul tara articol: codru bou (1 silaba) vizitiu (3 silabe) ardci (2 silabe) copil lucru eco u (2 silabe) soi (1 silaba)

~i

u,cutre

singular N.A. G.D. -1 ; -le; -tui codrul codrului boulni bonl (2 silabe) (3 silabe) vizitiul vizitiului {4 ~ilabe} (5 silabe) ardeiul ardciului (3 silabe) (4 silabe) copilului copilul lucrului lucrul ecoului ecoul (4 silabe) (3 silabe) soiului soiul (3 silabe) (2 silabe) 110

V.

-te codrule boule (2 silabe)

copilulo

dop ciine nume radio

dopul clinele numele radioul

N.A.

dopului ciinelui numelui radioului plural G.D.

mase. -1 neutru -le eodd boi (1 silaba) vizitii (3 silabe) ardei (2 ~i.labe) copu (2 silabe) lucruri ecouri soiuri dopuri ciini

codrii boii (2 silabe) vizitiii (4 silabe) ardeii (3 s~~~be) COplll (3 silabe) lucrurile ecourile soiurile dopurile ciinii

-lor codrilor boilor (3 silabe) vizitiilor (5 silabe) ardeilor (4 silabe) copiilor (4 silabe) lucrurilor ecourilor soiurilor dopurilor ciinilor

V.

-Ior codrilor boilor (3 silabe) = N.A.

= N.A.

= N.A;

lor nume radiouri

numele radiourilc

numelor radiourilor

0.. La f emi1tine N.A.

urma doctorita cearta vulpe bataie

singuiar G.D.

-3

-1

unna (2 silabe) dodorita (4 silabe) <::eatta (2 silabe) vulpea (2 silabe) bataia (3 silabe)

unnci (2 silabe) doctoritei (4 silabe) certci (2 silabe) vulpii (2 silabe) bataii

(3 silabe)

111

V.

ciini~

soCa stea

sofaua (3 silabe) steaua (2 silabe)

NA.

sofalei (3 silabe) -stclci (2 silabe) plural G.D.

-lor

-le unucle (3 silabe) doctoritelc (5 sila~) eerturile (4 silabt') vnlpiJe (3 silabe) sofalele (4 silabe) stc1ele (3 silabe)

V. --lor

unnelor (3 silabe) doctoritclor doetorite docto ri tc1od (5 silabe) certuri eerturilor (4 silabe) vulpi vulpilor "ulpilor'f (3 silabe) sofa1e sofaldor (4 silabe) stelelor stddod (3 silabe) • N o t a. -u care apare inainte de -t, de -tui ~i de -le (la mascnlinc ~i neutre) ~i inainte de -a (la feminincta fost eonsidcrata vocala de legatura. tn realitate, el nu est~ totdcauna vocaHí. tn stel11la. de ex., formeaza silaba eu articolnl -a, ceca ce se intlmpla la toate feminincle in -d, -,ti, -Í. -u- e!ste s n n e t de legatura, iar faptul dí a fo~l intrcbLlintaf el, si nn altul, se datoreaza unor sUiri din trccutul iimbii iománe. urme

• N o t a. Pronuntarea aTtkolului -1 c~te condiHonata de sunctul care url1lC~7.a. Inaintea anumitor vocille ~i consoan(' s(' pronunia; inaintea altora, nu. De sClis, se serie totdcuuua.

• N o t a. tui este obligatoriu j'naintea numclor proprU maseulinc sprc a exprima gcnitivul ~i dativul, indiferent daca a\'('lU de-a face sau nu Ctl idee a tIe detcrrilÍnarc prin articol. t 1.3 FUNCTIILE ARTICOLULUI nOTAR!T 1. Articolul hotiírit indica faptul di obicct ul de11umit e~te CU110SCUt san este considerat cunoscut. (Vczi exelllpkie la p. 117 ~. n.)

112

2., Rci.a oLk'Ct ul cxprimat de un nome fúlosit maiinaínte, chiar daca tlU a tost ddinit: Am intrat íll wrle. Curtea se inNl1dea mal 1JI1Út in lzmg[me decÍ! in laUme. Poarta cacizrla. Caciula íi ¡ine caldo • Al hani? Nu az'ea (bL11/i) , eaci banil 1i ti1lca ncz'asta-sa. 3. Anticipeaza cunoa~tC"rca obiectului despre care va fi vorba, de ex., t11 titluri: RClscoala (titllll romanuluí lni L. Rebrcanu),. Vatra, Contc11lporauttl, Scintcia etc. 4. Leaga sllbstantivul sau echivalcntul unui substantiv de adjectivul calificativ cind se considera ca substalltivul sau eehivalentul luí exprima 1m obicet cunoscut: ealul balan, Ialeaua galbenií, creionul ro~u 5. Leaga substantívul sau eehÍl'alentul lui de locutiunea adjectivala cind,substanth-ul sau echivalentullui exprima un ovicct considcrat cunoseut: caluI de ras¿f, garofita de c211lP, creionuI de coredal 6. Leaga supstantívul sau echÍ\'alentu.1 luí de aceIe deter~ minative care se a~aza dupa substantiv: calul aeesta, floarea aceea, satul meu 7. Leaga adjectinll calificativ' a~czat inaintca substanH· vuluÍ san a Ul1UÍ echinlcnt al substantinüui de acesta din 11l1l1U: millunatul apriUe, alba dimineala, primul tren 8. Leaga snbstantivul sau un echivalent al acestuia considerat cunoscut, de gcnitivul urmator: calul haiduculni, sarea piímíll!ului, congresul pricfeniei 9. Indica dativul ~i genitivul substantivelor, adjectivelor care uu sint insotite de 'un determinativ sau de articolul nehotarít: s-au adresat profesorului (profesoareJ), ministerulul (prt.. mariei), prietenilor (prietenelor) etc, cal'lea elevului (elevei), aeope,.i~1fl turnuIui (~urii) ctc. 10, Indica dativul ~i gel1itivul numclor proprii de persoanl ma,culinC': (al, ai, a, ale) lui A le xa nd1'H , tui Glicorghe. tui INe, tui 1011. 11.4 ARTlCOI.UL HOT.~RíT LA NUlUELE PROPRfI Numde propdi, atit cele de pcrsoanii, dt ~i cele de locuri, denumesc prin ele inse~i obicctc consideratc cunoscute. De aeeea af fi de a~teptat ca ele sa un ¡ntre in sistemul de deier-

113

minare prin articolul hotiírit. Doua eauze prindpale le obliga su faca. parte totu~i din aeest sistem: a) unele provin in'mod dar djn substantive eomune, de ex. C¡¡lt'íra~1t - ca numc de persoana; Ciílara~i - ca nume de localitate; b) altcle au lnfati~area de substantive articulate, de~i nn au articol; de ex., Maria, PrallO'L'a in care -a nu este articol, dar prin asell1anare cu nume comune ca femeia, sorcova - care au articol - s-au ereat forll1ele !farie., Pralzovlí, ca ~i dnd -a ar fi articol ~i in aceste euvinte. Dupa felul In care primesc sau nu articolul hoW.rit, numcle proprii se despart lntr-un grup format din nUll1e de persoana masculine ~i neutre ~i ¡ntr-un grup format din feminine !¡>i dín toate toponimcle, deci ~i cele masculine ~i neqtre. N llmele proprii din primul grup nu primcsc articolul hoUirit dcd:t la genitiv ~i dativ ~i atunci ca articol proclitic; cele din al doilea grup primesc .articolul enclitic ea substantivcle eomune aUt la genitiv, dativ, eH ~i la no minativ, acuzativ. Vocativul nuare reguli la fel de precise, díci, de eX. t Sandule este ca Oltulc dar nu ca A1ltoane!. Toponimc1e nu au, in principiu, decit vocativ in -ule, deci eu articol hotarlt, pe cina numele de persoana fac ~i vocativulin -c• • N o t a. Numcle proprii de pcrsoana neobi~nuitc in si s... temul romanesc (de nominatie) primesc numai articolul proc~itic masculin lui pentru a exprima genitiv-dativul, indiferent daca acele nume indica fiinte masculine sau .femininc, de ex.: luí Allgi, lui Cici, lui Dado, luí Bebe~ lui Suzi etc. Numele proprii de persoana eu lnteles masculin, dar cu lnfati~arc feminina. ca lemnia, LHca, Sava, Toma etc. primcsc articolul de genitiv-dativ dnd dupa f o r m a 10r: leremici, LuciH, Savai, T011lei etc., clnd dupa e o n t in u tul lor de masculln: lui ¡em'nia, lui Luca, lui Sava, lui Toma, fiind asocÍate eu tata ~i poPa din categoría substantivclor comune. Unele nume proprii de persoana. ca AcM/d, AdascaU/ei, Aelenei etc. sint invariabile, tocmai pentru ca s-au Ionnat dintr-o perifraza care contine un genitivo 114

11.5. ARTICOLUL HOTARIT LA AD JECTIVE Adjecth-ele calificative primesc articolul hotarit enclitic a) cind se afla imediat inaintea substantivului la care se refera, iar acesta denume~te un obiect considerat cunoseut: bogata toanma. i'ltbitul coleg, rO$1I1 drape!o Articolul trece, dupa cum se vede, de la substantiv la adjecth'ul aflat inainte; b) cind intre adjectivul calificativ ~i sUDstantivul la care se refera el apare un adjcctiv sau un pronume posesiv: frumoasa Jloastra patrie, simpaticul meu colcg, el'oicul luí acto • N o t a. Rareod, mai ales IU limbaj ul oratoric ~i in cel poetie, in locul poscsivului se introduce demonstrativul dnd substantivul este provenit dintr-un adjectiv calificativ substantivat: indr¡¡zneful acesta ¡rumos, galbenul acela {ipator etc.~i indeosebi cu nume derivate de la localiUiti, tad, provincii etc.: st''íteallul accsta vese! " e} cind adjectivul se aflá dupasubstantív, dar este o porreta sau un supranume, de ex.: 11,Jillai yiteazul, Petrlt ~chiopul, MilesC1t Cirnul, Laic Chiorul etc., spre deosebire de substanth'ul din aceea~i pozitic (v. p. 119). ln atari combinatii:, adjedh:ul este echivalent cu "cel adjcctivul (nearticulatt: Mihai cet Viteaz, Pdru cel ~chiop, MilesClt cel Cirn, Laie cel Chior cte. ~i numai uzul decide care din cele doua forme se generalizeaza .

+

• N o t a. Articolul hoUirit poate sa transforme un adjectiv in substantiv, dar acesta nu este o functic s p e e i f i e a lui, caci dupii cum avem frumosul n-are totdeauna eau~ tare, avem ~i Un frumos llu-i o miml1le, Acel frumos inri Place mie, Orice frumos trcbuic respectal etc .

• N o t a. O pozitie aparte fata de articol ocupa adjectivele tot ~i intreg. ínaintea substantiv111ui, tot ~i intreg cer ca a c e s tasa fíe articulat: tot omul, toatr'i su flarca, tot poporltt, íntreaga blruinta, íntreg ciorcMnele, illtreg poporul. La fel ~i dnd tot ~i intreg se afIa d u p a substantiv: strugurele fot, vara toat¿i, poporul tol, respectiv: bt:ruinfa infreaga, 1Il1mtele íJttreg, poporul íntreg. lntreg are lusa ~i posibilitatea de a fi adiectiv obi~nuit, pdmind el insu~i articolul daca este a~ezat inainte de substantiv: íntreaga vara, t'llfregul ciorekinc, intregul popor. 115

11.6 AL DOILEA ARTICOL AL NUM'ERALULUI ORDINAL Ca al doilea articol al numeralului ordinal in fonna: -fea

pentru masculine ~i neutre, -a pentru feminine, se schimba dupa gen ~ numar, nu ~i dupa caz.

11.7 FORMELE $1 FUNCTIILE ARTICOLULUI NEHOTARIT

Articolul nehotant are numai singular. Acesta este, pentru masculine ~i neutre un, iar pentru feminine o ~i se declina astfel: N.A. un, o; G.D.: unui, unei; V. Articolnl nehotarit prezinta obiectul exprimat de substantiv ca nefiind bine cunoscut san ca nedefinit in mod vOlt de vorbitor (v. exemplele la p.118 - 120). Cind insote~te un nume propriu, el da intelesul de "unul ca", "un asemenea om ca", introdncind ideea de a1egere; de ex.: Un Brzncoveanu ntt se putea turd. • N o t a. Deosebirea dintre articolul hotarit ~i numeralul corespunzator consta In aceea ca articolul hotadt nu m<:epe o numaratoare ~i, prin urmare, el nu lnsea.mna .,unul singur" ori "numai unul". Articolul nehoHirit preceda adesea pe altul, alta ~I numeralul ordinal: un alt ¡rate vitreg, 1m al patrulea dntlirel, o altií idee, o a doua acliune etc. De~i formulele cítate nu sint in principiu recomandabile, totu~i ele arata ca artkoIul nehotant capata in astfe! de situatii lnte-lesul unw deterroinativ sinonim eu "oricil1e, oricare, fiecare". 11.8 FORMELE $1 FUNCTIILE ARTICOLULUI AD]ECTIVAL ArtkoIul adjectival are forroeIe:

singular wasculi1~ IMUtfU

,í N.A. G.D.

v.

cel celui

plural masculin ~ neut1u

jemJnln cea celei

feminin cele celor celor cei

116

• N o t a. Ce[¡d ~i Cd01' sint astazi rareo tu 10cul Jor se tnteebuintcaza la roasculine !?i ncutrc forma de nominati\'· acuzatk; de ex.: pricteuuhti 11lCU cel bUIl, prietmüor 110~tl'i cei blflli. Artieolul adjectival distinge obiectelc care au lnsu~irea exprimatá de adjcctiv de cele care nu au aceasta insu~ire sau o au in masura obi~nuita, compara gospodina cea pl'iceputa tata de gospodína priccputií.. Gospodina cea priccp'l/.ta este o gospodina caracterizata in rood special prin pricepcrea ei, pe care o scoatem in evidenta eu ajutorul articolului adjectival. Datorita faptului ca cel (cea, cú, cele) izoleaza obiectul care are o anumiUi calitate, ínsístilld asupra eL el formeazif ~i superlativul relati\', care nu este altceva decit indicatia ca un obiect din cele la care ne gindim are 11lSU~rea arataHi de adjectiv deasupra celorlalte obiecte avute in ve~re. Ccl1/Ut'Í b1fl1 SPOl'tiz: al alllllui inseanma sportivul care a atins cele mai bune performante in deeurs de un an fata de totí ceHaltí, eíin~i~i, macar in parte, foarte buni. Pe uceeasi calitate se intemeiaza si utilizarea lui cel in formele c~ Jata mO~Zlllli cea lzamicá, unde cea ha1'11i-ca reaminte~te lnsu~irea cea maí de seama. a feteÍ l11o~ului.

t 1.9 FORMELE $1 FUNCTIILE ARTICOLULUI GENITIVAL-POSESIV Articolul gcnitival-posesiy formeaza o serie care nu se schimba dupa caz, ci numai dupa gen ~i nUl11ar. Ea este: al pentru masculin ~i neutru singular al pentru l11usculin plural a pentru fcroinin singular ale pentru feminin ~i neutru plural. ~i popular alor mel (hti, sií-i, lui, eí, '1UJ§trí etc.) nu contine a r tic o 1 u l posesiv, In duda apare.ntdor, ti un pro n u m e care tine loeul unui substantiv stibinteles l "parintilor", sau unci locutiuni "celor {oarte apropiati". Pronumcle al apare ~i in constructii populare ~i faroiliare, la nominativacuzativ¡ de ex. in al 111CU, care poate insemna "acest lucru al meu'~j lIcopilul meu", ~i se schil11bií dupa gen: a mea = (orice obiect de gmul feminin), "fata,llcvasta etc." mea, al no§tri, al vo~trí = "partizanii, coechipia:ii.

• N o t ií. Genitiv-dativul familiar

117

cci eare au acc1ea~i pareri, eare sint din aee1a~i grup, tabanl, ccata, ncam, popor eu noi, eu voi". Articolul gcnitival-poscsiv face legatura dintre un substantiv detenninat prin altceva decít articolul hotarit ~i genitiv, pe de o parte, ~i posesivele care unne~a dupa un substantiv rletenninat alUel dccit prin articolul hotarit, pe de aWi parte (vezi exemplele de la p. 119 - 120). Articolul genitival-posesiv se folose~te obligatoriu inaininaintea numcralului ordinal, cu exceptia lui primul, prima. Articolul gcnitival-posesiv se combina cu cel, cea, cel, pentru a exprima genitivul ~i dativul in fonnule ca deschiderea celti de-a treia confcrillfe de ... , deoarece al, a, ai, ale nu au forma de genitiv-dativ. • N o t 5.. Dupa formulad ea cea de mai sus s-a constituit si un nominativ-acuzativ cel de al cinci/ea concurs de ... , care nu este necesar; exprimarea mai simpla ~i mai e1cganta pcntru ascmcnea nominativ-acuzative raminind: al cincilca COllcurs de ...

11.10 OPOZITIA DINTRE ARTICULAT ~I NEARTICULAT Fiind unul din cele mai importante e1emente ale determinarii numclui, articolul se intrcbuinteaza dupa anumite reguli. Ele prívesc in principiu stabilirea gradului in care un obiect este cunoscut sau necunoscut. Articolul se deosebqte de celelalte detenninative pentru ca este s pe c i al iza t, adica nu contine alte indicatii decit pe cele care rezulta din relatia cunoscut-necunoscut cu diversele ei trepte. Articolul nu are insa totdeauna libertatea de a marca relatia pentru care s-a specializat. Adcsea, el trebuie sa asigure o legatura gramaticala. Astfe!, la numeralul ordinal prezenta luí se explica prin aceea ca onlinea in care se in~ira obiectele cere ca locul fiecaruia sa fie prccizat. De aceea genitivul nu se poate construí decit cu articolul (celui, celei) wmat de propozitia de: cehti de al doilea, celei de a doua. Prin urmare, articolul se folose~te uneod fara sa se mai ia in seama gradul de cunoa~tere amintit. 111 alte situatii, articolul nu se foloseste, chiar daca obiectul denumit este foarte bine cunoscut; de ex. in formula mama-mea, tata-!áu etc., fata de mama mea, tatal táu etc., 118

de~l gradul de cunoa~tere a fiintelor dcnumitc prin aceste cuvinte este ace1asi. Toate aceste deosebiri de intrebuintare a articolului formeaza ceca ce numim o p o z i tia dintre articulat ~i near· ticulat. Principalelc n'guli ale acestci opozitii sint:

1) 2) 3)

4)

5) 6)

7)

11.10.1 SubstanHvul prime~te 1l1lmai arlicolul Itofarit dnd este urmat de acesta, aceasta, accla, accea ~i formele lor sau de numeralul ordinal; cind este urmat sau precedat de tot, toata ~i de compuscle acestora: tuslrei, tllspatru etc.; dnd subliniaza. o calitate, un titlu al uneí pcrsoanc, a~ezat imediat inaintea numelui ei propriu: prietenul Nicola!, colegul p~pescu, doctorul 'Mal'!ll, strungarul Lupu. cercetatoarea Vast!esCtt, profesoara Nlcoleta etc.; cind este o poreela. sau un supranume a~czat dupa. numele propriu-zis: Mircea Ciobanul, Vlad Calugarul, Constantin Stolnicul, JancH Sasul, Jafeo Prisacarul, Tití Geamba~ul, N. Tobo~arul etc., Maria Baneasa, Lina Vorniceasa, Glterghiria Comisoaia etc.; cind, lara a fi preccdat de alt determinativ, este urmat imediat de gcnitiv; copita calului, struguriiviei, tovara~ii lui Gheorghe etc.; cind se afla. in genitiv imediat dupa substantiv cu articol hotadt sau dnd este in dativ fara altá determinare; cind exprima. unul dirt urmatoarele grade de rudenie:

mama, tata, bunicul, bunica; 8) cind exprima un lucru care apartine persoanei indicate de dativul verbelor eonstruite eu acest caz: $i-a seYÍnt# ptclorul, Ti-ai rltpt rochita!, l$í bate capul, Unde mí-al pierdut umbrela?, Unde ne sint visatorii? 9) cind este construit eu locutiunea prcpozitionalá de-a: de-a uHi ~i porumbeii, de-a baba oarba cte. 11.10.2 Szmtantivul1t1t pri11te~te articolul lzotarU 1) cind este precedat de: aeest, aceasta, acel, acca ~i forme1e lor; de numeral cardinal sau de cel ordinal; de: care, aricare, pecare, orice: de: t'rcun, t'rco, 1Zi~te: de: cit, cita, cij1:, cite, diva, citava, citorval oricítl orieíta, oricífi, oricÍ!e; de: nici un, nici o, 'lzi~te; 119

2) dnd este precedat imediat de o prepozitie ~i nu ate dupa el un determinativ: in easa, pe strada, pt'ntru tigiri, de la tara, carne-de miel etc., eu exceptiile discutate la cap. Prepozitia (v.p. 285) .

a. Faptul ca substantivul no prime~te io aceste conditii articolul hotarit ou inseamna neaparat dí. obiectul denumit este necunoscut sau prezentat ca atare. tn Se ditÓ' la gara, de ex., gára este ceva precis, ~tiut de vorbitori.

• Not

3) dnd exprima o stare calitativa a subiedului: A plecat micau (copil, elev, lucrator etc.) :¡í s-a intors barbat (om

in toata Urea, profesor, maistru, ofiter etc.); ~)

dnd exprima insu~irea unui subiect prin numele predicativ: Dumitru este student, Fratele lid se lace tradorlst etc. ; 5) dnd exprima grade de rudenie in formule fixe eu adjectivul poscsiv enditic unit eu substantÍV'ul: tata-meu -tau, -sau; mama-mea, -ta, -sa; fi-meu, fi-mea; frate-meu, -tau, -sau; sora-mea, -ta, -sa; nora-mea, -ta, -sa; soaera-mea, -ta, -sa; cusera-mea, -ta, -sa; cumnata-mea, -ta, -sa; matu~a-mea, -ta, -sa; vara-mea, -ta, -sa; veri~oara-mea, -ta, -sa; unchi-meu, -tau, -sau etc.;

• N o t a. Substantivele in~irate la 5 sint, de fapt, e o m" p u s e, ~i adjectivul posesiv este illcorporat, cum rezulta din genitiv-dativul celor feminine: mama-mit, mama-!ü, mama-sU (mama-mei, mama-te!, mama-se!) etc. sa se compare eu ace1ea~i substantive fara adjective posesive incorporate: mamei mele, mamá tale, mameí sale, surorií mele, surorii tale etc. 6) dnd indica un lucru privit din punct de vedere general apartinind unei persoane indicate de dativul posesiv din constructii ca: .5i-a lasat (sa-i creasdi) plete (barba, musta1i, favoriti etc.) j $í-a cumparat ceas (ma~ina) etc.; 7) dad exprima subiectul in constructii ca: E ~oare (cllduri, ceata, fum, frig, ger, lini~te, lumina, piela, rAeoare, umezeali etc.); 8) dnd exprima. subicd ul in constructii ca: JIí-e (¡/-e, ne ~, va e, le e), mi se faee (ti se face, i se face etc.) frica, foame, greatií, lene, polta, ru~ine, scirba, sete, somn etc.); 120

9) clnd exprima idee a de partitiv: Bea tapfe, Vrea mamaligl, Manillca inghetata, (cUítite, sarmale, ridichi etc.). Se Intreprind cercetari. A lt fácut descoperiri (importan! e) etc. Substantivelc care nu exprima materia sint intrebuilltate In aceasta acceptiune mai ales la plural. Astfel, máníllca mere, dar nu 1nanindí mar, ci manínca un miro • N o t a. Regula este incalcata uneori; de ex.; dnd se spune famil~ar: JIanlnca, ma, mar! Dar atunci, mar are inielesul de "ceea ce se che ama mar(~, ~i nu pe acda de partitivo

10) in proverbe ~i zicatori in care uzul a fixat substantivul nearticulat acolo unde, astiízi, se cerearticulat; de ex.,

Corb la corb

lllt

scoale ockií.

Capltolul 12 PRONUMELE

Pronumcle este partea de vorbire care tine loenl unui su!Jstanti\' ~i. prin aecsta, ~i al obiedului denumit; oe ex.:

= "e-el care vorbese" (vorbitorul). Acesta = ,,(omuI) de aici, de linga noi sau eel despre care vorbim". Cine = "omnl eu numcle de Barbu Uiutarul, dar neeunosent ea individ de cel care intreabií". Oricare = ,,0 pcrsoanií (ori un lucru), indiferent care anume dintrc mai multe".

Eu si1l1 Barbu Liílltar-ul

Eu

Acesta este Barbu Uíutarul Cine este B"rbll L¿¡utarul?

Orkare al' Ji Barbu Lautarul

= ,,0 singura persoana díntre mai multe" (ori un singur lucru).

Unul este Barba L¿¡u!arul

Unul

12,1 FELURILE DE PRONUl\IE Potrh-it eu í'ntc1esul ~i cu functiilc indeplinite, se disting 7 felnri de pronnme. Dintrc aeestea, 6 nn numai ca tin loeuI unui nume, ei exprima inca eevaj de ex.: oricare arata in plus ca obicctul avut in ,'edere nu este determinat; acela araUi in plus ca obiectul carnia ii tine 10enI se afIií mai departe de noi dedt un obiect indicat de pronumcle (Jc('sta. Al ~apte1ca pronume tine numai loenl unui obiect, fara a adiíuga eeva. Cum el este in primul rind inloeuitorul p e r s o a n e i, a fost numit pro n u U1 e p e r s o n a l.

122

Cele 7 feluri de pronume se pot grupa dcci mai 111tH in: 1) pronume personal: apoi in alte feluri de pronumc, care sInt: 2) pronumeJe posesiv: tine loeul numelui obicctului poscdat ~i, in acela~i timp, pe al celui care poscdií. oLiectul; 3) pronumele demonstrativ: tine loeul nnmclui obiectulul aratind In acela~i timp daca oLiectul este a~l.-oape sau departe de vorbitor; 4) pronumele relatlv: tine locnl numelui obiectului ~i faee totodata legatura eu ceea ce se va spune despre obiect in propozitie ; 5) pronumele interogativ: tine loeul numelui obieetului, aratind totodata dí intrebarea se refera la acel obiect; 6) pronumele nehotarit: tine loeul nnmelui unui obicct, ariítind totodatií dí acel oLiect nu este unul anume; 7) pronumele negativ: cxcludc obicctul inlocuit.

Capitolul 13

PRONUMElE PERSONAL

13.1 FORME (DECLINAREA) F o r m e 1e pronume1ui personal s1nt organizate pe petsoane, indicind: a) pe cel (cea) care \'or1e~te sau pcrsoa1:Ja I: eu; b) pe cel (cea) cu care se vorbqte san pcrsoana a Il-a:

tu; e) pe cel (cea) despre care se \'orbc~tc, fara 53. {le persoana I-a sau a II-a, ci pel'SOal1ll a UI-a,' el, ea, dinsu/, dinsa. Persoana I singular, eu, are pluralul noí. Aces! plural nu inseamna insa "en eu en cte.", d"eu tu (+ tu tu etc.)" sau "en el (+ el + tu + tu etc.)", sau "eu +ca ( ...¡.. tu + el ctc.)". El asociaza, a~adar, cel pu\in una din celelalte persoallc, inclusi\' prin pluralul acestora; de ex.: "en \'oi(~ san "eu + ci(~ sau ,,('tI -j de" =--" 1/01:.

+

+

+

+

+

+

FaPllll elí pluya/lIl "oi wprindc m¿¡ca~ o daN; pe d01.Jcde~tc ca persoana I dúlllilli/ pcrsoaJlclc a 1J -a a III-a.

ej ~i

Persoana a Ir -a singular. tu, are pluralul voi, care inSf'amna: a. "tu + tu (+ tu) etc."; b. "tu + (tu) el \+ el) ctc.", "tu + (el) + ea (+ ea)" cte.

+

FaPllll ca íll plura/ui voi este wprins macar o data tu dovede$te ca pcrsoana a JI-a domínlí persoana alU-a. 124

Persoana a lIl-a, masculin ~i feminin, el, ea, are pluralul dupa gen: masc.: ei, fem.: ele. El reprezintií pe "el el (+ el el etc y; pe .,el ea i el ea etc.)"; pe "el ele",

+ +

+ +

Ele reprezintií pe "ea

+

+

+ ea + ea + ca

etc,~.

Faptul di in pluralúl ei pot Ji wprinse ~i ea, ele, "Utu,i de el, colIstituie dovada ca zn acest Plural domina masculi1'lul . • N o t ií. Din cauza dí pluralul are inte1esurile aratate, persoanei 1 pI. i s-a spus in unele gramatici persoana a IV-a; persoanei a II-a pI. i s-a spus a V-a, iar persoanel a III-a pI. i s-a spus a VI-a. Formele pronumelui personal se tmpart ~i in forme lungi de obicei ncaccentuate ~i care de foarte multe ori se sprijina pe cuvintul dinainte sau dupa ele, fiind uníte (e o n j u n c te) cu el.

Persoana a

Persoana 1

..'"

masculln -

'3

singular

~

lung ! scurt

N.

G.

eu

-

masculin-fcminin

leminin

\

ptaral lung noi

I

singular

l seurt I lung

-

tu

I

seurt

-

I

plural lung

I senrt

voi

-

I I

masculiu singular

lung

I senrt

-

el

-

-

-

-

-

-

mie

mi tmi

noua

ne ni

tie

ti iti

(al) lni

-

-

feminln plural

singular

lnng \ 8('lIrt

lnng \ 8('lIrt

\

-

ei

ea

-

I plural i hmg \ senrt -

ele

va

vi v-

(pe) mine

mi m-

(pe) noi

ne

(pe) tine

te

voi

va v-

i ii

lui

-

(~I)

el

-

(al) lor

-

I

--------~

voua (pe)

(al) lor I

!

I

I

-

- -------- -- ---- -- -A.

m~

Persoana a

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -- - - - - -- -

- ---- ---- -- -D.

I1~

------ -J---le ti

lor

ei

i

ti

le H

lor

-- - -- - - - - -- - - -

(pe) el

1 íl

\

(pe) ei I

\

i ti

(pe) ea

o

(pe) ele

le

I

• N o t a. Dínsltl !¡i dtllsa se intrcbuinteaza rar la genitiydativ in exprimarea literara. Formele de genitiv-datiy sint: dznsullti, dtnsei, din$ilor,.dínsc!or (Y. ~i p. 139) • • N o t a. Pentru persoana a lII-a se lntrebuinteaza ~i insul, tusa - eu pluralul tn:¡ii, illscle - , dar numai in combinare eu anumite propozitii: intr-fuslI! (-ins,!) , dilltr-ínsut (-ínsa) , printr-ins1l1 (-ín.sa J. 13.1.1 Pronumele personal-re flexiv

Aeest pronume este o subeategorie a ce1ui personal. El are fonne numai pentru persoana a IlI-a la dativ ~i acuzatiy, adica: singular luug

plural !ltng

SC/lrl

scun

N.

G.

D. A.

sie~i

~i, l~i

pe sine

se

~i

(rar) (pe sine)

(pe sine) se

• N o t a. Acuzatiyul sine se folose~te ~i ca substantiy fn fonnule ca in sinea (mea, ta, lui, lor etc.). 13.1.2 F u 1t C Jil Pronume1e' personal ~i cel personal-rcflexiv tndeplinesc toate functiile sintactice ale substantivului dupa cazurile gramaticale pentru care au forme. Ele pot fil 1. Subiect: Vii $Í tu? 2. Nume predicativ (rar, in constructii ca:) Tu ntl t§ti eJ. El a devenit el etc. 3. Atribut: Jata el, mersul tui etc. 4. Obiect dired: AscuZtafi-ne. Vi clzcama. 5. Obiect indirect: lJati-i pace I Cere-mI ce vrei etc. 6. Complement de agent: I1ztrodltccrea va ¡i ¡aCllla de tfne. 7. Circumstantia1e, afara de cel de timp ~i de cel consecutivo

121

13. '.3 lU11'Cbuhzfarct1 formdor hmgl Pronumcle pcrsonalc in forma lungá se fdosesc ca subiect numai cind vorbitQrul in s i s t a asupra persoanei care face actiunea vrind sa o puna in evidenta. 1ntre Ascultalt muzica clasica? ~i Foi asculfafi 1Il1f:dca clasicii? deosebirea rezida In aceea ca a doua propozitie implica mai totdeauna o opoziti~ subintdeasa intre subiectul exprímat de pronume ~ alt subiect neexprimat dintr-o propo,dtie asemanatoare. Opozitia se indreapta adesea spre e a 1 ita t e a subiectulni exprimat de pronume. Vol aScltltaji mu:dca clasica? putlnd insemna ~i "Sinteti capali1i de a~a aceva?", "Putep asculta muzica clasidi?" De ceIc mai multe ori, pcntru a se pune ~i maí puternic in tumina o idee ca cea de maí sus. pronumele-suLiect se a~azá d u p a predicat san, cind este posibil, la sflr~itu1 propozitiei: Asculta¡l· voi1J1ltzz:ca clasica? Ascultafi mu::ica clasica vol? Intonatia propozitiei este in a~a fel condusa, lndí ¡'oi sa fíe seos in eddenta. El, ea apar lnsa mai des ca suLicct dccit cddalte dona persoane, pentru ca S111t difcrentiate pe genuri.

• N o t a. Doua aspede ale intrebuintarii pronumc1ui-subiect merita sa He privitc mai atent: utilizareá ,,~coJ¡'ireasca" In propozítii ca Noi am iní'a!at asta:rí... s,i cea in care pronumc1e-subiect apare fara vreun motiv de insisten1a; fu sin! studcnt in a1l1tZ al III-lea (pentru: Síl1t sluden! í" an1/.1 al III-Iea). tn varianta eu pronumele-subiect (eu) exprimat se cere fíe ca persoana 1 sa descmneze pe cineva care dore~te sa sublinieze ca "el este .student" (ial' a1tii nu sint), fie ca dupa Clf sa urmeze In opozitic numele proprin: Eu, Rica Vcn!zm:ano, slnt st1fdclIt ...• ceea ce rcprezil1tél de fapt tot o izolare a subiectului, dcd o subliniere, o seoaterc in cvidcnFi a luí.

La dativ, formelc lungi se folosese eu prcpozi(iilc care cer aeest caz, dar maí ales fara prepozitii. Ele sint dublate in anumite conditii sintactice de fonnele scurte. La acuzath', formelc lungi apar n u m a i precC'datc de prepozijiile care cer acest caz gramatical ~ sínt uublate adesea de formele scurte. Pentru intrcaga problema a dul,larii pronumcluI, vezl. p.l34. 129

13. J.4 Lo(ltt jormdor

pronominale scurte Reglllile de a~ezare a formelor seurte ale pronumclul personal slnt In linii mari urmatoarele: 1. Forma seurta a pronumelui personal se plaseaza totde auna inainte de verbul afIat la indieativ p r e z e n ti i ro p e r f e e t, mai -m u 1 t - e a - pe r f e e t, la eonjunctiv p r e z e n t ~i t r e e u t, la infínitiv p r e z e n t. 2. Forma scurta a pronumelui personal se plaseaza totdeauna dupa verbul aflat la imperativ sau la gerunziu. 3. Forma scurta O a pronuroelui personal se poate plasa inaiate sau dupa vii t o r u 1 a n ter i o r. Celelalte forme scurte se asaza totdeauna inaintea viitorului anterior. 4. Forn{a scurta O a pronumelui personal se plaseaza totdeauna la sflr~itul verbului afIat la p e r f e c tul e o mp u s, la eonditionalul p r e z e n t sau t r e e u t. Celelalte ,forme seurte se plaseaza inaintea auxiliarului de la timpurile mai sus indicate. 5. Clnd se intrebuinteaza doua forme seurte, ordinea a~ezarii lor, una fata de eealaWi, este: dativ-aeuzativ, en exeeptia lui o eare, in anumite situatii, poate sa fíe plasat inainte sau dupa verbo Aeeste reguli iau in particular urmatoarele aspecte: Da ti v 1

¡mi, It l, ii,

i~i, ne, vii, le

1

se folosese: a) inaintea timpurilor simple ale verbelor eare ineep eu o

eonsoana sau eu un í (afara de imperativul pozitiv ~i de gerun.t..iu) : Imi apare, Iti da, ne aproba,) va spune etc.; b) inaintea timpurilor simple ale verbelor care incep en o voealií (afara de imperativul pozitiv ~i de gerunziu) paralcl eu formele mi, ti, i etc., pentru care vezi mai jos.; e) inaintea viitorului ~i viitorului anterior: ¡mi 'Va placea, le va Ji placut etc.

I mi, ti, i, ~i, ne, vii, (v-), le

~------------------------~

se folosesc: a) inaintea timpurilor compuse (afara de viitor ~i de viitorul

anterior): mi-am incltipuit, ti-am dat, v-am spus, v-a, ji ofo'it, Ie-a$ ji cerut etc.;

129

b dupa sa al conjultctivului: sií-ti, sií-~i, sa- i, s,i ne, sti va etc. ; e) dupa imperatinu pozith' ~i dupa gerunziu, formind silaba cu ultima parte a verbului aflat la aceste timpuri: da-I, da-ne, splt1lc-le etc., oferindu-~i, pro1Zuníndu-11 etc.; d) inaintea verbului Ji din formula fixc ca: mi-e (sic) sctc, foame, ne e frica, va e tcama etc.; e) (in limbajul familiar ~i cel popular) inaintea timpurilor simple (afara de imperativul pozitiv) ~i a celor compuse (afara de viitQTul ~i viitorul anterior) de la vorbe1e care incep cu o vocala (dar nu eu i): 1i-aduci amin/c. i-adue aminte etc.. v-aduc aminLc, mi-adult, ~i-atluna,' tt-mnple etc . I

• N o t a. Daca verbul incepe cu i ~i se intrebuinteaza formele mi, ti, ~i, i, i nu se mai aude, adidí.: rni-n!indc, ti-mplincsc, ~i-ngl'oapa etc.; /) (in limbaiul poctie) dupa substantive sau dupa adjectivele aflate inaintea unui substantiv: inima-i, carfile-mi, vecllea-ti prietenie, fl'ltt1wascle-mi amintiri etc.; g) dupanu la timpurile simple, indusiv imperativul negativ: Ilu-mi acorda, 1tU-tl pasa, nu-i íncrcdin¡ase etc., nu-mi da! ¡tu-ti pierde, nu-i SPIt11C, IZIt va liisa!i etc.

I mi, ti, i, ni, vi, ti

r

!'e foloscsc: a) inainte de pronumele reflexiv se, la verbdc constmite eu acest pronume: mi se comunica, ti se va comunica, ni se ce:l'e, vi se cere, Ji se 1Ia fi cerut etc.; b) imediat dupa imperativul pozitiv sau gerunziu, dadí. acestea au ~i un promune in acuzatiy: sp¡i1tc-mi-o, aduna-ti-l, da-I-l, schimbafi-vi-o, incearca-ni-le, spuníndu-vi-se, cerindn-ti-se, acordándzt-i-l etc.;· e) imediat dupa timpul verbului in constructii Ínversate care contin pronumele se¡ pare-mi-se, 41'&a!i-5-ar, ccrufu-vi-s-a, Plíl1Slt-Ji-s-a.

130

Aeuzativ

se falosese: a) inaintca timpurilor simple (eu exccp¡ia gL'rt'nziPltli ~i imperativului pozitiv): mi ascuUa, ma chcamtl, ma z¡waia, se ascult¿¡, se chemase, se i¡¡¡)api etc.; b) inaintea viitorului ~i a viitorului anterior: roa ,,'tI i¡¡; l/ti. ma va ji invita!, se va invita. se ¡'II ji invita! etc. ; e) dupa si; al eonjunctivului: sa ma aswl!e, sa ma ji iJl,<'úai; sa se asclllte, sa se invite etc.; d) dupa gerunziu: i1tvitindu-ma. chemíndu-se etc.; e) dupa imperativul pozitiv: aSCltlt?í-m'á!; /) dupa me la timpurile simple, indusiv ¡na la imperativul l1egativ: 1tU ma aproPiu, Jllt se clatÍ1lt!, JIU roa atillge. l/U m'á-mpinge.

se f(llo:-;cste la fel ca si ma ~i sao In plus, el apare inaintea auxiliaruÍui avca,' te-a¡;z intUni!, te-ai lauda!, te-a~ cUlloa~t¿ etc.

se folosese: a) inaintea auxiliarului avca,' m-a solicita!, m-ai illJelt'gt', s-a slricat, s-ay ji dus etc.; b) (in limbajul popular ~i familiar) inaintca timpurilor simple la vcrbele eare inccp eu o vocala (dar nu eu í): m-aduce. m-L/SCIIZ/a, s-adusl', s-ajla etc.

se a)

folose~te:

inaíntca tímpurílor simple (afara de imperativul pozitiv 9i de gcrunziu): il a~tcpt, il CUl1oa~te, iI intimpinase etc.; b) inaintea viitorului ~i viitorului anterior: il ~!a (f.$tepta. il 1)ei Ji a!j!eptal, iI 1'a cluma, U ¡.la ji e/lema! etc.

131

se folose~te: a) inaintea auxiliarului aua: I-am cautat, I-a$ cltema, I-am Ji cautat etc.; b) dupa sa al conjunctivului: sa-I cauf, sa-I Ji caltla! etc.' e) dupa pronumele in dativ la verbele construite cu acest caz: mi-I da, !i-I recomanda, vi-I prOpltllem, ni-I ojera etc.; d) (in limbajul popular ~i familiar) inaintea verbelor care incep cu o vocala: I-a~tept, I-atinse, I-U111flii etc.

se folose~te: a) inaintea timpurilor simple, eu execptia imperativului pozitiv ~i a gerunziului: O accept, O exclltscse, O injclegea etc. ; b) dupa JIU la timpurile simple, inclusiv la imperativul negath': n-o asc1tltasc, 111t o C1l1IOa~tea, 1t1t o clzcma$i, n-o asculta 1, n-o clz.ema 1, n-o ímPinge I etc.; e) inaintea viitorului ~i viitorului anterior: O va accepta, o va ji acreplat, o va exclltde etc.; d) dupa participiu in timpurile compuse: am eereetat-o, a$ JI: cautat-o etc.; e) dupa infinitivul verbului din prezentul conditionalului: «$ aswlta-o, ai CC1'e-O, ar in!elege-o etc.; f) dupa imperativul pozitiv ~i dupa gerunziu: ascult-o/, caut-o/, ínjelege-ol etc.; ascunzínd-o, cautínd-o, injelegind-o; etc.; g) dupa sa al conjunctivului: s-o a$tept, s-o Ji a$teptat, s-o primcsc, s-o ji pl'imit, sa O a$tept etc.

se folose~te: a) inaintca timpurilor simple (afara de imperativul pozitiv ~i de gcrunziu): De adunií11l, De ucide, De ascunsesem, De cunoastcm, De mar!urisca etc.; b) inaintea viitorului ~i viitorului anterior: De va aduna, De t'a ji admzat, De 'ca Clt1tOa~tc, De va ji cunoscut etc.; e) inaintca auxiliarului avea: oe-am Cttnoscut, oe-a!i cUflOseut, oe-mn ji adunat etc.; d) dupa sa al conjunctivului: sa De íntílneasca, sa De Ji in/U1li! etc.;

132

e) dupa imperativul poz1I1V ~i dupa gerunziu: dovede~te-ne, m¿¡rt1trise~te-ne, ucide-rie, dovedindu-ne, marturisindu-ne, ueigindtt-ne.

I va, v- I

se folosesc: ca ~i ue, afara de v- care apare inaintea auxiliarului avea: V-a ammla!, V-a iubit, v-a poiolit, v-a$ invita, v-a$ Ji invítat etc. ~i inaintea timpurilor simple ale verbelor care incep eu vocala a: v-aseult, v-a$tept, v-avín!ali. •

N o t a. In aceasta situatie, v caraeterizeaza vorbirea curenta. limbajul popular ~i· cel familiar. In limbajul strict solemn, el nu este recomandabil. In acest limbaj este preferat va: va ascult, va a$lept etc.

se

folose~te:

a) inain!ea auxiliarului avea: f-am amenínlat, '-a lecuit, i-ati pom:nit, i-a$ amenin{a, i-ai Ji amenin{at, I-ar lecui, i-ar fi tecui! etc.;

b) dt1p~ sil alconjunctivului: sa-i eere{í (pe ei) sa-iJí cerea (pe ri): e) dupa imperativul pozitiv ~i dupa gerunziu: aseulta-I (pe ei),índruma-i, (peei), des/areli-i (peei), ascultindu-' (pe ei), indrumindu-i (pe ei), desftkíndu-i (pe ei) etc.

I ii I se foloseste: a) inaint'ea timpurilor simple ale verbului, afara de imperativul pozitiv ~i de gerunziu: ii a~tept, ¡¡ elimilul, ii ttimesc, ii poJfr$fe etc.; 6) inaintea viitorului ~i a viitorului anterior: ii va a$tepta, ii va uimi. ii va poJli. ¡¡ 'l'Ll Ji a$teptat, ii va Ji poftit.

se foloseste: a) inaintca timpurilor simple ale verbelor, afara de imperath·ul pozitiv ~i de gerunziu: le aseuZt (pe ele), le invít, le asC1tltam (pe ele), le asC1tltasem (pe ele) etc.;

133

b) illailltea ditorului si a viitorului anterior: le '()úi as. iCt!/J (pe ele). le 'iJoi in~·itll, íe voi Ji aSCff,ttat, le 'lJoi Ji invitat

etc. ;

e) inaintea auxiliarului avea i Ie-am aS0ultat. Ie-a$ ascultal

Ie-a~ Ji ascttltat etc.; d) dupa imperativul pozitiv ~i dupa gerunziu: a~culta-le, invita-le, ascftltfltdu-Ie, invit~ndu,-le etc.;

e) dupa un pronul1le in dativ/ la verbele construite eu aeest caz: mi le aduce, ti le aduce, $i le aduna, vi le da etc . •

N o t a. Formelc seurte - eu exeeptia lui -o - se leaga. de genmziu eu ajutorul unui -zt adaugat la verbo 13.1.5

CU11t

se

deost"bc~te

pronlmtele personal

de pr01!lfl1tcZe personal reflexiv

La persoana 1 ~i a rr -a formele pronumelui personal slnt identice eu cele ale pronume1ui personal reflexivo Funetiile lor difera lnSa. Spre a le distinge, recurgem la urmatoarea formula: Ori de dte ori wrbul se afla la aeeea~i persoana eu pronumele personal in forma seurta, aeesta este reflexiv; de ex.: (eu) ma ílz"orc, (tu) te intarci, (el, ea) se intoarce, (noi) De íntaarcI'11l etc. Ori de cite ori nTl,tll se afUí la aWi persoana dedt pronumde personal in forma sellrta, acesta este numai pronume personal: de ex.: (en) te ínforc, (tu) ma l1t!orci, (el. f'a) ma illto{(j'(I', ((i) va intol'c etc. 73.I/j lJublar,'{[

(rdll(fI'('rI !ji 1111!i,'ipar«(f pro1Llt1'ltdol')

Forma hmga a pronwnd!li personal este dublata in mod obligatoriu de una ~curta, cind forma lunga exprima obiectul dircd sau pe cel indirect a~(,z:1t inainlC';1 wrbului: pe noi ne-a íntrcbat

p,:

el 1/1/ i-a maií¡.¡'íll1it tie ¡ti con vine lor le trimi l salutiil'i

•

a. Intrebnintarea fonnei lungí depinde de in t e ntia vorbitorului de a insista asupra obiectului grama-

Not

134

ti e al. Cind acest lucru nu se inUmpHí, obiectul grama· tical este exprimat chiar lnainka \"el bului llumai de formele scurte: ne-a f,ntrebat, mt i-a nzai ín!ill1it, iti convine etc. In aeeasHi situatie lnsa nu se poate lntrcbumta niciodata forma lunga síngurii. Pentru reluarea ~i anticiparea obicctului !:,'Tamatical substalltiv prin pronume, vezi p. 289. 13.7.7 Prollumcle personal de í1tlarire

Pronumele personal de 1ntarire (insumi, insclmi, $nsulí, f,usati etc.) reprezinta ea ~i pronume1e reflexivo suhcategorie

a pronumelui personal. Formele lui sint re¡mItatul eompunerii unui substantiv ie~it din uz: $ns1l, ínsa eu dativul neaecentuat al pronumelui personal, adidi: insu+nzi, insa-mi, insu+ti, ínsa+li, ínsu+#, ínsa+# ete. Ele se schimba dupa genul ~i numarul pronumelui personal. Astfel, pe e~t, cind vorbe~te un biirhat, il intare;;te insumi (masculin); pe eu, dnd vorbe~te o femeie, il intare~te ínsaJ1ti (feminin); pe t1~ cind ne adresam unci femei, il lntare~te íl1sati etc. Formele aeestor- pronumc slnt: Persoalla PIur al

Singular

+

N.

masc.+ncutru fc:milli·JI. masco 1ICI-llr/l femillin noi Insene noi in~ine eu insumi eu insa.mi

G.

D. A.

mie insumí pe mine ínsmni

mie msemi pe mine insami Persoana

noua in~ine pe noi in~ine

a

noua insene pe noi ínscne

I l -a

N. G.

tu ¡nsuti

tu insati

VQi in~iV'a

vOl

D. A.

tic insuti pe tine insuti

tie insati pe tine insati

voua in~iva pe voi

voua inseva pe vol inscva

135

in~iva

inseva

Persoan a

N.

insu~i

a

illsa~i

1 1 1 -a

ei in~i~i

ele lnse~i (insele) (al, a, ai, ale) (al, a, ai, ale) (al, a, ai, ale) (al, a, ai, lui insu~i ei inse~i lor in~i~i ale) lor ¡nse~i (insele) lui ¡nsu~i ei jnse~i lor ¡n~i~i lor inse~i (insele) pe el insu~i pe ea ím:a~i pe ei in~i~i pe ele inse~i (imele) el

G.

D.

A.

ea

N o t ií. Femininul plural are dona forme: inse# ~i 1,nsele. 1nsele s-a naseut dupa modelul existent din 1nse + dativul le . • N o t a. La dativ, femininul singular este 1nse (mi, ti, •

$i). Pronume1e de inUirire seamana din acest punct de vedere eu un adjectiv. Dupa eum genitiv-dativul de la (o f1'lmúi) galbenlt este (ltltei jrtfllze) galbene, tot a~a genitiv-dativul de la en ínsami, unde eu ocupa pozitia unui substantiv, iar ·íllsami pe cea a unui adjectiv, trebuie sa fie la dativ míe illsemi. Formele eu in loe de e care se aud uneori trebuic evitate.

a

I ¡nsu~i,

insa~i

- ca ad jectiv

I

In

construetíi ca otnul insu~l, jemeia ¡nsa~i, t-igrii in~i~f, ligr#, in~i~i oa11tenii etc., pronumele de inUí.rire este adjectiv, aparind inainte sau dupa substantivo

in~i~i

13.1.8 Pronu11tele de polite!e sau de reverenfa O subcategorie a pronumclui personal este ~i pronurncle de politete. El are trei grade de exprimare a politetei. daca nu luam in considcratie utilizarea obi~nuita ca mijloc de adres are a lui tu pentru persoana a U-a singular ~i a lui vol pentru aceea~i persoana la plural. Acestei utilizari i s-ar putea spune gradul zero.

136

Formele pronumelor de politete slnt. pe grade crescinde de respect fata de persoane1e dírora le slnt destina te:

~ GenuJ

Persoana

singular

masculin

I

~i

a lI-a

I

Plural

dumneata

dumneavoastr1'í

dumneavoastra

dumneavoastra

feminin

I Persoana

I

sing,dar

a

I

111 -a plltral

dumnealui dumneasa dumnealor dumneaei

-

masculin II

~i

feminin masculin

m

~i

feminin

Domnia ta

-

-

Domnia lui Domniile Domnia Domnia sa voastra lor Domnia ei

In acela~i fel slnt construite ~i Maria Ta. M aria Voastra, Majestatea Ta, Majestatea Voastra,Majcstatea Sao Excelenja Ta, Excelenja Voastra, Excelenta Sa,1naltimca Ta. lna1timea Voastra. lnal!únca Sa (scrise de obicei cu linio ara ~i cu litera mica la pronume: M aria-ta; M¿íria-voastr¿í, etc. pentru a li se pune in lumina caracteristica de pronume). Ele se plaseaza la gradul al lII-Iea, dar nu se folosesc dcdt pentru persoanele care impun un anumit protocol social. Pronumcle de politete slnt cuvlnte compuse dintr-un substantiv (domnia, m¿¡ria, majcstatca etc.) ~i un pronume posesiv In functie de adjectiv poses iv (v. maí jos, p. 140). Uncle, ca dumncata, dumncalui etc., s-au modificat in a~a masura, ludt substantivul do11tltia nu se maí rccunoa~te u~ori La altele, maí rar lntrebuíntate, cum slnt cele de gradul al III-Iea, se vede clar din ce parti slnt formateo Acest fapt se reflecta ~i in declinare. rn timp ce unele dintre pronumcle de politete de gradul 1 au genitiv-dativ deo se bit de nominativ-acuzativ, pronumcle de gradul al II-Iea (dlfmnca'O'oastrá) are aceea~i forma pcntru gcnitiv-dativ, iar cele de gradul a.

137

nI lt·a

fnnneaza aceste cazuri ca c-i cll1(! ~tr fí substantive unnate de adjective posesive. Av~m, a~ad.a1':

N.A. dumneav'Oastra. G.D. dmnneavoastn'i N.A. Domnia ta

dumneallli dUlllncaei dumneasa dumnealui dumneaei dum(n)isale dumnealor dumnealor Domnia voastrií

G.D. Domniei tale

Domniei voastre

::';.A.

dumneata

G.D. dumitale

Donmia lui Domnia ei Domnia sa Domniei lui Domniei ei Domnici sale Domniilor 101' *

13.1.9 l1ttrebuinfarea proJtumdor de poli/ete Pronumele de politete de gradul I se falosesc í'ntrc persoane de aproximativ aceea~i virsta ~i pozitie sociala, ca mod de adres are a copiílor catre parinti, a frateluí sau sorei mai mici catre fratele sau sora mai mare etc., intre persoane de virsta diferita ca dovada de consideratie din partea celui mai in virsta fata de cel mai tinar. Pronumele de politete de gradul al II-lea este pronumele de adres are intre persoane care intretin legaturi oficiale~i doresc sa ramina la nivelul cerut de politete (elevul catre profesor, studentul catre profesor, pacientul catre medie, medieul catre pacient, un slujba~ dUre client, caHítor etc., acesta catre slujba~ etc.). Pronumelede politete de gradul al III-Iea este protocolar ~i diferit pentru fiecare situatie in parte. •

N o t a. Ca orice sistem puternic indí.rcat de obligaría respectaríi unor cefinte sociale, ~i sístemul pronumelor de politete are reguli de utilizare sociala stricte. In limbajul fanúliar ~i popular s-au nascut diminutivc sau abrevicri de mingiiere: matale, matiUutli, tale, talica etc. Potrivit cu imprejurarile, cu intonatia etc., ele pot fi ironice.

* Serise, de obicei, en litera mme :¡;i en linioara de unire In ahJiea pronumcllli propriu-zis. 138

13./.10 dinsul $i dinsa Dínsul ~i dínsa nn slnt pronl1me de politete propriu-zise, ei pronume personale eH íntelesul de el, ca; dar in vorbirea

eurenta capata cileodata ,'aloare de poli tete, clin eauza di dmnn.e.aei ~i dU14tneaSa au un genitiv-dativ mai putin obi~nuit (primele dona sint la fd la acest caz ca ~i la nominativ-acnzativ, al treilea este dlfmisalc pentru amindoua gcnurile). Dínsul ~i dinsl1 se intrebuinteaza ca pronume de politetc mai ales cind persoana la care se face referirea se affií de fata, mai rar in aIte imprejurari. GZlllliterar uu a í'ncorporat lnsa cele dona forme ale pronumelni personal ca pronnme de politete. De aceea, folosirea lor in aceasta calitate caracterizeaza o vorbire neacceptata inca de lim ba literara ~i, in consecinta, trebuie cvitate.

dllmllt'ltllfi,

73.1.71 F'unc!t"i

PronumE'le pcrsonale illdeplinesc in fraza functia de subiect, atribut, nume prcdicativ, obiect direct, obiect indirect, ca ~i pe aceea a unor circumstantiale. Am ales spre ilustrare numai citc,'a 5ituatii, eare 51nt mai putin frecvente: n u 111 e p r e el i e a t i y l': Ei slnt tot á. Voi sa ramineti ,'01 1 il<;l \'a . Noi nu sinte~ voi. . Prh:irca flf i (sau ci) era plina de sperante. Am trecut 110i in~ine pri11 aceastií })robii. La trecutu-ji 111are, mare viitor! • N o t a. Pronumele personale sint atrilmtc l1umai in fonnele llti, ci, lar, in formele scurte mi, ji, ~1 dc, ~i in ealitate de pronume ele lntaxire. cireumstantial: Te poftesc la l1Iilli'. Felicitarea asta yine d,' la ti

a tri 1> II l :

Capitolul 14 CELELALTE FELURI DE PRONUME

14.1 PRONUMELE POSESIV 1.1.7.7 Forme Pronumele posesiv are p a t r u serii de forme, potrivit eu relatia dintre obieetul posedat ~i posesor :¡;i eu numarul aeestora. Formele se deosebese in modul urmator; 1) pentrn un singur obiect !ji un sin¡;ur posesor: persoana 1 mase. } neutru al meu fem. a mea

persoana a ll-a al Hiu a ta

persoaJla a lll-a al sau, a sa,

al luí (ei) a lui (ei)

2) pentru 1m singltr obiect.!ji mai· mul{i posesori: al vostru al lor mase. } al nostru neutru fem. a noastra a voastra a lor 3) pentrzt mai multe obiecte !ji un singur posesor: masco ai mei ai tai ai sai ai lui (ei) fem. neutr'u ale mele ale tale ale sale ale lui (ei)

si}

4) pentru mai multe obiecfe !ji mai mul{i posesori: ma~c.

Si} ai nostri ,

fem. neutr~l

ale noastre

ai

vo~tri

ale voastre

ai lor ale lor

Aeeste forme reprezinta nominativul ~i aeuzath·ul. Pronumele poses iv nu are genitiv-dativ dedt in mod exeeptional ~i numai in limbajul popular ~i familiar, cinc! denume~te una din notiunile "parinti, rude, neamuri, colegi, eamarazi, eoechipieri, tovara~i de lupta", de ex.: eere alor tal.

140

Formele paralele de la per:soana a III-a singular, masculin feminin (al, a, ai, ale) lul, el, ca ~i cel de plural pcntru amindouii genurile (al, a, ¡ú, ale) lor nu slnt pronume posesive, ci pronume personale introduse in sistemul celor posesive. Faptul ca genitiV'ul pronumelui personal intra in sistemul pronumelui posesiv dovedc~te dí pronumcle posesiv insu# exprima ideea de genitiva pronum;lui personal. ~i

•

N o t ii. Pronumele personal nu are genitiv la persoana 1 ~i a JI-a. Ideea de genitiv este suplinita la aceste doua persoane de pronumele posesiv corespunzator. Acela~i lucru il face ~i Satt de la persoana a III-a, alaturi de pronumelepersonal lni, eí,

14.1.2 Pronttmele posesiv ca ad jectiv Pronumele posesiv are ~i functie de adjectiv. In aceasta calitate, el nu este precedat niciodatii de al, a, ai, ale, cum se vede u~or din urmatoarele perechi de cnvinte: ciorchinele meu ca ~i un ciorclzine greu ciorchim'i mei doi ciorchini grei cíil1elf! tau (sau) un cUne rau dinií tal (sai) ni§te cíini rai lada mea o lada grea lt'i'tile mele daua liízi grele etc.

Ca adjectiv, el are genitiv-dativ: mele, tale, sale, noastre, voastre (índrazneala atitudinii mele). Pronumele personal (al, a, ai, ale) lui, el, lor nu pot fi adjective. Sa se compare exemplele urmatoare cu cele de mai sus. ciorchinele lul, el, lor ciorcMnii lui, el, lor dinele lui, el, lor c1z:nii lul, el, lor etc.

fata de

cim'chine greu doi ciorchim: grel un cíine rau niffte cfinirai 1(Jt

Se vede cIar dí lui, ei, lor nu se acorda in numar ~i gen cu substantivul ca adjectivul posesivo In conc1uzie, lul, el, lor ramin totdeauna pronume. 141

1J. ¡.3 F ti n e t i i Functiile sintactice ale pronumelui posesiv sl11t strins legate de situatia de mai sus. Prin urmare, pronumele posesiv poate fi: 1) a tri bu t: cal1!l meu, grij(f ta, cartw sa, prictenii tai, un cal al me u, accl1st/í tltllre grijá ata, acc$ti prieteni al sal etc.; 2) n u m e p red i e a t i \: Pixitl asla este al fau? 3) s u b i e e t (in limbajul popular ~i familiar): Ai no~tri vor ci$figa tneciul; o b i e c t di r e e t sau o b i e e t i ud ir e e t: Pe ai vo~tri i-a vazut la cantina,' A po~'cstit toful alor HU e o m pie rn e n t d e a gen t: Gn'ídina va Ji aran jata de al mel complementul instrumentului: Am aflat

priu ai •

no~fri •

N o t a. Pronumele poses iv de la (1) este echivalentul unui substantivo

14.2 PRONU::\IELE DEMONSTRATIV Pronumele demonstrativ arata ca abiectu1 al dirui nume il inlocuiqte se afia fie 1 i n g a vorbitor, fie d i n e o l a de unul sau mai mu1te obiecte de linga vorbitor. Se considera ea un obiect se afla imediat linga vorbitor ~i atunci dnd a fost de curind pomenit: Acesfea eran gindurile lui in copital'ie. (Gindurile s1nt' de mult, dar au fost aduse in actualitate de vorbitor ~i s1nt aeum aproape de el.) Acela~i lueru se lntlmpIa ~i dnd ne referim la doua sau mai multe persoane, lucruri etc. Ultimul pomenit este socotit a pro a p e de noi, pe cind celalalt - de par te: Are doi

prieteni buni, pe Ion $2 pe Glteorglze. Acesta din ul'ma este strungar (Gheorghe), celalalt este marinar (Ion). 14.2.1 F el'/lYile de prolllt1Jte demo1tstrativ Prollumele del1W1tstrativ de apropiere ~i de departare Pronumele care inlocuie~te numcle unui abicct de linga. vorbitor se nume~te pro1t'lt1Jtc demonstrativ de apropiere, iar cel care inlocuie!?te numele unui obiect aflat dincolo de alt obiect de linga vorbitor se nume~tc prollu11te dmw¡¡slra.tiv

de departare. 142

Pro1tlt11tcle dC11lo'/lstrativ de alegere Dintr-un exemplu ca Nu-mi Place cráo1tul acesta, t'1'cau pe ceHilalt, se vede di celilalt arata ca dintre doua sau mai multe obiecte se faee o akgere. ProntID1ele care indicií aeest fapt poate fi nllmit demonstrativ de alegere. El este o subcatcgorie a pronumdui demonstrativ. Ín limba literara de asté'ízi se intrebuinteaza aproape ex~ clusiv pronumele demonstrativ de alegere format de la demonstrativul de departare (celCílalt, cca/alta). In limbajul popular ~i familiar 5lnt lnsa freevente formele astalalt, astalalfá (formate de la pronumele eorcspunzator de apropiere). Pmn ltmele demonst1'llLiv de identifkare

O subeategorie a pronumelui demonstrativ este ~i pronumcle de identificare. El arata ca vorbim de un obiect despre eare s-a mai spus eeva inainte: acela~i, aceea~1 = "tot aeela, tot aceea, tot el, tot ea". 14.2.2 F 01' 111 e (dcclinarea) F arme savante ~i f arme paP1tlare ale pronumclui demonst,.ativ In uzullimbii romane s-au stabilit doua serii de pronume demonstrative: una pentru limbajul solemn, oficial, savant; cealalta pentru limbajul de toate zileIe. Din seria din urma, C!sta. se intilne~te 1nsa adesea ~i in uneIe formule ale limbaJulUl solemn. Distingerea celor dona serii se face foarte u~or, pentru di numai fonnele savante contin pe -ce- in interiorul 10r (cela ~i ceea s1nt regionale). FOl'mele pronumeluz' del1W1tstrativ (ambele scrii) s1nt; masculin ~i mulru singular apropiere depiírtare

N. acesta G. (al, a, ai, ale) acestuia D. aeestuia A. (pe) aeesta

asta astuia astuia (pe) asta 143

accla (al, a, ai, ale) aceluia aceluia (pe) acela

ala iíluia alurc.t (pe) ala

masCltlin Plural aeeia G. (al, a, ai, ale) (al. a, ai. ale) aeestora as tora aedora astora D. acestora aeclora (pe) aeeia A. (pe) aee~tia (pe) a~tia N.

aee~tia

N. aeeasta G. (al, a, ai, ale) aeesteia D. aeesteia A. (pe) aeeasta

a~tia

feminin singular asta aceea (al, a, ai, ale) asteia aceleia asteia acelcia (pe) asta (pe) aeeea

aia ,:¡lora ajora (pe) aia

aia aleia akia (pe) aia

feminin Ji neutru Plural apropiere departare astea N. aeestea G. (al, a, ai, ale) aeestora as tora astora D. acestora A. (pe) acestea (pe) aste a

N. G. D. A.

N.

G. D. A

acelea (al, a, ai, ale) aeelora acelora (pe) aeelea

alea alora alora (pe) alea

Formelc pronumelui demonstrativ de alegere mascHlin ~i ne1dru singular astalalt eelaJalt aIa.lalt (al, a, ai, ale) (al, a, ai, ale) (al. a, ai, ale) astuilalt eeluilalt aluilalt astuilalt eeluilalt aluilalt (pe) astalalt (pe) eel5.lalt (pe) aHilalt masculin Plural eeilalti (al, a, ai, ale) (al, a, ai, ale) astorlalti cclorla1ti astorlalti celorlalti (pe) a~tialalti (pe) ceilalti

a~tialalti

144

ailalti (al, a, ai, ale) alorlalti alorIa1ti (pe) .\i1alti

N.

G. D. A.

N.

G.

D.

A.

feminin singular astalaWi cealalta (al, a, ai, ale) (al. a, ai,le) iísteilalte celeilaltc asteilaltc celeilalte (pe) astalalta (pe) cealalta feminin astealalte (al. a, ai, ale) astorLtlte astorlalte (pe)astealalte

aialalta (al, a, ai, ale) aleilalte aleilalte (pe) ailalta

fi nMdru Plural celelalte alel alt e (al. a, ai, ale) (al. a, ai, ale) celorlalte alorlalte celorlalte alorlalte (pe) celelalte (pe) alealalte

• N o t a. In limba mai veche se folosea ~i acesfaJalt, care avea forme cauzale ca ~i acesta. . Formele pronumelui demonstrativ de identificare slnt la fel eu ale pronull1elui demonstrativ simplu, urmate de -~i; de ex.: G.D. (al, a, ai, ale) aceJuia~i, aceJeia~i, acelora~i• • N o t a. Multa vreme s-a intrebuintat ~i prcnumele demonstrativ de identificare acesta~i. El se declina ca ~i aet'sta, primind pe -~i la sfiqitul fonnei ficcarui caz gramatical. 14.23 Pro1lumele denwnstrativ ca adjectiv Din1 re formelc ¡mirate mai sus, cele fara -a se intrebuinteaúí ~i ca adjecth'c: dar, pe cind aees!a, asla , aeeas/a, asta, aeda, dl,I,aeNa, aia apar astfel n u m a i dupa substantiv sau iznlate, demonstrativul de alegere es~e folosit In aceea~i forma atlt inainte eH ~i dupa substanthe, iar demonstrativul de iden~ificare, numai inainte de substantiV'o Demonstratin'le aees/a, aeeas/a ~i aeeta píerd pe a de la sfir~it cind slnt plasate inaintea unui substantiV' masculin sa~ neutru, iar aecas/a devine aeeas!a inaintea unui substantiv feminin, adidi: eopaeul aeesta eopaeul asta ast copac acest eopae copacul ala eopacul acela aecl copae til eopac eopacul eelalal! eopacul alalalt tildlal! copac acelafi copac aeeasta frunza fnmza aceasta frunza asta frunza aeeea frunza aia acea frunza frunza astalalta as! alal! a f rtt1l za

145

14.2.4 F !I JI CIt' í Pronumele demonsfrativ poate fi in propozitie: S u b i e e t l Aceasta se nume~te pasarea-lira. Acestia sint meeanici, in sectorul dectric lucreaza ceil~lli. n u m e p red i e a ti\': Palatul Telefoanelor este aceTa din eolt· Viata nu mai era acccm¡i. a tri b u t: Penita asta zgiríie hirtia. In arele \'remuri, pamintul era soeotit centrul universului. o b i e e t d ir e e t: AsIa a invatat-o diu auzite. Dati-mi, va rog, o lamiie, dar nu pe aceasta, ci pe cealallá. oh i (' e t i 11 di r e e t: Sa nu mai vorbim despre asta. La acestea se refera spusele luí. e i r l' u m s tan tia 1: Raul nu vine totdeauna de la ceilaltl. De a~cca s-a suparat. Luptam pentru progres, pentru asta ne straduim . • N o t á. Ca ~i alte pronume, demonstrath'ele nu au posibilitatea de a exprima toate felurile de circumstantiale, de exemplu, ele nu pot exprima pe cel de timp sau pe cel de modo 14.3 PRONUl\IELE INTEROGATIV Sá analizam pronumele din urmatoare1e intrebari in legatura eH dteva dintre raspunsurile care li se pot da: (1) C/lI(


/osl la Irlt'f('I/."

(2) Cill(' pr,'dií gcogl'lIfia?

- Un prt:eten! - Mítica! - Mama! - Tovara~ul profesor IonesC1l! - Dumnealui!

- Ett/

(3) Ce te doare? (4) p,' ,illt' ai l1ztUnit?

-

146

Capul/ Nímic/ Pe Marieta! Pe frale-tau! Pe 11imeni.

tn raspunsurile de mai sus inid dupa cum se vede ca c('va de la sine inteles un snbstantiv ori un pronume (daca prcpozitia de raspuns nn este negativa: Nu $tiu! N-am clf1to$fin¡á!, sau nn se retera la Ce (mm) Jaci (Jaceti)?, la care se raspunde prin: Bine, Foar{~ binc, Nu prca bine, Lltcrez etc. La intreba.ri care contin aH pronume, raspunsul poate sa fíe dat ~i prin Da sau NIt. De ex.: Tu e~ti nepotul tui? - Da (Nu) , in timp ce Da (1\'1/) sint excluse cind in inirebare figureaza cine sau CL'. Pronumele care tine loeuI unui lueru sau uneí persoane inir-o intrebarc la eare se poate raspunde ~i eu un substantiv sau eu un pronume_din cele vazute mai inainte - dar nu eu altií parte de .vorbire este pronume INTEROGA TIV. U.3.7 Formclc pronumeltti inlcrogativ !ji íntrcbllíntarca lor ~i

Pronnmcle interogativ are forme identice pentru singular plural (masenlin, feminin ~i neutru). Ele sint: N.

cine?

ce?

G.

(aL a, ai, ale) cui? cui? pe cine? cu (de, la etc.) cinc?

cu (de, la, pe etc.) ce?

D.

A.

ce?

La n o m in a ti v, dne ~i ce sint subiecte. Ele introduc o intrebare privind un nume de fiinta, de persoana sau de lucru in funetíe de intelesul verbului, potrivit eu urmiUoarele reguli: a. Daca aetiunea verbului poatc su fíe indeplinita n u m a i de persoane, se intrebuinteaza o b 1 i g a t o r i u cine, de ex.: - Cine a Jumat aici? - Cine propmlc altt~ sollltic? - Cine mai dorc§te un ccaí? -- Cine are o guma? etc. La asemcnea propozitii intcrogative uuse poate dispuude decit eu un nume de persoana sau eu unpronume personal (mai rar, dCJl10nstrativ sau nehotarit). 147

ac~ i¡:nea \"('I],lllni poate sa fie ind,'plinil a atit de o fiin!.:'! (care nu este pnf'cani'i) dt ~i de (l pcr:-.oana. se fcloses\' dupa imp~-einrári cine sau ce, raspun:-.ul fiind un nume de fiinta sau unul de persoana. De ex.: - Ce tc-a spcriat? - Plo({ia (Vín'ul. Un racnet. Ionica. etc.) - Cine tdl speriat? - Un lup (Un ncbull etC'.)

b. Dar;"l

c. Daca actiunea poate sa fie ind e pli n itií n u 111 a i de un lucru, ce este intrebuintat in mcd o h 1 i g a t o r i u. De ex.: - Ce arde acolo? - Ni:¡;te paif (O casi! etc.) - Ce víjiic a$a? - Vín!ul (liPa ríului, Moara etc.)

•

N o t a. Regulile de sub a, b, e nu se respecta dnd vorbitorul nu vrea sa se refere la o persoana sau, dimpotriva, cind vrea sa personifice un lueru ori o f¡inta. De ex.: - Cine ti-a I'Upt c¿¡11la~a? - O creanga de ca:ina. (Se evita raspunsul: "EH am rupt-o" sau "Cutare a rupt-o".

La gen i t i v ~i la d a t i v ca atribute ~i, respectiv, obiecte indirecte, (al, a, al:, ale) cul, ~i cui se íntrebuin teaza aHt pentru persoane dt ~i pentru fiinte ~i lucruri. De ex.: - Ale cui sint accste pareri? - Aje tale! - Al cui sa fi fost culcu~ul asta? - Al vrcunei jivine. - Apele cui se varsa in Siret? - Apele mai multor riuri. - Cui i-ai povestit intimplarca? - Unor cunoseu1i de-ai tai. - Cui ii duci laptele? - Catelu~ului. - Cui li mi~di ahurii pisto ancle ? - Locornoth'elor . • N o t a. lntrebuintarea formclor (al, a, ai, ale) cui ~i cui pentru nume de luerurÍ se explica prin lipsa formelor de genith'-dativ la ce, de~i idee a de geniliv-dativ trebuie adesca exprimata ~i la ce. Se reeurge atunci la forma de genitiv-dativ ale lui cine. Curn insa ea poate 8a dea na~­ tere la confuzii, vorbitorii o ocolesc, punind intrebarile in asa fel, lndt sa nu o foloseasci'i. Astfel, in loe de Cui íi m1'~ci! aburii pistoanele?, se spune mai degraba: La ce (f el de m.a~ini) aburii mi~ca pistoanele ?, Pt'stoanele carei 11za~Z:ni sínt mi~cate de aburi? sau Carel (caror) 11Ia$il1i abllrii íz: (le) mi~cií pistoan.de?

148

La a e u z a t i v, cine si ce sint obiede directe, obiecte indireete sau complemente' circumst antiale. Cine se refcra de data aceasta numai la persoane, iar ce la lucruri, fiinte sau persoane; de ex.: - La cine ai fost? - La frate-meu. - De ce (anume) te temi? - De ger. (De ~erpi, De oameni rai.) - Pe cine ai chemat? - Citiva prieteni. - Cu ce vinezi? - Cu pu~ca! (eu un dine!) 14.3.2 Folosirea pronumelor interogative ca pronume $i conjuncfii in jraza Sii eompadim seriile de propozitii ~i fraze de mai jos: (1) - Cine a scris Eneida? (2) - Nu ~tie cine a scris Eneida! (3) - Ce dore~ti dumneata? (4) - Spune ce dore~ti dum~ neata! (5) - tui ii vei eere ajutor? (6) - HoUíra~te-te cui ii vei cere ajutor! Propozitiile (1), (3) ~i (5) slnt lntrebari directe formulate eu pronumele ce ~i cine. Frazele (2), (4) ~i (6) contín acelea~i propozitii, dar nu ca 1ntrebari direete, díci ele repeta ideea din intrebare, fara a mai intreba. Ele sint interogative indirecte. Totodata s1nt ~i propozitii s u b o r don ate. Astfe!, in fraza (4) propozitia ce dore$ti dumneata este subordonata propozitiei Spune ... iar ce indepline~te ~i rolul de conjunctie, propozitia fiind o subordonaHí. comptetiva directa.

•

N o t a. Propozitiíle subordonate introduse printr-o forma a pronumclor cine san ce pot avea ~i alte functii sintactire: completive indirecte, subiective, circul1lstantiale . • N o t a. Nu numai pronumele interogativ se afia in aceasta situatie, ci ~i unele adverbe interogative (c1lld, cum,unde etc.). Ele in(roduc propozitii interogative directe; de ex.: Unde a pus carlea? ~i pot intra in diferite fraze ca :;ubordonate completive directe (fiind in acela~i timp interogative indirecte): Ajlii unde a pus cartea. (Vezi ~i: Cum te súnji? ~i: ~pune cum te sim{i.)

Ce intra in calitate de conjunctie de aia (aceea): De ce cinta, de-aia ar mai ji cintat insemnind "cu cit... eu aHt". 149

~i

in perechea De ce ...

HA PRONUMELE RELATIY tn exemplele de mai jos, cuvintul ~are tine locul unui nume, pumnd totodatií. in legatura sintactica propozi¡ia introdusa de el cu cea diuaintc: (1) Spuneti dumneavoastrií care este solutia. (2) Dintre poetii care au scris in secollll trecnt, cel mai de se ama ramine Eminescu. (3) Economiei de energie i se acorda atcntia pe care o merita. (4) Toti cei carora nc-am adresat au fost binevoitori.

tn fraza (1), care leaga o subordonata completiva de principalií, in (2) una atributiva de substantivul poe!ii din principalií, in (3) alta atributiva de substantivul a!clljia, ca ~i in (4), unde insa cuvintul determinat este cei. Care este pronume re 1 a t i v (de relatie). 14.4.1 F o r m e Pronumele relatív
Dupa suhstantiv singular

Ínainte de S'ubsfantt'v

singular N.A. (~.

D.

mase. (al, a, ai, ate) fcm. (al, a, ai, ale) mase. fem. plural

N.A. G. masco (al, a, ai, ale) fem. (al, a, a1', ale)

D.

mase. }

care carui (al, a, ai, ale) earei (al, a, ai, ale) car/ti carei

care c¿¡rui carei caruia carda

plural ('are care earor (al, a, m:, ale) dÍ/'or caror (al, a, ai, ale) c(fror caror

lem.

150

(1 ) (2) (3)

(4) (5)

(6)

carora (7)

Formele caru,ia, úireia, carora se plaseaza la dativ numai dupa substantivul pe care-l inlocuicsc. Dupa substantiv, care poate sa se illtrcbuinteze chiar daca substantivul mai are o determinare, de ex.; Baiatul acesta frumos, a cami YÍata v-o povestim. Omul nostru, ale carui visuri se realizau. 14.4.2 COllstruc#i aparte Clt proltumele relativ Pronumele rclativ nu sta in mod necesar in acela~i caz cu numele inlocuit, astfel in; Persoana careia ií vorbeai este tatal meu persoana reprezinta subiectul gramatical allui este tah'il (meu.) ~i se afia in nominativ, pe cind carcia este obiect direct in dativo Cind este a~ezat dupa substantiv, Care trebuie pus in genitivo Articolul genitival se refera atunci la un súbstantiv, iar pronumele relativ la altul ca in !raza de mai jos: Omul ale carui sfaturi le-ai. ascultat este tata.! meu unde ale este articolul genitival ~i se refera la sfaturi, iar cami se refera la omul. Modelul unor asemenea constructii este unllatorul:

parintele parilltde

~ carui al ~ fiu

mama

~ carui ai ~ fii

mama

~ ~

parintii ,

~

cihui al ~ fin

parin i ii

--? caror ..

mamele

~

fiu

dírei ~

ai mamele

al

carei ~

al

~ ~

diror

ai

----7

al

fn

~

fii

direi --?>

fiu fii

parintcle

~ carui a ~ fika

mama

parintele

~ carui ale ~ fiice

mama - - 7 careí ale ~ fiice

a

parintii ~ caror.. ~ a ~ fuca parintii

~

caror

ale

~

fiice 151

carci --7

mamele

~

mamele

~

fiicií.

caror a -----';) fi ica

caror ale --+ fiice

14.J.3 Pronumele relativ COlnpus: ce) care, cea ca re Pronumele relativ care se compune cu cel, cea ~i are aeela~i regim ca cel din constructiile anterioare, de ex.: Dintre semenii no~tri, cei a caror dragoste o simtim intiia oanl 51nt parintiL 14.4.4 Promt11tele interogativ ce ca pronume relativ Avind inieles asemanator eu pronumele relativ, ce se intrebuinteaza uneori in locul aeestuia, ca in: pomul ce 1,1tflore~te ín aprilie; parlea ce-i revine; cuvintele ce se scrút eu litera mare etc. Ce este invariabil, de aeeea a, cm ~i: pomii ce infloresc inaprilie; marimea par{ilor ce-i rcvin; importal1la c1t'vintelor ce se scriu CH litera mare etc. 14.4.5 Prollztmele relaNv compus: cel ce, cea ce, cee a ce Ce, ca pronume relativ, se eompul1e eu cel ~i eu cea dil1d eompuselor intelesul de "cel care, cea eare". Pronumele relativ eompus ceca ce se deosebe~te de cea ce pentru ca ceca ce nu tine l1iciodaHí loeul unui nume de persoana sau de lucru, ci l1nmai pe acela al nnei idei, notiuni, referindu-se deci totdeauna la eeva abstracto 14.4.6 Pro1/ztmcle relativ ca adjcctiv Cind se afia in acela~i caz, numar ~i gen eu un substantiv, tnainte sau dupa acesta, pronumele relativ devine adjectiv relativ, de ex.: Pe omul pe care i1 apreciezi, i1 ~i respecti. Propozitia pe care íl apreciezi tine loeul adjectivului apreciat. Dar fiindca este totdeauna;>i cuvint de legatura, carc nu poate sa indcplineasca sin g u r rol ni unni adjectiv, ci nnmai impreuna en rcstul propozitici introduse de el in !raza. 14.4.7 F n

11

c! i i

Pe linga faptnl ca lcaga anumite subordonate de regente1e lor, pronumele rclativ poate sa fie ca pronume s u b i e C t al unei propozitii subordonate . • N o t a. Care este intrebuintat in limbajul familiar ~i ca subiect al unei propozitii independente, de cele mai multe ori, interogative: Care a spart geam1l1? in loe de Cinc a spart geamul? Se presupune ca in Care a spart gea1l11l1? avem o elipsa, propozitia fiind gindita in forma

152

"Ca re dintre ~'oi (sau dinfre ei) a spa/'! gC(1mul?" Daca insa predicatul este la persoana a U-a singular, Cafe ai spart geamul? elipsa nu mai exista, si propozitia earacterizeaza o exprimare neingrijiUi sau vulgara. a tri b u t al unui substantiv sau al unui echivalent al acestuia; o b i e e t d i r e e t cind este precedat de pe ~i tine loeul unui nume de persoana; o b i e e t i n d i r e c t cí'nd se afla in dativ sau este preeedat de una dintre prepozitiile care introdue un obiect indirect; e ir e u m s tan tia 1 (dar nu de timp sau de mod).

14.5 PRONUMELE NEHOTÁR1T tn exemplele de mai jos, euvintele subliniate sint pronume deosebite de toate cele studiate pina acum: (1) Te-am intrebat ceva. (2) Sa povesteasca fiecare o intímplare din data sao (3) Unii ~tiau, al¡ii, nu. (4) Orice ai ziee, ~i iarna are frumusetile ei. Ele tin loeul unor nume de lucruri sau de fiinte (~i persoa· ne), fara a arata insa ce fel de lueruri ~i de fiinte, nici daca acestea 51nt aproape ori departe de cel care vorbe~tc, nici daca íi apartin, iar unora nu li se indica nici genul gramatical. Ele arata doar ca lucrurile si fiintele al caror nume le 1nlocuiese nu sint cunoscute sau: daca' sint cunoscute, vorbítorul considera faptnl acesta neimportant pentru exprimarc. Pronumcle care tin locul unor nume de obiecte (lucruri, fiinte, p~rsoanc etc.) despre care nu ~tim san nu vrem sa spunem dcdt ca sint lucruri, fiinte, persoane etc., fara alte amanunte, se numesc pronnme n e h o t a r i t e san, mai rar, n e de fin i te.

14.5.1 Forme Pronnmele nehotaritc sint s i 111 pIe sau e o m p u s e. Cele simple, mai putine la nnmar, sint: a!tul, alta; atare; atít( a); dt, cítií,' cutare; to!, toata} unul, 1t1t.? 153

Ctc' le compuse sl11t tic doua fduri: a) uude eu padea e.are uu se :=chimbii a eompusului la inceput: fiecare, fiecinc, ficcit; oricare, orice, oricine, oricit, oridtií, oart:Cl/1',',' ,'reUl1 ut, ¡'rcuna; b) altele, cu partca eare nu se schimbií. a compusului la sfirsit: ~art''i.'il, cc,'a, alfa va , cineva, altcineva, citva, citlh'a; A l!ceva ~i altcineva se ineadreaza tot aid, did, de~i au ~i o prima parte care nu se schimba, ele 111crg in declinare eu ceva 1i cilleva, Dintre pronumele nehoti'irite simple, cit, GÍta ~i tot, toata se declina numai la plural, nominatív-acuzativullor la aeest numar fiind: cíft', cite; loti, toate; iar genltiv-dativul: cítor, tulzt'for ( a). Celt'lalte pronnlllc llchoHiritc simple .se declina astfcl; singular KA. altul, alta /Utul, tntá

plural alfii, altele ltizii, 1t1ute Clttare

clItare

G.D. altuia, aUcia ultuia, zmeia cufriruia, cutaráa

altora lt1tora cutarora

Promunclc nehotarlte compuse se declina ca relativul care sau ca interogativul cin.t'. Ele sint la genitiv-dativ; singular jz:ecaruia, fiecareia oricaruia, oricareia vrelt1tuia, 'i.'rell1lt'ia oricui fiecui cuiva altcniva

plural

oricMora vrclInora

cítorva ~i careva nn se declina. Formelc eu -a se a~aza totdeauna dupa substantivul pe care il determina, in ealitate de atribut, de ex. : ideile jicciiruia, (ficciíreia, oricantia etc.) Ele nu inl0cuiese insa substantivul dupa care se afla, CUIl1 se vede din faptul dí ¡deile sint la plural, ial' pronumele

(eva, altceva, orice

154

la singular. ('azul in care S{' afIa pr.o1'Hnnek nehoHírit este accla~i ca al unui sllbstanti\~ pus in ac('ea~i prilZit:ie; sa ~e compare:

jucúrii!c copilltlzn' grijilc mamri liUClIriilc eh';:ilor

el!

jZlcáriil1' jiccarllia grijile jicdircia .bllCltriile ftdl/rora

La fel se iutimplií. ~i cu formde fara -a, de ex.: párC1'ile oricui. GenitÍ\'ul apare ~i mai limpede din constructii ca: toc1I1 acesta al orical'1lia (oricareia, oriearora, 1I111t1'a, uncia, 11 11 ora etc.), tocltrz:lc-rc.zcn'or ale orictl-ruia (oriearcia, oricarora, vre1l11ui, Vl'eunor etc.). Pronumele nehotaritc care au la genith'-dativ tenninatia -a se intrebninteazií la dath nnmai singurc san Ínaintca unui rclativ:

Ce tic nu-t i place,

~-a

adr('~al

, nu

face.

piírea(u) mai priceput(a). priceput i . priceput('.

1111 lila

uncia ttnora altuia aUeia alfara tzdl/rora •

aUllia aUeia alfara cuft'iruia cuürrcia

care

N o t a. Forme nclücrare. Pe linga Jiecare exista ~i dteva compuse cu relativul carc, dar cu prima parte difcrita: jíefjtecare, jie~care, dupa curo, pe linga jiccine, el ins~i rar, exista dteva compuse cu cine, dar de aseroenea diferite in prima lor parte: jiefjteeine, jifc(1:ne. Aceste forme sÍnt populare san regionale.

14.5.2 Pron"lf11tc nchofarite ca adjecfive Unele pronuroe nehotiínte pot fi ~i adjecth't' nehoti'ínte. Numai pronume nehoti'írite 51nt: careva, cineva, oricinc; a!tul, alta, mml, ~M'la, 1'1'C/I1I'/11, vrcuma,' altceva, altcincva.

155

tn forma mal JOS aditata, urmatoarele sint totdeauna numai a d j e e t i v e ~i se a~aza obligatoriu in a i n.t e a substantivului (sau a echlvalentului acestuia):

alt, alta: alt cap, alta caciula: vreun, vreo: vreut1, leu, vreo leoaica. Urmatoarele sint adjective in aceea~i forma In c~n' sint pronume, dar ca adjective se a~aza numai inaintea substantivului sau echivalentului acestuia: ~i

fiecare muncitor, persoana, sfat etc., oricate tinar, tinara, persona jete., orice Miat, fatii, gínd etc., orlcit timp, Zapte, maZai, vin etc., oricita vreme, apa, sare, suparare etc.; oriciti bm/ i, cai, nori, snopi etc., oricite ape, fiice, bilete, necazuri etc. 14.5.3 Mult ca adjectiv ~i pronume neho!arit La nominativ-aeuzativ, singular ~i plural, mul! este un adjectiv obi~nuit. La genitiv-dativ plural insa, el ia í'nfati~ ~area unui pronume sau adjectiv nehotiírlt: mulior, ml/liora. Prima dintre cele doua forme se folose~te inainte de substan~ tiv: multor colegi, tovara$e, aparate, iar a doua, mul!ortl, numai ca pronume: a spus multora. 14.5.4 Fltnc¡ii Pronumele nehotarlte pot fi in propozitie: s u b i ec t: S-a defectat ceva la instalatia elcctridí. tI invitase altcineva la ma~~L TotJtl se produce pe banda rulanta. n u m e p red i e a t i v: Fiul luí va fi cinc<'a. Nu voia sa devina orice sau sa fie oriáne. a tri bu t: (pentru atribut, vezi Proltumele $i adjectivele neltofartte, p. 153). o b i e e t d i r e e t: Aflase ceva nou. A~tepta pe cineva. Cinta orice ii cereau spectatorii. 156

obiect indirect: Se da /¡(I/irut'a dreptulla munca. Vorbcau de~pre orice ~i despre oricine le trezea curiozitatea. e ir e u m s tan tia 1: Cít au stat la taifas, s-a luminat de ziua. Umbla de la un1l1 la altul. • N o t a. Ca ~i pronumele relativ, nici cel nehotarit nu poate exprima toate circumstantialele, de exemplu pe cele de cauza, de mod ~i de scop. 14.5.5 Pronumele negativ Pronumcle negativ este o varietate a ce1ui nehotant, de care se deosebe~te numai prin faptul ca are inteles negativ ~i trebuie sa fie insotit in propozitie de adverbul de negatie, mI, de ex.: Aici nu locuie~te nimeni (sau nimeneaj. Niá u1t1l1 nu a fost chemat. Nu ~tia nimic (sau l1imica j. 14.5.6 F o r m e Ni'meni (nimenea) ~i llici 1t1t1l1, mcz una se declina ca pronumele nehoHirlte, aVlnd genitiv-datiYul: nimanui(a) nici unuia nici unora nici uneia nici unora

N imic (a) nu se declina. El este ~i substantiv de gcnul neutru (nimic - nimicmi); ca substantiv nu mai trebuie sa fie í'nsotit de adverbul de negatie. 14.5.7 Pronmnele 1tCgativ ca adjecNv Nici un ~i m:ci o s1nt in accasta forma adjecth'c ~i apar totdeauna inaintea substantivului: nici 1(11 han, llici o lctcaie, comportlndu-se ca zrrcun ~i vreo. 14.5.8 F 1f 1t el ii Pronumele negativ are

acelea~i

15'7

functii ca

~i

cel nchotant.

Capitolul 15

VERBUL

15.1 FELUHILE DE VERBE S5. Piidm atent nnnatoarele cuvinte subliniate: (1) .l!fteptam eursa de dimineatii. (2) Expozitia de pictura a fost vizitalii des. (3) Calauza noastra cunostea fiecare coltisor al 11111ntdlli. (4) Miroasc, dumncata, 'floricica asta!"

Aeeste cuvinte arata ca In propozitie se petrece, se lntimpHi ceva sau ca cÍneva face o actiune. Ele slnt Ver be. Cercetlnd verbele din propozitii1e (1) - (4), vedem ca de au cite un inteles propriu: a a~tepta = "a fi, a se áfla, a sta (undeva) pina se ive~te ori se lntimpIa eeva, pina apare cineva sau ceya"; a vizita = "a trece, a merge (a se deplasa) sprc a vcdea sau a lna euno~tinta de eeva, spre a vorbi eu eineva etc."; a (unoa~te = "a avea sau a obtine o cantitaíe de el1no~­ tinte (informatii) despre cÍneva sau despre ceva"; in sfir~it, a mirosi = "a lua cuno~tínta de eeva prin simtul mirosului". Dar pe lingií aeest tnteles, fiecare se ineadreaza 1ntr-o grupa, eu un sen s general: a a~Jepta in grupa verbelor en sensul de s t a re; a ,'t'züa in aceea en sensul de m i ~ e a re; a cunoaste in aeeea en sensul de a s ti; il mr:rosi in arcea en sensul de a s i m t i etc. ' Dintr-o ascmenea observatie a rezultat una dintre ede mai vechi ~i mai cunoscnte clasifi~ari a verbelor in:

I.J./.7 Verbe de existen/tí se afla a~t('pta

avea dainui

~i

de stare:

exista fi fiinta poseda

raminea sta ~edea

zacca 158

15.12 Verbe de miFure (dtplasarc ln spaFu):

alerga cidea dílatori curge dansa fugi

k~i

gakpa

pare urge rnstogoli

intc:a mcrge

sosi

mi~(:a

trece

opri

topai

san

veni vira zbura zburda etc.

1.5.1.3 Verbc care ínscamn¿i ,,(a) spune. (a) declara" (verb, dcclil1'c1ndi) :

afirma amuti apela bodogani eerta chema

declara dialoga discuta exprima intreba injura

marturisi mormai nega odírl sfatui spune

striga ~pti

tacea tagadui vorbi zice etc.

15.1.el 17abe care e;v;prinUi sentimente, acfiztni ale simfu,rUor, acte de voin.pi saltdeafecfim/e (z'crba scntiendt, volun!atmrm, afcdull11l):

amagi amar! aminti aproba asmuti

atit a

auzi batjocori Mnui cere ehinui cinsti comanda crcde cuteza decide descuraja detesta

dezaproba dori dure a emojiona excita felicita ferici fermeca gindi gusta hoHiri imagina interzÍce ironiza. ispiti inchipui increde indurera

infumura in~ela

lamuri mint i minuna mira mirclSi mindri multumi necinsti nenoroci ofensa oprima pedepsi pipai ponmci presimti pretinde 159

refuza satisface sili silui simti speria ~\'ai

teme teroriza tortura uimi uita vecIca voi zadarnici zari etc.

Chiar daca nu toate verbele din limba remana mtra in aceste grupe, ¡al' unele ar putea sa figureze ~i in (kua (de ex.: a porttttci - in 19.1.3, dar ~i in 19.1.4 - cad porunca se Hspune", se "declara"); totu~i, gruparea are importanta eÍ. lntre altele, ea este legata de c o m pI e t a r i 1 e sintactice. Verb~le din 17.1.1 nu au, de obicei, obiect direct; cele din 19.1.2, de asemenea daca i~i mentin sensul general, de deplasare, pe dnd cele din 19.1.3 ~i 19.1.4 au de multe ori obicct direct, adesea ~i inqirect .

. *

11:

Verbele mai pot fi grupate ~i dupa fdul de desfa~urare a actiunii: daca aceasta este m o m e n tan a sau de d ur a t a, daca s e r e p e t a, daca o face s u b i e c tul insl1~i, ori pune, determina pe altcine\ a s-o faca, daca s t a r e a subiectului se modifica etc. Astfe!, in romane~te avem dupa felul de desfa~urare a actiunii urmatoarele ~ase categorii de ver be:

15.1.5 D ttr a t i v e - care arata ca actiunea tine un timp mai indelungat, desfa~ur¡ndu-se fara intreruperi sau reveniri. De exemplu: Apa cttrge numái la vale. Oamenii dormeau lini~titi. Soarele trecuse de amiaza. Verbele durative mai frecvent elabora judeca aduce aduna epuiza lini~ti alerga evacua lucra minca fabrica ~tepta munci face Mnui neglija calatori fugi organiza conduce gindi petrece curge istovi desena iubi plimba dormi dibda invata raminea dura. juca

160

utilizate sint: repeta umbla schimba unge studia urca varui suge vcghea ~iroi vif'Í,ui trage vintura trai vopsi trece turbura úicea zÍce tine zidi ete. uda

15.1.6 m o m e 1t tan e - care arata ca actiunea tine un timp scurt sau foarte scurt. De exemplu:' , adormi holba opri sari aprinde icni pleca striga atipi intra plesni trozni da ie~i pocni ucide deceda lepada poticni vira decola licari prinde smulge exploda motai replica etc. 15.1.7 i ter a t i ve - care arata ca actiunea se repeta o data sau de mai multe ori. De exemplu: bascula ciripi hurui plesdí.i ~u~oti batatori cotcodaci Uípai pritoci trepida batuci dadaci latra re apare a tiui bchai deda lidiri reface undui bijbii film madi renova vijii birií forfeca onldí sfirlí zbirnii bizii ginguri perinda sisii etc. cheliíUíi hiímiíi petici sporoviíi 15.1.8 cü e n t í v e - care arata ca, in cursul actiunii, subiectul devine ceea ce indica verbul. De exemplu: Cerul se ínscnineaza (= devine senín). Bietul om ínmarmttrise de spaima (= devenise ca mar3 mura). Parul ii albe~te (= devine alb). VerLe eventive mai des intilnite sint!

albi banaliza cicatriza dczumfla fortifica fructifica imbogiíti impietri inceta

incoliíci incremeni indatora infrumuseia ingiílbeni ingreuna inlemni inmulti innegri

innobila insenina intrista inverzi lichefia multiplica ofili osifica pietrifica 161

ramifica carefia sarad simplifica tonifica tumefia :umf1a unifica ve~teji etc.

•

N o t a. Adesca nu su!Jiectul, ci obiectul dedlle ceea ce indica verb~Il eventí\'; a stfel , in: F emeile albeau pinza la rí'/{, sau I~i bronza Piden la soal'e, se vede ca obiectul devine ceca ce arata verbul, dar lucrul acesta nu rezulta decit daca dez\'oltám propozitiile, iar in aeest caz, fostul obiect se transforma in subiect: (femeile fikeau) ca pinza sa devina alM; (el facea) ca pie/ca sa devina de cttwarea bronzul1tl: ...

15.1.9 d i 1t a m i e e - care arata ca subiectul participa intens la actiune, fiind foarte interesat de ca, de ex.: Se bucura de succeselc prietenilor sai. 11 ({fina tot timpul. 15.1.10 cauzati1'C san jactitivc-careexprima ideea ca subiectul este c a u z a actiunii, in sensul ca el o provoaca, dar aItcineva o executa, de ex.: Ma duc la frizer sa ma fundo De fapt, cel care tzmdr este frizerul, ~i uu vorbitorulsu11iect. Acesía spune totu~i ..ma tund", intelegind dí .. pune" san .. {ace", "determina" etc. (pe frizer) sa-l tunda. 1n exemplul urmator situatia este similata: - Vnde ,I-ati ct/sut roebia? (-- La cooperatiya de eroitorie din cartier). Vcrbul din propozitia interogativa inseamna .. (unde) d s-a cusut, la comanda el\"., roehia?" ~i nu "in ce loc ati stat dv. s-o coa~eti". In romane~te nu avem verbe canzative en forma speciala, dar lllodalitatea de a construí enunturi cu inteles cauzativ este cmenta . • N o t ií. In nnele studii, prin jacNve se inte1eg ~i verbe1e care au semnificatia .. a face ca o b i e c tul sa se modifice potrivit cu ceea cd indica verbul; de ex.: Minte de-nghealií a pele (= face apele sa inghete); A u secat balta (= au fiíeut balta sa devina seaca) etc. Vezi ~i nota de la 15.1.8.

lS.2. VERBE NEPREDICATIVE

7:) .2.1 Feroe-copula (ea mai importantií functie a verbelor este aceea de predicat. Cind o indeplinesc, ele sint \'erbe predicative. Vnele nu

162

poi sü indeplineasdí lnSa aecastií funqic decir en ajutorul unui substantiv, al unui adjectiv, numeral sau pronnme. Astfel, in propozitii ea cele de mai }o!", ti nu este singnr predicat, ci impreuna eu substanii\'ul sau adjectinll care ti urmeaza: (1) Luna este safl'litul natural al pamintului. (2) Vremea a fost díldu10¡lSiT. Yerbele care - ca ~i Ji de mai sus - nu al! calitatea de a fi singure predieat, pentru dí. 11U fae dedt SR 1 e g e subicctul eu un substantiy, adjcetiv, numeral sau pronul1w se numesc ver b e e o p tI 1 a, adica "verbe de legaturá", Verbe copula mai des folosite, afara de ti, ~int: del'enf, jacc, prl'face, p¡¡},t'a, l'flmínc, }'cdet,tltí; de f'X,: (3) Frigul d,'"ili, il/sl/portabil. (4) Femeia r/íl11/íscsc "Údll¡'i'í. (5) Catclul se fác1IS,' lIW',. (6) Rlzvan parca voinic 5i cl/rajos. Substantivul, adjectivul, nllmeralnl san promm1l'k kgat de subicct cu ajutornl lmui verb-copuUi este eonsiderat 11 u m e p red i e a t i v . •

~ () t a. Vcrbe ea cele de maí sus pot sa fíe lUSa ~í ele predicate. Aceasta se intimpIa ori de cite ori nu maí kaga subiectul de altceva, ci s1nt folosite cu inte1esul 10r propriu-zis, de ex,: (1) Jn sala de mjteptarc s1nt cítC'iJil pcrsoallc. (S¡nf = "se afia"). (2) A fost odat¿í ca l1iciodalií. (A fosi = "a existat odatii'! ceva ... ) (3) Tonel a ramas in UY1n,l colol1nd. (A r¿ímas = "a mers in a~a fel, lndt se afia acum in urma coloanei"}. (4) OífduZ facea tumbe. (Facca = "executa").

7,5.2.2 T'crbc al{ xiHare Verbdc auxiliare sau ajutatoare servesc la formarea tim· purilar compuse. Astfel, am din am ím"'lfat arata in combi· nare en ínúi!at ca lnvatarea a avut loe In trecut; mi din vol í1wi/!a arata ca illvatarca se va intlmpla ln viitor ~.a.m.d. 163

In limoa romana s1nt trei auxiliare: avea, fi ~i vrea. Dona dintre ele (avea ~i 'l'rea) au ca auxiliare forme dcosebite de cele pe care le au ca \'Crbe predicative: AYEA (eu) (tu) (el, ea) (noi) (,-oi) (ei, ele)

(eu) (tu) (el, ca) (noí) (voi) (eL ele)

auxiliar am (eu) ai (tu) a (el, ea) am (noi) (voi) ali au (eL ele)

~

al ar am alt ar

predicativo (en) am (tt¡) al (el, ea) are (noí) aVfln (voi) ant i an (d, ele)

YH.EA auxiliar prcdicativ ,'reau voi oi (eu) vrei vei ei, ai, lí, -1 (tu) (el, ca) vre2o va vom om (noí) \Tem vreti veti eti , ati, it i, -ti (voi) (ei, ele) vreau, vor vor or

Auxiliarulfi se deoseoestc de a~'ea si 'Urca in douií pri"lllte: 1) are acelea~i forme ca a~xiliar ~i 'c~ predicati\'; , 2) impune insu~i timpul sau timpurilor compuse; de -ex.: sínl, e$ti, este etc. invatat (de cineva) = prezent; am fost, ai fost, a fost ínva!at (de cine\'a) = un timp trccut. 13.2.3 Verbe semiauxiUare

Unelc verbe si forme verbale se combina intre ele cu alte verbe aflate la i~initiv sau la conjunctiv pentru a exprima ideea de n e c e s ita te: trebuie sa Pleci; de p o s i b i 1 it a te: pot sa dorm, pot dormi; o in ten t i e: vrca sa manince, imi ~'i1te sa ríd ¡' o intlmplare iminenta e v ita t a: era sa cada. Aceste verbe ~i forme verbale (putea, trebui, veni, vrea, era) nu formeaza in felul aratat timpuri compme ~i nid modurí propriu-zise; de aceea, nu pot ti consíderate auxiliare, Ele nu sint lnSa nici verbe predicatí\'e (predicat uJ f¡ind intreaga constructie). Din aceste cauze, au fost numile scmiauxiliare, íar pentru faptul ca arata o modalitate, li se spun semiauxiliare de mod sau modale.

164

Ca modale, ele au o singura forma pentru toate persoanele, de ex.: eu tu el, ea noi voi ei, de eu tu el. ea noi voi ei, ele im i iti

ii

ne va le

TREBUIE (sau: TREBUIA VA TREBUI eic.)

sa sa sa sa sa sa

cobor cobori coboare coborim coboriti coboare

sa cad caz! sa cada sa cadem sa ciideti sa cada

sa

ERA VINE (sau: VENEA A VENIT VENISE cte.).

sa sa sa sa sa sa

rid sau a ride rizi rida ridem rideti rida

Ca ~i verbele-copuIa, semiauxiliarele sint predicate cind se intrebuinteaza in intelesullor strict, de ex.: -ti trebuie timp (trebuie = "are nevoie"); /taina ¡ti vine bine (íti vine = "ti se potrive~te") etc . • N o t a. Nu numai verbe ca cele mai sus cítate nu for~ meaza singure predicatul. Astfel, In dadlt sa intre, ¡n cepuse sa scínceasca, apuca sa spuna etc., predicatul nu este 'Constituít numaí de primul díntre cele doua verbe (a apucat, diídu, íncepuse) ci de amIndoua, pentru ca ele exprima impreuna o singura unitate de inteles. Ceea ce le deosebe~te de a~a-numitele semiauxiliare este faptul ea ele sint totdeauna la aeeea~i persoana eu subiectul, pe cind celelalte pot sa fíe la persoana a III-a, indiferent de subiect. Pentru alte aspecte ale problemei, vezi Predicatul verbal comPlex (p. 248).

CapitoluJ 16

TRANZITlVITATEA

16.1 VERBE TRANZITIVii ~I VER13E INTRANZITIVE Sa se compare din pundul de vcdcre al prczentei obiec~ tului direct vcrbele din COl1structiile: (A)

(1) Acest poct illfií!i~{"(!2a

{B) Avionul decoicaza. Caisul íl1Jlore~te. Calul fugc. Baiatul doal'me.

(2) ArhitectH rJayore.aza (3) Ea sclzimfJ.a (4) Biíiatul SPUllC

Verbele din coloana (A) an nevo1e de obiect dired ca sa arate limpedc ce face suhiectul, de ex.: Acest poet infií4i$eazií natura etc. Vcrbele diu colo ana (B) nn numai ca nu au nevcie de obiect, dar nici nu-l pot accepta. Cind un verb are nevoie de completarea intelesului lui printr-un obiect direct pentru a preciza ce anume face subiectul, acel \'erb este considerat t r a n z i t iv. Toaie verbele din -coloana (A) sint tranzi~i"e. Cind veroulnu are nel'cie de obiec1. direct 9i nu-! accepta, el est.e considCl."at i 11 t r a n z i t i v. Toate verbele din col
(5) A petrecut pe invitati pina la po arra. (tranzitiv) (6) Au petrecut eu lautarii dupa ei. (intranzitiv) De cele mai multe ori, cind acda~i verb are aHt intrebuintare tranzith'a cH ~i intrebuintare intranzitivií, intelesul lui difera, dupa cum este folosit tranzitiv sau intranzitiv. 166

tn (5), de ex., Pdrece inseamna. "insoti, intu\'ára~i"; In (6). tot el inseamna. "ehefui". Chíar atuncÍ dnd deosebirca de intclcs nu apare atit de limpede, ea exista totu~i. Astfcl propozitiile: (7) El dcso/L,,,:ii un pcisaj de iama. (tranzitiv) (8) El deseneaza frumos. (intranzith') contin pe desoea; dar intranzitivul are un intcles general de ,,~tie, se pricepe sa desenezc", pe dnd tranzithnl arE' inteles concretizat de "trage linii, compune 'o imagine din linii ~j umbre". Dnele \('rbe au asadar calitatea de a. fi tranzitive sau intl'anzitive Ín funcii~ de lnte1esul 10r, ial' intclesul - la rindul lui - se sehimba intr-o mibura. mai mare sau mai mica, dupa cum acela~i verb este intrebuintat tranzitiv sau intranzitiv ~i inverso 16.1.2 False tran:;ifh'c Cite\'a verbe intranzitive eu infelesul general de "mi~care, deplasare in spatiu" se construiesc uneori in a~a fd, indt par ca au devenit tranzitíve, de ex.: (9) .11m alcrgilt cUeva sute de metri. In (9), alcrga pare tranziti\', pentru dí presupunem dí. grupul de euvinte cUeva sute dc mefri este un ohiect directo 1n l'ealitate, el este un cireumstantial care indica masura. Tot astfel in: (10) Am mC1'S imprcuna o bueaHí. de drum. merge nu s-a transformat in tranzitiv, cad o bucatií de drum l'5te un circumstantia1, nu un obiect directo

16.1.3 Ver be c~, tranzit-ivitate limitaia Une le verbe sint tranzitive numai daca se intrebuinteaza

en un obiect direct strins legat de intelesullor¡ de ex.: a dormi 1/n somn adine, afttgit o fuga nemaipomenita, a ierna o iarna,

a vlira o ~Iarii ~.a. Obiectul unor asemenea verbe poarta numele de obicct interno 16.1.4 Verbe cu doua obiccte gramaticale Vnele "erbe tranzitive se construiesc eu doua obiecte. eare pot sa fíe: a) amindoua obiectc diredc: (1) }Iaria intrebase pe tata un lucru marunt. (2) ~Iaestrul de sport a invatat pe elccií 1ui eNea sportiva. (3) Il r(;g ~i ('u o data cct'a. 167

b) unul obiect direct, ceHilalt obiect indirect:

(4) Gheorgbe a dat sfa!1tJ'i bune lui Fasilc. (5) A deprins pe coplí cu ordinca. (6) Comparati o pasare cu 1In avien. In exemplcIe (1-3), unul dintre cele doua obiccte este nume de fiinta, al doilea nume de obicct; in exempklc (4-6), de asemenea: sfatw'i = obiect direct; lui Vasile = obiect inwrect ¡ pe coPii = obiect direct; C1! ordúzca obiect indirect; o pasare = obiect direct; C2t un avion = obicct indirecto Obiectul (direct sau indirect) care denume~te un lucro se transforma foartc u~or intr-o propozi1ie (mai rar se intimpUi aceasta eu obicctul care denume~te o fiint a) , de ex.: 7. Maria a intrebat pe tata zende a pus jurnalul. 2. MaestruI de sport a invatat pe eledi lui se! 1'i:spccte

etica

sp01'ti~'ii.

3. 11 rog ~i eu o data si'i-mi ímprumute o cal'fe. 4. A deprins pe copii sa-$i Jina cartile !ii caiddc liz o1'dine.

5. Comparati o pasare cu orice poate zbura.

16.2 DI A TEZ E L E 16.2.1 Dl:ateza ac!ú'a - dz:atcza pasiva Su urmarim din punctul de vedere al fdllllli /1/ care subieclul Par!idPa la aclÍtmc verbele din propozitiilc de mai jos: (1) APa ¡iabe la 100 de grade Cdsius. (2) Irina spala (o bluza). (3) Fereastra a fost deseMs(l de vint. (4) De cine va fi examinatii aeeasta cererc? tn propozitiile (1) ~i (2) subiectul (apa, lriJla) indeplinqte el insu~i actiunea. El este activo Formele pe care le ia verbul spre a anlta ca subiectul indeplinc~te actiunea constituiE' diateza activa. In prop~)Ziriilc (3) ~i (4), subiectul (fcl't'astm, aceas/a cert'rc) nu indepline~te actiunea. El este pash' ~i o suporta numai. Formde pE' care le ia ynbul ~pre a arata ca subkctul suportü actiunea indevliniEí de altdneva cOl1stituie diateza

pasiva. 168

Chiar verbe care nu au in mod obi~nuit subiect ca 1zillge, ploua, de ex., apartin diatezei active prin forma lor. Diateza activa au aHt verbele tranzitive, dt ~i cele intranzitive, dar diateúi pasiva au numai verbele tranzitive. Diateza activa are timpuri ~i moduri simple, iar auxiliarele ei sint aé'ca ~i vrea. Diateza pasiva are toate timpurile ~i modurile c o m p u s e cu auxiliarul fi, de ex.: (el, ea) este imbracat(a) (de cineva) = prezent indicativo (el, ea) eraimbracat(a) (de cineva) = imperfect indicativo (el, ea) fu imbracat(ií) (de cineva) - perfect simplu indicath,. (el, ea). afost imbriicat(a) (de cineva) = perfect compus indicativo (el, ea) fusese í111briícat(ii) (de cineva) = mai-mult-caperfect indicativo (el, ('a) vafí imbracal({f) (ele cineva) = Yiitor indicativo (el. ea) sajie imbracat(a) (de cineva) = prezent conjunctiv. (el, ca) ar fi 1mbl'acat (a) (ele cineva) = prezent conditional etc. 16.2.2 Deosebiri deinlelesintre diateza activa $i diateza pasiva tntre o eonstruetie cu verbul la diateza activa $i una eu verbul la diateza pash'a nu slnt mari deosebiri de inteles. Astfe!. propozitiile: 1. Vlntul a descltis fereastra. 2. Fereastra a fost deschisa de vlnt.

comunica acela~i fapt. Cu toate acestea, prima propozitie pune in lumina subiectul care f a e e actiunea, pe dncl a doua pune in lumina r e z u 1 t a tul, subliniind consecinta pentru sübiect a actiunii intreprinse de altcineva sau de altceva. Dintr-o asemenea deosebire decurge ~i utilizare a diatezei pasive in locul celei active, mai ales in situatiile in care: 1. Cel ce face lucrare a este necunoscut, nu poate sa fie precizat sau nu dorim sa-I precizam, de ex.: Cartea este scrisa frumos. (Este scrisa de cineva, dar nu ~tim, nu vrem san nu este nevoie s-o (mai) spunem.) Satul este lI$ezat pe o colina manoasa. (Nn avem ~tiinta de cine a fost a~ezat acolo).

169

2. Se considera mai important pentru comunicare starea :'llhiectuluÍ, de ex.: Drumul el'a acopait de zapada. Fratde mett a fos! iI"ernat in spilal. 3. Se considera util sa se faca variatie in ferol III care se comunidí ideile, de ex.: ' ¡"\;l. Sadovean1t a scris "Fratii Jdcri". Este o carIe !rumos scrisa.• (in loe de: El a scris-o frlllllos) etc.

16.2.3 COllsfrlf(t/i

O(

¡¡sP"d de dia!,"::ií p(¡si,'Ií, dc/r eu

inteles activ ' t~ propozitii ca: (1) Grigore a fas! plecat la tara. (2) Mama este dusa dupa eumparaturi. (3) Sint toti sosi!i ~i gata de lucru, avcm verbe intranzitiye construite ca ~i cum ar fi la diateza pasiva. ln realitate, plecat, dllsa ~i sosi!i s1nt partidpii eu rol de adjectiv in propozitiile (1-3); iar predicatele nu se afia. la pasiv, fiindea nu exista o persoana deosebita de subiect eare sa faca actiunea, d o indepline~te subicctul tnsu~i.

16.2.4 Diafc.?:l1 re flcxh)i'i Raportul dintrc subicct ~i actiune este mai eomplicat in cazuri ca: (1) Cine se scoatd de dimineaia, departe ajunge. (2) M a gindesc la obligajiile lui de viitor me~ter. (3) ln/elcge!i-va mtre dumneavoastra. (4) S-a fiicttt vilva din eauza lui. (5) Atentie, se serie numai eu eerneala a'¡bastra!

tn (1) subiectul face actiunea pentru sine ~i o suporta. tn (2) el face de asemenea actiunea pentru sine, cad reflccteaza la ceva, dar nu se vede di. o ~i suporta. tn (3), mai multe persoane (unii ~i a1lii) fac actiunea in a~a fel, incit ea se rasfringe atit asupra unora dt ~i asupra altora, angajindu-Ie in desfa~urarea ~i in eonsecintele ei. tn (4) subiectul este pasiv: vílva a fost facuta de cine\'a, dar verbul nu este la Jiateza pasÍ\'3. proprin-zi:-:.a. In sfir~it, in (5) I1U a\'em 170

subiect. El poate sa fie imaginat ca orice persoana sau orice numar de persoane. Spre a se exprima raporturile aratate mai Sl1S, la toate verbele din cele cinci propozitii se recurge la forma seurta de acuzativ a pronumelui personal, la arccm;i pC1'soal1a la caTe se afia sau s-ar putea sa se afie subiectul. Sa se compare iníre ele din acest pund de \'edere construct ii1e : (Eu) mi seo! de dimiJltafa (Jiu) ma gi11dcsc la ... (Tu.) te scoli de diminea!a (Tu) te gí1Zde~fi la .. . (El) se scoallí de dimincala (El) se gíndc$fe la .. . (Noi) ne scutam de diminca!a (Noi) ne gíndim la ... ~.a.m.d.

Forma scurta de acuzativ a pronumelui personal, numita reflexiva, este o b 1 i g a t o r i e la aceasta diateza, care s-ar putea definí chiar ca diateza cu subiectul re1uat in mod obligatoriu prin pronumele reflexiv, totdeauna la acuzativ. Subiectul reluat prin a e u z a t i veste lnsa ~i obiect direct! De aici s-a nascut definitia care spune ca diateza reflexiva arata ca subiectul este ~i obíectnl actiuníi verbului. Aceasta dcfinitie nn corespunde lnsa dedL pentru constructii ca cea din propozitia (1). In 1na gíndesc, te g¡ndc~i etc., subiectul nu este propriul san obied, caci el nu se gillde~te pe sine. Cu toate acestea, raportul dintre el ~i actiune este redat prín reflexiv! La fel de limpede este ~i situatia subiectului din (4), díci vUva nu s-a facut pe sine, ci a fost facuta dé cineva. Subiectul este pasiv, dar diateza, reflexiva. Prin diateza reflexiva se eX"prima a~adar divcrse raporturi dintre subiect ~i actiunea verbului - chiar ~i pasivul, desi pentru el exista o diatezi aparte. 'Aceste raporturi sint: 1) re f 1 e x i V-Q b i e e t i v. Subiectul indepline~te actiunea ~i este totodata obiectul ei direct; de ex. : Pe~tii se zbiíteau in navod. Se ínallase soarele de trei sulite pe cero Cine se teme de apa, sa nu se st~ie in corabie. 2) re f 1 e xi v-p a s i v. Actiunea o indepline~te altcineva decit subiectul gramatical; de ex.: tn ora~ul nostru se construirse cartiere intregi de locmnte. Pie~ele de rezistenta se' fabrica din ote!. N i s-a ccmt o situafie statistica la zí. ' 17]

•

N o t a. Cel care face efectiv actiunea - agentul - apare uneori in propozitiile cu verLul la diateza reflexiv-pasiva ~i atunci este introdus prin de sau de calre: S-a mai spus asta de (catre) unii. 3) re f l e x i v-r e c i pro c. Doua sau mai multe subiecte indeplinesc actiunea care se rasfringe in egal
N o t a. Verbele impersonale ca ploua, ninge exprima acela~i raport ca ~i reflexivul impersonal; dar, pe de o parte, nu cu ajutorul pronume1ui reflexiv, iar pe de alta parte, ele nu au posiLilitatca de a exprima ~i altfd de relatii. Diateza reflexiv··impcrsonala se utilizeaza lnsa la verbe care, In aIte 1ll1p1'ejurari, au subicct (la diateza activa).

•

N o t a. Un \'e1'b la diateza reflexiva are intelesul determinat nu numai de ceea ce inseamna ella d'iateza activa sau la cea pasiva, ci !?i de faptul ca exprima un anumit raport intre subiect ~i actiune. Astfel, a lasa, (a se lasa) la diateza reflexiva indica participare a intensiva ca ~i a (se) !jti fata de a !jti; !jtii dí nu e!jti vinovat ~i ntt te !jtii vinovat. In unele cazuri, ea adauga o semnificatie noua, de ex.: a se bii,rbieri contine ~i ideca de f a e t i t i v, ca ~i a se tunde - in comparatie en a tunde;" a se eoafa -in comparatie cu a coafa etc.

16.2.5 Folosirea dialezeí reflexive Diateza reflexiva se foloseste: l. Cind se subliniaza participa(ea dinamicii, intensa a subiec· tului, chiar daca. el nu este numit in mod spccial: Nu 11Ul lini!jfese, pina nn-i spun totul in Daca. nn te crezi capabil, renunta!

172

fata.

2. Cind se insista asupra actiuniL De ex.: Se va aPlica urmatorul tratament medical. Se impune sa se procedeze cu mare atentie. 3. Cind cel care face lucrare a nu este cuno!;'cut sau nu este imp8rtanta indicarea lui; de ex.: Se' pare dí nu mai ploua. Se spunea dí. facuse mult sport. '1. In acte publice. documente oficiale etc. in care este necesar un limbaj sobru ~i impersonal. 5. Cind - pentru variatie - este util sa se edte repetarea pcrsoanei gramaticale (1 plural sau a I1-a singular), de ex.: Alegem clteva rqii bine coapte. Le scoatem miezul• .Se pregiífo¡fe din timp o umplutura ... etc. 6. Cinc! verLul are numai diateza reflexiva: \'erbele cel mal des intrebuintate numai la diateza reflexiva slnt: ' a SE' aciua a se ciorodíi a se 1mbulzi a .se pripa~i él se abtil1e a se impletid a se rasÜ a se codi a se acomoda a se crud a se indeletnid a se razboi a se balona a se ingimfa a se sfii a se faJi a se baza a se fuduli a se intlmpJa a se teme a se tolani a se bálál'ani a se gudura a se Hicomi a 5'C hiwi a se zbate a se hhjoni a se opinti a ~c cai a se pociii a se zgribuli a se hlizi a se posomorl a se zvircoli a "e cazui a se i1i a se ciGndaui a se ivi a se poticni

16.2.6 Falsa diafeza reflexiva In propozitiile de mai jos, verbele exprima raporturi foarte asemanatoare cu cele diu diateza reflexiva: O) [mí as!í11lpar setea cu apa de iz,"or. (2) El 1$1: sus{ine punctul de vedere, (3) Va mai amintiti de colegii nostri diu scoaHí.? (4) Nc-am scris ~u1ta vrcme, en' regularhate.

eu pcntru

toate acestea, ele nu fac parte din diateza reflexiva,

ca:

au un ohiect direet el i f e r i t de subiect: (Eu) imi a<;timpiír setea ... subiect o. direct ne-am scris (Noí1 (scrisori) subicct o. direct a)

173

b. prollumcle in dativ arata dí subiectnl ia parte eu intensitate la actiune, dar nU ~i ca obiect, ci pentru dí. de cele mai multe ori obicctul direct ii apartine; de ex.:

$i-a agJfat pillaría J¡i alini sufcrinla 1mi a'l1ulgesc foamta

{subinteles: a lui sau '1 ei) In cuÍ('r (subinteles: a td) (subinteles: a mea) lV,~ astímparam setca (subillteles: a 1wastra) V (í aparafi parerea (subinteles: a voastra) 1~í z.ndoaie ge1Z1t1tchii (subinteles: ai lor) etc. Sa se compare din acest punct de vedere:

(Eu) agaf paUiria mea in enier. (E u) imi agaf palaria in euier. (Eu) ma agal de un pai. (T u) alini durerea mamei. Durcrea se alina. (Noi) am/ígim pe cincva. (Noi) na amagún prietenii. (Noi) ne i1l11iígi11l eu vorbe. ete .

(di ateza (diateza (diateza (diateza (diateza (diateza (diateza (diateza

activa) activa) reflexiva) activa) reflexiva) activa) activa) reflexiva)

• N o t a. Sint iusa construcjii ea imi O!í. i~i) propltn; prctind. cer. spun, ímpun etc., míe insumí (insamí) , líe tnsufí, llti insu$i (ei inse$i) etc. - eu schiinbarea corespunzatoare a persoanelor ~i a uumarului - eare par ca sint la diateza reflexiva, pentrn ca acriuuea exprimata angajeaza subicetul intr-un mod asemanator eu cel de la diateza reflexiva. tu realitate, aceste eoustructii au totdeauna un obiect direct - altul decit subicctul - de~i el nu este exprimat: 1mi proPll1l c e v a mie insumí. 1mi citesc (o poczie )mie ínsul1ti. De aici rezulta dí se insista intr-adevar asupra persoanei aratate prin repctarea pronumelui (ínu:... mie ... í1ts~tmi ). dar nu in acela~i fel ca in diateza reílcxiya. 174

o

propozitie ca: Eu lmi et"tese o poczie míe insumí este - din punctul de vedere allegaíurilor dintre subiect 9i actiune - la fel cu: Eu iji cítese o poezie jie insují, adka se insista asupra persoanei indicata de pronume, care poate sa fie 9i alta decit subiectul. tn Eu zmi cítese míe insumí, lntelesul este de "Eu cítese numai pentru mine", iar acest inteles nu intra in diateza reflexiva..

Capitolul 17 MODU~ PERSOAN~

TIMPUL

Actiunea unui vctb oarecare nu se desfa~oara totdeauna fel. S-o urmarim in cxcmplele de mai jos: (1) Vor organiza echipe de intervcntie. (2) Se eere sa organúcze echipe de interven tic. (3) Ar organiza echipe de inten'entie, daca li s-ar cereo (4) Organizaji echipe de intervcntie! tn (1) actiunea este privita ca efectuindu-sc in mod si g u r, de~i nu a inceput. Nici in (2) nu a inecput, dar are posibilitatea sa inceapa; ea este n e s i g u r a, dar p o s ib i 1 a. tn (3) nici nu a inceput ~i nici nu va incepe, daca I}U se indepline~te o anumit:1 e o n d i t i e. tn sfiqit in (4) se da o r d inca actiunea sa se dcsfa~are. Felul in eare se considera ca se petree sau nn se petree actiunile din (1-4) nu depinde de timpul in care se int1mpla (ori s-ar putea intimpla) actiunea, cad ~i in: (5) Al! organiza! echipe de interventie. (6) Ar Ji organizat echipe de interventie, daca ... (7) Se cerea sa jz' organizat echipe de intervenrie avem acel.ea~i moduri ca in (1- 3) cu toate dí. timpul difera.

fn

acela~i

Formele luate de verb pentru a exprima felul de a actiur;tii s~ numesc m o d u r i. Ele sint o categone gramahcala . desfa~ura~e

I

• N o t a. Modurile gramaticale nn trebuie s:1 se confunde cu grupurile sau daselc de verbe care contin in intelesul lor fundamental ¡deea de modalitate. De ex., verbele durative, momcntanc, iterative, evcntive etc., pentru ca acestea sint cuvillte diferite.

176

Unul ~i acda~i verh nu expnma printr-o forma ideea de durata, prin alta pe cea de desfa~urare a actiunii 1ntr-un timp foarte scurt, prin alta, idee a de repetare a actiunii etc. Un verb care contine ideea de repetare a actiunit o pastreaza in toatc formele lui, deci la toate mouurik. De asemcnea, ,'erbele de n1Í~care, indiferent la ce mod le intrebuil1tam, cele de existentií ~i de stare se comporta la fel etc. Nici cOl11oinatiile de doua \rerbe, dintre eare unul serveste ca semia{lxiliar celuilalt, nu trebuie sa se confunde ctl modurile gramaticale. De ex., poate dezaproba, era s¿í cad. Dnele, ca poat!! d,'Zapl'oba, au moduri: Scl poata d('zaproba, ar putea dczaproba; altele s1nt expresii cu scmiauxiliarul ncschimoat, ca era sá cad, era sa cazi etc. Cu toate acestea, pentru a interpreta cit mai bine r al ita t e a unci actiuni la un mod oarecare, este nccesar S<1 se tina seama aHt de sensul lui fundamental, cH ~i de combinarea lui cu un semiauxiliar. l\fnduri1c gralllaticak ale vcrbului slnt in numar de opt: 1) actiunilc cOl1siderate sigure se exprima prin in die a t iv ¡ 2} desfa~urarea ncsigura, posibilií a actiunii, se exprima prin e o n j ti 11 e t iv -- l1umit astfd pentrn ca este aproape totdeauna preccdat de conjunqia sa care face legaJura e\1 aIt verbo El mai poarta ~i numele de s u b j o n e t i v, fiind modul cel mai des utilizat in subordonare; 3) J.esfa~urarea conditionata a actiunii o exprima e o n d it ion al 11 1. El este numit o p t a t iv cind conditia nu apare, iar in 10eu1 ei se exprima o dorinta; 4) porunca,ordinul ca aetiunea sa se producií sint exprimate prín í m p e r a t í v; 5) modul eare arata dí. actiunea se desfaso ara nelimitat ca si cum nu al' avea ineeput ~i sfir~it este in fin i t i v u 1; 6) moJul eare arata. dí. actiunea se desfa~oara parale! cu alta este g e r u n z i u 1: organizínd; 7) modu1 care arata ca o actiune apare ea ineheiata este par t i e i p i u 1: organ i::at ; .\) modul care arata ca actiunea de~i pare ineheiata continua dupa alta este s u p i n u 1: (avem) de organiza! . • N o t a. Pe linga aC('ste moduri, uncIe gramatici vorbesc ~i despre un mod r e s t ri c ti v, despre un po t e ntia l ~i despre un p r e z u m ti V. eu aceste nume 177

nu se desemneaza totdeauna acda~i lucru, uesÍ intentia este aceea~i de a cuprinde sub un singur nu'me for~e care file impresia prin intelesullor dí. uu se afIa la celelaIte moduri. PrezlLll1tiyul, de ex., ar arata dí actiunea yerbulni este infa ti~ata de yorbitor ca ~i cum el nu ar ~ti daca inHmplarea exprimata. s-a petrecut ori nu, ca ~i cum el al' ad,luga "dar en nn ~tiu", ori "se prea poate", ori "e posibil"; de ex.: z'a ji jacld el ceva (dar. .. ), sa Ji plouat ("se prea poate"), va ji dorind, o ji dorilld ("e posibil" sa.) etc. Modul in discutic imprumuta formele de la indica ti", de la conjuIlctiv !?i de la conditional. Singura forma care al' justifica prczumtivul este: 'voi ji adunínd, vei ji a.dltnínd, va Ji ad1tnínd etc., dar ea se poate incadra la modul indicatiy printre posibiliUitile de exprimare perifrastidi, la fel ca al,'cam sa adun, avcai sa admti etc. (vezi p. 223). De aceea, nu este necesar sa introducem aHíturi de cele opt moduri lndí unul, numit prezumth', potential sau restrictiv. 17.1 PERSOANA Sa luam in consideratk cint vezi cinti cinHím vedem cinta1i vcdeti

citeva forme verbale: mcrgi mergem mergeti

multume~ti

multumim multumiti

Din felnl in care se infati~eaza, ~tim ca ele sint la persoana 1 singulár: (e u) GÍnt, la a U-a singular: (tu) GÍn{i, vezi, mergi, mul!umc~ti, la persoana I plural: (nol) GÍntam, vedem, mergem, 1nu/tumim ~i la a U-a plural: (vol) dlltati, vedeti, mergcti. tn insasi forma verbului exista deci un semn eare arata: persoana. ' Unele forme se potrivesc pentru dona persoane (el) cinta = persoana a III -a singular; (ei) cinta = persoana a III -a plural; ( eu) vad = persoana I singular; ( ei) viid = = persoana a lll-a plural etc. Aceste forme sint o m o ni m e. Persoana este la verb forma eare indica subiectul, fie dí el este ariHat prin pronume sau aIt fel, fie dí nu. Persoana este· o eategorie gramaticam.

178

Forme continlnd pcrsoana au numai patru moJuri: indicath'ul, conjunctivul, conditionalul ~i imperath uI. Lor li se 5pune moduri p e r 5 o n ale. Cele1alte moduri nu indica persoana; ele slnt modurl n e p e r 5 o n ale . • N o t a. Moduríle personale s1nt ~i p red i e a t iv e. Cele nepersonale nu formeaza de obicei predicatul propozitieif ele s1nt moduri n e p red i e a t i ve. Cind totu~i; in situatii exceptionale, au rol de predicat, ele mqi creeaza din aeeasta cauza forme pe persoane, iar subiedul lor reiese din restul propozitiei. 17.1.2 Verbe ct! forme 1l1l1/1,a1: pentl'll persoalla a J ll-a Citeva verbe cum 5int, pe de o parte, a trehui, a plísa, pe de alta parte, a fulgera, a ninge, a ploua, a trazni, a z'remni au forme numai pentru persoana a III-a singular: pasa fulgera ninge ploua trcbuie trebuia pas.a fulgera ningea ploua a trebuit, a pasat a fulgcrat a nins a plouat trebuise pasase fulgerasc ninsese plouase Din prima categorie, a trebui poate avea subiect: calul trebuie sa alerge, coPilul trebm:e sa zburde; a pasa nu are subiect. El se construie~te cu dativul ~i cu un complement de agent: lie iJi pasa de Ploaie (= "ploaia te face sa-ti pese de ea, s-o iei in seama, sa te temí de ea'~ etc.) ceea ce arata ca ideea de subiect exista. Toate verbele din a doua categorie, adidí a b~tra, a luir. ge.ra, a nútge, a ploua, a trazni, a vremui, nu pot avea subiect in mod obi~mlÍt. Verbelor eu o singura forma pentru persoana a III-a, ~i al diror subiect poate fi o fiinia sau un luern. le vom spune u n i p e r s o n ale. Verbelor cu o singura forma persoana a IU-a, ~i al caror subiect nu este in mod obi~nuit nici persoana, nici lucru, le V0111 spune i m p e r s o n ale . • N o t a. Vnde vcrbe se pot afla In situatia celor de mal sus numai in cazuri particulare. Astfel, a se cadea ~i a se cuveni se comporta numaí la diateza reflexiva ca ullipersonale: asta nu, se cade! asta mt se c'ltvine! dar pe dnd a se cadea are numai persoana a III-a sing.; a se Cltvel1i are ~i plural: lucmrile acestea nu I se cuvin. 179

17.2 TIMPUL Prin formele lui, "croul aratií nu numai cum ~(' dcsf;l~oara o actillne ~i nici numai ce persoaná (nTbala) o lndepline~te,ci~i perioada sau momentul dndsepetrece actiunca. Cind ea se desfaso ara in actuaWate. a\'em tirr,pul prezent; dnd se desfa~oa;a d u p a pcrioada 3ct uaUí, a\'cm timpul viitor, iar cind se desfa~oara in a in t e de perioada actualií, a\'cm timpul trecut san perfecto Timpul este o categorie gramaticaHí. Prezentul este unul singur la fieeare mod personal. Viitorul are doua suodidziuni: rii1ürlll propl'iu-zis ~i vú!o1'lll anteriur, eare apar l1umai la inJicati\·. Trecutnl san perfeetul are 4 suodi\-il.illni: impt'J'j,d1tl (sau treeutul neterl1linat), perfectul simplu, per!ec!ul compus, mai-mlllt-ca-perfec!1I1 (~au trecutul cel mai indep;lrtat). Ele apar numai la indicativo • N o t a. Vii!orul anteriur exprima dilorul. dar IllI fata ele prezent, ci !ata de alt viitor, de ex.: NI' Ul/It in'ílm dupú ce vei fi terminat reptti{iilc. (1ntii \"(j termina repetitiik, dupa aceea ne intilnim.) 17.2.! Timpuri absolu1c $i timpltri relalive Cind spunem, de exemplu: ( l) Vara vine, iama trecl'. (2) Candidatii se vor prczcnfa la ora fixati'í. intrebuintam un prezent ~i un viitor care BU se bazeazá pe alt timp pentru a arata in ee imprejurari ~(' petrel:e aenl1llea din propozitiile (1) ~i (2). Cind spuncm lnsa: (3) $colarul seria repedc (imperfcctul). (4) Se f(lcllSera deseoperiri arhcologice importante (maimult-ea-perfeetul) (5) Cind veti citi aceste rincluri, eu í'oi Ji /i'1'1Itl¡:a! de mult eu scrisul lor (viitorul antericr), intrebuintam timpuri eare sint lcgate de o actiune cxprimaUi sau sublnte1easa ~i ca la un timp gramatical. dE' ex.: (3) ~eolarul seria repede cincl se gl'áb,ll. (en ill'pcrfed en un imperfect.) (4) Se Jcícusera descoperiri arheologÍct' ilnpcrtantl' chiar inainte de a se Ji termina! sa piíturile. (C n mai.-m ult -ca perfect eu trecutul eonjuncth-ului.) 180

tn (5) voi F terminat este pus in legatura chiar in lraza cu un viüor propriu·zis. Timpurile care nu au nevoie sa fie puse in legatura cu altde slnt timpuri absolute. Timpurile care trebuie puse in relajie cu altele S111t timpurl de relatie sau relative.

17.3 BAZELE DE FORMARE A TIl\iPURILOR TRECUTULUI Timpurile trecutului se formeaza de la perfectul simplu ~i de la participiu cu un auxiliar. Dupa felul In care se prezillta perfectul simplu 9i participiul, verbele din limba rOlll
aduna 1. trece sari

adun (eu) trec (eu) sar (eu)

adunai (eu) trecui (eu) sarii (e u)

adunat trecut sarit

merge 2. pllnge pune

merg (eu) pling (eu) pun (en)

mersei (eu) plillsei (eu) pusei (eu)

mers plins pus

frige 3. rupe sparge

frig (e u) rup (eu) sparg (e u)

fripsei (eu) rupsei (eu) sparsei (eu)

fript rupt spart

Verbele din categoría 2 au la perfectul simplu ~i la participiu -s-; cele din categoría 3 au la perfectul simplu un -s, pe care nu-l mai regasim la participiu. Acest -s- se pastreaza la mai-mult-ca-perfect, de ex.: mersesem, plinsesem, pusesem, Jripsesem, rupsesem, sparsesem, fata de adunasem, trecusem, sarz:sem. Verbelor care au un -s- la perfectul simplu le vom spune sigmalice (dupa numele grecesc al literei s), celor care nu au pe -s- la acela~i timp le vom spune asigma/ice. Verbele sigmatice 51nt mai putine decit cele asigmatice. 181

lata pe cele mai des folosite: 17.3.1 Vabr

C1t

-5-

la perfeclttl sünpltt $i la parfildp¡,u

In!úziüv

Indicalú' pra:o!-t

aduce alege aprinde apune arde ascunde atinge atrage cÍrcumscrie compune conchide conduce constringe contrage contrazicc culege convinge cuprinde curge decide deduce deprinde depune deschide descinde descinge descríe desprinde destinde dezice dispune

ca duce alesci

ales

ard ascund aiing

arsei ascunsei atimei

ascuns atins

condlid

CO!1chisei

conchis

curg decid

cursf'(i) dcch'i

curs decís

deschid desdnd

de~chisei

descinsei

deschis descins

ca prindc ca pune ars

ca trage ca serie ca pune ca ca ca ca ca ca ca

duce

siringe trage zice alcge im'i1z{}.c

prinde

ca duce ca prinde ca pune ca incinge ca scrie ca prinde ca íntinde ca zice ea pune

dreg due exc1ud

drege

duce exclude expune impune inelude

bld. p¡. simplu Pm'iicipilt

ca pune ca pune ca excluáe 182

dresei dusei exdusei

dres dus exclus

Indicati1J lnd.pJ. slmplu prezent

Infiniliv

induce interzice impinge impunge incbide indnge

ca duce ca ::ice

in~crie

ca serie ca tinde

inUnde intinge Intoarce ínielege invinge linge merge mulge ninge parcurge patrunde prclinge prescrie presupune pretinde prczice prinde produce pune purcede rade ramine(a) rapune raspunde recurge reduce rescric respinge restringe rctrage ride roade

Participiu

imping impung

impinsei impunsei

lmpins í'mpuns

incing

incinsei

incins

inting

intinsei

intins

inteleg inving ling merg mulg ninge (III sg.)

íntelesei invinsei linsei mersei mulsei ninse (III sg.)

inieles lnvins lins mers muls nins

patrund

patrunsei

patruns

prind

prinsei

prins

pun purced rade ramln

pusei purcesei disei ramasei

pus purees ramas

raspund

raspunsel

raspuns

rid rod

risei rosei

ds

ca de se hide

ca toarcc

ca eurge ca ca ca ca ca

tinge serie pune tinde zice

ca duce

ras

ca pune ca curge ca duce c'a serie ca 1,mPinge ca stringe ca trage

183

ros

Inf¡:llitiv

lndicaliv [nd.pJ. súnPlu

prezent

seoate serie se urge spune stringe

seot scrÍu

scosei scrisei

seos serÍs

string

strinsei

shim:

~terg

~tersei

~ters

tore tind trag

torsei tin~ei tra~ei

tor5 tins tras

tunsei ueisei unsei zisei

tuns ueis uns zis

ea eurge ea pune

~terge

subscrie suprapune surprinde toaree tinde trage transcrie tunde ueide unge 2ice

parl1'ciPil

ea serie ea ptme ea prinde

ca serie tund ucid u!lg zlc

17.3.2 Ferbe cu -s· la perJ ectul

si1t~pl/t

# (// -t· la parliciPiu

Verbele din categoria a 3-a sint in aceasta situatie, deci: cOc eopsei copt coace eorupe ca tupe fript frige frig fripsei infig infipt infige infipsei rascoace ca eoace sug supsei supt suge fiert fierbe fícrb fiersei fringe frinsei ffint fring infringe ca ¡ringe intrerupe ca mpe rupe rup rupsei rupt sparge sparg sparsei spal't Se poate obsen'a ca toate verbele sigmatice au infinitivul in -e . • N o t a. Verbul rage face exceptie. El are forme1e de bazá: rage-rag-riígii-riígit care se explica prin aceea ca fiind rar intrebuintat la toate persoanele ~i timpnrile, formele cu -s- la care ne-am fi a~teptat l-al' fi faClll sa ~c confundí:! cu ¡'adc, intrebuintat mult mai des. 184

CapitoIul 18 INDlCATIVUL

Omul inte1ept i~i lace iama car ~i ,ara sanie. Pentru inginerii constructori se 'i'a ílljh:1/!a un curs special de seismologie.

(7) A 111 aj1t1/s oare la destinatic? (8) Daca mínca strugurii ncspalati, o patea. ln situatiile de la (7) ~i (8), tn propozitie apare de obicei o parte de vorbire care introduce ¡deea de nesiguranta etc., ca oare ~i daca. Timpurile indicativului Indicativul are 7 timpuri: preze1ttul, impcrfectul,perfectul simpÜt, perfec!ztl campus, maí-mult-ca-perfecflll, 'ciitorul, '/Jii/oml anterior.

18.1 PREZENTUL Prezcntul arata ca: 1. Actiunea se petrece in momentul vorbirii¡ (1) Cítese aceasta carteo (2) Ea are multe excmple. 185

2. A.ctiunea se dcsfi.í.!'ioara in motl ulJi:;nuit i (3) Seara se c/lldí devrcmc. (4) Pleaca la slujb'i dimincata la 7. 3. Actiunea este eonsiderata un adedr general ~i c"ident: (5) . Doi ~i eu treí fac dud. (6) MíJlcam ca sa 1raim, nu lráim ca sa minciim. 4. Aetiunca este adusa in adualitatc pe baza a cee a ce ~tim dcspre ceva: (7) Aud dí. ati fo~t la o5.Í. (de fapt: illll (/11,:11 mai dCll1ult). (8) Vad dí. n-ati maí trecut pe la n01. (de fapt: am viizut ... ) 5. Actiunca a iucepnt dndva ~i continua in momentul actual: (9) P!OtlCt de trci .dIe intruna. (a inccput sa ploua acum treÍ zile). (10) Lucrca::a 111 illtrcprindere de 10 ani. (a incepnt sa lucreze acum JO ani) 6. Actiunea s-a petrecut cí'nd\' a, dar este lrall:,pu~a in prcZl'llt (de!"'crierea uncí biítalíi istorice, a faptclor unor personaje diu trecutulmai mult o1'i mai putin indepartat etc.)-a~a­ numitul prcr::clIt Isloric. prezent dl'Ltmatic sau al naralizmi1:! (t 1) La alugareni. Millai utilizt!aza magistral teatrul balálici. (12) Caragiale sal,' atuncÍ ,,1907. Dil1 primavara pina 1n loamna". 7. :Se citcaza euvintele cuÍya: (J3) Aristotcl SPIfltL' dí.. .. (urmeazií un citat). 8. Actiunea se va petrcce negrqit in viitorul apropiat: ( 14) Peste citeva zile incepe nonl an ~colar. (15) l\Iai fepeuc, ca Picrdeji t1'cnul!

e

78.7. J Formar-¿'a prezentuiui Prezentul se formcaza din radícalul yerbului eu ajutorul sufixului gramatical de prezent ~i al desinentelor de persoana ~i numar. Opcratia are doua 111omente: a. stabilirea radicalului, a sufixelor si desinentelor; b. eombinarea sufixelor ~i desinente1o~ eu radic~lul.

a. StabiUrca radicalulm: Radicalul se deseopera eliminind sufixul caracteristic infinith'ului, auica: Verb1l1 la i 11 f initiv Flimi ¡zarca. slIfi.rl/! 11 i RadicalHl aduna adun(-a) adlmstriga strig(-a) strigpurta purt(-a) purt186

Verbulla infiniliv EHminarea sufinrl11í

ínchei(-a) apropi(-a) veghe(-a) dld(-ea) dur(-ea) plac(-ea) aduc(-e) depun(-c) merg(-e) aeoper(-i) asfint(-i) dobor(-i) zdrl(-i)

lncheia apropia veghea ddea dure a placea aduce depune merge acoperi asfinti dobori zvirli •

Radicalul

ineheiapropiveghedí.ddurpUleaducdepunmergacoperasfintdohm:zvirl-

N o t a. La o serie de wrbe, descoperirea radicalului pune probleme mai grele din cauza variatiilor din cursul flexiuniL De exemplu, vedea are radicalul ¡ledo, dar persoana 1 a prezentului este vad; lIsca are radicalul usc-, dar prima persoana a prezentului (in exprIDlarca literara) esteusu,c; bea are radicalul b-, dar prima persoana a prezentului este beau: la fel da, en radiealul do, da1" cu prima persoana a prezentului dau: sfa, cu raclicalul sto, prima persoarul a prezentului: stau; pií1'ea, raclicalul pií,r-, persoanaintíi par; putea, radicalul puto, prima persoana pot etc. Vnele sint neregulate: ca 9i l11a, radical lu-¡ prezent, persoana 1 - iau.

Radicalul din eare se formeaza prezentul indicativului apare la persoana 1 9i a II -a plural:

adaugam avem bem useam placem

-

adaugatj aveti beti uscati place ti

radical adaugavbuscpHí.c-

batem coasem scriem toarcem scoatem

-

bateti coaseti scrieti toarc~ti scoat.eti

radúal batcoasseritoarcscoat-

b. Stabilirea sufixelor prczenfului SuJixttl princiPal. Toate wrbele au la inclicativ prezent un sufix caracteristic. El este evident la persoana 1 ~i a II-a plural, de~i exista ~i la celelalte persoanc. Acolo fiind iusa ascun,:, il vom considera sufix {} (zero).

187

La verbele cu infinitivul in consoana + a, sufixul de prezent apare ca: a la persoana I plural: adunam, strigam, pur/am,a la persoana a JI-a plural: adunat1:, strigafi, purtafl. La verbele cu infinitivul in a, dar eu terminatia -chea, fglzca, sufixul de prezent apare ca: e la persoana I plural: imperechem, ingellullchcm, vcghcm,' a la persoana a JI-a pI.: impereeheafi, inge1l1111elzeali,

veglzcafí· La fel, la verbele cu infinitivul in -ia: ineheiem, aproPicm,

'llchciafi, aproPiafi.

La verbele cu infinitivul terminat in eonsoana + ca ~i in consoana + e, sufixul de prezent apare ca: e atit la persoana I plural, dt ~i la a JI -a plural:

eadem, vedem, ducem, Plaeem; cadeti, vedefi, ducc{i, place/i. La verbele cu infinitivul terminat in -i sau -í, sufixul apare la cele doua persoane ca: í, respectiv i:

acoperim, zvirlim, doborim acoperifi, zvirlifi, doborili Sufixele secundare (-ez, -ese) Vnele verbe au la prezent inca un sufix pe cate il vom numi sufix secundar ~i care apare numai la persoanele I sing., JI sing., JII sing. ~i IJI pI. La verbele terminate in consoana, in ti + a, in -clzea,-ghea in -ia, (dnd apare) el este: (eu) incetez imperechez invicz veghez imperechezi (tu) incetezi inviczí vegbezi (el) inceteaza imperecheaza inviaza vegheu:ií imperecheaza inviaza (ei) inceteaza vegheaza

~i

La verbele cu infinitivul in -i sau -í, (dnd (eu) potrivesc muncesc doresc (tu) potriVC$tí munce~ti doresti (el) potrive~te munce~te dore~te (ei) potrivesc muncesc dorese

apare), el estE-.

amarase amarastí

amaraite amarase

Cele doua. sufixe secundare, -ez ~i -ese nu se intílnesc la verbele terminate la infinitiv in e sau in consoana (altele decit eh ori gh) urmata de ea.

188

Ved),:; care primcsc la prc::ent sufixul secundar -ez Din cauza dí. nu exista o reguIa pe baza carcia sa putem recunoa~te ce verbe primesc sufixul secundar -ez, dam mai jos lista celor mai frecyente dintre ele: aciua Íl11bujora injgheba pastra arenda Ímbuna inl11agazina perpetua intr-adpa lmpana inmorminta pipera anna ímperechea innopta pisa priwghea binecuvinta ímpestrita inradacina brazda impov{u-a insaila proba bura Ímprospata insarcÍna regula rcg1ementa caína imputina insenina dipía inainta insera ruina rusina casuna inapoía instraina sageta ce~ceta inarma instiinta sara cina indípatina in~uruba cocosa ineeta intemeia scinteia scurta incle~ta intortoehea crest'a semna ere~tina ineorda intrebuinta intrema ' cuvÍnta ineorona singera subtia dauna ineoto~l11ana intrista stri;nba departa ineovoia intrupa desfiinta ineresta im'ccina ~chiopata tatu~ desper¿chea incruci~a inve~minta dezarma ineuiba in vía Himiia dezradi:icina incuno~tinta inviora hada dormita incuviinta inzestra trimbita dura infia merima trunchea examina infiera linia turba ura fonna infiinta lucra urla furi~a infHícara lumina miqora grebla infrumuseta urma holba infrina' minuna u~ura iema infumura mura vara ímbarbaia ingenunchca ofta veghea imbratisa ingloba ospata vibra inbufna' ingusta pagina visa vina etc. Din 133 verbe in~irate mai sus, 59 sint compuse eu prefixuI ill- (im-). Acestea par a rcprezenta o catcgorie, dar multe de acela~i tip nu primese sufixul -ez, de ex.: lncheia, lucMna, illcuia, ínglzcta, impresura de.

189

suf i xu1

s e e u n dar -ese Sufixul secundar -(se se intrebuinteaza la mai bine de 90% din yerbele termínate la infinitiv in -i 7i in -l. De aceea, este mai bine sa 7tim ce \Terbe nu primesc acest sufix. Cele mai freC\Tente 51nt: a
190

•

K o t a. Explicapa aparitiei acestci desinente este mma· toarea: dnd -u se afla dupa consoana + i, el se pronunta impreuna cu -i 1ntr-o singura silaba ~i nu mai este pIenison, de ex.: a!pro/pút (3 silabe), mí/niu (2 silabe), sf¡/~út (2 silabe), zgí/riu (2 silabe) constitnind un diftong, -i domina in pronuntare pe -11 care este neglijat in fa\'oarea lui -i, .de unde: -ii.

d. C01llbinarca SI!f i xelor ~i dcsillcnJclor Radicalul se combina eu sufixele ~i desinentele pentru a constitui forma de prezent. tn cursul acestei operatii, in radicalul verbelor ~i in sufixul -ez se produc unele modificarÍ. Sufixele principale (/íje, a; e, iji) ~i sufixele secundare (-ez, -ese) nn modifica radicalul lntr-un chip care sa merite o atentie deosebita. Desinentele aduc I11Sa schimbiiri importante in radical. 1. Desinenta persoanei a U-a sing. transforma consoanele e,g, S, t, d, 1t de la sfir~itul radicalului in: o(i), gU), ~, ti z, i,. de ex.: pica alerga (tu) alcrgi (tu) pici replica replici baga bagí sacrifica sacrifici striga strigi " mirosi cauta miro~i cauti varsa versi purta por tí lasa putea la~i pot i ciídea cazi spune spui pierde ramine(a) ramii pi~rzi uda UZI tine tii Regula functioneaza ~1 mvers, in sensul dí. verbele care la infinitiv au pe o(e). c(i), g(e), g(í), ¡(i), z(i) le transfonna in e, g, t, d la persoana 1, de ex. ¡ duce (tu) dud (eu) duc trece treci tree " mergi merge merg " " tragi trage trag fugi fugi fug " ascut a:ocuti ascutí impartí impart imparti " " simt simt i simtí " aUZI aud auzi

HH

2. Desinenta -í schimba adesea vocala a din radical in e: apasa (tu) ape~.i (eu) apas varsa ver~l vars Ea schimba ~í grupul consonantic -sc- din sufixul -ese in -~t-: amorti (tu) amorte~ti (eu) amortesc darui daruie~ti daruiese .3. Desinenta ji de la persoana a III-a a verbclor en radicalul in consoana + a se transforma ea insa~i in -e la verbele cu infinitivul in -ia! apropia (el) apropie intirzia (el) intlrzie incheia incheie minia minie incuia incuie taia taie Tot ea, dar ~i la plural, face sa se schimbe un e sau un o aflat in radical, in silaba dinaintea ei, in diftongul ea si, respectiv oa; de ex.; , alerga (el,ea alearga cobod (el,ea coboara el, ele) ei, ele) a~tepta a~teapta dobod doboara cuteza euteaza omod omoara pleca pleaca seobod scoboara La fel se intimpla ~i eu e din sufixul secundar -ez; descuraja deseurajeaza imagina imagineaza studia studiaza trlmbita trimbiteaza De la aceasta regula sint lnSa exceptate verbe ca (cele mai frecvente) : cu e radical cu o in radical (el, ea¡ (el, ea; el, ele) ei, ele) accepta accepHí. adopta adopta aluneca aproba alunedí. aproba amesteca comporta amesteca comporta atesta dezaproba atesta dezaproM conserva dezvolta conserva dezvolta contesta evapora contesta evapora engeta evoca cngeta evoca deda invoca invoca de
zn

192

degera dcscakea detesta incakca mestera obscn"a

dcgera dc~eakdí

detestá incakca ll1csteca ob~nYa

ordona poseda preceda sufoca seccra transfera transporta

ordonl posL'tlii preceda sufoea sceera transh'r;1. transportii

J. J)c:;illcn\a ¿ lic la persoana a lIT-a sing. a verbdor en illfiniLivul in -1',1 sal! in -L' produce numai schimbarca lui o in o.r, liísin
18.1.2 Paradiglllc'le pre::entullli Potrivit eu cele spuse mai inainte, in limba mnúna se disting 6 serii de prezent indicativo Ele slnt rcprezcntate la fiecare vcrb in parte prin toate fonuele, pe numere ~i persoane. Aeestor serii de forlllc li se spune par a d i g Il1 '-', (tI) Paradigme jara sufix secundar Par a d i g III a 1 se caractcrizcaza prin faptul ca nid radiraIuI, nici desiI1l'nta nu se modifica. De ex.: (eu) (tu) (el, ea) (r.oi) ~voi)

ti, c!~)

tIdl/ll a

picri

cere

adun aduni aduna adunam adunat i aduna

p~cr.

cel' ecri ccrc ccrem cereti cer

p~cn

p~er?

plcnm pieriti pier

193

geme gem gemi geme gcmem geme}i gem

.J~terne

astern a~tcmi a~terllc

asternclll

a~terncti

a~tern

Paradigll1a2 se caracterizcaúi numai prin modifidiri 'i'ocalt"cc in radical. De ex.: muY?' omorí coborí cu'cza omOr cobor cutez (cu) mor ol11orí (tu) mori cobod cutezi (el, ea) moare ol11oadi coboara cuteaza ol11orim cocorim cuteL:am muriro omorit i coboríti cutezati v?i) muriti el, ele) mor omoara coboara cuteaza

tOi)

a 3 se caracterizeaza numai prin modifidiri conSOllantt'cc in radical (la lntílnírea consoanei sau a consoanelor finale din radical cu desinenta). De ex.: transporta atesta tÚle ez'oca spune .. transport e,'oc atest (eu) 'tin (~i: spu!l (~i: spm) tiu) eyeei at(~ti transport J spuJ tu) tU el, ea) transporta evoca atesta spune tine transporHim eyocam atestam tincl11 noi) spunem voi) transportati evocati atestati spuneti tinet i ei, ele) transporta atesta evoca spun tin Par a d i g

iD

Par a di g

iD

(eu) (tu) lel, ea) noi) (voi) (eí, ele) (eu) (tu) (el ea) (noi) ~vOi) ei, ele)

a 4 se caracterizeaúí atit prin modifidiri vocalice, eH ~i crnsonantice in radical. De ex.: .

lduda laud lauzi lauda Iaudam lliudati lauda vedea vid \ezi vede ,Tedem ,'edeti vid

pro'i'oca proyoc proyoci pro\ oaca provocam proyocati provoaca

apiísa apas ape~i

apasa apasam apasat i apasa

a~tepta

a~tept a~tcpti a~teapta a~teptal11

a~teptati a~teapta

194

placea p1ac placi place pmcem pUíceti pIac

casca case ca~ti

casca cascam díscati casca

a 5 se caracterizeaza prin modificare a dcsineltfei la intilnirea cu sunctul final al rarucalului: zgiria inclteia sllfla s!i~ia zgirii suflu sfi~ii inchei (eu) zgirii lnchei sufli (tu) sfi-?ii zgirie sfi!¡iie suflii (el, ea) incheie zgiriem incheiem sfi!¡iiem sufHím (noi) zgiriat i (voi) incheiati sfi~iati snflati zgirie sufla (ei, ele) incheie sfi~ie Par a d i g

l1l

Paradigma 6 se caracterizeaza prin modificari aHt In radical, dt ~i la desincnte. De ex.: incovola muia taia bea dt'spuia moi tai incovoi beau despoi (eu) moi tai incovoi bel despoi (tu) moaie taie incovoaie bea (el, ea) despoaie taiem incovoiem bem muiem despuiem (noi) incovoiati bet i muiati ü'íiat i despuiati (voi) moaie taie incovoaie beau (ei, ele) despoaie (b) Paradl:gme cu sujixc secundare -ez sau -eseSufixele secundare -ez ~i -esc- nu modifica nici radicalul, nici desinentele. De ex.: formez cercetez biínuiesc (eu) gre~esc formezi cercetezi biínuie~ti (tu) gre~e~ti formeaza (el, ea) cereeteaza biínuie~te gre~e~te [ormam biínuim ccrcetam (noi) gre~im banuiti cercetati formati (voi) gre~iti biínuiese (ei, ele) cerceteaza formeaza gre~esc

18.2 IMPERFECTUL 1. Imperfectul arata dí aetiunea se desfa~oara in cursul unei perioade de timp trecute, par a 1 e 1 eu alta aetiune. Toate intelesurile exemplificate in continuare cuprind sub o forma sau alta pe eel de mai sus. Astfel, in propozitii ~i fraze ca: (1) Un vapor plutea pe mareo (2) Se zarca in departare o luminita.

195

(3) Era o caruta indipatoarl' cn codltk (4) Cind !'C' POíco,'ca puriccle en 99 ocale de fiel' ~i tot

sarca pina-n ce1'. (5) Avca \Teo 18 ani dnd a iqit calfa. SE' prcsupunc ca ceca ce se intimpla tine de o imprejurare nt·"pusi¡' dar ginditií, ~i pe care putem u~or 5-0 imaginiím: Un Papor pluteapc 11111re (dndva, cind, fara indoial:!, s-an petrecut ~i aIte fapte). in (3) trebuie sa mai existe un eveniment exprimat prilltr-un yerb ~i legat de "ciíruta" despre care se vorbe~te. In sfir~it, in (4) ~i (5) intimplarea paralela eu cea exprimatá d~, imperfect este dar aratata. Datoritá acestei ealitati, imperfectnl este timpnl ol)i~nllit al nal'aliUldi . • N o t a. Ca timp al povestirii, el este ~i indieele trceerii de la n:alitate la imaginar in jocurile de copii: TlI cmi doctorul. eu te c!z.cmam sa vindeci papn~a. Pe lingií acest inte1C's -- ~i odaUí eu el -- imperfcctul mai arata di: 2. Actiul1ea s-a repetat in tre.cut (mai a1cs dnd v€'TI.uI face parte din calegoria verbclor 1l10melltane): (6) Luminile ora~ului sclipcau ademcnitor in zare. (7) lama pU1Iea firimit ud la pasarcIe ~i pl'Íl'(({ cum

*i

ciu{;lIlcan.

3. Actiufi('a inecputa intr-un momcnt din trcclIt este intreruptá de ceva: (8) Tocmai n mgam sa ne dea o mina de ajutor. (9) Zicrai di nu prea cuno~ti lume pe aici? 4. Acpunea este prezentata ca o dorinla politil'oasá. mOGéSUl, chiar nmila: (10) roiam sa ~tin ce mai face fiul dnnmcavoastra. (11) D01'cam - daca nu va supar - sa Ya cer un dato • N o t á. Imperfcctnl are aid intdesul unui optath- sHíbit si se intrebuintcaza indcoscbi cu verbe care imeamna dori, a voi".·(Vezi conditionalul ~i optath-ul.) i'i. In fraze fOffi1ate dintr-o conditionaUí ~i o princÍpalü. imperfedul este eehivalcntul unuí condítional trceut (v. (.(.ndtponalrtl. p. 211); de ex.: (12) Daca telceal:, filozof rr/mlncai. (1. 3) Ne-am fi pregiítit ~i no1. dadt m· (1Iul11!ai dll1 \Teme.

:.a

196

18.2.1 For11l ..1rc~l impajectutui Imperfectul se fonncaza de la acela~i radical ca ~i prezentul, eu ajutorul unui sufix ~i al unor desinente specifice. Sufixul caraderistic este: -a- pentru verbde eu infinitivul tenllinat in-a, -l¡l. -c1uIJ -gh!'t? ~i pentru cele cu infinith-ul in -í; ·(e)a- pentru toatc celclalte. ü~sin('ntcle

sint:

-m

(eu) «~

~

(el, ea) Radical+súfix -a (noí) -m (voi) -ti (d, ele) -u In cursul combinuríi sufixului ~i desinentelor eu raJkalul, acesta din urma 1tU suferá modzjic,;'iri vocalice: sufcra lnsa modifíd'íri consonantice in punctul de lntílnirc tut rt' el ~i sufixul -ea-, bincintclcs dnd este cazul. • Paradigmcle imperfcetului Imperfcctul are nUDlai 3 paradígmc. potridt en sufí:-. nl intrcbuintat: Par a d i g III a 1 (pelltru ,-erbcle eu illfil1itÍ\ uI 1D -c¡¡ca, -ghc,r 7i -,t): (.;u) apropiam adunam purtam inchciam inchciai apropiai adunai purtai (tu) (el, ea) aduna purta incheia apropia apropiam adunarn purtam incheiam (noi) apropiat i ineheiati (voi) adullati purta1i adunau purtau inchciau apropian (d, de)

(e u) (tu) (el, ea)

(noi) (voí) (ei, ele)

intlrziam intlrziai intirzia intlrziam intírziati intlrziau

eoboram coborai cobora coboram eoborati coborau

197

Paradigma 2 beam dídeam beai dí.deai (el, ea) bea ciídea (noi) beam ciídeam (voi) beati ciídeati (ei, ele) beau ciídeau

eu) (tu)

Par a d i g

(eu) (t \1) (d, ea) (nci) (\oí) (d. ele)

ID

pUiceam placeai placea placeam placeat i pHiccau

aduceam aduceai aducea aduceam aduceati aduccau

doream doreai dorea dorcam doreati dorean

auzeam allzeai auzea auzeam allzcati anzeau

a 3 (numai pentru verbele da ~i sta, care au o serie completií de fonnc eu reduplicare in radical, ~i una, incompleta, fara reduplicare, care are earacter familiar):

diídeam dadeai dadea c!;ldeam dadC'aii dadeau

dam da dam

stateam statcai sta tea stateam stateaii stateau

stam sta stam

1803. PERFECTVL SlMPLlJ 1. Ín limba literOara, ¡ndeosehi in seris, perfectul simplu se folose~te pcntru a arata cií actiunea s-a inchC'iat inaintea prezcntului ~i a dmat un timp foarte scurt: (1) Un sitar i~i tI/á zborul dintr-un tufi~. lZ) i\:Hi gíndi1' (un moment) sa ma ridic ~i sa pIec. (3) Motúrul se npri brusco

AceasHí calitate pennite perfl'ctului simpIu sa intre in fragmentele din naratiune in care actiunile !¡>i mi~carea personajelor sint infati~ate ca ~i cum s-ar pctrece de la sine, ~i nu ca fiind pnwstite: de ex. : (4) De~i nu era chirurg, medicul de garda cltema o sora, o ruga sa pregateasdi bolna\"ul, aPlldí un bisturiu ~i se hotarí ~a opereze. 2. Perfeetul simplu se intrebuinteaza frecvent ~i pcntru a introdt!ce in nara1iune o replidí a unui personaj sau a dcsehide dialcgul: de ex.: (5) -- A~ pofti o 5alata din Grádina Vrsului - -zisc imparatul. (6) J;\-am prea priceput, ,'iíSPI/I1SCl'ií ei, dar \'om facc cum t' mai bine. 198

•

Nota. tn vorbirea obi~nuWí, perfectul dmplu ~l intrebuinteaúí numai in unde regiuni, nnde are caractcr popular.

18.3.1 Formarca pt'rfccfIl1l/i simplu Perfectul simplu se fonneaza de la radicalul verbului. eu unnatoarele sufixe specifice: l. -a- pentru verbele eare au infinitivul terminat in -a, -ia, -CJzCil, -glzea; 2. -u- pentru toate verbele care au infinitivul terminat in -ea ~i pentru toate verbele asigmatice eu infinitivul in -e; 3. -t- pentru verbele eare au infinitivul tenninat in -i. Acest -1- devine -l· la "crbdc eare au infinitinIl terminat in -i; 4. -se- pentru toate verbelc sigmatice. Desinentele perfectului simplu f'int: (eu) 1 Radical 1-1 (tu) + -~i (el, ea) sufix -a pentru verbele eu infinitivul in -a.

-e la \'erbcle eu infinitivul in -ia, -clzea. -ghea -u pentru verbele eu infinitivul in -ea ~i pentru verbe1e asigmatice eu illfinith'ul in -e. -e pentru verbe1e sigmatice -i pentru \'erbele eu infinitinll in -í; (-i) devine -ila verbele cu infinitivul in -Í.

(-a) devine

(noí) (voi) (ei,ele)

Radical

+

sufix

-ram -rati -ra

• N o t a. Grupurile de sunete. -ram, -rúti, -rú, pe eare le-am numit desinente au, dupa cum se vede, o situatíe deosebita de a celorlalte desinente, fiindca ele sint compuse dintr-o partícula -ra- ~i desinenta propriu-zisa. Dar mai simplu, ~i mai aproape de funetia acestor grupuri ni se pare sa le luam ca desinente. ln punctul de intilnire a sufixului eu desincnta, se produc unele modificari. Cea mai evidenta este transformarea desinentei -11 in -e la \'crbcle eu infinith'ul tcrminat in -ia. -chea, -glz¡a.

199

De:.inenta '"11 ~l ocsincnta -e de la persoana a III-a singular se eontopcse in 1110d normal eu sufixele eorespunza·· toare. Par a d i g m e 1 e p e r f e e tul u i S i 111 P lu Par ti el i g tu a 1 caracterizeazr\ verbcle eu infinitiyul in-a. -ia, -e!tea, -ghra ~i este: eUI adunái intlrziái veghcái impcrecheái hnperecheá~i tu) aduná~i intirziá~i vcghéa~i el, ea) aduná intirzié veghé impereché nO,i) adunárum intlrziádim ,-eghéadím imperecheádtrn adun~r~ti !nt!rz~~r~ti veghéarati imperecheárati v?i) el. de) adunara lllhrZlara veghéara impcrcchcára

¡

:P a r a d i g m a 2 caractclizcaza ,erocle en infinitívul ter·· tIlinat in -ca ~i verbcle a:;igmatice en infinitkul in -e. eu) ba úi trccúi facúi ball~í baú 1101. baúram 'Vol\ bilúrrlti ei, 'ele) biüírú

tu)

el: ca)

treeú~i trccú trceún'ím treeúrilti trccúra

facú~i facú fiícúram facúrati faeúdí.

Paradigma 3 caractcrizcaztl eu\

l

mcrséi

tu) \ m;rsé~i

el. ea) lloi) voi) (d. de)

merse mérscram mérserati mérsera

\'(~rbele

nitivul in -(: . fripséi

sigmatice ell illfi..; spuséi

fripsé~i

spnsé~i

frípsc frípseram frípserati frípscra

spúse spúseram spúserat i spúsera

l' a r a el i g m a 4 earactcrizcaza un grup de verbe asigmatiee care au infinitivul in -e, dteva verbe eu infinitivul in -ea, dar atit primele dt ~i eelclaltc eu tadicalul temúnat in consoana d: 'iedea, cadea, seadca, ~ed('.a. acdca (~i eompusele lor). Aceste \'ube modifidt pe d in z;

¡

eu)

vazui

~l) ea)

cazui

ereziti

vazu~i

dí.zu~l

vazu

cazü'

crez~~i

crezll

200

~ezi1¡.

~ez~~\ ~{"lU

¡

nOi) vázurall1 .-oi) vazurati ei, ele) ,'azura

diztu·rlll1 cazurat i dízura

crezuram crczurati crezura

~czuram

sezurati

~czurií'

P a T a d i g m a 5 caracterizeaza verbek en infinH.h-u\ ter~ lllinat in -i ~i in -i: (en) acoperii donnii fericii auzii cloooñi (tu) acoper~~i dormisi fericisi auzi~i dobori~i (el, ea) acopen dormi' ferici' auzi dobori (noi) acoperiram donniram fericidím anziralll doboñdím (voi) acoperidW donnirati fcricirati anzidíti doboñriíti (d, ele) acoperira dormira íericira auzir~: doborira' Par a d i g m a 6 caracterizeaza numai ycrbcle da ~i sta, care apar in limba literara dupa cum mmeaza: sUitúi (en) diídúi statú~i (tu) dadúsi diíclú' sta tú (el. ca) sUítúram (noí) diídlm1m sUítúrati drtelúrati (voi) eladúra' sHítÚfa (ei, ele) 18.4 MAI-MULT-CA-PERFECTUL Mai-ll1ult-ca-pcrfectul arata dí. actiunea s-a desfá~urat in trccut si s-a incheiat inaintea altcia tot din trccut: de ex.; (1) Gl¡ita intelegea dí. plcrduse dragos tea Anei.' (2) Felicitau acum pe partizanii acestui proicct, de~i nti !usescrc¡ la inccput ele acord eu eL Ac¡hmca care s-a petrccut inaintea mai-mult-ca-pcrfectului este adcsea ncexprimata, dar existií, Clnd aVClll, de ex,: (3) Ramasesedím dupa program eu citiva colegi, nc glndim dí ccya trcbuic su se fi pro<1us dupa intlmplarea indicatrt ele mai-ll1ult-ca-perfcct: 1'amascscriím". (dud n$ pomeniram ca Sl1na sirena de alarma). Actiunea trccutií poate sa fie sugerata de un ínfinitivt de un gcrunzin san chiar de un supin, dc~i aceste modmi nta au inteles obi~nuit de trecut: (4) L~ ter m i n a r e a scolii i se mt::arist' sa se faca rOmall,.

ciel'.

'

(5) V o r b i 1) d de una. de alta, timpul trecuse repede. (6) Se !(kusc [oc 1 a a u 7. u 1 acesto! yorb{' nesahntte. 201

18.4.1 Formarca mai-mult-ca-perjfcfului Mai-mult-ca-perfectul ~e formeaza de la perfectul simplu, la care se adanga sufixul caraderistic ~i desinentcle de maÍmult-ca-perfect. Sufixul caraderistic pentru toate tipurile de wrbc este

-se-. Desinentcle acestui timp 51nt:

I-m

Radical -mm (noi) (yoi) -rati + (el, ea) sufix -0 (ei, ele) sufixe -ra Par a d i g m e 1 e 111ai- 111 u 1 t-c a -p e r f e c tul n i Paradigmele care rezuWi din combinarea sufixului ~i desinentele cu radicalul slnt paralele cu cele de la perfectul simplu, adidí: (eu) (tu)

\ Radical

+

-~i

Paradigma1: adunasem, (eu) (noi)

adunaseram,

(eu)

intirziasem,

(noi)

intirziaseram,

(eu)

vegheasem

(noi)

vegheaseram,

Paradigma2: bausem, (eu) bause, (el) (voi) ba usera ti, trecusem, (eu) trecuse, (el) (wi) trecuserati , facusem, (eu) facuse, (el, ea) (ei, ele) facusera.

I

(tu) adunase~i, (el) adunase, (voi) adunascrati, adunasera; (ei) intirziase~i, (tu) (el, ea) intirziase, (voi) intirziasera ti, in tlrziasera; (ei) veghcase~i, (tu) (el, ea) veghease, (voi) vegheaserati, (ei, ele) vegheasera. (tu) (noi) (ei, ele) (tu) (noí) (d,ele) (tu) (noi)

202

bause~i,

bauseram, bausedi; trecuse~i,

trecuseram, trecusera; facuse~i,

facuseram,

Par (eu) (noi) (eu) (noi)

a d i g m a 3: mersesern, mersesedím. fripsesem, fripseseram,

(tu) mersese~, (voi) merseserati, (tu) fripses~i, (voi) fripsesernti,

(el) mersese, (ei) mersesera, (el) fripsese, (ei) fripsesera.

Tot aici intra ~i mai-mult-ca-perfectul care corespunde paradigmei 4 - de la perfectul simplu j (tu) vazuse~i, (el) vazuse; (eu) vazuscm, (voi) vazuserati, (ei) vazusera. (noí) vazuseram¡ ParadigmaS: (eu) acoperisem, (noi) acopcriseram, (eu) tirisem, (noi) tiriseram,

(tu) (voi) (tu) ("oi)

acoperise~i,

acoperiscra ti, tirise~i,

tirlsera1i ,

(el) (ei) (el) (ei)

acoperise, acoperisera, tirise, tirisera.

~i mai mult-ea-perfectul corespunzator cu Par a d i g m a 6 de la perfectul simplu al verbelor da, sta trebuie incorporat aici. El este: (tu) diíduse~i, (el) diíduse, (e u) daduscm, (voi) diíduscrati, (ei) diídusera., (noi) daduscram, (tu) statuse~i, (el) statuse, (eu) stiítusem, (voi) stiítuseriíti, (ei) stiítusera.. (noi) statuseram.

Formele CIl -r¡¡-la persoanele 1 ~i a II-a plural sint eurente. Se intrebuinteaza insa ~i cele farií -ra-: (noi) dorisem. spusesem, riímasesem, suflasem. scuturasem etc. (voi) dorisqi. spuse:,;eti. ramaseseti. suflaseti, scuturaseti etc. •

N o t 9.. De aid se vede de ce exista ezitiíri in legatura cu ~i de ce este greu sa fíe socotit sufix sau desinenta. Noi l-am ~('('otit lnsa desinenta, pentru motivele aratate la 23.3.\ (nota).

-ra-

18.5 PERFECTUL CO.MPUS Perfect nI ('omplb arata ca actiunea este terminata in momentul rdatárii d: (1) Am cifít o carte de nuvele. (2) Asrara s-a (u/m! de\Teme.

203

Actiunea a putut sa se incheie oridnd in tr('cut: (3) In 1821 a izbucnit rasco ala lui Tudor. (4) A mmat apoi Rcvolutia diu 1848. In vorbire, perfcctul compus apare uncori eu intdcs de prezent-viitor; de ex.: (5) N -<1111 timp de stat la masa: imbue numai ecva ~ Qltt

plccat.

18.5.1 Formarca perfcctultti compus Pcrfcctu! compus se fonneaza din auxilianll .lve,. la prezcnt urmat de un partidpiu. Exista prin unuare o singUloa pararugma ~i an urne: (eu) a111 adunat, scuturat, vcghcat, intirziat,1mperecheat, baut, cazut¡ dat; vazut, zaeut, trecut. ai (tu) facut, mers, fript, spus, pUns, rlS, rupt, strins, zis (el) a (noi) am auzit, Mnuit, fugit, murit, dobodt, vínt (voi) at i etc. (d, ele) au 18.6 YIITORUL Viitorul este un timp compuso El araHi dí. aqiunca se petrece dupa momentul vorbirii: (1) Spcctacolul va zllcepe la a treia bU,taie a gongului. (2) Omenirea va g/¡si probabil noÍ surse de encrgie. (3) Ati fagaduit ca a'C'e¡i s,'í ne scrieli regulat. (4) Alta data n-o sa te maí cred pe cuv¡nt. Viitorul lndcpline~te in anumitc imprcjunlri un rol ase... manator cu imperativul propriu-zis: (5) Veti depulIe in tennen de trci zile srulla datorata; sau eu un imperativ sHibit (de politete): (6) Am s¿í te rog sa deschizi putin fercastra.

18.6.1 Formarca í'iitorului Viitorul este in limba romfma de patru feluri: a. viitorul literar general; b. viitorul popular paralel cu cel literar general; 204

~i en o pentru toate persoanc1c;

c. viítorul popl11ar construit cu verbul la conjnnctiv fOl11ü'í. unid a auxiliarului

t'1'ta

d. ditorul popular consiruit cu conjunctivul ~l cu y('r1,ul m'ca, dar nu ca auxiliar, ci ca predicati\'. a. ViitoÍ'ltl WC1'll1' gnlCJ'tll Viitorul literal' general se f0l111('nzií di n prezcnt uI auxiliamlui rrca nrmat de un infinitiv:

(en) voi (tu) vd

aduna, zia

(t;l). ya (n01) \'0111 (voi) veti (ei, vor ele)

~cutma,

veghca, imperechea, intir-

bca, dídea, da, yeoea, Zrlcca, trece, fac{", merge, frige, spune, plInge, ride, rupe. stringe, zice, auzi, Mnui, fugi, toci, mmí, dobon, vid etc.

b. Vii/amI popular pa,alcl C1t ccllitcrar general Viitorul acesta prezinta modificarea prolluntarii auxilia· nllni (prin díderea 1ni 1'-) ~i prin unele schimbari vocalice,

adica:

(eu)

01

(tu) (el) (noí)

ei, (ti) ii, -1 a sau; o om oti, tí \i, Íti,

(voi)

(ei, ele) or

•

aduna, scntnra. veghea, in· tlrzia, bea, didea, da, \'edea. z~'tcca. trece etc.

-ti

N o t a. Formc1e -1 sj -ti ale au~.ilinnllui 'i'tea se foloscsc 'in unire eu alte parti' dé vorbire, de ex.: daca tc-i duce, unde-fJ ve.(lea etc. Si cde1alte forme a1c auxiliarului asUd modificat ~ pot uní cu alte cudnte, de ex.: dac-iíi vedea ... , cÍnd nC-(Jlll face mari, s-or coace tncrde ... ctc.

Auxiliarulo de la persoana a IIl-a singular pare analogic dupa cclelaltc perS031le . •

a.

Not Acest "iitor poate dLprlta, mai ales in textrIe litera re , un inteles suplimentar de' incertitudine. 205

c. Fiitorul popular cu t'erbul la conj1t1lctiv !ji attxiliantl

vrea in forma unica Auxiliarul vrca apare la acest viitor in forma lillca, o, urmata de conjunctiv prezent: (eu) osa af/u, (tu) o sa aIlt, (el) o Stl afIe, (noi) o sa afltlm, (voi) o sa afZa/i; (ei) osa afle. • N o t a. Ca ~i forma anterioara. viitorul fn discutie poate dipata Intelesul suplimentar de incertitudine. d. V iitorul pop'utar constTu'Íl C1J, con junGtwul p verbul ¡rea/.cativavea Se considera paradigma de "iitor ~i combinatia dintre ,erbul predicativ avea la prezent urmat de un conjunctiv, adica: avem sa veghem (noi) am sa veghez (eu) ai sa veghezi (voi) aveti sa vegheati (tu) (ei, ele) au Sa vegheze are sa vegheze (el, ea)

Ea nu este tnsa la fel de bine compusa ca cele anteríoare, dupa cum se vede din faptul dí. intre avca ~i conjunctiv se pot introduce diverse cuvinte. Timpurile compuse nu permit includerea intre au......iliar ~i infinitiv, conjunctiv sau participiu decit a cHorva adverbe (voi mai veni, va ~i pleca, ne vom tol gindi). Constructia de viitor cu avea se comporta asUel: ea se desface cu u~urinta; de ex. : are intentia sa reia discutia; am posibilitatea sa va duc miine la gara cu ma~ina etc. Faptul ca avea este predicativ explica ~i constructjile de mai sus, unde el este predieat eu oLiect directo

18.7 VIITORUL ANTERIOR Viitorul anterior arata dí actiunea s-a incheiat tntr-un moment aflat dupa prezent ~i inaintea altei actiuni din viitor: (1) Cind va veli Ji decís. ne veti comunica. (2) Se va trece la asalt dupa ce artileriat~ivaJileTminCJt misiunea. 20&

18.7.1 Formarea viilor'Leltti anterior Viitcrul anterior este un timp compus din viitorul auxiliarului Ji urmat de un participiul (eu) yoí fi tu) yei fi adunat, baut, dat, vazut, trecut, el, ea) ya fi spus, fdpt, rupt, spart, auzit, noi) yom tí mOfll1ait etc. voi) ,cti fi ei, ele) vor fi Auxiliarul are ~i forme Hira V-, exact ca cele la viitorul simplu: oiJi Mut, eiJi b¿htf, oJi haut etc.} cu acelea~i variatii: Sub aceastií. ultima infiítisare, el este simetric viitorulu l popular paralel cu cel lite~~r general ~i confine ca ~i acesta in intelesul lui o nota de incertitudine vizibila, ceea ce a ~i facut sa fie considerat un timp al prezumtivului (v. p. Z05).

Capitolul 19 (ONJUNCTlVUl

Conjunctivul exprima urmatoarele llloualitati fundalllt'utak uc lllucplinire a actiunii: J. ~ e s i g u r a n t a (In care incluuem czitarea. indoiala, tcama, uoril1ta, concesia, posibilitatea); de ex.: (1) Ce sJ ((utte cllll vagauna asta parasWi? (ezitarea, in4oiala) (2) ",'(t rdwlm discutia alta uata. (concesia) (3) Era bine s,1-t fi trimis acasa. (posibilitatca) (4) Sií dé/m o mita prin tirg. (dorinta) 2. Con t j n u a r e a posibilií, dorita, a~teptatií sau chia!' sigma a actiullii allterioarc dnd urmcaza dupa alt vcrb: (5) Au hoH'lrlt sa trcl1c/i la productia in serie. (6) Urmeaza sií se emita un set de trei marci cOlllcmorative. (7) \Tcniti sa ve! bltC'ltrati de briza marii! In asemenea frazc, conjuncthul are inicles asemaniítor eu illfinitivul, carc-l ~i ¡lllocuie~tc uneori, ca in: ~tic si, cíllte 5tie etnta Unneaza sa lut1'1t1leasca Unneaza a intrmzi E in starc s,1-1 convillg¿i E in stare a-l cOIl'i:inge Inccardí sc'i te mil/ta Inccarca a te 11Iillti etc. 3. Exprima un oruil1, un indemu, o nlgaminte. un blesiem: (8) Sií nu f!tri! (9) Sa-fi fie de bine! (10) St'i-~i maí pule pofta-u cui! ~ 11) Afuri5it s,1 fíe cine tc-a padllit 1 tn aceasta situalie el apare adescori inversat: (\2) Duclí-se pe apa Simbeteil (13) Odilmfasc¡'í-se in pace!

208

iar alteori, fara eonjunctie: (14) Nu va parií gluma ce vii spun! (SIl HU va para ... ) (15) Arzá'-l foeul de neeaz (S'I-1 arzii ... ) (16) Fie ~i cum pofte~ti dunlllcata. (Sil fic ... ) • N o t a: Dintr-o (onnulii ca lie (astfd... ) a rezultat e01)junctia fie, frec\'Cnt utilizatii in matematici: Fie, x egal Cll y. 19.1 TL\IPURILE CONJlJNCTlVCUJI Conjunctivul are tloua'timpuri: prezent 7i trccut.

19.1.1 Pre:;'!?'Ilt-ltl Prezcntul exprima cele trci intclesuri fund.amentalc ar~~ tate mai inainte (nesiguranta, continuarea aC¡iunii, ordinw, indemnul etc.). 19.1.2 FOl'marea prc::entlllm:. Prezcntul conjullctivului se formcaza de la acc1a~i radical ca ~i prezentul indicativului, eu ajutorul conjunctiei sa, al unor sufL"c identice eu cele de la indicati" ~i eu desinclltcle spccifice conjunctivului. Sufixul principal ~i cel secundar sint acdea,?i la indicativul prezeut. Dcsinentelc sint: (en) (tu) (el, ca)

I

+

sufix

-u

0, I -e, -4,

Radical:

i -i

-a

¡ + ¡-m -ti

(noí) I RaJical (voi) (d, ele) sufix

-e,

-a, -a

Des~n?ntcl? de la pcrsoana 1 sihgul~r (0 ~i -11). a~ar ~n

acc1ea~l sltuaiu ca desll1cntcle corespunzatoare de la llldll'atlV prezent. La fel se intimpla ~i cu desinentl'lc pcrsoant'i a JI-a singular, 1 ~i a U-a plural. Dcsinen~ele persoanci a III-a sing. ,i pI. se trans(onna in: -e pentru \"Crbdo terminate la illfinitiv in -(/, -ia, -(ltea, -g/lea, -$ !?i In -i prccedat de vocala. afara de ¡:oi l si hzdoi z care se cónstruiesc eu sufixul secundar -ese, adicii: ' (el, ea. ei, ele) sii ((,lri:, sli íntír::ie, SIl aproPie, Síl lllcheie, sa íngel11/llc1IC, sc'í t'Írc. sií filie. Stl sperü, sil htai:.'ze. sJ

209

inceieze, sa víreze, sa vegllcze, sií duduie, sa í11doaie, sií miríie, sa oracaíe; -8 pentru celelalte verbe, afara de bca, da, sta, ltta, vrca, adica: (el, ea, el, ele) sa vada, sa zacií, sa rida, sa moarií, sa minta, sa amuteasca, sa i1fbeasca, sa luccasca, sa rasl1ccasca etc.; -a pentru verbele bea, da, sta, lua, ~'rea, adicií: sa bea sa dea (el, ea, el, ele) sa stea sa ia sa vrea 19.7.3 Trecutul Trecutul conjunctivului arata intr-o aetiune ineheiata: 1. Coneesia sau indoiala: (1) Ce sa ji cautat el aici? (2) Sa ji arut ~i stea in frunte, nu-ti pasa tic de asta. (3) N-ar fi seos o vorM, sa-l ji picat eu ceara! Propozitii1e subordonate care euprind aeest timp sint, bineinteles, con c e s iv e. 2. Continuarea aetiunii in raport eu alta, tot trecuta, chiar atunci dnd aceasta din urma nu este indieata; de ex.: (4) Sa va ji pur/at cudincios eu totii.(Presupuncm gindirea: s-ar ji cuvenit san ar ji (rebuít sa va fi purtat ... ) (5) Sa nu va ji apuca! la eearUi! (La fel ca mai sus.) 3. Conditia in trecut: (6) Sá jijost eu atunci in putere, era nlu de el! 19.7.4 Formarea trecutului eonjunctinllui se faee eu Sil pentru toate persoanele, urmat de un partidpiu: (eu) (tu) (el, adunat, carat, intirziat, ineheiat, ea) sa fi Mut, cazut, zacuí, ars, ~ulcs, dres, (noi) fripí, batut, tiuit, auzit, ehiuit, fugit, murit, eoborít, urlt, ,'hit (voí) (ei, ele) • N o t a. St'i ji este conjunctivul prezent al luijí, redus la o singura forma pentru toate pcrsoane1e.

Ji"

210

Capitolul 20

CONDlTIONALUL

~(

OPTATIVUL

1. Conditionalul face sa dcpinda realizarea actiunii verbuluJ de o conditie oarecare: (1) Daca tu ai Ji o floare, eu m-a$ face gradinar. (2) Cind ay $ti omul ce-ar pati, dinainte s-ar pazi. 2. Clnd conditia nu mai este lUsa exprimata, acest mod se nume~te o p t a ti v ~i, bineinteles, nu mai este dependent. De ex.: (3) De-ar inceta ploaia asta macar un ceas! (4) Jelui-m-a~ ~i n-am cui, J elui-m-a~ codrului! tntelesul de conditional ~i cel de optativ se pot adesea combina: (5) Ce bine am proceda, daca ne-am recunoa$te gre~elile! (Ce bine am proceda = dorinta; daca ne-am recunoa$fe gre~elile = conditia lndeplinirii dorintei diu Ce bine am proceda ... ). tn blcsteme, injurii (cu forma verbului inversata - de cele mai multe ori), avem de-a face cu optativul. (tn aceste expresii se sublnte1ege o dorint a): (6) Millca-i-ai coada! (7) Sari-le-ar ochii din cap! 3. tn constructii comparative, conditionalul introduce ideea de prezumptie: (8) Seara cacle frint, parc-ar cara peste zi pietre de moar~. Prczumptia apare ~i dnd acest mod este intrebuintat in vorbirea indirecta: (9) Ziceau unii ca ar fi vazut cu ochii lor"farfurii zbura; toare".

211

20.1 TDIP17HILE CONDrpoXAtPLl71 ($1 OPTATIYelTI) Conditionalul (optath'ul) are dona timpllrl: prczentnl ~i trccutul - amlndoua compuse. 20.1.1 Prc::cntul

1. Prezcntul exprima ideca dí. aetiunca verbullli este rcalizabila: (1,1 Daca l-ai ruga sa povesteascií ce a vazut, m' Jace-o eu pUícere. (Este posibil sa-l rogí sa povcsteasdi, deci actiunea de a mga este realizabila.) Z. Posibilitatea de realizare este insotita adesea de o presu· 1>uncre: (2.) Oricine te-ay critica, ~i oridt de Se\Tr ar Ji, asculHí.-1 ;;i reflectcaza la ce spunc. 3. Prezentul se intrcbuintcaza si cind vorbitorul \Tea sa fic sau sa para politicos ori n~odcst; de ex.: (3) A~ 1Jlcnfiol1a in fuga numai principalele noastrc realizari. (Aeeasta propozi!ic ar putea sa ia aspcctul uncí fraze ea: A~ 1IIen{iona, dad;' ími permiteN san daca

mi-ati permite ... )

-1. Cind conditionalul prczcnt se folosc~tc ca sa rcprodudí in ,'orbirca indirecta ce a spus cineva, el are inicles prczum-

. ptiv: (4) Nc spune ba ca

s-al' du(c la aYiatie, ba la marina . • N o t a. In blestcmc, injurii dc. apare optatinll aproape numai la prczcnt.

~i

20.1.2 FO1'lJlarca p,'czentului Prczmtul este compus din an:dliarul m'ca 'in forma speciridi.. urmat de un infinith·: (eu) a~ (tu) ai aconla, ameninla, a\ ca, diuca, n'uea, (el) af alegc, cuprinde, mergc, prctinde, stringe, (noi, am atipi, chiui. dori. stlri, coborl, yiD etc. (voi) ati (di ar 20.1.3 Forme im'crsatc de

prt::,~lIt

Prczentul conditionalului-optath' apare adesea ill\'crsat, in spedal in vo(birea populara. Ond inversarea se face imprcnna eu promnnck-obicct. acesta se a~aza lntre infini-

212

tiv ~i auxiliar. Cind invcrsarca se face fara pronume, infin~: thul ia forma lunga.lnversarea se intilne~te in constructll afcctive. De aceea, ea nu se aplica la toate verbele ~i nici la toate pcrsoanek. lata citeva exemplc: lnversiunea eu Inversiullca fara pronume-o biect pronullle-obicct (e u) minca-l-a~ mlnca-ti-a~ mincare-a~ (tu) minca-l-ai minca-ti-ai mincare-ai (el) da-í-ar mlllca-l-ar ll1in,~a-ii-ar mlncarc-ar (mincar-ar) (noí) minca-l-ati l1lincarL'ca~i (voi) mlnca-l-ar minca-ti-ar mincare-ar (mincar-ar) (ci) N o a. enele forme inversate s-an fixat la o singura. per• soana, de ex.: t

mira-m-a~!

20.1.4 Trccutul 1. Trecutnl arata. Crl actiunca vcrbului, dc~i privc~tc trccutul, nu este (~i níd nu putea sa fíe) realizata in spatiul de timp numit trecut. (1) Daca l-ai Ji rllgat Sr\ poycstcasdí. cc a vazut, a1' ji jawt-o cu pUí.cerc. (Nu l-ai rugat, lnsa, ~i d nu a po\'cstit...) • N o t a. Cind are acest llltelcs, trecntul conditionalului se inloeuiqte 'uneori en imperfeetul indicath'ului, fíe numai lntr-una din propozitii, fie in amindoua: Dac/í-l ntgai s,1 povesteasca ce a 1'azut, ar jiFíw!-o C'/t plllare. Daca l-ai fi rugat sa povestcasdi ce a vaz'ltt, ojacea w Placere. Daca-l rugai sJ povesteasca ce a vazut, o lacea w Placere. 2. Cind in treeutul accstui mod se adauga. ideea de prezumptie, aetiunca devine p o s i b i 1 a, de ex.: (2) Oricinc ti-ar Ji atras atentia, ar ji trcbltit raspl5.tit. (Se prcsupunc ca ar fi putut sa-ti atraga atentia.) 20.1.5 Formarca trccutltlui Trecutul este compus din conditionalul prezent al auxiliaruIui fi urmat de un participiu: (e u) a~ fi aflat, ascultat, dat, execntat, baut, ai fi (tu) (el, ea) ar fi sdizut, culcs, dres, facut, plins, supt, am fi dorit, dormit, suit, voit, doborit, tilit, (noi) unt etc. (voi) ati fi (ei, ele) ar fi

213

Capitolul 21 IMPERATIVUL

Imperativul este modul prin care se dau ordine . se porunse fac rugaminti, modul prin care vorbitorul incearca sa-~i impuna vointa celui caruia i se adreseaza ¡ (1) - Ospatar, adu o sticla de borviz! (2) - Vino peste o saptamina! (3) - Terminafi cu gluma ~i zbenguiala! (4) - Nu te lasa, mai baiete! ce~te ~i

Ordinul este intarit sau slabit prin dh-erse intercalad tntre vocativ (cind acesta este exprimat) ~i imperativ, sau tntre imperativ ~i alta parte a propozitiei Slabit: (5) - Ospatar, adu, te rog, o sticla de bordz! (6) - Ospatar, adu, daca e$11' bun, o stiela de borviz! (7) - Vino (~i) dumneata peste o sapHimina!

Intarit: (8) - Terminali imediat eu gluma ~i zbénguiala! (9) - Nu te lasa, in m'ci un caz, mai baiete! Imperativul are doua variante: una poziti\'a ~i una negativa. Cea negativa indica interdiqia de a tace ceva: Nu bea apa a~a rece! fntre ele este o mare deosebire formala, Sa se compare, de ex.: (10) Apropie-te! lndraznc$ie! l'nceteazi! (11) Nu te apropia! Nu indrazlIi! ¡';U ¡I/ccl.! (12) Nu va jucali in mijlocul drumului! (13) Ntt va speriafi I 21,*

21.1

FOR~IAREA

IMPERATIVULVI

. Impera.tivul are numai prezent ~i nnmai persuana a Il-a sIngular ~1 plural. El se formeaza diferit, dupa cum este pozitiv sau negativo a. 1 m p e r a ti\' U 1 P o z i t i v se forrneaza din aeela';ii radical ca ~i pre;:entul indicath-ului, cu acelea~i sufixe (atit cu .cel principal dt ~i eu eel secundar) ~i eu urmatoarele desInente: -8

Radical (tu)

+

sufix

-e

(voi) I

pentru verbele eu infinitivul terminat in -a, in -í (fadi. { sufix secundar) ~i pentru cele eu sufixul secundar -cz; pentru vcrbele eu infinitivul in -ia, cllea, -gltea, pentru cele cu sufixul secundar -e'Se, pentru cele cu infinitivul terminat in -i, precedat de o vocala ~i care nu prirnesc sufix secundar (eu exeeptia lui conferí, deferi, oferi, sufel'i) , pentru verbele eu infinitivul terminat in -ea ~i in -e (afara de cele diseutate mai jos);

pentru celelalte verbe termi-1 { nate la infinitiv in -i ~i eare nu primese sufix secundar; -ti pentru toate vcrbele

Aeeste desinente au acelea~i efecte asupra sufixelor ~i ra., diealului ca ~i la indicativ prezent. Se obtin astfel3 paradigme de imperativ: Paradigma1: (tu) a~eu1ta! dal umblií. vegheaza! coboara! vira! (voi) aseultati! dati! umblati! vegheaF! coboriti! viriti! Paradigma 2: (tu) apropie! ineuie! aseunde! decide! sparge! arde! m unce~te ! serie! stringe! ehiuie! (voi) apropiati! ineuiati! ascundeti ! decideti! sparge~i! munciti! seriet i ! ehiuiti! ardetil stríngct i ! 215

Paradigma3: (tu) dormí! (voi) dormiti!

fugi! fugiti!

siíril sariti!

fe~i! ie~iti!

Urmatoarele verbe an fonue neregulate la persoana a JI-a singular: lua (tu) ia! face (tn) fa! conferí (tu) confera! sta stai! merge " mergi! deferi ,. dderal ofcri:'l! bea "bea! trece trcci! oferi referí refera! zi! diminc(a) " ramii! zice vino! sufcri sufera! ~edca ~ezi ! vcm

b. 1 m p e r a t i v u 1 11 e g a t i vare drcpt caracteristidí faptul ca forma pC11tru pcrsoana a JI-a singular este la fel ca forma de infinith', in timp ce la plural ca estr la fel ca cea de la imperativ pozitiv, dcci: Paradigma 1: (tu) 11U m'culta! (voi) 11U ascultati! (tu) nu yeghea! (voi) nu vegheati! (tu) nu vid! (mi) 11U virlti! Paradigma2: (tu) uu ascunde! voi) uu asnmdcti! (tu) nu serie! (voi) BU scrieti!

nu nu nu nu

11U

nu nu m1 uu nu

decide! decidcti! ehiui! chiuiti!

da! nu umbla! dati! 1111 umblati! cobod! coboriti! apropia! HU :lllClliá! apropiatt! nu incutati! nu ~pargc! nu str111gC! nu spargcti ~ II \l stringeti! nu arde! nu arckti:

Paradigma3: (tu) 11U dormí! nu fugi! nu sari! nu ie~i! HU fi! (voi) 11U dormiti! nu fugiti! nu siírit-i! nu ie~iti! nu fiti! • No t a. Este de la sine inicles ca verbele care, la imperativul pozitiv fae persoana a II -a singular in mod ncrcgulat,. nu mai siu.t in aeeusta situatte la imprratiyul negatIvo 216

Capitolul 22 INFtNITlVUL

Infinitivul arata dí actiunea pe care o inniti~eazrl fara indicatii de persa ana ~i de: numrlr se desfa~oara ~m preces. caruia nu í se arata ineeputul ~i sfir~itu1. El arE'. dQua timpuri: pn:zentul ~i trecutu1.

ca

22, 1 PREZENTUL 1. Prezentul este forma-tip ainfiniti\'ului, exprimind proccsul de desfá,?urare a actiunii eare poate avea loe ~i momentul vorbirii; de e1\:.: ajllns,sc a filie (de el ínsu~i): tnd1'aznesc a su,stinf. .. tn functie d~ timpul \'('rbnlui careo! precede, infinitivul prezent capata. Íl1tcles de trecut san de viitor; de ex.: li s-a recomandat a cmlua atcnt capacita/ca de prodltc{ie a fabridi lnseamna: ti s-a rccomandfl! a c'i'a!ua (atunci, la o datrl din trecnt) ; índra.'misc a susJinc inseamna ca stts!inusc (atunci -~ deci, in trecut), spre deosebire de: ílldrc'í:.:ncsc a sltslinc(acum, dcci in prezent) ~i de: sílltcm datorz' a clarifica llf.crun:le (intr-llll timp care se plaseaza dupa prezC'llt, dcci in ditorul mai mult od mai putin apropiat). Din cele de mai sus se vede dí infinith'ul prezent are (1 foarte mare asemanare cu conjunctivul prezent. De accea, el ~i poate sa fie 5ubstituit de conjunctiv in cele mai multe din constructiile In care don,i'i vcrbe Icgatc prin intc1esul 10r se succcd. Aceasta se intimpla ~i in eombinatiilc de mai jos, unde infinbvul apare adesra la toatc timpurilc unor wrll(' ca:

-r a ahr!;.? a bale, a Cl't'dt'. a discuta, aJllra, a gemc, a pUnge etc.

(1) (a) zncepc

(l) (a) inscmna + a admite. a biíJllli, 11 controla, ({ cOI1t'inge, a darui. a iubi, a 1'irt etc. (\) (a) zndrazni + a afirma. a bl'ufali-:a, a cmlc. (J dcsckidc. a ie~i, a Upsi.a müui etc. 217

(4) (a) se indltra + 11 ad1l1lil, a cere, a o/1'ri, a }amite, a rcvcni, a trimite, ti v(rbi c~e. (5) (a) aj unge a blestotta, a da; a ridc, a socoti, a trcce, a Itria, a l/mili, a v¿íicari etc. (6) (a) da a inteli'{;c, a pricepe. (7) (ti) se obi~/llli + a as1'uta, a bea, a explica, a merge, a p01Jcs!i, el raparta, a viírsa, a símli etc. (8) (a) se Jace (sau) preJace a as,unde, a ataca, a bodogani, a lc'i1llItri, a 11t/tri, il ridica, a spltne etc. (9) (a) se l't'cat1ldnda a (/I'a!a, il mIL'naja, a cíntari, a demallstra, a evac1ta, a Jor/a, a holari, a indica etc. (lO) (a) rell~i,+ a amcllin!a, a brm'(/, a cerccta, a siringe, a scadea, a tra"ersa, a /tri etc. Vcrbul a putea (la toate timpurile) se construie~te fara a inaintea infinith'llllli care urmeaza: al' /i pu/ut prefinde. Verbul (a) ~ti se poatc construi eu a: ~tie a cinta, dar si fara: s'ie cinta. La verLeie de mai sus se adauga un numar de locutiuni, é:1: a g(lsi {'U ('(lle a, el aut'a pl¿iterea a, a Ji dator a.

+

+

+

+

• N o t a. lnfiniti\'ul atribut se lcaga de substalltiv cu de a: aiitudinea d!' a lacea, dorin/a de a 111.' juca, eroarea de a afirma, Ja'i.'oarea de a ínarca, gíndul de a construi, Planul de a orga1liza etc. Tot astfel se combina ~i infÍnitivullui Jace eu avea, de ex.: am dc-a Jace (eu), ai de-a Jace (eu) etc. - de~i se intrebuinteaza ~i formula am a ¡are (eu), ai a Jace (eu) etc. 2. Potrivit cu pJsihilitatea de a plasa actiunea in viitor, infinitivul intra ca parte constitutiva a viitorului, ca parte constitutiva a eonditicnalului-optativ prezent, in forma obi~nuita ~i in forma inversata (cu pronumcle-obieet exprimat), 3. In fonna lunga (pcntru care, Y. 22.1.1, Formarea prt'zenlulzti) el se intrebuinteazá ca parte constitutiva a conditinnalului-cptath' prezcnt Ílwcrsat ~i f~rií. pronumeobiect. 4. In forma seurta, infinitivul apare ~i ca un fel de itnperativ en diateza reflexh'a, in constructii ca: A Si' pastra (la rece) ! A se veriJica (atent)! A nu se pierde (din wdcre) 1 A se solfllra (inainte de intrf:'buintare)! etc. 218

Aeeste constructii rezultií de fapt din cele de la '. prin elipsa generalizatií a primului yerb sau a lceutiunii: (se rccomemdá) a se pas/nl (la rece); (se imjl/I/e, se C(J',' etc.) a se t-erific(l (atcnt) etc. 5. Atit In forma ~curtií, dt ~i in forma lunga, infiniti\'ul este ~i substantivo El rcprezinta numele ac1iunU. Ca substantiv - in forma scurta - PI este totdeauna precedat de a.

22.7.1 For11lal'ea prezcntullli Prezentul are doua forl!lc: una ~curta ~i una luuga. F o r m a s c u l' t a. In f0n11a scurta, prezentul are sufixele: -a care se aclauga la radicalul terminat in eonsoana al unui foarte mare numar de \"erbe, la radicalul terminat in -i, la raclkallll tenninat in consoana pronuntata palatal (ingcl/ ll11clzea, imperechca, il1fortoclzca, ,-eg/lea etc., unde aV'em tot un -a; dar. pcntru a se putea aulla in scris ca inaintea lui -a este un e sau un g prcnuntat palatal, se serie h--ea), la radicalul terminat in -u al eltorva yerbe. Ye1'be eu radicalul int1'-o eonsoana el ¡fe r i t ií ch(e), ch(i), gh(e), gh(i): intra strimba spala pleca arma masa aeo1'da caina \'5rsa inota bífa stopa ruga surpa "alta incuraja sara agata

oe

Verbe eu radiealul in -1, In ch(e), ch(i), gh(e), gh(i) ~i in -u, en infinith-ul in -ia, -el/ca, -g1r.ca, -/l(!: muia deo che a continua incheia imperechea ¡tIa intemeiaingenunehca O1:a inco\'oia intortochea ploua ineuia inmanunchea pollla veghea pcrpd tia zgiria intirzia prin.'ghea ,tal ua tatua inda 219

2) -ea pentru aproximativ 20-25 de verbe minat in eonsoana: ave¡ bea dJea durea incapea

intrcvcdea parea placea prevedea putea

(U

raJicalul tcr-

raminea revedea sdidea ~t~dea

tinta umpIea vedea ¿acea

tacea

Dilltre acestca, r/ími'llCCf, tillt'(t, itmplca au ~i o forma adaptata la conjugarea urmatoarc, eu -e in loe de -ca, iar altcle cum slnt apare, dispare. abtiut'. dt/ine, rt'f'Íne, susl'ine au ~i trccut la categoría eu -e: ~)

..e pcntru aproximativ 200 de verbe termínate in consoana, cu cxceptia lui serie ~i a compuselor lui (descríe; i'!lscrie. prcscric. reserie. trallsO'ie, s¡.;bsaie);

4a) -1 pcntru un foarte marc HUmar de verbe eu raJical111 termillat· in consoana, ca ~i pcntru acdea care au inaintc de -i o voealií. In ordinca alfabctica a consoanci ~i vocalci finale: aIbi biUaci amagl priiji sili

adOrIlli ademeni dupl acoperl sosi

asfinti auzi pipaJ cal sdqí:i

invol rol lngadui llngui

-lb) -i pcntru unele verbe eare au radicalul terminat intr-un r cu pronuntarc dud (-i nefiinJ dccít o transformare a lni -i): amari cobon

-are

dobori ociiri

tid vid zadarl

F o r III a 1 u 11 g a se earacterizeaza prin sufixele: pentru vcrbele eu radicalul terminat in consoana ~i in .. u;

220

.ett

pcntru yerbde el! infinilh-ul ~curt ín Tia, -c!zea, -¡.:,lit'(f pentru verbek care au la forma :-curtií. de infinitiv -ca sau -e, dar cu deosebire de accent. Cele cu forma scurta de infinith' in -ca slnt accentuate -ére, cele cu forma senrtií. de infinitiv in -e au aceentul pe radical ca ~i cele el! infinith'ul seurt in -Ja, -el/ca,

-Ire

~i,

-ghra ;

respectiv, -ire pentrn verbcle eare an la forma scurtií. a infinitinllui -i ~i, rcspectiv, Ti. Ca verb, forma lunga se intrebuinteazií. nnmai in eonditionalul-optativ prezent in\'Cr~at (Hira pronume-obied).

22.2 TRECFITL Tn'Cutul este far intrebuintat. El indica nedeterminarea uc.!iunii ycrbului ínainte de 'momentul vorbirii, de ex.: (1) Aeeasta inseamna a Ji lucrat dnd era necesar. (2) Nid n-a apucat a Ji rostit un emint. 22.2.1 Formarea t¡'cclttului Tn'Cutul este compus din infin'itinll prezent al lui ti urmat de un parl kipin,

Capitolul 23

GERUNZIUL

Gerunziul arata ca actiunea se desfa~oara paralel cu alta sau cu altele. El nu are numar, persoana ~i níd timpuri. 1. Cind actiunea verEului aflat la un mod personal este la prezent, geTunziul are ~i el inteles de prezent: (1) Lucl'índ de mult impreuna, se cunase bine. (Pentru ca lucreaza de 11lult impreuna, se cunose bine.) (2) Vazíndu-l asa de amarit, HU stiu ce ~a credo (Fiinddí. il ~·ad ... etc.). ' (3) Ca sa nu se sufoce pe~tele in balta, iama se sparge din loe in loe gheata, f ¿¡dudt/-se rasuflatori. (fadndu-se = se fac). 2. Cind actiunea \'erbului aflat la un mod personal este la trecut, gerunziul are ~i el inteles de trecut: (4) Revazínd cla~a, bancile, catedra din clasa. in eare invatase, a fas! cuprills de duio~ie. (Pentru di a revazut... a fost cuprins ... ; sau: in timp ce revedea ... ) (5) Dorise sa-~i viziteze prietenul glndiudll-se ca-l va face sa-~i schimbe parerea. (gíndindu-se = (fiinddí) se ginclea ... ; sau: se gindise ... ) 3. Cind actiunea verbului aflat la un mod personal este la viitor, gerunziul are ~i el inteles de viitor: (6) Va pleca, poate, bomMnind. (bombanind = (in acest timp) ... \'a bombani); 4. Cind se refera la. un substantiv, gerunziul poate sa fíe echivalentul uneí propozitii atributive calificative: (7) Se vedea luna s!ralucind pe cerul fara nori (stralttcind = care stralucca).

222

(8) Se auzea un piriu sltsurind in apropiere. (s1tsurtnd = care susura).

5. Gerunziul se comporta in general ca un adverb. De aceea

el nu se acorda cu substantivul la care se refera. ~i dnd are inte1esul unei propozitii neatributive, el este - in fapt - adverb. Astfel, cind spunem: Reva%Índ clasa ... etc., gerunziul se retera la predicatul a Jost cuprins (de duio~ie), ca ~i cum ar fi un adwrb care exprima ideea "in timp ce revedea" sau "fiindca revedea". tn propozitiile atributive nu este totdeauna u~or sa stabilim cu exactitate la ce se refera gerunziul: la substantiv sau la ,-erb? De ex., in:

(9) Ciinde, sim!ind primejdia,latra eu disperare. (simlínd poate sa fíe echivalentul uncí atributive "care simtea", san al uneí cauzalc: liJlra "fiindca simteatt).

23.1 FORl\IAREA GERUNZIULUJ Gerunziul se formeaza de la radicalul wrbullli cu ajutorul sufixului: -Ind pentru verbele termínate la infinitiv in -i, -ia, -chea. -gltca; -iud pentru toate celelalte ,"crbe. Verbele cu radicalul ter~lÍnat !~ -d tranS.fOl~ma pe -,d in -z: caz!nd. scaz~lld. ~ezt1t1, }!i1zmd; ,apnn:rllld, arz11ld, ascunzl11d, crez111d. cupnnztnd. 1'1.~mld de.

23.2 PEHJFHAí;E TEMPORARE FORMATE CU GERUNZIUL Uneori. gcrunziul apare dupa auxiliarul ti formind cu acesta perifraze eu tnteles de impniect. de perfeet compus. mai-mult-ea-perfect ~i de ditor. astfd:

(eu)

pcrfectul compus: am fost adunind = "am adunat", "adunasem"· ai fost adunind

impetfeet: eram adunind = "adunam'~

(tu)

eraí adunind

~.a.m.d.

223

!,eu) (tu)

viitor: "oi fi adu11111d - ..\'oi adUlla" vei fi adurund i,a,ll1,d,

Accste perifrazc - foarte rar intrcbuilltate, tlcaltmintcri (cu exceptia viitdrului. care este popular ~i are intelcs de prczumptiv) - nu slnt COllstituite in paradigmc propriu-zise. Faptul reÍese dar din posibilitatca de a introduce ¡ntre auxiliar ~i gerunziu dh'erse advcrbe sau grupud de cuvinte, de ex.: am fost multa "reIlle dupa ce ne-am illtilllit MwLÍlld cillpcrci in padure.

Capitolul 24

PARTICIPIUL

Partiópiul exprima faptul di ac~iunea verbului este in~ chciata. Ca atare, el constituie: 1) parte a tuturor timpurilor compuse trecute; 2) un adjectiv variabil aví'nd lntelcsul vcrbului de la care pr?vine: lap!e Mtll!,. fasole sleitií: pomi 'infl{)ri!i, suflet dcs~ clns, strugufl stropt/t, m,ere wlese etc. Ca adjectiv cu inieles verbal, el are compliniri: frunza b,!tuta de vínt (= "pe eare o struguri stropiti C'lt mina lui bate sau "a batut-o" vintul ~mintina!rt'cata CIl z(/I/(lr, haine p'ul'tatc C1t grif(j, data petrecuÓ In 11l111/Cil cte. H

),

24.1 PARTIClPII CU lNTELES ACTl V ~I PARTICIPIl CU íNTELES PASIV l. Multe verbe a e t i ve capata in~c1cs p a s i v la participiu, de ex.: material ad'unat = "care este sau a fost adunat de (cineva)" = "care este sau a fost aflat (gasít) de... " copil a/lat = "care este sau a fost afumata de ... " sunca aJumata ~az íncurcat = "care este sau a fost incurcat de .. ." declaralie ser isa = "care este saa a fost scrisa de ..." La un numar de v('rbe, inlelesul pasiv al participiului apare paralel eu cel activ, de ex.: vinnl blíut = "care este sau care a fost haut de. ," om Mllt = "care a Mut aleool ~i este ameiit'~ ciinc crt'seut = "care a crescut sau a fost crescut de ..." aluat creseut = "care a crescut el illSU~i" suma scJzuüi "care este sau a fost scazuta de ... " nllllCare seázutií = "care a scazut prin fierberc".

225

24.2 FORMAl{EA PARTIClPIULUI Participiul se formeaza cu ajutorul sufixelor -t ~I -s. Primul se a~aza dupa sufixul trecutului la verbele' asigmatice ~i la cUeva dintre cele sigmatice. CeHí.lalt sufix, -s, se uti1i~ zeaza la verbele sigmatice. Avem, a~adar, urmatoarele terminatii de participiu: pentru verbele cu infinitivul in -a, -ia, -chea ~i -ghea: -at aparat, taiat, intirziat, dcspcreclteat, vcghcat; pentru verbele asigmatice eu infinitivul in ~ea ~i -e: -ut avut, biiut, ptacut, cazut, cerut, cusut, ¡acut, genwt, priceput etc.; -(I)t pentru verbele cu infinitivul in ~(: acopcrit, biinuil, calatoril, dorit, grc~it, hiírtuü, incltipuit etc.; -(i)t pentru verbele cu infinitivul in -í: amarit, coborít, doborit, omorit, tirÍl, urít etc.; ~ntru verbele sigmatice: copt, fript, infipt, supt, -t fiert,frint, ¡nfrint, rupt, í1ttrm~pt, spar!; pentru celelalte verbe sigmatice (a caror lista se afia lapo 182 ~. u.).

Capitolul 25 SUPINUL

1. Supinul arata fara a indica numarul ~i persoana ca actiunea exprimata de el reprezinta scopul, mai far cauza uncí actiuni expuse anterior, de ex.: (1) Mai aveti mult de mers (= sa mergeti). (2) S-au pus pe míncat ~i pe baut (= sa manince ~i sa bea). (3) Sa va spuna ellimpede ce este de facut (= ce sa faceti). (4) tI dureau HHcile de ris (= din cauza rl'sului; din cama ca rlsese). 2. El serve~te ca atribut care indica de asemenea ideea generala de scop, indeplinind o functie asemanatoare cu a unui substanth" precedat de prepozitie, de ex.: apa de baut pasta de lipit carte de cifít praf de stranutal guma de *ters ulei de gatit lame de barbierit vaca de muls etc. tn astfeLde constructii, supinul poate avea completarl, de ex.: forme de copl (prajituri, cozonaci), ulei de uns (ceasornice, motoare), sita de cemll! (faina), ma~ina de tocat (carne) etc. J. Supinul este complement de scop al unor adjective ca bun, frumos, p¡acttl; de ex.: ogoare bune de semanat, flod frumoase de prÍ1:it (de PllS in vaze) , stofa placuta la PiPaif etc . • N o t a. tn expresii ca sarciní u~or de executat, lucrurl greu de spus, situatii dificil de explts etc., nu avem de-a face cu un supin atribut, ci ad\'erbele u~or, greu, dificil sint completari ale supinului, adica: sarcini de execulat 1I$or (care se cxecuta u~or), lttcruri de spus greu (can' ~e spun grcu) etc. 227

4. In formule ca: dt' aSCII/lal ... asC/;/:'¡i,' dc pous!il ... am pwcslit. de il/cúpiítina! ... es!c (era elc. Jinciípáffll(/! etc ,;upinul are intc1csul "in ceca ce priYC~t{'·· ... "dt prh,t'"tc" ... (a~cul­ tarca. poycstirca, faptul de a PO\'csti. incüpCl(lnarea elc), fEnd Ull compkmcnt indi[cct de rc1a(k.

2.5.1. FOR1IAREA SePI\ll.l:I Snpinul se [ofl1wazü el! a('cka~i. sufi:);{' ca

~i participiul si in acdcasi eonditi.i ca aec·sta. Cll de(l~('hirea cú el f'>ite Ó b 1i g a t o' r i ti 'in~o\it (k Pi! pCl.l\k.

Capltolul 26 CONJUG~REA

Totalitatea modurilor, timpurilor, pcrsoanclor, nUll1crelor diatczelor vcrbului fonneazi'í. un sistem numit e o n j ug are. Fonllele verbale construite pe accla~i tipar san model constituie impreuna o clas(~ de conjugare sau, mai pe seurt, O conjugare. Numarul clasclor de conjugare (al conjugarilor) dcpinde de sufixcle (principale ~i secundare) ~i de dcsinentde utilizate. i\Iodificarile datorate combinarii raclicalului, sufixclor ~i dcsinentelor au mare importanta pentru ínfati~arca concreta a formclor verbale, dar cind sint conclitionate numai de diverse intilniri de sunete vorbite. nn duc - dupa parcrca noastra - la schimbarea clasci de conjugare. Astfel. verbele cu inlinitivul scurt in oía. -c!tea, -ghea se sfir~esc la infinitivullung in -iere, -cltere, -ghere: tnclteiere, mil1gíiere, spoliere, imperecltae, snpra,veglzcre, ca ~i avere, cadere, sc adere, vcdere care au rnsa infinitivul scurt in -ea, purtind - ~i unele ~i altelc acccntul pe primul -e din -ere. Cu toate acestca. ele nu intra in aceea~i conjugare, pentru di -ere de la prima categorie rczulta dintr-un -are, transfonnat in -ere din cauza luí -i (a), a luí -clt(ea) sau a lui -glz(ca). Dovada dí ele tin de aceea~i dasa de conjugare ca ~i verbele terminate la infinitivul scurt in consoalla sau in 1t a o avem la persoana a U-a plural, nnde -a nu s-a mai modificat in -e. Sa se compare: ~i

+

(voi) blcstemati (yoí)

~díldati

aveti

mingUat i

(voí) aruncati

el'

impcrecheati w-ghcati

229

Ja/a

de

dideti

vedeti

Si1ua\ia este ceya mai complicata la imperfect, unde a"l"tTl : (eu)

(tu)

arUllcam alllllcai etc.

mltwiiam

'"

11l i Ilg ¡ia i

etc.

impf:l ccheam imperccheai etc.

a,'eam a\'cai etc.

La pi imde trei n:rbe, sufixul impcrfectlllui este -a-o Daca imj)('rcchcam, impcrcchcai etc. seamana totll~i atit de bine cu 11¿'t',O/t, a,·caiete .. aceasta se c1atoreaza numai faptului ca In ortografia noastra -ch(e) ~i, bindnteles, -glz (e) nu se pot :::crie alUd - dc l'xcmpll1, ca int1'-o transcriere strict f()netidí.: K. g. La aua. consoal1a dinaintea lui -en este de alt tip dedt -ch(e) ~i -r.;h(c J. De aC('ca, sufixul ~e sede -ca. La perfectul simplu, in sehimb. n'rbele en infinitivul scurt in -el. -z'tl. -clzca ~i -glu:a sint dzibil diferite de cele eu infinitÍ,'ul scurt in -ca. adnd alt sufÍx. Sa se compare, de ex.: (eu) mingíúú, (eu) arzl11cai, (eu) impcrechcai cu (eu) avui. (eu) u'izui, (eu) riími etc. Inca un exemplu pl'ntrn ilustrarea acestei idei. Din:re verbele cu mfinitinll seurt in -1 ~i in -1, unele au pe -1' ~i pe -i dupa tUl r: muri, cobart. La persoana a III -a singular a indica: i vului prezent, cele in -1 au forma coboart'i care sea mana perfect cu apará - Je~i acesta are infinitivul scmi in -a (apara). La imperfect, la fel: (eu) wbora11l, (tu) coborai e1<;., ca ~i (eu) apara m , (tu) apárai etc. Muri ~i coborí trebuit puse insa in aceea~i clasa, fiinddi -i este. derivat dintr-un -i care ui-meaza dupa un r eu o anumita pronuntare (mai dura), pe dnd -i urmeaza dupa un r cu alta pronuntare (mai slaba). Aceasta rezu1til foarte bine de la perfectul simplu. caci (eu) coborN, (tu) coborí!ji ctc. nu mai seamanil cu (eu) aparai, (tu) apiíra!ji etc. La fel de semnificativa apare ~i imprejurarea ca sufixul care se intrebuinteaza la unele verbe cu infinith-ul scurt in -i este acela~i ca ~i cel de la verbele cu infinith'ul scurt in -ri, Sil se compare in acest sens (eu) hotarasc, (tu) hotiírá!jti. (el) hotiírií~te etc. eu (eu) doresc, (tu) dore!jti, (el) dore$tc etc., in timp ce de la un verb terminat la infinitivul scurt in -(r )a. sufixul secundar, cind apare, este numai -ez: (eu) sarcz, (tu) sarezi, (el) sarcazií etc. Pentru impilrtirea verbului in conjugari, luam sufixele ~i desinentele in forma lor de baza. 230

26.1 CONJUGAREA 1

Sint de conjugarea J doua mari ¡.;rupe de vl'rbe: 1) verbele termínate la infinitivul semt in -a, -ia, -chea, -ghea, caTe au numai sufix principal; 2) verbele CU acelea~j terminatií can: au sufix principal ~ sufixul secundar -cz. 26.1.1 Formelc de conjllgar/! a

~'¿ybdor

din grupa J) lega,

incuia, deochea, continua Indicativ

- prezent (Cll) leg incui dcochi continuu ~i cotinui (noi) legam incuiem dcoachem continnam

(tu) legi incui deochi continui

(el, ea) leaga incuie deoache continua

(voi)

(d, ele) lcaga incuie deoache continua

lcgat i incuiati deoacheat i continuati

- 'impcrJect {eu) lega m incuiam deochcam continuam (noi) legam incuiam dcocheam continuam

(tu) legai incuiai deochcai continuai (voi) legat i incuiati deoch~ati continuati

(el,

l'.l)

lega incub decchea continu-l (ei, ele) legau ineuiau deochean continuau

- pcrJect simplu (eu) legai incuiai deocheai continuai

(tu)

(el, ea)

lega~i

lega

incuia~i

il1cuie deoche continua

deoche'asi

eontinu~~j 231

(\"(\i) (noi) legara m legadqi incuiar{¡ti incuiaritlll dcoc}¡ea{'a ti dccchcadíll1 continuarul1l continuar~ti - maz"-mlllt-ea-pC1'fec[ (tu) (eu) lcgascm lcgase~i incuiascsi íncuiasc!I1 contjml<{sc~i (yoi) legascra!i incuiascr(t ti continuascrat i

continua~l'tn

(noi) legascram lncl¡iasedím cOlltinuascrüm

(ei, de) legara incuiara decchcarü continuara (el, ca) legase incuiase continumc' (ei, ele) legasera Íncuiascra continuas('ra

- par'eL e01l/jms

a

(tI

am legat deochf'at i'oi

0111

íncuiat continuHt ¡',',

deochca continua

tucnia 'l'{Ji (1

l'o"

legat lncuiat

Ji

<'di

~'a

Ji

,'(1m ji

H;1"

'dcochea continua

kga incuia

deochcat legat continuat ínclüat e o n j u n c t i \'

a1l

Íncuiat continuat

~'om

'i'({

lega

ali

legat dcocheat

.'(ti Ji ~'o1"li dcochcat con ti t111at

- p,.e:mll (l'\I J

su kg sa incrd sa deochi sa continuu (~i: continui) (noi)

su 1cgam

sa incuiem sa deod]('m sa

c0ntinl!;llll

(tu) lcgi sa incui su dcochí Su continui

Su

(yoi)

sa lcga¡i su incuiati su dcocheati su continu~tl 232

(d, ca)

sa lcge sa intuí(' sa deoachl' su contimll (ei, ele) !ese innüe dcoach(" ~ií continw

sa sa sa

· _. trcClIt ~Ú -' ¡

kgat

(la toatc pcrsoandc) lncuiat dcochcat

Conditionalul

ar

al

-

j)rc,~cnt

a1l1

continua -

,,~

/1

ai fi

el1'

legat

ar

ati

lega ¡nenia dcochea continua

lega incuia deochea t1'CC-If.f

a1l1 Ji ati Jl ar JI

fl

.

legé1t lncuiat deoehcat continuat

Íncuiat dcocheat continuat Impcrativ

- p1'rzt'nt lcgati incuia1i deocheati continuatl

leaga iucuÍe deoache continua - uegl1/iv nu nu íneuia nu nu deochca nu nu nu continua nn kga

lcgatl ineuiati deochcati continu;t1i

Infinitiv

- trecnl lega. inctua dcochea ccntinna etc.

legare

incuierc deochcre continuare de.

233

a fi lcgat a ti incuiat a ti deocheat a fi continuat ('k.

legind lcgat

Gerunziu incuind dccchind Participiu incuiat dcochcat

continuinu continuat

S u p in (cu, de, in, la, pe etc.) legat, incuiat, dcocheat, 26.1.2 Formcle de coI/jugare a ¡·t'rbdol' diu

lucra

impuia

imperechea

continuat

~Y1Ip(/

veghta

12

tatua

Verbele din aceasta grupa se deosebesc de preccdentele (gl upa JI) numai 4t indicath--prezent, la conjuncth'-prczent (puzítiv) i Indicativ

- prez,'1I1 (eu) lucrez impniez imperechez veghez tatuez (noí) lucram impuiem .impt'l'echem veghem tatuam

(tu) IUCfezi impuiezi imperechezi vcghczi tatuezi (\'oi) lucrati impuiat i impcrecheati vegheati tatuati Conjunctiv

(eu) sil lucrez sa impuiez sa imperechez sa veghez sa taiuez (noí) sii imperechem sa lmpuiem sa veghem sa tatuam

(tu) sa lucrezi sil impuiezi sa impercchczi sil \"Cghezi sa tatuezi (voi) sa il11perecheati sa impuiati sa vcghcati; sa tatuati

(el, ea) lucrcaza impuiaza im}X'rccheaza vcgheaza tatucaza (ei; ele) lucrcaza hnpuiaza imperecheaza veghcaza tatueaza

- prczcllt-

23'4

(el, ea) sa lucrcze sa impuieze sa 1m perecheze sil vegheze sa tatueze (ei, ele)

sa impereche:re sa impuieze sa vegheze sa tatueze

Imperativ - prCZc1ltlucreaza ímpniaza ímperecheaza vegheaza tatucaza 26.2 CONJUGAREA A JI-A

De conjugarea a U-a ~in toate verbele termínate la infinitivul scurt in -ca. Ca model luam pe dun~a, parea, ·vedea.

(tu) dori pari vezi

(eu) dor par vad

durcam dureai parcam parcai vedeam vedeai d~lrtl~.i

durui ptlrui vazui

paru~l

vazu~i

durusem parusem vazusem

Indicati ... - prezl'1tt (el, ea) (noi) doare durpm pare parem vede vedem

(voi) dureti pareti vede ti

(ei, ele) dor par vad

- i1nperf cel durea duream parea paream vedea \'edeam

dureati pareati vedeati

c1ureau pareau vedcau

- perfect simplu c1uru dururam dururati paru paruram paruraÜ vazu vazul'am vazurati

- mai-mult··ca-perfect dllrUse~i dllruse duruseram dllruserati c1urusera paruse~i paruse paruseram paruserati paru~era vazuse~i vazuse vazllseram vazuserati vazusera - perf ect compus-

am

c1urura parura vazura

al dllrut parut vazut

ti

am

a!~

durut piírut vazut

235

au

.. ,

-VltLJr -

'tol

vd va dure a parca vede a

t,cJi

'i!Om

.'OY

durca parea vedea

- vUto-, {f,1¡terior -

,¿'oí ji

vei ji

'ca ji

vom ji

durut parut vazut

durut parut vazut

¡xli

Ji

'liar

JI

Condqionalul

- pre::cnta~

ai durea parea

am

aY

ve dea -

ai ji dbrut parut vazut

afl durca parea vcdea

!rtCitt -

ar ji

am ji

aJi ji

ay

durut parut vazut lnfinitiv

- prezcntdurea

parea

vedea

a fi durut

- tyccut a fi parut

a fi

purtind

Geru;1ziu parind

v3.zind

durut (eu, de, in, la, pe etc.)

va~ut

Participiu parut

vazüt

S ti pi n parut

\azut

duru~

236

JI

26.3 CONJFGAREA A III-A

tn

conjugan'a 3. 111-3. slnt doua grupc de ,,('rhe 1 1) asigmatice; 2) sigmaticc (inc1nsi" cele eu partidpiul ln prccedat de o consoalla).

26.3,-1 F(Jrmc1c de cOll}ugarc a '¡Iabe/o/' asig/lla/ieo bate

trece Indicativ - prc::xlIt -

(tu) bat trec

(el. ea)

(tu) bati

(noi) batem trccem

bate trece

trcc1

-- ÚlI perire!

bfltL:
batui trccuí

(yoi) loateti tn:ceti

(d, ele) bat t1'ec

batcat i trecetlt i

batcau trcceau

-

bateai treCE'ai

batea trccca

batu~i

- pCJ'fcct simplu hit u baturam biitud'íti trecu trecnram trecura't i

trectl~i

batcam trcccam

N1tura trecura

- 1lIai-1lI11It-ca-Pofcd «('u) batusem (tu) batusc~i. trecusem trecuse~l (noi) bátusedlm (\'oi) biltuscdlti trectl,,-errUli trccuserat i

(el. ca)

trecuse (ci, de) batusedi trCCl1~cra

- PCl'fcc! compus an bi:ítut trC'cut

((ti

11m

15.lut trecut

~'oi

~ieí

¡,iilol'

h'l

bate trecE'

-- "iitll}' ~,ci

Ji

bátut trc'cut

t'a

-

1' 0m

~,,#

1'M'

bate tren'

a IIIi'ri¡,)"

/1

¡'om

fi

t'cf1'

fi

llatni

tl'C'cut 207

Conjunctiv

-pre::c'llt(e u) (tu) (el, ea) (noi) (voí) (ei, ele) sa bat sa batí sa bata ,;a batem sa bateti sa Lata sa trec sa treci sa treadí ~a trecem sa treceti sa tl'eaca

-

-

trt~C/~t

sil ti (la toate persoande) batut, trccut

Condi1;ional (eu) a~

- prt'Zc'Jl! (el, ea) (noj)

(tu) ar ai bate trece

am

(voi) ati bate trece

Impcrariv -

prcz,-Il! -

batcti trecet i

bate treci -

negativ -

nu bateti nu treceti

nu Late nu trece Infinitiv - prt'zl'n!-

trece

bate - trecut a fi trccut

a fi batut

GeruJ1ziu trednd

battnd Participiu

trecut

batut

s up i n (eu, de, tn, la, pe etc.)

batut

trecut

(ci, eJe) ar

26.3.2 Formclt: de conjugare a" t'crbelor sigmatice

spune

tunde

frige

lndicativ

- prCZfJlt(eu) spun tund frig

(el, ea) spune tunde frige

(tu) spui tunzi frigi

-

(eu) spuneam tundeam fdgeam (noi) spuneam tundeam frigeam

(noi) spunem tundem frigem

(voi) spunet i tundeti frigeti'

(ei, ele) spun tund frig

impcrfoct -

(tu) spuneai tundeai irigeai (,"oi) spuncati tundeati frigeati

(eí, ea) spunea tundea fdgea (ei,ele) spuneau tundeau frigeau

- perfect simplu (tu)

(eu) spusei tunsei fripsei (noí) spuseram tunseram fripseram

spuse~i

(el, ea) spuse tunse fripse (ei, ele) spuserl tunserá fripsera.

tunse;;i fripse~i

(voi) spuserati tunserati fripserati

- mai-mull-ca-perfect (eu) spusesem tunsesem fripsesein (noi) spusesedim tunseseram fripseseram

(tu)

sp1l5ese~i tunsese~i fripsese~i

(yoi)spuseserati tunseseratí fripseserati

(el, ea) spusese tunsese fripsese (ei, ele) spusesera tunsesera fripsesedí.

- perf ce! co-mpus am

al

:;pus

a

am

all

spus tuos fript

tuns fril't

239

au

11m

,;y-i

va

'<-'t'f"i

t'01ll

spune tunde frige

spune tunde frige

f(,)j.

Ji

¡Ni

spus tuns fript

(eu) sa spun sa tund sa frig

sa

- víitor anterior vvm Ii"a Ji

ltu)

Ji

Conjunctiv - pre~ent (d. ea) (noí)

vefi Ji spus tuns fript

(voí)

~'or

(cí, ele) spulla

su spui Su SpUlla. sa. spuncm sa SpUllG-ti sa 5a tunzi su. tunda. sa tundcm sa tundeti su su frigi su. friga su. frigem su frigeti su.

~unda

friga

- trcwtfi (la toale persoillldc) spus tuns.fript Conditional - prezcnt ~

,;ti

am

ay

al'

spune

spune

tunde {rige

tunde frige

al'

-- trallt -~

ji

,ti Ji spus tuns fript


Ji

am

Ji

tt{i spus tuns fript

Imperativ - prt'zt"Iztspune

tunde fri~t'

spun\'t i tunucti frigeti

ji

Ji

,1r

Ji

-

lIega1iv -

nu spune nn tunde nn frige

nn Spullcti nu tunueti 11 n frigt'li Infinitiv

- prezent tunde

spulle

frige

- trecut -

spnnind

a fi tuns Gerunzill tunzind

spus

Participiu tuns fript

a fi spus

a fi fript frigltlf"t

su Pi n spus

(en, de, in, la, pe de.)

tuns

fript

26.4 CO~JCGAREA a l\'-a Sint de eonjugarea a patra doua mari grupe de vcrbe: 1) vcrbele terminate la infinitivul seurt in -i ~i -i care au numai sufix principal; , 2) verbele eu acc1ea~i terminatii care au sufí", principal ~i sufixul secundar -{'se. 26.Jl Formele dc conj1fgare a 'i.'crbt'lor .fin :;ntptl IV t

fugi

(en) fug nlor

vir

(tu) fugi morí vid

murl Indicativ - prezcnt(noi) (el. t:a) fuge moare vira

fugim murim Vlnm

viri

(voi) fugit i muriti

virit i

(ei. ele) fug mor

vira

- imperf ce! (eu) (tu) (el. ea) fugeam fugeai fugea mllream mureai murea \-Lli drall1 \"Jla

(noí) fugeam muream dram 241

(voi) fugeati nlureati drati

(ei, ele) fugeau murcau vIrau

(eu)

fugií murii vírii

fugisem murisem virisem

am

(tu) fugi);i n;~ri.~i Vlfl~l

fugise~i murise~i virlse~i

- perf ect simplu (el, ea) (noí) fugí fugiram muri murin'im vid viriram

(voi) fugirati murirati virira ti'

- maí-mult-ca-perfccl fugiseram fugise murise mudscram viliseram virise

- perj ect compus a am ai fugit murit vhit

(eí, ele) fugira muridi Yirira

fugiscra1i ft:ghera muriserati muri:;era ,iri,cra ti VlrlSHa.

ají

all

fugít murit drlt

- viitor voí

vci va fugi murí virl

Vo1n

¡'(,ti

vor

fugi muri

"ir! - viito! anleriur

fIOl ji

vei ji

vom ji

va ji

vf!i ji

,o/' ji

fugit murit ,'idt

fugit murit virit Conjunctiv - prezent -

(eu) 51 fug 51 mor 51v1r

(\'oi) (tu) (el, ea) (noi) sa fugí sa fuga sa fugim sa fugiti sa morí sa moara sa murim sa muriti sa viri sa vive sa "irlm sa drit{

(ci, ele) sa fuga sa moara sa vire

- trecut -

51 fi (la toate persoanele)

fugit

242

murit

"hit

Conditional -

prt'zc'n!-

am

ay

tÚ

fugi muri dd a~

ji

lIi

Ji

ar

Í\Jgit murit \'hIt

-

trt'Cut -

/i

am

alí fugi muri vid

Ji

ar

a!i Ji fugit murit vMt

lmperativ - pr<'z,'1If -

fugit i muriti virit i

bgi mcri \'ira -

lll'gativ -

nn fugi nu muri nu Yiri

nu fugiti nu muriti nu viriti Infinitiv -

a fugi

prt'zt'lzt -

a mu[i -

a fi fugit

a viri Irl'cut -

a fi murit

a fi "Mt

Gerunziu fllgind

murind

virtnd

Participiu

fugit

,,¡rit

murit

s up in (en, de, in, la, pe etc.)

fugit

243

murit

ay

Ji

20.1.1 FU/'/JIdi dc cOl/j1lgare dil/ f!.I'1tPil 11

2:

cláti, dori, pirt.

Yerbe]c din aCC'asUi grup[¡ se dcosebesc de prcccdentele numai la indkativ prezeut, la conjnnctiv prezC'I1t ~i la imp{'rativ prczent pozitiy .. De aceea, dúm numai ;lceste forme,. lndicativ -

pr(~(/l!

--

(cu:

(tu)

(el. ca)

cliitci'c doresc pirase (noí) c1{ttim

cHí.tC'~ti c1orc~ti

cHitc~t('

(lorÍm

pit'lm

c1?r:-~te

pln"t~ti (yoi) clrüit i doriÚ pirit i Conjullctiv

plra~te

(ei, de) clt'ttc::c doresc pitiísc

--- pl'c:::ent (tu)

(t.:U}

sa sa sa

(d, ca)

sa datcsti sa dore;ti su pir3~ti (voi) sa cHaití su doriÚ sa pírlti 1 m p (' r a t i \.

clatesc don'sr pirase (n01) sa cUttim sa dorim stl Plrlffi

sa clatca::dt su dorcasdi

sa

pira~ca

(d, ele)

Su clñteasca sa c1orca::d sa plra"dí

/11'(:(/1/ --

(tu)

(\'oí)

clate~te dorc~tc pira~tC'

cliíti ti doriti pirit'¡

nu dlti

l1U d(ltiti un dorit'i nu piriti

nu dod nn phi

26.5 CO~JUGAREA YERBELOR NEHEGCL\TE Urma.toarelc wrbe se conjuga neregulat la o serie de timpnri: a~~ea, bca, da, Ji, 11Ia, sta, 1IS((/, ,orca. Trel clillll'C' de :..lnt áuxiliar(': m'(a, fi, ~'1'C'I. 244

In continuare dam numai formdc ncrcgulate, illcepind cu auxiliarele.

AVEA In ji1titiv prezent.~ Per fect simPlu:

avea avui avut

P.zrticipiu.:

Prezcnt predicativ auxiliar (eu) am am (tu) ai ai (el, ea) are a (noi) avem am (voi) aveti ati (ei, ele) au au • N o t a. Cclclalte rC'gulatc.

Indicativ Imperfcct Pcrfcct simPlu avcam avcai

avui

avusei

avu~i

avuse~i

avea aveam aveat i

avu avuram avurati

avuscram avuscrati

avcau avura timpuri ale indicath'ului

<1U

forme

Conjunctiv P r e z e 11 t: sa am, sa ai (sií aibi), sa aiba, sa avcm, sa a\'eti, sa aiNí. T r c e u tul este format in mod regulat. Conditional P r e z e n t (ea a u xiI i a r): a~, ai, ar, am, ati, aro P r e z e 11 t (ca p red i e a t i v) : a~ avea, ai avea, ar avea etc. Imperativ CclclaIte forme sint regulate. Fi 1nfútiliv pl'c::cnt: fi Per¡t'et simPlu; fui Pdrticipi/t: fost

1 n d ic a t iv Prezent

Impcrfcct (eu) slnt, -s, is erarn (t u) e~ti erai (el, ea) este, e, -i, ti era (nd) sintem eram (v( i) ~Ínteti erati (eL ele) ~int, -s, 15 eral!

Perfect simplu fui fusesi fu~i f,use~i fu' {\!füm fnsedim

furati

fuscriHi

fm8

fmera'

M"1 1 .C.p ..!'e fOl'meaci I<'gulat de ha doua paradigma a pcrfect ulUl "tmp1u: !ilscsnll, !¡:siS(5i, !uses,' etc. Cunjllllctiy

P r (' z e ni: sa fill. :-;;i fii, ~a fie, ::<1 fim, sa fili, ~a fíe, Celdalte forme sint regulate.

BEA IIl!iJlt'Ij¡, prrzent:

Pofa! s1·'mplu.' P.lrlicipiu.'

bea baui baut

La aeest verb sint fe>J'mate in mod neregulat numai:

~rezentul .inJicativului ~i eunjunetÍ\ului la persoana a III-a sIngular ~l plural: (el, ea) bca, (eí, ele) iJ((l/f,

DA

La acest verb ~int formate Ín moe! neregulat numai imperfectul cu reduplicare: diídcam, dtldcai, diidea etc. fata de imperfcctul fara reduplicare: da, dai, da cte.; pcrfectul simplu eu reduplicare: diidlli, d¿¡dll~i, d(rdll de. LUA InJini!ir preZlJlt: PerJcel simPlu¡ Participiit ;'

lua luai luat La acest verb slnt formate neft>gul~t numai: Prezelltul indicalÍ'i}Ului.· iau, iei, ia, luam, luati, iau. Prezentul con junctit'ului: sa iau, sa iei, sa ia, sa luam, sa luati, sa ia.

Prezentul irnperativului pozifiv: ia, luati.

USCA Infillitz"v prczwt,' Perf ect sitnPlll: Par!iciPiu:

usca uscai uscat Sint forme neregulate numai: Prezmtul i'12dicativ1tlui: usue, usuci, usuea, uscam, useati, usudí.. Pr,'zl'ntul eonjulletú:ull/i: sa usue, sa usuci, sa usuce, sa uscam, sa uscati. sa usuce. Prczen!ul imperativului pozitiv,' usudí., uscati. ToMe eelelalte forme au la ba.za radicalul use-.

VREA Injinifiv prczcnt: Perj cet simplu: Participiu:

vrea vrui vrut

La acest verb slnt formatc neregulat numai: Prezentul indicativului ~i conjunctivului la pcrsoana a III-a singular ~i plural: (el, ea) vrea, (ei, ele) vrcau sau vor. Ca auxiliar, el este la prczcntul indicativulni: voi oi ei, iíi, li, i vei a, o va vom om eti, at i , ¡ti vet i ,'or or

Capltolul 27 VERBUL CA PREDICAT

27. t PREDICATUL YEl{BAL COMPLEX Sa luam, pcntru a ,'edeace cste prcdicatnl ,'crhal complexo urmatoarc1e dOUrL scrii de cxcmp1e: 11. (1,l Rapidul trcC1tsc de cabina dc control. (2) Un pietl'oi dt o casa se m pr¡¡bll~i din clipá in c1ipa. (3) Om111 ('sIc gola de plccarc, dar i~i aduce aminte de ccva. (-1) N u are poftá sa dansczc. (:'i} Kici nu (.' a~t(lr¡¡¡.iI bine, dí ;¡ :;-i :--lInat dc:;;tcjl\{¡((Ji"lIL

n. (L) Hapidul aplicase sií lreadí de cabina de control. (2) Pn pictroi dt (l casa stlí!C(/ ~ií ~c j>1'ilblt;;('asci'í din c1ipa in dipa, (3) Omul dií sii pIca, dar i~i aduc(, amilltc dc ( ' ( ' q . (4) Nu ~T({1 dansczc. (5) Nici nu n apllcat S{t ado(/rm¡¡ binc, d.í a ~i sunat dqtep-

sa

tátorul. Fa1á d(' cxemplele de subA, cele de sub B contindtc dona verbe asociatc intr-un singllr Intc1cs (apucase Sil trcac¿í, sta· te~ S(t scprabu$easca, da sa ptece, 'l'reo sa dallscze, a apllcat sa MNmllii). Prirnul verb este folosit numai pentru a ajuta pe al doilea sa exprime un inteles intarit ori slrtbit in comparatie eu ce al' fi aratat dacrL ar fi fost singur. Astfcl de eombinatii le numim predicate verbale complexe. lntr-un asernenca predicat, pe locul de ajutátor pot sa figureze numai anumite verbe. Pe loeul al doilea p:->t sa apará orice verbe, daca scnsullor se potrive~tc cu ce dorim &1 spunetn. Yf'rhe!c- de pe loeul al doilea sint la conjund i \-

248

~i, maí rar. la ~upin f-all la infinith'. lnteksnl g

n (' r al

t'

al comLinatid il dil prilllul n'rb eare lx,ale Srl arate: 1) Jneeplltlll uncí (/eJim¡i: íncep, incepí. 1ncepe etc .. Srl dnt. su cÍn ti. su cÍnÍ(' íncepeam, ínccpeai, 1nSrl scriu, sa f-crii, f-tl scrie. cepea etc. íncepui. ínccpu~i. ÍllCCpll sa deretic, f-U dcrf'tici. sa cte. dereticc; am 111Cepllt. a i íncC"put, a incepnt. srl,visez, srl "isf'zi. ::-:rl viseze~ sa cÍnt, s¡,í dn(i. Srl dnte apuc. apuci. apudi etc. etc. prind, prinzi. prinde etc. 2) fa}!ul

ca ac!im!«(f eslc

(C1'a) pe cale s¡'í se prudilcií!

sa cint, sil seriu, sa dere~ tic, sa visez cte. su dnt, su scrÍn, sa deretic. sa dallscz, sa rid, sa pling

era (¡mi, ¡P, íi) dnc (n:nea) (ne, Y~L le) a yenit (vc" nisc) dan, dai, dá, dám cte. diídeam. dadeai, dadea am dat. ai dat. a dat cte. sta stát(·'t 3) ¡ajlul cIÍ

de.

sa cInt, sa intru, sa \'or1le5c, sa pIee, sií

111a n'red ctc.

Srl cada. Srl se prábu~easdí, Srl se ric1ke, sá dcco!ezc ck.

{reh1lir scl se prod/tcá! I sa cint, su ríd. su pUng, va trchti dc:. su dn1i, sa rízi, sa pUngí, sa cinte, sá rida, su plínga etc. etc. de citit, de scris, de mcrs, am, ai, are,
trebuic. trebuia. a trd,uit,

4}

du·rin!a de ílldtplúlirc a {/ctill1/H.: "fcau; n'éi, "rea; am vn.lt, ai \Tllt, a vmt. vd Vfea dc.: a~ \')"('<1. ai \n'a ('te.

I

249

sa CÍnt, Srl cínti, Srl cinte, srrin, etc.

Srl

~{l

\'1 n ,

sa

mor

5) posibili!alea de 1mdt'plinlr,' a ucjiullii,' pot, poti. poate, putem sa cint, sa clnü, sa. cinte, sa scriu" sa dorm, sa visez, puteai, putea, am putut ai putut, a putut, a~ sa ma c('rt, sa ma chinui putea, etc. ai putea, ar putea, \'oi putea, veÍ putea etc.

Predicatul verbal complex, fiínd o unitate de iuteles, se poate lua in propozitie ~i in traza ca un predicat unie. Se intelege de la sine dí, atuncÍ dnd dorim sa vedem cum este alcatuit ~i ce kgatura este ¡ntre verbele care-l compnn, 11 putem analiza in partile luí. Din punctul de veucre al tclului in care s1nt formate, predicatele in cauza se grupeaza in 3 categorii: 1) predicate ve:rbale complexc in care amlndoua verbele se modifica dupa numar ~i persoana; 2) predicate verLale complexc in care primul verb are numai persoana a III-a singular (era sa cazi, era sa cadem etc., trtbuie sa dnt, tl'cbuiL' sa cintiím cte.) ; 3) predicate verbale complcxe in care primul verb are numai pel'soana a III-a singular ~i numai una sau doua forme eu totul (era 53...., sta, sta/ea 53....). Datorita, pe de o parte, intelesului general pe care-l dau combinatiile din aceste predicate, datorita, pe de alta parte, faptului ca unele nu se utilizeaza cu toate formele, verbe ca era, poi, !rt'buie, (1mi) vine au fost consideratc s e m i a u x i1 i a r e de modo in aceea~i categorie a fost introdus ~i ~'rl'aH (\'tzi p. 1M).

27.2 PREDICATUL LA MODURILE NEPERSONALE Orice verb caloe nu este copula sau auxiliar ~i nu intra intr-un predicat verbal complcx este la modurile personale predicatuI unei propozitii. tn anumite conditii lusa, verbul este predicat ~i atunci dnd se afla la un m-od nepersonal. 27.2.1 InJillifivul scurt ca predicatInfinitivul scurt este predicat: 1} cind urmeaza dupa o fonna a wrbului avca intr-o propozitie care incepe en: ce, cine, Cl! ce, Clt cinc, (de), ht cine, 250

(de) la ce, dt'sprc cinc, do,prt' ce, j¡,'I/!m cine, pcntru ce, cí1ld, 1mdc, de /tl/dt', pe 1I11de, íneo/ro, cui; de ex.: (1) N-ai ce ::icc. N-are cine ci1lta. N-are cu cine vorbi. Avem ce discuta. AH,ti cuí SPllllt'. Al! ayut de la cine

aIla etc. (2) N-ai cind indicia raportul. Am unde merge. N-am unde tragc noaptea asta. Are de unde b:'a ~i 4n111ca. N-are incotro (sau pe unde) lugi cte.; 2) dnd urmeaza dupa ¡nm'ntc de a, pím! a, cu conditia ohIigatorie de expriman- a unuí subiect; de ex. : (.3) Inainte de a spune el ceva, tu sa nu spui nimic. (4) Pina a termiuiI t1l treaba, el se ~í intoarce. 27.2.2 GerulIzilll ca prcdicaf. Gerunziul este predicat numai cind un subíect prezent in propozitie este legat de el; de ex.: (5) Dezbaterile sffr~illdlt-se, s-a trccut la voto (6) Sa ~titi ca, r&indu-se vremea, va trebuie 1mbradí.minte dílcluroasa. 27.2.3 Participiul ca predical. Participiul poate sa fie considerat preclicat numai in constructii eliptice, ca: (1) Pi'írasit de toti, ditelul lncepu sa schiaune. (2) Premiat la numero ase concursuri viticole, Cotnarul a ajuns ce~ebru. In (1) presupunem: "fiindea a fost parasit", in (2) "fiindea a fost premiat".

Capitolul 28

ADVERBUL

530 analiúm rolul cuvintclor subliniate din urmatoarelc .:xcmple: (1) Dis(~ar,'í mergel1l la tcatru. (2) Poftiti inauntl'lt ! (3) e/lm i~i \'a a~tcrne, il5a va dormí. (4) Toti eram ¡otlrte veseli. (5) Ya rugam sa mai treccti pe la noi. (6) Jfai u!jor estc sa spui adcyarul, l1t1tlt nttú gYr!/t e sa nascoce~ti o minciuna. Primul cU\'lnt subliniat, diseara, arata e i n d se intlmpla (cya, ai do ile a , í'/launtm, arata un d e "poftiti", CUIlt ••• asa din traza (3) nc spun in e c f e 1 se petrec cele doua actiuni. Foarte clin propozitia (4) serve~te ca ~i mai din mai u!jor ~i IItlllt mai din traza (6), la c o m par a tic. tn sfir~it, maJ din fraza (5) indica rcpctarea actiunii verbului. Toate cuvintele subliniatc adauga un amanunt sau altul la intclesul verbelor, al adjectivelor sau formeaza grade de comparatie. Partca de vorbirc care adauga o prccizare la lntelesul unui verb sau al unui adjectiv ~i care scrvc~te la formarca gradclor de comparatie se nume~te a d ver b.

28.1 FELURILE DE ADVERBE Adverbclc exprima: t j m pul: af'/t11t, apoi, azi, dlUl, dise,m'í.,z"c:ri, poim1ine, totdeazma ctc.

252

II,,"Te/{,

mil ;¡e,

1 (J

Clcaé,i1, ({colu, ((/ará, {/ iei, ÍJIiI i 7I/t, fut/joi, jos, ci'íicri, úril/I/de, S1IS, ¡1Jl di' , 1tndc~'(/ de.

1:

(" t:

¡n:.

(fdul. eautitatea. gradul, comparatia): oin'ca. as ¡el. a~(/, bille, ((/11/, doar, foarte, gala. 1i/{li, OI1lClU:S/C, l'Ol1liíllcste, tOC11Ia1', r::adarnic cte. ,1 t i ( !tl a ti a: da. '('¡'idl'n!, bill'cílllcles, firc~tc, illfo(1IIai,si~lIr. desif!.lIl'. l1capÚl'a!. lIcgrc!jit cte. II l' g a l 1 a: 1111, bil. nici. di7ll}ofl'ii'ií, nict'dal/11l ctc . • -r\ (' l á. Ad\'crl)('k de afirmatic ~i cele de !1egatie se a~('am{111[1 foark bine eu cele (k mod, dar an si illtrebuinFld care justifica a~ezarea 10r lutr-o categorle (koschitií de
d

ti

I

Ímpartirea de mai sus se faee pe haza 1 n t e 1 e s u 1 u i ad[wgat de ad\'erbl' la eu\'Íntclc pe eare le Uimurcsc. Adverlll'le ::e Colosese ~i }xutrn a pune lntrebari, pentru a lega nl1c1c· prop07.itii de a1tek ~i eh iar pcntru a tinc locu1 Ullor prcpozitii Íntrcgi sal! al unor part j de propozitie. Djn
(f~(/ •••

l'

! \. 1I (1

i\c,'la~i t:

1

l"

I!II

¡-

l' _

II¡

,,/á,

,JI"

atí/,

cil, l'Ílid,'a,

lI111/(,'a

e1c.

a(h',Tt. ¡mate a~adar ";1 fíe:

m p ~I i n t (' r o g a l i \':

ti d

d

('(e

mi n al

l' ~l

1 t. (

d ( 1(1(' "i

r (, 1 a ( i \':

:;1 í 1\ t {, r I (,

1a

t

(1

t:

;¡ t

Ciud ma¡;t'l1l la 1¡'(I/nl?

il/ s,'ara

cind

1I1C1'gC1Il

la

tc((lnl.

11\ carl'). i \': ln(](' {i-ui /lilal ,<¡arca!

i \': .~i-a /lilal !japea pe tcrc11111 de folbal unde s-a juca! (e", pe eare).

pro n o 111 i n a 1 !;'i el e c a u t ita t e (m o el): Cit lliprodus? 11'lali\-, pronominal ~i de .antitate (mod): A fácut o Píine cit roala carnl1fi ( care era marc ca ... ). Foarte des, acela~i ad\'erb cafe exprima o circumstalltií poat(· sa exprime ~i alta; de cxempll1, un adnTh de timp sa iudjce ~i eantitatea: l!neori se sim{ca obosil (= din dnd Ín dnd. ckci 1111 to! timpul); un ad\'erb de cantitatc sfí C'\'prllllf' ~i timpul: eh ai l11cI'al asl¿-r:i? (-- dt ¡i11lP san ('( candtate'. el!_

i n 1 ( r (. ¡.:

;t

t i \',

253

28.2 ADVERBE CU DouA SAU TH.EI FORME

Vnele adverbe au daua sau chiar trd forme eu acelasi tnteles. In aceasta categorie intra In primul rinu adycrbeÍe terminate in -ri ~i in -ni care au forme ~i in -tal, -/lea: adineauri-adineaurea, alaturi-alaturea, altminteri-al.'minterea-altmintrelea. nicaieri-l1icaierca. pllrllri-pllrztrca. ascmeni-asemenea. pretutindeni-prctutilldent'¡l. Adverbele urmataare au de asemenea daua sau trei forme. una sau doua litere. celelalte regionale sau pcpulare: acoto ~i acotea (popular ~i regional). acmn· acuma (ambele literare). acu~-acu~a (ambele familiare), aici; aicea " ici (literar: in ici-colo), colo-colea. doar-doará (literar in: íntr-o doara), iaca; iaca (regional). iacata (popular). tar; iara; iar¿¡~i. rareori; arareori etc. •

N o t a. Adverbul adesea are ~i forma compusa adi'st'ori, iar des, forma compusa deseori. 28.3 ECHIVALENTELE ADVERBVLVI

obi~nuit ca adverb. de ex.: Marian cinta la un Pian frumos. (adjectiv) 'M arian cinta frumos la p1:an. (adverb) Doua categorii de adverbe se deosebesc prin forma lor de adjectiveIe corespunzatoare: 1) adverbul bine fata de adjectivul bUl1. bltJla; 2) adverbele terminate in -e~te fata de adjectivele corespunzatoare care se termina totdeauna in -esc: b¿¡rbate~te fata de adj. barbatesc f{'meie~te fata de adj. femeiesc omene$te fata de adj. omenese proste~te fata de adj. prostese etc. S u b s tan t i v u 1. C!teva substantive ~i anume cele care desemneaza momente ale zilei, substantivul zi insu~i, zilele saptaminii, anotimpurile ~i substantivul cMp se intrebuinteaza ~i ca adverbe. Ele slnt din punctul de vedere al formei de doua feluri: 1) unele indeplinesc functia de adverb numai dnd sint articulate. de ex.: ziua, dimincala. seara. noaptca. ,·tll'l1, iarna etc.

A die c t i v u 1 se intrebuinteaza in mod

254

2) altele se tntrebuinteaúi ca ad,'erbe attt articulate, dt ~t fara articol: lmlz' - hUlca, mar!i -- mar/cil etc. Cind au artico1, sul>stantivele rare denumesc zilele sapHiminii inseamna "in fieeare zi de ... " Subdantivul cMp e~te adverb atit in aeeasta forma. dt ~i in aceea de plural articubt (clzt'jmrile) , dar nu in alta. Pro n u m e 1 e. Pronumele relativ ce ia funería de adverb daca este urmat sau legat prin inieles de un adjectiV' in propozitii exclamative unde inseamna "eh de": Ce mare ai creswt! Ver b u l. Dintre formele verbului, mai des lntrebuintat ca advelb este gerunziul; de ex.: Umbla scotocind prín toate tufi~urile. Gerunziul cltrind (de la vechiul verb a cura) a devenit adverb propriu-zis prÍn disparitia din limba literara a celorlalte forme ale verbului. Par tic i p i u 1 apare ~i el ca adwrb, de ex.: Omul vorbea linistit si apasat. N u m e r a 1 u 1 se intr~buinteaza ca adverb numai cind este a d V' e r b i al: 1: 1 s-a spus de zeci ce ori. • N o t a. Cind este o r d i n a 1. numeralul ramiEe adjectiv; de ex.: Ai ie~it al treilea la alergari. A ü~it a treia la alergari. Tot astfe1, dnd este d i s tri b u t i v: Elet'ii s-au incolonat dte doi. Eln'ele s-au incolonat dte doua. 28.4 COMPARATlA LA ADVERBE Daca intelesul permite, adverbele se compara ca ~l adjectivele: bine - mai bine - foarte bine - prea bine nespus de bine; repede - mai repede - cel mai repede ¡oarle repede - grozav de repede - nemaipomenit de repede etc. 28.5 EXPRESII (LOCUTIUNl) ECHIVALENTE CU ADVERBUL Adverbele nu sint aHt de numero ase ca tmprejurarile variate lid complexe in care se poate desfa~ura o actiune. De aceea. diferite expresii devin echivalente cu un adverb.

255

Uncori ele se ~i fixeaza. ín forma de aJverb, 0(' t'x. cumsecadc!, care nu este decit propozitia cmn se cade sau "i-ndn¡eles Jin bine íllteles (dí). negrc!jit ~.a.m.d. Cele mai intilnitc locu~iuni advcrbialc slnt: asa-s-asa inainte de pdnz Ó:l 6ilt~ ca 1wínain/e de soroe ba chíar c,l inainte de vreJlte b¡J d.l in chiPlt! aeesta b'l 1m En dtipul urmiítlYl cU ai sciíp¡'ira din a11Jllar dt ai ziee pe~teín eonsccill¡a eU maicurilld (mai ~n curind repede) in fe/u! aces/a cít pe-aei in f elul Ul'mator elt chitt eu 'caí 2'11tr-o bzuta zi en ekiuita intr-o bztlta dil1liinealií W otltzbirul ,íntr-o dom'a eu lIemilltita in zadar w (de-a) st'la 1nai la zilla cu totlll1tÍ tot nici in ear, niei in clíruf¡¡ de Clt sfaya ori de dt.: orf de dimineafa pe ascuns de silir. de miZa pe atU/leí de t·otc. de 1te'lJoíe pe aeolo de-a drcptu! pe díneolo (¡l$tl ~i pe dincolQ) de-a latul pe furi!j de-a lUllgul pe luní (milrti cte.) de-a-nlxudea pe míine dc·a-lIdMatcle.a pe ncpl/stt 11lilsi'i din GÍlld in dlld pe nesimIile din non pina aid clfn timp pEna-n pinzcle albe dupa-amiaza prin ur11lare dllpa prinz yay ~i apasat la anul spre seara la noapte spre zilta la Pa!jtc:le cailor spre liísata sec/tlzti la. saniítoasa toate ca toate zlua in amiaza mar!! ctc.

256

28.6 FUNCTIILE ADYERBULUI IN PROPOZITIE Adverbul poate sa fie in propozitie in primul rind cÍ1'Cllt1tstan{ial de timp, de loc, de mod ~i, maí rar, (lfribltt sau mime

predicativo El este nume predicativ numai in constructii impersonale ca e(ste), era, ajost etc. anevoie, a~a, bine, gata, lesne, musai, zadarníc. Locutiunile adverbului s1nt ~i ele echivalente ale unui, n~me predicativ, de ex.: ((sIc) 111 zadar sa ... ; era cte pe-ac"" sa ... In aeela~i fel trebnie interpretate ~i adjeeth'ele en rol de adverb intrebuiniate ca nume predicative In cxpresií impersonale, de ex.: e(stc) jrumos sa ... , e(stc) díu., Sig111¡ 111'ít (sa ... ). Fae cxeeptie advcrbele termínate in -eJle. Dintre aeestea multe intra in expresiile amintite in forma lor de adverb, de ex.: e (sIc) omen('~te (siL), dar se spune este firese (siL), folosincl numai adjectivul, ceea ce ar putea sa insemne ca. ultima constructie trebuie interpretaHi ca c(sle) firese lucra sa (ori ca) ... j

'.~

--_._-~------~---

.---~

Aclverbclc de loe ~i de timp nu pot sa fie nume predicative, pcntru ca, Ín relatie eu ele. verbc1e-copum devin predieate. Adverbul singur nu este de obicei atribut, dar locutiunile sale pot sa fie, de ex.: míncal'ca de diminea1a, pUmbarea :.le dupa-amiaúi, programul 'dinail1te de prí'n7. etc. 28.7 AFIRMXflA ~I NEGA'{'L'\. Adverbdc de afirmatie ~i cele de negatie au de multe od 1ntelesul uncí propozitii intregi, de ex.:

A 't'eji bilet de intrare! Da! (sau: fire~te, sigur, búzeí1t!c/{s etc.) Da (sau: f1:re~te, siguy, bineínteles etc.) inseamna "J\\'cm bilet de intrare", ca ~i cum aeeasUí propozitic ar fi euprinsa in intregime in adverbul de afinl1atie. Adverbele de negatie, mai ales 11/1, pot ~i eIt.: sa cuprindá intelesul uncí propozitii intrcgi, de ex.: A veti Mlet de intrare? Nuí (sau: nicidcclt1n) íar cínd verbul este exprimat apar foouulele: 1'111, JTU al/cm I sau Nu, aveam!

251

Negatia 1I11 se intreLuintcaza ~i pe linga un substantiV', pe linga un pronumc, un adjcctiv sau un adverb; de ex.: A m eerut un loc, nu 1m creion. Sa mi-o spuna el ¡nsu~i, nu tu. CJlarese pe un cal, nu prea frumos, dar voinic. Se í}ttore joi, nu villeri. Din asemenea eonstruetii trebuie sa presupunem insa clipsa verbului dupa 1/lt ~i inainte de substantiv, adjeetiV', pronume sau adverb, adiea: lllt 1m crcion = nu (am eerut) un creion; nu ttt = mt (sa mi-o spui) tu; mt prea frumos (care nu era prea frumos); 1llt villt"ri = Itlt (se intorc) vlneri etc. 28.8 DUBLA NEGA pE Adverbul nu fiind a~ezat in propozitia negativa in mod obligatoriu i n a in t e a verbului, dnd trebuie sa se insiste asupra negatiei, se intrebuinteaza lndí. un adverb de negatie ~i astfd apare negatia dubJa, ca in:

Nepojtit'/tl scazm n-are. Nici uu bca, nici nU 111allillca.

N u se poatc nicideeum. (Cind f1'l:gi, sa nu iasa fum.) Daca In propozitia negativa se intrehuinteaza flira sau afará de, negatia se transforma intr-o afirmatie eonditionata; Nu ie$i fara umbrcla (= "Ie~i numai eu umbreIa") Afatií de el nu mai ~tia nimeni (= ,,;;tia numai el")

•

N o t a. ln limba veche ~i uneori in poezia c1asidí se Intilnese ~i negatii simple, eu valoare de negatie dubIa; de ex.:

"Nici íncUne a el Umbií Recea cumpan-a gilldirii lnspre cUPa ce se schimbií Pentru masca fericirii ..." (Emineseu, Glosa) pentru: ¡,; id (sa 1tu) incline a ei timba etc.

l~a

28.9 FORl\IAREA ADVERBELOR Adverbele se formeaza prin derivare ~i prin compunere. derivare se folosese sufixele -e~te, -i~ (-í~) "!ji, rar, -mente.

258

Adverbe formate cu -e~le provin de la ad jcctivclc terminate in -cse: batrine~tc, eat'alerc$te. dobi!oce~!c. gol¡¡llc~tc, J¡(/idllrc~fe, proste~te etc. Adverbe formate cu -is, -1S pro\'Ín din vcrbc: cMor1~. tíri~, grt'ípi~; " sau din substantive.' c1'lIci~, Jiífi$ (ja!i1 J, jl/ri!j (JlIr =--= = "hon, pl'epl~!j (PicptJ. (La unde nu se mai recunoa~te punctul de p1ccare, de ex.: picú$, pond$ J. Adverbe formate cu -11'/ClIte.· rcal11lcutc, socia/m C'JI fe • Prin compunere, a\'em: 1. Ad\'erbe in care al doilea sau al treilea termen este da!lI.' alfada/a, astada/a, cítcodatií, ¡1/data, niciodafa, odata (= "odúzioaYll" J, ,¿'rcodata etc. 2. Adverbe in care al doilea' sau al trcilea termcn este Dará sau ori: bunaoara, odittt'oara, adcscort', dcscori, altcori, ararcori, rareor'l~,

ul1cor2~.

3. Adverbe in care al doilca sau al treilea termen este -va: altcutlWa, dlld¡,'a, CU1nm, cítm, ¡¡¡Irueítm, 1f11dcL'a.

4. Adverbe in care al doilea sau al treilea termen este cum.' altcum, 1/CCU1n, oricunt, prCCltnt. 5. Adverbe in care primul termen este alt( tíJ, ast( (1 J.' altadata, altcum, altjel, al/cori, astadafd, as/jd, ashlzi etc. 6. Adverbe compuse in care primul termen este ín-: ínapoi, incolo, i1ldeminá, ímpl'cfur, in/ocmai etc. 7. Adverbe in care primul termen este din- ~i care constituie perechi cu cele de sub 6: - incoace dincoace dinadins - inadins dincolo dinainte - inainte - incolo dinapoi dindarat - indarat - inapoi - ¡nafara dinauntru - inauntru dinafara etc, 8. Adverbc compuse cu 1IC-: neaparat, nceum, necon/enit, ncgrc$it, ncillcetat, ndllt1r::ial etc. 9. Adverbc a diror compunere rezultá din folosirea unor expresii ca atare: binein!eles, cmnsecade, parca (Pare ca).

259

18.10 ADVERBUL, COMPLEMENTELE SI l)ROPOZITIILE CIRCUMSTANTIALE . Propozitiile circumstantia1e indeplinesc in fraza un rol ascmanator cu acda pe care-l are adverbul in propozitie. Din acest punct de vedere, ele se grupeaza in doua mari categorii: a) propoziFile circumstantia1e de timp, de loe, de mod (propriu-zise), de m'asura, unele comparative ~i unele eonditionale construite cu modul conditional; b) propozitiile consccutive (ca specie a celor de mod), pro .. pozitiile de scop, cauzalele, concesive1e ~i cc1elalte condi1ionale. a) Subordonatele circumstantiale din prima categoric se caradcrizeaza prin aceea di adesea pot fi introduse in íraza ehiar prin adverbe; de ex., dreumstantiale. d e t i m p: Venimjcínd ne veJi clzema. de 1 o c: De unde llU gínde$ti,j de acolo sare íepurele, Lua!i-o j íncot1'o v-a11t spus. c:l e m o d (propriu-zise): Proceda! c'llm credea el ca este mai bine. de masura: Se jucau / di era zhtlica de mare. comparativa: Umblaj parca ar calca pe ace. e o n d i 1 ion a 1 a (eu eonditionalul): Cínd ai afIa pcriPeNile mcle, I te-ai milluna. In aeest grup de cireumstantiale, adverbe1c au un rol dublu, cad s1nt ~i eonjunetii, faclnd legatura subordonatei eu regenta. Pentru a vede a in ce fel se ajunge la aceasta situatie, sa ne inchipllim dteva din fraze1e de mai sus lntr-un dialog, astfel: lntrebare: Ond venún? Raspuns; Cílld va voi chema. Cele doua propozitii (cea dín lntrebare ~i cea dín raSJ¡lUnS) eon¡in amindoua adverbul cínd, o data ca interogatIv, a doua oara ca temporal simplu. Punindu-le impreuna ca intr-un fel de concluzie, obtinem: Venim cind ne veti c!tetna eu schimbarile neeesare transformariL Propozitiile din fraza De unde me ginde$ti, de acolo sare iepurele s1nt in aceea~i situatie ~i putem sa ni le inchipuim ca rezultatul combinarii din urmatorul dialog: í ntrebare; De lende sare iepurele P

260

Raspuns, De acolo de l/l/de 11 u gitlde~li. Deel: De unde 1W gindc!?ti, de acoto Sa1'C lepu1'ele. b) Circumstantialele di n a doua categorie, de~i eu rol asemanator eu a dverbul , nu mai sÍnt introduse prin aceasta. parte de vorbire, de ex.: e o n s e e u t i va: Alít de mindr/{ eral di nu-i ajllngeal cu prajina la nas. (ca = conjunctie). c: o n d i t ion a 1 a: Daca te tatra cíinelc, /nu te speria I (daca este conjunctie) e a u z a 1 a: Fata tnamii $chiop¿ítcaza mit:itüa I Ca a ciilcat-o pist:ca. (ca este eonjunctie) fin a 1 a: Spune-mi cu cine te ínso!e$ti I ea. sa-tt SPU1l cine eftt: (ca sií este conjunctie) e o n e e s i va: De~i tlti-e$ti priete1/. / adeviírul nll-1 pot ascuJlde. (de$i este conjunctie). • N o t a. Alte propozitit cum slnt cele de agent ~i cea de instrument nu intra Ín discutía de aici, cad de nu au de-a tace eu adverbul.

(apitolul 29

PREPOZITIA

Sa luam ul"lnatoarele exemple: (1) Se uita la el ca la un cire~ copt. (2) Cit o floare nu se face primavara. (3) A diHitorit prin toata tara. (4) Se teme ~i de umbra lui. (5) Coboara pe o scadi ín spiraHi. Cuvintele la, [1/, prin, de, pe, in lcaga un substantiv sau un pronume en celelalte euvinte din propozitiile de mai sus. La c1in (1) lcaga prima data pronnmelc el de verb, a doua oara substantivul (un) [irc~ de vcrb; C1l din (2) lcaga substantivulJloarc de UlI sefacc etc., iar ín din (5) lcaga substantivul seaN! de substantivul sPiralCí. Acestc cuvinte sint prcpozitii.

P r e po z i tia este, prin urmarc, partea de

vorbire care lc?,ga un substantiv sau un echivalent I~_:ui en ~1tc cuvinte din propozitie.· ._ _ _ _. . . ;

29.1 PREPOZITTA SI ADVERBUL Unde cn\'inte si~t foiosite atit ca adwrbe, eH ~i ca pn'pozitii, de ex. : adycrbe: prcpozitii: El a fost contra aprobarii. El a fost contra. S-a declarat lmpotriva í11te1cgerii noastre. S-a dcclarat impo!riua. Lua1Í-o inalu/ca coloanci. Luati-o inainlc. Iese' de'lsupra apci ca Ul1tIese dcasupra ca untde1emnul. ddemnul. 262

DcoseLirea dinlrc prcpozitie ~i adverb ~e fa('c U70r daca tincm seama ue faptul dí prep'lZitia se folosqte totJeauna lmprenna Ctl sub:::tantivul, etl pronumelc san cu alt echkaknt al ~L1bstantivull1i pl'ntru a-1 lega de un substantiv sau de aH cnvlnt din propozi\ ie, pe cind adverbul nu se folose~te nidodata in acest fd. 29. 2 PREPOZITIA ~I CONJUNCTIA Pentru asemanarile ~i deoschirile dintn' prepozitie ~i conjunctie, vezi p. 271. Aió reamintim numai deoseLirea de baza: conjunqia leagií intre ele dh'crse euvinte, printre eare ~i dona sau mai multe verbe, pe cind prepozi¡ia nu 1eaga niciodata doua verbe. (Vezi ~i p. 264.) 29.3 CAZUL GRAMATICAL AL CUVINTELOR PRECEDATE DE PREPOZITIE Substantivcle ~i echivaleniclc lar precedate de prepozitic sint in eazul aCllzativ sau genitÍ\'.

1. 5int in aeuzath' toatc substantivcle, pronumdc etc. construitc en una dintrc prepozitiiIe- eare uu are percehe 1.111 adverb, de ex.: (se lauda) CJt lillc, (par) de tup, (creion) ¡ál'á virJ, (a vcnit) la el, (parca e ciízut) din l1l 1111 , (sta) íll ~>¡rflll (patului) ctc. Prepozitiilc s i m pIe cel mai des ulilzatc eu acuzatinIl sint:

a, catre, w. de, Fí,a, la, líltgt'í, tU, í1ltr-, int1'e, pe, pen/m, peste, pin¿í, spr!', sub. Pfcpozi\iilc c o m p u s e eel mai des utilizatc cu acuzath'ul sint: de-a, de catre, de la, de pe, dillsprc, despyr, dh!, dill/r-, dl:lItre, farií a, fára de, ínsprc, pe duP¿i., pe la, pt11t/. a, pillá de, pill¿í la, pínií in, Piná fntr-, pín¿í lnlre, Píná pe, piw'í pe la, Pí"i" prin, píw! pri'1ttre, printrc cte. 2. Ccr cazul genitiv toate prcpozitiile care au percehe un adverb ;;i apar ca ~i cum ar fi substantive articulate: dinaintea caset", dinapoia carului, dcdcsubtul ciír!ü, dinauntr111 sticl,'i. impotriva túcolului, inaintea lui Ion, inapoia plugultti, imprejurul ograzii, indárátullt11lti zid etc.

263

Con.! ya ~i Jeasllpra ce con;: t ruiesc de a~l'n1t'l1l'a en genitivul, de~i nu au pereche cÍle un advel b nearticulat, ci in aceea~i fOfma eu ele. • N o t a. Prepozitiile din aceasHí. serie cer genitivul din cauza dí. au articol. Se pune 1nsa intrebarca daca mai sÍnt lntr-adevar prepozitii, ~i nu, au devenit substantive, díci ded(sublul - rare nu poate fi contestat ca substantiv, - are ~i plural: dedesubturi. De remarcat ~i faptul ca prepozitiile in di~eutie se combina eu pronumele ca ~i dnd ar fi substantive; de ex. di11aintea mea ca ~i índoiala mea, impotri1'11 ¡,oas/ra ca §i tmporNva ¡:oas!rá de. 29.3 1 P/'t'po:átia la in a~a-Hltmitul dativ eu la Prepozitia la urmata de un substantiv, rar ~i de un echivalent al substanlivului, da acestuia intcles de dativ, de ex.: Corb la corb /LU seo ate oeMí,' La calu(narav1:t, pinten asculít (trcbuie); Spmzc-ma la cine vTei. Se vede lUsa dí. substantivul nu are si forma de dativo Prepozitia la indidí numai directia catre' eare se indreapta. actiunea yeroului, adica o valoare specifidi dativului. De aceea, asemenea constructii indeplinesc rol de dativ, fiind fnsa ca forma la aeuzativ. Ele 5int posibile l1urnai eu nume de fiinte, inclusiv eu nume de fiinte omcne~ti.

29.3.2 Prepozi!-ia inaintea altor parli de 'vorbiye tn afara de substantiv ~i pronume, prepozitia se intrebuin· 1eaza !?i inainte de adjectiy, de adverb, de unele forme ale verbului. de ex.: lnaintca adjectivului: Este scris aicÍ negru pe tllb. tnaintea adverbului: Pe Arge~ in jos, Pe· un mal frumos, Ncgru-Voda trece Erau nedespartiti la bine ~i la rau. N u trecca nimanui pd dt'nainte. inaint~a infinitivului scurt (nllmai a sau de a): tncepe a se deda la scris. fu oridne ai avea de-a tace; 264

lllaintea supinului: de citit, la alaga!, prill scris, p, ílls,ra!, pcn1r'lt c01/sUH/at etc. Ea s u b s tan t i vea z a ¡n5á cudntlll prccedat, eare ramine substantiv atita timp cit este folosit eu prepozitie. lata doua excniple instructive in acest sens: l. Infinith'ul seurt en prepozitie este substantiv; iar tara prepozttie este verb ~i intra ca parte in timpuriJe compuse, de ex.: va elnta. 2. Rtllt C'/t r!fu, dar mm: rt'ílt ft'íra r,'Ílt contine acda~j cllvint o data ad"crh, a doua oara substanti\', adici: (E) rall (rau = adverb) C'/t díu (r(llt = substanti\') dar (e) (ran = adverb) mai rau (r{fu "'~ substantiv) Jara rau Proba ealWi\ii de substantiv allui ralt preeedat de prepozitie se face Inloeuindu-l el! pronumele (echivalentnl obi~nuit al substantivului) din propozitia accasta: Ri'iu eu tine, dar mai rrlll {[Ira tine. Primul rált nu suporta o ascmenea inloeuire.

29.4 PREPOZITIA SI ARTlCOLUL Prepozitiilc cer' ca s{lbstantivul pe ear,(.'-1 prceed sa nu primeasdí. articolul: un co~ cu mere, laPle de vaca, mergeli fiídl grija, om ¡ntre oameni etc. Daca 111sa el are articol din alte motive, prepozitia nu-l elimina: U1l co~ en merde cele mai frmnoase din grcrdina, cas¿í cu etajul intii 10,1rte i1lalt, mnbla{i fara grija noastra cte. 29 ..J.7 Rcgimul special al UIl!)}' pl'cpoú!ii fa/á de arUcol 1. O prcpozitie compusa, de-a, se construie~te intotdeauna eu artieolul cnclitic: de-a b'lba oarba, de-a bel'beleaeul, de-a ulíii $í poY1tmbeií, de-a hmgul, de-a lal1t1, dc-a-nfregul, de-a yostogolul etc. 2. Prepozitia cu impune articularea: 1) cind substantivul eare o urmeaza indidl instrumentuJ, de ex.: baté en M! ni (cu un bat), swati en cle$lelc (ell< un cle~e). ct'íliitor"$!c'. cu traml'aittl (cu un traJ11'1Mi) , s r ¡',. Clt creionlt!

260

(eu un creion, en un ~tiIotl), eu pixnl, (eu uu pix) plon/; eu galeata, lo,'c;~tc en buzduganul (eu sabia, eu seeurea, en spada etc.), laie eu eutitul (en lama, eu foarfeedc, eu barda, en toporuI etc.), amellin'¡ií eu bütaia (en forta, eu mina, eu pun1llul etc .. ) 2) dnd substanth-ul este un eomplement eare indica o cantitate sau masura: -¡'i1lde en kilogramul (cti mett ul, cn cotn], en banita. cu gramada, eu toptanul), llu-lvcde en ]unile (en anii, en sapUímínile etc.), z,tcrcaZt,l en zina (en ora, en minutuJ), bea eu paharul (eu vadra¡ eu sticla, cu damigcana, eu oa1a etc.), lrece eu timpnl (eu vremea) etc .

• N o t a. Dificultatea de a stahili cÍnd eere prepozitia Ctt artieolul ~i clnd uu consta in faptul ca nuele construetii searnana eu cele in~iratc mai sus, dqi substantivul nu are aeeea~i fnnetie, de ex., In ploua en güleata a\Tcm instrurnentul, pe cincl in plou¿i c..u eenu~a, eu broa~te, en grinclina, en cirnati cte.; substanti\'ele c.ellll$a, broa~fe, grindina, c1rnati etc. nn indic5. instrumentul, ci "materia" eu care se produce actiunea cxprimata de verbo Snbstantivele eare au scnsul de "materic" sau eare pot indica materia nn primesc articolul cind sInt construite eu prepoziFa elt de ex.: ftmcficl1cazll eu benzina (eu petrol, eu dírbuni, eu aburi, eu electricitate, eu gaz etc.) este acopcrit en pietrj~ (eu eCllu~rl, eu nisip, eu piatra, eu asfalt, eu ciment cte.) se spala eu apa (eu dctergent, eu u1ci, eu soda, eu spirt, eu sapun etc.) unge eu untura (en oua, en sirop, en miere, eu unt, eu seu, eu vopsea etc.) Deosebirca dintre instrument limpecle diu propozitii ca:

~i

materie sau specie se vede

Obicctul aces/a se spalli eu pcria (iustrument) ~i en apa Jierbinte (materia, speda) Mobila se ¡reaca eu ecara. (materia) ~i se lusfrltic.~tc eu círpa (instrument). tnte1esul de specie al unui substanti\' poate sa. fíe euprins in el insn~i, ca in scrie eu eerncaIa san sa. fie sngerat, ca in: serie ClI. ercion ro~u, unde creion rO!}lt indica o specie de creion (un creion rO~lt, nu odce fel de erdon), ~i uu instrumcntul ca atare.

266

Substantivul eonstruit Ctl prepozi~ia CIt nu fe articukaza. ca atribuí, de ex.: ((/Sll cu grc'ídiwl, jatií Gil ::cs(rc, jClIlcie C/t b/írbat, Otll en nUlre váz¿í etc. 3) cind se indica asocierea (se il1tclcgr, se cri1rit'f, se lupta, se bate etc.) etl oamcnii, en boala, en moartea, eu jivinele, eu du~manul, cu mare, en intunericul, en víntul etc.

• N o t a. In aceasta situatie, substantivul poate sa nn primeasdi articolul hotarit, dar trebuie sil primcasca fíe articol nehotarít, fíe alta determinai'e asemanatoare; de ex.: (a pleca!, s-a dus, s-a íntors, a pe!recut, s-a certat etc.) w ni~te colegi (w cÍtiva prie!eni, CIt un cunoscut, cu o jahl etc.). Numai in expresia en + substantiv + 'cn fot, articolul este exclus: a smllls mt copac en rad/íci¡¡¡! CIt tot, s-a riís'u1'IIat elt sanie en tot, a Iugit ete bani Cit tot cte.

29.5 lNTREBVlNTAREA C1TORYA PREPOZrpI 29.5.1 Cu :ji de Folosindu-se adcsca en un nume de matcrie, prcpozitia de serve~te spre a arata e a n t ita t e a, vol n m tI 1. n n ita t e a d e m a s u r a exprimata de substantivul anterior, de ex.: o sUela de eerncaHí, un 'cago1l de grlu etc. Din cauza asemanarii de inteles dintre construdiilc etl prepozitia de ~i cele en prepozitia Clt, se produce cÚcodata Ínlocuirea lní de prin CII, de ex.: stielií cu cC'rneaHí, ('a~()n cn poru11lb. Aecasta lnloeuire nu este recomandabiUí. eu nu poate sa fíe intrebuintat in leeul luí de: 1) cilld de ímpreuna eu substantivul arata c in e sau e e f o r m e a z a, e o n s t í tui e o cantitate, CUIn se vede, dea1tfc1, dio comparan'a singularulni d pluralului conshuctii1or de maí jos: ' singular plural (o) ceata de eopii (multe) cete de eopii clasa de devi (ó) (multe) cla~c de clcvi (un) pluton de soldati (multe) plutoane de soldati (o) tabara de píonierí (multe) tabere de pionied (un) (multe) drduri de gí~te drd de gi~te (o) (multe) turmc de ori turma de oí (un) hectQlitru de lapte (multi) hectolitri de lapte (un) fascicul de raze (multe) fa~cicule de raze 267

(un) snop de griu (mu1ti) snopi de gríu (mulk) multimi dc earti (o) 1l1ultime de ciírti (o) tona de pe~te (multe) tone de pe~te 2) dnd, imprcuna eu substanth"ul, de se refera la un recipient (vas, co~, lada etc.) considcrat ca o unitate de m asura , chiar daca nu se masoara eu el in mod obi~nuit, de ex.: (un) bidon de untura (o) dubla de orz (o) gakaHi dc lapte (un) cos de lUcre (o) cil~ZeaCa d~ 1uidí (o) pm:ga de bomboane (o) sticlii de vin cte. lntrcbuintarca lui de sau CIt dcpindc ~i de intcntia \'orbitorului. Daca, de ex., prin o g¿ílcatií C1/ nisíp se intclege ,,0 galeata in care este (mai mult ori mai putin) nisip", atnnci intrebuilltarea luí Clt este corecta. Daca llrem lnSa sa spunem "atlta ni~ip dt intra lntr-o galeaHí", atund trebulc sa n:curgem ]a () g¿ílc{!!ií de nist"p. •

N () t á. Din cauza di ande constructii ca (U1l) pahar ele ¡'¡I/, (o) punga de bomboanc, (un) ghi'Ucci de flori, (o) ,'i1z/i ele flori etc., s1nt pridtc c.a ~i cind al' insemna "un pallar p e n t r u vin, (o) punga pe n t r u bomboane" dc., ca sa se arate di. in pahar este vin, in punga sint homboane s.a.m.d., se foloseste prepozitia CU. In felul ,¡cesta, se pierde lnsa iueea ~a, de fapt: (un) pahar dr. ¡'íJi, ({]) j>'/!1l!.,'¿í dc bC111boanc etc. aratii cantitatea.

29 .. ).2 De ,'1' din Pn p( zijia de se intrcouinteaza, intre altde, in grupuri de cuyinte formatc din subst. + de + sllbst spre a arata felul. soilll. specia obiedului indicat de primul substantiv, de ex.: ap{! de ploaie = o specie de apa, in comparatie eu apa de ier,'ol' sau de ¡tut'll/a sau de ci~mea, de trandaj1'1'i sau de plumb. Cum íclul, soiul, speda pot sa fíe exprimate ~i prin substantive nume de materie, (amasa de nailon, uneori de este lnlocuit eu din, eu toate dí. este vorba tot despre un soi, un fcl etc. Prin urmare, dnd in asemenea constructii sensul este eel de "soi, fel, categorie" se va folosi prepozi tia de, ca In urmatoarc1e cazmi ilustrativc:

ciorapi de bumbac (speda) ca

268

~i:

ciorapi de Una, de 11Iiítaset de dama etc.

contract deincltiriere

contract de vinzart, de cump/írare, de cercCtare, de tlluncñ etc. dulap de stc jar dulap de brad, de fag, de fier, de lIaúte, de seule etc. marfa de import marfa de e:\'port ulei de floai'ea-soaului, de ulei de in dO'i.'hae, de r~1pitñ. de soia etc. • N o t a. lnlocuirea lui de prin din se face uneod spre a se evita repetarea lni. de. De ex., in: caci1l1a de blana de miel, !taina de Pide de (aprñ " gard de ll'uiclc de racllitií etc., primul de cedeaza locul, de obicei, lui din. Cind este absoluta nevoie sa specifice din ce este confectionat un obiect, se recomanda iutroducerea in constructii ~a cele de mai sus a unui ve lb care sa arate acest lucru, de ex.: caeiula j antia din bla1ll1 de it'Purc; scurtií con j ee{ionata dirt blana de (aprioara,' co~ 11tCrat din 7lIli,lt' de 1'aehilli etc.

29.5.3 De ~i pentru Prepozitia de arata impreuna eu substanti\'ul care o urmeaza uu numai speda, fdul cte., ci ~i destinatia, utilizarea obiectului exprimat de primul substantiv din formula subst. + de + subst. De ex.: armií de joc, carte de '(,izita, jata de perna, lml'lptt de miner, lillgura de supa, sjecllí de zalulr etc., precum ~i in toate constructiile in care de este urmat de un supin: gil 111 a de ~tcrs, pellsultl de 'i'opsit de. DatoriUí. intclesului de "destinatie", "utilizare", de este lnlocuit de multe ori in constructii ca cple de mai sus priu pentnt, filra ca luerul acesta sa fíe totdeauna ncccsar. Astfcl, putem spune bluza de vint, Cllma$a de 'i.'ari'í sau de sport, tingura de suplí, pl'1i,úi de jicr¿íslra11 ~.a.m.d., pentru ca de are functia corespunzatoare, iar ínlocuirca lui poatc :-:5. dca na~tere la alte neintelegeri; daca am face-o, de ex., in blllz,/ de vínt. Pentru apare Ín mod nejustificat ~i inaintca unui obiect indirect cerut de verbe ca a se preowpa care trcbuic folosit numai cu de ~i ca infinitiv lung, de ex.: pl'coCltparc(/ de a cerceta, preocuparea de 1mb/tIla/alire a si!ttaliei de.

269

29.5.4 Pe Prepczitia pe se utilizcaza inaintca obicdului direct in conditii1e artüatc la p ... ~.u. 29.5.5 Pe 111 alfe sUlIafii Pe se intrebuinteazá ~i ea prcpozitic de ke, de timp. de sccp etc., insotind un eireulllstantial. Ea nu are o situatie dcoscbita de a eelorlalte prepozitii. Trebuie sa i se stabilcasca imi'! limpede fUlletía; de ex.: A pus piciorlll pe minge. (cireumstantial de loe) A anmeat o patura pe cal. (circlllllstantial de loe) Püne mina pe el! (cireulllstantial de loe) Uisam pe data viitoare. (cireulllstantial de tímp) 29.5.6 Dupa 51: de pe Prcpozitia dllp¿í are intelcsul.,in urma, ínapoia, in spatcle" de ex.: Nu te mai tille scai dupa el! D1tptt razboi, multi viteji s-arata. In aeela~i timp, duP¿í mai inseamna ~i ,.potridt eu un model, eu un exemplu", ca in: A faeut (sau a eopiat) t('za dUplt (teza lui) Ghcorghita. A fáeut dllpá eapullui (= dupa modclul pe eare íl awa in cap). Prepozitía de pe araHi un raport im'crs dedt pe: la piciorul de pe minge! la mina de pe mine! Yrabia a zburat de pe o erengllta etc. Dupe este o fonlla regionala nerecomandabila a lui dupa.

CapHo)ul 30

CONJUNCTJA

Sa v~dcm mai ind~aproapc la ce servesc nwintelc sublini ate in propozitiile ~i frazele urmatoare: (1) Frigul $i dí.ldura se masoara eu termometrul, iar lungimilc eu metrul. (2) Zdirul este glasul dukii ~i frumoasei primaveri. (3) Bate ~eaua sa priceapa iapa. (4) Ori tu, ori el, unul va fi ales. (5) Se pmta eu noi aspru, dar drept . .5i, iar, sa, ori, dar leaga lntre ele substantive, adjective. verbe, pronume, adverbe ~i propozitii; Ele sint e o n j 11 n e t i i. CON JUNCfIA este partea de vorbire eare leaga diverse cnvinte din iutcrÍcrlll prcpozitiei, prceum ;;i dona sau mai multe propozitii.

30.1 CONJUXCT1A $1 PI~EPOZITIA 1. Conjunctia p::>ate sa lege doua san mai multe pro}núlii

priu predicatcle lor; prepozitia uu indepliue~tc níciodata aeest rol. 2. Prepozitia cere ca substauth'ul (sau un eehivalent al substantivului) carc urmeaza dupa ea sa fie in acuzativ (sau in gcnitiv); conjunctia nu are de-a facc eH nicÍ un caz giamatical. 3. Conjunctia poate sa eeara un anumit mod al "crbului, astfel sa se construie~te cu modul conjuncth'; prtpozitia l1U are dc-a faee eH modurile verbului. Chiar prcpozi¡ia a 27l

care precede infiniti,'ul scurt HU cere acest modo Ea nu face d('dt sa arate ca infinitivul scurt este' ~i substantivo PrepozitiUc dinaintea supinului slnt in aceea~i situatie. 3U.2 PÁ HTl nE YORBIRE Cl! FUNCTIE IJE CONJUNCTIE' ,

AUituri de conjunctii, ~i alte parti de vorbirc pot sa lege diverse cuvinte si propozitii, si amnne: 1) pronume relahve: ., CUnde care laldí, 1111 muscrl. 2) adverbde rclatiyc: . [oC1ll uncle nu s-a í1'ltímplat nimic. 111 timpul dnu ,¿"ycme{f, era frumo(lS(I. ,!~rcicrc1l' c1'nltl. 3) alte adverbe ca: A lllat-o 1ncotro a jos! ílldrcptat. 4) conjunctivul fi~ (de la ji): Dorea fie 1/11 'mar, fíe o para. Fie se intrebuinteaza obligatoriu primul cUvlut dintr-o in~iruire ~i se repeta inaintea fiecarui membru al in~iruirii: fie alb¿í, fie llCagrcl; lImbla fie dl/tind. fie fhticrÍlld etc. 5) o prepozilie, pina: Norul pina n1t se íllgroa~¿¡, '/tu aduce j'/lr/una. Partilc de vorbire de la (1-3) nu-~i pierd nici calitatea, nici intdl'slll de pronume san adverbe dnd servcsc drept wnjunctii, ci Slllt in ac('la~i timp pronume sau adverbe. dt ~i conjunc1ii. tn schiml, paqilc de yorlire de la 4la.J nu mai slnt- una verb, cealalta prepozitk ci numai conjunctii, ori de cite oTÍ se afIa intr-o pozitie ca cea din construqiile 4 ~i 5. Faptul ca in aUe situatli ele sint yerb (fic) ~i prepozitie (pín/i) HU are nici o insctnnatate, de 'Tel1H:' ce in :-;it l1atiile amintitc i~i picrd calitatea de baza.

30.3. CONJUKCTlI PERECHI Vnele conj unctii formcaza pcrechi. Dad o propozitie sau o parte de propozitie inccpc CH o asemenea conjunctie, alta propozitic sau parte de propozitic t r e b u i e sa raspunda eu ccalabta conjunctie din pcrechc; de ex.: Nu numai (dí) ..., d ... ~i K tI nnmai el trcbm'e sil j ie {!,ata, ci ~i NI. N u l1Hmai el, ci ~i 111 trcbuic s/i ji1' gata.

272

Nu numai eli a cazul. ci s-a si !(I/'í!, Cum (modal)", a~a ' Cum vei ho!arí, a~a vei faee. Cum i-c cíillcluí a lingl' sare, a~a U erll 1111 ti se apuca de ínva¡atura, Cum (modal) '" (a~a) ;;i Cum e saeul, ~.i pe/ieul, Cit, cu cH, pe cit (de masura)oO' el! aHt, pe aHt Cit (1:-( piítul'a, atit fe-JI/iude. Pe dt era u1tul de vredcnie, pe atH (fa ecliilalt de lasiU01'. Conjunctiile perechi poarta numele de conjunctii corelative. Ele sin! constituite ~i dio repetarea la distanta a aceleia.~t conjunctii; d.e ex.: aci ". aei, aC1f11t ". acmn, ba ". !la, dlld ". dnd, fie ". fie, niei ." 1/iei, ori ". ori, sau ", sau, De multe ori, al doilea termen a] perechii nu apare in mod obligator; de ex.: de$i". (tntll~i), di' rít(' (wioO' (dé a/llm nriJ pentrll ca... (de aecea). 30.4 CONJUNCTII COOI;Í\k); dar, insa, iar. d ~i (advcrsativ) e) conjullctiik di,\jllJldh'c (sau de dcspiírtite):

ori, fíe (sau de incheie}<,): dc( i, a~adar, pril1 urmare SU'U,

d)

conjl1nc~iik ((I1l(ll1":f¡v

30.5 CONJUNCTII SUBORDONATOAHE Conjunctiile suborclonatoare leaga doua sau mai Ulultt· propozitii de rang diferit (o principaltt el" o secundara. o regenta de o subordonata). Cele mai des utilizate sint: dí, cad, daca, de, deoarece, de~i, fiinddí, intrucit, indt, precum, di 273

La acestea se adauga adverbcle dnd, cum, unde, pronutllclc rdative, prepozitia pinrl.

30.6 LOCUpUNI CONjUNCpONALE Locutiunilc conjunctionale sint ~i ele coordonatoare ~i suboruonatoare. lata pe cele mai frecventc: pentru e o o r don a re: prccum ~i, ~i cu; pentru s u b o r don a r e (in Ol'dinea alfabctica a conjunctiilor, advcrbclor ~i pronumelor de baza din locutiune): Ctt toa!e dí, dat jiilld dí, ditt eallza dí, din pricina ca, in afar¡í dí, in ea.,¡ ca, macar dí, ntt lIumai di ... ci ... ~i, pe Ullgií dí; de vreme ce, dupa ce, inda/a ce, in timp ce, odatií ce, pillií ce; ca ~i dnd, de dnd, pi¡¡¿í dnd; aHt(a) cit, dt ~i, 1'11 cit, dz.p,l cit, ín!rzt cit, pe eí't; a~a eum, ca ~i cum, de cum, dllPa eum; ciliar daca, in caz daca, macar dadí; clliay de, de parca, macar de; ori de cUe ori; ca ... sa, f<'irií sa, In loe sa, j-;illa sa, ¡¡Irá ca sa, i1laillte ca sa, PCll ' rzt ca Srl;

aeolo uude, de unde, pilla unuc.

30.7 PROPOZITIILE INTRODUSE P!UN CONJUNCTII . Conjunctiile introdue orice fel de propozitii (atit prlncipaJe eit ~i secundare, aHt regente dt ~i subordonate). Unele eOlljunctii ~i locutiulli introduc lnSa numai a Il u111 i t e subordollate, astfe!: ciíci dcoart'ce f iindea

numal subordollate e a u z a 1 e

íntl'ltcÍ!

de GÍlld

274

de dte ori de dte OY?:

O1'i

pina pina ce pílla sií e1/ toa!e

ciliar de

mllnal subordonate t e m por al e

ca

chiclr daca

numai subordonate e o n e e si\' e

dl'!¡i

nUlcar di inei!

pilla 1I1ldc prcc1I1It

ca si C1I11I ca ~i cílld

numai suhordonatc e o n s e e tl ti\' e numai subordonatc de loe numai subordonatc d e m o d propriu-zis numai subrdonate

eo

111

par a t i v e

Subordonatdc inirodnse en ecldaltc eonjunctii san loeu-

tiuni trebuic intcrpretatc in ansamLlul ficcarci fraze.

Capitolul 31 INTERJECTIA

Sa luam in Jiscutic cuvintele subliníatt' din

('xempleJt~:

(J) eu/u, Ctt/u! Na, Grivei, Mamaliga, daca vrei! (2) Hetit! Am uitat cheile! (3) Au, roa doare! (4) ~-atunci, iepurele, fll~ti. ¡ntr-un tufi~ ~ (j) Phi! da. frumos mai cinta pasarelelc astea: Aceste cuvinte, numite interjectii, reproduc prin sunete articulate un strigiít, un zgomot, o chemare, o il11presie plilwta, o scnzatie de satisfactie, de pUí.cere, de durere etc. Interjectiile se deosebesc de celclalte partí de vorbire prin aceea dí ne fae sa ne gíndill1 la imprejurarile ~i la eauzele intrebuintarii lor, de~i ele nu exprima nici aeeste il11prejurari, nici cauzele. Ctt/u-tlt!u! (J), de exemplu, nu este numele unui catcl, ci un fel de a chel11a un dítel. Prin hait! (2) nu se nume~te cauza pentru eare se intrebuinteaza aceasta interjectic. dar se intelcge ca cinc o spune, o face pcntru dí. a constatat dí s-a petr<:,cut ceva cu urmari neplacute. A lt ! (3) este un strigat de dure re , care poate fi provocat de nenumarate cauze; t1t~ti ! (4) imitií zgomotul produs de un animal ca kpurcle dnd se arunca in frunzi~ etc. 1nterjcctii1e se pot grupa in treí categori i:

a) cde prin care se evoca senzatii, impresii orí strigate omului adresate altor oameni sau animalelor, de exemplu: ah! au! brrr! el¡! hai ¡llaMe! lhlit! na! o! Pfll! PN1:! ptht-' ptru'lt! sancM! !a-fii ! ti 1# ! ura! ba 1 d!! fU/U /cutll! dii ! f ji! hiíis! JUlis cea.' hi (i)! hopa J tna! 1tite! pis-Pis! /1:bi¡! (11)/lo! ¡mic! aje

276

b) cele prin care se imita strigatele sau chematile animalelor: beee! bchchc! clone! ciriP-ciriP! cotrodac! CUC1t ! C1ICl!1'igu ! ga-ga I ltam-/¡am! hu-hu-1m I nlicw I mirr! mor-mor! mU1Iu! c) cele prin care se imita diferite zgomote: bíldiMe! bEz:: !balang-bala/t~ ! buf ! flc(f~e ! fís ! fol-fol ! ltapriu / hir~t(i) 1l1l$ti I lIPa-liPa / Pie-Pie ! pí~-pí~ ! plcosc ! pHci ! poe ! he-tae ! tic-tic! tra'/te! trOJ/e! frose! scír!! sflrrr! ss! ! ¡'[id! ~(l11ltc-$on~ tic Ilí;~!i / !u;'if1" .'~dr('(fll(, ! ZlIl'l'1'.' -;;'lrr1'! :;1.1 FUl\CTllLE INTER JECTIEI iN PH.OPOZI'fl E $1 IN I~RAiÁ Interjectia ca atare nu are nió o funqie sintacticií. in fraza san in propozitie. Numai daca este echivalentul unui substantiv sau al uuui verb, ea poatc sa fie subiect ~i, respcctiv, predicat. Pcntrn calitatea ~i de subiect, yczi p 281. Interjectia este predicat dnd tine loe de verb in mod accidental, ca in: Na, Grivei / sau ca in excmplul (5) .

• N o t a. Interjectia lza1'de a fost privita ca un verbo De aeeea i s-au ata~at desinente pentru persoan
Capitohtl 32 PROPOZITIA SIMPLA

~I PROPOZITIA DEZVOLTATA

32.1 PROPOZITIA SIMPLA Propozitia simpla este grupul de cuvinte format numai din subiect ~i predicat: Rc'ísarc soarele. Spcctacolul a fos! minunat. Subiectul este un membru al propozitici, predicatul este al doilea. De aceea, propozitia care are subiect ~i predicat se nume~te ~i b i m e m b r a. Clnd subicctul nu se folosqte In mod obi~nuit, propozitia simpU'i apare numai cu un membru - eu predicatul: Va ninge; A ploua f • Atunci ea este m o n o m e m b r a. Tot simpla - dar b i m e m b r a - se considera ~i pro~ pozitia cu subiectul sau cu predicatul subinteles: A Jos! mili/mal (subin!elcs un subiect: spectacolul, totul etc.) ; Ma~iJ/a! (subintdes un predicat: l'inc, sosc$te, pleacíl cte.). Se considera propozitie simpl3. bimembra ~i aceea in care subicctul, de~i HU este exprimat printr-o parte de vorbirc, este totu~i cuprins in forma verbului: Pleca!i? (¡¡oi sau d1l1nnear:oas!raj. Sínfcm cettf!tm·. (noi j Propozitiilc simple cu subiectul ~i predicatul exprimate sint bimembre ~i e o m pIe t e. Cele cu una din aceste doua parti necxprimate pot fi bimembre sau monomembre i n~ e o m pIe t e. Astfel, propoztia - Luecafaful, - ca raspuns la intrebarea: Ce a rt'ís/írit? - este o propezitie simpla incompleta. - CctiítC1ii! - ca raspuns la intrebarea - Ce sinteji dU1lt1lt'm'oast1'I'í? - este, de a~emcnca, incompleta. - Ati plcca l ? nu mai este lnsa incompleta, pentru ca ~ubiectul se afla cuprins in verb. Propc)zitiilc simple incomplcte sint dccÍ eliptice - fie de subicct, fie de predicat. 278

• N o t a. Din cele spuse mai inainte rezulta dí propozitiiJe care nu au in mod obi~nuit suhied, nu pot fi sccotite eliptice. De asemenea, nicÍ propozitiile care contin !'iubiectul in forma verbului nu sint eliptiee. La acestea dill urma. problema elipsci se pune numai daca predicatul este la persa ana a III-a, singular sau plural. Subiectul ~i predicatul fiind partí principal e, propozitia simpla apare ~i ca propozilie care are numai partí principale. 32.2 PROPOZITIA DEZVOLTATÁ Este propozif1'e dezvoltafa orice grup de cuvinte care contine cel putin un e1ement in plus fata de subiect ~i de predicat. Astfel, (fu) te spert:i este o propozitie dczvoltatií, fiinddi, pe linga subiect ~i predicat, are un obiect dircct, pe te. Este dezvoltata ~i Propozilia fonnatií dintr-un sjngur cuvint, daca el nu reprczinta subiectul san predicatul, de cxemplu: Nu 1, Da 1, lmediat 1 etc .., ca raspunsuri la diverse íntrebari. s1nt prop.Dzitii dezvoltate (dar in acela~i timp incomplete). tn propozitia dezvoltata completa, pe linga subiect ~i predicat, apar ~i alte parti. fie in prezenta subiectului ~i predicatului, fie in absenta UIlUia sau a amindurora. Aceste parti sin t: atributele, obiectcle direcfc, obicctclcindirccfc ~i co~ plemente/e drcm/tsfanfiale. Ele sint partl secundare. lata citeva cxemplc:

1. Minciuna sparge M inci21na,' sparge;

case,. de piatra;

~í

c¡{se de piatra.

subiect al lui spargc - parte principala. predicat al subiectului minciuna - parte princi pala; circumstan¡ial al luí sparge (~i = de asemenm) - parte secundara; obicct direct al prcdicatului sparge - parte secundara; atribut al obiectului direct case - parte secundara.

2. Ulciorul mI. mcrge de multe ori la apá. Ulct'orul,. (me) merge,'

subiect allui (1/.1/) tlZcl'ge - parte principala; predicat in forma negath-ií. al subiectului ulciaml - parte principala; 279

negatie cu rol de circumstantial de mod allul merge - parte secundara; a,., multe ori: circumstantiaJ al luí (1Iu) lIlc'rge - parte secundara; la il p.t: circul11stantial de loe al luí (111/) merge parte secllnoadi. nu:

3. Aj1tngínd í/ttrt: stlná, dmmlt! se l1lí:.1ts·{cara.

Ajun:;índ:

circu11lstantial allui (se) ínglls eaza - parte ' secundara. ; í,¿tre .c;tínc/:: drcumstantial allui ajullgínd -- parte secundara; dYltlllul: subiecl al Ini (se) ingustCflZti - parÍ(' principala; (se) ingltsleazií: predkat al subiectuJui drulIIlIl -- parte prindpalii : se: obiect dhect din predkat ni la di ateza reflexiva '- parte secundara.. Paqile secundare Se poí referi la subicct san la predicat, la amindolla - pe rind - sau la o parte secundara a propozitici. dI' ex.: 4. Gái na b,ii ríná jace, ze.Hlhl buna. Giíina:

bátrí,ul:

face: zeal1ta: bunií:

subiect al prcclicatuluijace -- parte principalii; atribut al subiectului gtlillCl - parte secundara; predicat al subiedului giiil/o - pa.rte print:ipaIa. obiect dir.ect al predicatuluí /,/:", parte secundara. atribut al obiednllli dircct J,'l/tlla -- parte secundara.

Capitolul 33

PÁRTILE PRINCIPALE

~I PARTILE SÉCUNDARE ALE PROPOZITIEI

;)3.1 SUBlECTUL

Subicdul se expdma prin substanti\', prin prouume, care este loetiitorul olli,nllit al substantivului, ~i priu odee alt echivalcnt al accst nia din urma:

-----------------

Pt'ntru a fi subiect, orice parte de vo1'bire trebuie sa deY1na substantiv or1 pronume sau sa lndeplinea!'ca roln} de substantiv sau de prouume in proPDzitic. 33.7.7 Une/e slhwfú: aparte ale subiedll/ui

Subicctul sta in cazul nominativo Sint iusa uncle constructii, ü;-aze ori propozitii care fae impresia di au subiectul In dativ sau in aeuzativ eu prcpozitic, de ex.: (1) Ciílatorului ii ~ade bine eu drnmul. (2) S-an dus eu mic, eu mare la sd1ldat. (3) Au fiíeut front eomun eu totH. tn rcalitate, subicctul din aeeste. propozitii este san diptic, sau euprins in verbo Astfel, in (1) trebuic sa presupnnem, inainte de euvíntele C1I drumul din propozitie. un subieet neexprimat en intelesul "sa aiba de-a faee". Propo/.itia ia unnatoarea infati~are dnd este eompletata: Gilatorului ii ~ade hine sa (liM de-a lace en drumul. Partea snbliniatií este un subiect-propozi~ie. In construetii similare, de ex. in: tti sta bine eu freza, subiectul poate sa fie un substantiv, dar urmat obligatoriu de o atributiva, adicii: lti sta bine faptul di te porti en freza. 281

Exista

~i

alte posibilitati, de ex.:

l1i sta bine a te purla e~ freza, sau: 1ti sta bine sii te porti eu freza.

unde a (te) pmla sau sa te porti este subiect. In (2) ~i (3), subiectul (ci) este subintcles; cu míe, cu mare sau cu tolú neconstituind dedt specificari ale faptulni di subiectul (ei) se asociaza cu cine\'a pentru a indcplini aetiunea. La fel stau lucrurile ~i en propozitii ca: (4) Am faeut front comun eu totii. (5) Ati faent front eomun eu totii, en deosebirea ca, de data aeeasta, se vede ca subiectul este cuprins in forma verbului (noz:, voi); deeí ell tojii nu se poatc considera snbiect. Íntr-o propozitie ca: (6) ¡mi pare bine de cuno~tinta, nn exista subiect gramatical; locutiunea verbaJa ími (ifi, ti etc.) pare bine (;au) fiind completata de un obieet indircet. 33.1.2 Subiectul multiplu Dona san mai multe snbiedc en acela~i predicat fonncaza ímprenna un subiect multiplu: Vara, toamna, iarna ~i pr'itniú:ara sint anotimpztr1:. o fetifa se j-ucau in mijlocul drumultd. Un Miat Predica tul se afla in asemenea situatii la plural.

*i

33.1.3 Grupttl subieduttti Toate cuvintcle care se grupeaza in jurul unui subiect ~i-l determina intr-un fel oarecare constituie grupul subicctului, de ex. Grupul subiectului: o lm1tpa de gaz lumineaza (+ obiect direct: odala). Predicatul: Grupul subiectuluh Dorinfele gra{ioasci lU1: prietene, do'mni*oara Mari PopesC1t Predicatul: eraH porunci (+ obiect indirect: pentru el). Grupul subiectului este mai dezvoltat ori maÍ putin dezvoltat. El poate sa cuprinda in sine atribute, obiecte directe sau indirecte ~i chiar circumstantia1e. Un cuvint din acest grup, un substantiv, un promune sau alt echivalent al substantivului reprezinta e e n t r u 1 grupului. tn primul cxemplu dat mai sus, centrul grupului este substantivul lampa; in al doilea, substantivul d01'in¡cle.

282

(\·k1altc cm inte prccizcaza calitatea subiedului: di: gaz Jin prÍmul exemplu e~te un atribut, iar articolul, o tot un atributo Grupul ar mai fi putut sa contina ~i altc precizari, de ex.: O lamPi'í de gaz aga!atií intr-1l1t clli de ft'cr (lllmillcaza ... ) El al' ti avut atunci inca un atribut, aga!af<'í, un circumstantia1 (intr-un cui) datorita faptului ca atributul agalata este un participiu, ~i inca un atribut: de fier pe linga cIli. 33.2 PRED1CATUL Prcdicatul este verbal sau nominal. Despre predicatul Verbal am vorbit la p.12, 248- 251, iar despre cel nominal, la 162.

33.2.1 Grup1l1 predícatuZui Toate cuvintele care se grupeaza in jurul prcdicatului ~i depind de el, ca ~i toate cuvintele care, de~i nu se afia linga predicat, dcpind de el in mod direct sau indirect, formcaza. g r u pul preclicatului; de ex.: Subiectul Pomna Grupul predicatului: ?lU cade departe de tulpina cí. Subiectul: (Tu) Grupul predicatull.li: N u l(lsa lucrltl de azi pe míine. Ca ~i grupul subiectului, grupul predicatului este mai dezvoltat sau mai putin dezvoltat, incluzind unul sau mai multe obiecte (dirccte sau indirccte) ul1ul sau mai multe circull1stantiale, unul sau mai multe atribute. tu acest grup, verbulla unul din modurilc care pot forma preclicatul sau constructia care reprezinta predicatul nominal constÍtuie e e n t r u] grupului. Cddalte cu\'Ínte ii precizeaza calitatea. 33.3 GRUPUL St:B1ECTULUI $1 GH.UPUL PREDICATULUI Grl1pul subiectului ~i grup111 prcdicatului apar impreuna fie in ordinea grup1tl subieciullli-grupul predica/ului, fie in alta ordine, de ex.: Grupul subiectului: CaZuZ de dar { Grupul predicatului: mI se cauta la dillli.

283

Mama btidifá Vasüe, i1l'i'iífiítorul l'/ti Crtallg.1, lHat C1I arcanul la oaste, { Grupnl predicatului: ¡!ji pct1'ccca Mial'lll la Pía/ra Ncam! C1I laerÚ'ui !ji jale, ca pe 1111 morl. "Pe C1i11llNI cea mai 'lnallií a MunGrupul predicat ului: filor Carpaf'i se iniúzde O !arií ,nínd1'a $i biueCltdntata { Grupul subicctului: { íntre toate {iirac de Do11tll1tl pe pt!lIlínt". (R B~Hcescn). "In z'isltl ficcará sCmitl{c palpita Grupul predkatului: Un fo~ttct de GÍmp # amiezi de grádúzii, un vcac piídurc{, Poroare de jr1t1zze ~i U11 1n'lfJ"l?Xur Grupul suLiectului: de 1/cam cintare!". (L. Blaga) Subiedul: Ion Grupul subiectului:

1

1

(" . . . hz zari, {11 drum sprc (¡¡si;, fu, rrupd prcdlcatulUl: cupriJis de jrig ~i de teamá

Ccntrlll p,-edicatdor din cxcmplelc de mai sus sint: se cauta, peti'ecea, se intin de, palpita, fu .cuprins 33.4 A~A-NCMITUL SUPLlME~TAR

ELEMENT PREDlCATIV

tu unde prop::>zitii í'ntilnim cuyinte eare fac imprcsia ca intra in aecla~i timp aHt in grupnl suhicdnlui, dt ~i in acda al predicatului. lata citeva exemple: (1) Copiii se jucau voio~i. (2) Spcriate de bubuituri, pasfírile au zLurat. (3) Omatul 11 vazusem pe aloeuri dt casa. (4) lonescu a fost eOl1sultat ca specialist. (5) VecÍuii il auzeau exersind ore intrcgi la clarinct. tn propozi~ia (1). VOiO$1', se refera prÍn f o r m a lui la subiect ca orice atribut, de~i este a~ezat dupa predicat, lutr-un loe iu care se iutilne~te mai rar, piírind ca determina ~i predicatul, ca ~i cum ar fi ~i complemcl1t cireumstantial de modo Peutru a vedea ce este c1111 realitate, e neccsar sa decidem daca aeordul gramatical are importanta mai mare decit loenl unde este a~zat un membru al propozitiei ~i daca o parte 284

secundara de propozitie poate sa aiba in acela~i timp doua functii sintactice profund deosebite (atribut, deci determinínd un substantiv sau un cehivalent al substantivului, ~i wmplement circumstantial, deci determinind un predicat san un V'erb din propozitie). Acordul gramatical este factorul cel mai important, pentru dí. arata prin fOfma cuvintelor in ce relatie sint uneIe eu altele. S:1 comparam - din aeest punct de vedere - propozitiilc dinseriile (1) ~i (2) de maijosl (1) (2) dorm (Eu) (Eu) lini~tita lini~tit (Tu) dormí dormí (Tu) dorm lini~tita (El, do arme (Ea) doarme lini~tita ea) (Noi) (Noi) dormim lini~titi (Noi) dormim lini~tite (Voi) dormiti lini~tit (Voi) dormiti lini~titi (Voi) dormiti lini~tite (Ei, dorm (Ei) dorm ' lini~titi ele) (Ele) dorm lini~tite Propozitiile din seria (7) contin adverbul Uni$tit ca circumstantial de ruod; cele din seria (2) contin adjectivul lint:$tit, acordat in numar ~i gen cu subiectul. El indeplinerte rolul de a tri b u t, chiar daca se afia dupa prcdicat 1id chIar daca pare a avea ~i inteles circumstantial, díci atributul contine uneori acest inteles (vezi. p. 288). In aceea~i propozitie. un cuvint nu poate fi atribut ~i drcumstantial. S-a consielerat insa ca in situatii ca cele de mai sus adjectivelc nu sint nicÍ atribute, nici circumstantiale, ci e 1 e m e 11t e p r e el i e a t i ves u p 1 i m e n t a r ei adidi un fel de nume predicative adál1gate la predicatul existent, dar nu ca o completare a lui. Ar trebui de aceea ca o propozitie, cum este CoPiíi se joacá t 1oio#, sa fíe analizata ca ~i dnd ar fi o combinare intre CoPiii se joaca (ci sínt) '(}oio~i, adica, de fapt ca o combinare intre doua propozitii, iar o propozitie ca (Noi) dormim Ulli¡tite ar fi o combinare intre (Noi) dormim + (noi sintcm) lútú;tiie. Acest fel de analiza se aplica tnsa intocmai ~i la atributele cdelalte, de ex.: Mi/a blíndii zgirie r¿fu s-ar putea desparti in Mi/a este blind¿i + (ea) zgzrie rau, ceea ce dovede~te ca nió l'Oif'r!ji nu are cu totul altasituatie. ci este un atribut.

1

dOnniffi]

+

285

tn propozitia (2), speriate este atribut pe linga pasarile, se afla la distanta de accst cuvint. (Ca adjectiv-participiu, spc1'iatc, poate fi ~i expresia uncí propozitii de cauza). ln propozitia (3) avem o comparatie prescurtata. ln forma completa, propozitia ar arata astfel: Omalul il ,Jazusem ínalt di casa. Prin urmare, cít casa este un complement al adjectivului ínalt neexprimat In propozitie. Ca In orice comparatie, se presupune ~í posibilitatea de a introduce o copula: (era) 1m/U dI casa. ln propozitia (4), ca specialist este un circul11stantial de modo insemnlnd: na fost consultat in calitatea lui de specialist". Sií se compare cu (a venit) caspeciaUst = ,,(a venit) in calitatc de specialist". ln sfir~it, in propozitia (5), gcrunziul exersínd este conc('ntfarca unci propozitii completive, cum sugereaza ~i obicctul direct n, adidi., in forma dezvoltata: Vecinii (U) auzeau ca exerSll ... (c1lm ('xersa .. .) Elementul predicativ suplimentar nu se impune. a~adar, ea o eategorie sintactica necesara in gramatica lim.bii romane. iar cuvintele care par dí. tin in accla~i timp aHt de grupul subiectului dt ~i de cel al predicatului, intra in rcalitate numai intr-un grup sau in celiilalt . de~i

• N o t a. Este de la sine inteles dí., de vreme ce elementul predicativ suplimelltar nu apare ca o necesitate, nici propozitia corespu11zatoare 11U se mai justifica.

33.5 ATRIBUTUL Atribut uI precizcaza intelesul unui substantiv san al unuÍ echivalent al lui - fie ca substantivul este subiect, obiect (direet san indirect), circumstantial sau chiar atributo Atribut1l1 se exprima prin adjectiv, prin substantiv, prin pronume ~i, in principiu. prin orice aWi parte de vorbire echivalentá cu una din cele de mai sus. Prill urmare, el este dupa cea mai simplií impartire: a) a d j e c t i val: bec eledric, hirtie albastra, mere padurete, opera/le chirurgicalií ete.; b) s u b s t a 11 t i val (cu prepozitie): b,tnza de oi, pUm fadí sare, ~arpe eu clopotei, ü~ire la mare, 11ínt de la disarit etc.; 11 in genitiv: al'tnata poporului, ocMul stapinului, uliJele satului, tcmperat~tra corpului ctc.;

286

domnulMoldovei~ (volumul), importanta; (Caraghtle) , au.., tor dramatic cunoseut cte.; c) pro n o m in al: parerca lui, pasul d, glasul cuiva, ideile aeestuia, vorba aluia etc.; Celelalte eategorii de atribute slnt s p e e i i ale atributului substantival sau ale eelui adjectival: d) ver b al (exprimat printr-un mod nepersonal al verbului, cchivalent eu un substantiv sau eu un adjectiv): (faptul) de a cití, (dorin!a) de a ínv('íla, (placcrea) de a GÍnta etc.; prin supin: (apa) de spalat, (baHi) de cheltuit, (lcomne) de ars, (teme) de executat etc.; prin gerunziu: (se auzea víntul) urlind, (se vedea fum), íe~'ind, (persoanc) suferillde, (míi12i) tremuríllde cte.

"apoziiic:

($!efan)

o carte

• N o t a. Gerunziul acordat ca in ultimul exemplu estc de fapt un adjectiv dezvoltat din forma eorespunzatoare a verbului. e) adverbial (exprimat printr-un adverb sau printr-o locutiune adverbiala, cchívalcnte eu un adjcctiv): (o c(llatoric) llllpreuna, (Tara) de Sus, (carte) de dedcsubt, (l1tmea) de odinioara, astfd de (sfaturi) , (ziua) de miine etc. Dqi ca atribute, vcrbul ~i adverbul slnt {'chivalentele unuí substantiv sau ale unui adjectiv, totu~í atit llnul dt ~i cclalalt se combina ca "crb sau advcrb ~í eu altc cuvinte, de ex., in propoziiia: Faptul de a citi o carie buna este o pUicerc, a cifi este urmat de un obkct direct (carte) - care, la rindul sau, este urmat de alt atribut (buna),' iar in propozitia: Dorinta de a GÍula la deschidereatábereí de pl:oníaÍ"Ínsufletea pe micul muzicant, atributul verbal (a duta) este urmat de un circumstantial de loe, urmat el insu~i de doua atribute. 1n sfir~it, in propozitia: CiIatoria fmpreunii. C1t 1l0i ii va fa ce pHiccTC, adverbul lmPrL'll1la este unnat de un complcmcnt indircct. sociativ. o

287

33.5.1 ln/eles1fl atribllleluy ín propozi¡.ie lntcl~sul sau intelesurile unui atribut sau ale altuia in propozitie slnt foarte variate: de la simpla indicare a unei insu~id a substantivului, pronumelui etc., pina la specificarea locului, timpului, destinatiei etc. Atributele care arata locul, timpul, destinatia etc.: (vin) de Draga~alli, (pian) de concert, (cimPiilc) RomÍlniei, (zi) de vara, (vrc1Jl.c) de iarna. (gustarca) de dimineal¿í etc. nu trebuie sa fíe confundate cu circull1stantialde numai fiindca arata 1mde, GÍud, de ce sau pentru ce. Aceste atributc nu spun lusa 1tllde, GÍud, de ce sau pcntru ce se dcsní~oara actiunea verbului (predicat sau uu) din propozitic; de ex., In: CaliUitile vinului de Dr{lg¡¡~a'l1i au fost recunoscute de speciali~ti,

atributul d,' Dr¿ígt'i~a1ti nu se afla in dependenta de preclicatul prop:)zitiei, ci specifica fe1ul vinului. De asemcnea, in: A C'umparat cloua pachete de !?ervete1e dc masa atributde de $cyvetcle ~i de mas/i nu depind de a CUlltparaJ,. Pentru alte aspccte ale acestei probleme, vezi p. 293. 33.5.2 Apozilia Apozitia este un atribut substantival care se identifica. din pundul de vedere al intelesului cu substantivul sau pronumele la care se refera. Ea exprima a~adar aceea~i idee cu substalltivul (sau pronumele), dar cu alte cuvinte, de ex.: $leja11 cel l}Iare, dotnnul MoldO'Jci. Bogdall, Jiullui _5tejan cel Marc. Prictcmtl 1I0s1rl/, olal'ul. M. Emincscu, atlfoml nL1!ceafárului" etc. 33.5.3 Atl'ibul-ul simplu ${ airibuful dezvoltal Atributul simplu este format dintr-un cuvÍnt (adjectiv, substantiv, pronume. gcrunziu cte.) precedat cínd este ne\'oie de prepozitie. Atributul dezvoltat contine un atribut simplu ~i, pe lingá el, dupa imprcjurari, inca unul san mai multe atribute, unm sau mai multe obiecte (directe sau indirecte), Ullul sau mai multe circumstantiale lcgate de un cuvint din atributuI dezvohat. Astid, in propezitia:

Ochiul deprins treptat cu intunericul deslu~ea obicctele din incaperea neluminata. Atributul dcpri1ts este dezvoltat priutr-un circumstantial de mod (treptat) ~i un obiect indirect (ClI intuneriwl).

VatoriHí insa faptului ca atributul, simplu sau dczvetltat, dependent de un substantiv, dteodata de un pronurne ~au de alt cchivalent al substantivului, in propozitie el face parte in mod necesar dintr-un predicat nominal, dintr-un obiect (dircct sau indirect) ori dintr-un circumstantial. Prin urmare, el nu constituie un grl1p aparte, ci se afia in inte., riomI celorlalte partí de propozitie. Astfcl, in: O mare parte dín suprafala glcbului pamí11tcsc o acopera marile ~i oceanele, atributul dezvoltat (din suprafafa globului pamintesc) intra in obiectul direct o tnare parte etc., in care avem ~i un ahibut simplu, pe mare (parte). (',te

33.6 OBIECTUL DIRECT Substantivul, pronumcle ~i orice echi \'alcnt al substantÍ\,ului in cazul acuzativ {ara prepozitie (eu exeeptia lui pe ~i a lui a dinaintea infinitivului seurt) s1nt obiecte direde (numite ~i complemente directe) ori de cite ori compteteaza intelesul unor verbe tranzitiw; de ex.: Au semanat orz ~i ot,az. Pe dumnea1Joastra va lauda. Nu aseultati pe prrx;ti ori pe lIebll1d. El are in eatalog numai 9 ~i 10. Binevoiti a apraba cercrca noas!ya. 33'(].1 Obiccful dira! repelat

tn diverse situatii, accla~i obiect direct este exprimat dc doua ori in propozitie: prima data printr-un substantiv sau printr-un pronume, a doua oara printr-un pt'onume personal in forma scurta, de ex.; CarJilc comandatc le vcti primi la t imp. Pe tine 11U te-am mai vazul pe aici. Pe aceta íl primesc oridnd. Pe tojí ne prive~te accasta hoUínre Repetarea se produce in urmatoarclc cOllditii: a) Cind forma lunga a pronumelor personaJe sau forma obi~. nuita a celorlalte pronume exprima unobiect direct, acesta este repetat in mad obligator tot prin pronume ori do'

289

cite ori se afla inaintea predicatului sau a vcrbului de care depinde acel obiect direct, adica; Pe mine 11la cheama $tdan (sau: Ana, Maria) Pe dU1Ilcata te cauta. Pe ea o convoaca miinc. pe t,oi va asculta. cte. b) Daca forma lungrl lipse~te, repctarea nu se produce in mod obligator, ci numai atunci cind vrcm sa insistam asupra pronumclui-obiect dírcct ~i cind el reapare In propozitic 111 forma lunga: de ex.: Mc'i cheama Maria, fata de .Mií cheama Dumitru P6 mine. V t'í lauda pe dumneavoastri'i. O ¡ntilne~ti miine pe ca.

V¡í lauda,

O

intilne~ti

miinc,

cte. e) Cind obiect1l1 direct exprimat printr-un substantiv sau printr-un echivalcnt al acestuia se afIa í1wintea verbului de care depinde (predicat sau nu), se rcía in mod obligator prin pronumcle personal, forma scurta; de ex.: Pe Dinu nu-l cuno~tea. (-l reia ob. dir. pe Dinu) Pe fata o crescuse bunica. (o reia ob. dir. pe jata) Pe loti colegií voía sa-i (-i reía ob.dir. pe toli colegii) invite; d) Cind obicctul direct exprimat printr-un substantiv sau un echivalent al acestuia se a~aza dupa verb (predicat sau nu), el poate ti repetat prin anticipare, astfe1: eu anticipare F a r a a n tic i pa r e Nu-l cuno~tea pe Diml. Nu cuno~tea pe Dimi. El íl aseulta pe tata. El asculta pe tata. Ion a invins pe Come! la Ion l-a Ínvins pe Contel trinta. la trinta. • N o t a. Obiectul direct construit prin anticipare este din ce in ce mai des utilizat ast1izi. Cind obiectul direet in situatia de la d) este un nume de lueru, anticipare a nu se mai produce; de ex.: Veli primi cartea la timp. Nzt ~tia n;ci tabla tnmuf¡iril.

290

33.6.2 Obicctlll dil'cct ~z: stt'biccful Obiectul direct dintr-o propozitie In eare "erbul tranzitiv se aila. la diateza activa. se transforma in subiect cind wrbul trece la diateza pasiva. de ex.: (Ei) au scmanat orz ~i O'NIZ. Obiect dired: Subicct: S-au scmal1at ol'wl ~i o·i'azul. AceasUí regula (pentru care vezi ~i p. 169, 330) este deosebit de utila. ca mijloc de control al calitatii de obiect direet al unui mcmbru din propozitic. Astfcl, ín (El) a picrdut cUeva ore a~teptil1du-te, grupul de cuvintc cUeva oye este obicct direct. chiar daca intelcsul sau este de timp. fiindea propozitia supusa probei transfonnarii in pasiv devine: Cítc1'il ore au fost pierdute (de el) a~teptindu-tc, iar citct'a ore se constituie acum in subiect. Inschimb, ll1propozitia Ne-am Plimbat dteva ore a.~!ep­ final/-te. accla~i grup de cuvinte (citeva ore) este circumstantial de timp. 33.7 OBIECTUL INDlRECT Obit''Ctul indirect, l1umit ~i complemcnt indirect, intregc~te intdcsul unor verbe tranzitiw. intranzitive, reflexh-e ~i al uilor adjective. El se exprima prin acelca~i pa:rti de vorlJire ca ~i obiectul direct ~i sta in cazul dativ sau in aCHzativ eu prepozitie; de ex.; MultHme~te prictcmdui Hiu pentru ajutor. Opinia dumitale contravine reaW/itit'. La doi vi/ti le veníse vremea intarcatului. Se va atribuí wiva un premiu de consolare? Mi-e sete. Ti-e frig? Ne place aici. Sandu seamana C'/t tinc.

33.7.1 Obicclul ind¡:rcc! re'peta! Obíectul indírect se repetii in acelea~i conditii ca ~í cel directo adidi atunci dnd este exprimat: a) prin pronume inaintea ycrbului: Mic ími zice Yeta. Ei sai se ceara parerea! . Luí ti datorez aceasta in\'itatie. Tufurora 'vi se va comunica r~zu1t atul miíne.

291

b) prin pronnmc personal, forma senrta, inaintea verbnlui: Va povestesc totul. Vel povestesc (v()1t{f) totul vouii. Le da\i drumul acasa. Le dati drumul acasa 101'. L) prin subslantiv sau echivaknt al substantÍyului inaintea verbului: Pridenului Hiu i-ai multumit? Acelei viii i se spune Val~a-Rea. d) prin substantiv sau cehh'alent al sUDstantivului dupa verh: F a r a a n tic i par (' e u a n tic i par e A m1hturisit totul 1I1amci. I-a marturisit totul mamel. Gheorghe serie Marúi. Vasile ti serie Atan·ei. 1111

1)

2) 3)

•

-4)

5)

tn situatia de mai sus, ohicctul indirect nume de lucru mai impune, de obicei, anticiparea; de ex.: Cctateanul s-a adresat íntrcprinderii. 33.i.2 11llelesurile obicclltlui illdircd Obiectul indircct poate sa arate in propozitie: in avantajul, in dezavantajul (in favoarea, in defavoarea) cuí se petrecc actiunea verbului: A pro pus colegilor sai o excursie in Delta.. N emullumitului i se ia darul. orientarea actinnii (dar nn locnl desfa~urarii ei): N u te uita la lzaine, ci la cine le poarta. in ce privinta sau referitor la ce are loe aetiunea: Vom reflecta la sfaturt"le tale. Era scump la vorbii, dar iute la mi1lle. N o t a. Acest intelGS al obiectului indirect este considerat de ullclcgramatici suficiellt de putemic sprc a duce la scoate.rea constructiilor In discutie din categoría obiectelor inclirecte ~i illtroducerea lor printre circumstantíalp sub numele de circumstantiale de re1atie. asocierea sau reciprocitatea lntr-o actiune: Mitldí joaca table C1t veCÍ1t1Jl. Lupta ctt morile de vint. Oile ie~isedí. cu mieii dupa ele. instrumentul actiunii: Pe copacul cazut toti se pun eJl, topoarele. Nu vede bine jara ochelarí. Va trimit itin prin príetenul mw.

292

6) adaugarea la o actiune sau exceptia de la o aetiune: Pe U1/ga lcmmtl lIscat, arde !¡Ü cel "erde. Ajara de el, ccilaltí se bucurau. tn uneIe situatii, grupul de euvinte eare indcpline~tc in pro-pozitie rolul de obieet indired reprezinta ic1eea uneí subof'" donate cu inte1es conditional sau concesi\', de exempltL 7) eu in~eles eonditional: 1'11 wwl t¿fu, el ar fí procedat la fd. lnloc1l1 tau = "daca (el) ar fi fost in loenl Hiu". 8) eu intcles eoncesiv: C1t toata boa/a, a veuit la sluiba, eH toat¿í boala = "eu toatc dí avea o'boaHí", Fara a Ji ncpl''Íccput, este totu~i ndndernínatic, Fal'a a /1' llcpricep'ltt = "de~l nu este neprieeput", • N o t a. Vnele gramatici considera ca ohiectcle indinx:te enumerate 'mai sus intre 3) ~i 8) sint circumstantia1e. Astfel. 4) ar fi cireumstan1ial s o e i a t iv, 5) circumstantial in s t r u m e n t a 1, 6) drcumstantial e u m u 1a ti VI si de exceptie, 7) circumstantial e o n d i t i o 11 a 1, iar 8) circumst~ntial con c e s i ~. ' Faptul dí, dupa parerea noastra, oLiectul indirect poate sa aiba intelesuri atit de variatc l1U trebuie sa surprinda, caci aeela~i lueru se intimpla ~i eu alte paqi de propozi~ie, de exeinplu eu atributul ~i chiar eu obiectul direct, de~i eu acesta din unna in mult mai mica masura. Vneori este grcu sa se faca distillctie intrc un obicct Índirect si un cireumstantial. Astfel, in propozitia Nu vinde fu 'cas 'ravéli la griídi nar, la grcldillar este' ohiect indirecC pe cind in NIt duce fu cflslrrweji la gradinar, la gl'adinar ar putea sa fíe ohiect indircct, dar ~i circumstantial de loe, de exemplu, daca priu cu\'intde la griídinar se intckge ,.la gradinar acasa sau intr-ull loe in caTe se afIá eL" 33.7.3 Obieclu/ du',:cI\I' U{¡itl/ul il/dlúe! d/:;'u/!,ft Obiectul direct ~i cel illdirect pot !'a fie lárg'itc prill atrilJute, prih alte obiecte directe sau incJirede, prin cirnullstan-

tia1e. El ia uneori o mare cxtinc1el'l', <1\- l'\.\Il!plu: Situatia 1'nlc1'1la!ionalií ae!ualli, C1/ toa/e úl1p!ictltiile tllpld pcnfru .aesfillderc, pC1//rll Hchidarc;1 fowrrlor de in corda re $i de COIlflid in [time a\l \'~aminat-o atcnt toti participantü la consta tuire,

293

Obiedul dired de mai sus, a!¡iezat inaintca prcdicatului, contine atribute ~i circumstantia1e de scop. tn propozitia: "Lauda (aduc) seminlelor, celar de fala ~i in 'ved tuturor" (L. Blaga, Mirabila samin/a) obiedul indirect seminlelor este urmat de apozitia celar de jafa $iin veci tuturor in care intra ~i un circumstantial de timp (in veci). tn propozitia: Se teme de orice zgomot pl'odus pe nea~!epta!e, obiedul índirect contine doua atributc ~i un cireumstan,ial de modo

33.8 COMPLEl\1ENTUL DE AGENT Partea de propozitie care arata cine indcpline~te efediv actiunca unui predieat sau altei fonne verbale eu injelcs pasiv este eomplementul de agent. de exemplu: (1) Unii pomi slnt ataeati de omizi. (2) Piesa va fi jucatii de cei mui bu'ni actori ai teatrului nostru. (3) Se confirma de primiírie incheierea luerarílor agricole din accst ano (4) O salde a fost smulsii de vint ~i luata de aPil. (5) Íncurajat de primele rezultate obtinute ~í sprijinit in continuare de colegio prietenul nostru a reu~ít. Aeest complement are Inteles de subied, dc~i este construit ea un obiect indirecto Prin transformare. el devine chíar subieet: Omizile ataca 'Unii pomi. (1) Cei mai buní actori ai teatr1tlui ?lostru. vor j1tca picsa. (2) Primária confirma íllcheiel'ea lttcrarilor agricole d~'n acest an. (3) \'!11tul a smuls o salde ~i a luat-o apa. (4). tn propoztia (5). transformarea este mai complicata fiindea participiilc íllcuu.1at ~i sprijúdt tH buie sa devina predicate: Aceste prime 1(:mltate aH iltC/lfajat ... (~i cum) col.:gii au sprijinit ... Prin unnare, eomplementul de agent se poat(' defini ~i ea partea de propozitie cu íntcles de subí~ct. eonstruWí ca un obkct indirect care devine subiect prin transfonnare. Complementtll de agent se de

~i

de ca.re.

294

com;trui('~te

eu p¡cpozitiilc

33.9 COl\1PLEMENTELE CIRCUMSTANTIALE Actiunea unui verb se poate dcsfa~ura in imprejurari variate ~i in divcrse feluri, exprimate prin complemente care arata loeul, timpul, modul, cauza sau scopul desfa~u· rarii actiunii. Acestea sint complementele c ir c u ID S tan· tia 1 e, de ex.: loe u 1: I-a venit apa la moarlí. t i m pul: Ziua buna se cunoa~te de dúninea!a. ID o d u 1: tI iubea ca ghcafa in sin. Nu-~i mai indipea in pide de bucuric. c a u z a:. s e o pul: A umblat mult pcntru aeest cíntcc biUrincsc. 33.9.1 Circumsttllt!ialul de loc Leeul san directia in care se dcsfa~oara actiunea verbului se exprima prill adycrb{}, locutiuni adverbiale, prin substanth'c, pronume san alte echivalente ale substantivului. Ele ('onstituie circumstantia1de de loe, de ex,: Vcniti íncoacc! Privirea Ji era atintita drept lnainte. pe unde scoti caIDa~a? La potnul ¡¿ruda! su nu te dnci cn sacu!. Zgircitul ia dilltr-ult buzunar ~i pune 1n allul. Apele se rcpezeau pe sub arcadele podului. Spre Cimpulung duce o ~osea asfaltata. Circumstantialul de loe se cxpima uneori in poezia populara prin dativul locativ: (HL murgule, hi!) A~ternc-tc drutnului ca ~i iarba GÍ11Ipulm', In schimb, alteori, ceca ce pare un circmnstantial de loc este in realitate obiect indired, de ex.: Corbul numai la oamcnii morfi (le) scoate ochii, Íd.r lingu~itorii la cci ¡:ii. Cind o completare a ycrbului poate sa 111scmne doua lticruri, este necesar sa se ccrceteze eu atentie legatura intre ea ~i verb, de exemplu propozitia: La intrarea in atelier mu !ostintímpina!i (1{ aplauze contine un circumstantial de timp, la intrarea, ~tru dí intelesul acestor cuvinte este "dnd am intrat sau cind sa intral11 in atelier ...", pe dnd in propozitia: La intrarea in atelierul nostru se adunasera toti colegii. cuvintele la hz/rarea, insemnind "la locul pe unde se intra reprezinta. un circumstantial de loe. 4

',

295

De asemenea, trl'huíe :-;a se vada atent ce inseamna in pro·' pozitic grupul de cU\:inte care lace impresia di este un circumstantial de loe, de ex.: Asta seo ate 0l1lUl din t¡{¡ni cu cid'ileala lui. Grupul de cnvinte din (i{/ni are inte1esul "Jin rabdari", "di n fc1ul ol)i~nuit de a fi al cuiva", "din calm ul sau lini~tea obj~nuiUí a oJiva". La lnceput a fost vorba de o comparatie fntre un cm ~i o tI~a ~i, dupa cum o u~a se Ecoate tot impingind-o in f,tinga, in drcapta, ín sus di1/ tífíl1i, tot a~a s-a spus ~i desprc omul pe care sidiala cuiva il scoate din tire. Ded. in PlOpozitia de mai sus, dl:n ti!í11i nu poate ti circllmstan1ia1 de lec, CUlll ar fi dadí s-ar f-plme acela~i lucru ,), 'pre o u~a. Tot a:;,tfel ~e prt'zintií :,ituatia ~i in propozitii ca: rIl/dt' s-a mai pomenit una ca asta! ¡}e ullde ~i pillá ulule Imi comanda el mi.,! Undt"lJu are el u(JTOenl asta! tn aceste propozitii; /11/11,' pare un circumstantia1 de loe. In realitate. dadí. prima propozitie a fost spusa. in a~a fel indt in kcul lui /tilde sa putem pune numele unui loe: La Gala(í s-a (lIIai) potnl'llít Hita ca asta /, atnnci lmde este circumstantial de k1\; dar daca utlde vrca sa spuna acela~i 11lcru ca "oare", atunci el este circumstantial de mod (ca illtercgativ san exdamativ). in propozitia a dona, de/II/d,' ~i píllli lI1u{e poate arata "din ce lne pilla in ce loc, di11 ce punct pina In ce punct", dar);Í "de cc", "din ce cau;;;a, din ce motiv" etc. Cind are acest ultim inicles, eel mai raspindit, dcaltminteri, dtJ unde ~i pina 'ullde ¡ndepline~te rolul unui circumstantial de cauza. Unde din propozitia a trcia, dc~i cu in1eles local, lnseamna "cum de", fiínd maí aproape de circumstantialul de modo 33.9.2 Circumstalltialul de timp Timpul in care se desfa~oa:ra actiunea verhului (momentul. el apa. pcrioada etc.) se cx¡:irima prin adverbe, locutiuni advérbiale, prin gcrunziu san infiuitiv ~i prin substantiv sau echivaknte ale substantivului care au sau pot sa capete inteles de timp. Ele sint circumstall1ia1e de timp, de ex.: Apoi se Hicu intuneric. Azi mHidita de tufan, miine mada de cio«,:an. A fost odata ca niciodata. Pe JtY1Jl/í va poftesc la eeaL

De copil (san: de mic) i-a plikut mecanka. Ce s-a intimplat cu doua IUlli íllainte? Pint'i la aJlul multe eaciuti ramín fanl stapin. Toatc lncrurilc. aeestea le 1m-atase inca ¡fin tillt'l'.:fe. Apoi, pomi'1ld tractoru!, se apuca tcmeinÍc de arat. Duminica se dueea la tara Ín plimbare. PI1t¿í a ajwzgc la spital i s-au dat primele ingrijiri.

Circumstantialul de timp este nneori foarte apropiat ca tnteles de cireumstantlalul de loe; de ex.: , l-a povestit totul pe drum. . PI' drum pare un circul1lstantial de loe ~i poate sa ~i fíe, daca din restnl convorbirii san al scrierii rezulta dí se pune aceeniul asupra faptului di actiunea s-a petreeut in loeul aratat. Daca insa pe drlll1t inseamna "in timp ce mergea, pe dnd cineva l11sotea pe cÍl1eva", atund el este circumstan~ial de timp. De cele mai multe ori, pe drll1/t are acest inicles, cum au ~i unnatoarcle circumstantiale: A ie~it pe cea!ii (pe un fríg ma?i', p" (J plrl
Cauza, motivul sau pretcxtul datorita carora se produce ceea ce spune verbul san care explica insu~irea unui a d j e ct i v, intelesul nnui a d ver b se exprima prin suhstantive ~i echivalcntele lor, prin adjective, prin verbe la gcnmziu, ori de cite od acestea Ciu inteles de canza, moth- sau pretext. Ele constituic circumstan~ialelc de cauza; d(' 1'>;.: redul cel Ipifitel tremura de frica. De ciuda se invinetise la Cata. Te-ai snpaJ':lt din (miza IIJllli iejJlI}'t' ,;dípat din íoem pu~tii?

2.97

Din prldna luí s-a iscat ccarta. De aecea (sau: de aia, de asta, din aecastii eauzil, din aceastií prieüzl¡) n-are ursul coada. Dalorz:t¿i soardui puternic a capatat insolatie. Dintr-o shnpltt neglijcn¡a, se provocase un mare incendiu. 1 se lumina privirea pentr'u orice 'i;orba buna. SocoHndtt-sc prea dévreme bun juditor, neglija antrenamentcle. Circnmstantialul de cauza exprimat prin gerunziu se apropie uneori ca intelcs de circumstantialul de timp sau de cel conditional, de ex.: VOí'búul prca mult, nu d~tigi mare lucru. Vorbilld prca lnult poate insemna "fiindca, din cauza ca vorbe~ti prea mult", dar ~i "daca V'orbe$ti prea mult" sau "dnd, ori de dte ori, de ficcare data dnd vorbe~ti prea mult". Vezi ~i cele spuse la p. 263 ~í u. 33.9.4 Cirwlns!anlialul de scop

Scopul sau intentia care fac sa se desfa~oare adiunea unui verb se exprima prín substantive, adjective ~i prin pronume precedate de prepozi~ii care pot arata scopul sau inten~ia. Ele constituie circumstantialele de scop; de ex.: Gheorghe se pregate~te intens pentru examen. Venise In Capitala spre a se perfecfiona in meserie. Am luptat pentrtt q face din Romania o tara libera ~i independenta. Avea pe fata un zimbet sortit a-í ascundc supararea. Catclandrul sarea í-n íntímpinarea sUlpinului. L-a trimis frate-sau. in balta duPa pe~te. Pleaca la vínat de caprioare. • N o t a. Foarte des circumstantialul de scop contine un infinitiv scurt sau lung precedat de prepozitia pentru sau spre, ori este constituit dintr-ull supino Circumstantia1ul de scop construit eu dupa este de cele mai multe ori o exprimare prescurtata. Astfel,. in propozitia: L-a trimis frate-sau, la balta dupa pe~te, dupii pe!jte inseamna "dupa prins; gasit, procurat sau cumparat pe~te".

Circumstantialul de scop construit cu prcpozitia pentru se apropie de multe ori ca tnteles de un obiect indirect; de ex.: in T oll a1n vorbit pentrtt tine, pentm tine inseamna ~i

298

in favoarca, In intcresul, in avantajul Hiu", adidí la fel ~a orice obiect indírecL Pentrlt tine este totu~i cOlllplclllent circulllstantial de sccp in propozitia de mai sus, fiindcá verbul vorbi are in cazul de iala inlelesul de "a interveni, a pleda, a sustine prin cuvinte", dcosebindu-se cIar de o ccnstructic ca a vorbi cuiva, undc c1tiva este obiect indirecto Daca pentru tine = ,Sn locul tau", C
33.9.5 Circmns!anlial'lll de moa Modul. ielul in care se desfa;;oara actiunea verbului se exprima prin adverbe. locutiuni adverbiale, prin substantive sau prcnume precedate de prepozitii ~i prin gerunziu. Ele constituie circumstantialele de modo Circumstantialul de ruod se subimparte in dona. mad categorii: 1) circumstantialul de "toa proprüt-zis,' 2) circumstantialul de mod comparativ sau, mai scurt J dril cumstantialul comparatiei. Astfel, in: El maninca repede (repede este drcumstanjial de mod prcpriu-zis) El merge mai repede decit tine (mai repede decít tine este drcumstantial al comparaliei). El inoata. ca 1m pe~!e (ca 1m pe~te este circumstantial de mod comparativ). Pentru a avea un circumstan1ial de mod comparativ, este m'cesar ca termenii comparatiei sa. fie sugerati in propo.. zitie; de ex.: ~i-a picrdnt cumpattll ca g¿fitla U1nble!ul. tu aceasta propozitie se compara Ctlmpatul cu ~tmblet1t1 ~i. binein,elcs, ó1nlll (pentru c/lmpiit) cu gaina (pentru mnblet j. Comparatia prive~te uneori cantitatea sau masura; de ex.: Duliiul crescuse (mare) dt 1t1t viJd. {m asura) in Hllele exprcsii, comparatia este infa.ti~ata prin rezultatul ei, ea efect al gradului in care se petrece ac¡iuncaj de ex.: in: a m:i pe cineva de moarte (atit de mult, lndt i se dore~te moartca): a minca de speriat (aHt de mult, ludt spcrie); a pli'kea (ceva) la mblt11ie,' a proceda de minzme etc. Acestaeste circumstantíalulde ruod co n sec u ti v. El apare in general rar, fie ca supin, fie ca substantiv eu inieles aptopiat de yerb.

299

33,9.6 Complemente/e clrcutllstanlialc s1'mPlc fl

complcmcntele circmnsta1t!ialc dCZ'i.!ollate Circnmstantialele pot sa fíe simPle sau dCZ'I'Oltate. Ca drcllmstantiale simple, ele 51nt exprimatc prín cuv1ntul de baza (un adwrb, un 5ubstaiüiv cu prepozitie, un echivalent al substantinllui, un verb la gerunziu sau la infinitiv etc.), Ele S111t dcz"oltate dnd cuvintul de baza are, la rindul luí, un atribut, Un obicct direct sau indirect ~i chiar alt circumstantial. Se formeaza astfcl un grup ele cuvinte in care ele.. mentul central este circumstantialul propriu-zis. lata dte\'a excmplc: Dín fl'll11zifjlll des al catint'Í C1I fi'1lctdc glílbií-ro~íctíe.e eoapte se auzea fluicratul mierlelor, Circumstantialul de loc dinailltea vcrbului este o unitate cdnpusa dintr~un element central (din j1'1t11.'{i~ltl) urmat de <:inci atributr. 1,/ C/I"SIIZ Revolu}iei de la 1848 dill Mm/tenia, multimea s-a alaturat guvernului provizoriu, Circumstantialul de ti1l1p este format ~i de data aceasta dintr-un demcnt central (iJl C1Il'sul) ~i din trei atribute care-l urmeaza. Ieelul cel mititel tremura de jrit'l1 de a WII ji grlsi! de !lIp

sub Zavili'i Circurnstantialul de cauza (de frica) formeaza o unitate el! ceca ce urmeaza (un atribut, un complement de agent f un circumstantial de loe). Se pregate~te intcns PC1ttl'lt <1 tllU f.\
.33.9.7 Cum se deosebesc drcumsla1tlialele de cele/al/e

/>ar/i

sec1t1tdare ale propo:.i{iei Spre a deosebi circumstantialele de celdalte parti secundare ale propozitiei, tinem seama de urmatoarde reguli generale: 1. Circumstantialele de t i m p, cele de loe si cele de m o d propriu-zis~, uneori ~i circumstantia1ul de n{od comparativ, se pot lnlocui printr-uh adverb corespunzator. 2. Afara de dativul lccativ, orice alt circumstantial este exprimat prin adverbe, locutiuni adverbiale, substantive ~i echivalente ale substantivelor precedate de prepozitie. $. O parte de propozitie subordonata unui verb este circumstantialcind arata intr-adeyar c 1 n d, un d e, c u m, d e e e, pe n t r u e e se petrece actiunea. (Prin aceastií regula se scot din discutie orice atribute, indiferent de intelesul lor). 4. O parte de propozitie subordonata unui verb trapzitiv la diateza activa este circumstantial daca ~i numai daca prin trecerea verbului la diateza pasiva acea parte de propozitie nu devine subiect. (Aceasta regula scoate dintre circumstantiale toate obiectele directe, indiferent ce inteles ar avoca ele precum ~i complemcntul de agf'nt.).

Capitolul 34 STRUCTURA GENERALA A FRAZEI

Dourt san mai. multe propozitii reunite prin intelesul lor aldituiesc un intreg sintactic nou care se nume~te f r a z a. Accst 'intrcg poate sa fie construit: a) numai din pmpozitii principalc; b) dinlr-una sau mai multe propozi~ii principale ~i dintr-una sau mai multe propozitii secundare. Frazcle de mai jos, de ex., 51nt fonnatc din cite doua propozi¡ii principalc: (1) Apa trece, pietrele ramIn. (2) A scmanat "int '7i acules furtuna. Frazdc unnatoare s1nt formate din cite f) propozilie principaIa ~i una secundara: (3) Unde e lae. s-adnna broa~te. (4) Piatra care se rostogole~te din loe in loe nu prinde mu~chi.

propozitiilc principale fiind! s-ad'llJ/a broa~tc (la 3), Pill1ra ... mi prindt' mll~cM (la <1), Íar cde secundare: U1ule e lae (la 3). carc se rostogolc~tc diu loe ín loe (la 4). O fraza ca re are numai propozilii princípalc este sau o rcunire de propozitii 1n~irate una dupa alta,fara conjuncíii, adid j ti X t a p u s e, de ex. ¡ Apa trece, pictre1c ramin. sau o reunire de propozitii 1 e g a t e prin conjunctii, de ex.: A semanat v1nt ~¡ acules furturUí.

302

Fraza care are numai propozitii prindpale 1cgatc prin conjunctii este formata prin coordonare. Fraza cu una sau mai multe propozitii principale ~i una sau -mai multe secundare este fúrmata prin subordonare, pentru dí propozitiile secundare se subordoneaza obligatoriu macar uneia dintre principale. tntr-o asemenea fraza poate sa cxi~tc tnsa ~i coordonarc, cad daca avem doua propozitii principale, ele sint in mod nccesar' numai coordonate, dupa cum pot sa fíe coordonate ~i doua secundare, de ex. in: Piatra care se mí~dí. ~i se rostogole~te din loe in loe nu prinde mu~chi. propozitiile care se mi$caj # (can~) se rostogolc$te sint secundare coordonate una cu cealalta, ~i amindoua subordonate propozitiei principale. Prcpozitia care are puterea de a sUDordona alta propozítie este ~i regenta. Ea poate sa fie atit o principala, dt ~i o secundara.

1.

2.

3.

4.

34.1 FRAZA FORMATA PRIN COORDONARE Fraza formata prin coordonare poate sa exprime: Simpla asocierc a doua sau mai multe propozitii prind .. pale eu ajutorul conjunetiilor e o pul a t i ve: Ríndunelele s-au intors ~i s-au a~czat in ve chile lor euiburi. Opozitia de intcles dintre propozitii, eu ajutorul conjunctiilor a d ver s a t i ve: M-ai cautat ieri acasa, dar eu eram plecat. N-ati stat, ci ati lucrat ~i voi. Posibilitatea de a alcge unul dintre doua sau maí multe intelesuri exprimate de propozitiile din fraza eu ajutorul conjunctiilor di s j u n e t i ve: Sinteti frati, ori numai semanati? Sau vii cu mine, sau ramii acasa. Concluzia uncí gindiri, a unei actiuni etc., prin eonjunc~ tii1c e o n e 1 u s i v_ e: A~a aro hotaxlt. deci a~a vom ~i faee. Aeum ai fcbdi, prin urmare stai in pat. 303

•

N o t a. Aceka;;i rategorii de t"Oujunctii ~i tU acela~i tnteles scrvesc si la coordonarea propozitiik)r secundare; de' ex.: Nu Jti;{ daefl se roa aproba pr¿p1l11CrCa 1'oastrit :'1111 (dadi) se m respi1tge.

!'4.2 Fl~AZA FORMATA PRIN SUBORIJONARE haza fonnata prin subordonare continc cel putin o propozitie principaUí ~i una sau maí multe secundare sut.ordonatc. Propozitiile subordonate se 'impart In trei mari categorii: 1) cele care indeplillesc un rol asemanator eu substantivul in propozitie; 2) cele care inclcplinese un rol asemallator en adjectivul in propozitic; .\) cele ca·¡e indeplinesc un rol asemaniítor Cll adverbul In propnzipc. :H.3 PROl'OíTflILE CIRCUl\1STANTIALE Pfopozitii1c circumstantia1e indeplincsc in haza Tolul pe care i1 indeplinesc adverbelc in propozi1ie. Faptul di. un exista in timba romana adverbe de eauza ~i de scop. dar subordonate de eauza ~i de seop exista. nu sehimba prea mult lnerurile. pentru ca avem in vedere fu n e tia adverLului care poate fi preluata de o loeutiune. Important este ded ca subordonafa circumstantiala sa se comporte ea !ji cum. al' ti echivalenta unui ad\"crb. Din pundul de vedere al gindirii, subordonatclc circumstantialc atf toemai calitatca de a nuanta ~i de a pune astfel in valoarc situatiile pentru care adverbele nu sInt suficiente. Ca ~i subordonatele care au rol de substantiv sau de adjectiv. ele Slllt delvoltrtri ale idcii de baza a partii de vorbire rcspcdi\'C, ~i llU simple lulocuitoare ale acestDra,

31.3./ P ropozifi,t eil'w11lstallfialt'i de loe Accastá subordonatá arata loeul in care se peüccc actiunea din regenta. Ea este lcgata de reg('ntií prin advcrbe sau locutiuni care indeplinesc in accla~i timp ~i rc1ul de conjunctii sau prin constructii care exprima ideca de loe. de ex. ¡ Urcu~ul inccpe de lf1zde esle marca/ti potcea. Orhmde te vei afla, trimite-ne v~ti. Turma merge incot1o o mini ciobtnlltl.

304

Circumstantia1a inlrodusa. prin mIde, de ex.! Baba lIndc-l mizca, Baba nu maí a~tepí:a Chiar atuncea se dueca Drumul lui voda-l tinca ... (Po('zia populara - ('orina) poate sa fíe inteleasa ca! a) circumstantiaIa de loc: "ehiar de acolo de unde-1 allZea" ... b) circumstm1tíaIa de timp: "indata ce-1 auzea". Daca tinem seama de precizarca din versu! al treilca. ar trebui sa vedcm in propozitia in diseutie o circumstantiaIa de timp: "Baba cind (indata ce) il auzea ... chiar atuneea se dueca", iar prezenta corelativului atunera este {) dovada dí a?a stau luerurile. 34.3.2 Propozifia círClllllstallf1'ala de tinip (lcmporala) Temporala arata timpul in care se petrece aetiunea din regenta, Ea se leaga de regenta prin adverbe ~i prin locutiuni eare indepliuesc rolul de coujunctii ~i au iuteles de timp: Cind písica llu-i aeasa, ~oarccii joadí pe masa. Lipitoarea pina mt cade uu zÍce: ajungc! Vine ori de dIe ori este ehemat. Cít e lUUlea $i pamtntul, pe cuptOl' nu bate vintul. Sarbatoarea re\roltei are loe putín tímp dupa ce se termina culesul. Cu.m l-a vazut, l-a ~i recunoscut. Ciud conjunctii1e slnt corelative, in regenta apare atunc( de atunci, pe atuncí, ¡ar in subordonata de timp: cfnd, de cínd. pe cind etc,; de ex.: Cind lti va fi maí greu, alullci sa te ginde~ti}a vorbele mele. De cínd (sau: de cmn) l-am iutilllit, de alu1icí mi-a facut o buna impresie. 34.3.3 Propozilt"a circums!allI1~ala de cauza (cauzala) Subordonata cauzala arata cauza sau pretextul ludeplinirii actiunii din regenta. Ea se lcaga de regenta prin COlli

305

junctii. locutiuni sau constructii care pot exprima aceasta idee. de ex.: Un bun lnoUítor nu obose~te u~or.fii1tdca resPira coreet. Cuno~tea destul de bine locurile. pentru et/ era dín regíune. Lumea i1 respecta. deoarece era vesel ~i saritor la nevoile altora. De vy.:me ce s-au tnteles. su. le uram succes! Cum ínf/oyesc ceí díntíi. ghioceii trec drept vestitorii primaverii. Bun ciecan te-a ciocanit. ca frumos te-a potrivit. Ne-am luat ramas bun de eu seara. caci el pltJca a doua zi in zorí. IntrltGÍi numarlll membr'ilor prt:zentiesle statutar. adunarea se declara l(gil constituita. Uneori lui deoarece. fiindca. pe1ttrzt ca. intruett. ca le corespunde in rEgenta de aceea.

34.3.4 Propozit-ia circttmstanliala de scop (fina/a) Subordonata finala arata scopul sau intentia actiunii din regenta de ca re este legata prín conjunctii. locutiuni sau constructii care pot exprima scopul ori intentia. de ex.; Agronomii s-au dus sa cercete:::: ttmidita!ea solului. Scoala-te de dimineata ca sa-li mai lungc$ti din vía/a. Ca sa r..:zis!tJ la frig. 1mbracase o ~uba de oaie. Se straduise mult pentm ca nimeni sa nu r¿ímina In ajara acliunii de ínf'J'tt1nuselare a satulzti. 34.3..5 Propozit-ia cirCltmstanliala condilionala Conditia in care are loe actiunea verbului din regenta este exprimata de circumstantia1a conditionala. Ea se 1eaga de regenta prin conjuncjii. prín locutiuni sau construqii care pot exprima aceasta idee, de ex.: Daca () luam pe poteca asta. scurtam drumul. In (,lZ ca llu-i va SCadt'd febra. chemati medieu!. A fost odatií ca nicioda.ta ca. dc t/.-ar fi. nu s-ay povesti. Ciinde nu fuge. de-lpófiit1t la mas,,! Cind (¡'í afIa ce s-a í'ntlmplat. te-ai speria. Sá-i ji cemt cinet.a amanunte. nu ar fi putut da. Adesca. conjunctiilc ~i locutíunilp- eu ruteles conditional din subordonata au in regenta cord:dvul (ltmlci. De notat dí. de la aceasta regula esteexct'ptat cílld eu luteles conditional.

306

31.3.6 Propoúfia drcumsfanfiala de mod (mol/ala) Circumstantiala de mod sau modala arata in ce chip. cum se dcsm~oarií actiunea din regenta ~i ce rezuIL;}.te saU consecinte are. Ea este, ca ~i complemcntul corespunzator: a) circumstantiala de mod propriu-zi5a; b) circumstantiala de mod comparativa; e) circumstantiaUí. de mod consccuth-a. Circumstantiala de moti. comparativa exprima o comparatie; consccuti\'a - rczultatul san consecilltele uncí compárat iL . Toate circumstantialelc de mod se leag{l de regenta. prin adverbe, priu locutiuni sau prin constructii care contin intr-un fel sau altul idcca de m o d suh aspectelc de mai sus. Modala comparativa este de multe o1'i pUS{l In rclatk eu regenta prin conjunctii core1ath'e: in rcgcnUí: in comparativa: cum a~a (~i) tot a~a (~i) a~a cum dupa cum astfel (~i) tot astfd (~i)' prccum la fel hi) ca ~i cum a~ijderea (yi) ca ~i cind (pe) atit (pe) dt Modala consecutiva este ~i ca pusa in rclatie Ctl regenta prin conjunctiile core1ati\'c urmatoare: i n r e gen t a: in m o d a 1 a e o n s e e 11 ti\' a¡ a~a

¡

ca sa

(de)

atit (de)

indt de a) Ch'citmstalljiala de moti proprilt-;Jisa arata modul sau masura in care se petrece actiunea din regenta. de ex.: Se poarta OHm (sau: d1iPií Cl/m, a$a (11m, preeum, a~a

prccum) a invatat. A racnit o data dt l-a1l titwt raru1ZcMi. Ridica geamnl ghi~eului numai cít sil strecoare rcrerea. Se plimban fctrií sa scoata o voró/i.

307

b) Ciri:umslanfiala de mod comparativa este subordonata

de

mod care corespunde eu termcnul al doilea al uncí comp:ua(ii, de ex.: ('11m ,'st.' "!('Id, ;I:¡a este ~i peticul. (Peticul este la Jel ca sacul). Vn'111";' "~lc rnai buna d,; (1!llt a jost ieri. ¡;:¡{¡ ,ti pur{t' pe om cu tIOroa, mai bine spune-i: nu 1 Prídcnul adeva.rat e ca vinul care pe dt se ínveche¡1e, pe atit mai eu gust se bea, Al Joíka tcrmen al comparatiei este ¡nf¡íti~at adesea ca p o si b i 1: A d ¡:::p:í rnt ptlrcii l-a tltgltitit plimílltul. (ca ~i cum l-ar fi inghitit pamintul). (;l'j\I,j Si~ uita in ochii stapinului ca ~i CU11t l-ar ji inleles. (t'rul ;-,V inro~isc la orizont ca ~i ctlld s-ay ji apr-ins acoJo 11 Jl f oc uria¡. () CiI'CI/I/lS/'lllfi((ld de mod consecutiva aratií rezultatul (eon~ sednta) unci comparatii, de ex.: Era a~a de dus pe ginduri, c¿í.nici me tic-a (u/zit. Minie de tllglzea!ii apele (= lndt face apele sa inghete). Tinicheaua uu se incinsese intr-atlta ca S(t friga la degete. S-a pornit o vijdie grozava, a~a ca tte-am adapostit Intr-o vagauna.

,'U.J.7 Prupuúfia circul1tstantiala conceszva Subordonata eoncesíva exprima o opozitíe. Actíunea el se opune in a~a fel cc1ei din regenta incit ar putea sa. impiedice desfasurarea acesteia. Circumstantiala concesiva este o ad/!cr~atit'ii subordol1atcl, de ex.: ' De$i era jtiímind, totu~i nu mínea nÍmic. Aceasta fraza se poate compara eu urmatoarea formata din doua propozitii príncipale prín e o o r don a r e adversaliva: Era flrllnind, dar nu minea nimie. Din comparati e se vede bine ca propozitia eoncesiva se opune eu tarie regentei sale, pe cind eoordonata adversativa se opune mai slab celeilalte principa1e.

308

Circumstantia1a concesiva intra adesea in fraze In ;,.:are apar conjunctii1e corclative: tn s'UbordonaUi: in regenta: de:¡;i (tot. totu:¡;i) macar ca (tot, totusi) chiar de (tot. totu~i) chiar daca (tot. totu~i) tn p.ropozitia regenta. conjunetia corc1ativa pereche este facultativa. de ex.; De~i era /lamíl1d. (tol sau toi1t~i) nu minea nimic. C/tiar de te vei st-lpara, (tot sau totu~i) nu- ti fae hatirul asta1 Macar ca nt-l-l cunose. (tol sau totu~i) vreau sa-i vorbese. Conjunctia eorelativa din regenta se a~aza sau inaintea aeestei propozitii. sau in interiorul ei, dupa un grup unitar de cuvinte, de ex.; Chíar daca me se simte prea bil/c. nn se grabe~te t o t u ~ i sil. se duca la un medie. Chíar daca me se siJnte prca bil/c, nu se grabeste sa se duca t o t u ~ i la un medie. ' Loeul ei depinde de dorinta vorbitorului (sau a cc1ui care serie) de a insista asupra uneí parti sau asupra alteia din propozitia regenta in raport eu subordonata. Clnd subordonata eoncesiva incepe eu loeutiunea conjunctionala cu toate ca, in regenta nu se mai poatc folosi o conjunctie eorelativa: Cu toate ca l-ai sllparat rall. el te-a iertat . •

N o t a. Din eauza di propozi~ia conecsíva are íntdes adversativ, uncori conjunc~ia totu$i din regenta este intarita farií sa fie uevoie de eonjunctia adyersati\-ií dar. Combina tia (lar tolu~i trebuie evitatií chiar atunci dnd cele doua conjunctii nu se gasesc una lingií alta.

34.3.8 Propozijlilc CÚ'CllJIlS!llIIJÚ¡J¡; ¡;i gt'J'lIw:iltl Gerunziul este. eum am viízut. modul eel mai apropiat ca tuteles de adveru. Diu aceasta cauza. el poate sa tina locul unor propozitií din seria circumstautialclor, avind citeodata iutelesul unei anumite eircumstantiale, iar alteori a dona san chíar a hei tipuri de circumstantiale .

• N o t a. Gerunziul are adesea ~i ealitatea de a d j e e t i v. El poate su tina 9i loe de propozitie a tri b u t iv a.

309

S:l luam urmaloarele C'xemplc: (') Vú:;Í-ndtt-I, l-a recunoscut imediat. (2) Uc::>pMnd corect, un inot:ltor bun nu obose~te repede. (3) Prietcnnl adevarat e ca "inul care, ínvechindú-se, s~' bea maí eu gusto (3) Ft'illd legal cct1lstitui!¡l, adunarea se declara deschisa. (5) ScurUim dnulllll 1nergtnd pe poleca. (ti) CMar n,,/iilld sigur de rezultllt, tot trebuie sa ineerd. Gcrunzilll din cxemplul (1) se poate interpreta ca: circumstantial de CallZa: "Dín canza ca l-a vMut ... " sau ca circumstan{ial de timp: "De índa1a ce l-a"iízut...". Gcrunziul ¿in (2) se poate interpreta ca: circumstantiala de cauzfl: .. Fiinddí respira corect ..." sau ca cirnnl1stantialií conditionala.: .. Daca respira corect ... " Gcrunziul timp: " ... dupa ce se í'nveche~te". Gcrunziul din (4) se poate interpreta ca circumstantiala de cauza: "lkoarece este legal constituWí...." Gcrunziul din (5) se poate interpreta ca circumstantiala conditionalrt: ..... daca mergem pe poteca". GcrunzÍul diu (6) se poatc interpreta ca círcumstantiaIa COlh't'si\'a: ,,})e~i nu este sigur
Fragmentde suLliniate sint unele propozitii. alte1e frazc· Ele uu slut lcgate de fraza care le cuprinde, cad apar in e id e n tal, intrerupind chiar ordinea a~teptata a explillerii ideilor pentru a introduce parale1 eu ea un gind nou sp'u o explicatie. tn fraza (1), de ex., propozitia crcdcm 1lOi e~te o principala de sine staHHoare intercalata in alta principaHi. Datorita faptului ca fragmentele incidentale se rcfera - cind au mai multe propozitii prin cel putin una din ele la,ceea ce se exprima in fraza in care apar - ele sint uneori intclcse gre~it ca subordonate. Astfel propozitia ca sa spun a~a - din (3) - de~i seamana cu o circumstantiala de scop, nu este a~a ceva, cad scopul din regenta Era un mare naiv nu poate sa fie exprimat de ca sa spun a~a. Ca sa spl/n a~a prh'c~tc in realitate folosirea cuvintului naiv, a ciírui intrebUlntare V'orbito~ul o explica, lasind a se íntelegc dí. ar fi putut p~me acolo ~l alt cuvint. Prin urmare, fragmentele incidentale sint propozitii san fraze. Ele figureaza in interiorul altor propozitii, dc~i nu au cu acestea decit o legatura de idei, nu de subordonare sau de coordonare strictiL tntr-o pozitie sintactidí asemanatoarc sint ~i cit.atele ca cel din prima parte a frazei: "Cum masori ti se masoara - este unproverb ~tiut:' (Gr. Alexandrescu, Epistolií D01n1l111ui Alexandm DOl1~:á)

34.5 TIPARELE FRAZELOR Frazele pe care le facem in mod obi~nuit sÍnt In numar nelimitat. dar ele respecta anumite t i par e sau schemc, iar acestea slnt in numar limitat. Cind spuncm, de ex.:

(1) Pomul se cunoa~te dupa roade, ~i omul (se ('nnoa~te) dupa fapte. (2) Boii ara, ~i caii maninca. (3) Tara piere de Hítari, ~i el bea cu Hintari, folosim acela~i tipar, cad frazele (1-3) au (Hecare) aceea~i idee de baza: opozitia dintre prima propozitie sí a dona, cite doua principale, coordonate de un ~i advcrsativ (insemnind ,.íar"), o organizare foarte asemanatoare a propozitiilqr¡ subiect predicat (+ o completare).

+

311

Pe un singur tipar slnt construite :?i frazde de mai jos. en toate ca seamana mai putin i11tre ele dedt (l) cu (2) ~i cu (3): (4) Soarele, dí e SO"Yt', ~i tot nu poate indílzi toata lumea deodata. (5) "Eu babei mcle - dí merge pe dOIlíÍZt:ci $Í pa/rft de aili de (¡ud m-mlltua! ClI dills{/ - ~j tot uu i-am spus." (1. Crranga, Pove1ti)

Amindoua contin o opozitie conccsi"a In acela~i loe. Deosebirea consta in aCE'ea di in (4) idcea care ar fi putut impiedica realizare a actiunii din regenta privc~te o aetiune a subiectului, pe cind in (5) privC'9te ~i obiectul indirecto Spre a gasi tiparnl unci fraze, este neccsar sá. ~tim daca aV'em de-a face eu o fraza formata prin juxtapunere, prin coordonarc san prin subon.1onare, fiinuea aecste modalitati de eonstruírc reprezinHi ~i cele trei tipare sintaetice fundamentale. ]uxtapllnereZ[ prc;únta situa~iile cele mai simple, de ex.:

(6) (7) (8) (9)

Unul face, altul trage. Din "lnt a venit, In v1nt s-a dus. Copii mici, griji mici; eopii mari, griji mari. "Cauta ehibritnrile pe bijbiite: caut en lneolo, cauta cocoana'ncoace - ne-am intilnit piept in piept in il1tuncric." (I.L. Caragiale, La HI111t11lui Mtnjoala)

lntelesul nu este lusa tot aHt de simplu. Pentru a ajungc la el, trebuie sa presupunein diverse completari, de exemplu in fraza (6): Un/ll face (o prostie, o nerozie, o gafa, o gre~eaUí ctc.), altuJ trage (ponoasele, l1ccazul, consecintcle etc.) sau: (tn timp ce) (pe cínd) 11lIUZ face (o prostie ... etc.), altul trage (ponoasele ... etc.) san: (Fiinddi) 1111111 lace (o prostie ... etc.) ,,/tul trage (ponoasele ... etc.) sau: (D('~i) ul/ul lace (o prostie ... cte.), altullrage (ponoasele ... etc.). Completari cacde de mai sus slnt posibile, dar nu obligatorii. Singurul lucru obligatoriu este respectarea caractemIni de opo-.átie rJintrt> partile constituth-e ale frazd discutate.

Daca luam fraza (8) ~i procediím ca mai tnaillte, obtincm alte compleH"íri; de ex.: ' "Unde sint copii miel, sint griji mlci, iar un de sint copii mari, ~int griji 111ari", "Cind ai coPi-i miel, ai griji mici, (iar) dnd ai coP'ii mari, ai griji mari". Daca ai copiimici, ::ti gri ji mid, (iar) daca ai copU mari, ai griJi mari". Fiindca ai coPii mici, ai (~i) griji mid, dar daca ai L:npii mari, ai griji mari". "Cum ai coplí mici. ai griji llzit'i, rUin ai cnPii mari, Olí gri ji mari" PÍe. Frazele formate prin juxtapuncrc nu pcrmit iusa orice fd de copmlctari. Fraza'(6), de ex., nu poate fi gindita ca ~i cind ar eontine o cireumstantiala comparativa san una consecutiva; fraza (8) nu poate fi gIndita ca ~i cum ar eontine o eoncesi va etc. ' Aceasta inseamna dí intdesul 10r se ana tntre anumite limite. 34.5.1 TiParele frazdor forma!c prin coordonare

A. Coordonarea copulativa Frazele fonnate prin coordonare copulativa se impart in doua mari categorii: 1) fraze eu un sil1gur subied ~i mai multe predicate; Alli~oara lttcrcaza, cínla $i ride 2) fraze eu mai multe snbiccte ~i mai mu1te predieate:

Ani$oara luc1'caza, Iomza

etnta

~i

Cornel ride.

l. Fraze en un singur subieet ~i eu mai multe predieate Tiparnllor ti avem intr-nn exemplu ca Ani~oara lucreaza, cinla :¡i ,tde.

El ia urmatoarele aspccte = a) cind se in s i s t a asupra faptu1ui ea subicct uI indepline~te

in acela~i timp actiunile predicatelor san ca are posibilitatea sa le indeplineasca pe toate, indiferent daca fu aeela~i timp, fiecare predicat este precedat de ~í:

Ani§oara

~i

lucreaza, 313

~i

cinta,

~1:

ride.

dnd se i n s i s t a asupra faptului dí subicctul faee 111 egala masura actiunile indicate de predicate care sint preccdate, unele de me tl1ltltai, altcle, de ei $i Alli$oara me 1I1t1ltai c1lltii ¡si ríde, el ~'i dallseaza. A11¡:~oal'a 1/1t 1tllmai cinta, ci $i rídc $i dansca::;a, 2. F r a z e e u m a i m u 1 t e s u b i e e t e ~ i mai multe predicate S u b i e c t e 1 e ~ i p red i e a t e 1 e sin t d i f er i te: Corul cil1tií $i ei asclIlfa. Pcntru a uní astfe! doua sau mai multe propozitii, trebuie ca intelesul predicatclor sa com'ina intregului. Ciud prcclicateIe au intelcsuri prea indepartatc unulde ceHí.la1t, eoordonafea copulati"~l se sehimba in eoordonare adversativa, de ex.: Corul c1.lIf¿í, ~i (= "iar", "dar") ei liPa. R Coordonarea adversativa Fraza formata prin coordonare adversativa cere doua sau mai multe predicate suficient de deosebite ea sa produca opozitii; de ex.: El se teme. dar ride. Fata clllttijr1f11ws. dar sCl11lpicdica la JicC([u flota. El pUnge, iar ca se b/tCura. Cind opozitia este indieata de ci la al doilea san la u1timul predicat. intclcsul predicatclor este sau opus, sau indica o intensificare a actiunii, de ex.: El mi se teme, ci se illgrozc$te. In frazele de acest fel, putem avea ~i situatii in care ci lipse~te, fiind suplinit de intonatie. de ex.: E/JIU se teme, se illgroz.:~tt! b)

~i situatii in care se scoate In evidenta un circumstantiaI, eliminindu-sc predicatul dinaintea lui: Fata ntE cinta jrllmos, ci excePlional! c. Coordonarea disjunctiva Fraza formata prin coordonare disjuncti\'a contine o alternativa (sau ... sall; jie ... jie; ori ... ori) ~i presnpunc macar doua predicatc din eare unul sa poata fi ales. Deoscbirca

314

de tnteles dintrc ele trcbuie deci sa corcspunda acestei cerinte. Alegerea prive~te ~i subiectcle cind sint cel putin (lt ua difcrite, combínate eu doua sau mai multe predicate idcntice. Un subicct ~i doua predicatc diferite: Vasile serie Salt cite~te (?) Propozitía a doua are de multe ori caractcr interogati\'. Pcntru a-I elimina, este necesar sa. se arate lutr-un fel arecare ca subiectul poate sa indeplineasdí cele doua ac\iuni, de exemplu, 1ntr-o anumita perioada de timp: Dimineala; Vasile serie SilU d!e:;!e. <

ori sa se repete conjunctia disjunctiva inaintea fiecarui predicat, adica sa se insiste asupra posibiliti:qii de alegC'fc: sau serie sau dte~te ba ba dnd dnd aici aici acum acum Subiecte diferite ~i predicatc identicc: Costel pUnge sau Petru pUnge (?) Pe linga posibilitatile aratatc mai inaintc, alCI punen'a in evidenla a caracterului disjunctiv se face prin a7czarea conjunctiei corespunzatoare in fata subicctelor, dat fiind ca acestea se deosebesc, deci: Vasile

I

Pdru pUnge Sau Costel pUnge sau Ha ba Cind cind Acum acum (Aci) (aci) Aici aici Conjunctia disjunctiva-tip (sau ... sau .. orl ... orí) prive~tc in cazuri de felul acesta in mod special subiectele frazei care se po ate transforma lntr-o singura propozitie cu urmatoarea infati~are : Costel Sil1/, Pe/m pUnge?

D.Coordonarea conclusiva Prima conditie pentru a uni doua sau mai multe propozitii intr-o fraza prin coordonare conclusiva este ea ultimul pre315

dicat sa aiba un tnteles care sa in e h ei e ¡deca din fraza, tragind o concluzie; de ex.: Am citit cartea ~i mi-a pIacul, ti" ¡ ti-o rcco"//I/7Ild diu toat!, ininra. S-au aclunat cn totii 5a-l felicite dlduros, prin urmare aflasC1'c{ de sl/cccsul lui. $i fraza fonnata prin coordonare conclusiva poate sa. aiba un singur subiect ~i mai multe predicatc diferite. dintre care unul este cel conclusiv (de obicei ultimul). saU mai multe subicctc cn predicate difcrite. 1J11 sillgur subiect cn doua sau mai multe predicate difcritc: $i-a luat ramas bun. dcci 'L'O pleca 171 (!Irínd. $i-a luat ramas ¡l\m, ¡ /1 p!,'( ti d,'¡ ¡ í 1I (1f,.IJld.

D o u a 5 él U m él í m u 1 t e s u 1) i (' c t (' c u san maÍ multe prcdicatc identice Marin fare sport. dai IOl/icá /11(( sport.

tI o

tl

a

Pcutru él scoatc in lumina faptul dí primul subiect este angajat in aceea~i activit:;tte ca ~i subiectul din cealalta propozitie, se introduce in conc111siva adwruul !ji. Ufmat uneori de subiectnl repetat prin pronumc: ~i el (ea) etc. sau locutiunca ad\'crbiaL'í. d( a5m¡CnCa! Marin face sport. deO: $i [Oll'ÍCí{ face ,<;POl't. dcá Iouica face $í el sporl. dcci Iom:ca face sport $i d. dcci IOllica lace de aSClIlOl('¡! sport. D o ti á s a n 111 a i tU U 1 t (' S II L i (' e l l' e II d () sal1 mai multe predi!';¡!" dif('ritl' Marin face sport. dco' 11111/110 l/tl <,s!, 1I111!!IlIJ1it,i.

Ll

a

Ca ~i atunci cind a\'cm doua subiecte diferitc, dar pre. dicate idcntice, ~i in fraza de maÍ sus se poate introduce. in conclnsiya, ad"erbul si, lli"mat san BU de suhiectul rcluat pril1 pronnme, ceca 'ce aratá participarca suuiectului la ideea diu propozi tia antel'Íoara: ~Iarin

face sport, deci $i mama llti esle tlwl!¡:mitif. dcci mama lui este !ji ea multumüa. dcá mama lui este mlll(lfIllitii $i ea. 316

3,1.5.2 TiParele frazdor !ormate prin subórdonare Frazele fonnate prin subordonare au, in general, tipare mai complicate, pcntru ca in ele de multe ori apare ~i coordonarea. AstfeI, in El stlsline ca tu ai ~tí1tt ~i n-ai spus, din (~ele trei propozitii, ultime1e doua 51nt ceordenate .tntre ele ~i in acela~i timp subordonate primci. O fraza fermata prin subordonare are una sau mai multe t>ropozitii r e gen t e (R). Dintre acestea, una sau mai multe pot sa fie p r in c i p a 1 e (P) ~i una sau mai multe s e e u nel a r e (S). Propozitiilc secundare 51nt. in mad nece~ar ~i s u b o r don a t (', chiar daca intrc ele se afl5. in raport de cOOl·donare.

a

a

,. F r a z e (' tt o r (' gen t ~ i o sin g u r s u b o r. donata tn asemenea frazc, prÍncipala este in mad obligatoriu ~i regenta. Tiparele frazelor de acest fel sint determinate de calitatea subordonatei care, la rindul ei, depinde de regenta. Prin urmare, putcm awa o regenta urmata sau precedata. de o subordonata en rol de substantiv, de adjectiv san de echivaIent al Ior; dcci o subiectiva, o predicativa, o completiva sau o atributiva; o regenta ~i o subordonata. circumstan.. fiala. - de loc, de timp, de cauza, conditionala. etc. Aceste fraze se pot prezenta sub urmatoare1e doua aspecte grafiee:

P (R) - S S - P (R) 1. F r a. z e e \1 o sin g u r a. r e gen t (p r 1ne i p a 1 a) ~ ido \1 a s a u m á i ro u 1 t e s u b o r· donate

a

Sil luam Eraza: Doclorlll i-a rccomaJldal sil slta 1i1tÚW. sa JW se merVlU, sa faca in ficcar~ zi o Plimbare pe jos de o Oril. De prima propozitie, care este principala ~i regentl, dcpind cele trci secundare; adidí, in reprezentare grafiea:

~S~ s~ s!ca U1ti~ti:

P (R)'

S.

~ S:

Sa

sa

N

me S~ cneyve,.r? Jaca ¡JI Jiaare :d o plimbare

lntr-o fraza. ca aceasta, coordonarea se introduce foarle ll§or prin legarea cu un ¡l sau cu alta conjuuctie potrivita a

317

ultimei secundare de cea dinaintea ei, iar reprezcntarea grafiea devine: ~:

P(R):::::::':=--T:

----S:

sa sa

stea linistit se. cnerveze

1/tt

,1 sa faca in fieca1'e zi o plimóare ...

3. F r a z e c u o sin g u r a r e gen t a (p r i n e i .. p a 1 a) ~ i c u d o u a s a u ID a i ID U 1 t e s u b o r. donate, dintrc care una regenta Sá luam {raza:

A a¡lat

ca $i tte te pregatc$fi sa particiPi la concurso

Prima propozitie, principala ~i regenta, este urmatá de subordonata ca $i tu te pregiitc$ti, regenta pentru ultima, care este numai subordonaHí: sií part-iciPi la C01/curs. Grafic, aceasta subordonare ia forma;

P (R) -S (R) -S tntr-o fraza oarecare, tiparul acesta se poate combina eu ,-el dinainte, de ex.: Doctorul i-a recomandat Sa stea lini~tit ca sa nu aióá prile j de enervare ·~i sa faca in fiecare zi o plimbafe de o ora pe jos. Propozitia subordonatií. sa stea li1ti$tit a devenit regenta. pentru propozitia ca sií nu. aiba prilej de enervare, ¡al" íraza se reprezinta. grafie astfel:

.____ S(R:) Sa slea lini$tit .r (R) ____ ·

---S:

S: ca sa nu aibá prite) de enervare $i sa ¡acá in ¡iecare zi,,,

deci:

___ S(R)-S P{S)____.S Daca introducem inca o subordonaUi - de exemplu, una de timp - obtinem: Doctorul, duPa ce l-a examinat indelimg, i-a recomandat sa stea lini~tit ca sa nu aiba prilej de enervare ~i sa faca. in fiecare zi o plimbare d!! o ora pe jos.

318

Schema grafidí. devine acum! P(R)

_______ S: ilzepií ce l-a exafttÍttaf... S(R)-S

----S

Precizarea adüsa prin circumstantiala de timp se poate ~i ea dezvolta, adaugindu-se. de cxemplu, Inca o propoziJie de acc1a~i fel, coordonata. cu cealalta, adidí.: Doctoru!, dupa ce l-a examinat iildelung ~i $i~a dil! sea"". de gravita/ea bolU, i-a recomandat ~ stea lini~tit ca sa. nu. aiba .prilej de enervare si sa faca in fiecare zi o plimbarede o ora pe jos. .. Reprezentarea grafica a frazei ultime este:

d.uP:'í ce l-a e~amúult ¡i"t seam.il. •• S(R) ~ S'

./5:

P (R)

-:::::::::--~:

St Sl-a

~S

Dezvoltarea unci frazc ca cea pe care o av'em in vcdere este posibila in continuare, introduclnd in ultima parte inca. o propozitie subordonata, de ex., ca sa se íl1saniitO§cílscií. In aeest caz, reprezentarea grafiea devine:

P (R)

¿~

S(R) _ S

~S(R) -

S: ca

sa se i1ts¡¡nlílo~"easc,l

5,-ar putea rn sfir~it ca in fraza sa apara ~i o subordonata. de tip adjeetiv'al (o atributiva). adica: Doctorul, ca re era un bun speciaUst tn cardiologie. dupa. <:e l~a examinat índclung ~i ~i-a dat seama de gravitatca. bolii, i~a reeomandat sa stca lini~tit ca sa nu aiba prilcj de enervare ~i sa faca in fiecare zi o plimuare de o ora pe jos, ca sa se insanato~easca iar schcma arata astfel: ~ ~:

care era 1m

P(S)~S

~S(R)-S

-""""'S(R)-5

319

bUIl·

spedalist...

Cínd traza eu o singura principala regentá se construi<'-5te

pe baza unci perechi de conjunctü corelative, se creeazá adcsea s i 111 e tri e lntre cele dona parti introdusc prin cite ullul din termenii perechii de conjunctii corelative, ca lnl (1) "Precum este gren sa se mai intilneasca dona pidíturi de apa o data ce au apucat sa intre fieeare dupa soarta ei in largul ma.rii, (Il) ~ ar fi ~i pentru doua pcrsoane sa se mai gaseasca in invaIma~ala Mo~ilor, daca n-ar ti cuminti sa-~i hotarasdí mai dillainte locul ~i momcntul de intilnire.[.! (I.L. Caragialc, Nu¡:c!c ~f POt'cstil'l) Accastií Craza se poate impartí In dona; parten 1 contine: o cil'cumstantialá comparativa I prec1ftll este gl'Clt o sul,iecth-a: sa se nzai intílneasca o temporaIa: o data ce au apucat". 5á in/reí parten a II -a contine; o principalií rf'genUí; a~a al' JI... sií se mai gaseasca .. , o suhiccti"a: o conditionalií a subiectivci r daca n-ar Ji cuminH o finam' a cO~lditionalei: sa-$I lIotatasca ... Schcmatic, lucrurile arata asUel: S (comparativa) (R)-S (subiectiva)· S (temporala)

¡

T'm) ~

(subiccti\'{¡) (HJ- S (condítionaIa) (R)

S ({inaJa)

adkai

1 {

r(R) -- S .-- S

P(R)

~(R)-S(R)-

JI S Tot simetric In doua partí en o singuúí príncipalá regenta se prezinta ~i {raza de mai jos; dar {ara conjullctii core1ati"c; (l) ,,~i cind ma gindesc bine, clnd judcc cn mintea dea cmn, clnd caut sa adun unele fapte pe care> atunct, copil, le

treceam eu vederea, (11) gasesc eu mirare dí. Domnu' era un om foarte nedijit. haxtuit de administratie dí,cu greu i~i ducea gospodaria lui, di venea de multe ori amarit, ca sa ne dea cudragoste Jnva!atura de toate .zilele." (M. Sadoveanu, DOl1tttll Traltdafir) Constructia frazei se bizuie pe o serie de repetari de prop;)zitii de acela~i fel; in partea 1: trei temporale introdu~e prín cínd (~i o atributiva); in partea a U-a: treí completive directe (o finaHí. care incheie). afara de regerita principala .

• N O t a. Am considerat pe catet

Wt adltn un predicat complex, potrivit cu sensul eare este "lncerc sa adun(·. De asemenca, pe substantivul copil dintre virgule l-am considerat complement comparativ, nu propozitie circumstantia1a de timp diptica ~i nici nnme predicativ suplimentar.

Aspeetul grafie al frazei este: dnd ma gindesc bine S

s\

S-P(R)¿'S dc-acum /gase~ drid caut sa adun S (R) eu S(R) 'mele fapte I mirare I ))c care le tre('cam eu S S vederea

dnd judec cu mintea

dí Domnu' era un 0111 ...

dí eu greu i~i du-

cea ... di venea ... amarit

(a sa ne dea eu dragoste.

Din aceste exemple se observa fan! greutate ca frazele eu o singura principala regenta ~i mai multe subordonate au o si me trie care se dezvolta din tiparul celor formate dintr.o regenta ~i mai multe subordonate (vezi P.317).

321

Citeodata fraze cu o singura principala regenta se desfiípe un tipar mai complicat. Acesta este cazul in: "Unul din ei apuca spre paduri, sa vada de n-ar putea trebalui ceva ~i pe-acolo, doar a face pe vreun om sa birfeasdi impotriva lui Dumnezeu, pe altu! sa-~i chinuiasea boii. altuia sa-i rupa vreun capat sau altceva de la car, altuia sa.-i schilodeasca. vrun bou, pe a1tii sa-i faca. sa se bata pina s-or ucide, ~i cite alte bazaconii ~ nazbitii de care iscode~te ~i vraje~te dracul." (I. Creanga. povestea lui Stan Piijit'ul) Calitatea propozitiilor acestei fraze se vede in enqmerarea de mai jos facuta in ordinea din text: ~oarli

1: Unul apudi spre paduri PR(l) 2: sa. vada SR(2) - - - PR( 1) 3: de n-ar putea trebalui ceva ~i pe-acolo SR(3) - - - - SR(2) t.l:
PR(1)-SR(2)~/

''''SR(8)-SR(9)-S(10} S(5) R(4)/ S(6) p{l2)

~SR(11)é

"S(ll)

323

4. F r a z a fa r 111 a t el di n 111 a i m u l t e p r i ne i p a 1e ( r e gen t e) ~ i m a i m u 1 t e s e c u ndar e (r e gen t e s a u s u b o t don a t e) Sa luam frazele l

(1) "Pe vremea aceea, tot tn acest loe, ne aflam tn preajma facurilar ~i a canilor eu must, cu a1ti aameni care acuma-s oale ~i ulcele; ~i-n jurul nastru tunbla Ancuta ccalalta, mama ace~tia, care ~i ea s-a dus lntr-o lume mai pupn veseHi." (M. Sadovcanu, Hanu Anculei) Fraza (1) este constituita din doua parti: 1:

Pe vremea aceea...

JI:

;~i-1t-jurul 1Zostru

aCllma-s !)a/( ;~í

ztlccle;

mnbla .1 ¡/tll/a ... mai plljill c'cseld.

Prima parte este formata din a regenta principala ~i o subordonata; a doua, tot dintr-o regenta ~i o subordon?-ta; iar cele doua regente &int in coonlonare copulativa, deci schema se prezinUí. asUel:

P(I{) - - - - - - P (R) /

Pe vremea aceea, ... ne aflam ... eu alt i oaT"l1i care acuma-s oale

~i

ulcele

I

si-u j llfUl no:>tru mllLla ~-\ncuta .,. mama aC\'~tia

I

S ea s-a dus intr-o lun1\' Illai pul in vesela

care

~i

adica: P(H¡--P(H¡

I S

I S

(2) "Orice (aHítorie, afara tle tl'a Pl JOs, l' dUp:1 11i¡!le o calatoric pe picioarc str5.ine: él awa la l:ndemÍnf't Cllpcaua unui tren, roatele ullci trasuri sau picioarek llnui cal 111seamna a mergc :,az1nd si an'(lt'a I1nmai Cf'ca ce ti se da, nu insa ~j tot ~e ai ,,~j:' . (Cali~trat Boga>

In Mun!ii Neam!ului )

Fraza (2) are ~i ea doua parti: 1 Orice calatorie... pe picioare straine' n a avea la indemína... ce ai voi. ~ tn prima parte este o singura propozitie rin i 1". pa~te~ a doua are o principal~ (ínsanma) ~i dou~ su~~r~~~ na e lJ.l raport de coordonare copulativa, deci:.

PI

P(R)~S

I

Orice díUitorie (a avea ... e... o dHatorie inseamna a vede a • numai) lar schema este:

(ceea ce

ti

se da)

S (nu insa ~i tot ce ai vol)

prp(R)~1 S (3) "Cine n~ar cunoa~te bine pe d. Anghelache, ~i-ar explica tonul ~i manierele acestea violente prin numarul paharelor de bere eonsumate; lnsa eamarazií il eunosc destul ca sa eaute o alta explieatie; pe cind o cauta in zadar, d. Anghelache inghite pe nerasuflate inca un pahar ~i urmeaza din ce in ce mai eu caldura." (I.L. Caragiale, lnspecfhrne)

In fraza (3) sint In mod cIar trei parti: partea 1: Cine n-ar cunoa$te- bine ... conSllmate I partea-a II-a: insa camarazii il cunose... sa ca~tte alta exPliealie; partea a IlI-a: pe GÍnd o cauta... din ce in ce mai cu caldura. Partea 1 contine o subieetiva ~i regenta principala a ei: partea a lI-a, o regenta principala ~i o subordonata consecutiva (ca sa caute alta explicafie); partea a IlI-a, o temporala ~i doua principale, prima fiind ~i regenta temporalei. Cek trei parti sint; fiecare eu regentele ~i subordonatele lor, in raporturi de eoordonare ~i de juxtapunere. Prima ~i a dona parte in eoordonare adversativa, a doua parte eu a treia in juxtapunere, caci propozitia d. Anghelaehe ínghite pe nerasuflatc inca un pahar nu este legata de o conjunetie eu prindpala din pmiea dinainte (a Il-a). Legatura se sta324

bile~te prin i n t e 1 e s u 1 ~i repetarea predicatului ~i a obiectului direct altil, explica/ie, reluat in partea a

prin o din propozit-ia temporaliL Schema frazei arata astfel: I II

111

¡ Sl---P(Rh--P(R)2-- S S3--P I

cautií treia

I I

I

2

I--

I

P2

SI = Cine n-ar cunoa~te bine pe d. Anghelache P(R)¡ = ~i-ar explica tonul ~i manierele acestea violente prin numarul paharelor de bere consumate P( R)2 =; insa camarazii il cunose destul S2 = ca sa caute o alta cxplicatie S3 = pe dnd o cauta in zadar PI = d. Anghelache inghite pe nera.suflate inca un pahar P2 = ~i urmeaza din ce in ce mai cu díldura. Este evident ca fieeare din cele trei parti poate constitui ea singura o fraza distincta. Dar aceasta modificare ar schimba, nu orgal1izarea sintactica, ci starea de spirit, atmosfera expunerii, cad in~iruirea de propozitii existenta cere o parcurgere cu pauze mai mid decit cele care ar aparea in trd fraze deosebite. Frazcle luate in discuJie au, dupa CU111 se vede, tipare rdativ simple care reproduc pe cele ale frazelor formate riintr-o regenta ~i mai multe subordonate, nefiind decit combinad ale diverselor 10r p0sibilitati. fu categoría luata acum ih considerare apar ~i situatli mai complicate ca in:

(4)

"Chiar basme d-ar fi dte poveste~te vinatorul ~i cite artistul, tot pare ca te scuturi la ideea di omul se joaca a~a lesne cu viata sa pentru un simplu gust de vinator; dar cind dte~ti sau prive~ti, mult nu trece ~i afli sau cel putin ghice~ti ca fiara cea primejdioasa este mai in pericol decit omul, ca ea are sa fíe invinsa de al ei prigonitor ~i atunci increderea, bucuria se de~teapta in inima-ti acum lilli~tita ~i mingliata.~ (Al. Odobescu, PseudoldnegeUkos) In ciuda lungimii, fraza (4) nu are decit doua parti: zt:grave~te

1: Chiar basme d-ar Ji ... gust de v$nafor ¡ 11 : dar cind cite-~tí ... lini~tita $i mlngí1:ata.

325

Prima parte conjine 1 o subordonaHi eoncesiva! doua prcdicativc coordonate I

cMar basnu: d-ar JI 1. cite poveste!jle ... ~.'!ji cite zugravefjle .•• tol pare ca te sctduri la Ueea ca 011luZ se joaca afja ...

9 principala regenta I

o subiectiva:

o

atributiva l partea a JI -a, conjine í doua temporalc coordonate disjunctive: trei principale coordonate i una ad\'ersativa una copulativa ~i a treia disjunctiva doua eomplctive directe: o principala eoordonata ccpu~ativ eu ultima dintre cele trei principale anterioare,

l-. dnd citesli 2. Salt priv~fjti 1. dar m1tlt 1W trece

2. fji aflí 3. satt glt iCf.~ti 1. cií fiara este mal in

pericol dedt omul 12. ca ea are safieím'insa. !ji ahmci íncrederea

se

de~teaptií ...

Schema generala a frazei arata astfel: SI - S2 - Ss - P(Sl) - S(R2) - S" /S7 II S6 - S6 - PI - Pa - P(R)2"'I Ss

1

Pa I~('gatura

dintre regenta din partea 1 ~i cea din partea a JI -a este asigurata prin coordonare adversativa: to! pare ... dar 'YIlult nu, trece ... Sehema ambe10r parti impreuna fiind: SI - S2 - 53 - P(R}¡ - 5(R)1 - 5, I /S¡ 56 - 52 - PI - P2 -

= Chiar

P(R)a,,-

I

Ss

Pa

basme d-ar fi

= cite poveste~te vinatorul = ~i cite zugrave~te artistul = tot pare = te scuturi la ¡deea di omul se joaca a~a lesnc eu viata sa pentru un

=

ca

simplu gust de vinator

326

= cind citqti

= sau privc~ti

= dar. .. mult nu trece ~i afli sau ghice~ti ca fiara este mai in pericol decit omul dí ea are sa fie invin~a ='~i atunci lncrederea... se dqteapta In inillla-tí ...

= = = =

Tiparul unei fraze se complica ~i prin intercalari, p, ill momente de suspensie, interjcctii, schimbiri de persoana a verbului ca in exemplul de mai jos: (5)

•

"Eu sint sarac, bei-mn (adica printul men), n-am sa-\i daruiesc nimica de pret; dar numai Dumnezeu ~i suflctul meu ~tiu dt iti sint de recunoscator 1 dí daca se prapadea fetica, en - uite, \'ezi hangerul asta? ... pina in praselc mi-l bagam in pkpt l.. di, rara copila asta. ce s-ar fi Hícut Manoli, sannanul, sarmanul Manoli". (1. 1.. Caragiak. Kir laJ/1I1ea) N o t a. Fraza (5) este compusa ca ~i dnd al' ti rostitél de insusi Manoli, care, in ultima parte, vorbeste iusa despre ;ine la pcrsoana a lII-a. '

Fraza (5), construÍti'í eu intr'c'rupcri ~i allacolut uri, are doua partí: partea 1: Eu sint s¿írac ... rCC111LOscátur ! partea a U-a: ca, daca se prap (Idea , sc'írmamd Ma1lOli. Partea 1 contine: trei principale, dona juxtapuse ~1 a treia adver,;,1'Íva: 1. EZf sint sarac 2. n-am 3. dar numai Dumnczcu si sufldul mcu .shu, doua completive directe: ' , 1. sa-/i diíruiesc 2. di íJi sint de recuno scafor ! Partca a JI-a, in mod yoit dezorganizaUí sintactic (pentru a exprima starca suflctcasca a persona j 010i), continC': o cauzala: ca ... eu ... p'llla-n Pf(/sdc 1IIi-1 biígamln pitplo<. o conditionalií intercalata: daca se pr[lpr7dca ¡dha, o principa1a: uite, ~'czi hangerul asta.;¡ 327

cau~alli:

di, ja1'a copt"la asta, ce s-af mai ji jacut ManoU sarmanul, sá1'11'lanul M anoli? Schema grafiea reproducind bineinjeles aceasta situatie este: II 1 L ti I P1 /P2 - SL- P(R)l - 52 - 5s - / P s / - 5. = Eu slnt sarac, bei mu (adidi printul meu) = n-am = sa-ti daruiesc nimica de pret = dar numai Dumnezeu ~i sufletul meu ~tiu = cH iti slnt de reeunoseator! = ca ... 'eu ... pina-n pdisele mi-l bagam in piept = uite, vezi hangerul asta. = dí, fara copila asta, ce s-ar fi faeut Manoli, sarmanul Manoli? Respectind organizarea sintadidí deosebita a partii a doua, aeeasta parte poate fi reprezentaHi grafic ~i astfel: P3 o

1

- S3 - (... ) - + s, Din infati~area traseului grafie al unor fraze cum sInt cele analizate aici rezulta dí.: a) de~i ln~irarea euvintelor nu se poate faee decit in linie dreapta in orice fel de fraza, legaturile dintre diversele propozWi arata ca gindirea exprimata prin ele nu se desfa~ara totdeauna in linie dreapta; b) in eonsecinta, lntr-o fraza se poate ca legaturile amintite mai sus sa provoace in mintea cititorului intrerupcri ~i apoi asocieri sau reveniri care, uneori, se suprapun ~i chiar se intretaie cu altele dinaintea loro De aeest fapt trebuie sa se tina seama nu numai cind se analizeaza sintaetic o fraza, ci si ~ind se interpreteaza intelesul ei, fiindca legiUura eu ce a fost inainte sau cu ce urmeaza este de obicei determinata de ace~te asocieri sau reveniri.

328

Capitolul

35

TRANSFORMAREA, CONTRAGEREA ~I EXPANSIUNEA

Propozitiile ~i frazele noastre exprima fel de fel de idel, ficearc eu partieulariUitile ei proprii. O idee poate sa fie lnSa infati~ata ~i in doua sau trei forme diferite. Cind spunem, de ex., Cerul nu este ~nourat ~i Cerul este senin, spunem in fond aeela~i lucru, cu deosebiri de inteles eare pot sa fie trecute eu vederea. Tot astfel, doua propozitii, una eu predicatulla diateza activa, cealalta eu predicatul la diateza pasiva: Am deschis U$a I U$a a fost deschisa de 1m ne au acelaf¡iÍ sens general. De aicÍ rezulta ca o propozitie poate sa fie transformata in alt fe! de propozitie, pastrí'ndu-~i in mare masura inte!esul. Daca am vorbit sau am scris intr-un anumit chip, ~i la un moment dat' ne vine in minte o propozitie care nu se potrive~te sau nu se leaga bine eu cele spuse pina atuncÍ, ea s-o inlantuim mai u~or eu partea dinainte a expunerii, trebuie s-o transformam. Pentru a ajunge deeí sa exprimam dt mai nuantat ~i mai limpede ideile noastre, este foarte important sa eunoa~tem posibilitatile t r a n s f o r m a r i i. lata dteva dintre transformarile mai des intilnite. o

35.1 TRANSFORMARI PRIVIND PARTILE DE PROPOZITIE tn interiorul propozitiei se pot face transformari inIocuind o parte de vorbire prin alta, de ex.: lo Un verb printr-un adjectiv insotit de copula (ca parte a predicatului nominal): Se .zncrezuse in promisiunile unora altora -+ Fusese íncrezator in parerile unora $1 alfora.

$"

329

'flr! á bucltr peJttru el·~ Sint búcuros pentfu el. P,'rsoana se út!únidcaz:1 joarle 'u~Gr ~ Persoana devine timz'da j <-arte lt~or.

•

N o t a. Cele mai multe veíbe eventive, ca intimida de mai sus, se transforma la nevoie In "devine, se fac.~" (+ adjectivul sau lontiunea corespunzatoare)

Se inro~isc ca racul -tSe jt'ícuse ro~lt ca racul. Sp,ir!ura St? marise ieribil -t Spartltl'a s,e jacuse itribil de mareo Lumina se miL'~(jra viízind eH ocMi -t Lumi¡¡a SL' ftlcca (din ce in ce) mai rmriéa 'L'iízínd C1t ochii etc. 2. Un vcrb ellO lacutiunecQrespun:zato.are: El ironiza asemeneap-areri ~ Ellratair(ffl,1c· (Sll'lt'6wir6n'i~)

aseme1ua· pareri Pe netreJmici # íP> ¡v wjiii batjf)ü)r~$te -De lletrélm~d $i de lcne~iíji bate joco Autoritatile al{ incuviintat tiíicrca copacuhti -t A.:wümitciJ t· f(lt tncum'i1ttare penl-ru taiera.a .vo,paatiud . l

7

•

.N.j t J, Dupa curo se vede, datorita reginrnhíidlfeiit al ¡mm locutiuni tata de verbul echivalent, in ',prqp.ozitic

se pToduc ~i alte transfonnari: 1m ob-iec(di-recl ~übievtVndwect :;J>e mf#1IIJ1fú:'i, ~,' de fU:tr'éb-

nici; un obiect direcl

~

cZ1-cumstanjil/l ~ü

.
,tai'f,-yifa

~,J-'"zii'u

tií-ir'rt¡l !'te.

" Tran"formarea predicatului din activ in pasiv:

Bunicii prímeau pe copil cu toatii dra.gostea ~ CoPilul era prt'mif ,de vunici cu, toala dragpstea. Ministrul a aprobat cererea dumneavoastra ~ Ceraea ilum~ neavoastl'a a j oi! RjWoOaA¿i.de: 11'#nistr;¡,f. ,san: Vererea '1l'U"meavoas~r~ s~a ap~obat de'.m!nistru. S-a a'imJbat cererea dttmnea: '¡'¡l,H' '"

•

,J-)

(caby¿)

1'I1Iln~s!Jrll.

;,¡ ') l ,;., Amauunte pdvind situatiik in, care se uijlizl;'aza activul san pa:sivnJ !iC gasesc la '.p ..Ui9, HO.

33Q

~_

ínl'bcairea uaeí; locutiuni adjectivale printr-un adjectlv. Transformarea se produce in specialdnd Iocutiunea adjec., tivala este atribut sau nume predicativ, de ex.: A i vazut un om mai Jara ru~ine ca asta? -7 A i 1'azut un 0111 mai neru$wpat ca. asta?

5. lnlocuirea unui ad\'erb cu o locu{iune adverbialá: Víntul bate 1winc.efnt de cUeva :dlé. --;. F'Íntul bate Jara zncctare de. cUeva zile. Non: albi se gO'fl~au nccanienit pe cer ,-+ Núri alh1: se goneau

jara

contenire pe c.e1/

6. lnlocuirea unrumum:e predkativ. ::tdje·cth', eu un substantiv prcced~lt de v~rbul allca: MC$terul era índemínatic '--;. M c~tcrul avea índemínure. 'fut¡ a~if~l~

este dibaci --;. ihdti'iznet' -+ curajos -+ eonvins de --;. colorat in -+

dibacic indvazneahí curaj convingerez¡ dí culoarea de

~,.~'

etc.

7. TrruIs!úrrnarea unui superlativ'

intu~un

comparativ:

bine dinfrc ei.

Superlativ:

Dlfmitrzl ílwaf(( ce! mm:

Comparati,-·:

Nimeni (Unlre ei nu invala maí bine decít ~l1rif:iru

Nüi uwul dintre ci DumitJ'll.

lIU

in,¿'afa

a~a

de bine ca

Superlativ:

Ora$ul B1tCll1'(~1i este cel mai mar( Romlil1ia.

Comparativ;

Ora~1tl Blic.ure~ti

este mai arascle din. Románia. Nid, Wi ()')'~ din Románia

11larc 1111

('1'a~

din

d(ci! toate

eslc la fel de

maYc en' (/1'a~1f1 B1tC'ure~ti;

• 1»10 t.3i;, P~JIU. ideea.. de superlativ pe care o contine prowaitia:~
negalie

~i

eomparativ, vczi p. 91.

331

35.2 TRANSFORMAREA UNEI PROJ>OZITIl IN ALTA PROPOZITIE 1. O afirmativa -dnterogativa:

Afirmativa

Interogativa

M erU au rodit.

M erii au roilit? Oare merii a~t rodit? M erii au rodit oare? ¡;Jerii oare au rodit? A tt rodit lIlerií? Oare a1t rodit mcrii? A 'u rodí! oare merü? A Zt rodit me rii oar e?

Au rodit merii.

Transformare~

consta:

a) sau din schimbarea intonatiei afinnative in interogativa, ceea ce se arata prin semnul ?.b) sau din schimbarea intonatici ~i introducerea advcrbuluí oare in locul cel mai potrivit pentru a indica asupra ci'írui cnvint se insista in intrebare, totul urmat de semnul ?

2-. O a f i r 111 a t i v a -4 n e g a t i v a De obicci o>afinnativa se transforma lntr-o negativa fara sasi schimbe intelesnl general numai dnd afirmativa contine un 'sup~rlativ, U~1 comparativ sau 1111 npmc prcdicativ pr:xcdai ,j"llírif sau l1h,il d,': ,k ex.: ,] 1 j r 111 a t i v ,{: Vá"Il,' ;'sl" 1'l'/,ai ín,¡l! ·/'>,·il O (arie lOS!tÍ II/.di CYi'/on.

IJlII/!

1l .' g a t i va: hn /tu este la fel de tnalt ,,'a Vasüe. -> Un crfioll nu costa Gil o

TI}Il . .....,.

decll lIn

carie.

Un creían n'u costa tot atí~ cil o carteo -+ Un creion mt cos!/í. la fd (a~a) de 1nult ca o carteo DrYrinia lui de el i1tvá{a ;;5fe -> Dorinta lui de a inva!a 1'I'tt FíYli marigini. are margini. In cazul cind lntr-o propozitie afirmativa, fart'i nn se rcfera la (alt) predicat, transformarea se poate face numai ->

332

daca exista o expresie care echivaleaza acea parte de propc~ zitic; de ex.: El ínoata jara mMtd El1noata numai cu picioarele 3. O e x e 1 a m a ti\' él , in afirmativa (aserti va) E x e 1 a m a t i va: A f i r m a t i va: Ce frumos afi GÍnta!! ~ A{i cintat (foarte) frumos. Minunata privcli$te! ~ Priveli$tea este minunata. Ce priveU$te minunata! Transformarea exclamativei in afirmativa este insotita ca ~i transformarea afirmativei in negativa - de o modificare de intonatie. In propozitia exclamativa, intonatia constii din pronuntarea mai sustinuta a partii de inceput a propozitiei, cam in felul urmator: Ce Mi n u n afrumos Hí. ap cIntat! p r i v e 1 i ~ t el Rostirea mai insistenta prive~te uneori termenul pe care dorim sa-l pum'm in v..aloare, de ex.: ?frumos~

Ce

ati cíntat!

Aceasta intonatie se pierde in propozitia afirmativa (asen tiva) . 35.3 EXPANSIUNEA ~I CONTRAGEREA Expansiunea ~i contragerea sint aspectele cel mai des intllnite in transformarile gramaticale. E x pan s iu n e a reprezinta largirea: dezvoltarea, extinderea unei parti de propozitie lntr-o parte de propozitie sau Íntr-o propozitie ~i a unei propozitii intr-o fraza. Astfel, ca un batid din propozitia (A trecut pe Unga noi) ca un boNd devine prin expansiune: (A trecut pe linga noi) cu viteza de balid sau (A trecut pe línga noi) cum trece ~t1t bolid. e o n t r a g e r e a este o restrlngere, o concentrare a unei propozitii intr-o parte de propozitie (eventual dezvoltata!); astfel: Despre domnul Tral1dajir, care i-a fost ínva/ator, M. Sadoveal1U a scris o schila de mare deUcatetesu'¡leteasca, 333

devine prin contragerc: Despre nomltul Trandafir, foslul 5aftt ílZé't'í/¿¡tor, M. Sadoveamf a scris o schila de mare delicatefe sufleteascií. De cele mai multe ori, propozitiile pe care le transformam prin contragerc in parti de propozitie i~i schimba predicatul trednd verbul la gerunziu, infinitiv, participiu sau supino Dat fiind ca participiul ~i indeosebi gerunziul au doua sau citeodata chiar mai mult de doua inte1esuri, transformarea cu ajutorul lor cere sa se analizczc mai intii cu atentie in t r e a g a fraza ca sa nu fonnam propozitii cu alt inieles dedt avcau inainte de aceasta operatie. Astfel propozitiilc .;;e pot tr:lJ1"f0n11a in modul aratat in continuare: s u b i e e ti\"

l. O

Ce

a

1

Jost ,}(rdc s-a

in tr

un

"'

ti

b j ce t :

seat -. V cgelalia s-a uscat. -) V crdeala s-a uscat. Cillt~ fi-a adus scrisoareél -+ Adttealorul serisorii n-u ma /lit mtl cuno~tca. cttno~tea. S¿í se ('U Ice (in..: t' 50Jlt- -+ Sd se culee cel somnor08 lloros. Pricftllului lit ti ti pla(e S,l -+ Príetenului tau ii Place JI',! I 5/1'a maimltlt acasa. l1w1t statul acasa. 2_ O P red i e a ti ya in t r - u nn u m e p red i e a ti v: lnválma~eala era cit se -+ lnvalma~eala era loarte poafe de 11uarc. mareo 3. O a tri b u ti\' a i n t r - u n a tri b u t: F,' ;'illttt'í /lit om pe care -+ Te cauta un (om) necu1'1·( IlIt-1 cunase. noscut (mie). TreCltsera prin lacurí pe -+ Trec'Use prin locuri %seate ,are seata le l~sease Clt eH totul de seceta. i

!t

fotut.

La{5 ltceava se fiícuse d.Q11UZ A!exandm Jlu~at díruia i 8-(1; dat apoi ~i ;¡ ¡mide;

-+

_bl Suceav-ase facuse domn Alc~xandru MU~{ltnumitapoi ~i

(.} Bun.

dI' (el Bttn.

Se adunaserií cilit'U ait la rílld: El a fost ultimúl wr,' a plecat din clasa. E,i)te aid un ana, care

.)c

i

art o mll1/í

M!

Mzasera tí!.I¡" Jijir-p-

ana ·larznd.

a~!¡,pta1t

-t -t

mpfa.

El a fost últimul plecat din clasa. Este ahí un Unar cu (; mina rllpNt

33'4

4. O e o m pIe ti\' direet:

a

di r e e ta i n t r - u n

Vazusc bine ce se- intímpItase vI' B te-a znva a, sa SCKll ~t sa citcsti. Ar fí dorit sa bea rutina apa rece. Cerea ca mama sa-l ürte. Prelindea ca toata lumea sa-l respecte. E1~tie cttm se rezol1H{ proble1r'A. A

v

'"

obieet

-+

Vaztfse bine cele intímplate.

-+

El te-a ínw'ílat scrisul ~I cifi/uZ. Ar Ji dorit PU!i11" apa rece

-+

de baut.

-+ -+ -+

Cerea iCl'tare de la mama. Pretindea respect de la toattl IU1nca. El ~tle rezol'llarca problclnei.

5. O e o m pIe t i v a d i r e ( t ~l i n t r - u n o b i e c t in d i r e e t~ Mi-a spus ca te-ai íntors din -+ Mí-a spus despre íllloarccrea

catatarie. AfZase ca ai repurtat mari succese. A m auzit ca se schimba

diw caMborie. AfIase de marUc succcse repúrttlte de linc. A f;'i- au;~it de scJtimbarca fa

-+ -+

ararul.

orartllui.

6. O e om pIe t i va in d i r (' « t a -+ o l) i (. e t indirect: Se teme sa n/f-l dúará Se teme de durerea de cap . capul Te gínde~ti

sa rei,'i (,pr- -+ Te gínde:¡;1i la rcl/larea cxperien/a? rif4'rlci? $i-a amintit ca picrdllse ..... ~i-a amil/N/ de pie1'der6a ckeile. cheilor. Se mire! ca am accasta -+ Se mira de parcrea accasta p'arere a mea 1i bamúa ca nu este corcct l' b{¡nlda de iJlccrrcdifudine. • N o t a. Transformarile de la 1 la 6 prívese partile de propé>zitie ~i propozitii1e eu rol de substantiv, de adjectiv sau de echivalent al acestora. Din diferite came -- printre care cea mai importanta este aeeea ca un echivalent al substantivului sau al adjectiyului nu are ii1tru totul acela~i inieles eu un substantiv san adjecth' anumit, iar uneod nici nu exisHiun asemenea eorespondent -' trans-fonnarea nu se rcalizeaza totdéallna in practidl. A~tfd, 335

o propozi1ie predicativa ca cea din traza: (Viala la !ard) ¿rtl cU'/'ft 5i-o iJlcMpuise tine loe unui adjeetiv, dar nu putem '?ti care (frumoasa, urWi, veselií, plicticoasa, u$oara, grea, ~cilrb¿,da, lini$tita, agUata? etc.). In situatie asemanatoare 51nt ~i ~1te subordonate eu rol de adjectiv sau de substantiv; de ex.: subiectiva care d',pinde de expresE ca e bine, e ra1t, e frumos, e mai bine, e ¡oarle frumos siL. (ca ... sa) ete. Cind propozitia predicativa contine un adjectiv sau o lneutiune adjeetivala - ea propozitia predicativa de sub !. --, atunci transformare a devine posibil1L Trebuie sa ;]I)Uim lnsa ea, de fapt, nu transformam dcdt acea parte din predicativa care indicií gradul adjectivului: (era) cít se poate de (mare), (era) foarte (mare). u

pro p o z i t i e

c ir e u m s tan 1 i a 1 a i 11 t r e i r e u 111 s t a 11 i i a 1 Veniti aici unde sint ett - t Veni{i aici la mine. Ciobanü pa$tean viteleun- ~ Ciobanii p¿í$ieau vitele in de eratt locnrilemai bune. IOC/trile cele mai bune. Fusese cuprins de pasiu- - t Fusese cltprins de pasiunea nea cititttlui inca de cind dtituluiinca de elevo era elevo Pina va veni prúnavara ~ Pina la primavara va sta va sta lim:$tit. linistit. Pina sa se a$eze la masa, ~ Pt'1;Cl la mascI, ,w sckimbat a'u schimbat cÍieva pareri ¡,íleva Piíreri despre Ulla ~i alta. despre una $i alta. Ie~'Íttd pe U$t'i, se auzi strigat Ond ie$i pe U$a, se auzi de cincva. slrigat de cineva. Fiúldca era mai mutt Fiind mai mult ubosit decit fliímind, se ílltinse pe pai ubosit decZt fllímind, se .~i adormi. íntinse pe pat ~i adormí. Nu-i spusese totul ca Sil -+ Nu-i spusese to[u1 penLm a ftu-l supiíra. nu-l supere. A trecut pe t1nga noi ca un A. trecut pe Unga noi bolid. cum trece un bolid. Se joaccl c'u el ca pisiC(~ 'u Se joacá cu el cum se $oarecele. p'oClca pisica cu !joarecele. La aflarea ve$tii, sari de -+ La ¡(.flarea t'e$tii, sarí de pe sta un ca ays de 1m fier riJ!j'U. juJ .scaun ca $Í c$nd l-al ti ars dneva cu un fier

7. O 1J

e o m pIe m en t

f'O§U.

336

35.4 COMBINAREA PROPOZITIILOR IN FRAZE Sa luam urmatoarele propozitii: (1) A tost odata un vlniítor. (2) Acest vinator avea un obicei. (3) Ellua regulat cu dinsulla vinatoare pe slujitorul sau. (4) La lntoarcere, povestea oricui (oricarui ascultator) o multime de íntimplari minunate. (5) Intimplarile povestite nu trecusera de dnd lumea nimanui vreodatií prin vis.· Cu cele 5 propozitii se pot construi fraze in inai multe feluri, de ex.:

1 A fost odata un viniítor care avea obiceiul sa ia cu dinsul la vinatoare pe slujitorul sau. Cind se intorcea, povestea cui vrea 5a-l asculte o multime de intimpUíri minunate. lntimplarile acestea nu trecusera llimanui prin vis de clnd e lumea. II A fost odaUí un vinator care avea ooiceiul sa ia en dillsul dnd mergea la vinatoare pe slujitorul sau. La intoarcere, el povestea cui vrea sa-l asculte o multime de intimpHíri minunatc care de cind IUlllca nu trecuscra nimanni prin vis. (tn forma in care Al. Oclobescu a alcatuit fraza de la care am p:mút): "A fost odatií un vinator, care de cite ori mergea la vinatoare avea obiceiul sa ia cn dinsul pe slujitorul sau, iar dad se intol'cea inapoi, povestea cui vrea sa-l asculte () ll1u1timc de intimpliíri minunatc carc dc cind lumea nu trecnsc nimanni prin vis."

( Pseudol?inegeti1ws) Se vede u~or ca trecerea de la 5 propozitii la trei fl'aze (1), apoi la dona (II) este insotita de o í'ntarire a legaturii dintrc prüpazitii ~i idei, ial' In forma data de Odobescu (JII) legiítura este dcsavir~ita. Prin urmare, dona sau mai multe propozitii se pot combina in mai multe fcluri, daca ele se supun nnui fir conducator, unei anumite intentiL Combinare a depinde de aceasta intentie. Din fraza lui Odobescu, rezulHí ca prozatorul a v r u t' sa ordoneze amanul1tcle in a!?a fel lndt noi sa retinelll obicriul

337

v7natorulul de a lua eu el pe slujitorul luí cind mergea la vinatoare, preeum ~i faptul dí. avea o inclinatie deosebita: de a povesti intimpUiri extraordinare, pentru dí. - dupa eum se ~tie din povestire - slujitorul inceardi de la· o vreme sa leeuiasca pe vlnator, eu buna ~tiinta a aeestuia, de naravul exageriírilor vinatore~ti. tn combinarea.unor propozitii in ftaze pot sa apara. ~i propezitii ineidentale greu de prevazut, pentru ca sint sugerate de restul frazei sau constituie o interventie a povestitorului, ca in Gazul de maí jos: (1) Atunci Drmila leaga strins ochii ~i urechile dracului, ca la "baba oarba". (2) Apoi ia odrughineata grpasa de stejar in mina ~i pie! la timpla dracului cea dreapta, una! fntre aecste doua propoziFi, 1. Creanga introduce inca doua cauzale, care reprczinta reflectia lui despre gestul hu 'DaniHí, frazD intreaga fiind: "Atunci Dánilrt !caga strins eil un ~tergariu oehii ~i urechile drael.l1ui, ca la "baba oarba", clíci cít era de pus(t)nic, [)anilif tot mat 1'Jtult se biz2tia in dt'Hghinea/il decU íJi S!fllla C1'IIC(, ~i pie! la timpla draeului cea dreapta, una!" Se intímpia iusa ~i invers: Propozi1ü pe eare ne-am a~tepta ~a le iniílnim legate su apara dcsparpte ca in fragmentul urmátor di nR:':'t Delavraneca din Odillioara:

"iu departare se auzeau pocnete de bici. Erau grinarii. Sa.rbátoarea i.,.apucase pe drummi. Se scuI~rá c:a. totii de la umbra castanilor ~i o pomir5 in c1rduri spr-t' casa. Barbatii tacuti, gindindu-se p-a dona zi. Femf.'ile vorbeau de l{'acuri." E'ragmentl1l ar putea sa fic construit ~i eu utilizarea legatmikr ~h'ptatf·. adkií: tu tllc:pilrttrre se: auzcau poenete de bici de la gn"narii p( care sarbatoarea i-apucase pe drumuri ,\tunci ~e 5cnlara en totii de la umbra eastanilor ~i o po.rnirá :=;PT{' easa, biírbatii Hí.cnp, gindindn-se p-a doua Ú, fcllli'ile vmbind de leaClu·i. 'Pnmsfurrnar.ea propusa aici nn este sillgura posibila: dar orinrre ar fi: ea trchuie pusa in aeord eu intentia automluí ~l ('ll resthl eXplltleriJ 5a le ~i este de la sine ¡nteles ca o dt de 338

mica modificare ne interzice sa spunem dí. fraze1e transformate mai sÍnt ale autorului de la exprimarea díruia am pomit. tn concluzie, transfonnarea prin combinarea de propozitii ca ~i cea prin extcnsiune sau contragere nu se aplica in practica scrisului dedt la fiecare dintre noi ~i nu au valoare dedt cind noi in~ine faccm schimbií.ri ca cele amintite asupra felulpi nostru de cxprimare, sau cind accepHím pe cele fií.cute de altii din convingerea ca sint mai aproape de intentiile noastre sau de tema pe care o tratam.

l'apitoJul 36

TOPICA

Felul in care se a~aza cuvintele in propozitie ~i propozi.. tiile in fraza se numc~te t o píe a. tn propozitie, dupa cum am vazut, cuvintele apar g r up a t e in jurul unui substantiv sau al unui echivalent al substantivului, in jurul unuí predicat sau al unui verb care nn este predicat. Cínd substantivul sau echivalentul luí, ca centru al grupului, are rol de subiect, grupul intreg este grupul subiectului, iar c1nd verbul ca centru al grupului este predicat, grupul intreg este al predicatului. Am constatat lnSa di aHt in grupul subiectului dt ~i in cel al predicatului apar obiecte directe sau indirecte ~i drcnmstantiale care formeaza ~i ele grupuri. De aceea, in continuare, unui grup in care substantivul detine rol de subiect, de obiect direct, de obiect indirect sau de drcumstantial li spunem grup nominal (pentru ca substantivul este n u m e prin excelenta), iar grupului care are in centrul lni un verb (predicat san nu) ti vom -spune grup verbal. 36.1 GRUPUL NOMINAL 36.1.1 TiPuríle de grupurí 1w:'ninale ín lt'11lba 1'011lana

Limba romana are trei tipnri fundamentale de grupuri de acest fel ~i anume: tipul t (substantiv-adjectiv): par aspru, rochie lunga, crelon ascutit Adjectivul este atribut. El se a~aza de obicei dupa substantiv. tn exprimarile poetice sau cind uzul a fixat ordinea adjectiv-substantiv, se poate produce inversarea (aspru par, asprul par, lunga rochie, lunga roclzie etc.); tipul 2 (substantiv-genitiv):

datele ecuatie-i, sen in u) cerului, dintele timputad

340

Substantivul sau echivalentul luí in genitiv este atribut genitiva! ~i sta aproape totdeauna dupa substantivul determinat de el. lnversarea apare uneod in lirnbajul podic. tipul 3 (substantiv-prepozi1ie-substantiv): om de nadejde, lampa cu mercur, capot fara mineci Substantivul sau echh alentul lui precedat de prepoz111e este atribut prepozitional. El sta dupa substantivuldetcrminat. lnversarea, extrcm de rara, apare mÚllai 111 lill1bajul poetie. 36.1.2 Grupuri nominale comPlexe Din acestc trci tipuri se nase prin diverse combinad grupuri eomplexe. lata citeva clintre cele l1lai frccvcnt intílnite. a. Tipul 1 + tipul 2 TiPul 1 (mnbra racoroasá) se combina in llIod ()hi~1l1tit cu tipul 2 (1t1llbr'a) castanilor, d¡ud: umbra racoroasa a castanilor La fe] s1nt: apa limpede a izvoarelor 11ttl111a í)?Jrcg¿í a lui Grigurila frumi~ul verde al piídtwü (un) ,>ecret sllbtil al natmii tnalul stlllg al Dmúírü ~líl'sta !ragedlf a copilc'íriei valorifüal'ea superioarlí a lcml/1I1ui etc. fn fiecare din aeeste grupuri trclJui,' sa prcsupUllem ca substantivul detcnninat este gindit a doua oara inaintea genitivlIlui, flírií. a Illai fi ln~,l C'xprimat. E1 ('sIC' indicaj de al, n, ai, ale.

b. Tipul 1 + tipul 2 . f- Upul 1 In principiu, oricare' din grupuril" de suba pu,¡j e fi ('on~ tinuat cu un grup de tipul L oe ex.: umbra racoroasa a castanilor infloriti Adjectivul ínjlori!i se adaptcaza bindntdcs la cazul gramatical al substantivului determinat (castam:tor). Chiar dacá 3m considera di inflorili se adauga. pur ~i simplu la grupul anterior (umbra rá.cor.oas8 a cas/anilar), tipul 1 (cas!aniin jlorlii) tot s-ar constitui in mintea noastra. exprim1ndu-se' lnsa numai prin adjectiV'ul in flori!/, dcoal·ece substantivul detenninat se afIa i11 grupo lata ~i aIte clteva exemple: (o) rezolvare grabn-ica a problt1'lte!or cUYt'nle 1amu·ra agricola a t'aY/lMlliá na{úmalt' 341

c011ceplia lIwderna a dezvoltarii industriale lorla exceptionala a ~tiintei contemporanc gospoda1'irea atenta a cl1ergiei electrice valoriJicarea super1fJal'a a masci lemnoase etc. e. Tipul 1 + tipul 3 Un grup de tipul 1 (zi noroasa) se combina eu unul de tipul 3 (zi de pr1'm¿h rara) , dind: zj noroasa de primavara La fel sínt, de ex.: (o) bírna groasa de ste jar (Ul1) strig(tt teribil de spaima (un) (/c01')e1'i$ 1/011 de tinic/¡ca sunetc moi de talangi (un) motor bun cu ardere l:ntcrna pa{aniile me/e eu pcscuitul coopo'atú}{{ agricolií de prod1lcfic etc. d. TiPul 1 tipul 3 + tipul 1 Dupa oricare din grupurile complexc anterioare se poate adallga tipul 1, de ex,: (o) bí1'n a groasa de stc jar bcltrín (un) acopcrif? non de tiniclzea galva¡dzala (un) $a1'pe t'eninos din ti11uturile calde (1111) barbat isc1!sif din t(/gma vinatorcasca e. Tipul 1 + tipul 2 + tipul 3 Combinare a celor trei tipuri in aceasta ordine este freoventa; de ex.: l'ezultatttl final al c01tC1frsului de aami/ere marginea alb¿í a hír!iei de scris b(7tiíile regulate ale ccas'/tlui C1I pcnd1fl hotarul imagina1' al 11l1Ci í1JlpaYC7/# de basm etc. i. T¡pul 2 tipul 1 Un grup de t.ipul 2: 11ttllul'Dunarií se combina u~or eu un grup de tipul 1: (Dtmarea) ínspumaUi, dind malul Dunarii inspumate La fel mai sint, de ex.: riís'ltnctul cíntiírilor populare "Balada chiria~ul1ti griibil" utilizarea e1lergiei solare lorla 'Unor idei juste folosirea modelarii matematice p¿¡rerilc oamellüor Pl'iceP'Ufi perfecfz'01zarea telmologiilor e:dstente etc.

+

+

g. Tipul 2 + tipul 1 + tipul 1 Ca ~i in altc cazud din cele mai Ínainte enumerate, ~i grupurile de sub f pot fi continuate eu inca un grup de típul 1 : rllSltlletul cil1/¡'tri!or populare romálle~:i dezvo!ta,ea ccrce/arilor ~tiintifice "wderne h. Tipul 2 + tipul 2 Tipul 2 se combina

de.

GU sine in!im¡i: Cupei RC11llíniei illleresele c(luzei revoluliei culoarca petalclor frattl¡,~fir'/llui prcllt11girea dura/ci viejt'i etc. i. Tipul 2 + tipul 3 Grupurik de tipul 2 .se comLina u~or eu cele de tipuJ 3 de ex.:

d~tigatoarea

J

ina{1imea caselor dio sat La fel sint si:

candi!iile prv(t'sului dé' d_~ar1llilre fabricarea phícilor de befon mode1'1úzarea mijloacelor de ¡,yal/sport nmnarul elez'iZor de servicút seria boliZor deinimt'i cte.

j. Tipul 2 -.¡.- tipul 3 + tipul 1 Multe din grupurilc anterioare de .suLi Se Jezvoltli prln adaugarea la sfir~itul lar a lUlUi grup de tipul 1: condi!iile procesului de dczarmarc atfJmlca fabricarea Placilor de befon armat modernüarea mzjloaulor de transportpublio redncerca consu1n1l1ui de emrgie electrica sfadiul ll/miritor de intretinere curmta ('tI::.

k. Tipul 3 + tipul 1 Combinarea tipului 3 en tipul 1 o avcm mai sus fn: plt'ici de befan arma! mij loace de transport public

lucr¡¡l'i de intretinere curmta ea :¡;i in:

bahee cu caarnc tutvtlne ¡Di de sala/a ve1'de OtJt jiirli griji importante

de

l. Tfpul 3

+ tipul

2

Cele doua tipuri se combina in mod frecvent ca in: lucirílc de aur + (lucirile) asjinjítului dind:

luclrile de aur ale asfintitulul La fel slnt: patura de aer a globului masurile de grabire a lucrarilol' ~ir'/;trüe de plopi ai drumului dovada de efectuare a operalici rascoala de la 1907 a (aranilor om jara taria convingerilor etc.

m. T¡pul 3 + tipul 2 + tiput 1

Cele mai multe din gtupurile de sub 1 se pot continua eu tipul 1; de ex.: pafura de aer a globu.lui pamintesc rascoala de la 1907 a faranilor moldoveni masurile de grabire a lUIJI'.iirilor agricole dovada de efectuare a operaliei cerute om Jara taria convingerilor sale etc.

n. Tipul 3

+ tipul 3

Combinarea grupului de tipul :3 eu un grup de acela~i tip este ~i ea des intllnita, de ex.: numarul de elevi de serviciu miez de cazonac cu stafide serz:a de bali de inima cafea c~t lapte cu jri~ea (o) sUela de vin de eotnari varza cu carne de pore (o) f elie de salam de Sz:biu etc. Posibilitatile de combinare enumerate de la a la n reprezinta numai o parte dintre combinarile celor trei grupuri .de baza, ~i anume, numai pina la combinarea de trei asemenea grnpuri. Grupurile complexe pot fi lnsg, ~i mai dezvoltate ;de ex., eu 4 grupuri-tip: mic~oral'ea cosfului ar;fútnüor de combinare a daunatorilor (2 + 2 + :3 2) ... hofar ínalt cu doztii lumi pe poale" (Arghezi, T estamen!) (1 3 + 1 + 3) cu 5 grupuri-tip: decerna.l'ca prcmülo-r concu1'suhti iJiternafional de muzica

+

+

u~oar¡¡

(2 + 2 + 1 + 3 + 1) "indreptafirea ramurci obscure ie~ita la lumina din Piídure" (Arghezi, Testament) (2 + 1 1 + 3 + 3)

+

344

1trcioare cu 'l/in íngrosat in fundullo1' de 111.t" '(Arghczi, Niciodatií toamna) (3 + 1 + 3 + 1 + 3) cu 6 grupuri-tip: masurile necesaf§ pentru intensificarea ritmului lucrarilor de intrefinere a culturilor (1 + 3 + 2 + 2 + 3 + 2) cu 7 ~i mai mult de 7 grupuri-tip: masurile neceSa1'C pentru intensi11'ca1'ea 1'itmulm lucrarilor de íntrefút.ere a culturilor agn'cole (1 + 3 + 2 + 2 + 3 + 2 + 1) NPurile de ambalaje optime pen!r1/' fiecm'e specie de planta 11tata in. studiu (3 + 1 + (; + 1 + 3 + 1 + 3) o suita de spectacole cu caracter foleloríc selecjionate dl'n stravechea crea!ie artística a poporului indian (3 + 3 + 1 + 1 + 3 + 1 + 1 + 2 + 1) so!cmnitatea dcpuncrii unor coroane de f lori in mMnoria osta~iwr romani cazu,fi 1.11, tuptele pentru eliberare JJ

v

~+2+3+3+2+1+1+3+~

36.1.3 Coeziu1'tea grupurilor nominale Elementele eonstitutive ale grupurilor nominale sint kgate intre ele mai mult ori rnai putin strins. Ele au deci grade de coeziune. Pentru a le determina, pornim de la principiul dí. un grup este eu atlt mai omogen, eu clt este mai greu sa introducem un cuvint sau mai multe intre termenii lui de baza. Astfel. un g-rup de tipul 1: par aspru, vreme ploioasa. ~:un.et prelung prezinta gradul cel mai mare de coerenta. Cind in grupul 1, intre substantiv ~i adjectiv, este introdus lm grup de tipul 2 sau 3, unitatea grupului 1 se sparge; de LX.: par de lup, aspru sau parul de lup, aspru " vreme de toamna, P10l:0aSa, vremea de tOa'm1UI, ploioasa; sunete de ecou, prelungi etc. In asemenea constructii, daca nu se produce un echivoc (hIP aspru, in loc de par aspru; toamna ploioasa, in loe de zlfeme ploioasa) se produce oricum o modificare, dici in sunete de ecou prelungi, de ex., ¡ntre eco u ~i prelungi se ive~te o pauza. Ea este ~i mai evidenta cind, din diferite motive, intilnim Par de lup - aspru, cád par de ZHP este mai putin unÍtar decit par aspru. lntre termenii unui grup de tipul 1 apar frecvent adjective demonstrative ~i posesive, de ex.: piirut acesta aspru, paru], 345

tau aspm, dar fonneaza eu sub5tanth ul grupuri separatc de tipul 1; par'ltl acesta, plirut táu, cu toato di intre adjectivele demonstrative ~i cele p::>sesive introduse in grup exista o deosebirc importanta. Adjcctivdc posesi\"c pot sa fie unnate de un demonstrativ, dcmonstratiyele nu pot fi insa urmate de un poscsiv, adidi; Plirul tau cel ClSPru (numai in aceasta forma), care nu se poate a~('za decit dupa grupul de tipnl 1, adica pantl cel aspru al telU, ceea ce duce la un grup complex (tipul 1 tipul 2). Introducerea unui grup de tipul 2 in interiorul grupului de tipul 1 da na~tere la constructii ca; p,'írullupului, aspru; vrefflea toamnei, ploioascl; sundcle ewului.. prelungi. Se observa ca ~i de data aceasta unitatea grupului de tipul 1 este sparta, dí se nasc echh-ocuri, dí estc nevoie de pauza in unele cazuri (vrcmea toamnt"Í - plaioasa, sunetele ecoul1ti - prelul1gi) , deci cágrupul de tipul 1 are termenii strlns uniti intre ei, de vreme ce orice deplasan- a lor provoaca modificari ca cde aratate. Grupurile d.e tipul 2 (largul l1uírii, jnmzele c9Pacilor) au termcniimai putin legati, fiinJdí ci pot fi deplasati u~or de un grnp de tipnl 1 sau de tipul 1 ~i 3, de ex.; largul imbietor al m
+

:>6.2 GRtTPCL VERBAL 36.2.7 Tipurilt' de gyupuri t'c'YOtlle Tipul 1 (verb-adverb): intelege repede, ajungind undeva, veniti mUne

Advcrbul insote~te un \'erb numai dnd este nevoi~ sa se arate in ce impn~jurari sau f11Jll se petrece actiunea. El are

346

dedo functie de determinare care se poate compara cu aceea a adjectivului fata· de substantivul pe care-l Himure~te. DatorHii eL adverbul este de obicei un circumstantial, iar adjectivul, un a.tribut. Dar, spre deosebire de atributul adjectival care cere adesca ca substantivul la care se refera sa fie articulat, adverbul in calitatea lui de circumstantial nu modifica in nici un fel forma ,'crbúlui, ci numai intel~sullui. Adverbul nu sta neaparat 1 i n g a nrb. Astfel, ín{elege re pede devine tara gl'eutate: ínfelege totul repcde sau ínfelege !/lcmrile mai importante repede etc. Advcrbul sta mai des d u p a vcrb, dar nu rarcori apare ~i in a i n te; in orice caz, mult mai frccvcnt ucdt apare adjectiv ul inaintea substantivului.

Tipul 2 (verb-obiect direct sau indirect): a invatat carte, lauda pe poet, vorbe~te despre sport

Obiectul direct ~i cel indirect stau in general u u p a vcrb, dar nu dnd s1nt exprimate prin pronume personale. Atunci apar regulile spccíale stabilíte la p. 290. Unor reguli spcciale li se supun cele doua obiecte ~i atunci cínd, din diferite motive, slnt a~ezate i n a i n t e a \'Crbului, potrivit ru cele adítate la p. 134, 290. Ond un grup verbal le con}inc pe amindouiL ordinea a ;teptata este: verb-obiect direct - obiect indirect, de ex.: dacií dai nas fui han (el se suie pe di van) spullca cite o V01'ba buna ¡¡rctlrllia dá pinteni calului Aproape la fel de des apare 1nsa ~i ordinea: verb-obiect indirect - obiect direct, de ex.: va darui domllullfi Coe o berc/el spunea coPiilor basme cu fefi-frumO$1' da CU'IJÍ1ttelor infrdmin{ate Inlcles dar acordam prietenilor no~/T2' tot ajuiorul Adoptarea uneia dintre aceste ordini de a~('zare depinde: (() de intentia de a sublinia unul din cele doua obiecle, b) de dQrinta de a evita confúziile care s-ar putea na~te in unele exprimari, Astfel, in constructia ínap01'aza carfca prielenului dumitale, intelesul poate sa fie "inapoiaza cuiva cartea care apartine prictenului dumitale", dar ~i "inapoiaza prietenului dumitale cartea despre care a fost vorba (pe care el ti-a imprumutat-o)". Pentru a arata ca prietcllul1fi (dulIlita1e) este obiect indirect in dativl

347

il a~ezam imediat dupa verb (sau imediat inainte de verh). Tipul 3 (verb-circumstanjial, dar nu adverb): o luntre luneca pe balta, soshtd ¡ntr-o clipa, amina in fiecare zi Circumstantialul carc nu este adverb sta de obicei dupa verb, dar, ca ~i adverbul din grupurile de tipull, el apare des ~i t n a in te, fiind de multe ori un grup-t{omínal, cum se vede chiar din exemplele de mai sus. Prin urmare, tipu13 seamana in acea;;ta privinta eu tipul 2 .

.16.2.2 Gmpuri vel'bale comPlexe Grupurile verbale care rezulta din eombinarea a cel pu~in doua din cele trei tipuri simple le consideram grupuri verbale eomplexe. Tipul 1 - tipul 2 Prin aceasta combinare se obtine un grup eu 12 posibiUta ti mai des utilizate: - a) analizaji imediat re:mltatele b) se gíndesc acum la joac a l. 0biedul dircct sau cel ina) itnediat analiza(i redirect este a~ezat dupa zullatele grllpul verbal de tipul 1: b) aeum se gíndesL' la joaca - a) analiza(i rezu,ltatde imediat b) se gtndesclajoacti acum 2. 0biect ul direct sau cel ina) t:mediat a-naliza{i redircct este a~ezat ¡ntre vcrb zultatele ~i adverb: b) ae·l·tm la joaca se :},indese - a) rezultatele analizati-le imediat b) la joaca acum s<~ gin3. Úbieci ul direet sau cel indese direct este a~ezat inaintea a) rezultatele imediat anaVerbllllli: li.zati-le b) la joadi se g,índese acum 348

Tipul 1 + tipul 3 Tipul 1 se combina foarte des eu tipul 3, de ex. I

o luntre aJuneca

u~or

pe balta

Posibilitat ile care rezultii din aceasta combinare sint: circumstantial dupa tipul 1 :

1. Grupul a~aza

se

2. Grupul cireumstantial se a~aúllntre verb ~i aclverb:

[ a)

"¡~pu,,d, pro",p'

la

Ol'zce ora b) prompt rasplllld la orice ora [ a) raspmut la 01'ice ora prompt b) prompt la oricc ora rt'íSp1t1ld

[ a) la orice ora tlispund prompt b) la orice ora prompt raspul1d Din aceste ~ase posibilita ti, cele mai freevent intilnite <;lnt 1 ~i 3. Celelalte au un rol asemanator eu cel stabilJt ]a analiza combinarilor dintre tipul 1 ~i tipul 2. Tipul 2 + tipul 3 $i aceste doua tipuri se combina u~or. de ex.: cmnpara legume de la Piafa deschideti car!üe la pagina 67 se acordCí. burse in f iecare scmcstru Loeul elementelor din asemenea grupuri complexe depincle de a~ezarea obieetului lnainte sau dupa verbo Cind obicctul sü't dupa verb, grupul circumstantial este pus in continuare dupa obiect ca in exemplele de mai sus, sau inaintea intrcgului grup 2, adica: de la piatel rumpar lcgume la pagúta 67 desehideji cal'file in ft'eeare senzestr1t se acordli burse 9rcumstantialul paate sa apara ~i in interiorul grupnlui de tlpul 2: cump¿ira de la piata legume descltidefi la pagina 67 áírtile se acorda 1n fiecare semestru bursc ín aceasta pozitie este subliniat obiectul, datoritá faptului ca. locullui a~tepta:t este imediat dupa verb, iar despar3. Grupul circumstantia1 se a~aza inaintea tipului 1 :

349

tirea luí de \"crb da na~tere la o surpriza. tn acela~i timp. aceasUí. a~ezarc face impresia di grupul ar trebui continuat, de ex.: cump(lra de la piafa legume (proaspet e) deschideli la pagi1ta 67 dírlile (de astrollomie) se acorda ín fiecare semesfy,lt burse studelljilor (merituo~i) Insn~i acest fapt face ca atentia sa se indrepte catre p;.utea finala a grupului.

36.2.3 CoezittJ/ea grup/trilor z'erbale Grupurilc verbale au o coeziune mai mica decit grupurile nominalc. Faptul acesta se datoreaza calitiíti10r verbului ~i cu deosebirc mentinerii formei luí neschimbate in grupul in care este incIus, indiferent de ce se intitnpla en ceilalti constitucnti ai grupului. afara bineinte1es de sitnatiile in care ad\'crbul ar eontrazice timpul, modul sau alte caracteristici al.' vcrbulllÍ. A~a se ~i explica u~nrinta mai mare de a~ezare. a l'iementelor din diferitcIe tipuri de grupuri verbale. 36.3 LOClJL GRUPDRILOR iN }JROPOZITIE A tit grupurile verb ale , dt ~i cele nominale pot sa. fíe plasate in diverse locuTÍ din propozitie, eu conditia ca prin aCt'asta sa se obtina o idee mai precisa. Slí. luam pentru exemplificare o propozitie in e are grupul verbal este aldí.tuit din prcdicat ~i doua circumstantia1e, amindoua reprezcntlnd dt e un grup nominal. Propozitia este: Tr,'/wl .'xprcs 303 pl,'ac?i peste cinci minute de la lil/ ia a tr,~ia eu acclt'a~i CUVillll' ~i fal a transfonnari, ide{!a se poate exprima ~i astfcl: peste cinci tJÚ1/utc, de la lini,l a frriel, plcadí trcllul expres 303. De la l¡"nía a freía plcaca peste einei minute trc1I1t1 expres 303. De la linia a treía, peste einci minute, pleacií trmul expres 303. Peste cineí minute, trcnut expres 303 pleaca de la linía a treia. p.'¿aca peste cinci minute de la linia a treia trcnul expres 303. PIc'LIea de la linia a treia tt'enul expres 303 peste cinci minute. etc. A~\.'zarca in propozitie a grupurilor depinde ~i de gradul ]or de cocrentá. Astfel in propozitia: .,DumlFrI/l'<1 /'IImas,' 1rW fik1tttr in funwl ei de lumh/a catll{/,-J!1t ,·is" \1

~,adO'l:canu,

350

Dumarat'« nzin/mata)

uvem un subiect (dumbrava) ~i un grup verbal (al predlcatuluí) constituít din restul propozitiei. In grupul predicat ului se disting foarte dar trei nniHiti: un grup verbal pr0priu-zis: ramase iar lamta ~i doua grupuri nominale: in fumul ei de lumina ~i ca in/r-un vis. (Vezi ~i p. 284.) Dintre ele, grupul verbal propriu-zis poate lua ~i infati~arile: ramase tacuta iar, iar ramase tacuta, tacuta ramase iaY. tacztfa iar ramase, dupa cum poate primi in interiorul sau -unul din cele doua grupuri nominale, de ex.: DZl1fzbrava ramase iar, in fumul ei de lumina, tacula ca un vis. Dumbrava ramase ca 1m vis, tacuta iar, in fumul ei de lmm·na. Se tnte1ege de la sine ca ordinea poate fi schimbata prin inversare simpla: Ca íntr-un vis, in fumul ei de lumina, dumbrm1a ramase iar tacuta. In aceste rea~ezari grupurile i~i pastreaza unitatea, ceea ce dovede~te ca topica, a~a cum am spus, nu prive~te numai locul cuvintelor in propozitie, ci ~i acela al grupurilor in propozitie. Am putea spune chiar ca pe acestea le prive~te in primul nnd. 36.4 LOCUL PARTILOR DE PROPOZITIE Locul partilor principale ~i al celor secundare in propozitie depinde de felul propozitiei (asertiva, exclamativa, interogativa etc.), de legaturile care trebuie sa se faca intre parti ~i de dorinta noastra de a seo ate in evidenta pe una sau pe alta, potrivit cu ce am spus sau cu ce vrem sa spunem in continuare. In propozitii1e asertive (afirmative sau negative) exista o ordine de baza, numita adesea ~i ordine 1 og i e a, ~i o ordine derivata, numita adesea ~i ordine a f e e t i y a sau exprcsÍ\·a. Suhiect-predicat (SP): Elevul studiaza. Subiect-atribut-predicat (SAP): Elevul con~liiJlcios studiaza. Subiect-atribut-predicat-obiect direct (SAPO): Elevul cOll~tíi1tcios studiaza lilcrat1frií. Subiect-atribut-predicat-obiect dired-atribut (SAPOA): Elevul C01t$tií'lJcios sfudiaza titeratura romána. Subicct-atril)ut -predicat -obicct dirert -atribut-cÍrcllUlstan'ial (SAPOAC):

351

Ele7.:ul

ccn~i;"i1tcios

studiaza literatura romána cu Pliícere•

• N o t a. Se inte1ege de la sine dí in loeul obiectrlui dircct se Ioate intilni un obie, t inclircct, dupa curo in nnele propozitii pot figura ambde obiectc. Ordinea de roai sus se sehimNí. in propozit ile exclamative, in cele interogative in care avem un pn nume interogativ ~i in cele dubitative, unde se utilizeaza ordinea dcrivata! de ex.: elJ ce sa te r¿isplií.tesc pentru oslenealá? fata ~e ordinea de baza dintr-o asertiva eu aprosimativ acela~l inte1es: (Eu) te rasplií.tesc cu ceva pentru ostenealií. Ea se sehimNí. 9i atunci dnd o anumita parte a propozitiei ne intereseaza in mod deosebit 9i o punem in alt loe declt in acela de baza, subliniind-o in acest fel, de ex.: ,,$i a5a a trilit [van cel Jara de rnoarte veac'Uri nenumc/1"ate." Se subliniaza predicatul a trilito (l. Creanga, /van Tttrbi1lcá) "lntr-o republica, poporul mt asCtilta dedt de slltjba~ ale$i ciliar de d;'nsul:~ (N. Biílcescu, Desprc repttblicií., despre popor $i stií.plllire) Se subliniaza circumstantialul intr-o republica. "De V11'l:mre fi-e gaimt$a ceca, m/ii Mide?" (I. Creanga, Amintiri) :-;e subliniaza numcle predicativ de vínzal'e. "Pe margine.1 píraielor gMe-ite in vai, arini,ín $iruri l'Uttgi led.fl;Cr. coanúi de Ca(t11Ztl:~ (G. Galaction, Bísericuja din Riízoare) Se subliniaza cireumstantialele puse inailltea predicatului. infZarina vietií m/irunte se streco(lril prin marginea aceasta de plidure, ca-n orice diminea!a de oara." (M. Sadoveanu, 1n p¿ldu-rea Petr'¡~oJ'ltlui) Se subliniaza circumstantialul de mod prin a~ezarca luí dupa ce! de loe. 36.5 LOCUL PROPOZITIlLOR iN FRAZA In orice fraza, propozitiilc se ill~iruie intr-o ordine care trebuie sa le faca sa exprime í'mpreuna o idee unit ara , ~i in

352

aeela~i timp sa asigure legatura eu ceea ce urmeaza. Expunerea scrisa sau vorbita a unor lueruri are mi fir conducator clnd este bine alcatuita. Pentru a-l respecta, propozitiile din frazele pe eare le folosim trebuie asezate in asa fel, indt treeerea de la o fraza la alta sa se prod~ea printr-¿ inlantuire u~or de lnteles. In aeest scop, o propozitie se poate ptme la inceput, la mijloe sau la sfir~it, dupa nevoile expunerii. De aici decurge prima regula de topica a fra7eí:

Locul propozitii1or intr-o fraza depinde de formularea ideHor dinaintea acelei fraze ~i de cee a ce dorim sa spunem in continuare. Potrivit eu aceasta regula, o expunere nu inccpe orieum, eu orice fel de fraza, oridt ar fi ea de bine gindita ~i inehegata. De exemplu, o povestire n-ar putea sa se deschida eu o fraza ca: "Mai poftcasea de aeum ~i alti lene~i in satul aecla, daca le da mIna ~i-i tine eureaua." (1. Creanga, Povestea umti om lene*) Regula de orientare de mai Sus se eompleteaza eu reguli speciale eare privese unde eoordonate ~i subordonate eu loe o b 1 i g a t o r i u In fraza. Aee.stea sInt: Dintre eoordonate: 1} a d ver s a ti va aflata dupa d, ei .',{ etc. nu se poate a~eza pe primul loe; , 2) e o n c 1 u s i va anata dupa decl, a$adar, pri?z 'lwmare etc. eare, de asemenea, nu se poate a~eza pe pnmul loe. Di n t r e s u b o r don a te: .3) a tri b u t i v a, al direi loe este dupa euvintul la eare se refera, de ex.: "Acestea fura; dupa socotinta noastra, pricinile care stin-

sera egalitatea strahU1za de dreptttri ~ de star,,' tlz tiírile noastre ~i formara acea monstruozitate sociala ca o !ara intteaga sa robeasea la eí¡iva particulari. u (N. Balcescu, Romdnií S'ttpt Mihai-Voievod T/üeazul) 4) e o n s e cut i v a. Loeul eonseeutivei este totdeauna dupa prima parte a uneí comparatii, de ex.: "Era o sloata nemaipomenita, ploaie, zapada, mazarici'i ~i vlnt vrajma~ de nu mai ~tia vita cum sa se lntoarca sa poata rasllfla." (I.L. Caragiale, In vreme de raiboi) 353

5) e o m par a ti va. Propozitia de mod comparativa construita cu decit sta d u p Ji prima parte a comparatiei. Cea construWí eu' ajutorul lui ctmt poate sta inaintea regentei sale mai ales cind aceasta contme pe a~a, perechea core1ativa a lui cum. lata un exemplu pentru prima situatie: " ... am nevoie de o proteqie pe care numai un ~ef de trib marei indil.arat, cum era unche~ul, mi-o poate acorda." (M. Sadoveanu, Nada Florilor) Celelalte subordonate se in~iruie sau in ordinea in care se petrec diverscle intlm{>lari lnHí.ti~ate In fraza, sau 1ntr-o ordine destinatii sa puna in lumina o idee particulara, de ex., in ordinea desf14unlrii evenimentelor: "Baba atunci a ametit de bucurie; mo~neagul lnsa, gindind ca-i udga-l crueea, s-a spariet ~i, uimit, se uita prin bordei sa vadlí de unde a ie~it acel glas; dar nevazind pe nime, ~-a mai veni t in sine. (1. Creanga¡ Povcstea porcului) tr

tn general, a~ezarea propozitiilor care nu se supun regulilor speciale este lilera. Astfe1, de~i subiectiva eare íneepe eu cine sau eu ce se intilne~te mai ales inaintea regentei sale, exista ~i ordinea inversa, tot a~a cum subieetiva care depinde de o expresie impersonala (e bi11e, e rau, e/rumos. e l1Hl etc.), de~i sta mai frecvent dupa regenta, nu rareori se plaseaza inainte de aeeasta etc. tn frazele eu intercalari este necesar sa se tina seama de punctul in care s-a iutrodus intercalarea, pentru'dí. ea produce uneori schimbari imIXJrtante in ordinea propozitiilor ~i ehiar a unor fragmente de propozitie, de ex.:

"tn paradisul Evei. prin piídure, Ca ~i in vecE tri~ti de mai tirziu Gura ta sfinUí., to{i parintii ~tiu; Nu s-a deschis decit ca sa ne injure." (T. Arghezi. Psalm) tn alta ordine am fi avut: Toti parintii ~tiu (ca) gura ta sfinta nU sa dcschis in paradisul Evei, prín padure, ca ~i in vccii tri~ti de mai tlrziu, dedt ca sa ne injure.

354

"Si mal ales, ajuugt1td ali 0'1» i~té','i!at duP¿í iscusln!a pe cáre o ai, dupa cEt am ajlat, su nu fii asupritor al sannanilor cum sint atitia care au iesit dintre noi si ne-au uitat dupa ce s-au hdí~it eu pine ~IM.~ , (1\1. Sadoveanu, Nada flvrilor) "Si nu-mi pare rau dí am fost amagit de prietcni, fiindca dáca nu se-1Zt1mpla ce s-a-ntímplat, poate nu-mi scotea norocul in cale un strain a~a de pretios ca dumneata." (I.L. Caragiale, Abu Hassan) (pentru efectele schimbarilor de topidi, vezi Im'ersíllllea ~ hiperbatul, p. 394).

Capitolul 37 VORBIREA DIRECTA - VORBIREA INDIRECTA

Pentru exprimarea gindurilor, sentimentelor, parerilor ale noastre sau ale altor a - avem doua modalitati generale: a) sa le infati~am ca ginduri, sentimente, pareri ale noastre, eu propriile noastre euvinte, propozitii ~i fraze i b) sa le infati~am ea ginduri, sentimente, pareri ale altora, fíe cu propriile lor cuvinte, propozitii ~i fraze, fie eu ale noastre. Cind procedam ca in a, folosim vorblrea dlrectll, care mai este numita ~i stit direct sau dlscurs directo Astfel in propozitia de mai jos: "Pe-o nicovala Pitpalacul t# bate dntecul fierbinte" (L. Blaga, Príer) poetul se exprima in vorbire directa. Aeela~i lucru se petrece ~i in versurile urmatoare extrase din monologul lui Mircea din Scrisoarea IlI; "Eu? ¡mi apar saracia # nevoile ~l neamul $í de aceea tot ce mi~ca-n lara asta I ríul, ramm Mi-e prieten numal mie, lara Ile du~man este ... tt De asemenea, in vorbire directa este

~i

o propozitie ea:

Direclía Vtnaloril a pornit ac{iunea de refacere a piraieloT, mal ales a acelora din aproPierea pastravariilor.

In eursul vorbirii directe se pot introduce spusele euiva, dUndu-Ie. Ca sa se arate acest lucru. se folose~te un verb ca spune, :ice, susline ete., de ex.; "Daca vol nu ma vrejl. eu va vreau" - zise Vipu~neanu. sau: Lapu~neanu zisel "Daca vol nu ma vrell. eu va vreau". 356

La !7i propozitia Lápu~nea¡¿u úse, fraza dintre n ... " este in vorbire directa, dar in vorbire directa e ita t a. Tot in vorbire directa citata slnt ~i propozitiile G1.re unneaúí. dupa doua puncte in fragmentul Ul'mator: "Atunci zína spcfimintati'í zise ltti F,'it-Fl'limol;: Iá-t¡ d~ te-ai face, eli te prapl1de~t(' zml.'l/,l." (I. Creanga, F at-Frumos, liul icpei) Cind exprimam numai ideea sau ideile dintr-o propo~itie, o fraza, mai multe fraze etc. 11111'-0 formulare care ne apartine noua san celui care le prezinUi, partea construiUí asUe! este o vorbire indirecta, un stil sau un discurs indirect, de' ex.: Uipu~neanu zise ca, daca ei mt-l voiall el íi¡Ioil1. At-unci ztna spaimí1ltata zise luí Fat-FrU111os sa sr faca ce se va face ca íl prapade~tt' zmcul. J

37.1 TRECEREA DE LA VORBIREA DIH.ECTA LA CEA INDIRECTA tn trecerea de la vorbirea directa la cea indirecta se respecta unele reguli care privese diversele feluri de propozitii. Propoziliile afirmative $i cele negative se trec din vorbirca directa in cea indirecta cu ajutorul conjunctici ca, pusa dupa un verb care inseamna "a spnnc" de ex.: Vo r b ir e d ir e e t a: Vo r b ir e i n d ir" t' t a: M ií duc pina la un prieten Spttne} ca' (el) se duce A spus pina la un prieten. Te-a¡' mai ingra$at A remarcat ca (el) s·a mal J

ingra~at.

ca nu-j e sete. Prop.ozitme interogative se trec din vorbirea directa in cea

N·u

11l'Í-e

sete.

Sp'lllte

eu ajutorul unui verb care are inieles de Jntrcba", de ex.: e~ti dmmleatai L-a intrebat cine este el. Cind la propozitia interogativa se pot da cloua raspunsul'i, pe linga verbul eu intelesul de "intreba", se intrebuinteaza conjunctia daca, (de): SfllteJi pregatiii de dr-u'm! A íntrebat daca sint pregatitl

Cine

Sti-i lec tia JI Vine cfneva'

de drum.

lntreabií daca ~tie fe(:tia. lntreaIJa daca vine cineva. 357

Adverbe1c de tlmp, de loe san de mod ~i pronumel~ interogative dintr-o propozitie interogath'a se pastreaza in treeerea de la vorbirca directa la cca indirecta, devenind conjunetií tn aceasta din urma:

Unde ai pus cartea mea? Ctnd aí vcnt't? Cum ati díliítorit !

Cft e ccasul?

lnlrcaba «nde ai pus cartea llti. L-a intubat cind a venil. Il ttltreabii cum a caliítorit. 11 íntrcaba dt e ceasul.

Propozitiile intcrogath'e trecnte in vorbirea indirecta stnt numite ~i t'ntcrogati'i!e indirecte. Propozijiilc imperatit!e se tree in vorbirea indirecta eu ajutoru1 unui verb care are inteles de "porunci, ordona, pretinde, cere etc.", urmat de modul eonjunctiv, de ex.: Da-{i d'::l1úsia numaidedt I Slai pe loe! linpru11tuta-mi stiloul táu.

I-a p01'1t1lcit sa-~i dea demisia numaidecit. 1-a cerllt sa stea pe loco L-a ruga! sa-i tmprumute stiloul lul.

l'rupoz/tiltc c.Hla111atÍ1!C se tree din vorbirea directa in eea indirecta eu ajutorul unor verbe care inseamna "ura, spune" urmate de eonjuncth', daca acesta a fost ~i in vorbirea directa, sau de conjunctia ca ~i unul din celelalte modnri personale, afara de imperati\-; de ex. ¡

Vai de mine! Su ¡rái!-¡ 11ml!1' (/ni!

Sp'une ca este val de el. I-a U1'a! sa traiasca mutti anl.

37.2 YERBUL IN VORBIREA INDIRECTA Verbele care se intrebuinteaza pentru a arata ca se face trecerea de la vorbirea directa la cea indirecta, fiind verbe declarandi ~i tranzitive, transforma propazitiile independente din vorbirea directa in prapozitii de p e n den t e in vorbirea indirecta. Timpul ~i modul acestar verbe nu conditioneaza decit in anumite imprejurari timpul ~i modul propozitiilar din VOfbirea indirecta (nu se intrebuinteaza niciodata imperativul, de ex.), inclt putem avea constructii in care timpul ~i modul verbelof sint conditionate de intelesul pe care-l dám fiedirei situatii.

35&

Cina este necesar sa se arate dí ceea ce se relateaza se intimpIa in trecut, in prezent sau in viitor, se folosesc timpurile corespunúitoare, de ex.: "Spune cci pe afunci se ducea la U1/ prieten care-l cuno~tea ~i íl aprecia joarle multo Prietenul era de mesert:a lui etc. ,,!j-apoi linde s-ar fl gisind acel imparat rO$ $i jata lui. eare cua [se ziceJ este o jarmn,,;o/1l1ií cumplitií, ll1/mai cel de pe comoara o Ji $Nind." (1. Creanga, Harap Alb) 37.3 PR01\UI\IELE PERSONAL E ~I CELE POSESIVE VORBIREA INDIRECTA Pronumele personale ~i cele po~esive (ca ~i adjectivele posesive) de persoana I ~i a II-a, singular ~i plural, trec de obicei in vorbirea directa la persoana a III-a: V.D. (Eu) Imi cttnOSC bine obliga/iile mete. V.l. Pretillde ca (el) i§i Clt11Oa~tc bine oblz'ga{iilt' lui. V.D. (Noi) vom merge pe jos. V.1. A SPZts ca (ei) vor merge pe jos. V.D. Cuno$ti pe omul aeesla? (tu). V.1. A íntrebat daea (el) eunoa$te pe omul atesta (sau acela). V.D. Vorbiji mai íneel. (voi) V.1. I-a rugat sa '/Jorbeasea mai íncet (pe ei). Situatia de mai sus se ive~te totdeauna cind relatam spusele persoanei a treia. De multe ori tnsa reproducem ce am spus rioi in~ine sau o persoana a U-a, de ex.: V.D. lmi wnose bine obUgatii1e mele. V.I. (E'u) am spus ca imi cunose bine obliga!iile mele. V.1. (Tu) ai spus ca-ti C1tl1O$ti bine obliga/iile tale. Se pot intilni~i situatii in care vorbitorul relateaza unei persoane a II-a ce a spus despre ea: V.I. (Eu) am spus ca (tu) iti c1tnO!;ti bine obligaliile (tale). sau despre persoana a III-a: V.I. (Eu) am spus ca el (sau: ea) i~i clInoa$le bine obliga/iíle (sale). sau persoana a II-a despre persoana a III-a: V.I. (Tu) ai spus ca el (sau: ea) i~i wnoa$te bille obliga/iile (sale).

IN

359

V.l. V.l.

sau persoana a III-a despre persoana 1 ori a II-a: (El sau: ea) a spus di (eu) Imi cunosc bine obligaliíle (mele). (El sau: ea) a spus ca (tu) Itl cuno~ti bine obligaliile (tale) etc .

• N o t a. Persoana a III-a generala din expresii, locutiuni, proverbe etc. nu se trece la persoana a III -a, de ex.: V.1. Bine a zis cine a zis ca daca dal nas lui Ivan, el se suie pe divan.

37.4 CONFUZIl DATORATE SCHIMBARII DE PRONUME Din cauza ca in vorbirea indirecta pronumele personal ~i cel posesiv de persoana a lI-a tin ~i locul persoanei 1 ~i a II-a, pot sa apara unele confuzii ca in propozitia: A remarca! ca (el sau: ea) s-a mai ingr¿¡~a!. unde persoana a II-a poate fi sau vorbitorul insn~i san cel ori cea despre care se vorbe~te. In fragmentul din vorhirea indirecta de mai jos: I-a spus sa nu primeasca bani, ci numai atíta griu cu paíe cu tot cit va puha duce el in spate # cu un Miat allui ••• el se poate referí atit la cel care nu prime~te bani, dt ~i la cel care da griul (deci la doua persoane cu totul diferite); lui, aHt la un biíiat al celui care urmeaza sa ia griul, eH ~i la un baiat al celui care urmeaza sa dea griul. Pentru a limpezi intelesul ullor com¡tructii ca aceasta se introduce in vorbirea indirecta numele uneia din persoane (cind este cunoscut), de ex.: I-a spus sa nu primeasca bani, ci nllmai atifa griu cu paie cu tot dt va putea duce in spate el, Stan, ~i un biiiat al luí Stan. san: I-a spus lui Stan sa nu primeasca ban!, ci numai atifa gríu cu paie cu tot dt va putea duce in spate el ~i cu un Miat al lui. 37.5 MODIFICARI DATORATE TRECERII LA VORBIREA INDIRECTA Adjecti'vele, adverbcle ~i pronmncle care exprima aprcpierea in spa1iu sau in timp se schimba adesea in vorbirea

360

indirecta prin acelea~i parti de vorbire sau prin locutiunl care arata departarea, astfel: aceasta aecata

1 trec in

aceta } aceea

ieri trae in

ctt o zi inainte ziua dinainte { . zit,(a precedenta

etc.

etc.

1

a doua ~ trec in duPa o zi lA, mzme { peste o :í . duPa doua zile potmJ'/,ne { peste doua zile etc. etc.

acolo aí ct· t i acum trec in ~ un~ ~ . tn ztua aeeea astazt in acea zi

A'

Schimbarea se face tinindu-se seama de situatie. Astfel, se poate spune A intrebat daca a citit cartea aceasta, dnd obiectulla care se refera este apropiat de vorbitor. Imperativul nu se utilizeaza in vorbirea indirecta. El se transforma in conjunctiv, precedat de un verb cu intelesul de "ordona, porunci, ruga etc.". Vocativul devine acuzativ sau dativ, dupa verbul intrebuintat pentru a introduce vorbirea indirecta. V.D. "De vinzare ti-e gainu$a ceea, mal balete?" (1. Creanglí) V.l. lnfreabií pe balat daca íi e de vinzare gainu$a aceea. V.1. Porunce$te baiatului sa spuna daca gainu$a lui este de vínzare. Propoziti1'le interogativ-exclamative¡ exclamatiile simple, uneIe interjectii se elimina ori de cite ori exprima o stare de spirit la care nu este necesar sa ne oprim in vorbirea indirecta, de ex.: V.D. la uita!i-va I Cel ce vine dupa ture este ciobanul de aseara! "Iordaehe, Iordaehe, in ce foe ne-al bagaU" (Gala GaIaction, Linga apa Vodislavei) Propozitia Iordache, Iordache ... etc. nu este necesara in vorbirea indirecta: V.l. Le spuse sa se uite ca sii vada ca cel care venea dupa turc era ciobanul de aseara.

361

De asemenea, nid o propozitie interogativ-exclamativa ca cea de la inccputul fragmentului urmator nu este nccesara: V.D. "Ce voiti? Devcniscm la drum mai mt,ncacío# decU evangllclistul Ion ... " (C. Hoga1' In M'unlií N eam!ttluí) V.L Autorul spmze' dí devcldscra la drum mai míncacio~i dedt cl'angheUstul Ion ... 37.6 VORBIREA INDIRECTA LIBERA In vorbirea indirecta se reproduc ideile cuiva prin propozitii ~i ~raze facute.sa depinda de un verb cu intc1esul de "spune, Zlce, poruncl, ruga, intreba etc.") urmat de conjunctia corespunzatoare (cií, sa, de, dacil) sau de adverbe ~i pronume relative. Exista lnsa ~i un fel de vorbire indirecta fara legatura e:.xprimaUí. cu un verb cu intelesul mai sus aratat. Astfel, in fragmentul urmator, parte a de la cuvlntul Dumneaei la cuvintul BlICl/re$ti nu este introdusa prin spune, zice etc.: "D. Gcorgeseu indoÍt~~te pasul ... intra in pare; cauta pesll' tot... Madam Georgeseu - fatalitate - nicaieri. Obosit, omul ~adc pe o banca, ~i, pentru prima oara, dupa o alergatura de cinci ceasuri, injura in gind... Pe cine? Pe coana AnÍca ... Dumneaei a ¡iícut toata tnc·urciítura. Dumneaei lace toate tncurcaturile... Dar ntt stricií dumneaei; el strica; ntt trebuia s-o la; trebuia s-o lase la B'1tcure~ti". (I.L. Caragiale, Tren de Pliícere) Aceasta parte este o vorbire indirecta libera. Ea este libera pentru ca nu se leaga de restul e:.xpunerii prin spline, zice etc. ~i. billeinteles, nicÍ prin conjunctiile cerute de un asemenea verbo Vorbirea indirecta libera este in ter i o ara. Ea se produce de obÍcei in gilld, de cele mai multe ori. rcprezentind un m 11 o 1o g interior. Putem chíar sa-i recol1stituim partile care banuim dí lipsesc. De exemplu, tn monologul interior de mai sus: Dar nlt sfricc'í dumncaei; (dar cine strica?) el "trica,' (de ce? fünddí) 111/ trcbuia s-o ia; (dar ce sa fi facut?) tl'ebuia s-o tase la Bucure~'¡. Upsa verbului prin care Se introduce de obicei ,'orbirea indirecta este suplinita in "orbirca indirecta libera fíe de alt verb, fie de un element ranabil sa sugereze faptul di o parte

°

362

din vorbire are caracteristica de a fi indirecta ~i libera. Astfcl, in fragmentul din Y.L. Caragiale, acest rol i1 are Jnjura in gind", íar in cel de maí jos, eonstruetia ,,~i-l faeu sa murmure" (dupa care urmeaza vorbÍrca indirecta libera): IIrntr-adevar afIa multe lucruri: pina unde sa mearga eu un tren, pina unde eu o clasa, la ee hotel sa traga la Viena, eit sa dea la hamal, dt la birjari ~i dt la ehelneri. Multimea bac~i7urilor ti inspaiminta !li-l flku sa murmure eu indignare. Toate le pillea ierta nemtilor, dar pomana asta C'l{ de-a sila nu-i úttra dumneahti in cap." (I.A. Bassarabescu, Strainul)

37.6.1 Vorb1'rea indirecta propriu-zisa. Jara vcrbul cu ínteles de "spune, zice etc." ~i, partial, Jara conjunctie. A<:est caz, relativ rar, apare dnd avem elipsa unui verb caracteristic vorbirii indirecte ~i dnd, dupa ce se sugereaza acest verb, se i~ira spusele cuiva introduse cel putin o data prin eonjunetia neeesara. Un exemplu ilustrativ este urmatoarea traza (am a~ezat-o in a~a fel, indt sa putem sublinia elementele specüice):

(1) (2) (3) (4)

(5)

Jntr-o zi, stlnd ei la masa impreuna eu o suma de musafirí, pina s-aduca dorba, a-neeput din chiar senín Ianuloaía sa vorbeasca despre o prietena maritata care nu se afia de fata, (se sugereaza prin ultimul predicat ca 1anuloaia va sjntne ceva) I di s-a {inut cu beizadea cut are, un copil! ~i Voda suparat foc, era sa puie sa-i taie coadele ~i s-o trimita surghiun la un schit, tocmai in fundul muntilor; di a prins-o o data barbatu-sau, ziua-namiaza mare, la Turloaia, la ehiolhan, la iarba verde, cu consulul muscaIesc ~i eu alti drangalaij - tiganii ti trageau de unul singur "l\fiii cazace, cazacele! ~i ea ehiuia ~í juca numa-n papud, cu palmele-n ceafa, apilpisita, ca un malade1 zaporojean; ca-ntr-un nnd a plecat la Caldaru~ani s-o spovedcasdi sfintia sa parintele loaniehie, ~i a stat acolo de miercuri in sapUímina patimilor pina-n saputmina luminatii dupa Izvorul Tamaduirii; - se plimba toatií noaptea eu duhovnicu-n luntre pe luna ~i cinta de rasuna lacul: "Frunzuli~a lobada! OH

363

tato. gura lumii-i :;loboua!", iar piírintele lucra din loppti ~i·-i tinca isonul pe glas al aptulea." (LL. Caragiale, [(ir Ia1tulea) Din cele cinci partí aBate In vorbire indirecta, doua (3) ~i (5) uu slut precedate de conjunctia ca. 37.6.2 Vorb¡ú directa exprimatii prllltr-1f.1'l l"UV-z,¡tt satt mal multe tn Cltrsul altd vorbiri directe Cazul acesta consta din rcproducerea unui cuvint sau a unei exprcsii a celui despre eare se poveste~te ceva, un fel de citare neexplicata, ca in fraza de mai jos, unde expresia lac- a§a uu apartil1e autorului. ci persoal1ei despre care el relateaza: "Dar indata ce s-a luhfunat la munca din eare vede a dí toatél "iata n-arp sa mai scape, a tnteles dí pentru o femde necajiHí ea ea, toate aeeste ille~ipuiri de mai bine slnt, ia¡;-a~a, prostii, care-ti fae traiul ~i mai greu." (1. Agarbiceauu), Fefeleaga) Pcntru partea finaUi. a frazei nu putem avea deplina certitudine decit in legiítura cn tenllenul subliniat. Ultima propozitic cu verbul la persoana a U-a ar parea dí. reproduce gindirca personajului, ceca ce ne-ar da dreptul s-o consideram, mai ales dupa citarea lui íaca-a.,'la, in vorbirea indirecta libera, dar cum persoana a U-a este aici, generala, o asemenea interpretare nu se sprijina pe argumente suficient de putemice.

37.7 O REPREZENTARE GRAFICÁ A VORBIRlI DI RECTE, A CELEI INDIRECTE ~I A CELE! INDI. RECTE LIBERE Oricine spune ceva este un vorbitor. Spre a se exprima, e 1 e m i t e propozitii ~i fraze. De aceea i se spune uneori ~l

emititor.

Ceea ce el exprima plln propozitii ~i fraze se nume~te uneori mesaJ. Cel care prime~te mesajele emitatoruluf se nume9te uneod

receptor.

De fiecare data cind o persoana spune ceva, ea este emitator, iar cind asculta ce spnne alta persoana, ea este receptor, Legatura dintre ele se face prin mesaje.

364

Aceasta este schema vorbirii indirecte. In vorbirea directa, emitatorul (E) comunica un mesaj (M) unui receptor (R), deci: E--M--R Aceasta este reprezentarea grafica a vorbirii directe. Cind mesajul ajtinge la receptor prin intermediul altui emitator, fara a fi mesaj citat, avem doi emitatori: El (care a compus mesajul) ~i E 2 (care retransmite mesajul compus de El ). Cind E 2 a primit mesajul lui El' el a fost atunci receptor. CInd E 2 retransmite mesajul, M. allui El' el specHica acest lucru prin verbe ca spune, zice, ordond, aJirm:'i etc., ceea ce modifica intr-o oarecare masura mesajullui El' Vom avea deci doua mesaje foarte asemanatoare (M ~i Mi)' Acest mod de transmitere a mesajelor formeaza vorbirea indirecta care arata grafic astfel: El~-M R

l

t

(R) E 2 - - M I Cind avem de-a face cu vorbirea indirecta libera, Reste aceea~i persoana ca E 2 , cad el "prime~te" un mesaj facut de el insu;>i, dar ca ~i cum ar fi fost construit de un E diferit. Deci: El'"M

~

R=E2

t

(R) E 2 - - M1

( a p lt o 1 u t 38

PRINCIPALELE FIGURI DE S111

figurile de stil se nase din doua cauze fundamentale: 1) din deprinderea de a ne lnchipui ca lucrurile ~i fiinteIe pot sa aiba insu~irile dorite de noi ~i sa se comporte ca ~i eum le-ar avea intr-adevar; 2) din nccesitatea de a pune in evidenta acele parti din c1i\'ersele noastre expuneri scrise sau orale carora dodm sa li se acorde o atentie deosebiHL Ceea ce rezulta in vorbire sau in scris dintr-o schimbare ceruta de camele mai sus aratate este o figura de stil. Astfe! dnd coco~ul din povestirea binecunoscuta a lui Ion Creanga striga intiia oara: Cucurígu. boierí m(lrí, da!i pUl/guIa C1t doi ba71i I el capiWí, printr-o figura de stil, insu~irea omeneasdí dea vorbi. Invers, dnd noi in~ine ne adresam obiecte1or neinsufletite, ca in versurile: "Plllgule cÍn' te-a uascocit Ca sa framintí a ~esurilor coaje? ... " (T. Arghezi, Plugul) sau dnd raspundem la o intrebare pe care parca ne-ar fi adresat-o noua lucruri1e, ca in versurile lui Eminescu: "Am raspuns: <¡Padure draga, Ea nu vine, nu mai vine! Singuri vol, st~larÍ, dimineti De vIsar! la ochH vIneti Ce lucir~ pentru mine Vara-ntreaga.»rt (Preamiít de codru )

366

se produce de asemcnea o figura de stil, de acela~i fel ca cea din versurile popularc de mai jos in care !'c ponmcc:;;te dorului: "Du-te, dor, IX' cel izyor Si despica molidul, Nu-mi despica sufktul, ~i despica cetina, N u-mi despica inima!" Vn poct poate chíar su spuna despre sine: "Tare sintsingur, Doanmc, ~i piezi~, Copac pribeag uitat in dmpie." (1'. Arghezi, Psalm) ca ~i dnd el ar fi copac ~i ar fi in starc sil arate ce ar simti daca ar fi copac. Datorita obiceiului amintit ~i nennmarate10r posiLilitati de a da lucrurilor ~i fiintelor infati~ari uoi prin insu~irile atribuite, datorita in acela~i timp ~i o b 1 i g at i e i ca, de lndata ce un lucru orj o fijnta au fost imaginatt' intr-un anume fel, ele sa 1?i faca ce se potrh'e~tc cu insu~irilt· acordate, prin figurile de stil se crecaza lumi noí, mai mlllt ori mai putiu asemaniHoare cu lumea de toate zilele. In basme, caii mauinca jaratec (printr-o exagerare care vrea sa arate dt sint de deosebiti de caii de rind), oamenii se transforma in animale sau in lucruri, apoi iara~i in oameni; unii sint inzestrati cu puteri nemaipomenite: apuca hma cu miinile, maninca zeci de cuptoare de piine ~í beau zeci de buti de vin ~i tot nu se satura etc. Obiectele capata insu~iri exceptionale: o oglinda arata ce fac cei .apropiati suflete~te de personajul care privqte in ea ~i este departe de ai sai, pe O naframa se viíd pete de singe cind celor iubiti li se intimplií moarte, morFi in~i~i sint in\"Íati cu IIapií vie(~, o perie aruncata indarat opre~te un timp pe urmaritorii cei rai fiídndu se paqure dea~a; dintr-un bob de piper care nu sta locului se na~te un Pipiíru~ Yiteazul ~.a.m.d. In literatura culta de imaginatie, in care se intilnesc mal rar situatii ca cele din basme, apar totu~i unele similare, cum este cea din poezia Fíntína de Alexandru Macedonski. "Cunosc o fintina. pe "alea umbritiíl Un grangur de aur cintind m-a-ndemnat S-adorm intre frunze de plop 1?i rachitií, Sa. uit ora~ul in care-am oftat,

36'1

Pe valea umbrita cunose o tintina: O mierla en can~ de varbií am stat,

At1illd

ca

durerea o sufar sUpina.

A rlS dt se poate, iar eu am oftat."

"Conversatia" dintre paet, grangur ~i mierla este bineinteles inchipuita, dar nu pentru ca poctul ar vrea ca noi sa ne milllmam ca el "discuta" cu cele doua pasari, ci pcntru dí doreste sa aflam ca, pe cí'nd la oras sufera, in linistea natllru gase~te íntclegere ~i prietcnie. ' , Mijloacelc prin care se atrage aten tia aSllpra 111lei idei, scotind-o in rclief, slnt ~i ele figuri de stil, de cele mai multe ori combinate cu cele din categoria anterioara, ca in versurile din lnger ~i demon, in care Eminescu sco;¡tte puternic in luIÍlina deosebirile de caracter ~i tcmperament dintre perso. najele poemului:

"Ea un inger ce se roaga - Ellln demon ce viseaza; Ea ,o inima de aur - El un suflet apostat; El in umbra lui fataHí sta-ndiiratnic rezemat La picioarele Madonei, tri sta , sfinta, Ea vegheaza". Punerea in evidenta a unui fapt se face, intre altclc, prin asezarea cuvintelor in asa fel, indt cele care au sau trebui~ sa aibli o semnificatie' deosebWi sa nu poata sa fie trecute eu vederea, ca ~i in versurile urmatoare din Lacul luí Eminescu: .,Lacul codrilor albastru Nuferi galáeni il lncardi; Tresarind in cercuri albe El cutremura o barca." Fiind despartit de cuvintul lacul ~i a~ezat la sfinjítul versului, adjectivul albastru se afla intr-o pozitie avantaj.ata ~i de aceea ne oprim intli la el, apoi la celelalte culori din 5trofa . . . Unui scop s.imilar de fixa~e a atentiei ii serv~~te ~i repe· tlt1a, nu numal aceea de cuvlllte sau de grupurl de cuvinte, el l7i aceea a unor sunete destinate sa imite diferite ritmuri sau zgomote, de exemplu ritmul unui joc iaranesc: "lar Ipate, de cuvtntl se prinde in joc linga o fata care chite~te ca i-ar cam veni la socoteaIa (... ). $i tropai, tropai, ropai, ropa-i! i se aprind caldile lui Ipate ale nostrul" (1. Creanga, Povestea tui Stan Pa(ilul)

368

sau ca tn pasajul din Hagi Tudose al lui Barbu $tefanescu Ddavrancea, unde se sugercaza molfaitul unci masline de un biítrí'n fara dinti, zglrcitul personaj Hagi Tudose: "Dar nu l-ati vazut CUl11 mi~una prin drciumi si badínii? (... ). Intra iotr-una, ia bini~or o maslina, o ~duce la gura ~-o strecoara printre gingii. Fol, fol, fol, o mesteca (.. y. Exemplele de mai inainte sint destinate numai 51'1 ilustrcze ideca de figura de stil. Numarul, varictatea ~i importanta lor nu se pot cuprinde in sute de pagini, dar cele can~ trebuie neaparat cunoscute pot fi rezumate intr-un spatiu mai rcstrí'ns. Multe dintre ele, in pril11ul rind cele prin care se urma~ re~ie rcliefarea unei idd, uu se inteleg lnsa cum se cuvine fara cunoa~terea gramaticii. ~i mai important este faptul ca ele se conditioneaza unele pe altele acolo unde apar, In a~a fel lndt formeaza o retea. Ca sa patrundemadcvarata semuificatie a unui pOCll1, a unei buciíti in proza sau a une! piese de teatru trcbuie sa dcscoperim aceasta retea. Ea seamana cu accea formata de elementele gramaticale: propriu-zise, se supune unor reguli de acela~i tip ca ~i regulile din rejeaua gramaticala ~i duce lmpreuna cu accasta la construirea de expuncri organizate. Ambele nu sint de fapt dccí't ceea ce numim s t r u e t u r a. De aceea, numai cine cerceteaza legaturile dintre figurile de 5til odata cu cele dintre elementele gramaticale, dar far~ a uita ca ultimele sint 5ubordonate ~i servesc pe cele dintU, numai acela ajunge sa aprofundeze ce cite~te sau asculta ~¡, eventual, sa compuna el ¡nsu~i texte bine formulate ~i atragatoare. 38.1 COMPARATIA Ciud doua sau mai multe oblecte (lucruri, fiin~e, per~ soane) seamaua sau ni se pare dí seamana pentru di avem impresia dí. au o proprietate comuna, spunem ca unul este 1 a fe 1, t o t a ~ a ca celalalt, e u m este !?i ceIalalt. p r e e u m este ~i celaIalt sau par e a este ceUí.1alt. sau f a (~e ceva ca celalalt, e u m face celiílalt etc. O proprietate comuna poate sa fie: forma, marimea, culoarea, gustuI. mirosul, sunetul, un sentiment. un anume ~69

fel dea se mi~('a, de a ,gindi etc. Daca, de exemplu, uncí clntarete i se aduce omagiol {jin cf'1da ca o privighctoGrc, se considedí. dí. ea t~i moduleaza vocea ca ~i privighetoarea trilurile, socotite o colme a fru:nusetii muzicale, fapt care ~i ~ns"tituie elementol comun. Comparatia este cea mai u~oara ~i in acela~i timp cea mai gIea figura de stil. Este cea mai u~oara fiindca sta la indemina tuturor, dar tocmai de aceea ~i foarte grea, cad cele mai reu~ite comparatii fiind Hícute, a devenit din ce in ce mai dificil sa se gaseasca altele originale. lata numai cUeva exemple: "O ::i senina a fost comparata cu o frunte de lecioara: Era o zi senina ca fruntea de fecioara Ce e neturburata de-ai patimilor nori." (Al. Macedonski, 5tuful de liliac) • ¡runte ¡ner'untata eu o noapte strabatutií de jurtum':

"El ades suit pe o phtcli, eu turbare se-nfa~oadí In stindardol ro~ ~i fruntea aspra-adinca, incretitá, Parca ea o noapte neagra de frunte-acoperita." (M. Eminescu, 1nger $i dC11um)

A !(I'ora, (' u un ochi eare apare de sub o geana luminoasa: "Aurora se ive~te radioasa Ca un ochi ce se desehide sub o geana luminoasa." (V. Alecsandri, Puntea)

Tr¡,ccrea anitor a fost eomparata eu lunecarea lIorilor: ...Trecut-au anii ca nouri lungi pe ~esuri." (l\!. Emineseu, Trecut-a1t al1ii) .oril negrl, CIt palate sumbre ¡ "Cind norii eeí negri par sumbre palate De luna regina pe rind vizitate ... " (M. Eminescu, Morfua est)

lar Jormele lor eu

0- dantela I IISubtiri ea o dantela urca meren din apa CIadiri de nori fantastici ... " (Al. Macedonski, 5lufuJ de tiliac)

370

lubita moaria a iost comparata eu o umbra de arginl:

"Te vad ca o umbdí. de-argint straJucitat eu aripi ridieate, la ceruri pornita,. Suind, palid suflet, a norilor schele .. ," (M. Eminescu, Mortua (st) tndepartarea a freí haidud in noapte eu pluHN(¡ a trd ,:t;:¡fiI: "Se due uitati Cei trei fartati, SaJ.tind in ~a, Plutind a~a, Ca trei stafii ... 'J {Se O. Josif, D()ln~ suJletul nelini~tit al poetului cu o cucuvea I "Tu traiesti fara castel, Para pat,' fara a~t('rnut, De la inceput; Fara cuiar, fara catti; Zburind mereu intr-~]tt par¡i. Nea~ezata nidíieri, Fara drepturi, fara puteri. O l eucu\'aia luí Dumnezeu, Gindesc, e-ai fi sufletul meu l" (f. Arghezi, Graiul noptU) puJul de paPi1die eu o u~oara IlÚlSoarc: " .. ,priveam. in ere~terea lumi,¡rli rasaritului, cum pe O margine de cimp albea ~a de multa papadie. lndt se parea dí deasupra ierbii a dizut o u!?bara ninsoare ...lI (M. Sadoveanu, Plopul) lar frtmzele de porumb eu sabiile: ,,~i

~i la stinga ni~te sabii."

la dreapta.

¡i suna ca

s-au adunat

popu~oJ.

Se

mt~cA

{M. Sadoveanu. Dumbrava mlnunatl}

Tr,msil'l¡anla. capodopera comparata eu un palat:

arhitectura]~

a naturii, a {{¡sí

"Pe culmea cea mai inalta a muntilor Carpati se intinde O tara míndra ~j binecuvfntata intre toate larile scmanate

371

de Domnul pe pamint. Ea seamana a li un maret ~i intins palat, cap d-opera de arhitectura, unde sint adunate ~i a~ezate cu maiestrie toate frumusetile naturale ce impodobcsc celelalte tinuturi ale Europei, pe care ea cu placere ni le aduce aminte." (N. Balcescu, Románii supt M ihaí Voievod- ViteazuZ) lndirjirea unui erou revolutionar se arata ca seva pam11ltului care patrunde in el la fel ca in trunchiul unui copac: "Horia, iobag batrin de cincizeci de ani, taran incruntat, cu palmele aspre, cu privirea grea ~i intunecata. In el seva pamintului urca de-a dreptul in creier, lara sa treaca prin nid un filtru, cum ar urca in trunchiul unui copac, cu radacinile inlipte in toate crapaturile stlncii." (G. Bogza, Viata in Tara motilor) Un avion care se cu un pumnal:

pregate~te

sa arunce bombe e comparat

"Ca un pumnal ce sfi~iie o piele Un avion aluneca pe cer." (E. ]ebeleanu, Noaptea soarelui) Scriitorií romání au fost poftiti la inaugurare a Teatrului National sa triumfe in acest laca~ de cultura cum triurnfau odinioara Eschil ~i Sofocle in Grecia antica: "Veniti, va-ntreceti, triumfati Cum triumfara odati'í. Eschil, Sofocle-aplaudati In Grecia indntaUi." (Gr. Alexandrescu, Imn destinat a inauguraría Teatrului)

sa

cinta la

Pentru a intari comparatia, se pun adesea la contributie formule populare ca in: "Pe urma se mai invirte dt se mai invirte prin casa doar a mai gasi ceva, dar nu gase~te nimic, caci iedul cel cuminte tacea molcom in hom, cum tace pe~tele ín oor-:; la foc."

(1. Crcanga, Capra cu treí iezi) 372

sau ca in: "O! dar \OJ. (;JI': prin via~a ce pe buuÍ 9Í raí auapa, Treceti far:;} Jasa urme, Cl! ~i cíinelc prin ap¡¡." (Al. Maee_donski, ,Voaptea de i.u/!tarie) Uneori eomparatía poatc sa fíe' indirecta ca in llJ'malorul pasaj din nuvela Pacaf a lui 1. L. Caragiale: "Copilul s-a lasat hueuros sa faca eu ~l ec-an vrut. Mal greu de tamaduit uccit hubele erau apuciíi,urile ~i naravurile. Pina la unna :¡;í acestea au fost invinse; povetde, blindctea, o vorha aspra la soroaee, devotamentul oamenilor buní eare-l luasera la sinuI 101- eald (... ) au gonit, daca nn eu desavir7irc, cel putin ln cea mai 111are parte, ~i pornirile ~i dt;prindcrile rek:" Su este cu neputinl4 grddinarului priccput :Ji rabdator sa }tU ¡"d)',,!)t,'",' /In copacel fraged pornit sa crcasca strllllb"·. Fraza subliniata compara, fara ca autorul s-o spuna. dired, reeducare a eopilului de piirintii saÍ adoptivi eu munca unui gdídinar eapabil sa indrcptc un "copaecl pornit sa. creasca strimb\ deci indircct se faee ~i comparatia Intre un copil ~i un copaccl. Tot eomparatie, desi nu este indicata, avcl11 In i'xprt'sil ca cea din Soacra cu /rei mtrori: "Una pe alta se indemnau la treabcl ~i luerul iql>a grrJa. .arului unei fete eu u.n rtu eare ~urge: ..Pe umeri pletele-i cu.rg riu.." (Nttmaiuna) 38.2 METAFORA Metafora este punerea semnuluí identiHitii intre dona obiecte diferite (lueruri, fiinte, persoane) prin numele lart pe baza unei analogii. Pentru ca o fata, de exemplu, sa fie numita floare, curo se face in versurile popu1~re de mal jos, "Ftn-vineai, bade, la nol, Eram floarea florilor, Draguta feciorilor (... )"

373

trebuie ca intre Jata ~i Jloare sa ne ínchipuim ea este ceva comun, bunaoara frumusetea sau ginga~ia. $i in comparatie este nevoie de o insu~ire comuna, dar obiectele comparate nu se identifica. De exemplu, cind se spune ca frunzele de pap~oi se mi~a ~i suna ca ni~te sabii, ~im di ele nu 51nt, ci numai par sabii, pe cind in vcrsullui Eminescu: "Luna, tu, stapína marii, peste-a lumii bolta luneci~ luna este chíar stapina maríi; alta stapina a madi nn exista in imaginatia care a dus pe poet la tabloul din Ser iso arca l. Daca ar fi tost eomparata, spunindu-se ca stapína marii ori ca o stapína a marii ea ar fi putut sa fíe ~i alteeva sau numai una din stapinele marii. La fel in versurile lui Arghezi: "ParrUntul e una eu eerul, Ora~ele-s bulgari ~i gheme (... ) $i aerul - reee ca fierul." (CenU$a visarilor) pentru poet ora~ele s1nt tntr-adevar bulgari ~i g}¡eme in aeest text al sau, ~i nu bulgari ~i gheme eare seamana cu ora~ele. Doua obiecte diferite sint asadar identificate unul cu altul, prín metafora, de~i nu se a;ata ce insu~ire comuna an, ~i obicctele nu seamana de la prima vedere. tn inchipuirea celui care face metafora insu~irea ~i asemanarea exista lnsa. Identificarea se realizeaza adesea cu ajutorul verbului aJi sau a unui verb asemanator, de ex. a Jace ca in: "Faee-m-ao!] privighetoare cinta noaptea-n raeoare Doina cea desmierdatoare 1" (V. Aleesandri, Doí1/a)

De-a~

Metafora este mai puternidí atunci cind unul din termenii ei nu se exprima ~i trebuie descoperit, de ex. in versurile: "Dulce-a noptilor facIie Argintie In Alhaml)ra de~tepta Mii de umbre nevazute $i tacute (... )" (V. Alecsandri, O noapte la AI}¡amlJra)

374

unde llU se spune ce este "dulcea fiiclie argintie a noptilor", dar din calitatile ei se deduce u~or ca este luna. Tot luna, insa ca un crai tacut al noptii, "se ina1ta" tn versurile
"Pe-o nicóvala pitpalacuI bate cinteeul fierbinte."

i~i

(Prie, ) :';lnt indid 5uficienTi ca pitpalacul este un me~ter fierar, dupa. cum in Carabu.$ul de arama de acela~i poet se vede ca tUfn,atoria verií inchipuie atelierul in care vara "toarna", coace lutr-un euptor carabu~i de arama (de fapt, carabw¡;j care au, cum. ~tim, culoarea aramie): "Din

bel~ugul

de verdea!a de arama vine Jin turnatoria vcrii, sa-l Juam in seama." dirabu~ul

3'75

Citeodata este lnsa nevoie de un oarecare efort spre a descoperi termenul absent. Astfel, numai spre sfir~itul fragmentului urmator ~i numai daca ne intoarcem la sagcata albt'i de la inceput, ne daro seama ca ea este o fi;¡ie de raze a soarelui de abia rasarit reflectata in apa: "Brusc, apa i~i schimba fata, strapunsa de o sageata alba; ~i Nunuta, fara sa vrea, intoarse capul spre rasarit. Acolo, pe deal, in zarea departata, ti~nira, ca doua coarne fantastice, manunchiuri de raze fine, ~i chiar pe zare lame subtiri de nouri ardeau, patrunse ca de un foc subteran. Curind, toate se inecara intr-o lumina mare, ~i la linia orizontului aparu fruntea soarelui, fulgerind lumea." . (M. Sadoveanu, Dimineli de iulie) Ce sa fie lnsa vapaia din noroi pe care armasarii din poezia lui T. Arghezi, Potco'/Jarii, vor cauta s-o scapere cu coltii patrati ai potcoavelor lor de curind puse? "De-acum ~i armasarii-n povara, cite doi, Vor cauta cu sete vapaia din noroi, S-o scapere pe cremene cu coW patrati ~i noi". Ea nu poate ti dedt frumusetea ascunsa intr-o materie neatragatoare, in noroiul din care cu indirjire (cu sete) armasarii vor s-o seo aHí, fadnd-o sa iasa ca o stralucÍre diu lovirea qemenei cu noile lor potcoave, care, prin analogie, au devenit instrumente ale cautarii acelei frumuseti ascume. Se inte1ege ca in felul acesta armasarii in~i~i inchipuie altfcl de fiinte, ei inchipuie pe cei pasionati de cautarea frumusetii.

38.3 tNLANTUIREA DEMETAFORE;:il COMPARATII Adesea, in proza artistidi ~i mai ales in poezie, metafora ~i compara1ia nu stau izolate, ci una da na~tere alteia sau altora in lant, serdnd impreuna imaginea voita de scriitor. lata un exemplu din Piidurea spillzuratilor de L. Rebreanu: "tn inima lui Bolega dc,perarea rodea ca pecinginca. Pretul vic1ii e "iitorul ~i viitorullui i se parea ca o poarUi de fier in care ~i-a zdrobit pumnií batind zadarnic. Neputinta de a face fata viqii acuma ma i UJult íl íngrozea dedt il revolta. Con~tiinta ca toate nazuintele ;;i stradaniile luí slnt tot atlt de neputincioasl" ~a ~i zdrcoJirj](' uneí rime ii napadea din ce in ce sufletul, impreuna cu 376

constatarea amara. cl viata omului este insuportabila daca n-are un reazim solid, care sa tie ve~nic dreapta cumpana intre lumea dinlauntru ~i cea din afara ... " Pentru a caracteri¡;a disperarea lui Bologa, romancierul a recurs la: o comparatie: rodea ca o pecíngine; o metafora: pretu1 vie{ií e viitorul; o noua comparatie legata de unul din elementele metaforei anterioare: (viitorul~ .. zavortt) ca o poarta de fier,' o metafora izvorlta din comparatia precedenta: (in poarta de fier ... ) ~i-a zdrobit pumnií biitind zadarnic " o noua comparatie: (toate nazuinte1e ... ) sint tot a*a de neputincioase ca zvircolirile unei rime . . tn De-a v-a!i ascuns, T. Arghezi vorbe~te de un joc cludat, un de-a v-ati ascuns aparte: "Dragii mei, o sa ma joe odata Cu voi, de-a ceva ciudat. Nu ~tiu efnd o sa tie asta, tata; Dar, hotarit, o sa ne jucam odata; Odata, poate, dupa scapatat. E un joc vic1ean de batrlni Cu copii, ca voi, cu fetite ca tine. Joe de slugi ~i de stapini, J oc de pasari, de fIori ~i de dni, $i fiecare il joaca bine." De metafora o sa ne jucam odata, odala. poate, dupií scapatat (adica dupa trecerea zilei!) se leaga ca ~i cum ar vrea sa explice ceva un joc viclean de biitriní (scapatatul de mai inainte era deci o metafora pentru batrlnete). Urmeaza metaforele din joc de slugi $í de stapini, joc de pasati. de florí $Í de dini, eveniment universal, cad "fiecare ti joadí. bine" cu intelesul ca nimeni nu-l gre~e~te! Acest joc este moartea. Ca ~i alte metafore din restu! poemului, cele enumerate sint dezvoltari ale ideii ca, pentru a pregati pe "copii ca voi" eu tri sta, dar inevitabila disparitie pentru totdeauna a tatalui, e bine ca el sa-i faca sa creada ca moartea e un fel de-a v-ají ascuns, in care lnsa gasirea celar aseun~i "judndu-se" nu mai e posibila. Asemanind pe creatorul de poezie cu luna, L. Blaga introduce pe schema unei eomparafii doua metafore sime377

trice: luna mare~te taind noptii, poetul imbogate~te arta eu fiori de snnt mis ter: ,,~i-ntocmai eum eu razele ei aIbe luna N u mksoreaza, ci· tremuratoare marcste si mai tare taina noptii, a~a Úllb~gatesc ~i eu intune~ata zare eu largi fiori de sfint mister." (Et~ ttU str1'vesc corola de minuni a lumií) Deci luna 9i poetul schimba, fiecare in feIul sau, fata noptii ~i zarea lnt unecata , dar arn1ndoi prin marirea tainei ~i a misterului, puse intentionat in simetrie, prima ca domenin al "luerarií" lunii, cealalta ca domeniu al creatiei poetului. O metafora poate sa apara intre mai multe eomparatii, apropiindu-se in a!p masura de acestea din urma, indt nu mai iese bine in evidenta. 1n fragmentul de mai jos din Pe drumuri de munte de Calistrat Hoga~, identificarea prin metafora a eapului tovara~ului de caIa,torie C11 o Himlie se pierde in ansamblul comparatiílor, datorita desigur ~i specifidirilor numeroase din text: ,,Ie~ira.m din bedurile minastirii ca din ni~te adevarate eatacombe, unde raceaIa ne supsese tot singe1e din fata ~i ramasesem palizi ca ni~te morti; cel putin pe Grigorita nu-l mai cunoscui dnd scapatanlm la lumina; in loe de eap avea intre umerÍ o enorma aUimiie cu par ~i eu oehi, ~i nnmai virful nasnlui asentit ~i vinat mai inehipuia o mka pata mohorita pe o indndere galbie." Na~terea metaforei dintr-o eomparatie ~i invers depinde de semnificatia intrcgului. Construirea suceesiunii de metafore ~i comparatii se face dtcodata en o vizibiIa insistenta. tn Noaptca de noicm¡)Yie, Al. Macedonski subordoncaza toate versurilc urmatoare ideii ca, la nemea dnd serie el, d~tiguI 1moral ~i ilegal este siapill peste o lurne fermceata de atraqia aurulni, care i se inehina umilita, supunllldu-i-se, distrngindu-~i elanul ~i inaltcle aspiratii ale sufletului: "Ci~tigul,

ce-n pidoare dildnd virtute, lege, Trufa!7 inainteaza spre tronul san de rege, ;;;i-n templuJ Bogatíei intrind" triumfator, tn hohotul monedei sub bolte se asaza, lar galben ca metaluI din care se for~lleaz5 Apas-asupra lumii ~-o tine sub picior. 378

Multimea , fermecata de fal~a malcstatt. Sc-nchina umilita l-aceasta zeitate, lar sufletul in care patrunde - aTS - ~i trisL Din ceTurile nalte, traznit e prÍJa noroaic, Cad aripa-i semeata deodata se-ncovoaie". Metafora principala se afia in fonnularea din versul al doilea, díd d~tigul, inaintind !ipre tronul sau de rege, e rege! Din ea decurg apoi toate celelalte. Metafora nu este destinata numai sa infrumuseteze (cind exprimarea este intr-adevar artístidi), ci ~i sa transmita idei, adesea foarte profunde, la care trebuie sa se ajunga printr-o lectura atenta ~i prin desdfrarea scmnificatiilor ascunse. tn Zapada, de exemplu, T. Arghczi pare a insista mai ales asupra efortului naturii de a face ;,iernii salba" prin ,,fUnta alba" a zapezií, dar sfir~itul poeziei rididi totul la alt nivel: "Azurul se incheag~ Sa faca iemii salMo E o truda-n bolta-ntreaga Si'í.-ti faca fiinta alba. Dar ajungind la noi, eu steaua ~i cu luna, Tu treci intotdeauna $i la~i in lut noroi." Zapada, pentru care "azurul se incheaga" ~i vine la noi de sus "cu steaua ~i culuna", nu semnifidí doar ,,fiinta alba", el ~i ceva pur care nu rezisHi la conditiile din lumea de jos unde ajunge. l8,4 PERSONIFICAREA Cind obiectelor neinsufletite ~i fiinielor necuvintatoare U se atribuie insu~irea de a vorbi, de a gindi, de a avea sentimente, de a actiona etc. ca oamenii, ele devin, intr-o masurl mai mare sau mai mica, persoane. Altfel spus, sint personJ... ficate.

379

Cd doi stejari biítrini din Dan, capitan de Plai de Vasíle Aleesandri, cOI11unidndu-~i vestea niívalirii tiítarilor joaca roluJ 1I110r personaje secundare: .,BaLdnu} Dan ascultií gnlind doi vechi stejari (lO! frate, zice nnul, un v¡nt de miez de noapte

Adusu-mi-a din vale lung vaiet, triste ~oapte. E sabie in tara! au l1l1valit tatarii! $-acum in ba1ti de singc i~i joaca armasarii»."

tn Balada unui greier mic de' G. Topirceanu, "un grcieru~1 Negru, mic, muiat in tu~ / $i pe-aripi pudrat eu bruma" se vaiHí ,'a 1111 om pe care 1-a prins iarna fiira provizii: "Cri-cri-cri Toamna gri Nn eredeam e-o sa mai vii ínainte de Cradnn, Ca puteam ~i en s-adun O gralmta dt de mica". tn Toamna ¡escUoare de V. Alcesandri, toamlla ?i iama se poarta ca doua fete de la tara: "Toamna grabnic le urze:;>te~ Lc-mpleteste nevedeste Si cu toat~ I~ un loe' ' Ea-~i lucreaza-o-nvelitoare Ca sa mearga-n ~eú1toare ~i sa ia parte la joco rat-o in came9a alba. Cu lefti mari lucind in· salMo Mari dt'-ochii siíi dipriL Trista iama-o pizmuie9te ~i prin neguri o p¡nde~te Desdntind vrajitorii." G. Topirceanu faee in gluma dín toamna o dOll1lli~oara care intimideaza o tufa de liliae: "lntirziata fara vreme Se plimba Toamna prill grádint eu faldurile blamidei plini De crizanteme. 380

Un liliac nedumerit De-alura ei de domni~oanl S-a-ngalbenit, s-a zapacit $i de emotie-a-nflorit A doua oara.~ (Octombl'ie)

Personificarea are la baza o metafora implicita. Astfel, toamna = domni!joal'a, fiindca are "alura de domni~oara", iar líliacul = un tina1', fiindca "de emotie" (insu~ire umana

prin excelenta) "a inflorít a doua oara". Animalele care se poarta in fabule sau in basme ca oamenii sint ~i ele personifica te. Personificare a duce uneori la alegorie. 38.5 ALEGORIA Alegoría este continuarea unei metafore, dar numai daca se respecta identitatea din acea metafora. Astfel cind capra din povestirea lui I. Creanga, Capra cu treí íezi, spune ca ea este o femeie vaduva ~i necajita, ne dam seama ca autorul a avut in minte metafora: capra cu trei iezi = o taranca vaduva care-~i cre~te greu cei trei copiL El a dezvoltat prin alegorie ideea ~i a facut din copiii acestei vaduve trei iezi, iar in continuare dintr-o fiinta rea ~i apucatoare care umbla sa ia ~i putinul avut al caprei, un lup. Tot o metafora, tradatorul = coada de topor, sta ~i la baza fabulei Toporul !ji padurea de Gr. Alexandrescu. Metafora este continuata prin gindirea paduríi ca o colectivitate de oameni. O creanga din ea, deci un om, se face coada toporuIui, dindu-i puteri impotriva copacilor din padure, adicél impotriva celorlalti oameni (fara coada, toporul ar fi stat neputincios in míinile taranului!) . Prin alegorie se concretizeaza de multe ori o idee abstracta. Personajele din Harap Alb de I. Creanga: Setila, Flaminzila, Ochila ~i Pasari-Iati-lungila sint forte care au fost concre" tizate de autor in oameni. Transformarea lor in personaje avind insa calitatile supraomene~ti de a seo ate pe Harap Alb din incurcaturi reprezinta personifidiri ale foamei, setei, puterH de a vedea peste tot~i ale puterii de a se intinde in vazdub pina la luna pentru a prinde pasarea in care se preschimbase fata imparatului Ro~u.

381

Reprezenlarea alegorídí este foartc variata. Cind Al. Ma· cnlonski vorbe~te desprc bogiítie ca despre un rege, el face o ,ilcgoric intemciata iara~í pe o metafora simpHí.. Tot ce urmeaza (vezi versurile de la p. 378) este o consednta a dezvoltarii metaforci de la inceput.Concretizarea prÍn desen, pietura sau sculptura a unor personaje sau aunar situatii alegorice se bazeaza tot pe principiul continuiírii uneí metafore in conditiile aratate. Pentru a inte1ege aceste reprezenUíri grafice din alte epod ale culturii umane, trebuie sa se cunoasca ~i metafora initiala.

• N o t a. Termenul de a 1 e g o r i e mai este intrebuintat ,;,i in alta acceptic. Se intdege prín el descoperirea lucrurilor sau evenimente10r la care o opera literara face aluzie sau - cu alte cuvinte - situatiile avute in vedere de scriitor ~i transformate potrivit cu ciplaginatia lui. In aceasta acceptie, alegoria nu mai este o figura de stil propriu-zisa, ci un parale1ism intre ce este sau {;e a tost in rcalitate ~i ll10dul in care scriitorul a inte1es ~i a redat aceasta realitate, trecind-o prin imaginatia lui. O asemenea intrebuintare a cuvintului poate sa dca na~tcre la multe incurcaturi, cad este o largire nu pe dt'plin justificata. 38.6 }IETONnHA ~I SlNECDOCA Metonimia ~i sinecdoca sint doua figuri de stil aHt de aSemanatoare, lndt de multe on se ~i ~onfunda. Amindoua constau din treccrca numelui unui obiect ásupra altuia, daca ¡ntre ele exista o legatura explicab~ dar, pe cínd in cazul mdonimici, aceasta legatura se face prin cal ita t e a obiectelor, in cazul sinecdocii, ea se face in functie de c a nt ita t e. . Se considera drept rela~ie de caUtate care poate da na9tere mefonim,fel :

1. Orlce legatura explicabila dintre un lucru ~i o pcrsoana. Ctnd o persoana este inventatorul. posesorul sau utilizatorul obi~nuit al lucru¡ numele accstuia poate fi folosit in 10cul numeluJ persoanel (~1 invers). de exemplu pana din tableta 1ui T. Arghezf intituJata Pentru Caragíale denume~te

unm

382

de fapt orice scriitor, fiindea odinioara pana de gisea se tntrebuinta la serisul eu eerneam: ¡,De la moartea lui incoace ... n-a fost pana care sa nu arunee citeva lacrimi de eerneam pe marmura treptelor umbrite (... laerimile de cernealii fiind nndurile scnse in memoria eelui disparut, iar marmltra treplelor umbrite fiind piatra funerara a mormintului. Prín metonimie de acest fel au aparut ~i substantive comune de la nume proprii ca amper, c11lomb li'at etc. 2. Orice legatura explicabila dintre continutul ~i lucrul, vasul, zona, persoana etc. in care se afIa acel continut sau care il cuprind, ceca ce permite intrebuintarea numelui continutului pentru locul, vasul etc. care-l contin sau il cuprind (;;i invers) ca in versurile populare: "Eu la joe, Mindra la joc, $i oala curge in foc." unde se intelege dí. in foc nu curge vasul (oala), ci ceca ce se fierbe in el, de;;i se intrebuinteaza numele vasului. In versurile ¡ "Tu te lauzi ca Apusul inainte ti s-a pus? Ce-i mina pe ei in lupta, ee-au voit acel Apus?" (M. Emineseu, Scrisoarca 1JI) Ap'ttsul reprezinUí. zona din Europa in care traiese unele popo are, dar, la Eminescu, el inseamna chiar lumea (oamenii) din Europa occidentala, ale carei o~ti s-au ciocnit cu turcii luí Baiazid. C¡nd 1. Creanga spune in Soacra cu trei nttrori: ,,1ntr-o buna. dimineata, feciorul mamei ii ~i aduce o nora pe cuptior," prin pe cuptior el intelege de fapt in casa, in locuinta, in gospodarie, euptorul fiind locul cel mai important din casele \arane~ti de odinioara, dupa cum vatra se considera locuinta dnd se spune, de ex.; a fos! lasat la vatra (un soldat). 3. Orice legatura explicabila intre o cauza ~i una din .;-onsecintele sau efectele, urmarile ei, cee a ce permite intre-

t.

383

buintarea numelui cauzei eu tnteles de consecinta, (~i invers). de ex., tn: "Uitarea ji vindedi u~or rana care-i slngerase ~i lui sufletul". (E. Girleanu, Nucut tui Odobac) Ra'ha este cauza a uneí suferinte, dar la Girleanu inseamna c1liar suferinta. ' n versurile lui T opirceanu: "Spre apusul de jaratic, eu livezi sdíldate-n am, Trece un nour singuratic, Alb ~i mare dt un taur."

r

( A eroPlanul) apusul este de jaraNe pentru ca cerul devine ro~-u cind apune soarelc, dcci cam de aceea~i culoare ca jaraticul, iar livezile slnt scaldate in aur ca unnare a faptului di, fiind galbene, 5ugercaza culoarea aurului. 4. Orice legatura explicabilii intre un lucru abstract ~I -..llUl concret, ceca ce permite intrebuintarea numelui unuía en intelesul celuilalt, ca in: "Catre acel an, aproape toti boierii erau intor~i in Moldova, pledndu-se la mila lui $tcfan Voievod." (M. Sad<:>veanu, ViaJa lui $tefán cel Mare) Boierii se plecau tn realitate 'lui $tefan cel Mare, sperlnd ca-l vor face sa fie milos fata de ei, dar, prin metonimic, se poate spune ca se plecau la mila lui, adicaunui sentiment, care este abstract, pe clnd persoana domnitorului este ceva concreto In Claca~ii de Octavian Goga se vorbe~te de o in~irttíre lunga lnaintind g$rbovita, dar poetul nu se glnd~te aHt la m$iruire, termen abstract, dt la oamenii care i~aintau in ~ir ~i erau girboviti, cad o En$ir-uire nn poate fi girbovita declt daca ne referim la fiintele care o formeaza. lo Povestea lei-ul-ui de M. Eminesen, ochi inseamoa "príviri" , deci un termen concret pentnJ uil í'nteles abstract:

"Nu au grija nimanuia ~i de dragi unu1 altuia, Ei ¡fin ochi se pnlpadesc.

(l

384

Un termen concret, mi1la, apare eu íntcles abstract, de "interventie, activitate", in poczia lui N. Labi~, Rapsodia

padu'rii : "Daca atitca glasuri di de munca Din munti in munti s-alung-a~a, Daca-a fugit din satul nostru foamea, In toate este mina lor ~i-a ta.'~ 5. Orice legaiura explicabiHí. produsa 1ntre un semn eu valoare de simbol ~i ceea ce simbolizeaza el. ca in:

.. lVIure~an scutura lanjul cu-a lui yoce

(1\1.

ruginita'~

Eminescu, EPigonii)

unde lan/tel simbolizeaza robia, serdtutea, lipsa de libertate sau ca in Scrisoarca· 111: "Tot ce sta in umln'a crncii, impara1i ~i regi s-aduna Sa dea piept en uraganul ridicat de semiluna," unde crueea simbolizcaza turcesc.

ere~tinatatea,

iar semiluna, imperiul

Se considera relatie de caotitate eare poate da

na~tere

la

sinecdoca: 6. Orice legatura explicabilií io care sint implieate parte a intregul, ale earor nume se pot intrebuinta unul in locul altnia, de ex.:

~i

"Mai trai-voi primaveri Sa-mi vad turmele ~i cinii?" (G. Co~buc, Dragaste pacurareasca) unde primaverí inseamna Ilni; san in versurile lui Minulescu: ..In port nid un vapor $i-n larg, Nid fum, nid pinza, nid eatarg." (Mari1la estivala) unde pínza, ca!arg, fum desemneaza corabii (printr-o parte a lor: pínze sau eatarge) ~i yase de mate eu aburi (prin fum). 385

7. Orice legatura explicabilií ¡ntre singular ~i plural, ceea ce permite intrebuintarea unui cuvint la singular pt'ntru plural ~i invers, de ex. in: "Rafa salbatica era pe-atunci idealul meu cinegetic ~i aveam despre ea pareri foarte ciudate. Mai lnili eF4lm incredintat ca ma pot prezenta in marginea luncii ~i-n ~at~ ba~Fi cu pu~ca intinsa ~i ratele ma vor privi fara oo.nulala( ... ) (M. Sadoveanu, Cocostírcul albaslru) E vorba bineinteles de rale salbatice, nu de una singura, cum rezulHí. ~i din eontinuarea ideii. 8. Orice legatura explicabiHí. intre gen ~i specie, ceea ce permite intrebuintarea numelui genului pentru specie sau invers, ca in: "lcoana stelei ee-a murit heet pe cer se suie." (l\!. Eminescu, La steaua) unde icoana sta nu pentru iQeea de tablou pe care sint zugravite figuri de sfinti, ci pentru imagine, reprezentare. S-a trecut a~adar de la specie (tablou eu figuri de sfinti zugraviti) la gen (orice fel de imagine, de reprezentare). De a~eroenca in: "A ie~it Bujor in teara! Bate, prada, nu orooara, Pe docai li baga-n fiara." (Bujor la V. Aleesandri, i11 Poezii populart) Ilude liara (fiare) este gentu pentru o specie de obiecte de fier, de ex. pentru "lanturi'~ sau "catu~e". 38.7 lNLÁNTUIREA DE METONIMII, METAFORE ~I COMPARATII Dupa eum metaforele nu stau izolate in text, nici metonimiile nu stau izolate, d se asociaúi eu celelalte figuri ~i intre ele. Astfel, in versurile de mai jos ale luí Topirceanu, din poezia Singuri, metafora din ochi de jaratic este intarita de compara tia eu o píatra de rubín: "lar acuma numai ochiul de jaratic din camin Licare~te-n urobra dulce ca o piatra de rubin".

386

In Post mor/cm, poetul M. Beniuc tncepe cu o metonimie urmata de doua comparatii care, fiind izvorite din prima figura, com pleteaza ~i adincesc ideea: "Cind nndul mi-o veni sa-nnopt, Poate-oi cadea ca maruI copt Ori poate m-oi inaIta ca luna Pe ceruri pentru totdeauna."

lnnopta constituie o metonimie pentru "muri", In reIatie de cauza - cfect cu semnificatia sao Ea pune in valoare comparatiile care o urmeaza indicind alternativa ca poetul sa aiba soarta relui care ~i-a 1ndeplinit misiunea ~i cade ca un fruct ajuns la maturitate sau sa aiba soarta marilor arti~ti, rama~i pentru totdeauna in amintirea semenilor lor ca astrul noptii pe bolta cereascií. Mdafora, metonimia ~i compara tia s1nt foarte strins asociate ?1 in versurile unmltoare: "Suna dealul, valea suna, Sta vazduhuI sa se sparg¿í De Hí.Htngi nenumarate Ce izbesc in bolta larga, Cad coboara de la munte Oile - ~i curg puhoi, Cu 1m grite potop de ceala tnainte ~i-napoi:' (St. O. Iosif, ¡coane dt'n Carpa/i) VazduhuI care sta sa se spargií este o metafora pentru aerul incarcat de sunetele de talanga; balta larga in care izbesc Hí.langile, o metonimie pentru cer, dici forma de cupoUi (bolta) a ceruIui se ia drept ceruI insu~i, iar oile care curg pulwi o comparatie din care lipse~te specificarea: curg ca un puhoi. tn sfir~it, potopul de ceata dinaintea ~i din mma turmeIor care coboara de la munte este o hiperbola (vezi aceasta figura). lnlantuirea dintre met afore , metonimii ~i comparatii are in uneIe cazuri o concentrare mai mare ~i atund cere ca dezlegarea semnificatiei intreguIui sa se faca atent ~i pas cu paso

387

Aceasta este, de ex., situatia In fragmentul urmator din poemul lui L. Blaga, ¡nima: ,,0, inima: nebuna, dnd se zbate-n joc siHbatic, atunci, atunci Imi spune ca din lutul ei a fost Hicut pe vremmi vasul in care Prometeu a coborit din cer aprinsul jar, ce l-a furat din vatra zeilor, in timp ce zorile se ridicau peste Olimp ~i-~i ascundeau in poaHí stclelc ca un zgircit comoara sa de aur." Incepind de la útinlií: metonimia pentru "simtire", continulnd cu se zbate-n joc siílbatic, metafora pentru intensitatea acestei simtiri ~i apoi cu imi spune (ea ~i cum inima ar vorbi), seria se completeaza cu metonimia din Int1ft (pentru materia) inimii, inchcindu-se cu metafora zorilor care-~i asCltnd in poalCi stelcle ~í eu eomparatia ca un zgírcit. Cele cinci figuri trebuic judeeate impreuna. Ele pun atunci in e\'Ídenta profunda semníficatie a textului, faptul d poetul este patruns de idcea ca inima lui este facutií din acela~i material ca vasul In can; Prometeu a adus focnl pe pamlnt, furindu-l pentru oameni de la zeii Olimpului care-l pastrau cu stra~nicie numai pentru ei (de aici imaginea din comparatia finala). Poctul este deci o particica din tot ce se creeaza in lume, dici oarncnii nu au ie~it dilL salbaticie dedt dupa ce au invatat sa faca foc, daruit lor dupa mitologia greacií de Promcteu ~i adus pe pamint lutr-uu vas facut cum zice Blaga - din "lutul" inimii de poet. 38.8 HIPERBOLA

Hiperbola este o exagerare in dírectia maririi sau mic~o­ rarii dimensiunii obiectelor, a intensifidírii sau slabirií Insu~irii ori actiunii loro Ea se intílne~te foarte des in poezia ~i proza populara, mai eu seama in basme ~i balade. De exemplu: "Cu cealmaua capului (un fel de diciulií. de alta data) Clt rotila plugului, Cu gura dt baldia, Cu trupul eH hutia, De~te ca resteie, MUni ea putineie." 388

sau in poezia populara lirica: "Fata mare, Cu cosita pe spinare Straludnd Ca sfintul soare." "Dorul meu ... E mai repede ca. vintul, Ca fulgerul ~i ca gindul." M. Eminescu bunaoara pune pe Baiazid in Scrisoarea In sa numeasca as~ltul turcilor impotriva Europei "uraganul ridicat de semiluna'~, iar G. Co~buc, descriind festinul din Nunta Zam Frei vorbe~te de un rí'll de vin.' ¡,lar la ospat! Un ríu de vin! Mai un hotar tot a fost plin De mese, ~i tot oaspeti rari" adaugind la hiperbola un ríu de m:n pe aceea a hotarului plin de mese. In sfir~it, in afirmatia luí Galaction din nuvela in piidurea Coto~manei di: "Turbarea lui Iordache, insa, fu napraznidi ~i rabufni pina in cer, ca un butoi de spirt care a luat foc" manifestarea furiei personajului este exageratií. in mod evident, cad ea nu avea cum sa rabufneasca pínií la cero $i in fraza urmatoare compararea vorbirii repezi ~i infuriate cu o víltoare de sGÍntei din fragmentul de mai jos din Riíscoala de L. Rebreanu contine o hiperbola: "Cuvintele se revarsau ca o viltoare de scintei gata sa aprinda tot ce intilne~te in cale." Hiperbola se poate exprima prin comparatie, metafora, metonimie sau sineedoca, dar si fara a fi insotita de o asemenea figura, cum se intlmpla 'cu cea din frazá lui Al. Odobeseu de mai inainte. 38.9 IRONIA Ironia este un mod de a critica sau de a lua in ris pe cineva prefacindu-ne ca-l laudam fiindca are defecte, fiindca nu reu~e~te sa realizeze ceva cum se cuvine etc. sau invers, un mod de a admira pe dneva prefacindu-ne dí-l eritidí.m sau íl mus.tram pentru calitatile ori reu~itele lui.

389

Cea mai simpUí. forma de ironie consta din a adresa cuiva un cuvint de lauda ~i imediat contrariul lui, ca in expresia populara e de$tept ... ca oaia (pe zlidu f) sau ca in formulele din strigaturi: (ea) inalt¿¡ ... cít un dop, (el) mititel... cít un plop. Efectul ironiei este transformare a laudei in luarea in ns, iar a mustrarii sau a criticii in lauda sau in admiratie. In Povestea ¿¡luia de A. Pann, doi prieteni prapaditi ~i lihniti de foame se intilnesc in piata. Unul se apuea sa felicite pe celaIalt, pentru ca: "Ba te vaz cu fata vie ~i de deochi· sa nu-ti fie E~ti la piele ca cureanul, Galben de gras ca ~ofranul, Dar ce maninci de tí-e bine ~i e~ti numai os ;;i vine?" Nu de felicitare era insa vorba, ci de o luare in TÍs, prieteneasca insa, fiindca cei doi sint la fel de amanti ;;i fac haz de necaz, cum se zice popular. ~i I. Creanga in Povestea porcului este ironic inÍé'iti~ind bucuria ~i purtarea de grija a babei pentru un purcelu~ rapanos pe care i-l adusese mo~ul ei sa le fie copil: "Apoi, sprintena ca o copila, face degraba le~ie, prega.;. te~te de scaldatoare, ;;i fiindcií ;;tia bine treaba mo~itu1ui> lapurcelul ( il spala pe cap), il scalda, 11 trage frumu~el cu untura de opait pe la toate incheieturile, il stringe de nas ~i-l sumuta, ca sa nu se deoache odorul.'~ Care "odor" este numai un biet puree! jigarit! Ironie, rezultind dintr-o mustrare, face G. Topirceanu in Balada unei sfele mici, in strofele in care reproduce vorbirea stclei: "Zicea: - Ma mir dí. te-ai gindit Sa-mi dnti o oda. De cínd poetii s-au prostit Amorul nu mai e la moda. $i nu exista-n univers Mai mare crima Decit la coada unui vers Sa pui o rima ... " 390

Cu o ironie aspra, care nu reiese Insa de la Inceput, pre ... zinta Gr. Alecsandrescu fagaduielile unui candidat la depu . . tarie: "Dup-aceste dar cuvinte, frati romfmi ce ma-ntelegeti" Puteti fara de sfiala la Divan sa ma. alegeti, Cad sa nu fiti la-ndoiaIa, va voi face treaba. buna, $i-mi veti mu1tumi odata, daca-mi veti cadea pe mlna:~ (O profesiune de credin/a) Expresia daca-mi vefi cadea pe mina dezvaluie adevaratele intentii ale candidatului necÍnstit: a folosi puterea nu pentru. ci impotriva alegatorilor sai. mare dezamagire se ascunde adesea In ironie. Acesta e cazul replidi lui Tipatescu privitoare la Agamita Dandanache:

°

"Un de e~ti, Catavencule, sa te vezi razbunat! Dnde e~ti. sa-ti cer iertare ca ti-am preferit pe onestul d. Agamila. pe admirabilul, pe sublimul, pe neicusorul, pe puicusorul Dandanache .. :' (I.L. Caragiale, O scrisoare pierd1.1tli) Laudele aduse lui Dandanache sint la fel de critice ca ~i imitarea ticurilor lúi verbale (neicusor, puicusor) , dar din intreaga replica se degaja dezamagirea. I.L. Caragiale a imitat in Higlt Life in bataie de joc felul de a serie al unor gazetari cu pretentii, dupa al dlror stil bombastic umblau ziarele de aWidata pentru cronicile lor roondene (Sa se observe curo este scris numele Grigora~cu!): "Onorurile balului le-a facut comitetul damelor, sub pre~e-· dentia tinerei doamne Athenais Grégoraschko, sotia subprefectului. S-a petrecut pina la ~apte dimineata, dnd aurora cu degetele ei de roza a venit sií.. bata la u~a orizontului ~i sa stinga cu privirile ei lumina petroleului. amintind infatigabililor dantuitori ca trebuie cu regret sa se desparta.'~ Atit numele "tinerei doamnei", dt ~i "aurora cu degetele ei d.e roza" care "a batut la u~a orizontului"(!) ~i a verut ,,5a stinga cu privirile ei(!) lumina(!) petroleului". slnt luate in ris, fiind facute pur ~i simplu ridicole.

391

Uneori ironia se combina cu jocul de cuvinte ca in Oda calra Bahltti de V. Alecsandri: "O! dar atunci in pieptu-mi simt inima ca salta, Ca la un glas de frate iubit ~i a~teptat, Cad ginga~ele broa~te sint dulci poeti de balta, Precum multi poeti ginga~i 51nt broa~te de U5cat." Prefácindu-se indntat de concertul broa~telor ~i declarind in ironie ca glasul lor este "de frate iubit ~i a~teptat", in ultimul vers el rástoarna lucrurile ~i parase~te ironia faclnd pe unii poeti "ginga~i" broa~te de uscat.

38.10 IRONIA $1 UMORUL Ironia nu este tot una eu umorul. Umorul exprima o stare de spirit care cauta in realitatea inconj uratoare a spect ele plácute sau transforma in aspecte placute lucruri obi~nuite ;;i numai in cazuri mai rare, ca umor negru, cauta lucrurile ncobi~nuite sau neplacute. Dar in nici unul din cele doua feluri de umor nu se simuleaza o lauda sau o critica la adres a cuiva spre a se sugera ideea opusa. Un exemplu simplu este rcflectia lui Ivan din ¡van Turbil1ca de I. Creanga: "Rai mi-a trebuit mie la vremea asta? la a~a pate~ti daca te strió cu dracul; aió la saradiciosul ist de rai, vorba ceea: fala goala, traista u~oara; ~ezi cu banii in punga ~i duci dorulla toate." De asemenea, in versurile din Baúlullui I\.oclt de George Topirceanu: .. Savantii-l stuJiaza fadnd din el culturí, Un fel de gelatina... un soi de racituri Pe care stau microbii ca-n sinul luí Avram Si se-nmultesc acolo in voia lor. .. Úitam! ' El dragoste nu face. Cu omul in contrast, Bacilul lui Koch este surprinzator de casto Dar cum se inmulte~te atunci? Prin ce minune? Prin sciziparilate sau prin divizÍune: Se rupe-ntii in doua ... apoí se face-n patru ... $i-n noua IunÍ e-n stare sa-ti umpIe acest teatru eu fii, nepoti, nepoate, ~i socri mari, ~i frati, $i veri, ~i veri~oare, ~i cuscri, ~i cumnati, Ca nid un fel de baba (de-a lor) n-ar fi in stare Sa-ti spuna a cui este ~i cite neamuri are!"

392

De obicei umorul se combina cu ironia, ca in flagmclltuI din Pscudokineghclikos in care Al. Odobescu deelad! (,~l 1I11 nazuie~te sa ajunga vreodata mare vinator: "Trebuie sa renunt C)1 totulla a~a falnice nazuiri, ~i chiar daca deasa citire a cartii tale ar aprinde in mine un asemenea dor maret, nevoia cere sa-l potolesc indata ~i sa ma hotarasc a raminea ~i in viitor din ceata acelora cari, cind vad clo~ca pasdnd boboci de rata pe malul baltii, se mira," Ignoranta autorului in domeniul recunoa~terii yinatului cu pene este, poate, simulata, dar nu ca sa se creada ccntrariul, cum s-ar fi intimplat daca ar fi spus-o in ironie. Totu~i pretinzind ca se mira dnd vede clo~ca pasdnd bobccii de rata, el se autoironizeaza, fiindea toata lumea ~tie ca rata domestica nu cloce~te; ouale ei fiind puse de gospodine sub gainile eazute clo~ti care scot bobocii ~i um bla cu ei ca ~i cum arfi puii loro Descriind in Canula, om S1tCit imprejurarile na~terii lui Canuta, I.L. Caragiale glume~te pe seama nerabdiírii copilului ::le a veni"pe lume, ceea ce da umor descrÍerii intlmplarii, dar cÍnd spune ea fatul ~i-a pierdut rabdarea ~i "s-a repezit a~a, fara socoteala, in lume", el pune ironic pe seama copilului o intentie imposibila, ead nimeni nu se na~te fiindca i~i pÍfrde rabdarea, ~i nici nu socote~te in ce clipa sa se "repeada" in lume. Caragiale ~tie insa ce caracter "sucit" are Canuta inca dinaintede a se fi nascut: "Tata-sau a alergat cu bri~ca la moa~a satului tocmai in margine. Moa~a dormea: d-abia sosise de la arenda~ul mo~iei, unde fusese chef. A trebuit timp pina s-o de~tepte, pina sa se imbrace femeia, pina sa se urce in bri~ca. Copilul a a~teptat dt a a~teptat, ~i pina sa-~i piarza rabdarea ma-sa, care se vaita cumplit, ~i-a pierdut-o el pe a lui ~i s-a repezit a~a, fara socoteala, in lume, tocmai cind se auzeau elopoteii de la bri~ca lui tata-sau la scara," Un exemplu de umor negru avem in fragmentul urmator din Viala tui ~tcfan cel !lIare de M. Sadoveanu, in opera díruia nu slnt lnsa prea multe cazuri de felul acesta, dar cind scrie: "lar casele localnicilor erau de lemn ~i cea mai frumoasa a lor era cind ardeau, ceea ce se lntlmpla destul de des."

ínfati~are

393

se yede dí ceea ce n determina sa spuna dí. cea mai frumoas~ tnfatisare a unor case de lemn sar5.dicioase era cind ardeau este' ~maraciunea.

38.11 INVERSIUNEA ~I HIPERBATUL Ordinea in care se in~iruie ideile lntr-o expunere depindc de intentia autorului de a sublinia sau nu diferitele parti ale textului san. Daca intentia lui se potrive~te cu a~ezarea obi~­ nuita. a cuvintelor, el o respecta. De aceea, pentru, mai buna intelegere a inversiunilor, este util sa. avem in fata clteva exemple de ordine nemodificata.,simpla., nonnala. a cuvinte10r, ca in:

"Imparatul a dat de ~tire prin crainicii sa.i in toata lumea ca oricine s-ar afIa sa-i faca, de la casa aceluia ~i pina la cnrtile imparate~ti, un pod de aur pardosit cn pietrc scumpe, ~i fel de fel de copad, pe de o parte ~i pe de alta, ~i in copad sa cinte tot feInl de pasari, care nn se mai afia pe lumea asta, aceluia ii da fata ... ", (I. Creanga, POt'esfca pormlw') sau ca in sírofa din LuceaJárullui M. Eminescu: "Dar un luceafar, dísarit Din lini~tea uitarii, Da orizon nemarginit Singuratatii marii:~ sau ca in fragmentnl unnator din nm"da lui I.L. Caragialc, In vreme de razboi,' "Hangiul deschise gura mare sa spuna ceva, dar gura, fara sa scoata un sunet, nu se mai putu inchidc; cchii clipira de cUeva ori foarte iute ~i apoi dí.mascra mari, privind tinta peste infati~area aceea, in departari neinchipuite; miinile voira sa se ridice, dar cazura tepene de-a lunguI trupuIui, care se-ntinse in sus, naltindu-~i gitul afara din umeri, ca ~i cum o putere nevazuta l-ar fi tras de par vrind sa-l desprinda de la pamint, unde parca era in~urubat... "

tn RásPttnsul Cometei, la Gr. Alexandrescu in ultimele doua

\'ersuri din cele dtate in continuare ordinea la 394

care ne-am ti a~teptat ar fi fost: Mi-era in c'lrgdare / De: Ump nepomenit: "Numai nu inteleg cine v-a putut spune Ca aveam pentru glob intcntii a~a bune. E netagaduit C-a lui desfiintare De timp nepomenit Mi-era in eugetare ..." tn strofa din 1907 de T. Arghezi pe care o dam mai jos, vapaia, subiectul propozitiei, ar fi putut sa apara imediat dupa predieatul sau (s-a ridicaf). El este insa a~ezat la sfir~it : "tn anii noua sute ~apte Ca din senin, in marte, intr-o noapte, S-a ridicat spre eer din Hodivoaia ~i din Flaminzi, ~i Stanile~ti, vapaia." Aeest loe a fost anume ales de poet spre a ne tace sa a~teptam eu interes finalul ~i pentru ca greutatea intregii strofe sa cada pe ,¿,¡¡pafa, metafora care sem:nifiea rascoala de la 1907. In poezia [;11I1;ra lui Jlircca (La Coda), Gr. Alexandrescu face mai multe inversiuni, dar in versurile pe care le citam se vede dí numai atribute1e subicctdor s1nt dcplasate, pe dnd atributele celorlalte parti de propozitie au ramas la loeul 10r (tiírmul dl:mpotriv¡¡ = tarmul din fata; zidul vechi): "Ale tttrnzt1'ilor umbre peste unde stau culcate Catre tarmul dimpotriva se intincl, se prclunge!'c, '$-alc é·almilor mindre generatii spumegate Zidul veehi al manastirii in eadenta n izbesc." In fraza urmatoare din Bltlbo!l1ta lni nilill(l~ de ~I. Sadoveanu, a~ezarea pe primulloe a complementelor (11 s'ín~a ~i cu dreapta in propozitiile din care fac parte sugereaza gestul larg ~i teatral al personajului. "Cu stinga ii intindea paharul lntr-un gcst teatral, en dreapta i~i smnlgea din cap palada lata-n horuri ~i zdrlea citeva note de bariton ragu~it, intr-o limba pocita. de se stricau de ris ceilalti trei toYarií~i." Inyersiunile se P9t complica prin m ti multe rasturnari ale ordinei normale. In versurile lui G. Co :buc, o fraza care, daca ar fi fost exprimata in mod obi~nuit ar fi avut ¡nfati~a-

395

rea: Calea ratacita printre halde pare o fi~ie nesf1r#ta dintr-o pinza, apare ea: ,,0 fi~ie nesfir~iHi Dintr-o pinza pare calea; Printre holde ratacita, (Toata eulmea-i adormita; Toata valea.)" (1n miezul verii) La fel stau luerurile Arghezi:

~i

in strofa din Prinlttl de Tudor

"Pe loeul unde ~i-a rapus vra~ma~ii, $i slava lor tarina a cazut, SoCa aratat, in urma, -n singe, pa~ii Curtenilor ~ireti ce l-au vindut." (PrinJul) Se poate observa ca pa~ii, care nu reprezinta numai subiec· tul, ci ~i cheia inte1egerii intregii strofe a fost in a~a fel a~ezat indt sa dmeze eu vrajma~ii. Loeullui intr-o ordine banaIa a cuvin~elor ar fi fost in eapul fr~zei:ja~ii curtenilar #rcJi ce l-au v'tndttt s-aH aratat tn urma, 'tn smge, pe lawl1tnde ... Inversiunile se petrec la doua trepte sintadice: in interiorul unui grup de euvinte (nominal sau verbal) ~i intre grupurile de cuvintc ¡nsc~i. Cea dintre grupuri fiind relativ frecventa, are efecte mai slabe; cea din interiorul grupurilor av.ind reguli mai riguroase, se efedueaza mai greu,. cere mai multa luare aminte, dar are ~i efede mai puternice. (Pentrn aman unte, vezi eapitolele unnatoare.) Un caz special de inversiune este a~a-numitul hiperbat. El consta din introducerea unui cuvint sau a mai multora tntre partile eonstitutive ale unui grup nominal sau verbal, parti care, in mod obi~nuit, apar unele dupa altele, de ex. coaja de smoala a bulc'l'ard1flui. T. Arghezi serie lnSa: A

"Pe coaja buley'ardului de smoalá" (E'iJOlJtJii)

despartind elementele constitutive ale grupului nominal.

396

tnaintea lui, M. Eminescu scrisese trandafir" drmwi J'0fÍ~ in loe de arunca trandajiri ro~ii ~i tranda/iri arunca 1i1uri in loe de arunca !randafiri fineri, "Dindu-~i trestia-ntr-o parte, Sta copila lin plecata, Trandafiri arunca ro#i Peste unda fermecata. Ca sa iasa chipu-n fata, Trandafiri arunca tineri, Caci vrajiti sint trandafirii De-un cuvint al sfintei Vineri." (CrMasa din pove§ti) Hiperbatul, care ar putea fi numit ~i dislocare sau, mai bine, dislocarea constituentilor din grupurile nominale ~i verbale, nu apare totdeauna ca o figura de stil. Uneori el este simpla rezolvare a unei probleme de ritm ~i de rima ca in versul ultim din: "Le-am dat mei pe farfurie Ca sa nu se risipeasca H rana-n viscol paslíreasca." (T: ArghezÍ, M eiul) sau ca in N epiísare a aceluia~i poet: "Le strig tare ca la ~coala: Portia e cite trei Zeci de boabe-n cioc de mei." La fel in fraza din A mintiri din coPiliírie de 1. Creanga: ,,~tia ~i el glasurile pe dinafara de bisericií, dar clampanea de batrln ce era ... " El devine interesant pentru semnificatia artistidí a unuí text dnd serve~te la reliefarea ideii, ca in: "Potrivind, ascuns de luna¡ Vorba-n fluier, ca re suna." (T. Arghezi, Dar dur) pentru ca se cerea trecerea in primul plan a imaginii din potrivind... vorba-n ¡luier. Cu aceea~i intentie a a~ezat ~i M. Beniuc atributul de poeme in versurile din Intrare.: "Voi intra masiv ~i greu in vreme, Cu un car, dt dealul, de poeme." 397

tn sfir~it, un exemplu, al dírui inieres rezidil in aspcctul foarte rar al dislodirii, combinat en (\ (·lip,a, {',;te cel dill Salan de T. Arghezi: "Privea la luntrea-mÍ albií pe undií cum se duce Tirita de virteje, - picio! peste piciar." Sfir~itului versului al doilea, p'icior peste picior, ii lipse~te verbul: stínd Picior peSte Picior. Sub aceasta forma, nu am mai avea impresia ca partea finala nu este la loeul ei, de~i ordinea a~teptata a cuvintelor ar fi: Priveastínd piáol' pcste Picior la etc. Surpriza provocata de deplasarea combinata eu clipsa concentreaza lnsa atentia cititorului asupra ultimelor trC'Í cm'ínte din vers,

38.12 REPETITIA A relua de dteva ori acela~i cuvint, acela~i grup de CI1vinte, aceea~i propozitie sau chiar aceea~i fraza. in cursul unei scurte expuneri este ceva foarte obi~nuit. Altcc\'a este tnsa a folosi accst procede u atit de simplu intr-o compozitie litcrara ~i artistk':'í:, in care trebuie sa se obtina cn ajutorul luí nu numai concentrare a atentiei asupra lucrurilor dcnnmite de maÍ multe od, ci ~í alte efecte. De aceea, prima intrcbare pe care trcbuie sa ne-o pnnem in fata oridírci repetitii este: "la ce serveste, ce vrea sa scoatií in e\,identa?" * . Pe Hnga faptnl ca s~ pot reIua in poezie ~i, intr-o oar~care masura, in pmzii, cuvintele se ~i a~aza in a~a fel incit sa asigure repetarea accentului la anumite distante, iar la sflr~itul versurilor sa apara una san maL multe silabe identice en cele clin versul unnator, dar din euvinte diferite. \'ersnl trcbuie sa. aibfi r i t m, Íar ritmul nu este decit rcpetarC'a la inten"ale regulate a accentelor din cuvintele folosite, Yersul are adesea ~i r i m a, care un este dedt tot o repetare a silabelor identice de la sfir~itul unuia la sfir~itul altnia. • Fiind o figura de 5111 iuartc frecventa., diversele ci aspccte au cite un nume: epizeuxis, anafora, epifora, poliptoton, antanaclnza, dar ele nu fac decit sa specifice cazurilc particulare, nefiinu intcreliante dnd ne referim la valoarea ~i importanta repetitiei in genere·

398

38.12.1 Repcti{ia de cuv-ittle!ji de COtlstrucfii mm: mart decit U11 cu¡)int

Prin re1uarea unor cuvinte sau a unot constructii mai mari decit un cuvint se obtine in primul rind indreptarea atentiei catre ele ~i catreintelesullor, ceea ce se intimplií ~i in viata de toate zilele. Daca un scriitor prezinta o situatie de acest fel din realitate, el este nevoit sa reprodudi ll10dul in care s-au petrecut lucrurile, cum a facut 1.L. Caragiale in Kir Ianulca, in fragll1entul in care a infati~at reaetia violenta a Aerivitei intr-o cearta cu sotul ei: "S-a pornit coeoana pe racnete sa. ridice mahalaua-n picioare: - Sáriit:¡i! siíriiili, oall1eni buni! ca 111a omoara paginul, arvanitul !" Repetitia are alta valoare cind nu reproduce pur~i simplu un fapt petreeut ca atare, ci este inclusa in insa~i expunerea scriitorului. Astfel, Al. Maeedonski, in N oapte de decemvrie, sub pretcxtul reprodueerii raspunsului pelei-inului care se indrepta catre Meca, reia de mai multe ori numele ora~ului, facind din el semnul uneÍ idei fixe: "De nume-l intreaba emirul (,) deodata $-acesta-i raspunde cu vocea eiudata: - La lYleca plecat-am a merge ~i eu. - La Meca? .. La Meca? ... ~i vocea ciudata: - La .'1('('a! La J.lleca! rasuna mereu." Pentru a insista asupra cfuzimii lui Grui-Singer, Vasile Alecsandri serie:

"E cruti lupu-n turbare! crud tigrul e{? sfi~ie O turma de gazele pe-a Nilului cimpie. Crud uliul care trece ~i tinta se abate Pe-un stol de pasare1e In Íerburi tupilate! E crud destinul, cruda ll1oartea! dar in Cflt.8i1ne Pe Singer uciga~ul nu ü intrecc llime!" (Grui-Sínget' )

Crud

insu~i.

~i

cruzime fac parte din aprecierile lui Alecsandri

Adjective repetate, dar cu semnificatii suplimentare deosebite, avem ~i in Ur'11atoarele doua exemple: "O~lobanu,

prost-pros!, dar sa nu-l atinga cincva, cu dt e negrul sub unghie, di-~i azvirle tarna dupa cap ca buhaiul..." (1. Creanga, A minfiri din coPilarie)

"Singele tau astazi in rascoaHi, Va fi rece, rece." (M. Beniuc, Nu mií uita) La 1. Creanga, pros/-prost cchivaleaza cu o propozitie care ar putea sa arate in felul urmator: "de prost era fara indoiaUí. prost" sau "chiar daca era el prost (~i era intr-adevar)" sau "macar ca era prost", pe cind la M. Beniuc, rece, rece sugereaza superlativul "foarte rece". Fíe ca prive~te un adjectiv la gradul pozitiv sau la alt grad de comparatíe, fie ca prive~te alta parte de vorbire, repetitia trebuie pusa in legatura cu restul expunerii ~i interpretata in functie de aceasta din urma. In Scrisoarea IV, Mihail Eminescu reia la inceputul unui vcrs substantivul luna:

"Luna ... luna iese-ntreaga, se inalt-a~a balaie ~i din tarm in tarm dureaza o carare de vapaie ... " eu intentia limpede de a transmite in felul acesta placuta surpriza a celui ce se bueura cind vede luna rasarind. Alta stare de spirit produce repctitia lui noapte in fragmentul din Dcsculf de Zaharia Staneu: "Noapte. Noapte lunga de iarna. Lampa atlrnata de euiuI din perete lumineaza cu flacara slaba odaia. Maí schimba vorbe parintíi." Noapte. Noapte lunga de iarna face pe cititor sa se gindeasca la intunericul ~i llncezeala din cascle tarane~ti rau luminate altadata in noptile de iarna.

400

Cind se repeta o forma verbala. efed uI este de obiceÍ prelungirea in timp a actiunii. cu conditía ca forma in díscutie sa se reia imediat, fara intrerupere. ca in: "Mireea insu~i mina-n lupta vijelia-ngrozitoare¡ Care vine. vine, vine, calca totul in picioare." (M. Eminescu, Scrisoarea III) Reluarea de doua ori a luí vine creeaza impresía ca oastea luí Mircea e un torent pornit spre du~man cu o forta de nestavilit. O idee de continuitate contin ~i versurile: ,,~i

s-a'u dus, s-au dus, s-au dus Pin'ce soare1e au apus." (V. Alecsandri, Poczii populare)

de~i

acum se repeta perfectul compuso Ca regula generala, se poate spune ca orice forma verbala repetata de dteva ori fara intrerupere (eu exeeptia partidpiului) da na~tere la idee a de continuitate, de durata sau de prelungire a aetiunii, in timp ce repetarea la oareeare distanta da na~tere la ideea de revenire, de producere de mai multe ori a unei actiuni. In principiu, toate partile de vorbire se pot repeta, dar uneIe cum sint conjunctiile numai impreuna cu termenul legat de ele sau eu propozitia pe care o introdue. Prin urmare, conjunctia se repeta numai la distanta. Daca totu~i este reluata ~i imediat, atunci indica incurditura, datorata emotiei, sau un simplu tic de vorbire. Altminteri, eonjunctia exprima insistenta ~i, dupa sensul ei, aglomerare a, adaugarea, opozitia, restrictia etc. In versurile urmatoare, ideea este de adaugare: ,,~-am

incalecat pe-o ~a, spus povestea a~a; $-am incalecat pe-o roata $-am spus-o toata $-am incaleeat pe-o dip~una $i v-am spus, oameni buni, o mincÍuna!" (1. Creanga, Poveste) ~-am

401

Illsistcnia rezultii ~i din lt:pctarea unui advcrb sau a une! Iccutiuni adverbiale, eu supraptmerea unm sens dezvoltat ne intelesul adverbului sau locutiunii, de exemplu a cclui de opozi tie, ca in:

"Ín z¡ldar striga-mparatul ca ~i leUI in turbare, Umbra morFi se intinde tot 11Iai mal'c ~i maí 11larf; 11/ zadar flamura verde o rididí inspre oaste (.. .)" (1\1. Emineseu, Scrisoarea JII) eu incepe

aceea~i fie~are

loeutillne ~i eU aeeea~i intentie (ín :-¡(fdal') se replidí. din B'radul de V. Alecsandri:

"in ;;)dLfr, tu, vrajitoare,

Aduci dforul p-aiee ...

111 z,idar inghetí pamintul

........................ in zadar a ta sufla;e Apa-n riuri o incheaga.'~ de.

°

formula reluatií de mai multe ·ori permite ~i yariatii. In Hlttllla de care ne-am oeupat (vezi pago 367-368) Al. Macedonski incadreaza versurile citate aeolo pl"illtr-O n:petitie in care grupurile silltactice s1nt inyersate in a doua partE' a formuki: "Cltnase a fl1l 111/ií pe "alea um 1> rita Pe \'aka 1I1llbritá c/ll!ose a fiJl!1lla"

iar T. Arghezi

construie~te

un Cre/oll pe urmatoarea schcma:

"Obrajii tai mi-s drogi

Surisul ülu mi-i drag,

402

~i

capnl

tan

mi-i drag,

Fiptura ta oo oooooo

00

O

O

oooo

De ce sa-mi fíe drag¿í?" Semnificativa din acest punct de vedere este schema poeziei Pllt1nb de Go BacovÍao Starea de desnadejde din acest text ~e exprima nu numai prin simpla repetare a cuvintului plllmb, ci ~i prin a~ezarea lui in pozitiile forte (la sfír~it de vers ~i, in interior, inainte ele cezura): "Dormeau adine "iedile de Plumb $i flori de Plmnb ~i funeral' vestmínt Stam singur in cayon... ~i era Ylnt ... )i sdrtiiau coroanele de pl1lmb. Dormea ini.ors amorul meu de plllmb Pe flori de plmnb, ~i-am incepl1t sa-l strig Stam singur linga mort ... ~i era frig ... ~i-i atlrnau aripile de Plumb." (Se observa u~or constructia geometricií a poemului in care j'Jll!lIlb pare o carcasa). }{epetarea unor versmi este o b 1 i g a t o r i e in poeziile eu forma fixa eum s1nt glosa ~i rondclulo In glosa, fiecarc vers din prima strofá.: trebuie reluat la inceputul strofei unnatoare. In rondel, primele doua versmi trebuie repetate la mijlcclll ~i la sfir~itnl poemului. Nici lntr-un caz, nici in celálalt, legatura de Sens en intregul nu po atE· hindnteles sa lipseasdí.o

38.12.2 Refrcnlll Refrenul este un grup de cuYinte, uneori un cuvint, de obicei un vers sau un grup de "ersuri (chiar o stroHi) care se repeta dupa una ori mai multe parti din poezie. El reia sau adlnce~te o idee la care p.oetul tine sa ne oprimo Astfel procedeaza Eminescu in Dintl'c sute de catarge dnd a~aza dupa prima ~i a treÍa strofa versul Vflltllrile, zoalul'ile, 403

lar dupa a doua ~i a patra, Valurile , mnlttrilc. Elt' numesc forte1e care actioneaza asupra corabiilor pomite ín larg. asupra pasarilor díliHoare ~i influenteaza dcstinul g"inJului ~i cintecelor podului (devenind in aceasta ultima situatie expresia unei metafore): l. "Dintre sute de catarge 3. De-i goni fie norocul. Care lasa malurile, Fie idealurile, Cite oare le vor sparge Te urmeaza in tot loeul Vhz{uyile, valurile? Vínlurile, t·alurite. 2. Dintre pasari ciílatoare Ce striíbat paminturile, Cite-o sa lc-nece oare V al/trile, ~!tnturile?

4.. Nenteles ramine gindul Ce-ti strabate clnturilE'. Zboara vecinic, ingiulnJu-l Valurile, vínturile."

In Metí/a, prin refrenul meli/a, meli/a, M. Beniue sugercaza asemanarea dintre ritmul batailor melitei, instrUl11ent de toca:t cinepa, ~i ritmul armelor perfeetionate can~ se pregatesc sa toace tinerele fz·re de verdea/a, aluzie la vietile sacri· ficate in fostul razboi mondíal: "Toata vara, toata toamna latrií. Meti/a, meti/a. Cad puzderii clnepile verii, Cinepile toamnei cad puzderii CUl11 le mu~ea indlrjit ~i latra Melita, meli/a. Vrafuri albe - oase - impreso ara ¡"rfelita, meli/a. lara ea fHiminda mínca, mínca ... - Melito, mai vrei? - Mai ada inca! Vrafuri albe - oase - impreso ara Meli/a, meti/a. lama doar mai tace dt mai tace Meti/a, mdi/a. 404

Dar acum iat-o iar la snare Melita de cincpi toci"itoare. Inca tace, oare cit mai tace? Melí/a, melita. Un fior prin cimpuri se strecoara: Meli/a, meliJa! Tinerele fire de verdeata Cresc superbe, pline de viata. Dar prin cimp fiorul se strecoara: MeliJa, meli/a." Acela~i poet utilizeaza in Cintcc de primavar?i refrenul Sa lcga/i C1t lan/mi prim¿izoara in cupluri de versuri din care se vede ca este imposibil sa fie pusa-n lanturi primavara¡ simbo! al lumii noi, socialiste (rcproducem numai aceste cupluri) :

"N u puteti, degeaba-i orice truda¡ Sií lcga{i CH lanJ1lri pl'irlzavara. ~i voi vreti, cind noi intram in Mai, Sa lega/i C2t tan/mi prz'1navara?

Voua nu Sií lega/í

~tiu C1l

ce sticleti va cinta lanJuri primavara.

Nu puteti, degeaba-i orice trudii, S?i lega/i C1-t lan/m'i prim¿Í'i'ara." tn versificarea legendei l1t$irií-tc margar#e de V. Alecsandri, refrenul, care deschide de fieeare data cite un episod nou, are variatii in ultimele doua vers uri. la inceput el este:

,,1n$ira-le margaritc, Pe lungi fire aurite, Ca o hora luminoasa, Ca povestea mea duioasa."

405

apoí de 3 mi: .. [Il>irá-/t', mi'irgilrile,

Pe lungí fire aurite, Precum ~irul din povcste, Ca-nainte mult mai este."

tn inchcierea lcgendeí, acela~i rdrcn este rc1nat tot de trei ori dupa modelul ultim, adidi In ~trofe de cite 4 versnri, cu primde doua respectate, dar celelaltC' doua schimbate pcntru a introduce idci noi.

38.12.3 Repetarea 't/1tor fragmente mai miei decít un I'lf'i:>1nt. Pe línga rilm ~i rült.¡J, in poezie mai exista ~i posibilitatea oe aalege ~i de a a~eza ina~a fel cuvintcle, ludt sa contina acelea~i consoaue sau acelea~i grupuri de cousoane, chiar ~i aceea~i silaba. Acestui proceden í se da numele de aliterafie. Emincscll Imita in Sl'risoarca nI ~uierul sagetilor ~i lovirea 10r in lnamic prin repetarea luí v, a luí j, $ ~i s ~í a grupului pI,' "Orizontu-ntunecindu-l, vin sageti de pretutindeni, Vijíind ca vijelia ~i ca pJesnetul de pJoaie (... )."

V. Alecsandri imita in Dan, eapilan de plai zgomotul de copite al invadatorilor prin repetarea de silabe care contin 5unetele fr, p, 1, ~i Oi "Deodata se aude un tropot pe pamint, Un tropot de copite, potop ropotitorl" lar G. Topirccanu, in Fn dlfe!, c10nciinitul unni curean care eearta doi coco~i tineri dupa ce ace~tia se luptasera lnt1'e ei fn ograda: "De ce va puneti ghiara-n git? Sa lase unul di de di, S~ dea ~i celiüalt ceva, En, di de dt socot e-o da 1"

Suh diversele ei forme, repetitia este poate cel mai raspindit procedeu in literatura, cad intreaga tehnidi de elaborare a versurilor este dominata de el. Doua. discipline ~tüntüice, prozodia ~i verszfica¡ia, studiaza structura versului, strofelor ~i a poemelor explicind-o prin variatiiIe de cele mai diverse felnri produse de repetarea complexa. a unor unita.ti mai mici decit un cnvint. Exista. ~i aici ca ~i in cazul relua.rü anumitor vers-uri in poezia en forma fixa situatii de repetare a rimei ~i de respectare a masnrii ln sonet, in tertine ~i in gazel (poezii cn forma. fixa.) , ritmul ~i rima sint date. Sonetul trebuie sa. aiba. 14 versuri Impartite in 4 strofe (dona. de cite 4 ~i dona de cite trei versuri), iar fiecare vers trebuie sa. aiba. 10-12 silabe cu rima. imbr~lti~ata., dar in fieca~e strofa. invers decit in precedenta. Tertina are totdeauna strofe de treiversnri, primul rimind cu al treilea, al doilea cn primul din stmfa urma.toare, in ritm iambic. Gazelul are totdeauna strote de cite doua versuri, iar rima trebuie sa. fie a:ceea~i la versurile cu nr. 2, 4, 6, 8 etc.

38.13 EPITETUL

Epitetul nu este o figura. de stil in sine, d numai un purtade figuri de s-til Orice atribut, nume predicativ san cÍrcumstantial de mod este numit epitet cind contine in acela~i timp o metafora., o metonimie, o sinecdodí, o hiperbola. etc. san cind face. el insn~i sa. apara. o asemenea figura. Daca nu cnprinde a~a ceva, atuncÍ el nu este epitet. Astfel, cind unui car stricat i se spune hodorogit, acest atribut nn este epíteto El devine lnSa in fraza: tOl'

"Noroc dí. nu ne pune sa le cinta.m (e vorba despre regnlite gramaticale), c-ar fi ~i mai dín de capul nostru cel hodo-

rogit."

(r. Creanga, Aminliri din coPiliirie) 407

fiinddí. ltodorogit pe nnga substantivul cap creeaza o Illctafora. De vreme ce este "hodorogit'~, capul trebuie sa fie car, druta stricata sau orice obiect diruia i se poate spune I/Odorogü. La o metafora duce ~i epitetul dulce pe nnga glas Jin: Jn fiecare scara eei trei tinci, doi baieti ~i o fetita, dupa ce se ¡ntore de la masa, se cuibarese in paturi ~i ineep sa se roage cu glasuri dulci ~i subtirele: Bunica, spune povestea Y' (M. Sadoveanu, Fai-frumos AIazarean) pentru ca da substantivului glasuri o calitate pe care nu o au decit mierea, zaharul, bomboanele etc. In versurile lui T. Arghezi: "Ca sufletul trebuie sa stea De veghe, inarmat in ~ea; Ca sufletul e-o sabie sticloasa. Care trebuie trasa: Sa-i scinteie stelele-n luciu." (Graiul noptií) epitetul inarmat face din sufletul (inannat) o metonimie pentru intreaga fiinta (de aceea ~i poate sta in ,,~ea"), pe cind sticloasa din sabie sticloasa contine comparatia "ca de sticla". Ideea se organizeaza insa in jurul metaforei din versul Ca suJletul e-o sabie sticloasa. diruia i se subordoneaza epitetelc-metonimii ~i epitetele-comparatiL Datorita faptului ca poarta cu sine diverse figuri de stil, epitetulleaga strins elementele constructiei poetice. Un bun exemplu in acest sens este: /lO lampa-ntinde limb-avara ~i subtire,

Sfiriind in aer bolnav." (M. Eminescu, lnger

#

demon)

Limbt'i avara ~i sub{ire a lampii pune in valoare metafora, dici. datorita epitetului, lampa ne apare ca o fiinta a carei "íata /lsfirlie" in aer ca "iata unui bolnav. Avara indica lnsa

408

o mctonomie. caci atrihuie "zgircenia", deci ceva abstract, ul1ui obi('ct ~:oncrct. Pe de ahit parte, ca un nume al fladirii Ul1l'i lampi, IilJlbií este o metaforá, la fel ca cea ()bi~nuita din "limbi de foc". Prin epitctul amintit, o metonimie se suprapUl1l" a~a(lar peste o metafora. Cum limba avara a lampii sfiríie bollltlv, la suprapunerea precedenta se adauga acum o comparaiie produsa de circumstan1ialul de mod bolnav carie' arata ca flacara cea subtire trage sa moara ca un bolnav. Nu este greu acum sa vedem ca viata "demonului(~ aflat pe patul mortii este asemanata cu limba avara ~i subtire aUímpii care sfMie in odaia lui saracacioasa. Epitetul poate sa aiba tntelesuri mai apropiate sau mai departate de tennenul pe linga care este pus 51lU la care se rdera. In fragmentul urmator din Pseudokincgltetikos de Al. Oc1ohescu, epitetele veselul # priceputul; largile sale (Pinlcce) ; iscusitul, (cu ochi) de vulPe; delicat; bielul; nemernicul sint apropiate ca tnteles de termenii la care se refera: "Eu n-am uitat nici pe raposatul Caraiman, veselul ~i priceputul staroste al vtnatorilor tamadaieni, carele putea sa inghita in largile sale pintece atltea vedre dt ~i o butie de Dealul Mare, nici pe iscusitul mo~ Vlad, in caruta diruia ai adormit tu adesea, pe dnd el, cu ochi de vulpe, zarca cre~tet ul delicat al dropiei mi~dnd printre fulgii colilid, nici pe bietul Gheorghe GianUi, cel care, cu o rugina de pu~ca pe caTe orice vinator ar fi azvirlit-o in gunoi, nemerea mai bine dedt altul cu o carabina ghintuita ~i care pe mine, nemernicul, m-a adus de multe ori, cu \'lnat, la conacul de amiazi." La fel sint

~i

cele din versurile lui A. Pann: ,,0 yaduva-n vlrsta, batrina, zbircita) Cu doi dinti' in gura. barba ascutitií, Nas dt piítHígeaua, la vorbií-ntepata, Cu ochii ceadra, gura Iabartata, Fruntea-i cucuiata, fata mohorita, Peste tot negoasa ~i posomorita, Umbla-ntunecata ~i tot inorata,

409

N ti o vetÍea nimeni sa riza neodatil, N-o puteai cnnoa~te cind e multumita, Cá ('a-n toata vremea era nedijita."

(Despl'e amor

~i

ttra

iarc'¡$i)

Mai lndepartatt' de sfera de inteles a tennenilor la care se retera 51nt epitctele de felul celar din Vínt de foamna de Tudor Arghezi:

"Rece, fragila, noua, virginala, Lumina duce omenirca-n poala, ~i pipaitu-i neted, de atlaz Pune gateli la suflet ~i grumaz." Dar un epitet poate sa fíe ~i atlt de indepartat ca inte~ les de tennenul determinat de el, indt pare in totaHí contradictie eu el. de exemplu: "Venere, marmUl'a calda, ochi de piatra ce scinteie./I (M. Eminescu, Venere ~i madona)

Calda contrazice insusirea obisnuita a marmurei, iar ce Amlnd~ua trezesc iusa imaginca uneí mnte feminine, ca.ci marmura a devenit calda ca sil simbolize~e feminitatea, iar ocltiul de píatra scínteiaza ca simbo! al poftei de viata. La fel de putin obi~nuit prin asocicrea in care apare este ~i epitfAul l¡¡Sera/{l pe linga dim/¡tCll!a din versurile: scíntfÍe, pe cea a pietrei:

"Astazi, ::>oarele prin ceata, S-a nascut din haos mort, Pe-nsel"ata dimineata, Cen~ie ca un cort." (T. Arghezi, Grm'1Ira) El are lnsa rostul de a sugera ideea dí. dimineata intunecata este un ineeput al sfir~itului de lume eu un soare ivit mort din haos. tn raport eu numarul ~i calitatea epitetelor se disting doua maniere de a infati~a o imagine, o notiune sau o idee 410

poetidi. Una se caracterizeazií prin aglomerare de epitetc; cealaWí prin folosirca lor eu multa ~conolllie, ehiar zbrlrccnic uneori, dupa o selectie atenta ~i precauHi. Aglomerarea epitetelor se intilne~te in general la inceputul activitiítii literare a poetilor ~i prozatorilor, fara ca aeeasta sa fic iusa o regula. Unii seriitori recurg la multe epitete in tot cursul erettiei lor, dar, de obicei, pe ma5Ura ce cxpresia 10r artística ev,'¡ueaúi, scade ~i numarul de epitf'te. ('azul invers fiind mai raro