Negru de George Bacovia
Textul apartine volumului de debut, Plumb(1916). Poezia se inscrie in universul liric specific bacovian, in atmosfera de o coplesitoare dezolare, o atmosfera de plumb in care pluteste obsesia mortii si descompunerea fiintei organice. Titlul este adjectivul simplu cu rol de epitet cromatic: "negru". Negrul, opus culorii albe, se situeaza la limita culorilor reci si se asociaza tenebrelor primordiale si vidului existential. Este simbolul: mortii definitive renuntarii anularii de sine tacerii eterne descompunerii inchiderii in sine prabusirii materiei nimicului fara sansa pasivitatii absolute dezolantei resemnari Cromatica fiind dominanta, negrul are semnificatii profunde in definirea starilor sufletesti ale eului liric. Exista un nou cod al interpretarii culorii la Bacovia. Sesizam o atitudine diferita fata de romantici sau preromantici; tehnica imitatiei "mimesisul aristotelic" este inlocuita cu o tehnica moderna, cea a preluarii senzatiei cromatice in mod diferit fata de cea imitativa. Culoarea neagra devine astfel sursa unui limbaj subiectiv impus de spiritul inventiv al poetului. Se realizeaza astfel o irealitate cromatica, in care nu se mai imita obiectiv culorile. Negrul devine inadecvat obiectelor, insa tocmai asfel va comunica mai multe posibilitati de interpretare. Cu acesta noua tehnica, Bacovia infuzeaza propriile sale emotii cromatice lumii din jurul sau, contaminand-o; drept urmare, "textul bacovian devine un text deschis, supus multiplelor interpretari" (Umberto Eco, Textul Textul deschis). Extrapoland, acelasi lucru i se intampla si culorii negre, care nu este un simbol izolat, o simpla figura de stil, ci un principiu guvernator al intregului text bacovian. Astfel, nu negrul contamineaza universul, ci universul contamineaza negrul. Tematic, poezia este o marturisire a solitudinii bacoviene, a pustiirii sufletesti, a negarii existentei, a caderii in moarte, dar si a agoniei erosului terorizat de spectrul mortii. Compozitional, textul este structurat in 2 catrene ce contin leit-motivul "negru", cuvant reluat de 7 ori in cele 8 versuri. Cele doua secvente corespund celor doua planuri ale realitatii:cel exterior, obiectiv ("carbonizate flori", "sicrie negre", "vestminte funerare") si cel interior, subiectiv, ilustrat de amorul carbonizat, ce "fumega". Tipul de lirism: Lirismul este subiectiv, exprimarea sentimentului fiind mediata de o masca, un rol, cel al amorului. Nu persoana gramaticala( a III-a) indica subiectivitatea, ci un sine imaginar camuflat in "amorul carbonizat" ce devine un virtual personaj liric. Eul liric apare astfel dedublat, fiind desemnat cu ajutorul persoanei a III-a. Limbaj si expresivitate: Prima strofa este expresia universului exterior, simbolizat de"carbonizate flori", "sicrie negre". Leit-motivul "negru" anuleaza individualitatea lucrurilor, dar si a fiintei umane, culoarea transformandu-se in "noian". Innegrindu-se, lumea isi pierde suflul vital, mai intai materialflori,sicrie arse, iar mai apoi spiritual-"amorul fumega". In strofa a II-a, materia, dar si fiinta, curg spre negru; "noianul de negru pare ireal, excesiv, dar profund semnificativ. El acapareaza lucrurile, dar si amorul, pentru a-i sugera pieirea, dizolvarea. Aici negrul nu mai ascunde, nu mai invaluie in mister, ci revelaza o noua forma de existenta: eternul doliu interior.
Nivelurile textului poetic: a) nivelul fonetic: vocalele inchise"u", "i", "o" sugereaza o inchidere a spatiului, oferind sonoritati ale golului existential, iar aglomerarea de consoane dure: "p", "t", "g" accentueaza atmosfera de morbid. b)nivelul morfologic: in prima strofa lipsa verbelor sugereaza o stare de permanenta a sentimentului de doliu interior; in strofa a II-a frecventa verbelor la "imperfect": "vibrau", "fumega" desemneaza un trecut nedeterminat, permanentizand si el starea de angoasa. c)nivelul sintactic: propozitiile eliptice de predicat, precum si cele coordonate copulativ redau ideea de continuitate a sentimentului. d)nivelul lexical: se remarca prezenta cuvintelor ce apartin campului semantic al mortii: "sicrie", "vestminte funerare", dar si al focului stins: "carbonizate flori", "pene arse", "amorul fumega". e)nivelul stilistic: dominant este simbolul cromatic central "negru", potentat de metafore: "noian de negru", "scantei de vis", epitete: "sicrie negre", "carbonizate flori" sau de personificarea "amorul fumega". Astfel, prin folosirea sugestiilor vizuale, auditive, olfactive, prin prezenta simbolului si a corespondentelor, prin muzicalitate, prin dominanta starilor de angoasa, tristete, singuratate, poezia se incadreaza in estetica simbolista.
George Bacovia - Negru Carbonizate flori, noian de negru... Sicrie negre, arse, de metal, Vesminte funerare de mangal, Negru profund, noian de negru... Vibrau scantei de vis...noian de negru, Carbonizat, amorul fumegaParfum de pene arse, si ploua... Negru, numai noian de negru.
